Actualitatea creştină, nr. 6 /2004

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:

Cu gândul la Sfântul Anton Venind, prin bunãvoinþa Ordinului Franciscan, relicva Sfântului Anton în Arhidieceza noastrã ca ºi în alte dieceze din þarã, îi mulþumim lui Dumnezeu cã „l-am cunoscut” pe acest sfânt încã din copilãrie. Îmi amintesc cum mi se aprindea imaginaþia când auzeam despre minunile sãvârºite de el ºi cã Sfântul Anton te ajutã la gãsirea lucrurilor pierdute. Pentru câte nu l-am rugat!

Aº putea spune cã el este un sfânt, printre alþii, care m-a însoþit, mai întâi în copilãrie ºi în tinereþe, ajutându-mã cu exemplul lui sã-mi întãresc vocaþia la preoþie, apoi, mai târziu, ca preot ºi ca episcop, nu mi-am micºorat niciodatã admiraþia ºi rugãciunea încredinþatã lui. Ca preot am predicat de multe ori despre viaþa, minunile ºi puterea de mijlocire a Sfântului Anton ºi le-am recomandat multora sã recurgã la mijlocirea lui deosebit de puternicã. Vicar fiind la Craiova ºi la Catedrala Sfântul Iosif, am putut sã cunosc atâtea situaþii în care apãrea vizibilã intervenþia Sfântului Anton. Îmi rãmân pentru totdeauna fixate în memorie serile de marþi cu devoþiunea cãtre Sfântul Minunilor, când copii, tineri ºi bãtrâni se adunau în bisericã pentru a-l ruga ºi lãuda recitând litaniile de invocare a marelui Sfânt. Iar de 13 iunie, sãrbãtoarea Sfântului Anton, se sfinþeau crinii, aºa cum se obiºnuieºte ºi acum în comunitãþile noastre. De asemenea, tot la 13 iunie se sfinþeau ºi copiii. Erau momente aparte, simþite ºi trãite cu credinþã de comunitãþile care se adunau la bisericã de sãrbãtoarea Sfântului Anton. ªi azi se continuã aceastã tradiþie. Crini de sfinþit se gãsesc în fiecare an.

Dar copii de sfinþit... Aceºtia sunt tot mai puþini chiar ºi-n parohiile catolice. Am putut de ani de zile sã observ acest lucru care aduce asupra comunitãþilor noastre ºi asupra þãrii o tristeþe de care acum ºi-n viitor nu ºtiu cum vom scãpa. Dacã nu vorbim despre acest lucru înseamnã cã ne prefacem cã nu vedem. Nu vreau sã continui acum acest subiect. Îndemn familiile noastre sã mediteze aceastã temã. Îndemn preoþii noºtri ca în catehezele ºi predicile obiºnuite, la confesional ºi în convorbirile cu credincioºii sã nu ocoleascã acest subiect, adevãrat, foarte delicat, dar obligatoriu, imperios de adus în discuþie.

Dacã nu vorbim noi credincioºii, preoþii, învãþãtorii ºi profesorii despre viitorul comunitãþilor noastre ºi despre viitorul þãrii, cine sã vorbeascã? Dacã tãcem noi, vor vorbi pietrele, dar va fi prea târziu. ªi-l îndemn ºi-l rog în aceste zile pe sfântul Anton sã încurajeze familiile tinere sã aibã crini-copii în casa lor; sã fie atrase familiile noastre de miracolul vieþii ºi sã nu deschidã ele nimãnui genunile morþii.

Fii binevenit, Sfinte Antoane, în Arhidieceza noastrã ºi-n þara noastrã. Binecuvânteazã familiile noastre spre creºtere ºi dãinuire. Mijloceºte de la Dumnezeu mult har pentru familiile Bisericii ºi ale Þãrii.

Binecuvânteazã-i cu mijlocirea ta pe toþi copiii ºi tinerii de azi ºi de mâine ºi fã din ei adevãraþi crini ai vieþii. O, Mare Fãcãtor de Minuni, mijloceºte de la Domnul pentru noi toþi o viaþã seninã ºi încrezãtoare acum ºi-ntotdeauna.

nr. 6/2004

1

Sfântul Anton de Padova Sfântul Anton s-a nãscut în capitala Portugaliei, Lisabona, la 15 august 1195, într-o familie nobilã. Tatãl sãu se numea Martin de Buglion, iar mama, Maria-Tereza Treveira. La botez a primit numele Ferdinando, adicã „cel ce luptã pentru pace”, dar ºi-a schimbat numele când a intrat în Ordinul Franciscan, spunându-ºi Anton. Îi plãcea rugãciunea ºi petrecea mult timp în casa Domnului, închinându-se cu credinþã ºi slujind preoþilor la altar.

Prima minune

Odatã, voind sã alunge o ispitã de neîncredere în Dumnezeu, cu care diavolul îl necãjea, pe când se ruga la altarul Maicii Domnului, a fãcut o cruce cu degetul pe scara de marmurã. Ispita a dispãrut, însã crucea a rãmas întipãritã, ca ºi cum ar fi fost pe o cearã moale. Cu aceastã minune începe seria biruinþelor asupra diavolului.

La vârsta de 15 ani intrã în mãnãstirea canonicilor regulari ai Sfântului Augustin, la Lisabona (pentru 2 ani) ºi mai apoi la Coimbra. În scurt timp, a reuºit sã acumuleze o vastã culturã teologicã ºi, dupã nouã ani, a primit hirotonirea preoþeascã.

Furtuna misterioasã

În anul 1920 se hotãrãºte sã pãrãseascã ordinul augustinienilor pentru a deveni frate franciscan. Pleacã în Maroc pentru a predica Evanghelia, cu dorinþa de a deveni martir, dar la scurt timp se îmbolnãveºte. Se hotãrãºte sã se întoarcã acasã în Portugalia, dar o furtunã misterioasã îndreaptã nava în care se afla spre þãrmurile Siciliei (Italia).

„Ciocan al ereticilor”

Era în 1222, la o sfinþire de preoþi din Forli, unde, deoarece nu avea cine sã predice, i s-a cerut lui sã facã acest lucru.

Atunci s-a vãzut câtã putere de convingere avea în cuvânt.

Minunile cu care însoþea adesea cuvântul mântuirii, zguduiau adânc sufletele ºi le duceau la îndreptarea adevãratã. Spre exemplu, când oraºul Rimini era în stãpânirea ereticilor valdensi ºi locuitorii nu voiau sã se întoarcã pe calea cea bunã, Sfântul Anton, vãzându-i atât de îndãrãtnici, a mers pe malul mãrii ºi a chemat peºtii sãl asculte ºi aceºtia au venit. Pentru a convinge pe ereticul Bonvillo cã în Sfânta Euharistie se aflã cu adevãrat Trupul ºi Sângele lui Isus Cristos, Sfântul Anton a fãcut ca un asin sã lase la o parte nutreþul ºi sã cadã în genunchi în faþa Sfintei Împãrtãºanii. Ereticul ºi tovarãºii sãi s-au convertit.

Papa Grigore al IX-lea, auzindu-l predicând l-a numit: „Arca Testamentului”. Puterea cu care predica pentru a-i întoarce pe cei pãcãtoºi la calea credinþei ºi a-i lumina pe cei rãtãciþi i-au întãrit faima de „ciocan al ereticilor”.

Oraºele ºi satele îl ascultau uimite ºi zguduite de minunile pe care le fãcea, dar oraºul în care avea sã stea mai mult a fost Padova. Sfântului i-a plãcut acest oraº pentru cã a ascultat de cuvântul sãu ºi s-a întors la Dumnezeu, numãrul sufletelor câºtigate fiind nespus de mare. Predica zilnic în Postul Mare credincioºilor din Padova ºi-i spovedea pe toþi cei care îi

2

nr. 6/2004

cereau acest lucru. Sfântul Anton a strãbãtut toatã provincia, în lung ºi-n lat. Printre minunile pe care le-a fãcut în acest timp se pomenesc urmãtoarele: a pus la loc piciorul pe care ºi-l tãiase un tânãr din cãinþã cã-ºi lovise tatãl; a fãcut sã disparã de pe hârtie pãcatele scrise de o femeie, pentru a-i arãta cã Dumnezeu i le iertase; iar într-o noapte, pe când era gãzduit în casa unui om, i s-a arãtat pruncul Isus.

Este cu neputinþã a povesti toate minunile sãvârºite de Dumnezeu spre a proslãvi pe acest ales al sãu. Minunile lui sunt atât de dese ºi de neîntrerupte, încât, puse împreunã, alcãtuiesc o minune care nu s-ar putea sfârºi. În 1231, se retrage în conventul din Camposanpiero, lângã Padova, pentru a se îngriji de sãnãtate ºi pentru a se odihni.

Aici ºi-a construit o chilie micã unde se retrãgea deseori în rugãciune ºi meditaþie. Cãtre sfârºitul primãverii, s-a îmbolnãvit grav. Fiind transportat la Padova, într-un car cu boi, a ajuns la Arcella. Aici, la periferia oraºului, „sora moarte” l-a luat la sine în ziua de 13 iunie, la vârsta de 36 de ani. A fost înmormântat la Padova, în bisericuþa Sancta Maria Mater Domini, locul de refugiu spiritual în perioada imensei sale activitãþi apostolice.

La 30 mai 1232, faima minunilor obþinute prin mijlocirea fratelui Anton l-a convins pe Papa Grigore al IX-lea sã accelereze etapele procesului canonic ºi sã-l proclame sfânt.

Iar în 1946, sfânta Bisericã l-a proclamat, pentru strãlucirea doctrinei sale, Doctor al Bisericii Universale.

Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

Sfântul

Minunilor

Sfinte Antoane, vino-mi în ajutor!

De câte ori nu va fi fost rostitã aceastã invocaþie? Aflãtorul lucrurilor pierdute, pãrintele sãracilor, apãrãtor al virtuþilor, scut al celor prigoniþi, împãciuitorul familiilor învrãjbite, medicul bolnavilor, sunt doar câteva din numele cu care lumea îl cheamã în ajutor pe Sfântul Minunilor.

Ce trebuie sã faceþi

Sfântul Anton a murit pe 13 iunie 1231 ºi a fost înmormântat într-o marþi, zi în care minunile sale s-au þinut lanþ, de atunci împãmântenindu-se în Bisericã tradiþia de a-l cinsti marþea. Se recomandã cinstirea Sfântului Anton în 13 marþi consecutive, fãrã întrerupere, prin participarea la Sfânta Liturghie, prin Spovadã, Împãrtãºanie, pomanã, post ºi rugãciune. Toate acestea trebuie fãcute cu inimã curatã. Sfântul Anton nu mijloceºte împlinirea cererilor egoiste, de rãzbunare, de îmbogãþire necinstitã ºi nu-i va asculta niciodatã pe cei care vor sã-ºi zideascã fericirea pe necazul altora.

„Cereþi ºi vi se va da, bateþi ºi vi se va deschide”

Aºa a fãcut ºi Mihai, un domn ajuns acum la pensie, care-ºi aminteºte de vremea când era copil, în timpul rãzboiului ºi al foametei.

Era pe câmp, cu oile, ºi foamea îi rodea stomacul nehrãnit cu nici o merindã în ziua aceea. „Sfinte Antoane, dã-mi sã mãnânc!”, i-a cerut copilul plângând ºi, dupã nici o jumãtate de ceas, o femeie care lucra pe un ogor învecinat a venit fãrã sã o fi chemat cineva ºi i-a dat copilului de mâncare, spunând: „Zi bogdaproste ºi o rugãciune la Sfântul Anton pentru cã s-a milostivit de-am avut ºi astãzi ce îmbuca”.

Cãmãºuþa sfinþitã

Ana ne povesteºte: „Sunt mama unei fete care, de la naºtere ºi pânã pe la doi ani, n-a pãrãsit spitalul din cauza unei boli de ficat. Copilul nu lua în greutate, iar medicii nu ne dãdeau prea multe speranþe. Cu credinþã în ajutorul Sfîntului Anton, soþul meu s-a dus la bisericã într-o zi de marþi, purtând cu el una din cãmãºuþele copilului. I-a cerut preotului sã o sfinþeascã ºi a invocat cu credinþã ajutorul Sfântului Anton, spunând: ‘Medic al bolnavilor, ajutã-i copilului nostru sã se vindece!’ ºi rugãciunea i-a fost ascultatã. Azi, fetiþa bolnavã de odinioarã a ajuns mamã, ºi-ºi creºte la rândul ei copiii, cu credinþa în ajutorul Domnului, prin mijlocirea Sfântului Anton”.

