Actualitatea creştină, nr. 05/2009

Pãstorul Arhidiecezei

1999-2009: zece Papei Ioan Paul al „Gândul meu se întoarce mereu, cu vie emoþie, spre vizita pe care Dumnezeu mi-a dat ocazia sã o efectuez zilele trecute în România. A fost vorba de un eveniment cu dimensiune istoricã, fiind prima mea cãlãtorie într-o þarã unde creºtinii sunt în majoritate ortodocºi”. Aºa îºi începea Papa Ioan Paul al II-lea cuvântarea þinutã la audienþa generalã din 12 mai 1999, la câteva zile dupã întoarcerea din þara noastrã. L-a bucurat mult drumul fãcut în România ºi, de fiecare datã când se mai întâlnea cu românii, amintea de strigãtul de la Liturghia þinutã la Podul Izvor: “Unitate!

Unitate!” ªi-i râdeau ochii ºi faþa evocând vizita în România. Ne-am bucurat de dragostea unui Papã care, venind la noi, ne-a onorat þara ºi pe noi toþi fãrã deosebire.

Tot la 12 mai 1999 spunea: „Cu acest pelerinaj am dorit sã aduc un omagiu poporului român ºi rãdãcinilor sale creºtine... În decursul secolelor, seva rãdãcinilor creºtine a alimentat o nesecatã venã de sfinþenie, prin numeroºi martiri ºi mãrturisitori ai credinþei...”; „Þie, cereascã Mamã a Speranþei, îþi încredinþez mai ales familiile ºi tinerii care sunt viitorul iubitului Popor al României”.

S-au scurs de atunci zece ani. Între timp, Ioan Paul al II-lea a trecut la cele veºnice ºi, un alt Suveran Pontif, Benedict al XVI-lea, este urmaºul Sfântului Petru. Istoria merge mai departe, dar noi am þinut sã celebrãm acest aniversar de 10 ani de la vizita memorabilã a unui Papã în România, organizând, pe 7 mai, între orele 10 ºi 12.30, o expoziþie de fotografie ºi un simpozion aniversar la Academia Românã, un concert în Catedrala Sfântul Iosif în seara aceleiaºi zile, iar pe 9 mai, orele 17, o Sfântã Liturghie solemnã, prezidatã de trimisul Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea, Excelenþa Sa D. Mamberti, tot în Catedrala noastrã. Pe 8 mai Biserica Ortodoxã va avea ºi ea un program dedicat Aniversarului de 10 ani de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România. În 16 mai va fi rândul tinerilor din Arhidiecezã sã se adune la Bucureºti pentru un program special dedicat aceluiaºi Aniversar.

ani de la vizita II-lea în România

Sigur cã toþi cei care au fost martorii acelei vizite pãstrãm în gând ºi în inimã ceva; poate un cuvânt al papei, o imagine, o trãire aparte, o întâmplare, ceva cu siguranþã a rãmas în noi. De exemplu, mie mi-au rãmas în minte, printre altele, ºi aceste cuvinte rostite în þara noastrã de Ioan Paul al II-lea. „Doresc sã îmbrãþiºez întreaga Românie în toatã alcãtuirea ei”. Nu mai ºtiu exact cu ce ocazie a spus Sfântul Pãrinte Papa aceste cuvinte, dar ºi eu, gândindu-mã astãzi la vizita Papei de acum zece ani, aº vrea sã îmbrãþiºez acea vizitã în toatã alcãtuirea ei, pentru a atinge aceeaºi luminã interioarã care pe atunci ne-a cuprins pe toþi. Se ºtie doar cã nu a fost simplã pregãtirea ºi, pânã s-a ajuns la consens ca sã fie invitat Papa Ioan Paul al II-lea în România, ºi apoi cum sã se desfãºoare vizita, ne-a luat ceva timp. Duhul Domnului, însã, ne-a cãlãuzit în aºa fel încât sã se adevereascã ceea ce avea sã spunã mai târziu acelaºi Papã, Ioan Paul al II-lea: „dar Domnul, care cãlãuzeºte paºii oamenilor, a fãcut posibil ceea ce, din punct de vedere uman, pãrea irealizabil”. Pe 7, 8 ºi 9 mai 1999

Papa era la Bucureºti. Capitala ºi locuitorii ei au fost „altfel” pentru câteva zile. ªi de aceea aniversãm aceºti 10 ani, ca sã reintrãm în spiritul ºi lumina acelui timp privilegiat care l-a fãcut pe Ioan Paul al II-lea sã ne spunã: „O vizitã de neuitat, Românie. Am trecut aici pragul speranþei”.

Gândul însã care-mi revine mereu sau convingerea intimã care mã stãpâneºte când îmi amintesc de vizita papalã este faptul cã am simþit profund în sufletul meu cã Ioan Paul al II-lea ne-a iubit foarte mult, ca popor ºi ca Biserici; stau ca argumente în acest sens toate cuvântãrile rostite de Suveranul Pontif în acele zile de mai, zile de har, 1999. Înainte de a pleca din România, în discursul pe care l-a þinut, pe aeroportul Bãneasa, în seara de duminicã, 9 mai 1999, Papa Ioan Paul al II-lea spunea: ”În momentul pãrãsirii acestui pãmânt iubit al României vã adresez înainte de toate, dumneavoastrã, domnule preºedinte, salutul ºi mulþumirea mea pentru primirea ce mi-aþi rezervat-o. Extind aceste sentimente, prin dumneavoastrã, la întregul ºi iubitul popor român pe care, în aceste zile, l-am simþit strângându-se în jurul meu cu cãldurã ºi entuziasm. Aduc un salut deosebit Preafericirii sale, patriarhul Teoctist, mitropoliþilor, episcopilor ºi întregului popor al venerabilei Biserici Ortodoxe din România. Îmbrãþiºez fratern episcopii ºi comunitãþile catolice, de rit bizantin ºi latin, toate prezente în inima mea. Aduc, totodatã, un salut celorlalte confesiuni creºtine ºi membrilor altor religii prezente în þarã.

Au fost zile de profunde emoþii, pe care le-am trãit cu intensitate, ºi care vor rãmâne întipãrite pentru totdeauna în inima mea.

Primim ca un dar din mâna lui Dumnezeu evenimentele la care am participat împreunã având încredere cã vor aduce roade de har atât pentru creºtini cât ºi pentru întregul popor al României.”

IOAN ROBU Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

1

2

Magisteriu

Mesajul Urbi et Orbi al Sanctitãþii Sale Papa Benedict al XVI-lea 12 aprilie 2008 Dragi fraþi ºi surori din Roma ºi din lumea întreagã!

Vã adresez din inimã urarea pascalã cu cuvintele Sfântului Augustin: “Resurrectio Domini, spes nostra - învierea Domnului este speranþa noastrã” (Agustin, Sermo 261,1). Cu aceastã afirmaþie, marele Episcop le explica credincioºilor sãi cã Isus a înviat pentru ca noi, deºi sortiþi morþii, sã nu deznãdãjduim, gândindu-ne cã odatã cu moartea viaþa este total terminatã; Cristos a înviat pentru a ne da speranþa (cf. ibid). Într-adevãr, una dintre întrebãrile care neliniºtesc cel mai mult existenþa omului este tocmai aceasta: ce se aflã dupã moarte? La aceastã enigmã solemnitatea de astãzi ne permite sã rãspundem cã moartea nu are ultimul cuvânt, deoarece, în cele din urmã, triumfã Viaþa. ªi aceastã certitudine a noastrã nu se bazeazã pe simple raþionamente omeneºti, ci pe un fapt istoric de credinþã: Isus Cristos, rãstignit ºi îngropat, a înviat cu trupul sãu glorios. Isus a înviat pentru ca ºi noi, crezând în El, sã putem avea viaþa veºnicã. Acest anunþ stã în inima mesajului evanghelic. O declarã cu tãrie Sfântul Paul: „Dacã Cristos nu a înviat, zadarnicã este atunci predica noastrã ºi zadarnicã este credinþa voastrã”. ªi adaugã: „Dacã ne-am pus speranþa în Cristos numai în viaþa aceasta, suntem cel mai de plâns dintre toþi oamenii” (1Cor 15,14.19). Din zorile Paºtelui, o nouã primãvarã de speranþã cuprinde lumea; din acea zi, învierea noastrã a început deja, deoarece Paºtele nu marcheazã doar un moment al istoriei, ci începutul unei noi condiþii: „Isus a înviat nu pentru ca amintirea Lui sã rãmânã vie în inima ucenicilor Sãi, ci pentru ca El însuºi sã trãiascã în noi ºi în El sã putem gusta bucuria vieþii veºnice.

De aceea, învierea nu este o teorie, ci o realitate istoricã revelatã de Omul Isus Cristos prin Paºtele Sãu, „trecerea Sa”, care a deschis o „nouã cale” între pãmânt ºi Cer (cf. Ev 10,20). Nu este un mit, nici un vis, nu este o viziune, nici o utopie, nu este o poveste, ci un eveniment unic ºi irepetabil: Isus din Nazaret, fiul Mariei, care vinerea, la apus, a fost luat jos de pe cruce ºi înmormântat, a pãrãsit biruitor mormântul (…).

Dar astãzi se aude cu putere vestea învierii Domnului ºi este rãspuns la întrebarea obiºnuitã a scepticilor, reprodusã de cartea Ecleziastului: „Este oare ceva despre care sã se poatã spune: Iatã, aceasta este o noutate?” (1,10). Da, rãspundem: în dimineaþa Paºtelui totul s-a reînnoit: „Mors et vita, duello conflixere mirando: dux vitae mortuus, regnat vivus - Moartea ºi viaþa s-au înfruntat în mod minunat: Stãpânul vieþii a murit, dar acum e viu ºi domneºte”. Aceasta este noutatea! O noutate ce schimbã existenþa celui care o primeºte, cum s-a întâmplat în sfinþi.

Astfel, de exemplu, s-a petrecut pentru Sfântul Paul.

De mai multe ori, în contextul Anului Paulin, am avut posibilitatea sã meditãm la experienþa marelui Apostol. Saul din Tars, înverºunatul prigonitor al creºtinilor, pe drumul Damascului, l-a întâlnit pe Cristos

înviat ºi a fost „cucerit” de El. Restul ne e cunoscut. S-a întâmplat în Paul ceea ce, mai târziu, el le scria creºtinilor din Corint: „Dacã cineva este în Cristos, este o creaturã nouã; cele vechi au trecut, iatã, au devenit noi” (2Cor 5,17). Sã privim la acest mare evanghelizator care, cu entuziasmul cutezãtor al acþiunii sale apostolice, a dus Evanghelia la atâtea populaþii ale lumii de atunci. Învãþãtura ºi exemplul sãu sã ne stimuleze sã îl cãutãm pe Domnul Isus. Sã ne încurajeze sã ne încredem în El, pentru cã, de acum, sensul nimicului, care tinde sã intoxice omenirea, a fost rãpus de lumina ºi de speranþa care provin din înviere (…).

Dacã este adevãrat cã moartea nu mai are putere asupra omului, totuºi rãmân încã atâtea, prea multe semne ale vechii sale stãpâniri.

Dacã prin Paºte, Cristos a extirpat rãdãcina rãului, are însã nevoie de bãrbaþi ºi de femei care, în orice timp ºi loc, sã îl ajute sã-ºi susþinã biruinþa cu aceleaºi arme ale Sale: armele dreptãþii ºi ale adevãrului, ale îndurãrii, iertãrii ºi iubirii. Acesta este mesajul pe care, cu ocazia recentei cãlãtorii apostolice în Camerun ºi în Angola, am dorit sã îl duc întregului continent african, care m-a primit cu mare entuziasm ºi disponibilitate de ascultare (…). Într-un timp de crizã globalã de hranã, de confuzie financiarã, de sãrãcii vechi ºi noi, de schimbãri climatice, de violenþe ºi mizerie care constrâng pe mulþi sã lase propriul pãmânt în cãutarea supravieþuirii, de terorism din ce în ce mai ameninþãtor, de temeri crescânde în prezenþa nesiguranþei zilei de mâine, este urgentã redescoperirea unor perspective capabile sã redea speranþa. Nimeni sã nu dea înapoi în aceastã bãtãlie paºnicã, începutã de Paºtele lui Cristos, care - o repet - cautã bãrbaþi ºi femei care sã ajute sã susþinã victoria Sa prin înseºi armele Sale, cele ale dreptãþii ºi adevãrului, milostivirii, iertãrii ºi iubirii.

Resurrectio Domini, spes nostra! Învierea lui Cristos este speranþa noastrã! Acest lucru îl proclamã Biserica astãzi cu bucurie: anunþã speranþa pe care Dumnezeu a fãcut-o tare ºi de neînvins, înviindu-l pe Isus Cristos din morþi; începe speranþa, pe care ea o poartã în inimã ºi doreºte sã o împartã cu toþi, în orice loc, mai ales acolo unde creºtinii îndurã persecuþii din cauza credinþei ºi a angajãrii lor pentru dreptate ºi pace; invocã speranþa capabilã sã suscite curajul de a face binele, mai presus de toate atunci când costã.

Pelerin la Vatican

Privirea Italiei spre suferinþele din închisorile României comuniste Într-un moment în care mulþi români din Italia ezitã sã-ºi „confeseze” naþionalitatea, când sentimentele lor sunt amestecate uneori apãsãtoare ºi acoperite de ruºine sau mânie (din pricina acelor conaþionali care au fãcut din violenþã ºi hoþie un mod de viaþã), alteori temãtoare ºi frustrante, gata sã-i facã pe români sã vadã peste tot atitudini „rasiste” ºi „anti-româneºti” – apare în peninsulã o carte despre o Românie uitatã, din pãcate, sau total necunoscutã chiar ºi de mulþi români.

Volumul „Nelle prigioni della Romania comunista” (în traducere „În închisorile României comuniste”), publicat de Asociaþia italianã „Chiese dell’Est” („Biserici din Est”) reuneºte, în 161 de pagini, fragmente de memorii despre anii petrecuþi în închisorile comuniste, scrise de cinci foºti deþinuþi politici: episcopii greco-catolici Ioan Suciu ºi Ioan Ploscaru, preotul Tertulian Langa, cãlugãriþa Clara Laslãu ºi medicul Hélène Danubia (alias Eugenia Mihalovici) care au cunoscut ani grei de temniþã comunistã pentru credinþa lor, apãratã cu preþul libertãþii ºi al unor suferinþe greu de imaginat.

Culegerea de memorii în temniþã, realizatã de preotul Antonio Rossi, propune cititorilor acel chip al României în faþa cãruia simþi nevoia sã-þi pleci capul în semn de respect, ºi sunt mulþi italienii interesaþi sã cunoascã ºi sã facã cunoscut acest chip.

Poate pãrea surprinzãtor, dar cartea mi-a fost semnalatã de Marco Dalla Torre, un milanez entuziast, care ºi-a petrecut ultimele cinci concedii în România, fãcând voluntariat în sprijinul unor mici comunitãþi greco-catolice din Ardeal, unde a ajutat la construirea sau renovarea de biserici ºi case parohiale. Un mare prieten al României, interesat sã facã cunoscut în Italia – prin traducerea cãrþii „Lanþuri ºi teroare” a episcopului Ioan Ploscaru – suferinþele ºi martirii care ne-au sfinþit þara. Iar interesul acestui italian pentru cei care – umiliþi, schingiuiþi, înfometaþi sau uciºi – au imprimat pe ºtergarul istoriei un chip de icoanã al României, mã face sã sper cã ºi generaþiei tinere ºi foarte tinere din România îi va fi trezit interesul faþã de martirii din þara lor,

aºa încât sã-ºi preþuiascã patria ºi s-o reprezinte frumos când au ocazia sã plece peste mãri ºi þãri. Îmi vin în minte tinerii de cetãþenie românã, aflaþi în închisorile din Italia, sau de pe cine ºtie ce alte meleaguri ºi mã gândesc la tinerii români care, acum mai bine de 50 de ani, intrau în temniþele comuniste din România pentru credinþa lor sau pentru idealuri înalte ºi pentru ca noi, azi, sã ne putem bucura de o libertate pe care nu-i voie s-o risipim în temniþe de drept comun. „Nelle prigioni della Romania”, memorii de temniþã de citit în libertate, pentru a onora memoria trecutului ºi a nu rãni chipul prezentului ºi speranþele viitorului unei naþiuni.

O lucrare meritorie, pentru care datorãm mulþumiri asociaþiei „Chiese dell’Est”, în mod special preotului Antonio Rossi. Grazie!

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Concordatul dintre România ºi Sfântul Scaun 80 de ani de la votul parlamentar

La 24 mai 1929 în Senat, respectiv 29 mai la Camera Deputaþilor, era votat Concordatul României cu Sfântul Scaun. Ratificarea avea sã fie fãcutã peste câteva zile, în data de 18 iunie. În fine, prin semnarea la 30 mai 1932 a Acordului de la Roma, se ajungea la forma definitivã a concordatului. Regimul comunist, instaurat în România dupã al Doilea Rãzboi Mondial, a procedat la denunþarea Concordatului, în mod unilateral, în data de 17 iulie 1948. În spatele acestor simple date istorice se aflã un parcurs sinuos de tratative între Statul român ºi Sfântul Scaun, desfãºurat cu întreruperi, pe parcursul a circa 70 de ani. Dificilul iter concordatar, finalizat prin votul parlamentarilor þãrii, în cea mai mare parte ortodocºi, a condus la reglementarea vieþii ºi activitãþii instituþiilor, a entitãþilor ºi asociaþiilor bisericeºti catolice din România.

Concordatul stabilea hotarele diecezelor catolice între graniþele României, aºa cum fuseserã fixate la Conferinþa de Pace de la Versailles. Era, în fapt, o consfinþire a Unirii de la 1918, într-un moment când revendicãrile teritoriale în Europa erau încã puternice. În acelaºi timp, se întãrea autoritatea episcopilor pe plan local; se garanta libera lor comunicare cu Vaticanul ºi cu propriii credincioºi. Deosebit de importante erau ºi prevederile care reglementau învãþãmântul catolic, viaþa monahalã etc.

Prin Concordatul cu România, diplomaþia Sfântului Scaun deschidea un nou drum în relaþiile cu un popor majoritar ortodox, care va duce în cele din urmã la marea deschidere ecumenicã a Conciliului Vatican II. Papa Pius al XI-lea, cu ocazia jubileului de aur al preoþiei, enumera Concordatul cu România printre darurile fãcute de Dumnezeu Bisericii.

La acest ceas aniversar constatãm încã lipsa unei abordãri istorice, sine ira et studio, în baza documentelor, a acestui important capitol din istoria noastrã. Cele câteva titluri apãrute în ultimii 20 de ani, uºor identificabile pe internet, nu depãºesc polemicile sterile de care s-a ocupat presa ºi publicistica de tarabã din perioada tratativelor.

Pr Pr.. IERONIM IACOB

3

4

Anul Sfântului Paul Suntem în luna mai, lunã dedicatã în mod deosebit Preasfintei Fecioare Maria, pe care Apostolul Paul o cinsteºte ºi o aminteºte în scrisoarea cãtre Galateni: „Dar când a venit plinãtatea timpului, Dumnezeu a trimis pe Fiul sãu nãscut dintr-o Femeie, nãscut sub lege, pentru a-i rãscumpãra pe cei care erau sub lege, pentru ca sã primim adopþiunea de fii” (Gal 4,4-5). Este cea mai veche mãrturie din Noul Testament cu privire la Maria (anul 50 d.C.). Deºi nu este explicitã, aceastã mãrturie prezintã, totuºi, primul strat al mesajului Noului Testament cu privire la Preasfânta Fecioarã Maria. Aceastã mãrturie este foarte preþioasã pentru cã, oricât de sobrã ar fi, ea afirmã cã persoana Mamei lui Isus este legatã în mod vital de planul de mântuire al lui Dumnezeu.

Tot în aceastã lunã, Biserica Catolicã din Occident celebreazã Ziua mamei creºtine. Având în vedere aceste douã motive, am ales tema formulatã în titlul de mai sus. Apostolul Paul menþioneazã multe femei drept colaboratoarele sale: Priscila, care dezvoltã un rol important pentru el alãturi de Acvila, ori Febe („V-o încredinþez pe Febe, sora noastrã, care este ºi slujitoare a Bisericii din Cancreea...”

- Rom 16,1 º.u). Apostolul Paul nu o numeºte numai diaconeasã, ci chiar prostatis, ceea ce înseamnã în greacã „cea care prezideazã”.

Febe era în fruntea comunitãþii din Cancreea, un cartier din Corint.

