Actualitatea creştină, nr. 6, 2005

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Dupã Ioan Paul al II-lea, Benedict al XVI-lea Din seara zilei de 19 aprilie 2005, Biserica noastrã Catolicã se bucurã cã a fost ales un nou Suveran Pontif în persoana Cardinalului Iosef Ratzinger, care ºi-a ales, ca papã, numele de Benedict al XVI-lea. A fost scurt conclavul, mi s-a pãrut firesc sã fie aºa, iar când noul Pãstor Suprem al Bisericii a pãºit în balconul Bazilicii Sfântul Petru pentru a saluta lumea ºi pentru a da Binecuvântarea Urbi et Orbi m-au impresionat simplitatea ºi naturaleþea cu care s-a prezentat, deºi purta deja din acele momente greaua sarcinã a misiunii de urmaº al Sfântului Petru. Tocmai acceptase în faþa cardinalilor noua voinþã a lui Dumnezeu, ºi începea sã pãºeascã pe calea celei mai înalte slujiri în Biserica noastrã Catolicã. Ne-am bucurat din tot sufletul ºi am exprimat mulþumirea noastrã prin rugãciuni pentru noua speranþã a Bisericii ºi a lumii.

Acum ne rugãm deja pentru Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea la toate Sfintele Liturghii, simþim cã Barca Sfântului Petru înainteazã în largul mãrii timpului ºi al istoriei, avem încredere în cuvântul lui Cristos spus despre Bisericã: porþile iadului nu o vor birui! (Mt 16,18). Rugãciunea noastrã îl va însoþi mereu; îl asigurãm de acest lucru pe Sfântul Pãrinte, aºa cum de altfel el însuºi ne-a îndemnat. Iatã ce ne spunea în predica sa din 24 aprilie 2005: ”Una dintre caracteristicile fundamentale ale pãstorului trebuie sã fie aceea de a-i iubi pe oamenii care i-au fost încredinþaþi, aºa cum îi iubeºte Cristos, în slujba cãruia se aflã. “Paºte oile mele”, îi spune Cristos lui Petru, ºi mie, în acest moment. A paºte înseamnã a iubi, iar a iubi înseamnã ºi a fi gata pentru suferinþã. A iubi însemnã a le oferi oilor adevãratul bine, hrana adevãrului lui Dumnezeu, a cuvântului lui Dumnezeu, hrana prezenþei sale, pe care ne-o oferã în Preasfântul Sacrament. Dragi prieteni - în acest moment nu pot sã spun decât: rugaþi-vã pentru mine, pentru ca eu sã învãþ tot mai mult sã-l iubesc pe Domnul. Rugaþi-vã pentru mine, pentru ca eu sã învãþ sã iubesc tot mai mult turma sa - pe voi, Sfânta Bisericã, pe fiecare dintre voi în parte ºi pe voi toþi împreunã. Rugaþi-vã pentru mine, ca sã nu fug, de teamã, din faþa lupilor. Sã ne rugãm unii pentru alþii, pentru ca Domnul sã ne poarte, iar noi sã învãþãm sã ne purtãm unii pe alþii.”

Ascultându-l atunci pe Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea cum îºi încheia predica din cadrul Sfintei Liturghii celebrate în Piaþa Sfântului Petru, m-a impresionat modul în care, evocându-l pe Papa Ioan Paul al II-lea, ne introducea, fãrã sã ne-o spunã, într-un serios examen de conºtiinþã nu numai pentru un moment, ci pentru o viaþã: “Îmi rãsunã din nou, ºi încontinuu, în urechi, cuvintele lui de atunci: “Nu vã temeþi, deschideþi, ba chiar deschideþi-i larg porþile lui Cristos!” Papa le vorbea celor mari, celor puternici ai lumii, care se temeau cã Isus ar fi putut lua ceva din puterea lor dacã l-ar fi lãsat sã intre ºi ar fi lãsat credinþa liberã. Da, le-ar fi luat cu siguranþã ceva: stãpânirea SANCTITÃÞII SALE corupþiei, schimbarea sensului dreptului, al liberului arbitru.

BENEDICT AL XVI-LEA Dar nu le-ar fi luat nimic din ceea ce þine de libertatea omului, PONTIF SUPREM de demnitatea sa, de edificarea unei societãþi drepte. Papa VATICAN le vorbea ºi tuturor oamenilor, mai ales tinerilor. Oare nu ne temem cu toþii într-un anume fel - dacã-l lãsãm pe Cristos sã intre cu totul în lãuntrul nostru, dacã ne deschidem cu totul lui - cã El ar putea lua ceva din viaþa noastrã? Oare nu ne e teamã sã renunþãm la ceva important, unic, care face viaþa atât de frumoasã? Nu riscãm oare sã ne trezim apoi cuprinºi de teamã ºi lipsiþi de libertate? ªi din nou Papa vroia sã spunã: nu! Cine îl lasã pe Cristos sã intre nu pierde nimic, nimic absolut nimic din ceea ce face viaþa liberã, frumoasã ºi importantã. Nu! Numai în aceastã prietenie se deschid larg porþile vieþii. Numai în aceastã prietenie se deschid cu adevãrat marile potenþialitãþi ale condiþiei umane. Numai în aceastã prietenie experimentãm ceea ce este frumos ºi ceea ce elibereazã. Astfel, astãzi, aº vrea, cu mare forþã ºi mare convingere, plecând de la experienþa unei îndelungate vieþi personale, sã vã spun vouã, iubiþi tineri: nu vã temeþi de Cristos! El nu ia nimic, ci dãruieºte totul. Cine i se dãruieºte lui, primeºte însutit. Da, deschideþi, deschideþi-i larg porþile lui Cristos - ºi veþi afla adevãrata viaþã.” Îi dorim mulþi ani Sfîntului Pãrinte, ne rugãm pentru el, suntem în comuniune cu el, ºi-i vom primi tot cuvîntul cu supunere ºi dragoste filialã.

Sfinte Pãrinte, Am primit cu mare bucurie vestea alegerii Sanctitãþii Voastre în misiunea de succesor al Sfântului Petru în conducerea Sfintei Biserici ºi ca Pãstor Suprem al întregii turme a lui Cristos pe pãmânt.

Cu acest prilej atât de fericit, Arhiepiscopul Arhidiecezei de Bucureºti împreunã cu Episcopul sãu Auxiliar, cu clerul, cu congregaþiile religioase de bãrbaþi ºi femei ºi cu întregul popor credincios încredinþat grijii sale pastorale, prin rugãciuni stãruitoare, implorã cu suflete pline de bucurie pentru preaiubitul nostru Sfânt Pãrinte harul unui pontificat plin de roade, sãnãtate bunã, curaj pentru a-i întãri în credinþã pe fraþii ºi surorile lui Cristos, o revãrsare cât mai îmbelºugatã a Duhului Sfânt Mângâietorul ºi protecþia continuã a Sfintei Fecioare Maria, Mama Bisericii ºi Mijlocitoarea tuturor harurilor.

Cu încredere multã, Vã rugãm sã acordaþi Binecuvântarea Apostolicã pentru lumea sfâºiatã de flagelul urii ºi al terorismului, ca ºi pentru Biserica noastrã localã, pentru poporul nostru ºi pentru Patria noastrã.

Bucureºti, 20 aprilie 2005

+ IOAN ROBU Arhiepiscop Mitropolit nr. 6/2005

1

Biografia Sanctitãþii Sale, PapaBenedict al XVI-lea Joseph Ratzinger – Cardinal din 1977, prefect al Congregaþiei pentru Doctrina Credinþei, Decan al Colegiului Cardinalilor – s-a nãscut la Marktl am Inn,

pe teritoriul Diecezei de Passau (Germania), la 16 aprilie 1927.

Tatãl sãu era comisar de jandarmerie ºi provenea dintr-o familie de agricultori, de condiþie modestã, din Bavaria de Jos. Mama era fiica unor meºteºugari din Rimsting. Actualul Papã ºi-a petrecut copilãria ºi adolescenþa la Traunstein, un orãºel aproape de frontiera cu Austria, la treizeci de km de Salzburg. În acest context, pe care el însuºi l-a definit ca „mozartian”, ºi-a primit formarea creºtinã, umanã ºi culturalã. Perioada tinereþii nu a fost deloc uºoarã. Credinþa ºi educaþia primite în familie l-au pregãtit sã facã faþã experienþei dure determinatã de regimul nazist: el amintea cã ºi-a vãzut parohul bãtut de naziºti înainte de a celebra Sfânta Liturghie, cât ºi faptul cã a cunoscut climatul de puternicã ostilitate faþã de Biserica Catolicã din Germania. Dar tocmai în aceastã situaþie complexã a reuºit sã descopere frumuseþea ºi adevãrul credinþei în Cristos, un rol fundamental în aceastã direcþie avândul familia sa, care a continuat sã trãiascã dând mãrturie despre bunãtate ºi speranþã, fondate pe apartenenþa conºtientã la Bisericã. Spre sfârºitul tragediei care a fost cel de-al doilea Rãzboi Mondial, tânãrul Joseph este înrolat în serviciile auxiliare antiaeriene.

Din 1946 pânã în 1951, studiazã filosofia ºi teologia în cadrul ªcolii Superioare de Filosofie ºi Teologie din Freising, în cadrul Universitãþii din Munchen. La 29 iunie 1951, este hirotonit preot. Dupã numai un an, tânãrul preot Joseph începe munca de profesor la ªcoala din Freising, unde fusese student.

2

În anii care urmeazã îºi continuã activitatea didacticã la diferite universitãþi (Bonn, Munster, Tubingen). Intensa sa activitate ºtiinþificã îl face sã aibã misiuni importante în cadrul Conferinþei Episcopale Germane, în Comisia Teologicã Internaþionalã. Printre publicaþiile sale, numeroase ºi distinse, un ecou deosebit l-a avut „Introducere în creºtinism” (1968), o culegere de cursuri universitare despre „profesiunea de credinþã apostolicã”. În 1973, publicã volumul „Dogmã ºi Revelaþie”, care adunã învãþãturi, meditaþii ºi predici dedicate activitãþii pastorale. O rezonanþã puternicã a avut-o conferinþa susþinutã în faþa Academiei catolice bavareze, pe tema „De ce sunt încã în Bisericã?”. Cu aceastã ocazie a declarat, cu obiºnuita lui claritate: ”Este posibil sã fii creºtin doar în Bisericã, nu pe lângã (în afara ei) Bisericã”.

Seria publicaþiilor sale care au urmat în decursul anilor, a constituit un punct de referinþã pentru multe persoane preocupate de studiul aprofundat al teologiei. Sã ne referim, de exemplu, la volumele „Raport asupra credinþei” din 1985, „Sarea pãmântului” din 1996 ºi „La ºcoala Adevãrului”, acesta din urmã fiind publicat când Cardinalul a împlinit 70 de ani.

De o deosebitã valoare, centralã în viaþa Pãstorului Ratzinger, a fost participarea la Conciliul Vatican II, ca „expert”, experienþã trãitã ca o confirmare a propriei vocaþii, pe care el însuºi a numit-o „teologicã”.

La 24 martie 1977, Papa Paul al VI-lea îl numeºte Arhiepiscop de München und Freising.

La 28 mai, în acelaºi an, este consacrat episcop: primul preot diecezan care ºi-a asumat, dupã 80 de ani, conducerea pastoralã a marii Dieceze Bavareze. Ca motto episcopal ºi-a ales cuvintele „Colaboratori ai Adevãrului”. În 1977 este numit Cardinal, în

nr. 6/2005

Consistoriul din 27 iunie. La 25 noiembrie 1981 Papa Ioan Paul al II-lea îl numeºte Prefect al Congregaþiei pentru Doctrina Credinþei. Ulterior a devenit Preºedinte al Comisiei Pontificale Biblice ºi al Comisiei Teologice Internaþionale. Activitatea sa ca Prefect al Congregaþiei pentru Doctrina Credinþei a fost neobositã ºi este imposibil ca aceastã muncã sã fie prezentatã în spaþiul unei biografii. Opera sa, în calitate de colaborator al Papei Ioan Paul al II-lea a fost permanentã ºi deosebit de preþioasã. Printre multele puncte forte ale activitãþii sale trebuie menþionat ºi rolul de Preºedinte al Comisiei pentru Pregãtirea Catehismului Bisericii Catolice.

La 30 noiembrie 2002 devine Decan al Colegiului Cardinalilor. Pânã la alegerea sa ca Papã a fost membru al Consiliului celei de-a II-a secþiuni pentru Bisericile Orientale, al Congregaþiei pentru Bisericile Orientale, pentru Cultul Divin ºi pentru Disciplina Sacramentelor, pentru Episcopi, pentru Evanghelizarea popoarelor, pentru Educaþia Catolicã; membru al Consiliului Pontifical pentru promovarea Unitãþii Creºtinilor, al Comisiei Pontificale pentru America Latinã ºi al Comisiei Pontificale „Ecclesia Dei”. În ajunul alegerii sale ca Suveran Pontif, în dimineaþa zilei de 18 aprilie, în Bazilica Vaticanã a celebrat Sfânta Liturghie „pro eligendo Romano Pontefice” împreunã cu ceilalþi 115 cardinali. Cu aceastã ocazie spunea ”Ministerul nostru este un dar fãcut de Cristos oamenilor... în aceste momente sã-l rugãm cu insistenþã pe Dumnezeu, pentru ca, dupã marele dar care a fost Ioan Paul al II-lea, sã ne dea din nou un Pãstor dupã Inima sa, un Pãstor care sã ne ducã la cunoaºterea lui Cristos, a iubirii sale, a adevãratei bucurii”. Marþi, 19 aprilie 2005, lumea catolicã trãia bucuria lui Habemus Papam , în persoana cardinalului de origine germanã, Joseph Ratzinger, care ºi-a luat numele de Benedict al XVI – lea. www .vatican.va www.vatican.va Traducere ºi adaptare CRISTINA ªOICAN

Liderii politici salutã alegerea SuveranuluiPontif

Liderii politici ºi religioºi din întreaga lume au trimis mesaje de felicitare Cardinalului Ratzinger, pentru alegerea sa ca Suveran Pontif: “Interpret al sentimentelor poporului italian, doresc sã vã prezint felicitãri ºi omagiu, în acest moment solemn al alegerii în funcþia supremã a Bisericii Catolice.

Trimit Sanctitãþii Voastre urãrile poporului italian ºi pe ale mele personal: prin misiunea pe care aþi primit-o, sã-i întãriþi pe toþi oamenii în dialog ºi înþelegere, pentru afirmarea binelui comun al dreptãþii ºi al pãcii”- Carlo Azeglio Ciampi, Preºedintele Republicii Italiene Italiene.

Benedict al XVI-lea a fost felicitat ºi de Secretarul General al Naþiunilor Unite, Kofi Annan Annan: “Naþiunile Unite ºi Sfântul Scaun împãrtãºesc o puternicã angajare în realizarea pãcii, a dreptãþii sociale, a demnitãþii umane, a libertãþii religioase ºi a respectului reciproc între religiile lumii... Secretarul General este nerãbdãtor sã vadã contribuþia lui Benedict al XVI-lea la întãrirea acestor valori”. ªeful Guvernului spaniol, José Luis Rodríguez Zapatero Zapatero, a trimis Papei o telegramã în care aratã voinþa Executivului pe care îl conduce de a colabora cu Pontiful ºi exprima “cea mai înaltã consideraþie ºi stimã” faþã de Benedict al XVI-lea.

Preºedintele Statelor Unite, George W W.. Bush Bush, a transmis, felicitãri Noului Suveran Pontif. Acesta a afirmat cã Papa “este un om de o mare înþelepciune ºi culturã,...este un om care îl slujeºte pe Domnul”.

Preºedintele Germaniei, Horst Kohler Kohler, afirma cã alegerea unui conaþional în fruntea Bisericii Universale “ne umple inimile de bucurie”, iar Cancelarul Gerhard Schroder vorbea de “o mare onoare pentru întreaga þarã”.

Arhiepiscopul kenyan, Raphael Ndingi Ndingi, a afirmat cã nu este dezamagit de faptul cã noul Papã nu este unul de culoare: “Naþionalitatea nu conteazã. Suntem fericiþi, pentru cã Joseph Ratzinger a fost un apropiat al lui Ioan Paul al II-lea, ceea ce înseamnã cã vom avea continuitate”.

Autoritãþile de la Beijing au fost destul de reþinute în mesajul de felicitare: au lãsat sã se înþeleagã cã o îmbunãtãþire a relaþiilor dintre China ºi Vatican se va realiza în condiþiile în care noul Suveran Pontif va renunþa la relaþiile diplomatice cu Taiwanul ºi va accepta controlul Partidului Comunist asupra Bisericii Catolice Chineze.

Preºedintele Autoritãþii Palestiniene, Mahmud Abbas Abbas, ºi-a exprimat dorinþa ca noul Suveran Pontif sã sprijine, la rândul sãu, o pace justã în Orientul Mijlociu, iar autoritãþile israeliene sperã cã Benedict al XVI-lea va reprezenta “ca ºi predecesorul sãu o voce puternicã împotriva antisemitismului ºi a tuturor formelor de exprimare a acestuia”.

Biserica Ortodoxa Românã a salutat alegerea noului Suveran Pontif, exprimându-ºi speranþa cã Benedict al XVI-lea va continua calea dialogului ºi a reconcilierii între Biserici.

Joseph Ratzinger a fost ales papã.

Benedict al XVI-lea va conduce lumea catolicã

Cardinalul Joseph Ratzinger a confirmat aºteptãrile: cardinalii reuniþi în conclav în Capela Sixtinã l-au ales pentru a fi noul papã. Dupã douã zile, pe coºul Capelei Sixtine a ieºit fumul alb ºi au fost trase clopotele.

Mulþimea adunatã în Piaþa San Pietro a salutat cu ovaþii ºi urale anunþul fãcut de cardinalul Camerlengo: “Habemus Papam!”. Cardinalul Ratzinger a ieºit la balcon ºi a salutat zâmbind mulþimea. El a decis sã poarte numele de Papa Benedict al XVI-lea. “Dupã marele Papã Ioan Paul al II-lea, cardinalii m-au ales pe mine sã conduc Biserica lui Dumnezeu aici, pe Pãmânt”. Acestea au fost primele cuvinte ale noului Suveran Pontif.

Cardinalii au ales un nou papã

Conducerea Bisericii RomanoCatolice a ales un nou papã, la capãtul a douã zile de deliberãri. Noul Suveran Pontif este Joseph Ratzinger, care îºi va lua numele de Papa Benedict al XVI-lea. La puþin timp dupã anunþarea oficialã a alegerii noului papã, Joseph Ratzinger a ieºit în balconul Vaticanului pentru a saluta miile de credincioºi adunaþi în Piaþa Sfântul Petru. Îmbrãcat în haina albã, de papã, ºi o capã scurtã, roºie, Benedict al XVI-lea a rostit tradiþionalul “Urbi et Orbi”, binecuvântând cetatea Romei ºi întreaga lume. Noul papã a fost considerat, chiar înainte de începerea conclavului, un candidat cu ºanse mari de a fi ales. Joseph Ratzinger are 78 de ani ºi a fost, în ultimii 24 de ani, unul dintre cei mai apropiaþi colaboratori ai papei Ioan Paul al IIlea. E de aºteptat ca el sã continue linia strictã, tradiþionalã a predecesorului sãu în privinþa unor chestiuni precum avortul, homosexualitatea sau cãsãtoria preoþilor.

Mai mulþi lideri ai Bisericii catolice l-au descris pe Joseph Ratzinger ca pe o un teolog înzestrat ºi un om blând ºi înþelept. Însã teologul german dizident, Hans Kung, a declarat cã alegerea sa este o dezamãgire profundã pentru cei care aºteptau un papã reformist. nr. 6/2005

3

Þinuþi de mânã,

Papã european ºi conser vator conservator

Ieri-searã, la ora 19.05 (ora României), clopotul cel mare de la Bazilica Sfântul Petru din Vatican a bãtut, confirmând alegerea noului Papã. Cardinalul Joseph Ratzinger a devenit astfel Papa Benedict al XVIlea, la 78 de ani... În aceastã perioadã, de altfel, publicaþiile italiene au consacrat un loc important predicii lui Joseph Ratzinger, pronunþatã cu ocazia slujbei religioase dinaintea Conclavului. Cardinalul german este cunoscut pentru conservatorismul sãu, apãrãtor intransigent al Dogmei Bisericii, principalul sãu contracandidat fiind Carlo Maria Martini, adept al unei deschideri mai mari în ceea ce priveºte normele Bisericii...

Fostul ambasador al României la Vatican, Teodor Baconsky, crede cã opþiunea pentru Ratzinger a fost determinatã de teama cã Biserica va intra în derivã cu un Papã slab.

Papa Benedict al XVI-lea Cardinalul german Joseph Ratzinger a fost ales pentru a pãstori Biserica Catolicã

Cardinalul german Joseph Ratzinger a fost ales noul Papã al Bisericii romano-catolice, în cel de-al patrulea tur de scrutin al Conclavului reunit la bazilica Sfântul Petru.

Numele ales al noului Suveran Pontif este Benedict al XVI-lea, el fiind cel de-al 265-lea papa din istorie…

Dupã circa 50 de minute, potrivit tradiþiei, la balconul Bazilicii Sfântul Petru ºi-a fãcut apariþia cardinalul chilian Jorge Arturo Medina Estevez, pentru a rosti, în limba latinã, formula: “Vã anunþ bucurie. Avem Papã”. El a prezentat apoi numele cardinalului ales, Joseph Ratzinger, ºi numele de pontif al acestuia, Benedict al XVI-lea.

La scurt timp, la balcon ºi-a facut apariþia ºi noul Papã, întâmpinat cu urale ºi aplauze de uriaºa mulþime adunatã în piaþa Sfântul Petru. Potrivit tradiþiei, el a rostit binecuvîntarea apostolica “Urbi et Orbi”.

4

Habemus Papam

19 aprilie aprilie: dupã ora 17.50, când din coºul de pe acoperiºul Capelei Sixtine a ieºit fumul alb, însoþit de sunetul de sãrbãtoare al clopotelor Bazilicii Sfântul Petru, la care s-a unit ecoul tuturor clopotelor din Roma, semn al alegerii noului papã, Cetatea Eternã s-a însufleþit, oferind un spectacol nemaivãzut de mine pânã acum. Mii de oameni au ieºit din case, alergând spre Piaþa Sfântul Petru pentru a afla cine este cel de-al 265-lea succesor al lui Petru. Cine nu ºtia unde ºi de ce aleargã pe strãzi atâta lume, putea crede cã la Roma are loc un maraton.

Anunþul verbal al alegerii noului papã a fost fãcut, în mod solemn, din balconul central al Bazilicii Sfântul Petru , numit Balconul binecuvântãrilor, la ora 18.43, de cãtre Medina Estivez, Cardinalul Protodiacon, care a spus în latinã: „Annuntio vobis gaudium magnum; habemus Papam”, adicã „Vã anunþ bucurie mare; avem Papã”. A rostit apoi numele celui ales: Cardinalul Joseph Ratzinger, care a voit sã se numeascã Papa Benedict al XVIlea.

La auzirea veºtii, mulþimea a izbucnit în aplauze ºi urale de bucurie, scandând numele noului papã: „Benedict!, Benedict! ” ºi am avut impresia cã pentru mulþi era o dublã bucurie: pe de o parte, cea fireascã pentru alegerea unui nou papã, iar pe de altã parte, bucuria cã alegerea fãcutã de cei 115 cardinali electori, inspiratã de Duhul Sfânt, „marele elector”, a corespuns cu dorinþa lor de a-l avea ca papã pe Joseph Ratzinger.

Am vãzut, de exemplu, studenþi teologi care sãreau în sus de bucurie, ºi vorbesc la propriu. Pentru ei, Ratzinger este marele teolog catolic al timpurilor noastre, care a stat, alãturi de Ioan Paul al II-lea, la cârma doctrinei tradiþionale. Oricât am cãuta, cu greu gãsim cuvintele care sã cuprindã entuziasmul trãit de credincioºi, dar gândurile pe care le-am gãsi extrem de frumoase în sinceritatea ºi simplitatea lor au fost cele pe care mi le-a trimis, prin e-mail, o dragã prietenã, Paula Moraru. Vi le reproduc aºa cum mi le-a scris, nu întâmplãtor cu litere majuscule: „ AM O MARE BUCURIE ÎN SUFLET! AVEM UN PAPÃ LA FEL DE MARE ªI DE BUN CA CEL CARE S-A DUS SÃ PUNÃ O VORBÃ BUNÃ PENTRU NOI LA TATÃL CERESC!”.

Crochiu Joseph Ratzinger

Sunt multe de spus despre actualul Papã, dar cel mai bine îl descriu cuvintele pe care el însuºi le-a rostit în omilia de la Sfânta Liturghie Pro Eligendo Romano Pontifice, adicã Pentru alegerea Pontifului Roman , celebratã luni, 18 aprilie, în ziua începerii conclavului.

Analizând textul Scrisorii Sfântului Apostol Paul cãtre Efeseni, capitolul 4, versetele 11-14, Joseph Ratzinger descrie dezorientarea multora dintre creºtini, în ultimele decenii, zãpãciþi de multitudinea tendinþelor doctrinare ºi ideologice. El afirmã cã barca sufletului multora dintre creºtini

nr. 6/2005

pe al u necuºul lumii moderne alu a fost purtatã de la o extremã la alta: de la marxism la liberalism ºi chiar la libertinism, de la colectivism la individualism radical, de la ateism la un vag misticism religios, de la agnosticism la sincretism ºi cã, în zilele noastre, cine are o credinþã clarã, conformã Crezului Bisericii, este etichetat ca fiind fundamentalist, în timp ce relativismul, adicã lãsarea în voia bãtãii vânturilor doctrinare, apare ca fiind unicul comportament la înãlþimea timpurilor actuale. El a mai spus cã se contureazã o dictaturã a relativismului care nu recunoaºte nimic ca fiind definitiv ºi care propune ca unicã mãsurã propriul Eu ºi dorinþele sale. Dar, aminteºte Joseph Ratzinger, mãsura adevãratului umanism este Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

Acest pasaj reflectã gândirea actualului Papã care va fi, cu siguranþã, un custode al cãii celei drepte a Bisericii, ºi, în acest sens, un continuator al Papei Ioan Paul al IIlea. Benedict al XVI-lea îmi dã sentimentul unui papã care te face sã te simþi în siguranþã, pe mâini bune. Suntem, desigur, încredinþaþi mâinilor Domnului care, însã, ºtie sã-ºi aleagã instrumentele umane potrivite pentru împlinirea planului mântuirii. În ciuda culorilor acide, corozive, în care l-au zugrãvit de-a lungul anilor mulþi ziariºti, Papa Benedict al XVI-lea se descoperã un om plin de umanitate, dar în acelaºi timp de o mare rigoare intelectualã ºi teologicã, rigoare care nu va încheia nici un pact cu modernitatea înþeleasã ca abdicare de la calea cea dreaptã, dând astfel siguranþã ºi seninãtate credincioºilor. El este cel care a spus cuvintele, devenite proverbiale: „Bunãtatea implicã ºi capacitatea de a spune nu”.

Cred cã v-ar putea interesa câteva aspecte din parcursul Papei Benedict al XVI-lea care, pânã la ora 17.50 de marþi searã, 19 aprilie, era Cardinalul Joseph Ratzinger.

Al 265-lea papã, Benedict al XVI-lea, s-a nãscut în Germania, pe 16 aprilie 1927; are, aºadar, 78 de ani. A studiat filosofia ºi teologia, continuând apoi cariera universitarã ºi devenind teolog de faimã internaþionalã. A fost numit Arhiepiscop de München la 24 martie 1977, de cãtre Papa Paul al VI-lea care, în acelaºi an, în consistoriul din 27 iunie, îl creeazã cardinal.

Joseph Ratzinger s-a numãrat printre parti-cipanþii la Conciliul Vatican II (1962-1965), de foarte mulþi ani fiind bine-cunoscutã prezenþa sa activã în Bisericã. La 25 noiembrie 1981 a fost numit, de cãtre Papa Ioan Paul al II-lea, Prefect al Congregaþiei pentru Doctrina Credinþei, iar Ratzinger, profesorul prin excelenþã, renunþã, din iubire pentru Bisericã, la vocaþia de profesor, acceptând misiunile instituþionale în Curia Vaticanã, pe care a ºtiut sã le îndeplineascã cu multã rigoare.

Papa cel Binecuvântat

Numele pe care ºi l-a ales actualul papã, Benedict (derivã din latinescul benedictus, care înseamnã binecuvântat), ne trimite cu gândul la Sfântul Benedict de Norcia care, printr-o Scrisoare Apostolicã a Papei Ioan Paul al II-lea, din 30 decembrie 1980, a fost proclamat patron al Europei, alãturi de Sfinþii Chiril ºi Metodiu.

Benedict, un sfânt al echilibrului dintre rugãciune ºi muncã, exprimat atât de clar în motto-ul Ora et labora, adicã Roagã-te ºi lucreazã, a fost, de asemenea, un sfânt al studiului, un sfânt dedicat învãþãmântului, care l-a inspirat, cu siguranþã, pe omul de studiu Ratzinger.

Este interesant de ºtiut cã, an de an, Joseph Ratzinger s-a retras, pentru exerciþii spirituale, într-o mãnãstire benedictinã din Bavaria, pãmânt benedictin prin excelenþã, în care existã 17 abaþii.

Probabil sunt puþini cei care ºtiu cã, de tânãr, Joseph Ratzinger ar fi vrut sã devinã frate benedictin.

Un alt motiv al alegerii acestui nume este faptul cã ultimul papã care a purtat acest nume, adicã Benedict al XV-lea, al cãrui pontificat a durat din 1914 pânã 1922, cuprinzând perioada primului rãzboi mondial, a fost un papã al pãcii ºi al reconcilierii care a încercat,

Benedict al XVI-lea a salutat miile de credincioºi din Piaþa Sfântul Petru

Noul Suveran Pontif, care ºi-a ales numele de Benedict al XVI-lea, are 78 de ani ºi este considerat o personalitate conservatoare, care s-a remarcat prin criticile la adresa tendinþelor reformiste ale Bisericii.

Ratzinger, numit de Papa Ioan Paul al II-lea sã oficieze slujbele din Sãptãmâna Patimilor, a criticat în predicile sale “erorile”, “orgoliul” ºi “autosuficienþa” din cadrul Bisericii Romano-Catolice. Apãrãtor înfocat al dogmei catolice tradiþionale, Ratzinger este contestat de numeroºi catolici moderniºti. Din 1981 ºi pânã in prezent, el s-a remarcat prin formularea a numeroase interdicþii, acesta nefiind de acord ca femeile sã poatã predica, a refuzat ideea cãsãtoriei preoþilor, a condamnat homosexualitatea. Ratzinger ºi-a exprimat întotdeauna opiniile tranºant. În 1984 el califica regimurile comuniste drept o “ruºine” a vremurilor de atunci, iar in 2004 nu era de acord cu integrarea Turciei in UE, considerând cã o asemenea decizie ar fi o “eroare enormã”.

Ratzinger a condamnat ºi “muzica rock”, pe care o considerã o “expresie a pasiunilor elementare”.

“Habemus Papam”: Joseph Ratzinger

Conclavul, reuniunea cardinalilor electori în vederea alegerii succesorului lui Ioan Paul al II-lea, s-a încheiat asearã in jurul orei 19.00 (ora României), dupã numai cinci scrutine.

Noul Papã este cardinalul german Joseph Ratzinger, care ºi-a ales numele de Benedict al XVI-lea...Cardinalul Ratzinger, în vârstã de 78 de ani, teolog de mare austeritate, este prezentat drept campionul taberei conservatoare, care predicã o respectare strictã a dogmei în toate domeniile. nr. 6/2005

5

Benedict al XVI-lea, un papã conser vator conservator

Joseph Ratzinger s-a nascut pe 16 aprilie într-un orãºel din Bavaria, într-o sâmbãtã dinaintea Paºtelui, în anul 1927. Tatãl sãu, care era jandarm, se numea Iosif, iar mama, Maria - semn divin pentru mulþi. Patru ore dupã naºtere, micul Joseph a fost botezat în apa sfinþitã de Paºti. “Viaþa mea nu e un ºir de coincidenþe, ºtiu cã sunt cãlãuzit de o luminã cereascã”, afirma, ani mai târziu, Ratzinger într-un interviu. În copilarie voia sã devinã zidar. Vizita unui cardinal în biserica din oraºul natal îl determinã, însã, pe bãiatul de cinci ani sã spunã hotãrât: “Când mã fac mare, vreau sã devin cardinal”...

Considerat mâna dreaptã a Papei Ioan Paul al II-lea, Ratzinger ºi-a câºtigat, din cauza viziunilor sale radicale, renumele de “pumnul de fier din mãnuºa de mãtase a catolicismului” , fiind poreclit “Cardinalul Panzer” sau “Rottweiler al lui Dumnezeu” . El s-a pronunþat hotãrât împotriva avortului ºi a homosexualitãþii. În timpul campaniei electorale din Statele Unite din 2004, cardinalul german le-a cerut preoþilor americani sã le refuze împãrtãºania politicienilor - printre aceºtia ºi candidatului la preºedinþie, John Kerry - care susþineau public formele de contracepþie artificialã. Joseph Ratzinger, singurul cardinal care are fun club pe Internet, s-a pronunþat categoric împotriva aderãrii Turciei la UE, susþinând “reîntoarcerea la creºtinism a Europei”.

Benedict, un Papã al pãcii

La scurt timp dupã ce a fost ales Papã, Joseph Ratzinger le-a spus cardinalilor cã, luîndu-ºi numele de Benedict al XVI-lea, doreºte sã aducã un omagiu predecesorului sãu, Benedict al XV-lea, cunoscut pentru eforturile depuse în favoarea reunirii unei lumi divizate de primul rãzboi mondial ºi pentru ajutorarea refugiaþilor. Noul Suveran Pontif a precizat cã numele pe care-l va purta ca pontif este o expresie a deciziei sale de a acþiona pentru “reconcilierea între popoare”, mergând pe urmele Papei Ioan Paul al II-lea, mare susþinãtor al pãcii ºi vehement critic al rãzboiului din Irak, a declarat cardinalul Berlinului,

6

Þinuþi de mânã, prin documente rãmase memorabile, sã împiedice acest conflict pe care-l numea „un masacru inutil”. Benedict al XV-lea a fost papa care avea marele vis al unirii celor douã Biserici surori, catolicã ºi ortodoxã ºi tot el a încercat sã reia legãturile Statului Pontifical cu Italia (pe atunci Regatul Italian), legãturi întrerupte în 1870, dupã ocuparea Romei de cãtre trupele italiene.

Din afirmaþiile ziaristului italian Orazio Petrossillo, de la cotidianul Messaggero, care l-a intervievat pe cardinalul Cristoph Schonbörn, Arhiepiscopul de Viena, rezultã cã Papa Ratzinger a motivat alegerea numelui Benedict spunând cã o face în amintirea Sfântului Benedict de Norcia, dar ºi în amintirea Papei Benedict al XV-lea care, „deºi nu a fost urmat în învãþãturile sale, a fost un profet”.

Doar 24 de ore „sub cheie”

Cardinalul Joseph Ratzinger a fost ales papã la al patrulea scrutin, dupã doar 24 de ore de la rostirea sintagmei latine „extra omnes”, adicã „toþi afarã”, care a marcat închiderea uºilor Capelei Sixtine ºi începerea conclavului.

Nu este greu de imaginat cã suntem în faþa unei alegeri nete, fãrã dubii, ºi cã propunerea ca noul papã sã fie cardinalul Ratzinger a fost împãrtãºitã de majoritatea cardinalilor electori. Nici vorbã de un conclav „tensionat ºi de duratã”, dupã cum îl anunþa titlul unui articol dintr-un cotidian românesc. Alegerea, la al patrulea scrutin, trimite cu gândul la faptul cã alegãtorii au avut idei foarte clare asupra panoramei Bisericii ºi cã au ales un papã potrivit timpurilor actuale; un pontif la înãlþimea Papei Ioan Paul al II-lea supranumit „cel Mare”.

Pe locul doi, la egalitate cu Ioan Paul I

În arcul secolului XX, începând cu anul 1900, conclavele au durat maximum 5 zile. Pentru amatorii de statistici, iatã situaþia duratei conclavelor din secolul trecut: conclavul din 1903, în care a fost ales papã Pius al X-lea, a durat 5 zile; cel din 1914, în care a fost ales papã Benedict al XV-lea, a durat 4 zile; conclavul din 1922, în care a fost ales Pius al XI-lea, a durat 4 zile. La conclavul din 1939, Pius al XII-lea, a fost ales la al treilea scrutin. Papa Ioan al XXIII-lea a fost ales în conclavul din 1958, care a durat 4 zile, iar Papa Paul al VI-lea a fost ales la conclavul din 1963 care a durat trei zile. În conclavul din 1978, papa Ioan Paul I a fost ales la al patrulea scrutin, iar la urmãtorul conclav, tot din 1978, Ioan Paul al II-lea a fost ales la al optulea scrutin Aºadar, durata con-clavelor s-a diminuat considerabil în ultimul secol, cel mai scurt conclav fiind cel din 1939, cu doar trei scrutine, în care a fost ales Papa Pius al XII-lea, urmat de conclavul din 1978, cu patru scrutine, în care a fost ales papa Ioan Paul I ºi ultimul, din aprilie 2005, tot cu patru scrutine, în care a fost ales actualul papã, Benedict al XVI-lea. Cel mai lung conclav din secolul trecut a fost cel din 1903, care a durat 5 zile.

nr. 6/2005

Joseph Ratzinger Ratzinger,, prietenul meu de încredere

În penultima carte a lui Ioan Paul al II-lea, Ridicaþi-vã, sã mergem! publicatã în 2004, Papa Wojtyla îl numeºte pe actualul papã, Benedict al XVI-lea, „prietenul meu de încredere, Joseph Ratzinger”.

Vã reamintesc faptul cã, în 1981, Ioan Paul al II-lea l-a numit pe Joseph Ratzinger Prefect al Congregaþiei pentru Doctrina Credinþei, cea mai importantã dintre Congregaþiile vaticane. În mod normal, numirea într-

pe al u necuºul lumii moderne alu o astfel de funcþie este pentru cinci ani. Ei bine, Papa Ioan Paul al II-lea l-a reconfirmat în aceastã funcþie de cinci ori, chiar ºi dupã ce Ratzinger a împlinit 75 de ani ºi ar fi dorit sã se retragã din funcþie, pentru a se întoarce în Germania. Cred cã acest aspect spune foarte mult despre încrederea ºi stima pe care Ioan Paul al II-lea le nutrea pentru Cardinalul Ratzinger.