Geanta furatã

Gabrielei, o elevã de liceu, i-a fost furatã geanta în care avea actele ºi lucruri de trebuinþã pentru ºcoalã. Tânãra obiºnuia sã-l cinsteascã pe Sfântul Anton participând marþea la Sfânta Liturghie ºi, cum era de aºteptat, ajutorul din partea celui numit Aflãtor al lucrurilor pierdute ori furate nu a întârziat sã aparã. La câteva zile de la furtul genþii, primeºte un telefon de la o vânzãtoare dintr-un centru de pâine care-i spune cã cineva a lãsat în magazin o geantã. Printre lucruri, vânzãtoarea i-a gãsit buletinul, în coperta cãruia tânãra pãstra o iconiþã cu Sfântul Anton. Pe spatele imaginii, îºi scrisese cu câteva zile înainte, fãrã sã ºtie de ce, numãrul de telefon. Era o zi de marþi când ºi-a recuperat geanta furatã. Întâmplãrile povestite sunt doar câteva din nenumãratele mãrturii ale celor care au aflat ajutor de la Sfântul Minunilor. Ne rugãm Sfântului Anton ca la aceste minuni de fiecare zi sã adauge împlinirea dorinþelor dumneavoastrã de sãnãtate, pace ºi bine.

ANCA MÃRTINAª

Relicva Sfântului Anton în arhidieceza de Bucureºti 30 mai, RÂMNICU VÂLCEA VÂLCEA.. Primitã pe platoul din faþa bisericii Sfântul Anton, veneratã în comunitãþile romano-catolicã ºi greco-catolicã în Sfinte Liturghii, purtatã în procesiune la biserica ortodoxã, unde a fost celebratã o vecernie. Seara au fost binecuvântaþi copiii, apoi relicva a fost veneratã toatã noaptea.

31 mai-1 iunie A. Douã zile de iunie,, CRAIOV CRAIOVA har în Biserica ce este cunoscutã mai mult cu numele Sfântului Anton decît cu cel de Toþi Sfinþii al cãror hram îl poartã. Pe data de 2 iunie, în drumul spre Bucureºti, a trecut prin Slatina ºi Piteºti.

2-5 iunie iunie,, BUCUREªTI BUCUREªTI. Relicva a fost aºteptatã cu trei zile de pregãtire spiritualã sub îndrumarea pãrintelui cãlugãr franciscan Mihai Dãmoc, profesor la Institutul Teologic Franciscan din Roman.

Miercuri, 2 iunie, la ora 16, va fi întâmpinatã în faþa Catedralei Sfântul Iosif de ierarhi, preoþi ºi credincioºi. Porþile Catedralei vor rãmâne deschise zi ºi noapte, pe tot timpul prezenþei relicvei pânã sâmbãtã 5 iunie, ora 9,30.

5 -7 iunie ANÞA iunie,, CONST CONSTANÞA ANÞA. Sâmbãtã, 5 iunie, la ora 16.30, relicva va fi primitã la intrarea în oraº. La ora 18,00 - Liturghie în bazilica Sfântul Anton. Duminicã, 6 iunie: trei liturghii – la orele 8.00, 10.30 ºi 18.00. Apoi o procesiune cu relicva, pe malul mãrii. Luni, 7 iunie, dupã Liturghia de la ora 7.00, relicva Sfântului Anton va pãrãsi Constanþa.

7-8 iunie iunie,, BRÃILA BRÃILA. La ora 11.00, relicva va fi primitã pe platoul din faþa primãriei, apoi va fi condusã în procesiune la biserica Adormirea Maicii Domnului, urmând traseul Calea Cãlãraºi - Hotel Traian – Calea Griviþei.

La ora 18.00 va fi celebratã Sfânta Liturghie.

Marþi, 8 iunie, la ora 8.00 vor fi sfinþiþi crinii, apoi relicva îºi va continua pelerinajul în dieceza de Iaºi. nr. 6/2004

3

“Nu existã închisoare pentru cei care-L iubesc pe Dumnezeu”

(Monseniorul Vladimir Ghika)

În urmã cu 50 de ani, pe data de 17 mai 1954, murea ca martir în inchisoarea de la Jilava, Monseniorul Vladimir Ghika.

Astãzi, cauza sa de beatificare se aflã la Roma. Comunitãþile de credincioºi pe care le-a slujit, în România ºi în Franþa, continuã, peste generaþii, sã-i celebreze memoria de sfinþenie.

Luni, 17 mai, o liturghie solemnã, precedatã de un concert cameral ºi urmatã de o evocare a vieþii ºi operei Monseniorului au reunit la biserica Sacré Coeur din Bucureºti o numeroasã asistenþã.

Capela privatã a lazariºtilor ºi a Fiicelor Caritãþii Sfântului Vincenþiu de Paul (locul în care a slujit Monseniorul Vladimir Ghika, pânã la arestarea sa), a fost închisã de puterea comunistã ºi redeschisã dupã 1990, ca bisericã parohialã, pentru douã comunitãþi principale: românã ºi francezã.

Comemorarea din 17 mai a fost prezidatã de Nunþiul Apostolic, Jean-Claude Périsset, alãturi de episcopul auxiliar de Bucureºti, Cornel Damian ºi de numeroºi preoþi. “...este viu...ºi ne ajutã sã creºtem în credinþã”.

Un oaspete deosebit , pãrintele Daniel-Ange (aflat într-o vizitã în România în periplu “carismatic”, ca întemeietor al miºcãrii “Jeunesse lumière”), discipoli ai Monseniorului Ghika, membri ai familiei sale, oficialitãþi diplomatice, printre care ambasadorul Franþei la Bucureºti împreunã cu soþia sa, persoane consacrate, au venit în mijlocul comunitãþii bucureºtene, participând la bucuria rãspunsului minunat pe care Providenþa divinã l-a dat credinþei care a þinut vie flacãra mãrturiei evangheliei în vremea persecuþiilor.

Pãrintele franciscan Petru Albert a citat o suitã de aforisme ale Monseniorului Ghika, ce strãlucesc cu o forþã de neînchipuit în zilele noastre. ªi tot aforisme din “Gânduri pentru zilele ce vin” au punctat montajul electronic realizat de sora Francesca Pratillo din comunitatea Surorilor

4

nr. 6/2004

Pauline împreunã cu omul de litere Andrei Brezianu, montaj ilustrat cu fotografii din colecþiile familiilor Seceleanu ºi Cosmovici.

Personalitatea Monseniorului Ghika ºi momente esenþiale din viaþa sa, forþa acestei prezenþe spirituale de“apostol luminos al iubirii” ne aduc în gând, acum, la 50 de ani de la moartea sa, un precept evanghelic ce a învins timpul: timpul puterii discreþionare a celor care, – spunea pãrintele Albert – dacã ar fi intuit cã cel pe care îl torturau se ruga pentru ei ºi îi privea cu iubire, ar fi avut parte de cea mai intensã convertire.

Oana Seceleanu : “aº dori sã se vorbeascã mult despre ‘liturghia aproapelui’. Într-adevãr, moºtenirea spiritualã a Monseniorului Ghika ne îndreaptã spre acea culturã a convieþuirii care se clãdeºte pe reflexivitatea gestului, a rãspunsului creºtin. Iubirea duºmanului implicã un sentiment de compasiune – în cel mai plin sens al cuvântului, deci lipsit de orice notã ipocritã sau “teoreticã”, “legalistã” ºi cu atât mai puþin de resemnare. Cum spunea în catehezele sale unul dintre discipolii Monseniorului Ghika, pãrintele Horia Cosmovici, “cel care te loveºte îþi cere, de fapt, ajutorul”.

Aceastã compasiune este una din “ferestrele” care se deschid spre aprofundarea învãþãturilor Monseniorului Ghika, ce alcãtuiesc un sistem propriu. Rãmân în faþa noastrã, chemându-ne sã le înþelegem, sã le aprofundãm ºi sã le celebrãm.

MARINA FARA

Un eveniment cu semnificaþie europeanã ºi ecumenicã:

Dezvelirea statuii închinate Mons. Vladimir Ghika Statura spiritualã a Monseniorului Ghika, într-un montaj cu imagini din viaþa sa, este evocatã într-o realizare de excepþie: un CD în tehnica Power Point, ai cãrui autori sunt scriitorul Andrei Brezianu ºi sora paulinã Francesca Pratillo.

Sperãm cã acest montaj, care a fost prezentat cu ocazia comemorãrii din seara de 17 mai, la Biserica Sacré Coeur, va putea fi urmãrit de un public cât mai larg din parohiile noastre ºi de pretutindeni.

31 mai 2004, la intersecþia strãzilor Pangrati ºi Cpt. Demetriade, a fost inaugurat monumentul dedicat Monseniorului Ghika. Statuia în bronz, reproducând lucrarea Cãrturarul a sculptorului Gheorghe Anghel, strãjuieºte piaþeta ce poartã acum numele Monseniorului Vladimir Ghika.

Acesta este locul prin care a pãºit de nenumãrate ori îndreptându-se spre capela Sacré Coeur.

Inter viu cu domnul acad. Rãzvan Theodorescu, Interviu Ministrul Culturii ºi Cultelor - În 1902, la Roma, Vladimir Ghika trece la catolicism. Întrebat fiind de ce a fãcut acest gest, Vladimir Ghika a rãspuns: “Pentru a deveni mai ortodox”.

Credeþi cã V.Ghika a contribuit la îmbinarea celor douã culturi ºi religii, cea a Orientului ºi cea a Occidentului ?

- Rãspunsul viitorului Monsenior Vladimir Ghika a fost, în 1902, unul exemplar. Descendentul voievozilor ortodocºi mult influenþaþi de Occident a fãcut un gest rar, cu conºtiinþa îmbinãrii a douã culturi fundamentale.

- Sunteþi încrezãtor în ceea ce priveºte reunificarea într-o singurã Bisericã, Biserica lui Dumnezeu ?

- Am sã vã ºochez poate. Creºtinul din mine ar dori o reunificare. Istoricul culturii vã rãspunde cã ea este imposibilã ºi vã trimite la o carte a sa ce va fi lansatã curând: „Douã Europe – un divorþ intelectual ?” […]

- Ce semnificaþie atribuiþi dezvelirii acestei statui închinatã lui Vladimir Ghika, despre care un editor francez spunea: “Fericiþi, voi românii, cã îl aveþi pe Monseniorul Ghika” ?

- Exact semnificaþia europeanã ºi ecumenicã pe care o meritã.

MAGDA MARINCOVICI nr. 6/2004

5

SUFLET TÂNÃR

Întâlnirea Diecezanã a TTineretului ineretului Catolic Este timpul sã ne îndreptãm atenþia spre Întâlnirea Tineretului din Arhidieceza noastrã. Pentru mulþi tineri aceastã întâlnire a fost ºi este un eveniment aºteptat cu o dorinþã înflãcãratã! Iatã, a sosit momentul sã vã comunicãm datele necesare pentru ca tinerii din toate parohiile Arhidiecezei noastre sã participe pregãtiþi sufleteºte ºi cu entuziasmul caracteristic vârstei, la a III-a Întâlnire a Tineretului din Arhidieceza Romano-Catolicã de Bucureºti.

Prima Întâlnire Diecezanã a Tineretului s-a desfãºurat la Craiova (1998). Al doilea eveniment de neuitat a fost în Bucureºti-Voluntari (Anul Jubiliar 2000). Întâlnirea din anul acesta va fi în POPEªTI LEORDENI (lângã Bucureºti).

Tema Întâlnirii este inspiratã din mesajul Sfântului Pãrinte pentru Ziua Mondialã a Tineretului 2004: „Vrem sã-l vedem pe Isus” (In 12,21).

Perioada Întâlnirii este cuprinsã între 15 ºi 18 iulie 2004, iar locul mai exact de desfãºurare a programului este Oratoriul „Sfântul Leonardo Murialdo” din Popeºti Leordeni (strada Drumul Fermei, tel: 021.492.06.90).

Vârsta tinerilor participanþi trebuie sã fie cuprinsã între 16-30 ani.

Pe parcursul Întâlnirii, cazarea participanþilor va fi în familiile, mãnãstirile ºi ºcolile din Popeºti- Leordeni, iar în ceea ce priveºte masa, ea va cuprinde micul dejun la locul cazãrii, prânzul ºi cina la locul desfãºurãrii programului.

Programul întâlnirii are urmãtoarele obiective: - cunoaºterea tinerilor din parohiile Arhidiecezei noastre: discuþii în grupuri mici, scente (o parohie are la dispoziþie ºase minute pentru o prezentare), cântece (fiecare parohie se poate prezenta cu un imn – creaþie pe baza temei), ateliere pe diferite subiecte, voie bunã etc.; - cunoaºterea profundã a lui Cristos: rugãciune, cateheze (cu aceastã ocazie tinerii care au participat la cursurile de formare pentru animatori vor intra „în funcþie”), Sfinte Liturghii, spovadã (preoþii sunt invitaþi sã stea la dispoziþia tinerilor), colocvii spirituale etc.;

Pr Pr.. Daniel Bulai Responsabil Diecezan cu Pastoraþia TTineretului ineretului

Din nou la fotbal...

„T rimite, Doamne, „Trimite, Duhul Tãu ca sã reînnoiascã faþa pãmântului” Aºa cum anunþam în paginile din numãrul trecut al revistei, sâmbãtã, 29 mai 2004, la Biserica Sfânta Maria a Harurilor a avut loc veghea de Rusalii. Programul a început cu Sfânta Liturghie, apoi ne-am rugat ºi am cântat împreunã, tocmai pentru a întâmpina cum se cuvine Coborârea Duhului Sfânt.

Aºadar, sã ne lãsãm în voia Duhului Sfânt pentru cã el ne va învãþa totul!

Roxana Rotaru

6

- cunoaºterea unei realitãþi locale din Arhidieceza de Bucureºti: Comunitatea catolicã din Popeºti Leordeni (întâlnirea cu tinerii din Popeºti Leordeni, contactul cu familiile de aici, observarea activitãþilor preoþilor ºi a persoanelor consacrate din aceastã comunitate etc.).

La program (la Sf. Liturghii, la cateheze etc.) vor participa Arhiepiscopul Ioan ROBU ºi Episcopul auxiliar Cornel DAMIAN. În timpul desfãºurãrii programului, preoþii sunt rugaþi sã însoþeascã pe cât posibil grupurile de tineri. În ceea ce priveºte cazarea preoþilor de la distanþe mai mari, aceºtia sunt rugaþi sã ia legãtura cu preoþii din parohiile apropiate Popeºtiului.

Primirea participanþilor se va desfãºura joi, 15 iulie 2004, ora 14.0017.00 iar plecarea, duminicã 18 iulie 2004, ora 13.00.

La întâlnire, tinerii participanþi vor trebui sã aibã cu ei urmãtoarele lucruri: sac de dormit (sau pãturã), izopren (saltea de burete), tacâmuri, ceva de pus pe cap, trusã de igienã personalã, haine corespunzãtoare pentru o astfel de întâlnire.

La sosire tinerii vor primi: broºura întâlnirii, ecusonul, un tricou, un poster ºi alte lucruri specifice Întâlnirii.

Cine doreºte mai multe informaþii despre acest eveniment sau vrea sã-ºi confirme prezenþa cu aceastã ocazie poate apela la urmãtoarele persoane de contact: Iulian SUSANU (tel. 0721.389.927), Cristina PETRENCIC (tel.

0726.368.100), Cecilia BLAJU (tel. 0745.428.050) sau prin e-mail: tic@tic.ro, cdpt@tic.ro Pentru ca Întâlnirea Diecezanã a Tineretului din anul 2004 sã-ºi atingã obiectivele propuse, preoþii, persoanele consacrate, tinerii responsabili ºi animatorii sunt rugaþi sã se implice cu mult curaj ºi iniþiative în pregãtirea ºi însufleþirea acestui eveniment important din viaþa Bisericii noastre locale.

nr. 6/2004

Pentru al doilea an consecutiv, Centrul Diecezan cu Pastoraþia Tineretului din Bucureºti, de data aceasta în colaborare cu AGRU Bucureºti, a organizat în perioada 7-9 mai 2004, la Sinaia, a II-a ediþie a Campionatului Inter-Diecezan de Fotbal. Într-o atmosferã de sportivitate, adolescenþii ºi tinerii participanþi din Eparhia Oradea Mare, Arhidieceza de AlbaIulia, Arhieparhia de Alba-Iulia ºi Fãgãraº ºi Arhidieceza de Bucureºti au dus o luptã strânsã pentru câºtigarea trofeului pus în joc, trofeu care acum este în vitrina echipei din Bucureºti.

Sperãm cã aceastâ competiþie va deveni o tradiþie, care sã se poatã desfãºura într-o ambianþã plãcutã ºi armonioasã în jurul Bisericii lui Cristos.

Claudiu Roznovszky Sorin Manta

Tema pentru luna iunie, din cadrul Anului Pastoral, este dedicatã celor necesare pentru celebrarea Sfintei Liturghii. La numãrul 289 din Liturghierul Roman, citim urmãtoarele: “Printre cele necesare celebrãrii Liturghiei, o cinste deosebitã se va acorda vaselor sacre ºi, printre acestea, potirului ºi patenei, în care se oferã, se consacrã ºi din care se primesc vinul ºi pâinea”. În liturgia creºtinã, potirul este simbol al suferinþelor ºi pãtimirii Domnului nostru Isus Cristos ºi simbol al unitãþii creºtine, întrucât cu toþii ne împãrtãºim din acelaºi potir al binecuvântãrii (cf 1 Cor 10,16). Patena Patena, pe care se aºeazã pâinea (ostia) pentru consacrare, ne sugereazã ºi ea acelaºi simbolism al unitãþii, pentru cã “ne împãrtãºim cu toþii din aceeaºi unicã pâine” (1 Cor 10,17).

Pâinea ºi vinul

Elementele esenþiale ale celebrãrii euharistice sunt pâinea ºi vinul. În spiritualitatea biblicã, pâinea este darul lui Dumnezeu de care depinde viaþa omului. Pe timpul cãlãtoriei prin pustiu, evreii au fost salvaþi de la înfometare de mana coborâtã din cer.

Isus însuºi se îngrijeºte de hrana mulþimii, care l-a urmat într-un loc pustiu ºi izolat, pentru a-L asculta, fãcând pentru ei minunea Înmulþirii pâinilor pentru a le potoli foamea (cf Mt 14,13-21). Chiar ºi pâinea pe care o cumpãrãm de la magazin pentru hrana noastrã zilnicã este tot un dar al lui Dumnezeu, pentru cã El face sã rodeascã pãmîntul. În acest sens, trebuie neapãrat sã recuperãm dimensiunea legãturii, aº zice chiar a dependenþei noastre de Dumnezeu, prin «pâinea noastrã cea de toate zilele». Aceastã pâine, “rod al pãmântului ºi al muncii oamenilor”, i-o oferim lui Dumnezeu la Sfânta Liturghie pentru a deveni pentru noi «pâine a vieþii» (Ofertoriu).

Vinul Vinul, cel de-al doilea element, a avut ºi are un rol esenþial în viaþa de cult. Consumul vinului la masã dã nota de sãrbãtoare ºi de moment deosebit de comuniune în viaþa familiei sau a comunitãþii. Pentru a salva aceastã notã de sãrbãtoare ºi de comuniune, Isus transformã apa în vin la Nunta din Cana (cf In 2,1-12). La Sfânta Liturghie oferim vinul ca “rod al viþei de vie ºi al muncii oamenilor” pentru a fi transformat, pentru noi, în «bãuturã spiritualã» (Ofertoriu).

Prin pâine ºi vin ne este împãrtãºitã Iubirea

Întreaga Scripturã, atât Vechiul cât ºi Noul Testament, insistã asupra marelui adevãr cã Dumnezeu este iubire (Ier 31,3; 1 In 4,8) ºi din iubire vine în întâmpinarea omului, cu infinitã milostivire (cf Dt 7,7s.; Ier 31,3), iar aceastã iubire milostivã culmineazã cu moartea rãscumpãrãtoare a Fiului lui Dumnezeu: “Pentru cã atât de mult a iubit Dumnezeu

lumea, încât l-a dat pe Fiul sãu Unul Nãscut” (In 3,16). Isus devine astfel «semnul», «manifestarea», «prezenþa în mijlocul nostru» a iubirii lui Dumnezeu: “Iubindu-i pe ai sãi, i-a iubit pânã la sfârºit” (In 13,1); “Ne-a iubit ºi s-a dat pe sine pentru noi” (Ef 5,2-3).

Celebrând Euharistia, celebrãm acest mister de iubire a lui Dumnezeu, fãcut prezent în viaþa noastrã prin Cristos.

Pâinea ºi vinul transformate în Trupul ºi Sângele lui Cristos sunt «semnul, manifestarea, prezenþa cea nouã în mijlocul nostru» a iubirii lui Dumnezeu care ni se comunicã. «Pâinea vieþii» ºi «bãutura spiritualã» primite prin Împãrtãºanie sunt însãºi esenþa vieþii divine, care este iubirea ºi care ne este dãruitã spre a ne transforma.

Iubirea este autenticã atunci când e solidarã

Urmând exemplul lui Cristos, care s-a solidarizat cu mulþimea înfometatã, noi, toþi, care participãm la Cina Domnului, împãrtãºindu-ne din iubirea Lui, avem obligaþie faþã de cei sãraci ºi înfometaþi din aceastã lume. Celebrarea Euharistiei înseamnã împãrtãºirea pâinii: pâinea Sa ºi pâinea noastrã. De aceea, dacã vrem ca împãrtãºaniile noastre sã fie autentice ºi demne, nu putem sã ne sustragem de la perspectiva împãrtãºirii pâinii cu aproapele nostru. În felul acesta, facem efectivã participarea tuturor la bunurile pãmântului, a cãror destinaþie este comunã ºi nu îngãduie monopol din partea nimãnui.

Criza economicã, la originea ei, este o crizã de iubire ºi de solidaritate; astfel pâinea înceteazã sã mai fie mijloc de comuniune între oameni. Pâinea este semnul mãreþ al comuniunii dintre oameni atunci când este hranã împãrþitã atât în momentele de bucurie cât ºi în cele de durere. Pâinea împãrtãºitã în solidaritate, îndeosebi cu cei mai sãraci, este ºi un gest de credinþã, expresie a adevãratei religii, aºa cum ne învaþã Sfântul Iacob (cf Iac 2,14-26).

Nu ne stã în putere sã înmulþim pâinile ca Isus, dar putem sã o împãrþim cu ceilalþi pe aceea pe care o avem noi; putem sã înmulþim pâinile dragostei ºi ale omeniei. Foamea ºi sãrãcia sunt multiforme. Solidaritatea cu cei care au trebuinþã de pâinea zilnicã înseamnã sã ne strãduim sã o obþinem pentru toþi, ceea ce ne indicã expresia «foamea de pâine», adicã: muncã, hranã, casã, familie, culturã, libertate, demnitate personalã ºi drepturile omului. ªi toate acestea, fãrã sã fie uitaþi sãracii societãþii moderne: bãtrânii pãrãsiþi, bolnavii incurabili, copiii fãrã famile, femeile abandonate, delincvenþii, drogaþii, alcoolicii. Astãzi ºi acestea sunt fapte creºtine de milostenie faþã de sãracul cu care se identificã Isus. Acestora trebuie sã le împãrtãºim Iubirea pe care ºi noi am primit-o în dar în Euharistie, iar prin aceastã împãrtãºire, faþa lumii va arãta altfel.

Pr N AENêOAEI Pr.. VENIAMI VENIAMIN nr. 6/2004

7

ANUL P ASTORAL LUNÃ DE LUNÃ PASTORAL

Prin pâine ºi vin ne este împãrtãºitã Iubirea

Sacrosanctum Concilium1 Ideea ca primul argument de discuþie sã fie Schema despre liturgie a apãrut la a doua Adunare Generalã a Conciliului, pe 16 octombrie 19612 . Motivaþia acestei decizii a fost faptul cã Schema era bine gânditã ºi scrisã, corespunzând dorinþelor exprimate în perioada de pregãtire a Conciliului. ªi nu era ceva întâmplãtor: de o jumãtate de veac era prezentã în Biserica Catolicã o miºcare de reînnoire liturgicã, la al cãrei început a contribuit decisiv discursul preotului Lambert Beaudoin, la Malines, în 1909.

Comisia ce a pregãtit Schema documentului era alcãtuitã din specialiºti cunoscuþi, provenind din 19 þãri ºi patru continente. Rodul muncii lor nu reflecta doar opinii ºi experienþe personale, ci chiar experienþa de rugãciune a Bisericii din ultimele cinci decenii. Cu toate acestea, cele scrise în Schemã aveau sã întâmpine anumite rezistenþe.