Invita comunitatea în casa ei ºi avea, în mod evident, rolul de cãlãuzitoare. În Scrisoarea cãtre Romani, Paul aminteºte ºi de alte femei despre care spune cã lucreazã pentru Domnul. Cu termenul a lucra, a se obosi, nu descrie numai lucrarea misionarã proprie, ci ºi pe aceea de a fi colaboratorii lui. Paul scoate în evidenþã aici angajarea pe care o au femeile în primele comunitãþi. Iunias este amintitã de Paul chiar printre apostoli ºi îi dã titlul de apostol ºi unei femei: „Salutaþi-i pe Andronic ºi pe Iunias Iunias, rudele mele ºi însoþitorii mei în închisoare, care sunt stimaþi printre apostoli” (Rom 16,7). Faptul cã el le numeºte pe femei surori care lucreazã activ în comunitate, este dovada cã în atitudinea sa nu porneºte de la imaginea femeii din familia patriarhalã, ci de la un model comunitar bazat pe egalitate, ca de pildã colegiile ºi asociaþiile cultuale care vedeau în femei ºi în sclavi membri egali ai comunitãþii. Un semn distinctiv al comunitãþilor creºtine consta în faptul cã ele atribuiau bãrbaþilor ºi femeilor oportunitãþi egale ºi o demnitate egalã, spre deosebire de ceea ce se întâmpla în societatea romanã ºi chiar iudaicã.

Ce putem spune atunci despre interdicþia de a vorbi impusã femeilor ºi de obligaþia de a-ºi acoperi capul ? Sã considerãm mai întâi textul din 1Cor 11,4 º.u. Sfântul Apostol Paul porneºte de la faptul cã, în timpul funcþiilor religioase, femeile pot vorbi profeþind ca ºi bãrbaþii. Deci, în aceastã privinþã sunt egale.

Sunt în stare sã explice Cuvântul lui Dumnezeu ºi sã adreseze un cuvânt comunitãþii. De ce atunci, obligaþia de a-ºi acoperi capul? ªi ce legãturã are aceasta, având în vedere afirmaþia aceluiaºi apostol cã femeia este gloria bãrbatului ºi bãrbatul este capul femeii?

Apostolul Paul foloseºte aici filosofia iudeo-elenisticã a imaginii. La origine, aceastã filosofie vorbeºte despre model ºi despre imagine.

Modelul cosmosului ºi al bãrbatului este Dumnezeu. În interiorul cosmosului existã deci diferite serii de imagini. Sfântul Paul substituie aici imaginea cu capul. În mod evident, Apostolul porneºte de la faptul cã tocmai capul reflectã în mod deosebit imaginea lui Dumnezeu. Aici nu trebuie sã atribuim o valoare absolutã

STA

SFÂ

argumentãrii sale teologice. În vremea aceea existau pur ºi simplu douã tradiþii: conform obiceiului iudaic, femeia trebuia sã umble cu capul acoperit; conform obiceiului grecesc, putea sã nu poarte vãlul.

A umbla cu capul acoperit nu însemna cã femeile trebuiau sã-ºi punã un vãl, ci cã trebuiau sã-ºi poarte pãrul bine îngrijit, probabil adunat în coc sau în cozi. Sfântului Apostol Paul, pãrul lung, lãsat liber, îi amintea prea mult de cultele misterice în care femeile se prezentau cu pãrul despletit ºi rãsfirat.

Atunci, între romani ºi greci, se discuta aprins despre felul în care bãrbatul ºi femeia trebuiau sã poarte pãrul ºi despre comportamentul cuvenit bãrbatului ºi femeii. Atmosfera entuziastã din Corint sugereazã cã bãrbaþii ºi femeile s-au revoltat împotriva acestor diferenþe ºi asupra modului cum trebuie sã se prezinte în public, asupra rolurilor deosebite ale celor douã sexe. Programul creºtinilor anticipa astfel cuvintele Sfântului Paul din Scrisoarea cãtre Galateni: „Aºadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici om liber, nici bãrbat ºi nici femeie: voi toþi sunteþi una în Cristos Isus” (Gal 3,28).

Orice curent entuziast zdruncinã vechile norme. Evident, Paul a dorit sã evite haosul pe care l-ar fi putut produce programul propus de corinteni. Se vede clar simþul lui pentru ordine, pe care l-a avut dintotdeauna ca fariseu, pãstrãtor al tradiþiei. Reacþia lui Paul trebuie tradusã în termenii timpului nostru, nu adoptatã literã cu literã, cãci altfel i-am trãda spiritul. ªi spiritul sãu era mãrinimos. Înþelegem

Anul Sfântului Paul

TATUTUL FEMEII ÎN SCRIERILE ÂNTULUI PAUL

frãmântarea sa între libertatea pe care a predicat-o ºi vechile structuri mentale pe care le mai purta încã în sine. Fiecare dintre noi cunoaºte aceste frãmântãri. Credem cã avem o inimã mãrinimoasã ºi cã suntem liberi. Dar dacã în liturgie au loc schimbãri, apare în noi o atitudine conservatoare, care ar dori sã pãstreze totul; de fapt, facem aceeaºi experienþã ca ºi Paul. Dar acolo unde bãrbaþii ºi femeile se folosesc de cuvintele Sfântului Paul pentru a se acuza reciproc, aceºtia l-au înþeles greºit ºi în mod radical. În istoria exegezei au existat controverse, mai ales referitor la versetele din Scrisoarea I cãtre Corinteni, conform cãrora femeile trebuie sã tacã în Bisericã: „Femeile sã tacã în adunãri, cãci nu le este permis sã vorbeascã, ci sã fie supuse, dupã cum spune ºi Legea. Dacã doresc sã înveþe ceva, sã-i întrebe pe bãrbaþii lor acasã, cãci este ruºinos pentru o femeie sã vorbeascã în adunare”(1Cor 14,34-35). Astãzi, cea mai mare parte a exegeþilor sunt de acord cã aceste versete nu-i aparþin lui Paul, pentru cã ele contrazic 1Cor 11,4 º.u., unde menþioneazã faptul cã în Bisericã femeile profeþesc ca ºi bãrbaþii. Se presupune cã cineva ar fi inserat aceste versete, cãtre anul 100 d.C. Probabil creºtinismul nu a reuºit sã menþinã vie atmosfera entuziastã de la începuturi ºi s-a adaptat împrejurãrilor sociale. Eruditul german Klauck afirmã: „Cu trecerea timpului, viaþa creºtineascã s-a consolidat. Spus în termeni hiperbolici, s-a îmburghezit din ce în ce mai mult. Cu trecerea timpului s-au adoptat din nou modele patriarhale de comportament luate din ambientul înconjurãtor” (Gemeinde, 242).

Un alt subiect dezbãtut este concepþia lui Paul despre cãsãtorie. Pentru el, cãsãtoria ar fi o concesie acordatã incapacitãþii bãrbaþilor de a-ºi trãi în mod matur sexualitatea. Totuºi, ºi în aceastã privinþã, trebuie sã interpretãm într-un mod diferit afirmaþiile fãcute de el: „Referitor la cele ce mi le-aþi scris, este bine ca omul sã nu se atingã de femeie…. (cf. 1Cor 7,1-11); „Cât despre fecioare, nu am nici o poruncã de la Domnul, însã le dau un sfat, ca unul care am primit de la Domnul harul de a fi vrednic de crezare….” (1Cor 7,25-28º.u.).

Aici el nu elaboreazã o teologie a cãsãtoriei, ci rãspunde, de fapt, întrebãrilor concrete ale corintenilor. ªi la Corint existau unii care considerau, cu entuziasm, cã trebuie sã trãiascã în abstinenþã ºi sã aºtepte numai întoarcerea Domnului. Tendinþe asemãnãtoare se vehiculau nu numai între cei necãsãtoriþi, ci ºi între persoanele cãsãtorite ºi logodite. Unii bãrbaþi, care erau deja legaþi prin logodnã sau cãsãtorie de o femeie, gândeau cã ar fi mai bine sã se despartã de ea. Dacã examinãm bine rãspunsurile Apostolului Paul, vedem cã el apãrã cãsãtoria împotriva unor tendinþe sexofobice ºi face apel la responsabilitatea bãrbatului faþã de propria soþie.

Când facem exegeza acestui text, trebuie sã þinem seama de faptul cã rãspunsurile respective au fost date într-o situaþie emoþionalã ºi spiritualã precisã. Datoria noastrã este, ºi aici, sã traducem cuvintele în situaþia noastrã. ªi astãzi existã tendinþe ostile cãsãtoriei. Nu mai existã curajul de a te lega de o femeie; se vorbeºte de convieþuire temporarã. Dupã pãrerea unora, femeia poate exista în viaþa bãrbatului pentru a-l ajuta o anumitã perioadã de timp. Pe de altã parte, existã azi în lume foarte mulþi care trãiesc singuri, situaþie nemaiîntâlnitã pânã acum. Dar, analizând cuvintele Sfântului Paul, înþelegem cât de mult a stimat el cãsãtoria. Cum este adevãrat cã în Cristos nu mai existã diferenþe între bãrbat ºi femeie, tot astfel trebuie sã spunem despre cãsãtorie ºi celibat. Atât în cãsãtorie, cât ºi în celibat, important este de a stabili o relaþie personalã tot mai intimã cu Domnul Isus, aratã Paul, ºi de a vedea totul în lumina Sa. Legãtura personalã cu Domnul Cristos Isus trebuie sã pãtrundã în întreaga noastrã viaþã: în relaþia dintre soþ ºi soþie în cãsãtorie ºi în relaþia dintre bãrbaþi ºi femei în comunitate. Este greºit sã vedem relaþia cu Isus Cristos în concurenþã cu relaþia dintre soþi. Dragostea pentru Isus Cristos se aratã ºi în dragostea între soþ ºi soþie. În textele referitoare la rolul femeilor în comunitate, precum ºi în rãspunsurile la întrebãrile corintenilor referitor la cãsãtorie ºi celibat, trebuie sã þinem seama de faptul cã existã ºi o dimensiune subiectivã a celor implicaþi.

Mulþi bãrbaþi au interpretat aceste texte în favoarea lor, cu “ochelari de bãrbat”. Multe femei se simt discriminate. Important, însã, este sã vedem textele în lumina situaþiei entuziaste, prezentã atunci la Corint, ºi apoi sã le adaptãm timpului nostru, întrebându-ne: Cum aº putea sã trãiesc astãzi aceastã învãþãturã? Prin discuþia în care Paul era atunci antrenat, ce ne spune nouã astãzi Duhul Sfânt când cãutãm imaginea creºtinã a femeii ºi a bãrbatului, a cãsãtoriei ºi a celibatului, a sexualitãþii ºi a trupului? Meditând aceste texte ale Apostolului Paul, ne vom da seama de valoarea fiecãrui membru în comunitatea creºtinã, de preþuirea egalã a cãsãtoriei ºi a celibatului în Biserica lui Cristos.

Pr Pr.. prof. dr dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ

5

6

Din viaþa Arhidiecezei Prima profesiune perpetuã în clariselor franciscane misionare,

comunitatea de la Brãila

Surorile Clarise Franciscane Misionare ale Sfântului Sacrament activeazã la Brãila, de mai bine de zece ani, ºi sunt cunoscute în comunitatea catolicã ºi în oraº pentru apostolatul lor în favoarea copiilor nevoiaºi.

Exemplul lor de dãruire nu a rãmas fãrã ecou ºi, astfel, prima tânãrã care a decis sã li se alãture, Nicoleta Piºtiean, a fãcut profesiunea solemnã în Congregaþia Clarisele Franciscane Misionare ale Sfântului Sacrament.

Evenimentul a avut loc duminicã, 29 martie, în biserica Adormirea Maicii Domnului din Brãila, în cadrul unei Sfinte Liturghii solemne, prezidatã de Preasfinþitul Cornel Damian, Episcop auxiliar de Bucureºti.

Fiicã a comunitãþii catolice din Brãila – o comunitate de circa 1500 de credincioºi – sora Nicoleta Piºtiean a intrat în Congregaþia Clarisele Franciscane Misionare ale Sfântului Sacrament în anul 2000.

Dupã o perioadã de formare în Italia ºi cinci ani de voturi temporare, a decis sã-i spunã un „Da” definitiv lui Cristos, angajându-se, în faþa comunitãþii, a reprezentanþilor Bisericii ºi a superioarelor, sã trãiascã întreaga viaþã, conform sfaturilor evanghelice, în sãrãcie, curãþie ºi ascultare.

Dând ca exemplu imaginea evanghelicã a bobului de grâu care, cãzut în pãmânt, trebuie sã moarã pentru a aduce rod, Preasfinþitul Cornel Damian i-a urat sorei Nicoleta sã fie ºi ea ”un semn al dãruirii lui Cristos” în viaþa de zi cu zi. Celebrarea liturgicã a reunit în jurul sorei Nicoleta un mare numãr de credincioºi, precum ºi persoane consacrate din þarã ºi din strãinãtate. Au concelebrat preoþii care slujesc în parohia din Brãila – pãrintele paroh Alois Arcana ºi preoþii vicari Ciprian Andrei ºi Ciprian Barticel –, preoþi originari din Brãila – Pr. Iosif Bisoc ofmconv ºi Pr. Fabian Iacob ofmconv –, Pr. Cãtãlin Emilian, superiorul Provinciei Române a Franciscanilor Minori Conventuali, Pr. Cristian Blãjuþ ofmconv, predicator, ºi Pr. Claudiu Anuºcã, parohul comunitãþii greco-catolice din Brãila. La eveniment a fost prezent ºi preotul ortodox Leontin Popescu, de mulþi ani prieten ºi colaborator al surorilor clarise franciscane misionare din Brãila.

Familia, prima a lui Cristos

vestitoare

„Cãsãtoria în epistolele pauline" a fost tema asupra cãreia au reflectat credincioºii din Parohia Adormirea Maicii Domnului, din Bucureºti, în zilele de reculegere organizate de parohie, în 28 ºi 29 martie, la Mãnãstirea Fraþilor Carmelitani de la Snagov. Circa 90 de persoane, adulþi ºi tineri, s-au pregãtit pentru marea sãrbãtoare a Învierii Domnului. „Am înþeles cu toþii cã, în fiecare din noi, se aflã un Saul care are nevoie de convertire, pentru ca mai apoi sã poatã deveni un martor autentic al lui Cristos", ne-a declarat, la sfârºitul zilelor de reculegere, doamna Cornelia Radu. „Aºa cum Acvila ºi Priscila l-au luat în ambientul lor familial pe Apolo, pentru a-i vorbi despre Cristos - a adãugat doamna Radu -, tot aºa familia trebuie sã fie mediul în care pãrinþii sã fie primii vestitori ai lui Cristos, primii evanghelizatori, pentru ca, mai apoi, în afara casei, sã le vorbeascã ºi altora despre Domnul, prin vorbe sau prin fapte".

Programul zilelor de reculegere a fost variat ºi bogat, alcãtuit pe categorii de vârstã, îmbinând meditaþiile, þinute de pãrintele Tarcisio ºi de pãrintele Dominic Hîrja, cu rugãciunea comunã, în jurul altarului, la Sfânta Liturghie, la Adoraþia Euharisticã ºi la Calea Crucii.

”Sã nu reducem la o datorie!”

comuniunea

cu

Dumnezeu

Viaþa de credinþã ºi viaþa de familie, rolul sacramentelor, implicarea credincioºilor în comunitatea parohialã, au fost principalele teme abordate de Pr. Emil Moraru în timpul misiunilor populare pe care le-a þinut, în perioada 2-5 aprilie, în Parohia Sfântul Andrei din Mangalia.

Misiunile populare, la care credincioºii din comunitatea catolicã din Mangalia au participat în numãr mare, au început în seara de joi, 2 aprilie, ºi s-au încheiat în duminica Floriilor – aflãm dintr-o corespondenþã de la Daniel Filip. ”Pentru mulþi – le-a spus pr. Emil Moraru credincioºilor - participarea la sacramente este o obiºnuinþã, o datorie: «Îmi fac datoria de Paºti ºi de Crãciun». Însã nu putem reduce comuniunea noastrã cu Dumnezeu la o datorie! Este mult mai mult decât o datorie! Este o necesitate! Nu suntem obligaþi sã ne rugãm, sã ne împãrtãºim. Avem nevoie de Dumnezeu în viaþa noastrã”.

Sâmbãtã, 4 aprilie, a avut loc o celebrare penitenþialã, urmatã de Sfânta Liturghie.

La celebrãri a luat parte ºi un grup de tineri din parohia Sfântul Anton din Constanþa, însoþit de monseniorul ªtefan Ghenþa, Vicar episcopal de Dobrogea, ºi de pãrintele vicar, Vasile Ureche. Tinerii de la Constanþa au adus, în procesiune, relicva Sfintei Cruci, care a fost expusã spre venerare în biserica Sfântul Andrei din Mangalia.

Sfânta Liturghie din seara de sâmbãtã, 4 aprilie, a fost prezidatã de monseniorul ªtefan Ghenþa, ºi au concelebrat pãrintele Cristian Antici, paroh de Mangalia, pãrintele Emil Moraru, profesor la Facultatea de Teologie Romano-Catolicã din Bucureºti, pãrintele Anton Alecu, paroh de Kogãlniceanu ºi decan de Constanþa, pãrintele Daniel Abalintoaie, paroh de Pantelimon ºi pãrintele Vasile Ureche, vicar la parohia Sfântul Anton din Constanþa.

7

Din viaþa Arhidiecezei Prima Sfântã Împãrtãºanie în parohia din Cioplea Duminicã, 19 aprilie, Duminica Îndurãrii Divine, Biserica Sfânta Maria Reginã (Cioplea) din Bucureºti a fost în sãrbãtoare: 28 de copii, dintre care 15 bãieþi ºi 13 fete, l-au primit pentru prima oarã în sufletul lor pe Isus în Sfânta Împãrtãºanie. Pe cei 28 de copii i-au însoþit cu rugãciunea lor rudele, prietenii ºi întreaga comunitate. Sfânta Liturghie a fost celebratã de pãrintele paroh Veniamin Aenãºoaiei, pãrintele vicar Neculai Iojã ºi pãrintele diacon Sebastian Vârgã.

Concert de Paºte în biserica din Brezoi „Anotimpurile" lui Vivaldi au rãsunat luni, 20 aprilie 2009, în biserica romano-catolicã din Brezoi, în interpretarea grupului simfonic Cantabile al Filarmonicii de Stat Ion Dumitrescu din Râmnicu Vâlcea.

Concertul - ne informeazã pãrintele Gilbert Iavorschi, parohul comunitãþii catolice din Brezoi - a fost organizat, cu ocazia Sãrbãtorilor Pascale, de Parohia romano-catolicã din Brezoi, în colaborare cu Primãria localã, ºi s-a bucurat de un auditoriu numeros.

Dupã ce s-au pregãtit încã din octombrie 2008, sub îndrumarea pãrintelui vicar Emanuel Dumitru, 19 copii din Parohia Sfânta Cruce au avut duminicã, 26 aprilie, fericirea de a-l primi pentru prima datã pe Isus în Sfânta Euharistie. Cei 10 bãieþi ºi 9 fetiþe au fãcut Prima lor Sfântã Împãrtãºanie în cadrul Sfintei Liturghii de la ora 10.30, celebratã de pãrintele paroh Ionel Pojum.

La Liturghie au concelebrat pãrintele Ieronim Iacob ºi pãrintele vicar Emanuel Dumitru. De la sãrbãtoare nu au lipsit nici bunicii, pãrinþii sau alte rude care i-au ajutat pe cei 19 copii sã se pregãteascã pentru acest eveniment important din viaþa lor de creºtini, însoþindu-i la orele de catehezã.

Primul

Misionar

Oblat

român

Tânãrul Damian Cimpoieºu a depus voturile cãlugãreºti pe viaþã în Congregaþia Misionarilor Oblaþi ai Mariei Imaculate duminicã, 19 aprilie 2009, la Traian, Bacãu, în ziua în care s-a celebrat Duminica Divinei Îndurãri. Toatã comunitatea catolicã din localitate, împreunã cu parohul, s-a strâns în jurul familiei Cimpoieºu pentru a sãrbãtori acest moment important. Împreunã cu ei au fost ºi prieteni din Piteºti, unde fratele Damian a trãit primi anii din formarea sa la Misionarii Oblaþi, precum ºi colegii lui din seminarul oblaþilor (Scolastica) de la Roma, unde a terminat facultatea de teologie.

Damian a depus voturile pe viaþã în faþa pr. Nicola Parretta, provincialul Misionarilor Oblaþi ai Mariei Imaculate, ºi a pãrintele Ronchi Sante, superiorul comunitãþii oblaþilor din România, în cadrul Liturghiei prezidate de pãrintele Alois Fechet, vicar episcopal pentru viaþa consacratã, cãruia i s-au alãturat numeroºi preoþi din Dieceza de Iaºi, precum ºi confraþi din comunitãþile din Italia ºi de la Mãrãcineni-Piteºti. În cadrul predicii, pr.

Fechet, fãcând referinþã la textele liturgice, l-a îndemnat pe candidat sã devinã martor ºi mãrturisitor al lui Cristos cel înviat, urmând exemplul apostolilor, al sfinþilor de odinioarã ºi de azi, precum ºi pe al persoanelor consacrate prezente, în numãr mare, la aceastã celebrare.

Misionarii Oblaþi ai Mariei Imaculate activeazã în Arhidieceza de Bucureºti din 1998 la Mãrãcineni (din 2003 sunt prezenþi ºi la Roman).

Comunitatea „Casa Maria Imaculatã” din Mãrãcineni este un Centru misionar de spiritualitate, destinat îndeosebi tinerilor ºi laicilor care vor sã aprofundeze identitatea ºi rolul propriei vocaþii în Bisericã.

Pagini realizate de CRISTINA GRIGORE

Sãrbãtoare la Sfânta Cruce: Prima Sfântã Împãrtãºanie

8

Biserica în lume

Reguli pentru soþi Cotidianul italian Il Messaggero a publicat, la jumãtatea lunii aprilie, o broºurã necunoscutã pânã acum, scrisã în 1968 de Cardinalul Karol Wojtyla pentru a-i ajuta pe soþii din Dieceza sa polonezã sã punã în aplicare enciclica Humanae vitae, datã, în acelaºi an, de cãtre Papa Paul al VI-lea. „În observaþia viitorului Papã polonez existã o îngrijorare profeticã cu privire la criza de valori care afecteazã destinul civilizaþiei apusene”, se scrie în Il Messaggero. În introducerea sa, Karol Wojtyla a scris cã „prezenta Regulã izvorãºte dintr-o serie de experienþe pastorale cu soþii ºi, în acelaºi timp, din însãºi experienþa de cãsãtorie a soþilor”. Regula “se naºte simultan cu publicarea enciclicei Humanae vitae, care le propune soþilor ºi pãstorilor lor exigenþa evanghelicã pentru cãsãtorii creºtine autentice”, mai scria autorul. „Regula este destinatã soþilor cãsãtoriþi ca întreg ºi nu soþilor ca indivizi. Este important, într-adevãr, sã fie adoptatã ºi pusã în practicã de cei doi soþi, nu doar de soþii sau de soþi, fãrã angajamentul partenerilor lor”. Viitorul Papã sugera ca grupurile de soþi care aplicã Regula sã îºi ia numele Humanae vitae. El îºi propunea sã formeze o spiritualitate adecvatã, adicã o viaþã interioarã care sã permitã organizarea vieþii de cãsãtorie ºi de familie într-un mod creºtin.

Numele lui Isus acoperit la cererea Casei Albe Pe 14 aprilie, Preºedintele Statelor Unite, Barack Obama, a susþinut un discurs la Universitatea Georgetown din Washington. Cu aceastã ocazie, Casa Albã a cerut acoperirea monogramei IHS, care reprezintã numele lui Isus.

Decizia Universitãþii de a respecta cererea Casei Albe a provocat critici din partea Societãþii Cardinal Newman ºi a studenþilor, care acuzã Universitatea de „sacrificarea identitãþii ei catolice ºi iezuite”. Sala în care a vorbit preºedintele american avea diverse embleme, care au fost toate acoperite. Deasupra capului preºedintelui ar fi trebuit sã se vadã monograma IHS, dar ea a fost acoperitã în mod strategic.

Julie Green Bataille, vicepreºedinte asociat pentru comunicaþii, din cadrul Universitãþii Georgetown, a declarat cã: „Georgetown a onorat cererea echipei Casei Albe de a se acoperi toate simbolurile ºi însemnele de pe scena Aulei Gaston din motive logistice”, a declarat ea. Draperia folositã pentru acoperirea simbolurilor nu era suficient de înaltã, lãsând monograma ºi crucea vizibile. Bataille a declarat cã era „mai respectuos sã fie acoperite” ºi aceste însemne, pentru ca sã nu se vadã „în afara contextului”. De aceea au fost acoperite cu un triunghi de placaj vopsit în negru. Întristat de decizia Universitãþii sale, studentul Paul Courtney considerã cã „preºedintele Obama nu vroia ca în fotografiile cu el (la ceremonie) sã aparã vreun simbol care sã sugereze cã existã vreo autoritate mai înaltã decât el”.

Sã ai curaj sã crezi în om Cardinalul Crescenzio Sepe, Arhiepiscop de Napoli, rãspunde crizei economice nu doar cu sfaturi ºi îndemnuri, ci într-un mod concret ºi inedit. El s-a decis sã-ºi doneze veniturile pe un an pentru a iniþia un fond diecezan care sã ofere microcredite celor sãraci. Prelatul ºi-a explicat ideea într-o scrisoare pastoralã intitulatã „De unde putem cumpãra pâine”, care îºi ia titlul din întrebarea pusã lui Isus de discipolii Sãi înainte de miracolul înmulþirii pâinilor ºi a peºtilor.

Cardinalul Sepe a spus cã iniþiativa urmãreºte sã rãspundã nevoilor „ºomerilor tineri, precum ºi ale tuturor celor care ºi-au pierdut sau îºi vor pierde locurile de muncã”, invitându-i pe toþi cei care pot sã ajute financiar aceastã iniþiativã. Proiectul nu urmãreºte sã sporeascã bunãstarea unor persoane în mod imediat, „ci va fi un mod de a încuraja creativitatea ºi ingeniozitatea cetãþenilor noºtri”. Înseamnã „sã ai curaj sã crezi în om ºi sã pariezi pe posibilitatea înmulþirii pâinilor ºi a peºtilor”.

Arhiepiscopul spune cã Dieceza sa va promova acest proiect ca o continuare la ceea ce Episcopii italieni au afirmat, amintind chemarea lor pentru „o cruciadã a caritãþii ºi asistenþei”. Despre actuala crizã, Cardinalul Sepe spune: „Ne-am construit societatea pe nisip ºi nu pe stâncã. Bazându-doar pe calculele economice, am construit pentru a nu ºtiu câta oarã un turn Babel. (...) Am globalizat sãrãcia”.

Educaþia catolicã ºi libertatea religioasã în Europa Pe 4 mai se va desfãºura, la Strasbourg, la Consiliul Europei, o întâlnire organizatã de Consiliul Conferinþelor Episcopale Europene (CCEE) în cadrul cãreia va fi prezentat raportul intitulat Predarea religiei, resursã pentru Europa. Volumul, apãrut în limbile italianã, francezã, englezã ºi germanã, conþine situaþia învãþãmântului catolic în toatã Europa ºi precizeazã atitudinea ºi punctul de vedere al Bisericii Catolice din diverse þãri europene. La întâlnire, Cardinalul Péter Erdö, Primatul Ungariei ºi Preºedinte al CCEE, va avea o intervenþie pe tema libertãþii la educaþie ºi a libertãþii religioase. În calitate de moderatori vor fi prezenþi pãrintele Piotr Mazurkiewicz, Secretar General al Comisiei Episcopatelor Comunitãþii Europene (COMECE) ºi pãrintele Duarte Nuno Queiroz, Secretar General al CCEE. Întâlnirea de la Strasbourg are ca scop suscitarea unei reflecþii despre libertatea la educaþie ºi libertatea religioasã, douã teme fierbinþi care, cu siguranþã, se vor afla în centrul campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare ce se vor desfãºura pe 6 ºi 7 iunie.

9

Biserica în lume Noi progrese în dialogul dintre VVatican atican ºi Israel Înainte de vizita Sfântului Pãrinte în Þara Sfântã, membrii comisiei de lucru permanente bilaterale dintre Israel ºi Sfântul Scaun anunþã un „progres semnificativ” în dialogul existent. Comisia s-a reunit, pe 23 aprilie, la sediul ministerului de externe de la Ierusalim pentru a continua negocierile care vizeazã stabilirea unei înþelegeri economice asupra sistemului fiscal ºi al proprietãþilor bisericeºti. “Întâlnirea a fost caracterizatã de o mare cordialitate ºi de spirit de cooperare”, se spune într-un comunicat publicat de Sfântul Scaun ºi de Israel.

“S-a înregistrat un progres semnificativ prin primirea unui raport al grupului de lucru, iar delegaþiile ºi-au reînnoit angajamentul comun pentru a se ajunge la o înþelegere, cât mai rapid posibil”.

Comisia se va reuni pentru o sesiune plenarã în ultima sãptãmânã a lunii. De la semnarea Înþelegerii Fundamentale din 1993, care a pus bazele relaþiilor diplomatice dintre Sfântul Scaun ºi Israel, cele douã pãrþi au negociat în special scutirea de taxe ºi drepturile de proprietate ale Bisericii, în principal privind locurile sfinte. Discuþiile au încetat în 2003 ºi au fost reluate în 2005. Progresele au fost mereu mici ºi s-a vorbit adesea de „iminenþa” ajungerii la o înþelegere finalã, fãrã ca acest lucru sã se întâmple. Negocierile nu au nici o legãturã cu vizita Papei Benedict în Þara Sfântã (8-15 mai a.c.). Surse din Vatican explicã „progresul semnificativ” prin interesul Israelului pentru imaginea bunã pe care o creeazã vizita Papei ºi al Bisericii de a-ºi consolida prezenþa în Þara Sfântã.

Pe 18 aprilie, trei mii de cãlugãri ºi cãlugãriþe aparþinând celor patru Ordine care alcãtuiesc Familia franciscanã au fost primiþi în audienþã de Sfântul Pãrinte la reºedinþa pontificale din Castelgandolfo. Aceºtia au reînnoit în faþa Sfântului Pãrinte voturile vieþii consacrate. Întâlnirea cu Suveranul Pontif a fost prilejuitã de încheierea aºa-numitului Capitlu al rogojinilor organizat, la Assisi, pentru a marca 800 de ani de la aprobarea primei Reguli de viaþã, în 1209, de cãtre Papa Inocenþiu al III-lea .

Cu aceastã ocazie, Sfântul Pãrinte le-a reînnoit franciscanilor mandatul de a repara Casa Domnului. „Mergeþi ºi continuaþi sã reparaþi Casa Domnului, Biserica sa!”, a spus Papa ºi i-a invitat pe urmaºii Sfântului Francisc sã repare pe orice om de ruina pãcatului, sã continue sã-i ajute pe pãstorii Bisericii ºi sã reînnoiascã turma Domnului. „Este prospeþimea perenã a unei vocaþii care este dar pentru toþi, este Evanghelia tradusã în viaþã pentru tinereþea continuã a Bisericii ºi pentru pacea familiei umane!”.

Papa a invitat fiecare frate ºi fiecare sorã franciscani sã pãzeascã, dupã exemplul fondatorului, „un suflet contemplativ, simplu ºi vesel”. Aºa cum Francisc a ºtiut sã o celebreze în Cântecul sãu, ºi voi „sã fiþi martori ai frumuseþii lui Dumnezeu.

Ca Francisc ºi Clara din Assisi, ºi voi strãduiþi-vã sã urmaþi mereu acest mod de a gândi: a pierde propria viaþã pentru cauza lui Isus ºi a Evangheliei pentru a o salva ºi a o face bogatã în roade abundente”.

Eu nu mã ruºinez de Evanghelie Pe 25 aprilie, Sfântul Pãrinte a primit în audienþã un grup de aproximativ 7000 de profesori de religie din Italia, care au participat la o reuniune naþionalã pe tema Eu nu mã ruºinez de Evanghelie.

Pornind de la observaþia cã ora de religie, în Italia, deºi este facultativã, se bucurã de frecvenþa a 91,1% dintre elevi, Papa a subliniat cã “numãrul foarte ridicat al celor care aleg sã frecventeze aceastã disciplinã” aratã “valoarea ei de neînlocuit în parcursul formativ ºi nivelul calitativ elevat al predãrii acesteia. “Graþie acestei discipline, ºcoala ºi societatea se îmbogãþesc cu adevãrate laboratoare de culturã ºi umanitate”, a spus Sfântul Pãrinte, care a arãtat cã dimensiunea religioasã face parte integrantã din faptul cultural ºi cã aceasta „contribuie la formarea globalã a persoanei ºi permite transformarea cunoaºterii în înþelepciune de viaþã”.

Papa l-a prezentat profesorilor pe Sfântul Paul ca model al vocaþiei lor, îndemnându-i sã nu despartã formarea religioasã de cea umanã.

“Apostolul Neamurilor este un adevãrat dascãl care are la inimã atât mântuirea persoanei educate într-un ambient de credinþã cât ºi formarea sa umanã ºi civilã...”. Referindu-se la persoana celor care predau religia catolicã, Papa a spus: “(...) vouã, pe lângã datoria competenþei umane, culturale ºi didactice, vã aparþine vocaþia de a lãsa sã transparã faptul cã acel Dumnezeu despre care vorbiþi în sãlile de clasã constituie un punct de reper esenþial pentru viaþa voastrã...”. „Fie ca Domnul sã le dãruiascã profesorilor de religie bucuria de a nu se ruºina niciodatã de Evanghelia Sa, precum ºi harul de a cultiva ºi pune în practicã noutatea Cuvântului Sãu”, a spus Pontiful în finalul intervenþiei sale.

Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

Mandatul franciscan de a repara Biserica

10

Sfânta Scripturã

Duminica a V -a a Paºtelui (B) V-a

Isus le-a spus ucenicilor sãi: „Eu sunt viþa cea adevãratã ºi Tatãl Faþã de duminica a patra a Paºtelui, dominatã de alegoria meu este viticultorul. Orice mlãdiþã care nu aduce rod în mine, El o Pãstorului cel bun, deosebit de atent cu fiecare oiþã a Sa, taie ºi pe oricare aduce rod o curãþã, ca mai mult rod sã aducã. Voi evanghelia duminicii a cincea completeazã înþelesul relaþiei sunteþi deja curaþi, datoritã cuvântului pe care vi l-am spus. Rãmâneþi vitale pe care Isus Cristos Înviat a instaurat-o cu fiecare ucenic în mine ºi Eu în voi. Precum mlãdiþa nu poate sã aducã rod de la sine odatã cu Învierea sa glorioasã, printr-o altã alegorie, cea a dacã nu rãmâne în viþã, la fel nici voi, dacã nu rãmâneþi în mine… viþei care face ca mlãdiþele ei sã aducã roade (împlinindu-ºi Cine rãmâne în mine ºi Eu în el, acela aduce mult rod, cãci fãrã mine astfel menirea de a fi mlãdiþã). Într-adevãr, metafora viþei nu puteþi face nimic… Dacã rãmâneþi în mine ºi cuvintele mele rãmân roditoare (atât de frecvent utilizatã în VT pentru a defini poporul în voi, cereþi orice vreþi ºi vi se va face. Întru aceasta este preamãrit ales al lui Dumnezeu – Os 10,1; Is 5,1-7; 27,2-5; Ier 5,10; 12,10-11; Tatãl meu ca voi sã aduceþi mult rod ºi sã fiþi ucenicii mei” (In 15,1-8).

Ps 80 etc.) este aleasã de Mântuitorul pentru ca, prin intermediul ei, sã se defineascã pe sine ca unica sursã a rodirii (vv. 2-5) ºi a vieþii (v. 6). Mai mult, transformatã în alegorie, metafora viþei dãtãtoare de viaþã permite exprimarea întregului proces de rodire în care mlãdiþa (metafora care-l defineºte pe ucenic) este prezentatã ca beneficiara unei iniþiative conjugate a lui Isus Cristos ºi a Tatãlui. Cuvântul Tatãlui, revelat prin Fiul, este acel „germen de viaþã”, înrãdãcinat în fiecare ucenic, care trebuie sã rodeascã, mai precis sã se concretizeze în atitudini care sã-l caracterizeze drept ucenic al lui Isus Cristos Înviat spre preamãrirea Tatãlui.

Prelungitã, alegoria ilustreazã ºi posibilitatea unui program de nerodire care însã este sancþionat prin înlãturarea mlãdiþei uscate ºi prin aruncarea ei în foc (imaginea focului neindicând aici neapãrat iadul, ci mai curând vizualizarea unui destin lipsit de viaþa oferitã de viþã).

Or, lectura a doua a acestei duminici este mai explicitã în a spune în ce fel ucenicul trebuie sã-ºi facã lucrarea de rodire: Copiii mei, sã nu iubim cu vorba, numai din gurã, ci cu fapta ºi cu adevãrul (1In 3,18), în timp ce prima lecturã ne oferã exemplul apostolului Pavel (Paul) care, din ziua în care, pe drumul Damascului, a fost înrãdãcinatã în el revelaþia Cuvântului dãtãtor de viaþã, s-a transformat într-o mlãdiþã roditoare (ucenic): propovãduia cu îndrãznealã în numele Domnului (Fap 9,28).

Duminica a VI-a a Paºtelui (B) Fragmentul evanghelic al duminicii a ºasea a Paºtelui este continuarea imediatã a celui din duminica precedentã, iar înþelegerea lui presupune sã redeºteptãm în minte „universul” alcãtuit de alegoria viþei dãtãtoare de viaþã în mlãdiþe.

Ceea ce ne atrage atenþia în aceastã a doua parte a discursului lui Isus este foarte ampla utilizare a verbului a iubi ºi a substativului sãu iubire (cel puþin 12 utilizãri). Mai mult, aceºti termeni sunt, în contextul de faþã, sinonimi cu verbul a rodi ºi respectiv rod. Cu alte cuvinte, rodirea care nu este altceva decât împlinirea poruncilor Tatãlui, în substanþã este iubire, dar nu orice fel de iubire. Este iubirea cu care Tatãl l-a iubit pe Fiul, Isus Cristos, ºi pe care Acesta o oferã ucenicilor (v. ºi lectura a doua). Prin urmare particula comparativã precum exprimã, e drept, la un prim nivel, modul în care ucenicul trebuie sã-ºi manifeste iubirea-rodirea, imitând-o pe cea a lui Cristos (mergând pânã acolo încât sã-ºi punã viaþa pentru prietenii sãi), dar, mai ales, exprimã, la un al doilea nivel, misterul cel mai profund al revelaþiei, adicã sursa iubirii: iubirea intimã dintre Tatãl ºi Fiul care se exprimã pe cruce (In 3,16), model ºi referinþã, care fondeazã noua comunitate (1In 4,19).

De remercat este ºi faptul cã, în aceastã parte a discursului, ameninþarea vreunei pedepse nu îºi mai are locul. Adversarii (cei neroditori) au dispãrut, lãsând loc prietenilor, cei care au fost aleºi. Criteriul dupã care aceºtia sunt recunoscuþi drept prieteni este împlinirea poruncii date de Isus (v. 14), aceea de a se iubi unii pe alþii (vv. 15-17) în modul cel mai concret.

Or, tocmai revelaþia acestei iubiri, comunicatã ucenicilor ºi trãitã în mod concret de ei, le conferã un nou statut, cel de prieten (atât de râvnit de marile figuri ale VT, Abraham, Moise etc.). Ceea ce era atunci privilegiul doar al câtorva, acum, prin Isus, este oferit tuturor celor care acceptã sã devinã ucenicii sãi, chiar ºi pãgânilor (v. prima lecturã).

Isus le-a spus ucenicilor sãi: „Precum m-a iubit pe mine Tatãl, ºi Eu v-am iubit pe voi. Rãmâneþi în iubirea mea! Dacã pãziþi poruncile mele, veþi rãmâne în iubirea mea, precum Eu am pãzit poruncile Tatãlui meu ºi rãmân în iubirea lui… Aceasta este porunca mea: sã vã iubiþi unii pe alþii aºa cum v-am iubit Eu. Mai mare iubire decât aceasta nimeni nu are ca acela care-ºi pune viaþa pentru prietenii sãi. Voi sunteþi prietenii mei dacã faceþi ceea ce vã poruncesc Eu. Nu vã mai numesc slugi, pentru cã sluga nu ºtie ce face stãpânul, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru cã toate câte le-am auzit de la Tatãl meu vi le-am fãcut cunoscute. Nu voi m-aþi ales pe mine, ci Eu v-am ales pe voi ºi v-am rânduit sã mergeþi ºi sã aduceþi rod ºi rodul vostru sã rãmânã… Aceasta vã poruncesc: sã vã iubiþi unii pe alþii” (In 15,9-17).

Sfânta Scripturã

Înãlþarea Domnului (B)

Arãtându-se Isus celor unsprezece, le-a Înãlþarea preaslãvitã a Mântuitorului reprezintã, în logica devenirii mesianice a spus: „Mergeþi în lumea întreaga ºi vestiþi Fiului lui Dumnezeu, logicã împãrtãºitã de evangheliºtii sinoptici, momentul culminant.

Evanghelia la toatã fãptura. Cine va crede ºi Într-adevãr, aºa cum am semnalat ºi cu alte ocazii, Isus a strãbãtut mai multe etape se va boteza va fi mântuit, iar cine nu va crede pentru a deveni Cristos (Mesia): dupã consacrarea sa la Botez, dupã acþiunea va fi osândit. Iar pe cei ce vor crede îi vor însoþi regeneratoare înfãptuitã prin predicarea evangheliei ºi prin minunile sãvârºite în aceste semne: în numele meu vor alunga folosul oamenilor, acþiune ce s-a desãvârºit prin jertfa de sine aidoma Servitorului diavoli… κi vor pune mâinile peste cei bolnavi Suferind, prin glorioasa Înviere din morþi ºi prin preaslãvita Înãlþare la ceruri, El se ºi ei se vor vindeca.” Domnul Isus, dupã ce întronizeazã ca Stãpân ºi Domn peste întreaga creaþie regeneratã. Or aceastã le-a vorbit, s-a înãlþat la cer ºi s-a aºezat la glorificare la dreapta Tatãlui nu este câtuºi de puþin echivalentul despãrþirii de ucenicii dreapta lui Dumnezeu. Iar ei, pornind, au vestit sãi. Dimpotrivã, El continuã lucrarea regeneratoare prin intermediul ucenicilor pe care pretutindeni, în timp ce Domnul lucra cu ei ºi le i-a trimis sã vesteascã Evanghelia ºi sã vindece. Sfântul evanghelist Marcu noteazã cu întãrea cuvântul prin semnele care îi însoþeau grijã seria de semne care îi vor însoþi pe misionari: în numele [lui Isus] vor alunga (Mc 16,15-20). diavoli, vor vorbi limbi noi... îºi vor pune mâinile peste cei bolnavi ºi ei se vor vindeca...

Or, imediat ce misionarii au început sã vesteascã Evanghelia, semnele promise nu au întârziat sã se manifeste astfel încât, cu un ochi de credinþã, evanghelistul descoperea (ºi concluziona) cã Domnul lucra cu ei ºi le întãrea cuvântul prin semnele care îi însoþeau.

De remarcat, pentru aceastã sãrbãtoare, este faptul cã toate textele citite în cadrul liturgiei cuvântului stabilesc o legãturã strânsã între preaslãvita Înãlþare la ceruri a lui Isus Cristos ºi trimiterea în misiune a ucenicilor, trimitere care apare ca o continuare a lucrãrii sale mântuitoare, pânã când vom ajunge, cu toþii, la unitatea credinþei ºi a cunoaºterii Fiului lui Dumnezeu, la starea omului desãvârºit, la mãsura vârstei plinãtãþii lui Cristos (v. lectura a doua). O precizare importantã, care ne vine prin lectura întâi, este aceea cã Duhul Sfânt, pe care ucenicii îl vor primi în ziua de Rusalii, este cel care actualizeazã, prin Bisericã, în lume, lucrarea Domnului (Mc 16,20).

Duminica a VII-a a Paºtelui (B) Duminica a ºaptea a Paºtelui este situatã între sãrbãtoarea Înãlþãrii preaslãvite a lui Isus Cristos la cer ºi cea a Rusaliilor. Prin urmare, rugãciunea pe care Mântuitorul o pronunþã în fragmentul evanghelic care se citeºte în aceastã duminicã, ni-L prezintã pe Isus în atitudine de mijlocire în favoarea ucenicilor rãmaºi în lume.

Rugãciunea lui Isus îi are în vedere pe ucenicii imediaþi, pe apostoli. Ea, însã, este la fel de valabilã ºi pentru cei care astãzi îi continuã misiunea apostolicã: colegiul episcopilor, preoþii, diaconii ºi toþi membrii Bisericii. Odatã cu botezul, fiecare creºtin a intrat într-un nou statut al existenþei, de vreme ce împãrtãºeºte cu Cristos cel Înviat viaþa Lui. Creºtinul, însã, trebuie sã asume aceastã nouã existenþã în sânul unei lumi care nu-l va cruþa de ispite ºi de încercãri. Rugãciunea învãþatã cândva de Isus capãtã aici întreaga sa valoare: Nu ne duce pe noi în ispitã, ci ne mântuieºte de cel rãu. Rãul constã în a-L respinge pe Cristos ºi în a fi infidel faþã de porunca iubirii (v. lectura a doua). Prin urmare, ucenicul trebuie sã-i cearã Tatãlui, împreunã cu Isus, sã fie consfinþit în adevãr. În mijlocul lumii, ucenicii, ºi deci toþi cei botezaþi, au de împlinit o misiune. Aºa precum Tatãl l-a trimis pe Isus în lume, ºi El (Isus) ne trimite pe noi astãzi. Cu ce scop? Mai întâi ca sã fim martori ai Celui înviat (v. prima lecturã) ºi ai iubirii Tatãlui (v. lectura a doua). În acest sens, trebuie sã ne rugãm lui Dumnezeu ca sãrbãtoarea Rusaliilor sã fie pentru întreaga Bisericã o revãrsare cât mai bogatã a darului Duhului Sfânt.

Isus, ridicându-ºi ochii spre cer, s-a rugat spunând: „Tatã Sfânt, pãzeºte-i în numele tãu pe cei pe care mi i-ai dat, ca sã fie una precum Noi. Când eram cu ei, Eu îi pãzeam în numele tãu, pe care mi l-ai dat mie, ºi i-am pãzit, ºi nimeni dintre ei nu a pierit decât fiul pierzãrii, ca sã se împlineascã Scriptura. Iar acum la tine vin ºi acestea le spun în lume, ca ei sã aibã bucuria mea deplinã în ei.

Eu le-am dat cuvântul tãu, ºi lumea i-a urât, pentru cã ei nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume. Nu te rog sã-i iei din lume, ci sã-i pãzeºti de cel rãu… Consfinþeºte-i întru adevãr: cuvântul tãu este adevãr. Precum m-ai trimis pe mine în lume, ºi Eu i-am trimis pe ei în lume. ªi pentru ei mã consfinþesc pe mine însumi ca ºi ei sã fie consfinþiþi întru adevãr” (In 17,11-19).

Pr ARCIZIU ªERBAN Pr.. TTARCIZIU

11

12

Actualitate

ANIVERSARE SOLEMNÃ A ARHIDIECEZEI ªI A CA TEDRALEI CATEDRALEI 126 de ani de la crearea Arhidiecezei RomanoCatolice de Bucureºti – 27 aprilie 1883

125 de ani de la sfinþirea catedralei Sf. Iosif din Bucureºti – 15 februarie 1884

La ceas aniversar, în baza documentelor vremii, sã rememorãm câteva din principalele momente ale existenþei noastre creºtin-catolice pe aceste meleaguri.

pe pãmântul românesc ºi totodatã un punct de atracþie, spiritual ºi artistic, atât pentru simplii credincioºi, cât ºi pentru mulþi intelectuali, artiºti ºi oameni politici ai capitalei.

Construcþia catedralei Sf. Iosif (1873-1884) La Bucureºti, capitala României care se pregãtea pentru Independenþã, se simþea nevoia unui monument în care sã se oglindeascã romanitatea poporului nostru.

Acesta va fi Catedrala catolicã Sf. Iosif. A construit-o episcopul Ignazio Paoli, fapt pentru care meritã amintirea ºi recunoºtinþa posteritãþii.

O catedralã catolicã devenise necesarã în perspectiva tot mai clarã a înfiinþãrii unui sediu episcopal în capitala þãrii. În acelaºi timp, o bisericã încãpãtoare era cerutã de creºterea numãrului catolicilor din Bucureºti. „Cele douã capeluþe ºi bisericuþa parohialã din Bucureºti [Bãrãþia] sunt mereu pline cu popor, iar când timpul este bun credincioºii stau în pridvor sau în curte, asistând cum pot, sub cerul liber, la Sfânta Liturghie. În fiecare duminicã se predicã în cinci limbi. În fine, cuvântul Domnului produce efectul sãu.”

Construcþia bisericii a început în anul 1873, dupã proiectul arhitectului vienez Friederich von Schmidt. Catedrala, spunea Paoli, trebuie sã fie un „sanctuar al [tuturor] catolicilor” din capitala României, fãrã nicio preferinþã de naþionalitate. Pentru a finaliza opera vieþii sale, Catedrala Sf. Iosif, episcopul Paoli a apelat la ajutorul tuturor ºi s-a supus unor extenuante cãlãtorii pe drumurile Europei în cãutare de fonduri. În scrisoarea cãtre card. Franchi, din 13 decembrie 1875, Ignazio Paoli mulþumeºte pentru ajutorul trimis de Propaganda Fide, atât de necesar pentru noua bisericã, la care

lucrãrile merg înainte ºi pe timp de iarnã, cu tãiatul pietrei ºi prepararea lemnului. În aceeaºi depeºã episcopul aminteºte cã: „Principele Carol, ieri, dupã Sfânta Liturghie, rãmânând sã vorbeascã cu mine, cum face aproape mereu, îmi spuse cã ar vrea sã contribuie ºi el la construcþia catedralei. Nu va da mult, dar ceva tot va fi.”

La sfârºitul anului 1883 construcþia catedralei era terminatã. Scriindu-i nunþiului apostolic de la Viena, Paoli îi face cunoscute manifestãrile de bucurie ale oamenilor simpli la vederea noului lãcaº: „Vin de prin sate, în grupuri, pentru a vedea noua bisericã, fac semnul crucii ºi se roagã, plângând ca ºi copiii. Niciunul nu iese afarã fãrã a depune obolul pentru terminarea bisericii. Unii exclamã cu voce tare, pentru a fi auziþi: Asta este sfânta Bisericã Romanã. Fiind ºi noi romani, aceasta este biserica noastrã!”

Entuziasmul creat de apropiatul moment al sfinþirii catedralei îl pune pe episcop într-o situaþie delicatã:„Catedrala ar fi gata pentru deschidere, dar trebuie sã temperãm, pentru cã diplomaþia nu vede în acest sacru edificiu decât un pericol, adicã pericolul cã se face propagandã catolicã”.

Inaugurarea solemnã a fost fixatã pentru 15 februarie 1884, dovedindu-se: „un adevãrat eveniment, glorios pentru sfânta noastrã religie, ºi de o maximã importanþã pentru relaþiile noastre cu acest guvern ” (Paoli cãtre Vannutelli, pe 19 februarie 1884).

Opera mons. Paoli, catedrala Sfântul Iosif, a devenit un reper vizibil al catolicismului

Înfiinþarea Arhiepiscopiei Romano-Catolicã de Bucureºti (27 aprilie 1883) Mons. Ignazio Paoli era Episcop de Nicopole ºi Administrator Apostolic al Valahiei încã din anul 1870. Ca ºi predecesorii sãi, el îi avea sub jurisdicþie canonicã atât pe catolicii bulgari de la sud de Dunãre (în Imperiul Otoman) cât ºi pe catolicii din Valahia. Situaþia sa a devenit extrem de delicatã în preajma Rãzboiului de Independenþã (1877): „este adevãrat cã o anumitã prejudecatã mã însoþeºte mereu, ca urmare a dublului titlul al oficiului meu ºi a dublei jurisdicþii. Când merg în Bulgaria, le displace titlu de administrator al Valahiei ºi reºedinþa la Bucureºti. Aici, în Valahia, ei spun: «acesta este un episcop de Turcia». Aceastã prejudecatã n-o pot evita, ºi începe a-mi crea dificultãþi, acum cã Guvernul român lucreazã pentru emaniciparea totalã de sub jurisdicþia turceascã” – îi confesa Episcopul Paoli Nunþiului de la Viena, Mons. Iacobini.

Separarea competenþei jurisdicþionale a Mons. Paoli, în fapt separarea dintre Nicopole ºi Bucureºti, însemna o miºcare importantã pentru realizarea independenþei statale, atât a românilor cât ºi bulgarilor.

Mons. Paoli a dat curs dezideratului naþional al românilor, Independenþa, fãcând tot ce i-a stat în putinþã pentru realizarea acestuia. În acest sens, el a anunþat Congregaþiei De Propaganda Fide de la Roma intenþia sa de a accepta un titlu episcopal in partibus (rãmânând doar cu jurisdicþia la nord de Dunãre), a cooperat la diversele proiecte de

Actualitate separare a Diecezei de Nicopole de Vicariatul Apostolic al Valahiei, a propus lista candidaþilor potriviþi pentru dieceza de dincolo de Dunãre etc.

O ierarhie catolicã în teritoriul românesc dorea ºi Guvernul român, conºtient de importanþa acesteia în procesul de consolidare a Independenþei þãrii, proclamatã la 9 mai 1877.

Tratativele cu Sfântul Scaun au fost purtate în secret, „pentru a evita ca Sinodul, clerul ortodox ºi ziarele sã alarmeze populaþia”, dupã cum afirmã istoricul P. Tocãnel.

Pe 2 august 1879 Episcopul Ignazio Paoli anunþã Sfântul Scaun ºi Guvernul român cã noul þar al Bulgariei era pe punctul de a-i impune, întrucât era Episcop de Nicopolis ad Hystrum, sã se transfere în teritoriul bulgar, deci sã pãrãseascã Bucureºtiul.

Guvernul român, preocupat de aceastã stare de fapt, ºi, mai ales de consecinþele sale politice, decide, în urma unei propuneri a ministrului Cultelor, Nicolae Kretzulescu, confirmatã de Consiliul de Miniºtri ºi prin Decret regal, cã: „episcopul catolic de la Bucureºti” sã-ºi ia titlul de „episcop catolic al Diecezei de Bucureºti”, ºi-l autorizeazã sã-ºi conserve propria reºedinþã la Bucureºti. În sesiunea nr. 55 a Consitoriului cardinalilor (3 martie 1883), convocatã pentru a concede noi structuri Bisericii din România, s-a hotãrât înfiinþarea Arhidiecezi de Bucureºti. Pentru noua Arhiepiscopie urmau sã fie create douã dieceze sufragane, la Iaºi ºi Galaþi. În ultimul moment s-a renunþat la proiectul unei dieceze la Galaþi, pentru a nu-i diviza pe franciscanii conventuali din Moldova.

La Roma, pe 27 aprilie 1883 a fost publicatã scrisoarea apostolicã Praecipuum munus, prin care Papa Leon al XIII-lea separa Dieceza de Nicopolis ad Hystrum de Vicariatul Apostolic al Valahiei. In teritoriul românesc se constituia Arhidieceza RomanoCatolicã de Bucureºti, la care era numit Arhiepiscop Mons. Ignazio Paoli. Pentru

comunicarea acestui eveniment, Paoli a fost chemat la Roma. Presa strãinã a acordat o mare importanþã evenimentului.

Scrisoarea apostolicã Praecipiuum munus, de înfiinþare a Arhidiecezei de Bucureºti, a devenit pe deplin operantã, la nivel statal, odatã cu Concordatul României cu Sfântul Scaun, din 1927/1929, când Bucureºtiul a devenit sediul mitropolitan pentru toate diecezele din þarã ºi pentru toate riturile catolice: roman, grec ºi armean. Ca urmare, viaþa catolicã a cunoscut o perioadã de prosperitate pânã la al Doilea Rãzboi Mondial. În istorie...

Catedrala Sf. Iosif a fost ºi este loc de rugãciune, de reculegere, de înãlþare sufleteascã nu numai pentru catolici, dar ºi pentru o mulþime de creºtini de alte confesiuni.

Iatã cum ne descrie ceremoniile pascale din anul 1899 (acum 110 ani) scriitorul ºi biblistul Gala Galaction, participant atent ºi entuziast, în repetate rânduri, la Sfânta Liturhie din catedralã: „În catedrala Sf. Iosif, sâmbãtã de dimineaþã a avut loc binecuvântarea „Focului celui nou”, a „Fãcliei pascale” ºi a izvorului baptismal.

A fost un serviciu lung, dupã care Arhiepiscopul ºi toþi preoþii au îmbrãcat odãjdii aurii, în locul celor violete de mai înainte. Au compus din nou cortegiul lor solemn ºi au fãcut încã o procesiune la Sfântul Mormânt. La întoarcere, a avut loc o schimbare din cele mai impunãtoare: de unde, pânã aici erau aprinse numai câteva lumânãri ºi altarul era gol, deodatã se aprind toate sfeºnicele ºi toate candelabrele, altarul se acoperã cu flori; un cariion de clopote umple toatã catedrala, iar afarã, clopotele cele mari pornesc sã vesteascã creºtinãtãþii speranþa Divinei Resurecþiuni. În acelaºi timp, deasupra altarului, între doi stâlpi albi, apare, pe un fond de purpurã, o

CELEBRARE SOLEMNÃ ÎN CA TEDRALA SFÂNTUL IOSIF CATEDRALA Luni, 27 aprilie, a avut loc, în Catedrala Sfântul Iosif, o celebrare solemnã cu ocazia aniversãrii a 126 de ani de la înfiinþarea Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureºti ºi 125 de ani de la sfinþirea Catedralei arhidiecezane. Sfânta Liturghie a fost prezidatã de Înalt Preasfinþitul Ioan Robu, Arhiepiscop ºi Mitropolit de Bucureºti. Au concelebrat PS Cornel Damian, Episcop Auxiliar, Mons. Vittorio Blasutti, Mons. ªtefan Ghenþa, Vicar Episcopal de Dobrogea, împreunã cu un numãr mare de preoþi veniþi din toate decanatele Arhiepiscopiei.

broderie de aur înfãþiºând pe Mântuitorul din slava Învierii. Dupã aceasta, urmeazã oficiul pontifical: o leturghie sãvârºitã de Archiepiscop. Seara, la 5 ore, solemnitãþile Sãptãmânii Sfinte se sfârºesc prin câteva cântece nespus de frumoase ºi prin binecuvântarea [cu] Prea Sfântul Sacrament.”

Catedrala noastrã este ºi martora tãcutã a unor evenimente petrecute în vremurile de restriºte ale existenþei noastre creºtine. Astfel, la 19 noiembrie 1950, în capela de botez a catedralei, a fost consacrat episcop preotul greco-catolic Alexandru Todea, viitor mitropolit de Blaj ºi cardinal al Bisericii Romane. Consacrarea sa a fost fãcutã în secret de episcopul Iosif Schubert, care, la rândul lui, fusese consacrat tot în secret de nunþiul apostolic, în Capela Nunþiaturii, în iunie 1950. Închei cu un eveniment luminos, istoric, petrecut în acest sanctuar acum zece ani. În data de 8 mai 1999, la Sfânta Liturghie în rit bizantin, Papa Ioan Paul al II-lea, de fericitã amintire, de la pupitrul acestei catedrale se adresa astfel naþiunii române: „Am venit în aceste zile sã aduc omagiu Poporului român, care, în istorie, este semn al iradierii civilizaþiei romane în aceastã parte a Europei, unde i-a perpetuat amintirea, limba ºi cultura. Am venit sã aduc omagiu unor fraþi ºi surori care au sfinþit acest pãmânt prin mãrturia credinþei lor, fãcând sã înfloreascã pe el o civilizaþie inspiratã din Evanghelia lui Cristos; unui popor creºtin mândru de identitatea sa, adesea apãratã cu mare preþ, în chinurile ºi vicisitudinile care i-au marcat existenþa”.

Pr Pr.. IERONIM IACOB

Fragmente din cuvântul rostit în timpul Sfintei Liturghii aniversare, 27 aprilie 2009, catedrala Sfântul Iosif

13

14

10 ani de la vizita Papei

1999 10 ani de la vizita Papei Ioa “...România, naþiune mult dragã mie...”

Anul acesta, între 7 ºi 9 mai vom retrãi amintirea unor zile de har. În urmã cu zece ani, Sfântul Pãrinte de pie memorie, Ioan Paul al II-lea, era în mijlocul nostru. Un lucru nemaiîntâlnit ºi foarte greu de realizat, aproape imposibil, dupã opiniile unora. Dar iatã cã „Domnul a fãcut posibil ceea ce, din punct de vedere uman, pãrea irealizabil”: un Papã slav îmbrãþiºeazã un Patriarh latin, dar ortodox, la sfârºitul mileniului al doilea, mileniu care debutase cu ruptura între cele douã Biserici.

România – „naþiune mult dragã” Papei Între 7 ºi 9 mai 1999, Pãstorul Bisericii Catolice a reuºit sã viziteze ºi sã fascineze o þarã majoritar ortodoxã. Succesul vizitei Papei în România a depãºit cu mult aºteptãrile tuturor. Papa i-a cucerit pe români încã de la sosirea sa: pentru cã sãnãtatea nu-i permitea sã îngenuncheze pentru a sãruta pãmântul României, i-a fost adus un vas cu pãmânt pentru a îndeplini acest gest simbolic. Apoi a urmat discursul în limba românã, care a fost citit, spre admiraþia tuturor, fãrã stângãciile atât de prezente la strãinii care încearcã sã ne vorbeascã limba: „Cu mare bucurie sosesc astãzi în România, naþiune mult dragã mie ºi pe care de multã vreme doream sã o vizitez”.