Poate nu întâmplãtor, Ioan Paul al II-lea i-a cerut Cardinalului Ratzinger sã scrie, în acest an, textul Cãii Sfintei Cruci din Vinerea Mare, ultima Via Crucis a Papei Wojtyla ºi, desigur, nu întâmplãtor Joseph Ratzinger, actualul Papã Benedict al XVI-lea, s-a prezentat miercuri dimineaþã, 20 aprilie, la Sfânta Liturghie din Capela Sixtinã purtând crucea pastoralã a Papei Ioan Paul al II-lea, cruce pe care a purtat-o ºi la solemna Celebrare Euharisticã de duminicã, 24 aprilie. Se poate presupune cã Papa Benedict al XVI-lea va continua sã poarte crucea pastoralã a Papei Ioan Paul al II-lea pe toatã durata pontificatului – pe care ni-l dorim lung ºi binecuvântat – în semn de continuitate a cãii deschise de Papa Wojty³a, supranumit „Papa cel Mare”.

Asediu de iubire, credinþã ºi speranþã

Papa Benedict al XVI-lea ºi-a început oficial ministerul petrin, de pãstor universal al Bisericii Catolice, duminicã, 24 aprilie, printr-o Sfântã Liturghie solemnã celebratã de cãtre pontif împreunã cu 150 de cardinali, în faþa bazilicii vaticane. Celebrarea Euharisticã solemnã de începere a slujirii petrine a Papei Benedict al XVI-lea a subliniat, printr-o serie de simboluri, legãtura strânsã dintre Sfântul Petru ºi succesorul sãu, dintre Episcopul Romei ºi martiriul apostolului chemat sã fie „pescar de oameni”. O celebrare la care ºi-au dat întâlnire credinþa, iubirea ºi speranþa, pentru a mãrturisi cã Biserica lui Cristos este vie, tânãrã ºi entuziastã.

De unde mã aflam eu, de la înãlþimea terasei braþului ce leagã bazilica vaticanã de colonada din Piaþa Sfântul Petru, numit Braccio di Carlo Magno, aflatã la 30 de metri de sol, mulþimea pãrea un câmp de flori, sãdite in parcele separate, dupã culoarea petalelor: într-o parte auriul veºmintelor cardinalilor; alãturi, violetul veºmintelor arhiepiscopilor; într-o altã parcelã, albul veºmintelor preoþilor, contrastat de negrul veºmintelor persoanelor consacrate. În rest, câmpul multicolor al mulþimii care umplea, pânã la refuz, nu doar Piaþa Sfântul Petru ci ºi Via della Conciliazione, ceea ce înseamnã cã ceata de credincioºi care a „asediat” Vaticanul duminicã, 24 aprilie, depãºea cu mult cifra de 350.000 de persoane.

Mi-aº dori sã pot reproduce cât mai fidel impresia pe care mi-a dat-o trãirea acelor momente, cu valurile de emoþie sublimã, cu imaginea mulþimii entuziaste, cu tumultul aplauzelor ºi al uralelor, dar nu reuºesc sã descriu precis sentimentul care ne unea pe toþi. Caut în memoria copilãriei o impresie trãitã care sã se potriveascã celei de acum. Dacã stau bine ºi mã gândesc, cred cã am gãsit deja sentimentul pe care-l caut: era iarnã, strãzile oraºului erau acoperite de oglinzi de gheaþã, dar mie nu-mi era teamã cã aº putea cãdea, cãci mã þinea de mânã tatãl meu, care mã conducea cu pasul sigur. Acum, în iarna zilelor noastre, strãbãtând strãzile alunecoase ale ideologiilor aflate la modã, ºtiu cã suntem þinuþi, pentru a nu cãdea, de o mânã sigurã, a unui papã pe care l-am putea numi papà (tatã), cãci lui ne-a încredinþat, pentru un timp, Tatãl nostru care este în Ceruri.

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Georg Maximillian Sterzinsky, marþi, la încheierea conclavului.

Un argument în acest sens este faptul istoric cã unul dintre predecesorii sãi, Papa Benedict al XV-lea (1914-1922), ºi-a asumat dificila sarcinã de a reuni Bisericile Catolice din þãrile implicate în rãzboi în tabere inamice. Neutralitatea Papei a înfuriat însã ambele pãrþi. Benedict al XV-lea a fost ºi autorul unui plan de pace în ºapte puncte, care, deºi a eºuat, a fost inclus în Programul de pace în 14 puncte al preºedintelui american Woodrow Wilson. Pe de altã parte, alegerea fãcutã de Ratzinger poate fi consideratã ºi un omagiu adus unui sfânt din secolul al XVIII-lea cu acelaºi nume, Benedict Joseph Labre, care este sãrbãtorit în lumea catolicã pe 16 aprilie, data naºterii lui Ratzinger, care, sâmbãtã, a împlinit 78 de ani.

Fin teolog ºi apãrãtor al credinþei

Cardinalul german Joseph Ratzinger, 78 de ani, ales cel de-al 265-lea Papã al Bisericii Catolice ºi episcop de Roma, este considerat gardianul intransigent al dogmei contra derivelor unei Biserici devenite, potrivit spuselor sale, “o barcã ce ia apã”. Acest prinþ al Bisericii este un strãlucit ºi fin teolog, cunoscãtor a 10 limbi, cu o staturã specialã, necesarã Bisericii Catolice în aceastã perioadã, în pofida criticilor numeroase care îl acuzã de conservatorism. Sã nu uitãm cã Ratzinger este ºi un cardinal bavarez, iar Bavaria nu a trecut niciodatã drept un focar al catolicismului progresist.

Abia ales papã, au ºi apãrut referiri la faptul cã a fãcut parte din Tineretul hitlerist. Episodul este relatat chiar de el în autobiografia “Viaþa mea”, unde precizeazã cã totul s-a petrecut contra voinþei sale. Fiind seminarist, el a fost înscris, alãturi de toþi colegii sãi, în formaþiunea devenitã atunci obligatorie. Când a pãrãsit seminarul nu s-a mai prezentat nici la Tineretul hitlerist. [...] Aºa cum declara chiar directorul centrului Simon Wiesenthal, rabinul Marvin, Ratzinger a crescut într-o familie antinazistã ºi a fost obligat sã se alãture miºcãrii Tineretului hitlerist în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial. nr. 6/2005

7

Gândul meu pentru tine(ri)

O Voce printre voci… voci. ªtiu bine cã tânãrul este însetat de dreptate, de adevãr, de pace, de libertate, de înþelepciune, de scopuri nobile.

Dar mai ºtiu cã acelaºi tânãr este tentat de atâtea voci, de atâtea sunete puternice ale lumii contemporane, de atâta zgomot, de atâta influenþã. Începând cu acest numãr, la noua rubricã din pagina Suflet Tânãr mã voi prezenta în faþa voastrã, a tinerilor, cu câte un gând duhovnicesc care sã vã ajute sã treceþi cu fruntea sus peste valorile societãþii consumiste de azi. Astfel, voi încerca sã vã ajut pe voi, suflete tinere, ca, pe aceastã cale, sã daþi ascultare în tãcerea inimii ºi sã vã deschideþi inimile vocii lui Dumnezeu, care nu înceteazã sã fie prezentã ºi sã înalþe. Dumnezeu este respins din multe locuri, este neglijat de multe persoane, dar nu va putea fi niciodatã ºters din sufletul ºi din conºtiinþa omului.

Pr Pr.. Daniel BULAI

„Vrem sã-l vedem pe Isus…” Cu siguranþã ºtiþi ºi continuarea acestui cântec atât de cunoscut. Poate vã întrebaþi de ce aduc aminte de el, dar… voi dezlega enigma îndatã! Dacã pe 14 mai ne lãsãm cãlãuziþi de Duhul Sfânt, cu siguranþã el ne va „ºopti” ceva ce am vrea sã împãrtãºim tuturor. ªi cum am transmite mai frumos acest mesaj decât prin cântec? Tocmai de aceea, la ora 14.00, pe 21 mai, la Biserica Italianã, numitã ºi „popas spiritual pentru tineri”, va avea loc Festivalul Muzicii. Sunt încurajate sã participe atât grupuri parohiale cât ºi soliºti... cu instrumente multe sau deloc; depinde de inspiraþia fiecãruia! Cert este cã aºteptãm creaþiile voastre cu subiect religios. Dacã nu aþi fãcut încã legãtura cu cântecul pe care l-am menþionat la început, ei bine, toþi participanþii sunt invitaþi sã prezinte, pe lângã creaþiile lor, ºi variantele personale ale acestui ºlagãr! Înscrierile se fac pânã pe 15 mai. Mult succes!

Iatã cã ne apropiem cu paºi repezi de întâlnirea mondialã a tinerilor. Dupã ce am trecut prin „testul de foc al înscrierii”, acum a venit momentul sã ne pregãtim mai intens. Aºadar, sâmbãtã, 4 iunie 2005, va avea loc, la Biserica Italianã, prima întâlnire pregãtitoare cu toþi tinerii care s-au înscris. Programul va începe la ora 11.00 ºi va cuprinde cântece, rugãciuni, mãrturii. Vom avea ocazia sã ne cunoaºtem mai bine, sã aflãm mai multe despre organizarea localã ºi sã vizionãm un film. Sã nu uitãm cã vom merge sã ne închinãm Lui!

Cercetaºii iubesc ºi respectã natura!

Începând din 1970, ziua de 22 aprilie a fost declaratã “Ziua Pãmântului”. De atunci, ea este sãrbãtoritã an de an, la aceeaºi datã, în tot mai multe þãri, atât de ONG-urile de mediu cât ºi de alþi iubitori ai naturii.

Anul acesta, grupul de cercetaºi din Parohia Adormirea Maicii Domnului, situatã în cartierul bucureºtean Drumul Taberei, s-a hotãrât sã ia parte, cu mic cu mare, la aceastã sãrbãtoare.

Contând pe sprijinul Primãriei sectorului 6, care i-a sponsorizat cu 25 de tufe de ienupãr ºi doi copãcei (un mesteacãn ºi un castan), cercetaºii Centrului Local Adormirea Maicii Domnului au avut parte de o sãrbãtoare prelungitã.

Astfel, în ziua de 23 aprilie, ghidaþi de unul dintre punctele Legii Scout: ”Cercetaºii iubesc ºi respectã natura!”, 45 de scout-iºti cu vârste cuprinse între 7 ºi 25 de ani, printre care ºi invitaþi din alte centre ale ONCR-ului (Organizaþia Naþionalã a Cercetaºilor României), au plantat 15 arbuºti într-un mic pãrculeþ din sectorul 6. Întreaga activitate s-a desfãºurat în mod organizat: participanþii s-au împãrþit în cinci patrule, a câte 15 oameni, fiecare având de plantat câte trei ienuperi.

La sfârºit, cu toþii s-au rugat Domnului sã le binecuvânteze munca, bucuroºi cã au avut ocazia sã urmeze îndemnul fondatorului miºcãrii Scout: ”Sã lãsam lumea un pic mai bunã decât am gãsit-o!”.

Cercetaºii nu aveau cum sã uite nici de sediul centrului lor. Cu ajutorul nepreþuit al pãrintelui paroh Dominic Hârja,

8

nr. 6/2005

în ziua de 24 aprilie, dupã sfânta Liturghie de la ora 11.00, scout-iºtii au plantat în curtea bisericii din Drumul Taberei 10 ienuperi, un mesteacãn ºi un castan. La sãrbãtoarea lor a fost invitatã întreaga comunitate parohialã. Dupã sãdirea copãceilor, cercetaºii au participat la câteva probe de îndemânare la finalul cãrora au fost premiaþi cu coroniþe de salcie, dulciuri ºi creioane. Nici pãrinþii nu s-au lãsat mai prejos, pregãtindu-le micilor viteji o masã plinã cu prãjituri ºi sucuri.

Cu feþele înseninate de zâmbete, cu toþii i-au mulþumit Domnului pentru frumuseþea acelei zile.

ROXANA MORARESCU-MIU Paginã realizatã de ROXANA ROT ARU ROTARU

SUFLET TÂNÃR

„Vino Duhule Sfânt ºi trimite pe pãmânt a ta luminoasã razã!” (Ps 103) Anul acesta avem ocazia sã-l invocãm împreunã pe Duhul Sfânt. Sâmbãtã, 14 mai, începând cu ora 18.00, la parohia „Maica Îndureratã”din Bucureºtii Noi, ne vom aduna pentru „a ne lãsa conduºi de Duh”(Galateni 5). Sã primim ºi sã credem cã aceastã Veghe de Rusalii este asemenea unui drum cãtre Tatãl, pe care îl parcurgem împreunã cu Duhul Sfânt ºi fratele nostru, Isus. Sã primim Duhul Sfânt pentru cã „Duhul pe care îl va trimite Tatãl în numele meu, El vã va învãþa toate”. (Ioan 14, 26)

Jocuri Scout, Baden – Powell

„Formarea scout se face, în mod esenþial, prin jocuri, activitãþi ºi întreceri, care îi intereseazã pe copiii ºi în acelaºi timp le evidenþiazã calitãþile printr-o implicare serioasã ºi prin stimularea unui simþ civic sãnãtos pe care dorim sã-l capete”.

Copilul, a vrut ºi vrea din totdeauna, sã se joace, dezvoltându-ºi astfel toate capacitãþile. De aceea, educatorul trebuie sã intervinã tocmai aici, orientându-i capacitãþile spre binele sãu.

Aceastã carte se vrea un ajutor pentru toþi aceia care contribuie la educaþia copiilor, într-un mod special al capilor scout, dar ºi tuturor educatorilor.

i ca n u d R â n cu ib fãrã copile dragã, ca sã ºtii cum este cu zborul pãsãrilor cãlãtoare, într-o lume în care, din pricina rãzboaielor, nu-i loc de cuiburi. Þinând pasul cu mersul soarelui, rândunica din povestea mea a trecut peste multe mãri ºi þãri în cãutarea unui loc liniºtit unde sã-ºi poatã face un cuibuºor, ca sã poatã sã aibã ºi ea o familie cu puiºori pe care sã-i iubeascã, sã-i îngrijeascã ºi sã-i creascã pânã îºi vor lua zborul în viaþã. Dar n-a fost chip sã gãseascã acel loc, cãci pe unde trecea gãsea numai rãutate ºi rãzboi. Nu-ºi termina bine cuibul sub streaºina vreunei case, cã se gãsea repede o bombã care sã radã locuinþa de pe faþa pãmântului, lãsând în urmã copii fãrã pãrinþi ºi pãrinþi fãrã copii; rândunele fãrã cuiburi ºi cuiburi fãrã rândunele. Într-o zi cu soare, un glonþ o rãni atât de rãu pe Viteaza-Vitezucã încât biata pasãre ºi-ar fi luat zborul spre cealaltã lume dacã n-ar fi fost salvatã de un copil, cu inimã la fel de bunã ca a ta, care a îngrijit-o pânã s-a fãcut bine. Aºa a reuºit rândunica din poveste sã se întoarcã în þinuturi paºnice unde sã-ºi poatã construi, în sfârºit, cuibul mult visat, cãci pânã ºi rândunelele viseazã.

Rândunica mi-a mai spus cã viseazã pentru puiºorii ei o lume bunã precum sufletul curat al unui copil care este în stare sã înfrumuseþeze – cu privirea, zâmbetul ºi rugãciunea – tot ceea ce atinge, chiar ºi lumea în care trãim ºi în care cuiburile rândunelelor au din ce în ce mai puþin loc.

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Apostolii ºi Evangheliºtii, Carte de colorat Fundaþia Fiicele Sfântului Paul , prin Colecþia Îþi povestesc … propune o modalitate atrãgãtoare prin care-i putem familiariza pe copii cu lumea ºi personajele biblice: cartea de colorat. În aceastã colecþie au apãrut broºurile Naºterea lui Isus, Un prieten special: Îngerul Pãzitor, Sfinþii, prietenii copiilor, Sã-l cunoaºtem pe Isus, Apostolii ºi Evangheliºtii, Calea Crucii, Cele ªapte Sacramente. nr. 6/2005

9

PAGINA MICULUI PRINÞ

Copile dragã, Încep sã înþeleg de ce îmi plac atât de mult dimineþile de la sfârºitul lui aprilie, la ora când pe cer se sting ultimele stele pentru a lãsa soarele sã-ºi ia în stãpânire împãrãþia nesfârºitului azur. În aceste dimineþi, ca în nici o altã perioadã din an, pãsãrile nu-ºi mai contenesc ciripitul, pãrând sã se adune la sfat pentru a-ºi povesti aventurile de cãlãtoare în þãrile calde ºi pentru a pune la cale treburile de fiecare zi, cãci viaþa de pasãre pribeagã nu-i tocmai uºoarã.

Dupã oboseala drumului de întoarcere, migratoarele n-au prea mult timp de odihnã. Ele salutã, mai întâi, toate locurile pe care le-au lãsat cu câteva luni în urmã, fãcând, din zbor, plecãciuni respectuoase cum nici la curþile domneºti nu pot fi vãzute. Apoi, fac un zbor de recunoaºtere, cãutându-ºi fiecare cuibul lãsat în voia iernii ºi, de cele mai multe ori, surprizele sunt tare neplãcute. Majoritatea pãsãrilor gãsesc cuiburile distruse din pricina neînduplecatului viscol sau al vreunui ºtrengar fãrã minte care le-a ochit cu praºtia, ca sã nu mai vorbesc de gospodinele care, de frica „murdãriei” pãsãrilor, au hotãrât sã le demoleze cuiburile de pe la ferestre.

Copile, parcã te aud întrebându-mã: „Da…, de unde ºtii tu toate astea?”. Ei bine, le-am aflat de la o rândunicã ce ºi-a ales sã-ºi facã cuib pe balconul locuinþei mele ºi cãreia i-am dat ºi un nume. Am numit-o Viteaza-Vitezucã din douã motive: primul, pentru cã a trecut prin tare multe peripeþii ºi cu cât era mai ameninþatã cu atât devenea mai curajoasã ºi mai viteazã; al doilea motiv ar fi viteza cu care zboarã toatã ziulica, ba dând fuga dupã mâncare, ba dupã crenguþe, pene ºi pãmânt umed pentru cuibul pe care ºi-l construieºte.

Mi-a devenit atât de dragã încât nu-i zi în care sã n-o întreb cum îi mai merge ºi în care ea sã nu-mi povesteascã tot amarul prin care a trecut ºi pe care þi-l voi istorisi ºi þie,

Dobrogea catolicã

Sãrbãtoarea familiilor la Nãvodari ºi Mihail Kogãlnicenu Atmosferã de sãrbãtoare în duminica a IV-a a Sfintelor Paºti în comunitatea catolicã din Nãvodari, când a avut loc întâlnirea Episcopului auxiliar Cornel Damian cu familiile din acest oraº.

Liturghia a fost una specialã, în cadrul cãreia 8 cupluri, care anul acesta celebreazã un aniversar, emoþionate, ºi-au reînnoit jurãmântul de la cãsãtorie, iar apoi, Preasfinþitul Cornel le-a sfinþit inelele. La predicã, Excelenþa sa, dupã ce a prezentat tema lecturilor duminicii Bunului Pãstor ºi a zilei de rugãciuni pentru vocaþii, a scos în evidenþã importanþa familiei creºtine pentru Bisericã ºi datoria de a pãstra valorile familiei creºtine.

