Actualitatea creştină, nr. 6/2006

Pãstorul Arhidiecezei IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Biserica: prezentã , continuã in mijlocul lumii <

Biserica este ziditã de Duhul Sfânt; El este cel care o proiecteazã ºi o construieºte. În perspectiva acestui a d e v ã r, a p o s t o l a t u l n u e s t e d e c â t o colaborare cu opera Duhului Sfânt. O astfel de colaborare îi cere Bisericii sã se arate ca o prezenþã continuã în mijlocul lumii.

Dumnezeu ar fi putut sã facã Bisericasocietate vizibilã, dar ºi realitate esenþial spiritualã - printr-o inter venþie de ordin spiritual, alegând pentru ea mesageri ca în Vechiul Testament, sau legiuitori, aºa cum a fãcut-o pentru Moise. Dar Dumnezeu nu a ales aceastã cale.

Pentru a construi Biserica, Dumnezeu Ta t ã l a t r i m i s C u v â n t u l s ã u c a r e s - a întrupat. Cuvântul a venit printre noi, a luat trup omenesc, devenind copil, adolescent, tânãr, om în deplinã putere; el a cunoscut suferinþele noastre ºi moartea. Cuvântul întrupat a fost cunoscut la Nazaret ca un fiu al locului, mai întâi copil, mai târziu ca muncitor; ca predicator a intrat în mijlocul mulþimilor, a fost ca unul dintre noi. Cei din Nazaret, vãzându-l pe Isus în sinagogã ºi auzind cã el se proclamã Mesia, nu voiau sã-l creadã, atât de mult erau obiºnuiþi cu el, fiul Mariei ºi al lui Iosif; Isus era considerat ca unul dintre ei.

Aceastã lege a Întrupãrii, care a dus la întemeierea Bisericii, va fi de asemenea o normã a zidirii Trupului Mistic al lui Cristos.

Duhul Sfânt avea sã lucreze necontenit în Bisericã inspirând ºi luminând inimile ºi minþile acelora care, asemenea unor instrumente alese, s-au „întrupat” în locul ºi timpul lor, prin activitatea de apostolat.

Isus însuºi, înainte de a urca la Cer, i-a trimis pe apostolii sãi în misiune. El i-a ales ºi i-a format, le-a promis pe Duhul Sfânt ºi le-a spus: „Precum m-a trimis pe mine Tatãl, aºa vã trimit ºi Eu pe voi” ( In 20-21).

Isus voia sã le spunã: voi aþi vãzut cum eu însumi m-am întrupat, cum am intrat

printre oameni, cum am trãit printre ei, cum am împãrtãºit suferinþele ºi muncile lor, pâinea lor de toate zilele ºi bucuriile lor; faceþi ºi voi la fel. Eu vã trimit precum m - a t r i m i s p e m i n e Ta t ã l . „ M e r g e þ i º i învãþaþi toate neamurile!” ( Mt 28, 19) Î n t r- a d e v ã r, a m p u t e a s p u n e c ã º i apostolii s-au „întrupat” în timpurile ºi locurile unde au ajuns. Sã ne gândim la apostolul Paul ºi la cãlãtoriile sale apostolice. Noi îl vedem „întrupându-se” în lumea Corintului, a Antiohiei, a Asiei Mici, a Romei etc. Astfel a procedat Biserica în toate timpurile. I-a trimis pe misionarii ei pretutindeni în lume ºi prin ei a voit sã fie prezentã în tot locul ºi în toate stãrile vieþii, arãtând lumii întregi bogãþiile sale interioare ºi puterea sa spiritualã care vine de la Duhul Sfânt. În fiecare clipã Biserica se „întrupeazã”; ea vrea sã fie prezentã pretutindeni, ºi de fapt aºa este, cãci Biserica e rãspânditã în toate pãrþile lumii. Duhul Sfânt o poartã, Duhul Sfânt o zideºte, o rãspândeºte ºi o întãreºte, chiar prin suferinþã. Duhul Sfânt zideºte ºi rezideºte Biserica imitatoare a lui Cristos; asemenea Fiului lui Dumnezeu, Biserica se „întrupeazã” în toate rasele ºi popoarele, rãmânând în mijlocul acestora prezenþã vie a Celui Înviat.

1

2

Actualitate

Confesiunile unui ziarist ortodox la Catedrala „Sfântul Iosif” VICTOR RONCEA

Dacã voieºte cineva sã vinã dupã Mine, sã se lepede de sine, sã-ºi ia crucea în fiecare zi ºi sã-Mi urmeze mie.

Vreau sa scriu despre „Afacerea antiCatedralã” ºi, fãrã sã vreau, sunt purtat în timp la primele momente când am strigat adevãrul pe strãzi. Am ieºit în stradã pe 21 decembrie 1989 fãrã nici o teamã. „Nu vã fie teamã!” le spunea mulþimilor de credincioºi Papa Ioan Paul al II-lea, învingãtorul forþelor rãului din Est ºi luptãtorul cu cele din Vest. „Existã Dumnezeu!” le-am scandat ºi noi trupelor Securitãþii ºi Miliþiei care ne stãtea zid în faþã, înaintea atacului final, în Piaþa Universitãþii, viitoarea piaþã a renaºterii României.

Am intrat în presã direct dintr-un lagãr al fostei Securitãþi. În 1990, dupã cele aproape douã luni de proteste din Piaþa Universitãþii, devenitã adevãrata Agorã a cetãþii – „Prima zonã liberã de neo-comunism”, scrisesem pe o pânzã imensã întinsã de grupul nostru de acþiune de-a latul pieþei – a urmat reprimarea studenþilor de cãtre forþele para-militare ale regimului Iliescu-Roman: minerii abrutizaþi ºi conducãtorii lor ex-securiºti. Prins, bãtut ºi arestat din incinta Facultãþii de Arhitecturã împreunã cu fratele meu ºi o parte a grupului de studenþi care se ocupa de imaginea Pieþei, cu o haltã într-un beci din subsolul Guvernului, am fost depozitaþi apoi într-o halã imensã a unei foste Unitãþi a Securitãþii, de la Mãgurele.

Dupã coºmarul desprins parcã din scrierile lui Soljeniþîn despre „Arhipelagul Gulag” sau chiar ºi din cele autohtone despre „Experimentul Piteºti”, aruncaþi într-o dimineaþã din „dubã” la marginea oraºului, ne-am mobilizat rapid. Cu hainele încã murdare de noroi ºi sânge m-am dus direct la „România liberã”, ziar „cãlcat” ºi el de mineri.

Sorin Roºca Stãnescu, pe care îl ºtiam din Piaþã ºi care ne cãutase la rândul sãu pe la spitalele ºi morgile oraºului, m-a ascultat încruntat ºi mi-a spus scurt: „Scrie! Adevãrul trebuie spus”. A doua zi a publicat prima parte a ceea ce avea sã devinã un serial pe mãsurã ce surveneau alte mãrturii: „Infernul se numeºte Mãgurele”. Aºa am ajuns ziarist.

Prima ºi ultima datã când am trãit realmente un sentiment de fricã pentru ceea ce am scris a fost prin ’96. Un profesionist al informaþiei, cãlugãr iezuit, care lucra în România cu serviciile secrete americane, mi-a relevat o afacere pe care ei nu reuºiserã sã o stopeze. O escrocherie prin care statul român ºi cel american erau furate pe o filierã americanoucraineano-românã de vreo 180 de milioane de dolari. Erau implicate persoane grele din lumea politicã de la Bucureºti, afaceriºti bazaþi în Florida, un ambasador ºi o sumedenie de mafioþi de stat ucraineni. Am studiat datele, am cercetat ºi am mers mai departe cu investigaþia. Apoi am publicat bomba. Care a explodat. Afacerea a cãzut, în parte doar. Însã au început urmãririle ºi ameninþãrile directe, inclusiv cu moartea: cu o maºinã care, ca în filmele proaste, a luat-o brusc ºi pe trotuar. A trebuit sã apelez la ºeful meu, Roºca. Fãrã sã stea o clipã pe gânduri l-a sunat pe demnitarul de stat implicat în afacere la Bucureºti ºi demascat de ancheta nosatrã. Nu pot sã reproduc conversaþia, însã pot doar sã vã spun cã a meritat sã asist. Prieteni din instituþii speciale oricum îmi promiseserã protecþia; pe care am simþit-o de atunci în nenumãrate cazuri, fie cã aceste structuri au fost ale unor state prietene, ale presei ºi societãþii civile responsabilizate sau ale Bisericii. Confratele meu de investigaþie, cãlugãrul iezuit, a fost ºi el mulþumit, însã

doar pe jumãtate: statul american fusese deja pãgubit, în parte. Inteligenþa ca armã în numele adevãrului, determinarea de a merge pânã la capãt dar ºi modestia sa mi-au servit întotdeauna, de atunci, drept exemplu în activitatea mea.

Când l-am cunoscut pe pãrintele Francisc Doboº, în urmã cu o lunã ºi jumãtate (ce repede a trecut timpul!), mi-am adus aminte brusc de imaginea lãsatã de fratele iezuit în memoria mea. Un e-mail parvenit la redacþie de pe adresa Arhiepiscopiei mi-a atras atenþia: „Catedrala în pericol!”. Catedrala “Sfântul Iosif”?, m-am întrebat uimit. L-am deschis ºi prima imagine a fost cea a proiectului Millenium: un moloh odios strivind prin prezenþã frumuseþea discretã a Catedralei. Personal, nici nu cred cã mai este nevoie de vreun argument privind ilegalitãþile comise în aceastã afacere: imaginea vorbeºte

de la sine. O capitalã europeanã nu poate permite o asemenea agresiune arhitectonicã, o barbarie ce poartã amprenta murdarã a Administraþiei corupte a Bucureºtiului.

ªi a început campania...

Cã nimic nu este acoperit care sã nu se descopere ºi nimic ascuns care sã nu se cunoascã.

De aceea, câte aþi spus la întuneric se vor auzi la luminã ; ºi ceea ce aþi vorbit la ureche, în odãi, se va vesti de pe acoperiºuri.

Pe 18 aprilie ziarul ZIUA lansa campania de informare privind situaþia construirii blocului din imediata vecinãtate a Catedralei “Sfântul Iosif” din Bucureºti. George Damian, colegul meu de la ZIUA ºi din Asociaþia Civic Media, un ziarist feroce care mai e ºi istoric ºi scriitor ºi internaut, s-a scandalizat imediat când i-am spus pe scurt ce se întâmplã la Catedralã.

Deja eram nervoºi dupã ce aflaserãm planurile Primãriei de mutilarea a Pieþei

Actualitate Universitãþii. Aºa cã am trecut la acþiune, apãsând butonul de alertã al Civic Media, o reþea de jurnaliºti tineri - dintre care mulþi preferã bucuria anonimatului – investigatoriactiviºti dedicaþi aflãrii ºi publicãrii adevãrului prin orice mijloace. Pe 19 aprilie, prin stiloul electronic al lui George Damian, Civic Media lanseazã o petiþie electronicã pentru salvarea Catedralei “Sfântul Iosif” ºi a Pieþei Revoluþiei la adresa www.petitiononline.com/VideaNU, petiþie care a strâns pânã acum aprope 6000 de semnãturi, care se adaugã la cele peste 15.000 strânse de Arhiepiscopie. ªi tot atunci a fost lansat ºi grupul de discuþii http:// groups.yahoo.com/group/videaNU/ care a contribuit ºi continuã sã contribuie în mod esenþial la rãspândirea informaþiilor despre proiectele de mutilare a Capitalei.

Fapt fãrã precedent: Bisericicile ies în stradã

Pe 26 aprilie Arhiepiscopia Catolicã din Bucureºti a organizat un marº al credincioºilor în semn de protest faþã de construirea blocului de 75 de metri în imediata apropiere a Catedralei “Sfântul Iosif”. Mai multe sute de credincioºi catolici, împreunã cu mãicuþe, cãlugãri ºi preoþi au parcurs traseul dintre Piaþa Aviatorilor (din faþa statuii Monseniorului Ghica) ºi Catedrala “Sfântul Iosif” purtând pancarte inscripþionate “Salvaþi Catedrala “Sfântul Iosif!”. Faptul este fãrã precedent în istoria recentã a României. Foarte grav pentru statul român actual ºi autoritãþiele care îl reprezintã, modelul a fost urmat la scurt timp de Biserica Ortodoxã. ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei ºi Rãdãuþilor a manifestat peste o sãptãmânã în fruntea credincioºilor pentru a protesta faþã de blocarea de cãtre autoritãþi a retrocedãrilor pãdurilor Bisericii. Iatã cum, într-un foarte scurt timp, Alianþa D.A. a reuºit sã ultragieze cele mai importante Biserici ale lumii.

Bursa intrã în acþiune

Ziarul “Bursa” a dezvãluit pe 8 mai legãturile dintre primarul Videanu ºi blocul care se construieºte lângã Catedrala Sfântul Iosif. “Antrepenorul general al proiectului de lângã Catedrala “Sfântul Iosif” este asociat direct cu primarul Capitalei Adrian Videanu într-o casã de brokeraj cu sediul la Asirom. Cu cât se înmulþesc etajele clãdirii de lângã Catedrala “Sfântul Iosif”, cu atât partenerii de afaceri ai primarului câºtigã mai mulþi bani.

Proprietarii reali ai afacerii de lângã Catedralã se ascund într-o cutie poºtalã din Cipru”informa ziarul Bursa într-un articol semnat de Daniel Bojin. Ziaristul de investigaþii a reuºit sã demonstreze legãtura de afaceri dintre Videanu ºi Doicescu, patronul Bog’art, societatea care a obþinut contractul pentru derularea lucrãrilor la o zi dupã ce Primãria ºi-a dat aprobarea. Bursa aratã cã existã ºi o relaþie personalã între cei doi: aceºtia ºi-au petrecut vacanþa de iarnã împreunã, în Arhipelagul Tenerife.

Raportul demolator

Inspectoratul de Stat pentru Construcþii (ISC) a întocmit pe 10 mai un amplu raport în care constatã ilegalitatea totalã în care se aflã blocul care se ridicã la vitezã maximã lângã Catedrala Catolicã “Sfântul Iosif” din Bucureºti - raport publicat de ZIUA pe 23 mai.

Comisia ISC care a alcãtuit raportul amintit constatã o serie de nereguli în procesul de avizare a clãdirii înalte de 75 de metri pe care Millenium Building SRL intenþioneazã sã o construiascã lângã Catedrala “Sfântul Iosif”.

Scrisoarea Arhiepiscopului Ioan Robu cãtre credincioºi

Arhiepiscopul Robu a publicat o scrisoare deschisã în care explica cum s-a ajuns la construirea blocului de lângã Catedralã. În încheierea scrisorii Arhiepiscopul Robu arãta cã: “O firmã care a ºtiut sã îmi ia un om de încredere, a reuºit sã obþinã de la mine un accept de principiu. Am protestat ºi nu voi mai conteni sã o fac, în favoarea Catedralei, deºi mã paralizeazã sufleteºte ºi trupeºte deziluzia faþã de toþi factorii de decizie implicaþi în procesul de autorizare a construcþiei. Mai sper însã cã cineva din actuala putere va avea curajul sã îndrepte lucrurile. Mai sper ca protestul public, miile de oameni care se opun acestei construcþii, care au semnat petiþia ºi care au participat la marºul de protest, sã influenþeze reevaluarea acestui proiect de cãtre autoritãþi. Tuturor acestora le mulþumesc pentru solidaritate. Apreciez în mod deosebit campania iniþiatã de asociaþia Civic Media pentru Bucureºtiul Vechi, din care face parte ºi salvarea Catedralei “Sfântul Iosif”. Regret cã nu am fost pregãtit pentru a lupta cu viclenia ºi cu minciuna spusã cu ochii ºi faþa seninã ºi le cer iertare tuturor. Din Bisericã ºi din afara ei”.

Intervenþia Sfântului Scaun

Pe 11 mai ZIUA informa cã ambasadorului român la Vatican, Mihail Dobre, i-a fost comunicatã o notã verbalã prin care se cere oficialilor de la Bucureºti suspendarea lucrãrilor de lângã Catedrala “Sfântul Iosif”. “Am fost, la începutul sãptãmânii trecute, chemat în audienþã de cãtre ministrul de externe al Sfântului Scaun, în aceastã problemã, ºi arhiepiscopul Aiolo mi-a confirmat, practic, poziþia exprimatã de cãtre Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Bucureºti, de cãtre Monseniorul Robu, în problema construcþiei Catedralei”, a declarat Mihail Dobre.

Conform unor surse care au dorit sã îºi pãstreze anonimatul, în Nota Verbalã respectivã Vaticanul solicita oficialilor de la Bucureºti suspendarea lucrãrilor demarate lângã Catedrala Sfântul Iosif, verificarea tuturor procedurilor prin care au fost obþinute toate aprobãrile, precum ºi revocarea imediatã a autorizaþiei de construcþie.

Ministerul de Externe de la Bucureºti ne-a confirmat cã ambasada României a primit aceastã notã verbalã din partea Secþiunii pentru Raportul cu Statele a Secretariatului de Stat al Sfântului Scaun. “MAE a informat instituþiile de resort”, ne-a transmis sec Corina Vinþan, ºefa Departamentului de Comunicare din Aleea Alexandru.

Biserica Ortodoxã susþine Arhiepiscopia Catolicã

Patriarhia Românã a anunþat pe 11 mai cã împãrtãºeºte îngrijorarea Arhiepiscopului Mitropolit Ioan Robu, a clerului ºi credincioºilor romano-catolici faþã de construirea blocului de lângã Catedrala “Sfântul Iosif”. “Ne exprimãm speranþa gãsirii unei soluþii prin care acest sfânt locaº sã nu fie în nici un fel afectat”, se aratã în comunicatul difuzat de biroul de presã al Patriarhiei Române dupã întâlnirea avutã de ÎPS Robu cu PF Teoctist. La scurt timp ºi Comunitatea Evreiascã din România ºi-a arãtat sprijinul total pentru salvarea Catedralei “Sfântul Iosif”.

Cardinalul Vienei la Bãsescu

Excelenþa Sa Franz Alfred Graf von Hartig, ambasadorul Ordinului Suveran Militar de Malta în România, a acordat apoi un interviu în exclusivitate ZIUA. Von Hartig ne-a declarat cã: “Pot sã vã informez cã, înainte cu o zi de a

3

4

Actualitate se externa preºedintele Basescu din spitalul de la Viena, cardinalul Christoph Schönborn, Arhiepiscopul catolic al Vienei, i-a facut o vizitã.

Domniile lor se cunosc ºi se apreciazã reciproc.

Cardinalul i-a prezentat preºedintelui Bãsescu, la Viena, îngrijorarea comunitãþii catolice internaþionale faþã de situaþia din jurul Catedralei “Sfântul Iosif” de la Bucureºti”.

“Ceea ce îngãduie Guvernul României nu este normal, nu este un act creºtin, dimpotrivã, aº putea spune. Gestul autoritãþilor, care nici pânã acum nu au dispus întreruperea lucrãrilor pânã la elucidarea afacerii, este neprietenos, ca sã ne exprimãm în termeni diplomatici. Clãdirea-mamut din coasta Catedralei pune în pericol nu numai monumentul istoric, ci întreaga comunitate catolicã”, a afirmat von Hartig.

Bãsescu intervine pentru Catedralã

Dupã ce de Înalþarea, dupã rit catolic, mii de credincioºi din întreaga þarã au protestat pentru salvarea Catedralei, preºedintele Traian Bãsescu a cerut gãsirea de soluþii pentru deblocarea situaþiei legate de “edificabilul” de lângã Catedrala “Sfântul Iosif”, dupã cum a mãrturisit primarul general al Capitalei, Adriean Videanu, la finalul întâlnirii ºefului statului cu edilii Capitalei, la spitalul Elias, unde era internat. “Preºedintele ne-a cerut soluþii pentru gãsirea dialogului pentru o soluþie privind edificabilul (Cathedral Plaza - n.r.) de lângã Catedrala “Sfântul Iosif”, dincolo de aspectele legale, care în momentul de faþã nu ne conduc spre o soluþie”, a spus Videanu.

El a precizat cã dialogul la care se referã trebuie sã aibã loc între Arhiepiscopia Romano-Catolicã, Primãria Capitalei ºi primãriile de sector.

Preºedintele Bãsescu ar fi sugerat, în cadrul întâlnirii cu primarul Videanu, cã o soluþie pentru dezamorsarea conflictului pe aceastã temã ar fi ca municipalitatea sã cumpere terenul pe care urmeazã sã fie realizat Cathedral Plaza, precum ºi construcþia în stadiul în care se aflã ºi sã o transforme în parcare subteranã. De asemenea, Bãsescu a cerut soluþii pentru “începerea autorizaþiilor de construire” a Catedralei Mântuirii Neamului, a spus Videanu. A urmat o dezbatere a Primarului cu reprezentanþii Arhiepiscopiei. Însã lucrãrile nu s-au oprit.

Credincioºii care se adunau deja de 10 zile în fiecare searã au hotãrât sã-ºi ducã protestul pânã la capãt, pânã când terenul va reveni

bucureºtenilor. Civic Media a propus de altfel ca pe acest loc sã se înfiinþeze Parcul „Papa Ioan Paul al II-lea” în memoria vizitei epocale a Sfântului Pãrinte în România, „Grãdina Maicii Domnului”.

Biserica ºi rolul presei în societate

Revenit acasã, la Arhiepscopia RomanoCatolicã, dupã întâlnirea prelungitã avutã cu primarul general al Capitalei Adriean Videanu, Mitropolitul catolic al Bucureºtilor, Înalt Prea Sfinþitul Robu este senin. Privirea din ziua precedentã, cea a protestului de Înalþarea Domnului dupã rit catolic, este acum luminatã de speranþa unei posibile înþelegeri cu autoritãþile: „cea mai bunã soluþie”.

Arhiepiscopia a oferit spre schimb cu terenul pe care se ridicã, în condiþii dubioase, o clãdire mamut, periclitând Catedrala ºi viaþa credincioºilor, un alt teren aflat într-un loc central al Capitalei, care se aºteaptã sã fie restituit. „Aºteptãm cu încredere acordul investitorului.

Am apreciat iniþiativa preºedintelui ºi a primarului general de a prelua problema ºi de a o rezolva spre folosul credincioºilor, al Bisericii, al bucureºtenilor ºi Bucureºtiului”, ne spune ÎPS Robu, în exclusivitate pentru ziarele ZIUA ºi Bursa. Acum, aproape de închiderea unei afaceri care a încordat relaþiile dintre stat ºi Biserici, dintre România ºi Sfântul Scaun, ÎPS Robu revizuieºte pe scurt aceastã perioadã extrem de tensionatã: „Am apreciat în primul rând, de la bun început, iniþiativa dvs de a apropia presa ºi simpli cetãþenii ai Capitalei de Catedrala noastrã ºi încercãrile prin care trece. Dacã voi nu veneaþi sã strigaþi adevãrul de pe acoperiºuri noi eram mai sãrãciþi în exprimare; cuvântul nostru rãmânea îngropat prin þãrâna calomniatorilor noºtri. Nu îi judec eu pe cei care au scris minciuni împotriva noastrã - Nu judecaþi ºi nu veþi fi judecaþi!. Eu sunt înclinat sã mã apropii de cel care este lângã mine, ca dvs, decât de cei care stau departe. Aportul dvs a fost exemplar în a interveni pentru a fi ºi a sta împreunã. Existã o sensibilitate fireascã ºi sunt convins cã existã, cu siguranþã, mai mulþi ziariºti care ar fi dorit sã-ºi facã meseria cu cinste, dar nu au putut. Dupã cum spuneaþi, interesele din spatele unor ziare sau reacþiile unor ºefi pot îndruma în direcþii greºite

opinia publicã. ªtiu cã politica unui ziar poate sã lase sã cadã multe idei bune. ZIUA ºi Bursa sunt exemplele contrare. Solidaritatea pe care aþi reuºit sã o stârniþi în societatea noastrã prin Asociaþia dvs civicã s-a simþit ieri searã, de Înãlþare, când în apãrarea Catedralei noastre s-au aflat la un loc catolici, ortodocºi, protestanþi... O manifestare de suflet pentru Catedralã dar, sã nu uitãm, ºi pentru salvarea altor monumente ameninþate de planuri ciudate, cum ar fi cele pentru Piaþa Revoluþiei.

Sau împiedicarea ridicãrii Catedralei fraþilor ortodocºi. Tãvãlugul banilor este îngrozitor! Însã solidaritatea din întreaga þarã a învins!

M-am simþit Bisericã împreunã cu alte Biserici, pentru o cauzã sfântã. Le sunt recunoscãtor tuturor acelora care, exprimat sau nu, au fost ºi sunt împreunã cu noi, pentru cauza Catedralei.”, ne-a spus Arhiepiscopul Robu, cu bucurie în glas, arãtând ºi unitatea dintre Bisericã ºi presã, ambele foruri ocupând locuri de vârf în încrederea naþiunii în instituþiile societãþii.

Protestul societãþii civile responsabile, creºtine, va continua. ªtim cã vom învinge, în ciuda tuturor piedicilor. Calomniatorii noºtri vor recurge la toate armele perfidiei. Recent, ziarul ZIUA ºi cei implicaþi în campania de salvare a Catedralei au fost acuzaþi, nefondat ºi cu reacredinþã, de „antisemitism”, dorindu-se sã ni se punã pumnul în gurã. Nu vor reuºi.

Dreptatea este de partea noastrã. Aºteptãm cu încredere momentul în care ne vom bucura cu toþii, catolici ºi ortodocºi, protestanþi ºi mozaici, bucureºteni, români, în fond, pentru victoria adevãrului ºi bunei credinþe împotriva intereselor de grup ºi a lãcomiei banului.

Cãci Fericiþi veþi fi când vã vor ocãrî pe voi ºi vã vor prigoni toþi oamenii ºi vor zice tot cuvântul rãu împotriva voastrã, minþind pentru Mine. Bucuraþi-vã ºi vã veseliþi cã plata voastrã multã este în ceruri.

Actualitate

CONFERINÞA EPISCOPILOR DIN ROMÂNIA

Str. Popa Tatu nr. 68, Sector 1, 010804 Bucureºti Tel. ++40-21-311.12.89; Fax: ++40-21-311.15.91; e-mail: budau@b.astral.ro IBAN: RO21ROIN1000220820039069 – RIB, Sucursala Bucureºti Cod fiscal: 11123017 Blaj, 44 / 02. 05. 2006

Comunicat

Noi, Episcopii catolici de ambele rituri din România, reuniþi la Blaj în zilele de 30 aprilie–2 mai pentru sesiunea de primãvarã a Conferinþei Episcopale, manifestându-ne solidaritatea cu ÎPS Dr. Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti, cerem Autoritãþilor Statului ºi Autoritãþilor locale sã opreascã imediat lucrãrile la construcþia, aprobatã cu sfidarea legilor în vigoare, din imediata vecinãtate a Catedralei „Sf. Iosif” din Bucureºti, loc de preamãrire a lui Dumnezeu ºi de înãlþare a inimii omului prin celebrãri de cult ºi acte de culturã, monument de arhitecturã.

Rugãm pe Bunul Dumnezeu sã dãruiascã lumina Sa tuturor factorilor de decizie pentru a lua mãsurile ce se impun pentru respectarea „drepturilor” lui Dumnezeu ºi drepturilor celor care vor sã-i slujeascã. g E. S. Lucian MUREªAN Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-catolicã Preºedinte g György JAKUBINYI g József TEMPFLI Arhiepiscop de Alba Iulia Episcop de Oradea g Virgil BERCEA Episcop de Oradea

g Martin ROOS Episcop de Timiºoara

g Petru GHERGHEL Episcop de Iaºi

g Jenõ SCHÖNBERGER Episcop de Satu Mare

g Florentin CRIHÃLMEANU Episcop de Cluj-Gherla

g Aurel PERCÃ Episcop auxiliar de Iaºi

g Alexandru MESIAN Episcop de Lugoj

g Cornel DAMIAN Episcop auxiliar de Bucureºti

g Ioan ªIªEªTEAN Episcop de Maramureº

1 iunie 2006, Civic Media a organizat masa rotundã pe tema „Salvaþi valorile României“

Rana inimii lui Isus Pãrintele MarieDominique Philippe, o.p.

Rana inimii este gestul cel de pe urmã al lui Isus. Aceastã ranã, rana coastei, care atinge inima ºi lasã sã curgã ultimele picãturi de apã ºi sânge, este un gest ce simbolizeazã, pentru noi, toatã setea inimii lui Cristos. Altfel spus, aºa cum strigãtul de sete exprimã dorinþa intensã a inimii lui Cristos, dorinþa sa intensã de iubire, rana inimii exprimã în mod simbolic iubirea dumnezeiascã în ce are ea mai substanþial ºi mai personal, iubirea care este totul în Dumnezeu. Acest gest ne face sã intrãm în adâncul iubirii lui Isus pentru Tatãl ºi pentru noi. În aceastã ranã preamãrirea trupului lui Cristos va fi deplinã, aici îºi va atinge culmea. Strãlucirea trupului preamãrit al lui Isus, care exprimã marea biruinþã a iubirii, vine din rana inimii sale. Biruinþa iubirii ne este dãruitã în ultimul rând prin revelaþia inimii sale rãnite, cãci Isus s-a coborât, ca sã ne mântuiascã, pânã acolo încât a primit aceastã ultimã umilinþã, aceastã ultimã manifestare a iubirii sale în cea mai mare sãrãcie, în cea mai mare despuiere. Acest lucru este foarte important pentru noi. Cãci, dacã Mielul “ca înjunghiat” lumineazã întregul Ierusalim ceresc ºi dacã harul este “o sãmânþã a slavei” (cf. 1Pt 1,23), atunci Ierusalimul cel ceresc este deja în noi.

Inima lui Isus este astfel, pentru noi, locul prin excelenþã al contemplãrii lui Cristos.

5

6

Universul Familiei

Ve n i S a n c t e S p i r i t u s Pr Pr.. prof. dr dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ

Secvenþa de aur ºi autorul ei

Vino Duhule Sfânt, ªi trimite din înaltul cerului O razã din lumina ta.

Vino la noi, Pãrinte al sãracilor.

Vino, împãrþitorule de daruri.

Vino, lumina inimilor noastre.

Cel mai bun mângâietor, oaspete care aduci bucurie în suflet ºi uºurare în inimi. În ostenealã tu eºti odihnã, În arºiþã tu eºti rãcoare, Iar în lacrimi tu ne eºti mângâiere.

Tu, luminã fericitã, Vino, ºi pãtrunde în adânc Inimile credincioºilor tãi.

Fãrã puterea ta dumnezeiascã Nimic nu este în om Care sã nu fie înclinat spre rãu.

Spalã orice patã a sufletului, Înlãturã uscãciunea inimii, Vindecã orice ranã. Înmoaie inimile împietrite, Încãlzeºte-le pe cele reci ªi întoarce-le pe cele rãtãcite.

Celor care au credinþã ªi cred în tine, Dã-le cele ºapte daruri sfinte.

Prin tine virtutea sã merite rãsplata.

Sã ajungem la mântuire În bucuria veºnicã.

a ridicat la demnitatea de Arhiepiscop de Canterbury. Totuºi, regele englez Ioan-fãrãÞarã, i-a refuzat întoarcerea în Anglia; îl declara duºman de stat pe oricine îl recunoºtea drept Arhiepiscop. Astfel, Stephan Langton a trebuit sã rãmânã în exil ºi gãsind adãpost în abaþia francezã Pontigny ºi abia dupã ºase ani, în 1213, a putut sã ia în posesie dieceza din patria sa.

Sub conducerea sa înþeleaptã, s-a definitivat Magna Charta Libertatum, în iunie 1215, primul Codice englez al Drepturilor omului.

Prin aceasta, a lucrat la scãderea puterii pãmânteºti a regelui englez în favoarea poporului de rând. În acelaºi timp, puterea papalã a lui Inocenþiu al III-lea era la apogeu.

Langton a fost invitat ca ºi cardinal la Conciliul al IV-lea din Lateran, unde a avut idei progresiste ºi pentru aceasta a trebuit sã rãmânã în exil timp de trei ani (1215-1218).

Sub Papa Honoriu al III-lea ºi regele Angliei Henric al III-lea a început pentru el, în sfârºit, o nouã erã. În 1222, Stephan Langton a condus Conciliul din Oxford. A fost un promotor al reformelor bisericeºti ºi totodatã un garant al unitãþii naþionale în jurul regelui în timpul reînnoirii Codicelui Magna Charta (1225); la scurt timp dupã aceea a murit pe data de 9 iulie 1228, la Slindon, Sussex.

Sãrbãtoarea Rusaliilor are un imn deosebit, aºa-numita Secvenþã de aur, Veni Sancte Spiritus. A fost compus de Stephan Langton, Arhiepiscop Cardinal de Canterbury. Cele zece strofe sunt cântate înainte de Antifona de la Aleluia: Vino Duhule Prea Sfânt, umple inimile credincioºilor tãi, ºi aprinde în ele, focul iubirii tale. Un atare imn este viu într-un mod propriu, având la bazã istoria vieþii autorului.

Stephan Langton a avut diferite talente: teolog, predicator ºi om de stat. S-a nãscut în anul 1150 în Langton-by-Wragby în Lincolnshire, Anglia. Studiile superioare lea fãcut la Paris unde, în 1180, a primit titlul de Magister. În 1207, Papa Inocenþiu al III-lea, l-

Stephan Langton a cunoscut experienþa amarã a nopþii întunecate a exilului. În timpul exilului, a avut nevoie de „mângâierea” ºi de lumina Duhului în întunericul marginalizãrii, cãci Duhul este acela care apare în intimitatea persoanei. El a pregãtit oaspetelui plãcut un loc în fiinþa sa intimã, un loc în sufletul sãu. De trei ori îl roagã stãruitor pe Duhul Sfânt: Vino!

Sunt vrednice de remarcat expresiile sale despre Duhul Sfânt. Duhul este numit „al sãracilor Pãrinte”; cine îl poate numi pe Dumnezeu „Tatã” este copleºit de umilinþã.

Duhul Sfânt este „dãtãtor de cele sfinte”; cine îl implorã pe Duhul Sfânt poate fi încredinþat cã într-adevãr i se va da. Cine i se

Un text redactat din experienþã

încredinþeazã va vedea o luminã clarã, chiar dacã el trãieºte încã într-un întuneric interior sau exterior. Langton îl mai numeºte pe Duhul Sfânt „bunule Mângâietor”, cãci într-adevãr este cel mai bun mângâietor în comparaþie cu toate mângâierile ºi vorbele dulci ale oamenilor. Mângâierea Duhului Sfânt întrece orice mângâiere umanã.

Langton a trebuit sã experimenteze în mod dureros refuzul de a nu putea lucra în mijlocul poporului sãu, refuzul ºi mai dureros de a nu-ºi putea revedea þara timp de mai mulþi ani. Cine i-a stat alãturi în aceastã perioadã întunecatã a vieþii sale? Cine l-a gãzduit ºi i-a dat uncþiunea preþioasã în acest timp trist? Stephan Langton a ºtiut despre cine vorbeºte, cãci el îl numeºte pe Duhul: „oaspete prea iubitor, dulcea noastrã rãcorire, tu în trudã alinare, în cãldurã eºti rãcoare, mângâiere în mâhnire”. Interesant, autorul nu-l numeºte pe Duhul Sfânt „alinare” dupã muncã, sau seara, sau la culcare, ci „în ostenealã tu eºti odihnã, iar în lacrimi tu ne eºti mângâiere”. Tocmai aici, Duhul trebuie sã-ºi manifeste puterea sa liniºtitoare. Acest Duh nu eliminã din viaþa omului osteneala vieþii, dar nu-l lasã singur în aceastã obosealã.

Dintr-un alt motiv descrie iarãºi lucrarea pozitivã a Duhului: „în arºiþã tu eºti rãcoare”.

Aceasta ne poate aminti de umbrele rãcoroase ale soarelui care apune: Duhul Sfânt este rãcoare. Pentru cei care au lucrat toatã ziua, ca ºi pentru aceia care se expun schimbãrilor în Bisericã ºi stat; viaþa omului nu este o stare de fericire continuã, existã în realitate multã durere, necaz ºi moarte, timpuri ale plânsului unde avem nevoie de o mângâiere stãruitoare. Arhiepiscopul Langton a avut dezamãgiri profunde din partea stãpânilor lumii. A avut parte de experienþe amare în exilul sãu; în aceste clipe întunecate ale vieþii sale, nu ºi-a pierdut niciodatã speranþa cã la capãtul tunelului va avea lumina. De aceea, strofa a cincea sunã astfel: „Tu, luminã fericitã, vino, ºi pãtrunde în adânc inimile credincioºilor tãi”.

Universul Familiei

Ziua de naºtere a noului popor al lui Dumnezeu - Duminica Rusaliilor

Fãrã Dumnezeu ºi Duhul sãu, omul nu poate realiza nimic

În ciuda rãnilor sale spirituale, Stephan Langton a rãmas ferm convins în credinþã: „Fãrã a ta dumnezeire nu-i nimic în omenire, nu-i nimic nestricãcios” . Numai prin lucrarea lui Dumnezeu, omul poate gândi, lucra ºi activa. În Evul Mediu, spitalele au fost puse sub protecþia Duhului Sfânt.

Stephan Langton vorbeºte despre Spiritul care vindecã ºi care are capacitãþi terapeutice: Spalã ce e întinat, udã tot ce e uscat, vindecã ce e rãnit. Înmoaie tot ce e vârtos, încãlzeºte inimile îngheþate ºi reci ºi întoarce-le pe cele rãtãcite. Duhul Sfânt trebuie sã fie eficace împotriva a tot ceea ce îl face pe om bolnav, împotriva a tot ceea ce subjugã Biserica ºi societatea. La inima Arhiepiscopului Cardinal, au stat totdeauna oamenii pe care i-a apãrat în toate situaþiile.

Astfel, nu se roagã numai pentru el însuºi, ci implorã pentru toþi credincioºii, „pentru toþi care-L iubesc ºi în Duhul nãdãjduiesc” harul înºeptit, plinãtatea darurilor Duhului Sfânt, ºi anume: înþelepciunea, înþelegerea, sfatul, cunoaºterea, tãria, evlavia ºi frica de Dumnezeu. În strofa de încheiere, Stephan Langton lãrgeºte orizontul. Fãrã a pierde din vedere prezentul, îºi îndreaptã privirea asupra Duhului Sfânt, implorându-l pentru cele ce sunt peste viaþa pãmânteascã: „dã virtuþii rãsplãtire, dã în moarte fericire, dã-le raiul nesfârºit” .

Cu alte cuvinte: Duhule Sfinte, nu permite sã fie zadarnice strãduinþele omeneºti. Tuturor începuturilor dãruieºte-le un final bun în lucrarea cotidiano-umanã ºi la sfârºitul vieþii o trecere fericitã în paradis. Dãruieºte o bucurie statornicã, aici ºi acum, ºi apoi o bucurie deosebitã în veºnicie, bucurie ce nu ne-o mai poate lua nimeni.

Evenimentul Rusaliilor nu este o istorie misterioasã de care au avut parte odinioarã în Ierusalim numai câþiva prieteni înspãimântaþi ai lui Isus, ci eficacitatea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu o putem simþi ºi noi, aici ºi acum. Dacã noi nu ne încredem în puterea acestui Duh care lucreazã în Bisericã ºi în noi, atunci ne lipseºte voinþa ºi bucuria puterii care ne desãvârºeºte viitorul , ne dã luminã ºi ne conduce la Isus. Sã-l invocãm ºi noi deseori pe Duhul Sfânt cu darurile sale.

Pr arciziu ªerban Pr.. TTarciziu Isus le-a spus ucenicilor sãi: “Când va veni Mângâietorul pe care Eu vi-l voi trimite de la Tatãl, Duhul adevãrului, care de la Tatãl purcede, El va da mãrturie pentru mine. ªi voi veþi da mãrturie, pentru cã de la început sunteþi cu mine… Când va veni El, Duhul adevãrului, vã va cãlãuzi la tot adevãrul; cãci nu va grãi de la sine însuºi, ci câte va auzi va grãi ºi cele viitoare vã va vesti. El mã va preamãri… “ (In 15,26-27.13-14).

Aceste cuvinte au fost pronunþate de Isus cu puþin timp înaintea arestãrii sale. ªtiind deja ceea ce urma sã se întâmple, Mântuitorul promite ucenicilor pe Duhul Sfânt pentru a le fi sprijin atât în ceasul plecãrii sale din aceastã lume, cât ºi pentru timpurile în care ei, pentru a da mãrturie pentru Evanghelia ºi pentru Învierea Sa, vor avea de înfruntat numeroase ºi variate opoziþii.

Legãmântul definitiv dintre Dumnezeu ºi oameni nu se va putea instaura decât atunci când omenirea îl va cunoaºte pe Dumnezeu. Or, profetul Ieremia profeþise cândva: “Le voi da o inimã ca sã înþeleagã cã eu sunt Domnul. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeu lor, cãci se vor întoarce la Mine cu inima lor” (Ier 24,7) .

Odatã cu Rusaliile a sosit acea zi, iar Biserica poate de-acum sã-ºi împlineascã misiunea.

“Când a venit ziua Cincizecimii, erau toþi împreunã în acelaºi loc. ªi s-a fãcut deodatã din cer un vuiet mare ca de suflare de vânt puternic ºi a umplut toatã casa în care se aflau. ªi li s-au arãtat limbi ca de foc, împãrþite, ºi s-au aºezat pe fiecare dintre ei. ªi s-au umplut toþi de Duhul Sfânt ºi au început sã vorbeascã în alte limbi, dupã cum le dãdea Duhul sã vorbeascã… ªi când s-a iscat vuietul acela, s-a adunat mulþimea ºi a rãmas uluitã, cãci fiecare îi auzea vorbind în limba sa” (Fapte 2,1-6).

Evenimentul relatat de cartea Faptele Apostolilor nu este un fenomen de transã colectivã. Sfântul Petru va explica în modul cel mai coerent cu putinþã cã evenimentul reprezintã o revãrsare a Duhului Sfânt asupra poporului care-l aºtepta (cf. Ioel 3,1-5).

Faptul cã toþi cei adunaþi în faþa casei unde se aflau apostolii ºi ucenicii peste care a coborât Duhul Sfânt auzeau vorbind în limbile lor despre înfãptuirile mari ale lui Dumnezeu înseamnã cã: 1. mesajul evanghelic se adreseazã de-acum nu doar poporului ales ci tuturor oamenilor; 2. toþi oamenii, indiferent de rasã, de limbã, sunt invitaþi sã se alãture poporului rãscumpãrat de Isus Cristos; 3. acum are loc reunirea umanitãþii împrãºtiate dupã evenimentele construirii Turnului Babel (Gn 11,1-9).

Cartea Faptele Apostolilor nu face altceva decât sã ilustreze cum se naºte noul popor al lui Dumnezeu cu oameni din orice neam, din orice seminþie, din orice popor ºi de orice limbã (Ap 7,9). Aceastã naºtere continuã ºi astãzi.

7

8

Universul Familiei

Familia în Familia si viata în Duh Duh ,si ,, , viata - Sacramentul Mirului conferã plinãtatea darului Duhului Sfânt.

Ce noutate aduce acest dar în viaþa creºtinului, în ce constã aceastã plinãtate?

Mai întâi sã amintim învãþãtura Catehismului Bisericii Catolice: «prin sacramentul Mirului – cei botezaþi - sunt legaþi mai desãvârºit de Bisericã, sunt întãriþi cu o putere specialã a Duhului Sfânt ºi prin aceasta au obligaþia mai strictã de a rãspândi ºi de a apãra, prin cuvânt ºi faptã, credinþa, ca adevãraþi martori ai lui Cristos» (nr. 1285). În cuvinte simple, Duhul Sfânt ne dã curajul de a ne mãrturisi credinþa. În acelaºi timp trezeºte, întãreºte în noi conºtiinþa apartenenþei la Cristos ºi la Biserica sa. Fãrã Duhul Sfânt nu se poate vorbi de viaþã în Cristos. Duhul este semnul maturitãþii. Prin puterea sa, Cristos „este zãmislit” în fiecare, aºa încât „nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine”, conform învãþãturii Sfântului Paul (Gal. 2,20).

- Duhul Sfânt poartã spre maturitate?

Sã ne gândim la parabola celor zece fecioare. Ne putem întreba ce le lipsea celor „neînþelepte”? Unii considerã cã lipsa uleiului din candele ar reprezenta insuficienþa faptelor virtuoase sãvârºite în viaþã. Pentru Soloviov, un mare gânditor rus, o astfel de supoziþie nu e tocmai adevãratã. Ceea ce le lipsea era Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Practicând virtuþile, fecioarele neînþelepte credeau cã viaþa creºtinã constã în acele practici. Nu este suficient un comportament bun. Recunoaºterea prezenþei Duhului Sfânt în propria viaþã este un act fundamental. Este vorba de o recunoaºtere atât de radicalã, încât fiinþa umanã se obiºnuieºte sã dea mereu, lãuntric, prioritate Duhului. De fapt, este vorba de o deschidere faþã de celãlalt ºi de conºtiinþa profundã cã în El se aflã puterea, viaþa, înþelepciunea. Maturizarea constã în a acorda mereu aceastã prioritate. Virtuþile, faptele bune nu pot fi „aruncate” în ochii celuilat. Nu-i poþi spune „uite ce-am fãcut!”. Dacã ai înfãptuit ceva, de unde ai puterea?

- Aceastã prioritate acordatã Duhului poate fi transpusã în ambientul cãsãtoriei ºi al vieþii de familie?

Desigur. Cum altfel s-ar putea explica dragostea conjugalã?

Am vãzut cã experienþa spiritualã ne învaþã cã Duhul este pe primul loc. Când în viaþa de cãsãtorie îl pun pe celãlalt pe primul loc spaþiul meu interior se dilatã. Sunt gata sã-l primesc, sã-l ascult, sã-l slujesc. Fiinþa umanã se depãºeºte pe sine tocmai în aceastã deschidere. Omul devine mai mare decât omul.

- Duhul Sfânt este Duhul Iubirii... nu-i vorba de o prioritate acordatã iubirii? „Dragostea lui Dumnezeu a fost revãrsatã în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat” (Rm 5,5). Cuvintele Sfântului Paul descriu mãreþia omului, exaltarea lui. Misiunea fiinþei umane este de a duce mai departe iubirea care vine de la Dumnezeu.

Duhul Sfânt le dã soþilor putinþa de a fi martori ai acestei iubiri plecând de la propria lor trãire, de la viaþa lor zilnicã, de la exercitarea misiunii lor de soþi ºi pãrinþi. În funcþie de aceasta se pot gãsi douã categorii de oameni: care sufocã Iubirea ºi care o mãrturisesc. Axa umanitãþii trece prin aceºti doi poli: Iubirea dumnezeiescã ce ne este datã ºi egoismul uman care sufocã.

Când învinge iubirea, avem de-a face cu o viaþã sfântã, când învinge egoismul, avem de-a face cu o viaþã pãcãtoasã.

Când soþul/soþia nu-ºi mai trãiesc viaþa pentru sine, ci ºi unul ºi celãlalt dau prioritate Duhului, atunci ei se depãºesc pe sine. Ei se întâlnesc unul cu celãlalt tocmai în aceastã ieºire din sine. Oare primirea darului copiilor ºi educarea lor contiunuã la o viaþã frumoasã nu devine expresie a acestei ieºiri/ depãºiri? Viaþa spiritualã în familie presupune curajul de a se depãºi pe sine...

- Duhul Sfânt lucreazã în viaþa obiºnuitã a familiei, în viaþa sa de zi cu zi...

Redescoperirea vieþii normale, de toate zilele, este o minunatã ocazie de creºtere spiritualã. Înlãuntrul relaþiei de cuplu ceea ce este obiºnuit, ordinar, ar putea fi trãit într-un mod extraordinar, datoritã prezenþei harului Duhului Sfânt. Putem vorbi de o spiritualitate a vieþii obiºnuite. În acest fel, fiecare gest devine semnificativ: cafeaua sau ceaiul de dimineaþã, cãlcatul lenjeriei, spãlatul vaselor, aspiratul covoarelor…

Vreau sã trag aiciun semnal de alarmã. Tot mai adesea cuplurile moderne trãiesc o dramã. Pentru ele viaþa obiºnuitã este un consum al iubirii, o frustrare.

Creºterea în cadrul „obiºnuitului”, în schimb, este marea lecþie pe care soþii o au de învãþat. Repetarea gesturilor, cuvintelor, muncilor este un prilej de a arãta dragostea care se reînnoieºte. În timpul logodnei tinerii îºi spun deseori “te iubesc”, nu se plictisesc sã o repete, nici sã o audã; cei cãsãtoriþi chiar dacã nu-ºi spun atât de des prin cuvinte “te iubesc”, o fac totuºi prin gesturi concrete, foarte obiºnuite. Duhul Sfânt lucreazã în chip tainic prin acestea.

El este protagonistul vieþii spirituale.

Inter viu realizat cu pr Interviu pr.. FABIAN MÃRIUÞ - A.C.

Universul Familiei

Viata lor ar etuitã aree o valoar valoaree nepr nepretuitã , , ANA MARIA MIKLOS

Totul în lume este într-o schimbare ameþitoare, se cautã câºtigul rapid, satisfacþiile imediate, iar opera de creºtere a unui copil, care implicã o aparentã monotonie, progrese lente ºi necuantificabile, apare în zilele noastre ca o pierdere de timp.

Femeile care decid sã se dedice, pentru un timp creºterii copiilor, în momentul în care doresc sã se reintegreze în sfera profesionalã, întâmpinã o opoziþie aproape insurmontabilã, de aici ºi faptul cã o nouã sarcinã este privitã nu ca un dar ci ca o ameninþare care trebuie evitatã prin orice mijloace.

Am fost ºi eu amãgitã, de-a lungul anilor, de mitul acesta al super femeii, vehiculat mai ales de mass-media: carierã strãlucitã, mamã devotatã ºi soþie iubitoare: “3 în 1” cum ar spune o reclamã modernã… ªi mie, într-un anumit moment al vieþii, o persoanã puternic implicatã în lupta pentru viaþã, d-na Mihaela Cosmovici, mia deschis ochii asupra amãgirii de a crede cã acei copii lãsaþi de-a lungul întregii zile, timp de ani întregi, singuri ori cu diverse persoane plãtite sã-i supravegheze, pot deveni adulþi senini ºi responsabili, cu valori morale nealterate….

Aºadar, chiar dacã sunã radical afirmaþia cã nu-þi poþi educa cu adevãrat copiii decât fiind alãturi de ei, este o atenþionare ºi nu o acuzã - anii trec ºi ne putem trezi îngroziþi cã dupã ce am crezut cã am fãcut totul pentru bunãstarea copiilor noºtri, aceºtia - ajunºi la adolescenþã - încep sã se drogheze, devin alcoolici ºi nu rareori aleg sã-ºi curme viaþa nefiind învãþaþi sã prelucreze multitudinea de mesaje negative cu care sunt zilnic bombardaþi ºi neavând conºtiinþa cã viaþa lor are o valoare nepreþuitã atât în ochii lui Dumnezeu cât ºi în ochii pãrinþilor lor, care au ales sã renunþe la ei înºiºi în favoarea copiilor lor.

Este cunoscutã creºterea alarmantã a numãrului tinerilor care se drogheazã, a adolescenþilor alcoolici, a adolescentelor care rãmân însãrcinate în urma relaþiilor promiscue, iar afirmaþii de genul: ”Mie nu o sã mi se întâmple aºa ceva, copilul meu n-ar face niciodatã una ca asta…“ , sunt de-a dreptul naive ºi iresponsabile.

Informaþii suplimentare asupra pericolului drogurilor ºi alcoolismului, precum ºi a rolului familiei în experimentarea drogurilor de cãtre copil, se pot afla dintr-o carte foarte bine documentatã: ”Copiii noºtri ºi drogurile”, apãrutã în Editura Curtea Veche.

Autorul, Ross Campbell, afirmã: Într-o “culturã a drogurilor”, copilul dumneavoastrã adolescent va intra într-un fel sau altul în contact cu drogurile. Viciul drogului, dependenþa de drog ºi folosirea drogurilor pentru distracþie sunt fapte de viaþã pentru milioane dintre copiii de astãzi. Nici un copil nu este imun!

La complexa întrebare: “De ce?”, autorul rãspunde cu un apel: ”Divorþul ºi lumea pe care au creat-o pãrinþii care au nevoie de “împlinire de sine” însingureazã copiii, care sunt primii candidaþi la experimentarea drogurilor.

Nu sunt împotriva drepturilor femeii, nu sunt împotriva nimãnui, însã undeva, pe drum, cineva a uitat cum se cresc copiii.

Mã tem cã societatea îºi rateazã copiii […] Pãrinþi, copiii au nevoie de dvs. ºi vor sã faceþi parte din viaþa lor [...]!

Copiii nu sunt dotaþi sã se apere cum se cuvine. Ei sunt, într-o mare mãsurã, victime ale circumstanþelor create de generaþia adultã.

Ei ne dãruiesc bucurie. Ei ne dau motive sã sperãm. Ne solicitã o grijã responsabilã faþã de ei. Sunt copiii pe care ni i-a dat Dumnezeu. Nu trebuie sã-i facem sã eºueze.”

Sã meditãm asupra acestor lucruri ºi sã luãm mãsuri înainte de a fi prea târziu.

Preþul timpului petrecut în familie

Calcule fãcute asupra bugetului familiilor în care ambii pãrinþi lucreazã, comparativ cu bugetul familiilor în care un singur pãrinte lucreazã în general tatãl, iar mama stã acasã cu copiii) dovedesc cã diferenþa nu este, în general, de la simplu la dublu, ci mult mai micã.

Banii cheltuiþi cu îmbrãcãmintea suplimentarã, necesarã pretenþiilor de la locul de muncã, banii cheltuiþi pe transport, pe plata unor persoane externe care sã se ocupe de menaj ºi de copii ºi banii cheltuiþi pe cadouri suplimentare aduse copiilor, cu care, în mod inconºtient, pãrinþii doresc sã compenseze lipsa de acasã, fac sã se reducã substanþial diferenþa dintre bugetul familiilor cu douã salarii ºi cel al familiilor cu unul singur. În familiile care hotãrãsc ca mama sã stea acasã, o nouã sarcinã nu este privitã, în general, ca o ameninþare, ci ca o bucurie. Un nou copil este în mod natural o sursã de bucurie.

Dar, din pãcate, copilul a devenit o ameninþare de când s-a insinuat subtil în conºtiinþele oamenilor ceea ce se numeºte în mod curent : ”cultura morþii” – o abordare utilitaristã ºi hedonistã a vieþii, în care copiii ºi bãtrânii sunt priviþi ca pericole pentru timpul, confortul ºi finanþele persoanelor în plinã putere de muncã.

Iatã, am pornit de la un mãnunchi de cifre, care indicã “iarna demograficã” ce ameninþã în primul rând, Europa dar privind mai atent asupra cauzelor, asupra impactului negativ pe care îl au asupra copiilor stilurile actuale de viaþã, am ajuns în chiar interioritatea familiei, care trebuie ajutatã sã-ºi redescopere misiunea: aceea de a fi un “sanctuar al vieþii” ºi al iubirii.

9

10

Universul familiei

Sfântul Pãrinte va vizita Spania Papa Benedict al XVI-lea va fi prezent în Spania, la Valencia, în zilele de 8 ºi 9 iulie, pentru a participa le cea de-a V-a Întâlnire Mondialã a Familiilor. Aceasta va fi cea de-a treia cãlãtorie pe care Suveranul Pontif o face în strãinãtate, dupã cele din Germania (august 2005) ºi Polonia (mai 2006).

Sfântul Pãrinte se va întâlni cu premierul Luis Rodriguez Zapatero ºi cu familia regalã, regele Juan Carlos ºi regina Sofia.

Ambasadorul Spaniei la Vatican, Francisco Vazquez, a apreciat cã guvernul sãu

considerã vizita papalã în þara sa ca “foarte pozitivã”. Însã relaþiile dintre Guvernul lui Zapatero ºi Vatican sunt destul de reci din cauza atitudinii diferite faþã de teme precum avortul, cãsãtoriile homosexuale ºi educaþia religioasã, care au condus la conflicte cu Sfântul Scaun.

Papa va fi prezent la ceremoniile de încheiere a Întâlnirii Mondiale a Familiilor.

Este prevãzut sã participe la programul de sâmbãtã, 8 iulie, apoi sã celebreze Liturghia de duminicã dimineaþa, eveniment la care se aºteaptã sã fie prezente circa douã milioane de persoane.

Instituþia familiei are nevoie de susþinere

Moºtenirea Papei Ioan Paul al II-lea despre cãsãtorie ºi familie

La jumãtatea lunii mai, Papa Benedict al XVI-lea a participat la celebrarea celei de-a 25-a aniversãri a Institutului “Ioan Paul al II-lea” pentru Studii asupra Cãsãtoriei ºi Familiei. Cu aceastã ocazie, Suveranul Pontif i-a primit în audienþã pe profesorii, studenþii ºi absolvenþii acestei instituþii de învãþãmânt de grad universitar doritã ºi promovatã de predecesorul sãu. În acest context, a amintit încercarea de asasinat de la 13 mai 1981, când Ioan Paul al II-lea “a suferit un binecunoscut grav atac în timpul audienþei în cadrul cãreia el trebuia sã anunþe crearea Institutului vostru”, a spus Papa.

Pentru a marca aniversarea fondãrii, Institutul a organizat un congres cu tema “Moºtenirea Papei Ioan Paul al II-lea despre cãsãtorie ºi familie: a iubi iubirea umanã”. Benedict al XVI-lea a subliniat faptul cã misiunea Institutului este aceea de a “ilumina adevãrul despre iubire, privitã ca drum al plinãtãþii în orice moment al existenþei umane(...) Iubirea autenticã se transformã într-o luminã care conduce întreaga viaþã spre plinãtatea ei, dând viaþã unei societãþi care sã poatã fi locuitã de om. Astfel, comuniunea de viaþã ºi de iubire care este cãsãtoria se configureazã ca un bine autentic pentru societate”. Papa a concluzionat: ”Evitarea confuziei cu alte tipuri de convieþuiri bazate pe o iubire slabã reprezintã astãzi o urgenþã specialã. Doar stânca iubirii totale ºi irevocabile dintre un bãrbat ºi o femeie este capabilã sã fie fundamentul unei societãþi care sã devinã o casã pentru toþi oamenii (...) Soþii pot depãºi dificultãþile ºi pot rãmâne fideli vocaþiei lor “apelând la ajutorul lui Dumnezeu, prin rugãciune ºi participând la sacramente, în mod special la Sacramentul Euharistiei. Unitatea ºi soliditatea familiilor ajutã societatea sã respire valorile umane autentice ºi sã se deschidã faþã de Evanghelie”.

Institutul de politicã familialã, cu sediul la Madrid, a publicat, la sfârºitul lunii mai, un studiu cu titlul „Raport asupra evoluþiei familiei în Europa anului 2006”.

Primele secþiuni ale Raportului trateazã problema declinului natalitãþii, a îmbãtrânirii demografice ºi a cãsãtoriei. Între anii 1980-2004, numãrul cãsãtoriilor în 25 de þãri membre ale Uniunii Europene a scãzut cu 663. 600 de unitãþi, în ciuda creºterii populaþiei cu 31,1 milioane.

O altã tendinþã a ultimilor ani o reprezintã creºterea numãrului copiilor nãscuþi în afara cãsãtoriei. De asemenea, numãrul crescut al divorþurilor din ultimele decenii atacã grav instituþia familiei. Din 1990 pânã în 2004, în 15 þãri din UE au eºuat mai mult de 10 milioane de cãsãtorii, implicând 16 milioane de copii. În Raport se afirmã cã pentru a face faþã acestor schimbãri, guvernele încearcã sã acorde o atenþie deosebitã exigenþelor actuale ale familiei. Dar resursele destinate sprijinirii familiei sunt încã destul de reduse ºi diferã foarte mult de la un stat la altul. De exemplu, în Luxemburg, o familie cu 2 copii poate sã primeascã lunar 611 euro; în Germania, cifra scade la 308 euro, iar în Marea Britanie, la 270. În UE, guvernele Spaniei, Italiei, Portugaliei ºi Greciei alocã cel mai puþin susþinerii familiei. În Spania, o familie cu 2 copii primeºte lunar 49 de euro. ªi în cazul noilor membre ale UE, nivelul asistenþei acordat familie este destul de scãzut. În Republica Cehã, o familie cu 2 copii primeºte 38 de euro, iar în Polonia, doar 22.

Ultimele secþiuni ale Raportului conþin o serie de recomandãri, printre acestea figurând ºi propunerea ca guvernele sã susþinã pãrinþii pentru ca aceºtia sã poatã da viaþã copiilor pe care ºi-i doresc, oferind asistenþã în caz de crizã familialã, recunoscând dreptul fundamental al pãrinþilor de a-ºi educa copiii, sprijinind familiile cu nevoi particulare.

Paginã realizatã de CRISTINA ªOICAN

Oameni ai credinþei

Osea, un profet al singurãtãþii Mons. VLADIMIR PETERCÃ

“Veþi veni ºi veþi cãuta faþa mea ºi veþi zice: Veniþi sã ne întoarcem la Domnul!

El ne-a sfâºiat, dar El ne va vindeca, El ne-a lovit, dar El ne va lega rãnile!”

(Os 5,1-6,1).

Profetul Osea, al cãrui nume înseamnã ”Dumnezeu salveazã”, este un nume emblematic atât pentru chemarea, cât ºi pentru activitatea sa profeticã. Osea, un profet cu multã dragoste pentru poporul sãu, trãieºte cam în aceeaºi perioadã cu profetul Amos, el ridicându-ºi glasul, deopotrivã, împotriva celor bogaþi, dar ºi a celor ce sãvârºesc tot felul de nedreptãþi ºi silnicii. A trãit într-un timp în care corupþia religioasã ºi moralã nu mai cunoºtea margini. Pe de altã parte, în viaþa sa particularã, a trãit o adevãratã dramã personalã, la care se referã în prima parte a cãrþii sale, este vorba de capitolele 1 pânã la 3, dramã care i-a brãzdat conºtiinþa pentru întreaga sa activitate profeticã.

Profetul Osea s-a cãsãtorit cu o femeie pe care o iubea nespus de mult, dar aceasta, în cele din urmã, l-a pãrãsit. Profetul a continuat s-o iubeascã, chiar ºi atunci când ea a plecat în lume. În cele din urmã ea s-a întors acasã. Profetul a iertat-o, pentru cã el aºtepta acest moment. Acest profet al singurãtãþii a avut o experienþã dureroasã aºteptând, cu rãbdare ºi demnitate, revenirea soþiei. Conduita profetului devine un simbol al conduitei lui Dumnezeu faþã de poporul sãu ºi al conºtiinþei simbolismului puternic de schimbare a faptelor istorice.

Iatã cheia întregii cãrþi: Israel a fost cãsãtorit cu Dumnezeu, el însã s-a dovedit a fi o soþie infidelã, o prostituatã, trãind în patimi ºi iscând gelozia soþului, care nu este altul decât Dumnezeu. Totuºi, Dumnezeu o iubeºte mai departe, dar o va pedepsi, aºa cum meritã. El sperã cã va reuºi, în cele din urmã, sã o aducã înapoi, fãcând în acest fel sã retrãiascã iubirea de la început.

Profetul Osea reuºeºte în acest mod sã prezinte relaþiile dintre Dumnezeu ºi Israel folosind schema unei cãsãtorii. Cu alte cuvinte, întreg mesajul cãrþii lui este axat pe

nerecunoºtinþa poporului evreu faþã de Dumnezeu. La acest punct, profetul se leagã de clasele conducãtoare, corupte ºi fãrã milã.

Regii, aleºi împotriva voinþei divine, duc o politicã secularizatã ºi dezordonatã pentru popor. Îndeosebi preoþii ºi leviþii, care slujeau la Templu, erau ignoranþi ºi dornici sã adune bani, conducând poporul la pierzare sigurã.

Ca ºi profetul Amos, Osea condamnã nedreptãþile ºi violenþele, insistând asupra fidelitãþii ºi iubirii faþã de Dumnezeu. Sunt celebre cuvintele sale reluate, mult mai târziu, ºi de Isus în Evanghelie: ”Cãci milã voiesc iar nu jertfã, cunoaºterea lui Dumnezeu mai mult decât arderile de tot!” (Os 6,6).

Cartea lui Osea a avut rezonanþe profunde în tot Vechiul Testament, gãsindu-ºi ecou la ceilalþi profeþi, insistând pe o slujire sincerã ºi o inimã curatã, care se inspirã numai din iubirea de Dumnezeu pentru oameni. Imaginea cãsniciei ratate, pe de o parte, ºi Dumnezeu cu poruncile sale drepte, pe de altã parte, constituie o temã iubitã ºi de profeþii Ieremia ºi Isaia. Nu este de mirare cã ºi Noul Testament se inspirã adesea din profetul Osea. Comunitatea creºtinã primarã aplicã la relaþiile dintre Isus

ºi Biserica sa întreaga învãþãturã a cãrþii lui Osea. De asemenea, mai târziu, ºi mai marii mistici creºtini au extins mesajul profetului Osea la toate sufletele curate ºi fidele.

Oricât s-ar fi strãduit profetul Osea ºi oricât de mult glasul sãu s-ar fi fãcut auzit, se gãsea mereu cineva sã-i rãstãlmãceascã cuvintele ºi sã-ºi adoarmã conºtiinþa spunând: Dumnezeu nu va interveni de data aceasta! Toþi aceºtia, ca ºi mulþi în ziua de azi, se înºealã pe ei ºi pe alþii. Pedeapsa lui Dumnezeu nu va întârzia, ea se manifestã în mii ºi mii de feluri. Dumnezeu nu rãmâne niciodatã dator, pentru cã este drept ºi bun.

El nu permite ca Faþa Sa sã fie terfelitã.

Sfinþenia sa cere dreptate neîncetat! El ne trimite avertismente neîncetat, ca nu cumva sã trãim ºi noi asemenea momente. Deci, sã meditãm puþin asupra acestui adevãr de viaþã. ªi profetul Osea, chiar în ultimul verset al cãrþii sale, ne transmite cuvinte de viaþã care ne rãscolesc conºtiinþele: ”Cine este înþelept sã priceapã toate acestea!

Cine este înþelegãtor sã le ia aminte!

Cãci drepte sunt cãile Domnului!

Cei drepþi umblã pe ele, iar cei nelegiuiþi se poticnesc ºi cad!”

11

12

Suflet tânãr Pr Pr.. DANIEL BULAI

Gândul meu pentru tine(ri)

Prietene, Duhul Sfânt a coborât în lume ºi pãstreazã Adevãrul în Bisericã.

Duhul Sfânt este prezent în orice acþiune ºi loc unde Adevãrul este prezent.

Duhul Sfânt acþioneazã în viaþa omului pentru ca Adevãrul sã fie cunoscut.

Cine ºtie sã trãiascã cu frica de Dumnezeu în lumea aceasta deþine Adevãrul!

Poþi sã mergi în biblioteci sã cauþi Adevãrul…

Poþi sã mergi la conferinþe de specialitate sã cauþi Adevãrul…

Poþi sã mergi la cursuri în strãinãtate sã cauþi Adevãrul…

Poþi sã mergi la profesori renumiþi pentru meditaþii ºi sã cauþi Adevãrul…

Poþi sã cheltuieºti mulþi bani pentru a cãuta Adevãrul…

Dar el este, înainte de toate, aproape de tine!

Nu uita: cine este îndrãgostit de Adevãr preþuieºte libertatea ºi cine este îndrãgostit de libertate preþuieºte Adevãrul.

Paginã realizatã de ROXANA ROT ARU ROTARU

Stoian Anton Lucian face parte din grupul de tineret al Parohiei “Sfânta TTereza”, ereza”, are 22 de ani ºi este student în anul II la Institutul TTeologic eologic Sfânta eologie Tereza , Facultatea de TTeologie ºi Asistenþã-Socialã. Este în echipã din iarna anului 2000 ºi se implicã în planul caritabil.

- Activezi în echipã de când erai adolescent. Cum te-ai implicat de-a lungul timpului? Þi-a folosit?

Eram cam micuþ ºi nici nu ºtiam cu ce se mãnâncã... M-am înhãmat la ceva destul de greu dar cu timpul am observat cã este ºi frumos. Planul la care activez încã de la început, planul caritabil, m-a ajutat foarte mult sã mã gândesc ce vreau sã realizez în viaþã.

Nu ºtiam în ce parte sã mã îndrept cu studiile ºi iatã cã „echipa” ºi activitãþile ei m-au fãcut sã-mi gãsesc un drum în viaþã.

- Cu siguranþã au fost multe întâmplãri frumoase pe care þi le aminteºti cu drag. Povesteºte-ne una dintre ele.

Au fost multe momente ºi îmi este foarte greu sã aleg doar unul singur, dar vreau vã împãrtãºesc emoþia pe care am trãit-o împreunã cu colegii mei dragi în turneul în care am prezentat o piesã despre patima ºi moartea Domnului, „E Domnul!”. A fost pentru prima datã când am avut onoarea sã joc rolul principal al unei piese, atât în Bucureºti cât ºi în Ploieºti, Craiova, Turnu-Severin.

Nu cunoºteam publicul din afara Bucureºtiului, dar cu ajutorul tinerilor, foarte primitori, emoþiile au dispãrut.

- Totuºi trebuie sã fi fost ºi momente în care te-ai simþit descurajat ºi ai fi vrut sã renunþi. Cum ai trecut peste?

Problemele... deja fac parte din viaþa mea ºi m-am obiºnuit cu ele. Dacã nu am probleme nu simt cã trãiesc. Numai cine nu se implicã ºi cine fuge de responsabilitate nu are probleme. Am trecut peste probleme doar cu ajutorul Sfintei Fecioare Maria, cãreia i-am cerut de fiecare datã ajutorul. Ea m-a „luminat”. De multe ori îmi spun: dacã ai început sã mergi pe un drum, mergi pânã la capãt.

- Un gând pentru tineri/animatori... ...sã nu piardã vremea, mereu sã îºi ajute aproapele... fãrã sã se gândeascã la rãsplatã...cãci rãsplata lor va fi in ceruri!

Sâmbãtã ºi dumi-nicã (27-28 mai) formaþia CDPT, Suflet Tânãr , a fost prezentã la Reºiþa, la un Festival de muzicã religioasã pentru tineret. Au participat grupuri de la Cluj, Timiºoara, Bucureºti ºi, bineînþeles formaþia „gazdã”, Fiamma. Suflet Tânãr a concertat timp de o orã, din repertoriu nelipsind piese ca: „Spune da”, „Numai cu tine”, „Vrem sã-l vedem”, „Cântecul tãu”, „Suflet tânãr”, º.a. Am sãrbãtorit cu toþii aniversarea a 160 de ani ai Bisericii „Maria Zãpezii” ºi 25 de ani de preoþie ai parohului Pal Iosif Csaba.

Mulþumim tinerilor gazdã ºi pãrintelui paroh pentru cã am petrecut împreunã zile minunate ºi mai mult decât atât, i-am mulþumit Domnului prin cântec. Iatã ºi impresiile membrilor formaþiei Suflet Tânãr: Atmosfera de sãrbãtoare ºi muzicã tinereascã a reuºit sã aducã o razã de soare asupra bisericii, care era parcã prea obositã de atâta fum emanat de furnalele combinatului siderurgic. Emanuel Enãºcuþ Mesajul transmis de Suflet Tânãr este pe înþelesul tuturor ºi, totuºi, conform cu Cuvântul Domnului. Sinceritatea trãirilor “cântate” reuºesc sã atingã latura afectivã a fiecaruia ºi încetul cu încetul, sã trezeascã conºtiinþe. Cristina Nica A fost o reuºitã neaºteptatã. Sper sã fie un început de drum...

Claudiu Roznovszky Mai multe pãreri, detalii aflaþi pe site-ul nostru, www.tic.ro!

„Dii, cãluþule, dii!”, se întrec în a striga copiii, în vreme ce sunt plimbaþi pe spinãrile poneilor, animale despre care se spune cã Bunul Creator le-a fãurit anume pe mãsura celor mici, pentru a le mai adãuga o bucurie la ºiragul minunilor copilãriei.

Despre ce simte un copil plimbat cu poneiul ºtie cel mai bine Gheorghiþã, pe care toþi îl cheamã „omul cu poneii”, adicã cel care þine de cãpãstru cãluþii, în timpul plimbãrilor pe aleile prãfuite ale parcului. El cunoaºte cel mai bine bucuria unicã pe care o trãiesc copiii aflaþi pentru prima oarã în ºaua unui ponei ºi care-i aceeaºi cu bucuria pe care o trãieºte cineva când învinge teama de a face un lucru pentru prima datã, bucuria de a fi în stare de ceva nou, gândul cã lumea care se uitã la tine de pe marginea drumului ar vrea sã fie în locul tãu. Astã bucurie a fost zãritã de Gheorghiþã de zeci, ba chiar de sute de ori în ochii copiilor ºi el, la rându-i, o trãieºte împreunã cu ei, zi dupã zi, domolinduºi astfel amãrãciunea de a fi pe pãmânt strãin, departe de þara lui, pribeag în cãutarea norocului ºi a unui trai mai bun pentru þâncii lui, rãmaºi acasã.

A trecut ceva vreme de când Gheorghiþã nu ºi-a vãzut pruncii ºi, cei mai trist, pe ultimul dintre ei nu l-a vãzut încã, dat fiind cã n-apucase sã vinã pe lume când tatã-sãu luã drumul strãinãtãþii. A aflat, la telefon, când s-a nãscut, când a gângurit, cât a crescut, cât îi de frumos, când a spus primul cuvânt ºi când a fãcut primii paºi ºi el, ca tatã, încearcã sã-ºi imagineze cum va fi când l-o vedea pentru prima datã ºi þine în suflet teama cã pruncul o sã-l vadã ca pe un strãin ºi n-o sã vrea sã-i iasã înainte ºi sã-l cheme „tatã”.

Ei, copile dragã, la asta ºi la multe altele se gândeºte omul cu poneii, în vreme ce cutreierã parcul, þinând de cãpãstru rasa „liliput” de cai, pe ale cãror spinãri se plimbã, cu mândrie copilãreascã,

Co p i i i s e î n t r e a bã …

Ca orice om, Isus a fost mai întâi un bebeluº, apoi un bãieþel care încet-încet a crescut pânã ce a devenit adult. Pe când era copil, ºi Isus a trebuit sã înveþe multe lucruri: cum sã þinã o cãniþã în mânã, cum sã meargã, cum sã vorbeascã… Poate cã uneori a vãrsat laptele, a luat trânte, dar nu din rãutate. Ca toþi copiii, Isus a învãþat de la pãrinþii lui ºi de la profesori.

Dar, deºi Isus era om adevãrat, el nu a fãcut niciodatã ceva rãu.

El nu a pãcãtuit, adicã nu a furat, nu a minþit, nu a fost neascultãtor sau obraznic. E adevãrat cã uneori a fãcut lucruri cu care unii oameni nu erau de acord, de exemplu a vindecat bolnavi în ziua de odihnã (când evreii nu aveau voie sã facã treabã). Dar tot ceea ce a fãcut Isus a fost drept, pentru cã El asculta de Dumnezeu.

Verset cheie: Dacã suportaþi suferinþa, deºi faceþi binele, acesta este un har înaintea lui Dumnezeu… Cristos a suferit pentru voi

Omul cu p oneii po ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

fetiþe ºi bãieþandri de vârsta pruncilor lui. ªi, într-atât ºi-a depãnat amintirile Gheorghiþã, încât nu-i moment al vieþii pe care sã-l fi trãit ºi de care sã nu-ºi aminteascã.

Pe alocuri numai noduri, când încâlcit, când gata sã se rupã de subþire…, aºa-i apãrea omului cu poneii firul vieþii de pribeag ºi, punând el în balanþã cât îl costã depãrtarea de ai lui copii, cu câºtigul banilor, care nu-i niciodatã îndeajuns, Gheorghiþã îºi spuse într-una din zile: „Mai bine ceapã cu pâine, cu ai mei prunci în bãtãturã, decât pribeag în lumea toatã, fãrã a mi se spune tatã”. ªi aºa se face cã într-o zi nu l-am mai vãzut pe Gheorghiþã cu poneii ºi, întrebând pe unii ºi pe alþii, am aflat cã s-a întors la el acasã, unde-ºi munceºte pãmântul ºi se bucurã de cât are, ºi-i mulþumeºte lui Dumnezeu pentru fiecare zi trãitã alãturi de a lui dragi copii ºi de ai lui nevastã.

Locul lui Gheorghiþã l-a luat un consãtean de-al lui, plecat ºi el prin toatã lumea în cãutare de mai bine. Acum duce el poneii de cãpãstru ºi plimbã copiii altora, în vreme ce se gândeºte la ai lui ºi viseazã sã se întoarcã într-o zi acasã, la pruncii lui, cu un ponei încãrcat cu jucãrii.

Isus fãcea pozne când era mic? lãsându-vã exemplu ca sã mergeþi pe urmele lui. El nu a sãvârºit pãcat, ºi nici nu s-a gãsit înºelãciune în gura lui; insultat fiind, nu a rãspuns la insultã; suferind, nu ameninþa, ci s-a încredinþat pe sine Celui care judecã cu dreptate. (1 Pt 2, 20-23) Versete ajutãtoare: Lc 2, 41-51, Ev 5,9, 1Pt 1,18-19.

(dupã 205 Questions Children Ask about God )

13 Din viaþa Parohiei

Micul Prinþ

14

Din viaþa parohiei

Parohia Sfinþii Petru Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

Scurt istoric

Parohia romanocatolicã Sfinþii Petru ºi Paul (Bãneasa) a fost înfiinþatã pentru credincioºii din zonele Aviaþiei, Bãneasa ºi Otopeni, care nu aveau bisericã proprie, iar pentru a participa la Sfânta Liturghie trebuiau sã parcurgã distanþe foarte mari.

Din februarie 1988, pãrintele Ioan Ciobanu, pe atunci vicar la Catedrala Sfântul Iosif, a început sã celebreze sãptãmânal Sfânta Liturghie într-o casã particularã, pusã la dispoziþie de o credincioasã numitã Ludmila Danciu.

Preoþii Mihai Baciu ºi Alois Iºvanca au asigurat, pentru un timp, continuitatea celebrãrilor la capela din cartierul Bãneasa. Începând cu 1 noiembrie 1994, este numit paroh pãrintele Mihai Mãrtinaº, având misiunea de a construi biserica ºi casa parohialã. Lucrãrile au început în anul 1999, iar în ziua de 22 iunie 2002 a fost consacratã noua bisericã. Parohia are 170 de familii, dintre care 15 sunt din afara teritoriului parohiei.

„Noua bisericã ne-a unit ºi mai mult”

Familia Docea trãieºte în cartierul Bãneasa de 57 de ani ºi face parte din nucleul parohiei Sfinþilor Petru ºi Paul. „Înainte mergeam, pentru Sfânta Liturghie, la Catedrala Sfântul Iosif, spune doamna Leontina Docea, chiar ºi acum mai mergem uneori pentru cã ne este dor, dar noua bisericã este cel mai aproape sufletului nostru. Ne era cam greu pe vremuri, deoarece catedrala era departe ºi cel mai greu ne era din cauza intemperiilor”. „Nu era greu, o contrazice soþul, domnul Eugen Docea, pentru cã eram tineri”. „Îmi amintesc, continuã domnul Docea, cum, într-una din zile, doamna profesoarã Ludmila Danciu, ne-a contactat telefonic pentru a ne da vestea cã Sfânta Liturghie se va celebra la dânsa în casã. La început eram circa 15 persoane, dar apoi numãrul a crescut, aºa încât „capela” devenise neîncãpãtoare. Îmi place foarte mult de pãrintele Mihai Mãrtinaº cã oficiazã cu mult har, cu pasiune ºi dragoste; îmi place apoi ºi legãtura sufleteascã ce s-a creat între noi, am început sã ne cunoaºtem mai bine de când avem bisericã”, încheie domnul Docea.

O poartã spre Rai

Doamna Ana Munteanu locuieºte în Bucureºti de 65 de ani ºi s-a perindat prin toate parohiile. „Am mers la Sfânta Liturghie la Sacré Coeur,

la Catedrala Sfântul Iosif, dar ºi la Bãrãþia, apoi m-am mutat aici. Îmi amintesc foarte bine momentul în care pãrintele Ciobanu ne-a întrebat dacã ºtim pe cineva care ar putea oferi o camerã pentru celebrarea Sfintei Liturghii, iar când doamna Danciu a spus: „la mine”, pãrintele s-a bucurat foarte mult. Apoi, pãrintele Ciobanu nu a mai putut veni pentru cã a preluat Biserica Francezã; a venit însã pãrintele Mihai Mãrtinaº care a fost ºi este un apostol grozav. Dumnezeu sã ni-l þinã aºa cât mai mult. Pentru mine parohia din Bãneasa înseamnã o mare binecuvântare de la Dumnezeu, iar Biserica este o deschidere, o poartã spre Rai”.

Doamna Steliana Muntean þine sã specifice „noi patru, adicã eu ºi antevorbitorii mei, suntem ardeleni ºi suntem veteranii parohiei. De la vârsta de 13 ani sunt în Bucureºti, iar din 1986 am început sã particip la Sfintele Liturghii care se celebrau la capelã.

Drept urmare, aici simt cã este familia mea ºi am o mare bucurie pentru cã avem unde sã venim”.

Doamna Monica Serea este nãscutã în Satu Mare, iar la Bucureºti a ajuns în anul 1969. „La aceastã bisericã am venit când era gata, spune doamna Serea, însã aici m-am spovedit dupã mulþi ani ºi am simþit o mare bucurie care continuã ori de câte ori particip la Sfânta Liturghie. Biserica este pentru mine o a doua familie”.

Doamna Maria Cârdei este originarã din judeþul Iaºi ºi bucureºteancã de la vârsta de 16 ani. „Aici m-am angajat, spune interlocutoarea noastrã, m-am cãsãtorit, iar la aceastã bisericã vin din 2001 ºi, de atunci, biserica îmi oferã tot ce are nevoie sufletul meu”.

Domnul Ioan Rolnic s-a nãscut în judeþul Sãlaj, a crescut în Bihor ºi trãieºte în Bucureºti ºi despre biserica din Bãneasa ne spune: „ªi eu m-am perindat prin toate bisericile din Bucureºti; din pricina serviciului, nu pot sã particip la Sfânta Liturghie aºa cum ar trebui, vin când pot. Am participat mai mult cu sufletul la construirea acestei biserici. Cel mai mult îmi place la Sfânta Liturghie când poþi sã primeºti sau sã oferi semnul pãcii unor oameni pe care poate nu-i cunoºti foarte bine, dar îþi face plãcere sã-i revezi”.

Fiii spirituali ai pãrintelui Mãrtinaº

Domnul Francisc Mraz este regizor, profesor universitar ºi cineast. „Eu nu locuiesc în zonã, ne mãrturiseºte domnul Mraz; frecventam catedrala când l-am cunoscut pe pãrintele Mihai Mãrtinaº ºi ne-am apropiat aºa de mult încât am devenit un fel de „codiþã” a pãrintelui Mihai: unde se duce dânsul acolo sunt ºi eu; de aceea aº caracteriza parohia nu într-un cuvânt, ci în douã: Mihai Mãrtinaº. Pãrintele Mihai îmi dã posibilitatea sã particip la viaþa activã a parohiei ºi acesta este felul meu de a fi, adicã mã bucur foarte mult acolo unde pot face ceva. Poate în alte biserici nu aº fi avut bucuria implicãrii în viaþa comunitãþii ºi cred cã faptul de a mã simþi cooptat este ceea ce îmi oferã în plus Bãneasa”.

Domnul Sterel Pãun este bucureºtean ºi, împreunã cu soþia dânsului, a îmbrãþiºat credinþa catolicã în urmã cu nouã ani. „Mai exact, spune domnul Pãun, pe 3 noiembrie 1997. Am participat la slujbe în jur de doi ani ºi ne-am hotãrât sã trecem la catolici. Cel care ne-a fãcut catehezã a fost pãrintele Mihai

Din viaþa parohiei

u ºi Paul –Bucureºti Mãrtinaº”. „Suntem copii spirituali ai pãrintelui Mihai”, adaugã doamna Mariana Pãun. „Parohia, continuã domnul Pãun, aº compara-o cu un pom, un pom cãruia îi merge foarte bine ºi creºte mereu. Dacã la început erau mai multe bãnci decât persoane în bisericã, în curând n-o sã mai fie loc pentru bãnci. Eu, în aceastã parohie, mã simt ca într-o salã de aºteptare unde mã pregãtesc pentru un viitor examen”. „Bucuria pe care o simþim atunci când venim la bisericã, spune doamna Mariana Pãun, se datoreazã pãrintelui Mihai care ne ajutã sã ne cunoaºtem mai bine. Când vin la Sfânta Liturghie simt o bucurie de nedescris, simt cã vin în familie, simt cã vin la cineva drag”.

Domnul Silviu Bolozan, un alt fiu spiritual al pãrintelui Mihai, deºi locuieºte în Vitan, continuã sã vinã la Sfânta Liturghie în Bãneasa. „Cu pãrintele Mihai am fãcut pregãtirea la Sfânta Cãsãtorie, în anul 2001; am vãzut cã mulþi dintre antevorbitorii mei au spus cã pãrintele este sufletul ºi baza acestei comunitãþi; ºi eu trebuie sã recunosc cã la început veneam la bisericã datoritã dumnealui.”

O mânã de ajutor în parohie…

Sora Izabela Clopoþel, din Congregaþia Surorilor Oblate Asumpþioniste, ne-a prezentat, pe scurt, activitatea lor în aceastã parohie. „Suntem în aceastã comunitate din luna octombrie a anului 2003, iar anul urmãtor am inaugurat casa. În parohie ne ocupãm de animarea liturgicã: o sorã este organistã, eu mã ocup de cateheza copiilor pentru Prima Sfântã Împãrtãºanie ºi tot în grija noastrã se aflã ºi biserica. În casã avem un proiect cu nouã tinere, studente de la diferite facultãþi din Bucureºti, care au ales sã aibã un program de viaþã spiritualã deosebit, adicã sã locuiascã sub acelaºi acoperiº cu noi ºi sã participe la un program de rugãciune. În fiecare zi ne rugãm împreunã, iar o datã pe sãptãmânã participãm la o meditaþie. Mai avem ºi o grãdiniþã cu program prelungit. Despre comunitate pot sã spun cã este vie, îºi trãieºte credinþa, iar lucrul acesta se vede din participarea la sfintele sacramente”.

Locul în care þi-e drag sã te întorci dupã o zi de muncã…

Despre juniorii din parohie, domniºoara Anamaria Vasile, responsabila grupului de tineri, ne spune: „Din anul 1997, când am fãcut Prima Sfântã Împãrtãºanie, ori de câte ori am participat la Sfânta Liturghie m-am împãrtãºit, cred cã o datã sau de douã ori nu am fãcut acest lucru. Când eram în generalã ºi la liceu mergeam zilnic la Sfânta Liturghie; acum încerc sã mã împart între serviciu, facultate ºi bisericã. În anul 1997 am devenit catolicã ºi am fãcut alegerea cea mai bunã pentru cã aici m-am format ca om ºi credincios. Tot prin cuvântul familie aº descrie aceastã parohie, pentru cã aici îmi gãsesc mereu liniºtea sufleteascã, lumina interioarã ºi uit de toate problemele din timpul sãptãmânii. Noi, tinerii, avem o orã de catehezã, vinerea dupã liturghie, unde, de obicei, vin cam zece tineri; la Sfânta Liturghie vin mai mulþi, suntem prieteni, ne cunoaºtem foarte bine între noi, participãm la Festivalul Prieteniei, la deschiderea Anului Pastoral ºi încercãm de fiecare

datã sã pregãtim un program interesant”.

„Ca o familie în devenire pentru care mã rog ºi mã lupt”

Pãrintele Mihai Mãrtinaº are deja 12 ani de când a fost numit paroh al acestei comunitãþi ºi îºi aminteºte cã pe numire era specificat: „preocupare expresã de a cãuta teren ºi a construi bisericã”. „Lucram pe douã fronturi, spune pãrintele Mihai, ca vicar la catedralã, unde rãspundeam de zona centralã a parohiei ºi aici, în Bãneasa; dar Dumnezeu a deschis toate uºile, exact cum spunea arhitecta Gabriela Vãcãreanu la consacrarea bisericii: „Dumnezeu ºi-a pus degetul aici ºi aici s-a construit noua bisericã”. Noi cumpãraserãm un teren în cartierul Aviaþiei care era comod numai pentru credincioºii din acea zonã, dar în atenþia noastrã era ºi Bãneasa ºi, deºi demaraserã un pic planurile de urbanism, am renunþat la acel teren ºi am cumpãrat terenul actual, aflat la jumãtatea drumului dintre cele douã cartiere (Bãneasa ºi Aviaþiei). Tot aici mai vin credincioºi din Strãuleºti, Otopeni, Tunari, Pipera ºi chiar din câteva sate din drumul spre Ploieºti. În ziua de 19 august 2001, am celebrat prima Sfântã Liturghie în actuala bisericã, printre cãrãmizi.

Am vãzut cã unii dintre credincioºi au spus cã suntem ca o familie, eu aº adãuga, suntem o familie în devenire; cei cu care aþi vorbit sunt cei care vin de obicei, dar mai sunt unii departe de Bisericã, ºi pentru aceºtia lupt ºi mã rog sã se întoarcã. Vreau ca toþi sã conºtientizeze cã acum au o bisericã a lor, o oazã, un loc de refugiu. Pentru cã vrem sã devenim o familie, ne întâlnim, preotul ºi familiile din parohie, o datã pe lunã, în casa surorilor, la o cafea, la o prãjiturã ºi credincioºii au început deja sã se cunoascã mai bine. Lucrul acesta se vede ºi la marile sãrbãtori când familiile cu bunãstare le ajutã pe cele nevoiaºe. Dar eu insist mult ºi asupra participãrii la Sfintele Sacramente. Le spun deseori: dacã nu te spovedeºti ºi nu te împãrtãºeºti, nu primeºti tot ceea ce Dumnezeu îþi oferã”.

15

16

Din viaþa Arhidiecezei

Doctor honoris causa Universitatea din Bucureºti ºi Facultatea de Teologie Romano-Catolicã ºi Asistenþã Socialã i-a oferit, astãzi, 15 mai 2006, distincþia Doctor honoris causa episcopului de Münster, Dr. Reinhard Letttmann, în prezenþa Nunþiului Apostolic Jean-Claude Périsset, a Arhiepiscopului Ioan Robu, a Episcopului Petru Gherghel, a Rectorului Universitãþii Bucureºti, Prof. Ioan Pânzaru ºi a Monseniorului Vladimir Petercã. „Dr. Reinhard Letttmann, a spus pãrintele Dr. Isidor Mãrtincã, decanul Facultãþii de Teologie Romano-Catolicã, în Laudatio Domini Reinhard Lettman, este un om de excepþie, un gânditor profund, un episcop înþelept ºi un teolog ce ne face cinste. Excelenþa Sa ne onoreazã primind înaltul titlu de Doctor honoris causa al Universitãþii din Bucureºti”. „Este un mare prieten al României, a continuat pãrintele Mãrtincã, cunoscând personal diferite centre diecezane ca Timiºoara, Bucureºti sau Iaºi. A participat deseori la Ziua porþilor deschise, discutând ºi rãspunzând întrebãrilor studenþilor în teologie de la Iaºi. Excelenþa Sa ne-a ajutat, de asemenea, sã putem preda în clãdirea modernizatã a Institutului Teologic din Bucureºti”.

Dupã un discurs, bine ancorat în Sfânta Scripturã, despre demnitatea omului, care îºi are bazele în Dumnezeu, Excelenþa Sa Dr. Reinhard Letttmann a spus: „Mulþumesc din inimã Senatului Universitãþii din Bucureºti ºi consiliului facultãþii de Teologie Romano-Catolicã pentru distincþia cu care am fost onorat (….). Aceastã orã istoricã ne cere sã construim împreunã casa noastrã – Europa. Noi putem sã ajutãm ca aceastã casã, în care vrem sã locuim, sã aibã fundamente sigure (…).

Sarcina creºtinilor, sarcina Bisericii este sã introducã, nu cu agresivitate, ci în mod stãruitor, viziunea noastrã creºtinã cu privire la om”.

Excelenþa sa, Dr. Reinhard Letttmann, s-a nãscut la data de 9 martie 1933 în localitatea Datteln, situatã în partea de nord a bazinului

Ruhr, pãrinþii sãi fiind de profesie mineri. Studiile teologice le-a fãcut la Universitãþile catolice din Germania, Münster ºi Freiburg, precum ºi la Innsbruk, în Austria. Este consacrat preot la data de 21 februarie 1959. În acelaºi an este numit preot vicar în parohia Sfântul ªtefan din localitatea Beckum, dieceza de Münster. Anul urmãtor pleacã la studii la Roma, unde obþine ºi titlul de doctor în Dreptul Canonic la Universitatea Pontificalã Gregoriana. Reîntors în patrie, devine secretar episcopal, dar apoi urcã pe scara ierarhicã a diecezei de Münster. A fost numit mai întâi judecãtor prosinodal, iar în anul 1966 apãrãtorul legãmântului cãsãtoriei la tribunalul diecezan din Münster. În 1967 este numit vicar general al episcopului de Münster, Dr. Joseph Höffner. În celaºi an devine capitular al catedralei Sfântul Paul din Münster. În ziua de 24 februarie 1973, devine episcop de Rotaria ºi totodatã episcop auxiliar de Münster, pentru regiunea Warendorf.

La data de 16 martie 1980 este numit, de cãtre Sfântul Scaun, episcop titular de Münster. Mai amintim cã episcopul Lettmann este ºi membru al Comisiei Ecumenice din cadrul Conferinþei Episcopale Germane. Pentru activitatea sa prodigioasã ca teolog ºi om de culturã i se conferã, la data de 17 ianuarie 1991, titlul de Doctor honoris causa al Universitãþii Westfalice Wilhelms din Münster, la propunerea Facultãþii de Teologie Catolicã din acelaºi oraº.

Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

Bun venit, pãrinte Daniel Primiþie la Buzãu „T u eºti Fiul meu preaiubit, în tine este mulþumirea mea” (Mc 1,11) „Tu

În ultima duminicã a lunii aprilie, parohia „Sf. Iosif”din Buzãu a avut marea bucurie de a participa la prima liturghie celebratã în comunitatea natalã de pãrintele Daniel Gãlãþanu, ofmcap. Pãrintele Daniel, originar din Buzãu, a intrat în ordinul Fraþilor Minori Capucini din Oneºti acum zece ani, fiind hirotonit preot la data de 7 ianuarie 2006 de

cãtre episcopul de Assisi, Excelenþa Sa Domenico Sorrentino. „Este interesant cum cuvintele unui simplu om pot schimba o viaþã”– remarca unul din confraþii sãi capucini, fratele Daniel. „Însã nu e nimic de mirare când cuvintele acestui simplu om sunt, de fapt, cuvintele lui Dumnezeu care chemã lucrãtori în seceriºul sãu.” La primiþie au fost prezenþi, alãturi de parohul locului ºi de comunitatea parohialã, fraþii capucini, pãrintele Nicolae Farcaº, invitaþi din þarã ºi strãinãtate. Celebrarea, desfãºuratã într-o atmosferã de mare emoþie, a fost urmatã de o agapã frãþeascã în curtea bisericii, vremea fiind de partea sãrbãtoritului. În încheiere redãm cuvintele

adresate pãrintelui Daniel Gãlãþanu de cãtre unul din colegii sãi, fratele novice Daniel Cosmin Constantin: „În numele comunitãþii din Buzãu, aº dori sã mulþumesc pãrintelui Daniel pentru dada-ul sãu dat lui Dumnezeu ºi lumii, pentru cã într-o lume plinã de dificultãþi a intrat în seceriºul Domnului, într-o lucrare sfântã care cere multe sacrificii, dar care, în acelaºi timp, dacã este întreþinutã cu rugãciune, dã putere ºi satisfacþii.

Pãrinte Daniel, am aºteptat cu dor sã te avem între noi, însã ºtim cã dupã puþin timp te vei întoarce în Italia pentru a pãstori sufletele de acolo. Îþi dorim multã statornicie în bine ºi ne încredinþãm rugãciunilor sfinþiei tale.

Fii vrednic sã pãstoreºti poporul lui Dumnezeu asemenea lui Isus, Pãstorul cel bun, Fiul preaiubit al Tatãlui care te-a ales ºi te-a rânduit sã fii un Alter Christus.”

Din viaþa Arhidiecezei

Roadele muncii noastre Este titlul unui panou expus în Sala de Festivitãþi a ªcolii Primare Romano-Catolice “Sfântul Anton”. Aici sunt afiºate cu grijã rezultatele obþinute de cãtre elevii participanþi la concursurile ºcolare. Icoana Sfântului Anton þinându-l în braþe pe pruncul Isus a cãlãuzit munca ºi dãruirea tuturor celor care, la rândul lor, au îmbrãþiºat formarea ºi educarea copiilor. Rezultatele muncii echipei învãþãtori-elevi sau fãcut repede cunoscute, astfel cã în numai doi ani de la înfiinþare, ªcoala “Sfântul Anton” s-a ridicat cu mult deasupra ºcolilor cu tradiþie din Craiova ºi din þarã. În lunile noiembrie - decembrie 2005 ºi ianuarie 2006, elevii noºtri au participat la probele de matematicã, limba românã ºi limba englezã organizate de Asociaþia “Olimpicii Cunoaºterii” din Bucureºti, faza pe þarã, etapa I, ediþia I . Au obþinut rezultate excepþionale care au dus la situarea ªcolii Primare “Sfântul Anton” pe primul loc în ceea ce priveºte raportul dintre numãrul elevilor înscriºi ºi numãrul premiilor obþinute. În ziua de 4 mai a avut loc festivitatea de desemnare a câstigatorilor premiilor, iar ºcoala noastrã a fost gazda acestei manifestãri, fapt care ne-a onorat în mod deosebit, mai ales cã au participat reprezentanþi ai ºcolilor câºtigãtoare din Judeþul Dolj ºi din þarã.

A doua zi a urmat Concursul ªcolar Judeþean - învãþãmânt primar - organizat de cãtre Inspectoratul ªcolar Judeþean Dolj.

Rezultatele la învãþãtura, condiþiile de studiu ºi activitãþile complementare (pian, cor, picturã, orientare sportivã, informaticã, teatru, limba italianã, gimnasticã aerobicã, dansuri moderne ºi de societate, limba germanã) ale ºcolii au dus la creºterea numãrului pãrinþilor care solicitã înscrierea copiilor la aceastã ºcoalã.

Lipsa spaþiului ne determinã ca din aproximativ 150 de cereri, pentru un an ºcolar, sã onorãm numai 25 – 27, prioritate având copiii de la Grãdiniþa Romano-Catolicã “Sfântul Anton” din Craiova.

MONICA WOJCICKI

La sfârºitul lunii mai, la Sinaia, a avut loc campionatul interdiecezan de fotbal. Pentru prima datã la aceastã ediþie au participat echipe reprezentative a nouã dieceze. Aceastã competiþie a crescut constant: de la trei echipe participante la prima ediþie, la patru în a doua, ºase în a treia ºi acum, nouã.

Sperãm ca pe viitor sã participe echipe din toate cele 11 dieceze /eparhii din þarã.

Trebuie sã menþionãm faptul cã echipa Arhidiecezei RomanoCatolice de Bucureºti a câºtigat ºi de aceastã datã. Aceastã reuºitã se datoreazã în mare parte ºi sponsorilor noºtri.

Mulþumim, aºadar, tuturor preoþilor parohi din Bucureºti, Pr. Solideo ºi firmei Livoli.

CLAUDIU ROZNOVSZKY

Doctor si diplomat , Pãrintele Ionuþ Strejac ºi pãrintele Damian Spãtaru din Arhidieceza noastrã ºi-au încununat studiile la Roma, respectiv la Lugano (Elveþia), cu obþinerea titlului de doctor în Drept Canonic ºi Teologie. Pentru cititorii revistei noastre am stat de vorba cu pãrintele Ionuþ.

- Pãrinte, bucuria împlinirii justificã efortul pregãtirii ºi emoþia apãrãrii tezei de doctorat?

- Cu siguranþã. Bucuria lucrului împlinit ia locul oboselii ºi stresului. Efortul pentru a termina la timp lucrarea de doctorat a fost mare ºi, în ciuda aºteptãrilor, chiar ºi emoþiile înainte de susþinerea tezei nu au fost de neglijat. Însã, munca dusã la bun sfârºit, bucuria de a aduce o contribuþie nouã ºtiinþei canonice ºi istoriei arhidiecezei, compenseazã atât efortul cât ºi oboseala ºi emoþiile.

- Care a fost subiectul cercetãrii sfinþiei voastre?

- Subiectul cercetãrii a fost un studiu de drept comparat între Codul latin ºi cel al Bisericilor orientale având ca scop stabilirea statutului juridic al credincioºilor orientali în teritoriile Bisericii latine. În acelaºi timp lucrarea are ºi un caracter istoric pentru cã trateazã tema prezenþei credincioºilor greco-catolici la Bucureºti între 1814 ºi 1926, timp în care aceºti credincioºi au fost încredinþaþi pãstoririi episcopilor romano-catolici. Aceste aspecte explicã ºi titlul lucrãrii: Credincioºii greco-catolici în teritoriile Bisericii latine. Realitatea istorico-juridicã din Arhidieceza de Bucureºti (1814-1926).

- Ce loc are în Bisericã doctorul în Drept Canonic?

- Doctorul în Drept Canonic, punând la dispoziþie cunoºtinþele ºi rezultatele cercetãrilor sale, este chemat sã continue misiunea de slujitor al Bisericii pentru binele credincioºilor. În general, cei care obþin doctoratul se implicã mai mult în cadrul Universitãþilor ºi Institutelor de formare stând în acelaºi timp la dispoziþia Episcopilor ºi a Superiorilor pentru diferitele probleme de ordin canonic din diecezã. În cazul meu, doctoratul este un pas în formarea necesarã pentru a intra în Corpul diplomatic al Sfântului Scaun, misiune pentru care Arhiepiscopul nostru, Mons. Ioan Robu, m-a trimis la Roma, în toamna anului 2004.

- Ce urmeazã?

- Urmeazã publicarea lucrãrii în limba italianã ºi, într-un viitor apropiat sper, a traducerii în limba românã. La sfârºitul acestei luni voi încheia studiile de diplomaþie urmând apoi sã fiu trimis acolo unde Superiorii vor considera cã pot sã fiu de folos. Îi dorim Pãrintelui Ionuþ mult succes în misiunea pe care o îmbrãþiºeazã în Bisericã. În numãrul viitor al Actualitãþii Creºtine vom avea un dialog ºi cu pãrintele Damian Spãtaru.

AC

Pãrintele Ianuº Sociu

Pe data de 16 iunie se împlineºte un an de când pãrintele Ianuº a trecut la cele veºnice. Dãruirea cu care sfinþia sa a slujit în Biserica noastrã este încã prezentã în memoria multora dintre noi, cei care am beneficiat de rãbdarea ºi povaþa sa. Lungile ore petrecute în confesionalul de la Catedrala Sfântul Iosif nu au fost uitate, iar grupul pe care l-a condus spiritual îl preþuieºte ca pe un vrednic model de urmat în sfinþenie.

Dumnezeu sã-l numere printre sfinþii sãi în slavã. (AC)

17

18

Din viaþa socialã

Solidaritate în faþa dezastrului adus de ape

Fiecare fiinþã, fiecare lucru îºi are drepturile sale: la spaþiu, la aer, cãldurã, la hranã, la îmbrãcãminte etc. Dacã cineva încalcã aceste drepturi sau le îngrãdeºte, mai curând sau mai târziu, pãgubaºul ºi le revendicã! Ori i se restituie, ori ºi le ia cu forþa! Se pare cã ºi cu Fluviul Dunãrea s-a petrecut întocmai.

Pe locurile unde cândva a fost lunca Dunãrii, deci teritoriul ei, s-au construit diguri, s-au construit sate ºi comunitãþi întregi, s-au cultivat terenurile ºi s-a fãcut agriculturã intensivã. ªi aceasta n-a fost rãu! Dar iatã cã, anul acesta, Dunãrea s-a rãzbunat revendicându-ºi drepturile ºi acoperind cu apele ei sate întregi, distrugând mii de case, lãsând mii de familii fãrã adãpost, fãrã agoniseala de o viaþã întreagã, alungându-le pe locuri mai înalte.

Lucrãtorii Asociaþiei Caritas al Arhidiecezei de Bucureºti, ca ºi enoriaºii acesteia, nu au putut rãmâne indiferenþi! Încã de la începutul tragediei au venit în sprijinul celor dezmoºteniþi oferind alimente, îmbrãcãminte, medicamente, pãturi, materiale de igienã personalã, detergenþi, gãleþi, lighene, frigidere, lenjerie personalã. În plus, au fost formate grupuri de persoane religioase, psihologi, asistenþi sociali care sã ducã o razã de speranþã celor disperaþi.

Nici credincioºii Arhiepiscopiei Romano Catolice de Bucureºti nu au rãmas indiferenþi! În duminica din 7 mai, au contribuit la colecta pentru sinistraþi cu suma de 39.640 lei noi (390.640.000 lei).

Echipele Asociaþiei Caritas Bucureºti sunt sãptãmânal în mijlocul celor loviþi de dezastru ºi identificã problemele ºi lipsurile cu care se confruntã sinistraþii. Astfel, fondurile donate cu generozitate vor fi îndreptate spre acoperirea celor mai stringente nevoi: medicamente, produse de igienã, dezinfectanþi, alimente.

Aceasta pentru motivul cã, pe moment, pânã când se vor retrage apele Dunãrii ºi nu se va hotãrî unde sã fie strãmutate gospodãriile, nu poate fi vorba de reconstruirea acestora.

Acum existã pericolul izbucnirii unor epidemii. Apele învolburate ale Dunãrii au adus cu ele tot felul de mizerii. Locurile de unde apa a început sã se retragã emanã un miros insuportabil.

Intervenþiile vor continua luni de zile, necesitând ajutor complex – consiliere, medicamente, produse igienice, alimente, îmbrãcãminte etc. În numele beneficiarilor, Asociaþia Caritas Bucureºti mulþumeºte tuturor celor care au contribuit la aceste acþiuni ºi invocã în continuare sprijinul tuturor pentru a veni în ajutorul semenilor loviþi de dezastru.

Pentru detalii legate de acþiunile în favoarea victimelor inundaþiilor vã puteþi adresa la telefon 021 233 21 34 sau email caritas@mailbox.ro.

Dumnezeu sã vã binecuvânteze ºi sã vã rãsplãteascã înmiit!

Pr Pr.. ALEXANDRU COBZARU Director general – Asociaþia Caritas Bucureºti

Glosar social

Complementaritate

Alãturi de subsidiaritate (concept discutat în numãrul trecut), complementaritatea este un alt principiu care guverneazã buna funcþionare a instituþiilor sociale (ºi nu numai). Formulat pentru prima datã în 1928 de Bohr în domeniul fizicii, principiul c. ºi-a extins rapid aplicaþiile la biologie, antropologie, medicinã, economie, ciberneticã - în ciuda faptului cã accepþiunile sale diferã de la un domeniu sau cercetãtor la altul, producând încã unele controverse. În organizarea societãþii civile, principiul c. constã în recunoaºterea ºi promovarea rolului complementar pe care îl au diversele instituþii ºi organizaþii, astfel încât componentele societãþii sã se completeze ºi sã se sprijine reciproc, fiecare contribuind la binele comun cu “carisma” care îi este specificã. Se evitã astfel situaþiile de tip totalitarist în care unul face (dicteazã) totul iar ceilalþi nimic, precum ºi situaþiile haotice în care toþi fac de toate. Aplicarea principiului c. este implicit un act de încredinþare Duhului Sfânt care împarte oamenilor daruri diferite, dupã planul sãu. complementaritate Termenul are la origine cuvântul latin complere - “a completa, a umple”.

O ºansã pentru fiecare!

Aºa se intituleazã proiectul care mai înainte se numea birou de consultanþã profesionalã.

Acum lucreazã împreunã douã asociaþii, MCL – Miºcarea Creºtinã a Lucrãtorilor ºi Aproapele . Acestea, sub patronajul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti, îºi propun sã dea o mânã de ajutor celor care cautã de lucru sau lucrãtori.

Adresa este aceeaºi: Str. G-ral Berthelot, 19 (lângã Librãria Sfântul Iosif), dar putem fi gãsiþi ºi la tel: 021/2015410 sau 021/2015482 (fax).

Programul este de luni pânã vineri, între orele 15 ºi 19.

Anunþuri

Academia TTeologicã eologicã Anton Durcovici ºi Grupul de teatru biblic Myriam “Astãzi persoanele au mai mare nevoie de ascultare, decât de cuvinte…

Problemele personale,când nu existã cineva cu care sã fie împãrtãºite, pot deveni gigantice ,de temut,derutând de la sensul vieþii,sufocând speranþa.”

Caridanul Carlo Maria Martini.

(Lettera alla Diocesi in occasione del S. Natale 1989) Ascultarea este cuvântul care revine cu insistenþã în Scripturã. Este condiþia pentru a-L întâlni pe Dumnezeu, este calea prin care ne apropiem de El. Aºa cum iubirea de Dumnezeu începe prin ascultarea Cuvântului Sãu, tot astfel iubirea pentru fraþi începe prin a învãþa sã-I asculþi. A primi ºi a asculta o persoanã înseamnã a-i permite sã-ºi exprime toatã bogãþia umanã a unicitãþii sale.

Ascultarea este primul ºi fundamentalul instrument pentru a se ajunge la întrajutorare. Acestea sunt motivaþiile principale care au determinat deschiderea centrului “TE ASCULT”.

Centrul “TE ASCULT” se doreºte a fi un serviciu/instrument prin care un grup de voluntari care, ascultând Cuvântul lui Dumnezeu ºi dorind sã îl punã în practicã, îºi exprimã caritatea faþã de “aproapele” prin: primirea, ascultarea, acceptarea ºi luarea în considerare a oricãrei probleme pe care persoana o manifestã.

La acest centru se pot adresa toate persoanele care simt nevoia sã povesteascã propriile probleme cuiva care sã le înþeleagã, pentru a nu se simþi singure în faþa unor situaþii dificile, necunoscute. Echipa de voluntari a centrului este în permanenþã legãtura cu întreaga gamã de resurse din teritoriu (servicii publice ºi private), ajutând în felul acesta la propunere ºi la gãsirea de soluþii la problemele ridicate.

Centrul “TE ASCULT” este un proiect al Parohiei Catedrala “Sfântul Iosif”, în parteneriat cu MCL ºi Asociaþia “Aproapele” care asigurã formarea continuã ºi supervizarea voluntarilor Centrului.

Centrul este situat în str. G-ral Berthelot, nr 19, lângã Librãria “Sfântul Iosif” ºi este deschis marþi 12-14 ºi sâmbãtã 10-12.

Noi nu judecãm, noi ascultãm ºi îndrumãm!!!

ªi TU poþi:

- sã oferi din timpul tãu semenilor, ascultându-i, dându-le o mânã de ajutor, un sfat, un gând bun, o privire - sã te implici cu responsabilitate în încercarea de a gãsi soluþii la problemele ºi situaþiile semnalate - sã participi la schimbarea atitudinii de indiferenþã a societãþii faþã de nevoile semenilor ºi la crearea unei culturi a solidaritãþii Poþi sã te alãturi echipei noastre devenind

VOLUNTAR Informaþii la Biroul de Asistenþã Socialã Catedrala “Sfântul Iosif” Tel: 2015430 centrul_teascult@yahoo.com

al studenþilor din Institutul Teologic Romano-Catolic

Sfânta TTereza ereza

vã invitã sã participaþi la piesa de teatru

“FEMEIA PÃCà TOASÔ PÃCÃTOASÔ

de Mons. Vladimir Ghika care va avea loc MIERCURI, 7 IUNIE, ora 17,00 la Institutul Teologic Romano - Catolic Sfânta Tereza (aula AUDITORIUM MAXIMUM, etajul IV) - INTRAREA LIBERÃ -

Pentru pãrinþi!

Congregaþia Surorilor Oblate Asumpþioniste anunþã începerea înscrierilor pentru anul ºcolar 2006-2007, la Grãdiniþa Ave din incinta Mãnãstirii „Sfânta Treime”, de pe strada Zeletin, nr.13, din cartierul Bãneasa ( lângã parohia romanã-catolicã „Sfinþii Petru ºi Paul”).

Grãdiniþa va funcþiona cu program scurt, între orele 8-12, cu o grupã mijlocie ( copii de 4 ºi 5 ani).

Pentru înscrieri, informaþii sau detalii, ne puteþi contacta telefonic, la numerele 021/233 01 46; 021/233 01 45 sau pe adresa de e-mail: oa_prov_romania@yahoo.fr Agenþia de turism Mondial Travel organizeazã cu sprijinul Parohiei Popeºti-Leordeni, un PELERINAJ la LOURDES, în perioada 20-31 august 2006. Aici avem ocazia de a face baie în Izvorul Tãmãduitor, de a ne ruga la Grota Apariþiilor, de a parcurge Calea Sfintei Cruci ºi de a merge pe urmele Sfintei Bernadeta, vizitând casa ei natalã. În toate nopþile se oferã cazare ºi mic dejun în hoteluri de 2-3 stele, în CAMERÃ DUBLÃ. Pe drum se viziteazã: VENEÞIA-COASTA DE AZUR (MONACONISA-CANNES)-TOULOUSE-LOURDES-MILANOPEªTERA POSTOJNA (Slovenia).

Preþ: 459Euro+280Ron (transport autocar modern, cazãri hoteluri, mic dejun) 10 Euro reducere pentru clienþii fideli ai Mondial Travel.

Grup minim: 35 persoane - LIMITÃ INSCRIERI 17 IULIE. Rezervãri la Mondial Travel-021/2109527 sau 0724398067 office@mondialtravel.ro

19

20

Istorie ºi Spiritualitate

L e c,t i e d e v i a,t ã Pr Pr.. IOAN CIOBANU

La centenarul Surorilor de Caritate ale Sf. Vincenþiu de Paul, eveniment celebrat cu solemnitate, sâmbãtã 6 mai, în biserica Sacré Cœur din Bucureºti, s-a vorbit mult despre Monseniorul Vladimir Ghika deoarece, datoritã lui, surorile au venit ºi au rãmas în Bucureºti pentru activitãþi caritative.

La data de 17 mai s-au împlinit 52 de ani de când Monseniorul Ghika a murit, ca martir, la Jilava, lângã Bucureºti. Cei care au ºtiut de moartea lui în acel timp au fost urmãriþi ºi au avut interdicþie sã vorbeascã. Unii, mai curajoºi, au lãsat în scris mãrturia lor, care astãzi ne ajutã sã putem cunoaºte adevãrul, ascuns timp de aproape 40 de ani. Din cele cinci biografii scrise în Franþa imediat dupã moartea sa, din mãrturiile scrise de martori ºi din roadele apostolatului sãu, suntem convinºi cã Monseniorul Ghika a trãit o viaþã sfântã ºi a murit ca martir pentru credinþa în Cristos ºi pentru Biserica Catolicã.

Cel care s-a nãscut într-un palat avea sã moarã în celula unei închisori comuniste, ca victimã a unui sistem al rãzbunãrii ºi al urii faþã de cei fideli lui Cristos ºi Bisericii sale, dupã cum se poate observa foarte bine din felul cum a fost urmãrit, arestat, acuzat, judecat ºi condamnat la ani grei de închisoare în condiþiile cele mai inumane. În aceastã revistã au fost publicate multe mãrturii despre Panou viaþa ºi martiriul Servitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika. Din pãcate, puþini martori au mai rãmas în viaþã, iar mãrturia lor ne este cunoscutã.

Mai importantã decât aceste mãrturii este cea a celui în cauzã. La 13 mai 1954, Vladimir Ghika le spunea celor din închisoare: „azi vã ostenesc pentru ultima datã, de acum înainte nu voi mai avea nevoie de nimic, cãci peste 4 zile voi muri”. ªi aºa a fost, în tãcere ºi abandonare, la

17 mai a murit! Cei din apropiere au declarat: a murit un sfânt! Colegilor sãi de suferinþã, despre locul în care se aflau, le spunea: „nimic nu este mai onorabil decât sã fii deþinut pentru cauza lui

Mihai, prinþesa Elisabeta, cumnata Monseniorului, împreunã cu soþul ei, Dimitrie, au hotãrât sã însoþeascã familia regalã în exil. Fiind invitat ºi Vladimir, el a refuzat sã pãrãseascã România spunând: „dacã Dumnezeu mã vrea aici, rãmân aici...” Înainte de moarte ºi în lipsã de preot, epuizat de suferinþã, muribundul Ghika a declarat cu voce tare: „mor cu conºtiinþa împãcatã cã am fãcut tot ce am putut, deºi nu întotdeauna tot ce a trebuit, pentru adevãrata Bisericã a lui Cristos, într-o perioadã tristã pentru þara mea ºi pentru întreaga lume civilizatã.” Viaþa grea ºi inumanã din închisoarea comunistã, cu toate mijloacele de torturã fizicã ºi psihicã, nu au reuºit sã-i limiteze libertatea; miliþienii asemeni unor cãlãi, nu i-au înfrânt curajul; rãzbunarea ºi ura comunistã nu iau putut stinge iubirea,chiar dacã de 52 de ani a dispãrut din mijlocul nostru în mod fizic. Deºi aproape 40 de ani s-a aºezat tãcerea peste memoria lui, el a rãmas între noi, în mod spiritual în inimile celor care l-au cunoscut ºi în cei care, prin ei, au putut sã-l cunoascã. Din ce în ce Monseniorul Ghika este mai cunoscut ºi iubit. Cu credinþã continuãm sã ne rugãm la Dumnezeu pentru obþinerea harului beatificãrii lui, cu speranþã cerem mijlocirea lui ºi cu dragoste ne strãduim sã-l facem cunoscut, expus la Memorialul victimelor comunismului sã-i imitãm virtuþile ºi exemplul bun si al rezistenþei pe care ni l-a lãsat.

Cristos...închisoarea nu este altceva decât Din experienþa vieþii ºtim cã instinctul de locul unde sufletul este în fine liber sã supravieþuire ne împinge sã ne apãrãm aleagã...Referitor la timpul în care a trãit propria viaþã. Monseniorul Vladimir Ghika spunea: „mi-e ruºine de urmaºii noºtri, ce nu ºi-a apãrat viaþa, de bunã voie ºi-a oferit vor spune ei despre noi care am trãit întrviaþa pentru Cristos ºi pentru oamenii sãi. un secol stãpânit de douã cãrþi sub nivelul Ceea ce a reuºit Monseniorul Ghika este semidoctismului: Mein Kamph (Hitler) ºi semnul manifestãrii unei vieþi superioare ºi Capitalul (Marx) ?” nemuritoare, a unei iubiri desãvârºite. De Dupã abdicarea forþatã a regelui aceea este considerat un martir ºi un sfânt.

Ecumenism

,

<

Pasi, impreuna spre Sibiu 2007 Pr Pr.. dr dr.. VASILE CIOBANU

Episcopul Giuseppe Maria Molajoni (1780 -1859) De numele episcopului Giuseppe Maria Molajoni se leagã în special amenajarea, la Bucureºti, a primei reºedinþe episcopale din Calea Cãlãraºilor, între anii 1844 – 1847.

Activitatea sa în calitate de episcop de Nicopolis ad Hystrum (din 1825) este însã deosebit de vastã, incluzând acþiuni de refaceri sau construiri de noi biserici ºi case parohiale, redeschiderea, la Bucureºti, a ªcolii parohiale, de bãieþi, de doctrina creºtinã (din 1831, ºcoalã mixtã), fondarea, la Bucureºti, în 1844, a Institutului ºcolar de fete, ºi fondarea, în 1830, a ªcolii parohiale de la Craiova. A proiectat, fãrã sã-l materializeze însã, un seminar pentru clerul indigen din Valahia.

Episcopul Molajoni a condus destinele episcopiei ºi ale Vicariatului Apostolic al Valahiei în condiþii dificile de rãzboaie, foamete, boli, dar, cu toate acestea, este autorul a numeroase iniþiative pastorale ºi culturale. Totul avea sã se nãruie însã la 4 aprilie 1847, atunci când la Bucureºti a izbucnit focul cel mare ce a distrus complexul reºedinþei episcopale ºi ºcolile catolice.

Bãtrân ºi afectat de cele întâmplate, s-a retras în Italia, la Roma, iar apoi la Monte Argentaro, unde a murit la 13 iulie 1859. A fost înmormântat în biserica San Giuseppe din Monte Argentaro.

Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOª

Deoarece drumul spre a Treia Adunare Ecumenicã Europeanã (EEA3) de la Sibiu, din 2007, e constituit ºi de paºi premergãtori fãcuþi împreunã la nivel local, în perioada 8-9 mai 2006 s-a desfãºurat la Academia Teologicã de la Sâmbãta de Sus o întâlnire de lucru organizatã sub egida AIDRom, la care am avut onoarea de a participa în calitate de reprezentant al bisericii noastre catolice.

Practic, a fost vorba de o întâlnire care se înscrie în cea de-a doua etapã de pregãtire, constituitã din întâlniri naþionale sau regionale, organizate pe tot cuprinsul continentului nostru european.

Dupã cum a fost subliniat ºi în articolul din numãrul trecut al revistei noastre diecezane (4/ 2006, p.21), scopul declarat al acestei Adunãri Ecumenice este de a “realiza un pelerinaj simbolic pentru a cunoaºte bogãþiile diverselor tradiþii creºtine ºi pentru a redescoperi rãdãcinile creºtine ale Europei”. În acest sens ne-am întâlnit mai mulþi reprezentanþi ai bisericilor din România ºi au fost prezentate diferite referate foarte interesante, necesare în drumul nostru de apropiere reciprocã, precum ºi pentru învingerea “suspiciunii, a inerþiei ºi a nerãbdãrii, adevaraþii duºmani ai ecumenismului”.

A fost reluatã ºi aprofundatã tema întâlnirii ecumenice de anul viitor de la Sibiu (EEA3): “Lumina lui Cristos ne lumineazã pe toþi. Speranþã de reînnoire ºi de unitate în Europa”. Mai întâi, domnul dr. Daniel Buda (Facultatea de Teologie Ortodoxã din Sibiu) – membru al Comitetului de organizare al EEA3 a fãcut o prezentare, în linii mari, a coordonatelor întâlnirii ecumenice care va avea loc la Sibiu în perioada 4-9 septembrie 2006. Printre temele care vor face obiectul aprofundãrii, al rugãciunii ºi al meditaþiei comune vor fi: unitate, spiritualitate, mãrturia creºtinã comunã, creaþia, libertatea, migraþia etc. Vor fi constituite 8 forumuri de discuþii ºi aprofundãri pentru cei cca. 2.500 de participanþi oficiali din întreaga Europã. În ziua de 9 septembrie va avea loc o întâlnire festivã, comunã, a tuturor creºtinilor în piaþa mare din Sibiu, ziua premergãtoare (8 septembrie) fiind lãsatã la latitudinea fiecãrei confesiuni, sã o sãrbãtoareascã în propriul stil ºi tradiþie.

Cât priveºte referatele ºi comunicãrile, dupã o privire retrospectivã fãcutã de rev. Ecaterina Soos (Biserica Reformatã – Stejeriº/Mureº) asupra întânirii ecumenice de la Porto Alegre, a urmat un referat despre luminã la Sfinþii Pãrinþi al pr. prof. dr. Ioan Caraza (Facultatea de Teologie Ortodoxã Bucureºti).

Apoi a urmat referatul teologic al subsemnatului despre modurile prezenþei lui Isus Cristos în cultul liturgic ºi în viaþa credincioºilor. Practic, a fost vorba de o prezentare, în paralel, a viziunii sacramentale a Conciliului Vatican II (mai ales SC si LG) ºi a viziunii pãrintelui prof. dr. Dumitru Stãniloae vis-à-vis de acest subiect, concluzionându-se cã, în acest punct central al teologiei ºi practicii sacramentale, apropierea dintre confesiunile creºtine este mult mai mare decât s-ar putea bãnui la prima vedere… Lumina dumnezeiascã ne lumineazã pe toþi, chiar dacã în mod diferit, conducându-ne la o tot mai intensã comuniune ºi intensitate a vieþii creºtine.

Ultima comunicare, cea a rev. dr. Johannes Klein (Biserica Evanghelicã – Fãgãraº) a considerat bogãþia sensului luminii în Sf. Scripturã, mai ales în scrierile veterotestamentare. De asemenea, s-au conturat ºi unele iniþiative pentru viitorul mai apropiat, în speranþa cã marea întâlnire ecumenicã de la Sibiu, din 2007, va fi pregãtitã în mod intens atât de fiecare confesiune creºtinã, cât ºi împreunã, în acelaºi timp nutrind speranþa cã EEA3 ne va gãsi mult mai apropiaþi decât suntem, poate, în momentul de faþã.

21

22

Media

Întâlnirea Naþionalã a Operatorilor de Media Catolicã (INOMC) Baia Mare 2006

Pr Pr.. FRANCISC UNGUREANU

Reprezentanþi ai celor unsprezece dieceze ºi eparhii din România s-au reunit în cadrul Întâlnirii Naþionale a Operatorilor de Media Catolicã, în perioada 16-20 mai, în Mãnãstirea Sfânta Maria a surorilor din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare din Baia Mare, pe teritoriul Eparhiei Greco-Catolice de Maramureº.

Scopul principal al întâlnirii a fost acela de a aprofunda tehnicile de comunicare pentru a organiza o strategie ºi o campanie media ºi de a aplica aceste tehnici pentru proiectele media pe care le au Bisericile noastre locale.

Participanþii s-au bucurat de prezenþa Preasfinþitului Ioan ªiºeºtean, Episcopul Eparhiei de Maramureº, a pãrintelui Vicar General Simion Ilieº ºi a domnului Dan Tomozei, preºedintele Ligii Jurnaliºtilor din Sibiu. Acesta din urmã a fãcut o prezentare a tehnicilor necesare în organizarea unei campanii media ºi în alcãtuirea unei strategii pentru a promova un proiect sau a apãra un obiectiv. Întâlnirea a fost o bunã ocazie pentru un real schimb de experienþã ºi de analizã a unor proiecte din toate diecezele ºi în toate domeniile de activitate. O atenþie specialã a fost datã Întâlnirii Ecumenice Europene de la Sibiu ºi problemelor ivite la Catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureºti.

Comunitatea operatorilor media au propus ºi noi membri pentru Comisia Media pentru înlocuirea pr. Marþian (secþiunea Birouri de presã – limba românã) cu pr. Adin Pop, Director al Biroului de Presã al Arhiepiscopiei Greco-Catolice de Alba Iulia ºi Fãgãraº ºi a pr. Francisc Ungureanu (secretar) cu pr. Francisc Doboº, purtãtor de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti În ultima zi, participanþii au avut ocazia sã asculte o conferinþã despre tradiþiile maramureºene, susþinutã de profesorul Bogdan Neagota de la Cluj, iar în a doua parte a zilei, gazdele au organizat un pelerinaj prin Maramureº, care a inclus printre obiective Penitenciarul de la Sighet, Sãpânþa ºi Bârsana.

Mulþumim Bunului Dumnezeu pentru timpul de comuniune oferit cu aceastã ocazie, mulþumim gazdelor ºi organizatorilor, pãrintelui Angel Zareczki, surorilor baziliene, ºi conferenþiarilor.

Urmãtoarea INOMC va avea loc în luna mai a anului 2007, întrun loc ce se va stabili ulterior.

Din Mesajul Sfântului Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea

Media: o reþea de comunicare, comuniune ºi cooperare Preaiubiþi fraþi ºi surori,

1. În urma recentei aniversãri a 40 de ani de la încheierea Conciliului ecumenic Vatican II, sunt bucuros sã amintesc de Decretul acestuia privind Mijloacele de Comunicare Socialã, Inter mirifica, care recunoaºte în mod special puterea mass-media de a influenþa întreaga societate umanã. Necesitatea folosirii acestei puteri în folosul întregii omeniri m-a impulsionat, în acest prim mesaj al meu pentru Ziua Mondialã a Comunicaþiilor Sociale, sã reflectez pe scurt asupra ideii de media ca reþea de facilitare a comunicãrii, comuniunii ºi cooperãrii...

2...Iluminarea conºtiinþelor indivizilor ºi ajutorul dat la modelarea gândirii lor nu este niciodatã o sarcinã neutrã. Comunicarea autenticã pretinde curaj ºi hotãrâre. Cere hotãrârea celor care lucreazã în media de a nu se lãsa copleºiþi de greutatea atâtor informaþii, ºi de a nu se mulþumi cu adevãruri parþiale sau provizorii. În schimb necesitã atât cãutarea cât ºi transmiterea a ceea ce constituie fundamentul ºi sensul ultim al existenþei umane, personale ºi sociale (cf. Fides et ratio, nr. 5). Astfel, mass-media pot sã contribuie în mod constructiv la propagarea a tot ceea ce este bun ºi adevãrat... În concluzie, mã întorc la cuvintele încurajatoare ale Sfântului Paul: Cristos este pacea noastrã. În El noi suntem una (cf. Efeseni 2,14). Sã dãrâmãm împreunã zidurile de ostilitate care ne despart ºi sã construim comuniunea de iubire dupã planul Creatorului fãcut cunoscut nouã prin Fiul Sãu! ____________________________________________________________ Traducere: Radu ºi Oana Capan; © www.catholica.ro

Centrul de Comunicaþii Sociale Angelus Communications al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti mulþumeºte celor care au susþinut financiar prin colecta din 28 mai: Parohiile Fecioara Maria Îndureratã (Bucureºtii Noi), Adormirea Maicii Domnului (Drumul Taberei), Sacré Cœur (Biserica Francezã), Sfânta Tereza, Preasfântul Mântuitor (Biserica Italianã), Sfânta Fecioarã Maria Reginã (Cioplea), Fericitul Ieremia (Chitila).

Lecturi

Daniel Ange - „Trupul „„T Trupul tãu este fãcut pentru iubire” ANA-MARIA BOTNARU

Ed. Sapientia, Iaºi, 2006; 263 p.

„Ar trebui sã mãrturiseºti care este cel mai cumplit motiv de suferinþã: nimeni nu are nevoie de tine. Nimeni nu te cautã. Nu eºti de folos, nu-i eºti necesar nimãnui. Atunci, la ce bun sã mai fii pe lume? De fiecare datã când te implici într-o relaþie sexualã, inima ta îi strigã celuilalt: Chiar contez pentru tine? Chiar exist pentru tine?

Spune-mi cã nu sunt singur pe lume!” Aceasta este radiografia exactã ºi nãucitoare pe care Daniel Ange o face sufletului modern, dezamãgit ºi pustiit. Revoluþia sexualã, „emanciparea“, „eliberarea” nu au adus „paradisul“ promis. Dimpotrivã: nerefuzânduºi nici o plãcere, refuzând în schimb orice criteriu moral, refuzând sã asculte de glasul inimii, schimbând partenerii ca pe ºosete, tratând propriul trup ºi pe al altora ca simplu obiect, omul de astãzi este îngrozitor de singur. Prea puþini cred cu adevãrat în iubire ºi au ºansa sã o trãiascã. Modernul, orbit de trufie, s-a aruncat în braþele cãlãului: sexul a ucis iubirea ºi i-a luat locul.

Daniel Ange scrie o carte curajoasã ºi necesarã. Mãrturisesc cã mã temeam de tonul doctoral-moralizator, care pune pe fugã pe oricine. Ei bine, nu. Daniel Ange ºtie despre ce vorbeºte. ªi o face tremurând de emoþie cã ar putea rãni pe cineva, o face cu iubire ºi refuzând categoric sã judece sau sã condamne.

Cele trei capitole: „Urgenþa maximã: sã reinventãm iubirea”, „Trupul: aºa cum apare pe radarul inimii“ ºi „Iubirea trezeºte iubirea“ sunt completate cu un consistent dosar de mãrturii. Pagini cutremurãtoare, pline de slãbiciune, de suferinþã ºi de dezamãgire, dar ºi de luminã, de putere ºi de speranþã...

Mi-a plãcut mult inteligenþa, smerenia ºi luciditatea cu care demonteazã minciunile ºi cliºeele referitoare la sexualitate. Nu, virginitatea nu e o ruºine. Nu, adulterul nu e un pãcat lesne iertãtor.

Nu, masturbarea nu e deloc naturalã ºi benignã. Nu, fãrã acordul inimii ºi al minþii nu avem parte de iubire, ci de minciunã. Avortul e o crimã. Prostituþia (de ambe sexe) e sinucidere fizicã ºi sufleteascã. Homosexualitatea, dacã nu reprezintã o opþiune asumatã voit ºi conºtient, atunci trebuie privitã ca o cruce.

Autorul îºi pune în gardã cititorii împotriva opiniilor comune în societatea contemporanã: ele mint, obligã ºi strivesc. Sunt extrem de periculoase, mai ales pentru adolescenþi. Dacã nu aderã la ele, sunt imediat izolaþi ºi ridiculizaþi. Dacã le îmbrãþiºeazã, sunt luaþi de val ºi se pot pierde. Soluþia? Discernãmântul. Dumnezeu ne-a dat tuturor ºi inimã, ºi minte. Sã le folosim cum trebuie. ªi, mai ales, sã nu ne minþim pe noi înºine.

Imaginea lumii contemporane e înfricoºãtoare, iar avertismentul e sever: „Îmbãtatã de puterea, bogãþiile ºi ºtiinþa sa, omenirea se joacã de-a ucenicul vrãjitor; crede cã totul îi este

permis, cã totul este posibil. Se joacã cu viaþa sa, glumeºte cu iubirea, se amuzã pe seama trupului, flirteazã cu moartea. Dacã îi smulgi vieþii Iubirea, iubirea se întoarce împotriva vieþii”. Câteva exemple: avortul, destrãmarea familiei, manipularea geneticã, SIDA, sinuciderile în rândul tinerilor.

Formulãrile aforistice, nu puþine, sunt presãrate de-a lungul acestor pagini ºi însoþesc cititorul într-o cãlãtorie a durerii ºi a speranþei: „Iubirea fãrã adevãr: flirt. Adevãrul fãrã iubire: zero”.

Daniel Ange îndrãzneºte, în cartea sa, o presupoziþie pentru mine uluitoare: cei care cad pradã desfrâului (de orice naturã) îl cautã de fapt, cu disperare, pe Dumnezeu. Iar când l-au regãsit, dupã ce au avut curajul sã-ºi priveascã fãrã complezenþã pãcatul, atitudinea lor se schimbã radical.

E nevoie de luminã ºi de adevãr, de discernãmânt ºi de curaj: lumina de a distinge între adevãr ºi minciunã, curajul de a alege sã rosteºti adevãrul, puterea de a face binele, chiar dacã þi se pare cã eºti slab ºi singur împotriva tuturor.

Una dintre cele mai frumoase mãrturii din aceastã carte îi aparþine unui tânãr homosexual. Povestea sa, de o sinceritate dezarmantã, poate fi rezumatã în trei momente: (i) suferinþa: „ªtiu cum e ºi când plângi ºi ai vrea sã ai pe cineva care sã te ia în braþe. ªtiu ºi zilele când ajungi sã te iubeºti atât de puþin, ba chiar te urãºti ºi-þi doreºti moartea.“, (ii) stupoarea în faþa iubirii divine: „Cel Sfânt, Cel Bun, Cel Perfect. Isus, crucificat prin pãcatul meu, ºtia de mine ºi mã iubea.”, (iii) „reþeta“ sa: lauda lui Dumnezeu („mai ales când îþi este greu, când pare « contraindicat »“) ºi abandonul („Eu nu pot ºi nu înþeleg, aºa cã tu, Doamne, fã cum ºtii; fac rãul pe care nu vreau sã-l fac. Ei bine, Doamne, fie-þi milã!”).

Acesta e mesajul central al cãrþii: „Eºti iubit cu o iubire absolut unicã! ªi dacã Dumnezeu nu ar mai trimite asupra ta în fiecare fracþiune de secundã o privire încãrcatã de tandreþe, o privire care îþi dã clipã de clipã viaþã, ai înceta chiar în secunda aceea sã mai exiºti. Existenþa ta este întreþinutã de o iubire continuã, iar tu habar nu ai...”

Cel care a pãcãtuit are nevoie de lacrimi: dar nu de lacrimile deznãdejdii, ca Iuda, ci de lacrimile pocãinþei ºi ale iubirii, ca Petru. Dumnezeu ne cunoaºte ºi ne iubeºte: în slãbiciunea noastrã se oglindeºte atotputernicia sa. Pãcãtosul poate cã se saturã de el însuºi ºi de pãcatul sãu, dar Dumnezeu nu refuzã nimãnui iubirea ºi iertarea. El, care e Iubire veºnicã, ne aºteaptã: „Iatã, eu stau la uºã ºi bat…“ Daniel Ange le strigã tinerilor asurziþi de zgomotul ºi de zarva lumii: TRUPUL TÃU ESTE FÃCUT PENTRU IUBIRE! Îl aude cineva?

23

24

ªtiri

Papa cere medicilor creºtini sã apere viaþa celor neajutoraþi Cu ocazia Congresului Mondial al Federaþiei Asociaþiilor Medicilor Catolici (FIAMC), desfãºurat la Barcelona (Spania) în luna mai, Sfântul Pãrinte a adresat un mesaj prin care îi încurajeazã pe medici sã apere viaþa celor mai neajutoraþi, în special a copiilor nenãscuþi, a bãtrânilor ºi a bolnavilor în fazã terminalã.

Tema întâlnirii a fost “Medicii catolici ºi provocarea sãrãciei în era globalizãrii”.

Sfântul Pãrinte i-a invitat “sã fie conºtienþi de relaþia strânsã care existã între sãnãtate ºi promovarea persoanei umane, evitând acea viziune ambiguã ºi reductivã a sãnãtãþii care nu þine cont de toate aspectele persoanei. De fapt, înalta demnitate a persoanei umane implicã responsabilitatea gravã de a veghea asupra sãnãtãþii ei ºi de a avea grijã, înainte de toate, de cei care nu sunt

capabili sã se apere singuri, precum copiii nenãscuþi, sau cei care nu se pot îngriji singuri, precum bãtrânii sau bolnavii terminali”.

Papa le-a amintit medicilor catolici cã “pentru a sluji sãnãtatea cu fidelitate ºi respect faþã de demnitatea umanã, este necesar sã ne aþintim privirile asupra lui Cristos, care ºi-a asumat dimensiunea umanã cu bolile ºi limitele ei, transfigurându-i imaginea prin înviere”.

Congresul a publicat o “Declaraþie Ecumenicã” în favoarea vieþii, a demnitãþii umane ºi a sãnãtãþii, realizatã de

“Codul lui da Vinci” – un “semn al timpurilor” care îi cheamã pe creºtini sã dea mãrturie despre credinþa lor

Asociaþia Catolicã Mondialã pentru Comunicare (SIGNIS) a prezentat pe situl www .signis.net o recenzie a filmului www.signis.net “Codul lui Da Vinci”, despre care spune cã Biserica are foarte puþine motive de îngrijorare. Mulþi creºtini, provenind din diferite medii ºi având diferite sensibilitãþi, au fost foarte îngrijoraþi cu privire la lansarea filmului “Codul lui Da Vinci”. Totuºi, departe de a fi o capodoperã cinematograficã, filmul este doar o modalitate de petrecere a timpului liber.

Legat de acest subiect, la Roma, în cadrul Univesitãþii Pontificale “San Tommaso d’Aquino” (Angelicum) Asociaþia Romanã de Studii ºi Solidaritate, în colaborare cu Asociaþia Keiron, a organizat o dezbatere cu tema“Codul lui da Vinci – reflecþii asupra raportului dintre realiate ºi ficþiune”.

Prezent la dezbatere, pãrintele Bruno Esposito,O.P., Vicerector al Univesitãþii ºi profesor de Drept Canonic, a afirmat faptul cã aceastã carte “trebuie sã fie înþeleasã ca un “semn al timpurilor” care se adreseazã tuturor creºtinilor invitându-i “sã dea semne” despre credinþa lor ºi a sugerat sã înfruntãm fenomenele gen “Codul lui Da Vatican.va

Vatican Information Service (VIS)

reprezentanþi catolici, anglicani, reformaþi ºi ortodocºi, al cãrei scop este “ca mesajul creºtin referitor la respectul faþã de viaþa umanã ºi faþã de demnitatea sa sã poatã fi transmis în societate, mai ales printre profesioniºtii sãnãtãþii (...) Dorim sã participãm, împreunã cu toþi oamenii de bunã voinþã, la rãspândirea unei culturi a vieþii în contrast cu cultura morþii”.

Vinci” nu printr-o atitudine de apãrare ºi de contestare, ci printr-un examen de conºtiinþã pe care creºtinii trebuie sã ºi-l facã, angajânduse într-o nouã evanghelizare.

Joan-Andreu Rocha Scarpetta, profesor la Universitatea Pontificalã “Regina Apostolorum” ºi Director de Master în Bisericã, Ecumenism ºi Religii, a afirmat cã “Lucrarea lui Dan Brown este un termometru cultural care ne face sã reflectãm asupra religiozitãþii contemporane”, insistând asupra posibilitãþii de a crea confuzii în acele persoane care nu au “instrumentele necesare de discernãmânt care sã le ajute sã înþeleagã ce este în spatele textului”. A adãugat “trebuie sã recuperãm naraþiunea creºtinã”, explicând cã succesul unui roman cum este “Codul lui Da Vinci” nu poate fi înþeles decât într-un context în care se încearcã “o punere laolaltã a teoriei conspiraþiei ºi a complotului împreunã cu elemente religioase ºi cu o intrigã bunã, care însã nu trebuie sã fie confundatã cu o literaturã bunã”.

Dezbaterea a fost încheiatã de un apel adresat de pãrintele Bruno Esposito tuturor credincioºilor, ca ei sã încerce sã “dea semne” ale credinþei lor ”împotriva relativismului ºi a lipsei de conþinut pe care le demonstreazã omenirea (...) Provocarea trebuie sã ne-o adresãm nouã înºine, nu celor care vând aceastã carte sau filmul”.

Paginã realizatã de CRISTINA ªOICAN Agenzia Internazionale di notizie ZENIT

Pelerin la Vatican

<<<

,

, ,

din cca caallaatoria toria apostolic apostolicaa iinn Polonia Polonia apostolica Flash-uri din Flash-uri ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

“Credeþi în puterea preoþiei voastre!”

Joi, 2255 mai mai, în prima zi a vizitei în Polonia, Papa Joseph Ratzinger s-a întâlnit, la Varºovia, în Catedrala “Sfântul Ioan”, cu clerul polonez ºi a îngenunchiat, în rugãciune, la mormântul Cardinalului ªtefan Wyszynski. În discursul sãu, Benedict al XVI-lea i-a amintit pe „mãrturisitorii eroici ai credinþei” din istoria Poloniei, printre care pe Cardinalul ªtefan Wyszynski ºi pe sfinþii ºi oamenii de rând care „au rãmas statornici în corectitudine moralã, autenticitate ºi bunãtate, fãrã sã cedeze niciodatã în faþa neîncrederii ºi care nu s-au lãsat abãtuþi de puterile întunericului”.

Pornind de la acest exemplu, Papa Ratzinger a adresat preoþilor o electrizantã exortaþie, spunând: „Credeþi în puterea preoþiei voastre! Tot ceea ce sãvârºiþi, o faceþi nu în numele vostru ci în numele lui Cristos, care vrea sã se foloseascã de buzele voastre ºi de mâinile voastre, mâini care, dupã ce au primit ungerea sfântã, nu mai pot sluji egoismul, ci trebuie sã transmitã în lume mãrturia iubirii sale”. Repetând motto-ul pelerinajului în Polonia: „Rãmâneþi tari în credinþã!” (1Cor 16,13), Benedict al XVI-lea l-a încredinþat ºi preoþilor, îndemnându-i astfel: „Fiþi autentici în viaþa voastrã ºi în slujirea voastrã. Fixându-vã privirea spre Cristos, duceþi o viaþã modestã, solidarã cu credincioºii la care sunteþi trimiþi.

Slujiþi tuturor!”. Un moment neprevãzut în programului oficial al vizitei în Polonia a fost în seara de joi când Papa Benedict al XVI-lea a ieºit la fereastra sediului nunþiaturii apostolice din Varºovia, rãspunzând tinerilor care-l aclamau, scandându-i numele. Papa le-a rãspuns binecuvântându-i ºi salutându-i cu afecþiune.

“Iubirea ºi adevãrul nu pot fi separate”

Vineri, 26 mai mai, la Liturghia celebratã în Piaþa Pilsudski din Varºovia, papa a reluat o temã devenitã laitmotiv al pontificatului sãu: legãtura strãnsã dintre iubire ºi adevãr, fãrã de care nu putem fi coerenþi în credinþã. În acest sens, Sfântul Pãrinte a spus: “E necesar sã acceptãm învãþãturile Bisericii chiar dacã sunt incomode. Iubirea ºi adevãrul nu pot fi separate” În aceiaºi zi, în jurul orei 16, Papa Benedict al XVI-lea a sosit la Czestochowa, deplasându-se la bordul unui elicopter de la aeroportul din Varºovia la elioportul din Czestochowa unde se aflã sanctuarul Jasna Gòra, cel mai renumit sanctuar marian din Polonia. Benedict al XVI-lea a fost salutat, în faþa capelei sanctuarului, de superiorul general al Cãlugãrilor Paulini, apoi s-a recules în rugãciune în faþa icoanei Preasfintei Fecioare.

L-a întâlnirea cu cãlugãri, cãlugãriþe, seminariºti ºi reprezentanþi ai noilor miºcãri ecleziale, care a avut loc în afara zidurilor mãnãstirii, Sfântul Pãrinte a rostit un discurs în care ne învãþa, printre altele, cum sã ne comportãm la „ºcoala” Sfintei Fecioare Maria, spunând: „Dragii mei prieteni, avem nevoie de un moment de tãcere ºi de reculegere pentru

a ne pune la ºcoala ei, pentru ca ea sã poatã sã ne înveþe cum sã trãim din credinþã, cum sã creºtem în credinþã, cum sã rãmânem în contact cu misterul lui Dumnezeu în evenimentele obiºnuite, de zi cu zi, din vieþile noastre”.

„Cine vrea sã înþeleagã un poet, trebuie sã se ducã în þara sa”

Sâmbãtã, 27 mai, în cea de-a treia zi a cãlãtoriei în Polonia, Papa Benedict al XVI-lea a vizitat Wadowice, oraºul natal al lui Ioan Paul al II-lea, mergând apoi la sanctuarul Patimilor Domnului (Kalwaria) ºi la cel al Divinei Milostiviri de la Lgiewniki „Am voit sã mã opresc aici, la Wadowice, a spus Benedict al XVIlea, în locurile în care a încolþit ºi s-a dezvoltat credinþa lui Ioan Paul al IIlea, spre a mã ruga împreunã cu voi aºa încât sã fie ridicat curând la slava altarelor. Citându-l pe marele poet german Goethe, Papa Ratzinger a spus: „Cine vrea sã înþeleagã un poet, trebuie sã se ducã în þara sa. Astfel, pentru a înþelege viaþa ºi ministerul lui Ioan Paul al II-lea era necesar sã vin în oraºul sãu natal. El însuºi a mãrturisit cã aici, la Wadowice, a început totul: a început viaþa, a început ºcoala, studiile ºi teatrul ºi tot aici a început preoþia”.

Sâmbãtã seara, Joseph Ratzinger s-a aflat, în Parcul Blonie din Cracovia, în mijlocul a circa un milion de tineri cãrora le-a spus: „Nu vã fie teamã sã mizaþi pe Cristos, nu vã fie teamã sã construiþi casa vieþii voastre în Bisericã ºi cu Petru!”.

„Rãmâneþi tari în credinþã, rãmâneþi tari în speranþã, rãmâneþi tari în iubire!”

Duminicã, 28 mai mai, în ultima zi a cãlãtorie sale apostolice, Papa Benedict al XVI-lea a prezidat Sfânta Liturghie (în Parcul Blonie, din Cracovia), celebrare la care au luat parte circa un milion ºi jumãtate de credincioºi pe care Joseph Ratzinger i-a „îmbrãþiºat” cu cuvintele: “La începutul celui de al doilea an al pontificatului meu, am venit în Polonia din cerinþa inimii, ca pelerin pe urmele predecesorului meu. Voiam sã respir aerul patriei sale. Voiam sã privesc pãmântul unde s-a nãscut ºi unde a crescut, pentru a-mi asuma slujirea neobositã faþã de Cristos ºi faþã de Biserica universalã”.

Duminicã dupã-amiazã, cãlãtoria apostolicã a Papei Benedict al XVI-lea în Polonia s-a încheiat cu vizita la fostele lagãre de exterminare naziste de la Auschwitz ºi Birkenau, locuri de teroare ºi martiraj, devenite simboluri ale Holocaustului ºi unde, în profundã reculegere, Sfântul Pãrinte a spus: „(...) în aceastã atitudine de tãcere ne închinãm profund în adâncul nostru, în faþa mulþimii nenumãrate a celor care au suferit ºi au fost duºi la moarte; totuºi aceastã tãcere devine apoi un strigãt puternic de iertare ºi de reconciliere, un strigãt cãtre Dumnezeul cel Viu de a nu mai îngãdui niciodatã aºa ceva”.

25

26

Viaþa consacratã

Misionarele

Cãsnicia fericitã Cãsnicia fericitã de Ignacio Larrañaga (Editura Pauline 2006, 128 pagini) este o carte complexã, cu o tematicã bogatã ºi incitantã. Când mi s-a propus sã o traduc, am acceptat cu bucurie: cunoºteam deja autorul, ale cãrui cãrþi, traduse în multe limbi, au atins adesea peste douãzeci de ediþii! M-am bucurat ºi pentru cã mã gândeam cã aceastã carte îmi va fi de folos mie personal, în cariera de soþie.

Despre Cãsnicia fericitã s-ar putea spune multe lucruri: mã voi limita sã scot în evidenþã patru calitãþi ºi douã potenþiale pericole. În primul rând, este o carte scurtã (prima calitate).

Acest lucru o face accesibilã chiar ºi persoanelor foarte ocupate, care nu dispun de mult timp. În plus, cartea este bine închegatã (a doua calitate), fiind astfel structuratã încât, la nevoie, poate fi cititã ºi pe sãrite, la întâmplare sau la alegere, pe capitole tematice. Fireºte, cel mai bine este sã fie cititã, prima datã, din scoarþã în scoarþã, ºi apoi pãstratã în casã ca un îndrumar, aºa cum pãstrãm ghidurile de sãnãtate sau cãrþile despre creºterea copiilor.

A treia calitate, care decurge din a doua, este realismul. Cãsnicia fericitã este o carte “cu picioarele pe pãmânt”, o carte care ne deschide ochii ºi ne elibereazã de multe prejudecãþi.

Totuºi, în ciuda abordãrii care pare uneori chiar durã, Cãsnicia fericitã nu e lipsitã de romantism, de poezie ºi de umor de bunã calitate, trãsãturi care o fac sã fie o lecturã pasionantã.

Cu ideea de pasiune ajungem la a patra calitate: dragostea de oameni. De fiecare datã când trateazã o problemã spinoasã, autorul se grãbeºte sã precizeze cã nu expune aceste aspecte doar ca sã-l lase apoi pe cititor pradã descurajãrii, ci dimpotrivã, o face pentru a putea gãsi împreunã calea spre o fericire durabilã, prin depãºirea rãului prin bine.

Prin poziþia adoptatã, Larrañaga este un temerar, ºi el ºtie cã într-o cãsnicie e nevoie de mult curaj. E nevoie ºi de multã dragoste ºi sprijin, nu numai între soþi, ci ºi din partea familiei ºi a prietenilor, ºi Larrañaga le oferã cititorilor toatã iubirea inimii sale. E nevoie de realism, iar Larrañaga nu ocoleºte nici un aspect dificil, ci îl analizeazã în profunzime, propunând soluþii viabile. Dar, deºi discutã din plin despre slãbiciunile omeneºti, autorul nu condamnã. Nu condamnã nici mãcar atunci când atinge problema rãului sãvârºit cu bunã ºtiinþã, ci tace, ca unul care ºtie cã numai Dumnezeu are dreptul sã judece.

Ajung aici la cele douã pericole care ne pot întâmpina citind cartea.

Fiind o amplã expunere a slãbiciunilor omeneºti, cu siguranþã cititorul va recunoaºte la un moment dat, în paginile cãrþii, defectele soþului sau pe ale soþiei. Pericolul e sã foloseascã aceastã carte ca pe o armã în “lupta” împotriva defectelor tovarãºului de viaþã, cãutând justificãri cu care sã arate cã el sau ea are dreptate, ºi nu celãlalt.

Dar toþi suntem oameni, toþi avem limite. Citind cu atenþie, ne vom regãsi ºi propriile defecte. Poate apãrea atunci al doilea pericol – cel al descurajãrii ºi al apatiei: dacã toþi suntem pãcãtoºi, ce rost are sã încercãm sã schimbãm lucrurile? Larrañaga rãspunde: are rost, pentru cã fericirea e posibilã, ºi în ochii lui Dumnezeu, cu ochii lui Dumnezeu, nu e niciodatã prea târziu sã începi a fi fericit. *** Spuneam la început cã m-am bucurat sã traduc cartea, gândindu-mã cã mã va ajuta sã fiu o soþie mai bunã. Dupã primele pagini, mi-am dat seama cã le-ar prinde bine ºi pãrinþilor mei. Continuând sã traduc, am ajuns la o parte care mi s-a pãrut potrivitã pentru doi prieteni de curând cãsãtoriþi, ca ºi pentru o tânãrã studentã, acum în cãutarea unui tovar㺠de viaþã ºi cãreia i-ar fi de folos niºte repere clare ºi realiste. Pe mãsurã ce înaintam cu traducerea, lista celor care ar fi beneficiat de lectura cãrþii se lãrgea tot mai mult. Pe scurt, ajungând la sfârºitul cãrþii mi-am dat seama cã voiam sã o recomand tuturor persoanelor peste 18 ani, indiferent de starea vieþii civilã, pentru cã, într-un fel sau altul, fericirea vieþii de familie ne priveºte pe toþi.

LIANA GEHL

CRISTINA ªOICAN

„E de-ajuns sã ºtiu cã Tu mã îndrumi ºi totul îmi va fi mai bine!” (Eustachi Montemurro) Cu zece ani în urmã, paleta vieþii consacrate din Arhidieceza de Bucureºti primea nuanþe noi ale slujirii prin trei surori sora Fulgenzia, sora Rachelina ºi sora Ermelinda - venite din Italia pentru a arãta prin viaþa ºi munca lor cã iubirea faþã de Inima lui Isus poate ºi trebuie sã fie manifestatã iubindu-i ºi dãruindu-te celor din jur. Cu spirit apostolic ºi impulsionate de dimensiunea misionarã a carismei lor, pe 15 iunie 1996 Surorile „Misionare Catehetice ale Sfintei Inimi” îºi începeau activitatea în România.

File de istorie...

Institutul surorilor „Misionare Catehetice ale Sfintei Inimi” ia fiinþã în Italia, la începutul secolului al XIX-lea, din iniþiativa ºi prin eforturile medicului Eustachi Montemurro, care înþelege cã grija faþã de trup nu poate fi separatã de cea faþã de suflet. Rugãciunea îndelungatã ºi reflecþiile asupra stãrii sale de viaþã îl ajutã sã se decidã ºi, în 1904, primeºte Sacramentul Preoþiei. Astfel, medicul-preot, luminat de Duhul Sfânt ºi întãrit de devoþiunea faþã de Inima Preasfântã, îºi dedicã munca de apostolat, cu precãdere, celor mai neînsemnaþi, mai neputincioºi, celor marginalizaþi ºi uitaþi. Din dorinþa de a repara ofensele aduse Inimii lui Isus ºi de a oferi tinerilor o educaþie creºtinã, pãrintele Eustachi Montemurro fondeazã o Congregaþie pentru bãrbaþi, „Micii fraþi ai Preasfântului Sacrament” ºi o Congregaþie pentru femei, „Fiicele Sfintei Coaste”. Acesteia din urmã, Papa Pius al XIIlea îi acordã, în 1949, Decretul de Laude provenit din Dreptul Pontifical. Atunci îºi asumã ºi actuala titulaturã - „Misionarele Catehetice ale Sfintei Inimi”. În prezent, surorile sunt prezente în Italia, Brazilia, Bolivia, Chile, România.

Începuturile misiunii în România

Primul contact cu þara noastrã l-au avut prin intermediul pãrintelui Belisario Lazzarin (Asociaþia “Don Orione”), în urma unei discuþii dintre acesta ºi Maica Generalã, sora Ulderica. Atunci începea, de fapt, aventura misiunii în România. Don Belisario Lazzarin „Ne-a fost primul pãrinte. Ne-a primit, ne-a

Diverse

CC aa tt ee hh eett ii cc ee aa ll ee SS ff ii nn tt ee ii II nn ii mm ii încurajat, ne-a sfãtuit ºi ne-a ajutat sã decidem conform voinþei lui Dumnezeu”.

Dupã încercãrile ºi dificultãþile inerente oricãrui început, Comunitatea s-a stabilit în apropierea Bucureºtiului, în localitatea PopeºtiLeordeni. Odatã rezolvate problemele administrative, surorile au trebuit sã depãºeascã ºi inconvenientele izvorâte din diversitatea socialã, economicã ºi culturalã ºi pe cele legate de necunoaºterea limbii. Întrun cuvânt, au trebuit sã se adapteze realitãþilor din þara noastrã. Despre momentele începutului, sora Fulgenzia spune cã „a fost o experienþã deosebitã, în care Providenþa Divinã ºi-a fãcut mereu simþitã prezenþa. În tot ce fãceam, îl simþeam alãturi pe Dumnezeu”.

Faptele...

Treptat, lucrurile au intrat pe fãgaºul normal ºi surorile au putut sã realizeze ceea ce-ºi propuseserã: un atelier de meserii ºi o grãdiniþã. În Atelierul de meserii, tinerii sunt ajutaþi sã se formeze din punct de vedere moral ºi spiritual ºi sunt îndrumaþi spre activitãþi practice, ca broderia ºi croitoria.

Grãdiniþa a stârnit adevãrate gelozii profesionale. Când a fost anunþatã deschiderea, s-au înscris în jur de 90 de copii.

Cadrele didactice de la celelalte grãdiniþe „le reproºau” surorilor cã le-au luat copiii. În prezent, la Grãdiniþa „Inima lui Isus” funcþioneazã trei grupe de copii, cu program scurt.

Casa surorilor este deschisã ºi altor tipuri de activitãþi: aici se întâlnesc grupurile de logodnici ºi de familii; membrii asociaþiei „Credinþã ºi luminã”, care se ocupã de persoanele cu dizabilitãþi; grupul laical care, de trei ani, se întâlneºte pentru cateheza lunarã pentru adulþi (activitate realizatã în

colaborare cu preoþii din parohie). Surorile se ocupã ºi de pregãtirea copiilor pentru Prima Sfântã Împãrtãºanie ºi de animarea Liturghiei pentru copii. De asemenea, printre prioritãþi, se aflã adopþiile la distanþã, o modalitate eficientã de a ajuta familiile nevoiaºe. Astfel, surorile asistã 20 de familii care beneficiazã de acest fel de susþinere.

Mãrturii...

Câteva persoane care lucreazã sau sunt deseori prezente în preajma surorilor au vrut sã dea mãrturie despre iubirea ºi atenþia cu care sunt primite ºi înconjurate.

Despre grãdiniþã ºi despre relaþia pe care personalul laic angajat o are cu surorile, ne-a spus câteva cuvinte doamna Ancuþa Vasile, Directoarea Grãdiniþei: ”...cunoscându-le pe surori am înþeles ce înseamnã adevãrata iubire faþã de Dumnezeu ºi faþã de aproapele; m-au ajutat sã înþeleg ce înseamnã înþelegerea, compasiunea, dãruirea, caritatea (...) Deºi de confesiune ortodoxã, m-au primit cu multã iubire ºi încredere, iar eu le-am oferit sprijinul meu profesional ºi uman. Împreunã am ridicat ceea ce astãzi este grãdiniþa „Inima lui Isus” – o grãdiniþã frumoasã, modernã, un adevãrat palat al copilãriei, unde orice copil ar fi fericit sã-ºi petreacã cei mai timpurii ani ai vieþii”.

O altã mãrturie a venit din partea Comunitãþii „Credinþã ºi luminã”: „Persoanele cu dizabilitãþi din localitatea noatrã nu sunt nici marginalizate, nici respinse. Din contra.

Constituite în Comunitatea „Credinþã ºi luminã”, persoanele cu nevoi speciale, împreunã cu pãrinþii sau prietenii, sunt susþinute ºi ajutate de Surorile „Misionarele Catehetice ale Sfintei Inimi”. Cel puþin o datã pe lunã ne întâlnim în casa surorilor, unde suntem primiþi cu cãldurã ºi înþelegere. Ne rugãm împreunã, cântãm ºi organizãm diferite activitãþi menite sã îndulceascã viaþa persoanelor cu nevoi speciale.

Mulþumim Bunului Dumnezeu cã a

binecuvântat localitatea noastrã cu prezenþa acestor surori”.

Lucrarea Providenþei

Tot ceea ce fac surorile izvorãºte din dragostea faþã de Dumnezeu ºi faþã de aproapele. Iar ele sunt mulþumite de ceea ce au reuºit sã realizeze pânã acum. Însã, „încununarea tuturor operelor sunt vocaþiile care, datoritã Inimii lui Isus, nu ne-au lipsit pânã acum. Vocaþiile sunt un dar gratuit pentru binele Bisericii. În prezent, avem trei iuniore, o novice, douã postulante ºi trei aspirante”.

Pentru cã surorile nu au fãcut animaþie vocaþionalã - întâlnire în cadrul cãreia tinerelor le sunt prezentate carisma ºi specificul congregaþiei considerã cã vocaþiile pe care le au sunt semn al lui Dumnezeu, sunt lucrarea Providenþei.

La Casa surorilor din Popeºti am întâlnito pe Sora Giuseppina, o italiancã misionarã de 27 de ani în Brazilia. Face parte din Consiliul General ºi este Maestrã de postulante. Aºa cã, toate tinerele românce din Congregaþie „au trecut prin mâinile ei”. Despre acestea, ea a spus fãrã sã stea pe gânduri „le ragazze romene sono molto brave”. Prezenþa sorei Giuseppina în România se datoreazã faptului cã parohul din Nisiporeºti (Neamþ) a cerut surorilor sã deschidã o comunitate în acest sat. Iar ea a venit sã ia pulsul locului. Se sperã ca impresiile pe care ºi le-a fãcut despre Moldova sã o facã sã apere cauza în Consiliul General.

Invitaþie la sãrbãtoare

Surorile vor celebra aniversarul celor 10 ani de prezenþã în România pe 23 iunie, în biserica „Regina Sfântului Rozariu” din Popeºti- Leordeni. Alãturi de invitaþii oficiali ºi de cei care vor participa doar spiritual, cu siguranþã cã le vor fi alãturi oamenii în mijlocul cãrora trãiesc, oameni despre care sora Fulgenzia spune cã „sunt bucuroºi cã ne au printre ei, ne simt de-ai lor, ne iubesc, ne respectã ºi avem un raport frumos”.

27

28

Sfântul lunii

28 iunie – Sfântul Irineu

Sfântul Irineu, grec de origine, s-a nãscut în Asia Micã, aproape de Smirna ºi, fiind destul de tânãr, a fost iniþiat în tainele creºtinismului de cãtre Sfântul Policarp, episcopul acestui oraº ºi discipol al Sfântului Evanghelist Ioan.

Sfântul Irineu, având la bazã cunoaºterea filosofiei ºi a literaturii greceºti, a primit o excelentã educaþie care i-a garantat o bunã cunoaºtere a Sfintei Scripturi. A studiat la Roma ºi l-a avut ca maestru, în câmpul teologic, pe Sfântul martir Iustin. Când a devenit preot, la chemarea primului episcop de acolo, Pothinus, s-a întors la Lyon, un înfloritor centru comercial, care avea sã devinã, peste puþinã vreme, cel mai important de acest fel din Apus ºi principala episcopie din Galia.

Mare învãþat ºi om al pãcii

Sfântul Irineu fãcea parte din cercul apropiaþilor episcopului Pothinus ºi se bucura de o mare stimã, fapt dovedit ºi de misiunea pe care a primit-o în anul 177, când creºtinii din Lyon deveniserã obiectul discriminãrii. Probabil cã la sfârºitul acestui an s-a declanºat ºi persecuþia pe timpul cãreia a fost martirizat episcopul Pothinus ºi alþi creºtini. Sfântul Irineu a fost trimis la Roma pentru a discuta cu papa Eleuteriu unele probleme de ordin doctrinar: una dintre aceste probleme se referea la erezia montanistã, propagatã de un grup de fanatici care predicau dispreþul faþã de viaþã ºi bucuriile acestei lumi ºi anunþau ca fiind iminentã venirea de pe urmã a lui Cristos. În scrisoarea de recomandare, Irineu este descris ca un „fidel urmaº al testamentului lui Cristos ºi care poartã pacea în numele sãu („Eirenaois”, în limba greacã, înseamnã dedicat pãcii) dar ºi în conduitã”. Plecarea sa la Roma explicã ºi faptul cã nu a fost ucis în timpul persecuþiei. La întoarcere, cam prin 178, a fost numit episcop de Lyon, ocupând scaunul episcopal pe o perioadã de 20 de ani. Avem puþine informaþii despre activitatea sa; ºtim doar cã deseori folosea limba galilor ºi de puþine ori limba greacã, fãcea eforturi sã se adapteze ºi sã se asemene cât mai mult cu acest popor. Dincolo de activitatea pe care o desfãºura în diecezã, Sfântul Irineu se ocupa ºi de evanghelizarea zonelor limitrofe.

Împãrþitor al darului concilierii

În anul 190, i s-a cerut sã medieze conflictul care se iscase între Roma ºi quatrodecimanii din Asia Minor referitor la data Paºtelui. Papa Victor al III-lea îi excomunicase pe quatrodecimani pentru cã celebrau Paºtele în aceeaºi zi cu evreii, în loc sã-l sãrbãtoreascã o sãptãmânã mai târziu, împreunã cu toþi creºtinii. Irineu i-a scris papei cã quatrodecimanii urmeazã tradiþiile antice ºi cã aceastã diferenþã de opinie exista ºi în urmã cu 40 de ani, pe timpul Sfântului Policarp care susþinea teza asiaticilor, dar cã aceastã diferenþã nu l-a împiedicat sã trãiascã în comuniune cu Papa Anicet. Ca urmare a intervenþiei lui Irineu, s-au restabilit bunele relaþii, quatrodecimanii conformându-se

(125-202)

din proprie iniþiativã datei Paºtelui, câteva secole mai târziu, pe timpul Conciliului din Niceea, din anul 325.

Apãrãtor al credinþei celei adevãrate

Faima Sfântului Irineu s-a rãspândit datoritã operelor sale de apãrare a credinþei împotriva gnosticismului, o doctrinã insidioasã, care combina elemente pãgâne cu cele creºtine ºi care dispreþuia toatã creaþia materialã ºi, în general, revelaþia lui Dumnezeu din Vechiul Testament. Principalele sale scrieri, Adversus haereses (Împotriva ereziilor) ºi Argumentul predicii apostolice (descoperitã în 1904) respingeau, cu argumente de neclintit, gnosticismul.

Gnosticismul îºi are numele din cuvântul de origine greacã „gnozã” care înseamnã „cunoaºtere”. Gnosticii vor sã explice misterele ºi dogmele creºtine pe cale raþionalã, printr-o cunoaºtere superioarã, ezotericã, secretã, transmisã din generaþie în generaþie numai unei elite de iniþiaþi.

Aceastã ºtiinþã vine fie de la religiile misterice pãgâne, fie, afirmã ei, de la Cristos: ar fi învãþãtura datã de Cristos, în ascuns, numai ucenicilor ºi pe care o deþin doar ei, gnosticii. Mântuirea nu este darul lui Dumnezeu fãcut omului prin Cristos ºi Biserica sa, ci se realizeazã prin aceastã cunoaºtere. În cele cinci cãrþi ale operei Adversus haereses (Împotriva ereziilor), Sfântul Irineu prezintã ºi combate toate formele gnosticismului, demascã metodele necinstite pe care le foloseau gnosticii pentru a-ºi propaga erorile. De asemenea, aratã singura cale pentru a nu cãdea pradã acestor rãtãciri: a urma Tradiþia pe care au transmis-o episcopii Bisericii ºi a confrunta propria credinþã cu credinþa negreºelnicã a urmaºului lui Petru, episcopul Romei.

Sfântul Irineu a murit la Lyon ºi a fost înmormântat în cripta bisericii Sfântului Ioan (în prezent Saint Irenée), unde racla a fost pãstratã pânã când au distrus-o calviniºtii, în 1562. Cu toate cã, prin tradiþie, Sfântul Irineu este venerat ca martir, dovezile pentru martiriul sãu sunt târzii ºi nesatisfãcãtoare.

Sfântul Irineu ne asigurã cã Evanghelia lui Iuda este o istorie fictivã

Cât priveºte credibilitatea istoricã a Evangheliei lui Iuda, Sfântul Irineu spunea în Adversus haereses, 31,1: „(gnosticii) declarã cã Iuda trãdãtorul cunoºtea pe deplin aceste lucruri, ºi cã el singur, cunoscând adevãrul aºa cum nu îl mai ºtia nimeni, a dus la îndeplinire misterul trãdãrii; prin el toate lucrurile, atât pãmânteºti, cât ºi cereºti, au fost astfel aruncate în haos. Ei au nãscocit o astfel de istorie fictivã, cãreia i-au spus Evanghelia lui Iuda ”. Dupã critica asprã a Sfântului Irineu, Evanghelia lui Iuda a fost abolitã ºi a dispãrut. Iatã însã cã a apãrut aceastã copie tradusã, cam dupã 300 de ani de la scrierea originalului, din limba coptã în elinã. Copia stãtuse ascunsã circa 1.700 de ani ºi a fost descoperitã în deºertul egiptean de niºte hoþi cãutãtori de comori, prin anul 1970, ºi scoasã ilegal din Egipt. S-a încercat vinderea ei unor anticari din Elveþia, care ofereau 3 milioane de dolari. În anul 1999 a fost vândutã în America anticarului Frieda Tchakos, care a depus-o la depozitul bãncii new-yorkeze Citibank unde, fiind scrisã pe papirus, s-a deteriorat rapid, dupã ce rezistase aproape douã milenii intactã. A fost cu greu restauratã, în proporþie de 85%, de aceeaºi echipã de specialiºti care a descifrat manuscrisele de la Qumran, Marea Moartã.

Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI