Actualitatea creştină nr. 5/2008

Pãstorul Arhidiecezei IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

„Episcopul Anton Durcovici - o viaþã închinatã lui Dumnezeu ºi Bisericii” Episcopul Anoton Durcovici este una dintre cele mai complexe personalitãþi catolice din întreaga istorie a Bisericii noastre locale, a cãrei recuperare istoricã se desfãºoarã, neîntrerupt, de câteva decenii. Subiect interzis în anii regimului ateu-comunist, perioadã în care istoria operei, a vieþii ºi a jertfei sale s-a aflat, totuºi, în atenþia foºtilor sãi studenþi care activau în parohii din Occident, dupã anul 1990 episcopul Durcovici a fost descoperit de noile generaþii din România. Astfel, în ultimii 17 ani, i-au fost dedicate articole, studii, simpozioane, precum ºi câteva biografii importante. Despre episcopul Durcovici, aºa cum afirma pãrintele Anton Despinescu, nu poþi vorbi ºi scrie decât cu sfialã, iar viaþa sa sfântã, încununatã de martiriu, impune „respect, reculegere ºi rugãciune”.

Sã fi existat în istoria Bisericii noastre locale un preot care sã se fi strãduit atât de mult sã fie unit în rugãciune cu Dumnezeu? Anii petrecuþi ca elev la Seminarul Sfântul Duh din Bucureºti, ca student, la Roma, la Colegiul Pontifical Urbanian , la Universitatea Angelicum ºi la Gregoriana, ne dau voie sã ne punem aceastã întrebare. Experienþa romanã – ca student ºi prefect de studii – i-a completat pânã la desãvârºire calitãþile ºi spiritul de preot roman, experienþã pe care, începând cu anul 1911, avea sã o punã în slujba Arhidiecezei de Bucureºti în calitate de administrator parohial, coordonator al ºcolilor catolice arhidiecezane, preºedinte al Asociaþiilor Mariane din Bucureºti, responsabil al Acþiunii Catolice, preºedinte al Uniunii Apostolice a Clerului, prefect ºi rector al Seminarului ºi Academiei Teologice Sfântul Duh, coordonator al sãptãmânalului Farul nou, vicar general al Arhidiecezei de

Bucureºti, membru în Consiliul de Administraþie al Arhidiecezei, canonic al Catedralei Sfântul Iosif.

Generaþii de seminariºti au fost pregãtiþi de rectorul Anton Durcovici pe baza modelului urbanian roman ºi conform aspiraþiilor sale, pe care le-a promovat în mod strãlucit în spaþiul românesc. Tocmai el, cel care îºi iubea atât de mult patria adoptivã, România, a trebuit sã suporte, în anii Primului Rãzboi Mondial, nedreptatea de a fi arestat de guvernul român ºi închis într-un lagãr de internare din judeþul Ialomiþa, iar ulterior la mãnãstirea Notre Dame de Sion de la Galaþi. În 1919 a fost propus ca episcop de Iaºi. Avea sã fie numit, în cele din urmã, Alexandru Theodor Cisar, iar cu privire la cei doi, arhiepiscopul Rayamund Netzhammer scria: „aceºti doi preoþi reprezintã speranþele mele cele mari”. Între anii 1924-1947 Anton Durcovici a fost rector al Seminarului, iar în 1930 ºi al Academiei Teologice Duhul Sfânt .

Aceºti ani de apostolat au coincis cu perioada de maximã dezvoltare a Seminarului bucureºtean apreciat, în 1942, de arhiepiscopul Cisar ca fiind cel mai bun seminar din România, din toate punctele de vedere. Pentru a ajunge la aceastã performanþã, Seminarul a parcurs un drum lung ºi dificil, având însã ºansa de a avea în frunte o personalitate de excepþie, rectorul Anton Durcovici.

Un capitol important al biografiei sale a fost implicarea în apariþia ziarului Farul nou. O retrospectivã a articolelor de opinie publicate de Farul nou în anii 1933-1944, de exemplu, conduce imediat la concluzia cã acestea reflectã personalitatea puternicã a lui Anton Durcovici, distins colaborator al acestui sãptãmânal, dar ºi al altor publicaþii ale Bisericii – Revista

catolicã, Jugendfreund ºi altele.

Colaborarea dintre Monseniorul Anton Durcovici ºi Arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar, în perioada în care cel dintâi a îndeplinit funcþia de vicar general, rãmâne un model de colaborare specialã, deosebit de rodnicã pe durata întregii lor vieþi. În calitate de specialist în Drept canonic, Monseniorul Anton Durcovici a reprezentat Biserica Romano-Catolicã din România în cadrul tratativelor purtate cu guvernul României în problemele importante ce priveau interesele Bisericii.

Acestea au fost, în linii mari, coordonatele perioadei bucureºtene din biografia episcopului Anton Durcovici. În octombrie 1947 a fost numit episcop de Iaºi. Doi ani mai târziu, în 1949, pe 26 iunie a fost rãpit de agenþi ai Securitãþii, fiind apoi internat în diverse închisori comuniste.

A murit, la 10 decembrie 1951, în condiþii neelucidate pe deplin, probabil de foame ºi de sete, în temniþa de la Sighetul Marmaþiei.

Cei vinovaþi de drama episcopului Anton Durcovici au þinut cu tot dinadinsul sã ascundã adevãrul cu privire la detenþia sa, la condiþiile decesului ºi, mai ales, la locul mormântului sãu de la Sighet. Din scrierile istorice din ultimii ani am început sã aflãm, însã, tot mai multe amãnunte despre „tainele rãului”, despre suferinþa ºi martiriul episcopului Durcovici.

Noi, cei care nu am cunoscut închisoarea, ne plecãm în faþa episcopului. Viaþa ºi opera sa vor constitui o prioritate a noastrã, deoarece Biserica localã îl simte aproape, sperând ca, într-un viitor nu prea îndepãrtat, sã-l putem invoca de la altar.

1

2

Magisteriu

Din alocuþiunile Sfântului Pãrinte la rugãciunea Regina Coeli Sã redescoperim frumuseþea de a fi botezaþi în Duhul Sfânt (11 mai)

Celebrãm astãzi solemnitatea Rusaliilor, strãvechea sãrbãtoare ebraicã în care se comemora Legãmântul încheiat de Dumnezeu cu poporul sãu la Muntele Sinai (cf. Ex 19). Ea a devenit ºi sãrbãtoare creºtinã tocmai pentru ceea ce se petrece cu aceastã ocazie, la 50 de zile dupã Paºtele lui Isus. Citim în Faptele Apostolilor cã ucenicii erau reuniþi în rugãciune, în Cenacol, când peste ei a coborât cu putere Duhul Sfânt, ca vânt ºi ca foc. Atunci ei au început sã anunþe în multe limbi Vestea cea Bunã a învierii lui Cristos (cf. 2,1-4). Acela a fost „botezul în Duhul Sfânt”, care fusese deja prevestit de Ioan Botezãtorul: “Eu vã botez cu apã”, le spunea mulþimilor, “dar cel ca vine dupã mine este mai puternic decât mine... El vã va boteza în Duh Sfânt ºi foc” (Mt 3,11). Într-adevãr, întreaga misiune a lui Isus a fost orientatã spre dãruirea Duhului lui Dumnezeu oamenilor ºi botezãrii lor în “baia” renaºterii. Aceasta s-a realizat prin glorificarea sa (cf. In 7,39), adicã prin moartea ºi învierea sa: atunci Duhul lui Dumnezeu a fost revãrsat în mod abundent, ca o cascadã capabilã sã purifice orice inimã, sã stingã incendiul rãului ºi sã aprindã în lume focul iubirii divine.

Faptele Apostolilor prezintã Rusaliile ca împlinirea acestei promisiuni ºi deci ca încununare a întregii misiuni a lui Isus. El însuºi, dupã învierea sa, le-a poruncit ucenicilor sã rãmânã la Ierusalim, cãci, a spus, “veþi fi botezaþi în Duh Sfânt nu dupã multe zile” (Fap 1,5); ºi a adãugat: “Veþi primi puterea Duhului Sfânt care va coborî peste voi ºi îmi veþi fi martori la Ierusalim, în toatã Iudeea ºi Samaria ºi pânã la marginile pãmântului” (Fap 1,8). Rusaliile sunt deci, în mod special, botezul Bisericii care întreprinde misiunea sa universalã începând de pe drumurile Ierusalimului, prin predicarea în diferitele limbi ale omenirii. În acest botez al Duhului Sfânt sunt inseparabile dimensiunea personalã ºi cea comunitarã, singularul eu al ucenicului ºi pluralul noi al Bisericii. Duhul consacrã persoana ºi o face în acelaºi timp mãdular viu al Trupului mistic al lui Cristos, pãrtaºã la misiunea de a mãrturisi iubirea sa. ªi aceasta se realizeazã prin Sacramentele iniþierii creºtine: Botezul ºi Mirul (...) Sã redescoperim, iubiþi fraþi ºi surori, frumuseþea de a fi botezaþi în Duhul Sfânt; sã recãpãtãm conºtiinþa Botezului ºi a Mirului nostru, izvoare de har mereu actual”.

Speranþa creºtinã nu este o iluzie (4 mai)

(...) Dupã Înãlþare, primii ucenici rãmân reuniþi în Cenacol, în jurul Mamei lui Isus, aºteptând cu fervoare darul Duhului Sfânt, promis de Isus (cf. Fap). În aceastã primã duminicã de mai, lunã marianã, retrãim aceastã experienþã ºi noi, simþind mai intens prezenþa spiritualã a Mariei. În discursurile sale de rãmas bun, adresate ucenicilor, Isus a insistat mult asupra importanþei “întoarcerii sale la Tatãl”, încununare a întregii sale misiuni. El a venit, de fapt, în lume pentru a readuce omul la Dumnezeu, nu pe plan ideal - ca un filozof sau un maestru de înþelepciune - ci în mod real, ca pãstor care vrea sã conducã, din nou, oile la staul. Acest “exod” spre patria cereascã, pe care Isus l-a trãit personal, l-a înfruntat pânã la capãt pentru noi. Pentru noi a

coborât din Cer ºi pentru noi s-a înãlþat, dupã ce s-a fãcut în toate asemenea nouã, umilit pânã la moartea pe cruce.

Tocmai de aceea Tatãl l-a înãlþat mai presus de toate (cf. Fil 2,9) restituindu-i plinãtatea slavei sale, dar acum împreunã cu umanitatea noastrã. Dumnezeu în om - omul în Dumnezeu: acesta este de acum un adevãr, nu teoretic, ci real. De aceea, speranþa creºtinã, întemeiatã în Cristos, nu este o iluzie ci, cum spune Scrisoarea cãtre Evrei, “în ea avem ca o ancorã a sufletului, sigurã ºi puternicã” (Evr 6,19), o ancorã care pãtrunde în Cer, unde Cristos ne-a precedat. ªi de care lucru are mai mare nevoie omul din orice timp dacã nu de acesta: de o ancorare puternicã pentru propria existenþã?

Iatã deci, din nou, sensul minunat al prezenþei Mariei în mijlocul nostru. Îndreptând privirea spre Ea, asemenea primilor ucenici, suntem imediat îndreptaþi spre realitatea lui Isus: Mama trimite la Fiul care nu mai este fizic între noi, dar ne aºteaptã în casa Tatãlui.

Isus ne invitã sã nu rãmânem ºi sã privim în sus, ci sã stãruim împreunã, uniþi în rugãciune, pentru a invoca darul Duhului Sfânt.

De fapt numai celui care “se renaºte de sus”, adicã din Duhul lui Dumnezeu, îi este deschisã intrarea în Împãrãþia cerurilor (cf. In 3,35), ºi cea dintâi “renãscutã de sus” este tocmai Fecioara Maria. De aceea, cãtre Ea ne îndreptãm în plinãtatea bucuriei pascale.

Din Vatican, 1 aprilie 2008 Excelenþã, Atunci când întreaga comunitate a celor care cred în Cristos Domnul vesteºte moartea Lui ºi-i mãrturiseºte glorioasa Înviere, aºteptând cu credinþã venirea lui în slavã, împreunã cu Episcopul Auxiliar ºi cu toþi credincioºii din Bucureºti aþi transmis Sfântului Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea urãri sincere ºi înflãcãrate.

Sanctitatea Sa a primit cu bucurie acest semn de supunere ºi de dragoste filialã, ºi, la rândul sãu, vã doreºte ca iubirea plinã de milã a lui Dumnezeu, venind în întâmpinarea dorinþelor voastre cu daruri mult mai mari, sã vã umple cu bucurie îmbelºugatã ºi mângâiere divinã, prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, Regina Cerului ºi Mama Milostivirii. În cele din urmã, Vicarul lui Cristos vã împarte din inimã Binecuvântarea Apostolicã, vãditã dovadã a iubirii sale, Excelenþei Voastre, tuturor preoþilor, persoanelor consacrate, credincioºilor ºi întregului popor român.

Aducându-vã la cunoºtinþã toate acestea, în cadrul datoriilor mele, vã salut cu bucurie în Cristos Domnul. + FERDINANDUS FILONI Substitut al Secretarului de Stat Excelenþei Sale IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Pelerin la Vatican ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Garda elveþianã, o ºcoalã de viaþã Sub fiecare uniformã de halebardier halebardier,, o persoanã unicã ºi irepetabilã

Garda Elveþianã Pontificalã, în serviciul ei pentru Papa ºi pentru Bisericã, este ºi „o ºcoalã de viaþã”. Astfel i-a elogiat Benedict al XVI-lea pe membrii Corpului întemeiat de Papa Iuliu al II-lea, în 1506, primiþi pe 5 mai în audienþã, în Sala Clementinã, împreunã cu rudele apropiate, cu ocazia depunerii jurãmântului a 33 de noi halebardieri.

Evenimentul a avut loc pe 6 mai, în Curtea San Damaso, încadratã de Palatul Apostolic ºi de sediul Secretariatului de Stat.

Ceremonia jurãmântului a fost precedatã de comemorarea morþii eroice a 147 de soldaþi elveþieni, cãzuþi în apãrarea Suveranului Pontif, în timpul Jefuirii Romei din 1527. „Sub uniforma fiecãruia este o persoanã unicã ºi irepetabilã, chematã de Dumnezeu sã slujeascã împãrãþia sa de iubire ºi de pace”, a subliniat Papa Benedict, care i-a îndemnat pe membrii Gãrzii Elveþiene sã cultive „mereu rugãciunea ºi viaþa spiritualã”.

Papa a exprimat urãrile sale noilor recruþi ºi a reînnoit recunoºtinþa sa faþã de corpul Gãrzii Elveþiene, chemat sã garanteze siguranþa Pontifului Roman ºi a locuinþei sale, spunându-le: „Dragi prieteni, vã mulþumesc tuturor pentru generozitatea ºi devotamentul cu

care lucraþi în serviciul Papei. Domnul sã vã rãsplãteascã ºi sã vã copleºeascã cu îmbelºugate favoruri cereºti”.

De 502 ani în slujba Papei…

Papa s-a oprit ºi asupra identitãþii ºi a îndatoririlor membrilor Gãrzii Elveþiene, care a celebrat în 2006, prin i m p o r t a n t e manifestãri, cel de-al cincilea centenar de la înfiinþare. „A fost o circumstanþã prielnicã pentru a identifica mutaþiile profunde ale contextului social în care, de-a lungul secolelor, Sfântul Scaun a fost chemat sã trãiascã ºi sã lucreze”, a spus Sfântul Pãrinte, constatând cã „pe fundalul unei asemenea impresionante evoluþii iese în evidenþã ºi mai mult ceea ce nu se schimbã”, precum identitatea membrilor Gãrzii Elveþiene: „La distanþa de cinci secole”, a afirmat, „a rãmas „neschimbat spiritul de credinþã care îi face pe unii tineri elveþieni sã lase frumosul lor þinut pentru a veni sã presteze serviciu în slujba Papei, în Vatican”. „Egalã”, a continuat, „este iubirea pentru Biserica Catolicã pentru care daþi mãrturie mai curând cu persoanele voastre decât prin cuvinte”.

Garda Elveþianã, a adãugat Papa, „este ºi o ºcoalã de viaþã” ºi, în timpul experienþei în Vatican, „mulþi tineri au descoperit propria vocaþie, fie la cãsãtorie, fie la viaþa consacratã”, acesta „fiind un motiv de laudã lui Dumnezeu, dar ºi de apreciere pentru Corpul vostru”, a conclus Benedict al XVI-lea.

Audienþa a fost marcatã de o atmosferã de sãrbãtoare alimentatã de rudele apropiate ale membrilor Gãrzii Elveþiene. Papa a avut pentru ele cuvinte pline de afecþiune, spunându-le: „Sunt mulþumit în special sã primesc atâþia copii, care sunt florile cele mai frumoase ale familiilor voastre ºi ne amintesc de iubirea, de predilecþia pe care Isus o nutrea pentru cei mici”.

Slujitorii slujitorului lui Dumnezeu

Benedict al XVI-lea nu a omis apoi sã facã o referinþã la uniforma caracteristicã a Gãrzii Elveþiene uºor de recunoscut ºi bogatã în semnificaþie. „Uniformele voastre istorice”, a spus, „vorbesc pelerinilor ºi turiºtilor din orice parte a lumii despre ceva care, în pofida a toate, nu se schimbã, adicã vorbesc despre angajarea voastrã în a-i sluji lui Dumnezeu, slujindu-l pe „slujitorul slujitorilor sãi”, adicã pe Papa, „servus servorum Dei”.

3

4

Interviu

Anton Durcovici, între Bucureºti ºi Iaºi - “semn de aducere aminte pentru creºtinii catolici de la Iaºi ºi de la Bucureºti cã între ei existã o comuniune de destin”

Inter viu Interviu viu,, despre episcopul martir Anton Durcovici Durcovici,, cu pr pr.. prof. dr dr..

Wilhelm Dancã, rector al Institutului TTeologic eologic Romano-Catolic Iaºi - Cine a fost Anton Durcovici pentru Biserica localã de la Bucureºti ºi Iaºi?

- Într-un prim moment, adicã prin anul 1894, Anton Durcovici era un copil de 6 ani care a emigrat la Iaºi, în România, împreunã cu mama sa Maria, rãmasã vãduvã, ºi cu fratele sãu mai mic, Francisc. În aceeaºi perioadã de timp, s-a mutat împreunã cu familia lui la Ploieºti ºi Bucureºti, unde a frecventat ºcolile catolice.

Mai târziu, dupã ce a intrat în Seminarul de la Bucureºti, dupã ce ºi-a terminat studiile filozofice ºi teologice la Universitatea Urbaniana din Roma ºi a fost hirotonit preot în 24 septembrie 1910, a primit mai multe slujiri ecleziastice, printre care aceea de administrator parohial, profesor ºi rector la Seminarul din Bucureºti, canonic ºi vicar general al arhidiecezei de Bucureºti, iar la Iaºi a fost numit episcop (30 octombrie 1947) ºi instalat ca episcop în 14 aprilie 1948. A murit ca martir în 10 decembrie 1951 în penitenciarul de la Sighet. Prin viaþa, activitatea ºi moartea sa, Anton Durcovici a ilustrat faptul cã cele douã Biserici locale (Bucureºti ºi Iaºi) sunt unite, catolice, sfinte

ºi apostolice. Astãzi, Anton Durcovici este un semn de aducere aminte pentru creºtinii catolici de la Iaºi ºi de la Bucureºti cã între ei existã o comuniune de destin.