Efortul depus de Sfântul Pãrinte în acest sens a fost primit ca un semn de consideraþie ºi prietenie faþã de cei cãrora li se adresa. „Este prima datã când Providenþa divinã îmi oferã posibilitatea sã dedic o cãlãtorie apostolicã unei naþiuni în majoritate ortodoxã“.

“Românie, Þarã punte între Orient ºi Occident, punct de rãscruce între Europa Centralã ºi cea Orientalã, Românie pe care tradiþia o numeºte cu frumosul titlu de “grãdina Maicii Domnului”, vin la tine în numele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu ºi al Preasfintei Fecioare Maria. În pragul noului mileniu, întemeiazã-þi viitorul mai departe pe stânca tare a Evangheliei. Cu ajutorul lui Cristos vei fi protagonista unei noi perioade de entuziasm ºi curaj. Vei fi naþiune prosperã, pãmânt roditor de bine, popor solidar ºi fãcãtor de pace”.

Prezenþa Sfântului Pãrinte a fost prilej de mare bucurie pentru toþi românii, dar mai ales pentru creºtinii catolici. Bucuria ºi importanþa acestei vizite, dincolo de manifestãrile credincioºilor, a fost exprimatã de Cuvântul pe care Arhiepiscopul Ioan Robu l-a adresat Papei: “Mã bucur nespus sã vã salut în mijlocul nostru, al acestei mulþimi alcãtuitã din cler ºi credincioºi veniþi din toate provinciile istorice care alcãtuiesc astãzi România... Bine aþi venit, Sfinte Pãrinte, pe pãmântul nostru românesc, pãmânt de har ºi de pãcat, pãmânt de victorii ºi de cãderi, pãmânt ca oricare altul, dar, pentru noi, pãmânt sfânt. Orice catolic din România ºi-a dorit sã ajungã o datã la Roma pentru a-l vedea pe Papã; în timp, unii au reuºit sã o facã, dar cine îndrãznea sã se gândeascã, pânã nu demult, cã însuºi Papa va veni la noi?... Sfinte Pãrinte, întãriþi-ne în credinþã!”

Ecumenism ºi Pace Temele centrale ale vizitei Sfântului Pãrinte în România au fost ecumenismul ºi pacea în Balcani. Sub aspect ecumenic, punctul culminant a fost atins prin întâlnirea ºi îmbrãþiºarea fraternã dintre Papã ºi Patriarhul Teoctist, ocazie cu care Sfântul Pãrinte a spus: “...Sã redãm Bisericii unitatea vizibilã, pentru cã altfel aceastã lume va fi lipsitã de o mãrturie pe care numai urmaºii Fiului lui Dumnezeu, mort ºi înviat din iubire, o pot duce pânã la cele din urmã consecinþe”. La întâlnirea cu Patriarhul Teoctist ºi cu membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Suveranul Pontif ºi-a exprimat mulþumirea de a fi oasptele României: ”Mulþumesc pentru cã aþi vrut sã fiþi prima Bisericã Ortodoxã care l-a invitat în propria þarã pe Papa de la Roma; vã mulþumesc pentru cã mi-aþi oferit bucuria acestei întâlniri fraterne...”.

Cea de-a doua temã a întâlnirii Papei cu România a fost pacea, ºi s-a concretizat printr-o Declaraþie comunã referitoare la necesitatea pãcii în Balcani, semnatã de Sfântul Pãrinte ºi de Patriarhul Teoctist: ”...În numele lui Dumnezeu, Tatãl tuturor oamenilor, cerem cu insistenþã celor implicaþi în conflict sã depunã definitiv armele”.

Vizita Papei Ioan Paul al II-lea a fost, în primul rând, o ocazie de a-i uni în celebrãri liturgice deosebite pe reprezentanþii celor douã Biserici surori, Sfântul Pãrinte ºi Prea Fericitul Patriarh Teoctist, chiar dacã nu au concelebrat ºi nu s-au împãrtãºit din acelaºi potir. S-a vorbit ºi despre caracterul profetic al acestei vizite: cel de-al doilea mileniu creºtin marcat de marea schismã se încheia cu prezenþa Pãstorului Bisericii Catolice într-o þarã ortodoxã. Reprezentanþii Bisericilor surori, în discursurile lor, au amintit, de asemenea, valorile spirituale care sunt un patrimoniu comun, valori care trebuie mereu subliniate, ele reprezentând elementele care ne unesc.

Vizita în România a fost un gest ecumenic fãrã precedent, un progres uriaº pe calea reconcilierii dintre catolicism ºi ortodoxism, românii l-au primit pe urmaºul Sfântului Petru cu un entuziasm negândit de nimeni. “În zilele vizitei Suveranului Pontif, totul a fost schimbat în România: presa, politicienii, oamenii de pe stradã. Toþi am pãrut sã redescoperim graþia, atenþia faþã de aproapele, bucuria care nu jubileazã de rãul altuia, prospeþimea emoþiei ºi încrederea în ierarhii ºi instituþii ...Frumuseþea ºi graþia clipei nu a lãsat pe nimeni neatins” (H.R.Patapievici).

(A.C.)

10 ani de la vizita Papei

-2009 an Paul al II-lea în România Programul manifestãrilor de la Bucureºti din 7-9 mai 2009 Cu ocazia aniversãrii a 10 ani de la vizita Sfântului Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea în România, Arhiepiscopia Romano- Catolicã de Bucureºti, Patriarhia Românã ºi Academia Românã, Secþia de Filologie ºi Literaturã, organizeazã o serie de evenimente care se vor desfãºura dupã urmãtorul program: 7 mai 2009 ora 10.00 La Galeria Bibliotecii Academiei Române va avea loc expoziþia de fotografie „Ut unum sint – Ioan Paul al II-lea în România”; „Cracovia lui Ioan Paul al II-lea”; „ Papa Ioan Paul al II-lea vãzut de Arturo Mari”.

Vor lua cuvântul: Acad. Marius Sala, Vicepreºedinte al Academiei Române; Acad. Dan Hãulicã, critic de artã; Pr. Dr. Wilhelm Dancã, Rector al Institutului Teologic Romano-Catolic Sfântul Iosif, din Iaºi; Dl Adrian Lemeni, Secretar de Stat al Ministerului Culturii, Cultelor ºi Patrimoniului Naþional.

Lansare de carte la Galeria Bibliotecii Academiei Române Album aniversar „Catedrala Sfântul Iosif”, ediþie în limbile românã, englezã, , francezã, italianã.

Prezintã Dr. Tereza Sinigalia, critic de artã; „La revedere în Rai” de Arturo Mari. Cuvântul autorului va fi citit de pãrintele Gabriel Popa, Secretar eparhial. „Ioan Paul al II-lea – un Papã Sfânt”, de Nicolae Mareº.

Prezintã autorul.

8 mai 2009 Ora 10.00 La Palatul Patriarhiei va avea loc Întâlnire în lumina Învierii, eveniment organizat de Patriarhia Românã

Ora 11.00 În Aula Academiei Române va avea loc un Simpozion Aniversar Aniversar. În deschidere, cuvântul Acad. Dan Berindei, Vicepreºedinte al Academiei Române; Mesajul Domnului Traian Bãsescu, Preºedintele României; Mesajul Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române; Mesajul Sanctitãþii Sale Papa Benedict al XVI-lea prezentat de reprezentantul Sfântului Pãrinte, Excelenþa Sa Arhiepiescop D. Mamberti, Secretar pentru Raporturile cu Satele în Secretariatul de Stat al Vaticanului.

Vor prezenta comunicãri: Acad. Eugen Simion, Preºedintele Secþeiei de Filologie ºi Literaturã; Excelenþa Sa Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti ºi membru de onoare al Academiei Române; Acad. Nicolae Breban; Acad. Augustin Buzura.

Ora 19,30 La Catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti va avea loc Concertul Pagini Clasice Alese Alese, susþinut de Orchestra de Camerã.

Dirijor ºi solist Aurelian Octav Popa.

9 mai 2009 Ora 17.00 La Catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti va fi celebratã Sfânta Liturghie solemnã prezidatã de reprezentantul Sfântului Pãrinte, Excelenþa Sa Arhiepiescop D. Mamberti, Secretar pentru Raporturile cu Statele în Secretariatul de Stat al Vaticanului.

La Catedrala Catolicã ºi la Catedrala Ortodoxã, dupã Sfânta Liturghie, va avea loc o rugãciune de pomenire pentru Papa Ioan Paul al II-lea ºi Patriarhul TTeoctist eoctist eoctist..

15

16

Oameni ai credinþei

Tit, un apostol neînfricat ”Cãtre Tit, adevãrat fiu dupã credinþa comunã: har ºi pace de la Dumnezeu Tatãl ºi de la Cristos Isus, Mântuitorul nostru!”

(Tit 1,4).

Tit este un creºtin provenit din pãrinþi greci, adicã pãgâni (cf. Gal 2,3), nãscut în oraºul Antiohia, o cetate aºezatã pe râul Oronte; apostolul Paul l-a convertit la creºtinism (cf. Tit 1,4). Antiohia a devenit, pentru Paul, centrul de misiune al activitãþii sale printre pãgâni. Este interesant cã, pentru prima datã, în acest oraº, cei ce ºi-au asumat în mod conºtient credinþa în Cristos au fost numiþi creºtini. Tit nu a fost tãiat împrejur, când s-a convertit la creºtinism, asemenea lui Timotei. Acest fapt, trecut pentru moment neobservat, îi va servi apstolului ca un argument important la momentul respectiv. Tit participã la primul conciliu care a avut loc la Ierusalim. Nimeni nu-l întrebã pe Tit despre acest lucru (cf. Gal 2,3). Preocuparea apostolilor era îndreptatã spre cu totul alte fapte, mult mai importante. Tit îl însoþeºte pe Paul în timpul celei de a treia cãlãtorii misionare. Cu acest prilej, el ia asupra sa câteva obiective pe care le duce pânã la capãt. Astfel, Tit îndeplineºte un rol deosebit de important în organizarea colectelor, pentru fraþii de la Ierusalim, ce s-au þinut pe întinsul Macedoniei ºi în restabilirea bunei înþelegerii în cadrul comunitãþii din oraºul Corint; apostolul Paul dãruieºte aceastã mãrturie magnificã despre Tit în 2Cor 7,7.15:”Tit ne-a fãcut cunoscutã dorinþa voastrã aprinsã, lacrimile voastre, zelul vostru pentru mine, aºa încât m-am bucurat ºi mai mult! ... iar afecþiunea lui faþã de voi este ºi mai mare, când îºi aduce aminte de ascultarea voastrã, a tuturor, cum laþi primit cu teamã ºi cu emoþie!”

Tit a jucat un rol deosebit de important în relaþiile dintre Paul ºi comunitatea din Corint. Faptele Apostolilor nu îl menþioneazã în niciun fel pe acest prieten ºi coloborator al lui Paul; Tit este cunoscut numai din scrisorile sale. Bunãoarã, Tit ºi Barnaba îl vor însoþi pe Paul, cu prilejul întâlnirilor importante de la Ierusalim (Gal 2,1-3), iar Tit, ”deºi era grec, nu a fost obligat sã fie tãiat împrejur!”, iar conform lui (2Cor 2,13; 8,6.16.23; 12,18) Tit organizeazã strângerea colectei la Corint. Paul a apreciat talentul de negociator al lui Tit: ºtia sã combine hotãrârea cu rãbdarea, ºtia sã caute cuvintele cele mai potrivite situaþiei ºi comportamentul maleabil pentru a face sã trecã proiectele cele mai spinoase; era un spirit conciliator, capabil de a interveni în situaþii cu totul delicate ºi de rupturã, cum a fost aceea a lui Paul la Corint, gata sã reia dezbateri deosebit se sensibile, cum erau acelea de la Ierusalim.

De asemenea, Tit, datoritã calitãþilor sale organizatorice, a fost în fruntea comunitãþii creºtine din insula Creta, cu scopul de a duce la îndeplinire ”ce a mai rãmas de fãcut” ºi sã numeascã prezbiteri ºi episcopi în fiecare oraº (Tit 1,5-9). Tit a fost omul potrivit la locul potrivit, a fost omul clarviziunii creºtine ºi al simþului pentru cei ce aveau sã

preia conducerea destinelor comunitãþilor creºtine. Din acest fapt putem deduce de câtã încredere se bucura Tit, încât Paul i-a dat misiuni delicate de îndeplinit. Dupã primirea scrisorii, Tit avea sã se întâlneascã cu Artema ºi cu Tihic, pe care mulþi îl considerã purtãtorul scrisorii adresatã creºtinilor din Colos. Ei sunt doi convertiþi de curând la creºtinism, folosiþi de apostolul Paul pentru diferite misiuni speciale.

Conform 2Tim 4,10 îl gãsim pe Tit, cu toatã probabilitatea, însoþindu-l pe Paul la Roma, dar numai pentru puþin, în timpul celei de a doua captivitãþi, de unde pleacã mai departe în Dalmaþia, unde participã, ca primã persoanã, la creºtinarea oamenilor de pe acele meleaguri. Conform tradiþiei, Tit ar fi murit la o vârstã foarte înaintatã, la 94 de ani, ca episcop în insula Creta. Apostolul Paul îi scrie pentru a-l încuraja în îndeplinirea misiunii sale pastrorale în insula Creta.

Ca un gând deosebit de meditat, în scrisoarea cu acelaºi nume, am ales urmãtorul text biblic, pe care apostolul Paul îl adreseazã lui Tit, într-un moment de profundã reflecþie teologicã ce are vaste repercusiuni pentru viaþa noastrã creºtinã: ”Harul lui Dumnezeu s-a arãtat ca mântuitor pentru toþi oamenii, ... ca sã trãim în veacul de acum cu înþelepciune, cu dreptate ºi cu evlavie, aºteptând speranþa fericitã ºi arãtarea gloriei marelui Dumnezeu ºi a Mântuitorului nostru, Isus Cristos!” (Tit 2,11.12c-13).

Harul, adicã mila ºi milostivirea lui Dumnezeu pentru noi, precum ºi bunãtatea ºi dragostea infinitã pentru noi, oamenii, ne fac pe noi sã-i aparþinem numai Lui. Expresia ”speranþa fericitã”, care se referã, în cazul de faþã, la obiectul însuºi al speranþei creºtine, ne dovedeºte cã mântuirea este deja activã prin efectele ºi cerinþele sale. ”Mântuitorul” nostru este Dumnezeu, iar de aici se deduce, evident, ºi divinitatea lui Cristos, care este numit ”gloria marelui Dumnezeu”. Sã citim cu atenþie scrisoarea cãtre Tit ºi sã lãsãm sã ne vorbeascã spiritul apostolului Paul!

Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃ

Sfântul lunii

Sfânta Elena ºi Cruci” „Legenda adevãratei Cruci”.

Iconografie occidentalã Iconografia orientalã În mod tradiþional, Sfânta Elena este reprezentatã în posturã hieraticã. Înveºmântatã în mantia împãrãteascã, purtând pe cap coroana rangului sãu, Elena îi face simetrie fiului ei Constantin. Prezenþã obligatorie în icoanele cu sfinþii Împãraþi, Crucea Mântuitorului formeazã axa centralã a compoziþiilor; nu doar ca obiect de decor, dar ca adevãrat „personaj” principal.

Mâinile „celor deopotrivã cu apostolii” susþin ºi conduc la semnul ºi instrumentul mântuirii, în timp ce privirile lor par sã contemple o altã lume.

La Arezzo (Italia), în biserica Sfântul Francisc, ampla ºi faimoasa frescã a lui Pierro della Francesca „Legenda adevãratei Cruci” (1452-1466) atrage de secole mulþimi de pelerini ºi turiºti. Marele pictor aretin o aºazã pe Elena printre adoratorii comuni ai Crucii, atât prin vestimentaþie cât ºi prin gesticã. Mai mult, sfânta Împãrãteasã devine prototip al adoratorilor Lemnului sfânt al mântuirii tuturor oamenilor.

Textul hagiografic, care i-a servit spre meditaþie lui Pierro, a fost, ca pentru mulþi artiºti ai Renaºterii, Legenda de aur (1265) a lui Jacopo da Varagine: Era în acel loc, dupã cum spune istoria bisericeascã, un templu al zeiþei Venus, construit de împãratul Adrian în aºa fel cã dacã un creºtin urca pe Golgota pentru a-l adora pe Cristos, sã parã cã o adorã pe zeiþã. Pentru acest motiv, credincioºii încetaserã sã mai venereze Golgota. Elena

Detaliu

a pus sã fie distrus acel templu din temelii.

Apoi Iuda [evreul care deþinea secretul despre locul unde se afla sfânta Cruce n.n.]

amplu ce-i acoperã podoaba capilarã, o apropie mai mult de cinul monahal decât de tronul împãrãtesc. Doar coroana, tipicã în pictura toscanã pânã la Giotto, o individualizeazã ca împãrãteasã.

Trupul uºor plecat înainte, mâinile împreunate, privirea fixã, pãtrunzãtoare, ce pare a întrezãri ceva dincolo de cadavrul animat la atingerea cu Lemnul sfânt, fac din Elena un model al femeii care se roagã, adorã, este cufundatã în misterul religiei creºtine. În contrast cu Elena, femeile ce o însoþesc, mai ales prin gesturi Pierro della Francesca „Legenda adevãratei Cruci ºi privire, par a zãbovi mai mult asupra miracolului în sine, incapabile sã a început sã sape pãmântul ºi a descoperit, depãºeascã marea surprizã. la adâncimea de douãzeci de paºi, trei cruci Sfânta Elena, mama împãratului care pe care le-a dus deîndatã la împãrãteasã. acordã libertate religiei creºtine, Constantin Intrucât nimenea nu putea distinge crucea cel Mare, devine astfel membru exemplar lui Cristos de cele ale tâlharilor, au fost duse al lumii noi care se plasmeazã prin puterea toate trei în centrul cetãþii. ªi iatã cã la ceasul Sfintei Cruci, a sacrificiului lui Cristos. al nouãlea un tânãr era purtat la mormânt.

Iuda opri cortegiul frunebru ºi puse sã fie Sfânta Elena aºezat tânãrul pe prima, apoi pe cea de-a care-mi revine în minte doua cruce: cadavrul rãmase imobil. Dar Când am vãzut pentru prima datã când fu aºezat pe cea de-a treia cruce, dãdu aceastã frescã, mi-am amintit de femeile, semne de viaþã. de orice vârstã ºi condiþie socialã, întâlnite în Templul zeiþei Venus ºi un colþ al oraºului bisericile creºtine, purtate acolo, cu siguranþã, sfânt, dupã unii autori Sansepolcro, oraºul de vreo cruce neºtiutã decât de ele! Sau de natal al lui Pierro, fac fundal compoziþiei. idealul vreunui fiu!?

Sfânta Elena, înconjuratã de doamnele de companie, este aºezatã în genunchi.

Pr Pr.. Ieronim IACOB Veºmântul ei de culoare închisã, ca ºi voalul

17

18

Universul familiei

Reformarea cuvintelor (XVII) Sentimentul Din cele ºaisprezece episoade Reformarea cuvintelor de pânã acum, primele opt au fost dedicate iubirii ca prietenie, iar urmãtoarele opt legãturii dintre trup ºi viaþã, plecând de la premisa cã trupul e mijlocul prin care persoana umanã îºi manifestã iubirea. În încercarea de a preciza conþinutul ºi însuºirile „iubirii de cãsãtorie”, ne vom opri, în urmãtoarele episoade, asupra noþiunilor de sentiment, voinþã, raþiune.

Sentimentul Sentimentul. La termenul sentiment din DEX, sunt amintite trei lucruri. Mai întâi cã sentimentul este „un proces afectiv care reflectã atitudinea emoþionalã a omului faþã de realitate”. În funcþie de aceastã raportare la realitate, este pozitiv sau negativ. Când aduce bucurie ºi stimuleazã activitatea umanã e pozitiv, iar când tulburã spiritul ºi-l demoralizeazã e negativ. În al doilea rând e o atitudine afectivã sau un simþãmânt faþã de cineva sau ceva. Aici am putea enumera o gamã infinitã de sentimente: matern, patern, filial, patriotic, dar ºi sentimente de vinovãþie, superioritate, inferioritate, încredere, neputinþã, descurajare etc... În al treilea rând, este o convingere proprie, o impresie intimã. În limba românã, termenul vine, pe filiera francezã sentiment, din latinescul sentimentum. La baza lui sentimentum se aflã verbul sentire.