Din istoria desfãºurãrii Conciliului, se ºtie cã Schema a trecut mai întâi pe la Comisia Centralã. Aici au fost introduse modificãri importante în document, mai ales la aspectele ce se refereau la împãrtãºania sub ambele specii ºi la puterea episcopului locului de a decide referitor la anumite aspecte liturgice («adaptarea la cultura locului» 3 ). Avizaþi de modificãrile aduse, pãrinþii conciliari au determinat, prin intervenþiile lor, o reluare a ideilor originale din Schemã ºi, implicit, o aprofundare a lor.

Documentul care a fost aprobat în final de cãtre Conciliu reflecta o concepþie vie despre Bisericã, o comunitate adunatã în jurul Cuvântului ºi al Trupului lui Cristos de pe altar4 .

Comunitatea celebreazã venirea, prezenþa ºi a doua venire a Salvatorului lumii – Regele istoriei: aceasta era identitatea cea mai profundã a Bisericii ºi epifania ei spiritualã cea mai semnificativã. Întreg poporul lui Dumnezeu (inclusiv laicii, nu doar episcopul/preotul) celebreazã în mod activ ºi responsabil.

Toate documentele conciliare ce vor urma vor face referinþã la Sacrosanctum Concilium, Constituþia despre Liturgia Bisericii, aprobatã la 4 decembrie 19635 . Devenise clar cã o adevãratã reformã liturgicã (ºi nu doar...) nu era numai o chestiune de rituri ºi norme, ci de culturã ºi doctrinã.

Constituþia se compune dintr-o scurtã introducere (proemium), ºapte capitole, o parte finalã. Douã aspecte sunt în mod special evidenþiate: - liturgia continuã realizarea misterului lui Cristos: viaþa,

8

nr. 6/2004

moartea ºi învierea sa (ceea ce noi numim «misterul pascal») sunt prezente ºi dãtãtoare de viaþã ºi azi în Bisericã, în principal prin celebrarea lor de cãtre comunitatea celor botezaþi – Trupul lui Cristos6 ; - liturgia este izvorul principal de educaþie a poporului lui Dumnezeu: acele preocupãri conciliare constante pentru adaptarea la cultura localã, folosirea limbii poporului în celebrarea misterelor sacre, ascultarea Cuvântului în propria limbã, necesitatea explicãrii acestuia... Nu erau simple «teme de discuþie», ci necesitãþi pastorale urgente ale Bisericii ce devenise mai conºtientã de universalitatea ei7 .

Pentru prima datã la un Concliu Ecumenic, un document se ocupa de liturgia Bisericii, atât sub aspectul doctrinal, cât ºi sub cel pastoral. Dacã pe de o parte, liturgia este culmea acþiunii Bisericii, pe de altã parte de aici, din izvorul liturgic, Biserica îºi trage întreaga sa forþã.

Plecând de la acest prim document al sãu, Conciliul avea sã gãseascã o putere deosebitã de a orienta celelalte documente spre o reînnoitã teologie ºi speranþã a Bisericii.

Pr Pr.. CORNELIU BEREA Misionarii V erbiþi Verbiþi 1.

Amintesc faptul cã primele cuvinte ale documentelor importante ale Bisericii devin «titlul» respectivului document.

Se þine cont întotdeauna de versiunea originalã, în cazul de faþã, în limba latinã.

2.

Prima Adunare a avut loc pe data de 13 octombrie 1962.

3.

De subliniat cã în perioada Conciliului Vatican II, precum ºi în documentele emanate de acesta, nu a fost folosit termenul «înculturare», termen ce s-a impus teologic dupã anii 1970. Raportul însã, între vestirea Evangheliei – bogãþia culturalã a unui popor, nu a fost deloc neglijat ºi a fost exprimat prin diferiþi termeni, cel mai cunoscut fiind cel de «adaptare».

4.

Din «Cronistoria del Vaticano II», in Concilio Ecumenico Vaticano II, Bologna 19952, XXIII-XXVI, putem culege câteva date de interes general: discuþiile în Aula conciliarã au început pe 23 octombrie ºi s-au încheiat pe 14 noiembrie 1962; au fost citite în Aulã 325 de intervenþii; 325 de alte intervenþii au fost înmânate în scris spre examinare Comisiei conciliare.

5.

Voturi favorabile: 2147; voturi contrare: 4.

6.

Cfr. SC, 7-8.

7.

Cfr. SC, 33.

OAMENI AI CREDINÞEI

Patriarhul Abraham vorbeºte peste veacuri

„Prin credinþã s-a supus Abraham, când a fost chemat sã plece spre þinutul pe care avea sã-l ia drept moºtenire ºi a plecat neºtiind încotro merge!”

(Evr 11,8)

Autorul scrisorii cãtre Evrei este, înainte de toate, un bun cunoscãtor al vechilor Scripturi, actualizându-le evenimentului cel nou ºi fundamental pentru credinþa noastrã, Isus Cristos. Într-adevãr, din nepreþuita comoarã, care alcãtuieºte ºirul nesfârºit de oameni ºi fapte minunate ale Vechiului Testament, Abraham este de departe personalitatea care vorbeºte ºi astãzi cititorului dornic sã cunoascã istoria oamenilor de demult. În paginile Sfintei Scripturi putem afla tãrie ºi sprijin sufletesc, dupã exemplul acestor giganþi ai credinþei. În plus, Biblia ne dã prilejul sã cunoaºtem ºi sã înþelegem mai profund rolul mântuitor ºi unic pe care l-a avut Isus din Nazaret în istoria mântuirii lumii ºi a noastrã. Abraham este, în acest sens, un exemplu care, în ciuda tuturor contradicþiilor vieþii, ºi-a urmat neabãtut chemarea. Vã îndemn din inimã sã citiþi capitolele 12 pânã la 25 din cartea Genezei, unde ne este prezentatã viaþa sa.

Avram, cãci aºa îl numeºte Biblia, este primul personaj istoric a cãrui viaþã ne este relatatã amãnunþit. Numele sãu provine din limba ebraicã ºi înseamnã cã „este mare ca ºi tatãl sãu”, însã cuvântul Abraham este mai plin de semnificaþie pentru viaþa sa viitoare, el însemnând „tatãl unui popor numeros”. (Gen 11,26; 17,5). Dumnezeu decide din propria-i iniþiativã schimbarea numelui: ”nu te vei mai numi Avram, cãci te fac tatãl multor popoare” (Gen 17,5). Schimbarea numelui avea loc la cei din vechime în împrejurãri speciale. De obicei, numele se schimba atunci când începea o nouã misiune de viaþã. De asemenea, schimbarea numelui mai presupunea încã ceva foarte important. Cel ce dãdea numele nou, cunoºtea deja însãºi esenþa misiunii pe care o avea de îndeplinit de acum încolo. Prin urmare, între cel ce dãdea numele, în cazul nostru, Dumnezeu, ºi cel care îl primea, Abraham, se statornicea o relaþie intimã ºi nouã. Biblia îl numeºte în paginile sale pe Abraham, simplu, „evreul”. El însã este originar din oraºul Ur din Caldeea, oraº situat la gurile Tigrului ºi Eufratului. El pleacã pentru cã în inima sa simte chemarea lui Dumnezeu. Face o primã oprire în oraºul Haran din Mesopotamia, iar de acolo merge mai departe coborând în Palestina ºi oprindu-se mai întâi în partea centralã, în oraºele Sichem ºi Bethel. Apoi îºi continuã cãlãtoaria plecând mai departe spre sudul Palestinei în oraºele Hebron ºi Beerºeba.

Biblia ne prezintã mai multe date importante: originea (Gen 11,31), chemarea (Gen 12,1-3) ºi alte aspecte din viaþa sa particularã (Gen 12,10-20; 20,7-11). În ceea ce priveºte originea sa, Biblia este destul de sãracã: spune doar cã Abraham „a ieºit din Ur, din Caldeea ca sã meargã în Canaan”. Mult mai amãnunþit ne vorbeºte despre chemarea sa, Dumnezeu cerându-i pur ºi simplu sã rupã cu familia ºi rudele ºi sã plece într-o direcþie necunoscutã: „Ieºi din þara ta, din rudenia ta ºi din casa tatãlui tãu, ºi vino în þara pe care þi-o voi arãta.”

Acest text biblic a fost foarte des interpretat de exegeþi, în sens teologic, moral, istoric, psihologic sau spiritual.

Dumnezeu începe o nouã etapã din viaþa patriarhului Abraham. El îl binecuvânteazã înainte de toate, aºa cum este cazul deseori în Biblie. Dumnezeu nu este numai unul care cere, El oferã mult ºi rãsplãteºte credinþa lui Abraham promiþându-i „cã va face din el un neam mare” ºi, prin urmare, în el „vor fi binecuvântate toate familiile pãmântului” (Gen 11,3). În sfârºit, tot de viaþa particularã a lui Abraham þin ºi date precum frumuseþea persoanei ºi rudelor sale, abilitatea sa ieºitã din comun ºi faptul cã era ocrotit de Dumnezeu. În cartea Genezei 20,1-18 ne este prezentatã discuþia purtatã cu regele Abimelec, prilej cu care Biblia subliniazã ºi alte calitãþi pe care Abraham le poseda din plin. De fapt, în aceste rânduri, se face referinþã la conºtiinþa oamenilor: aceºtia acceptau minciuna, viaþa bãrbatului preþuia mult mai mult decât onoarea femeii. Pentru ca regele Abimelec sã scape de pedeapsa lui Dumnezeu, el îi dãruieºte „oi ºi boi, robi ºi roabe” ºi, în plus, îi dãruieºte lui Abraham o mie de arginþi, ca „o dovadã de cinste faþã de toþi cei ce sunt cu el, aºa cã înaintea tuturor el va fi fãrã vinã” (Gen 20,14.16).

Patriarhul Abraham a fost un om al bunei înþelegeri. El s-a împãcat cu toþi, nu a fost certãreþ, nu a cãutat sã profite de pe urma altora. A fost un om drept, cinstit ºi temãtor de Dumnezeu. A avut încredere numai în Domnul ºi nu a fost niciodatã dat uitãrii sau dezamãgit. Dumnezeu însuºi a fãcut cu Abraham un legãmânt sfânt: „Iatã, eu însumi fac legãmântul meu cu tine: vei fi pãrintele unui popor mare!”

(Gen 17,4). Dumnezeu i-a rãsplãtit fidelitatea fãcându-i o promisiune plinã de curaj, pe care nu ºi-o va retrage niciodatã, cãci Dumnezeu este întotdeauna credincios fãgãduinþelor sale.

Ne întoarcem la cuvintele de început luate din scrisoarea cãtre Evrei, atât de mângâietoare pentru noi astãzi. „Credinþa este adeverirea celor sperate ºi dovada lucrurilor nevãzute.

Datoritã credinþei cei din vechime au avut o bunã mãrturie!”

(Evr 11.1-2). Într-adevãr, cuvântul care meritã o atenþie specialã este adeverire sau temei, acea încredere de nezdruncinat pe care Abraham a avut-o întotdeauna faþã de Dumnezeu, care l-a chemat la credinþã. Omul credinþei, asemenea lui Abraham, este mereu în cãutare, ºtiind cã aceastã cãutare va avea un sfârºit fericit.

Mons. VLADIMIR PETERCÃ Rectorul Institutului Catolic Sfânta TTereza ereza nr. 6/2004

9

Biserica Sacré Coeur : unitate în diversitate Scurt istoric În primãvara anului 1906, Monseniorul Vladimir Ghika, prin sora Elisabeta Pucci, chematã de el de la Salonic, a pus bazele aºezãmântului Institutului Superior de Caritate Sfântul Vincenþiu de Paul, din Bucureºti, pe terenul donat de Maria Pâcleanu (fosta soþie a Ministrului C. Arion). În anul 1930, alãturi de acest institut, congregaþia Fiicele Caritãþii construieºte biserica parohiei romanocatolice Sacré Coeur, alipitã de marginea esticã a institutului, cu altarul orientat spre nord.

La 12 noiembrie 1948, în clãdirea Sanatoriului Sfântul Vincenþiu de Paul, s-a înfiinþat Institutul de endocrinologie Profesor C.I. Parhon, care funcþioneazã ºi astãzi. În 1948, surorile vincentine au fost obligate sã-ºi întrerupã activitatea ºi sã pãrãseascã þara, asemenea celorlalte congregaþii religioase. La data de 1 octombrie 1948, surorile au vândut întreaga proprietate statului francez.

Prin decretul de naþionalizare nr.302, publicat în Monitorul Oficial nr. 256, din 3 noiembrie 1948, au fost trecute în proprietatea statului român toate clãdirile, împreunã cu terenul aferent, în afarã de bisericã ºi casa parohialã, care au rãmas proprietãþi franceze. În bisericã, preoþii au mai activat ocazional pânã la începutul anului 1957, când guvernul comunist a închis biserica, iar preoþii au fost arestaþi ºi duºi la închisoare. În mai 1991, la cererea Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti ºi a credincioºilor din cartier, adresatã Ambasadei Franþei, biserica a fost redeschisã, Sfintele Liturghii celebrându-se numai duminica, în limba românã ºi limba francezã. La 1 decembrie 1991, a fost înfiinþatã parohia Sacré Coeur, iar casa parohialã a fost primitã în vara anului 1992. La 9 iulie 1996, s-a încheiat o convenþie între Arhiepiscopie ºi Ambasada Franþei, prin care s-au stabilit condiþiile de utilizare ºi de întreþinere a bisericii ºi casei parohiale. În prezent, în parohie activeazã: congregaþia Surorile Muncitoare ale lui Isus ; Surorile Credincioase ale lui Isus (F.C.J), Surorile Pauline ºi Surorile Carmelite, compania Fiicelor Caritãþii ale Sfântului Vincenþiu de Paul (doar douã surori pensionare); asociaþia Caritas, asociaþia Sfântului Vincenþiu de Paul – conferinþa Sfântul Iosif Muncitorul.

Hramul Bisericii este Solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus.

10

nr. 6/2004

DIN VIAÞA P AROHIEI PAROHIEI

O comunitate multinaþionalã

Când spunem biserica Sacré Coeur, ne gândim imediat la biserica de unde începe procesiunea în Duminica Floriilor. Puþini ºtiu, însã, cã aici trãieºte o comunitate multinaþionalã.

Numai citind programul sfintelor liturghii poþi sã-þi dai seama cã, într-adevãr, i se potriveºte denumirea de comunitate multinaþionalã. Sfintele Liturghii se celebreazã în limbile: românã, francezã, englezã, arabã ºi latinã. Înainte de 1948, biserica Sacré Coeur a funcþionat ca o capelã privatã pentru cãlugãrii lazariºti ºi pentru cãlugãriþele Fiicele Caritãþii, dupã cum ne spune doamna Oana Seceleanu, membrã a comunitãþii franceze.

Ca parohie, se poate vorbi de Sacré Coeur începând cu 1 decembrie 1991, când pãrintele Ioan Ciobanu a fost numit paroh, în acea perioadã celebrându-se Sfânta Liturghie numai duminica, în limba românã ºi francezã. La scurt timp, ºi comunitatea englezã ºi-a exprimat dorinþa de a avea liturghia în limba maternã tot la Sacré Coeur. Doi ani mai târziu, în 1993, creºtinii arabi din Bucureºti au ales acelaºi locaº pentru serviciile liturgice. Domnul Nael Tawfinq, din comunitatea arabã, ne-a spus: „ajungând în România, nu credeam cã pot gãsi o astfel de comunitate ºi, descoperind-o, mi-am anunþat imediat prietenii”. S-a bucurat cã pãrintele le-a acordat un spaþiu pentru celebrarea Sfintei Liturghii, un loc unde îºi pot afirma identitatea religioasã, dar ºi pe cea etnicã. Celelalte comunitãþi din parohie i-au primit bine, ba chiar comunitatea creºtinã arabã a stârnit curiozitatea pentru cã mulþi nu ºtiau cã într-o þarã musulmanã (ca Irakul) sunt ºi creºtini. Domnul Pavel Babiciu ne spune cã a apreciat destul de mult aceastã iniþiativã, de a se celebra Sfânta Liturghie în cinci limbi, Biserica Sacré Coeur devenind astfel un punct de întâlnire pentru diverse comunitãþi. „Dupã sosirea pãrintelui Luc, - adaugã reprezentantul comunitãþii române - am vãzut o emulaþie ºi o dezvoltare a comunitãþii franceze”. De asemenea, liturghia în limba arabã i se pare interesantã interlocutorului meu, datã fiind „atmosferã caldã, datoratã cântecelor de baºtinã”. În timpul discuþiilor, am remarcat în cei intervievaþi o modestie care face cinste oricãrui creºtin. Când pãrþile au fost întrebate care comunitate este mai apropiatã idealurilor creºtine, nici una nu a vorbit despre sine, ci despre celelalte: „Francezii sunt deschiºi”. „Arabii sunt mai credincioºi, mai conºtiincioºi: nu lipsesc, aleargã sã nu întârzie”, spune doamna Alexandrina Iorgulescu. „Comunitatea româneascã este cea mai apropiatã de idealurile creºtineºti. Duminica, eu caut sã ajung sã prind mãcar binecuvântarea de la slujba româneascã”, a þinut sã mãrturiseascã doamna Oana Seceleanu, membrã a comunitãþii franceze. Sora Germaine ne-a vorbit despre biserica Sacré Coeur ca despre o „comunitate internaþionalã”, pentru cã aici se întâlnesc persoane de pe patru continente, ceea ce înseamnã cã este foarte bogatã, datoritã relaþiei dintre diferite culturi. „Este important sã poþi sã te rogi în limba proprie, dar mai importantã este comuniunea care se realizeazã la Sfânta Liturghie”, ne-a spus în continuare sora Germaine.

Vorbind despre tema noastrã, pãrintele Ciobanu ne spunea cã enoriaºii Sfinþiei Sale trãiesc precum o singurã comunitate ºi lucrul acesta se vede nu numai la bisericã, ci ºi atunci când se întâlnesc la cumpãrãturi sau la întrunirile organizate de parohie, cum ar fi, de exemplu, tombolele sau agapele. În timp ce pãrintele Ciobanu descria situaþia în care se gãsea biserica la numirea sa ca paroh, folosea urmãtoarele cuvinte: „aceastã bisericã a fost abandonatã, închisã, profanatã”. Profanatã! Cum? De cãtre cine? Cuvântul „profanare” îþi încreþeºte pielea numai auzindu-l. Da, biserica Sacré Coeur, a fost profanatã în ziua de 20 iunie 1993, când Sfântul Sacrament a fost luat, hainele liturgice aruncate pe jos ºi nici astãzi nu se ºtie cine a sãvârºit acest sacrilegiu ºi act de vandalism. Este unul dintre cele douã evenimente triste, cum le numeºte pãrintele, care au marcat acest nou început al activitãþii pastorale de la biserica Sacré Coeur. Celãlalt moment trist s-a petrecut dupã înmormântarea lui Corneliu Coposu (noiembrie 1995), când o mânã criminalã i-a incendiat maºina. De atunci, un grup de 40 de voluntari pensionari, care se schimbã din trei în trei ore, fac de pazã ºi se roagã pentru a nu-l lãsa singur pe Isus nici un moment. Mulþi dintre cei care trec pragul acestei biserici gãsesc o atmosferã caldã, familialã, prielnicã rugãciunii.

Unitate în diversitate. Acest principiu se verificã ºi în comunitatea multinaþionalã din parohia Sacré Coeur, unde credincioºi de diferite naþionalitãþi trãiesc în comuniune fãrã a-ºi pierde specificul naþional, ci, dimpotrivã, îmbogãþindu-se ºi înfrumuseþându-se spiritual.

Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

Sacré Coeur Coeur,, punte între creºtini

Cine-i mai aproape de idealul creºtin?

nr. 6/2004

11

UNIVERSUL FFAMILIEI AMILIEI

Sfânta TTreime reime model de iubire pentru familie „Cãsãtoria este un sacrament care, ca ºi preoþia, se reînnoieºte în fiecare zi. Este o stare prin care bãrbatul ºi femeia pot ajunge la sfinþenie” (monseniorul Ghika) Sfânta Treime este mister de iubire, taina iubirii desãvârºite ºi, poate cã aceastã simplã definiþie redã cel mai bine motivul pentru care ea este o sãrbãtoare a familiei.

Unitatea în diversitate este o „promisiune” ºi o permanentã „provocare” pentru viaþa de familie. „Icoana” desãvârºitã a acestui drum de viaþã este

imaginea Sfintei Treimi.

Iubirea dintre soþi nu se închide „în doi”, ci este permanent deschisã spre al treilea, copilul, care la rândul sãu o întãreºte ºi îi dã stabilitate.

Este o iubire care nu se epuizeazã, pentru cã icoana ei din cer îi învaþã pe soþi cã desãvârºirea poate fi atinsã recunoscând mai întâi propriile limite, umane, în faþa misterului .

Iubirea dintre soþi este ºi ea o tainã, un mister. Contemplându-ºi ºi apãrându-ºi acest mister care îi uneºte, soþii construiesc o cale de viaþã unicã ºi exemplarã.

Din cãsnicii unice ºi exemplare s-a construit o civilizaþie nepieritoare, sprijinitã pe credinþã ºi încredere, speranþã ºi dãruire, iubire ºi generozitate. Cu alte cuvinte, familii sfinte, modele tonice pentru vremuri de confuzie ºi dificultate.

Asemeni misterului ce-i este icoanã, iubirea ce dãinuie în familie este o permanentã celebrare, o generoasã construcþie, un schimb de daruri, capacitate de jertfã greu de înþeles altfel decât prin bucuria iubirii.

Când cuvintele sunt prea multe ºi uneori sensurile prea complicate pentru a da sfaturi de care au nevoie familiile spre a depãºi situaþii de crizã, ajunge un gest care îndreaptã privirea spre o icoanã : icoana de iubire ºi armonie cereascã a Sfintei Treimi.

MARINA FARA

12

nr. 6/2004

Matei, de la rugãciune direct în vis...

Ce învãþãm de la copiii noºtri

„...ceea ce învãþãm de la proprii copii este viaþa trãitã pentru altul. Adicã jertfelnicia, spiritul de renunþare la sine. De câte ori nu a trebuit ºi nu trebuie sã ne întrerupem dintr-o activitate a noastrã, de adulþi, „serioasã”, ca sã le ducem o canã cu apã, sã le oferim o bomboanã sau sã vedem de ce plâng ?

De câte ori nu a trebuit sã renunþãm la propriile dorinþe spre a ne acomoda la dorinþele ºi capriciile lor ? Iatã lucruri pe care nici azi nu le facem uºor. Însã, când ne gândim mai bine, înþelegem de ce mântuirea pãrinþilor e în mâinile copiilor lor: pentru cã, slujindu-i pe ei, învãþãm sã-i slujim pe alþii. În lumea de azi, nimic nu ne încurajeazã sã facem aºa ceva. Totul – reclame, emisiunile TV ºi radiofonice, ziarele, revistele etc. – ne îndeamnã sã trãim doar pentru propriul confort ºi propria plãcere. De aceea, milioane de femei îºi ucid pruncul în pântece: pentru cã nu vor sã trãiascã pentru alþii, ci doar pentru sine.”

Mãrturia aceasta, din partea unui tatã a cinci copii, ºi alte opinii le puteþi citi în ultimul numãr al revistei „Familia creºtinã”, publicatã de ProFamilia.ro Spicuim din acelaºi articol, semnat, evident, de doi pãrinþi, Oana ºi Radu Capan: „...suntem convinºi cã aþi sesizat ce puþin le trebuie copiilor sã fie fericiþi ! O micã jucãrie, un minut de atenþie din partea noastrã, o încurajare...lucruri aparent banale ºi care totuºi îi bucurã atât de mult. Am constatat chiar cã, de fapt, lucrurile cele mai ieftine sunt ºi cele mai eficiente: nu am gãsit nici o jucãrie, oricât de complexã ºi de scumpã, care sã provoace mai mare bucurie decât atunci când le spunem: „Haideþi sã ieºim toatã familia la o plimbare”. Cât de greu este, în schimb, pentru noi, sã fim mulþumiþi, bucuroºi, fericiþi! Mai ºtim noi sã ne bucurãm de gesturile mici?”

Mai tare decât cuvântul

Cultura zilelor noastre este dominatã de vizual, în ultimii ani impunându-se chiar o opoziþie radicalã între imagine ºi cuvânt. Imaginea este mai puternicã decât cuvântul, deoarece acþiunea ochilor, care percep realitatea în armonie cu celelalte simþuri, ne introduce într-o extensie, omul reuºind sã vadã mai multe lucruri dintr-o singurã privire. În schimb, cuvântul nu prezintã exact realitatea perceputã, dar se pronunþã în legãturã cu aceasta. Nu este acelaºi lucru sã citeºti într-un ziar despre rãzboi cu a privi lupta armatã în direct, transmisã la televizor.