Dupã Sfânta Liturghie, pãrintele Fabian Mariuþ a prezentat câteva aspecte ale vieþii de familie în societatea noastrã ºi a accentuat spiritualitatea de comuniune care trebuie sã caracterizeze viaþa unei parohii. Dupã

acest moment, câteva persoane au dat mãrturie despre viaþa de familie dar ºi despre viaþa consacratã, Duminica a IV-a a Paºtelui fiind ºi ziua vieþii consacrate. A vorbit sora capucinã Chiara care a venit de curând, din Italia, în comunitatea noastrã, dar ºi pãrintele Francisc Ungureanu, fiu al comunitãþii noastre.

Mulþumesc, în numele comunitãþii, preasfinþitului Cornel care ne-a onorat cu prezenþa sa, dar ºi distinºilor preoþi care au luat parte la acest eveniment ºi care au fãcut ca aceastã zi sã fie una specialã.

EUGENIA IGNA IGNATT

Rãspîndirea creºtinismului în Dobrogea

Procesul de creºtinare a daco-romanilor nu a fost o activitate care sã fi durat cîþiva ani, luni sau zile, ci a fost un proces complex ce a durat secole ºi a fost rodul muncii multor misionari care, cel mai adesea, au plãtit cu martiriul lor îndrãzneala de a predica ºi de a vesti noua religie. Dând ascultare poruncii Mântuitorului (Matei 28,19), apostolii au început sã evanghelizeze toate popoarele.

Avem însã puþine ºtiri despre activitatea misionarã a sfinþilor apostoli. În Sinoxul Bisericii din Constantinopol se spune sã Sfântul Andrei ar fi pus episcopi în Tomis ºi în alte cetãþi de pe þãrmul Mãrii Negre. Chiar dacã se admite cã Sfântul Apostol Andrei a predicat în Tracia ºi în Scythia cea Mare, trebuie sã se admitã ºi cã, în cãlãtoriile sale, a trecut ºi prin Scythia Micã (Dobrogea actualã). Faptul este confirmat de unele colinde ºi creaþii folclorice din Dobrogea ºi din regiunile din sudul Prutului, precum ºi de toponimie (ex. peºtera Sfântul Andrei, pârâul Sfântul Andrei etc.). Încreºtinarea daco-romanilor rãmaºi pe teritoriul fostei Dacii Traiane este, în parte, opera misionarilor veniþi îndeosebi din dreapta Dunãrii, unde existau numeroase episcopii (aproximativ 40 pe linia Dunãrii), cum ar fi Tomis, Durostorum, Naissius, Novae, Nicopolis, Odessas, Sextana Prista etc. Un rol deosebit în rãspândirea creºtinismului în nordul Dunãrii l-a avut episcopul Niceta din Remesiana, cel care este considerat, de marea majoritate a istoricilor, principalul apostol misionar ºi creºtinãtor al strãmoºilor noºtri. Demn de remarcat este faptul cã Sf. Niceta din Remesiana a predicat ºi scris în limba latinã vreme de aproape o jumãtate de secol.

Marius-Ovidiu NICULESCU

10

nr. 6/2005

Întâlnirea Episcopului Cornel Damian cu familiile din Mihail Kogãlniceanu nu a fost chiar una obiºnuitã. Ritualul reînnoirii jurãmântului de la cãsãtorie, la care au participat aproape zece familii, a demonstrat cã înnoirea de care se bucurã zidurile bisericii are un reflex ºi în viaþa de credinþã a enoriaºilor, gata sã dea curs ºi invitaþiei de a trãi în lumina valorilor autentice ale familiei.

Lipsa mãrturiilor din partea familiilor catolice a pemis unuia dintre preoþii ortodocºi, prezent în bisericã sã vorbeascã despre viaþa de familie.

Punctul sãu de vedere, familist, a completat ºi confirmat cele spuse pânã atunci de celibatari, ºi persoanele consacrate au multe de învãþat de la familiile sfinte.

Iatã aºadar o comunitate pe cât de particularã pentru diferenþele dintre cei care o compun pe atât de stabilã în trãirea credinþei ºi deschisã pentru înnoire atât la nivel familial cât ºi (A.C.) particular.

„…am fost la închisoare ºi ati venit la mine”.

(Mt 25,36) Bucuria Învierii Domnului a fost simþitã ºi de cei care se aflã în Penitenciarul de la Tulcea. Ei s-au pregãtit pentru acest moment în timpul Postului Mare, pregãtire care a culminat cu celebrarea Sfintei Liturghii în a treia zi de Paºti ºi cu primirea Sfintelor Sacramente – daruri pe care Cristos cel Înviat le face tuturor celor care cred.

Au trãit cu bucurie acele momente de har, pentru cã acolo unde se aflã ei simt lipsa comunitãþilor din care au plecat. Cristos cel Înviat i-a întãrit în purtarea crucii, a poverii pe care o au de dus.

Credincioºii din Parohia Tulcea s-au strâns în jurul Sfântului Altar pentru a se ruga pentru Pãstorul lor, Sfântul Pãrinte Papa. Cu toþii au oferit lui Dumnezeu Sfintele Liturghii, Sfântul Rozariu, adoraþia ºi jertfele lor de fiecare zi.

Nu au lipsit nici copiii, care au oferit puritatea sufletelor lor ºi s-au rugat pentru odihna fericitã a Papei.

Pr Pr.. Paroh Anton Ghiuzan

Bãrãganul catolic Râmnicu Sãrat

Brãila

Indurarea Mariei

Credincioºii din Parohia Râmnicu Sãrat au sãrbãtorit hramul Buna Vestire. Pãrintele predicator a purtat atenþia celor prezenþi în micuþa capelã a parohiei catolice spre îndurarea Mariei. “Nu e vorba de iubirea tip pomanã a Mariei spre lume, dar de o iubire mereu nouã izvorâtã din adâncul fiinþei sale prea plinã de har ºi dar, iubire copleºitoare ºi ajutãtoare spre oamenii încrezãtori”. Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului mereu deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice… îndurã-te de noi, cei ce prin rugãciune ne lãsãm cuprinºi de ale tale braþe sfinte ajutãtoare.

A consemnat Pr CT AVIAN ENACHE Pr.. O OCT CTA

Prima Sfântã Împãrtãºanie

10 aprilie, Duminica Milostivirii Divine, 11 bãieþi ºi 9 fetiþe au primit, în cadrul Sfintei Liturghii celebrate la ora 10.30, pentru prima datã, Trupul ºi Sângele lui Isus. A fost un moment de bucurie ºi remember, în care fiecare dintre noi am resimþit emoþiile întâlnirii cu Isus în Sfânta Euharistie. Predica pãrintelui Cristian Buga s-a adresat în mod special copiilor, vorbindu-le despre importanþa credinþei în viaþa lor, dar ºi pãrinþilor care au responsabilitatea de a-ºi creºte copiii în credinþa Bisericii Catolice. La rostirea Simbolului Credinþei, copiilor le-au fost adresate întrebãrile care se pun naºilor la Botez, reînnoindu-ºi astfel promisiunile rostite atunci în numele lor.

Dupã Sfânta Liturghie, copiii au primit diferite daruri care sã le aminteascã mereu acest eveniment deosebit din viaþa lor: Prima Sfântã Impãrtãºanie.

Buzãu

Tineri dupã inima lui Don Bosco

Tinerii parohiei din Buzãu, deºi nu sunt prea numeroºi, desfãºoarã o serie de activitãþi împreunã cu copiii ºi adolescenþii, iar vacanþele nu sunt pentru ei decât cele mai potrivite ocazii pentru a se întâlni ºi a petrece cât mai mult timp împreunã. În fiecare vacanþã se organizeazã câteva zile de recreere pentru copii. Aceste zile sunt susþinute de surorile din parohie ºi de pãrintele paroh, care rãspund întotdeauna la iniþiativele tinerilor. În vacanþa de primãvarã, tinerii ºi adolescenþii au petrecut împreunã o zi deosebitã. Pornind de la ideea cã sufletul nu trebuie sã fie niciodatã în vacanþã, au urmãrit ca prin aceastã întâlnire sã se îmbogãþeascã sufleteºte ºi sã se cunoaºcã mai bine. Momentul principal al zilei a fost vizionarea filmului „Viaþa lui Don Bosco”, dupã care au urmat discuþii pe marginea acestuia. Atmosfera tinereascã s-a fãcut simþitã pe parcursul întregii zile. Tinerii au avut ocazia sã se regãseascã în timpul scurtei adoraþii cu care s-a încheiat ziua.

Fiecare a avut câte ceva de învãþat ºi s-a arãtat deschis la astfel de iniþiatice, pe care dorim sã le realizãm cât mai des.

Slobozia ºi Urziceni

Emaus... un trecut adus în prezent

“Voi veni cu bucurie!” ne-a rãspuns sora Matei Cristina în timpul pauzei pentru cursanþii de la oratoriul “Leonardo Murialdo” din Popeºti Leordeni.

Lumina învierii care a cuprins sãptãmâna imediat de dupã Dumnica Învierii lui Cristos s-a coalizat cu entuziasmul de neînvins al tinerilor veniþi din decanatul de Brãila la campus-ul organizat de Parohia Catolicã din Slobozia având tema: “Emaus ieri… Emaus azi prin Euharistie, izvor de dãruire-prietenie”. Întrebãri, dansuri iudaice, adoraþie, zâmbete dãruite cu largheþe, of-uri de noapte, liturghii, spovezi, colocvii, notãri de adrese, schimb de numere de telefon, obosealã dar ºi clarificãri pentru mulþi dintre ei, toate acestea au dat suflu de speranþã ºi de viaþã comunitãþii catolice din Slobozia ºi Urziceni, ºi nu numai.

A consemnat Pr AVIAN Pr.. ENACHE OCT OCTA

nr. 6/2005

11

Parohia Vizita Sfintei Fe Scurt istoric

Încã din anul 1980, pãrintele Ioan Ciuraru, de pie memorie, venea, o datã pe lunã, de la Buzãu la Cãlãraºi pentru a celebra Sfânta Liturghie în diferite locuri, prin casele enoriaºilor. În anul 1988, s-a reuºit cumpãrarea unei case unde avea sã se celebreze Sfânta Liturghie ºi, în acelaºi an, a fost trimis pãrintele Emil Simon ca pãstor al comunitãþii din Cãlãraºi. Un an mai târziu, în 1989, s-a înfiinþat parohia cu hramul în sãrbãtoarea Vizita Sfintei Fecioare Maria la Elisabeta. Familiile care formeazã comunitatea din Cãlãraºi sunt, în mare parte, provenite din comunitãþile catolice din Moldova, venite în aceastã zonã pentru a munci în industrie ºi în construcþii. Dupã 1990, aproximativ 30% dintre enoriaºii veniþi din oraºele Moldovei la Cãlãraºi s-au reîntors în localitãþile de origine. Astãzi, parohia Cãlãraºi are ºase filiale: ªtefan Vodã, Drum Subþire, Dragoº Vodã, Mãrculeºti, Borcea ºi Feteºti. În aceste filiale, Sfânta Liturghie se celebreazã o datã la douã sãptãmâni, excepþie fãcând filiala Feteºti, unde se celebreazã în fiecare duminicã (tot aici este în construcþie o micã bisericã al cãrei patron va fi Sfântul Anton de Padova). Pe raza judeþului Cãlãraºi mai sunt ºi alte familii care participã la Liturghia duminicalã de la Cãlãraºi sau de la Feteºti, numãrul familiilor din Parohia Cãlãraºi ajungând astfel la 114, cu 336 de credincioºi care sunt pãstoriþi, de la 1 august 2002, de pãrintele paroh Petru Beºleagã.

Istorisiri din vremea când a fi catolic era egal cu a fi sectant

Era sâmbãtã, sâmbãta din ajunul Duminicii Bunului Pãstor, când am ajuns la Cãlãraºi. La puþin timp de la sosirea mea, pãrintele paroh Petru Beºleagã m-a aver-tizat, spunându-mi: „Mâine dimineaþã va trebui sã ne trezim ca la seminar, la ora 6.00, ca sã ajungem la timp pentru Liturghia de la ora 8.00 de la Feteºti”. ªi, iatã-ne duminicã, în faptul dimineþii, demarând în forþã spre aceastã primã filialã, aflatã la 65 de kilometri de Cãlãraºi. Pe drum ni s-au alãturat douã enoriaºe. Am profitat de ocazie ºi am intrat în vorbã cu ele. Doamna Margareta Vintilã, din localitatea Unirea, ne-a spus: „Pentru mine, Sfânta Liturghie de duminicã înseamnã foarte mult. În fiecare duminicã, ne explicã doamna Vintilã, mã trezesc cu bucurie pentru cã este singura zi din sãptãmânã când mã gândesc în primul rând la Dumnezeu; în celelalte zile gândul îmi fuge la alte lucruri, dar duminica nu, mã gândesc doar cã trebuie sã merg la Bisericã”.

Tot doamna Vintilã ne povesteºte cum pãrintele Ioan Ciuraru „ia adunat”. „Pãrintele, spune doamna Vintilã, mergea din casã în casã, cãutând noi familii catolice; el ne-a cununat, pentru cã nu eram cununaþi la Bisericã. Niciodatã nu vom reuºi sã-i mulþumim pentru ce a fãcut pentru noi. O datã au venit peste noi, în timp ce participam la Sfânta Liturghie, cei de la securitate, pentru cã ne pârâserã vecinii, credeau cã suntem sectanþi.

Securiºtii ne-au legitimat ºi ne-au lãsat în pace, totuºi pãrintele a început sã celebreze ºi în alte case ca sã nu mai avem probleme. Apoi, a venit pãrintele Emil Simon care s-a luptat mult sã cumpere o casã în Cãlãraºi ºi gãsise una, chiar la intrarea în oraº, dar când a auzit proprietarul pentru ce voia s-o cumpere, nu a vrut s-o mai dea, spunând cã nu vrea sã bage sectanþi în casã. A rãmas sã cãutãm altã casã, dar nu am mai spus pentru ce ne trebuie”.

Efectele „medicamentului” numit Sfânta Liturghie

Doamna Catrina Matiaº, care locuieºte din 1954 în satul Feteºti, ne povesteºte: „La Bisericã mergeam la Constanþa, de douã ori pe lunã, când lua soþul meu banii; iar în Feteºti-sat am mers când ne-a gãsit pãrintele Emil Simon”. La întrebarea: „Ce înseamnã pentru dumneavoastrã Sfânta Liturghie de duminicã?”, doamna Matiaº

12

nr. 6/2005

ne rãspunde: „Nu prea ºtiu ce sã vã spun, dar la Sfânta Liturghie mã simt aºa de bine, aºa de liniºtitã! Îmi place lumea care participã, rugãciunile care se fac, îmi place totul. Deºi am probleme cu sãnãtatea, mã simt mai bine când plec la Sfânta Liturghie”. Întorcându-ne la Cãlãraºi, înainte de Sfânta Liturghie, am vorbit cu doamna Maria Dobre („tanti Mia”). Ea este cea care, împreunã cu pãrintele Emil Simon, l-a îngrijit în ultimii doi ani de viaþã pe pãrintele Alexandru Mureºan, un preot greco-catolic care a fost exilat de comuniºti la Cãlãraºi. „Pãrintele Mureºan a lucrat la CCH (Combinatul de Celulozã ºi Hârtie) pânã la evenimentele din decembrie 1989; pânã atunci nimeni nu a ºtiut cã este preot, spune doamna Dobre. Dupã 1989 a început sã celebreze Sfânta Liturghie la noi în parohie ºi, când s-a îmbolnãvit, pãrintele Emil m-a rugat sã-l iau la mine”.

Din casã în casã, la adunat de credincioºi

Doamna Maria Dobre l-a cunoscut foarte bine ºi pe pãrintele Ioan Ciuraru pentru cã a lucrat la tipografia din Buzãu: „Atât alerga pãrintele Ciuraru, deºi era bolnav; venea uneori ºi cu trenul, iar dacã trenul avea întârziere el nu-ºi gãsea locul pentru cã ºtia cã lumea îl aºteaptã”. Doamna Dobre ne dezvãluie ºi tehnica folositã de Pãrintele Ciuraru în descoperirea credincioºilor din aceastã zonã: „A vorbit cu parohii din Moldova ºi le-a cerut sã-l înºtiinþeze dacã ºtiau de familiile care au plecat din parohiile lor pentru a locui în aceastã parte a þãrii. A fãcut o listã cu toþi cei pe care i-a gãsit, listã pe care a încredinþat-o apoi pãrintelui Simon, iar pãrintele, mergând din casã în casã, ne-a adunat ºi ne-a ajutat sã ne cunoaºtem.

Acum suntem o comunitate unitã, deºi mai sunt ºi alþii care nu vin”.

„Bani nu am sã vã dau, dar cu munca vã pot ajuta”

Doamna Aurica Ghercã, o altã enoriaºã din Cãlãraºi, a aflat, de la un frate al cumnatului ei, cã pãrintele Ciuraru celebra Sfânta Liturghie în apartamente ºi

ecioare Maria la Elisabeta – Cãlãraºi aºa a început sã participe la Sfânta Liturghie. „ªi de pãrintele Ioan Ciuraru, spune doamna Ghercã, ºi de pãrintele Emil ºi de pãrintele Petricã lumea a fost ºi este apropiatã; cei care vor sã vinã vin, indiferent de preotul care celebreazã. Noi, eu ºi familia mea, am fost mereu alãturi de preoþi. Ceea ce ne leagã foarte mult, pe noi credincioºii din aceastã parohie, sunt greutãþile prin care am trecut pentru a avea ºi noi o bisericã. Pãrintele Emil Simon a lucrat, împreunã cu muncitorii, la ridicarea acestei biserici ºi case. Îmi amintesc cã spunea odatã cã datoritã a doi, trei credincioºi care l-au încurajat, printre care se numãrã ºi soþul meu care a decedat, a reuºit sã facã ceea ce a fãcut. Pentru cã, deºi dorea foarte mult sã facã biserica, nu credea cã are cu cine lucra. Atunci, soþul meu i-a spus pãrintelui: „Bani nu am sã vã dau, dar cu munca vã pot ajuta ºi cred cã sunt mai mulþi ca mine”.

De la Silvia Otilia Brahaº am aflat care este activitatea tinerilor în aceastã parohie. Iatã ce ne spune interlocutoarea noastrã: „Noi, tinerii, ne întâlnim cel puþin o datã pe lunã, iar la aceste întâlniri participã ºi tinerii din filiale. Discutãm despre problemele din viaþa noastrã, uneori facem ºi lectio divina. Chiar dacã suntem puþini, pe noi Biserica ne uneºte cu Dumnezeu ºi între noi, ne ajutã sã devenim prieteni”.

Biserica, locul întoarcerii cu faþa spre Dumnezeu

Domnul Lucian Sorin Constantinescu a intrat în aceastã comunitate din Cãlãraºi oarecum recent, înainte fiind creºtin ortodox nepracticant. „Anul 1997, spune domnul Constantinescu, a adus în viaþa mea o schimbare. Am simþit în acel an nevoia unui bilanþ al vieþii de pânã atunci, am simþit cã venise momentul sã mã întorc cu faþa spre Dumnezeu pentru cã, pânã atunci, Dumnezeu exista doar în stare latentã în viaþa mea, valorile creºtine nu erau ceva definit în mintea mea, mã ghidau în micã parte în ceea ce priveºte morala, doar ca ramurã a filosofiei. Fãrã a face o contabilizare a cultelor creºtine, Biserica Catolicã m-a atras datoritã simplitãþii ei. Pentru mine, momentele de întâlnire cu comunitatea catolicã din Cãlãraºi înseamnã momentele de regãsire în faþa lui Dumnezeu, cu prilejul liturghiilor duminicale ºi în celelalte sãrbãtori de poruncã. Aº caracteriza aceastã comunitate, ca pe o comunitate formatã din oameni simpli, care pun mare accent pe valorile creºtine ºi familiale, oameni muncitori, modeºti, sociabili. Iar rolul preotului este acela al unui catalizator al celor din jur, un îndrumãtor ºi un deschizãtor de drumuri pentru toatã lumea. Un mare rol, în momentul din anul 1997, l-a avut pãrintele Emil Simon care, prin calitãþile sufleteºti ºi personale, m-a atras în bisericã ºi întotdeauna mi-am gãsit un loc de refugiu în discuþiile pe care le-am avut cu dânsul.

Mi-a fost ca un mentor, gãsindu-ºi timp ºi pentru mine”.

Case onorate prin celebrarea Sfintei Liturghii

Doamna Margareta Ciocoi, gazda celebrãrilor liturgice de la Drum Subþire, ne spune: „Am venit aici în anul 1985; eu nu am vrut sã vin,

pentru cã voiam sã rãmân în Moldova, dar am fost nevoitã sã-mi urmez soþul.

Mai întâi, am fost la Constanþa ºi apoi ne-am mutat aici, cu lucrul. Lucrând la o fermã de animale, suntem nevoiþi sã muncim ºi duminica, iar pãrintele vine ºi celebreazã Sfânta Liturghie la noi acasã, în timpul pauzei de prânz. Când se întâmplã sã nu poatã veni duminica, vine sâmbãta. Este o mare cinste pentru mine cã se celebreazã Liturghia în casa mea”.

Înnãmoliþi ºi înzãpeziþi, dar înveseliþi de bancuri cu poliþiºti

Cealaltã familie pe care am vizitat-o ºi care are, ºi ea, aceastã onoare, de a se celebra Sfânta Liturghie în casa ei, este familia Pãtraºcu (Sebastian ºi Angelica, împreunã cu cei trei copii ai lor) din Mãrculeºti, comuna Periºorul. „Tot pãrintele Ciuraru ne-a cãutat, spune domnul Pãtraºcu; aflase de existenþa noastrã de la cei din Drum Subþire. Atât pãrintele Ciuraru, cât ºi pãrintele Simon au rãmas de multe ori înnãmoliþi sau înzãpeziþi venind la noi. Pãrintele Ciuraru, cãuta, de fiecare datã,- sã ne înveseleascã, dupã Sfânta Liturghie, spunându-ne bancuri cu poliþiºti. Nu am cuvinte sã-mi exprim bucuria pe care o trãim ori de câte ori vine pãrintele în casa noastrã”.

„Frângând pâinea pe la casele lor”

Pãrintele paroh, Petru Beºleagã, îºi caracterizeazã parohia ca fiind una tânãrã ºi care are nevoie sã fie edificatã din interior. „De când am venit în aceastã parohie m-am gândit cã pãrintele Emil Simon a zidit biserica din Cãlãraºi din exterior, iar eu va trebui s-o edific din interior, pentru cã mai sunt mulþi credincioºi catolici pe care va trebui sã-i caut ºi sã-i aduc la Bisericã. Aceastã nouã experienþã este puþin diferitã de prima mea experienþã pastoralã de la Catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti, unde era multã lume, liturghii solemne; aici sunt oameni puþini, rãsfiraþi în multe filiale, dar m-am acomodat deja, îmi place ºi vreau sã-mi duc misiunea mai departe”.

Parohia Romano-Catolicã din Cãlãraºi a fost prima parohie în care am fost trimis ca student pentru a cunoaºte realitatea din Arhidieceza de Bucureºti ºi în care urma sã slujesc ca preot la terminarea studiilor. Cuvintele, prin care încercam atunci sãmi exprim trãirea din aceastã primã experienþã pastoralã, miau revenit din nou în minte: aceastã comunitate se aseamãnã foarte mult cu prima comunitate creºtinã: „frângând pâinea pe la casele lor” ºi rãmânând „stãruitori la învãþãtura apostolilor ºi unirea frãþeascã” (Fap 2, 42-43).

Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI nr. 6/2005

13

Muntenia catolicã

Pelerinaj în Polonia

În perioada 1-7 aprilie, un grup din România a avut bucuria de a vizita Polonia.

Pelerinajul a fost organizat de pãrintele iezuit Tadeusz Rostworowski. Grupul a fost constituit din 30 de pelerini cãrora li s-au alãturat ºi preoþii Dominic Soare ºi Ionel Pojum.

Punctul de început a fost Cracovia, momentul forte al pelerinajului. Au urmat Auschwitz - Birkenau - Czestochowa.

Aº vrea sã vã comunic ceea ce mi-a fost comunicat, sã vã ofer ceea ce mi-a fost oferit! Dupã douã zile de cãlãtorie am ajuns la Cracovia, mai exact la Sanctuarul Inimii Preasfinte a lui Isus, unde se sãrbãtorea consacrarea întregii omeniri Inimii Preasfinte, propusã ºi realizatã de Papa Ioan Paul al II lea.

De ce începutul pelerinajului a fost Cracovia?

Orice cãlãtor, înainte de o cãlãtorie, se pregãteºte oarecum, hrãnindu-se bine ºi aprovizionându-se cu cele necesare pentru o cãlãtorie cât mai plãcutã.

Pentru noi, Cracovia a însemnat acea pregãtire sufleteascã pentru ce avea sã urmeze. Am plecat de la Sanctuarul Inimii lui Isus, aceeaºi inimã strãpunsã din care s-au revãrsat sânge ºi apã, simbolul alianþei pe care însuºi Mântuitorul a fãcut-o cu omenirea, care nu a ezitat ºi nu ezitã sã o strãpungã. Acest pelerinaj, la Inima Mântuitorului, ne-a îmbogãþit cu acel farmec prin care sã citim actualitatea dragostei pe care El o are faþã de noi. Vã veþi întreba, ºi e firesc, cum ne putem imagina cã dragostea lui Dumnezeu e actualã, când vizitam locurile unde cruzimea omului este vãditã, adicã lagãrele din AuschwitzBirkenau? Am vãzut acele imagini, în care Isus, biciuit, cãlcat în picioare ºi rãstignit, suferea; aceeaºi realitate ne iese înainte amintindu-ne de teroarea din lagãre. În lagãre am vãzut actualitatea rãstignirii, a patimilor. Am vãzut imagini mai zguduitoare decât cuvintele marilor oratori, am vãzut suferinþa care depãºea limita umanului ºi am ascultat sângele care strigã. (În acest pelerinaj am vãzut-o ºi pe Ea, pe cea care ne însoþeºte ºi ne conduce, ne mângâie ºi ne este alãturi, ne e mamã ºi sorã, pe Maica Sfântã suferind alãturi de fiul ei, acea mamã care ne este alãturi în toate momentele vieþii). Pelerinajul, unic prin momentele sale de liniºte profundã, ne-a dat ocazia sã ne împãrtãºim trãirile cu fraþii, partenerii de pelerinaj; o adevãratã îmbogãþire a sufletului. Un mod folosit de însuºi Isus pentru a ne comunica. ªi nu au lipsit momentele plãcute, de rugãciune, în care ne-am simþit alãturi de omenirea toatã, fiind alãturi de cel care a condus corabia Bisericii timp de 25 de ani.

Despre roadele spirituale ale acestui pelerinaj au dat mãrturie ºi douã dintre participante: „Pentru mine acest pelerinaj a însemnat foarte mult. A fost

14

nr. 6/2005

un adevãrat izvor de haruri, de trãiri interioare, de comuniune cu Isus Îndurãtorul. Atmosfera din timpul pelerinajului a fost una specialã, deoarece toþi cei cu care am cãlãtorit au trãit din plin momentele de rugãciune în comun, participarea la Sfintele Liturghii ºi împãrtãºirea trãirilor noastre. Acum îmi trãiesc viaþa spiritualã cu mai mult zel, rãbdare ºi încredere. ªi mã strãduiesc, ca prin exemplul faptelor mele, sã ofer celorlalþi din darurile primite în acest pelerinaj, pentru ca împreunã sã ajungem la mântuire. Am descoperit cã îndurarea lui Dumnezeu nu are limite. De la întoarcere nu a trecut nici o zi fãrã sã simt puterea rugãciunii, prin mijlocirea Inimii Preasfinte a lui Isus, prin rugãciunea specialã la Inima lui Isus. Isuse, mã încred în tine!”

(Maria, asistent medical). „Primul moment care m-a marcat a fost îngenuncherea la altarul Sanctuarului pentru a primi Sfânta Împãrtãºanie. Un alt moment extraordinar a fost în Sanctuarul din Cracovia, în faþa tabloului original cu Isus Îndurãtorul. Privind la icoanã ceva mã atrãgea; oricât vroiam sã plec, nu puteam sã fac altceva decât sã mã minunez de frumuseþea ochilor ºi a chipului lui Isus. Isus ºtie cine sunt, ce-am fãcut ºi ce gândesc, acest sentiment m-a învãluit. Iar când m-am întors sã plec am simþit cã trebuie sã mã convertesc, sã cred mai mult, sã nu mã mai îndoiesc, cãci El mi-a spus: tu trebuie sã crezi ºi sã dai mãrturie ºi altora” (Raluca).

VIRGIL TARCIZIU CRISTIAN BULAI

Trupul ºi Sângele Domnului – Hramul Bisericii Italiene „Preasfântul Mântuitor”

Începând cu acest an dedicat Euharistiei, hramul Bisericii Italiene din Bucureºti se va sãrbãtori în ziua Solemnitãþii Trupul ºi Sângele Domnului, joi dupã Solemnitatea Preasfintei Treimi.

Pentru a ne pregãti cum se cuvine pentru aceastã mare sãrbãtoare, în cele trei zile (23-25 mai) care preced hramul (26 mai) vor fi momente de adoraþie în faþa Preasfântului Sacrament atât comunitare cât ºi individuale.

Pr Pr.. DANIEL BULAI

A.D. 1918

Oltenia Catolicã

CRAIOV A CRAIOVA

Pe stãpânul ºi arhiereul nostru, Doamne, îl pãzeºte! ...

Aceste cuvinte, însoþite de melodia impunãtoare a antifonei, au întâmpinat pe Preasfinþia Sa Cornel Damian, Episcop auxiliar al Arhidiecezei de Bucureºti, prezent duminicã, 10 aprilie, la Craiova. Liturghia de la amiazã, dedicatã familiei creºtine, a adus sub cupola bisericii ”Toþi Sfinþii” numeroase familii creºtine, biserica tinzând sã devinã neîncãpãtoare. Atât predica Preasfinþiei sale cât ºi discuþiile ulterioare purtate de Preasfinþia Sa ºi de pãrintele Fabian cu familiile de credincioºi rãmase în numãr foarte mare, dupã Liturghie, în bisericã s-au purtat sub imperiul sentimentului copleºitor lãsat de trecerea la viaþa veºnicã a Sfântului Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea. Familiile creºtine aflate în bisericã - ºi nu numai - ºi-au manifestat întreaga disponibilitate de a se cunoaºte mai bine - iar la îndemnul pãrintelui Fabian s-au ºi fãcut, pe loc, primii paºi concreþi. De altfel, în parohia noastrã, încã din 1994, au luat naºtere familii ale Preasfintei Inimi a lui Isus (ºi la fiecare novenã trimestrialã nimeni nu uitã “Rugãciunea pentru familie” compusã de Sfântul Pãrinte Ioan Paul al II-lea).

Aceastã celulã de viaþã ºi de credinþã, aceastã comuniune ºi

arhitecturã a lui Dumnezeu, adevãrata Ecclesia domestica, FAMILIA CREªTINÃ, reprezintã dorinþa ºi iubirea nesfârºitã a Creatorului. Dumnezeu a creat bãrbatul reprezentat de femeie. ªi bãrbatul ºi-a lãsat casa ºi pãrinþii ºi s-a însoþit cu femeia, sub binecuvântarea lui Dumnezeu, în casa Sa. ªi, în Biserica mare, s-a nãscut Biserica micã: femeia ºi bãrbatul, uniþi de Dumnezeu, spre a creºte ºi a se înmulþi, spre a constitui reazemul trainic al dezvoltãrii vlãstarelor, în credinþa ºi în dragostea binecuvântatã de Bisericã. Altã noþiune de familie umanã nu poate exista. Ca medic creºtin, în faþa complexitãþii infinite a detaliilor Vieþii, am avut posibilitatea, ºi mi-a fost îngãduit privilegiul, de a ajunge la înþelegerea unui adevãr orbitor de limpede ºi de simplu (ºi nu degeaba existã noþiunea de simplitate biblicã): toate rãspunsurile, la toate neliniºtile ºi întrebãrile noastre, sunt la Domnul. ªi dacã sufletul ºi mintea noastrã sunt receptive, aceste rãspunsuri se vor înfiinþa în conºtiinþa noastrã la fel de firesc precum zorile ce sfâºie întunericul nopþii. Fericit este omul care se încrede în Domnul ºi a cãrui încrede este Domnul.

Dr Dr.. DORU MIHAI DOBRESCU

Martir al Bisericii Catolice

S-a nãscut în 1913 la Poiana Micului (Suceava) ºi a studiat la Seminarul Sfântul Duh din Bucureºti, fiind sfinþit preot la 29 iunie 1938. A activat la Parohia Bãrãþia, iar în anii Celui de-al Doilea Rãzboi Mondial a fost trimis de Arhiepiscopul Alexandru Cisar la Misiunea Romano-Catolicã din Transnistria. Reîntors în þarã a fost numit director la Seminarul Arhidiecezan, refugiat la acea datã la Timiºul de Sus. În noaptea de 11 spre 12 ianuarie 1945 a fost rãpit de NKVD (Serviciul de Spionaj Sovietic) ºi transportat în URSS, unde moare în condiþii neelucidate pânã astãzi.

Pr. Albert Baumgartner este primul martir al Bisericii locale cãzut în anii terorii bolºevice, de la a cãrui moarte se împlinesc anul acesta 60 de ani.

Dr ÃNUÞ DOBOª Dr.. D DÃNUÞ

Trãim de câtva timp durerea produsã în sufletele noastre de actele de brutalitate asupra libertãþii omului: rãpirea, în Irak, a celor trei jurnaliºti ai noºtri. Îmi amintesc de perioada de dupã rãzboi ºi de dominaþia sovieticã, când cetãþeni români erau ridicaþi din casele lor sau chiar de pe stradã ºi deportaþi în Siberia, numai pentru faptul cã aveau un nume german. În timpul acela au fost ridicaþi din parohiile noastre mulþi preoþi care aveau nume nemþesc. Unul dintre aceºtia a fost Pãrintele Albert Baumgartner, ridicat de pe stradã de soldaþii sovietici ºi dus în vagoanele pregãtite pentru a-i duce în þinuturile îndepãrtate ale Siberiei. El a fost printre primii luaþi, astfel cã ceilalþi, care au fost duºi dupã el, l-au putut vedea într-o stare fizicã degradatã, de nerecunoscut, înfometat pânã la starea de a cãuta mâncare prin gunoaie.

L-am cunoscut pe pãrintele Baumgartner în seminar, fiindu-mi, pentru o perioadã foarte scurtã de timp, prefect (acela care se îngrijea de educaþie ºi disciplinã în seminar).

A fãcut parte din cea mai numeroasã serie de preoþi cea din 1939. În primii ani de preoþie a lucrat, ca vicar, la parohia Bãrãþia, unde s-a ocupat de copii ºi de tineri. Avea o figurã surâzãtoare. Era blând în glas ºi în comportare, fapt pentru care atrãgea pe oricine.

L-am avut prefect pe când seminarul era la Timiºul de Jos. Ne simþeam atraºi de el, de felul sãu de a se comporta cu noi, cu toate cã el avea o misiune disciplinarã.

Niciodatã nervos, mereu cu un cuvânt bun ºi constructiv. În împrejurãri dificile ne îmbãrbãta.

Mergeam la el cu bucurie ºi cu încredere.

Mi-l amintesc într-o împrejurare pe care nu o pot uita. Ne pregãteam pentru o excursie în munþi. De dimineaþã, dupã Sfânta Liturghie, el împreunã cu câþiva dintre noi, am mers la bucãtãrie sã luãm alimentele pentru excursie. Pãrintele, foarte grijuliu, cãuta sã pregãteascã totul cât mai bine, sã nu ne lipseascã nimic. Sora de la bucãtãrie era puþin nervoasã ºi nu era prea dispusã sã ne dea tot ce-i ceream. Atunci pãrintele Albert, fiind dezamãgit de comportamentul sorei, a spus: „În zadar este curãþie, dacã nu este ºi iubire!”. Aceste cuvinte au rãmas adânc întipãrite în sufletul meu de tânãr.

De fapt, aceastã replicã conþinea convingerea sa de viaþã: bunãtatea izvorãºte din iubirea faþã de om.

Acesta a fost Pãrintele Albert Baumgartner, care nu s-a mai întors din Siberia, ºi care a murit de foame în acele þinuturi vitrege ºi departe de omul pe care îl iubea.

Mons. BLASUTTI VITTORIO nr. 6/2005

15

ISTORIE

Pãrintele Albert Baumgartner

SOCIAL

APEL LA SOLIDARIT ATE SOLIDARITA CÃ TRE COMUNITÃÞILE P AROHIALE CÃTRE PAROHIALE ALE ARHIDIECEZEI ROMANOCA TOLICE DE BUCUREªTI CATOLICE

VIAÞA CONSACRA TÃ CONSACRATÃ

În prezent, zone extinse din dieceza de Timiºoara sunt afectate de inundaþii grave. Mii de persoane sunt evacuate ºi sute de case sunt distruse în totalitate. Mii de gospodãrii stau sub apã, iar culturile agricole sunt distruse pe zeci de mii de hectare. Efectele acestor inundaþii se vor simþi pe termen lung.

Federaþia Caritas Timiºoara a început deja sã sprijine populaþia afectatã: sunt distribuite pachete cu alimente, apã mineralã, saltele ºi pãturi. Din pãcate, resursele sunt limitate ºi pagubele sunt imense, fiind necesarã o intervenþia noastrã, a tuturor.

Pentru intervenþia în spiritul caritãþii creºtine în favoarea celor loviþi de dezastru, în data de 22 mai 2005 va fi organizatã o colectã naþionalã coordonatã de Confederaþia Caritas România ºi realizatã la nivel local de Caritas-urile diecezane prin parohiile romano-catolice.

Aceastã încercare prin care trec semenii noºtri necesitã un raspuns concret. În acest fel ne putem demonstra iubirea faþã de aproapele care traverseazã momente grele.

ASOCIAÞIA CARIT AS BUCURESTI CARITAS

Str Str.. Gheorghe Pripu 22-36, Sector 1, 014376 Bucuresti Tel: 021 233 21 34; 021 233 21 35; fax: 004 0212 33 21 36; mobil: 004 0724 284 090 caritas@mailbox.ro; www .caritasbucuresti.org www.caritasbucuresti.org Cod fiscal: R 4849743 Banca Comerciala Ion TTiriac, iriac, Sucursala Victoria; swift code: CBIT ROBU Cont IBAN: RO82 CBIT 4230 1088 0300 1000 ROL; RO48 CBIT 4230 1088 0300 2000 USD; RO14 CBIT 4230 1088 0300 3000 EURO

1%

CONTEAZÃ

Direcþioneazã 1% din impozitul pe venitul global cãtre Asociaþia Caritas Bucureºti La litera H din declaraþia de V enit Global se completeazã Venit datele poºtale ºi fiscale ale organizaþiei.

A ajuta astfel este 100% gratuit!

