Actualitatea creştină, nr. 6/2007

Pãstorul Arhidiecezei IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

de trãire trãire ºi ºi de de imitare... imitare...

Exemple de Exemple Pe 29 iunie, împreunã cu întreaga Bisericã, îi cinstim pe Apostolii Petru ºi Paul: amândoi chemaþi de Cristos, arãtându-se în viaþa lor plini de pasiune pentru Cristos, amândoi mãrturisind pânã la urmã cu sângele dragostea lor pentru Mântuitorul ºi pentru voinþa sfântã a lui Dumnezeu. În anul 257/258, un edict imperial îi oprea pe creºtini sã mai viziteze cimitirele în care îºi îngropau morþii. Atunci, rãmãºiþele pãmânteºti ale Sfinþilor Apostoli Petru ºi Paul sunt purtate în oraº, în biserici diferite, pentru ca întreaga comunitate creºtinã sã poatã continua pelerinajele la mormintele acestor doi Apostoli. Acesta este anul, 257/258, în care pentru prima datã, este stabilitã pretutindeni celebrarea acestei sãrbãtori la 29 iunie. Pânã la acea datã, creºtinii din diferite pãrþi, aºa cum o fac ºi astãzi, se duceau în pelerinaj pentru a se închina la mormintele acestor doi Apostoli. Se duceau pentru ca, îngenuncheaþi la mormintele lor, sã recite Crezul pentru care aceºti Apostoli ºi-au dãruit viaþa ºi întreaga forþã a activitãþii lor au pus-o spre vestirea cuvântului lui Cristos. ªi azi, comunitãþi din diferite pãrþi ale Pãmântului, comunitãþi catolice, uneori ºi necatolice, merg la Roma pentru a se închina la mormintele Sfinþilor Apostoli Petru ºi Paul ºi pentru a privi la exemplul vieþii lor; pentru a medita misterul pe care l-au trãit ºi pe care ni l-au transmis.

Pe Sfântul Petru, Cristos îl pune mai-marele Apostolilor; îi cere sã-i întãreascã pe fraþii sãi Apostoli. Îi spune Piatrã . ªi pe el îºi întemeiazã Biserica. Apostolul Petru a lucrat îndelung pentru a vesti Cuvântul lui Dumnezeu. În fiecare 29 iunie, Biserica îmbracã haina liturgicã roºie pentru a-ºi aminti cã acest Apostol, prin mãrturia sângelui, s-a dovedit pânã în ultima clipã a fi adevãrat reprezentant al lui Dumnezeu pe pãmânt.

La fel ºi sfântul Paul: în cãlãtorii lungi, prin naufragii pe mãri, prin închisori ºi bãtãi, a purtat pretutindeni vestea cea bunã a Evangheliei. A creºtinat pe mulþi. A dat luminã din Luminã. Amândoi aceºti Apostoli, cinstiþi de întreaga Bisericã, rãmân pentru noi exemple de trãire ºi de imitare a lui Cristos.

Gândindu-ne la ei, ne gândim la misterul Bisericii. Cristos ºi-a întemeiat Biserica pe Sfinþii Apostoli ºi l-a lãsat pe Sfântul Petru ca locþiitor al Sãu. ªi ca urmaºi ai Sfântului Petru, pe Papii de la Roma. Ne gândim la misterul Bisericii lui Cristos pentru cã UNUL singur este adevãrul. Cristos întemeiazã pentru totdeauna o singurã Bisericã. Mai târziu, mulþi se vor despãrþi de aceastã Bisericã, nesuportând autoritatea care, în Bisericã, înseamnã ascultare ºi supunere la voinþa lui Dumnezeu.

Misterul Bisericii SFINTE: cãci aºa a întemeiat Cristos Biserica – sã fie una ºi sfântã; ºi aceastã Bisericã este sfântã în fiinþa ei; cãci ea îl întrupeazã peste veacuri pe Cristos, care este sfânt ºi care este unul singur.

Aºa încât aceste douã note: UNA, SFÂNTÃ Bisericã se întrepãtrund, arãtându-ni-l pe Unul Cristos Sfânt.

Biserica a fost întemeiatã de Mântuitorul pentru a cuprinde toate popoarele. ªi de aceea este CATOLICÃ, universalã. Cuvântul lui Cristos a avut ºi are mereu aceastã menire, sã poarte mântuirea. ªi de la aceastã chemare nimeni nu este exclus: ea se îndreaptã spre toþi.

Biserica este APOSTOLICÃ: pentru cã, întemeiatã pe Apostoli, ea îºi pãstreazã fiinþa prin succesiunea urmaºilor Apostolilor, pânã astãzi. Ne gândim – în momentul în care Sfântul Petru era în închisoare, în momentul în care comunitatea creºtinã credea cã nu mai are nici o scãpare în faþa persecuþiilor, observãm cã un glas se ridicã din mijlocul Bisericii, al comunitãþii dintâi. Nu glas de urã sau de revoltã, ci de rugãciune, spre ajutor. ªi iatã cã Dumnezeu salveazã, din secol în secol, din primejdie în primjdie, aceastã Bisericã. O poartã înainte în timp pentru cã nu va înceta niciodatã chemarea la mântuire din partea lui Dumnezeu, prin glasul Bisericii – UNA, SFÂNTÃ, CATOLICà ºi APOSTOLICÃ.

Astãzi, rãspânditã pe întregul Pãmânt, Biserica îºi îndreaptã, în gând de rugãciune, privirea sufleteascã spre Roma Eternã; spre Papa Benedict al XVI-lea, care ne cãlãuzeºte în cele ale credinþei ºi ale urmãrii lui Cristos. Vedem în persoana sa persoana Apostolului Petru ºi, deasupra, Persoana lui Cristos. ªi ne rugãm, aºa cum a fãcut ºi comunitatea dintâi, ca sã ne pãstreze pe toþi fideli crezului transmis, predicat de Apostoli ºi reluat de generaþiile tuturor apostolilor, pânã astãzi.

Sãrbãtoare Sfinþilor Apostoli Petru ºi Paul aduce Bisericii locale, în fiecare an, un dar de mare preþ: noi slujitori pentru comunitãþile noastre. În mod obiºnuit, sfinþirile de preoþi au loc pe 29 iunie, însã anul acesta sacramentul Preoþiei va fi conferit pe data de 24, în Sãrbãtoarea Naºterii Sfântului Ioan Botezãtorul. Doi dintre candidaþii la sfânta preoþie - Cristian Piºta ºi Claudiu Herciu - vor veni sã lucreze în Arhidieceza de Bucureºti. Lor ºi tuturor viitorilor preoþi le dorim un apostolat rodnic ºi-i asigurãm de rugãciunea noastrã.

1

2

Actualitate

Pe pãrinþii diaconi Claudiu Herciu ºi Cristian Piºta care luna aceasta vor primi consacrarea sacerdotalã ºi care vor veni sã slujeascã în Arhidieceza de Bucureºti i-am rugat sã ne povesteascã istoria propriei vocaþii ºi sã rãspundã la întrebarea: „Ce aºteaptã creºtinul secolului al XXI-lea de la preotul sãu?”.

Pr A Pr.. diac. CRISTIAN PIºT PIºTA

Datoritã familiei, încã de mic copil, am fost aproape de Bisericã. Participam des la Sfânta Liturghie, rugãciunea de searã o fãceam împreunã cu familia, iar dupã Prima Sfântã Împãrtãºanie, am fost primit în grupul ministranþilor. Aici am întâlnit bãieþi cu care am legat prietenii strânse. Din acel grup de ministranþi mulþi au ieºit preoþi sau încã mai sunt în diferite seminarii.

Prima oarã când m-am gândit serios sã intru în seminar a fost în anul 1995, când am fost profund impresionat de înmormântarea unchiului meu, pr. Leon Piºta.

De asemenea, un rol foarte important l-a avut ºi prezenþa seminarului liceal în comunitatea parohialã Sfânta Cruce, din care fac ºi eu parte. Ca ministrant, participam la Liturghiile solemne celebrate duminica, la ora 11.00, împreunã cu comunitatea seminarialã. Cântecele ce rãsunau din glasurile a peste 120 de tineri seminariºti, precizia miºcãrilor liturgice, atmosfera solemnã cu care se celebrau Sfintele Taine au alimentat în sufletul meu de copil dorinþa de a intra în seminar.

Astfel, în toamna anului 1996 mi-am luat rãmas bun de la pãrinþi, cu toate cã locuiam la numai 10 minute distanþã de clãdirea seminarului ºi, bucuros, am început sã parcurg drumul lung, dar plãcut, al formãrii spre sfânta preoþie.

Intrarea într-un alt ritm ºi mod de viaþã, într-un loc în care modalitatea de a privi viaþa era diferitã de ceea ce ºtiam eu pânã atunci, a avut un puternic impact asupra vocaþiei mele.

Deºi trãit în mod alert, timpul petrecut în liceu ºi-a pus amprenta pe modul de a relaþiona atât cu oamenii, cât, mai ales, cu Dumnezeu. În vara anului 2000, am susþinut examenul de admitere la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaºi. A început o nouã perioadã de formare, mai lungã, mai angajantã, mai responsabilã. Cu trecerea anilor începea sã se contureze din ce în ce mai clar dorinþa de a-I sluji lui Cristos ºi poporului lui Dumnezeu, ca preot. În toþi aceºti ani de formare, au existat persoane care m-au susþinut, m-au încurajat ºi mi-au slujit drept model. Alãturi de pãrinþii spirituali ºi formatori, de prieteni ºi de familie, care m-au ajutat în discernerea drumului spre viaþa de slujire sacerdotalã, preoþii pe care i-am întâlnit ºi cunoscut în cele ºase luni cât am fost în Kenya – unde mi-am desfãºurat activitatea în anul pastoral – au avut un impact decisiv asupra mea. A fost un lucru extraordinar ca, într-un timp atât de scurt, sã am ºansa sã întâlnesc un numãr mare de preoþi misionari, care, prin mãrturiile ºi modul lor de a trãi preoþia, au constituit un real exemplu de slujire ºi de dãruire în favoarea oamenilor.

Acum, când o etapã importantã a vieþii mele se apropie de sfârºit, privind în urmã, pot sã vãd mai clar cum Dumnezeu s-a folosit de oamenii pe care i-am cunoscut ºi de toate evenimentele

importante din viaþa mea, fericite sau mai puþin fericite, pentru a mã conduce spre a-L sluji pe Cristos în aceastã tainã minunatã a sfintei Preoþii.

Cu privire la ceea ce ar aºtepta creºtinul mileniului al III-lea de la preotul sãu, personal, consider cã a fi preot într-un timp în care indiferenþa religioasã se cultivã la scarã largã, cere din partea noastrã, a preoþilor, un spirit de dãruire ºi sacrificiu în slujirea lui Dumnezeu ºi a oamenilor, într-o formã mult mai angajantã ºi responsabilã. Gãsesc cuvintele sfântului Petru din prima sa scrisoare, mai actuale ca oricând: „Pãstoriþi turma lui Dumnezeu care v-a fost încredinþatã, supraveghind-o, nu cu silã, ci de bunãvoie, aºa cum vrea Dumnezeu, nu pentru un câºtig necinstit, ci din iubire; nu ca ºi cum aþi fi stãpâni peste cei care v-au fost încredinþaþi, ci fãcându-vã exemple pentru turmã” (1Pt 5,2-3). Pentru a îndeplini aceste sfaturi ale apostolului Petru, în primul rând, preotul este cel care trebuie sã fie conºtient de statutul de fiu al lui Dumnezeu, pe care-l are în sânul poporului lui Dumnezeu. Pentru a fi model credincioºilor, viaþa sa trebuie sã fie ancoratã total în Cristos. Aºadar, relaþia sa cu Cristos trebuie sã fie una realã, vizibilã, concretã, bazatã pe rugãciune, pe citirea ºi meditarea Cuvântului lui Dumnezeu, pe adoraþia Preasfântului Sacrament. Din aceastã relaþie a omului-preot cu Dumnezeu se naºte relaþia omului-preot cu omul credincios. Aºa cum relaþia dintre preot ºi Dumnezeu este unicã ºi realã, la fel trebuie sã fie ºi relaþia dintre preot ºi om. Preotul celui de-al IIIlea mileniu trebuie sã acorde o importanþã majorã îngrijirii delicate a fiecãrui suflet în parte. Fiecare suflet este unic, iar preotul nu trebuie sã uite niciodatã acest lucru.

Scurt curriculum

Originar din municipiul Bacãu, judeþul Bacãu.

S-a nãscut în Municipiul Bacãu, la data de 20 aprilie 1981. Primul dintre cei doi copii ai soþilor Gavril († 2002) ºi Aniºoara.

A terminat ºcoala generalã nr.

1 din Bacãu în anul 1996, an în care a fost admis la Seminarul Liceal Sfântul Iosif din Bacãu. În anul 2000, dupã ce a obþinut diploma de bacalaureat, a intrat la Institutul Teologic RomanoCatolic Sfântul Iosif din Iaºi.

La 8 decembrie 2006, în catedrala romano-catolicã Sfânta Fecioarã Maria, Reginã, a primit slujirea Diaconatului.

Actualitate

“Iatã-mã, “Iatã-mã, trimite-mã, trimite-mã, Doamne!”

Doamne!”

Pr Pr.. diac. CLAUDIU HERCIU

Existã, în general, multe acþiuni care au un început, un cuprins ºi o încheiere. Sunt, totodatã, acþiuni care au un început ºi sfârºesc prin a fi lipsite de cuprins ºi, ca atare, sunt sortite eºecului. Sunt, însã, ºi acþiuni care încep ºi, în loc sã aibã un sfârºit dupã cuprins, au un nou început. Printre acestea cred cã putem include itinerariul de formare pentru sfânta Preoþie deoarece, de fiecare datã când poþi avea impresia cã ai ajuns la capãt, te afli de fapt în pragul unui nou început. Aceastã „ascensiune ritmicã”, dacã o pot numi aºa, se verificã în cazul fiecãrui creºtin, suflet consacrat sau preot. În cazul meu, consider cã totul a pornit din sânul familiei. Prin darul lui Dumnezeu, am avut ºansa de a mã naºte într-o familie creºtinã în sensul deplin al cuvântului, iar pãrinþii au reuºit sã-mi comunice, odatã cu hrana pentru trup, ºi gustul pentru realitãþile spirituale.

Pe lângã aspectul familial, trebuie sã-l menþionez, ca punct de pornire, ºi pe cel comunitar, eclezial. Imediat dupã Prima Sfântã Împãrtãºanie, pãrintele paroh m-a invitat sã fiu ministrant ºi cred cã în acel moment m-am gândit pentru prima oarã cã trebuie sã mã fac preot, deoarece, în mintea mea, cei care erau ministranþi, în mod necesar, mai apoi, aveau sã meargã la seminar. Cu trecerea timpului, am vãzut cã nu toþi ministranþii devin seminariºti, ºi poate cã acest fapt m-a fãcut sã mã gândesc din ce în ce mai mult la ceea ce avea sã se întâmple cu mine. Prins ca într-un miraj de tot ceea ce fãcea pãrintele, deºi nu înþelegeam multe lucruri, totuºi, de multe ori, mã imaginam în locul sãu. Îmi spuneam: „Asta vreau sã fac! Vreau sã fiu ºi eu pãrinte!”

Anii au trecut ºi, odatã cu trecerea lor, ideea începea sã capete contur. Aproape de sfârºitul clasei a opta, într-o duminicã seara, dupã sfânta Liturghie, am rãmas în sacristie mai mult ca de obicei, cãutându-mi de treabã ºi aºteptând sã plece toþi. Când am rãmas numai eu ºi pãrintele paroh, i-am spus, îmi amintesc, destul de timid: „Pãrinte, ºtiþi, aº vrea sã mã fac preot!” Pãrintele m-a privit ºi mi-a spus grav: „Vreau. Vreau sã mã fac preot”. Acest vreau spus apãsat, a însemnat pentru mine, începând din acea zi, o datorie, o obligaþie de a rãspunde zi de zi, mereu DA ºi din toatã inima, fãrã rezerve, chemãrii lui Dumnezeu.

Dupã absolvirea ºcolii generale în satul natal, cu toate actele necesare, m-am înscris la Seminarul Liceal al Fraþilor Capucini de la Oneºti. Am luat examenul ºi, într-o frumoasã dupã-amiazã de toamnã, însoþit de pãrinþi, unul dintre fraþi ºi de naºul de Botez, am pãrãsit satul, îndreptându-mã spre Oneºti sau, poate, spre necunoscut, pentru cã totul îmi era strãin. Îmi era cunoscut doar gândul, ideea cã vreau sã mã fac preot. Dupã 4 ani, adicã perioada cât a durat liceul, a apãrut întrebarea: „Punct ºi de la capãt sau punct ºi în continuare?...”

A urmat examenul de bacalaureat. Am luat diploma ºi celelalte acte necesare ºi… am luat-o de la capãt sau, poate, în continuare pe drumul de formare, dar dupã un nou început. M-am înscris ºi am fost admis la seminarul diecezan din Iaºi.

Anii de seminar! Ani de rugãciune, ani de studiu, de renunþãri,

multe examene, evenimente marcante, precum Admissio, primirea Lectoratului, a Acolitatului, anul pastoral ºi exerciþiile spirituale de dinaintea Diaconatului ºi primirea Diaconatului. Anii de seminar!

Perioade de zbucium, de îndoieli, de întrebãri, dar toate împreunã ºi fiecare în parte, absolut necesare ºi momente prielnice pentru a da un rãspuns adecvat la întrebãrile: „Ce fel de preot vreau sã fiu eu, de ce fel de preoþi are nevoie Biserica, sau ce aºteaptã creºtinul secolului al XXI-lea de la preotul sãu?”

A fi preot cred cã înseamnã, înainte de toate, împãrtãºire din preoþia lui Cristos, Marele Preot; exercitare dupã modelul lui Cristos, Pãstorul Suprem a triplei slujiri: de a învãþa, de a sfinþi ºi de a conduce.

Din acest punct de vedere, consider cã nu poate exista un mod specific de a fi al preotului anului 2007, diferit de cel al preoþilor altor perioade. Totuºi, din punct de vedere pastoral sau al modului în care trebuie exercitatã tripla slujire, aici sigur cã pot apãrea diferenþe condiþionate, în primul rând, de situaþiile sociale, economice, politice etc., specifice zilelor noastre, precum ºi de diferenþa de mentalitate, de felul de a gândi ºi a acþiona al creºtinului secolului al XXI-lea, comparativ cu alte epoci. De aceea, preotul trebuie sã aibã bine dezvoltat un simþ al prezentului, acea capacitate de a citi semnele timpului, care sã-i permitã sã prezinte acelaºi mesaj de mântuire, unicul, dar într-o formã perceptibilã, adaptatã. Cred, de asemenea, cã preotul, astãzi mai mult ca oricând, trebuie sã caute ºi sã gãseascã drumul spre oameni, fãrã a aºtepta ca oamenii sã gãseascã drumul spre Bisericã.

Preotul trebuie sã fie, întâi de toate, om, un om al lui Dumnezeu.

Preotul catolic trebuie sã fie, într-adevãr, catolic, adicã pentru toþi sã manifeste disponibilitate, înþelegere pentru toate categoriile de vârstã, sã aibã capacitate de colaborare ºi dialog, sã fie coerent, generos, deschis, vesel ºi, de ce nu, sfânt.

Scurt curriculum

Originar din satul Horgeºti, judeþul Bacãu.

S-a nãscut în Municipiul Bacãu, la data de 8 iunie 1982. Primul dintre cei cinci copii ai soþilor Isidor ºi Cecilia.

A terminat ºcoala generalã din Horgeºti în anul 1996. În acelaºi an a fost admis la Seminarul Liceal Capucin Fericitul Ieremia din Oneºti, pe care l-a absolvit în anul 2000, când a intrat la Institutul Teologic Romano-Catolic Sfântul Iosif din Iaºi.

La 8 decembrie 2006, în catedrala romano-catolicã Sfânta Fecioarã Maria, Reginã, a primit slujirea Diaconatului.

3

4

Actualitate

Catedrala, între „consolarea” lui Iob ºi cãutarea lui David A trecut un an ºi trei luni de când catedrala Sfântul Iosif ºi Arhiepiscopia romano catolicã de Bucureºti sunt supuse unor presiuni ºi nelegiuiri fãrã precedent. Presiunile, intimidãrile ºi ilegalitãþile, însã, îºi au rãdãcinile înfipte înainte de anul 2000. Miza proiectului monstruos, denumit în mod cinic Cathedral Plaza, pare sã depãºeascã cu mult propria umbrã atât în sens fizico-geografic cât ºi religios-sufletesc.

Paralizia ºi deseori complicitatea autoritãþilor centrale ºi locale, chemate la respectarea legalitãþii ºi la protejarea cultului ºi a culturii, dar hipnotizate, în schimb, de grupul de interese aflat în spatele acestui proiect, sunt dezarmante pentru orice raþiune care nu este luminatã de credinþã. În ciuda nenumãratelor demersuri, atât interne cât ºi externe, factorii de decizie în rezolvarea acestei spinoase probleme manifestã, o deja, notorie impasibilitate.

Autoritãþile administrative se eschiveazã de vina complicitãþii în curtea justiþiei care, de mai bine de un an, tergiverseazã cu premeditare judecarea cazului.

Astfel, Arhiepiscopia ºi Catedrala devin obiect de batjocurã din partea marionetelor din administraþie ºi justiþie.

Unde ne aflãm acum? Între „consolarea” adusã de prietenii lui Iob ºi cãutarea unui David... sau a unei “praºtii”. În ultima perioadã, Arhiepiscopia a avut parte de numeroºi profeþi ai resemnãrii, atât din interior cât ºi din exterior, care, mai mult decât atât, pãreau sã fie ºi rude cu prietenii lui Iob. Cu toate acestea numai credinþa în providenþa Domnului ne face sã mergem mai departe.

Pe de altã parte, ne dãm seama cã în faþã avem un Goliat al vremurilor noastre. Dar tocmai datoritã precedentului biblic ne hrãnim cu convingerea existenþei lui David. Suntem în cãutarea lui ºi a “praºtiei”. Altfel spus, Arhiepiscopia continuã cu insistenþã demersurile pentru salvarea Catedralei Sfântul Iosif, atât pe plan intern cât ºi extern.

Campania naþionalã pentru strângerea de semnãturi

Este cunoscutã, deja, multora dintre dumneavoastrã campania pentru strângerea de semnãturi la nivel naþional în vederea protejãrii efective a Catedralei ºi a respectãrii hotãrârii 40/2006 a Senatului României. Mobilizarea a fost de excepþie ºi am reuºit sã strângem pânã în prezent peste 150.000 de semnãturi. Pânã la momentul efectului pe care acestea sperãm sã îl aibã în faþa Parlamentului ºi a Guvernului se cuvine sã evidenþiem ºi dimensiunea solidarã a demersului. Toate diecezele catolice din þarã s-au solidarizat cu

Arhidieceza de Bucureºti, mulþi preoþi ortodocºi prieteni, ºi nu numai ºi-au mobilizat enoriaºii în aceastã direcþie. Mii de români de alte confesiuni au semnat lista pentru protejarea Catedralei. Demersul a constituit ºi o dovadã de comuniune ºi de unitate ºi, cred, de asemenea, cã a fãcut sã conºtientizeze identitatea fiecãruia, de catolic sau ortodox, care, însã, împreunã îl mãrturisesc pe acelaºi Cristos. Arhiepiscopia mulþumeºte în mod deosebit tuturor celor implicaþi activ în aceastã campanie ºi îºi exprimã gratitudinea faþã de toþi cei care au semnat pentru salvarea Catedralei.

Declaraþie Scrisã în Parlamentul European

Pe plan extern, am reuºit sã declanºãm procedurile unei Declaraþii Scrise în Parlamentul European. Aceasta a fost iniþiatã, pe 21 mai 2007, de cãtre câþiva europarlamentari români, în frunte cu domnul Adrian Severin. Scopul ei, dupã obþinerea a 50%+1 de semnãturi din totalul parlamentarilor europeni, este acela de a solicita Comisiei Europene ºi Consiliului Uniunii Europene sã declanºeze procedurile juridice care se impun pentru a determina autoritãþile publice din România sã îºi îndeplineascã obligaþiile comunitare prevãzute la articolul 151 din Tratatul de instituire a Comunitãþii Europene în ceea ce priveºte conservarea ºi protejarea patrimoniului cultural ºi arhitectural.

O delegaþie a Arhiepiscopiei a fost prezentã la Strasbourg, între 21 ºi 24 mai, unde a avut numeroase întrevederi pe aceastã temã cu mulþi europarlamentari din diferite þãri. La sfârºitul acestei sesiuni parlamentare se adunaserã deja 65 de semnãturi. Þinând cont cã alte declaraþii scrise, lansate cu o lunã sau douã mai devreme, adunaserã între 20 ºi 40 de semnãturi, am considerat cã problema Catedralei Sf. Iosif poate suscita, printr-un lobby susþinut, interesul ºi susþinerea majoritãþii parlamentarilor. În aceastã sãptãmânã, adicã între 4 ºi 7 iunie, delegaþia Arhiepiscopiei va fi la Bruxelles, unde va avea loc o nouã sesiune a Parlamentului European, pentru a sensibiliza ºi a susþine demersurile legate de Declaraþia Scrisã. În plus, Comisia de Petiþii a Parlamentului European a admis plângerea înaintatã de cãtre Arhiepiscopie pentru salvarea Catedralei.

Solicitãm tuturor o rugãciune intensã pentru salvarea Catedralei, deoarece dincolo de orice calcul omenesc, trebuie sã fie încrederea nemãsuratã în Providenþa Domnului, cea care sã ne cãlãuzeascã paºii. ªi sã nu uitãm sã îi mulþumim Domnului pentru persecuþii.

Acestea sunt testele de fidelitate faþã de Cristos ºi evanghelie. În ziua în care comunitatea creºtinã nu va mai fi persecutatã vor putea fi emise douã ipoteze: fie toþi au devenit creºtini, inclusiv diavolul, fie creºtinii nu mai sunt creºtini.

Gânduri cãlãuze

Declaraþie scrisã privind necesitatea luãrii unor mãsuri de protecþie a Catedralei RomanoCatolice Sfântul Iosif din Bucureºti, România – monument istoric ºi arhitectural aflat în pericol Parlamentul European, – având în vedere articolul 116 din Regulamentul de procedurã, A. întrucât articolul 151 din Tratatul de instituire a Comunitãþii Europene, care asigurã baza acþiunii comunitare în domeniul cultural, vizeazã promovarea ºi protejarea patrimoniului cultural al statelor membre; B. întrucât, la numai opt metri de Catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti ºi în zona de protecþie instituitã de legislaþia românã pentru acest monument istoric, se construieºte un bloc de tip „zgârie-nori”, cu patru subsoluri ºi 20 de etaje; C. întrucât, în acest caz, autoritãþile competente din România refuzã sistematic sã aplice atât dispoziþiile dreptului intern cu privire la protejarea monumentelor istorice, cât ºi dispoziþiile dreptului comunitar în materie de protecþie a patrimoniului cultural ºi arhitectural, 1. condamnã ferm construcþia ilegalã a acestei clãdiri, care pune în pericol douã edificii ale Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Bucureºti: Catedrala Sf. Iosif ºi Palatul Mitropolitan Romano-Catolic, ambele înscrise pe Lista monumentelor istorice de arhitecturã din România; 2. solicitã Comisiei ºi Consiliului sã condamne ferm atitudinea autoritãþilor române ºi sã declanºeze procedurile juridice care se impun pentru a determina respectivele autoritãþi sã îºi îndeplineascã obligaþiile comunitare prevãzute la articolul 151 din Tratatul de instituire a Comunitãþii Europene în ceea ce priveºte conservarea ºi protejarea patrimoniului cultural ºi arhitectural; 3. încredinþeazã Preºedintelui sarcina de a transmite prezenta declaraþie, însoþitã de numele semnatarilor, Consiliului, Comisiei, Guvernului României, precum ºi instituþiilor responsabile de protejarea patrimoniului cultural european.

Preasfântul TTrup rup ºi Sânge al lui Cristos

Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

Celebrãrile din Sãptãmâna Sfântã au rezervat un loc important Cinei de Tainã, acelei Cine pe care Isus a luat-o împreunã cu ucenicii sãi ºi în timpul cãreia El a fãcut câteva gesturi care aveau sã rãmânã gravate în memoria lor (ºi în memoria Bisericii) pentru totdeauna: le-a spãlat ucenicilor picioarele, arãtând astfel în ce consta mesianitatea ºi senioria sa – slujire ºi dãruire – ºi a instituit sfânta Euharistie ca memorial al Morþii ºi Învierii sale.

Sãrbãtoarea Preasfântului Trup ºi Sânge al lui Cristos, revenind asupra temei Cinei euharistice, îi aprofundeazã semnificaþia ºi îi stabileºte locul în viaþa noastrã creºtinã.

Pentru a aprofunda misterul Euharistiei, sã remarcãm în textele propuse pentru aceastã sãrbãtoare, strânsa legãturã dintre un eveniment ºi elementele care vor constitui baza unei cine: Pe când Abraham se întorcea, dupã înfrângerea lui Kedarlaomer ºi a regilor uniþi cu el,… Melchisedec, regele Salemului, a oferit pâine ºi vin; el era preot al Dumnezeului cel Preaînalt. El l-a binecuvântat pe Abraham cu aceste cuvinte: „Binecuvântat sã fie Abraham de Dumnezeul cel Preaînalt… care i-a dat pe duºmanii tãi în mâinile tale!”. ªi Abraham i-a dat a zecea parte din tot ce luase (Gn 14,18-20). În acest text evenimentul evocat este victoria lui Abraham împotriva regilor coalizaþi împotriva cetãþii Sodomei, regi care l-au luat captiv pe Lot. Victoria lui Abraham a însemnat ºi eliberare lui Lot ºi a tuturor bunurilor sale. Pâinea ºi vinul sunt acele elemente oferite de Melchisedec care, din acest moment, capãtã o forþã evocatoare a acestui eveniment victorios ºi eliberator din viaþa lui Abraham. Oferirea pâinii ºi a vinului începe astfel sã asimileze ºi sã evoce o victorie ºi o eliberare.

Isus vorbea mulþimii despre Împãrãþia lui Dumnezeu ºi-i vindeca pe toþi cei care aveau nevoie de ajutorul lui. Cei doisprezece s-au apropiat de el ºi i-au spus: „Dã drumul mulþimii ca sã meargã… sã-ºi gãseascã ceva de mâncare, cãci aici suntem într-un þinut pustiu”… Isus a luat cele cinci pâini ºi doi peºti ºi ridicându-ºi ochii spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt ºi le-a dat ucenicilor sãi ca sã le împartã mulþimii.

Toþi au mâncat pe sãturate ºi, adunând firimiturile care au rãmas, au umplut douãsprezece coºuri (Lc 9,11-17). În acest text, evenimentul evocat este Predica despre Împãrãþia lui Dumnezeu ºi mulþimea vindecãrilor sãvârºite de Isus, ambele vindecãtoare (ºi eliberatoare) atât ale sufletului cât ºi ale trupului. Cele cinci pâini ºi cei doi peºti binecuvântaþi ºi înmulþiþi de Mântuitorul reprezintã acele elemente cu care Isus hrãneºte mulþimea venitã la El. Asocierea,însã, dintre predica ºi vindecãrile sãvârºite ºi înmulþirea pâinii ºi a peºtilor face ca, de aici înainte, evocarea acestei mese luate de mulþime în pustiu sã reprezinte ºi suportul prin care se reitereazã ºi se perpetueazã vindecãrile sãvârºite de Isus. Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâinea ºi, mulþumind, a frânt-o ºi a spus: „Acesta este trupul meu dat pentru voi; faceþi aceasta în amintirea mea”. Dupã cinã a fãcut la fel cu potirul zicând: „Acest potir este noul legãmânt încheiat prin sângele meu; ori de câte ori veþi bea din el, faceþi aceasta în amintirea mea”. Astfel, ori de câte ori mâncaþi din aceastã pâine ºi beþi din acest potir, moartea Domnului o vestiþi pânã la venirea lui (1 Cor 11,23-26).

Sfântul Pavel (Paul) stabileºte foarte clar, în ultimul verset, legãtura dintre evenimentul morþii ºi evocarea (ºi perpetuarea) lui în cadrul Cinei euharistice.

Aceste conexiuni stabilite de textele sãrbãtorii din Joia Verde, ne ajutã sã înþelegem cã celebrarea Euharistiei nu ne pune în prezenþa doar a Trupului, a Sângelui, a dumnezeirii lui Cristos etc., ci ºi a evenimentelor reale al cãror suport memorial au devenit pâinea ºi vinul oferite la altar. În plus, participând la celebrarea euharisticã ºi împãrtãºindu-ne, noi devenim „contemporani” cu aceste evenimente ºi ne facem pãrtaºi de roadele ei de vindecare, de eliberare, de mântuire.

5

6

Universul familiei

Familia ºi Uniunea Europeanã, - Pãrinte Fabian, în primele luni ale anului s-a desfãºurat o campanie de semnãturi în favoarea familiei, al cãrei nucleu principal este legãtura dintre un bãrbat ºi o femeie. Abia „intraþi în Europa” suntem provocaþi sã ne întrebãm: „Cum vede Europa familia, cum vede Biserica familia?”

- Rãspund la întrebare amintind cã declaraþia universalã a drepturilor omului (10 dec. 1948) defineºte: „familia este nucleul natural ºi fundamental al societãþii ºi are dreptul de a fi protejatã de societate ºi Stat” (art. 16. c.3). Declaraþia apãrã instituþia naturalã a familiei, la fel ºi Biserica. Îngrijorãtoare sunt actualele demersuri, care trãdeazã angajamentele de acum 60 de ani. Diferitele studii pe aceastã temã aratã cã politicile efective în loc sã fie în slujba familiei sunt contrare acesteia.

Mã gândesc la trei mari tendinþe: a) dezvoltarea drepturilor (sociale, civile, politice, economice) privilegiazã mai ales individul (sau adunãrile de indivizi) pe când familia ca atare este din ce în ce mai puþin recunoscutã.

Se vorbeºte tot mai mult despre responsabilitãþile indivizilor în familie, dar nu de cele ale familiei ca atare. Dreptul pozitiv nu mai foloseºte noþiunea de responsabilitate a familiei, fapt ce merge mânã în mânã cu pierderea persoanlitãþii juridice a familiei ºi, prin urmare, cu diminuarea rolului sãu social; b) familia este consideratã locul unor simple legãturi private (privacy) ºi, deci, echivalatã cu o alegere oarecare, ce are la bazã gusturi comune, opþiuni, aranjamente în funcþie de interese private (fãrã o responsabilitate publicã); c) conceptul de familie este din ce în ce mai nedeterminat ºi tinde sã coincidã cu simpla coabitare sau cu „familia din registrul de evidenþã a populaþiei (household)”. Recomandãrile comunitare dar ºi legislaþiile naþionale fac concesii din ce în ce mai largi în a recunoaºte beneficii uniunilor liber consimþite. Chiar dacã acestea rãmân, formal, distincte de familie ºi de drepturile sale, acestor moduri de agregare, asociere li se dã o legitimare, iar în ochii opiniei publice se prezintã ca o alternativã a familiei.

- Ce înþelege, aºadar, Europa prin familie? Mai recunoaºte Europa ceea ce se afirma în declaraþia drepturior universale ale omului? Existã o distincþie între familie ca o formã socialã cu funcþiuni proprii, unice ºi de neînlocuit ºi uniunile de fapt?

- Rãspunsul nu este simplu. Nu putem nega cã legislaþia europeanã dã prioritate relaþiei dintre pãrinþi ºi fii, ºi cã are o grijã pentru bunãstarea cuplurilor. În realitate, UE nu a înlocuit familia cu o altã formã social ºi juridic echivalentã. În plus, situaþiile sunt destul de diferite de la o þarã la alta. Putem afirma în schimb, cã UE tinde sã acorde o importanþã din ce în ce mai micã familiei ca subiect social specific ºi esenþial pentru viaþa publicã. În joc este legãtura familialã ca relaþie de deplinã reciprocitate între un bãrbat ºi o femeie ºi între generaþiile conexe. Asistãm la o slãbire a familiei, a importanþei acesteia. Pe scurt, amintesc trei puncte ale procesului

de corodare a familiei: a) UE vede în familie mai mult o moºtenire istoricã decât o instituþie pentru viitor; familia este o instituþie pentru viitor nu doar pentru cã, în cele din urmã, va supravieþui, dar ºi pentru cã locul cel mai propice naºterii unei noi vieþi este legãmântul conjugal, garanþie a viitorului societãþii; b) accentul pus pe drepturile individuale restrânge domeniul legilor care apãrã legãturile familiale stabile, bazate pe cãsãtoria dintre un bãrbat ºi o femeie; paradoxal, formele de viaþã, pânã acum problematice devin normale: familii despãrþite, familii monoparentale, alte uniuni. c) UE nu susþine îndeajuns asociaþiile de familii, organizaþiile care tuteleazã ºi promoveazã drepturile familiei.

- Care sunt efectele acestor politici?

- Simplu! Familia ca instituþie naturalã este izvor de comuniune. Þesutul social care are la bazã familia, prin natura lui, produce acel grad de bunãstare (nu neapãrat materialã!) care se traduce în atenþia faþã de educaþia copiilor ºi a tinerilor, îngrijirea bãtrânilor, grija faþã de persoanele cu dizabilitãþi, egalitatea între persoane, solidaritatea între generaþii. Familia este o resursã inepuizabilã. Efectul acestor politici este secãtuirea acestui izvor. Se poate trãi fãrã apã?

- Prin urmare, campania de semnãturi are drept scop sensibilizarea opiniei publice cu privire la importanþa familiei, dar ºi promovarea unor legi care sã o tuteleze…

- Avem speranþa cã, în România, clasa politicã va rãspunde pozitiv acestei iniþiative…

Recunoaºterea familiei bazatã pe legãtura stabilã dintre un bãrbat ºi o femeie rãmâne un capital social inepuizabil. Un efect al campaniei ar putea fi apariþia asociaþiilor de familii....

- Ce spune Biserica despre familie?

- Paginile acestei reviste gãzduiesc în mod constant articole despre activitãþile pastorale care vizeazã familia. Ele sunt o oglindire a grijii pe care Biserica noastrã localã o aratã faþã de familie. Îmi permit sã nu dau un rãspuns explicit la întrebarea pusã. În schimb, mã voi opri asupra celebrãrii din prima duminicã reimi din iunie: taina Sfintei TTreimi reimi. În taina lui Dumnezeu, unul ºi întreit, se reflectã ºi taina familiei. Modul de a fi al Treimii ºi unitatea ºi distincþia dintre persoanele Sfintei Treimi stau la baza vieþii spirituale... Doresc astfel sã arãt cã Biserica susþine familia plecând de la ceea ce este tainic, de la ceea ce, chiar dacã nevãzut, este esenþial. Sper, de asemenea, cã accentul pus pe problematica unitãþii ºi distincþiei între persoane sã arate cât de importantã este reciprocitatea...

- Cum sã înþelegem modul de a fi al Sfintei Treimi?

- Sfânta Treime este sânul în care am fost zãmisliþi conform cu chipul Fiului (cf. Ef 1,4). Toatã viaþa noastrã de la naºtere la moarte este pusã sub semnul sãu. Sfânta Scripturã spune cã „Dumnezeu este iubire” (1 In 4,16). Dacã este iubire, atunci trebuie sã iubeascã

Gânduri cãlãuze

Familia ºi Biserica pe cineva. De câte ori Dumnezeu Tatãl vorbeºte, în Evanghelie, o face pentru a ne revela ceva despre Fiul: „Acesta este Fiul meu preaiubit, pe el sã-l ascultaþi”. Fiul vorbeºte de Tatãl: „l-am preamãrit ºi-l voi mai preamãri”. Nici Duhul Sfânt nu vorbeºte despre sine. Ne învaþã sã spunem Abba ºi Maranatha. Ce frumos ar fi dacã stilul de viaþã dumnezeiascã ar fi ºi cel al unei familii. Tatãl nu ar avea ca principalã preocupare afirmarea propriei autoritãþi, ci pe cea a mamei. Mama, chiar mai înainte de a învãþa copilul sã spunã mamã, l-ar învãþa sã spunã tatã. Aceasta este de fapt legea iubirii: a lãsa celuilalt primul loc. Sfânta Maria a asimilat perfect aceastã lege. În cazul regãsirii lui Isus la templu a spus: „Tatãl tãu ºi cu mine te-am cãutat cu îngrijorare”. Ea pune îngrijorarea Sfântului Iosif mai înainte de a sa: „tatãl tãu ºi eu” nu „eu ºi tatãl tãu”.

- Dar unitatea ºi deosebirea...?

- Dumnezeul creºtin este unul ºi întreit; este comuniune de iubire. Doar în iubire pot fi conciliate unitatea ºi pluralitatea: în Dumnezeu unitatea naturii ºi treimea persoanelor, simplitatea dumnezeirii ºi distincþia persoanelor. La nivel uman, sunt reconciliaþi bãrbatul ºi femeia, cele douã moduri de a fi ale unicei naturi umane. Iubirea creeazã unitatea în diversitate: unitate de intenþii, de gândire, de voinþã, deosebirea subiectelor, a caracteristicilor lor ºi, la nivel uman, a sexelor. Diversitatea este mai presus de toate deplinãtate. Faptul acesta se remarcã ºi în exclamaþia lui Adam la vederea Evei: „os din oasele mele, carne din carnea mea”.

El primeºte de la Dumnezeu alteritatea sexualã cu încântare.

- ªi reciprocitatea...

- Vorbind despre om în calitate de chip al Dumnezeului-Iubire, Familiaris consortio (nr. 11) scoate în evidenþã o dimensiune fundamentalã a iubirii, dãruirea, prin care se realizeazã unitatea ºi deosebirea (diversitatea): „Prin urmare, sexualitatea umanã, prin care bãrbatul ºi femeia se dãruiesc unul altuia cu toate actele proprii ºi exclusive ale soþilor, nu e ceva pur biologic, ci este nucleul însuºi al persoanei umane ca atare. Ea se realizeazã în mod uman, numai dacã este parte integralã din iubirea cu care bãrbatul se dãruieºte femeii, cu toatã fiinþa sa, ºi invers, pânã la moarte. Dãruirea fizicã totalã ar fi o minciunã dacã n-ar fi semnul ºi rodul dãruirii personale totale, în care este prezentã întreaga persoanã, chiar ºi în dimensiunea ei temporalã; cãci dacã persoana umanã îºi rezervã ceva, sau îºi reþine o posibilitate de a decide altfel în viitor, prin acest fapt, deja, dãruirea n-ar mai fi totalã. Aceastã dãruire totalã, cerutã de iubirea conjugalã corespunde exigenþelor unei fecunditãþi responsabile care, înþeleasã aºa cum este, dã fiinþã unei vieþi omeneºti, prin natura sa depãºeºte simpla ordine biologicã ºi o investeºte cu un complex de valori personale în virtutea cãrora creºterea armonioasã a fiinþei este aportul durabil ºi unit al ambilor pãrinþi”. În concluzie, autenticile valori personale nu pot fi înþelese în afara familiei. Familia, prin vocaþia sa, rãmâne unicã. Legislaþia care promoveazã familia ca instituþie naturalã, fondatã pe legãtura dintre un bãrbat ºi o femeie uniþi în taina cãsãtoriei, corespunde în ultimã instanþã adevãrului revelat în Sfânta Scripturã. (A.C.)

Preasfânta Inimã a lui Isus Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

Aºa vorbeºte Domnul Dumnezeu: „Iatã, eu însumi voi cãuta oile mele ºi mã voi îngriji de ele. Cum se îngrijeºte pãstorul de turma sa, atunci când oile sunt risipite, aºa voi avea ºi eu grijã de oile mele ºi le voi aduna din toate locurile în care au fost risipite în zilele înnorate ºi întunecate… Voi merge în cãutarea oii pierdute, pe cea rãtãcitã o voi întoarce la staul, pe cea rãnitã o voi pansa ºi pe cea bolnavã o voi îngriji; o voi pãzi pe cea grasã ºi puternicã; le voi paºte aºa cum se cuvine (Ez 34,11-16).

Profetul Ezechiel pronunþã aceastã profeþie într-un moment în care liderii politici ºi religioºi ai poporului lui Israel ºi-au abandonat de mult misiunea de conducere. Corupþia la care s-au dedat aceºti conducãtori a creat o atmosferã atât gravã încât cei mai mulþi din popor suferã cumplit. Dintre aceºtia unii se vãd nevoiþi sã plece din þara lor pentru a-ºi salva viaþa.

Pentru a remedia situaþia Dumnezeu însuºi promite sã intervinã în favoarea poporului. Intervenþia lui Dumnezeu este prezentatã prin intermediul unei alegorii deosebit de grãitoare, poporului lui Israel, aceea a pãstorului care se îngrijeºte nu de turma sa în general, ci de fiecare oaie în parte. Pe fiecare o cunoaºte ºi îi acordã atenþia ºi grija cuvenitã.

Vorbind fariseilor ºi cãrturarilor, Isus le-a spus aceastã parabolã: „Dacã unul dintre voi are o sutã de oi ºi pierde una din ele, nu le lasã oare pe cele nouãzeci ºi nouã în pustiu ºi merge sã o caute pe cea pierdutã pânã ce o gãseºte? ªi când a gãsit-o, cu bucurie o pune pe umeri ºi, sosind acasã, îi cheamã pe prieteni ºi pe vecini ºi le spune: Bucuraþi-vã împreunã cu mine, cãci am gãsit oaia cea pierdutã (Lc 15,3-7).

Prin parabola pronunþatã înaintea fariseilor ºi a cãrturarilor care murmurau reproºându-i cã se aratã binevoitor cu vameºii ºi pãcãtoºii (Lc 15,1-2), Isus vrea sã le arate cã, pe de-o parte, ceea ce face el seamãnã cu preocuparea unui pãstor care îºi cautã oaia pierdutã (vameºii ºi pãcãtoºii) pânã ce o gãseºte ºi o readuce în staul. Pe de altã parte, asemãnarea dintre parabolã ºi textul profeþiei lui Ezechiel este atât de mare încât El pretinde, în mod indirect, cã misiunea lui se identificã cu cea a lui Dumnezeu, cã El este cel care împlineºte profeþia.

Dacã ne-am întreba care este legãtura acestor texte cu sãrbãtoare Preasfintei Inimi a lui Isus, ea se aflã în chiar centrul lor.

Modul în care profetul sau Isus ne descriu atitudinea Pãstorului pune în evidenþã o tandreþe fãrã margini, o tandreþe care nu se poate naºte decât dintr-o Inimã gingaºã, iubitoare. Sunt cât se poate de emoþionante scenele care ne prezintã neliniºtea Pãstorului care pleacã în cãutarea oii pierdute ºi o cautã pânã o gãseºte, care, atunci când o gãseºte cu bucurie o pune pe umeri ºi o aduce acasã, o panseazã pe cea rãnitã ºi o îngrijeºte pe cea bolnavã… În toate aceste expresii alegorice fiecare dintre noi poate ghici ceea ce Dumnezeu, prin Fiul sãu, a fãcut pentru noi. E suficient sã aruncãm o privire în trecutul vieþii noastre ºi acolo vom gãsi, cu siguranþã, un moment în care Inima Pãstorului cel Bun ºi-a arãtat milostivirea.

7

8

Femei în Biblie

Debora cea viteazã Mons. VLADIMIR PETERCÃ

”O, Doamne, când ieºeai tu din Seir, când tu porneai din þinutul Edomului, pãmântul se cutremura ºi cerurile se zguduiau, iar norii se topeau dintr-o datã de ploaie!

Munþii se clãtinau în faþa Domnului, în faþa Domnului Dumnezeului lui Israel!”

(Jud 5,4-5).

Debora a trãit pe vremea Judecãtorilor, adicã la mijlocul veacului al XII-lea î.C. Numele sãu, deosebit de semnificativ, înseamnã în limba ebraicã albinã, fapt care ne spune multe despre cea care îl poartã. El exprimã în primul rând hãrnicia ºi vitejia cu care Debora a rãmas în amintire peste veacuri. În plus, Biblia o numeºte ”mamã în Israel” ºi o mare ”prorociþã”.

Debora locuia la jumãtatea drumului între douã localitãþi din geografia Vechiului Testament, Rama ºi Bethel, iar evreii de pretutindeni veneau la ea ”ca sã le judece pricinile!”(Jud 4,5). Debora se bucura de multã autoritate în popor, de renume ºi de recunoaºtere din partea tuturor. Ne aflãm tocmai într-o perioadã de timp foarte fluidã, în care nu exista o autoritate recunoscutã de toþi. Moise ºi apoi Iosue muriserã de multã vreme. Israelul trecea printr-un vid de putere. Þara era, pe atunci, condusã de cãtre aºaziºi judecãtori, a cãror autoritate era limitatã doar la un anumit teritoriu unde îºi desfãºurau activitatea. Un astfel de judecãtor a fost ºi Debora. Ea a sãvârºit lucruri minunate pentru Israel, încât toþi o respectau, o stimau ºi o ascultau, pentru cã Dumnezeu era cu ea. Debora s-a impus în faþa tuturor datoritã simþului ºi dragostei ei pentru glia natalã ºi pentru credinþa ei în Dumnezeul cel atotputernic ºi bun. Debora convoacã la sine un om cu numele Baraq, pe care îl trimite sã conducã o armatã înjghebatã ad hoc pe Muntele Tabor (Jud 5,6).

Este deosebit de interesant cã acest loc sfânt este pentru prima oarã menþionat în Biblie. Mult mai târziu, tot pe Muntele Tabor, se va urca Isus însoþit de trei dintre apostolii sãi: Petru, Iacob ºi Ioan.

Apoi, Isus se schimbã la faþã, aºa ne dã mãrturie însãºi Biblia cu un cuvânt plin de tainã, adicã s-a trans-figurat, ºi-a manifestat adevãrata identitate dumnezeiascã în faþa celor trei apostoli cãzuþi cu faþa la pãmânt ºi consternaþi. Sunt patru momente foarte importante din viaþa lui Isus Cristos, care se aflã pictate ºi pe zidurile interioare ale Bazilicii de pe muntele Tabor: Naºterea lui CristosDumnezeu ca om, Cristos prezent în Sfânta Euharistie, moartea

lui Isus pe cruce ºi învierea lui Cristos!

Ne întoarcem la istoria de demult, a Deborei ºi a lui Baraq, care în Biblie ne este prezentatã în douã variante; o primã variantã în prozã (cap.4) ºi alta în versuri (cap.5). Armatele pe care a reuºit Baraq sã le adune trebuiau sã lupte contra unui conducãtor cananeian pãgân, care nu dãdea pace Israelului de mai bine de douãzeci de ani. La luptã a luat parte, cot la cot cu ceilalþi, ºi Debora, care a pronunþat aceste cuvinte: ”Hotãrât cã voi merge cu tine la luptã! Dar gloria în aceastã luptã nu va fi a ta, fiindcã Domnul vrea sã-l dea pe duºman în mâna unei femei!” (Jud 4,9).

A urmat bãtãlia cea mare, în care lupta pe de o parte Debora în numele Domnului, iar pe de altã parte Sisera, din lumea pãgânã, care, cuprins de fricã, a pãrãsit lupta înainte de vreme ºi s-a ascuns. În cele din urmã a fost învins, pentru cã Dumnezeu era de partea Deborei. Despre aceastã victorie ºi despre caracterul ei istoric nu existã nici un dubiu.

De asemenea, cântarea este fãrã îndoialã unul dintre cele mai vechi texte biblice care s-au pãstrat, probabil, din secolul al XII-lea î.C. Cântul preamãreºte ideea de rãzboi sfânt, în care Dumnezeu se luptã cu adversarii poporului sãu. Dar sã vedem un rezumat din acest cânt: ”Rãzboinicii din Israel ºi-au lãsat pãrul sã fluture în vânt, iar poporul se duce de bunã voie la rãzboi. Binecuvântaþi pe Domnul!... Eu voi cânta Domnului un cântec nou ºi-l voi preamãri pe Domnul, Dumnezeul lui Israel!...

Deºteaptã-te, deºteaptã-te, deºteaptã-te ºi izbucneºte în cântare!” (Jud 5,2-3.12b).

Debora, pentru faptele sale pline de vitejie, pentru dragostea pe care a nutrit-o întotdeauna faþã de poporul sãu, pentru credinþa în Dumnezeul Cel sfânt, a rãmas peste veacuri o pildã de urmat ºi o ”mamã în Israel!”. Este un titlu de mare onoare, un titlu care-i face cinste ºi care ne aratã cât era ea de iubitã ºi de preþuitã. Debora îºi încheie cântarea cu cuvinte de laudã: ”Iar cei ce te iubesc pe tine, Doamne, ca soarele sã fie, atunci când se vor ridica în puterea ta!” (Jud 5,31).

Cuvinte înãlþãtoare ºi pline de speranþã, care pleacã dintr-o inimã cu adevãrat mare ºi generoasã. Este inima prorociþei Debora, este inima adevãratei ”mame a patriei”, este inima celor ce-l iubesc cu adevãrat pe Dumnezeu.

Catehezã

Solemnitatea „T rupul ºi Sângele Domnului” „Trupul - Joia V erde Verde

Pr Pr.. prof. dr dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ

În luna iunie se celebreazã Solemnitatea „Trupul ºi Sângele Domnului” ca o prelungire a marelui eveniment-mister sãvârºit de Domnul Cristos în Joia Mare, ºi anume instituirea Sfintei Euharistii.

Solemnitatea aceasta ne invitã sã reînnoim mulþumirea ºi lauda noastrã Domnului Isus pentru darul Trupului ºi Sângelui sãu Sfânt. În Euharistie, Domnul reînnoieºte continuu minunile milostivirii sale, prin care ne-a salvat de pãcat ºi de moarte ºi ne-a dãruit însãºi viaþa sa divinã. El continuã sã ne dãruiascã Trupul sãu ºi sã verse Sângele sãu pentru noi de fiecare datã când, în memoria lui, repetãm cuvintele ºi gesturile sale. Este cunoscut faptul cã Solemnitatea „Trupul ºi Sângele Domnului” a intrat în calendarul liturgic mult mai târziu ºi este rodul unei aprofundãri deosebite a cultului ºi a teologiei euharistice.

Reforma liturgicã a reþinut oportun sã menþinã aceastã sãrbãtoare. Fiind clarificatã problema cã fiecare celebrare euharisticã este celebrarea întregului mister pascal (moartea, Învierea, Înãlþarea la ceruri a lui Isus ºi revãrsarea Duhului Sfânt), aceastã sãrbãtoare poate fi folositoare pentru a clarifica semnificaþia a ceea ce se celebreazã în fiecare zi de cãtre Bisericã.

Cu alte cuvinte: prezenþa realã în Euharistia Corpului jertfit ºi a Sângelui vãrsat de Isus nu este un „alt mister” faþã de Paºtele lui Isus. În acest sens, l-aº aminti pe Sfântul Grigore de Nissa (335-395) care scria în Marea Catehezã (37,1-4): „Pentru cã fiinþa umanã este dublã, adicã compusã din suflet ºi trup, este necesar, întrucât ambele sunt obiectul mântuirii, sã aibã contact direct unul ºi altul cu Acela care conduce la viaþã. Când, aºadar, sufletul este unit cu El prin credinþã, gãseºte în El principiile mântuirii; pentru cã unirea cu Viaþa comportã participarea la viaþã. Trupul este în stare sã participe ºi sã se uneascã cu Mântuitorul în alt mod.

Precum aceia care luând otravã, turnatã cu viclenie reuºesc sã stingã puterea fatalã cu un alt medicament, antidotul trebuie sã pãtrundã, ca ºi otrava înãuntrul mãruntaielor omului, pentru ca de la acestea, puterea medicamentului vindecãtor sã fie distribuitã întregului corp, tot aºa ºi noi, dupã ce am experimentat ceea ce dezagregã natura noastrã, avem din nou absolutã nevoie de Cel care reunificã ceea ce este despãrþit, pentru ca un atare remediu, introdus înlãuntrul nostru, sã elimine cu propria eficacitate antiteticã rãul vãtãmãtor care a pãtruns deja în trupul nostru. ªi care este, aºadar, acest remediu? Nu altul decât acel Trup care s-a dovedit mai puternic decât moartea ºi a devenit pentru noi principiul vieþii. Precum puþin aluat, conform expresiei Apostolului, „asimileazã în sine toatã cantitatea de fãinã”, tot astfel, acel Trup, fãcut nemuritor de cãtre Dumnezeu, odatã introdus în trupul nostru, îl transformã ºi îl schimbã integral în propria substanþã. Pentru cã aºa cum un medicament introdus în trup anihileazã tot ceea ce e vãtãmãtor, tot astfel ºi Trupul nemuritor al lui Isus, devenit prezent în

cel care îl primeºte, transformã integral acea fiinþã în propria naturã.

Dar pentru a intra înãuntrul trupului, nu existã alt mod decât a se amesteca în mãdulare prin hranã ºi bãuturã. Este, deci, necesar ca trupul sã primeascã, într-un mod acceptat de naturã, puterea care dã viaþa.

Pentru cã acea carne (trup), care a coborât din cer, a primit acest element necesar pentru subzistenþã ºi Dumnezeu, în manifestarea sa ºi-a asumat natura muritoare pentru ca umanitatea sã fie împreunã cu El îndumnezeitã cu participarea la divinitatea sa, pentru aceasta El se dãruieºte ca o sãmânþã, conform planului mântuitor al harului, tuturor credincioºilor, prin trup (carne) care se compune din vin ºi pâine, ºi se uneºte cu trupul credincioºilor pentru ca, prin unirea cu Nemuritorul, ºi omul sã devinã pãrtaº la neputrezire. Acestea sunt darurile pe care El le dãruieºte, trasnformând natura speciilor în acel Trup Sfânt cu puterea consacrãrii”. În acest mod Sfântul Pãrinte Grigore de Nissa scoate în evidenþã puterea de îndumnezeire a Sfintei Euharistii. Dupã Consacrare, preotul, la Sfânta Liturghie, rosteºte cuvintele: Misterul credinþei.

Aceastã aclamaþie a celebrantului, la care poporul rãspunde, ne afirmã cu claritate cum Euharistia este esenþialã pentru viaþa credinþei ºi, într-o oarecare mãsurã, reprezintã chiar centrul credinþei ºi singura comoarã adevãratã care a fost dãruitã Bisericii de Mirele ºi Capul ei.

Reflecþiile posibile legate de Euharistie sunt de nesecat, precum de nesecat este marele sacrament al Trupului ºi Sângelui lui Isus.

Mã limitez sã scot în evidenþã trei aspecte esenþiale: Euharistia este Paºtele lui Isus. Între celebrarea Bisericii ºi evenimentul Morþii-Învierii lui Isus nu existã nici o diferenþã de substanþã. În acest sens, Euharistia este Isus în actul dãruirii sale totale în favoarea oamenilor (a tuturor ºi a mea) ºi acest act este mântuitor, adicã salveazã realmente viaþa de la moarte ºi dãruieºte, în fiecare zi, un sens bucuriilor, durerilor, speranþelor ºi iubirii umane.

Euharistia este prezenþa sacramentalã a jertfei mântuitoare a lui Isus, adicã semnificã douã lucruri importante: este prezenþa sacrificiului, altfel n-ar exista o adevãratã mântuire; aceastã prezenþã este sacramentalã, adicã sub chipul vinului ºi al pâinii. Altfel, acel sacrificiu (jertfã) trãit de Isus, odatã pentru totdeauna, n-ar mai fi contemporan zilelor mele ºi, aºadar, nici cu mine.

Oferirea lui Isus cere ºi face posibil „sacrificiul spiritual” al întregii Biserici; în acest mod, efectul Euharistiei este însãºi Biserica, cea care celebreazã sacramentul. Biserica trãieºte numai datoritã puterii ºi vitalitãþii Euharistiei. Într-adevãr, Euharistia construieºte comuniunea cu Dumnezeu ºi cu fraþii; acesta este rodul comuniunii cu jertfa lui Isus.

Sine Domenico (Euharistia) non possumus – repeta papa Benedict al XVI-lea cuvântul primilor creºtini. Nici noi nu putem trãi fãrã Euharistie.

9

10

Bioetica

Clonarea umanã Prezentare de MARINA FARA

O realitate posibilã?

Dupã succesul cu vedeta Dolly, nefericita oaie clonatã, obþinându-se o clonã în categoria mamiferelor, o frenezie de nestãpânit s-a instalat în laboratoarele în care unii oameni de ºtiinþã fac eforturi gigantice: materiale, de timp ºi de inteligenþã, pentru a obþine acel definitiv act – conform credinþei lor – care sã-i consacre ca veritabili dumnezei: sã reproducã o fiinþã umanã fãrã a recurge la tradiþionalii protagoniºti bãrbatfemeie.

Clonarea e în primul rând un subiect predilect pentru presa de senzaþie, la care sunt abonaþi, ca vedete, cercetãtorii în materie. Din când în când, câte o ºtire bombã pune în umbrã orice noutate care ar putea interesa soarta imediatã a oamenilor. Omenirea aflã „marele eveniment”, anunþat de celebrul medic italian Severino Antinori, de o societate japonezã sau de societatea americanã „Advanced Cell Technology”: s-a obþinut, în sfârºit, o clonã umanã! ªi anunþul de presã continuã: deocamdatã, nu putem da prea multe amãnunte, medicul doreºte încã o garanþie de confidenþialitate pentru „pãrinte” (cãci evident, nu e vorba decât de un pãrinte) ºi, în curând, toate persoanele interesate vor putea sã-ºi achiziþioneze o clonã, personalã sau a marelui actor…, sau a marelui fotbalist…, sau…

De fiecare datã, s-a constatat cã senzaþionalele anunþuri erau doar cu scop publicitar, pentru ca la bursã titlurile întreprinderii respective sã avanseze, pentru a deschide o nouã linie virtualã de investiþii sau pentru a da noi speranþe atâtor cupluri infertile care îºi doresc cu tot dinadinsul sã dobândeascã un moºtenitor ºi, din pãcate, fac parte din acel nefericit procent de 85% al insuccesului tehnicii de procreare artificialã.

Cine nu doreºte sã se agaþe de iluzii, poate privi realitatea valorilor!

Din punct de vedere genetic, orice individ uman se naºte absolut unic ºi irepetabil.

Viaþa pe cale de a se naºte are dreptul de a fi conceputã conform „naturii umane”, adicã în mod unic.

Clonarea nesocoteºte relaþiile fraterne ºi rolurile familiale.

Viaþa pe pãmânt este întemeiatã pe diversitate, care-i asigurã specificitate ºi capacitate de reproducere.

Clona e doar un „produs” biologic, deci pasibil de a fi instrumentalizat, manipulat de cel care l-a fabricat.

Problema clonãrii depãºeºte domeniul eticii sau pe al religiei. Esenþa problemei trebuie cãutatã în propria interioritate a persoanei, în demnitatea sa, ori în acel patrimoniu de valori care constituie substratul etic ºi juridic al umanitãþii: patrimoniu ce nu poate fi pus în discuþie fãrã a nega progresele civilizaþiei.

Ai vrea sã fii o clonã?

În fond – poate se întreabã unii – de ce atâta fricã de clonare? Cãci nici un om de ºtiinþã nu ar clona un Hitler sau un Stalin…

Rãspunsurile sunt nenumãrate: poate fi normal un fiu obþinut dintr-un singur pãrinte? Doar o „copie” ? În cazul acesta, pãrintele devine automat fratele sãu geamãn! Ce relaþii familiale se pot stabili? Ce se întâmplã cu echilibrul psihologic al celor în cauzã (pãrinte devenit frate – sau sorã, fiu, fiicã ce devine frate sau sorã cu pãrintele – ºi ce fel de frate sau sorã?) …Echilibrul psihologic al persoanei umane se bazeazã pe relaþiile de familie. Cu alte cuvinte, prima „cãrãmidã” a construcþiei unice, care suntem noi înºine, nu e alta decât propria noastrã familie, ºi nu familia în sens abstract, ci în toatã concreteþea evenimentelor ei.

Într -o societate democraticã Într-o se poate lãsa spaþiu liber omului de ºtiinþã pentru a clona fiinþe umane?

Mai întâi, în cazul în care clonarea nu va mai fi doar un

Psihologul rãspunde eveniment de presã fãrã acoperire în realitate, sau va depãºi stadiul de proiect ºtiinþifico-fantastic, se vor înãspri discriminãrile – deja atât de numeroase – dintre oameni supuºi unei noi diviziuni: clonaþi sau ne-clonaþi.

Apoi existã teama efectelor imprevizibile, datorate unui numãr nelimitat de duplicate umane obþinute de la o singurã persoanã.

Desigur, erorile de laborator sunt, de asemenea, posibile.

Gene, care nu sunt controlabile decât în timp, ar putea conduce, prin fabricarea în serie a clonelor, la daune ireversibile asupra naturii umane.

Pãrintele MARIUS ANTÃLUÞE a studiat între anii 1990-1998 la Institutul Romano-Catolic din Iaºi, obþinând la finalul studiilor diploma de licenþã în teologie pastoralã. Între anii 1998-2000 a fost preot vicar în parohia Sfânta Tereza din Bucureºti. Studiile de psihologie le-a început în anul 2000 ºi le-a finalizat în anul 2004 cu licenþã în psihologie; iar între anii 2004-2006 a fãcut masterul de psihologie cognitivcomportamentalã, la aceeaºi facultate de psihologie din Bucureºti, Titu Maiorescu. Din anul 2004 este profesor la Colegiul Romano-Catolic Sfântul Iosif, unde predã catehism ºi psihologie, iar din anul 2006 predã la Institutul Teologic Romano-Catolic Sfânta Tereza cursurile de psihologie si pedagogie. Din anul 2000 este preot colaborator în parohia Sfânta Cruce din Bucureºti.

La sugestia unor cititori, începând cu acest numãr, am introdus aceastã rubricã, realizatã cu ajutorul pãrintelui Marius Antãluþe.

Cât de nobile pot fi unele scopuri nobile?

Este evident faptul cã la aceastã vârstã începe sã li se contureze personalitatea. Trebuie spus cã omul nu se naºte cu personalitate, ci devine personalitate. Aceasta se formeazã treptat, parcurgând mai multe etape ºi fiind rezultatul unui îndelungat proces de dezvoltare, care începe încã din copilãria timpurie, sub influenþa unor aspecte care intervin ºi interacþioneazã variat. Din multitudinea de factori, consideraþi fundamentali în dezvoltarea personalitãþii, psihologia a desprins trei: ereditatea, mediul ºi educaþia. Despre rolul fiecãruia nu mai este cazul sã scriu, deoarece este evident. Acum trebuie doar sã vã gândiþi la aportul pe care îl aduce fiecare dintre aceºti factori (lipsa unuia sau insuficienta lui manifestare fãcând imposibilã dezvoltarea personalitãþii sau limitând-o foarte mult) în contextul familiei dumneavoastrã.

Nocive sunt formulãrile de genul: „noi nu am fãcut aºa”, „pe vremea noastrã era altfel ºi uite cã am trãit” ºi altele asemãnãtoare. Este normal sã existe o diferenþã de opinii, de comportament, de preocupãri între dumneavoastrã ºi copiii dumneavoastrã. Încã de mici ei au tendinþa de a se orienta spre tot ceea ce este nou, la modã, pentru a þine pasul cu prietenii, colegii... Atunci au fost niºte vremuri cu solicitãri diferite comparativ cu cele actuale. Desigur cã acest aspect nu-i scuzã pe copiii de astãzi; îi responsabilizeazã însã ºi mai mult pe acei pãrinþi cãrora le pasã de copiii lor. Se constatã, din pãcate, cã familiile din zilele noastre atribuie responsabilitatea dezvoltãrii personale a copiilor instituþiilor statului abilitate sau, ºi mai trist, mass-mediei ºi grupurilor de prieteni. Familia îºi asumã doar cele necesare vieþii fizice (de multe ori în cantitãþi excesive, ceea ce este distructiv), considerând cã obligaþia educãrii efective a copilului aparþine altora. Se uitã astfel de importanþa exemplului din familie (care este copleºitor ºi definitoriu).

Concret, vã sfãtuiesc sã reflectaþi la modul în care v-aþi angajat în conturarea unei ierarhii de valori ºi la mãsura în care aþi dovedit, prin exemplul personal, corectitudinea ºi valabilitatea acesteia. Cenzuraþi-le emisiunile TV, duceþi-i la spectacole (teatru, operã, balet, concerte, expoziþii), îndemnaþi-i sã citeascã, plimbaþi-vã cu ei, determinaþi-i sã viseze ºi sã aspire la realizãri care sã valorizeze umanitatea din ei; într-un cuvânt, ajutaþi-i sã îºi doreascã lucruri mãreþe. Timpul nu este pierdut, fiind necesar un efort constant, însoþit de integrarea în propriul comportament a acelor aspecte pe care le solicitaþi copiilor. Soþii trebuie sã se asculte între ei, sã se respecte, sã se iubeascã, sã se susþinã ºi multe altele... atitudini ce vor fi imitate de copii atunci când le vãd practicate ºi apreciate. ªtiþi mai bine ca oricine ce trebuie fãcut pentru a schimba atitudinea copiilor dumneavoastrã. Nu uitaþi sã le fiþi nu doar mamã (pisãloagã ºi justiþiarã), ci ºi prietenã. Este esenþial sã menþineþi o relaþie apropiatã cu ei, fãrã sã le daþi impresia cã sunt controlaþi în tot ceea ce fac ºi fãrã sã-i descurajaþi ºi sã le faceþi permanent reproºuri. Încrederea reciprocã este extrem de importantã în relaþia copil-pãrinte.

Responsabilitatea majorã a formãrii integrale a copiilor este a familiei. Iar beneficiile, ca ºi consecinþele, le suportã atât familia cât ºi societatea.

Clonarea deschide drumul „îmbunãtãþirii” , adicã eugeniei omului. Existã, însã, un viciu al criteriilor: „cine” stabileºte ºi cu ce tip de argumente, standardele care definesc ce „tip” uman este mai bun? „Cine” stabileºte adevãrata staturã a naturii umane?

Alt scop declarat a fi nobil este cel terapeutic. La fel ca în cazul utilizãrii celulelor stem dintr-un embrion uman, clonarea unor embrioni pentru utilizarea de þesuturi presupune sacrificarea unei vieþi umane. Este încãlcat principiul dreptului la existenþã al oricãrei fiinþe umane.

“Misterul vieþii umane rãmâne acelaºi… acelaºi…””

Cu acest gând îºi încheie expunerea asupra clonãrii profesorul Giovanni Russo, în cartea „Bioetica in dialogo con i giovani”, Elledici 2006.

Cartea aceasta, adresatã în primul rând tinerilor, constituie punctul de plecare al serialului gãzduit de revista noastrã. Este în acelaºi timp un pretext pentru a privi spre unele mize ºi criterii valorice care îºi fac loc în spaþiul public contemporan.

Am trei copii, între 9 ºi 11 ani. De la o vreme au început sã nu mã mai asculte, deºi la început erau foarte cuminþi. Eu, în schimb, devin tot mai pisãloagã. Ce e de fãcut? (Liana, Bucureºti)

11

12

Suflet tânãr

Permiteþi-mi Permiteþi-mi sã sã oo prezint... prezint...

Are 19 ani ºi este elevã în clasa a XII-a la Colegiul Naþional Iulia Haºdeu. Candideazã pentru facultatea de turism, comunicare/limbi strãine. O puteþi auzi cântând în formaþia „Suflet Tânãr”, iar în rândurile de jos o vom cunoaºte mai bine...

Elena Alina Radu.

- Se împacã viaþa de animator cu viaþa de elevã / viitoare studentã? E greu sã dai mãrturie despre Cristos?

- Bineînþeles cã da! În ciuda faptului cã în acest an timpul liber este limitat, am încercat sã-mi continui munca de pânã acum ºi mã refer la activitãþile din cadrul anului pastoral ºi nu numai. Prin intermediul lor e mult mai uºor sã-i apropii pe oameni de Cristos ºi sã-i faci sã înþeleagã misterul Morþii ºi Învierii Mântuitorului!

- Cum ai descrie echipa...þi-a fost greu sã te adaptezi activitãþilor propuse, de ce nu ºi membrilor ei?

- ECHIPA …este o micã familie unde, când un nou menbru îºi face apariþia, intervin sentimente confuze. Aºa a fost ºi atunci când am apãrut eu … mã simþeam atât de micã parcã nimeni nu mã observa, pânã când a venit El ºi mi-a întins mâna. De atât aveam nevoie… puþin câte puþin mi-am fãcut simþitã prezenþa ºi în momentul de faþã sunt membru al formaþiei Suflet Tânãr ºi responsabil pe decanatul Bucureºti Sud. - La începutul anului pastoral ai primit o responsabilitate mare...Decanatul Bucureºti Sud. Cum a decurs proiectul?

- A fost o provocare pentru mine, dar sper cã m-am descurcat bine. Proiectul vizeaza o o mai bunã monitorizare a activitãþilor parohiale ºi comunicarea între tinerii parohiilor.

- Ce sfat le-ai da celor care sunt în situaþia ta...an terminal de liceu? Cum e când se terminã o etapã de viaþã?

- Fraþilor, gândiþi-vã bine la ce vreþi sã faceþi de acum înainte pentru cã de asta depinde viitorul vostru ºi de ce nu ºi al nostru! ªtiu cã doare atunci când ne despãrþim de ceva, dar fiþi optimiºti. Ne aºteaptã un viitor frumos, numai alãturi de Bunul Dumnezeu.

Gândul meu pentru tine(ri) Pr Pr.. DANIEL BULAI

Prietene, Cum deþii adevãrul ? Adevãrul se deþine lãsându-l pe Duhul Sfânt sã lucreze aºa cum vrea El. Duhul Sfânt urmãreºte numai împlinirea spiritualã ºi umanã a omului creat dupã imaginea lui Dumnezeu. Cuvintele lui Isus sunt neclare: « Duhul Adevãrului vã va cãlãuzi la tot Adevãrul (In 16, 13). Cine deþine Adevãrul se bucurã de libertate ºi este îndrãgostit de Adevãr. Darurile Duhului Sfânt sunt revãrsate din belºug în viaþa omului. Darurile Duhului Sfânt îl ajutã pe om sã creascã în “faþa lui Dumnezeu”.

Anul acesta, Ziua Copiilor a fost sãrbãtoritã puþin mai devreme pentru copiii catolici din Bucureºti ºi din împrejurimi. Special pentru ei a fost pregãtit un Festival, cu moto-ul “Lãsaþi copilaºii sã vinã la mine”, festival ce a avut loc pe 19 mai. Oratoriul Sfântul “Leonardo Murialdo”, din Popeºti-Leordeni, a fost plin de copii din parohiile Arhidiecezei de Bucureºti, care au adus împreunã cu ei zâmbete, bucurie ºi un entuziasm molipsitor, specific numai lor…ºi desigur, pe « mãmica » sau « bunicuþa » atât de dornice sã-i vadã desfãºurându-se pe scenã. Programul a cuprins câte un moment artistic (prezentat de copii), jocuri ºi concursuri (rãsplãtite cu premii pentru locurile fruntaºe). Copilaºii au avut ocazia sã înveþe sã facã figurine din baloane, sã deseneze pe asfalt, sã danseze ºi, bineînþeles, sã se bucure de numeroase surprize. La încheierea programului, ei au plecat acasã cu multe zâmbete pe chip ºi în suflet, cu bucuria cunoaºterii a noi prieteni ºi cu dorinþa reîntâlnirii cu aceeaºi veselie ºi în anul viitor.

BIANCA DÂSCÃ

Tineri între tineri, la sport

În perioada 16-20 mai, Centrul Diecezan pentru Pastoraþia Tineretului a organizat, pentru a cincea oarã consecutiv, “Campionatul Inter-Diecezan de fotbal” care s-a desfãºurat la Buºteni. La acestã competiþie sportivã au participat echipe din: Dieceza Satu Mare, Eparhia Oradea Mare, Dieceza de Iaºi (reprezentatã de tinerii teologi franciscani), Dieceza de Timiºoara, Eparhia de Lugoj ºi Arhidieceza de Bucureºti. Tinerii au fost motivaþi ºi astfel competiþia fotbalisticã a devenit exstrem de puternicã, punând în valoare tot ce era mai bun.Bãtãlia decisivã pentru ocuparea primei poziþii s-a dus între formaþiile Diecezei de Iaºi ºi Arhidieceza de Bucureºti (2-4).

Clasamentul final: I. Arhidieceza de Bucureºti, II. Dieceza de Iaºi, III. Dieceza de Timiºoara. S-au stabilit ºi alte clasamente: cel mai tehnic jucãtor (Bogdan Pãtrulescu, Eparhia de Oradea Mare), cel mai bun goal-keeper (Iulian Butacu, Dieceza de Iaºi), echipa “fairplay” (Eparhia de Lugoj), golgeterul competiþiei (Adrian Farcaº, Arhidieceza de Bucureºti).

Iatã câteva impresii ale participanþilor: “Noi, cei de la Institutul teologic Romano-Catolic Franciscan am fost pentru a doua oarã la acest turneu. Se observã faptul cã echipele se motiveazã, astfel turneul devine din ce în ce mai disputat ºi echilibrat. Fair-play-ul existã ºi acest lucru este pozitiv. Mulþumim organizatorilor pentru invitaþie ºi sperãm ca acest turneu sã continue sã fie, pentru toþi participanþii, un moment de destindere, de cunoaºtere reciprocã ºi premãrire adusã lui Dumnezeu”. tinerii din Dieceza de Iaºi “O combinaþie bunã între activitãþi sportive, spirituale, sociale, recreative. Mulþumim celor care au avut ideea conceperii acestui proiect, de care sperãm sã putem beneficia în fiecare an, totul cu ajutorul Lui”. tinerii din Eparhia de Lugoj Mulþumim tuturor celor care au sprijinit acþiunea sportivã a tinerilor ºi dorim sã ne fie alãturi ºi în anii urmãtori.

CLAUDIU ROZNOVSKY

SORIN MANT A MANTA

Paginã realizatã de ROXANA ROT ARU ROTARU

Micul Prinþ Dragi copii, trãiau odatã într-un regat mic, micuþ, regele Bren ºi regina Gelia. Supuºii îi iubeau nespus pentru firea lor bunã ºi cârmuirea chibzuitã. Deºi regatul era cât un petic, toþi trãiau fericiþi.

Sau aproape. Bren ºi Gelia nu gãsiserã încã nici un peþitor potrivit pentru copila lor, prinþesa Clinda. Aºa cã, într-o bunã zi, trimiserã veste în toate regatele din jur cã la o datã hotãrâtã anume, toþi prinþii doritori puteau sã se prezinte sã cearã mâna prinþesei. Iar prinþii nu se lãsarã aºteptaþi. În ziua sorocitã, nouãzeci ºi nouã de prinþi veniþi din vecini ºi de departe aºteptau împreunã sã vadã care dintre ei urma sã fie alesul. Nici nu era de mirare. Clinda era bunã, înþeleaptã ºi de o frumuseþe de-þi tãia suflarea. La ceasul hotarât însã, cei nouãzeci ºi nouã de prinþi rãmaserã surprinºi când, dupã saluturile de rigoare, regina Gelia le dãrui fiecãruia câte un sãculeþ cu seminþe, adresându-le invitaþia ciudatã sã revinã peste o jumãtate de an cu florile cultivate. În funcþie de acele ghivece, la urmã, unul dintre ei avea sã fie logodnicul frumoasei Clinda. Deºi nu era ceva prea obiºnuit, zis ºi fãcut.

Sãptãmânile se scurserã cu repeziciune. În momentul atât de aºteptat, sub privirile Clindei, cei nouzeci ºi nouã de tineri prinþi începurã sã prezinte, unul dupã altul, bunului rege ºi înþeleptei sale soþii ghivecele lor cu flori.

Marea salã de bal, transformatã în serã de ocazie, se umplu de parfumul îmbãtãtor al atâtor flori. În timp ce în curtea palatului o mulþime de supuºi aºteptau tãcuþi deznodãmântul acelei nemaiauzite încercãri, în marea salã servitorii ºi curtenii se cãlcau pe picioare ca sã vadã mai bine cele ce urmau sã se întâmple.

Cu feþe grave, Gelia ºi Bren începurã sã priveascã, rând pe rând, la florile prezentate de tineri. Fu însã o surprizã, ºi un freamãt strãbãtu sala, când ultimul dintre prinþi, cerându-le scuze, le prezentã un ghiveci gol-goluþ, fãrã nici o floare: - Maiestãþile Voastre! Nu ºtiu ce s-a întîmplat. Am folosit cel mai bun pãmânt. Am pus cel mai bun îngrãºãmânt. Am urmat cele mai bune sfaturi ºi m-am strãduit cât am putut mai bine, însã, din pãcate, nici una dintre seminþele primite nu a încolþit.

Auzind aceste cuvinte, în vreme ce peste chipurile celorlalþi

Cop i i i se î ntreabã… în

i t , n i r p e esã d 99 rint, p o i s, ADRIAN BOBORUÞÃ

prinþi trecu un zâmbet dispreþuitor, curtenii prezenþi murmurarã surprinºi.

- Îmi pare rãu pentru aceastã nereuºitã, continuã el. Chiar dacã nu pot arãta nimic privirilor voastre, m-am prezentat totuºi ca sã nu dezonorez numele pãrinþilor ºi al regatului meu. Când terminã cuvintele, spre uimirea tuturor, Bren, dupã ce îi aruncã o privire soþiei sale, îi spuse: - Nu-i nimic, prinþe. Nu face nimic, deoarece din acest moment tu eºti logodnicul fiicei noastre.

Fãcând un semn ce stinse pe loc murmurele de nemulþumire izvorâte, prinþesa Clinda le spuse celorlaþi prinþi: - Nu aveþi dreptate sã fiþi nemulþumiþi pentru cã, fãrã sã ºtiþi, înainte de a primi seminþele, acestea au fost fierte. Erau deja fãrã viaþã. Aºa cã, vãzând cã nu încolþesc, voi aþi încercat sã reparaþi în ascuns ceea ce aþi crezut cã este o neºansã sau o greºealã omeneascã, însãmânþând alte seminþe în locul celor primite. Deºi aþi încercat sã le arãtaþi celorlaþi cã aþi reuºit cu bine, nu aþi înþeles totuºi un lucru: sinceritatea izvorãºte doar din inimã. Cel ce se foloseºte de ºiretlicuri ca sã câºtige cu orice preþ, se sileºte sã apuce reuºita pe orice cale, pe când sinceritatea, chiar dacã pe moment pare sã piardã, rãmâne veºnic o reuºitã.

Copii, vorbind despre sinceritate, Isus ne spune: “Cuvântul vostru sã fie: Cee ce este da, da; ºi ceea ce este nu, nu” (Mt 5,37).

De ce l-a fãcut Dumnezeu pe Satana dacã ºtia cã Satana va pãcãtui?

Dumnezeu i-a creat pe oameni ºi pe îngeri liberi, adicã le-a dat puterea sã aleagã ce vor: sã asculte de Dumnezeu sau nu. Dumnezeu a ºtiut cã unii dintre ei vor alege sã-L asculte, iar alþii vor alege sã nu-L asculte. Dar El i-a creat cu toate acestea, pentru cã – în înþelepciunea Lui care vede totul de la început pânã la sfârºit -, Dumnezeu ºtia cã face un lucru bun.

Pãcatul nu este o invenþie a Satanei, ci este o alegere rea pe care o facem atunci când ne hotãrâm sã nu ascultãm de Dumnezeu.

Pentru cã este invidios, Satana cautã pe toate cãile sã-i facã pe oameni sã aleagã pãcatul. În prezent, Dumnezeu i-a dat Satanei o oarecare libertate dar, la sfârºit, Satana va fi învins. În Biblie se aratã cã Sfânta Fecioarã Maria va zdrobi capul ºarpelui (Satana), iar în apariþiile sale de la Fatima, Sfânta Maria le-a spus copiilor cã, în cele din urmã, Inima sa neprihãnitã va triumfa.

Verset cheie:Domnul Dumnezeu a zis ºarpelui: „Vrãjmãºie voi pune între tine ºi femeie, între sãmânþa ta ºi sãmânþa ei. Ea îþi va zdrobi capul, ºi tu îi vei zdrobi cãlcâiul” (Gen 3,14-15) Versete ajutãtoare: Ap 20,7-10.

(adaptare dupã 205 Questions Children Ask about God)

13

14

Congregaþia Micilor Slujitoare ale I

CRISTINA ªOICAN

‘A veþi încredere în Inima lui Isus; spuneþi-i ‘Aveþi deseori: „Inimã a lui Isus, mã încred în TTine!”, ine!”, ºi nu vã veþi abate de la calea vieþii veºnice’

Anna Michelotti (1843- 1888), Fondatoarea Congregaþiei Micilor Slujitoare ale Sfintei Inimi a lui Isus pentru bolnavii sãraci, s-a nãscut în 1843, la Annecy, în Franþa. Rãmasã orfanã de tatã la vârsta de cinci ani, creºte la ºcoala mamei sale, o femeie foarte credincioasã, care nu ezita sã-ºi ajute semenii, mai ales pe bolnavii sãraci. De la aceasta primeºte o educaþie profund creºtinã. Dupã diferite experienþe de viaþã religioasã inspirate de spiritualitatea sfântului Francisc de Sales ºi a sfintei Ioana Francisca de Chantal, Anna pleacã spre Italia ºi se opreºte la Torino.

Sensibilã la cerinþele concrete ale timpului sãu ºi ale Bisericii, ajutatã de un grup de tinere, începe, în 1875, îngrijirea bolnavilor sãraci, la domiciliu. Se nãºtea, astfel, Congregaþia Micilor Slujitoare ale Sfintei Inimi a lui Isus pentru bolnavii sãraci. Marcatã de sãrãcia ºi de mizeria în care trãiau bolnavii în casele lor ºi inspiratã de iubirea îndurãtoare a Inimii lui Isus, Anna Michelotti s-a oferit în întregime slujirii celor mai sãraci ºi suferinzi.

La 1 noiembrie 1975, când a fost declaratã Fericitã, Papa Paul al VI-lea spunea despre Anna Michelotti: „Viaþa ei este sintetizatã într-o misterioasã ºi continuã chemare la suferinþã. Iubirile sale, imprimate ºi Micilor Slujitoare, au fost Tabernacolul ºi bolnavii sãraci, pentru care a fondat Congregaþia. Este o luminã de iubire care strãluceºte ºi se aprinde în bordeiele marilor oraºe, o luminã care ne aratã nouã, tuturor, iubirea purã a lui Dumnezeu ºi care se jertfeºte pentru cei mai sãraci ºi abandonaþi”.

Chemate de Cristos sã-l slujeascã ºi întãrite de cuvântul sãu „Am fost bolnav ºi voi m-aþi vizitat” (Mt 25,36), Micile Slujitoare se îndreaptã cãtre cei în suferinþã pentru a le arãta dragostea cu care îi iubeºte Dumnezeu. Ele încearcã sã aline durerea ºi singurãtatea, sã vesteascã cuvântul Dumnezeului oricãrei îndurãri ºi sã valorifice timpul suferinþei ºi al încercãrii.

Micile Slujitoare îºi alimenteazã spiritualitatea din câteva izvoare dãtãtoare de viaþã ºi de forþã: încrederea în milostivirea Inimii lui Isus; iubirea pentru Euharistie; devoþiunea faþã de Cruce, vãzutã ca cea mai înaltã expresie a dãruirii; contemplarea Mariei în momentul vizitei la Elisabeta (simbol al celui care-l poartã, îl vesteºte pe Cristos) ºi bucuria de a-l sluji pe Cristos însuºi în persoana sãrmanului în suferinþã.

Tot pentru a sluji, Congregaþia Micilor Slujitoare ale Inimii lui Isus a venit în 1994 ºi pe meleagurile noastre ºi a deschis prima comunitate la Ploieºti. Aici le-am vizitat ºi noi. Ne-au primit într-o casã veche de o sutã de ani, în care parcã mai persistã disciplina scolasticã, ºi care îþi dã o stare de bine ºi de siguranþã. Clãdirea, restructuratã ºi adaptatã vieþii unei comunitãþi religioase, aparþine Guvernului italian ºi, pânã la al Doilea Rãzboi Mondial, aici a funcþionat ªcoala Primarã Italianã pentru Comunitatea Italianã din Ploieºti. Încercate de o sincerã emoþie, Micile Surori s-au bucurat sã ne poatã împãrtãºi experienþa misiunii lor în România.

De ce aþi ales România?

La ultimul Capitul General dinaintea venirii noastre aici, s-a hotãrât sã deschidem o misiune în Europa de Est. Deºi fuseserã propuse ºi alte destinaþii, pânã la urmã am ales þara dumneavoastrã. Maica Superioarã a venit aici propunând ca Micile Slujitoare sã serveascã Biserica localã.

Am primit acceptul ºi binecuvântarea Preasfinþitului Ioan Robu, care ne-a sugerat sã deschidem Comunitatea la Ploieºti. Astfel, în 1994, un grup de patru surori, douã italience ºi douã din Madagascar, soseau în România cu dorinþa de a-l sluji pe Cristos în fraþii în suferinþã. De la Torino la Ploieºti, urmând exemplul Mariei care a pornit la drum spre Elisabeta pentru a împãrtãºi bucuria prezenþei lui Cristos, am venit aici pentru a concretiza misterul iubirii prin vizita în familii, prin asistenþa ºi îngrijirea bolnavilor ºi prin participarea la activitãþile pastorale ale parohiei.

Cum a fost integrarea în realitatea româneascã?

A trebuit sã facem faþã diferenþei de culturã, de mentalitate, de civilizaþie. Dar Dumnezeu ne-a trimis persoane deosebite care ne-au ajutat sã depãºim aceste dificultãþi ºi sã cunoaºtem cultura ºi tradiþiile locale. În primii ani, perioadã în care nu au lipsit încercãrile ºi problemele, ne-a ajutat foarte mult monseniorul Ilie Sociu, pe atunci Decan de Ploieºti, în prezent Vicar Episcopal ºi responsabil cu viaþa consacratã în Arhidieceza de Bucureºti. El ne-a ajutat mult sã cunoaºtem comunitatea localã ºi ne-a încurajat cu sfaturile sale. Au fost ºi alte persoane

15

nimii lui Isus pentru bolnavii sãraci deosebite, laici, care ne-au stat alãturi ºi ne-au arãtat cã prezenþa noastrã aici este binevenitã ºi-i bucurã.

Dincolo de aspectul adaptãrii, a trebuit sã facem faþã ºi problemelor birocratice. Pentru cã nu suntem recunoscute ca persoanã juridicã, ca sã putem funcþiona în mod legal, a trebuit sã înfiinþãm Asociaþia Micilor Slujitoare ale Inimii lui Isus. Toþi membrii Asociaþiei ne-au fost mereu alãturi ºi ne-au susþinut.

Vorbiþi-ne despre spiritualitatea dumneavoastrã!

Anna Michelotti avea o devoþiune deosebitã faþã de Preasfânta Inimã a lui Isus. Ea o iubea nespus ºi se încredea atât de mult în ajutorul Ei, încât spunea cã însãºi Inima Preasfântã a lui Isus este cea care a fondat Congregaþia noastrã. Pentru tot ceea ce fãcea se încredea în Providenþã, fiind sigurã cã proiectele ei se vor finaliza. Faþã de sfântul Iosif avea o atitudine de familiaritate, iar atunci când avea ceva de rezolvat „punea afacerea în mâna lui” ºi ºtia cã ajutorul nu se va lãsa aºteptat.

În ce constã munca dumneavoastrã?

Atenþia noastrã se îndreaptã, în primul rând, cãtre bolnavi, cãrora le acordãm asistenþã ºi îngrijire la domiciliu.

Pentru cã diplomele noastre nu sunt recunoscute în România ºi pentru cã suntem puþine, colaborãm cu o asistentã medicalã româncã împreunã cu care planificãm vizitele la bolnavi ºi intervenþiile noastre. În prezent, avem în grijã 36 de bolnavi. Acordãm asistenþã celor care au nevoie, fãrã sã þinem cont de religie sau confesiune.

Desfãºurãm, de asemenea, un program destinat tinerilor ºi copiilor afectaþi de HIV/SIDA, iniþiativã prin care avem în vedere susþinerea moralã ºi promovarea lor umanã.

Din 1988 ºi pânã anul trecut am avut o colaborare deosebitã cu Caritas-ul naþional ºi Diecezan în parteneriat cu o asociaþie din Germania.

A fost o experienþã interesantã din care am învãþat multe, dar pentru cã am rãmas mai puþine a trebuit sã întrerupem aceastã colaborare.

Din 2002 am deschis o comunitate ºi la Buzãu unde sunt 2 surori, o italiancã ºi o malgaºã. Ele sunt implicate mai mult decât noi în activitãþile catehetice ale parohiei.

Dincolo de activitãþile pe care le dedicãm celor suferinzi, avem o frumoasã colaborare cu comunitatea parohialã, cu pãrintele Decan Ion Solomon ºi cu pãrintele vicar, Augustin Cadar, participând la animarea liturgicã ºi contribuind la formarea umanã ºi culturalã a tinerilor. În acest sens, amintim doar „schimbul de experienþã” cu tinerii italieni care, de

aproape 10 ani, participã la o întâlnire festivã alãturi de tinerii din Ploieºti. De când am deschis comunitatea la Buzãu, la aceste întâlniri sunt prezenþi ºi tinerii din acest oraº.

Ce atitudine au oamenii cãrora le oferiþi ajutorul ºi spijinul dumneavoastrã?

Ne amintim ºi-acum cum eram privite la început. Îmbrãcate în alb, eram ca niºte ciudãþenii pentru oamenii de aici care ne opreau pe stradã ºi ne întrebau cine suntem, de unde ºi de ce am venit. Nu prea mai vãzuserã cãlugãriþe catolice. Treptat, s-au obiºnuit cu prezenþa ºi cu munca noastrã ºi ne apreciazã pentru ceea ce facem.

Iniþial nu puteau sã creadã ºi rãmâneau uimiþi cã mergem în casele lor ºi îngrijim bolnavii în mod dezinteresat, cu dãruire ºi iubire.

Ne mulþumesc nouã pentru ceea ce facem pentru ei, ºi lui Dumnezeu, cã ne-a trimis în mijlocul lor.

Oamenii de aici sunt ospitalieri, respectuoºi ºi recunoscãtori.

Ce cred Micile Slujitoare despre chemarea la viaþa consacratã?

În timpurile noastre, când tentaþiile din jur sunt atât de numeroase ºi de invazive, dacã un tânãr alege viaþa consacratã face acest lucru din convingere; este o alegere maturã ºi conºtientã. În Congregaþia noastrã avem douã vocaþii din România: douã novice - una din Ploieºti ºi una din Moldova - sunt acum în Italia ºi urmeazã sã depunã primele voturi. Nu ºtim încã dacã vor veni sã activeze aici sau dacã vor fi trimise în altã parte în misiune. Oricum, dacã Dumnezeu sãdeºte sãmânþa vocaþiei în inima cuiva, e greu sã te împotriveºti. Tinerii trebuie sã aibã curajul ºi trebuie sã fie încurajaþi sã rãspundã chemãrii pe care o simt în inima lor.

16

Din viaþa Arhidiecezei

Întâlnirile familiilor creºtine, parohia Sfânta Cruce, Bucureºti

“Sã plãteºti Bisericii simbria ºi celelalte datorii cãtre ea, dupã legi ºi obiceiuri” Premise

Simbria reprezintã oferta financiarã pe care orice creºtin trebuie sã o facã periodic cãtre parohia de care aparþine, cu titlu de suport pentru acoperirea diverselor cheltuieli de întreþinere a lãcaºului de cult ºi pentru înlesnirea activitãþii parohiale. Pentru fiecare enoriaº, achitarea simbriei întregeºte ºi desãvârºeºte sentimentul de apartenenþã la comunitatea de credinþã, constituindu-se totodatã într-un semn de respect faþã de respectiva comunitate ºi faþã de pãstorul ei, preotul paroh, precum ºi într-o jertfã personalã concretã, palpabilã, oferitã Domnului Cristos, în afara celei spirituale.

“Simbria” în Sfânta Scripturã

Prescripþiile Vechiului Testament prevedeau ca fiecare credincios sã ofere 10% din veniturile sale ca jertfã pentru Templu (Lev 27,30; Num 18,26; Dt 14,24; 2Cr 31,5). Noul Testament nu precizeazã nicãieri un anumit procent din venituri, care ar trebui pus deoparte pentru nevoile Bisericii, însã evidenþiazã practica existentã în Biserica primarã de a „avea totul în comun” ºi de a „pune banii la picioarele apostolilor” (Fap 4,32.37), menþionând cã oferta trebuie sã fie „dupã câºtigul” fiecãruia (1Cor 16,2).

Sunt demne de reþinut douã elemente fundamentale care trebuie sã defineascã oferirea acestei jertfe, ambele propovãduite de sfântul apostol Paul: generozitatea: „Cine seamãnã cu zgârcenie va ºi secera cu zgârcenie, dar cine seamãnã cu generozitate va ºi secera cu generozitate” (2Cor 9,1); bucuria: „Sã dea fiecare aºa cum a hotãrât în inima sa: nu cu amãrãciune sau cu silã, cãci Dumnezeu îl iubeºte pe cel care dã cu bucurie” (2Cor 9,7). ªi Catehismul Bisericii Catolice, la nr. 2043, precizeazã: „ Credincioºii au obligaþia sã se îngrijeascã, fiecare dupã posibilitãþile sale, de necesitãþile materiale ale Bisericii”.

parohiei de care aparþine. Este greºit a scãdea din suma rezultatã pin acest calcul valoarea anumitor contribuþii oferite Bisericii care nu au absolut nici o legãturã cu simbria, cum ar fi: colecta din timpul ofertoriului, procentul de 2% din impozitul pe salariu, sprijinul financiar acordat pentru finalizarea diferitelor proiecte ale parohiei ori ale grupurilor de binefacere care activeazã pe lângã aceasta, oferta pentru celebrarea de Sfinte Liturghii sau rugãciuni, novene ºi alte devoþiuni etc. Un calcul echitabil al simbriei datorate, fãcut cu bucurie ºi nu cu amãrãciune, cum îndeamnã Apostolul, eliminã tocmeala total neprincipialã între om ºi Dumnezeu, cãreia, în Noul Testament, i-au cãzut victime Anania ºi Safira (Fap 5,1-11).

Pentru fiecare creºtin, plata corectã a simbriei este deopotrivã o datorie ºi o obligaþie, iar nerespectarea poruncii a V-a a Bisericii constituie prilej de spovadã.

Îndemnul pãstorului

“Dacã fiecare enoriaº, spunea pãrintele Ionel Pojum, parohul comunitãþii, ºi-ar face datoria creºtinã de a achita corect ºi la timp simbria cãtre parohia de care aparþine, aceasta ar putea face faþã cu mult mai multã uºurinþã atât cheltuielilor inerente desfãºurãrii activitãþii cotidiene (gaz, electricitate, apã, telefon etc.), cât ºi cheltuielilor neprevãzute (reparaþii, întreþinerea bisericii ºi a clãdirilor anexe) ori care þin de menirea Bisericii (ajutorarea persoanelor nevoiaºe ºi a parohiilor foarte sãrace din provincie, care, din lipsa mijloacelor materiale elementare, sunt silite sã îºi desfãºoare activitatea în condiþii improprii: existã, de exemplu, ºi astãzi, localitãþi în România, în care preotul este nevoit sã celebreze Sfânta Liturghie la lumina lumânãrii!)”.

Uzanþa actualã

Încetãþenit în Arhidieceza Romano-Catolicã de Bucureºti este ca fiecare familie creºtinã sã doneze Bisericii, cu titlu de simbrie, un minimum de 1% din veniturile totale acumulate de respectiva familie în decursul unui an. Desigur, acesta este un minimum, însã un creºtin fervent va simþi nevoia sã facã mai mult pentru Bisericã, inclusiv din aceastã perspectivã financiarã.

Cum se calculeazã aceastã datorie minimalã? La începutul fiecãrui an calendaristic (de obicei, în luna ianuarie) se cumuleazã veniturile TUTUROR membrilor de familie din întreg anul anterior, provenite din salarii, bonificaþii, prime, alte forme de venit (drepturi de autor, închirieri de bunuri, alocaþii, dividende, dobânzi bancare etc.). Totalului i se aplicã procentul de 1%, rezultatul final reprezentând simbria pe care respectiva familie o datoreazã

Pr Pr.. FABIAN MÃRIUÞ, (responsabil diecezan cu Pastorala Familiei) Fam. ELENA TÃNASE ºi FLORIN ARDELEAN

Din viaþa Arhidiecezei

POST A REDACÞIEI – POSTA REZUL REZULTTATELE SONDAJULUI DE OPINIE Prezentãm în aceastã ediþie câteva din rezultatele sondajului de opinie propus în numãrul de Paºti al Actualitãþii creºtine creºtine. Ne-au rãspuns persoane din mai multe localitãþi, de vârste ºi profesii diferite. Trei sferturi din aceºtia citesc revista lunar, restul ocazional.

Pãrerile despre aspectul grafic ºi structura revistei sunt, în cea mai mare, parte foarte bune, deºi la un moment dat ni s-a propus ºi înlocuirea colectivului redacþional cu jurnaliºti de profesie, iar unii cititori au remarcat nivelul teologic „peste mediu” ºi deci mai greu de receptat pentru publicul larg. Schimbãrile realizate în ultimii ani au fost apreciate mai ales de acei cititori fideli, care urmãresc revista încã de la primele ei numere. Se recomandã o colaborare mai strânsã cu cititorii (aºteptãm, deci, sã ne scrieþi!), un corp de literã mai mare (ce bine ar fi sã ni-l putem permite!), publicarea de rugãciuni în limba latinã, o paginã de umor (din nou, vã aºteptãm cu contribuþii), ºi o rubricã de anunþuri privind diversele programe spirituale din arhidiecezã.

Cele mai citite rubrici (de cãtre cei care ne-au rãspuns) sunt: Universul familiei, Istoria Bisericii, Oameni ai credinþei, Actualitate, Viaþa Arhidiecezei, Interviu (Viaþa consacratã), Ecumenism, Micul prinþ, Istorie ºi spiritualitate, Sfântul lunii. De asemenea, cititorii ar dori sã poatã citi ºi despre: misiuni, catehezã, mãrturii de viaþã creºtinã, psihologie, posibilitãþi de voluntariat ºi implicare în viaþa Bisericii.

Mulþumim tuturor celor care ne-au rãspuns. Sondajul rãmâne în continuare deschis: vã aºteptãm sã ne comunicaþi opiniile voastre la adresa redacþiei, prin poºtã sau prin e-mail.

MULÞUMIRI

Duminicã, 20 mai, cu ocazia celei de-a 41 Zile Mondiale a Comunicaþiilor Sociale, în toate parohiile s-a organizat o colectã pentru Centrul de Comunicaþii Sociale al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti. Banii vor fi folosiþi pentru înnoirea parþialã a aparaturii ºi pentru procurarea de materiale de biroticã necesare bunei funcþionãri a Centrului.

Mulþumim parohiilor care ºi-au arãtat disponibilitatea ºi ne-au susþinut financiar: Sfânta Cruce, Bucureºti (700 RON); Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Bucureºti (750); Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul, Bucureºti (230); Sacré Coeur, Bucureºti (1180); Sfânta Fecioarã Maria Îndureratã, Bucureºtii Noi (140); Sfântul Anton de Padova, Câmpina (200); Preasfânta Inimã a lui Isus, Sinaia (200); Sfântul Anton de Padova, Râmnicu Vâlcea (200); Sfântul Anton de Padova, Bucureºti (300); Toþi Sfinþii ,Craiova (270); Naºterea Sfintei Fecioare Maria, Slatina (50); Schimbarea la Faþã a lui Isus, Izvorul Rece (100); Sfânta Fecioarã Maria, Neprihãnit Zãmislitã, Drobeta Turnu Severin (350); Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul,Piteºti (215); Sfântul Francisc de Assisi, Târgoviºte (300); Sfântul Iacob, Câmpulung (115); Sfântul Nicolae, Curtea de Argeº (32); Sfântul Luca, Pucioasa (20); Cristos Rege , Ploieºti (370).

Mulþumim, de asemenea d-lui doctor ªtefan Hriþcu pentru donaþie (200) .

ROMÂNIA - Mãrãcineni

Un drum care continuã

Pelerinajul ecumenic spre Sibiu merge înainte nu numai prin trecerea timpului, ci mai ales pentru cã, începând din luna martie, a devenit ocazie de întâlnire cu creºtinii din diferite comunitãþi, care ºi-au manifestat interesul faþã de acest eveniment ºi de celebrarea în septembrie 2007 a celei de a IV-a etape.

De pe 16 pânã pe 18 martie, Misionarii Oblaþi ai Mariei Imaculate au avut posibilitatea de a aprofunda temele adunãrii ecumenice în cursul exerciþiilor spirituale, în parohia greco-catolicã Sfântul Petru din Braºov.

Tot în luna martie, la Râmnicu Vâlcea, a avut loc o întâlnire cu credincioºii greco-catolici din parohia Adormirea Maicii Domnului ºi Sfânta Rita de Cascia ºi cu pãrinþii copiilor care frecventeazã grãdiniþa Sfânta Ioana Antida. În parohiile romano-catolice din Slatina, Târgoviºte ºi Câmpulung Muscel, Oblaþii s-au întâlnit cu adulþii ºi cu cei mai tineri, prezentând parcursul adunãrilor ecumenice printr-un filmuleþ realizat cu acest scop.

Mesajul adunãrii de la Sibiu a fost adresat ºi credincioºilor ortodocºi în parohiile romano-catolice din Piteºti ºi din Câmpulung Muscel. În oraºul Roman, împreunã cu tineri ortodocºi ºi catolici, în cadrul parohiei ortodoxe Precista Mare se pregãtesc campusuri ecumenice de varã denumite „O luminã pentru douã lumi”. Programul ºi materialul sunt inspirate de temele celei de-a III-a Adunãri Ecumenice Europene. În perioada 18-20 mai, la Mãnãstirea Sfântul Eugen din Mãrãcineni, s-a desfãºurat o întâlnire de formare ecumenicã, având o atenþie deosebitã spre „Mãrturia creºtinã comunã”. Cele 30 de persoane prezente, provenite din Piteºti, Slatina ºi Braºov, au avut privilegiul de a asculta experienþele concrete de viatã creºtinã trãitã în comuniune cu fraþi din alte confesiuni, care au fost mãrturisite de cãtre doamna Felicia ªuta, doamna Elena Ionescu, pãrintele Iosif Cobzaru, parohul romano-catolic din Piteºti, Andrej Stefancic din miºcarea focolarilor ºi pãrintele Mihai Popovici, paroh ortodox al bisericii Precista Mare din Roman. Dupã-amiazã au fost prezentate diferitele forme de mãrturie creºtinã, iar în ateliere au fost discutate douã iniþiative ecumenice pentru varã: o tabãrã pentru copiii din oraºul Piteºti, 24-29 iulie, ºi o întâlnire de formare ecumenicã pentru adulþi, care va începe pe 4 septembrie, la Mãrãcineni, ºi se va încheia pe data de 9 septembrie, la Sibiu, cu Festivalul luminii. Unele materiale în limba românã, folosite în aceste luni pentru sensibilizarea ecumenicã, pot fi gãsite pe www.omimissio.net/ romania/eea3.htm, iar alte informaþii, în alte limbi, despre A III-a Adunare Ecumenicã Europeanã sunt puse la dispoziþie pe www.eea3.org, tuturor celor care doresc sã se implice în acest pelerinaj. Pentru cã randamentul miºcãrii ecumenice nu depinde numai de o singurã persoanã, fiecare în parte poate sã facã paºi care sã scurteze distanþele între fraþi ºi care, împreunã cu Cristos, ne conduc mai departe.

17

18

Social

Doctrina socialã a Bisericii ne învaþã despre...

Femeile ºi dreptul la muncã

În numãrul trecut vedeam cum familia ºi munca, deºi ar trebui sã se susþinã reciproc, în realitate vin adesea în conflict din cauza egoismelor ºi a lãcomiei proprii sau a altora. Se întâmplã astfel cã nu puþine persoane sunt puse azi în situaþia paradoxalã de a alege între a avea o familie ºi a face carierã. Alegerea este o mare provocare, mai ales pentru femei, care se confruntã frecvent cu mentalitatea cã, odatã ajunse soþii ºi mame, ele trebuie sã-ºi îngroape toate celelalte talente ºi sã se dedice exclusiv treburilor casnice. Biserica însã ne învaþã cã...

«Geniul feminin este necesar în toate sferele vieþii sociale, de aceea trebuie garantatã prezenþa femeilor ºi în câmpul muncii. Recunoaºterea ºi protejarea drepturilor femeilor în contextul activitãþilor profesionale depind, în general, de organizarea muncii, care trebuie sã þinã cont de demnitatea ºi vocaþia femeii, pentru care „adevãrata promovare impune ca munca sã fie structuratã în aºa fel încât femeia sã nu trebuiascã sã plãteascã promovarea cu preþul abandonãrii familiei în care, ca mamã, are un rol de neînlocuit” (Ioan Paul al II-lea, Laborem exercens, 19). Acesta este un aspect dupã care se mãsoarã calitatea societãþii.»

(Doctrina socialã a Bisericii. Compendiu, Editura Universitãþii din Bucureºti, 2006, pag. 185)

Biroul de asistenþã socialã

În cadrul Fundaþiei Leonardo Murialdo funcþioneazã un birou de asistenþã socialã, care are drept scop ajutorarea familiilor aflate în dificultate.

Biroul coordoneazã programele de asistenþã socialã ale Fundaþiei, activitatea asistenþilor comunitari formaþi în cadrul Fundaþiei, pe cea a studenþilor aflaþi în practicã ºi a voluntarilor. Totodatã propune noi proiecte ºi colaborãri, în funcþie de nevoile identificate în comunitatea localã. În prima parte a anului 2006, biroul a derulat proiectul “Un pas spre liceu”, având drept grup þintã 24 de copii din comunitatea localã, care au fost sprijiniþi cu meditaþii la disciplinele Literatura românã ºi Matematicã, în vederea susþinerii examenului de capacitate. Ca urmare, 80% din copii au promovat examenul.

Fundaþia cautã colaboratori ºi parteneri pentru proiecte, mai ales din rândul organizaþiilor similare (ONG).

ªef Birou: A NA DOINA SÃNDOIU ANA asistentasociala@murialdo.ro

Programul biroului: Miercuri: 9.00 - 14.00; Vineri: 9.00 - 18.00; Sâmbãtã: 9.00 - 11.30

INVIT AÞIE LA VOLUNT ARIA INVITAÞIE VOLUNTARIA ARIATT:

Aºezãmântul Sfântul Ioan – un centru ecumenic ,cultural, spiritual ºi social Pe valea râului Argeº, în satul Adunaþii Copãceni, familia Florescu a încredinþat Comunitãþii Sfântul Ioan o proprietate de 30 de hectare. În faþa acestei neaºteptate donaþii, intenþia comunitãþii este, mai întâi, de a crea un loc retras, o insulã de viaþã mãnãstireascã, unde monahi catolici ºi ortodocºi vor putea vieþui împreunã, în liniºte ºi rugãciune, fiecare în singurãtatea unei chilii, în apropierea Bucureºtiului, dar totodatã departe de agitaþia oraºului.

Comunitatea doreºte sã reabiliteze ansamblul de clãdiri ºi sã ofere aici un spaþiu de vieþuire ºi de întâlnire în mãsurã sã gãzduiascã iniþiative spirituale, culturale ºi sociale, într-un cadru ancorat în inima tradiþiei româneºti. Conacul, cu caracterul sãu specific românesc, va permite gãzduirea, într-un cadru primitor, a unor întâlniri tematice, colocvii, seminarii ºi sesiuni, o universitate de varã ºi diferite activitãþi culturale. Casa de oaspeþi va primi participanþii la colocvii, va primi familii care doresc sã petreacã un timp într-o atmosferã comunitarã, în apropierea unei mãnãstiri; va fi ºi un loc de primire pentru artiºti, conferenþiari ºi prieteni... Într-una din clãdirile alãturate vor fi amenajate ateliere de picturã, sculpturã, tâmplãrie ºi feronerie. Proprietatea, mãrginitã de râul Argeº, dispune ºi de 25 de hectare de teren agricol, necultivat în ultimii 15 ani. O familie de tineri agricultori va locui aici pentru a cultiva pãmântul ºi a forma alþi tineri agricultori. În clãdirea principalã a fermei, tineri voluntari, de diferite naþionalitãþi, formeazã deja o echipã care lucreazã la reabilitarea aºezãmântului.

Copiii strãzii din Bucureºti sunt prieteni în sânul acestei mici „familii” pentru a participa, dupã puterile lor, la lucrãrile de renovare ºi întreþinere a proprietãþii (clãdiri, livezi, grãdini de zarzavat, animale...). Se va încerca obþinerea unei calificãri profesionale în construcþii ºi agriculturã pentru aceºti tineri.

Aºezãmântul va cuprinde un paraclis bizantin ºi câteva chilii din pãmânt în care vor vieþui monahi catolici ºi ortodocºi. Primind îndemnul lui Cristos din Evanghelia dupã Ioan: „ca toþi sã fie una”, fiecare comunitate monahalã îºi va pãstra rânduiala de rugãciune ºi viaþã liturgicã în duhul Tradiþiei. Acesta va fi izvorul de viaþã ºi de rodnicie al aºezãmântului Sfântul Ioan.

Fundaþia „Comunitatea Sfântul Ioan”, str str.. Jiului nr nr.. 37, sector 1, Bucureºti

Anunþuri

Fatima din inima mea A merge în pelerinaj poate însemna, pentru fiecare, ceva diferit: poate fi o chemare divinã, o expresie a credinþei, un act de rugãciune din partea unei persoane aflate în suferinþã fizicã sau sufleteascã, un act de mulþumire ºi de manifestare a bucuriei de a merge într-un loc unde Fecioara Maria a coborât pe pamânt. Pentru unii, poate fi un moment de întoarcere la credinþa adevãratã, un moment de împãcare ºi regãsire, începutul unei vieþi duse în spiritul graþiei divine.

Fatima ºi Lourdes sunt centre de pelerinaj unde unii oameni au sperat o viaþã întreagã sã ajungã. Vestea apariþiilor din aceste locuri a fãcut înconjurul lumii, iar istoria miracolelor petrecute aici este rememoratã permanent de credincioºi.

Pe data de 11 februarie 1858, la Lourdes, are loc prima apariþie din cele 18, la care este martorã micuþa Bernadette, însoþitã de sora sa ºi de o prietenã. La Fatima, prima apariþie are loc pe data de 13 mai 1917, perioadã în care Europa era mãcinatã de conflictele Primului Rãzboi Mondial, iar viitorul avea sã aducã, în plus, omenirii ºi ororile celui de-al Doilea Rãzboi Mondial ºi ale Comunismului. În ambele locuri, Fecioara Maria le transmite oamenilor mesaje de întoarcere la rugãciune, de pace ºi penitenþã, iar micuþii martori, care la fiecare apariþie se roagã împreunã cu Fecioara Maria pentru pãcãtoºi ºi pentru mântuirea acestora, sunt copleºiþi de tristeþe.

La mai bine de un secol de la apariþiile de la Lourdes, credincioºii vin aici, în numãr din ce în ce mai mare, pentru rugãciune, mulþumire, vindecãri miraculoase. La capãtul acestui drum lung, care duce pânã la extremitatea de vest a Europei, fiecare gãseºte rãspunsul pe care îl cautã. Mai devreme sau mai târziu, acesta devine evident pentru oricine crede cu adevãrat în miracolele de aici. ªi schimbarea mult doritã din viaþa fiecãruia nu se lasã mult aºteptatã. ªi totuºi,

indiferent de cursul pe care îl iau evenimentele din viaþa noastrã, cel mai important lucru este cã, venind la Fatima ºi Lourdes, fiecare descoperã cã aceste locuri sfinte deja existau în inima sa, doar cã uitase de ele sau le neglijase în ultima vreme. Astfel, fiecare îºi descoperã sanctuarul din suflet, acel loc sfânt numit “Fatima”, “Lourdes”, pe care îl poartã cu sine permanent. Important este sã nu lãsãm sã se aºtearnã praful peste el, uitat într-un colþ, ci sã ne reîntoarcem acolo din când în când.

Vã transmitem, în cele ce urmeazã, detaliile Pelerinajului la Fatima ºi Lourdes, organizat în august, de agenþia de turism MONDIAL TRAVEL. Se viziteazã: Viena - Coasta de Azur (Monte Carlo – Cannes – Nice - Monaco) -Carcassone-Lourdes-Burgos-Fatima (Participare la Sãrbãtoarea de la Fatima de pe 13 august)-Lisabona-MadridBarcelona- Zaragossa – Genova- Verona-Padova.

Se oferã: cazare în fiecare din cele 16 nopþi, în camere duble, la hoteluri 2 -3 ***, 15 mic dejunuri, transport autocar modern, servicii ghid român.

Perioada de desfãºurare: 5 – 21 August 2007 (17 zile).

669 euro + 299 RON/persoanã (pentru grup minim de 35 persoane); Plata se poate face ºi în rate; Înscrieri pânã la 02 Iulie 2007, în limita locurilor; 10 euro reducere pentru clienþii fideli.

Excursii opþionale la Mãnãstirile Bathalia ºi Alcobaca, de lângã Fatima, 20 euro/persoanã, grup minim 20 persoane.

Detalii: site-ul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti: www.arcb.ro ºi www.mondialtravel.ro Repartiþia locurilor în autocar se face în ordinea achitãrii avansului.

Mondial Travel: Tel./Fax: 021/ 210 95 27 Mobil: 0724 398 067 – office@mondialtravel.ro. Str. Aurel Vlaicu (vis-a-vis de stadionul Dinamo) nr. 138, ap. 5, sector 2, Bucureºti.

Cauza de Beatificare ºi Canonizare a Slujitorului lui Dumnezeu, Ioan Paul al II-Lea Nu cred cã existã creºtin care sã nu îºi aminteascã despre vizita pe care Papa, de pie memorie, Ioan Paul al II-lea a fãcut-o în România; în luna mai a anului 1999 .

Sfântul Pãrinte a venit la noi atunci, dar foarte probabil cã ºi acum vine la cei care cu credinþã îi invocã ajutorul.

Atunci când era celebratã liturghia de înmormântare a Papei Ioan Paul al II-lea, poporul credincios a cerut prin miile de glasuri din Piaþa Sfântul Petru „sã fie declarat sfânt repede”. Conform normelor Bisericii trebuie respectate niºte etape, îndeplinite niºte proceduri pentru a fi declarat sfânt. Din aceastã cauzã existã o comisie de specialiºti în cadrul Bisericii, responsabilã cu adunarea de mãrturii despre virtuþile ºi beneficiile spirituale obþinute de credincioºi prin mijlocirea celui care urmeazã sã fie declarat sfânt. În afiºul ataºat existã adresa la care

pot fi trimise scrisori cu mãrturii despre cei care au avut parte de momente speciale în raportul cu Papa Ioan Paul al II-lea, fie în timpul vieþii lui, fie dupã ce a trecut la Domnul.

Din nefericire, din România nu au ajuns astfel mãrturii la sediul Cauzei de beatificare ºi canonizare a slujitorului lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea , spune un pãrinte de la Roma. De aceea sunt binevenite mãrturiile, chiar în limba românã pentru cei care nu pot scrie în limba italianã, la adresa: Direcþia ºi Redacþia, Piazza S. Giovanni in Laterano, 6/A, Loc. ROMA, Cod. 00184, ITALIA

Rugãciune de implorare a harurilor prin mijlocirea slujitorului lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea

O, Preasfântã Treime, noi îþi mulþumim pentru cã ai binecuvântat Biserica cu Papa Ioan Paul al II-lea ºi pentru cã ai permis ca grija tandrã a Tatãlui, gloria crucii lui Cristos ºi splendoarea Spiritului caritãþii sã strãluceascã prin el. Încredinþat pe deplin milostivirii tale infinite ºi mijlocirii materne a Mariei, el ne-a dãruit o imagine vie a lui Isus, Bunul Pãstor, ºi ne-a arãtat cã sfinþenia este mãsura necesarã a vieþii creºtinului obiºnuit ºi este calea de a atinge comuniunea eternã cu tine.

Dãruieºte-ne, prin mijlocirea lui ºi prin voinþa ta, harurile pe care noi le implorãm sperând cã el va fi numãrat curând printre sfinþii tãi.

AMIN AMIN.

19

20

Istorie ºi Spiritualitate

Apostol al iubirii de Dumnezeu ºi de aproapele ºi al unitãþii Bisericii creºtine Rândurile de faþã i-au fost încredinþate pãrintelui Ioan Ciobanu, parohul bisericii Sacré Coeur, din Bucureºti, de dl. Cornel Lungu.

Amintind o secvenþã legatã de apropierea spiritualã dintre Monseniorul Ghika ºi slujitori ai Bisericii Ortodoxe, printre care se numãra ºi tatãl autorului rândurilor de faþã, un distins ºi apreciat preot ºi profesor din perioada interbelicã, dl Cornel Lungu Lungu,, ºi-a exprimat rugãmintea ca stilul oriental al acestor însemnãri sã fie pãstrat. Vi le oferim, dragi cititori, fiind un prilej de a medita împreunã la dimensiunea ecumenicã a Monseniorului Ghika. (A.C.)

Model inegalabil de regenerare moralã

Viaþa Monseniorului Vladimir Ghika, plinã de iubire neprecupeþitã faþã de cei în suferinþã, a fost o devoþiune totalã ºi neîntreruptã pentru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul omenirii cãzutã în pãcatul originar – transmiþându-i un model inegalabil de regenerare moralã prin Evanghelii, oferindu-i certitudinea vieþii veºnice prin Învierea din cea de a treia zi ºi revãrsând Duhul Sfânt pentru a o proteja ºi îndruma pânã la a doua Sa venire.

Prin întreaga activitate desfãºuratã cu neobositã râvnã în slujba Binelui, prin elevaþia ºi largheþea spiritului sãu, dãruit din belºug de Graþia Divinã, Monseniorul Vladimir Ghika reprezintã un reper de vârf, atât în vremea sa cât ºi în viitor, el întrunind aprecierile, respectul ºi admiraþia celor care fie l-au cunoscut direct, unii dintre ei miruiþi prin binefacerile sale, fie l-au cunoscut indirect – indiferent de obârºie sau convingerile acestora.

Orizonturi ecumenice

Provenit dintr-o þarã cu spiritualitate ortodoxã ºi vocaþie ecumenicã, urmaº al unei strãvechi familii princiare care a dat zece Domni în Þãrile Române, alãturi de diplomaþi ºi intelectuali de valoare în politica ºi cultura naþionalã, Vladimir Ghika a fost înzestrat cu o inteligenþã, memorie ºi sensibilitate deosebite, care i-au permis sã

Scântei pentru viaþã Definiþia fericirii: ceea ce Dumnezeu vrea sã împartã cu noi.

Lucrurile ºi fiinþele din afarã sunt fãcute sã ne apropie de Dumnezeu; iar noi le folosim pentru a ne îndepãrta de El! Dacã vrei sã ajungi la Dumnezeu doar prin mijloacele tale, la capãtul drumului, din nefericire; te vei întâlni pe tine!

Dacã vrei sã ajungi la El prin mijloacele Sale, tocmai pe tine, din fericire; nu te vei mai regãsi.

Dumnezeu nu are nevoie de nimic, dar þine mult sã se slujeascã de toate.

Adu-þi aminte cã prin Dumnezeu nu eºti faþã de nimeni ºi de nimic strãin.

Toate îi pot vorbi celui care ºtie sã asculte.

Deasupra capetelor noastre existã mai mult cer decât existã pãmânt sub picioarele noastre. (Mons. Ghika)

devinã un intelectual de înaltã þinutã, foarte cultivat ºi extrem de erudit, completat de un creºtin cu o religiozitate profundã, aplecat permanent asupra durerilor aproapelui sãu.

Primind în copilãrie o educaþie profund religioasã de la mama sa, prin care i-a fost modelat sufletul, Prinþul Vladimir Ghika efectueazã apoi studii temeinice la Toulouse, Paris ºi Roma, ºi dobândeºte o pregãtire, calificatã, în mai multe domenii – drept, teologie, filozofie scolasticã; este preocupat, de asemenea, de artã ºi ºtiinþã, cu o pasiune deosebitã pentru istorie.

Practicant în copilãrie ºi în prima tinereþe a confesiunii ortodoxe ºi apoi protestante, citind ºi asimilând o bogatã literaturã religioasã catolicã de înaltã þinutã, prinþul Vladimir Ghika va privi întristat diferenþele dintre creºtini apãrute în timp, militând întreaga sa viaþã pentru unitatea credinþei. Dupã cum singur se exprimã, „catolic în spirit ºi în inimã”, devine în anul 1902 la vârsta maturã de aproape 30 de ani „catolic în mod oficial” ºi îmbrãþiºeazã mai târziu vocaþia sacerdotalã, fiind hirotonit preot pentru riturile latin ºi bizantin; în acest cadru larg instituþionalizat ºi-a putut manifesta din plin vocaþia pentru ajutorarea semenilor sãi defavorizaþi din societate ºi pentru readucerea la credinþã ºi în sânul Bisericii a multor intelectuali secularizaþi. Apropierea dintre catolici ºi ortodocºi, în varii domenii, a fost o preocupare a Monseniorului în activitatea din patria sa natalã, evidenþiatã prin colaborarea foarte bunã cu intelectualii români, între care savantul de renume, dr. Nicolae Paulescu ºi cele peste o sutã de doamne de caritate – pentru acestea þinând ciclurile de conferinþe „Liturghia aproapelui” ºi „Vizitarea sãracilor”, publicate mai târziu în limba francezã; de altfel, misiunea sa caritabilã din România a fost apreciatã în epocã de Arhiepiscopul Atenei, pentru aportul adus ecumenismului creºtin.

Prezenþã spiritualã

Dupã mãrturisirile celor care l-au cunoscut – între care P.M. Quervelle – „simpla lui prezenþã te îndreaptã spre Dumnezeu”, cucerind inimile prin smerenie, simplitate ºi naturaleþe, prin credinþa sa nestrãmutatã în Dumnezeul Treime, prin setea sa neostoitã de Liturghie ºi Euharistie ºi prin adoraþia sa profundã faþã de Sfânta Fecioarã, iar drept corolar al trãirii creºtine intense, prin sacrificiul neþãrmurit ºi dezinteresat pentru aproapele, acþionând cu fervoare ca un autentic „frate al sãracilor”, insuflând speranþã celui care suferã ºi „permiþându-i” sã vadã în noi iubirea lui Dumnezeu pentru el”.

Personalitatea spiritualã de excepþie a Monseniorului Vladimir Ghika este evidenþiatã ºi de principala sa biografã, Elisabeth de Miribel, în „Memoria Tãcerilor”: „Datoritã prezenþei lui Dumnezeu care se întrezãreºte în el, atrage atâtea persoane diferite ºi le obþine convertirea. Disponibil tuturor, îl primeºte pe fiecare ca ºi cum ar fi singur pe lume, cu blândeþe ºi tandreþe. Totuºi, cel mai apropiat dintre semenii sãi este omul sãrac, pãcãtosul, bolnavul, cel pãrãsit”.

Apropiaþi prin „Urmarea lui Hristos”

Monseniorul Ghika a crezut, a mãrturisit ºi a propovãduit pe Hristos prin cuvântul rostit sau scris, dar mai ales prin trãire ºi prin

Istorie ºi Spiritualitate faptã pentru ceilalþi, potrivit tradiþiei creºtine de la Apostoli ºi Evangheliºti la Pãrinþii ºi Doctorii Bisericii, de la Francisc din Assisi – modelul sãu spiritual ºi comportamental pe care l-a urmat neabãtut – la Toma de Kempis, a cãrui „Imitatio Christi” i-a fost cartea de cãpãtâi în strãduinþele ºi suferinþele sale pentru Domnul.

Bunicul meu, preotul profesor Toma Chiricuþã, de la biserica Sfântul Ciprian ºi Justina (Zlãtari) din Capitalã – care a tipãrit în perioada interbelicã în douã ediþii aceastã capodoperã a creºtinãtãþii occidentale din secolul al XV-lea, tradusã în româneºte de Nicodim de la Mãnãstirea Neamþ, sub titlul „Urmarea lui Hristos” – era impresionat în mod deosebit de curãþenia ºi profunzimea duhovniceascã a Monseniorului Vladimir Ghika; între ei a existat preþuire ºi simpatie reciprocã, accentuatã de dorinþa sincerã pentru conlucrarea între cele douã Biserici creºtine surori de tradiþie apostolicã, pentru implicarea crescutã a preoþilor lui Hristos în dialogul constructiv ºi eficient cu mediile intelectuale, precum ºi în acþiuni de caritate socialã pentru cei nãpãstuiþi.

Monseniorul Ghika pentru generaþiile de astãzi

Pierzând legãtura cu „absolutul”, omul a fost invadat de „imediat”, trecând în planul secund spiritul insuflat de Creator ca esenþã a existenþei: dragostea, respectul ºi responsabilitatea faþã de divinitate, de oameni ºi de naturã; acest abandon, aceastã cãdere a generat ºi genereazã alienare, confuzie ºi prãbuºire în egoism a individului, precum ºi stagnare urmatã de dezastre în existenþa societãþii.

Depãºirea acestei situaþii prin descãtuºarea energiei creatoare, atât în ce priveºte cunoaºterea cât, mai ales, trãirea în profunzime a marii iubiri a lui Dumnezeu în plan individual ºi colectiv – constituie þelul neabãtut al celor aleºi ºi dãruiþi cu har, între care s-a aflat, cu siguranþã, ºi Monseniorul Vladimir Ghika. Sintetizând în mod fericit valorile creºtine orientale ºi occidentale, el a contribuit în mod deosebit prin întreaga sa viaþã, dãruitã pânã la supremul sacrificiu lui Dumnezeu ºi oamenilor, la apropierea religioasã, la revigorarea preceptelor morale fundamentale ºi la încrederea crescutã în misiunea sfântã a Bisericii, precum ºi în slujitorii acesteia.

Chiar ºi dupã mai bine de o jumãtate de veac de la trecerea la Domnul a Monseniorului Vladimir Ghika, personalitatea de excepþie ºi realizãrile sale remarcabile, adãugate unei vieþi trãite în desãvârºire, fascineazã un numãr din ce în ce mai mare de oameni – creºtini sau de alte convingeri – cei mai mulþi convinºi cã el este un mijlocitor sfânt în realizarea unitãþii Bisericii, în regenerarea moralã a societãþii ºi în apropierea omului de Dumnezeu, pãrintele sãu! Întru aceea primeºte acum, Hristoase Dumnezeule, Rugãciunea noastrã pentru beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika, mãrturisitor ºi jertfitor pentru credinþa faþã de Tine ºi „dãruieºte-ne, pentru meritele ºi sfinþenia martiriului sãu, harul ca el sã fie ridicat la cinstea altarelor – spre slava Ta, care vieþuieºti ºi domneºti în vecii vecilor. Amin.”

CORNEL LUNGU

Educaþia datã de Duhul Sfânt

(…) Sã nu uitãm niciodatã cã Duhul Sfânt vrea sã ne educe profund ºi radical prin misterul pâinii ºi al vinului. Este motivul pentru care El ne face uneori sã îndurãm foametea: inima noastrã rãmâne uscatã. Dacã ea e plinã de iubire ºi de foc, cu atât mai bine (numai sã dureze!), ne înflãcãrãm unii pe alþii de iubirea lui Cristos. Dar se poate întâmpla foarte bine (ºi e tot un har al lui Dumnezeu) ca înãuntrul nostru sã fie un deºert, un pãmânt uscat, secetos... ªi când inima noastrã e uscatã ca un deºert, spunem: «Aºa nu mai merge! Duhul Sfânt tace...». De ce oare face aceasta Duhul Sfânt? E ceva care face parte din felul în care ne conduce, ca sã fim ºi mai însetaþi sã primim Euharistia, ca sã ne pregãteascã sã primim aceastã pâine a copiilor, a pruncilor. Cãci pruncii pot fi educaþi prin hranã, un adult nu mai e educat prin hranã (doar dacã e infirm sau bolnav, ºi acesta e un fel de a redeveni ca un prunc). În mod normal, atunci când suntem «adulþi» (ºi azi se insistã mult pe aceasta), nu ne place sã ne dea cineva mâncare cu linguriþa, pentru cã adultul trebuie sã poatã mânca singur ºi sã guste ce doreºte – ºi ne place sã ne pãstrãm aceastã libertate. Când suntem infirmi sau bolnavi, sau foarte în vârstã, trebuie sã acceptãm, precum pruncii, sã ne primim hrana de la altul. Sã nu uitãm cã Duhului Sfânt îi place sã fim ca pruncii faþã de Dumnezeu. Desigur, nu e vorba de o copilãrie psihologicã, ci de o copilãrie divinã. Duhul Sfânt vrea sã facã din noi niºte copilaºi care nu ºtiu decât un singur lucru: sã-ºi strige iubirea, sã spunã «Tatã», «Isus», «Amin». ªi prin Euharistie ne întoarcem ºi suntem ca pruncii, devenim înfometaþi de Dumnezeu ºi consimþim sã mergem în deºert ºi sã intrãm pe poarta cea strâmtã. Nu putem pãtrunde în împãrãþia lui Dumnezeu fãrã sã intrãm pe poarta cea strâmtã, iar poarta cea strâmtã este rana inimii lui Isus, ºi este pâinea euharisticã ºi vinul euharistic. Iatã ce ne permite sã redevenim sãraci, sã fim precum pruncii ºi sã acceptãm aceastã dependenþã radicalã faþã de Duhul Sfânt. A fi docili Duhului Sfânt înseamnã sã fim hrãniþi de El ºi sã înþelegem cã El ia totul din inima lui Isus pentru a ni-l dãrui, sã înþelegem cã El ne dãruieºte inima lui Isus.

Duhul Sfânt ne dãruieºte iubirea lui Isus, felul sãu de a vorbi, obiceiurile sale, ne învaþã sã trãim ceea ce trãieºte Isus însuºi...

Traducere dupã Pãrintele MARIE-DOMINIQUE PHILIPPE, o.p.

«J’ai soif», p. 101-102, ed. Saint-Paul, V ersailles 1996 Versailles

Preot August Kuczka

S-a nãscut la 14 ianuarie 1865 la Osiny (Polonia) ºi a studiat la seminarul arhiepiscopal din Cioplea – Bucureºti. A fost sfinþit preot în 1890, activând ulterior în parohiile Catedrala Sfântul Iosif, Piteºti, Constanþa, Câmpina, Brãila ºi Cioplea. A deþinut funcþii de mare rãspundere în cadrul Arhidiecezei romano-catolice de Bucureºti, precum cea de Rector al Seminarului Sfântul Duh (1903-1916), vicar general al Arhiepiscopului Hornstein (19021905) ºi inspector al ºcolilor arhiepiscopale ºi parohiale din provincie (19051919). A avut mari merite în calitate de profesor ºi ºef al sistemului arhiepiscopal în timpul pãstoririi lui R. Netzhammer. A lipsit din þarã în perioadele 1916-1917; 1919-1923, iar la întoarcerea în România a fost numit preot al coloniei poloneze ºi confesor al cãlugãriþelor Notre Dame de Sion. În 1909 a fost numit prelat papal, iar în 1926, Canonic al Catedralei Sfântul Iosif din Bucureºti. Moare la 26 decembrie 1936, fiind înmormântat în cimitirul parohial din Cioplea.

Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOº

21

22

Istoria Bisericii

Reforma protestantã: Martin LUTHER Introducere

În precedentele douã articole am vãzut cum mai multe persoane din interiorul Bisericii, pentru unele idei sau convingeri personale, au preferat sã pãrãseascã “barca”. Au preferat “divorþul” în detrimentul sacrificiului unitãþii, au preferat sã-ºi audã propria opinie ºi sã o urmeze ca singura cale în detrimentul dinamicii dialogului. Am vãzut cã oameni capabili din zone geografice diferite: Franþa, Cehia, Anglia, au creat conflicte în interiorul Bisericii ajungând schismatici. Cu toate acestea, nici unul dintre ei nu se poate compara cu reprezentantul Germaniei, Martin Luther, în ceea ce priveºte dorinþa de reformare a Bisericii.

Viaþa

Luther s-a nãscut la Eisleben, Saxonia, pe data de 10 noiembrie 1483, pãrinþii lui fiind Hans ºi Margaret Ziegler Luther. Dupã puþin timp, familia lui s-a mutat la Mansfeld, unde tatãl lucra ca miner. Tânãrul Luther a studiat la Magdeburg ºi Eisenach înainte de a se înscrie la Universitatea din Erfurt unde, din 1505, a studiat dreptul. Acum începe o ºi mai autenticã viaþã religioasã, devenind cãlugãr augustinian. Împãtimit al studiului Bibliei, în anul 1512 îºi ia doctoratul în teologie ºi devine profesor de literaturã biblicã la Universitatea Wittenberg.

Seriozitatea cu care ºi-a susþinut vocaþia religioasã l-a condus la o crizã personalã gravã. Era foarte apãsat de momentul înfãþiºãrii sale înaintea lui Dumnezeu. Pentru pãcatele sale s-a rugat, a postit ºi a suferit frig pânã ce era sã moarã. Teama de judecata lui Dumnezeu crease un abis în sufletul sãu.

Convins cã eforturile sale îi vor asigura mântuirea, Luther a început sã lupte împotriva indulgenþelor pe care Biserica le oferea în timpul Papei Leon al X-lea.

Pe data de 31 octombrie 1517 a afiºat pe uºa bisericii din Wittenberg o listã cu 95 de teze ºi propoziþii, în care combãtea practica indulgenþelor. În anul 1518, Papa i-a cerut imperios lui Luther sã se prezinte la Roma, dar i-a oferit ºi posibilitatea sã se justifice în faþa cardinalului Gaetan, care se afla la Augsburg. În anul 1520 Leon al X-lea condamnã prin bula Exurge ideile aberante ale lui Luther, ca urmare a neacceptãrii dezicerii propuse de legatul papal, Gaetan.

Luther este excomunicat, în anul 1521, ca urmare a faptului

cã a ars bula papalã Exurge în piaþa publicã din Wittenberg.

Revolta sa a fost ºi împotriva celibatului, întrucât, deºi era hirotonit preot, se cãsãtoreºte cu o fostã cãlugãriþã, Katharina von Bora. Înainte de a se cãsãtori, ascuns de un prieten în castelul Wartburg de lângã Eisenach, începe sã traducã Noul Testament în limba germanã.

Luther nu a acceptat sã-ºi retracteze tezele decât în faþa unui Conciliu al Bisericii. Acest conciliu nefiind atât de uºor de convocat, a fãcut ca Germania sã fie divizatã între principi care erau de acord cu cel excomunicat ºi principi apãrãtori ai învãþãturii catolice.

Pentru evitarea unui rãzboi civil, Dieta principilor de la Speier (1526) a stabilit cã fiecare principe putea sã decidã în propriul teritoriu introducerea reformelor lui Luther sau nu. În anul 1530, Carol al V-lea al Germaniei convoacã o dietã la Augsburg.

Aici protestanþii se prezintã cu o detaliatã profesiune de credinþã, care va deveni celebra C onfessio Augustana . Autorul este Filip de Melanchton, colaboratorul fidel al lui Luther, care, deºi era laic, din punct de vedere teologic era mult mai bine pregãtit.

Pânã în ziua de 12 februarie 1546, când a murit, Luther a scris, a þinut predici ºi a organizat reforma Bisericii în Saxonia.

Indulgenþele ºi “justificarea prin credinþã”

Prima disputã a lui Luther a fost legatã de indulgenþele pe care Roma le oferea cu generozitate la începutul secolului al XVI-lea (1506), întrucât Papa Iuliu al IIlea a început construirea noii basilici San Pietro, iar pentru aceasta era nevoie de o puternicã susþinere financiarã. Indulgenþa, în uzanþa medievalã, însemna ca pe lângã faptele bune fãcute pentru un suflet din Purgator sã mai oferi ºi o sumã de bani. Luther se va folosi de predicarea indulgenþelor pentru a face cunoscutã noua lui doctrinã referitoare la îndreptãþire numai prin credinþã, fãrã fapte bune.

Este evident cã, în ciuda cunoºtinþelor sale, Luther se lovise de anumite lipsuri în viaþa sa spiritualã, fapt ce l-a determinat sã creadã cã mântuirea este posibilã doar prin credinþã, care era un dar hãrãzit de Dumnezeu, ce nu poate fi cumpãrat. Aceste idei aºa-zis inofensive erau, de fapt, eretice, deoarece duceau la concluzia cã toate ceremoniile ºi practicile prescrise de Bisericã pentru a servi mântuirii credincioºilor erau inutile.

Lecturi

* * * – „Lãsaþi-mã sã plec la casa TTatãlui“ atãlui“ Forþa în slãbiciunea lui Ioan Paul al II-lea ANA-MARIA BOTNARU

Ed. Sapientia, Iaºi, 2006 ; 110 p.

Micuþa carte pe care v-o prezint ne aminteºte de extraordinarul dar pe care Dumnezeu l-a fãcut Bisericii ºi timpurilor noastre în persoana lui Ioan Paul al II-lea ºi de excepþionalul timp de har pe care agonia ºi moartea sa l-au fãcut vizibil lumii întregi. În aproximativ 100 de pagini, avem mãrturia câtorva oameni importanþi, care l-au cunoscut nemijlocit pe Sfântul Pãrinte ºi au colaborat cu el, dar ºi nenumãrate mãrturii anonime, miºcãtoare prin profunzimea ºi dramatismul lor.

Primul capitol, „Suferinþa în viaþa ºi în magisteriul lui Ioan Paul al II-lea“ este scris în colaborare de Stanislaw Dziwisz, arhiepiscop de Cracovia ºi secretar particular al Sanctitãþii Sale, ºi Czeslaw Drazek SJ, responsabil cu ediþia polonezã a publicaþiei L’Osservatore Romano. Autorii subliniazã legãtura statornicã de iubire ºi rugãciune existentã între Ioan Paul al II-lea, supranumit „Papa celor bolnavi ºi al celor suferinzi“, ºi fiii sãi spirituali atinºi de boli ºi încercaþi de suferinþe. Papa se roagã ºi ne cere sã ne rugãm pentru cei bolnavi, dar cât de emoþionantã este atitudinea sa când le cere bolnavilor pe care îi viziteazã sã se roage pentru el: „Nevrednicul succesor al lui Petru, care îºi propune sã scruteze bogãþiile insondabile ale lui Cristos, are o foarte mare nevoie de ajutorul vostru, de rugãciunea voastrã, de sacrificiul vostru ºi pentru aceasta vã roagã cu cea mai mare umilinþã“. Sã ne amintim înþelepciunea Evangheliei ºi învãþãtura Bisericii, sintetizate în cuvintele Sfântului Pãrinte: „Bolnavii, bãtrânii, handicapaþii ºi neputincioºii ne învaþã cã slãbiciunea este o parte creativã a vieþii umane ºi cã suferinþa poate sã fie acceptatã fãrã pierderea demnitãþii (…) Înþelepciunea lui Cristos ºi puterea lui Cristos sunt vizibile în slãbiciunea celor care sunt pãrtaºi la suferinþele sale“. În subcapitolul intitulat „La sanctuarul durerii ºi al speranþei“ se rememoreazã atentatul de la 13 mai 1981, petrecut în Piaþa Sfântul Petru, în timpul audienþei generale. Mehmet Ali Agça, plãtit pentru a ucide, a sperat sã intre în istorie. Sfânta Fecioarã Maria avea însã cu totul alte planuri. Cine poate uita cã infamul gest, care a þinut omenirea cu rãsuflarea tãiatã, a avut loc exact în ziua ºi la ora când se sãrbãtoreºte apariþia Maicii Domnului la Fatima? Ioan Paul al II-lea a ºtiut, ºi noi împreunã cu el, cã Maria l-a ocrotit, l-a salvat ºi l-a dãruit Bisericii încã odatã - pentru a-ºi duce la capãt misiunea încredinþatã: „Simone, fiul lui Iona, Mã iubeºti tu mai mult decât aceºtia?“ - „Da, Doamne, ºtii cã Te iubesc…“ - „Paºte oile Mele!“ ªi lecþia de iubire, rostitã în cuvinte puþine ºi limpezi, menite sã miºte nu doar inimile ci ºi… pietrele: „Mã rog pentru fratele care a tras în mine, pe care l-am iertat cu sinceritate. Unit cu Cristos, preot ºi victimã, ofer suferinþele mele pentru Bisericã ºi pentru lume“. În capitolul al II-lea, Renato Buzzonetti, medic personal al Sanctitãþii Sale, scrie despre „Zilele suferinþei ºi ale speranþei“. Autorul

face un minuþios tablou medical, împãrtãºindu-ne amãnunte din lunga ºi tot mai accentuata suferinþã a lui Ioan Paul al II-lea. Medicul este vizibil impresionat de statura moralã ºi tãria spiritualã a pacientului. Este limpede pentru cititor cã Sfântul Pãrinte ºi-a asumat boala ºi suferinþa ca pe o formã de rugãciune, dar nu pentru sine, ci pentru Bisericã ºi pentru omenirea întreagã. El nu doar a predicat, dar a ºi trãit acest adevãr. Autorul acestor pagini nu este doar un martor de încredere, ci ºi un scriitor talentat: sunt pagini scrise cu mãiestrie, în douã viteze – ritmul alert al jurnalului medical este dublat de lungul Drum al Crucii ºi de imaginea emoþionantã a pacientului, cu mersul sãu lent ºi gârbovit, cu miºcãri nesigure ºi tremurate, dar cu privire de oþel… Aceastã suprapunere de planuri, ritmuri ºi imagini face din mãrturia lui Renato Buzzonetti o lecturã preþioasã ºi edificatoare.

Capitolul al III-lea, semnat de Angelo Comastri, vicar general al Sfântului Pãrinte pentru Cetatea Vaticanului, poartã drept titlu acel strigãt al mulþimii - „Sã fie declarat sfânt imediat!“. Cine poate uita uluitorul pelerinaj la catafalcul lui Ioan Paul al II-lea - milioane de oameni cu lacrimile pe obraz?

Oare cum s-or fi simþit cei care, cu câteva luni înainte, îi ceruserã obraznic demisia, confundând grosolan misterul slujirii petrine cu mandatul de parlamentar sau de ministru? Lecþia acestui moment e sintetizatã bine de Benedict al XVI-lea: „Funeraliile lui Ioan Paul al II-lea au fost o experienþã cu adevãrat extraordinarã, în care s-a perceput, într-un fel, puterea lui Dumnezeu care, prin intermediul Bisericii sale, vrea sã formeze din toate popoarele o mare familie, prin forþa unificatoare a adevãrului ºi a iubirii. În ceasul morþii, conformat cu Învãþãtorul ºi Domnul sãu, Ioan Paul al II-lea a încoronat pontificatul sãu lung ºi rodnic, întãrind în credinþã poporul creºtin, adunându-l în jurul sãu ºi fãcând sã se simtã mai unitã întreaga familie umanã“.

Dintre nenumãratele mãrturii anonime, douã meritã citate pentru adevãrul ºi frumuseþea lor: „Doresc sã fie proclamat sfânt, pentru cã a fost o adevãratã imagine a lui Isus pe pãmânt“ (Israel); „Papa Wojtyla ne-a revelat cu viaþa sa tandreþea Tatãlui, iubirea lui Cristos ºi frumuseþea Mariei“ (China).

La mormântul lui Ioan Paul al II-lea este un pelerinaj neîntrerupt: oamenii vin sã se roage, sã cearã mijlocirea lui, sã-ºi încredinþeze durerile ºi speranþele, sã aducã mulþumire ºi sã caute tãrie ºi îmbãrbãtare în exemplul sãu. Bileþelele cu rugãciuni ºi mãrturii sunt numeroase. Iatã cuvintele unui preot, care ar trebui sã fie ale oricãrui creºtin: „Îþi cer harul convertirii mele continue! Ca inima mea sã ardã mereu de unica iubire pentru care meritã sã trãiesc: Isus Cristos!“ Ce ar mai fi de spus? Sã nu uitãm sã-i mulþumim lui Dumnezeu pentru darul fãcut nouã prin persoana ºi pontificatul lui Ioan Paul al II-lea.

23

24

ªtiri

Împreunã, pentru Europa 2007

La Stuttgart s-a desfãºurat, pe 12 mai, întâlnirea Împreunã pentru Europa 2007 la care au participat aproximativ 250 de miºcãri creºtine. Mesajul Sfântului Pãrinte, trimis cu aceastã ocazie i-a încurajat pe reprezentanþii miºcãrilor creºtine europene sã acþioneze pentru protejarea “bogãþiei deosebite” a continentului, credinþa sa: “Iniþiativa Împreunã pentru Europa a prins viaþã prin buna intuiþie ecumenicã a unor grupuri, asociaþii, miºcãri ºi comunitãþi romano-catolice, protestante, ortodoxe ºi anglicane ºi cautã sã sublinieze nevoia de a-ºi afirma împreunã fidelitatea faþã de Evanghelie într-o Europã care riscã sã îºi piardã valorile originale ºi sã renunþe la rãdãcinile ei creºtine”. ªi Patriarhul ecumenic de Constantinopol, Bartolomeu I, a salutat evenimentul spunând cã, “pentru a fi în comuniune în Cristos trebuie sã fim alerþi ºi sã acþionãm pentru a-i înþelege pe ceilalþi. De aceea ne bucurãm pentru aceastã zi, reamintind cã trebuie sã cãutãm omul creat dupã chipul lui Dumnezeu - departe

de planurile umane sau de deosebirile ideologice sau de clasã”. Întâlnirea a fost lãudatã ºi de Arhiepiscopul anglican de Canterbury, Rowan Williams: “Nu este important cât de mulþi oameni doresc sã gãseascã rãspuns pentru problemele Europei, ci faptul cã mulþi oameni ºtiu cã existã o speranþã realã ºi un izvor de reînnoire dincolo de proiectele ºi resursele noastre”. În timpul întâlnirii a fost redactat un mesaj care vorbeºte despre creºterea continuã în comuniune între miºcãrile ºi comunitãþile creºtine. Mesajul s-a pronunþat în favoarea vieþii, a familiei, a creaþiei, a solidaritãþii ºi a dialogului, chemând participanþii sã vesteascã Evanghelia vieþii ºi a pãcii ºi sã promoveze rãdãcinile creºtine ale Europei.

Sãrbãtoarea popoarelor: O casã departe de casã

Pe 20 mai s-a desfãºurat la Roma cea de-a XVI-a ediþie a ”Sãrbãtorii Popoarelor”. Tema din acest an a fost “O casã departe de casã”. Evenimentul ºi-a propus sã ofere o altã posibilitate de întâlnire pentru diferitele grupuri de emigranþi, sã creeze un spaþiu de dialog între diversele culturi ºi tradiþii ºi sã sensibilizeze diferitele instituþii, asociaþii sau grupuri ecleziale asupra

problematicii globale a migraþiei.

Momentele principale ale acestui eveniment au fost Sfânta Liturghie ºi întâlnirea frãþeascã din Piaþa San Giovanni. În cadrul Sfintei Liturghii, animatã de reprezentanþii diferitelor comunitãþi etnice, Mons. Mauro Parmiggiani, secretar general al vicariatului de Roma, a scos în evidenþã misiunea pe care o are Biserica, “noul Ierusalim”, aceea de a fi casã pentru toate popoarele, în care oamenii sunt “fii ai aceluiaºi Tatã”. De asemenea, participanþilor le-au fost adresate cuvinte care sã-i încurajeze ºi sã-i ajute sã conºtientizeze care este misiunea lor departe de casã: “Suntem poporul lui Dumnezeu, aflat în cãlãtorie pe acest pãmânt. Popor de rasã ºi naþionalitate diferitã, dar toþi botezaþi în Cristos Isus, care a fãcut din noi o singurã turmã sub un singur pãstor. Noi, emigranþii, departe de casele noastre, vrem sã dãm mãrturie cu viaþa noastrã cã Isus Cristos este singurul Domn: numai în El putem sã gãsim mântuirea. ªi El este Cel care ne cheamã sã pãºim cu bucurie spre casa unicã a Tatãlui, unde El a mers înaintea noastrã ca sã ne pregãteascã un loc”. Întâlnirea frãþeascã din Piaþa San Giovanni a avut trei momente distincte: prânzul cu bucate proprii etniilor participante, spectacolul multicultural ºi tombola.

Comunitatea româneascã din capitalã a fost reprezentatã de credincioºi romano-catolici ºi greco-catolici. Credincioºii romano-catolici s-au remarcat atât prin prezenþa în numãr mare, cât ºi prin implicarea lor activã la Sfânta Liturghie ºi la momentele de comuniune frãþeascã de dupã Liturghie.

Colocviu internaþional catolico-ortodox despre Primatul Episcopului Romei

În a doua parte a lunii mai s-a desfãºurat la Bari, Italia, cel de-al XV-lea Colocviu catolicoortodox, promovat de Facultatea de Teologie din Puglia. Tema discuþiilor a fost “Primatul Episcopului de Roma.

Colocviu între teologi”. Aceastã întâlnire precede lucrãrile Comisiei mixte internaþionale pentru dialog teologic catolico-ortodox, care vor avea loc în aceastã toamnã la Ravenna, Italia, ºi care vor pune în discuþie rolul Episcopului de Roma în comuniunea dintre Biserici. Profesorul Matteo Calisi, Fondator ºi Preºedinte al Comunitãþii lui Isus ºi membru al Consiliului Internaþional al Renaºterii Carismatice Catolice, vorbind despre întâlnirea de la Bari, a spus cã aceasta ºi-a propus „sã defineascã rolul Episcopului de Roma în structura Bisericii universale. De asemenea, colocviul a dorit sã readucã în memorie apelul fãcut în acest sens de Papa Ioan Paul al II-lea - în binecunoscuta enciclicã „Ut Unum Sint”, la numãrul 86 adresat tuturor teologilor Bisericilor creºtine”. Despre dialogul dintre catolici ºi ortodocºi, Prof. Calisi a afirmat cã “anul 2007 este unul decisiv în privinþa raporturilor dintre cele douã Biserici, Catolicã ºi Ortodoxã (...) pregãtirile pentru marele eveniment de la Ravenna întâlnirea dintre reprezentanþii Sfântului Scaun ºi cei ai tuturor Bisericilor Ortodoxe - sunt intense. Evenimentul din toamnã, de la Ravena, va avea un singur punct pe ordinea de zi: autoritatea Papei în Biserica tuturor creºtinilor”. „Aceasta este, aºadar, o încercare de depãºire a marii schisme din 1054, ce a separat Biserica din Orient de cea din Occident”.

ªtiri

Cartea Papei - o „fierbinte mãrturie despre Isus din Nazaret”

“Isus din Nazaret”, ultima carte a Papei Benedict al XVI-lea, s-a vândut în peste 1,5 milioane de exemplare la doar o lunã de la publicare. Aceste date au fost fãcute publice de Casa de Editurã Rizzoli care se ocupã de publicarea cãrþii în Italia ºi care controleazã drepturile de autor în lumea întreagã, în numele editurii vaticane, Libreria Editrice Vaticana.

Cifrele se referã la vânzãrile ediþiilor în limbile italianã, slovacã, greacã, polonezã ºi englezã. Unele dintre ediþii, precum cea în englezã, abia au fost lansate în a doua jumãtate a lunii mai.

Conform pãrintelui Claudio Rossini, director al Libreria Editrice Vaticana, “difuzarea acestei cãrþi, înainte de a fi o problemã culturalã sau comercialã, este un eveniment în primul rând eclezial ºi ecumenic”. Afirmaþia face referire la lansarea ediþiei în limba greacã ce conþine o prezentare semnatã de însuºi Patriarhul ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului, care sperã ca lucrarea Papei Benedict sã conducã la o intensificare a dialogului teologic dintre Biserici, “în speranþa depãºirii, definitive,

a diviziunii ce dureazã de secole”.

Liderul ortodox ºi-a exprimat speranþa cã “cele douã Biserici ºi credincioºii lor vor fi uniþi nu doar în iubire, ci ºi în credinþã ºi în sacramente”. În prezent, în lumea întreagã, sunt 42 de editori care au acordul pentru publicarea cãrþii “Isus din Nazaret”, actualmente lucrându-se la 30 de traduceri.

Cardinalul Carlo Maria Martini, Arhiepiscopul emerit de Milano, a descris lucrarea „Isus din Nazaret” ca „o mare ºi fierbinte mãrturie despre Isus din Nazaret ºi importanþa lui pentru istoria omenirii”.

Reputat biblist, prelatul a declarat cã s-a gândit sã scrie el însuºi o carte despre Isus. “Dar, consider cã aceastã carte a lui Joseph Ratzinger corespunde cu dorinþele ºi planurile mele ºi sunt foarte bucuros cã a scris-o”. Cardinalul Martini a prezentat cartea Papei în cadrul unei conferinþe gãzduite de UNESCO, la Paris.

Sesiunea de primãvarã a Conferinþei Episcopilor din România

În zilele de 13-14 mai 2007, la Seminarul Greco-Catolic din Oradea, s-a desfãºurat sesiunea de primãvarã a Conferinþei Episcopilor din România.

Au participat ca invitaþi, Excelenþa sa Jean-Claude Périsset, Nunþiu Apostolic în România ºi Republica Moldova, Domnul Adrian Lemeni, ministru secretar de stat la Ministerul Culturii ºi Cultelor, iar la cerere, Excelenþa Sa Domnul Franz Alfred Graf Hartig, Ambasador al Ordinului Suveran Militar de Malta, Pr. Vili Dancã, Rectorul Institutului Teologic Romano-Catolic de Iaºi, Abatele Fejes Rudolf Anzelm O. Praem.

Prepozit-prelat, din partea CSMR. Duminicã, 13 mai 2007, Episcopii Greco ºi Romano-catolici au participat la Liturghia solemnã de aniversare a 230 de ani de la înfiinþarea Episcopiei GrecoCatolice de Oradea. În cadrul lucrãrilor, Episcopatul catolic din România a discutat despre: statutul juridic al persoanelor consacrate (bãrbaþi ºi femei) în România; problema cãsãtoriilor mixte; normele „copyright” pentru traducerea ºi publicarea tuturor documentelor Sfântului Scaun ºi a operelor personale ale Suveranului Pontif; problema Legii Cultelor ºi prezentarea Statutului, adicã a Codului de Drept Canonic Latin ºi Oriental; situaþia Facultãþilor de Teologie (Institutelor Teologice Romano ºi Greco Catolice) ºi procesul Bologna; participarea la Ziua Mondialã a Tinerilor de la Sydney; Întâlnirea preºedinþilor Conferinþelor Episcopilor din Sud- Estul Europei (Oradea, 1-4 martie 2007); Întâlnirea COMECE de la Roma (2225 martie 2007); a treia Întâlnire Ecumenicã Europeanã de la Sibiu (4-9 septembrie 2007); aprobarea Statutului Acþiunii Catolice.

A fost ales noul preºedinte al Conferinþei Episcopilor din România în persoana ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti.

S-a stabilit ca Sesiunea de toamnã a Conferinþei Episcopilor din România sã se desfãºoare la ªumuleu, în zilele de 15-16 octombrie 2007.

În cadrul Academiei Teologice Anton Durcovici , pe 16 mai 2007 s-a desfãºurat conferinþa: ETICA PAPEI IOAN PAUL AL II-LEA ªI HOLOCAUSTUL, organizatã în cinstea Papei Ioan Paul al II-lea. La eveniment au luat parte: Arhiepiscopul Mitropolit de Bucureºti, Ioan ROBU care, în calitate de gazdã, dupã salutul adresat participanþilor a vorbit despre dialogul iudeocreºtin în timpul Papei Ioan Paul al II-lea. Au mai conferenþiat: - Pãrintele ortodox Mihai SÃSÃUJAN, pe tema - Dialogul oficial între Biserica ortodoxã ºi Biserica catolicã în timpul Papei Ioan Paul al II-lea.

- Liviu BERIª – Tradiþia iudeo-creºtinã ºi holocaustul.

- Tudor PETCU – Sistemul etico-filosofic al Papei Ioan Paul al II-lea. Teodor BORZ – Este antisemitismul constitutiv creºtinismului?

- Maria IROD – Despre creºtinismul german ºi curentele neo-pãgâne.

Adaptare dupã catholica.ro arcb.ro VIS

Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

Etica Papei IOAN P AUL al II-lea PAUL ºi Holocaustul

25

26

Pelerin la Vatican

Simpozion la Roma despre Raymund Netzhammer Netzhammer,, arhiepiscop de Bucureºti între 1905-1924

Pr Pr.. ADRIAN DANCÃ

“Raymund Netzhammer, universalism ºi slujirea societãþii româneºti” este titlul simpozionului internaþional organizat la Roma, pe 18 mai, de Societatea româno-germanã “Arhiepiscopul Raymund Netzhammer”, în colaborare cu Institutul Pontifical Oriental, care a gãzduit lucrãrile manifestãrii.

Arhiepiscop latin al Bucureºtiului, între 1905-1924, cãlugãrul benedictin Raymund Netzhammer este o figurã care, alãturi de memoria neºtirbitã a arhidiecezei, se bucurã în ultimii ani ºi de atenþia majorã a societãþii româneºti. Elocvente, în acest sens, titlurile manifestãrii culturale din Roma: “Istorie furatã ºi redescoperitã: Jurnalul arhiepiscopului Netzhammer” (Ana-Maria Botnaru), “Un strãin poate deveni un bun român? Raymund Netzhammer ºi România” (George Guþu), “Raymund Netzhammer între universalismul catolic ºi particularismul naþionalist” (Sorin Mitu), “Slujire bisericeascã în societatea româneascã dupã Raymond Netzhammer ºi dupã patriarhul român Iustinian” (Ernst Suttner).

A doua parte a lucrãrilor a adus în prim-plan contextul naþional ºi internaþional al timpului în care ºi-a îndeplinit slujirea de arhiepiscop de Bucureºti benedictinul Raymund Netzhammer.

Ultima intervenþie a simpozionului a aparþinut Violetei Barbu: “Raymund Netzhammer, pionier al antropologiei religioase în România ºi în Balcani”. Lucrãrile dezbaterii culturale ºi religioase au fost prezidate de abatele mãnãstirii benedictine de la Einsideln, Dom Marin Werlen, O.S.B, ºi, în a doua parte, de pr. Manel Nin, O.S.B, rectorul Colegiului Pontifical Grec, fiind deschise de salutul rectorului Institutului Pontifical Oriental, pr. Hector Vall Vilardell, S.J. Colaboratoarea redacþiei române Radio Vatican, Anca Mãrtinaº Giulimondi, a cules mãrturiile a doi relatori.

Mai întâi, ANA MARIA BOTNARU, asistent universitar la Universitatea Spiru Haret ºi colaborator la revista Actualitatea Creºtinã din Bucureºti, care ilustreazã personalitatea vastã a arhiepiscopului Raymund Netzhammer: - Facem cunoºtinþã cu o personalitate remarcabilã, atât pentru istoria ecleziasticã româneascã, dar ºi universalã, dar ºi cu o personalitate culturalã ºi politicã. Diverºii vorbitori au subliniat nenumãrate aspecte care compun un portret renascentist al arhiepiscopului Netzhammer, cãlãtor neobosit, arheolog, numismat, om de ºtiinþã, sfetnic de tainã al regilor României, un actor politic invidiat de unii detestat de alþii – o personalitate complexã, într-un moment complicat al istoriei, care a sfârºit prin a cãdea victimã diverselor jocuri politice.

– Ce impresioneazã cel mai mult din jurnalul arhiepiscopului Netzhammer?

- Faptul cã s-a îndrãgostit de România; sunt pagini întregi în care se vede ataºamentul lui profund, sufletesc ºi practic, pentru România ºi pentru români. De la construirea de biserici ºi capele – ºi descrie în pagini emoþionante umilinþele îndurate pentru a strânge bani, ºi trece peste acestea, ducându-ºi opera mai departe – la iniþierea presei catolice în România, la dezvoltarea extraordinarã a învãþãmântului catolic (ºi se ºtie foarte bine cã ºcolile catolice nu

erau frecventate doar de elevi catolici, ci ºi de alte confesiuni). Cãlãtoreºte enorm, se informeazã despre istoria ºi despre personalitãþile locurilor prin care trece, scrie enorm, publicã – în România ºi în strãinãtate – ataºamentul lui profund regãsindu-se într-un emoþionant mesaj de adio, pe care-l publicã pentru credincioºii din dieceza sa, în momentul în care este forþat sã-ºi depunã demisia ºi sã plece din România.

– De ce a fost aleasã Roma ca loc de evocare a unui arhiepiscop romano-catolic de Bucureºti?

- În primul rând, pentru cã a fost un strãlucit fiu al Bisericii; în al doilea rând, el de aici (de la Roma n.n.) pleacã cãtre România – sã nu uitãm cã fusese numit înainte rector al Colegiului Pontifical Grec, deci era un bun cunoscãtor al ortodoxiei ºi al Europei Orientale ºi cred cã pentru noi a fost un mare noroc sã-l avem în România. De aceea Roma este locul cel mai bun unde ne putem aduna sã-l evocãm.

Pionieratul arhiepiscopului romano-catolic de Bucureºti, Raymund Netzhammer, în arheologia creºtinã ºi creºtinismul primar de la Dunãrea de Jos ºi malul Mãrii Negre, a fost ilustrat de istoricul ALEXANDRU BARNEA, profesor la Universitatea din Bucureºti: – Care este semnificaþia ºi importanþa acestui simpozion?

- Adunarea de astãzi înseamnã evocarea unei extraordinar de interesante ºi importante personalitãþi a istoriei Bisericii Catolice, dar ºi a implicãrii acestei personalitãþi – care a fost Raymund Netzhammer – în istoria României, în cea balcanicã ºi, chiar mai mult, în cea europeanã, pentru cã dimensiunile acestei implicãri au depãºit graniþele româneºti ºi pe cele catolice. De ce un simpozion la Roma? Este firesc, Roma fiind locul de unde a plecat ºi de unde Papa, la acea datã – 1905 – îi spunea lui Raymund Netzhammer, dupã numirea sa ca arhiepiscop de Bucureºti, „sã fii un bun român!”.

– A reuºit arhiepiscopul Netzhammer sã fie un bun român?

- Aºa cum, de altfel, s-a spus aici ºi am mai spus-o ºi eu cu alte prilejuri, de pildã la lansarea cãrþilor lui în limba românã (în 2005, în aula Academiei Române), sigur cã da, a reuºit sã fie un bun român pentru cã a iubit þara unde ºi-a pãstorit turma catolicã ºi, mai mult decât atât, a ºi înþeles-o ºi a reuºit sã fie un ecumenic, a încercat – ºi a reuºit – sã apropie cele douã Biserici.

Evocarea la Roma a marelui înaintaº al arhiepiscopiei romano-catolice de Bucureºti aduce în actualitate un trecut fecund, de ale cãrui roade se bucurã întreaga Bisericã Catolicã din Europa ºi din România, în speranþa cã societatea româneascã actualã va ºti sã recepþioneze cu fidelitate acest patrimoniu de culturã ºi credinþã, exprimat în primul rând prin catedrala Sfântul Iosif din capitalã.

(transmisie la Radio V atican, 18 mai 2007) Vatican,

Magisteriu

Din Alocuþiunile Sfântului Pãrinte la rugãciunea Angelus Maria, Mama care însoþeºte comunitatea ucenicilor reuniþi în rugãciune (6 mai)

„Dragi fraþi ºi surori! (...) luna mai este pentru multe comunitãþi creºtine luna marianã prin excelenþã. Ea a devenit, astfel, în decursul secolelor, una dintre devoþiunile cele mai îndrãgite de popor ºi a fost valorizatã tot mai mult de cãtre pãstori ca ocazie prielnicã pentru predicare, catehezã ºi rugãciune comunitarã.

Dupã Conciliul Vatican II, care a subliniat rolul Preasfintei Maria în Bisericã ºi în istoria mântuirii, cultul marian a cunoscut o profundã reînnoire. Iar luna mai, întrucât coincide, cel puþin în parte, cu timpul pascal, este foarte potrivitã pentru a ilustra figura Mariei ca Mamã care însoþeºte comunitatea ucenicilor reuniþi în unanimã rugãciune, în aºteptarea Sfântului Duh (cf. Fap 1,12-14). Aceastã lunã, de aceea, poate fi o ocazie de reîntoarcere la credinþa Bisericii de la origini ºi, în uniune cu Maria, o ocazie de a înþelege cã ºi astãzi misiunea noastrã este aceea de a-L vesti ºi mãrturisi cu curaj ºi cu bucurie pe Cristos rãstignit ºi înviat, speranþa omenirii”.

Pacea în Fâºia Gaza ºi educaþia mass-media, printre preocupãrile Papei (20 mai)

„Ciocnirile între facþiunile palestiniene în Fâºia Gaza ºi lansarea de rachete împotriva locuitorilor din oraºele israeliene din apropiere, la care s-a reacþionat prin intervenþie armatã, provoacã o deteriorare sângeroasã a situaþiei, care ne lasã consternaþi (...) Încã o datã, în numele lui Dumnezeu, vã implor sã se punã capãt acestei tragice violenþe, în timp ce încercatelor populaþii palestiniene ºi israeliene, doresc sã le exprim apropierea mea solidarã ºi sã le asigur de rugãciunea mea. Fac apel la simþul de responsabilitate al tuturor Autoritãþilor palestiniene pentru ca, în dialog ºi cu fermitate, sã reia anevoiosul drum al înþelegerii, neutralizând pe cei violenþi. Invit Guvernul israelian la moderaþie ºi îndemn Comunitatea internaþionalã sã mãreascã efortul în favoarea relansãrii negocierilor. Domnul sã+i sprijine pe fãcãtorii de pace!”. „Ziua Mondialã a Comunicaþiilor Sociale ne oferã astãzi un alt motiv de rugãciune ºi de reflecþie. Anul acesta tema este „Copiii ºi media: o provocare pentru educaþie”. Provocãrile educaþionale de astãzi sunt adesea legate de influenþa mass-media, care concureazã cu ºcoala, cu Biserica ºi chiar cu familia. În acest context, o formare adecvatã pentru folosirea corectã a massmedia este esenþialã: pãrinþii, profesorii ºi comunitatea eclezialã sunt chemaþi sã colaboreze la educarea copiilor ºi a tinerilor pentru a fi selectivi ºi pentru a-ºi dezvolta o atitudine criticã, cultivând un gust pentru ceea ce este estetic ºi valid din punct de vedere moral.

Dar ºi mass-media trebuie sã îºi aducã propria contribuþie la aceastã sarcinã educaþionalã, promovând demnitatea persoanei umane, a cãsãtoriei ºi a familiei, a realizãrilor ºi a þelurilor civilizaþiei.

Programele care cultivã violenþa ºi comportamentele antisociale sau care vulgarizeazã sexualitatea umanã sunt inacceptabile, cu atât mai mult când sunt îndreptate spre tineri. De aceea îmi înnoiesc apelul cãtre liderii din industria media ºi cãtre lucrãtorii din comunicaþiile sociale ca sã pãzeascã binele comun, respectând adevãrul ºi apãrând demnitatea persoanei umane ºi a familiei!”.

„Biserica vorbeºte toate limbile ºi întâmpinã toate culturile” (27 mai)

„Cincizeci de zile dupã Paºti, Duhul Sfânt a coborât peste comunitatea discipolilor, într-un cuget stãruitori în rugãciune, adunaþi împreunã cu Maria, mama lui Isus ºi cu cei doisprezece Apostoli (cf. Fap 1,14; 2,1). Putem spune, aºadar, cã Biserica a avut începutul ei solemn odatã cu coborârea Duhului Sfânt. În acest eveniment extraordinar aflãm notele esenþiale ºi caracteristice ale Bisericii: Biserica este una, asemeni comunitãþii de la Rusalii, care era unitã în rugãciune ºi într-un cuget: era o singurã inimã ºi un singur suflet (Fap 4,32). Biserica este sfântã, nu pentru meritele ei, ci pentru cã, însufleþitã de Spiritul Sfânt, priveºte fãrã abatere la Cristos, ca sã devinã conformã cu El ºi cu iubirea lui. Biserica este catolicã, pentru cã Evanghelia este destinatã tuturor popoarelor ºi, de aceea, încã de la început, Duhul Sfânt face în aºa fel încât ea vorbeºte toate limbile. Biserica este apostolicã, pentru cã, edificatã pe temelia Apostolilor, pãstreazã cu fidelitate învãþãtura lor prin legãtura neîntreruptã a succesiunii apostolice”. ªi Biserica este, prin natura ei, misionarã. Din ziua de Rusalii, în fapt, Duhul Sfânt nu înceteazã sã o împingã pe drumurile lumii, pânã la marginile pãmântului ºi pânã la sfârºitul timpurilor.

Aceastã realitate poate fi verificatã în orice epocã ºi este ca ºi anticipatã în cartea Faptele Apostolilor. Aici, într-adevãr, vedem trecerea Evangheliei de la evrei la pãgâni, de la Ierusalim la Roma, Roma care înseamnã lumea pãgânilor, deci, toate popoarele care sunt în afara vechiului popor al lui Dumnezeu. Într-adevãr, Faptele (Apostolilor – n.r.) se încheie cu sosirea Evangheliei la Roma. Se poate spune, deci, cã Roma este numele concret al catolicitãþii ºi al trãsãturii misionare, exprimã fidelitatea faþã de origini, faþã de Biserica din toate timpurile, faþã de o Bisericã ce vorbeºte toate limbile ºi merge în întâmpinarea tuturor culturilor”.

Adaptare dupã Radio V atican Vatican

27

28

Sfântul lunii

1 iunie – Sfântul Iustin (cca.100-165)

Sfântul Iustin s-a nãscut în provincia Samaria, din Palestina, în localitatea Sichem, amintitã în Sfânta Evanghelie datoritã convorbirii dintre Cristos ºi femeia samariteanã. Pãrinþii sãi erau de origine greacã. A studiat retorica, poezia, istoria, înainte de a se orienta spre filosofie, pe care a studiat-o la Efes ºi la Alexandria. S-a alãturat, pe rând, ºcolilor stoicilor, pitagoreicilor ºi platonienilor, iar în jurul anul 130 a devenit creºtin, fiind considerat primul filosof creºtin. În cartea sa Dialogul cu Trifon spune: „Perceperea lucrurilor spirituale aproape m-a copleºit, iar teoria platonicã a dat aripi minþii mele, astfel încât, în scurt timp, mã credeam un înþelept. Nebunia mea era aºa de mare cã, imediat, mã aºteptam sã-l contemplu pe Dumnezeu în totalitate”. În timp ce se plimba, într-una din zile, pe malul mãrii, probabil la Efes, a întâlnit un „bãtrân respectabil cu aspect venerabil ºi umil”, care i-a vorbit despre profeþii Vechiului Testament ºi despre creºtinism. „Sufletul meu, spune Sfântul Iustin, a început imediat sã ardã ºi sã fie stãpânit de dragoste pentru profeþi ºi pentru cei care erau prietenii lui Cristos; în timp ce reflectam asupra cuvintelor sale am înþeles cã aceasta era unica filozofie utilã ºi sigurã”.

Filosoful creºtin ºi creºtinul filosof

Multe din întrebãrile sale ºi-au gãsit rãspunsul în Sfânta Scripturã ºi, mai presus de toate, în Cristos, Cuvântul Domnului, dar nu a încetat sã poarte haina de filosof. Se spune cã a trãit o viaþã asceticã, austerã, gãsindu-ºi bucuria în polemici intelectuale, de aceea era mereu implicat în discuþii ºi dezbateri publice. A avut multe discuþii cu evreii, cu pãgânii ºi cu ereticii, mai ales la Roma, unde a ajuns în anul 150. A scris multe opere, dar numai douã: Apologia ºi Dialogul cu Trifon , sunt considerate ale sale, celelalte cum ar fi Cohoratio ad Graecos, Oratio ad Graecos sau De monarchia sunt puse sub semnul întrebãrii. Opera literarã a Sfântului Iustin este importantã pentru noi din trei motive. Mai întâi, ne oferã o imagine vie a primei comunitãþi creºtine asupritã de cotropitori; în al doilea rând, pentru cã ne furnizeazã o descriere clarã a cultului Bisericii; în fine, în al treilea rând, pentru cã ne prezintã gândirea platonicã ºi revelaþia creºtinã ca pe douã fluvii ale cunoaºterii care vine de la Dumnezeu, ºi care se completeazã reciproc. Unii comentatori l-au acuzat cã a subestimat diferenþele fundamentale dintre cele douã poziþii, dar aceastã fuziune dintre creºtinism ºi platonism a influenþat profund scriitori ca Sfântul Augustin sau Sfântul Toma d’Aquino.

Apãrãtor al creºtinilor

Pe timpul Sfântului Iustin, creºtinismul era doar unul dintre multele sisteme religioase prezente în þinutul oriental al Imperiului Roman ºi nu era nici respectat, nici acceptat în societatea romanã. Circulau, de exemplu, zvonuri cã membrii comunitãþii creºtine practicau incestul, canibalismul, iar întâlnirile lor secrete erau considerate reuniuni subversive; ritualul Botezului ºi al Euharistiei erau vãzute ca magie neagrã. Deseori, creºtinii erau numiþi „atei” pentru cã refuzau sã aducã un cult public zeilor. Sfântul Iustin s-a revoltat împotriva acestor calomnii spunând cã asemenea acuze erau valabile pentru

unele secte gnostice, în timp ce creºtinii îl adorau numai pe Dumnezeu ºi cinsteau modul sãu de se fi revelat, fãcându-se om în Cristos. Sfântul Iustin insistã ºi asupra faptului cã aceºti creºtini îºi plãteau taxele, erau cinstiþi în comerþ ºi trãiau în pace cu vecinii.

Vorbeºte puþin despre miracole deoarece, în contextul timpului sãu, puteau fi vãzute ca evenimente magice, dar insistã asupra tradiþiei profeþilor evrei ºi asupra împlinirii profeþiilor acestora în viaþa pãmânteascã a lui Isus. Face deseori referiri la grota unde s-a nãscut Isus, la locul de execuþiei Mântuitorului, locuri devenite sfinte pentru creºtini. Împãratul Adrian a ridicat temple în cinstea zeilor pe aceste locuri, pentru a descuraja venerarea lui Isus dar, cum comenta mai târziu Sfântul Ieronim, gestul împãratului nu a fãcut altceva decât sã le indice credincioºilor, cu ºi mai multã precizie, aceste locuri. Sfântul Iustin a intrat în contact cu tradiþia vie a Bisericii, chiar dacã mãrturia evangheliºtilor nu luase forma Noului Testament aºa cum îl cunoaºtem noi. Poate nici nu a vãzut Evangheliile în forma finalã.

Apostolul necredincioºilor

Conform învãþãturii Sfântului Iustin, Dumnezeu i-a trimis pe profeþii din Vechiul Testament sã anunþe iudeilor venirea lui Isus, iar pe filosofii greci – Socrate ºi Platon – sã pregãteascã mintea lumii greco-romane la mesajul sãu. Când timpul s-a împlinit, „Logosul” (Cuvântul-Cristos) a venit în lume; El este „Luminã din Luminã”. Cristos este Noul Adam, iar mama sa, Maria, Noua Evã; Întruparea lui Cristos nu este o sciziune în istorie, ci împlinirea istoriei; prin misterul lui Cristos cel Rãstignit, Dumnezeu a înfrânt puterea pãcatului, a diavolului ºi a adus mântuirea lumii întregi; Cristos cel Înviat va veni din nou sã-i judece pe cei vii ºi pe cei morþi. În scrierile sale sunt prezentate cu grijã ritualul Botezului ºi al Euharistiei pentru a le distinge de alte ritualuri ale timpului, cum ar fi cel al urmaºilor lui Mitra. Botezul este considerat ca o nouã naºtere, iar Euharistia ca o participare la viaþa lui Cristos însuºi. În timp ce Pãrinþii apostolici – cum ar fi, de exemplu, papa Clement I (sau Clement Romanul), Sfântul Ignaþiu de Antiohia ºi Sfântul Policarp – au scris opere teologice pentru primele comunitãþi creºtine, Sfântul Iustin a scris opere pentru necredincioºi, în apãrarea credinþei creºtine.

S-a opus mult învãþãturii lui Crescentiu, cinicul pe care îl descria ca pe „iubitor nu de înþelepciune, ci de false opinii”. Sfântul Ieronim susþine cã acest Crescentiu a fost implicat în arestarea Sfântului Iustin.

Martiriul sãu a avut loc pe timpul domniei lui Marcus Aurelius. Se povesteºte cã, la proces, Sfântul Iustin ºi-a mãrturisit credinþa, a refuzat sã aducã sacrificii zeilor romani, acceptând suferinþa ºi moartea ca mijloace de izbãvire. A fost decapitat, împreunã cu alþi ºase martiri, în jurul anului 165.

Devoþiunea pentru adevãr a fãcut din Sfântul Iustin un martor excelent ºi credibil, oferindu-ne un fragment din viaþa ºi din doctrina Bisericii la numai un secol de la rãstignirea lui Cristos.

Este invocat ca protector al filosofilor.

Prezentare de pr pr.. LIVIU BÃLêCUÞI