- Aþi publicat recent o importantã lucrare dedicatã activitãþii lui Anton Durcovici în Catedrala Sf. Iosif. Care este cheia de lecturã a acestei cãrþi?

- Cartea se intituleazã Lecþii tomiste despre Dumnezeu ºi a apãrut, în primãvara acestui an, la editura Sapientia din Iaºi. Cartea cuprinde între coperþile ei anumite fragmente selectate de mine din manuscrisul cursurilor ºi paginile dactilografiate de care Anton Durcovici s-a folosit în prezentarea lecþiilor de religie pentru intelectuali, începând din 3 noiembrie 1936 ºi pânã în 21 mai (sau 4 iunie) 1940. Vorbind strict despre conþinutul cãrþii, trebuie spus cã ea uneºte traducerea primelor 26 de chestiuni din prima parte a Sumei teologice a sfântului Toma de Aquino ºi comentariul pe care l-a fãcut Anton Durcovici în spiritul gândirii neotomiºtilor cunoscuþi direct de el la Roma sau indirect din cãrþi: A. M. Lépicier, Th. Pégues, A. Sertillanges, M. Grabmann, R. Garrigou-Lagrange ºi alþii. Lecþiile se adresau creºtinilor laici cu o pregãtire intelectualã superioarã, deci elitelor creºtine. Motivaþia fundamentalã a lecþiilor era creºtinã, iar principiul cãlãuzitor era luat din Aristotel ºi din Sfântul Toma de Aquino, ºi anume mai mult valoreazã un bob de diamant despre lucrurile mari decât un munte de nisip despre lucrurile mici. Astãzi cartea se adreseazã preoþilor ºi profesorilor de religie, în primul rând, pentru cã pot gãsi în ea multe elemente utile pentru întocmirea unor cateheze despre existenþa ºi atributele lui Dumnezeu. În al doilea rând, cartea este interesantã pentru filologii, filozofii ºi teologii din þara noastrã, fiindcã reprezintã prima încercare de traducere în limba

românã a Sumei teologice a sfântului Toma de Aquino. În al treilea rând, Lecþiile lui Durcovici despre Dumnezeu sunt utile tuturor creºtinilor laici (catolici, ortodocºi sau protestanþi) care doresc sã-ºi adânceascã credinþa. Cheia de lecturã este dialogul dintre raþiune ºi credinþã sau/ ºi legãtura strânsã dintre credinþã ºi moralã. Subliniez faptul cã Anton Durcovici nu se opreºte la planul strict al traducerii, al hermeneuticii sau al criticii istorice; obiectivele lui sunt diferite. Conºtient de provocãrile modernitãþii – în special privatizarea credinþei – ºi de faptul cã un creºtin adevãrat este creºtinul educat, A. Durcovici a oferit studenþilor sãi laici criterii de orientare creºtinã ºi de autentic discernãmânt spiritual într-o lume care devenea mereu mai individualistã ºi materialistã. Scoþând din arhive aceste texte ºi publicându-le, am vrut sã spun cã în activitãþile noastre de formare a tinerelor generaþii, dar ºi a creºtinilor laici nu suntem primii, nu suntem singuri, iar cel mai frumos gest de preþuire a înaintaºilor este sã le împãrtãºim valorile ºi sã le continuãm opera.

- Care este rolul ºi locul sãu în cultura ºi filosofia tomistã în secolul XX? - La nivel internaþional este cvasinecunoscut, cu excepþia asociaþiei foºtilor lui studenþi ce au emigrat în Germania ºi Austria ºi care îºi are sediul la Bad Deutsch Altenburg, dacã nu mã înºel. Nu cunosc sã existe studii sau articole ºtiinþifice la nivel internaþional. Cred cã prima intervenþie de acest gen îmi aparþine, fiindcã am vorbit despre martirul Anton Durcovici, atât cât m-am priceput, în cadrul unui Congres tomist internaþional, ºi anume în 2003, la Roma (Italia). Folosindu-mã de manuscrisul Lecþiilor tomiste despre Dumnezeu, am prezentat acolo modul în care vedea Anton Durcovici coordonatele fundamentele ale antropologiei creºtine.

La nivel local, el este un pionier, un deschizãtor de drumuri. Personalitãþi faimoase ale culturii româneºti au

Interviu

participat la cursurile sale: Nae Ionescu, Gala Galaction, Frollo, Raºcu, Dr. Trifa ºi alþii. crescut,, - Cum se explicã interesul crescut dupã 1989 , pentru descoperirea acestui personaj cu o moarte tragicã?

- Dupã 1989, mai mulþi factori au contribuit la descoperirea ºi cunoaºterea lui Anton Durcovici. Înainte de toate, un rol deosebit l-a avut Papa Ioan Paul al II-lea, care i-a invitat pe episcopii din estul Europei sã promoveze cauza de beatificare a martirilor creºtini din timpul prigoanei comuniste. Preasfinþitul Petru Gherghel a participat la douã sinoade episcopale þinute la Roma pe tema Europei creºtine dupã 1989. De fiecare datã s-a întors acasã mai convins cã trebuie promovatã cauza episcopului martir Anton Durcovici. În al doilea rând, dupã cãderea dictaturii comuniste s-au deschis Arhivele Statului, mai greu, dar s-au deschis. De asemenea, s-au deschis multe arhive particulare (mã gândesc la mãrturiile deþinute de pãrintele prof. dr. Eduard Ferenþ, de pãrintele prof. dr. Anton Despinescu ºi alþii). Toate acestea au fãcut posibilã consultarea unor scrisori, cãrþi ºi documente de interes general, printre care ºi cele referitoare la istoria recentã a Bisericii din România ºi la sfârºitul nedrept de care a avut parte episcopul Anton Durcovici. În fine, un alt factor a venit din partea societãþii civile ºi, mai insistent, din partea Fundaþiei sau Asociaþiei Memorialul Sighet. Aici, memoria episcopului martir Anton Durcovici este vie ºi puternicã.

- Cum se explicã faptul cã în ultimii ani sfinþia voastrã personal aþi acordat mult timp vieþii ºi operei lui Anton Durcovici (articole, studii, conferinþe, cãrþi)?

- Pentru cã în jurul meu, prin anii 1996, se vorbea oarecum în ºoaptã, tainic, despre Anton Durcovici, am fost curios sã vãd cine este acest personaj, pur ºi simplu. Apoi, pentru cã primii paºi de cercetare în aceastã direcþie au fost încurajaþi de P.S. Petru Gherghel ºi confirmaþi de pãrintele Eduard Ferenþ ºi de monseniorul Anton Lucaci, de la Radio Vatican, am mers mai departe. De la o zi la alta, m-am convins cã meritã sã te opreºti asupra lui Anton Durcovici. Nu-mi pare rãu de timpul pe care i l-am acordat; din cercetarea vieþii ºi a operei lui am câºtigat, intelectual ºi spiritual, foarte multe lucruri.

- Care este mesajul ºi moºtenirea lãsatã de Anton Durcovici generaþiilor actuale ºi viitoare?

- Mesajul lui Anton Durcovici este ca toþi membrii Bisericii, clerici ºi mireni, sã promoveze cultul adevãrului, pentru cã, în ultimã instanþã, adevãrul este Dumnezeu ºi numai El ne poate face liberi (cf. In 8,31).

Dupã pãrerea mea, moºtenirea este triplã, adicã intelectualã, spiritualã ºi pastoralã.

Moºtenirea intelectualã este reprezentatã de articolele publicate în revistele catolice din Bucureºti în perioadã interbelicã ºi, în special, în revista Farul Nou. De asemenea, tot de moºtenirea intelectualã þin ºi Lecþiile tomiste despre Dumnezeu pe care am avut bucuria sã le pregãtesc pentru publicare timp de vreo doi sau trei ani de zile; ele au apãrut în primãvara acestui an. Moºtenirea spiritualã este indiscutabilã, cea mai evidentã, fiindcã a murit ca martir pentru cauza lui Cristos ºi a Bisericii sale.

Moºtenirea pastoralã cuprinde douã direcþii: grija pentru formarea temeinicã a viitorilor preoþi ºi pentru formarea elitelor creºtine sau, dacã vreþi, a creºtinilor laici doritori sã promoveze valorile Împãrãþiei lui Dumnezeu în spaþiul public al societãþii.

- Cât de actual, contemporan mai este Anton Durcovici?

- Neîndoielnic, Anton Durcovici a fost un fiu al timpului sãu; de aceea cred cã ar trebui adus la zi limbajul folosit în scrierile sale, la fel ºi unele aspecte ale metodei sale pedagogice ar trebui revizuite, probabil. Cu

toate acestea, actualitatea lui se situeazã la un alt nivel despre care noi am aflat cu întârziere ºi abia dupã Conciliul Vatican al II-lea. În felul lui, Anton Durcovici a împãrtãºit spiritul reformator al pãrinþilor participanþi la Conciliu ºi a afirmat practic încã din perioada interbelicã perenitatea gândirii sfântului Toma de Aquino, a manifestat un interes deosebit pentru formarea creºtinilor laici, a susþinut necesitatea dialogului dintre Bisericã ºi lume, s-a folosit de mijloacele moderne de comunicare socialã, în special de presa scrisã. Dacã aceste preocupãri sunt actuale, contemporane, atunci ºi Anton Durcovici este actual ºi contemporan. ªi cred cã sunt.

- Dacã ar fi sã îi faceþi un portret, cum l-aþi descrie pe preotul, profesorul, rectorul, scriitorul, formatorul de opinie ºi episcopul Anton Durcovici?

- Se poate vedea în Lecþiile tomiste despre Dumnezeu cã reperele lui intelectuale, pastorale ºi spirituale erau sfântul Toma de Aquino, sfântul Francisc de Sales, sfântul Alfons Maria de Liguori ºi sfântul Ignaþiu de Loyola. Cine vrea sã-i facã portretul lui Anton Durcovici trebuie sã þinã cont de rolul pe care l-au jucat aceºti sfinþi în viaþa ºi opera lui. Dar cum sã-i cuprind într-o singurã propoziþie sau frazã? Am sã preiau imaginea folositã de Papa Ioan Paul al II-lea la începutul enciclicei sale Fides et ratio (1998) ºi am sã spun cã Anton Durcovici a fost un spirit întrupat care s-a înãlþat spre contemplarea lui Dumnezeu cu ajutorul a douã aripi, raþiunea ºi credinþa. Realitãþile divine vãzute de el în rugãciune, studiu ºi meditaþie le împãrtãºea altora la confesional, la catedrã ºi la amvon. Da, eu cred cã Anton Durcovici era un om care, în lumina lui Dumnezeu, l-a vãzut pe Dumnezeu!

Inter viu realizat Interviu de pr pr.. FRANCISC DOBOª

5

6

Din viaþa Seminarului Pr Pr.. FELICIAN TIBA

Pelerinajul seminariºtilor din Iaºi în Dobrogea

Dorit ºi pregãtit de foarte mult timp, Pelerinajul credinþei pe urmele primilor creºtini ºi ale primilor martiri din Dobrogea, aºa cum l-am numit în mod sugestiv, s-a desfãºurat în perioada 30 aprilie – 4 mai 2008. Au participat toþi seminariºtii Institutului Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif”, din Iaºi, însoþiþi de un grup de opt preoþi, în frunte cu Pr. Dr. Wilhelm Dancã, rectorul Seminarului.

Prima oprire a fost la biserica din Brãila, unde s-a celebrat Sfânta Liturghie. Dupã ce s-a servit prânzul, la Surorile Franciscane Misionare ale Sfântului Sacrament, am pornit spre Tulcea. În drum spre aceast minunat oraº al Dobrogei am fãcut un popas la Niculiþel, locul descoperirii celor patru martiri din perioada de început a Bisericii: Zotic, Atal, Camasis ºi Filip. În mãnãstirea Cucoº am putut vedea urnele care conþin relicvele celor patru martiri, având totodatã posibilitatea sã rãsplãtim explicaþiile cãlugãrilor cu un veritabil „Cristos a înviat”.

Joi, în ziua înãlþãrii Domnului nostru Isus Cristos la cer, dupã ce am avut parte de o cãlãtorie deosebit de plãcutã cu vaporul, prin câteva din canalele Deltei Dunãrii, seara, la Tulcea, am participat la Sfânta Liturghie solemnã.

A doua zi, am pornit spre Constanþa, nu înainte de a vizita situl arheologic ºi muzeul de la Histria, cel mai vechi oraº atestat în þara noastrã. În jurul prânzului, am celebrat Sfânta Liturghie în biserica din localitatea Mihail Kogãlniceanu, pentru ca, spre searã, sã participãm din nou la o altã Sfântã Liturghie la subsolul noii biserici Padre Pio, din Constanþa.

Sâmbãtã, cu o zi înaintea întoarcerii acasã, am putut vedea locul unde, conform tradiþiei, s-a odihnit ºi s-a rugat sfântul apostol Andrei când a sosit în Schitia minor. Dupã ce am vizitat ruinele vechii cetãþii Adamclisi, muzeul ºi monumentul triumfal Tropaeum Traiani, am participat la Sfânta Liturghie de hram în Parohia Nãvodari.

Duminicã, ultima zi a pelerinajului nostru, în biserica Sfântul

Anton din Constanþa, i-am multumit lui Dumnezeu pentru toate harurile primite, dupã care am pornit din nou spre meleagurile moldovene, acolo de unde porniserãm. Întregul pelerinaj a fost o reuºitã. Obiectivele fixate au fost atinse, iar bucuria participanþilor a fost pe mãsurã.

Ne propuseserãm un pelerinaj al credinþei, al unitãþii ecumenice ºi al caritãþii.

Am dorit sã-i întâlnim pe credincioºii dobrogeni la ei acasã ºi ne-au uimit prin credinþa lor. Am gãsit o Bisericã vie, cu biserici fie renovate, fie noi, cu preoþi disponibili ºi plini de iniþiative pastorale.

Am dorit sã facem o punte între credinþa noastrã catolicã ºi edificiile ortodoxe pe care aveam sã le vizitãm, ca ºi cu preoþii, cãlugãrii, cãlugãriþele ºi credincioºii ortodocºi care îºi trãiesc credinþa pe acele meleaguri. Ne-am bucurat de primirea ºi explicaþiile pe care ni le-au oferit la timpul oportun.

Este cunoscut faptul cã Seminarul trãieºte din mila credicioºilor.

Am dorit sã-i cunoaºtem pe cei care, asemenea vãduvei din evanghelie, oferã ultimul lor bãnuþ, pentru a asigura viitorilor preoþi cele necesare formãrii. Ne-a uimit generozitatea tuturor.

Primirea fãcutã în fiecare parohie pe care am vizitat-o, disponibilitatea în a ne oferi una din cele trei mese zilnice, ori cazarea, cum a fost cazul Mons. ªtefan Ghenþa, a Pãrinþilor Salezieni din Constanþa sau a directorului Colegiului Economic „Delta Dunãrii”, din Tulcea, ne-au convins cã dobrogenii sunt oameni cu multã credinþã ºi primitori.

De partea lor, seminariºtii au rãspuns iubirii celor pe care i-au întâlnit prin cântecele ºi rugãciunea lor, prin bucuria ºi satisfacþia cã sunt iubiþi ºi aºteptaþi ca într-o zi, ca preoþi, sã revinã în comunitãþile vizitate.

Profesorii ºi seminariºtii Institutului Teologic Romano-Catolic Sfântul Iosif din Iaºi le mulþumesc tuturor celor care care au fãcut posibil acest pelerinaj, atât binefãcãtorilor din Dieceza de Iaºi, cât ºi celor din Arhidieceza de Bucureºti.

Biserica ºi media CRISTINA GRIGORE

Rolul Biroului de Comunicaþii al Bisericii într -o culturã a controverselor într-o Controversele fac parte din ADN-ul jurnalismului: fãrã controverse, fãrã polemici, fãrã conflicte, multe din informaþiile publicate în presã nu ar exista.

Biserica Catolicã a fost implicatã, în ultimii ani, în douã mari controverse mediatice, care au avut ca obiect abuzurile sexuale sãvârºite de unii clerici americani ºi discursul Papei Benedict al XVI-lea de la Regensburg.

Asemenea controverse sunt, fãrã îndoialã, negative pentru Bisericã, însã pot deveni ºi o oportunitate pentru a explica ce este Biserica ºi pentru a oferi lumii o mãrturie creºtinã. Acest lucru a încercat sã-l demonstreze seminarul organizat, la Roma, de cãtre Universitatea Pontificalã „Sf. Cruce”, în zilele 27-30 aprilie 2008.

Seminarul, care a avut ca temã „Comunicarea Bisericii ºi cultura controversei”, a reunit circa 300 de participanþi, din peste 60 de þãri: profesioniºti din sectorul comunicaþiilor sociale, responsabili ai birourilor de presã din diferite dieceze, conferinþe episcopale ºi alte instituþii ecleziastice, profesori universitari, studenþi ºi jurnaliºti. La pupitrul amfiteatrului din Universitatea Pontificalã Sfânta Cruce s-au alternat circa 20 de relatori, dintre care trei episcopi, care le-au împãrtãºit participanþilor din experienþa lor. În plus, în fiecare dupã-amiazã au avut loc 35 de sesiuni scurte de jumãtate de orã, organizate în mai multe sãli simultan, în care profesioniºti din media au prezentat experienþe, proiecte ºi iniþiative folositoare pentru birourile de presã ale Bisericii.

Mulþi dintre vorbitori au fãcut aluzie la recenta vizitã a Papei Benedict al XVI-lea în Statele Unite . ªi mulþi l-au dat ca exemplu. „Papa - a spus Marc Carroggio, profesor de comunicare instituþionalã la Universitatea Pontificalã Sfânta Cruce - face ceea ce ar fi de dorit sã facã fiecare birou de presã: cautã sã transforme controversele mediatice într-un efort maieutic, de dialog ºi prietenie. În fiecare controversã, Papa ºi-a fãcut prieteni: de fiecare datã sunt tot mai mulþi intelectuali necreºtini care îl ascultã cu interes. Cazul lui Benedict al XVI-lea este un exemplu clar cã dacã sunt gestionate bine, controversele nu sunt altceva decât cealaltã faþetã a relevanþei”. În ultima zi a Seminarului, participanþii au asistat la Audienþa Generalã cu Papa Benedict al XVI-lea în Piaþa Sfântu Petru din Vatican. Dupã cateheza obiºnuitã, Suveranul Pontif i-a salutat public pe participanþii la seminar, urându-le tuturor: „Cristos sã fie mereu pentru voi Calea, Adevãrul ºi Viaþa”.

Din partea Bisericii Catolice din România au participat la acest seminar Pr. Francisc Doboº ºi Pr. Francisc Ungureanu (Arhidieceza de Bucureºti), diaconul Sebastian Benchea din Ordinul Carmelitan, Cristina Grigore (Arhidieceza de Bucureºti) ºi Talida Zbona (Eparhia de Baia Mare).

7

8

Biserica în lume

Rozariul nu e practicã pioasã ce þine de trecut

Pe 3 mai, Papa Benedict al XVI-lea a prezidat rugãciunea Rozariului în Bazilica romanã Santa Maria Maggiore, „templu marian prin excelenþã”.