Imaginile din mintea omului

Odatã intrate în psihicul nostru, imaginile nu mai ies ºi nu se mai ºterg niciodatã, acest fenomen fiind valabil atât pentru imaginile frumoase, cât ºi pentru cele urâte. ªi nu numai cã rãmân, dar pot chiar sã ducã la efecte nedorite, care pot ajunge pânã la tulburãri de comportament. Nu întâmplãtor, mulþi dintre agresori ºi criminali acþioneazã inspiraþi din scenariile unor filme violente pe care le-au vizionat. ªi nu întâmplãtor, copiii de vârstã ºcolarã au început sã aibã coºmaruri legate de rãzboi, potrivit unor recente cercetãri legate de efectele psihologice ale rãzboiului din Irak asupra copiilor.

Cum sã-i protejãm pe copii?

Aceasta este întrebarea legitimã care, cu siguranþã, preocupã pe mulþi pãrinþi care dau vina, în general, pe jurnaliºtii „iresponsabili” pentru violenþa de la televizor. Dacã stãm bine sã ne gândim, un jurnalist de televiziune nu poate abdica de la ilustrarea cu imagini a ceea ce povesteºte prin cuvinte. Dacã în reportaj se vorbeºte despre morþi ºi rãniþi,

reporterul trebuie sã ilustreze ceea ce spune cu imagini potrivite, însã nu ar trebui sã insiste asupra unor imagini terifiante. Din pãcate, de multe ori, ziariºtii aleg astfel de imagini nu atât pentru a ilustra adevãrul, cât pentru a învinge concurenþa ºi a deveni lideri pe piaþa mass-media. În acest caz, este clarã lipsa de profesionalism, de aceea se impune respectarea unor norme ºi instituirea unor comisii de control.

Bona mea, televizorul

Dacã cei mici au coºmaruri cu rãzboi, nu este numai vina telejurnalelor ºi, implicit, a jurnaliºtilor. De multe ori, pãrinþii îi încredinþeazã pe copii televizorului, mai ales desenelor animate, crezând, poate, cã sunt cele de pe vremea lor: Mihaela, Heidi, Sandy Bell. Câþi dintre pãrinþi au rãbdarea ºi curiozitatea sã priveascã împreunã cu copiii lor desenele animate de astãzi? Samurai X, Spider-Man, Batman, Pokemon sunt reprezentãri ale rãzboiului, ale luptei dintre bine ºi rãu, dar cu violenþã, arme sofisticate, limbi de foc, monºtri. Oare câþi dintre pãrinþi au fãcut inventarul jucãriilor rãzboinice – tancuri, puºti, mitraliere, rachete – pe care le-au cumpãrat copiilor lor?

Antidotul

Psihologii spun cã urâtul imaginilor nu poate fi ºters din mintea omului, dar recomandã ca antidot imaginile frumoase: cu cât mai multe imagini frumoase, cu atât mai puþine efecte ale celor urâte.

Copiii trãiesc de mici în „compania” rãzboiului, ostilitatea fiind prezentã în imaginarul lor de foarte timpuriu. Televiziunea are, cu siguranþã, o mare parte din vinã, dar televizorul nu se deschide singur ºi copiii pot fi educaþi sã se uite la televizor cu mãsurã ºi mai ales cu simþ critic.

Existã mereu posibilitatea de a alege între a lãsa pe mâna copilului tãu telecomanda ºi a-i citi o poveste, a-i sugera o lecturã, a-l duce la un muzeu, într-un parc, a-i arãta partea frumoasã a vieþii, a-l convinge cã lumea nu poate fi cuprinsã într-o cutie cu ecran colorat.

ANCA MÃRTINAª nr. 6/2004

13

ÎNDRUMAR MEDIATIC

Nu trageþi în televizor!

Alegând modele Inside the Vatican este o revistã lunarã de prestigiu, care, dupã cum aratã ºi numele, reflectã evenimentele petrecute în Cetatea Vaticanului – reportaje, ºtiri, comentarii realizate de cunoscuþi jurnaliºti, precum Delia Gallagher, Robert Moynihan, ºi imortalizate de fotografi specializaþi ai acestui spaþiu – Grzegorz Galazka, unul dintre cei mai apreciaþi – cu colaborarea unor analiºti ai realitãþilor teologice, sociale, politice, culturale. În primul numãr al acestui an al revistei, un capitol este rezervat celor mai importante personalitãþi catolice ale anului 2003, „Zece oameni ai anului”: Mel Gibson, Alfonso López Trujillo, Rosalina Tuyuc (militantã pentru pacificarea Guatemalei, þarã sfâºiatã de un lung rãzboi civil) , Sister Dolores Hart (care a pãrãsit o strãlucitã carierã de actriþã la Hollywood pentru a deveni cãlugãriþã benedictinã), Andrea Riccardi, Michel Sabbah (patriarhul latin al Ierusalimului), Hilarion Alfejev (episcop ortodox rus, teolog ºi militant al ecumenismului pentru o Europã a valorilor creºtine), Raymond Burke (tânãr episcop american, înfruntând cu mare curaj ºi înþelepciune cauzele dificile), J.R.R. Tolkien (scriitorul ºi medievistul britanic mort în 1973, dar deosebit de „prezent” prin succesul enorm al ecranizãrii romanelor sale din trilogia „Stãpânul inelelor”), Misionarele Caritãþii (surorile Maicii Tereza, beatificatã în octombrie 2003).

Aceastã scurtã prezentare dezvãluie o serie de criterii pentru alegerea de „modele”. Cine spune cã astãzi valorile tradiþionale sunt anoste ºi plictisitoare, nerelevante pentru astfel de criterii ?

Dintre personalitãþile alese de Inside the Vatican , propunem, la rândul nostru, o selecþie bazatã pe legãtura pe care – sub o formã sau alta – aceºti „oameni ai anului” o au cu spaþiul românesc. „Filmul anului”, „Patima lui Cristos”, realizat de „omul anului”, Mel Gibson Gibson, o are ca principalã protagonistã pe Maia Morgenstern, în rolul Sfintei Fecioare Maria, actriþa româncã fiind ºi o excelentã promotoare în dezbaterile mediatice a valorii acestui film.

Andrea Riccardi Riccardi, liderul comunitãþii Sant’Egidio, este ºi el un prieten al României. În afarã de amintirea unui eveniment care a deschis calea pentru vizita Papei în România – este vorba despre întâlnirea de la Bucureºti, „OAMENI ªI RELIGII”, din septembrie 1998 prestigiosul profesor de istorie ºi cercetãtor al istoriei recente a fost prezent de curând, printre noi, la lansarea ediþiei în limba românã a cãrþii sale dedicate martirilor secolului XX.

14

nr. 6/2004

Cardinalul Alfonso López TTrujillo rujillo rujillo, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Familie, a vizitat de mai multe ori Bucureºtiul, sprijinind iniþiative în apãrarea familiei ºi a vieþii.

Inside the Vatican îl alege „om al anului 2003” pe acest cardinal columbian, „neclintit ca o stâncã” împotriva injustiþiilor ºi a sãrãciei, a politicilor care defavorizeazã copiii ºi instituþia familiei pretutindeni. Anul 2003 a consemnat momente semnificative în aceastã neobositã prezenþã a cardinalului, dintre care putem menþiona. Întâlnirea internaþionalã a familiilor, la Manila, în ianuarie, unde a fost reprezentantul Sfântului Pãrinte. Tot în 2003 a apãrut Lexiconul termenilor controversaþi din sfera vieþii de familie ºi a problemelor etice, lucrare amplã, de referinþã, coordonatã de Cardinalul Trujillo.

Sunt menþionate, de asemenea, dezbaterile vii, polemice, în diferite foruri, desigur ºi mediatice, care au fãcut posibil ca, prin intervenþiile cardinalului, probleme legate de responsabilitatea vieþii de familie sã iasã din sfera indiferenþei ºi a cliºeelor, ºi, mai ales, sã prindã relief o realitate asupra cãreia insistã mult Papa Ioan Paul al II-lea: curajul de a apãra cultura vieþii.

Desigur, trebuie sã le amintim ºi pe Misionarele Caritãþii Caritãþii, care îºi desfãºoarã activitatea în România încã din 1990. Întemeietoarea lor, Maica Tereza de Calcutta, a fost de mai multe ori prezentã în comunitãþile noastre. ªi poate nimic nu este mai sugestiv, pentru a încheia acest grupaj de „modele” umane pentru actualitatea pe care o trãim, decât un gând al Maicii Tereza: Caritatea începe astãzi.

Astãzi cineva suferã, astãzi cineva stã în stradã, astãzi cineva e flãmând. Ce avem de fãcut trebuie fãcut astãzi, cãci ziua de ieri s-a dus, iar cea de mâine nu a venit încã. Nu avem decât ziua de azi pentru a-l face pe Isus cunoscut, pentru a-l iubi, sluji, hrãni, îmbrãca ºi adãposti. Nu aºtepta ziua de mâine. Mâine nu-i vom mai avea dacã nu le dãm de mâncare astãzi.

Caritatea: un criteriu pentru a alege modele, astãzi.

MARINA FARA

LANSARE DE CARTE - Andrea

Riccardi

„Secolul martiriului (Creºtinii în veacul XX)“

„Memoria martirilor nu este o carte a eroilor, ci istoria atâtor existenþe creºtine trãite întru credinþã ºi curmate de violenþã.“ (Andrea Riccardi).

La 11 mai a.c., în aula Palatului Patriarhal, a avut loc lansarea cãrþii SECOLUL MARTIRIULUI (CREªTINII ÎN VEACUL XX) semnatã de prof. Andrea Riccardi , fondator al Comunitãþii Sant’Egidio. Cuvântul de salut a fost rostit de Patriarhul Teoctist, care a subliniat importanþa cãrþii ºi a omagiat personalitatea autorului.

Rolul de moderator i-a revenit acad.

Rãzvan Theodorescu – Ministrul Culturii ºi Cultelor.

Lucrarea a fost prezentatã publicului prin patru intervenþii erudite ce s-au completat reciproc: ÎPS Daniel Ciobotea – Mitropolit al Moldovei ºi Bucovinei; prof.

Florin Constantiniu – membru corespondent al Academiei Române; un mesaj din partea ÎPS George Guþiu – Arhiepiscop greco-catolic ce a stat vreme de 16 ani în închisorile comuniste; prof.

Andrea Riccardi – autorul cãrþii.

Un ierarh ortodox ºi unul greco-catolic, un reputat istoric, specialist în perioada contemporanã ºi un umanist de talie internaþionalã au vorbit despre secolul al XX-lea ºi prea numeroºii sãi martiri rãspândiþi pe toate paralelele ºi meridianele globului, subliniind cã acest fenomen nu trebuie legat exclusiv de primele veacuri ale Bisericii ºi nici de culoarea unui anumit regim politic, creºtinii fiind persecutaþi cu egalã ferocitate de regimurile de stânga ºi de cele de dreapta.

Despre „Secolul martiriului“, autorul mãrturiseºte cã „este cartea regãsitã a suferinþei multor oameni. De fapt, istoricul nu creeazã niciodatã, el regãseºte. În pragul anului 2000, am început sã studiez mãrturiile despre martiriul secolului XX. Cunoºteam numeroasele istorii de suferinþã. Apoi cunoºteam istoria creºtinismului din secolul XX. Dar aceasta a fost o experienþã nouã ºi cutremurãtoare – sã cobor în catacombele secolului XX: a fost experienþa unei cãrþi regãsite.

Cartea mea nu reprezintã o cercetare eruditã, ci o frescã – precum cea oferitã de icoanã – care sã fie contemplatã. De-a lungul acestei investigaþii am fost însoþit de sentimentul de stupoare faþã de un chip necunoscut al creºtinismului secolului XX. […] Imaginea de ansamblu este impresionantã: secolul XX a redevenit un anotimp al martirilor“ (subl. mea, A.M.B.).

Publicarea în limba românã a lucrãrii prof. Riccardi reprezintã un moment excepþional din mai multe puncte de vedere: editorial, cultural, academic ºi, deloc în ultimul rând, ecumenic ºi spiritual.

ANA-MARIA BOTNARU

Salutãm apariþia celui de-al treilea numãr al revistei Pro memoria, programat sã aparã în preajma unui eveniment important: 120 de ani de la consacrarea catedralei Sfântul Iosif din Bucureºti...

Sunt articole, studii ºi mãrturii cu tematici diverse… care vor trezi, cu siguranþã, interesul cititorilor. Ne place sã credem cã aceste contribuþii ºtiinþifice sunt o cãrãmidã la construcþia culturalã pe care o aºteptãm cu toþii, sinteza catolicismului în Arhidieceza de Bucureºti. ÎPS Ioan Robu – Cuvânt înainte nr. 6/2004

15

În bãtaia focului Duhului Sfânt Gabriel-Vasile Cimpoieºu este preot, are 28 de ani ºi s-a nãscut la Bãluºeºti (Neamþ), într-o familie cu zece copii. Pe 20 mai 2004, a primit din partea episcopului de Iaºi, Petru Gherghel, mandatul de misionar pentru Coasta de Fildeº.

Pregãtit pentru aceastã misiune la Centrul Misionar din Gorizia (Italia), românul misionar Gabriel Cimpoieºu îl va ajuta pe colegul sãu, preotul Adrian Stoica, aflat de doi ani în Coasta de Fildeº, mai exact în dieceza de Bouké. Misiunea cuprinde aproximativ 90 de sate, fiind un teritoriu de primã evanghelizare.

Rãzboiul civil nu-l sperie pe Gabriel Cimpoieºu

Oraºul Bouké este unul din teatrele confruntãrilor dintre rebelii care controleazã partea de nord a þãrii ºi forþele armate ale controversatului preºedinte Laurent Gbagbo, Coasta de Fildeº fiind, din 2002, scena unui sângeros rãzboi civil.

Temerile misionarului român sunt minime ºi privesc malaria, dar ºi rãzboiul civil. Dupã cum ne-a mãrturisit, el pleacã însã la drum luându-l drept cãlãuzã pe Duhul Sfânt: „Nu merg acolo cu gândul de a schimba lumea, vreau sã cunosc drumul parcurs de misiune ºi sã mã las condus de Duhul Sfânt”, spune pãrintele Cimpoieºu, care este „conºtient de privilegiul de a fi creºtin ºi de obligaþiile spirituale pe care le implicã aceastã demnitate”.

Portretul misionarului

Despre trãsãturile morale ºi de caracter ale misionarului, Gabriel Cimpoieºu crede cã este important sã fie „o persoanã liberã de toate siguranþele pãmânteºti, pentru a-i rãmâne o unicã siguranþã: Isus Cristos; misionarul trebuie sã fie conºtient de darurile primite ºi sã le punã cu generozitate la dispoziþia celorlalþi ºi, mai ales, sã fie disponibil la inspiraþiile Duhului Sfânt”.

Ca un fluviu care . . .

Pãrintele Cimpoieºu ne-a vizitat la redacþie cu o sãptãmânã înaintea plecãrii în Coasta de Fildeº. Era însoþit de Mons. Giuseppe Baldas de la Centrul Misionar din Gorizia, care a descris misionarismul folosind imaginea unui fluviu care, pânã sã ajungã sã se verse în mare, traverseazã o mulþime de þinuturi ºi þãri, dând viaþã pe unde trece. Tot astfel ºi Biserica, atâta timp cât nu se va închide în sine, ci va duce lumii vestea cea bunã, va fi fluviu al vieþii de credinþã pentru neamurile care nu au cunoscut încã vestea cea bunã.

ANCA MÃRTINAª

16

nr. 6/2004

Aºezare geograficã: Coasta de Fildeº este un stat din Africa occidentalã, scãldat in Golful Guineii de Sud (Oceanul Atlantic). La Vest, se învecineazã cu Liberia si Guineea; la Nord, cu Mali si Burkina Faso; la Est, cu Ghana.

Coasta de Fildeº a fost teritoriu francez între 1842 ºi 1960, când þara ºi-a câºtigat independenþa.

Capitala: Yamoussoukro (din 1983); Denumirea oficialã: Republica Coasta de Fildeº; Populaþie: 15,8 milioane de locuitori (1999); Limba oficialã: franceza; Limba secundarã: se vorbesc în jur de 70 de limbi, printre care: dioula, senufo, haussa, etc.

Sistem politic: republicã; Religii Religii: 60% religii tradiþionale; 25% musulmani; 15% creºtini.

Cum aþi vrea sã fim?

Dragã redacþie, Am 71 de ani. De la vârstã fragedã am fost crescutã cu frica de Dumnezeu. Influenþa pãrinþilor, a preotului din localitate, a Gimnaziului Catolic din Petroºani (unde profesoare mi-au fost cãlugãriþe), mi-au lãsat o amprentã de neºters. Dar au urmat alþi ani de ºcoalã în condiþii socio-politice diferite, la care s-au adãugat 33 de ani în învãþãmânt, în aceleaºi condiþii. În tot acest timp am frecventat Biserica în mod sporadic, iar în 2001, împreunã cu soþul meu care era ortodox, ne-am apropiat ºi mai mult de Dumnezeu cu ajutorul pãrintelui paroh Ionel Pojum de la parohia Sfânta Cruce. Din nefericire, în anul urmãtor soþul meu a decedat, ºi, când am avut cea mai mare nevoie de o mângâiere ºi de sprijin sufletesc, pãrintele Pojum m-a ajutat sã trec peste acest impas, arãtându-mi adevãrata cale spre Dumnezeu. De atunci, Biserica a devenit pentru mine loc de refugiu în întristare, dar ºi loc de mulþumire pentru momentele de bucurie.

Recent, am citit la avizierul parohial o întrebare referitoare la preoþi: Cum aþi vrea sã fim? Mi-am dat seama cã mã pot considera fericitã cã am gãsit, în persoana pãrintelui Ionel Pojum, preotul potrivit trebuinþelor mele sufleteºti. Chiar ºi în predicile dumnealui gãsesc rãspuns la unele nelãmuriri, de parcã mi s-ar adresa mie.

Oricât aº cãuta modalitãþi de a-i mulþumi, singura cale rãmâne rugãciunea la Dumnezeu, cãruia îi cer sã-i dea sãnãtate ºi putere de muncã.

IRMA MANOLIU

Stimatã doamnã Manoliu, Recunoºtinþa este o floare rarã ºi cuvântul „mulþumesc” lipseºte din vocabularul multora, de aceea ne bucurãm când oamenii ºtiu sã-l rosteascã cu simplitate ºi sinceritate. (A. M.)

Conferinþa Episcopilor din România Comunicat de presã În zilele de 24 - 26 mai 2004, la palatul episcopal din Satu Mare s-a desfãºurat sesiunea de primãvarã a Conferinþei Episcopale Române cu participarea episcopilor greco-catolici ºi romano-catolici. A luat parte, ca invitat, E.S. Jean-Claude Périsset, Nunþiu Apostolic în România.

Ordinea de zi a cuprins puncte referitoare la: participarea la Adunarea generalã a Sinodului episcopilor din anul 2005 ºi la simpozionul Africa - Europa din anul 2004; situaþia comisiilor Conferinþei Episcopale; prezentarea sistemului de lucru a Confederaþiei Caritas România, organizaþie pe care Conferinþa Episcopilor o sprijinã, voind ca prin activitatea sa sã mãreascã sensibilitatea oamenilor de bunãvoinþã faþã de valorile solidaritãþii, generozitãþii ºi caritãþii evanghelice, în special faþã de cei mai defavorizaþi; mesajul cãtre Conferinþa Episcopilor din România al laicilor catolici din România; învãþãmântul catolic: programe ºi organizare; întâlnirea tinerilor la Köln - 2005; prezentarea textului Redemptionis sacramentum în varianta româneascã; aniversar: 120 de ani de la înfiinþarea Diecezei de Iaºi; formulele sacramentelor în limba românã; Sinodul diecezan Iaºi - celebrarea solemnã în decembrie 2004; Renovabis Aktion ºi emigraþia; alcãtuirea unui comunicat referitor la anul electoral din acest an; relaþiile dintre Biserica Greco-Catolicã din România ºi Biserica Ortodoxã Românã; vizita în România a card. Walter Kasper; probleme privitoare la fenomenul migraþiei; alte probleme de ordin intern. În conformitate cu statutul Conferinþei Episcopilor a fost ales noul preºedinte pentru urmãtorii trei ani în persoana E.S. Lucian Mureºan, Mitropolit de Alba-Iulia ºi Fãgãraº. Noul vicepreºedinte este E.S. Ioan Robu, Arhiepiscop ºi Mitropolit de Bucureºti. Pentru Consiliul Permanent au mai fost aleºi E.S. Jeno Schönberger, episcop de Satu Mare ºi E.S. Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea. În ziua de 24 mai toþi episcopii, membrii Conferinþei Episcopilor din România, au concelebrat sfânta Liturghie în Catedrala romano-catolicã, rugându-se pentru Biserica localã ºi pentru Episcopia de Satu-Mare, care sãrbãtoreºte în acest an jubileul de 200 de ani de la întemeiere. Dupã sfânta Liturghie, prezidatã de cãtre E.S. Jean-Claude Périsset, Nunþiu Apostolic în România, episcopii i-au ascultat pe reprezentanþii grupurilor ºi miºcãrilor laice, care au vorbit despre activitatea lor în cadrul Episcopiei de Satu-Mare.

Ultima ºedinþã s-a desfãºurat separat pe secþiuni, latinã ºi greco-catolicã.

S-a stabilit ca urmãtoarea sesiune a Conferinþei Episcopale sã aibã loc la Bucureºti în zilele de 18-20 octombrie 2004.

Pr Pr.. CAZIMIR BUDÃU BUDÃU,, Secretar general

Cãtre toþi credincioºii catolici din România

Apropiindu-se alegerile locale (de primari, consilieri comunali ºi orãºeneºti), am gãsit de cuviinþã ca, în baza învãþãturii noastre creºtine ºi a documentelor bisericeºti ale Conciliului Vatican II, sã vã declarãm urmãtoarele: 1.

Toþi credincioºii cu drept de vot au obligaþia moralã sã se prezintã în faþa urnelor, pentru a se achita de aceastã datorie. Nu ne este indiferent cine va avea exerciþiul puterii în urmãtorii patru ani, ºi de aceea nu putem neglija acest drept ºi aceastã datorie.

2. Este de la sine înþeles cã nu poate Conferinþa Episcopilor sã vã spunã cu cine sã votaþi, indicându-vã eventual partidul sau numele unor candidaþi. Credincioºii trebuie, în conºtiinþã, sã-i voteze pe aceia care cautã ºi apãrã binele comun, respectând drepturile noastre creºtineºti, cetãþeneºti ºi naþionale, nu numai în vorbe, ci ºi în fapte.

3. Îndemnãm pe toþi preoþii, pe toþi conducãtorii instituþiilor ºi organizaþiilor bisericeºti sã-i susþinã ºi sã-i însoþeascã pe credincioºi cu sfatul ºi rugãciunea lor, ca, în spiritul catolicitãþii ºi inspiraþi de harul lui Dumnezeu, sã contribuim împreunã, prin votul nostru, la edificarea responsabilã a viitorului þãrii.

Cu binecuvântarea noastrã, episcopii catolici din România LUCIAN MUREªAN MUREªAN,, Arhiepiscop Mitropolit de Alba-Iulia ºi Fãgãraº, P reºedinte IOAN ROBU ROBU,, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti, Vicepreºedinte

Gânditorul, cultura Hamangia, mileniul IV-II, î.C.

nr. 6/2004

17

ªTIRI

Pagini realizate de EUSEBIU PÎRÞAC

CONST ANÞA NEWS CONSTANÞA Sâmbãtã, 29 mai , la oratoriul comunitãþii salezienilor din Constanþa, preoþii salezieni în colaborare cu preoþii vicari din Constanþa, au organizat veghea de Rusalii pentru tinerii din parohiile catolice din Dobrogea. Desfãºuratã sub titlul Martori curajoºi ai iubirii, tinerii s-au întâlnit sâmbãtã dupã-amiazã la oratoriu ºi s-au rugat împreunã, dând mãrturii de credinþã ºi adorându-l pe Isus prezent în Preasfântul Sacrament.

Ziua tinerilor din Dobrogea

Sfântul Anton de Padova, oaspetele oraºului Constanþa

Sâmbãtã, 5 iunie, relicva Sfântului Anton va ajunge ºi în oraºul Constanþa, poposind la noi pânã pe data de luni, 7 iunie. Pãrintele paroh ªtefan Ghenþa, în colaborare cu preoþii vicari, a fãcut deja demersurile necesare pentru anunþarea autoritãþilor locale, a mass-mediei locale ºi pentru mobilizarea credincioºilor catolici din decanatul de Dobrogea în vederea participãrii la acest eveniment deosebit.

Mass-media, un risc ºi o bogãþie

Maria, ajutorul creºtinilor

Sâmbãtã, 22 mai, de sãrbãtoarea sfintei Rita de Cascia, în sala mare de catehezã a parohiei din Constanþa, un numãr de aproximativ 40 de persoane au participat la dezbaterea organizatã de pãrintele vicar Gilbert Sebastian Iavorschi, cu ocazia Zilei Mondiale a Comunicaþiilor Sociale, ajunsã la a 38-a aniversare.

Dezbaterea a început la ora 16.oo, cu vizionarea unui film, ºi a continuat cu discuþii pe marginea documentului pontifical Mass-media în familie :un risc ºi o bogãþie. La sfârºitul dezbaterii, Monseniorul ªtefan Ghenþa a subliniat responsabilitatea pe care o au familiile în formarea spiritului critic ºi vigilent al copiilor în utilizarea televizorului.

ie Plo a ar h e d

Duminicã, 23 mai, în ajunul sãrbãtorii patroanei capelei comunitãþii saleziene din Constanþa, a avut loc Sfânta Liturghie, urmatã de o procesiune cu statuia Sfintei Fecioare Maria ºi consfinþirea credincioºilor la inima Preacuratei.

A consemnat Pr. GILBERT SEBASTIAN IA VORSCHI IAVORSCHI

În parohia Sfânta TTereza ereza

Sâmbãtã, 15 mai, credincioºii din parohia Sfânta Tereza, au trãit un moment important pentru viaþa lor de credinþã. Cincizeci ºi doi de copii ºi tineri au primit, din mâinile Episcopului Cornel Damian, Sacramentul Mirului, într-o atmosferã de adevãratã sãrbãtoare. Prin acest sacrament, dupã cum spunea preasfinþitul în predicã, este confirmatã lucrarea Duhului Sfânt în Bisericã, aceºti tineri fiind pregãtiþi sã dea mãrturie despre Învierea lui Cristos, în care cred. A fost o celebrare a „primiþiilor”, dupã expresia pãrintelui paroh Iosif Imbriºcã, dat fiind cã aceastã celebrare a fost prima Liturghie celebratã de Episcopul Auxiliar de Bucureºti în aceastã parohie. Nu în ultimul rând, primiþie a fost ºi pentru faptul cã, pentru Episcopul Cornel, a fost prima celebrare a Sacramentului Confirmaþiunii. Nu poate fi trecutã cu vederea animaþia entuziastã procuratã prin cântãrile corului numeros ºi foarte tânãr, care au concurat la bucuria celor 18 preoþi ºi a tuturor credincioºilor care au umplut biserica pânã la refuz. (A.C)

La Medgidia

Atmosferã de mare sãrbãtoare în comunitatea catolicã din Medgidia, în acea splendidã dimineaþã de 16 mai 2004, când douãzeci ºi opt de candidaþi au primit Sacramentul Mirului, conferit de Preasfinþitul Cornel Damian, Episcop Auxiliar de Bucureºti. „Sunteþi temple vii ale lui Dumnezeu, în care locuieºte Spiritul Sãu” ne-a spus Mons. Cornel, care ne-a îndemnat sã cerem în continuare Duhului Adevãrului, pentru a împlini cu mult curaj misiunea ce ne-a fost încredinþatã.

IULIANA BENGHIA

18

nr. 6/2004

În Catedrala Sfântul Iosif

Duminicã, 23 mai 2004, în Catedrala Sfântul Iosif, în timpul unei celebrãri solemne oficiatã de pãrintele paroh Eugen Bortoº, nouã copii din parohia Sfântul Francisc, din cartierul Militari, ºi unsprezece copii ai parohiei Sfântul Iosif au primit Prima Sfântã Împãrtãºanie.

Un nou Concordat între V atican ºi Portugalia Vatican

Documentul a fost semnat în ziua de 18 mai 2004, la Vatican, de cãtre Secretarul de Stat, Cardinalul Angelo Sodano ºi Prim ministrul Portugaliei, José Manuel Durão Barroso. Papa Ioan Paul al II-lea a primit cu bucurie semnarea acestui nou concordat, sperând ca acesta sã promoveze o tot mai mare înþelegere reciprocã. Noul concordat reglementeazã probleme importante, precum cãsãtoria, serviciile religioase ºi patrimoniul Bisericii, Statul portughez garantând Bisericii exercitarea publicã ºi liberã a activitãþilor sale cu privire la cult, învãþãmânt ºi slujire, precum ºi jurisdicþia în probleme eclesiale. În plus, documentul recunoaºte pentru prima datã personalitatea juridicã a Conferinþei Episcopale Portugheze.

Papa ºi-a sãrbãtorit ziua de naºtere prin muncã

Papa Ioan Paul al II-lea ºi-a sãrbãtorit cea de a 84-a aniversare cu o zi plinã de activitãþi, lansând noua sa carte Ridicaþi-vã! Sã mergem!, în limbile: spaniolã, italianã, polonezã, germanã, francezã ºi, în curând, în englezã ºi portughezã.

Cartea este o cheie pentru a înþelege multe dintre ideile ºi iniþiativele pontificatului sãu ºi reaminteºte de anii 1958-1978, în care actualul papã era episcop de Cracovia.

Duplex Pulkau – Bucureºti

Sãrbãtoarea se celebreazã în a doua duminicã din luna mai sau în ziua de 13 mai, zi în care Maica Domnului a apãrut copilaºilor de la Fatima, Portugalia. Comunitatea parohiei Bãrãþia, Sfânta Maria a Harurilor, a celebrat o Sfântã Liturghie specialã în acelaºi timp cu credincioºii din parohia Pulkau, Austria, adunaþi în biserica Sfânta Fecioarã Maria a Izvorului. Preoþii parohi ai celor douã comunitãþi, preot Alois Ilieº ºi preot Ieronim Ciceu, realizeazã aceastã legãturã de mai mulþi ani, celebrând evenimentul la aceeaºi orã, în comuniune de rugãciune, scoþând în evidenþã importanþa mamelor în formarea unei societãþi sãnãtoase.

Oratoriul Leonardo Murialdo

Sâmbãtã, 22 mai 2004, la Popeºti-Leordeni, a fost sfinþit Oratoriul Leonardo Murialdo, sediul Congregaþiei Sfântul Iosif (Iosefinii lui Murialdo). La ceremonia oficiatã de Arhiepiscopul Ioan Robu ºi Nunþiul Apostolic Jean-Claude Périsset, împreunã cu numeroºi clerici, au fost prezenþi numeroºi credincioºi, oficialitãþi locale ºi Ambasadorul Italiei la Bucureºti. Noul oratoriu se vrea „o oazã de educaþie ºi formare creºtinã, precum ºi un loc al jocului creºtin”.

In Memoriam

Luni, 17 mai 2004, a murit pãrintele greco-catolic Eusebiu Fãtu, fost director spiritual al Institutului Teologic Greco-Catolic Alexandru Rusu din Baia Mare. Oficiul înmormântãrii a fost celebrat miercuri, 19 mai, în biserica Sfânta Cruce din acelaºi oraº, de cãtre ÎPS Lucian Mureºan, Mitropolitul Bisericii Greco-Catolice, PS Ioan ªiºeºtean, Episcopul Maramureºului, ºi PS Alexandru Mesian, Episcopul Lugojului, având alãturi cincizeci ºi cinci de preoþi din Eparhia Maramureºului ºi numeroºi credincioºi care au dorit sã-i aducã un ultim omagiu.

Centrul de Comunicaþii Sociale al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti Pr. Francisc Ungureanu, Pr. Liviu Bãlãºcuþi, Anca Mãrtinaº, Cristina ªoican, Eusebiu Pîrþac Redactor coordonator Actualitatea Creºtinã: Marina Fara Serviciu fotografic: Adriana Rãcãºan Consultant: Veronica Zybaczynski Tehnoredactare: Mircea Rãºchitor Corectori: Roberta Nãstase, Pr. Cazimir Budãu

La Popeºti-Leordeni Sâmbãta, 29 iunie, comunitatea din PopeºtiLeordeni a îmbrãcat din nou haine de sãrbãtoare. ªaizeci ºi ºase de copii ºi tineri au primit Sacramentul Mirului din mâinile Arhiepiscopului Ioan Robu ºi Episcopului Cornel Damian. La aceastã celebrare au participat numeroºi preoþi din arhidiecezã, credincioºi care au umplut Biserica ºi platoul din faþa acesteia, iar micul cor a încântat prin cântecele sale.

Redacþia ºi administraþia: str. G-ral Berthelot 19, 010164, Bucureºti, Sectorul 1, Tel. 01/313 34 65 E-mail:actualitateacrestina@arcb.ro, www.arcb.ro Tipar: Tipografia Everest 2001 S.R.L. Bucureºti, Tel./fax: 255 11 18 Dir. Tehnic: Dan Abraham Abonamente: 120 000 lei/6 luni, 240 000 lei/1 an la Librãria Sfântul Iosif: str. G-ral Berthelot 19, 010164 Bucureºti, Sectorul 1, pentru Petres Tereza ISSN 1221-7700

nr. 6/2004

19

PAGINA MICULUI PRINÞ

De ziua ta, copile dragã, îþi oferim în dar o poveste despre un pui curajos care a învãþat sã zboare, ºi nu oricum, ci asemeni vulturilor. Tu ai scris vreo poveste? Dacã da, atunci trimite-o pe adresa redacþiei noastre, pentru a o face cunoscutã ºi altor copii. Începând cu acest numãr, ai pagina ta în Actualitatea Creºtinã. Numai ºi numai a ta!

Pu i

sa u

A fost odatã, tare demult, un pui de gãinã care visa sã zboare precum vulturii. ªi cât era ziulica de mare nu fãcea altceva decât sã se gândeascã la pãsãrile care planau maiestuos ºi elegant pe întinsul cerului.

Abia ajuns la ºcoalã, puiul începu lecþiile de zbor cu vulturii, într-o limbã care nu era a lui.

“Ei, sã zbori într-o limbã strãinã nu-i chiar aºa uºor!”, îºi spuse el, “aºa cum nu este uºor sã zbori în spatele unui microfon sau în faþa unei camere de luat vederi ºi, cu atât mai mult, sã scrii ºtiri ºi cronici de zbor”.

Fiind curajos din fire ºi tenace, puiul încercã sã zboare. Se urcã pe vârful unui munte, închise ochii ºi se aventurã plin de încredere în aer.

Dar, o…nu! Rezultatul nu era cel aºteptat, însã puiul nostru ceva, ceva reuºi totuºi: sã-ºi rupã o aripã, sã-ºi spargã capul, ca sã nu mai vorbim de trauma psihicã pe care o suferã cei ce nu reuºesc sã-ºi împlineascã un vis.

“Nici lumea n-a fost fãcutã într-o singurã zi”, îºi spuse cu înþelepciune orãtania, “trebuie sã am rãbdare!”. ªi se puse pe gândit, zi ºi noapte, mai ales noaptea, care, se ºtie, e “sfetnic bun”.

Naviga chiar ºi pe Internet, încercând sã descopere dacã existau profesori sau ºcoli de zbor. Dupã îndelungi cãutãri, gãsi o faimoasã ºcoalã de zbor care se afla într-un oraº din îndepãrtata Italie, acolo “unde duc toate drumurile lumii”, adicã la Roma.

Neºtiind sã zboare, bietul pui luã avionul pentru a ajunge în oraºul eternului sãu vis. “Costã, costã, dar meritã”, îºi spuse micul visãtor, fascinat de zborul cu “pasãrea de fier”.

20

v ult ur ?

Deºi ameþit de atâta ºtiinþã despre cele cinci mijloace de comunicare în masã: Televiziune, Radio, Ziare, Internet ºi Cinema, puiul descoperi încetul cu încetul cã exerciþiile sunt baza, cã vorba aceea “tot practica-i mai importantã decât gramatica”. Se încuraja singur zicându-ºi: “câtã vreme sunt mulþumit sufleteºte, ce mai conteazã?!”.

Dupã doi ani de eforturi, zburãtoarea de curte îºi terminã studiile, primind chiar ºi diplomã de “pui zburãtor”. Pe deplin mulþumit, se puse pe zburat spre þara lui de origine, dar nu fãrã elicea de siguranþã ºi aripile cu motor, primite în dar de la maeºtrii vulturi.

Sfârºitul acestei poveºti nu-l ºtiu, habar n-am dacã puiul de gãinã a reuºit sau nu sã devinã vultur, dar voi veþi afla singuri ºi îmi veþi spune. Chiar aºa, mi-am amintit sã te întreb. Tu ce eºti, un vultur sau un pui?

Text : ANCA MÃRTINAª Desene : ILARIA ROSSOMANNO

De 1 iunie

La Multi , Ani! nr. 6/2004