Deºi verbul se referã la ceea ce þine de simþuri ºi de percepþia senzitivã, substantivul sentiment nu se referã neapãrat la lumea simþurilor, ci la viaþa interioarã a fiinþei umane. A avea sentimente nobile înseamnã a da dovadã de tandreþe ºi gingãºie, a genera emoþie ºi delicateþe, a cãror provenienþã se aflã într-o viaþã lãuntricã armonioasã. Sentimentul e susþinut de raþiune ºi voinþã, iar într-o perspectivã mai largã, de bine ºi adevãr.

A fi sentimental e deja altceva.

Sentimentalismul se referã la excesele sentimentului, la dulcegãrie, ba chiar la trândãvie. E vorba de o atitudine bolnãvicioasã, de o trãire închipuitã, de un refugiu în fantezie. Sentimentalismul se asociazã cu uºurinþã cu senzualismul.

E ca o recãdere a sentimentului în sclavia poftei dezordonate ºi a plãcerii.

Sentimentalismul. E ingredientul de bazã al libertinajului, al romantismului, ºi al consumismului.

Acestea sunt, de fapt, cele trei surse care au marcat (negativ) istoria iubirii. Istoric, putem constata mai întâi reducerea iubirii la un ideal imposibil (literatura medievalã cavalereascã vorbeºte despre iubire ca despre o aºteptare care nu se poate împlini), apoi cu romantismul (în Epoca luminilor) la sentiment ºi, în cele din urmã, la sex (în zilele noastre). În perspectiva libertinã a iubirii, orice legãturã sau raport sexual dintre cel puternic ºi cel slab e licitã (cum odinioarã stãpânul se putea folosi de sclavi dupã propriul plac). În perspectiva liberalã apare varianta cã e licit orice raport sexual, de comun acord, între persoane adulte. În

felul acesta am identificat sursa din care se inspirã ºi actualul proiect de cod românesc, atunci când vrea sã nu mai recunoascã nici chiar gravitatea incestului, ba chiar sã-i dea o aurã de legalitate atunci când e vorba de persoane adulte ºi când s-ar presupune cã existã consens.

Media internaþionalã ne-a pus în faþã, în ultimele luni, cazul zguduitor al lui Ioseph Frietzl care ºi-a sechestrat fiica cu care a avut ºapte copii. Unii ar putea obiecta cã aici nu e vorba de lege ci de o persoanã bolnavã psihic. Desigur. Dar obiecþia e la fel de serioasã ºi în cazul în care se dã legitimitate unei astfel de relaþii, din moment ce înþelepciunea milenarã a omenirii a vãzut un astfel de raport ca pe un act deosebit de grav din punct de vedere moral, iar tradiþia biblicã ºi creºtinã îl calificã pãcat de moarte.

La polul opus libertinajului (doar în aparenþã), se aflã concepþia romanticã a iubirii. Odatã cu refuzul de a reduce persoana umanã la un instrument de produs plãcere, romantismul dã tot mai mult spaþiu pasiunii. Întâlnirea dintre un eu ºi un tu e irezistibilã, debordantã ºi distrugãtoare. Romantismul reduce iubirea la o boalã mortalã, de care nici nu poþi ºi nici nu trebuie sã te aperi.

Cum nici în faþa celui mai agresiv cancer omul nu se predã cu atâta uºurinþã, de ce oare s-ar abandona pasiunii?

Cardinalul Scola, într-o carte a sa „Iubirea, o chestiune serioasã”, observã cum aºa-zisa revoluþie sexualã din anii ’60 a extins la mase forma libertinã a iubirii, amestecând-o în mod ºiret cu câteva elemente romantice. De la o libertate þinutã sub papuc, asemenea cãrbunilor ascunºi sub cenuºã, s-a ajuns la a scoate totul la vedere ºi la a-l pune la dispoziþia tuturor, ca într-un supermagazin.

S-a ajuns astfel ca amestecul dintre concepþia libertinã ºi cea romanticã a iubirii, amplificat de forþa mijloacelor de comunicare în masã ºi a obiceiurilor, sã devinã un cocteil exploziv, care poate distruge condiþia umanã. În enciclica Deus caritas est sentimentul e o dimensiune a iubirii. El participã la întâlnirea dintre douã persoane. Însã, Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea þine sã sublinieze, în Deus caritas est (nr. 17) cã „în dezvoltarea acestei întâlniri, apare clar faptul cã iubirea nu este doar un sentiment. Sentimentele pleacã ºi vin. Sentimentul poate sã fie o

Universul familiei minunatã scânteie iniþialã, dar nu este totalitatea iubirii. La început, am vorbit despre procesul purificãrilor ºi al maturizãrilor, prin care eros-ul devine complet el însuºi, devine iubire în sensul deplin al cuvântului.

Specificul maturitãþii iubirii constã în a implica toate potenþialitãþile omului ºi a include, ca sã spunem aºa, omul în integralitatea sa. Întâlnirea cu manifestãrile vizibile ale iubirii lui Dumnezeu poate sã trezeascã în noi un sentiment de bucurie, care se naºte din experienþa de a fi iubit de cineva. Dar aceastã întâlnire implicã ºi voinþa noastrã ºi inteligenþa noastrã. Recunoaºterea lui Dumnezeu cel viu este o cale spre iubire, ºi “da”-ul voinþei noastre în faþa voinþei sale uneºte inteligenþa, voinþa ºi sentimentul în actul totalizator al iubirii. Dar acest proces rãmâne mereu în miºcare; iubirea nu este niciodatã “terminatã”, nici completã; se transformã în cursul existenþei, se maturizeazã ºi, tocmai de aceea, rãmâne fidelã faþã de ea însãºi”.

Sentimentul nu e totalitatea iubirii iubirii. Existã pericolul înþelegerii greºite a învãþãturii Bisericii. Creºtinismul este religia iubirii.

Dar existã riscul ca predica Bisericii sã fie perceputã într-un alt registru, dând astfel naºtere unui mesaj cu totul diferit. Se predicã iubirea, adicã o legãturã interpersonalã care presupune dãruirea de sine, intimitate, reciprocitate, indisolubilitate, faptul de a fi irevocabilã, dar din asta se recepteazã purul sentiment, afecþiunea, emoþia.

Am putea identifica aceastã melodie cu narcisismul care închide persoana în propriile trãiri ºi o împiedicã sã-ºi trãiascã viaþa în mod adevãrat, bun ºi frumos. „Sentimentul poate fi o minunatã scânteie iniþialã”, dar care strãluceºte doar pentru o clipã, ºi e incapabilã sã lumineze persoana pe toatã durata vieþii. Scânteia sentimentului pâlpâie sau chiar se stinge, sufocatã de nostalgia propriei strãluciri. Înghesuie omul în spaþiul strâns ºi strâmt al clipei. ªi cum omul zilelor noastre e omul „sinelui emotivist” – expresia îi aparþine filosofului contemporan Macintyre – acesta a pierdut timona sentimentelor ºi a cãzut pradã unei manii teribile: consumã experienþe (carpe diem), pe care le repetã, voit sau nevoit, doar-doar ca acea scânteie sã continue sã lumineze.

Reducerea iubirii la sentiment face ca subiectul uman sã alunece cãtre intimism ºi, în felul acesta, totul este evaluat în funcþie de intensitatea emoþiei pe care o oferã.

Nu vrem sã negãm importanþa sentimentului. Iubirea e traversatã de sentiment. Problema de fond nu e cum se poate renunþa la sentiment, ci cum poate fi lãsat sã vorbeascã în toatã mãreþia.

Scânteia care aprinde iubirea nu ar putea, oare, sã lumineze întreaga viaþã? Nu este, oare, purtãtoarea unui adevãr despre sine însuºi?

Nu cere, oare, aceastã scânteie totalitatea iubirii? Deus caritas est rãspunde pozitiv acestui ºir de întrebãri. Ne vom opri asupra lor în numãrul urmãtor.

Pr Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

Sfatul Medicului PLIMBAREA Plimbarea ca miºcare în aer liber este la îndemâna oricui. Ea reprezintã un mijloc de relaxare, cu efect benefic asupra întregului organism.

Mama plimbã copilul, cu cãruciorul, sau pe jos, când este mai mãriºor. Este indicat sã o facã în timpul zilei. Albastrul cerului, verdeaþa pomilor, culorile florilor ºi razele soarelui în zile senine sunt stimuli pozitivi care dezvoltã funcþiile cognitive. Aerul curat asigurã oxigenarea sângelui ºi astfel se favorizeazã o bunã funcþionare a organelor ºi a þesuturilor, o dezvoltare armonioasã a fizicului ºi a psihicului. ªcolarul ºi studentul trebuie educaþi sã includã în programul zilnic mãcar o jumãtate de orã de plimbare. Acest lucru nu este pierdere de timp, cãci va ajuta la creºterea randamentului intelectual ºi implicã disciplinã în organizarea timpului.

Adultul, oricât de ocupat ar fi, are ºi el nevoie de plimbare zilnicã pentru buna funcþionare a inimii, compensând sedentarismul orelor de birou, dar mai ales pentru a combate stresul inerent al problemelor zilnice. Mersul pe jos, dimineaþa, la serviciu, când distanþa permite ºi zona nu este excesiv poluatã, evitarea utilizãrii liftului urcând ºi coborând scãrile, asigurã, ºi ele, nevoia de miºcare. Plimbarea cu bicicleta este o alternativã sãnãtoasã ºi plãcutã de miºcare pentru cei care o pot practica.

Vârstnicii, cu atât mai mult, au nevoie de plimbare, mai ales în cazul unor boli cronice, ca de exemplu diabetul zaharat. Glucoza din periferie, neconsumatã prin miºcare, determinã nevrita ºi artrita diabeticã. Cardiacii au ºi ei nevoie de plimbare pentru a asigura o bunã oxigenare a sângelui ºi stimularea funcþiei cardiace. Bolnavii pulmonari cronici au, de asemenea, nevoie de miºcare. În situaþia persoanelor bolnave, care nu pot pãrãsi locuinþa sau sunt imobilizate la pat, este importantã aerisirea periodicã a camerei, chiar în sezon rece, asigurând confortul persoanei respective. Miºcãri active, care necesitã minim de efort sau miºcãri pasive efectuate de persoana care îngrijeºte bolnavul, aduc o razã de luminã în monotonia bolii. Miºcãri lente ale braþelor ºi mâinilor, ale picioarelor, în poziþie culcat sau aºezat, vor umple timpul ºi vor impune un program. Exerciþiile de respiraþie sunt necesare dupã fiecare tip de miºcare, pentru a favoriza buna circulaþie a sângelui ºi oxigenarea creierului. În concluzie, la orice vârstã, plimbarea ºi miºcarea sunt benefice ºi nu trebuie sã lipseascã din programul zilnic.

19

20

Arta de a trãi

Abuzul de alcool, sinucidere lentã Societatea în care trãim este afectatã de un flagel care nu þine cont de vârstã, de pregãtirea profesionalã sau condiþia socialã: consumul de alcool. Alcoolul este o substanþã care, odatã pãtrunsã în organism, ajunge direct în sânge, blocheazã mesajele cãtre creier ºi altereazã percepþiile, emoþiile, simþurile ºi coordonarea miºcãrilor. Efectele negative imediate ale alcoolului asupra organismului sunt: scãderea capacitãþii de a gândi limpede, alterarea memoriei, tulburãri de vedere, vãrsãturi, greutate în coordonarea miºcãrilor, pierderea cunoºtinþei, comã alcoolicã.

Studiile sociologice, realizate dupã 1989, aratã cã românii deþin, în Europa, un loc fruntaº la consumul bãuturilor alcoolice.

Alcoolismul, viciu sau boalã?

Dintotdeauna, omul a perceput alcoolul ca parte integrantã din alimentaþia sa, ºi l-a folosit ca atare. Dar alcoolul poate deveni un drog care creeazã dependenþã. Abuzul de alcool, permanent sau ocazional, precum ºi dependenþa de alcool înseamnã alcoolism, adicã boalã.

Mult timp s-a considerat cã alcoolismul este simptomul unei tulburãri psihice; acum se crede cã el este o boalã care cauzeazã probleme psihoemoþionale ºi fizice.

La sfârºitul secolului al XVIII-lea, medici din Anglia ºi Germania au definit, pentru prima datã, dependenþa de alcool ca fiind o boalã, însã conceptul nu s-a impus imediat în opinia publicã.

Recunoscând în dependenþa de alcool o boalã, Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii relevã cã alcoolismul constituie a treia problemã de sãnãtate, dupã bolile cardiovasculare ºi cancer.

Cum ne putem contamina De cele mai multe ori, anturajul este cel care contamineazã. Prin îndemnuri, prin provocãri, prin exemplu, tinerii sunt iniþiaþi în lumea lui Bachus.

Pentru anumite persoane, alcoolul reprezintã o posibilã rezolvare a

problemelor: probleme legate de serviciu, probleme sentimentale sau legate de viaþa de familie. Dar alcoolul nu rezolvã problemele, ci le înceþoºeazã, le adânceºte ºi mai mult..

Pentru alþii, singurãtatea, plictiseala, stresul, un disconfort de moment sunt motive destul de puternice pentru a recurge la ajutorul ameþitor al unei sticle de alcool.

Fãrã ca cei care beau sã conºtientizeze acest lucru, tendinþa de a bea devine tot mai puternicã, ducând, uºor-uºor, la dependenþã.

Dependenþa de alcool Se disting douã feluri de dependenþã: fizicã ºi psihicã.

Dependenþa fizicã este consecinþa consumului frecvent ºi abuziv de substanþe nocive ºi a adaptãrii organismului prin modificãri metabolice la acestea. Drept urmare, organismul are nevoie de respectiva substanþã ca sã funcþioneze.

Dependenþa fizicã se manifestã la întreruperea consumului, când apar o serie de fenomene neplãcute, numite fenomene

de sevraj. Starea fizicã de aºa-zisã normalitate se reinstaleazã la reluarea administrãrii.

Despre dependenþa psihicã se vorbeºte atunci când existã dorinþa interioarã, iar apoi cerinþa obsesivã de a consuma în continuare substanþa nocivã, fie pentru a-ºi procura din nou plãcere, fie pentru a evita neplãcerile.

Cel care este dependent psihic foloseºte acea substanþã pentru a obþine starea de confort psihic ºi pentru a rezolva stãrile de stres sau indispoziþiile. Atunci când substanþa nu este la îndemânã, apare disconfortul psihic.

Câteva pãreri greºite despre alcool Alcoolismul este transmis genetic, de la pãrinte la copil. Deci, nu pot deveni alcoolici decât cei cu antecedente în familie. Dar nu s-a gãsit o genã a alcoolismului. Alcoolismul este datorat consumului de alcool.

Oamenii beau pentru cã au necazuri.

Dar, de cele mai multe ori, necazurile apar sau sporesc din cauza bãuturii.

Dacã oamenii ar bea cu mãsurã, nu ar deveni alcoolici. Mulþi bãutori cumpãtaþi au devenit alcoolici, pentru cã alcoolul provoacã dependenþã.

Alcoolul dã putere. De fapt, alcoolul slãbeºte organismul. Afecteazã, printre altele, inima, ficatul ºi creierul.

Alcoolul încãlzeºte. De fapt, alcoolul amorþeºte o parte a senzorilor pielii, ceea ce pe moment face sã nu simþi frigul.

Mulþi alcoolici au murit îngheþaþi, deºi cantitatea de alcool consumatã era considerabilã.

Alcoolul dezleagã limbile. De fapt, împleticeºte limbile, imediat ce aburii alcoolului învãluie creierul ºi întunecã judecata.

Implicaþiile sociale ale alcoolismului Marea majoritate considerã alcoolismul un viciu, o slãbiciune moralã ºi fizicã, un comportament vinovat. Dar alcoolismul este o boalã, nu un viciu. El are drept cauzã alcoolul, aºa cum SIDA

Efectele consumului de alcool Alcoolul are efecte multiple, unele de scurtã duratã ºi reversibile, iar altele de duratã mai lungã, adesea ireversibile.

Amintim câteva dintre acestea: rãspunsuri încetinite faþã de stimulii din mediul ambiant, scãderea coordonãrii, scãderea capacitãþii de a gândi limpede, alterarea memoriei ºi a performanþelor intelectuale, tulburãri de vedere, dificultatea de a merge sau de a sta în picioare, boli cardio-vasculare, ciroza hepaticã - alcoolism, comã ºi chiar deces.

Consumul de alcool afecteazã ºi înfãþiºarea, produce depresii ºi contribuie la degradarea fizicã ºi psihicã a organismului.

Dezumanizeazã! Degenereazã fiinþa umanã; slãbeºte inteligenþa ºi voinþa, declanºând toate pornirile rele din om.

,,

Beþia nu creeazã viciile, ea le face sã izbucneascã: impudicul îºi dã în vileag boala, violentul nuºi stãpâneºte nici limba, nici mâna, creºte trufia obraznicului, cruzimea violentului, rãutatea pizmaºului, toate viciile se extind ºi se dezvãluie. (Seneca)

,,

are drept cauzã virusul imunodeficienþei umane (HIV). Alcoolicul este un om bolnav ºi nu trebuie judecat cu prea mare asprime, dacã ne gândim cã, poate, nimeni nu i-a explicat vreodatã unde poate duce consumul de alcool. Mai degrabã ar trebui sã ne gândim cum încurajeazã societatea noastrã acest lucru. Cred cã nu este strãin nimãnui modul în care se face reclamã la alcool sau tutun. Pe strãzi, imense afiºe publicitare încearcã sã ne convingã de calitatea acestui tip de produse. La radio ºi la televizor suntem, de asemenea, informaþi, tot prin mesaje publicitare, ce stare de bine ne poate aduce consumul acestor substanþe. Imediat, însã, suntem avertizaþi: Consumul excesiv de alcool dãuneazã grav sãnãtãþii! Culmea ironiei! Sau, poate, culmea lipsei de grijã ºi de respect faþã de consumatorii de media, mai ales copiii ºi tinerii, pentru care reclamele au o influenþã de neimaginat!

Numeroasele manifestãri de violenþã ºi de criminalitate tot mai des întâlnite în rândul tinerilor au drept cauzã, în primul rând, consumul de alcool.

De aceea, copiii ºi tinerii, atât în familie cât ºi în ºcoalã, trebuie educaþi în spiritul responsabilitãþii. Sã interzici, pur ºi simplu, fãrã sã dai nicio explicaþie, nu este o metodã educativã viabilã. Cei mari, prin cuvânt ºi faptã, trebuie sã formeze convingeri, în mintea ºi în inima celor mici! Pentru cã alcoolul produce mari suferinþe familiei, trebuie sã existe mereu iniþiative de combatere a acestui drog!

Arta de a trãi

Te ajut ca sã te poþi ajuta singur Friedrich von Bodelschwingh (1877- 1946), teolog ºi avocat german care s-a ocupat de persoanele cu probleme sociale, spunea: „Dacã întâlneºti un alcoolic salvat, atunci întâlneºti un erou. În el pândeºte duºmanul adormit. Acest om rãmâne împovãrat de slãbiciunea sa ºi îºi continuã drumul printr-o lume în care se bea fãrã discernãmânt, o lume care nu îl înþelege ºi o societate care se crede îndreptãþitã, în ignoranþa ei, sã îl priveascã de sus ca pe un om inferior fiindcã îndrãzneºte sã înoate împotriva fluviului de alcool. Sã ºtii însã: el este un om excepþional!” ªi, într-adevãr, cred cã trebuie sã fii un om excepþional ca sã te poþi învinge pe tine însuþi, sã te ridici din mocirlã ºi sã ai curajul sã mergi mai departe, dupã ce ai trecut prin experienþa alcoolismului.

Pentru cã boala sa provoacã atâta suferinþã, atât sieºi cât ºi celor din jur, alcoolicul trebuie ajutat sã se trateze. În momentele de luciditate trebuie sã fie atenþionat ºi ajutat sã se responsabilizeze. Avem obligaþia moralã sã ne îngrijim de viaþa ºi de sãnãtatea noastrã. Nimeni nu are dreptul sã provoace suferinþã sau scandal în jurul sãu din cauza unei boli la care, pânã la urmã, s-a ajuns din slãbiciune ºi din lipsã de cumpãtare.

Dacã pentru alte boli existã medicamente sau bolnavul asistã pasiv la intervenþia la care este supus, când este vorba de alcoolism nu existã medicamente minune ºi, fãrã implicarea celui afectat, nu se pot obþine rezultate apreciabile. Primul pas, fãrã care nu existã nicio ºansã de reabilitare, se face atunci când bolnavul recunoaºte cã este dependent de alcool.

Specialiºtii în domeniu acþioneazã dupã principiul „Te ajut ca sã te poþi ajuta singur!”

În cazul alcoolismului, vindecarea depinde, în cea mai mare mãsurã, de participarea activã a pacientului.

Acesta trebuie ajutat sã-ºi reevalueze stilul de viaþã ºi efectul pe care alcoolul îl are asupra sa; trebuie sã stopeze consumul de alcool; trebuie sã trateze simptomele de sevraj.

Existã mai multe tipuri de terapie pentru dependenþii de alcool. Dupã mãrturiile celor care s-au confruntat cu aceste probleme, integrarea într-un grup precum Alcoolicii Anonimi (AA) dã rezultate deosebite. În cadrul AA se desfãºoarã terapie de grup pentru cei care suferã de alcoolism, dar fiecare persoanã poate sã apeleze ºi la terapia psihologicã individualã. În România, AA au cinci grupuri în Bucureºti (unul internaþional cu limba de comunicare englezã) ºi au dezvoltat o reþea de grupuri în teritoriu (Timiºoara, Arad, Piatra Neamþ, Baia Mare, Cluj-Napoca, Târgu Mureº, Braºov, Iaºi, Deva, Bistriþa Nãsãud, Câmpia Turzii, Craiova). „Alcoolicii Anonimi sunt o comunitate de bãrbaþi ºi femei care îºi împãrtãºesc experienþa, puterea ºi speranþa, cu scopul de a-ºi rezolva problema comunã ºi de a-i ajuta ºi pe alþii sã se însãnãtoºeascã de pe urma alcoolismului. Singura cerinþã, pentru participare ca membru, este dorinþa de a nu mai bea. Scopul nostru primordial este acela de a rãmâne abstinenþi...” (din „regulamentul“ AA).

Pentru cã alcoolismul afecteazã întreaga familie, nu doar persoana dependentã de alcool, adesea este recomandatã terapia familialã. Un astfel de tratament va ajuta pacientul sã treacã mai uºor peste problemele secundare dependenþei de alcool, acesta bucurându-se de sprijinul celor apropiaþi.

Existã ºi centre specializate în tratamentul adolescenþilor ºi chiar al copiilor cu alcoolism; în acest caz, sprijinul familiei este extrem de important pe tot procesul recuperãrii.

Dincolo de tehnici medicale ºi terapii care nu sunt de neglijat, dincolo de miturile despre alcoolism ºi despre consumul de alcool, ceea ce este important în renunþarea la abuzul de alcool este voinþa personalã, este dorinþa de a redeveni om liber, de a nu mai fi sclav.

Sclavul propriei slãbiciuni!

CRISTINA ªOICAN

21

22

Istorie ºi spiritualitate

„Dacã bobul de grâu nu moare” Cum sã faci sinteza unui chip fãrã a cãdea în caricaturã, oricât de pioasã ar fi? Cum sã faci dreptate unui om întreg, întregii sale vieþi, precum ºi unei morþi de martir, când suntem presaþi de scurtimea timpului, de lipsa de documente, de nedreptatea involuntarã a memoriei? Cel mai înþelept lucru este sã ascultãm omul însuºi.

Gãsesc într-un manuscris autobiografic din 1902 acest paragraf revelator: „O viaþã cu totul interioarã: în afara doliului ºi a bolilor, niciun eveniment marcant; în interiorul sufletului toate furtunile, toate preschimbãrile, toate neliniºtile, toate luptele”1. Mi se pare cã astfel se transpune în limbaj omenesc vocaþia la sfinþenie: ca o chemare la a-þi trãi viaþa fãrã a da de ºtire nimãnui ci doar ºtiut de Dumnezeu; mai întâi fãrã ºtirea pãrinþilor, prietenilor, celor apropiaþi; fãrã ºtirea, apoi, a sa proprie, în uitarea propriilor sale bucurii ca ºi a propriilor sale suferinþe pur umane, în abisul ultimei dãruiri de sine. „Fugi, taci, ascunde-te”, îi spune Dumnezeu Sfântului Arsenie, unul dintre acei numeroºi aristocraþi care rãspund, în secolul al IV-lea, chemãrii irezistibile a deºertului egiptean. Urmând deci o importantã tradiþie, Prinþul Ghika s-a simþit învestit, încã din adolescenþa timpurie ºi dupã propriile sale cuvinte, cu „o credinþã ... care (îl) munceºte ºi care (îl) va duce acolo unde vrea ea”2. Nu revendicã aceastã dorinþã de se pune în umbrã ca o virtute „personalã”; umil, o atribuie influenþei alor sãi: „Îi datorez mamei mele, scrie el, delicateþea sentimentelor ... tatãlui meu ... pudoarea binelui ... fratelui meu mai mic ºi surorii pe care am pierdut-o antipatia profundã pentru orice afectare, mai ales pentru orice afectare a virtuþii ...”3.

Conform unei vechi tradiþii creºtine, umilinþa adevãratã este singura virtute „lipsitã de nume”: trebuie dobânditã fãrã a-þi da seama ºi pãstratã fãrã a-i acorda atenþie în mod direct.

Pudoarea binelui, umilinþa însoþeºte toate celelalte virtuþi, asigurând astfel adevãrul binelui lor. Nu este surprinzãtor sã gãsim aceastã excludere de sine pânã ºi în cele mai obiºnuite gesturi ale Monseniorului: corespon-

Dl. Marius LAZURCÃ denþa prezentatã în aceastã searã dã mãrturie din plin. Despre suferinþele Prinþului aflãm foarte puþin ºi incidental; ceea ce îl intereseazã este sã nu-ºi alarmeze fratele, dar nici sã nu umbreascã cu propriile sale dureri, necazurile, considerate mai importante, ale celorlalþi. Totuºi, suferinþele Monseniorului nu sunt întotdeauna trecute sub tãcere. Devenite uneori evidente prin dramatismul lor, sunt imediat acoperite cu umor: punerea la loc a „unui kilogram ºi jumãtate de intestin”4 nu este desigur un detaliu crud de patologie, ci mai degrabã dovada admirabilei „ironii faþã de sine însuºi”5 de care dã dovadã cu delicateþe.

Avatarurile unei dictaturi în devenire au frecvent dreptul la aceeaºi ironie din partea Prinþului: neplãcerile legate de locuinþã, de care la drept vorbind Monseniorul nu se plânge, sunt atribuite unor legi absurde „care rechiziþioneazã case, camere ºi metri cubi de aer”6.

Supravegheat în mod constant , Prinþul Ghika simte cã „i-a îmbunat pe jandarmi”, niºte gardieni pe care suntem surprinºi sã-i gãsim prezentaþi ca „oameni foarte cumnsecade, în ciuda serviciului pe care sunt puºi sã-l facã”7.

Monseniorul nu zãboveºte niciodatã asupra încercãrilor prin care trece. Face o scurtã cronicã a lor, spre folosul corespondenþilor sãi; de altfel, face inventarul spre propriul sãu folos, pentru a se sluji de el în meditaþia sa continuã la lucrurile de pe urmã. Astfel, transformã relele trecãtoare în binele veºnic: amintirea faptului cã era în mod dramatic „agãþat de o eventualitate cotidianã”8 nu este un semn de frivolitate paradoxalã ºi îndoielnicã, ci mãrturia abandonãrii sale complete în Dumnezeu.

Scrisorile traseazã un proces neîncetat de transfigurare, un fel de autoproiectare pe orizontul unui Adevãr mângâietor. Dar, în aceastã transfigurare, prezenþa celorlalþi rãmâne constantã, pentru cã suferinþele Monseniorului îºi primesc sensul lor veritabil ca rãscumpãrare pentru greºelile celorlalþi, mai întâi, ale sale, apoi: „I-am oferit bunului Dumnezeu, scrie el, toate micile mele necazuri pentru voi toþi, ca ºi pentru binele meu cel mai mare”9. ªi din nou, aceastã minunatã uitare de sine care se manifestã ca umor, când se descrie primind sfânta împãrtãºanie pe masa de operaþie: „Am avut în acelaºi timp abdomenul deschis, ochii deschiºi ºi cerul deschis”10.

Faþã de neamul sãu, Monseniorul nu este întotdeauna afectuos. Întristat de „vidul cel mai total al lucrurilor sufleteºti”11, de „mania deformantã a bucureºtenilor”12, de frivolitatea conspiratorilor ocazionali ºi de laºitatea lor odatã prinºi13, Prinþul nu se simte totuºi separat de poporul sãu. Îi cere rugãciune constantã fratelui sãu ca sã nu se

Istorie ºi spiritualitate arate „mai prejos de nivelul cerut ca român”14. În catastrofã, iubirea Monseniorului pentru patria sa nu este cea a unei victime. Ceea ce ilustreazã destinul Prinþului nu este înfrângerea binelui în istorie, ci mai degrabã eºecul scontat al oricãrei întreprinderi umane pur seculare, dezlegate de sursa sa veºnicã. Dupã exemplul Învãþãtorului sãu, Vladimir Ghika a învins lumea ºi istoria, iar prezenþa noastrã aici este mãrturia cea mai elocventã.

MARIUS LAZURCÃ Note 1 Manuscrisautobiografic,deacumînainteMA. 2 Ibidem.

3 Ibidem.

4 Scrisori cãtre fratele meu în exil , Bucureºti, 2008, p. 42.

5 MA. 6 Lettres , p. 76.

7 Ibidem.

8 Ibidem, p. 84.

9 Ibidem, p. 78.

10 Ibidem, p. 90.

11 Ibidem, p. 62.

12 Ibidem, p. 78.

13 „Georges Mano a fost nevorosimil ca martor, la tribunal ca ºi în ce priveºte educaþia, ºi la fel de laº odatã prins, cât de fanfaron era înainte”, Ibidem, p. 60.

14 Ibidem, p. 86.

Întâlnire formativã a familiilor „Nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine” (Gal 3,22).

Aceasta este tema întâlnirii pe care Centrul diecezan pentru pastoraþia familiilor catolice din Arhidieceza de Bucureºti o propune familiilor din parohiile Arhidiecezei. Întâlnirea va avea loc în perioada 5-7 iunie la Mãnãstirea fraþilor carmelitani de la Snagov (Ciofliceni). La întâlnire, care are caracter formativ, sunt aºteptate familii reprezentante din fiecare parohie precum ºi membrii Asociaþiei familiilor catolice Vladimir Ghika. Scopul acestei întâlniri este acela de a aprofunda credinþa în viaþa de familie, precum ºi stabilirea programului pentru anul pastoral 2009-2010, care va fi dedicat legãturii dintre taina preoþiei ºi taina cãsãtoriei. Relaþii suplimentare la domnul Ioan Robu: telefon 0723366833.

Mons. Ghika la cãsãtoria dlui Neagu Djuvara

Evocarea Monseniorului Ghika la Ambasada României în Franþa 15 aprilie 2009

Dl. ªtefan de FAY

Dl. NeaguDjuvara

Ambasada României la Paris a organizat în seara de miercuri, 15 aprilie, o întâlnire dedicatã comemorãrii Monseniorului Vladimir Ghika, incluzând ºi o expoziþie despre viaþa ºi activitatea sa, realizatã de Antoneta Vlaicu ºi Maria Sander. Mai multe prezentãri au precedat proiecþia filmului Fratelui meu din exil, realizat ºi prezentat de Ana Boariu. În salutul pe care l-a adresat celor prezenþi, ambasadorul României în Franþa, domnul Teodor Baconschi, a subliniat unicitatea ºi tragismul destinului Monseniorului Vladimir Ghika, arãtând cã o rememorare a evoluþiei sale spirituale e cu atât mai necesarã, cu cât beatificarea lui deschide perspectiva unei noi abordãri.

Câþiva invitaþi de prestigiu au aprofundat diferite aspecte ale vieþii ºi operei Monseniorului Ghika: istoricul Neagu Djuvara a vorbit despre istoria familiei Ghika ºi întâlnirea lui personalã cu el; scriitorul ºi jurnalistul francez Jean-Yves Conrad a oferit detalii ilustrate asupra perioadei în care Monseniorul s-a aflat la Paris; Consulul onorific al României la Nisa, domnul ªtefan de Fay, a arãtat legãturile de familie pe care le are cu familia Ghika ºi a prezentat cartea semnatã de tatãl sãu, dedicatã Monseniorului, iar Excelenþa Sa, domnul Marius Lazurcã, Ambasadorul României la Vatican, a realizat un eseu despre dimensiunea moralã a operei ºi existenþei lui Vladimir Ghika.

23

24

Pastoraþia universitarã

Ultimele pregãtiri pentru întâlnirea studenþilor europeni cu Papa

Oraºul Uppsala din Suedia a fost, în perioada 17-19 aprilie, gazda întâlnirii membrilor Comitetului European pentru Pastoraþia Universitarã. Au participat delegaþi naþionali ai pastoraþiei universitare din Germania, Belgia, Anglia, Italia, Polonia, Portugalia, România, Rusia, Slovacia ºi Suedia. Þara noastrã a fost reprezentatã de pr.

Iosif Tiba, capelan universitar.

Principalul subiect în ordinea de zi a fost pregãtirea apropiatei Întâlniri Europene a Studenþilor cu Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea, care va avea loc la Roma, în perioada 9-12 iulie. Participanþii au mai discutat despre formarea capelanilor universitari ºi despre perspectivele de viitor ale pastoraþiei în universitãþi.

La încheierea lucrãrilor, Nunþiul Apostolic pentru þãrile scandinave, Arhiepiscopul Emil Paul Tscherrig a dat citire mesajului pe care Secretarul de Stat al Vaticanului, Cardinalul Tarciso Bertone, l-a adresat participanþilor la Întâlnirea de la Uppsala. În mesajul sãu, Cardinalul Bertone a subliniat importanþa ºi necesitatea implicãrii Bisericilor locale în evanghelizarea mediului universitar.

Întâlnirea

profesorilor

catolici

din

Capitalã

Pentru a începe o pastoraþie a profesorilor în Arhidieceza de Bucureºti, Înaltpreasfinþitul Ioan Robu i-a invitat, duminicã, 26 aprilie, pe profesorii catolici din Capitalã la o primã întâlnire, la care au rãspuns peste 60 de cadre didactice ºi pedagogi din parohiile bucureºtene. Întâlnirea a început cu Sfânta Liturghie, de la ora 18.30, prezidatã în Catedrala „Sf. Iosif” de cãtre Preasfinþitul Cornel Damian, Episcop auxiliar de Bucureºti, alãturi de care au concelebrat preoþi profesori, pr. Isidor Mãrtincã, decanul Facultãþii de Teologie Romano-Catolicã ºi Asistenþã Socialã a Universitãþii din Bucureºti, ºi pr. Iosif Tiba, capelan universitar.

Dupã Sfânta Liturghie a urmat o conferinþã, cu dezbateri, pe tema pastoraþiei profesorilor. Conferinþa a avut loc în Aula Magna a Institutului Teologic Romano-Catolic „Sf. Tereza”.

Dupã cuvântul de salut adresat de Preasfinþitul Cornel Damian, pr. Iosif Tiba a explicat pe scurt scopul întâlnirii ºi rolul pastoraþiei profesorilor ºi universitarilor. Câþiva dintre profesorii prezenþi au exprimat apoi problemele cu care se confruntã în activitatea lor, exprimându-ºi speranþa ca prin întâlnirile viitoare sã poatã gãsi împreunã soluþii. „Biserica - a declarat pr. Iosif Tiba la finalul întâlnirii - este solicitatã sã creeze în universitãþi ºi în ºcoli un ambient unde profesorii ºi elevii/ studenþii sã poatã sã-ºi alimenteze pasiunea pentru adevãr, gustul pentru frumos ºi dorinþa de a face binele”. „Este important - a adãugat pr. Tiba - ca Biserica sãºi facã simþitã prezenþa acolo unde o mare parte dintre fiii ei studiazã, lucreazã ºi cerceteazã”.

ANUNÞ

Înscrieri la Facultatea de TTeologie eologie Catolicã din Bucureºti

Facultatea de Teologie Romano-Catolicã a Universitãþii din Bucureºti organizeazã, pentru anul universitar 2009-2010, înscrieri în învãþãmântul universitar de licenþã, cu specializare în teologie socialã romano-catolicã. Înscrierile vor avea loc în perioada 13-18 iulie, iar concursul de dosare este programat în perioada 20-25 iulie. Înscrierile se fac la secretariatul facultãþii din Str. G-ral Bethelot nr. 19, et. 2, Sector 1, Bucureºti, tel/fax: (021)314.86.10; e-mail: facultateacatolica@yahoo.com; site: www.fcunibuc.ro.

Facultatea de Teologie Romano-Catolicã din Bucureºti urmãreºte sã construiascã o alternativã moralã de rezolvare a problemelor sociale ºi de comunicare socialã în spiritul valorilor creºtine. Prin conlucrarea profesorilor ºi a studenþilor catolici ºi ortodocºi este oferitã o alternativã ecumenicã atât în discursul teologic, cât ºi în cel ºtiinþific ºi practic. Prin discursul practic, se urmãreºte fundamentarea moralã ºi ºtiinþificã a interdependenþei dintre persoanele umane, precum ºi dintre persoanele umane ºi societate.

Suflet tânãr Gândul meu pentru tine/ri Dragã prietene, Cei puternici ai lumii spun: Noi putem face totul.

Dar Domnul spune: Eu sunt Dumnezeul cel atotputernic.

Cei înþelepþi ai lumii spun: Noi am descoperit arta desãvârºirii.

Dar Domnul spune: Eu sunt Cel sfânt.

Savanþii din lume spun: Noi am ajuns la nivelul cel mai înalt al ºtiinþei.

Dar Dumnezeu spune: Eu sunt Domnul, care te vindecã.

Cei siguri din lume spun: Noi avem bani la bancã ºi nu ne pasã de nimic.

Dar Domnul spune: Eu sunt un Dumnezeu gelos.

Cei ce guverneazã lumea spun: Noi avem controlul în toate colþurile lumii.

Dar Dumnezeu spune: Eu stãpânesc pe pãmânt.

Cei ce sunt organizaþi în aceastã lume spun: Noi vã oferim protecþia maximã.

Dar Dumnezeu spune: Eu îþi vin în ajutor.

Cei ce sunt capabili în aceastã lume spun: Aveþi încredere în noi.

Dar Dumnezeu spune: Eu sunt cu tine.

Cei cu influenþã în lume spun: Noi vom rezolva totul.

Dar Dumnezeu spune: Eu îþi ºterg fãrãdelegile.

Cei cu posibilitãþi în lume spun: Noi ne ocupãm de cei nevoiaºi.

Dar Dumnezeu spune: Eu vã mângâi.

Cei cu funcþii înalte în lume spun: Noi avem dreptul sã vorbim.

Dar Dumnezeu spune: Eu vorbesc.

Cei ce sunt în primul rând în lume spun: Noi vã oferim eliberarea.

Dar Dumnezeu spune: Eu sunt cel care am fãgãduit mântuirea.

Cei înarmaþi în lume spun: Noi aducem securitate popoarelor.

Dar Dumnezeu spune: Eu sunt scutul tãu ºi rãsplata ta.

Pr Pr.. DANIEL BULAI

Cristos a înviat!

20 aprilie 2009

Preacucernici pãrinþi, dragi tineri, Se apropie data când se vor împlini zece ani de la vizita Sfântului Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea în România. Pentru cã în perioada 7-9 mai 2009 este fixat deja un program încãrcat, Arhiepiscopul Ioan ROBU, aºa cum i-a anunþat pe toþi preoþii prezenþi în Joia Sfântã în Palatul Arhiepiscopal, a stabilit ca în data de 16 mai 2009 tinerii din Arhidiecezã sã marcheze acest eveniment. Arhiepiscopul nostru a argumentat importanþa unei întâlniri a tinerilor, cu acest prilej, spunând: ”Mulþi dintre tinerii de astãzi în 1999 erau copii, dar acum au ocazia sã cunoascã aceastã vizitã istoricã a Papei Ioan Paul al II-lea în România ºi, apoi, acest Papã care a fost un Papã al tinerilor, i-a iubit pe tineri ºi tinerii l-au iubit pe el”.

Aºadar, întâlnirea tuturor tinerilor din parohiile Arhidiecezei noastre, însoþiþi de preoþi ºi persoane consacrate, va avea loc sâmbãtã, 16 mai 2009, la Catedrala Sf. Iosif din Bucureºti ºi va cuprinde trei momente importante: 1. Vizitarea unei expoziþii de fotografii la Academia Românã din Bucureºti (orele 10.00-12.00); 2. Celebrarea Solemnã a Sfintei Liturghii în catedrala Sf. Iosif (ora 12.15); 3. ”Festivalul Tinerilor” în cinstea Sfântului Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea (ora 14.00-16.00, în curtea catedralei Sf. Iosif).

Pentru vizitarea expoziþiei de fotografii preoþii care însoþesc grupurile parohiale de tineri sunt rugaþi sã anunþe ora de sosire la catedrala Sf. Iosif, precum ºi numãrul tinerilor din grup, pentru ca apoi un responsabil sã-i conducã la Academia Românã.

De la catedrala Sf. Iosif la Academia Românã se va merge pe jos, în mod organizat.

Persoanele de contact sunt Claudia SALCA la nr. de tel.: 0728724593 ºi Marius POGAR la nr. de tel.: 0729780943.

La Liturghia Solemnã din catedrala Sf. Iosif pot participa ºi copii ºi familii din parohiile Arhidiecezei. Tinerii vor participa trup ºi suflet la animarea Sfintei Liturghii!

Persoana de contact este Sr. Tereza, nr. de tel.: 0728.636.990. ”Festivalul Tinerilor” constã în prezentarea de cântece ºi de montaje artistice intercalate cu un film despre Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea ºi ”gânduri” adresate tinerilor de cãtre acest Mare Papã. Festivalul va avea loc pe o scenã amenajatã în curtea Catedralei.

- Cântecele vor fi prezentate de cãtre Formaþia ”Suflet Tânãr”, de cãtre tineri invitaþi din alte dieceze ºi de cãtre tinerii din parohiile care doresc sã se înscrie la acest program. La capitolul cântece va intra ºi concursul de imnuri în vederea desemnãrii imnului diecezei pentru Întâlnirea Naþionalã a Tineretului de la Baia Mare.

- În ceea ce priveºte montajele artistice (mici scenete cu mesaj religios, de maxim 8 minute) au precedenþã grupurile care se vor înscrie pentru desemnarea scenetei diecezane pentru Întâlnirea Naþionalã a Tineretului de la Baia Mare, dar sunt aºteptate ºi alte grupuri care pot transmite un mesaj din Activitatea Pontificalã a Papei Ioan Paul al II-lea. La acest capitol sunt aºteptate sã aducã o contribuþie generoasã grupurile de la Oratoriile din Arhidiecezã.

- ”Festivalul Copiilor”, aºa cum este fixat în Planul Pastoral 2008-2009, ar trebui sã fie în apropierea acestui eveniment. Pentru cã data este doar la o sãptãmânã distanþã, acesta se va desfãºura în cadrul programului ”Festivalul Tinerilor”. Copiii (cu vârsta 8-13 ani) care doresc sã participe la acest program o pot contacta pe Ana Maria ªTEFAN la nr. de tel.: 0732656292.

Pentru alte informaþii despre ”Festivalul Tinerilor” nu ezitaþi sã contactaþi pe Anton BALINT la nr. de tel.: 0726.668.604 sau pe Iulian GIURGICÃ la nr. de tel.: 0721485407.

Sfântul Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea, în data de 2 aprilie 2009 spunea: ”Papei Ioan Paul al II-lea îi plãcea sã-i numeascã pe tineri viitorul ºi speranþa Bisericii: Strãjerii dimineþii chemaþi sã construiascã un viitor de speranþã pentru umanitate cu iubirea pe care Duhul Sfânt o revarsã în noi”.

Toate spre mai marea slavã a lui Dumnezeu!

Pr Pr.. DANIEL BULAI Responsabil diecezan cu pastoraþia tineretului

25

26

Lecturi

Eveniment editorial Catedrala Sfântul Iosif, Bucureºti Editura ARCB 2009, 270 pag.

Album fotografic publicat cu ocazia împlinirii a 125 de ani de la consacrarea Catedralei.

Prefaþat de Arhiepiscopul Ioan Robu, volumul cuprinde un studiu introductiv de Mihaela Voicu, un tabel cronologic de Pr. Eugen Bortoº ºi Dãnuþ Doboº, un amplu comentariu artistic de Tereza Sinigalia ºi o prezentare a evenimentelor liturgice anuale de Cristina ªoican.

Albumul oferã o bogatã colecþie de fotografii, care acoperã întreaga existenþã a Catedralei de la 1875 pânã în 2008, surprinzând evenimente ºi personalitãþi marcante ºi ilustrând tezaurul artistic al acestui monument istoric ºi de arhitecturã. Volumul apare în patru limbi: românã, englezã, francezã ºi italianã, ºi poate fi procurat de la Librãria Sfântul Iosif.

Ioan Paul al II-lea, Sculaþi-vã, sã mergem!

Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti, 2009, 192 pag.

«Iubirea dumnezeiascã nu aºazã pe umerii noºtri poveri pe care sã nu le putem purta, ºi nu ne prezintã exigenþe cãrora sã nu le putem face faþã. Dacã ne cheamã, El vine ºi cu ajutorul necesar.

Spun acestea dintr-un loc în care m-a adus iubirea lui Cristos Mântuitorul, cerându-mi sã plec de pe meleagurile mele ºi, în altã parte, prin mila Lui, sã aduc roade, roade care sã rãmânã (cf. In 15,16).

Repetând cuvintele Învãþãtorului ºi Domnului nostru, ºi eu vã adresez, fiecãruia în parte, chemarea: “Sculaþivã, sã mergem!”(Mc 14, 42). Sã mergem încrezãtori în Cristos. El ne va însoþi pe aceastã cale pânã la þinta pe care doar El o cunoaºte.»

Cu aceste cuvinte îºi încheia Ioan Paul al II-lea volumul autobiografic intitulat tocmai Sculaþi-vã, sã mergem!, apãrut cu un an înainte ca marele pontif sã treacã în casa Tatãlui. Concluzie a unei ample retrospective pe care Papa însuºi o conduce cu profundã acuitate teologicã, dar ºi cu realism ºi umor, aceste cuvinte sunt o confirmare. În lumina evenimentelor care le-au urmat, ele ne apar profetice.

Karol Wojtyla s-a nãscut la Wadowice, la 18 mai 1920. În 1946, dupã ce urmeazã în clandestinitate seminarul în anii grei ai rãzboiului, este hirotonit preot. Fotografia de mai jos (din 1955) ni-l prezintã pe Karol Wojtyla citind în caiac, în timpul uneia dintre excursiile pe care, ca tânãr preot, le organiza anual cu un grup de prieteni. Trei ani mai târziu, în timpul unei alte excursii similare, Karol Wojtyla este chemat la Varºovia de cãtre Cardinalul Stefan Wyszyñski, pe atunci Primatul Poloniei, pentru a fi anunþat cã a fost numit episcop auxiliar de Cracovia. Wojtyla avea numai 38 de ani ºi prima reacþie a fost sã refuze.

Cardinalul i-a rãspuns cã de “beteºugul tinereþii te vindeci repede”. A început astfel un itinerar – cel al vieþii episcopale – pe care viitorul papã l-a trãit cu profund spirit de credinþã. În evocarea plinã de afecþiune a perioadei episcopale, Papa împleteºte meditaþia teologicã cu descrierea oamenilor, a locurilor ºi a evenimentelor care l-au marcat. Credinþa sa se defineºte, implicit, prin trei mari dimensiuni: o spiritualitate adâncã ºi lipsitã de podoabe inutile, o solidã ancorare în realitate ºi, nu în ultimul rând, o bunã dozã de sportivitate. Sportivitate care se manifestã nu doar în frecventele ieºiri în naturã, pe care viitorul Papã nu le va abandona niciodatã, ci ºi – ºi mai cu seamã – în nenumãratele confruntãri pe care i le-a oferit viaþa: cu autoritãþile comuniste, cu evenimentele timpului sãu, cu diversele dezbateri sociale ºi intelectuale, cu lipsurile, cu boala ºi, în cele din urmã, cu moartea.

Spuneam cã ultimele cuvinte cu care Papa îºi încheie aceastã autobiografie au o aurã profeticã tocmai pentru cã – o lume întreagã stã mãrturie acestui fapt! – ºi în întâmpinarea morþii Ioan Paul al II-lea a mers cu aceeaºi sportivitate. A fost “lupta cea bunã”, pe care a dus-o pânã la capãt în Palatul Apostolic din Vatican, la 2 aprilie 2005.

Publicatã simultan în Italia, Franþa ºi Germania, pentru prima datã în 2004, autobiografia Papei Ioan Paul al II-lea referitoare la anii de episcopat la Cracovia apare acum ºi în limba românã, la Editura ARCB, în traducerea domnului Nicolae Mareº.

Paginã realizatã de LLIANA IANA GEHL

Educaþie media

Mitul fals al copilului „competent” în mass-media Vi s-a întâmplat de multe ori, dragi pãrinþi, ca fiul sau fiica dumneavoastrã, care abia a ajuns la vârsta priceperii sau poate chiar mai mic, sã vã ia telecomanda sau mausul din mânã ºi sã vã arate ei cum se programeazã televizorul sau cum se lucreazã într-un anume program din calculator. Prima reacþie a dumneavoastrã, s-ar putea spune cu o voitã exagerare, a fost aceea de a-i considera ca pe niºte mici „laureaþi” în domeniul mijloacelor de comunicare în masã sau, mai bine zis, competenþi în mass-media.

Ecranul, antrenorul puilor de om Adulþii sau, mai bine zis, pãrinþii copiilor competenþi cred cã nu mai au ce cãuta în zona ecranului ºi considerã cã ºi-au lãsat pe mâini bune copiii. Ecranul, ºi când spun ecranul mã gândesc la cel al televizorului, dar ºi la cel al computerului, a condensat într-o perioadã destul de scurtã, cum ar fi vârsta priceperii, ceea ce un om poate învãþa pe parcursul a 18, 19 ani de viaþã, deoarece, cu ajutorul cunoºtinþelor din diverse domenii, a transformat capacitãþile naturale ale copilului într-o competenþã care se manifestã fie în forme de abilitate practicã, fie în forme de gândire criticã. Pânã aici totul pare extraordinar, dar ºi straniu, ba mai mult dramatic ºi real.

Sã facem un calcul simplu. Dacã aceºti copii se uitã la televizor sau se joacã pe calculator, de exemplu, patru ore pe zi, în 365 de zile constatãm cã au fãcut acest lucru timp de 1460 de ore; la ºcoalã merg, în 12 ani, cam cinci ore pe zi, timp de 200 de zile pentru cã scãdem vacanþele, ºi avem un total 1000 de ore. Când copilul va împlini vârsta de 18 ani, televizorul sau calculatorul va avea un avantaj de 5520 de ore. ªi calculul spune puþin dacã ne gândim la cât de „atenþi” sunt copiii la orele de curs ºi cât de atenþi sunt în faþa ecranului.

Aþi fost vreodatã nevoiþi sã vã „dezlipiþi” copilul de învãþãtoare? Nu cred, dar, cu siguranþã, l-aþi „dezlipit” de multe ori cu greu de ecranul televizorului ºi al computerului. Studiile aratã cã timpul de atenþie, de exemplu, la o orã de curs este între cinci ºi maxim ºapte minute, în faþa ecranului acest timp se transformã în ore.

Copilul competent Conform gândirii multora dintre noi, copilul competent este cel care nu are nevoie sã fie introdus în realitatea complexã a mijloacelor de comunicare, pentru cã o cunoaºte deja. Nu are nevoie sã fie însoþit de un adult în faþa imaginii deoarece, pentru el, totul este evident în realitatea virtualã.

Astãzi, însã, competenþa în mass-media a copiilor nu trebuie sã se rezume doar la nivelul tehnic, ci ea trebuie sã cuprindã un nivel mai înalt, acela de a depãºi starea de pasivitate a spectatorului în faþa ecranului ºi sã înceapã sã „citeascã”, adicã sã interpreteze, mesajele primite. Ceea ce înseamnã cã pot ºi trebuie sã-ºi exprime opiniile critice asupra programelor pe care le urmãresc, însã la acest nivel copilul nu poate ajunge de unul singur, chiar dacã este competent din punct de vedere tehnic.

Copiii nu pot înþelege, în profunzime, sistemul de valori ºi propunerile de viaþã care se gãsesc în interiorul produselor mediatice, ceea ce presupune o interacþiune între sfera competenþei în mass-media ºi cea moralã.

Nu lãsaþi copilul singur în faþa ecranului!

Misiunea adultului sau a pãrintelui nu este aceea de a schimba canalul sau de a încerca sã-i distragã atenþia atunci când, pe neaºteptate, pe ecran apar scene care fac trimitere la sfera eroticosexualã sau de altã naturã. Mai de folos ar fi sã înceapã cu el un dialog. Închiderea ecranului sau schimbarea canalului intrã în zona cenzurii, a mistificãrii, iar copilul, cu timpul, îºi va da seama ºi va dori sã descopere ceea ce îi ascund pãrinþii, va voi sã „perforeze” cortina tãcerii.

Rolul de educatori al pãrinþilor trebuie sã se exercite ºi în faþa ecranului, dar nu prin cenzuri ºi interziceri, ci mai degrabã introducându-i în aceastã lume a mijloacelor de comunicare în masã, învãþându-i sã „consume” numai ceea ce le face bine, aºa cum odinioarã i-au introdus în lumea alimentaþiei, învãþându-i sã mãnânce numai ce le face bine.

Pr IVIU BÃLêCUÞI Pr.. LLIVIU

Ziua

Mondialã

a

Comunicaþiilor

Sociale

Duminicã, 31 mai, se va celebra cea de-a 43-a Zi Mondialã a Comunicaþiilor sociale. Tema aleasã anul acesta de Sfântul Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea este: Noi tehnologii, noi relaþii: promovarea unei culturi a respectului, dialogului ºi prieteniei. Sfântul Pãrinte se adreseazã în mod special „generaþiei digitale” ºi o îndeamnã sã foloseascã noile tehnologii (telefoanele mobile, computerele, internetul) „pentru promovarea înþelegerii ºi solidaritãþii umane”.

Pentru noi, cei care lucrãm la revista Actualitatea Creºtinã, Ziua Comunicaþiilor Sociale este o ocazie de a vã mulþumi tuturor, preoþi ºi credincioºi, pentru cã citiþi revista noastrã ºi cãrþile care apar la editura noastrã, precum ºi pentru rugãciunile dumneavoastrã. Într-un mod deosebit, mulþumim tuturor acelora care duminicã, 31 mai, vor contribui cu generozitatea lor la colecta care se va face pentru susþinerea Centrului de comunicare socialã din Arhidiecaza noastrã.

(A.C.)

27

28

Din istoria Bisericii

ICONOCLASMUL (II) Problema cultului imaginilor nu se pune pentru religiile aniconice (ebraism, islamism etc.), ci pentru cele care admit venerarea imaginilor sacre. În istoria creºtinismului, atât în Rãsãrit, cât ºi în Apus, influenþele veterotestamentare ºi confuzia dintre adorarea imaginilor ºi venerarea imaginilor au provocat, din primele secole, atitudini ºi episoade de iconomahie sau iconoclastie. Între iconomahi sunt amintiþi de obicei, Tertulian, Clement din Alexandria, Minucius Felix, Arnobius, Lactanþiu, Eusebiu din Cezareea, Petru Fullon, Filoxen de Mabbug, Severus de Antiohia etc.; iar între puþinii iconoclaºti mai importanþi, se semnaleazã, la sfârºitul secolul al VI-lea, Sever de Marsilia.

Iconoclasmul, în contextul sãu creºtin, este asociat în mod deosebit cu o perioadã din istoria Imperiului Bizantin, unde pot fi evidenþiate trei perioade distincte: în primul rând etapa criticã sub domnia lui Leon al III-lea (717-741) ºi Constantin al V-lea (741-775), ºi conciliul iconoclast din 754; îi urmeazã apoi al doilea Conciliu din Niceea (787), iar în ultimã fazã restaurarea (815-842) ºi extincþia sa finalã.

Cauzele, începutul ºi evoluþia iconoclasmului Din ordinul califului Yazid al II-lea (720-724), guvernator al Egiptului, a început distrugerea icoanelor din biserici, ceea ce provoca indignarea populaþiei. În acelaºi timp, se declanºeazã, în Imperiul Bizantin, lupta iconoclastã. Cele douã evenimente sunt în relaþie: Coranul interzice icoanele ºi condamnã venerarea lor, iar adversarii icoanelor, care se aflau în clasele cultivate bizantine, considerau cã existau exagerãri în adorarea unor icoane fãcãtoare de minuni. Mai mult, în secolul al VI-lea, în afara icoanelor propriu-zise, au apãrut legende cu icoane nefãcute de mânã omeneascã (acheropoete), pe care credincioºii doreau sã le aibã ca o prezenþã a celui pe care-l reprezentau.

Dinastia isauricã (din care fãcea parte Leon al III-lea, considerat pãrintele iconoclasmului), sub influenþe orientale, care purtau amprenta iudaismului ºi a islamismului, aprinde lupta iconoclastã împotriva imaginilor, luptã ce antreneazã cu adevãrat întregul stat. În jurul anului 724, doi episcopi din Asia Micã, Constantin din Nakoleia ºi Toma din Claudioupolis, sprijiniþi de împãratul Leon al III-lea ºi de câþiva consilieri ai acestuia, s-au opus tradiþiei patriarhului German I cu privire la venerarea icoanelor. German a fost împotriva episcopului din Nakoleia cu privire la ideea sa iconoclastã, însã, fãrã sprijinul împãratului, nu avea nicio ºansã.

În 726, împãratul Bizanþului, printr-un edict, cere distrugerea icoanelor ºi a statuilor, al cãror cult era socotit idolatrie. Pentru început, a ordonat distrugerea icoanei miraculoase, aflatã deasupra porþilor de bronz ale palatului. Acest lucru produce o încãierare în care ofiþerul de pazã este ucis, dar astfel de scene sunt prezente ºi în alte oraºe, motiv pentru care împãratul porunceºte distrugerea tuturor icoanelor din biserici ºi mãnãstiri.

Un sinod convocat în 730 de Leon, la Constantinopol, a condamnat imaginile, în vreme ce, la Roma, în 731, un contra-sinod îi anatemiza pe adversarii imaginilor. Pornirea iconoclastã continuã cu fiul sãu, Constantin al V-lea, a cãrui atitudine a fost ºi mai violentã: el a condamnat cultul imaginilor Fecioarei, ale sfinþilor ºi rãspândirea moaºtelor. De asemenea, ºi el adunã, într-un un sinod din 754, 338 de episcopi iconoclaºti ce hotãrãsc ºtergerea cultului icoanelor.

Sfârºitul perioadei iconoclaste cu aportul major a douã împãrãtese Împãrãteasa Irina, adeptã înflãcãratã a cultului imaginilor ºi o supusã ascultãtoare a cãlugãrilor, convoacã un al ºaptelea sinod ecumenic - care n-a putut fi þinut în 786 la Constantinopol, din pricina opoziþiei armatei, dar care s-a întrunit, în anul urmãtor, la Niceea. Ea a obþinut din partea acestuia restaurarea cultului imaginilor ºi al moaºtelor. Toate acestea s-au întâmplat sub preºedinþia delegaþilor Papei Adrian I ºi a patriarhului Tarasie.

Sub împãratul Leon al V -lea, Armeanul, din dinastia frigianã (802-867), se redeschide lupta împotriva icoanelor, iar patriarhul Nichefor, care nu recunoaºte acte sinodale fãrã aprobarea Papei, este silit sã abdice (815).

Leon al V -lea, Armeanul, este asasinat, luându-i locul Mihail al II-lea, iconoclast moderat. L-a urmat Teofil I (829-842), mare iconoclast, care a murit cu remuºcãri pentru crimele fãcute împotriva iconodulilor. Îi urmã fiul sãu, Mihail al III-lea (842-867) care, împreunã cu mama sa, Teodora, convoacã Sinodul din 11 martie 842, sub preºedinþia patriarhului Metodie, iconodul. În ceremonia solemnã din Sfânta Sofia, se proclamã cultul icoanelor ºi Duminica Ortodoxiei, recunoscutã de Papa Romei, Grigore al IV-lea (827-844) ºi de toþi patriarhii Orientului..

Pr Pr.. EMANUEL DUMITRU

Monseniorul Stanislau TTraian raian Jovanelli (1890 – 1961) S-a nãscut la 8 decembrie 1890, la Turnu Severin ºi a urmat cursurile Seminarului Sfântul Duh din Bucureºti ºi pe cele ale Colegiului De Propaganda Fide din Roma. A fost sfinþit, la 6 iunie 1914, la Roma, iar dupã întoarcerea în þarã a activat în parohiile Craiova, Bãrãþia, Bucureºti, îndeplinind ºi funcþiile de profesor la Convictul Sfântul Andrei (Bucureºti), Seminarul ºi Academia Teologicã Sfântul Duh, secretar arhiepiscopal, econom general ºi canonic al Catedralei Sfântul Iosif.

Din cauza convingerilor sale anticomuniste, a fost arestat de Securitate, în 1949, fiind eliberat în 1951. A devenit Vicar General al Arhidiecezei, funcþie pe care a deþinut-o pânã în 1961. Monseniorul Stanislau Traian Jovanelli a fost un remarcabil predicator ºi s-a evidenþiat prin lucrãrile de restaurare la Catedrala Sfântul Iosif. Moare, la 7 septembrie 1961, la Bucureºti.

Dr ÃNUÞ DOBOª Dr.. D DÃNUÞ