Cu aceastã ocazie, Sfântul Pãrinte a vorbit despre practicarea devoþiunilor specifice lunii mai ºi despre importanþa Rozariului: „În experienþa generaþiei mele, serile lunii mai evocã amintiri plãcute ale unor întâlniri pentru a aduce omagiu Fecioarei Maria. Astãzi, împreunã, confirmãm faptul cã Sfântul Rozariu nu este vreo practicã pioasã ce þine de trecut, o rugãciune din timpuri îndepãrtate, la care sã ne gândim cu nostalgie”. “În lumea modernã care este atât de risipitã, aceastã rugãciune ne ajutã sã îl aºezãm pe Cristos în centru, aºa cum a fãcut Fecioara care a meditat la ce se spunea despre Fiul ei ºi la ceea ce El însuºi a fãcut ºi a spus. Când recitãm Rozariul, retrãim momente importante din istoria mântuirii, trecem din nou prin diferitele etape ale misiunii lui Cristos. Cu Maria ne întoarcem inimile spre misterul lui Isus”.

“Rozariul”, a adãugat Papa, „când este rostit într-o manierã autenticã - nu mecanic ºi superficial, ci profund - aduce pace ºi reconciliere.

Conþine puterea vindecãtoare a Preasfântului Nume al lui Isus, invocat cu credinþã ºi iubire în inima fiecãrui Bucurã-te, Marie”.

Papa le-a încredinþat celor prezenþi „cele mai urgente intenþii” ale ministerului sãu: „nevoile Bisericii, marile probleme ale omenirii, pacea în lume, unitatea creºtinilor ºi dialogul dintre culturi”.

Europa, un continent al oamenilor bãtrâni

Conform statisticilor publicate de cotidianul britanic Daily Mail ºi citate într-un articol apãrut în ziarul Ziua, pe teritoriul european una din patru sarcini se încheie cu un avort.

Conform acestei statistici, publicatã de Institute of Family Policy, o organizaþie norvegianã care militeazã pentru o implicare mai mare a guvernelor în susþinerea familiilor ºi a natalitãþii, în Europa are loc un avort la fiecare 27 de secunde.

Noul raport, prezentat de Institute of Family Policy sub titlul „The Evolution Of The Family In Europe 2008", indicã faptul cã un grup de ºase þãri Marea Britanie, Franþa, România, Italia, Germania ºi Spania - este responsabil pentru 77% din numãrul total de avorturi produse în Europa.

Raportul precizeazã cã Europa se aflã în pragul unei prãbuºiri demografice din cauza numãrului mare de avorturi, a natalitãþii foarte scãzute ºi a declinului cãsãtoriilor. Astfel, în Europa se produce un divorþ la fiecare 30 de secunde, durata medie a cãsãtoriilor scãzând pânã la 13 ani.

Concluzia raportului este cã „Europa trece printr-o iarnã demograficã, iar în prezent, bãtrânul continent este un continent al oamenilor bãtrâni”.

Conform unui studiu realizat de Fondul Naþiunilor Unite pentru Populaþie (UNFPA), în România, numãrul avorturilor ºi al sarcinilor nedorite a scãzut de la aproximativ 178.000, în 1990, la circa 27.000, în 2007. Totodatã, rata mortalitãþii materne a scãzut. Îmbunãtãþirea sãnãtãþii materne ºi, în special, prevenirea deceselor provocate de sarcinã ºi de naºtere este unul dintre obiectivele de dezvoltare pe care România, împreunã cu alte 188 de þãri, s-au angajat sã le atingã pânã în anul 2015.

Un pas înainte pe drumul dialogului cu China

Pe 7 mai, în Aula Paul al VI-lea, Orchestra Filarmonicii Chineze ºi Corul Operei din Shanghai au oferit un concert în onoarea Papei Benedict al XVI-lea, în cadrul cãruia au interpretat Requiemul de Mozart.

Pãrintele Federico Lombardi, Directorul Biroului de Presã al Sfântului Scaun, analizând roadele acestei manifestãri culturale, a arãtat cã Papei i s-a oferit ocazia sã adreseze un salut marii naþiuni chineze. „Salutându-vã în aceastã searã, iubiþi artiºti chinezi, Papa doreºte sã ajungã la întregul vostru popor, cu un gând special pentru aceia dintre concetãþenii voºtri care împãrtãºesc credinþa în Isus ºi sunt uniþi printr-o legãturã spiritualã aparte cu Urmaºul lui Petru (...) Mulþumindu-vã încã o datã pentru acest binevenit omagiu, transmit salutãrile mele, prin voi, întregului popor chinez, care se pregãteºte pentru Jocurile Olimpice, un eveniment de mare importanþã pentru întreaga familie umanã”. Papa a mai spus în limba chinezã: „Vã mulþumesc tuturor ºi vã adresez cele mai bune urãri!”.

Pãrintele Lombardi a concluzionat, spunând: „Pregãtindu-ne pentru ziua de rugãciune pentru China, din 24 mai, propusã de Papa în binecunoscuta Scrisoare cãtre Biserica din China, de anul trecut, sã privim cu încredere ºi spre înaintarea pe lungul drum al dialogului dintre Bisericã, poporul chinez ºi autoritãþile sale”.

Liderii religioºi din Europa invitã la o “convertire ecologicã”

„Convertirea ecologicã” a fost una dintre propunerile lansate în cadrul celei dea patra Întâlniri anuale a liderilor instituþiilor europene cu reprezentanþii Bisericilor ºi religiilor din Europa. Folosind aceste cuvinte ale Papei Ioan Paul al II-lea -“convertire ecologicã”- , Preºedintele în exerciþiu al Consiliului Europei, prim-ministrul sloven, Janez Jansa, a rezumat punctul principal al întâlnirii. În cadrul acesteia, reprezentanþii religioºi au afirmat cã ei au o responsabilitate comunã cu liderii politici în ceea ce priveºte viitorul planetei. La Bruxelles, unde s-a desfãºurat Întâlnirea, au fost prezenþi 21 de reprezentanþi ai religiilor monoteiste din Europa, Preºedintele Comisiei Europene, Preºedintele Consiliului Uniunii Europene ºi Preºedintele Parlamentului European.

Biserica în lume

Humanae vitae, 40 de ani de la promulgare Între 8 ºi 10 mai, în cadrul Universitãþii Pontificale din Lateran, s-a desfãºurat un Congres Internaþional care a celebrat 40 de ani de la promulgarea enciclicei Humanae vitae.

Congresul, desfãºurat în patru sesiuni de lucru, a avut ca titlu „Pãzitori ºi interpreþi ai vieþii” ºi a dorit sã punã în evidenþã actualitatea enciclicei promulgatã de Papa Paul al VI-lea în iulie 1968.

La evenimentul care a fost deschis de intervenþia Monseniorului Rino Fisichella, rectorul universitãþii gazdã, au participat referenþi de talie internaþionalã, specialiºti în diferite domenii.

Printre aceºtia s-au aflat Gian Maria Vian, directorul de la Osservatore Romano; profesorul John Michael McDermott, din Detroit (Statele Unite); Claudio Risé, de la Universitatea Milano-Bicocca; Janne Matlary, de la Universitatea din Oslo etc. În ultima zi a întâlnirii, participanþii au avut ocazia sã se întâlneascã cu Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea. Cu aceastã ocazie, Papa a spus: “...Învãþãtura exprimatã de enciclica Humanae vitae nu este uºoarã. Totuºi ea este conformã cu structura fundamentalã prin care viaþa a fost mereu transmisã, încã de la crearea lumii, respectând natura ºi în conformitate cu exigenþele ei. Atenþia faþã de viaþa umanã ºi apãrarea demnitãþii persoanei ne impun sã nu lãsãm nimic neîncercat pentru ca toþi sã fie pãrtaºi de adevãrul genuin al iubirii conjugale responsabile, în adeziunea deplinã la legea înscrisã în inima oricãrei persoane. Cu aceste sentimente, vã împart tuturor binecuvântarea apostolicã”.

Discuþii cu musulmanii despre credinþã ºi raþiune

La începutul lunii mai, Sfântul Pãrinte a primit un grup de musulmani iranieni care au participat la întâlnirile bianuale cu Consiliul Pontifical pentru Dialogul Interreligios, întâlniri ce au loc de 12 ani. Dialogul dintre Vatican ºi grupul musulman s-a încheiat, în acest an, cu o declaraþie comunã despre credinþã ºi raþiune, despre violenþã ºi religie ºi despre metoda de dialog. Vaticanul a fost reprezentat la discuþii de o delegaþie condusã de Cardinalul Jean-Louis Tauran, iar grupul iranian a fost condus de preºedintele Organizaþiei de Culturã Islamicã din Teheran.

Tema întâlnirii a fost Credinþa ºi raþiunea în creºtinism ºi islamism. În timpul discuþiilor, cele douã delegaþii au cãzut de acord asupra mai multor aspecte: „1.

Credinþa ºi raþiunea sunt daruri ale lui Dumnezeu pentru omenire. 2. Credinþa ºi raþiunea nu se contrazic reciproc, dar credinþa poate fi, uneori, deasupra raþiunii, niciodatã împotriva ei. 3. Credinþa ºi raþiunea sunt intrinsec non-violente. 4. Ambele pãrþi au fost de acord sã coopereze pentru promovarea religiozitãþii autentice, în special a spiritualitãþii, pentru a încuraja respectarea simbolurilor considerate sacre ºi pentru promovarea valorilor morale. 5. Creºtinii ºi musulmanii trebuie sã meargã dincolo de toleranþã, acceptând diferenþele, rãmânând conºtienþi în acelaºi timp de lucrurile comune ºi mulþumindu-i lui Dumnezeu pentru ele. 6. Când se vorbeºte despre religii, trebuie evitate generalizãrile. Diferenþele confesionale din creºtinism ºi islamism, diversitatea contextelor istorice - sunt factori importanþi ce trebuie luaþi în considerare. 7. Tradiþiile religioase nu pot sã fie judecate pe baza unui singur verset sau pasaj prezent în Cãrþile lor sfinte. Pentru a le înþelege, este nevoie de o viziune integralã ºi de o metodã hermeneuticã adecvatã”.

Catolicosul Karekin al II-lea a vizitat Roma

Cel de-al 132-lea Catolicos al tuturor armenilor ºi Patriarhul lor suprem, Sanctitatea Sa Karekin al II-lea, a vizitat Biserica Romei, în perioada 6-9 mai. El a fost însoþit de 18 episcopi ºi de un grup de 75 de credincioºi, din Armenia ºi din alte þãri.

Pe agenda vizitei s-au aflat mai multe momente importante. Amintim rugãciunea la mormântul Sfântului Petru; acordarea titlului de doctor honoris causa de cãtre Universitatea Pontificalã Salezianã; vizitarea statuii sfântului Grigore Iluminãtorul, patron al Armeniei, statuie ce se aflã în partea de nord a Bazilicii San Pietro. În a doua zi a vizitei, Suveranul Pontif a avut o întrevedere privatã cu Catolicosul ºi apoi cu episcopii care-l însoþeau. Cu aceastã ocazie, Papa a spus: „Dacã inimile ºi minþile noastre sunt deschise Duhului comuniunii, Dumnezeu poate sã facã, din nou, miracole în Bisericã, refãcând legãturile de unitate (...); s-au fãcut progrese importante în clarificarea controverselor doctrinale ce ne-au separat în mod tradiþional, în special privind problemele cristologice. În ultimii cinci ani, Comisia mixtã de dialog dintre Biserica Catolicã ºi Bisericile Ortodoxe Orientale, din care Catolicosatul Armeniei face parte, a realizat, de asemenea, multe. Ne rugãm ca activitatea ei sã ne conducã la comuniunea deplinã ºi vizibilã ºi sã vinã ziua când unitatea noastrã în credinþã sã facã posibilã celebrarea Euharistiei”.

Adaptare dupã zenit.org; Catholica.ro

Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

9

10

Anul pastoral

Sfânta Scripturã ºi Familia Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

Preasfânta TTreime reime (A) Domnul s-a coborât din nor, s-a oprit aproape de Moise ºi a rostit el însuºi numele sãu... spunând: „Iahve, Domnul Dumnezeu, este bun ºi îndurãtor, încet la mânie, fidel ºi plin de dragoste”. Moise s-a prosternat îndatã la pãmânt ºi a spus: „Dacã este adevãrat, Doamne, cã am aflat har înaintea Ta, atunci mergi împreunã cu noi... ºi fã din noi un popor care sã-Þi aparþinã (Ex 34,4-6.8-9). În revelaþia pe care i-a fãcut-o lui Moise, Dumnezeu i-a descoperit misterul cel mai profund al existenþei sale (mai profund chiar ºi decât posibilitatea coexistenþei a trei persoane într-o singurã fiinþã): cã El este Iahve, adicã Cel care singur poate spune cã este; cã acest este se concretizeazã (întrupeazã) în bunãtate, îndurare, fidelitate, dragoste... pentru Moise, pentru poporul pe care ºi l-a ales. Ajungând la aceastã descoperire, Moise exclamã (oricare dintre noi, însã, ar fi procedat la fel): Doamne, mergi împreunã cu noi! ºi: Doamne, fã din noi un popor care sã-Þi aparþinã!

Abia atunci când trãim experienþa peregrinãrii prin aceastã lume înþelegem cât de mult avem nevoie de acest Tovar㺠de drum, cât de mult avem nevoie ca bunãtatea Lui, îndurarea Lui, fidelitatea Lui, dragostea Lui sã devinã trup ºi sã locuiascã între noi.

Isus i-a spus lui Nicodim: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe Fiul sãu unul-nãscut, pentru ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþa veºnicã. Cãci Dumnezeu a trimis pe Fiul Sãu în lume, nu ca sã osândeascã lumea, ci ca lumea sã fie mântuitã prin El. Cine crede în El nu este osândit; dar cine nu crede este deja osândit, pentru cã nu a crezut în Fiul unul-nãscut al lui Dumnezeu” (In 3,16-18).

Privind prin prisma primei lecturi a acestei sãrbãtori, cum sã nu vedem în cele spuse de Isus în fragmentul evanghelic rãspunsul lui Dumnezeu la rugãciunea lui Moise (ºi a noastrã)? Cum sã nu vedem în dãruirea Fiului Sãu unul-nãscut imensa iubire a lui Dumnezeu faþã de noi? Cum sã nu înþelegem cã prin trimiterea Fiului în lume Dumnezeu înfãptuieºte întruparea bunãtãþii, îndurãrii, fidelitãþii, dragostei, într-un cuvânt a mântuirii?

Rãmâne ca aceastã realitate înfãptuitã de Tatãl, prin Fiul ºi reactualizatã astãzi, pentru fiecare dintre noi, prin Duhul Sfânt, sã fie recunoscutã, primitã ºi trãitã prin credinþã. Ea singurã, credinþa, ne permite accesul în aceastã „familie” din care suntem chemaþi sã facem parte. Or, începem deja sã facem parte din aceastã „familie” atunci când, noi înºine, devenim bunãtate, îndurare, fidelitate, dragoste...

Preasfântul TTrup rup ºi Sânge al lui Cristos (A) Moise a spus poporului israelit: „Aminteºte-þi de drumul lung, pe care Domnul Dumnezeul tãu te-a fãcut sã-l strãbaþi timp de patruzeci de ani în pustiu... Te-a fãcut sã cunoºti sãrãcia, sã simþi foamea ºi apoi te-a hrãnit cu manã... ca sã afli cã omul nu trãieºte numai cu pâine, ci cu tot cuvântul care vine din gura lui Dumnezeu. Sã nu uiþi pe Domnul Dumnezeul tãu care te-a scos din Egipt, din casa robiei” (Dt 8,2-4.14-16).

Reamintind de experienþa grea a exodului, Moise scoate în evidenþã ceea ce poporul lui Israel a fost nevoit sã înveþe pe parcursul drumului cãtre pãmântul fãgãduinþei (cãtre libertate), ºi anume cât de mult depinde existenþa lui de Dumnezeu... câtã nevoie are el de Cuvântul Lui... mai mult chiar decât pâinea care le ostoieºte foamea trupului. Încercaþi ca ºi strãmoºii lor în credinþã, creºtinii din toate timpurile au nevoie sã descopere acelaºi lucru. Ei trebuie sã descopere, la rândul lor, cã numai sãrãcia, cu tot ceea ce ea comportã în materie de dependenþã faþã de Dumnezeu, poate sã-i împiedice, astãzi mai mult ca oricând, sã aºtepte de la puterile ºi capacitãþile proprii acele reuºite care sã le mãguleascã satisfacþia de sine. Cine ar putea pretinde cã nu are nevoie de o astfel de lecþie?

Cuvântul lui Dumnezeu „te hrãneºte” cu aceastã înþelepciune eliberatoare.

Anul pastoral

Isus a spus mulþimii: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer.

Cine mãnâncã din pâinea aceasta va trãi în veci; iar pâinea pe care o voi da Eu pentru viaþa lumii este trupul Meu”... „Precum M-a trimis pe Mine Tatãl cel viu ºi Eu trãiesc prin Tatãl, la fel ºi cel care Mã va mânca pe Mine va trãi prin Mine” (In 6,51-59).

Dacã în prima lecturã a acestei sãrbãtori, experienþele dureroase ale peregrinãrii prin pustiu ºi mai ales Cuvântul lui Dumnezeu sunt prezentate ca „hrãnind” inteligenþa omului aidoma unei pâini, în textul evanghelic Isus Se prezintã pe Sine ca pâinea cea vie care s-a coborât din cer, pâine pe care cine o mãnâncã va trãi în veci. Dar despre ce fel de pâine vorbeºte aici Isus?

Mai înainte ca sã facã referinþã la pâinea ºi vinul euharistic care, începând din Joia Sfântã, au devenit suportul sacramental al jertfirii de sine consumatã în Vinera Sfântã, ea (pâinea cea vie) este însãºi revelaþia Tatãlui în persoana Fiului: evanghelia mântuirii dezvãluitã nouã prin predica lui Isus ºi gesturile capabile sã restaureze fiinþa umanã marcatã de pãcat. Aºadar, împreunã toate aceste trei elemente devin în Isus Cristos acea „pâine” pe care cel ce o mãnâncã va trãi în veci.

Preasfânta Inimã a lui Isus (A) Moise a spus poporului israelit: „Tu eºti un popor consfinþit Domnului Dumnezeului tãu, pe tine te-a ales ca, între toate popoarele care trãiesc pe pãmânt, tu sã fii poporul care Îi aparþine lui în mod deosebit. Dacã Domnul v-a îndrãgit, dacã El v-a ales, aceasta a fãcut-o... din dragoste cãtre voi ºi din fidelitate faþã de jurãmântul pe care l-a fãcut pãrinþilor voºtri... Sã pãziþi deci legile, poruncile ºi hotãrârile pe care vi le prescriu Eu astãzi, ca sã le împliniþi (Dt 7,6-11).

Trebuie sã fi fost un moment emoþionant pentru Moise acela în care a înþeles, din tot ceea ce s-a întâmplat de-a lungul peregrinãrilor anevoioase ale poporului lui Israel prin pustiu, cã Dumnezeu a fost cu ei, i-a însoþit. Ei s-au simþit salvaþi atunci când au fost ameninþaþi, au fost îndestulaþi atunci când erau flãmânzi ori însetaþi, au simþit întãrire atunci când erau deprimaþi ºi descurajaþi. Toate aceste „întâmplãri” au devenit pentru Moise tot atâtea semne prin care Dumnezeu le aratã evreilor cã i-a ales... ca sã fie poporul care Îi aparþine în mod deosebit ºi cã i-a îndrãgit. Aceastã atitudine a lui Dumnezeu care reveleazã simþãmintele Lui profunde faþã de acest popor care nu este nici cel mai mare, nici cel mai puternic ºi nici mai cel mai înþelept, impune din partea poporului sã pãzeascã legile, poruncile ºi hotãrârile divine. Numai în aceste condiþii poporul putea rãmâne un popor ales.

Isus a spus: „Te preamãresc pe Tine, Pãrinte, stãpânul cerului ºi al pãmântului, pentru cã ai lãsat ascunse acestea celor înþelepþi ºi pricepuþi ºi le-ai descoperit celor mici... Toate Mi-au fost date de cãtre Tatãl meu... Veniþi la Mine toþi cei osteniþi ºi împovãraþi ºi Eu vã voi da odihnã. Luaþi jugul Meu asupra voastrã ºi învãþaþi de la Mine cãci Eu sunt blând ºi smerit cu inima ºi veþi gãsi odihnã pentru sufletele voastre” (Mt 11,25-30).

Istoria a dovedit cã, deºi depozitar al binecuvântãrilor ºi fãgãduinþelor divine, al unei iubiri neþãrmurite din partea Celui care l-a ales, poporul nu a pãstrat prietenia lui Dumnezeu.

Atâtea evenimente teribile prin care acest popor multimilenar a trecut au arãtat cã Dumnezeu ºi-a întors faþa de la el. De ce?

Cauza a fost mereu aceeaºi (iar profeþii sunt martori privilegiaþi în acest sens): nu au pãzit legile, poruncile ºi hotãrârile divine. ªi totuºi, ceea ce înþelepþii ºi pricepuþii nu au înþeles, li s-a descoperit celor mici, din popor. Numai cel care Îl cautã pe Isus Cristos, numai cel care ia asupra sa jugul (termen sinonim cu împlinirea voinþei) Lui poate dobândi odihna pentru suflet.

Aºadar, sãrbãtoarea Preasfintei Inimi a lui Isus evocã acele simþãminte pe care Dumnezeu le nutreºte faþã de cel care ºtie sã primeascã acest dar divin, simþãminte simbolizate prin inima strãpunsã a lui Isus Cristos.

11

12

Anul pastoral

Sfânta Scripturã ºi Familia

Pr Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

Reformarea cuvintelor În episodul trecut am arãtat cã afectele sunt modurile naturale de manifestare a iubirii ºi cã numãrul lor este indefinit. Apoi am arãtat cã afectul cel mai pur este prietenia. Atracþia reciprocã ce stã la baza prieteniei este stimulatã ºi alimentatã de preocupãri, idealuri, proiecte comune. Ca regulã, bunã este acea prieteneie care ne face mai buni. Nu toþi, însã, ating acest scop. Morala ne pune în gardã, în special cu privire la tipurile de prietenii care distrug. Dintre ele amintesc: a) prietenia particularã, b) dorinþa exageratã de prietenie, c) prietenia senzitivã, d) prietenia sexualã.

Prietenia particularã

Prietenia cere ordine ºi echilibru. Când atenþia ºi simþãmintele cuiva sunt revãrsate exclusiv asupra unei alte persoane, aºa încât sã nu mai rãmânã înþelegere ºi interes pentru ceilalþi, atunci prietenia ºi-a pierdut principalul sãu scop: unirea oamenilor. Acolo unde, în grupuri sau colectivitãþi, apar prietenii particulare, exclusive, se distruge unitatea ºi spiritul general de tovãrãºie. Colaborarea devine dificilã. De fapt, prietenia exclusivã este o abdicare de fond de la ceea ce înseamnã a iubi, anume a dãrui ºi a primi. Intimismul care caracterizeazã prietenia particularã face ca „toatã bogãþia” acelei legãturi sã se consume, „sã ardã” doar în cercul închis al relaþiei dintre aºa-ziºii prieteni.

Supus riscului cãderii în exclusivism este ºi cupul conjugal. Intimismul în doi nu-i altceva decât o formã lãrgitã a egoismului personal, trãit acum la nivel conjugal. Când soþul ºi soþia ajung sã se complacã într-o specie de prietenie particularã, în realitate, în acea legãturã se consumã mai multã iubire decât se produce. Falimentul bate la uºã.

Cu atât mai periculoase sunt prieteniile particulare când e vorba de lumea politicã, mai ales acolo unde graniþa dintre economic ºi politic nu este delimitatã în nici un fel. O simplã privire asupra realitãþii politice româneºti, aºa cum o reflectã mass-media, dar cum o putem constata ºi din condiþia noastrã de cetãþeni, ne pune în faþã multe cazuri. La baza lor stau, în linii mari, douã motivaþii: dorinþa, de naturã internã, ºi bogãþia materialã, de naturã externã. Când dorinþa nu este bine strunitã, când nu este orietatã spre bine, iar în cazul unui om politic cãtre slujirea binelui comun, aceasta se perverteºte ºi se transformã în lãcomie, aviditate. Motivaþia externã are ºi ea un resort interior. Cumulul de averi dezvãluie un interes strict egoist: acela de a apãrea superior altora. În felul acesta lãcomia este întovãrãºitã de mândrie.

Cu aceste precizãri, s-a ajuns la nodul chestiunii. O prietenie

particularã este, în general, alimentatã de dorinþe egoiste, ascunse sau explicite. Dacã ne gândim cã, în cazul oamenilor politici, acest tip de prietenii genereazã clientelism, spirit de clicã, neglijenþã faþã de binele comun, corupþie, ne dãm seama de multele efecte colaterale ale acestor legãturi. Filosoful Aristotel vorbea de trei feluri de prietenii: cu gândul la câºtig, la distracþie, la virtute. În cazul din urmã, câºtigul este baza prieteniei. Pânã la un punct, nimic rãu. Când se trece la câºtigul cu orice preþ, datele problemei se schimbã în mod radical. Sã amintim cã, de fapt, a vorbi de prietenie este impropriu în astfel de cazuri. Ceea ce lipseºte, este tocmai scopul prieteniei: de a deveni mai bun. A fi mai lacom, sau mai avid, nu e nici pe departe a fi mai bun. „Spune-mi cu cine te însoþeºti ca sã-þi spun cine eºti” - o veche zicalã. În vederea apropiatelor alegeri locale ea ne oferã un criteriu de a ne decide pentru un candidat sau altul.

O dorinþã exageratã de prietenie.

Dacã la baza prieteniei adevãrate se aflã virtutea, atunci se cuvine sã spunem cã orice virtute are mãsura sa. Nu se poate neglija studiul, munca, familia, din cauza prieteniei. Întâlnirile prea frecvente te fac sã pierzi timpul ºi energia în dauna lucrului sau a familiei. Cine nu poate sta fãrã prietenul sãu devine sentimental, gelos, maladiv. Adevãrata prietenie te face liber. Adevãrata prietenie îþi dã siguranþã.

Prietenia senzitivã

Atracþia spre celãlat este, uneori, bazatã pe proprietãþile trupeºti, ca de exemplu, o staturã frumoasã, o voce plãcutã, etc... Astfel de prietenii se nasc mai ales în timpul ºcolii.

Este vorba, de obicei, despre simpatii superficiale, efemere. Pot deveni periculoase când apar semnele sexualitãþii.

Mã voi opri însã asupra altui aspect ce þine de vremurile noastre ºi de cultura mediaticã: mitul trupului perfect. Copiii ºi tinerii sunt tot mai mult supuºi „tiraniei imaginii”. Dacã atenþia acordatã trupului, aspectului sãu ºi sãnãtãþii este pozitivã, idolatrizarea sa este negativã. Dacã este pozitivã cultivarea frumuseþii naturale, simple, negativã este cosmetizarea. Când dobândirea ºi pãstrarea frumuseþii trupeºti, dar mai ales simularea acesteia, devin un imperativ absolut cãruia trebuie sã-i jertfeºti orice, atunci avem de-a face cu o nouã formã de religie, cu liturghia sa, cu ritualurile sale. În realitate e vorba de cultul aparenþelor, al superficialitãþii. În literatura patristicã, slava deºartã (vanitatea, lauda de sine)

Anul pastoral e unul din viciile capitale. El constã în a atrage laudã ºi admiraþie pentru darurile naturale: frumuseþea (realã sau închipuitã) a trupului, a vocii, dar ºi prin afiºarea unui aer de superioritate.

Mai constã în a da mare preþ îmbrãcãmintei, parfumurilor, bijuteriilor. Pãrinþii bisericii considerã slava deºartã o formã de boalã. Sfântul Paul spune cã lauda de sine este o nebunie (2Cor 12,11). Caracterul maladiv al acestei atitudini vine din faptul cã omul poate tinde, prin natura sa, cãtre slavã, dar nu cãtre slava umanã, care rãmâne deºartã, ci cãtre slava dumnezeiascã.

Complãcerea în vanitate aratã o deturnare a încrederii. În loc sã se încreadã în Domnul, omul se încrede în atenþia, stima, admiraþia ºi laudele celorlalþi. Întorcându-ne la cultura mediaticã a timpurilor noastre, ne putem da seama cã aceasta vrea sã inducã un ideal de perfecþiune care nu priveºte omul în totalitatea sa, trup ºi suflet, ci doar o laturã a sa, trupescul. Insistenþa pe valorile trupeºti, chiar simularea acestora prin cosmetizare, duce la o falsã idee de om.

Cheia dramei prieteniilor senzuale este cã ele se construiesc pe o calitate realã sau artificialã, nu pe om ca purtãtor de calitãþi ºi defecte. Copiii ºi tinerii sunt cei mai expuºi unei astfel de oferte.

Nu au experienþa de viaþã necesarã ºi nici putere de discernãmânt. Raþiunea ºi judecata lor sunt încã necoapte.

Pãrinþii au un rol însemnat în a-i îndrepta cãtre profunzimi, la cele ale spiritului mã refer, pentru a nu-ºi lãsa copiii pradã lucrurilor de suprafaþã. Copiii învaþã, înainte de toate, de la pãrinþi. Dacã ei au abnegaþie, dacã ºtiu sã renunþe la ceea ce este superficial, ºi copiii lor vor învãþa sã discernã ºi, încetul cu încetul, vor învãþa sã-ºi aleagã prietenii, dupã cum bine spune o zicalã: „rudele þi-au fost date, dar prietenii þi-i alegi”.

Prietenii sexuale Când se trezesc instinctele trupeºti, nu ar trebui sã se mai vorbeascã de prietenie. Acest fenomen poate sã aparã ca o perversiune moralã, deja înainte de dezvoltarea sexualã, dar cu atât mai mult ºi, în special, dupã aceea. În episodul urmãtor vom dezvolta mai pe larg acest punct.

(V a urma) (Va

Papa Ioan Paul al II-lea

În dialog cu Isus despre fundamentele familiei Cateheza 3

1. Referindu-ne la cuvintele lui Isus pe tema cãsãtoriei, unde El face apel la „început”, ne-am îndreptat atenþia, în cateheza precedentã, asupra primei povestiri a creaþiei omului, în Cartea Genezei (cap. 1). De data aceasta, vom prezenta a doua povestire [...] care, prin natura sa, are un carecter diferit. [...] are o profunditate mai ales subiectivã, într-un anumit sens, psihologicã [...]. Capitolul doi din Genezã constituie, într-un fel, cea mai veche descriere ºi înregistrare a autoînþelegerii omului ºi, împreunã cu capitolul trei, este prima atestare a conºtiinþei umane. [...] Confruntând cele douã povestiri ale creaþiei omului, ajungem la convingerea cã subiectivismul capitolului doi corespunde obiectivismului realitãþii omului creat „dupã chipul lui Dumnezeu”. [...]

2. [...] Cuvintele care descriu, în mod direct, unitatea ºi indisolubilitatea cãsãtoriei, se gãsesc în contextul celei de-a doua povestiri a creaþiei, cea care are ca trãsãturã dominantã crearea separatã a femeii (cf. Gen 2,18-23), în timp ce povestirea creaþiei omului (bãrbatul) se gãseºte în Gen 2,5-7 . Este semnificativ cã, referindu-se la Gen 2,24, Isus nu doar cã leagã „începutul” cu misterul creaþiei, dar ºi conduce, ca sã spunem aºa, la graniþa dintre inocenþa originarã a omului ºi pãcatul originar. [...]

3. Urmeazã [...]Gen 3, povestirea primului pãcat al omului ºi al femeii, în legãturã cu [...] „pomul cunoaºterii binelui ºi rãului” (Gen 2,17). [...] acesta constituie o linie de demarcaþie între cele douã situaþii originare [...] cea a inocenþei originare [...] ºi cea în care omul a încãlcat porunca porunca Creatorului [...] în aceste douã situaþii antitetice se vãd douã stãri diverse ale naturii umane: status naturae integrae (starea naturii integre) ºi status naturae lapsae (starea naturii decãzute).

4. Când Cristos [...] îi trimitea pe interlocutorii sãi la cuvintele scrise în Gen 2,24, le comandã acestora, într-un anumit sens, sã depãºeascã graniþa dintre prima ºi a doua situaþie a omului. El nu aprobã ceea ce „din cauza împietririi inimii” Moise a permis, ºi face apel la cuvintele primei orânduiri divine care, în acest text, este în mod expres legatã de starea de inocenþã originarã a omului.

Rãspunsul lui Isus este decisiv ºi fãrã echivoc. [...] Vom încerca sã tregem concluziile în cateheza urmãtoare.

(Spicuiri fãcute de pr. Francisc Ungureanu din cateheza Papei Ioan Paul al II-lea din 19 septembrie 1979, a treia din ciclul „Bãrbat ºi femeie l-a creat”, cf. Giovanni Paolo II, Uomo e dona lo creò, catechesi sull’amore umano, Città Nuova Editrice, Libreria Editrice Vaticana, Roma 20015, p. 37-39; sau: http://www.vatican.va/ holy_father/john_paul_ii/audiences/1979/documents/hf_jpii_aud_19790919_it.html)

13

14 CRISTINA ªOICAN

“Credinþa este o adeziune personalã a omului întreg faþã de Dumnezeu care se reveleazã. Nu trebuie sã credem în nimic altceva decât în Dumnezeu – Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt” (Catehismul Bisericii Catolice).

Uneori, prin intervenþia sa minunatã, Dumnezeu ne ajutã sã ne întãrim credinþa. În acest sens, putem aminti miracolele euharistice.

Acestea sunt manifestãri minunate ºi uimitoare ale lui Dumnezeu, care au ca scop confirmarea credinþei noastre în prezenþa realã a Trupului ºi Sângelui lui Cristos în Euharistie. Centrul credinþei noastre în Euharistie este însuºi Cristos, care a instituit acest Sacrament celebrând împreunã cu Apostolii Ultima Cinã, în Joia Mare. De atunci Biserica, fidelã poruncii lui Cristos: Faceþi aceasta în amintirea mea!, a celebrat mereu Euharistia, cu credinþã ºi devoþiune.

Credinþa noastrã nu trebuie sã se bazeze pe miracole euharistice; dar ele pot sã ne invite, sã ne provoace sã cunoaºtem, sã preþuim ºi sã iubim mai mult Euharistia. Ele ne pot ajuta sã redescoperim bogãþia ºi frumuseþea Euharistiei care „este izvorul ºi culmea întregii vieþi creºtine. În Euharistie se aflã culmea acþiunii sfinþitoare a lui Dumnezeu faþã de noi ºi a cultului nostru faþã de el. Ea cuprinde tot binele spiritual al Bisericii: Cristos însuºi, Paºtele nostru. Euharistia exprimã ºi realizeazã comuniunea vieþii divine ºi unitatea poporului lui Dumnezeu. Prin celebrarea euharisticã ne unim deja cu liturgia din cer ºi anticipãm viaþa veºnicã” (CBC, Compendiu, 274).

La început era Cuvântul º

Miracole e

În decursul veacurilor, au avut loc mai multe miracole euharistice: unele mai cunoscute, altele mai puþin, unele recunoscute oficial de Bisericã, altele nu. Unul dintre cele mai importante, recunoscut de Bisericã ºi confirmat de oamenii de ºtiinþã, este cel de la Lanciano (Italia, Chieti), petrecut în secolul al VIII-lea.

Când Dumnezeu sfideazã ºtiinþa

În luna aprilie 1976, în publicaþia L’ Eco din San Gabriele, apãrea un amplu material despre miracolul euharistic de la Lanciano. Una dintre afirmaþii i-a surprins în mod deosebit pe cititori: „Cu douãsprezece secole în urmã, în biserica sfinþilor Legonþian ºi Domiþian, a început celebrarea unei Liturghii... care nu a mai fost niciodatã terminatã”.

Istoria miracolului

În secolul al VIII-lea, un cãlugãr din ordinul bazilian celebra Liturghia în biserica sfinþilor Legonþian ºi Domiþian, care, acum, este înglobatã în Bazilica Sfântul Francisc. Dupã ce a pronunþat cuvintele de consacrare a fost asaltat de dubii puternice privind prezenþa realã a lui Cristos în Euharistie. În timp ce era prada acestor gânduri angoasante, a observat un lucru extraordinar: ostia s-a transformat în carne, iar vinul în sânge, coagulându-se în cinci picãturi mari .

Pietatea popularã a acceptat imediat acest miracol, dar prima recunoaºtere din partea Bisericii a avut loc abia în 1574. La reconstituirea din 17 februarie 1574, experþii au constatat cã greutatea totalã a celor cinci picãturi de sânge echivaleazã cu greutatea fiecãreia în parte. ªtirea a fãcut senzaþie ºi a impresionat atât poporul simplu cât ºi clerul.

Acest fenomen misterios datorat mai degrabã lipsei de precizie a balanþelor de odinioarã, nu a fost însã confirmat ºi de verificarea fãcutã cu un cântar modern, de profesorul Odoardo Linoli din Arezzo, în 1970.

Cuvântul ºtiinþei

Planul lui Dumnezeu, referitor la miracolul de la Lanciano, era altul decât acela de a impresiona printr-o chestiune legatã de greutate.

Dupã douãsprezece secole de tãcere aproape totalã, faptul miraculos trebuia sã se confrunte cu ºtiinþa pentru a vorbi un limbaj cunoscut omului de azi. Aºadar, cu permisiunea Papei Paul al VI-lea, oameni de ºtiinþã au testat câte o probã de carne ºi de sânge, într-un laborator din Roma.

Arhiepiscopul de Lanciano, Mons. Luigi Perantoni, a încredinþat

15

ºi Cuvântul s-a fãcut TTrup rup

euharistice

omului de ºtiinþã Odoardo Linoli - profesor de anatomie, de histologie, de chimie ºi de microscopie clinicã – misiunea de a verifica autenticitatea miracolului. A fost, cu siguranþã, o hotãrâre îndrãzneaþã!

Pe 8 noiembrie 1970, au fost deschise cele douã vase sacre în care sunt pãstrate ostia-carne ºi picãturile de sânge. Folosind o pensetã specialã, cercetãtorul a recoltat câteva particule albe care erau lipite de ostia-carne, întrebând ce se ºtia despre acestea. I s-a rãspuns cã la ultimele reconstituiri care avuseserã loc în 1886 s-a considerat cã era vorba despre câteva fragmente de pâine. Însã rezultatul lui a fost diferit. Profesorul Linoli a ajuns la concluzia cã structura molecularã a fragmentelor albe nu era aceea a amidonului, ci a unor spori.

Probele de la ostia-carne ºi din potirul cu picãturile de sânge au fost luate pentru a fi analizate în laborator.

... ºi Cuvântul s-a fãcut TTrup rup

Pe 13 decembrie, din Arezzo a fost trimisã cãtre Lanciano o telegramã cu urmãtorul conþinut: In principio erat Verbum et Verbum caro factum est (La început era Cuvântul ºi Cuvântul s-a fãcut Trup).

Ce se întâmplase, de fapt? Profesorul Linoli a examinat cu foarte mare meticulozitate probele dar, pentru cã rezultatele i se pãreau incredibile, nu s-a pronunþat imediat.

A cerut unor colegi sã analizeze ºi ei probele. Unul din cei cinci colegi la care apelase Linoli, profesorul Ruggero Bertelli din Siena, declara: „... La o analizã aprofundatã se observã cã orientarea fibrelor musculare care se intersecteazã în planuri diferite ºi în direcþii variate... conduc rezultatul cãtre un þesut muscular miocardic”.

f) În sânge au fost gãsite, de asemenea, minerale: fosfor, magneziu, potasiu, sodiu ºi calciu.

Aceste rezultate au trezit interesul comunitãþii ºtiinþifice internaþionale. În 1973, Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii a propus aprofundarea problemei. Dupã cincisprezece luni de muncã ºi dupã aproape cinci sute de noi examinãri, Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii „a exclus cu fermitate posibilitatea ca þesutul miocardic sã fi fost îmbãlsãmat” ºi a afirmat cã „perfecta conservare a fragmentelor organice, pãstrate timp de douãsprezece secole în monstranþa de sticlã, în absenþa oricãrei substanþe conservante, antiseptice sau de îmbãlsãmare, contravine tuturor legilor cunoscute de biologie”. În concluzie, Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii a confirmat, fãrã rezerve, rezultatele analizelor fãcute de cei doi cercetãtori italieni, Linoli ºi Bertelli.

Descoperirea care uimeºte cel mai mult este cã sângele ºi carnea miraculoase aparþin unei „persoane vii”. De asemenea, Baima Bollone, profesor de medicinã legalã la Universitatea din Torino, avea sã constate, câþiva ani mai târziu, cã sângele miracolului de la Lanciano ºi sângele de pe Giulgiul din Torino au aceeaºi grupã sanguinã, AB. Cine poate sã înþeleagã, sã înþeleagã!

Relicvele Miracolului euharistic de la Lanciano se pãstreazã în biserica Sfântul Francisc, construitã în secolul al XI-lea pe locul bisericii în care s-a petrecut miracolul. Cãlugãrii care îngrijesc sanctuarul au mãrturisit cã, dupã ce relicvele - ostia-carne ºi potirul cu cele cinci picãturi de sânge - au fost supuse analizelor ºtiinþifice, sanctuarul a devenit unul dintre cele mai cunoscute din lume, fiind vizitat anual de mii de pelerini.

ªtiinþa confirmã miracolul

La 4 martie 1971, în urma examinãrii probelor de la Lanciano, cei doi oameni de ºtiinþã, Linoli ºi Bertelli, au fãcut publice rezultatele: a) Sângele miracolului este sânge cu adevãrat, iar carnea este cu adevãrat carne. b) Carnea provine din þesutul muscular al inimii. c) Carnea ºi sângele aparþin speciei umane. d) Carnea ºi sângele au aceeaºi grupã de sânge, AB, lucru care indicã faptul cã donatorul este unul singur. e) În sânge au fost gãsite proteine în aceeaºi proporþie ca în orice sânge proaspãt normal, deci sânge ca într-un organism viu.

(fragment din ostia-carne) Adaptare dupã Quando Dio sfida la scienza, de Domenico Lanci

16

Oameni ai credinþei Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃ

Paul la Atena ºi mai târziu la Roma

”Nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine!

Viaþa mea prezentã în carne o trãiesc în credinþa Fiului lui Dumnezeu care m-a iubit ºi s-a oferit pentru mine!”

(Gal 2,20).

Numeroase texte pauline ne dovedesc cât de adâncã ºi cât de hotãrâtã a fost credinþa lui Paul. Odatã ce l-a cunoscut pe Cristos, schimbarea în viaþa sa a fost decisivã; citatul de mai sus este o confirmare în acest sens! Cristos a fost în centrul vieþii sale, El i-a condus paºii întotdeauna, i-a luminat gândurile ºi i-a dãruit curaj în orice clipã a vieþii sale. Apostolul Paul a fost ºi este un model pentru cei care s-au dãruit cu totul lui Isus Cristos. Odatã ce el “a pus mâinile pe plug” (Lc 9,62), nu priveºte înapoi, ci rãmâne, pentru totdeauna, credincios aceluia cãruia i-a crezut (cf. 2Tim 1,12).

Avem de-a face cu un om matur din punct de vedere al credinþei. În contextul nostru, expresia ”în credinþã” se referã evident la viitor, cãci credinþa este, prin însãºi natura ei, o anticipare a bucuriilor ce caracterizeazã viitorul escatologic.

Acesta era Paul ºi îl vom urmãri, de data aceasta, ca oaspete în cele douã capitale ale timpului sãu, Atena ºi Roma. Prima era capitala culturii ºi a filozofiei, iar a doua, oraºul Roma, capitala dreptului ºi a puterii. A fost visul dintotdeauna al lui Paul sã poposeascã la Atena ºi sã aibã un contact nemijlocit cu locuitorii sãi. Unii au þinut ca scop suprem al vieþii plãcerea, fie plãcerea simþurilor, fie plãcerea intelectualã. Alþi filozofi propun, dimpotrivã, indiferenþa absolutã faþã de încercãrile ºi durerile vieþii, sprijinind acest sentiment fie pe mândria omului, fie pe dispreþul de care este vrednicã lumea înconjurãtoare. Astfel se prezentã lumea cultã din oraºul luminã Atena, care se mândrea cu ºcolile sale filozofice de pe acele vremuri.

Pe scurt, Paul a avut de-a face, la Atena, cu epicurienii ºi cu stoicii, iar pe colina areopagului el va þine o predicã programaticã, dedicatã zeului necunoscut (Fap 17,15-34). Este prima confruntare deschisã între morala creºtinã ºi filozofia greacã. Apostolul Paul nu se dã înapoi de la aceastã confruntare, el o acceptã dându-ne, nouã tuturor, o lecþie peste veacuri. De aceea, Paul menþioneazã fãrã nici un înconjur: ”Atenienii ºi toþi strãinii care locuiau acolo (la Atena) nu-ºi petreceau timpul cu nimic altceva decât vorbind ºi ascultând ceva nou!” (Fap 17,21).

Paul vorbeºte scurt ºi la obiect. În locul cinstirii unui zeu necunoscut, care este strãin oamenilor, el vorbeºte cu mult curaj despre Dumnezeul Cel adevãrat, care ”nu locuieºte în temple fãcute

de mânã de om” ºi ”nici nu este slujit de mânii omeneºti”, ci “dãruieºte tuturor viaþã, suflare ºi toate celelalte!” (Fap 17,24b-25). Totul a fost acceptat, dar în momentul când au auzit cã Paul vorbeºte despre ”învierea morþilor”, unii îºi bãteau joc de el, iar alþii spuneau: ”despre toate acestea te vom asculta altã datã!” (Fap 17,32).

De aceea, se pune întrebarea: Paul a avut sau nu succes la Atena? Este greu de rãspuns la aceastã întrebare. ªi totuºi, în ultimul verset se menþioneazã: ”doar câþiva bãrbaþi i s-au alãturat ºi au crezut!” Nu trebuie sã ne aºteptãm niciodatã la creºtinãri în masã, aºa cum de altfel nici Isus nu a avut. Trebuie sã ne bucurãm de fiecare suflet care se întoarce la Cristos ºi face binele. Mai reþinem încã un lucru din aceastã prezenþã a lui Paul în areopagul din Atena. El nu a vorbit niciodatã în zadar; cuvintele sale, chiar dacã multora le pãreau prea grele, au fost, totuºi, un medicament pentru atâtea alte suflete.

Al doilea oraº, în care Paul dorea nespus de mult sã predice, a fost Roma. În acest oraº va fi martirizat, sub împãratul Nero, în anul 67. Paul a dorit mult sã ajungã în acest oraº, capitalã a Imperiului Roman, ºi sã-l predice ºi acolo pe Isus Cristos. La Roma a mers cu o corabie ºi a avut o cãlãtorie plinã de peripeþii ºi încercãri, astfel încât un înger al Domnului i-a apãrut ºi l-a încurajat spunându-i: ”Nu te teme, Paul! Tu trebuie sã apari în faþa cezarului. Iatã, Dumnezeu þi i-a dãruit pe toþi cei care cãlãtoresc cu tine!” (Fap 27,24). Cu multã rãbdare, dar ºi cu o credinþã neînfricatã în Dumnezeu, Paul ajunge în cele din urmã la Roma, visul vieþii sale. Aici ”i s-a permis sã locuiascã singur, cu un soldat care îl pãzea!” (Fap 28,16). Paul gãseºte aici un câmp imens ºi nedesþelenit, care aºtepta cuvântul de viaþã al lui Cristos. Roma avea pe atunci o populaþie de circa un milion ºi jumãtate, iar evreii, o populaþie minoritarã, dispuneau de mai multe sinagogi, numãrând circa 40.000 de membri. Evreii au fost primii cu care Paul a luat contact, era ºi normal acest lucru, cãci ei erau coreligionarii sãi. Este interesant de notat cã evreii din Roma nu ºtiau nimic din cele întâmplate la Ierusalim ºi nici motivul pentru care Paul se afla acum la Roma. Aºa cum am spus, Paul a purtat discuþii aprinse cu toþi evreii, dar ºi cu conducãtorii lor. Urmarea este consemnatã în Faptele Apostolilor: “unii au fost convinºi de cele spuse de el, alþii însã nu au crezut!” (28,24).

Aºa se întâmplã ºi în viaþa noastrã, uneori avem succes, alteori nu, noi, însã, nu trebuie sã ne descurajãm niciodatã, ci trebuie sã-l slujim în toatã libertatea pe Isus Cristos, convinºi fiind cã acolo unde noi am semãnat, va fi Cristos care va culege roade. Aºadar, nici un bob aruncat de noi în pãmânt nu va rãmâne fãrã sã aducã mult rod.

Este un lucru încurajator, iar apostolul Paul ne oferã o pildã de urmat!

Oameni ai credinþei MARCEL NETEDU

Fericitul Ieremia Valahul, un român pribeag

M-ai sedus, Doamne, ºi m-am lãsat sedus…(Ier20,7).

A povesti viaþa Fericitului Ieremia înseamnã a privi la existenþa sa terestrã ca la o poveste de iubire ce s-a instaurat între el ºi Dumnezeu.

Tânãrul Ieremia s-a lãsat sedus de cea mai fermecãtoare ºi mai atrãgãtoare voce. O voce blândã ºi suavã ce a vibrat toatã viaþa în sufletul sãu. O voce pe care, atunci când a descoperit-o, a îndrãgit-o ºi a iubit-o ca pe lumina ochilor.

M-am gândit sã povestesc despre aceastã aventurã de dragoste care avut loc cu mai bine de 450 de ani în urmã ºi poate cã e binevenitã mai ales acum când îl primim în patria sa pe Fericitul Ieremia; în sfârºit, m-am gândit sã redau aceste rânduri pentru poporul creºtin român, deoarece Fericitul Ieremia este un fiu al României, acea nobilã naþiune care poartã în limba sa ºi în nume amprenta Romei1… deoarece, Fericitul Ieremia venind din România în Italia, a unit prin trãirea sa istoricã Orientul cu Occidentul, trasând o punte simbolicã între popoare ºi între Bisericile creºtine2.

Fericitul Ieremia s-a nãscut într-o familie simplã, dar a avut norocul sã aibã pãrinþi buni ºi cu fricã de Dumnezeu, care au picurat în sufletul copiilor valorile umane ºi creºtine.

Margareta, mama lui Ieremia, a început sã dea o educaþie creºtinã copiilor îndatã ce a observat la ei primele scântei de înþelegere. Ieremia avea desãvârºitã încredere în spusele mamei sale, care reuºeau sã-l impresioneze adânc. Ea povestea cu farmec viaþa lui Isus: naºterea în peºtera de lângã Betleem, traiul sfânt în casa din Nazaret, în care zilele se scurgeau în sfântã bucurie…În sfârºit, evoca Patimile lui Isus, moartea Lui dureroasã, urmate de strãlucirea Învierii ºi a Înãlþãrii Lui la cer. Având o evlavie deosebitã faþã de Sfânta Fecioarã Maria, Margareta le vorbea copiilor sãi despre Ea cu atâta cãldurã încât aceºtia nu aveau cum sã nu simtã intimitatea sa profundã cu Mama

dumnezeiescului Mântuitor3.

Având bogãþia acestei experienþe familiale, tânãrul Ion (numele de botez al Fericitului Ieremia) a pãrãsit casa pãrinteascã ºi pe cei dragi ai sãi. Luând cu sine foarte puþine lucruri, îºi începe drumul de pelerin. Hotãrârea de a pleca era un act de ascultare faþã de Dumnezeu. Ieºi aºadar din pãmântul tãu, din neamul tãu ºi din casa tatãlui tãu ºi vino pe pãmântul pe care þi-l voi arãta eu (Gen 12, 1).

Dupã un drum plin de peripeþii, Ion ajunge în Italia în vara anului 1576. Aici îºi începe misiunea sa îndeplinitã cu atâta dragoste, încât se identifice cu suferinþele tuturor.

La 434 de ani de la pãrãsirea þinutului natal ºi dupã 25 de ani de la proclamarea sa ca Fericit, la 30 octombrie 1983, pe 8 mai, în ziua comemorãrii liturgice a Fericitului Ieremia Valahul, rãmãºiþele sale pãmânteºti au luat drumul spre þarã, pornind de la biserica Neprihãnitei Zãmisliri a pãrinþilor franciscani capucini din Napoli, mãnãstire unde ºi-a sfinþit viaþa pãmânteascã încheiatã la 5 martie 1625. Însoþitã de pãrintele Ubaldo Oliviero, superiorul conventului pãrinþilor capucini din Oneºti ºi de pãrintele Iustin, român din Ordinul capucin din care fãcea parte ºi Fericitul Ieremia, urna cu rãmãºiþele pãmânteºti ale primului român declarat Fericit în mod oficial de Bisericã va parcurge aproximativ acelaºi traseu fãcut pe jos la plecarea în 1574 din România în Italia. Sosirea la sanctuarul din Oneºti, dupã multe popasuri prin þarã, este prevãzutã pentru ziua de 31 mai.

Osservatore Romano. 31 oct.1983, p. 2.

La 30 octombrie, în Anul Sfânt 1983, Sfântul Pãrinte Ioan Paul al II-lea l-a ridicat pe fratele Iremia Valahul la cinstea altarelor, declarându-l fericit, în cadrul unei ceremonii solemne care a avut loc în Piaþa Sfântulu Petru.

2 Idem.

3 Din Arhivele Generale ale Procesului de Canonizare din Roma, fol.7 .

1

17

18

Istorie ºi spiritualitate Pr Pr.. IOAN CIOBANU

Sã ne rugãm la mormântul Monseniorului Ghika

Comemorãm anul acesta 54 de ani de la moartea Slujitorului GHIKA mort ca martir, la Jilava, lui Dumnezeu Mons. VLADIMIR GHIKA, în 16 mai 1954.

Epuizat de suferinþele provocate din cauza frigului, a setei ºi a foamei, de torturile ºi umilirile la care a fost supus, Mons Ghika le-a prezis colegilor din închisoare în ziua de 13 mai: „Astãzi este ultima zi când vã incomodez, nu voi mai avea nevoie sã ies, cãci în 4 zile voi muri…”. La data de 16 mai 1954, spre orele 18, Mons.

Ghika a plecat din aceastã lume la Domnul, cu conºtiinþa împãcatã cã a fãcut tot ce a putut pentru Biserica lui Cristos într-o perioadã tristã pentru þarã ºi pentru întreaga lume.

La vestea morþii sale, cei din închisoare au spus: „a murit un sfânt!”. Da, aºa este, pentru cã Mons. Vladimir Ghika a trãit toatã viaþa ca un sfânt ºi a murit ca un adevãrat martir, iar acum este vrednic sã fie ridicat la cinstea altarelor, pentru a-i celebra memoria, pentru a-l cinsti ca pe un sfânt ºi martir al Bisericii lui Cristos, al întregului popor român ºi al Arhidiecezei noastre.

Toate informaþiile ºi mãrturiile pe care le avem, în biografiile ºi scrierile despre el ºi în cele scrise de el, dovedesc ceea ce martorii care mai sunt în viaþã spun convingãtor despre el, cã a trãit ºi a murit ca un sfânt sfânt.

Primii creºtini au fost ºi primii martiri care ºi-au jertfit viaþa ºi trupul pentru credinþa lor în Cristos. Biserica din catacombe a supravieþuit prin transmiterea mesajului creºtin, pe cãi ascunse, ºi, în final, a reuºit sã obþinã libertatea. Chiar de la început Biserica i-a venerat cu o evlavie deosebitã pe martiri ºi a implorat cu pietate ajutorul mijlocirii lor.

Cu emoþie ºi încântare, ne amintim ºi acum de acele zile din luna mai 1999, când românii l-au primit, pentru prima datã, pe urmaºul Sfântului Petru în persoana Papei Ioan Paul al II-lea. Atunci am simþit cu toþii cã avem aceeaºi credinþã ºi am exprimat cu sinceritate, în mod spontan, dorinþa de unitate. Mons. Ghika este un adevãrat înainte-mergãtor pe drumul unitãþii, un adevãrat prinþ al ortodoxiei ºi al catolicismului, al spiritului ecumenic ºi al caritãþii, al curajului ºi al jertfirii de sine, un filosof ºi un teolog, un om al faptelor, al cãrui exemplu suntem chemaþi sã-l urmãm ºi de care putem fi mândri pretutindeni.

La sosirea pe aeroportul Bãneasa, Papa Ioan Paul al II-lea spunea: „Iatã-mã între voi, pelerin plin de credinþã ºi de speranþã.

Sãmânþa evangheliei, cãzutã în pãmânt fertil a produs în perioada celor douã milenii roade abundente de sfinþenie ºi de martiriu, iar mai recent, în ultimul secol, numeroºi martiri ai credinþei”.

Apoi, la Nunþiatura Apostolicã din Bucureºti, se adresa

episcopilor catolici din România, astfel: „Fiecare bisericã localã din þara voastrã a avut martirii sãi. Tuturor le aduc acum un omagiu.

Fiecare diecezã este îndemnatã sã adune mãrturii, pentru a nu pierde memoria martirilor sãi ºi pentru a le urma mãrturia de fidelitate ºi devotament faþã de Domnul”.

A doua zi, vizitând Cimitirul Bellu Catolic, Sfântul Pãrinte preciza: „Am venit sã aduc un omagiu martirilor care au sfinþit acest pãmânt prin mãrturia credinþei lor, fãcând sã înfloreascã pe el o civilizaþie inspiratã din Evanghelia lui Cristos”, iar în Catedrala Sfântul Iosif a continuat: „Acum vin de la cimitirul Catolic unde m-am rugat pentru voi toþi ºi i-am invocat pe martirii voºtri ºi pe mãrturisitorii credinþei voastre ca sã mijloceascã pentru voi la Tatãl ceresc”.

Fidel învãþãturii Bisericii ºi tradiþiei, Papa Ioan Paul al II-lea prin cuvântãrile sale, dar ºi prin exemplul pe care ni l-a dat, ne învaþã ce trebuie sã facem ºi noi pentru martirii noºtri noºtri, în cazul nostru pentru Slujitorul lui Dumnezeu Monseniorul Vladimir Ghika Ghika, a cãrui cauzã este renumitã ºi cunoscutã nu numai în dieceza noastrã sau în þarã, ci ºi peste hotare.

Este onoarea, datoria ºi dreptul nostru ca sã nu uitãm de evenimentele din trecut, sã ne cinstim martirii ºi eroii neamului cu acelaºi curaj ºi cu aceeaºi convingere pe care ei au avut-o, rãmânând pentru noi exemple de imitat în mãrturisirea credinþei, în fidelitatea faþã de Sf. Bisericã ºi în iubirea aproapelui.

Sã mergem la mormintele martirilor ºi sã ne rugãm aºa cum s-a rugat ºi Sf. Pãrinte Papa, aºa cum ne-am rugat ºi noi atunci când au fost aduse relicve ale sfinþilor, care au fost expuse pentru a fi vãzute ºi venerate de creºtini, indiferent de confesiune. În mormintele martirilor noi avem mai mult decât relicve, avem rãmãºiþele pãmânteºti, adicã trupurile sfinþite ºi purificate prin suferinþe ºi torturi îndurate de aceºti oameni sfinþi, culminând cu moartea de martiri.

Faptul cã Monseniorul Ghika este înmormântat în Cimitirul Bellu Ortodox poate fi considerat un semn profetic ºi nicidecum un obstacol pentru a nu ne putea ruga la mormânt, unde se aflã trupul sãu.

Monseniorul Ghika nu aparþine numai Bisericii Catolice, el aparþine ºi Bisericii Ortodoxe al cãrei fiu s-a considerat ºi dupã ce a devenit catolic.

Ca cetãþean român a fãcut cinste întregii þãri, el este cunoscut ºi iubit de cãtre toþi românii indiferent de confesiune, iar ca fiu al Bisericii lui Cristos, prin exemplul sãu de viaþã sfântã, încununatã cu moartea de martir este admirat, iubit, imitat ºi poate fi invocat în rugãciune.

Sfântul lunii

19 mai – Sfântul Celestin al V -lea, papã (1210-1296) V-lea, Poate ne-am întrebat vreodatã: Papa – succesorul Sfântului Petru ºi Pãstorul suprem al Bisericii – poate renunþa la mandatul sãu?

Pietro din Morrone, viitorul papã Celestin al V-lea, este unicul Papã care a fãcut acest lucru, iar Biserica l-a ºi canonizat. Cum s-a întâmplat acest lucru?

Sfântul Celestin s-a nãscut la Isernia (Molise, Italia), nu departe de Cassino, fiind al unsprezecelea copil al unei familii de þãrani sãraci. Pietro Angeleri, cum îi era numele înainte de a deveni papã, era inteligent ºi cucernic. La vârsta de 16-17 ani a îmbrãþiºat viaþa monasticã, umblând prin mai multe mãnãstiri ºi schituri singuratice, pânã în 1238, când face primul sãu pelerinaj la Roma. Aici este sfinþit preot ºi obþine învoirea sã ducã o viaþã de pustnic. Se stabileºte mai întâi pe muntele Morrone, unde întemeiazã un schit , cu o viaþã foarte asprã, ºi organizeazã apoi alte schituri, tot în locuri situate pe culmi înalte, reunite în ordinul Fraþii cinstitori ai Duhului Sfânt, cunoscuþi cu numele de celestini, care doreau sã-ºi organizeze viaþa eremiticã dupã regula Sfântului Benedict. Dupã patruzeci de ani de viaþã trãitã în singurãtate, Pietro s-a dus, în anul 1274, la Conciliul din Lyon, unde a obþinut de la Papa Grigore al X-lea privilegiul ca celestinii sã fie încorporaþi în confederaþia benedictinã.

De dragul singurãtãþii, renunþã sã mai fie abate, dar ajunge sã fie papã…

Reîntorcându-se în Italia, Sfântul Celestin, mânat de dorul singurãtãþii, se mutã din loc în loc pentru a vizita diferitele comunitãþi monastice, dar mai ales pentru a scãpa de vizitele admiratorilor care alergau la el atraºi de renumele sfinþeniei sale. În anul 1276, devine abate al mãnãstirii Sfânta Maria din Faifula ºi prior al comunitãþii Sfântului Duh din Maiella. În anul 1286, reuneºte capitlul general al Congregaþiei în oratoriul Sfântul Duh din Maiella, pe timpul cãruia au fost promulgate directivele liturgice ºi disciplinare. Aici, în faþa tuturor, renunþã la calitatea de superior suprem, cerând sã fie ales un altul, iar lui sã i se dea învoire sã se retragã în schitul Onofrei. Chiar în acea perioadã, la Roma se desfãºura conclavul pentru alegerea noului papã. Timp de doi ani, cei doisprezece cardinali electori, dezbinaþi de interese familiale ºi personale, nu au reuºit sã cadã de acord în alegerea unui nou papã. Pietro din Morrone, al cãrui ordin ajunsese sã numere 20 de mãnãstiri, le-a trimis atunci cardinalilor un mesaj prin care îi avertiza cã vor fi pedepsiþi de Dumnezeu dacã vor continua, prin indecizia lor, sã dãuneze Bisericii. Drept rãspuns, cardinalii electori l-au ales papã, deºi avea 85 de ani. Noul papã ºi-a luat numele de Celestin al V-lea. Nu era pentru prima datã când un octogenar urca pe scaunul lui Petru, dar aceastã alegere s-a dovedit a fi nepotrivitã pentru timpul prin care trecea Biserica.

Un papã care nu a voit sã supere pe nimeni

Noul papã a strãbãtut calea spre Aquila cãlare pe un asin, flancat de regele Ungariei ºi al Neapolelui. A fost primit de o mulþime mare ºi entuziastã care spera într-o nouã erã, aceea a Duhului Sfânt,

profetizatã de Gioacchino da Fiore. Sfântul Celestin al V-lea se simþea complet dezorientat în noua sa funcþie. Simplitatea noului papã, ignoranþa în ceea ce privea Dreptul Canonic ºi limba latinã cultã, ca de altfel ºi dorinþa sa de a fi pe placul tuturor ºi de a nu supãra pe nimeni au fost exploatate de cãtre regele Neapolelui, care l-a convins sã-ºi stabileascã reºedinþa chiar în oraºul lui, sã consacre 13 cardinali în interesul regatului Neapolelui ºi al Franþei ºi sã facã o serie de numiri nepotrivite. Împãrþea bogãþii ºi poziþii influente, din care el personal nu trãgea nici un folos, fãrã sã-i pese de situaþia politicã dificilã în care se aflau conducãtorii creºtini aflaþi în rãzboi unul contra altuia ºi care cãutau sprijin din partea succesorului lui Petru, care avea dreptul de a interveni ºi de a arbitra conflictele.

Apropiindu-se timpul Adventului, Sfântul Pãrinte Celestin al V-lea, nefericit din cauza confuziilor ºi a dezordinii pe care propriile hotãrâri le provocaserã, s-a gândit sã se retragã într-o chilie improvizatã în interiorul reºedinþei pontificale ºi sã lase conducerea Bisericii în grija a trei cardinali. Avertizat cã planul sãu ar putea duce la apariþia a trei papi rivali, Sfântul Celestin l-a consultat pe abilul cardinal Caetani, specialist în probleme canonice, asupra posibilitãþii ºi legalitãþii demisiei sale din funcþia de papã. Dupã o discuþie, Caetani i-a rãspuns cã era permis, ba chiar era recomandat sã demisioneze. În pofida protestelor celor care aºteptau de la el o reînnoire spiritualã a Bisericii, papa a citit declaraþia solemnã a abdicãrii sale, ºi-a cerut iertare pentru multele greºeli ºi i-a îndemnat pe cardinali sã aleagã un succesor demn. Cardinalii l-au ales pe Caetani, care a luat numele de Bonifaciu al VIII-lea.

„N-am dorit altceva pe lumea aceasta decât o chilie, ºi mi-au dat-o”

Sfântul Celestin a încercat sã fugã din Italia, traversând Marea Adriaticã. Papa Bonifaciu al VIII-lea, fiind un bun politician, a transferat scaunul apostolic din nou la Roma, ºi pentru ca duºmanii sãi politici sã nu se poatã folosi de fuga papei Celestin, declarând invalidã alegerea sa ca papã, l-a închis pe Celestin la Fumone, în apropiere de Anagni, cu încã vreo câþiva cãlugãri, þinându-i într-o captivitate onorabilã. „N-am dorit altceva pe lumea aceasta decât o chilie ºi mi-au dat-o”, spunea Sfântul Celestin, care a murit la 19 mai 1296.

A fost îngropat mai întâi la Ferentino pentru ca, în 1317, moaºtele lui sã fie transferate la Aquila, în biserica Sfânta Maria de Collemaggio, unde fusese consacrat ca episcop ºi încoronat ca papã. Acest transfer a coincis ºi cu canonizarea sa de cãtre papa Clement al V-lea, în anul 1313, probabil ºi sub presiunea lui Filip al IV-lea cel Frumos, regele Franþei, ostil papei Bonifaciu al VIII-lea. Sfântul Celestin a fost un eremit ºi fondatorul unei congregaþii religioase, un om spiritual catapultat într-o intrigã a politicii eclesiastice ºi civile pe care nu le cunoºtea. A avut umilinþa ºi curajul sã abdice dintr-un loc pe care nu ºi l-a dorit niciodatã ºi pentru care nu s-a considerat potrivit, creând un precedent pentru alþii.

Prezentare de pr pr.. LIVIU BÃLêCUÞ BÃLêCUÞII

19

20

Arta de a trãi Pr Pr.. prof. univ univ.. dr dr.. MAXIMILIAN PAL

Humanae vitae între actualitate ºi provocare Cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la promulgarea Enciclicei Humanae vitae a Papei Paul al VI-lea, Institutul Teologic RomanoCatolic Sfânta Tereza, din Bucureºti, împreunã cu membrii Comitetului naþional italian pentru studiul principiului subsidiaritãþii, fraternitãþii, solidaritãþii ºi egalitãþii de la Papa Leon al XIII-lea la Constituþia Europeanã, organizeazã un Simpozion internaþional cu tema: Humanae vitae între actualitate ºi provocare. Un rãspuns multisecularã. modern la o problemã multisecularã

La lucrãrile acestui simpozion vor participa: ÎPS dr. Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureºti, Card. Peter Erdö, arhiepiscop de Estergom-Budapesta ºi Preºedintele Consiliului Conferinþelor Episcopale din Europa, Mons. Franscisco Javier Lozano, Nunþiu apostolic în România ºi în Republica Moldova, PS Damian Cornel, episcop auxiliar de Bucureºti, PS Mihail Frãþilã, episcop auxiliar al Arhiepiscopiei Majore de Alba Iulia ºi Fãgãraº, Mons. Francesco Coccopalmerio, Elio Sgreccia, Gianfranco Girotti, eurodeputaþi ai Parlamentului European ºi profesori universitari, din þarã ºi din strãinãtate. Simpozionul se va desfãºura la sediul Institutului Teologic Sfânta Tereza din Bucureºti ºi va fi structurat pe trei sesiuni: eticã, doctrinarã ºi medico-pastoralã. Conferinþele ce urmeazã a fi prezentate vor fi urmate de unele dezbateri care sã clarifice atât conþinutul Enciclicei Humanae vitae cât ºi temele prezentate.

La aceastã întâlnire sunt aºteptaþi medici, asistenþi medicali, profesori, preoþi, studenþi precum ºi toþi cei interesaþi sã aprofundeze unele aspecte legate de tema vieþii, deoarece omul devine cu adevãrat el însuºi numai atunci când trupul ºi sufletul se gãsesc într-o profundã unitate… Întâlnirea va avea loc în Auditorium maximum al Institutului Teologic, în zilele de 27 ºi 28 mai, cu începere de la ora 8.30. Iatã programul conferinþelor din aceste zile: • Eminenþa Sa Card. Peter Erdö, Primat al Ungariei ºi Preºedinte al Consiliului Conferinþelor Episcopale din Europa:

Introducerea lucrãrilor • PS dr. Francesco Coccopalmerio: L’Humanae vitae come documento normativo • PS dr. Elio Sgreccia: L’amore coniugale pienamente umano secondo la dottrina della Humanae vitae • PS dr. Gianfranco Girotti: Coscienza cristiana e Humanae vitae • Pr. prof. univ. dr. Agostino Montan: Humanae vitae e magistero papale e episcopale: aspetti giuridico-canonici • Prof. univ. dr. Onorato Bucci: Homo est qui est futurus • Pr. prof. univ. dr. Domingo J. Andrés: Presenza della Humanae vitae nelle fonti del CIC del 1983 • Pr. prof. univ. dr. Bonifacio Honings: Humanae vitae: la sfida della lettura ragionata del testo nei confronti di una rilettura recente • Pr. prof. univ. dr. Isidor Mãrtincã: Actualitatea Enciclicei Humanae vitae dupã 40 de ani • Prof. univ. av. dr. Alessandro d’Avack: La solidarietà familiare nella Humanae vitae • Dr. Anca ºi Jean Pierre Vincent Cernea : Humanae vitae.

Noi provocãri pentru Bisericile creºtine din România • Conf. dr. Mihai ªtefãnescu: Aspecte medicale ºi teologice cu privire la mijloacele de contracepþie în Enciclica Humanae vitae.

• Pr. prof. univ. dr. Vasile Rãducã: Organismele modificate genetic - ºansã sau risc pentru viaþa umanã ?

• On. Carlo Casini: Il diritto alla vita, i diritti dell’uomo e l’Europa • Marina Fara: Probleme mediatice legate de dezbaterea bioeticã • Dr. Florin Ardelean: Aspecte practice de bioeticã în societatea româneascã • Emanuel Cosmovici: Legãtura dintre acceptarea principiului contracepþiei ºi pierderea sensului vieþii. Cercetãri statistice.

Arta de a trãi

Psihologul rãspunde

Sfatul Medicului

Cum trebuie sã procedãm cu persoanele care nu rãspund la salut (deºi ne cunoaºtem din vedere), sau care se închid în mutism atunci când vorbim cu ele? Eu am hotãrât sã mã port la fel cu aceste persoane, dar parcã nu mã simt bine...

Somnul - factor de sãnãtate

Prima tentaþie a omului atunci când i se întâmplã un lucru pe care îl percepe ca fiind nedrept este de a se rãzbuna: „Sã vadã ºi acea persoanã cum este dacã primeºte acelaºi tratament”. Din aceastã pornire instinctivã spre rãzbunare lipsesc adevãratele valori umane, dar ºi creºtine.

Nu e cazul sã facem speculaþii legate de motivele pentru care persoanele respective preferã sã nu vã vorbeascã sau sã nu vã rãspundã la salut. Dar v-ar ajuta sã vã gândiþi cã pot avea momente mai dificile în viaþã care le preocupã foarte tare, cã pur ºi simplu aºa le este temperamentul ºi comportamentul în general, sau cã preferã sã nu vã vorbeascã deoarece aceasta ar presupune sã fie dure ºi critice în exprimare, având poate unele nemulþumiri în ceea ce vã priveºte, eventual anumite aspecte de reproºat. Astfel, de la acuzaþia din întrebarea adresatã aþi fi pusã în situaþia de a-i mulþumi cã nu vã vorbeºte. Este adevãrat cã aceastã variantã a necomunicãrii (faptul cã nu vã rãspunde la salut nu are scuzã) nu este maturã, dar dacã structura de personalitate nu-i permite o relaþionare normalã, elegantã, deschisã, e de preferat sã nu discute cu persoanele care i-ar alimenta starea negativã, determinând astfel un conflict deschis.

Gândul de a vã comporta la fel nu demonstreazã cã sunteþi mai bunã, maturã ºi aptã pentru o comunicare eficientã. ªi nici nu aþi demonstra astfel cã aþi depãºit nivelul instinctiv care vã îndeamnã la rãzbunare prin imitarea comportamentului clasificat chiar de dumneavoastrã ca fiind nepotrivit. Cea mai bunã metodã de propunere ca ºi comportament/atitudine, este de a vã manifesta dumneavoastrã efectiv aºa cum vreþi sã se comporte alþii.

Puteþi încerca sã abordaþi persoana respectivã, pentru a afla care este cauza acelui comportament distant, fãrã sã fie cazul sã faceþi presupuneri de tot felul, mai mult sau mai puþin verosimile. În funcþie de asta veþi ºti cum sã vã comportaþi pe viitor.

Nu ezitaþi sã rãspundeþi cu iubire ºi înþelegere la situaþiile negative pe care le trãiþi ºi astfel veþi arãta cã sunteþi superioarã ºi aþi reuºit sã integraþi valorile umane ºi creºtine.

Chiar dumneavoastrã aþi conºtientizat o stare de nemulþumire, de neliniºte interioarã la gândul cã aþi putea adopta o atitudine distantã, rece, similarã cu aceea pe care o consideraþi ca anormalã din partea celuilalt . Dacã veþi încerca sã abordaþi persoana respectivã cu calm, cu interes ºi cu o atitudine pozitivã, cel puþin vã veþi simþi împãcatã cu sine, ºtiind cã aþi fãcut tot ce vã stãtea în putinþã pentru soluþionarea unei situaþii tensionate, stresante, chiar în lipsa unui rezultat favorabil, care nu mai depinde de dumneavoastrã. Rãspunzând cu bine la rãu se face dovada maturitãþii.

Pr Pr.. MARIUS ANTÃLUÞE

Se ºtie cã somnul este perioada de refacere a organismului dupã o zi de muncã. În programul zilnic, acesta trebuie sã ocupe în medie opt ore.

Este foarte important când sunt utilizate aceste ore, pentru cã somnul înainte de miezul nopþii are o valoare deosebitã în refacerea organismului.

Respectarea orei de culcare seara contribuie la condiþionarea unei adormiri uºoare. Nevoia de a citi ceva în pat este un prost obicei, o obiºnuinþã nefiziologicã. Un duº cãlduþ, un pahar cu lapte cald înainte de culcare asigurã o adormire uºoarã. Nu este indicatã nici vizionarea programelor TV pânã la instalarea somnului.

O deosebitã importanþã o are somnul în dezvoltarea complexã a copilului. Un sugar doarme iniþial 20-22 ore pe zi, iar pe mãsurã ce creºte, orele de somn se restrâng la 10 ore pe noapte ºi 1-2 ore dupã-

amiaza. ªcolarul are imperioasã nevoie de 8 ore de somn ºi se va culca la orele 21.00, 21.30 cel mai târziu, pentru a se trezi odihnit dimineaþa când merge la ºcoalã. Copiii care învaþã dupã amiaza ar trebui ºi ei sã se culce tot între orele 21.00 ºi 22.00. Lecþiile fãcute seara pânã târziu nu justificã scularea la orele 8.00-9.00 dimineaþa. Randamentul la învãþat ºi la scris temele este cu mult mai bun dimineaþa începând cu ora 7.00.

Acest lucru însã necesitã disciplinã ºi o corectã organizare a timpului de studiu. Pãrinþii sunt cei care trebuie sã urmãreascã aplicarea acestor sfaturi.

Pentru cei care muncesc în schimburi, reglementarea orelor de somn implicã ºi în acest caz disciplinã ºi respectarea orelor de odihnã. Tinereþea învinge deseori ani de zile nopþile nedormite sau „pierdute”. La un moment dat însã intervin surmenajul, tulburãri de somn, scãderea randamentului intelectual ºi fizic. Un stil de viaþã dezordonat dezechilibreazã organismul.

Unii recurg la somnifere pentru a putea dormi, ajungând în timp dependenþi de acest tip de medicamente: dupã o vreme, pentru menþinerea efectului dorit, se vãd nevoiþi sã mãreascã dozele, ceea ce duce, înect-încet, la intoxicarea organismului. Pe de altã parte, lipsa somnului suficient ºi oboseala sunt combãtute cu cafea sau alte excitante care biciuiesc organismul ºi treptat vor declanºa o serie de fenomene patologice: irascibilitate, scãderea capacitãþii de concentrare, deficit de memorie, nevroze.

Un somn reconfortant este asigurat ºi de condiþii de mediu prielnice: liniºte, întuneric, pat ºi aºternut comod, temperaturã confortabilã.

Medic primar BEA TRIX P AL BEATRIX PAL

21

22

Social LUCIAN VIZITIU

Casa de tip familial Sfântul Ioan Casa Sf. Ioan este un proiect iniþiat de Asociaþia Caritas Bucureºti. A început sã funcþioneze în anul 1991 ca centru de zi pentru copii ai strãzii din zona Gãrii de Nord. În scurt timp, s-a format un nucleu stabil de copii care beneficiau de serviciile centrului, ceea ce a dus în 1992 la transformarea în centru de tip rezidenþial pentru copiii prezenþi zilnic la centru. Începând cu anul 2006, centrul devine o casã de tip familial, în care sunt îngrijiþi 8 copii care nu se pot bucura de grija propriilor pãrinþi. În centru este asiguratã prezenþa stabilã a unei familii sociale, sprijinitã de o echipã formatã din trei educatori, un asistent social ºi un coordonator de proiect.

Aici este asigurat un mediu familial în care se oferã copilului condiþiile necesare pentru a creºte ºi a se dezvolta þinând cont de

trãsãturile sale ºi de potenþialul propriu. Copilul este acompaniat pânã devine posibilã integrarea în familie sau în societate.

Copiii sunt gãzduiþi pe toatã durata plasamentului, primesc hranã, beneficiazã de asistenþã materialã ºi financiarã, informare ºi consiliere ºi sunt antrenaþi în diverse activitãþi recreative. Fiecare copil este înscris la ºcoalã, frecventeazã regulat cursurile ºcolare ºi primeºte ajutor ori de câte ori are nevoie la pregãtirea temelor. De asemenea, ei sunt înregistraþi pe lista unui medic de familie ºi beneficiazã de asistenþa medicalã necesarã; administrarea medicamentelor se face de cãtre pãrintele social.

Copiii mai sunt angajaþi în diverse activitãþi care au ca obiectiv formarea abilitãþilor de autoîngrijire, dobândirea noþiunilor de bazã referitoare la igiena alimentaþiei ºi la hrana sãnãtoasã, administrarea propriilor resurse financiare. În paralel se fac demersurile necesare pentru restabilirea, menþinerea ºi consolidarea relaþiei copilului cu familia ori cu membri ai familiei lãrgite, atunci când acest lucru este posibil.

Trebuie spus cã îngrijirea fiecãrui copil se face în baza

unui plan individualizat de protecþie, conform standardelor în vigoare.

Urmare a eforturilor echipei, copiii obþin rezultate ºcolare bune în raport cu potenþialul lor intelectual; sunt educaþi în spiritul unui mod de viaþã sãnãtos ºi beneficiazã de serviciile medicale, stomatologice ºi psihologice necesare; au formate abilitãþile de autoîngrijire la nivelul vârstei biologice ºi dezvoltã competenþele necesare unei vieþi sãnãtoase, utile ºi responsabile ca adulþi independenþi; beneficiazã de timp liber pentru odihnã ºi relaxare, iar prin joc îºi dezvoltã abilitãþile fizice, capacitatea de rezolvare a problemelor ºi de gestionare a mediului înconjurãtor, conºtiinþa socialã, dobândesc cunoºtinþe legate de interacþiunea socialã, utilizeazã imaginaþia; menþin legãtura cu familia acolo unde este posibil ºi cu persoanele importante pentru ei ºi beneficiazã de sprijin pentru a se integra într-un mediu familial ori pentru a dobândi deprinderile necesare unei vieþi independente.

Ar mai fi de adãugat cã un numãr de 8 copii din cartier au posibilitatea de a realiza temele ºcolare cu sprijinul educatorilor casei ºi cã aceºtia participã împreunã cu copiii din casã la numeroase activitãþi recreative. Împreunã pregãtesc diverse momente artistice ºi participã la evenimente cultural-artistice.

Actualitate

UNIVERSIT ATEA UNIVERSITA DIN BUCUREªTI FACUL ACULTTATEA DE TEOLOGIE ROMANOCA TOLICÃ CATOLICÃ

CALENDARUL ADMITERII 2008 Sesiunea IULIE Învãþãmântul universitar de LICENÞÃ Specializarea: teologie socialã catolicã Înscrieri:: 14-19 iulie Interviu: 24 iulie Examen: 25 iulie

Sesiunea SEPTEMBRIE Învãþãmântul universitar de LICENÞÃ Specializarea: teologie socialã catolicã Înscrieri: 1-11 septembrie Interviu:: 12 septembrie Examen: 13 septembrie Învãþãmântul universitar de MASTER Specializarea: teologie catolicã, comunicare-doctrina socialã a Bisericii Înscrieri: 8-13 septembrie Examen: 19 septembrie Învãþãmântul universitar de DOCTORAT Domeniul: teologie Înscrieri: 1-13 septembrie Examen: 20 septembrie Înscrierile se fac la secretariatul facultãþii din Str. G-ral Bérthelot nr.

19, et. 2, Sector 1, Bucureºti, Tel/Fax: (021)314.86.10; e-mail : facultateacatolica@yahoo.com; site: fcunibuc.ro Luni-Vineri: 9 – 14; Sâmbãta: 9 – 12

Sãrbãtoare la Chitila Duminicã, 4 mai , comunitatea romano-catolicã din Chitila a îmbrãcat haine de sãrbãtoare ºi s-a adunat în jurul Sfântului Altar pentru a sãrbãtori hramul bisericii parohiale, al cãrei patron este Fericitul Ieremia Valahul. La eveniment au participat credincioºi ai parohiei noastre alãturi de pãstorul lor, pãrintele Valerian Dumea. La Liturghia Solemnã am avut bucuria sã-i avem în mijlocul nostru pe pãrintele Marcel Lungeanu, vicar la biserica Sacre Coeur din Bucureºti, care a fost ºi celebrantul principal, pe pãrintele Anton Diacu, paroh al comunitãþii romano-catolice din Cleja, judeþul Bacãu, care a fost ºi predicator, ºi pe pãrintele diacon ªtefan Bulai, care activeazã în cadrul congregaþiei Don Orione. La predica a fost amintit exemplul de umilinþã al Fericitului Ieremia care ºi-a dedicat întreaga viaþã slujirii celor bolnavi, a celor sãraci, abandonaþi sau prigoniþi. pornind de la exemplul vieþii Fericitului Ieremia, pãrintele Anton ne-a amintit cã „fiecare dintre noi valorãm atât câtã umilinþã avem”.

Sfânta Liturghie a fost urmatã de o agapã frãþeascã care s-a desfãºurat în sala de cateheza ºi la care au participat credincioºii parohiei alãturi de invitaþii prezenþi la sãrbãtoare.

DANIEL MARIUS FILIP ºi VIOREL FERENÞ

POªT A REDACÞIEI POªTA

Dna Iustina Boierescu, de la parohia Adormirea Maicii Domnului, ne-a rugat sã o ajutãm sã gãseascã un material îndrumãtor cu privire la þinuta vestimentarã a credincioºilor în Bisericã. Rugãm cititorii care au ºtiinþã de un astfel de material sã-i scrie dnei Boierescu pe adresa parohiei ori la redacþie.

Pânã atunci, cu titlu orientativ, e bine de avut în vedere urmãtoarea consideraþie: îmbrãcãmintea slujeºte întotdeauna unui scop. Un mecanic care trebuie sã repare o maºinã îºi va pune o salopetã de lucru, copiii, pe terenul de sport, poartã pantaloni scurþi ºi tricou, iar un tânãr – oricât de bine i-ar sta în frac, nu s-ar gândi sã meargã la schi în þinutã de searã...

Abordând cu seriozitate acest considerent, - ºi anume: în ce scop mergem la bisericã? –, nu vom avea dificultãþi în alegerea þinutei vestimentare potrivite.

Am primit (nesolicitat) o serie de mesaje via e-mail sub genericul „Monahul Conon.

Ecumenismul în întrebãri ºi rãspunsuri”, de la un expeditor intitulat TREZIÞI-VÃ LA REALITATE! Mesajele aratã cã ecumenismul este incompatibil cu ortodoxia întrucât aceasta este singura credinþã adevãratã, pe când ecumenismul ar propaga ideea cã toate credinþele sunt bune ºi adevãrate.

Sunt derutatã – la început de an ne-am rugat împreunã, catolici, ortodocºi, luterani, reformaþi etc. pentru unirea tuturor creºtinilor. Oare am fãcut rãu? Doar ºi conducãtorii bisericeºti erau acolo… (Maria) Miºcarea ecumenicã are ca scop unirea tuturor creºtinilor într-o singurã Bisericã, aºa cum a voit Cristos: „Ca toþi sã fie una” (In 17,21). Ecumenismul nu înseamnã, deci, unirea tuturor credinþelor de pe pãmânt, ci unitatea celor care cred în Cristos Cristos. Diferenþa este foarte mare. Dialogul sincer între diversele confesiuni creºtine, nãscut din durerea de a vedea fraþii dezbinaþi, nu trebuie confundat cu orientãrile de tip New Age care cautã sã punã pe acelaºi plan toate credinþele globului. Catehismul Bisericii Catolice aratã clar cã „dorinþa de a restabili unitatea tuturor creºtinilor este un dar al lui Cristos ºi o chemare de la Duhul Sfânt” (CBC 820), atrãgând totodatã atenþia asupra faptului cã „acest sfânt obiectiv depãºeºte puterile ºi darurile omeneºti” (CBC 822) ºi cã el presupune o permanentã reînnoire ºi convertire a inimii, rugãciune în comun, cunoaºtere reciprocã, formare ecumenicã, dialog ºi colaborare (CBC 821).

Pr.Vincenþiu Pal ne-a fãcut un mare cadou metodic, ne scrie dl. Ioan Vinga, prin publicarea volumului METODICA PREDÃRII RELIGIEI LA ÎNDEMÂNA DASCÃLILOR (EARCB 2008). Aceastã carte cuprinde elementele esenþiale, necesare unei foarte bune pregãtiri pentru a realiza un proiect de lecþie la religie, dar ºi la alte obiecte de studiu. Se vor bucura atât preoþii, cât ºi laicii care se ocupã cu predarea religiei în ºcoalã. Îi mulþumim dlui Vinga pentru frumoasa prezentare fãcutã, care se va putea citi integral pe www.arcb.ro.

23

24

Micul prinþ

Pãt , an lui C ia hiri Pr Pr.. ADRIAN BOBORUÞÃ

Ascultaþi, copii! Înainte de naºterea lui Isus, doar puþini oameni pe pãmânt îl cunoºteau pe Dumnezeu. Oamenii de odinioarã credeau cã lumea era rodul zeilor, niºte fiinþe despre care se povestea cã trãiau pe un munte înalt, de unde conduceau ºi se amestecau în viaþa ºi în treburile oamenilor. Alãturi de zei ºi de oameni, aºa se credea în acele vremuri îndepãrtate, lumea era sãlãºluitã de fel de fel duhuri ºi de fiinþe care mai de care mai ciudate ºi mai uluitoare. Pegas, calul cu aripi. Sfincºii, un fel de lei cu cap de om. Fauni, niºte ciudãþenii de oameni cu picioare de animale. Glyconi, ºerpi cu chip de om.

Hidra, o fãpturã marinã ca o caracatiþã, cu ochi de om. Sirene, jumãtate femei, jumãtate peºti.

Minotaurul, o fiinþã cu trup de om ºi cap de taur.

Centauri, vieþuitoare pe jumãtate cai, jumãtate oameni. Grifoni, Nimfe, ºi tot aºa. Unele dintre aceste fiinþe închipuite erau socotite bune, în timp ce altele, dimpotrivã, (aºa era convingerea cel puþin,) pãreau sã fie deosebit de rele ºi de primejdioase pentru oameni ºi copii. Lumea încerca în fel ºi chip sã-ºi atragã bunãvoinþa sau, dimpotrivã, sã se fereascã de rãutatea zeilor ºi a creaturilor acelora ciudate.

Dar, într-o zi, Isus apãru în mijlocul oamenilor ajutându-i sã-l cunoascã pe Tatãl Creator. Totuºi, încã multã vreme dupã ivirea lui Isus, oamenii au continuat sã creadã în puterea închipuitã a acelor fãpturi de basme. Ucenicii lui Cristos ºi apoi creºtinii, încet-încet, i-au luminat ºi ajutat pe oameni sã vadã adevãratul chip al lui Dumnezeu, ºi sã iubeascã dupã exemplul pe care Isus însuºi ni l-a dat.

Ei, dragi copii, dar deºi creaturile acelea, în care credeau oamenii de odinioarã, au rãmas în lumea legendelor ºi a poveºtilor, totuºi

Copiii se î ntreabã… în

figurile lor apar uneori oglindite încã ºi azi în felul de a se purta al oamenilor.

Povestea spune cã era odatã un centaur pe nume Chiri care, precum ne spun poveºtile strãvechi, era jumãtate cal, jumãtate om. Într-o bunã zi, trecând prin mijlocul unei pajiºti, îl prinse foamea.

– Ce aº putea îmbuca, îºi zise Chiri? Un hamburger delicios sau, mai bine, o porþie zdravãnã de iarbã înmiresmatã cu flori? O porþie bunã de fân proaspãt sau, mai bine, o plãcintã caldã ºi gustoasã? Bere sau apã? Apã sau suc? ªi continuând sã meargã ºi sã meargã mereu, tot întrebându-se ce sã mãnânce ºi ce sã bea, în ziua aceea rãmase nemâncat. Cum pânã la urmã se fãcu târziu, iar umbrele serii prinserã sã aprindã stelele pe boltã, una câte una, Chiri, trudit ºi hãmesit pe deasupra, se gândi cã poate-i mai bine sã doarmã.

– Unde aº putea sã-mi pun capul jos?, se gândi Chiri. Într-un grajd de cai sau într-o casã de oameni? Unde sã prind hodinã? Într-un han cu paturi moi sau poate tot mai bine într-un staul cu paie proaspete? Ceasurile curgeau pe nesimþite ºi bietul centaur în mijlocul drumului, în plinã beznã, nu ºtia ce hotãrâre sã ia. ªi uite aºa, nu-i de mirare cã în scurtã vreme, din pricina foamei ºi a oboselii, pe Chiri îl prinserã durerile ºi se îmbolnãvi.

– Ah, ah! Vai, vai, începu sã geamã Chiri, frãmântându-se, trebuie neapãrat sã iau o doctorie, un leac. E musai sã înghit ceva, un hap ce mã poate pune pe picioare. Dar la cine sã merg? Sã caut un veterinar sau mai bine un spiþer? Pe cine sã chem, oare? Doctorul sau mai bine tot veterinarul?

Ostenit, hãmesit, bolnav ºi vlãguit, nu-i de mirare cã, din pãcate, neputându-se hotãri în nici un chip, în puþine zile bietul centaur muri.

Oameni din împrejurimi venirã sã-l vadã pe sãrmanul Chiri ºi furã cuprinºi de milã vãzându-l fãrã suflare.

- Hm, îºi ziserã oftând, trebuie oricum sã-l îngropãm. Dar unde-i mai potrivit pentru un centaur? În cimitirul nostru sau la marginea câmpului? La marginea pãdurii sau tot în þintirim? ªi, deºi þineau la Chiri, nu reuºeau defel sã se punã în deplinã înþelegere.

Copii, puteþi spune care-i tâlcul poveºtii acesteia? Cereþi pãrerea celor din jur!

Dumnezeu are prieteni?

Dumnezeu nu are pe altcineva ca El cu care sã fie prieten, aºa cum îi avem noi pe ceilalþi oameni. Nu existã alt Dumnezeu în afarã de El. Dar în Dumnezeu sunt trei persoane (Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt), ºi între ele existã o prietenie desãvârºitã. Dumnezeu vrea ca ºi noi oamenii sã fim buni prieteni unii cu alþii, dupã exemplul Sfintei Treimi, dar mai ales vrea sã fim prietenii Lui. Toþi oamenii care L-au iubit ºi ascultat pe Dumnezeu (cum ar fi patriarhii, apostolii, ucenicii, sfinþii) se bucurã acum de prietenia Lui în ceruri. ªi noi suntem prietenii lui Dumnezeu dacã pãzim poruncile Lui. Versete cheie: “Voi sunteþi prietenii mei dacã faceþi ceea ce vã poruncesc. Nu vã mai numesc servitori, ci prieteni, pentru cã servitorul nu ºtie ce face stãpânul lui. Însã v-am numit pe voi prieteni pentru cã toate câte le-am auzit de la Tatãl vi le-am fãcut cunoscute” (In 15,14-15).

Versete ajutãtoare: Gen 1,26, In 17,3

Suflet tânãr

Flacãra Duhului Sfânt, la V eghea de Rusalii Veghea

Gândul meu pentru tine/ri

Sâmbãtã, 11 mai 2008, în ajunul solemnitãþii Rusaliilor, zeci de credinciºi din arhidiecezã ºi numeroºi tineri au participat la Veghea de Rusalii, organizatã în acest an la parohia Sf.Cruce din Bucureºti.

Seara de rugãciune a început cu liturghia prezidatã de episcopul auxiliar Cornel Damian, care a vorbit în cadrul predicii despre mãrturia pe care trebuie sã o dãm celorlalþi cu ajutorul Duhului Sfânt. Tema acestui an pastoral, Duhul Sfânt ºi mãrturia, a fost exemplificatã de episcop cu ajutorul vieþii monseniorului Anton Durcovici, care a acceptat conºtient dorinþa lui Dumnezeu de a muri ca martir, dând mãrturie despre credinþã pânã în ultima clipã a vieþii.

Dragã prietene, Adevãrul este în iubire.

Cine ºtie sã iubeascã descoperã Adevãrul!

Adevãrul este în bucurie.

Cine ºtie sã se bucure descoperã Adevãrul!

Adevãrul este în pace.

Cine ºtie sã preþuiascã pacea descoperã Adevãrul!

Adevãrul este în rãbdare.

Cine ºtie sã fie rãbdãtor în viaþã descoperã Adevãrul!

Adevãrul este în bunãvoinþã.

Cine ºtie sã fie binevoitor descoperã Adevãrul!

Adevãrul este în bunãtate.

Cine ºtie sã fie bun în viaþã descoperã Adevãrul!

Adevãrul este în fidelitate.

Cine ºtie sã fie fidel „statutului de viaþã” descoperã Adevãrul!

Adevãrul este în blândeþe.

Cine ºtie sã fie blând în viaþã descoperã Adevãrul!

Adevãrul este în cumpãtare.

Cine ºtie sã fie cumpãtat în viaþã descoperã Adevãrul!

Adevãrul nu este în desfrânare, în necurãþie, în dezbinare.

Cine trãieºte astfel nu este în Adevãr!

Adevãrul nu este în libertinaj, în duºmãnie, în discordie.

Cine trãieºte astfel nu este în Adevãr!

Adevãrul nu este în idolatrie, în vrãjitorie, în beþie.

Cine trãieºte astfel nu este în Adevãr!

Adevãrul nu este în ceartã, în gelozie, în mânie.

Cine trãieºte astfel nu este în Adevãr!

Adevãrul nu este în ambiþie, în invidie, în orgie.

Cine trãieºte astfel nu este în Adevãr!

Nu uita: cine este îndrãgostit de Adevãr preþuieºte libertatea ºi cine este îndrãgostit de libertate preþuieºte Adevãrul.

Pr Pr.. DANIEL BULAI

Dupã celebrarea sfintei liturghii au urmat momente de meditaþie, rugãciune ºi cântec în faþa Preasfântului Sacrament.

Invocaþiile tinerilor din bisericã, dar ºi rugãciunile personale ale celorlalþi credincioºi au fost reprezentate apoi printr-o lumânare, pe care fiecare a depus-o în faþa altarului.

Veghea de Rusalii a devenit tradiþie organizându-se de câþiva ani, constant, în câte o altã parohie din arhidiecezã.

Dupã aceste momente de veghe, cu siguranþã Duhul Sfânt ne va lumina calea cu ajutorul flãcãrii sale ºi ne va întãrii speranþele ºi credinþa.

ANTON-CRISTIAN BALINT

Paginã realizatã de RO XANA ROTtARU ROX

25

26

Lecturi ANA-MARIA BOTNARU

Douã cãrticele pline de miez „O pasãre este pasãre doar când zboarã; o floare este floare doar când înfloreºte; omul este om atunci când se roagã” (Albert Holenstein) Albert Holenstein - „ªansa de a fi creºtin“ Cum sã trãieºti astãzi cu rodnicie credinþa creºtinã Ed. Sapientia, Iaºi, 2007; 96 p.

Autorul ne propune o rapidã ºi completã panoramã a vieþii creºtine în lumea contemporanã. În ciuda dimensiunilor sale reduse, acest volumaº reprezintã o scriere profundã ºi o lecturã extrem de serioasã. „Credinþa noastrã este cu totul altceva decât o colecþie sterilã de învãþãturi ºi interdicþii: ea este, mai degrabã, o relaþie de încredere personalã în Isus Cristos, o relaþie în care este vorba despre luminã ºi viaþã, despre adevãr în bucurie ºi plinãtate, despre prietenie ºi dragoste faþã de Dumnezeu ºi faþã de oameni”, scrie Albert Holenstein.

Textul nu vine cu noutãþi frapante ºi (re)interpretãri spectaculoase, ci are darul de a lumina discret anumite aspecte, de a pune accente delicate asupra unor situaþii ºi contexte cu care ne confruntãm frecvent ºi în care avem nevoie de un ghid care sã ne arate drumul drept sau care

sã ne confirme în ceea ce suntem ºi în ceea ce facem.

Credinþa trebuie asumatã ºi aprofundatã în permanenþã, creºtinul trebuie sã fie un ambasador al lui Cristos în lume, Biserica „nu este clubul unor simpatizanþi care se reunesc din proprie iniþiativã“, mãrturia trebuie sã fie personalã, iar calitatea de creºtin trebuie sã se vadã nu doar în cuvintele ci mai ales în faptele noastre, duminica nu este doar o zi liberã, ci este „ziua Domnului“, viaþa noastrã nu trebuie sã fie o goanã sterilã dupã distracþii, chiar dacã e greu sã þii piept unei majoritãþi zdrobitoare - nu doar în sens numeric, ci ºi faptic: te poþi simþi strivit de cei din jur dacã adopþi o conduitã care vine în contradicþie cu convingerile nãtânge ºi superficialitatea agresivã a multora. „Trebuie sã facem ceva din viaþa noastrã. Ea trebuie sã devinã un rãspuns,

Albert Holenstein - „A îmbãtrâni cu credinþã“ Ed. Sapientia, Iaºi, 2007; 61 p. …ceea ce mã aduce la materia celei de-a doua cãrþi, dedicatã celor vârstnici. Descoperim cu uimire cã bãtrâneþea nu este o umilinþã, o pedeapsã sau un blestem, ci o perioadã de pregãtire pentru marea întâlnire: întâlnirea cu Cristos în veºnicie.

Boala nu înseamnã o suferinþã absurdã, ci face parte din planul lui Dumnezeu. Singurãtatea

o aducere de mulþumire lui Dumnezeu ºi o razã de luminã pentru oamenii din jurul nostru. Nu avem voie sã ne lãsãm transformaþi de spiritul timpului într-o nulitate privatã de un nume, într-un nimic, de care, chipurile, nu depinde nimic“.

Suntem sfãtuiþi sã nu îl înºelãm pe Dumnezeu ºi ni se reaminteºte valoarea rugãciunii. Printr-o anecdotã hazlie suntem avertizaþi sã nu ne asumãm soarta lumii, sã nu ne luãm prea în serios. Când dificultãþile ºi necazurile ne copleºesc, când situaþia pare fãrã ieºire, sã punem totul în mâinile iubitoare ale lui Dumnezeu. „Facã-se voia Ta“ nu este doar un verset dintr-o rugãciune celebrã… ªi ghidul bunului creºtin continuã: necesitatea de a ne regãsi, miza realã a postului, obligaþia caritãþii, atenþia la nevoile celuilalt, indiferent dacã acestea sunt materiale sau spirituale, bucuria de a îmbãtrâni cu credinþã…

este o ocazie nesperatã: aceea de a dialoga mai mult cu Dumnezeu. Harul de a ierta ºi bucuria împãcãrii sunt specifice vârstei înþelepte, ele nu trebuie ocolite sau neglijate. Autorul subliniazã apãsat necesitatea caritãþii, obligaþia celor tineri ºi în putere de a rãspunde cu iubire ºi rãbdare la nevoile specifice vârstei a treia. ªi tinerii vor fi cândva bãtrâni…

Atitudinea creºtinului aflat în amurgul vieþii trebuie sã fie aducerea de mulþumire pentru harurile primite, pentru ocrotirea ºi fidelitatea lui Dumnezeu, chiar dacã el s-a îndepãrtat uneori de la acest drum al fidelitãþii. Încrederea deplinã în bunãtatea lui Dumnezeu trebuie sã fie refrenul secret al tuturor creºtinilor. Argumentul e simplu ºi imbatabil: dacã Cristos a murit pe cruce pentru fiecare dintre noi, oare ne va abandona în pragul morþii? Nimeni nu crede aºa ceva. Privirea retrospectivã asupra propriei vieþi îi aratã fiecãrui om mâna ocrotitoare ºi plinã de iubire a lui Dumnezeu.

Film documentar ANCA BERLOGEA

Fratelui meu din exil

Perioada stalinistã în România povestitã de Monseniorul Vladimir Ghika fratelui sãu Dimitrie, aflat în exil Dupã doi ani de cercetãri în arhive, pe data de 30 mai, prima parte a filmului Fratelui meu din exil , un film bazat pe o mãrturie unicã ºi ineditã – scrisorile Monseniorului Ghika cãtre fratele sãu Dimitrie - va fi prezentatã în cadrul Festivalului One World Romania.

Prin intermediul scrisorilor Monseniorului Vladimir Ghika, adresate fratelui sau Dimitrie, în Elveþia, în perioada 1948-1952, documentarul realizat de Ana Boariu prezintã instalarea regimului comunist în România ºi încercarea statului totalitar de a desfiinþa, în perioada stalinistã, Biserica catolicã. În anul 1948, odatã cu plecarea regelui Mihai din România, câþiva oameni - strict cei aflaþi în serviciul regelui -, au putut sã îl însoþeascã în exil. Dimitrie ºi soþia sa, Elisabeta Ghika, doamnã de onoare a reginei Elena, au ales sã plece în exil, în Elveþia. Monseniorul Vladimir Ghika a refuzat sã pãrãseascã þara. Emoþionanta lor despãrþire este povestitã de Lucian Spãtariu, nepotul de sorã al Elisabetei, care a locuit la Bucureºti în casa celor doi fraþi. “Unchiul meu Dimitrie era foarte perturbat de aceastã problemã ºi nu ºtia exact ce hotãrâre sã ia. El a spus cã,de fapt, ar fi cazul sã meargã la fata lui.

Monseniorul a fost de altã pãrere ºi a spus cã nu va pãrãsi România.

Sigur cã ruperea asta între cei doi fraþi a costat pentru amândoi, sufleteºte, enorm de mult”, declarã Lucian Spãtariu.

Dupã cum se ºtie, Monseniorul a fost arestat în 1952, condamnat de regimul comunist la trei ani de temniþã grea, pentru complicitate la crimã de înaltã trãdare, ºi a murit la Jilava, la 16 mai 1954, la vârsta de 80 de ani.

Ceea ce nu s-a ºtiut însã pânã acum este faptul cã, timp de cinci ani, între 19481952, Vladimir Ghika i-a trimis fratelui sãu, Dimitrie, refugiat în Elveþia, peste 15 cãrþi poºtale ºi alte 15 scrisori care alcãtuiesc o cronicã emoþionantã ºi unicã a perioadei staliniste în România.

O mãrturie unicã despre anii 50 în România

Dupã cum se ºtie, scrisorile din România spre Europa de Vest datând din acea perioadã sunt aproape inexistente: corespondenþa era supravegheatã iar persoanele ce încercau sã trimitã informaþii erau arestate ºi condamnate la închisoare pentru trãdare de þarã.

Monseniorul Ghika a trimis scrisori în strãinãtate prin curierul diplomatic, în special prin intermediul Ambasadei Franþei.

Motivul declarat pentru care a fost condamnat la închisoare a fost cã a întreþinut, prin legaþiile strãine, legãturi cu Vaticanul ºi a înlesnit aceastã corespondenþã ºi pentru Monseniorul Menges,

conducãtor clandestin al Bisericii catolice din Bucureºti. Unul din capetele de acuzare fãcea referire ºi la scrisorile trimise fratelui sãu Dimitrie, în Elveþia. Pas cu pas, Monseniorul descrie etapele persecuþiei împotriva Bisericii. Mãrturia lui, pe care acum o putem cunoaºte ºi noi, este completatã de mãrturiile celor care l-au cunoscut, de rude, prieteni, de cei care au fost condamnaþi odatã cu el, de cei care l-au cunoscut în închisoare: Oana Seceleanu, Elisabeta Kastel, Claudia Tudose, pr. Matei Boilã.

Pe 18 noiembrie 1952, Vladimir Ghika este arestat ºi, un an mai târziu, este condamnat la trei ani de închisoare.

“Ghika Vladimir a avut legãturi cu diverºi diplomaþi de la Legaþiile Franþei ºi Italiei. A expediat prin Legaþia Franþei 3 scrisori cãtre fratele sãu din strãinãtate, în care dãdea o serie de informaþii ce urmau sã fie transmise Vaticanului... Faptele de mai sus se dovedesc cu declaraþiile acuzatului la cercetãri. Ghika, Vladimir e condamnat la trei ani de temniþã grea”. În luna mai 1954, Vladimir Ghika a murit în închisoarea Jilava.

“Tresãltãm când sunã ceasul... inima noastrã bate clipa pe care nu o vom mai regãsi, o determinã cu propria noastrã substanþã, distrugându-ne în mod solemn ºi într-un ritm sigur. În liniºtea ºi singurãtatea care vor înconjura rugãciunea voastrã, duceþi mâna la inimã ºi, în faþa lui Dumnezeu, încercaþi sã simþiþi bãtaia acestei vieþi, aceastã viaþã care ne judecã ºi ne catalogheazã definitiv.

Dumnezeu bate, ce-i rãspundem? Ce i-am rãspuns?” (Vladimir Ghika, Convorbiri spirituale).

Dimitrie Ghika (1875-1967)

Dimitrie Ghika a fost diplomat ºi Ministru de externe al României.

El a fost numit consul la Salonic, apoi ambasador la Sofia, Viena, Roma, Bruxelles ºi Paris. Alãturi de dr. Cantacuzino, Titulescu ºi Brediceanu, Dimitrie Ghika fost membru al Delegaþiei Române de Pace de la Paris, dupã Primul Rãzboi Mondial. Între 1931-1932 a fost Ministru de Externe. În 1948, Dimitrie a ales sã pãrãseascã þara ºi a trãit în exil unde ºi-a publicat Memoriile de carierã.

Aceste amintiri se referã la patruzeci de ani de viaþã diplomaticã petrecutã, dupã voia sorþii, în diferite posturi deþinute în strãinãtate sau în administraþia centralã, de la prima tresã de ataºat de legaþie pânã la cea de Ministru plenipotenþiar ºi de ºef al Departamentului Afacerilor Externe ale României. M-am limitat sã povestesc ceea ce mi-a fost dat sã vãd sau sã aud de-a lungul unei cariere care s-a desfãºurat într-o perioadã bogatã, pânã la exces, în evenimente deosebite, dintre care unele au provocat mari zdruncinãri ºi sunt cauza catastrofelor ce s-au abãtut azi asupra lumii... (Dimitrie Ghika, Memorii).

27

28

Din istoria Bisericii Pr Pr.. EMANUEL DUMITRU

Persecuþiile împotriva creºtinilor (III) Persecuþiile generale

Sub DECIUS (249-251) persecuþia creºtinilor, favorizaþi de Filip Arabul, a fost dezlãnþuitã din nou. Decius a dat un edict ca toþi creºtinii din întreg imperiul, în aceeaºi zi, sã jertfeascã zeilor ºi sã mãnânce din carnea jertfitã. De teamã, mulþi au cãzut (aºa au apãrut în Bisericã lapsii sau cei cãzuþi ). Dupã aceea, unii au revenit, iar cei care s-au opus au fost uciºi. Persecuþia a fost foarte sângeroasã, cu mulþi morþi, dar ºi mulþi creºtini apostaþi. În timpul lui Decius au murit ca martiri: Papa Fabian, sfânta Agata, sfântul Saturnin, sfânta Ecaterina, sfântul Trifon, episcopul Alexandru al Ierusalimului. În Africa este martirizat sfântul Ciprian, episcopul Cartaginei, care a scris „De unitate Ecclesiae” (Despre unitatea Bisericii) în care afirma: „Nimeni nu poate sã aibã pe Dumnezeu de tatã, dacã nu are Biserica de mamã”.

ALERIAN În timpul lui VVALERIAN (257-258), este dezlãnþuitã o persecuþie îndeosebi împotriva bogãþiilor ºi domeniilor bisericeºti, folosite pentru sãraci ºi misiuni. El cere jertfe zeilor, dar creºtinii se opun. Papa, sfântul ªtefan ºi sfântul Ciprian al Cartaginei sunt exilaþi. Acum devine martir sfântul Tarciziu, care, din catacombe, ducea Sfânta Împãrtãºanie la o casã creºtinã. Este surprins, obligat sã dea câinilor Sfânta Împãrtãºanie, refuzã ºi este ucis de soldaþi în timp ce strângea dumnezeieºtile taine. Fãcut prizonier la perºi, împãratul Valerian moare ca sclav.

DIOCLEÞIAN (284-305) - Gaius Aurelius Valerius Diocletianus, cunoscut drept Diocleþian, a fost împãratul roman care a ordonat demolarea bisericilor, arderea cãrþilor sfinte, destituirea creºtinilor din funcþiile publice. Creºtinii simpli erau transformaþi în sclavi, iar clerul era obligat sã aducã sacrificii zeilor. Refuzul se pedepsea cu moartea. Execuþiile se fãceau în masã, ne spune istoricul Eusebiu.

Diocleþian a emis decrete de persecuþie sub lozinca radicalã: nomen christianorum deleto = numele creºtinilor sã fie nimicit. În 304, Galeriu reuºeºte ca cel de-al patrulea edict sã nu-ºi facã apariþia. Prin el se declara rãzboi creºtinismului. Ca martiri amintim pe sfinþii: Gheorghe, Doroteea, Cosma ºi Damian.

Neînþelegeri politice i-au adus în conflict pe Maximin DAIA º i Liciniu. Liciniu a fãcut apel la Constantin, iar Maximin la Maxenþiu. Constantin, care era în Galia, a trecut în Italia, a biruit

armatele lui Maxenþiu la Torino ºi la Verona, apoi a mers la Roma.

Lupta decisivã pentru cucerirea ei s-a dat lângã Tibru. Constantin învinge ºi intrã triumfãtor în Roma (28 octombrie 312). Istoricii Eusebiu ºi Lactanþiu, care l-au cunoscut de aproape pe Constantin, povestesc cã împãratul atribuia victoria sa ajutorului lui Dumnezeu. În urma unor semne minunate - vederea unei cruci luminoase pe cer, înconjuratã de cuvintele “prin acest semn vei învinge” - ºi a unui vis, în care Cristos l-a îndemnat sã punã pe steaguri semnul crucii, el a prins încredere în vederea victoriei.

ANTIN ºi LICINIU dau edictul din În anul 313, împãraþii CONST CONSTANTIN Milano, prin care se anulau toate hotãrârile anterioare luate contra creºtinismului ºi declarau liberã trecerea la creºtinism.

Creºtinismul devine religio licita, adicã religie permisã în Imperiul roman. Din interese politice, apare conflictul între Constantin ºi Liciniu. Liciniu este învins de Constantin, dar primul începe sã-i persecute pe creºtini, între anii 320 ºi 324.

Urmãrile persecuþiilor

Persecuþiile au avut serioase urmãri pentru Bisericã. În perioada primelor secole, pânã la edictul de la Milano din 313, dat de Constantin cel Mare (306337), iar în Rãsãrit ºi dupã aceea, Biserica a dat cel mai mare numãr de martiri, cinstiþi pânã astãzi ca sfinþi. În pofida mãsurilor luate de împãraþii romani contra creºtinilor ºi a urii lumii pãgâne, cu cât creºtinii erau mai persecutaþi, cu atât numãrul lor creºtea.

Curajul martirilor în faþa morþii i-a fãcut pe mulþi pãgâni sã treacã la creºtinism. “Semen est sanguis christianorum” (sângele martirilor este sãmânþa creºtinismului), scria Tertulian în Apologeticum 50, 13.

Din timpul persecuþiilor a luat naºtere cultul sfinþilor. Sfântul este un intermediar, un mijlocitor plãcut lui Dumnezeu, care, învestit cu tãria sfinþeniei, se roagã lui Dumnezeu pentru creºtini ºi pentru toþi oamenii.

Martiriul sfântului Prima informaþie în acest sens ne-o oferã „Martiriul Policarp Policarp” († 23 februarie 155), în care se spune: „Ne închinãm lui Cristos pentru cã El este Fiul lui Dumnezeu, care a murit pentru noi pe lemnul crucii, iar pe martiri îi cinstim pentru meritele sacrificiului lor, ca pe ucenicii ºi imitatorii Domnului...” (cap. 17). În cinstea martirilor s-au ridicat primele lãcaºuri de cult, numite “martyria”.

De la cultul martirilor avem, pentru aproape toþi sfinþii, ziua morþii lor, ca zi a naºterii pentru cer (latineºte: dies natalis).