”Binecuvântez operele dumneavoastrã din Orient ºi din Occident”. În perioada 28-30 martie 2005, Casa provincialã a Surorilor Oblate Asumpþioniste din Bucureºti a fost gazda unei întâlniri în premierã a surorilor ºi a fraþilor asumpþioniºti care sunt angajaþi în misiunea ecumenicã ºi de dialog interreligios.

Cei 20 de participanþi au reprezentat comunitãþile Surorilor Oblate Asumpþioniste ºi ale Fraþilor Augustinieni ai Asumpþiunii din Bulgaria, Franþa, Grecia, România, Rusia ºi Turcia, grupate sub denumirea „Misiunea de Orient”, care a luat naºtere în momentul întâlnirii dintre Emanuel d’ Alzon (fondatorul celor douã congregaþii) ºi Papa Pius al IX-lea (1862): ”Binecuvântez operele dumneavoastrã din Orient ºi din Occident”.

Fondatã pentru a lucra la unitatea Bisericii, Asumpþiunea, fidelã carismei, sa reunit pentru a reflecta asupra actualitãþii Misiunii ei în Orient (þãrile amintite mai sus ºi Israel) ºi pentru a discerne noile chemãri ale Duhului Sfânt.

Prezenþa noastrã în Orient, neîntreruptã în ciuda vicisitudinilor istoriei ºi persecuþiilor, se înscrie în istoria

16

Congregaþiilor noastre. În acest sens noi vrem sã fim fideli moºtenirii primite, dar ºi preocupaþi sã valorizãm ceea ce ne-a fost transmis. Misiunea în Orient este „o aventurã fascinantã pentru astãzi în întâlnirea altor popoare, culturi, tradiþii, Biserici, spiritualitãþi”. Ea ne permite sã regãsim rãdãcinile creºtine ( primele comunitãþi creºtine, Pãrinþii Bisericii ºi Conciliile). Aceastã misiune nu are mereu rezultate tangibile, ea se trãieºte deseori în rugãciune, discreþie ºi rãbdare ºi cere o convertire personalã continuã de deschidere cãtre ceilalþi.

Misiunea de Orient rãspunde astfel aºteptãrilor bãrbaþilor ºi femeilor care cautã sã dea un sens vieþii lor. Lumea de astãzi are nevoie de „constructori de poduri”, de persoane care sã caute reconcilierea ºi comuniunea. Viaþa noastrã de comunitate, deseori cu un caracter internaþional sau biritual, þesutã în jurul lui Isus Cristos din diferenþele care ne caracterizeazã, este semn de unitate.

Ecumenismul este constitutiv Asumpþiunii ºi carismei celor douã Congregaþii. Întâlnirea de la Bucureºti ne-a ajutat sã aprofundãm realitatea Bisericilor

nr. 6/2005

rãnite de despãrþire, a popoarelor ºi a Asumpþiunii din aceste þãri, în preocuparea ei de a lucra la venirea Împãrãþiei lui Dumnezeu în noi ºi între noi. Au fost zile bogate de împãrtãºire fraternã, rugãciune comunã ºi reînnoire a angajamentului nostru în serviciul Unitãþii Bisericii. Un timp de har în care am fost întãriþi în convingerile noastre ºi în care am conºtientizat mai mult necesitatea de a iubi aceastã misiune, de a-i da un nou elan ºi de a ne deschide la noutãþile Duhului Sfânt, despre care nu ºtim nici de unde vine, nici încotro merge. Împreunã cu Isus Cristos, noi spunem: ”Iatã-mã, Dumnezeul meu, vin ca sã împlinesc voinþa Ta”.

Misiunea de Orient a Asumpþiunii se înscrie în dinamica misionarã ºi ecumenicã a Bisericii. Din iubire pentru Isus Cristos ºi pentru Biserica sa, noi vrem sã lucrãm la unitatea creºtinilor, în fidelitate cu rugãciunea lui Isus din ajunul pãtimirii sale:” Tatã, ca toþi sã fie una, aºa cum noi una suntem, pentru ca lumea sã creadã cã Tu m-ai trimis”. (In 16) Provincialã OA - Sr Sr.. Felicia Ghiorghieº

Discursul Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea adresat reprezentanþilor mijloacelor de comunicare socialã (Sâmbãtã, 23 aprilie 2005) Iluºtri domni, distinse doamne! [...] Posibilitãþile oferite nouã de modernele mijloace de comunicare sunt într-adevãr minunate ºi extraordinare!

Conciliul Vatican II a vorbit despre marele potenþial al massmedia. De fapt, Pãrinþii Conciliului au dedicat primul lor document acestei teme, ºi au spus cã media, “prin natura lor, pot atinge ºi influenþa nu numai indivizi izolaþi, ci mulþimi întregi ºi toatã societatea umanã” (Inter mirifica, nr. 1). [...]

Conºtientã de misiunea sa ºi de importanþa mass-media, Biserica a cãutat colaborarea cu lumea comunicaþiilor sociale, îndeosebi începând cu Conciliul Vatican II. Fãrã îndoialã, Papa Ioan Paul al II-lea a fost marele artizan al acestui dialog deschis ºi sincer, el care a menþinut, pentru mai bine de douãzeci ºi ºase de ani de pontificat, relaþii constante ºi fecunde cu voi, care sunteþi angajaþi în comunicaþiile sociale. ªi tocmai responsabililor din comunicaþiile sociale a dorit sã le consacre unul dintre ultimele sale documente, Scrisoarea apostolicã din 24 ianuarie în care aminteºte cã “epoca noastrã este una a comunicãrii globale, în care multe momente ale existenþei umane se deruleazã prin procese mediatice, sau cel puþin sunt nevoite sã se confrunte cu ele” (Dezvoltarea rapidã, nr. 3).

Doresc sã continui aceste dialog rodnic, ºi împãrtãºesc ceea ce nota Papa Ioan Paul al II-lea referitor la faptul cã “fenomenul actual al comunicaþiilor sociale îndeamnã Biserica la un fel de revizuire pastoralã ºi culturalã, astfel încât sã fie în mãsurã sã facã faþã în mod adecvat schimbãrilor epocii în care trãim” (ibid, nr. 8).

Pentru ca mijloacele de comunicare socialã sã poatã aduce un serviciu pozitiv binelui comun, este necesar aportul responsabil al tuturor ºi al fiecãruia în parte. De aceea este necesarã o înþelegere tot mai bunã a perspectivelor ºi a responsabilitãþilor pe care le comportã dezvoltarea massmedia - referitor la consecinþele efective asupra conºtiinþelor ºi a mentalitãþii oamenilor precum ºi la formarea opiniei publice. În acelaºi timp, trebuie sã subliniez necesitatea unor referinþe clare la responsabilitatea eticã a celor care lucreazã în massmedia, în mod deosebit în ce priveºte cãutarea sincerã a adevãrului precum ºi salvgardarea centralitãþii ºi a demnitãþii persoanei umane. Numai în aceste condiþii mass-media pot sã corespundã planului lui Dumnezeu, care le-a pus la dispoziþia noastrã “pentru a descoperi, utiliza, pentru a face cunoscut adevãrul, chiar ºi adevãrul asupra demnitãþii noastre ºi asupra destinului nostru de fii ai sãi, moºtenitori ai Împãrãþiei sale veºnice” (ibid., 14).

Iluºtri domni, distinse doamne, vã mulþumesc încã o datã pentru serviciul important pe care îl aduceþi societãþii. Sã ajungã la fiecare dintre voi aprecierea mea cordialã, asigurându-vã totodatã de pomenirea în rugãciune dupã intenþiile voastre.

Extind salutul meu la familiile voastre ºi la cei care fac parte din colectivele voastre de muncã. Prin mijlocirea cereascã a Maicii lui Cristos, invoc asupra fiecãruia dintre voi îmbelºugate daruri de la Dumnezeu, pentru care vã împart tuturor Binecuvântarea mea.

Traducere CRISTINA GRIGORE © www .catholica.ro www.catholica.ro

[...] În tradiþia Misterelor medievale, faptele biblice erau reprezentate ca atare pentru mulþimile adunate pe esplanada din faþa bisericilor ºi a catedralelor; astãzi, conform propunerii Anei Boariu, faptul biblic este re-prezentat prin transpunerea – sau întruparea lui – în viaþa celor credincioºi. O primã actualizare a noului mod de a vesti Evanghelia apare din titlul proiectului – Memoria celor care au trecut – care vorbeºte despre Trecerea lui Cristos, în moartea ºi Învierea Sa, prin prigoana declanºatã asupra ucenicilor Lui de cãtre regimul comunist din România. Existã o sinergie între faptul evanghelic ºi drama trãitã de aceºti martori, care manifestã prin fidelitatea lor faptul cã Isus Cristos este „Calea, Adevãrul ºi Viaþa“ (Ioan 14, 6). În aceastã re-prezentare, „Cristos Întreg“, Biserica – Trupul Lui (cf. 1 Cor 12, 27), este Cel care manifestã slava lui Dumnezeu. Aceastã nouã modalitate de a vesti Evanghelia, în lumea noastrã avidã de imagini, de mãrturii ºi de simboluri, îmi pare a fi un rãspuns generos ºi inventiv la chemarea adresatã de Papa Ioan Paul al II-lea în ziua inaugurãrii pontificatului sãu ºi lansatã de el cu putere de pe esplanada bazilicii Sfântul Petru: „Nu vã fie teamã! Deschideþi, deschideþi larg porþile pentru Cristos, pentru lucrarea Sa mântuitoare... Deschideþi porþile statelor, ale sistemelor economice ºi politice... Nu vã fie teamã! Cristos ºtie ce este în om ºi doar El o ºtie“. [...]

Mons. JJEAN-CLAUDE EAN-CLAUDE PÉRISSET PÉRISSET,, Nunþiu Apostolic nr. 6/2005

17

MEDIATIC ÎNDRUMAR MEDIA TIC

A 39-a Zi Mondialã a Comunicaþiilor Sociale este fixatã pentru data de 8 mai 2005 – având ca temã: „Mijloacele de comunicare socialã în slujba înþelegerii dintre popoare”, conform mesajului Sfântului Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea, de fericitã memorie. În Arhidieceza de Bucureºti dorim sã marcãm ziua aceasta cu urmãtoarele acþiuni: - „Forum – pe www.arcb.ro” – discuþii pe Internet despre utilizarea mijloacelor moderne de comunicare socialã în pastoraþie ºi în viaþa de credinþã; - „Catehezã pornind de la Mesajul Papei” – Catehezele din prejma zilei de 8 mai vor fi inspirate de mesajul pentru Ziua Mondialã a Comunicaþiilor sociale, fiind beneficã prezenþa unor operatori media; - „Rugãciune pentru mass-media” – susþinerea spiritualã a efortului operatorilor media în fiecare parohie (duminicã 8 mai); - „Colectã pentru iniþiativele media ale Arhidiecezei” - în fiecare parohie (duminicã 8 mai). - „Pãstori ºi învãþãtori în faþa fenomenului mediatic” - luni, 9 mai, ora 11, la Parohia Cioplea – întâlnire tematicã a preoþilor din Bucureºti.

ANUL P ASTORAL LUNÃ DE LUNÃ PASTORAL

Euharistia, calea spre Dumnezeu În Euharistie avem mijlocul cel mai direct ºi eficient pentru a realiza comuniunea cu Dumnezeu ºi cu oamenii. Cristos ne indicã aceastã cale. El este Omul cel Nou care ne orienteazã pe toþi cãtre Tatãl. Dar mai existã în om sau chiar în creºtin aceastã dorinþã?

O primã constatare pe care o facem, dupã ce am reflectat asupra Euharistiei ca figurã-imagine, eveniment ºi sacrament, este cã ea a fost ºi este prezentã pe tot parcursul istoriei mântuirii mântuirii. Întrebarea, de ce aceastã permanentizare a Euharistiei în istoria mântuirii, ne oferã o nouã constatare, de aceastã datã, într-o dublã dimensiune: în cea verticalã ºi în cea orizontalã. În plan vertical, Euharistia este jertfa perfectã de laudã adusã Tatãlui, iar în cel orizontal, ea ne are ca destinatari pe noi ºi mântuirea noastrã. Asta în ceea ce-l priveºte pe Cristos. În ceea ce ne priveºte pe noi, pentru cã ºi noi suntem protagoniºti ai Euharistiei, participãm ºi noi la aceastã dublã dimensiune: în cea verticalã, prin Euharistie avem „acces la Tatãl, prin Fiul, Cuvântul întrupat, care a suferit ºi a fost glorificat, prin revãrsarea Duhului Sfânt, ºi ajungem la comuniunea cu Sfânta Treime” (UR 15), iar în cea orizontalã, „cu sacramentul pâinii euharistice este reprezentatã ºi realizatã unitatea credincioºilor care alcãtuiesc un singur trup în Cristos” (LG 3). În cuvinte puþine, prin Euharistie intrãm în comuniune deplinã cu Dumnezeu ºi cu fraþii fraþii.

Deºi vorbim de o dublã dimensiune a comuniunii euharistice, cea verticalã ºi cea orizontalã, – dimensiuni distincte – ele nu sunt separabile. Nu putem vorbi de una ºi sã o excludem pe cealaltã. Aceste douã dimensiuni coexistã ºi sunt reale în mãsura în care amândouã sunt trãite în mod autentic. Parafrazând cuvintele Sfântului Ioan: „Dacã cineva spune: «Îl iubesc pe Dumnezeu» ºi-l urãºte pe fratele sãu, este un mincinos” (1 In 4,19), putem spune cã: „Dacã cineva afirmã cã este în comuniune deplinã cu Dumnezeu, dar nu este în comuniune cu fraþii sãi – membrele Trupului Mistic ale lui Cristos – este un mincinos”.

Realizarea comuniunii în ambele sensuri va constitui obiectul reflecþiilor noastre în articolele urmãtoare.

Prin Euharistie pãtrundem în inima divinitãþii

Sfânta Scripturã ne face cunoscut faptul cã omul, în dorinþa lui de a fi ca Dumnezeu, a comis o greºealã capitalã nesupunându-se voinþei Acestuia. Strada pe care a pornit omul, prin aceastã alegere, ducea tocmai în direcþia contrarã, aceea a înstrãinãrii ºi a îndepãrtãrii totale de Dumnezeu.

Pentru corectarea acestei greºeli fundamentale a fost nevoie de un alt Om, de Omul cel Nou, Cristos, care a venit sã indice omului pãcãtos strada cea adevãratã care-l poate conduce atãlui la Dumnezeu: aceea a împlinirii voinþei TTatãlui atãlui.

Preþul de rãscumpãrare a pãcatului omului l-a plãtit El, cu propria viaþã. ªi tot cu propria viaþã reconstruieºte edificiul interior al omului, iar prin dãruirea totalã de sine, ce se reînnoieºte prin Euharistie, îl introduce pe om în inima

18

nr. 6/2005

divinitãþii . Iatã de ce Conciliul Vatican al II-lea a definit Euharistia izvor ºi culme a vieþii creºtine.

Referindu-se la aceastã definiþie datã de Conciliu Euharistiei, Paul Bernier spune în cartea sa, intitulatã Eliberaþi Euharistia, cã ea este foarte frumoasã, doar cã, în termeni reali, nu este adevãratã. Afirmând acest lucru, Paul Bernier nu contestã veridicitatea teologicã a acestei afirmaþii, ci realitatea faptelor, care ne spun cã majoritatea credincioºilor nu crede deloc într-o astfel de afirmaþie, arãtând cu trãirea lor cã Euharistia nu este un element important, care sã dea sens vieþii lor. Iar acest lucru este un adevãr trist ºi foarte îngrijorãtor.

De obicei, când se vorbeºte despre participarea scãzutã la Liturghia duminicalã ºi la primirea sfintei Împãrtãºanii, ne gândim la alþii ºi mai puþin la noi. Recunoaºtem cã acest lucru se întâmplã în altã parte, în alte þãri, în alte comunitãþi ºi, poate, mai puþin la noi acasã. Dar oare chiar aºa stau lucrurile?

Participarea credincioºilor la Sfânta Liturghie ºi Împãrtãºanie ne poate îndreptãþi sã spunem cã membrii comunitãþilor noastre simt cu adevãrat cã Euharistia este izvorul ºi culmea vieþii lor creºtine? Rãspunsul sincer la aceastã ultimã întrebare ne determinã sã-i dãm dreptate pãrintelui Paul Bernier, pentru cã ºi la noi acasã majoritatea credincioºilor sunt rupþi de viaþa euharisticã, iar atunci când intrã în contact cu ea o percep ca pe o devoþiune oarecare.

A murit în noi dorinþa de a fi cu Dumnezeu?

Isus a venit în mijlocul oamenilor ca sã le ofere soluþia adevãratã pentru a pãtrunde în sânul lui Dumnezeu .

Atitudinea de rãcealã ºi de indiferenþã pe care o au faþã de Euharistie, chiar mulþi dintre credincioºii noºtri, ne face sã credem cã în ei a fost înãbuºitã, sau chiar a murit, dorinþa de Dumnezeu. Or, fãrã dorinþa de Dumnezeu nu putem vorbi, nici pe departe, de o viaþã creºtinã. Conform învãþãturii creºtine, cei care nu participã regulat la Sfânta Liturghie nu au o credinþã maturã. Mai mult, aceºtia aratã cã nu vãd nici o legãturã esenþialã între viaþa liturgicã ºi trãirea lor de fiecare zi. Au gãsit aceste persoane un drum mai accesibil ºi mai sigur pentru a ajunge la unirea cu Dumnezeu? Mulþi cred cã da. Mulþi se ascund în spatele «scuzei» cã nici cei care sunt practicanþi nu sunt mai buni ca ei, iar alþii, nici mãcar nu-ºi mai pun în mod serios problema.

Lucrurile stau cam în felul acesta. Luarea la cunoºtinþã ºi asumarea pãrþii noastre de responsabilitate pentru situaþia datã, trebuie sã constituie un prim pas pentru îndreptarea ºi corectarea lor. De la cel mai mare la cel mai mic, care facem parte din Bisericã ºi simþim împreunã cu ea, trebuie sã afirmãm cu întreaga noastrã trãire euharisticã cã doar Cristos, Omul cel Nou, este calea sigurã spre Dumnezeu, iar dorinþa de a merge spre El trebuie sã o redeºteptãm în toþi fraþii noºtri.

Pr Pr.. VENIAMIN AENêOAEI

Pãrinte Fabian, luna mai ne îndreaptã atenþia spre Maica Domnului. Biserica noastrã ne îndeamnã sã o cinstim prin cânt ºi rugãciune pe cea prin care Mântuitorul a venit la noi. De ce atâta insistenþã asupra devoþiunii mariane?

Doar printr-o simplã lecturã a Evangheliei putem sã descoperim cã Maria este ucenica cea mai desãvârºitã a Domnului. Conciliul Vatican al II-lea avea sã spunã cã Sfânta Maria este Biserica realizatã, înfãptuitã. De aceea existã un singur mod de a fi creºtini: a fi ca Maria, cu credinþa ei, cu speranþa ei, cu dragostea ei, cu umilinþa ei, cu generozitatea ei. Papa Paul al VI-lea pronunþa în mod sintetic aceste cuvinte: „dacã vrem sã fim creºtini, trebuie sã fim mariani, adicã sã recunoaºtem relaþia strânsã, vitalã, providenþialã care o uneºte pe Maria cu Isus; Maria ne deschide calea care duce la el”.

Evul Mediu creºtin ne-a transmis urmãtoarea expresie: „prin Maria la Isus”. Ea aratã rolul deosebit al Maicii Domnului în apropierea noastrã de Isus.

Nu este prea mult spus cã „existã un singur mod de a fi creºtini: a fi ca Maria”?

Categoric, nu! Dar înainte de a explica acest „nu” doresc sã vã împãrtãºesc o constatare, care este de fapt ºi un semn de îngrijorare. Tot mai multe persoane, care se declarã creºtine, revendicã în fapt o credinþã aºa-zis personalã. În realitate este vorba despre o credinþã pe care am putea-o califica „de confort, de convenienþã”. Din ce în ce mai des se pot auzi afirmaþii de felul: „nu vin duminica la bisericã decât ocazional, dar cred”, sau „nu respect cutare sau cutare poruncã, dar în rest mã comport bine”. „Am credinþa mea!” Ce se ascunde sub astfel de afirmaþii? O atitudine, o modalitate de privatizare a credinþei.

Adicã! Credinþei ºi bagajului de învãþãturi al Bisericii i se dã mãsura „confortului personal”. O astfel de atitudine este bineînþeles contrarã credinþei Mariei, este lipsitã de acea dorinþã de a urma întru totul voinþa Domnului: „Iatã roaba Domnului, fie mie dupã Cuvântul tãu!”. În aceastã profesiune de credinþãîncredinþare a Mariei la voinþa Domnului, descoperim dãruirea de sine a Mariei, o dãruire totalã. De aici putem sã concluzionãm cã Maria are credinþã în mãsura în care se dãruieºte, ascultã ºi urmeazã voinþa Domnului. Sub cuvintele „am credinþa mea” se ascunde de fapt pretenþia de „a-ºi inventa

propria credinþã”. Dar credinþa poate fi ceva propriu doar în mãsura în care este dãruitã, în mãsura în care se ascultã ºi se urmeazã calea deschisã de Maria. „A fi ca Maria!” însemnã a pãºi pe urmele ei. ªi cum ea este o deschizãtoare de drum; putem sã spunem fãrã sã greºim cã atunci când credem, credem cu credinþa Mariei, sperãm cu speranþa Mariei, iubim cu iubirea Mariei.

Atunci care este modul în care noi putem sã trãim devoþiunea noastrã faþã de Maica Domnului?

Mai întâi aº aminti cuvintele Conciliului Vatican al II-lea: „credincioºii sã nu uite cã adevãrata devoþiune nu constã nici într-un sentiment steril ºi trecãtor, nici într-o credulitate deºartã, ci ea purcede din credinþa adevãratã, care ne face sã recunoaºtem preeminenþa Maicii lui Dumnezeu ºi ne îndeamnã la iubire filialã faþã de Mama noastrã ºi la imitarea virtuþilor ei” (Lumen Gentium, 6). Din acest citat descoperim trei elemente: rolul preeminent al Mariei, iubirea filialã, imitarea virtuþilor ei. Cred cã aceste trei elemente s-au arãtat cu toatã forþa lor în viaþa Papei de fericitã amintire, Sfântul Pãrinte Ioan Paul al II-lea. „Totus tuus”, cuvintele care i-au marcat viaþa, ºi care apar de mai multe ori ºi în testamentul sãu spiritual, sunt mãrturia devoþiunii, dar ºi a credinþei profund mariane a acestui mare papã.

Care este rolul devoþiunii mariane în viaþa familiilor noastre creºtine?

Chiar dacã sãmânþa credinþei este un act-dar al Domnului, Botezul, care se înfãptuieºte în Bisericã, comunitate de credinþã, aceastã sãmânþã creºte ºi se maturizeazã într-o familie ca ambient vital ºi comunitate de credinþã ºi iubire. O credinþã adevãratã nu poate sã nu se manifeste prin disponibilitatea, generozitatea, dãruirea, ascultarea reciprocã între membrii familiei. Acestea toate sunt trãsãturi ale credinþei Mariei.

Invocarea mijlocirii, a ajutorului Mariei, dar ºi imitarea virtuþilor sale (umilinþa, ascultarea), sunt garanþia unei vieþi frumoase de familie. Familia în care se cultivã devoþiunea marianã câºtigã acea frumuseþe care nu este altceva decât un dar al Domnului fãcut prin Maria.

(AC)

Întâlniri matrimoniale

Întâlnirile PS Cornel Damian cu familiile din parohiile din Bucureºti au fost doar un prim pas în coagularea unui grup de familii care sã revigoreze familia mai mare – parohia. O coagulare a unui grup de bazã în fiecare parohie ar fi foarte utilã pânã pe data de 29 mai, când plãnuim o manifestare publicã a acestora cu ocazia procesiunii Trupului Domnului ºi ar fi foarte util ºi încurajator dacã un numãr cât mai mare de familii ºi-ar exprima identitatea spiritualã cu ocazia acestei procesiuni. Pânã atunci, însã, pentru a putea comunica ºi trãi Cuvântul lui Dumnezeu împreunã cu celelalte familii, este util sã începi prin practicarea acestor lucruri în propria familie. Un grup de familii se vor întâlni în cadrul unui week-end matrimonial (6-8 mai) la Câmpulung pentru o introspecþie în propria familie. Al doilea week-end de formare este prevãzut pentru 11-12 iunie, la Popeºti Leordeni sau Bucureºtii Noi. Acestea sunt primele cãrãmizi pe care se va edifica misiunea noastrã de comunicatori cu ceilalþi, atât în familii cât ºi în comunitãþile noastre. ªi asta cât mai curând pentru cã preoþii noºtri aºteaptã de la noi, cei cãsãtoriþi, sã le dãm o mânã consistentã de ajutor pentru familiile parohiilor, iar noi trebuie sã ne pregãtim pentru aceasta. Din toamnã vom putea vorbi de mai multe proiecte concrete. De exemplu, un prim proiect ar fi pregãtirea pentru cãsãtorie ºi ar implica pentru Bucureºti un numãr de zece, douãzeci de buni îndrumãtori pentru viitoarele familii. Pânã nu avem formaþi aceºti îndrumãtori, orice plan de amploare poate fi sortit eºecului.

FLORIN ARDELEAN, Parohia Sfânta Cruce nr. 6/2005

19

UNIVERSUL FFAMILIEI AMILIEI

Familia ºi devoþiunea marianã

CONCILIU

Nostra Aetate Oamenii aºteaptã de la diferitele religii rãspunsul la enigmele ascunse ale condiþiei umane, care, astãzi ca ºi odinioarã, tulburã adânc inima omeneascã: Ce este omul? Care este sensul ºi scopul vieþii noastre? Ce este binele ºi ce este pãcatul? Care este originea ºi rostul suferinþei? Care este calea spre adevãrata fericire? Ce este moartea, judecata ºi rãsplata dupã moarte? În sfârºit, ce este acel ultim ºi inefabil mister care ne cuprinde existenþa, din care ne tragem ºi spre care ne îndreptãm? (NA, 1).

Acestea sunt întrebãrile esenþiale – «în timpul nostru», nostra aetate – pentru dialogul Bisericii cu necreºtinii, în chip deosebit cu evreii, hinduºii, budiºtii ºi musulmanii. Biserica nu afirmã în acest document cã deja experimenteazã dialogul cu religiile necreºtine, ci recunoaºte importanþa începerii ºi promovãrii acestuia. Conciliul aratã un profund respect faþã de lucrarea harului lui Dumnezeu între toþi oamenii din orice loc ºi în orice timp. Atitudinea este cea de respect faþã de toþi cei care, în afara graniþelor Bisericii, cautã realitãþile ultime ºi îºi înalþã inimile spre Dumnezeul cel viu. Biserica nu refuzã nimic din ceea ce este adevãrat ºi sfânt în ei (NA, 2).

Impulsul iniþial în favoarea unei Declaraþii care sã aibã în vedere relaþia Bisericii cu religiile necreºtine nu a venit de la papa Paul al VI-lea, ci de la Ioan al XXIII-lea, supranumit «papa cel bun», care era preocupat mai ales de relaþia cu evreii. În perioada terorii naziste, timp în care fusese delegat apostolic în Bulgaria ºi Turcia, salvase de la deportare mii de evrei. În timpul pontificatului sãu, el a fost acela care a scos din rugãciunea de Vinerea Mare cuvintele perfidus ºi perfidia iudaica. Sensibil la istoria ºi cultura ebraicã, a salutat, în octombrie 1960, un grup de evrei americani cu aceste cuvinte biblice: «Eu sunt Iosif, fratele vostru!».

Declaraþia Nostra Aetate a avut o istorie zbuciumatã în ceea ce priveºte redactarea ei. Cardinalul Bea poate fi considerat ca fiind «arhitectul» acestui document1 . Prima Schemã a fost înaintatã Comisiei Conciliare Centrale în iunie 1962, având ca titlu Decretum de Iudaeis ºi a fost inclusã iniþial în Schema despre ecumenism. Cãtre anul 1964, dupã multe discuþii, s-a acceptat ideea de a o integra în Schema despre Bisericã. Papa Paul al VI-lea a fost cel ce a determinat ca Declaraþia sã fie un document de sine stãtãtor ºi sã aibã în vedere nu doar relaþia Bisericii cu evreii, ci ºi cu toþi cei ce îºi trãiesc credinþa în diferite religii necreºtine. Votarea finalã de la 28 octombrie 1965 (2221 pentru, 88 împotrivã, 3 nule) a marcat un moment deosebit de important în istoria Bisericii, iar Paul al VI-lea a þinut sã o spunã deschis: «În chip deosebit

20

nr. 6/2005

evreii nu mai sunt obiect al reproºului ºi al neîncrederii, ci al respectului, al iubirii ºi al speranþei”2 .

Iatã câteva afirmaþii mai importante ale acestui document: Biserica îi priveºte cu stimã pe musulmani, care îl adorã pe Dumnezeul cel unic, viu ºi existent în Sine, îndurãtor ºi atotputernic, Creatorul cerului ºi al pãmîntului, care a vorbit oamenilor.

Se recunoaºte cã Biserica are o legãturã specialã cu poporul evreu: începuturile credinþei se aflã în patriarhi, în Moise ºi profeþi; de la poporul evreu s-a primit Vechiul Testament; însuºi Cristos i-a împãcat pe evrei ºi pe pãgâni prin crucea sa (Ef 2,14-16).

Se afirmã o poziþie specialã a poporului evreu ºi dupã Cristos, conform celor afirmate de Sfântul Paul în Rm 9,4-53 .

Din poporul evreu provin Maria, apostolii ºi majoritatea primilor ucenici.

Se doreºte – ºi se îndeamnã la – promovarea cunoaºterii ºi stimei reciproce, prin studii biblice mai aprofundate ºi prin dialogul frãþesc.

Cu privire la moartea lui Cristos: nu poate fi imputatã poporului evreu, iar acesta nu este respins de Dumnezeu4 .

Biserica deplânge orice formã de antisemitism. Cristos ºi-a trãit moartea ca o ispãºire pentru pãcatele tuturor oamenilor.

Acelaºi cardinal Bea, despre care am amintit deja, afirma cu realism: “Declaraþia despre religiile necreºtine este în realitate un început important ºi promiþãtor, dar nimic mai mult decât începutul unui drum lung ºi exigent cãtre þinta doritã a unei omeniri în care membrii sã se simtã într-adevãr fiii aceluiaºi Tatã care este în ceruri ºi care acþioneazã ca atare”5 . În momentul promulgãrii oficiale a Declaraþiei, mulþi creºtini ºi necreºtini au simþit un singur regret: cã ea a venit atât de târziu. ªi azi încã, suntem departe de a înþelege pe deplin rolul religiilor în istoria mântuirii ºi, mai ales, rolul dorit de Dumnezeu pentru poporul evreu.

P. CORNELIU BEREA BEREA,, Misionarii V erbiþi Verbiþi 1 Cfr. ÖSTERREICHER, J.M., „Kommentierende Einleitung“, LThK, Supliment II, Freiburg-Basel-Wien 1967, 409-414. Autorul foloseºte de fapt o altã expresie pentru card. Bea: «pãrintele autentic al Declaraþiei». Cuvintele au greutatea ºi adevãrul lor, deoarece card. Bea era sufletul ºi îndrumãtorul Secretariatului pentru Unitatea Creºtinilor, dar – pentru a fi bine înþelese – ar fi necesitat o mai profundã tratare a etapelor itinerariului redacþional.

2 Cfr. ÖSTERREICHER, J.M., „Kommentierende Einleitung“, 474.

3 NA, 4: «Totuºi, dupã cum spune Apostolul, evreii rãmân încã, de dragul pãrinþilor lor, preaiubiþi lui Dumnezeu, ale Cãrui daruri ºi chemare sunt fãrã întoarcere».

4 Iatã textul (NA, 4): «Cu toate cã autoritãþile iudeilor ºi adepþii lor L-au dus pe Cristos la moarte, totuºi cele sãvârºite în timpul Patimii Lui nu pot fi imputate nici tuturor evreilor care trãiau pe atunci, fãrã deosebire, nici evreilor de azi. Deºi Biserica este noul Popor al lui Dumnezeu, totuºi evreii nu trebuie prezentaþi nici ca respinºi de Dumnezeu, nici ca blestemaþi, ca ºi cum acest lucru ar decurge din Sfânta Scripturã. De aceea sã aibã grijã toþi ca nu cumva, în catehezã ºi în predicarea Cuvântului lui Dumnezeu, sã transmitã ceva ce nu este conform cu adevãrul evanghelic ºi cu spiritul lui Cristos». Este afirmaþia de bazã în relaþiile creºtino-iudaice.

5 ÖSTERREICHER, J.M., „Kommentierende Einleitung“, 475.

”Pãrinþii noºtri au fost oameni cucernici, ale cãror vrednicii n-au fost uitate niciodatã!”

(Isus Sirah 44,10).

Cartea Exodului, o carte a unui popor în cãlãtorie, nu este nicidecum o carte ce s-a încheiat, dimpotrivã este o carte deschisã, în care speranþa ºi dorinþa de libertate a unui popor prinde contur. De aceea, cartea Exodului este ºi o imagine vie ºi concretã a chemãrii lui Dumnezeu la libertate ºi la slujire prin credinþã ºi speranþã în cadrul Bisericii lui Cristos. Biserica este confruntatã necontenit, în realitãþile ei de fiecare zi, cu probleme asemãnãtoare cu cele ale Israelului din deºert. Ea este preocupatã, azi ca ºi ieri, sã rezolve toate aceste probleme de viaþã, bine ºtiind cã soluþia ultimã a acestora este dincolo de marginile deºertului. Acolo se aflã ºi pãmântul fãgãduit pe care astãzi Biserica îl are în perspectiva anunþului evanghelic. De asemenea, Biserica este peregrinã în istorie asemenea poporului evreu în deºert, ea fiind conºtientã cã este legatã intim de Dumnezeu-Tatãl ºi de Cristos-Fiul printr-un pact de legãmânt scris pentru vecie, graþie cãruia Biserica primeºte nu gloria lui Dumnezeu, ca odinioarã în cortul alianþei, ci Duhul lui Cristos cel Înviat.

Am intitulat prezentul articol, Viaþa lui Moise, o speranþã pentru noi azi. Prin acesta am voit sã vã spun: Moise este garanþia noastrã dar ºi speranþa noastrã de azi, pentru ca ”sã ne înveþe legãmântul cu Domnul, precum ºi poruncile ºi îndreptãrile sale!” (Isus Sirah 45,5d).

Mons. V LADIMIR PETERCÃ VLADIMIR Rectorul Institutului Catolic Sfânta TTereza ereza

Naºterea Bisericii a fost o minune ºi a rugãciunii

Dupã Înãlþarea la cer a lui Isus Cristos, ucenicii s-au întors la Ierusalim ºi s-au închis în încãperea de sus, unde stãteau: Petru ºi Ioan ºi Iacob ºi Andrei, Filip ºi Toma, Bartolomeu ºi Matei, Iacob al lui Alfeu ºi Simon Zelotul ºi Iuda al lui Iacob. Aceºtia toþi stãruiau într-un cuget în rugãciune împreunã cu femeile ºi cu Maria, mama lui Isus, ºi cu fraþii lui (Lc 1,13-14).

Aici regãsim grupul pe care Isus l-a ales, grup de o diversitate impresionantã în alcãtuire. Între ei întâlnim un zelot (un soi de terorist), un publican (un soi de colaboraþionist) alãturi de niºte pescari. Unei comunitãþi de o astfel de alcãtuire îi revine misiunea de a vesti Evanghelia, fãrã a mai pune la numãr femeile asociate grupului. Dar Ea (Comunitatea) îºi începe viaþa de Bisericã stãruind în rugãciune. ªi iatã poate prima minune a apostolilor! Rugãciunea rostitã într-un cuget în momentul în care ucenicii rãmân singuri, cu diversitatea lor, diversitate care putea oricând genera nenumãrate divergenþe, îi uneºte.

Rugãciunea, aºadar, nu-L face prezent pe Isus, cãci El este întotdeauna prezent în Bisericã (Iatã, eu sunt cu voi pânã la sfârºitul veacurilor – Mt 28,20), ci ne cufundã pe noi în prezenþa Lui. Pr Pr.. TARCIZIU ªERBAN nr. 6/2005

... pic ... pic ... picãturi de Revelaþie...

De ce este viaþa lui Moise o speranþã pentru noi toþi cei de astãzi? Ce mai are sã ne spunã un om care a trãit acum mai bine de trei mii de ani? Mai este el actual, mai atrage el pe cineva, sau face parte din marile personaje ale istoriei peste care s-au aºezat de mult straturi groase de praf ºi de uitare?

Istoria rugului ce ardea fãrã sã se consume, revelarea numelui divin, cele zece plãgi, sãrbãtorirea pentru prima oarã a Paºtelui, eliberarea din Egiptul sclaviei, trecerea minunatã a Mãrii Roºii, alianþa încheiatã pe Muntele Sinai, cele Zece Porunci, istoria stâlpului de foc, drumul, însoþit de multe pericole, spre Þara Fãgãduinþei, prin deºertul Sinai, sunt doar câteva din multele fapte sãvârºite de Moise cu ajutorul ºi binecuvântarea lui Dumnezeu, la care se referã cartea Exodului. Aceste fapte au valoare indicativã ºi pentru noi astãzi cãci, în ciuda timpului care s-a scurs inexorabil, ele rãmân pe drept cuvânt fapte primordiale la care fac referinþã gesturile ºi faptele profunde ale oamenilor.

Gesturile ºi faptele nu au în vedere ceva ambiguu, nesigur, ci ceva concret ºi palpabil. Sunt fapte ºi gesturi care conþin în sine demnitatea ºi forþa de convingere pentru a face binele ºi a evita rãul. Aceste fapte, prin care observãm degetul lui Dumnezeu care a fost cãtre Moise pentru a-l sluji ºi a-l lãuda pe Dumnezeu pentru cã a avut milã de poporul sãu. Pentru acest motiv, cartea Exodului este numitã Evanghelia Vechiului Testament. Biblia ne descoperã în drumul împresurat cu tot felul de greutãþi, pe care l-a strãbãtut poporul spre Þara Sfântã, cu Noul Testament, carte care traseazã calea pe care noi toþi suntem chemaþi sã pãºim pentru a ne vedea în cele din urmã cu Dumnezeu, cel unic ºi atotputernic, faþã-n faþã.

Iatã cuvintele pline de cãldurã prin care Isus Sirah (45,4-5), la apusul Vechiului Testament, preamãreºte figura marelui Moise lãudându-i personalitatea: ”Pentru fidelitatea ºi dulceaþa sa, Domnul l-a sfinþit ºi l-a fãcut sã audã glasul Sãu ºi sã intre în nourul de pe munte ºi i-a pus în mânã poruncile Sale, legea vieþii ºi a înþelepciunii!” În cadrul teologic al Vechiului Testament, cartea Exodului reprezintã un moment de început al Israelului ca popor al Alianþei Sinaitice, constituind faza de adolescenþã a Israelului, fazã în care Israelul ºi-a însuºit o experienþã religioasã nouã ºi valoroasã prin care l-a descoperit pe Dumnezeu ca eliberator ºi aliat al sãu. Iatã de ce, în logica religioasã a poporului evreu, orice reîntoarcere la timpul de odinioarã al Exodului, va însemna reîntoarcerea noastrã la Dumnezeul cel viu ºi adevãrat, cãci cine îl cunoaºte pe Dumnezeu, cunoaºte ºi viitorul pe care Dumnezeu, al dragostei ºi al jertfei, i-l fãureºte. Cãlãuziþi de acest gând, oamenii au sperat întruna într-o revenire a unui nou exod, a unui nou deºert, a unui nou legãmânt ºi, în sfârºit, a unui nou Ierusalim.

21

MOMENTE DE CREDINÞÃ

Viaþa lui Moise, o speranþã pentru noi astãzi

ADMITERE 2005

UNIVERIST ATEA DIN BUCUREªTI - FFACUL ACUL TOLICÃ UNIVERISTA ACULTTATEA DE TEOLOGIE ROMANO-CA ROMANO-CATOLICÃ Denumirea instituþiei: Facultatea de Teologie Romano-Catolicã Profilul: Teologie Specializarea: teologie socialã catolicã (asistenþã socialãcomunicare socialã) Durata studiilor: 3 ani Forma de învãþãmânt: zi Decan: Pr.prof.univ.dr. Isidor Mãrtincã Secretar ºtiinþific: Conf. dr. Elena Beca Reprezentantul studenþilor în Senat: Gal Alina Numãr cadre didactice titulare: 15 Numãr cadre didactice auxiliare: 29 Numãr total studenþi: 240 Numãr masteranzi: 20 Numãr doctoranzi: 30

Scurt istoric

Facultatea de TTeologie eologie RomanoCatolicã urmãreºte sã construiascã o alternativã moralã de rezolvare a problemelor sociale ºi de comunicare socialã în spiritul valorilor creºtine.

Prin conlucrarea profesorilor ºi a studenþilor catolici ºi ortodocºi oferim o alternativã ecumenicã, atât în discursul teologic, cât ºi în cel ºtiinþific ºi practic.

Prin discursul practic (al cursurilor cursurilor,, seminariilor seminariilor,, activitãþilor ºtiinþifice, al practicii de specialitate), urmãrim sã fundamentãm moral ºi ºtiinþific interdependenþa dintre persoanele umane precum ºi dintre persoanele umane ºi societate.

POSIBILITÃÞI DE ANGAJARE

În anul 1992 ia fiinþã Facultatea de Teologie Romano-Catolicã ºi Asistenþã Socialã având dublã specializare: teologie romano-catolicã – asistenþã socialã. Începând cu anul universitar 1994-1995 s-a afiliat Universitãþii din Bucureºti prin Ordinul Ministrului Învãþãmântului nr. 7893/ 18 noiembrie 1994. În intervalul 1992-2004 s-au desfãºurat 14 sesiuni de admitere la facultate, o activitate destul de complexã, cu rãspunderi mari pentru conducerea facultãþii.

Admiterea s-a realizat pe baza unei metodologii proprii, þinând seama de exigenþele Universitãþii. Începând cu anul universitar 2004-2005, facultatea noastrã a început cursurile pentru masterul de teologie catolicã - doctrina socialã catolicã, comunicare socialã care s-a bucurat de un real succes.

Tot atunci s-au afiliat facultãþii noastre specializãrile: teologie-litere ºi teologie limbi strãine de la Institutul Teologic RomanoCatolic Bucureºti.

Cifra de ºcolarizare a crescut. În prezent, în facultatea noastrã îºi desfãºoarã activitatea un numãr de 240 de studenþi ºi 20 de studenþi la master.

- lucrãtori sociali în sistemul social al Bisericilor, asistenþi de cercetare, cercetãtori (cf. Hotãrârii C.N.E.A.A.); - învãþãmânt; - direcþii generale de asistenþã socialã; - organizaþii nonguvernamentale (angajat sau coordonator de proiect); - asistenþi sociali în instituþii medicale; - asistenþi sociali în parohii; - responsabili resurse umane în cadrul firmelor private; responsabili relaþii cu publicul; publicitate; - redactori pe probleme sociale la ziare, posturi de radio sau televiziune; - cercetãtor în domeniul ºtiinþelor sociale; - firme de consiliere ºi plasare a forþei de muncã.

POSIBILITÃÞI DE CONTINUARE A STUDIILOR

În cadrul facultãþii noastre sau a altor facultãþi: Master Master: teologie-doctrina socialã catolicã-comunicare socialã asistenþã socialã; sociologie; jurnalism; publicitate; multimedia.

Doctorat Doctorat: teologie; asistenþã socialã; sociologie; jurnalism; publicitate; multimedia

INSCRIEREA

Pentru înscrierea la concursul de admitere, candidaþii vor completa o cerere de înscriere tip (se va gãsi la Secretariatul facultãþii) la care anexeazã urmãtoarele acte: a) diploma de bacalaureat sau diploma echivalentã cu aceasta, în original; b) certificatul de naºtere, în copie legalizatã; c) adeverinþã medicalã tip, din care sã rezulte cã este apt pentru profilul sau specializarea la care candideazã; d) trei fotografii tip buletin de identitate; e) chitanþa de platã a taxei de admitere (700.000 lei); f) recomandarea parohului sau altã recomandare. g) copie buletin de identitate.

Numãrul de locuri: 40 Numãr de locuri cu taxã: 5 Numãr de locuri cu taxã pentru licenþiaþi (a doua facultate): 3 Înscrierile se fac la secretariatul facultãþii din Str. G-ral Bethelot nr. 19, et. II, Sector 1, Bucureºti, Tel/Fax: (021)314.86.10; e-mail: facultatea_catolica@k.ro; facultateacatolica@yahoo.com

Calendarul concursului de admitere:

Prima sesiune 11-21 iulie: înscrierea candidaþilor Examen: 25 iulie 2005 Colocviu: 26 iulie 2005 a II-a sesiune 25-31 august: înscrierea candidaþilor Examen: 5 septembrie 2005 Colocviu: 6 septembrie 2005 Probã scrisã: Cunoºtinþe catehetice ºi biblice Bacalaureat: 30 % %.

MANUALE pentru proba 11: - Catehismul mic - Credinþa Catolicã – Cateheza pentru adulþi - Mica Biblie

Academia TTeologicã eologicã Anton Durcovici

Dupã evenimentul lansãrii cãrþii monografice a Catedralei Sf. Iosif, am avut ocazia de a-l avea invitat pe fratele Antonio I. Andueza, din congregaþia Fraþii ªcolilor Creºtine.

Tema conferinþei sale a fost: Cateheza astãzi, necesitãþi ºi tendinþe. Fiind în luna mai pãrintele Baciu Mihai, ne-a vorbit despre Sfânte Fecioarã Maria - Persoanã Euharisticã.

Pe data de 12 mai 2005, la ora 17, în sala mare a Institutului Teologic Romano-Catolic Bucureºti VÃ INVITÃM la conferinþa susþinutã de pr. dr. Vasile Ciobanu cu tema: ASPECTE DIN TEOLOGIA EUHARISTICÃ A P APEI BENEDICT AL XVI-LEA. PAPEI

22

nr. 6/2005

Ultimul document trimis de la Roma din partea Sfântului pãrinte Ioan Paul al II-lea VATICAN 31 MARTIE 2005 Excelenþã, Sfântul Pãrinte a primit cu multã plãcere urãrile de Paºti pe care i le-aþi trimis împreunã cu preoþii, congregaþiile religioase de bãrbaþi ºi de femei ºi cu toþi credincioºii Arhiepiscopiei de Bucureºti.

Pentru aceastã dovadã de iubire ºi de supunere, Sfântul Pãrinte Vã exprimã recunoºtinþa sa, cerând lui Cristos, Învingãtorul morþii, prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, sã vã pãstreze fericiþi ºi sã vã îmbogãþeascã mereu cu roadele mântuirii sale.

De aceea, cu dragoste pãrinteascã, Vã împarte Binecuvântarea Apostolicã ºi doreºte ca ea sã se reverse asupra tuturor celor pentru care aþi cerut-o. În sfârºit, dupã ce V-am adus la cunoºtinþã toate acestea, Vã salut bucuros, Excelenþã, cu dragoste fraternã în Domnul ºi rãmân al Excelenþei Voastre cu toatã consideraþia, + LEONARDUS SANDRI, Substitut al Secretariatului de Stat

Miracolul generozitãþii: un vis împlinit!

Cât sunt de adevãrate ºi de actuale cuvintele lui Isus: “am fost flãmând ºi mi-aþi dat sã mãnânc; am fost însetat ºi mi-aþi dat sã beau; gol, ºi m-aþi îmbrãcat; bolnav, ºi m-aþi vizitat.”

(Mt 25,35) Gestul multor prieteni italieni care au ºtiut sã renunþe la unele comoditãþi ºi sã dãruiascã din puþinul lor a permis sã se împlineascã cuvintele lui Isus Cristos prin renovarea ºi modernizarea unei secþii de terapie intensivã.

Noi însã suntem datori sã recunoaºtem, în spatele gestului lor, credinþa cã, slujindu-i pe bolnavii din România, îl slujesc pe Isus Cristos care suferã în toþi oamenii.

Totodatã gestul lor e un rãspuns la chemarea Bisericii de a acorda mai multã atenþie bolnavilor. Sã ne amintim ce spunea Sf. Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea, de fericitã amintire, în scrisoarea adresatã bolnavilor: “suferinþa se transformã ºi dobândeºte valoare când suntem conºtienþi de apropierea ºi de solidaritatea lui Dumnezeu în acele momente. Aceasta

este certitudinea care dã pacea interioarã ºi bucuria spiritualã proprii omului, a omului care suferã cu generozitate ºi oferã propria sa durere ca sacrificiu viu, sfânt ºi plãcut lui Dumnezeu” (Rom 12, 1). În felul acesta, paturile care ne-au fost oferite ºi pe care se consumã atâta suferinþã vor fi în ochii noºtri ca niºte altare de jertfã, astfel le vom preþui mult mai mult ºi vom ºti sã le pãstrãm cu grijã ºi respect.

Sã-i mulþumim lui Dumnezeu pentru cã a fãcut posibilã realizarea acestui proiect.

Sr Sr.. TEREZA GHIURCÃ GHIURCÃ,, asistent medical Spitalul Clinic de UrgenþãFloreasca

A trecut la Domnul ...

În dupã-amiaza zilei de 11 aprilie 2005, SORA MAGDA COCHIOR din Congregaþia Surorilor Franciscane Misionare de Assisi a decedat în comunitatea “Sfânta Rita” de la Hãlãuceºti în urma unui accident vascular cerebral care i-a provocat insuficienþã cardio-respiratorie. Sora s-a nãscut la Rãcãciuni (Bc) la data de 22.02.1975.

A intrat în aceastã Congregaþie la 01.01.1992 la Valea Mare. În perioada 1995-1997 a frecventat, la Bucureºti, ºcoala Postlicealã de Educatori-Puericultori, absolvind-o cu rezultate bune. În timpul practicii a lucrat cu copiii de la Grãdiniþa „Inimã deschisã” din Parohia „Sfânta Elena” – Bucureºti. Dumnezeu a înzestrat-o cu calitãþi specifice acestui tip de activitate pe care urma s-o desfãºoare. A început perioada noviciatului în anul 1998 la Bucureºti, iar la data de 16.07.2000 a depus profesiunea simplã la Biserica Sfântul Anton din Huºi.

Profesiunea perpetuã a fãcut-o în ziua de 12.09.2004 la Hãlãuceºti, comunitate în care a fost repartizatã încã din anul 2000. În acest timp s-a dedicat slujirii lui Dumnezeu, prezent în cei mici ºi sãraci pe care i-a primit ºi i-a ajutat. A lucrat cu multã dãruire ºi responsabilitate la Centrul de zi “Sfântul Francisc” din Hãlãuceºti. Înmormântarea a avut loc joi, 14.04.2005 la Fundu Rãcãciuni, satul ei natal. Dumnezeu s-o odihneascã în pace! În unitate de rugãciune, Surorile Franciscane Misionare de Assisi nr. 6/2005

23

SFÂNTUL LUNII

21 mai - Sfânta Elena, mama împãratului Constantin

Repudiatã de soþ, din pricina condiþiei sociale

Sfânta Elena s-a nãscut la Drepanum (mai târziu, Helenopolis) în Bitinia, þinut care aparþine în prezent Turciei ºi se aflã pe þãrmul Mãrii Negre ºi al Mãrii Mamara.

Despre Sfânta Elena se spune cã ar fi fost fiica unui hangiu care, pe la anul 270, s-a mãritat cu generalul Constantius Clorus. Din cãsãtoria lor s-a nãscut, în anul 274, la Nish, în Serbia, fiul lor Constantin. Când, în anul 292, Constantius Clorus ajunge Augustus este silit sã o repudieze pe soþia sa Elena, deoarece legea romanã nu permitea cãsãtoria dintre un patrician ºi o femeie de rând. Proaspãtul împãrat se cãsãtoreºte cu Teodora, fiica vitregã a împãratului Maximus. Deºi împãrãteasã, Elena tânjeºte la Împãrãþia Cereascã.

Constantin conducea armatele în Britania ºi, când tatãl sãu moare, în anul 306, legiunile britanice îl aclamã pe tânãrul comandant Augustus. Îndatã o cheamã lângã el pe mama sa Elena, cãreia îi dã titlul de Nobilissima Femina, iar dupã ce va deveni totius orbis imperator – împãrat al întregului pãmânt, Elena va primi cea mai înaltã onoare la care putea aspira o femeie, titlul de Augusta.

Pe Elena, însã, asemenea titlu nu o încântã, fiind în perioada în care, cunoscând ºi îndrãgind credinþa creºtinã, vede diferenþa dintre deºertãciunile lumii ºi ceea ce este etern. În jurul anului 312, în vârstã de peste 60 de ani, Elena a devenit creºtinã, însã era atât de cucernicã, încât contemporanii ei credeau cã este creºtinã din copilãrie. Se îmbrãca sobru, dãdea de pomanã sãracilor, prizonierilor ºi fãcea donaþii bisericilor.

Caritate, în numele lui Isus Cristos

Evenimentul cel mai cunoscut legat de viaþa sfintei Elena este gãsirea sau descoperirea Sfintei Cruci care, probabil, este doar o legendã. Cert este cã, în anul 326, Sfânta Elena a vizitat Þara Sfântã, a construit bazilica de la Bethleem ºi a proiectat o alta pe Muntele Mãslinilor, la Eleona, pe care Constantin a construit-o, apoi, în amintirea mamei sale. Elena ºi-a petrecut mare parte din anii care i-au rãmas în Þara Sfântã, eliberând prizonierii, ajutând pe orfani ºi pe cei nevoiaºi, susþinând conventuri ºi fãcând donaþii oraºului ºi diferitelor persoane, patronând construirea sanctuarelor ºi adunând relicve. Se spune cã a trãit în mod umil într-un convent, unde se ocupa de lucrurile cele mai înjositoare. A murit în Palestina, în 329 sau în 330.

Sfânta Elena, aflãtoarea Sfintei Cruci?!

Autori ca Sulpicius Severus, Ambroziu ºi Rufinus susþin teoria cã Sfânta Elena a gãsit Sfânta Cruce pe care a fost rãstignit Cristos, iar noul Martirologiu Roman, spre deosebire de cel precedent, afirmã cã Sfânta Elena nu numai cã s-a dus în locurile unde Cristos s-a nãscut, a murit ºi a înviat, dar cã „a

24

nr. 6/2005

gãsit ieslea ºi crucea Domnului” („praesaepe et crucem Domini invenit”). Omilia Sfântului Ambroziu, din anul 385, constituie prima atribuire oficialã a gãsirii Sfintei Cruci de cãtre Sfânta Elena. Însã Sfântul Ieronim, care a trãit aproape de Bethleem, nu menþioneazã numele împãrãtesei în povestirea descoperirii Sfintei Cruci, iar Eusebiu nu spune cã Sfânta Elena ar fi mers în Þara Sfântã pentru a gãsi Crucea Sfântã. Într-o scriere apocrifã se povesteºte despre gãsirea a trei cruci ºi a patru cuie într-un bazin în formã de puþ (pentru pãstrarea apei de ploaie) la est de muntele Calvar. Problema era cum se putea afla care a fost crucea lui Cristos ºi care au fost crucile tâlharilor? Numeroase legende ºi tradiþii amintesc diferite metode la care s-a apelat pentru a descoperi crucea lui Cristos. De exemplu, se spune cã odatã cu crucile s-a gãsit ºi o inscripþie pe una dintre ele ºi aºa a fost recunoscutã crucea lui Cristos; o altã teorie neagã acest argument susþinând cã nu exista posibilitatea demonstrãrii cã aceastã inscripþie a aparþinut crucii Mântuitorului ºi atunci au adus o femeie muribundã ºi au pus-o sã atingã toate cele trei cruci ºi când a atins crucea lui Isus s-a vindecat; o altã teorie susþine cã doar un braþ avea pe el aceastã inscripþie ºi pentru a afla care este cealaltã parte a crucii au folosit aceeaºi metodã de mai sus, cu un om muribund.

Opinii pro ºi contra

Tot o legendã spune cã, în 328, Sfânta Elena a dus o parte din Sfânta Cruce la Nicomedia, iar cealaltã a fost plasatã în Bazilica Sfintei Cruci din Ierusalim , de la Roma. Se spune, de asemenea, cã împãratul Constantin ar fi inserat fragmente din Sfânta Cruce în statuia sa de la Constantinopol. O povestire scrisã de pelerina Egeria, în secolul al IV-lea, descrie adoraþia unei relicve din Sfânta Cruce, la Ierusalim, în Vinerea Sfântã.

O povestire sirianã, Doctrina lui Addai, susþine cã, la mai puþin de zece ani dupã Înãlþarea Domnului, Protonioke, soþia împãratului Claudius Caesar s-a dus în Þara Sfântã ºi, obligându-i pe evrei sã-i arate unde sunt ascunse crucile, a identificat crucea lui Cristos printr-o minune pe care Cristos a fãcut-o fiicei sale. Analiºtii care considerã Doctrina lui Addai mai veche decât De inventione crucis dominicae, (Despre gãsirea Crucii Domnului, cca.550) susþin cã aceastã legendã a stat la baza istoriei Elenei ºi a descoperirii crucii în timpul lui Constantin. În textele catehetice, (cca. 345) Sfântul Ciril din Ierusalim vorbeºte despre lemnul crucii: „A fost împãrþit, fragment dupã fragment ºi a umplut aproape întreaga lume”.

Mormântul Elenei era lângã biserica Sfinþilor Marcelin ºi Petru din Roma, prima bisericã construitã în memoria martirilor.

Din secolul al IX-lea abaþia de Hautvillers, aproape de Reims, susþine cã are în grijã corpul sãu. Sfânta Elena este invocatã pentru gãsirea obiectelor pierdute, pentru vindecare de epilepsie ºi de tumori. Este, de asemenea, apãrãtoare împotriva focului ºi protectoarea fabricanþilor de cuie ºi ace, precum ºi a vopsitorilor.

Prezentare de: Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI