Actualitatea creştină, nr. 06/2009

nr. 6/2009

Pãstorul Arhidiecezei

Anul Sfintei Preoþii, dupã Anul Sfântului Paul Participând, pe 16 martie a.c., la o adunare plenarã a Congregaþiei pentru Cler, Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea a fãcut cunoscutã decizia sa de a consacra un an special Sfintei Preoþii, cu scopul de a da preoþilor un nou impuls în a cãuta perfecþiunea spiritualã de care depinde, mai ales, rodnicia slujirii lor.

Sfântul Pãrinte va deschide la Roma Anul Sfintei Preoþii la 19 iunie a.c., când se împlinesc 150 de ani de la moartea Sfântului Ioan Maria Vianney ºi se celebreazã Sãrbãtoarea Inimii lui Isus ºi Ziua Mondialã de Rugãciune pentru Sfinþirea Preoþilor. La aceastã datã, în unire cu întreaga Bisericã Catolicã, vom începe ºi noi anul dedicat preoþilor ºi dorim ca acest an sã fie unul cu totul special, de intensã rugãciune a întregului popor credincios pentru preoþi ºi cu preoþii, spre reînnoirea spiritualitãþii întregii comunitãþi preoþeºti ºi a fiecãrui preot în parte. Vrem ºi noi, aici în România, sã celebrãm anul preoþiei astfel încât în toate diecezele, parohiile ºi comunitãþile cãlugãreºti, avându-i alãturi pe toþi credincioºii catolici, sã se simtã cã îi iubim pe preoþii noºtri, cã vrem sã fie fericiþi, senini ºi sfinþi în slujirea lor zilnicã.

Despre Anul Sfintei Preoþii am discutat ºi în cadrul Conferinþei Episcopilor Catolici din România, care a avut loc la Cluj, la sfârºitul lunii mai. În afara iniþiativelor pe care Episcopii le vor lua în diecezele lor, s-a stabilit ca, la nivel naþional, sã aibã loc în acest An ºase întâlniri ale preoþilor din toate diecezele romano- ºi greco-catolice. Întâlnirile se vor desfãºura în ºase dieceze (de ambele rituri), la fiecare din ele participând, de fiecare datã, peste o sutã de preoþi, cu menirea de a favoriza o cunoaºtere ºi o comuniune cât mai mare între preoþii noºtri.

Aceste întâlniri vor avea loc în septembrie, octombrie, noiembrie 2009, ºi apoi în martie, aprilie ºi mai 2010. În tot ce se va înfãptui în Biserica noastrã Catolicã localã ºi universalã, vrem sã le spunem înainte de toate preoþilor, dar ºi tuturor creºtinilor ºi lumii de astãzi de pretutindeni, cã suntem mândri de preoþii noºtri, cã-i iubim ºi-i admirãm, recunoscându-le cu gratitudine munca pastoralã ºi mãrturia vieþii de credinþã ºi generoasã abnegaþie. Cãci preoþii sunt importanþi nu numai prin ceea ce înfãptuiesc, ci ºi prin ceea ce sunt ºi cum sunt. E adevãrat cã sunt ºi la noi, ca ºi în alte pãrþi, cazuri triste de abandon al vocaþiei preoþeºti sau de compromisuri grave, de atitudini care nu sunt conforme cu darul Preoþiei. Dar aceste cazuri reprezintã un procent foarte mic. În marea lor majoritate, preoþii sunt persoane demne, dãruite slujirii, oameni ai rugãciunii ºi ai caritãþii pastorale, care-ºi pun întreaga viaþã în slujba vocaþiei, adesea cu mari

sacrificii personale, dar mereu cu adevãratã iubire faþã de Isus Cristos, faþã de Bisericã ºi popor, în totalã solidaritate cu cei sãraci ºi suferinzi.

Iatã de ce Biserica este mândrã de preoþii sãi în toatã lumea.

Anul Sfintei Preoþii este o bunã ocazie de aprofundare a identitãþii preoþeºti ºi a sensului vocaþiei ºi misiunii preoþilor în Bisericã ºi în societate; un bun prilej pentru a vedea condiþiile concrete, spirituale ºi materiale, în care trãiesc preoþii noºtri, care sunt uneori obligaþi sã se confrunte cu situaþii de sãrãcie foarte mare; o bunã ocazie pentru toate comunitãþile noastre catolice locale sã se roage pentru preoþii lor, sã mediteze, sã-i sãrbãtoreascã ºi sã-i omagieze pe preoþi, amintindu-ºi fiecare de Preoþia comunã la care participã toþi botezaþii.

Dupã ce, în anul închinat Sfântului Paul, Suveranul Pontif Benedict al XVI-lea ni l-a propus ca model pe Apostolul Neamurilor pentru neobosita lui slujire întru rãspândirea Împãrãþiei lui Dumnezeu, acum, în Anul Sfintei Preoþii, ni-l propune ca exemplu pe Sfântul Ioan Maria Vianney, preot declarat de Papa Pius al XI-lea, în 1925, „patron al clerului”. ªi Paul ºi Ioan Maria Vianney au fost consumaþi de pasiunea pentru mântuirea sufletelor. Exemplele lor ne pot întãri ºi inspira în misiunea ºi vocaþia noastrã preoþeascã.

La 19 iunie, în toate parohiile ºi comunitãþile în care se celebreazã Sfânta Liturghie se va face deschiderea solemnã a Anului Sfintei Preoþii.

Liturghia celebratã va fi aceea a Sãrbãtorii Inimii lui Isus: se vor face rugãciuni pentru preoþi ºi li se va aminti credincioºilor cã tot în aceeaºi zi este ºi Ziua Mondialã de Rugãciune pentru Sfinþirea Preoþilor. Pânã în 19 iunie, parohiile ºi comunitãþile cãlugãreºti vor primi o propunere de program pentru întregul an consacrat Sfintei Preoþii.

Iubiþi credincioºi, sã implorãm harul lui Dumnezeu ca Anul Sfintei Preoþii sã-i întãreascã pe toþi preoþii Bisericii noastre, sã-i încurajeze cu exemplul Sfântului Ioan Maria Vianney ºi sã-i pãstreze senini ºi generoºi în slujirea lor.

Dragi confraþi preoþi, sã primim cu bucurie propunerea Sfântului Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea de a consacra în mod special anul acesta Sfintei Preoþii ºi, mulþumindu-i lui Dumnezeu pentru vocaþia ºi harul acestei slujiri, sã reaprindem focul zelului nostru ºi al dãruirii noastre fãrã rezerve lui Dumnezeu ºi aproapelui, Bisericii ºi poporului nostru credincios.

Cu binecuvântare, IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

1

2

Magisteriu

Alocuþiunea Sfântului Pãrinte la rugãciunea Regina Coeli (31 mai 2009) Iubiþi fraþi ºi surori, Biserica rãspânditã în lume retrãieºte astãzi, în solemnitatea Rusaliilor, misterul propriei naºteri, a propriului “botez” în Duhul Sfânt (cf Fap 1,5) care a avut loc la Ierusalim, la cincizeci de zile dupã Paºte, chiar în sãrbãtoarea ebraicã a Rusaliilor. Isus înviat le-a spus discipolilor: “Rãmâneþi în cetate, pânã când veþi fi învestiþi cu putere de sus” (Lc 24,49). Acest lucru a fost experimentat în Cenacol, în timp ce erau adunaþi cu toþii în rugãciune împreunã cu Maria, Fecioara Mamã. Aºa cum citim în Faptele Apostolilor, deodatã acel loc a fost cuprins de un vânt puternic, ºi limbi ca de foc s-au aºezat deasupra fiecãruia din cei prezenþi. Apostolii au ieºit atunci ºi au început sã proclame în diferite limbi cã Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu, mort ºi înviat (cf. Fap 2,1-4). Duhul Sfânt, care împreunã cu Tatãl ºi cu Fiul a creat universul, care a cãlãuzit istoria poporului lui Israel ºi a vorbit prin profeþi, care la împlinirea timpurilor a cooperat la mântuirea noastrã, la Rusalii a coborât asupra Bisericii care se nãºtea ºi a fãcut-o sã devinã misionarã, trimiþând-o sã vesteascã tuturor popoarelor izbânda iubirii divine asupra pãcatului ºi a morþii.

Duhul Sfânt este sufletul Bisericii. Fãrã El la ce s-ar reduce ea?

Ar fi, fãrã îndoialã, o mare miºcare istoricã, o instituþie socialã complexã ºi solidã, poate un fel de agenþie umanitarã. ªi de fapt în acest fel o considerã cei care nu o privesc din perspectiva

credinþei. În realitate, însã, în adevãrata sa naturã ºi în cea mai autenticã prezenþã istoricã a sa, Biserica este fãrã încetare plãmãditã ºi cãlãuzitã de Duhul Domnului sãu. Este un trup viu, a cãrui vitalitate este tocmai rodul nevãzutului Duh divin.

Iubiþi prieteni, în acest an solemnitatea Rusaliilor cade în ultima zi a lunii mai, în care în mod obiºnuit se celebreazã frumoasa sãrbãtoare marianã a Vizitei Fecioarei Maria la Elisabeta. Acest fapt ne invitã sã ne lãsãm inspiraþi ºi, într-un fel, învãþaþi de Fecioara Maria, care a fost protagonista ambelor evenimente. La Nazaret, ea a primit vestea maternitãþii sale inedite, ºi, imediat dupã ce l-a conceput pe Isus prin lucrarea Duhului Sfânt, a fost îndemnatã de acelaºi Duh al iubirii sã meargã sã o ajute pe ruda sa mai în vârstã, Elisabeta, atunci când ea a ajuns în luna a ºasea a sarcinii ei miraculoase. Tânãra Maria, care îl poartã în sânul ei pe Isus ºi, uitând de sine, aleargã în ajutorul aproapelui, este icoana minunatã a Bisericii în tinereþea veºnicã a Duhului, a Bisericii misionare, a Cuvâtului întrupat, chematã sã-L aducã în lume ºi sã dea mãrturie despre El mai ales în slujirea caritãþii. Invocãm de aceea mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, ca sã dobândeascã pentru Biserica din timpurile noastre darul de a fi puternic întãritã de Duhul Sfânt. În mod deosebit, comunitãþile ecleziale care suferã persecuþie din pricina numelui lui Cristos, participând la suferinþele sale, sã simtã prezenþa consolatoare a Mângâietorului, sã primeascã din abundenþã Duhu slavei (cf 1 Pt 4,13-14).

Rãspunsul la telegrama trimisã Sfântului Pãrinte Papa cu ocazia sãrbãtorii Învierii Domnului Vatican, 15 aprilie 2009 Excelenþa Voastrã, Sfântul Pãrinte a primit cu multã bucurie urãrile pascale pe care i le-aþi trimis cu drag ºi în numele Episcopului Auxiliar, al preoþilor, al persoanelor consacrate, bãrbaþi ºi femei, ca ºi în numele credincioºilor Scaunului Mitropolitan de Bucureºti.

Vã mulþumeºte ºi pentru rugãciunile ce le înãlþaþi pentru reuºita misiunii sale atât de grele de Pãstor Suprem ºi Pãrinte al întregii Biserici Catolice.

Pentru aceastã mãrturie atât de frumoasã de respect, de încredere ºi de ascultare, Sfântul Pãrinte Vã este recunoscãtor. La rândul Sãu, implorã de la Cristos-Învingãtor asupra morþii, prin mijlocirea Reginei Cerului, cele mai bogate daruri ale Iubirii Sale ºi Vã împarte Binecuvântarea Apostolicã, mãrturie a iubirii Sale pãrinteºti pentru Excelenþa Voastrã, pentru Episcopul Auxiliar, pentru comunitatea catolicã încredinþatã pãstoririi Voastre, dar ºi pentru întreaga naþiune românã, atât de dragã Lui. Aducându-Vã la cunoºtinþã toate acestea, Vã salut cu multã bucurie pe Excelenþa Voastrã ºi pe Episcopul Auxiliar.

Al Excelenþelor Voastre, în Domnul, Ferdinandus Filoni Substitut la Secretariatul de Stat

nr. 6/2009

Pelerin la Vatican

Papa Benedict al XVI-lea, în cea de-a XII-a cãlãtorie apostolicã, a fost ca pelerin al Evangheliei în Þara Sfântã, de la 8 la 15 mai, cu etape la Aman, în Iordania, la Ierusalim, Betleem ºi Nazaret..

Succesorul lui Petru în Þara Sfântã: pelerinaj de credinþã, pelerinaj de pace Pelerin la Locurile Sfinte Ce au în comun o cãlãtorie, o vizitã papalã ºi un pelerinaj? Toate sunt complexe, intense, extrem de concentrate ºi, evident, istovitoare.

Dar existã o dimensiune, cea spiritualã, care dã pelerinajului un caracter unic. Desigur, în cazul pelerinajului unui Papã sunt inevitabile aspectele de ordin socio-politic, însã latura distinctivã rãmâne cea spiritualã, de credinþã, de rugãciune, ºi este necesarã o astfel de perspectivã pentru a interpreta ºi înþelege prezenþa lui Benedict al XVI-lea în Iordania, Israel ºi Teritoriile Palestiniene. Aºadar, mult mai mult decât o cãlãtorie apostolicã, mai exact un autentic pelerinaj în þinuturi locuite de credincioºi a trei religii monoteiste: evrei, creºtini, musulmani. De aceea etapele parcursului, simbolurile folosite ºi mesajele transmise au fost destinate credincioºilor celor trei religii prezente, precum vizita la douã moschei, rugãciunea la Zidul Plângerii din Ierusalim sau popasul pe Muntele Nebo, de unde Moise a privit spre Þara Promisã, celebrarea unei Sfinte Liturghii în Piaþa Ieslei, din Betleem, sau vizita la tabãra de refugiaþi palestinieni Aida, aproape de Betleem. Dar au existat ºi alte gesturi ale Succesorului lui Petru care au vorbit evreilor, creºtinilor ºi musulmanilor mai mult decât ar fi fãcut-o mii de cuvinte laolaltã: întâlnirea cu persoane cu dizabilitãþi ºi sfinþirea primei pietre a Universitãþii din Madaba, îndemnând ca acel loc sã devinã unul al cunoaºterii reciproce, în spiritul dialogului ºi al respectului unora faþã de ceilalþi.

Un Papã care ºtie sã asculte Dupã Paul al VI-lea în 1964, ºi Ioan Paul al II-lea în anul 2000, Benedict al XVI-lea a fost al treilea Pontif roman care a mers în pelerinaj acolo unde „Dumnezeu a asumat în Isus din Nazaret caracteristicile proprii ale naturii umane”, iar mesajul pe care l-a dat Sfântul Pãrinte a corespuns celui pe care-l anunþase, ºi anume „pace”: între state, între diferite religii, pace între diferite confesiuni creºtine ºi diverse rituri ale Bisericii Catolice. Dar nu a fost doar o cãlãtorie a unui Papã cu un mesaj de transmis – cum a subliniat pãrintele Federico Lombardi, directorul Sãlii

de presã vaticane – ci ºi una a unui Pontif care le vorbeºte celorlalþi ºi care ºtie sã-i asculte, aºa cum s-a vãzut la Betleem, lângã zidul despãrþitor dintre israelieni ºi palestinieni, locul în care Papa i-a îndemnat pe toþi sã caute pacea prin metode nonviolente. Aºadar, Benedict al XVI-lea, un Papã care a purtat, în acest parcurs, mantia de pelerin al pãcii, dar ºi pe cea de pelerin al credinþei ºi de pãstor al Bisericii universale, a vizitat ºi comunitãþile catolice din Þara Sfântã ºi, preocupat fiind de realitãþile dificile cu care se confruntã mulþi dintre credincioºii din Orientul Mijlociu, în special cei din Irak, i-a îndemnat cu tãrie sã nu-ºi pãrãseascã þinuturile.

Shalom! Salam! Pace! într -un viitor fãrã ziduri într-un E dificil de individualizat momentul cel mai important sau cel mai intens ºi mai emoþionant al acestui pelerinaj. Sã fie oare cel de la Sfântul Mormânt, sau de pe Golgota? De ce nu cel de la Zidul Plângerii sau de la celãlalt zid, cel despãrþitor ºi al disperãrii, care-i separã pe israelieni de palestinieni? Ar putea fi momentul de profundã emoþie al îmbrãþiºãrii unui copil prematur, la spitalul Caritas Baby Hospital, din Betleem, sau cel al vizitei la Mausoleul Holocaustului de la Ierusalim ºi întâlnirea cu liderii religioºi, evrei, creºtini, musulmani ºi druzi care, þinându-se de mânã, cântã „shalom, salam, pace”. Esenþialã, cred, nu este, însã, clasificarea ci mesajul lor ºi, mai ales, faptul de a nu le reduce la momente ce s-au consumat, ci fãcând sã devinã evenimente care sã intre în eternitate ºi sã lase un semn de neºters, reorientând mersul istoriei în sensul voit de Dumnezeu ºi exprimat atât de bine, la încheierea vizitei în Þara Sfântã, când Benedict al XVI-lea a spus: „Cristos a înviat! Niciodatã sã nu mai fie rãzboi! Niciodatã, terorism! Mã rog pentru un viitor fãrã ziduri”.

Semãnãtor de speranþã, în aºteptarea roadelor Cine se aºteaptã ca, imediat dupã vizita Papei în Þara Sfântã, sã înceteze conflictele ce însângereazã acest pãmânt, se hrãneºte cu iluzii.

Benedict al XVI-lea a semãnat – pe unde a trecut ca pelerin – speranþã, curaj, dorinþã de pace; de acum este rândul Domnului sã le facã sã creascã ºi sã rodeascã dar, atenþie; aceste mari daruri de la Dumnezeu nu-i pot fi date omului dacã acesta nu întinde mâinile pentru a le primi, lãsând sã-i cadã din braþe armele ºi din suflet ura.

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

3

4

Anul Sfântului Paul

Sfântul Paul ºi “Imnul iubirii”

Cu acest articol se încheie seria prezentãrilor fãcute pe marginea scrierilor Sfântului Paul, pe parcursul Anului Paulin, ºi dedicate unei mai bune cunoaºteri a Apostolului Neamurilor.

Fiind în luna iunie, lunã dedicatã în mod deosebit Preasfintei Inimi a lui Isus, simbolul iubirii divine faþã de noi oamenii, aº vrea sã ne oprim asupra Imnului iubirii din 1Cor 12,31b-14,1a. Sãrbãtoarea Preasfintei Inimi a lui Isus ne îndeamnã sã reflectãm ºi sã contemplãm darul total al lui Cristos care a iubit oamenii pânã la sfârºit. Este sãrbãtoarea iubirii infinite a lui Dumnezeu pentru om.

Dumnezeu este bunãtate ºi îndurare ºi realizeazã în Isus planul sãu pentru umanitate.

Scrisoarea cãtre Corinteni a fost redactatã la Efes, în timpul celei de a treia cãlãtorii misionare, la o datã ce oscileazã între anii 53-57 d.Ch. Imnul iubirii nu este un corp strãin scrisorii, ci o piatrã preþioasã literarã perfect ziditã în interiorul textului.

Acesta face parte dintr-o secþiune mai amplã care se referã la tema unitãþii în comunitate, unitate ce trebuie sã se manifeste mai ales în adunãrile liturgice. Prima manifestare a unitãþii este cea euharisticã (cap. 11-17 º.u.); apoi unitatea în disciplina folosirii mai ales a carismelor (cap. 12,14). Versetul 31 al cap. al XII-lea, în prima sa parte, face trecerea la fragmentul nostru, Imnul dragostei „Voi însã cãutaþi darurile cele mai bune”. Astfel se închide chestiunea carismelor ºi se face introducerea la aceea a caritãþii, prezentatã ca darul „cel mai mare” de cãutat.

Textul are un mers liric intens. Imnul este compus din patru strofe, cu introducerea: „ªi eu vã voi arãta o cale ºi mai minunatã”, ºi o concluzie (14-1a): „Cãutaþi iubirea...”.

Prima strofã (v.1-3) este formatã de o întreitã repetiþie condiþionalã introdusã prin conjuncþia „dacã”. Fiecare verset, la rândul sãu, se compune dintr-o propoziþie pozitivã, „dacã aº vorbi...”, „dacã aº avea....”, „dacã

aº împãrþi...”, corelatã cu o propoziþie negativã: „dar dacã nu am iubire..” ºi concluzia: „nu sunt nimic..”. În timp ce propoziþia negativã rãmâne, totdeauna, neschimbatã „dar nu am iubire”, cea pozitivã se schimbã, enumerând în crescendo toate carismele diferite care pot îmbogãþi viaþa unui creºtin: darul limbilor; profeþia; cunoaºterea misterelor ºi credinþa; „a sãrãci” pentru cei sãraci; ºi martiriul.

Strofa a doua, v. 4-7, este compusã din 15 propoziþii sintetice pozitive ºi negative, subiectul fiind totdeauna dragostea, prezentatã în acþiunile sale: „dragostea este rãbdãtoare, binevoitoare, nu este invidioasã...”.

Mult mai complexã este strofa a treia (v. 8-12), unde alterneazã trei subiecte: dragostea, noi ºi eu. Se porneºte de la o temã, propoziþia în formã negativã: dragostea nu înceteazã niciodatã.

Aceastã temã este întãritã prin contrastul ºi limita tuturor carismelor prezentate în v.

8: profeþiile, limbile ºi ºtiinþa. Versetele 9-12 demonstreazã aceastã temã, arãtând creºterea naturalã ºi saltul calitativ care se desãvârºeºte în progresul vieþii, când se trece de la ceea ce este parþial, imperfect ºi copilãresc, la maturitate, la perfecþiune ºi la plinãtate.

Ultima strofã, v. 13, este punctul culminant al imnului. În mod neaºteptat, autorul lasã la o parte confruntarea iubirii cu carismele pentru a o exalta pe aceasta din urmã mai mult decât celelalte douã virtuþi teologale: credinþa ºi speranþa. Între cele trei virtuþi mãreþe, cea mai mare este iubirea.

Confruntarea nu mai este între cine e pe locul întâi, ci între timp ºi eternitate.

Pr Pr.. dr dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ

131Dacã aº vorbi limbile oamenilor ºi ale îngerilor, dar nu aº avea iubire, aº deveni o aramã sunãtoare sau un chimvala zãngãnitor. 2ªi dacã aº avea darul profeþiei, ºi dacã aº cunoaºte toate misterele ºi toatã ºtiinþa, ºi dacã aº avea toatã credinþa aºa încât sã mut munþii, dacã n-aº avea iubire, n-aº fi nimic. 3ªi dacã toatã averea mea aº da-o ca hranã sãracilor, ºi dacã mi-aº da trupul ca sã fie arsb, dar n-aº avea iubire, nu mi-ar folosi la nimic.4Iubirea este îndelung rãbdãtoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasã, iubirea nu se laudã, nu se mândreºte. 5Ea nu se poartã necuviincios, nu cautã ale sale, nu se mânie, nu þine cont de rãul [primit]. 6Nu se bucurã de nedreptate, ci se bucurã de adevãr. 7Toate le suportã, toate le crede, toate le sperã, toate le îndurã. 8Iubirea nu înceteazã niciodatã. Profeþiile vor dispãrea, limbile vor înceta. ªtiinþa se va sfârºi.

9 Cãci noi cunoaºtem în parte ºi profetizãm în parte, 10însã când va veni ceea ce este desãvârºit, ceea ce este în parte va dispãrea. 11Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil. Când am devenit matur, m-am lãsat de cele copilãreºti. 12Cãci acum vedem ca în oglindã, neclarc, dar atunci [vom vedea] faþã în faþã. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaºte pe deplin, aºa cum am fost ºi eu cunoscut pe deplin. 13Iar acum rãmân acestea trei: credinþa, speranþa ºi iubirea. Dar mai mare decât toate acestea este iubirea. (1Cor 13, 1-13)

2009-2010 Anul Sfintei Preoþii

nr. 6/2009

Anul Sfintei Preoþii

19 iunie 2009-19 iunie 2010 Pe 19 iunie 2009, Sfântul Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea va inaugura Anul dedicat Sfintei Preoþii, cu celebrarea Vesperelor, în bazilica Sfântul Petru. În discursul anunþãrii Anului Sfintei Preoþii, în timpul adunãrii plenare a Congregaþiei pentru Cler, la 16 martie 2009, Sfântul Pãrinte a spus cã vrea cu acest an „sã se favorizeze aceastã tindere a preoþilor spre perfecþiunea spiritualã de care depinde mai ales eficacitatea slujirii lor”.

De ce acum un An dedicat Sfintei Preoþii?

Un prim rãspuns ni-l sugereazã însuºi Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea: pentru a celebra 150 de ani de la moartea Sfântului Ioan Maria Vianney, parohul de Ars, care a marcat, cu zelul ºi sfinþenia sa, viaþa Bisericii în general ºi a Bisericii franceze, în mod special.

Un An dedicat Sfintei Preoþii pentru ca „sã descoperim ºi sã trãim cu toþii, cei care am primit darul Preoþiei, pasiunea pentru mântuirea sufletelor pe care a avut-o ºi care a animat întreaga viaþã a Sfântului Apostol Paul”, dupã cum se exprima Înaltpreasfinþitul Ioan Robu, în cuvântul sãu, la celebrarea celor douãzeci de ani de preoþie a promoþiei din 1989, celebrare care a avut loc la sanctuarul marian de la Cacica.

Un An dedicat Sfintei Preoþii pentru ca sã aprofundãm ceea ce Apostolul Petru ne transmite în calitatea sa de „întâi stãtãtor” al Bisericii: „Aºadar, pe prezbiterii care sunt între voi, eu care sunt prezbiter ca ºi ei ºi martor al suferinþelor lui Cristos ºi pãrtaº al gloriei care se va arãta, îi îndemn: Pãstoriþi turma lui Dumnezeu care v-a fost încredinþatã, supraveghind-o, nu cu silã, ci de bunãvoie, aºa cum vrea Dumnezeu, nu pentru un câºtig necinstit, ci din iubire; nu ca ºi cum aþi fi stãpâni peste cei care v-au fost încredinþaþi, ci fãcându-vã exemple pentru turmã. Iar când va

apãrea pãstorul suprem, veþi primi cununa mãririi, care nu se veºtejeºte” (1Pt 5,1-4). În sfârºit, un An dedicat Sfintei Preoþii pentru ca fiecare credincios, în calitate de reprezentant al poporului lui Dumnezeu, sã simtã propria responsabilitate pentru darul preoþiei, pentru aceia care „poartã povara ministerului sacerdotal, au contactul zilnic cu credincioºii, sunt miniºtrii Euharistiei, împãrþitorii milostivirii divine în sacramentul pocãinþei, mângâietorii sufletelor ºi cãlãuzele tuturor credincioºilor în dificultãþile furtunoase ale vieþii” – dupã cum se exprima Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea, în exortaþia apostolicã Pastores dabo vobis. ªi pentru ca aceste obiective sã fie realizabile, pe lângã iniþiativele care vor fi propuse la nivel de Arhidiecezã, sau la nivel de fiecare comunitate parohialã în parte, recomand cu cãldurã citirea, meditarea ºi aprofundarea cât mai generoasã a douã documente: decretul conciliar Presbyterorum ordinis ºi exortaþia apostolicã Pastores dabo vobis. De altfel, ele vor constitui un fel de ghid în alcãtuirea articolelor pentru fiecare lunã din acest An pastoral dedicat Sfintei Preoþii.

Sfânta Fecioarã Maria, Mama Preotului veºnic, sã cãlãuzeascã gândul, inima ºi paºii noºtri în noul itinerar spiritual pe care îl vom începe pe 19 iunie, în sãrbãtoarea Preasfintei Inimi a lui Isus.

Pr eniamin Aenaºoaiei Pr.. d drr. V Veniamin

În urmãtoarele douãsprezece numere ale revistei noastre, tema Sfintei Preoþii va fi aprofundatã de pr. dr. Veniamin Aenaºoaiei, paroh la Parohia Romano-Catolicã Sfânta Fecioarã Maria Reginã (Cioplea).

În parohia Sfânta Fecioarã Maria Reginã (Cioplea) Anul Sfintei Preoþii va fi inaugurat printr-o celebrarea solemnã în ziua de 19 iunie, la ora 18.00, în sãrbãtoarea Preasfintei Inimi a lui Isus, în cadrul cãreia pãrintele diacon Vârgã Sebastian va primi Taina Sfintei Preoþii.

5

6

Din viaþa Arhidiecezei

Conferirea sacrmentelor Botezului, Mirului ºi Euharistiei la Centrul Don Orione Douãzeci ºi ºase de tineri ºi copii au primit sâmbãtã, 26 mai, sacramentul Sfântului Mir. Celebrarea a avut loc în biserica Centrului Don Orione din Voluntari (judeþul Ilfov) ºi a fost prezidatã de Înalt Preasfinþitul Ioan Robu. Trei dintre candidaþi au primit ºi sacramentul Botezului, iar alþi cinci – de la parohia Sfântul Anton de Padova, din cartierul Colentina – au fãcut Prima Sfântã Împãrtãºanie.

Printre cei care au primit Sfântul Mir sunt ºi 18 fete crescute la orfelinat care, dupã vârsta majoratului, au fost luate în grijã de cãlugãrii de la Centrul Don Orione, care le ajutã sã se integreze în societate cãutându-le un loc de muncã ºi o locuinþã. “Biserica este formatã din mulþimea oamenilor care primesc Sfintele Taine ºi care ºtiu cã fãrã Dumnezeu nu sunt compleþi. Sfintele Sacramente celebrate astãzi sunt ca niºte trepte pe care, urcând, înþelegem Providenþa ºi Biserica, ce se nasc din credinþã ºi dau credinþa”, a explicat Arhiepiscopul Ioan Robu în timpul predicii. În dupã-amiaza aceleiaºi zile, PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti, a sfinþit staþia de autobuz care, în semn de preþuire pentru activitatea cãlugãrilor oronini, a primit de la primãria oraºului Voluntari numele de Centrul Don Orione. Sãrbãtoarea a continuat apoi pânã seara târziu, cu cântece, jocuri pentru copii ºi o tombolã.

Întâlniri vocaþionale la Nãvodari Parohia Romano-Catolicã Fericitul Ieremia din Nãvodari a gãzduit sâmbãtã, 23 mai, cea de a IV-a Întâlnire Vocaþionalã, la care au participat 16 fete (din clasele V – VIII) din Constanþa, Oituz ºi Nãvodari – aflãm dintr-o corespondenþã de la Pr. Ion M. Solomon. Sub îndrumarea surorilor Esterina Franchino ºi Iose Giorgis, din Congregaþia Surorile Sfântului Iosif din Constanþa, ºi a sorei Francesca Piaggi, din Congregaþia Surorile Capucine ale Maicii Francesca Rubatto din Nãvodari, fetele au încercat, prin rugãciune, meditaþie, adoraþie, participarea la Sfânta Liturghie ºi diferite momente de comuniune sã descopere cã fiecare are o vocaþie proprie, care trebuie aflatã ºi trãitã. „Pe acest drum vrem sã ajutãm fetele în creºterea lor umanã ºi spiritualã, în descoperirea ºi urmarea lui Isus Cristos”, au explicat surorile.

Reuºita acestei Întâlniri i-a determinat pe organizatori sã programeze un Campus vocaþional în timpul vacanþei de varã.

Sesiunea de primãvarã a Conferinþei Episcopale Române

Pagini rãalizatã de CRISTINA GRIGORE

Eparhia Greco-Catolicã de Cluj-Gherla a gãzduit, în zilele de 25-27 mai, sesiunea de primãvarã a Conferinþei Episcopilor din România (CER), la care au participat episcopii greco-catolici ºi romano-catolici din þara noastrã, precum ºi E.S. Francisco-Javier Lozano, Nunþiu Apostolic în România ºi Republica Moldova, ºi E.S. Anton Coºa, Episcop Romano-Catolic de Chiºinãu, în calitate de invitaþi. Întâlnirea a început luni, 25 mai, cu o meditaþie tematicã, propusã de cãtre Pr. Olivo Bosa, SJ, dupã care a urmat Sfânta Liturghie, în Catedrala GrecoCatolicã Schimbarea la Faþã din Cluj. Celebrarea, la care a asistat ºi Mitropolitul Bartolomeu Anania, a fost prezidatã de Preafericirea Sa Lucian Mureºan, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unitã cu Roma. Lucrãrile propriu-zise au început marþi dimineaþa, dupã Sfânta Liturghie concelebratã, în ritul latin, în capela Centrului Pãrinþilor Iezuiþi „Manresa”. Episcopii au discutat despre constituirea Comisiilor CER pentru pastoraþia migranþilor ºi pentru vocaþii, comisii aflate în responsabilitatea ES Petru Gherghel, despre învãþãmântul religios în ºcoli ºi despre viaþa consacratã. De asemenea, episcopii au propus ca, în timpul Anului Sfintei Preoþii, sã aibã loc o serie de întâlniri, la nivel naþional, între preoþii din toate diecezele, pentru o îmbogãþire reciprocã, în special pe plan spiritual ºi pastoral. În ce priveºte situaþia conflictualã de la Sãpânþa, episcopatul catolic din România, prin comunicatul de presã publicat la încheierea lucrãrilor, sprijinã comunitatea greco-catolicã din Sãpânþa ºi îºi manifestã preocuparea, întrucât autoritãþile locale nu respectã ordonanþa prezidenþialã din data de 29.04.2009. Urmãtoarea sesiune a Conferinþei Episcopale va avea loc la Satu Mare, în zilele de 5-7 octombrie 2009.

Diverse

nr. 6/2009

Procesiune cu Preasfântul Sacrament în Bucureºti Cu ocazia solemnitãþii Trupul ºi Sângele Domnului nostru Isus Cristos, duminicã, 14 iunie 2009, va avea loc în Bucureºti o procesiune solemnã cu Preasfântul Sacrament, care va începe de la Biserica Italianã (Bd. N. Bãlecscu, 28) la ora 16.00 ºi se va îndrepta spre Catedrala Sfântul Iosif (str. G-ral Berthelot, 19). La sfârºitul procesiunii va fi celebratã o Sfântã Liturghie solemnã.

La procesiune, care este o manifestare publicã a credinþei, sunt aºteptaþi preoþii catolici din parohiile bucureºtene împreunã cu credincioºii lor.

Preasfântul Sacrament va fi purtat în procesiune de cãtre Arhiepiscopul Mitropolit Ioan Robu. Copiii îmbrãcaþi în hãinuþe albe de sãrbãtoare vor presãra petale de flori în faþa Preasfântului Sacrament.

Vã aºteptãm pe toþi cu mult drag!

Declaraþie privind alegerile europarlamentare Episcopii catolici, reuniþi la Cluj în sesiunea de primãvarã, între 25 ºi 27 mai, îndeamnã pe fiecare creºtin ºi pe toþi oamenii de bunã credinþã sã îºi exercite dreptul ºi responsabilitatea de a participa la vot, pentru alegerile europarlamentare din 7 iunie 2009.

Creºtinii trebuie sã aibã un rol activ ºi esenþial în redescoperirea “sufletului creºtin al Europei”. De aceea, vã îndemnãm sã participaþi la alegeri ºi sã acordaþi votul Dumneavoastrã acelor candidaþi care promoveazã valorile demnitãþii umane, sprijinã familia ºi respectã viaþa; care promoveazã binele comun, dreptatea bazatã pe adevãr ºi solidaritatea cu cei lipsiþi; care promoveazã pacea, valorile eticii creºtine ºi Creaþia lui Dumnezeu.

Biserica Catolicã de ambele rituri recunoaºte dreptul fundamental al oricãrui credincios ºi responsabilitatea asumãrii unei opinii politice proprii, conform valorilor evanghelice ºi propriei conºtiinþe.

Ioan Robu Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti, preºedinte al Conferinþei Episcopilor Catolici din România

Pr Pr.. Daniel BULAI

Colecta pentru Ziua Mondialã a Comunicaþiilor Sociale Parohiile care au oferit (pânã la data publicãrii revistei) colecta din 24 mai, Ziua Mondialã a Comunicaþiilor Sociale, pentru Centrul de Comunicaþii Sociale al Arhidiecezei de Bucureºti: Parohia Adormirea Maicii Domnului (Brãila) – 250 lei; Parohia Adormirea Maicii Domnului (Bucureºti) – 600 lei; Parohia Adormirea Maicii Domnului (M. Kogãlniceanu) – 1000 lei; Parohia Catedralei Sfântul Iosif – 2400 lei; Parohia Cristos Rege (Ploieºti) – 650 lei; Parohia Fericitul Ieremia Valahul (Nãvodari) – 159 lei; Parohia Maica Îndureratã (Bucureºti) – 300 lei; Parohia Preasfântul Mântuitor (Bucureºti) – 450 lei; Parohia Sacre Coeur (Bucureºti) – 1150 lei; Parohia Sancta Maria Gratiarum (Bucureºti) – 1000 lei; Parohia Sf. Elena (Bucureºti) – 400 lei; Parohia Sf. Fecioarã Maria Reginã (Bucureºti) – 700 lei; Parohia Sf. Fecioarã Neprihãnit Zãmislitã (Drobeta Turnu Severin) – 800 lei; Parohia Sf. Tereza (Bucureºti) – 1100 lei; Parohia Sf. Anton (Bucureºti) – 360 lei; Parohia Sf. Anton (Constanþa) – 210 lei; Parohia Sf. Anton (Râmnicu Vâlcea) – 200 lei; Parohia Sf. Ioan de Capistrano (Tg. Jiu) – 110 lei; Parohia Sf. Mihail Arhanghelul (Tulcea) – 160 lei; Parohia Ss. Petru ºi Paul (Bucureºti) – 520 lei.

VÃ MULÞUMIM!

Concurs de Admitere la Institutul TTeologic eologic Romano-Catolic Sfântul Iosif din Iaºi Pentru cei care au simþit chemarea Domnului Isus Cristos de a-l urma ºi de a-l sluji pe calea sfintei Preoþii, Institutul Teologic RomanoCatolic de Grad Universitar Sfântul Iosif din Iaºi anunþã cã, ºi în acest an, va fi organizat un concurs de admitere. În vederea admiterii se va þine cont de urmãtoarele: I. În perioada 15-16 iulie 2009 va avea loc examenul de admitere pentru absolvenþii de liceu cu Diplomã de Bacalaureat, care vin atât de la Seminarul Liceal Sfântul Iosif din Bacãu, cât ºi de la alte licee.

II. Examenul de admitere se va susþine la urmãtoarele discipline: - Limba ºi literatura românã (scris, materia de la bacalaureat); - Mica Biblie. Istoria Sacrã a Vechiului ºi Noului Testament, ARCB, Bucureºti 2004 - Catehismul Bisericii Catolice, ARCB, Bucureºti 1993 1. Partea I. Mãrturisirea de credinþã 2. Partea a II-a Celebrarea misterului creºtin - Limba latinã, morfologia ºi sintaxa (pentru cei care vin de la Seminarul Liceal) - Limbã strãinã modernã (la alegere - scris); probã muzicalã.

III. Înscrierile se fac la secretariatul Institutului în perioada 6-11 iulie 2009.

IV. La înscriere, candidaþii vor prezenta urmãtoarele acte necesare pentru dosarul personal: certificat de Botez; certificat de Mir; certificat de Cãsãtorie religioasã a pãrinþilor; certificatul de naºtere (original ºi fotocopie); diplomã de bacalaureat; 4 fotografii „tip legitimaþie”; fiºa medicalã; caracterizare din partea pãrintelui paroh (obligatorie).

V. Absolvenþii Seminarului Liceal, în afara documentelor cerute pentru candidaþii de la celelalte licee, vor trebui sã prezinte ºi o caracterizare din partea superiorilor seminarului de la care vin.

Rector Rector,, Pr Pr.. prof. univ univ.. dr dr.. Wilhelm Dancã

7

8

Biserica în lume

Indulgenþã pentru Anul Sfintei Preoþii Pentru a marca 150 de ani de la moartea Sfântului Paroh de Ars, Ioan Maria Vianney, “luminos model de pãstor, dedicat pe deplin slujirii poporului lui Dumnezeu”, Sfântul Pãrinte a proclamat Anul Sfintei Preoþii, ce se va celebra între 19 iunie 2009 - 19 iunie 2010. Cu aceastã ocazie, Papa acordã indulgenþã plenarã sau parþialã. Un Decret al Penitenþeriei Apostolice precizeazã condiþiile pentru a dobândi indulgenþele.

Astfel, „preoþilor cu adevãrat cãiþi, care în oricare zi vor recita cu devoþiune, cel puþin Laudele sau Vesperele în faþa Preasfântului Sacrament, expus adoraþiei publice sau depus în tabernacol, ºi se vor oferi cu suflet disponibil ºi generos celebrãrii sacramentelor, mai ales al spovezii, le este împãrþitã cu milostivire în Dumnezeu Indulgenþa plenarã, pe care o vor putea aplica ºi confraþilor rãposaþi, în formã de mijlocire, dacã, în conformitate cu dispoziþiile în vigoare, se vor apropia de spovada sacramentalã ºi de Ospãþul euharistic ºi se vor ruga dupã intenþiile Sfântului Pãrinte”.

Dacã îndeplinesc condiþiile stabilite de Bisericã - spovadã, Împãrtãºanie, rugãciune pentru preoþi ºi dupã intenþia Sfântului Pãrinte - toþi credincioºii pot beneficia de indulgenþa plenarã „în zilele în care se deschide ºi se închide Anul Sfintei Preoþii, în ziua celei de-a 150-a aniversãri a pioasei treceri din lume a Sfântului Ioan Maria Vianney, în prima joi a lunii sau în oricare altã zi stabilitã de Ordinarii locurilor pentru utilitatea credincioºilor”. În decret se mai spune cã „este acordatã indulgenþa parþialã tuturor credincioºilor ori de câte ori vor recita cu devoþiune cinci Tatãl Nostru, Bucurã-te Marie ºi Slavã Tatãlui sau o altã rugãciune aprobatã în acest scop, în cinstea Preasfintei Inimi a lui Isus, pentru a obþine ca preoþii sã se pãstreze în curãþie ºi în sfinþenie de viaþã”.

Sprijinirea sãracilor nu este o opþiune, ci o datorie moralã Într-un discurs þinut la sediul Caritas din Vatican în faþa ambasadorilor mai multor þãri europene, Cardinalul Maradiaga, Arhiepiscop de Tegucigalpa, Honduras, preºedinte al Caritas Internationalis, a fãcut un apel cãtre þãrile bogate pentru ca, în acest timp de crizã economicã, sã nu uite de cei sãraci, în principal prin pãstrarea sprijinului extern pentru þãrile în curs de dezvoltare.

Prelatul a subliniat modul în care criza economicã, tãierea ajutoarelor externe ºi schimbãrile de mediu îi afecteazã pe cei sãraci, adãugând cã sãracii suferã pentru cã þãrile bogate nu mai trimit bani în exterior pentru ajutor. Astfel, 400.000 de copii riscã sã moarã anual dacã aceastã crizã economicã va continua, iar milioane de oameni vor intra în categoria sãracilor.

“Teama noastrã este cã oamenii mai sãraci, care au beneficiat cel mai puþin de creºterea economicã inegalã din ultimele decenii, vor avea de plãtit preþul cel mai mare”, a susþinut Cardinalul Rodriguez Maradiaga.

Cardinalul i-a îndemnat pe liderii internaþionali sã-ºi foloseascã influenþa pentru a-i convinge pe votanþi cã “sprijinirea sãracilor nu este o opþiune pentru vremuri bune ci o responsabilitate moralã. Fiecare dintre noi are responsabilitatea de a promova ºi apãra binele comun”.

Referindu-se la Anul Paulin, Cardinalul Rodriguez Maradiaga ºi-a exprimat speranþa cã liderii þãrilor bogate vor experimenta propriul “moment al drumului spre Damasc”.

www .Pope2Y ou.net www.Pope2Y .Pope2You.net Vaticanul a lansat aplicaþii iPhone ºi Facebook într-un efort de a-i ajuta pe catolici, mai ales tânãra generaþie, sã foloseascã noile tehnologii pentru a crea o culturã a dialogului, a respectului ºi a prieteniei, . Dupã cum a spus Papa în Mesajul sãu pentru cea de-a 43a Zi Mondialã a Comunicaþiilor Sociale, internetul este un loc în care mai ales tinerii trebuie sã ducã prietenia adevãratã care vine din întâlnirea cu Cristos Înviat. Pe aceastã direcþie se înscrie proiectul www.Pope2You.net, care se naºte din dorinþa Consiliului Pontifical pentru Comunicaþii Sociale de a furniza Bisericii ºi Papei noi ºi moderne spaþii de comunicare.

Portalul, lansat la 24 mai 2009, în Ziua Mondialã a Comunicaþiilor Sociale, este disponibil în 5 limbi ºi va permite tinerilor (ºi nu numai) sã urmãreascã ultimele ºtiri din lumea catolicã ºi în special pe cele legate de activitatea pastoralã a Sfântului Pãrinte, prin intermediul canalului YouTube ºi prin intermediul unei noi aplicaþii create special de agenþia H2Onews pentru platformele iPhone ºi iPod touch. Portalul Pope2You va putea fi accesat, în paralel, ºi din Facebook, prin intermediul unei aplicaþii care va permite expedierea de felicitãri electronice conþinând cuvintele Papei, urãrile sale ºi chiar mesajul Zilei Comunicaþiilor. Datoritã colaborãrii cu Oficiul pentru Comunicaþii Sociale al Conferinþei Episcopale Italiene, este pus la dispoziþie un suport util, în stil Wikicatch, pentru lectura ºi utilizarea pastoralã a Mesajului Papei Benedict al XVI-lea.

Patru aplicaþii importante care deschid definitiv, pentru Bisericã, lumea reþelelor sociale: un spaþiu în care Biserica va putea întâlni noi persoane ºi reînsufleþi astfel cunoºtinþe, prietenii, dialog ºi solidaritate.

nr. 6/2009

Biserica în lume

Casa este un loc sfânt Pe 25 mai a început, în Anglia ºi Þara Galilor, derularea primei Sãptãmâni Naþionale a Familiei, eveniment ce le-a oferit episcopilor din aceste þãri posibilitatea de a promova sfinþenia caselor. Tema - Casa este un loc sfânt - ºi-a propus sã ajute „parohiile sã celebreze prezenþa lui Dumnezeu-iubire în toate relaþiile de iubire din familie” ºi „sã proclame sfinþenia caselor ca locuri ale vieþii, iubirii, slujirii, învãþãrii, prieteniei, mãrturiei ºi rugãciunii”.

Episcopul John Hine, preºedinte al Comitetului pentru Cãsãtorie ºi Viaþa de Familie al Conferinþei Episcopale, ºi-a exprimat speranþa cã acest proiect „va contribui la o conºtientizare mai mare a prezenþei lui Dumnezeu acasã, nu doar din partea familiilor, ci ºi din partea tuturor acelora care le slujesc în cadrul comunitãþii catolice”.

E.S. John Hine Arhiepiscopul Vincent Nichols de Westminster a declarat: „Pentru cei mai mulþi dintre noi, casa este locul în care s-au pus bazele credinþei noastre. Casa este locul în care creºtem în înþelegerea a ce înseamnã credinþa în rutina zilnicã. Casa este locul în care învãþãm sã fim rãbdãtori, iertãtori ºi plini de bucurie. Dar casa trebuie, de asemenea, sã fie locul în care învãþãm cum sã ne rugãm, cum sã vorbim cu Dumnezeu ºi cum sã ne vedem pe noi înºine ca familie, trãind în prezenþa lui Dumnezeu. Proiectul Casa este un loc sfânt va ajuta familiile sã aprecieze prezenþa lui Dumnezeu în viaþa lor ºi faptul cã a conºtientiza aceastã prezenþã poate construi o viaþã de credinþã ca rãspuns la iubirea lui Dumnezeu”.

Conferinþã despre Galileo Galilei Pe 25 mai, în Arhidieceza de Florenþa s-a desfãºurat conferinþa internaþionalã a cãrei temã a fost Cazul Galileo: o reexaminare istoricã, filosoficã ºi teologicã. Evenimentul a fost o iniþiativã a Fundaþiei iezuite Niels Stensen ºi s-a înscris în seria celebrãrilor Anului Internaþional al Astronomiei organizat de UNESCO. A reunit 33 de vorbitori ºi 18 instituþii, printre care Consiliul Pontifical pentru Culturã, Academia Pontificalã pentru ªtiinþe ºi Observatorul Vaticanului. Întâlnirea de la Florenþa a început în Bazilica Santa Croce, unde este înmormântat Galileo.

Cu aceastã ocazie, Arhiepiscopul de Florenþa, Giuseppe Betori, a susþinut ideea cã existã un dialog fundamental între credinþã ºi raþiune, iar o conferinþã internaþionalã despre Galileo poate demonstra, o datã în plus, acest lucru. Prelatul a vorbit despre Galileo ºi Bisericã, despre istorica lecturã greºitã a acestui caz ºi ºi-a exprimat speranþa cã Anul Astronomiei va “restabili ºi prezenta într-un mod creativ dialogul fundamental dintre credinþã ºi raþiune, din perspectiva unei permanente colaborãri între Bisericã ºi instituþiile de cercetare ºtiinþificã, dezvoltare economicã ºi promovare socialã”.

“Credinþa nu se dezvoltã respingând raþionalitatea ci se integreazã, de fapt, într-un mai amplu orizont al raþionalitãþii”. Când raþiunea este separatã de credinþã, apare riscul “reducerii ei la calcule, devenind oarbã faþã de întrebãrile vitale, valorile fundamentale ºi situaþiile umane dramatice”, a adãugat Arhiepiscopul Betori.

Evenimentul “nu are doar o deosebitã valoare culturalã ºi simbolicã, ci aratã, în acelaºi timp, care sunt condiþiile pentru o împãrtãºire constructivã de responsabilitãþi”, a spus în încheiere Arhiepiscopul. Întâlnirea de la Florenþa s-a încheiat la 30 mai, în ultima casã în care a locuit Galileo.

Spania, cea mai mare ratã de îmbãtrânire în UE Conform unui raport al Institutului pentru Politica Familiei, Spania a pierdut peste trei milioane de tineri în mai puþin de 30 de ani, ajungând sã deþinã nedorita poziþie de þara cu cea mai mare ratã de îmbãtrânire din Uniunea Europeanã. Conform preºedintelui Institutului, Eduardo Hertfelder, „politica înspãimântãtoare” în favoarea avortului a avut un „efect catastrofic” asupra populaþiei Spaniei, care îmbãtrâneºte accelerat. „Peste trei milioane de tineri au fost pierduþi în trei decenii, a declarat Hertfelder, astfel cã populaþia tânãrã a scãzut de la 10 milioane în 1981 la 6,6 milioane în 2008. ªi aceastã cãdere ar fi fost de peste 4 milioane dacã nu ar fi fost numãrul foarte mare de tineri imigranþi care au atenuat în parte fenomenul”.

Institutul pentru Politica Familiei susþine cã situaþia actualã este „consecinþa logicã a politicii înspãimântãtoare îmbrãþiºatã de administraþiile recente în general ºi de acest guvern în special”. Realitatea tristã este cã „Spania este þara din Uniunea Europeanã care oferã cel mai mic ajutor familiilor, cu sume ridicole (33 dolari), mult sub media europeanã (172 de dolari) ºi cu venituri atât de mici încât 90% dintre familii nu îºi permit sã ia credite, rezultând tot mai puþine naºteri ºi, drept urmare, pierderea tineretului”.

Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

9

10

Sfânta scripturã

Duminica Preasfintei TTreimi reimi În acel timp, cei unsprezece apostoli au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise lor Isus sã meargã. Când l-au vãzut, s-au aruncat la pãmânt, deºi unii dintre ei erau în îndoialã. Isus s-a apropiat de ei ºi le-a spus aceste cuvinte: "Mi s-a dat toatã puterea în cer ºi pe pãmânt. Mergeþi, aºadar, ºi faceþi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh, învãþându-i sã pãzeascã toate câte vi le-am poruncit vouã ºi iatã, eu cu voi sunt în toate zilele, pânã la sfârºitul veacurilor. Amin" (Matei 28,16-20).

Prin sãrbãtoarea Preasfintei Treimi, Biserica ne invitã sã contemplãm Fiinþa divinã aºa cum Ea ne-a fost revelatã. Textul evanghelic, însã, al acestei duminici nu-ºi propune sã ne dezlege enigma modului în care trei persoane distincte sunt ºi rãmân Fiinþa unicã a lui Dumnezeu. Cuvântul lui Isus Cristos, adresat apostolilor, evocã noua identitate ce i-a fost conferitã odatã cu glorioasa sa înviere din morþi: mi s-a dat toatã puterea în cer ºi pe pãmânt.

Acest cuvânt dominã întreg pasajul ºi ne reveleazã faptul cã, prin învierea sa, Isus Cristos, fiind fãcut pãrtaº al puterii nelimitate a lui Dumnezeu, a devenit Stãpânul cerului ºi al pãmântului. Or, revendicând aceastã stãpânire universalã, Isus se prezintã pe sine ca Mântuitor al tuturor oamenilor. Prin urmare, trimiterea în misiune a apostolilor este legatã de aceastã putere: mântuirea trebuie sã atingã dimensiunile întregului univers, pe toþi oamenii, toate popoarele. Împlinirea aceste misiuni presupune trei etape: 1. faceþi ucenici… adeziunea la credinþa în Isus Cristos trebuie sã fie rodul ascultãrii Evangheliei proclamate de apostoli ºi de urmaºii lor; 2. botezaþi-i… Prin botez, cei care au murit ºi au înviat împreunã cu Cristos se „nasc” în Bisericã, în familia universalã a tuturor celor care sunt în comuniune cu familia divinã: Tatãl, Fiul, Duhul Sfânt; 3. învãþaþi-i… adeziunea la Cristos îi cere ucenicului sã traducã în existenþa cotidianã aceastã viaþã nouã la care s-a nãscut. Mai precis, el trebuie sã fie copil al lui Dumnezeu (v. lectura a doua), sã trãiascã în conformitate cu voinþa lui Dumnezeu, cu iubirea Lui aºa cum a fost ea manifestatã în cuvintele, gesturile ºi în întreaga viaþã a lui Cristos. Astfel, Biserica în misiune nu face altceva decât sã reveleze prezenþa lucrãtoare a lui Cristos în spaþiu ºi timp. Or tocmai acesta este momentul realizãrii depline a lui Cristos ca Emanuel (Dumnezeu cu noi): prin Duhul Sfânt, Cristos face prezentã lucrarea Tatãlui în toate timpurile ºi în toate locurile, dar mai ales în Bisericã, pentru ca Ea sã-ºi poatã împlini misiunea.

Duminica a XI-a

Revenind, cu aceastã duminicã, în timpul de peste an, noi ne reîntâlnim cu Isus Cristos în ipostaza de vestitor al prezenþei Împãrãþiei lui Dumnezeu.

Aceastã temã a ocupat un loc important în predica sa, iar pentru a defini cât mai bine ce este ºi cum trebuie perceputã Împãrãþia lui Dumnezeu, Mântuitorul s-a folosit de parabole, acele mici scene inspirate de viaþa cotidianã care ilustrau unul sau altul din aspectele cele mai caracteristice.

Parabolele propuse spre meditare în aceastã duminicã sunt ultimele ale capitolului patru – de cele precedente ne-am ocupat înainte de Postul Mare – iar ele ne prezintã, cea dintâi, modul tainic în care Împãrãþia lui Dumnezeu se „înfiripã” ºi se dezvoltã, aidoma unei

În acel timp, vorbind mulþimii în parabole, Isus spunea: "Împãrãþia lui Dumnezeu se aseamãnã cu un om care aruncã sãmânþa pe ogorul sãu; zi ºi noapte, fie cã doarme, fie cã e treaz, sãmânþa încolþeºte ºi creºte, dar el nu ºtie cum. De la sine, pãmântul produce mai întâi paiul, apoi spicul ºi în sfârºit bobul plin în spic. Când rodul este copt, pune mâna pe secerã, cãci a sosit timpul seceriºului". Isus a continuat: "Cu ce putem asemãna împãrãþia lui Dumnezeu?... Ea este asemenea unui grãunte de muºtar: când îl semeni în pãmânt este cel mai mic dintre toate seminþele din lume, dar dupã ce l-ai semãnat, el creºte ºi depãºeºte toate plantele; el face ramuri aºa de mari, încât pãsãrile cerului îºi pot face cuiburi la umbra lui".

Prin multe parabole de acest fel, Isus le vestea cuvântul în mãsura în care ei puteau sã-l înþeleagã. Nu le spunea nimic fãrã sã se foloseascã de parabole, dar, în particular, le explica pe toate ucenicilor sãi (Marcu 4,26-34). seminþe aruncate în pãmânt, în uimirea ºi satisfacþia semãnãtorului, în timp ce a doua evocã începuturile foarte modeste ale Ei cu asigurarea, însã, cã va deveni o realitate viguroasã ºi primitoare, aidoma unei seminþe de muºtar care, deºi cea mai micã dintre seminþele din lume, devine mai apoi, un copac capabil sa strângã între ramurile lui pãsãrile cerului. Într-o epocã de crizã, în care anumite atacuri îndreptate împotriva Bisericii ori o slãbire a practicii religioase mascheazã efortul modest al sufletelor generoase, aceste parabole ale creºterii ne oferã un

motiv de speranþã. Ca ºi contemporanii lui Isus, noi suntem adesea nerãbdãtori sau chiar sceptici în creºterea Bisericii, a Bisericii noastre. Se impune atunci sã ne însuºim, din Evanghelie, certitudinea creºterii Bisericii prin puterea lui Dumnezeu chiar ºi-n vreme de furtunã. Aceastã certitudine de credinþã ne revigoreazã speranþa dând inimilor noastre elan ºi dinamism pentru o activitate eclezialã curajoasã. Aceastã speranþã lãrgeºte dorinþa, ne învaþã sã avem rãbdare, sã admirãm lucrarea lui Dumnezeu, adesea ascunsã unor prime priviri.

nr. 6/2009

Sfânta Scripturã

Duminica a XII-a Isus vorbise toatã ziua mulþimii în parabole. Seara a spus ucenicilor sãi: "Sã trecem pe malul celãlalt".

Pãrãsind mulþimea, l-au luat pe Isus cu ei în barcã aºa cum era. ªi alte bãrci l-au însoþit. Deodatã, s-a iscat o furtunã puternicã; valurile loveau barca atât de tare, încât a început sã se umple cu apã. Isus dormea în spatele bãrcii, pe un cãpãtâi. Atunci l-au trezit ºi i-au spus: "Învãþãtorule, nu-þi pasã cã pierim?" Trezindu-se, a dojenit vântul ºi a spus mãrii: "Taci!

Liniºteºte-te!" Vântul s-a potolit ºi s-a fãcut o liniºte deplinã. Isus le-a spus: "De ce sunteþi aºa de fricoºi? Nu mai aveþi credinþã?" Ei, fiind cuprinºi de o mare teamã, îºi spuneau între ei: "Cine este omul acesta, cã pânã ºi vântul ºi marea îl ascultã?"

(Marcu 4,35-41)

Dupã primul grup de parabole (4,1-34), sfântul Marcu ne prezintã o serie de patru minuni sãvârºite de Isus, minuni care manifestã puterea activã a Împãrãþiei. Este vorba de episodul potolirii furtunii (4,3541), cel al vindecãrii omului posedat de diavol (5,1-20), cel al vindecãrii femeii bolnave de scurgere de sânge ºi al învierea fiicei lui Iair (5,21-43). Toate aceste fapte au avut un efect rãsunãtor asupra contemporanilor sãi (4,41; 5,17.20.42) de vreme ce Isus se dovedeºte a fi stãpân peste forþele oarbe ale naturii, peste Satana, peste boalã ºi chiar peste moarte.

Dintre episoadele care relateazã potolirea furtunii de pe mare, episod care se citeºte în duminica a XII-a de peste an, cel al sfântului Marcu este, fãrã îndoialã, cel mai viu prin precizia detaliilor: scena se desfãºoarã în timpul nopþii, iar Isus, care s-a suit în barcã imediat ce a dat drumul mulþimii ce-l înconjura ºi care în momentul izbucnirii furtunii este prezentat ca dormind pe un cãpãtâi, este trezit de

Duminica a XIII-a Reamintindu-ne cã episodul învierii fiicei lui Iair, episod care include ºi vindecare femeii bolnave de scurgere de sânge, face parte din seria acelor minuni menite sã manifeste prezenþa activã a Împãrãþiei în lume, înþelegem atunci mai uºor cã ucenicii care îl însoþesc pe Isus în misiunea sa prin Galilea sunt chemaþi sã verifice cu ochii lor (ºi prin intermediul lor ºi noi) aceastã prezenþã. Într-adevãr, tulburaþi de evenimentele ale cãror martori sunt, ucenicii, pendulând între teamã ºi credinþã, nu pot sã nu se întrebe cine este, de fapt, Isus ºi cum trebuie sã se situeze vizavi de El. Cât priveºte, însã, minunile care alcãtuiesc acest episod, se impune sã facem câteva precizãri, pentru o mai bunã înþelegere a lor. Astfel, sosirea la Isus a ºefului de sinagogã nu poate sã nu ne atragã atenþia. Prin cererea lui, el manifestã o credinþã originalã de vreme ce, în faþa pericolului care ameninþã grav viaþa fiicei sale, renunþã la orice speranþã omeneascã pentru a-ºi pune încrederea totalã în Isus. ªi, chiar ºi atunci când primeºte dureroasa veste a morþii fiicei,

încurajat fiind de Isus (“Nu te teme, credinþã sã ai…”), Iair îl urmeazã cãtre camera în care zace trupul ei mort, chiar dacã trebuie sã înfrunte ºi el indiferenþa celor din casã vizavi de persoana Mântuitorului. În intimitatea pãrinþilor ºi a trei dintre ucenicii sãi, Isus o recheamã pe fetiþã la viaþa prin cuvintele Talita kum. În aceastã sintagmã verbul aramaic kum ar fi tradus în limba greacã cu acelaºi verb cu care va fi exprimatã ºi învierea lui Isus Cristos. Aºadar, instruiþi fiind de glorioasa Înviere a lui Isus, ne putem uºor da seama cã un astfel de episod este dãtãtor de sens ºi totodatã prevestitor al „traversãrii” morþii de cãtre Mântuitorul dupã ce va fi murit pe cruce.

Acum, împreunã cu ucenicii, suntem ºi noi chemaþi sã ne situãm vizavi de Isus, mai ales atunci când suntem martori ai intervenþiilor Lui pline de putere. Unde se aflã în viaþa noastrã frontiera dintre credinþã ºi necredinþã? Reuºesc inimile noastre sã treacã de la teamã la credinþã traversând orice fricã pentru a se deschide, încet-încet, cãtre o credinþã încrezãtoare?

ucenicii înspãimântaþi. Modul în care El mustrã ºi potoleºte furtuna îi impresioneazã atât de mult pe ucenici încât ei încep a se întreba cine este omul acesta, cã pânã ºi vântul ºi marea îl ascultã.

Aceastã scenã este pentru noi o chemarea la credinþa în Cristos în cel puþin douã sensuri ale cuvântului: recunoaºterea puterii sale divine ºi adeziunea la persoana sa cu o încredere totalã. Aceste douã aspecte ale credinþei se completeazã reciproc. Astfel, dacã eu cred în adâncul sufletului meu cã Isus este Fiul lui Dumnezeu, cred din toatã inima ºi în puterea Lui ºi mã încred în ea (v. Rom 10,9) deoarece puterea lui Isus se aflã în slujba mântuirii oamenilor comunicându-le iubirea Tatãlui: împreunã cu El, noi nu putem pieri. Citit în aceastã perspectivã, strigãtul ucenicilor exprimã tentaþia oricãrui om care, în timp de nenorocire, se crede pãrãsit de Dumnezeu. În acele clipe o umilã ºi totalã încredere îi permite sã-ºi regãseascã liniºtea ºi pacea pe care Isus i le dã.

(...) Pe când mai vorbea încã au venit niºte oameni din casa ºefului sinagogii ºi au spus: "Fiica ta a murit..." Isus, care a auzit aceste cuvinte, a spus ºefului sinagogii: "Nu te teme, credinþã sã ai!"... Ajunºi la casa ºefului sinagogii, Isus a vãzut învãlmãºealã ºi lume care plângea ºi bocea. El a intrat ºi le-a spus: "Pentru ce atâta zarvã ºi plânset?

Copila nu a murit, ci doarme". Dar ei l-au luat în râs. Atunci el a dat toatã lumea afarã, a luat cu dânsul pe tatãl ºi pe mama fetei ºi pe cei care îl însoþeau, a intrat în camera unde zãcea copila, a prins-o de mânã ºi i-a spus: "Talita kum!", ceea ce înseamnã: "Fetiþã, scoalã-te!"

Numaidecât fata s-a sculat ºi a început sã meargã; ea avea doisprezece ani. Cei de faþã au rãmas înmãrmuriþi. Dar Isus le-a poruncit cu strãºnicie sã nu afle nimeni; apoi le-a spus sã dea fetei de mâncare (Marcu 5,21-43).

Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

11

12

Biserica misionarã

Experienþã misionarã în Africa În perioada 14 ianuarie – 5 aprilie 2009, doi preoþi ai Arhidiecezei noastre, Pr. Liviu Bulai ºi Pr. Eusebiu Gabor, au fãcut o experienþã misionarã în misiunea din Maikona (Kenya, Africa), administratã de preoþii Diecezei de Iaºi, experienþã despre care ne vor relata, pe scurt, în cele ce urmeazã.

Dupã un zbor de 11 ore, am ajuns în ziua de 18 ianuarie la Nairobi, iar de acolo am plecat spre Maikona, la o distanþã de 14 ore cu maºina, pe un drum accidentat. La Maikona am fost întâmpinaþi de o echipã în totalitate româneascã, fapt ce ne-a fãcut sã ne simþim „ca acasã”: Pr. Eugen Blaj, parohul misiunii, Pr. Isidor Mârþ ºi Pr. Victor Osoloº, vicari, doi seminariºti ºi trei laici misionari.

Dupã ce am fost prezentaþi oficial comunitãþii din Maikona, în cadrul Sfântei Liturghii de duminicã, am intrat efectiv în atmosfera de misiune. Pentru început am învãþat sã celebrãm Sfânta Liturghie în limba swahili, iar mai apoi ºi în borana, pentru a celebra în filialele din apropierea parohiei Maikona. În aceste „maniate” (mici sate de Kenya, cu o suprafaþã de 582.646 km², este situatã în Africa de Est. Religia predominantã este cea creºtinã, dar se constatã ºi o mare prezenþã a religiei islamice ºi a religiilor tradiþionale, care diferã de la trib la trib. Parohia Romano Catolicã din Maikona þine de dieceza de Marsabit ºi se extinde pe o suprafaþã de 10.000 km2, un teritoriu locuit de tribul Gabra (circa 11.000 de locuitori), ai cãrui membri sunt încã, majoritatea, nomazi. În zonã predominã religia tradiþionalã, monoteistã. Dumnezeu, Waaka în limba localã, este un dumnezeu al bãrbaþilor, întrucât, tradiþional, femeile ºi copiii, nu au religie.

nomazi) am înþeles cu adevãrat cã întâlnirea cu Domnul este motiv de bucurie ºi datoritã participãrii pline de voioºie ºi entuziasm a celor prezenþi la Sfânta Liturghie, în mare parte copii. Ei îl preamãreau pe Dumnezeu cu tot trupul prin rugãciuni ºi cântece animate de bãtãi din palme ºi dansuri. Aceastã bucurie a lor este într-un puternic contrast cu modul lor simplu de viaþã, deoarece singura lor ocupaþie este pãstoritul animalelor. Satele lor sunt situate în plinã zonã pietroasã de deºert, unde lipsa vegetaþiei ºi a apei potabile aduce mari lipsuri ºi greutãþi în viaþa lor. Toate aceste condiþii ne-au fãcut sã îi considerãm oameni sãraci, dar intrând în dialog cu ei, am aflat cã ei sunt, de fapt, oameni cãrora nu le lipseºte nimic pentru cã îl au pe Dumnezeu care le oferã, zi de zi, cele necesare pentru viaþã, pentru care ei sunt mulþumiþi. Astfel ne-au arãtat cã, de fapt, noi suntem cei sãraci în faþa lui Dumnezeu pentru cã, deºi avem o bunãstare materialã, nu ºtim sã fim recunoscãtori ºi sã-i mulþumim Lui pentru tot ce primim.

Acest aspect al vieþii lor ne-a ajutat sã mergem zilnic cu bucurie în satele lor pentru a celebra Sfânta Liturghie, înfruntând cu mai mare uºurinþã temperaturile ridicate din timpul amiezii, care rareori scãdeau sub 40 de grade Celsius.

Un alt moment important al zilei îl constituia rugãciunea de searã împreunã cu „micile comunitãþi de bazã” numite în limba lor jumuiya. Acestea nu sunt altceva decât subdiviziunea geograficã a parohiei pe

sectoare, fiecare cu un reprezentant propriu - cum ar fi feciorii de bisericã (epitropii) la noi în România -, care cautã sã þinã vie flacãra credinþei ºi datoriile faþã de Bisericã. Nu este vorba de o subdiviziune adminstrativã, ci spiritualã. O datã pe sãptãmânã, seara la ora 20, ne întâlneam pentru rugãciune ºi meditarea cuvântului lui Dumnezeu. În fiecare zi într-o altã jumuiye.

Dificultatea principalã pe care am întâlnit-o în aceastã experienþã a fost comunicarea cu localnicii, atât la nivel de limbã cât ºi la nivel de culturã. Diferenþele mari care existã ºi lipsa, din partea noastrã, a cunoaºterii lor ne-au fãcut sã ne dãm seama cã orice misionar, la începutul activitãþii lui, se aseamãnã cu un copil care învaþã (limba ºi obiceiurile), cu un sãrac ce are prea puþine pentru a se descurca. Acest fapt nu ne-a fãcut sã ne pierdem speranþa, ci cu gândul la scopul pentru care am mers pe acest drum, ºi anume acela de a ne deschide lucrãrii Domnului în lumea întreagã, am reuºit sã compensãm aceste lipsuri prin disponibilitate ºi sacrificiu. Îi mulþumim bunului Dumnezeu pentru darul pe care ni l-a fãcut ºi pentru dorinþa misionarã pe care a sãdit-o în noi, dorinþã ce poate anima inimile tuturor creºtinilor, în virtutea botezului primit, fie laici, fie persoane consacrate, fie preoþi. Mulþumim ºi pãrintelui Eugen Blaj, parohul misiunii din Maikona, pentru pilda ºi sprijinul acordat, ºi dorim ca aceastã comunitate sã fie binecuvântatã de Dumnezeu cu noi ºi noi fii.

Pr Pr.. LIVIU BULAI ºi Pr Pr.. EUSEBIU GABOR

Eveniment

nr. 6/2009

Preasfinþintul Cornel Damian, doctor în Drept Canonic „Concordatul dintre Sfântul Scaun ºi România. Studiu istoricojuridic” este tema tezei cu care, miercuri, 27 mai, Preasfinþitul Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti, a obþinut titlul de Doctor în Drept Canonic, din partea Universitãþii Pontificale Gregoriene (Facultatea de drept canonic) din Roma (Italia). La dizertaþia doctoralã au asistat Arhiepiscopul italian Francesco Coccopalmerio, preºedinte al Consiliului Pontifical pentru Interpretarea Textelor Legislative, 14 preoþi români ºi câteva persoane de origine italianã, interesate de subiectul tezei.

Studiul realizat de PS Cornel sub îndrumarea profesorului Carlos Corral Salvador evidenþiazã, pe de o parte, deschiderea ºi interesul manifestate de Sfântul Scaun faþã de realizarea unui Concordat cu România ºi, pe de altã parte, interesul ºi dorinþa Statului Român de a semna acest tratat internaþional. Totodatã, lucrarea dovedeºte cã textul Concordatului a fost apreciat, la timpul sãu, de ambele pãrþi ºi cã toate guvernele care s-au succedat în România, pânã la instaurarea regimului totalitar comunist (în 1948), au recunoscut valoarea Concordatului.

Comisia care a evaluat studiul ºtiinþific realizat de PS Cornel a fost compusã din prof. pr. Carlos Corral Salvador, coordonatorul lucrãrii, prof. pr. Michael Hilbert S.J., decanul Facultãþii de drept Canonic din cadrul Universitãþii Pontificale Gregoriene ºi pr. Ottavio De Bertolis S.J., profesor de filosofie a dreptului la aceeaºi facultate.

Lucrarea despre Concordatul dintre Sfântul Scaun ºi România, aºa cum au subliniat membrii comisiei, este „de un vãdit interes ºtiinþific”, iar „cei care vor dori de acum înainte sã abordeze acest

subiect nu vor putea sã nu þinã cont de ea”.

Importanþa ºi originalitatea studiului realizat de cãtre PS Cornel Damian constau, în primul rând, în sursele inedite, descoperite de autor în arhivele române ºi vaticane. Pe lângã aceasta, aºa cum a arãtat PS Cornel în prezentarea tezei sale de doctorat, „studiile efectuate pânã acum pe tema Concordatului, de altfel puþine la numãr ºi care provin din ambiente politice sau religioase ostile Bisericii Catolice locale ºi universale, au un caracter polemic ºi ignorã precizia ºtiinþificã ºi, prin urmare, adevãrul istoric”. În plus, „pentru prima oarã, un studiu asupra Concordatului prezintã punctul de vedere al istoriografiei catolice ºi al Bisericii Catolice locale”. În acest an se împlinesc 80 de ani de la ratificarea Concordatului cu Sfântul Scaun. Concordatul a fost semnat la 10 mai 1927 ºi ratificat de Senatul României la 25 mai 1929, iar de Adunarea Deputaþilor la data de 29 mai a aceluiaºi an. În iulie 1948, Concordatul a fost denunaþat, unilateral, de cãtre regimul comunist.

FELICITÃRI!

din partea colectivului de redacþie, a colaboratorilor ºi citiorilor revistei Actualitatea Creºtinã CRISTINA GRIGORE

13

14

10 ani de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea

Cu zece ani în urmã, la 7 mai 1999, Papa Ioan Paul al II-lea sosea în România, prima vizitã a unui Papã în þara noastrã ºi totodatã prima vizitã a unui Pontif într-o þarã majoritar ortodoxã

Ample manifestãri în zilele de 7, 8 ºi 9 mai 2009 în Bucureºti ºi alte oraºe ale þãrii Joi, 7 mai 2009 2009, la Bucureºti au avut loc, în cursul dimineþii, trei manifestãri aniversare, organizate la Academia Românã: o expoziþie de fotografie, o lansare de carte ºi un simpozion aniversar. Galeria Bibliotecii Academiei Române a gãzduit trei expoziþii de fotografie: Ut unum sint – Ioan Paul al II-lea în România, cu imagini de arhivã din þarã ºi de la Vatican; Papa Ioan Paul al II-lea vãzut de Arturo Mari, realizatã de Arturo Mari (care a fost timp de 27 de ani fotograful lui Ioan Paul al II-lea); Cracovia lui Ioan Paul al II-lea, adusã din Polonia cu sprijinul Institutului Cultural Polonez.

La lansarea de carte au fost prezentate trei volume: albumul aniversar Catedrala Sfântul Iosif, în limbile românã, englezã, francezã ºi italianã; La revedere în Rai, de Arturo Mari; ºi Ioan Paul al II-lea - un Papã Sfânt, de Nicolae Mareº. La Simpozionul aniversar au fost adresate mesaje din partea Preafericitului Pãrinte Daniel, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, ºi a Preºedintelui României, Traian Bãsescu. Au susþinut comunicãri Înalt Preasfinþitul Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti, alãturi de academicienii Eugen Simion, Nicolae Breban ºi Augustin Buzura. În aceeaºi searã a avut loc, în Catedrala Sfântul Iosif, un concert susþinut de Orchestra de Camerã dirijatã de Aurelian Octav Popa.

Tot în ziua de 7 mai au fost inaugurate expoziþii de fotografie în alte opt oraºe ale þãrii, la Blaj, Bistriþa, Cluj, Iaºi, Roman, Oneºti, Bacãu ºi Constanþa.

1

2

3

4

Vineri, 8 mai 2009 2009, în Aula Magna Teoctist Patriarhul a Patriarhiei Ortodoxe Române a avut loc conferinþa cu tema „Credinþa creºtinã ºi cultura europeanã azi. Moºtenire comunã, provocãri actuale ºi perspective de cooperare“. Au luat cuvântul Înalt Preasfinþitul Mitropolit Nifon Mihãiþã, Arhiepiscopul Târgoviºtei, Preafericirea Sa Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Înalt Preasfinþitul Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit Romano-Catolic de Bucureºti, domnul Traian Bãsescu, Preºedintele României, Arhiepiscopul Dominique Mamberti, reprezentantul Sfântului Pãrinte. În cadrul conferinþei s-a lansat volumul Convivere (Despre civilizaþia convieþuirii) al domnului Andrea Riccardi, fondatorul Comunitãþii Sant Egidio, prezentarea fiind fãcutã de Ministrul Culturii ºi Cultelor, domnul Theodor Paleologu, ºi a fost vizionat filmul documentar Papa în România, realizat de postul de televiziune Trinitas al Patriarhiei, în colaborare cu Televiziunea Românã.

nr. 6/2009 Sâmbãtã, 9 mai 2009 2009, Biserica Greco-Catolicã a organizat la ora 9 la cimitirul Bellu (catolic) un pelerinaj la mormintele episcopilor martiri care ºi-au dat viaþa pentru credinþã în închisorile comuniste. Pomenirea martirilor a început cu o Liturghie prezidatã de PS Mihai Frãþilã, Episcop auxiliar al Arhieparhiei Greco-Catolice de Alba Iulia ºi Fãgãraº cu sediul la Bucureºti. În Catedrala Patriarhalã a avut loc o slujbã de pomenire pentru Patriarhul Teoctist, la care a fost prezent Patriarhul Daniel împreunã cu alþi ierarhi din Biserica Ortodoxã ºi i-a avut ca invitaþi pe ierarhii catolici prezenþi la Bucureºti pentru aniversarea vizitei Papei.

Patriarhul Daniel le-a mulþumit tuturor pentru rugãciunea împreunã în amintirea Preafericitului Teoctist, omagiindu-i pe cei doi conducãtori de Biserici, Papa Ioan Paul al II-lea ºi Patriarhul Teoctist, pentru marele eveniment al vizitei de acum 10 ani ale cãrei roade se vãd astãzi în posibilitatea credincioºilor ortodocºi de a se ruga în bisericile construite ºi sfinþite doar de romanocatolici, în Italia ºi Spania. În seara aceleiaºi zile, în Catedrala Sfântul Iosif episcopii ºi preoþii au celebrat o Sfântã Liturghie solemnã prezidatã de Arhiepiscopul Dominique Mamberti, delegat al Sanctitãþii Sale, Papa Benedict al XVI-lea.

La sfârºitul Sfintei Liturghii au fost fãcute rugãciuni speciale pentru ca slujitorul lui Dumnezeu, Papa Ioan Paul al II-lea, sã fie ridicat cât mai curând la cinstea altarelor. La aceste rugãciuni a fost prezentã ºi o delegaþie a Patriarhiei Ortodoxe Române, condusã pentru prima datã în Catedrala Sfântul Iosif de însuºi Patriarhul Bisericii Ortodoxe, Preafericitul Daniel. La sfârºitul celebrãrii, Patriarhul Daniel a spus câteva cuvinte în care a evocat personalitatea Papei Ioan Paul al II-lea ºi roadele vizitei acestuia în România de acum 10 ani.

7

Legendã foto: 1. 7 mai 2009: Expoziþie de fotografie la Academia Românã.

2. 7 mai 2009: Simpozion aniversar la Academia Românã.

3. 7 mai 2009: Concert aniversar în Catedrala Sfântul Iosif.

4. 8 mai 2009: IPS Ioan Robu la Evenimentul aniversar de la Patriarhia Ortodoxã Românã.

5. 9 mai 2009: Delegaþia Patriarhiei Ortodoxe Române asistã la requiem-ul pentru Papa Ioan Paul al II-lea, din Catedrala Sf. Iosif.

6. 9 mai 2009: Pr. Wilhelm Dancã citeºte Mesajul Papei Benedict al XVI-lea. În fundal, ES D. Mamberti, trimisul Papei.

7. 9 mai 2009: Sf. Liturghie solemnã în Catedrala Sf. Iosif.

10 ani de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea

5

6 Mesajul Papei Benedict cu ocazia celebrãrilor aniversare ”Am aflat cu bucurie cã Biserica Catolicã din România, Biserica Ortodoxã Românã ºi Statul Român, au vrut sã aminteascã împreunã a 10-a aniversare de la memorabila vizitã a Slujitorului lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea pe pãmânt românesc”. Cu aceste cuvinte îºi începe Papa Benedict al XVI-lea mesajul adresat Arhiepiscopului Ioan Robu, cu ocazia celebrãrii aniversãrii vizitei Papei Ioan Paul al II-lea, ”o interesantã iniþiativã care îi uneºte pe credincioºii catolici ºi ortodocºi ai acestei þãri”.

Suveranul Pontif le ureazã românilor creºtini ”nu doar sã pãstreze vii în memorie acele zile de neuitat”, ci ”sã se angajeze toþi în cãutarea de cãi pline de curaj pentru a înfrunta împreunã, cu încredere, marile provocãri ale zilelor noastre”. În acest sens, Papa Benedict al XVIlea aminteºte ”apãrarea vieþii umane în toate etapele sale”, ”tutelarea familiei”, ”respectarea creaþiei”, ”promovarea binelui comun”. Pe lângã aceasta, însuºindu-ºi ”dorinþa vie a iubitului Papã Ioan Paul al II-lea”, actualul Pontif invitã la rugãciune ”ca sã se poatã ajunge cât mai curând la deplina comuniune fraternã între toþi creºtinii, atât în Occident cât ºi în Orient”.

Papa Benedict al XVI-lea îºi încheie mesajul binecuvântând ”întreaga comunitate creºtinã din România” ºi transmiþând un salut cordial ºi binecuvântat ”iubitului Patriarh ortodox ºi tuturor membrilor acelei nobile Biserici”. Mesajul Suveranului Pontif a fost citit de cãtre pr. Wilhelm Dancã, rectorul Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaºi, în cadrul Liturghiei celebrate pentru odihna sufletului Slujitorului lui Dumnezeu Papa Ioan Paul al II-lea, în dupã-amiaza zilei de sâmbãtã, 9 mai, în Catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti.

A.C

15

16

Sfântul lunii în iconografie

Chipurile Sfinþilor Apostoli Petru ºi Paul de la efigii la arta comunã Bulele papale. Efigiile Sfinþilor Petru ºi Paul de pe sigiliile papale numite „bule”, începând cu pontificatul lui Pascal al II-lea (1099-1118) sunt identice: pe recto apar chipurile celor doi apostoli, însoþite de scrierea „S(anctus) PA(ulus) / S(anctus) PE(etrus)”; pe verso este scris numele, titlul ºi numãrul de succesiune ale Suveranului Pontif.

Privind cele douã figuri care apar pe bule, remarcãm imediat diferenþa dintre pãrul cârlionþat al lui Petru ºi cel lins al lui Paul, ca ºi tipul diferit de tãieturã a bãrbii etc.

Autorul primei efigii de acest fel s-a inspirat, foarte probabil, din arta paleocreºtinã. La rândul lor, aceste imagini de pe bulele papale au influenþat iconografia referitoare la cei doi apostoli, în trãsãturile generale la care ne-am referit, pânã în zilele noastre.

Aºa apare Sfântul Petru în celebra statuie din bazilica San Pietro, opera lui Arnolfo di Cambio (sec. al XIII-lea), cea cu vârful piciorului quasi consumat de atingerea evlavioasã a credincioºilor.

Tot aºa sunt reprezentaþi cei doi apostoli în statuile de secol al XIX-lea din faþa aceleiaºi bazilici vaticane. Putem vorbi, pe drept cuvânt, de o tradiþie milenarã în reprezentarea artisticã a celor doi „stâlpi” ai credinþei noastre creºtine, Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul.

Sigiliul Papei Martin al V-lea (1417-1431)

Carlo Crivelli în tabloul „Sfinþii Petru ºi Paul” (panou din Polittico di Porto San Giorgio , datat 1470, acum dez-

O emoþie aparte ne procurã chipurile zo apostolilor din tabloul lui Alon Alonzo Rodriguez Rodriguez,, intitulat „Sãrutul de rãmas bun al Sfinþilor Petru ºi Paul” (sec. al XVIlea), aflat în Muzeul regional de la Messina (Italia). Cei doi protagoniºti, ale cãror trupuri sunt pregãtite pentru jertfa supremã, îºi apropie feþele cu o sfioasã delicateþe, pentru ultimul sãrut al pãcii, înainte de liniºtea veºnicã. Par douã flãcãri ale aceluiaºi foc care, în ciuda trudei apostolice, a suferinþelor de tot felul ºi a vârstei, nu ºi-au pierdut puterea de a lumina.

Carlo Crivelli, Sfinþii Petru ºi Paul membrat), aflat la „National Gallery” din Londra, urmeazã modul oarecum „comun” de a trasa feþele apostolilor.

Chipul lui Petru pare marcat nu atât de vârstã, cât mai ales de „lacrimile cãinþei”, conform hagiografiei comune.

La Paul, evident mai tânãr, abundenþa bãrbii este accentuatã de calviþie, ca în mai toate reprezentãrile plastice consacrate lui. În timp ce pãrul lui Petru este alb, notã a venerabilitãþii, podoaba capilarã a lui Paul bate spre un negruroºcat, aluzie evidentã la originea evreiascã a acestui strãlucit civis romanus (cetãþean roman).

Alonzo Rodriguez, Sãrutul de rãmas bun al Sf. Petru ºi Paul A postolii care îmi vin în minte.

Când privesc o reprezentare artisticã a Sfinþilor Petru ºi Paul, gãsesc acolo cel puþin o trãsãturã din fizionomia preoþilor (ce-i drept lipsiþi de podoaba bãrbii!) pe care i-am cunoscut ºi ascultat la Liturghiile de duminicã din satul natal, la hramurile din parohiile vecine sau în anii de seminar...

Pr Pr.. IERONIM IACOB

nr. 6/2009

Oameni ai credinþei

Acvila ºi Priscila (Fap 18,1-4; 18-19; 24-26)

”Acvila ºi Priscila, colaboratorii mei în Cristos Isus: aceºtia ºi-au pus în primejdie viaþa pentru mine ºi le sunt recunoscãtor!” (Rom 16,3-4). În Istoria Bisericii noastre de la început existã exemple cu adevãrat înãlþãtoare. Un asemenea caz ni-l oferã Acvila ºi Priscila, care ºi-au pus familia ºi bunul lor nume la dispoziþia lui Cristos Isus.

Despre aceastã familie creºtinã model ne dau mãrturie scrisorile apostolului Paul, precum ºi un text mai unitar, în Faptele Apostolilor, capitolul 18, pe care vã îndemn sã-l citiþi într-un chip deosebit.

Pentru început sã ne oprim la Fap 18, 1-4. Cine au fost Acvila ºi Priscila ºi ce au fãcut ei extraordinar? Amândoi purtau nume latine, deºi erau evrei; Acvila însemnã în limba latinã „vultur”, iar Prisca, sau Priscila, forma diminutivã a acestui nume, însemna „cea venerabilã” sau „cea nobilã”. Aceºti doi soþi model au fost nevoiþi sã pãrãseascã oraºul Roma ºi sã se stabileascã la Corint, din pricina împãratului Claudiu, care a domnit între anii 41-54dC. Acesta a declanºat o prigoanã cruntã împotriva evreilor, în inima Imperiului, cetatea Romei, în anul 49.

Despre evenimentele triste ale prigoanei ne dã mãrturie scriitorul latin Suetonius, în Vita Claudii 25, unde scrie urmãtoarele: ”Deoarece iudeii provocau într-una tulburãri din cauza lui Cristos, (Claudiu) i-a alungat pur ºi simplu din Roma!” La Corint, familia lui Acvila ºi a Priscilei gãsesc un oraº plin de viaþã fiind, în acelaºi timp, ºi port. Era un oraº cu moravuri uºoare, un oraº al plãcerilor nepermise ºi al îmbogãþiþilor peste noapte. În acest oraº, Acvila ºi Priscila au norocul sã-l întâlneascã pe apostolul Paul cu care leagã o prietenie trainicã ºi durabilã. Întâlnirea aceasta fericitã le va marca viaþa pentru totdeauna! Ei aveau aceeaºi meserie ca ºi Paul ºi, în plus, îi vor oferi gãzduire în casa lor, timp de un an ºi ºase luni. Acvila ºi Priscila i-au oferit lui Paul de lucru, iar el a muncit, cot la cot cu ei, în calitate de confecþioner de corturi. Nu dispunem de prea multe detalii despre natura acestei activitãþi. ªtim, însã, cã la confecþionarea corturilor se folosea pielea; de aceea, atât sfinþii Pãrinþi, cât ºi mulþi exegeþi de mai târziu sunt de pãrere cã meseria apostolului Paul era aceea de lucrãtor în piele ºi nu de þesãtor de pânzã.

la Efes; de aici îºi va continua drumul, în timp ce Acvila ºi Priscila vor rãmâne pe loc. Pericopa relateazã un fapt surprinzãtor: ”Paul ºi-a tuns pãrul, pentru cã fãcuse un vot!” Paul este acela care face un vot, ºi nu Acvila. Nu e clar dacã Paul, rãzând-ºi pãrul de pe cap a depus vreun vot sau a marcat îndeplinirea lui. Avem un caz similar, petrecut în Fap 21,23-27, unde Paul împreunã cu alþi patru evrei îndeplineºte ritul de încheiere a unui vot asemenea celui din cazul de faþã. În cel de al treilea text ºi ultimul, Fap 18, 24-26, Acvila ºi Priscila intervin din nou, în mod salutar, de data acesta în favoarea unui evreu numit Apolo, originar din Alexandria. El a fãcut o impresie bunã asupra lor, fiind instruit în “ calea Domnului”, dar nu cunoscuse decât “botezul lui Ioan”. Atunci cei doi s-au decis sã-l ia cu ei acasã ºi ”sã-i arate mai amãnunþit calea!” Ne putem închipui atmosfera înãlþãtoare ºi binecuvântatã de Dumnezeu care domnea în casa lui Acvila ºi a Priscilei în timpul discuþiilor cu Apolo.

În finalul acestei prime pãrþi, se noteazã urmãtoarele: ”În fiecare sâmbãtã, discuta în sinagogã ºi-i convingea pe iudei ºi pe greci!”

Aºa cum Paul avea obiceiul ºi în alte cetãþi, sâmbãta era o zi cu totul specialã, pe care o dedica activitãþii sale misionare. Munca nu era în zadar, cãci mulþi dintre iudei ºi greci se converteau în focul acestor discuþii aprinse cu Paul, iar acesta “le demonstra iudeilor cã Isus este Cristos!”. Astfel, s-au pus bazele comunitãþii din Corint (1Cor 1,26-29). Acvila ºi Priscila aveau un model viu de viaþã creºtinã chiar în casa lor, în persoana lui Paul.

Iatã cum au înþeles sã gândeascã ºi sã se comporte Acvila ºi Priscila, aceºti doi înfocaþi urmaºi ai lui Cristos, care s-au convertit cu trup ºi suflet, la creºtinism dând mãrturie despre Cristos Isus ºi despre faptele Sale. Comportarea lor ne duce cu gândul la multele familii care îºi deschid uºa casei oferind ospitalitate celor de o credinþã cu noi. Acvila ºi Priscila ne aratã cã acest lucru este posibil. În umbra propriului cãmin, vestea cea bunã este nu numai ascultatã, ci ºi trãitã. Ce s-a întâmplat la începutul Bisericii noastre ne apare drept calea de urmat ºi aºteptatã de Bisericã ºi pentru al treilea mileniu. Numai astfel Biserica îºi poate recâºtiga credibilitatea în vremuri ca ale noastre. Acvila ºi Priscila ne-au oferit un exemplu viu în timpurile de început ale Bisericii, dar actual ºi astãzi.

În cel de-al doilea text (Fap 18,18-19), pe care suntem chemaþi sã-l meditãm, aflãm cã Paul, însoþit de cei doi, pleacã de la Corint

Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃ

17

18

Universul familiei

Reformarea cuvintelor (XVIII)

Sentimentul

Episodul anterior se încheia cu o serie de întrebãri inspirate din enciclica Deus caritas est a Sfântului Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea. Întrebãrile porneau de la douã importante observaþii. Cu prima se arãta cã „iubirea e traversatã de sentiment”. A doua, strict legatã de prima, era cã sentimentul nu trebuie înfrânt, reprimat, tãgãduit, ci valorificat. De aici se desprindea întrebarea: cum ar putea sentimentul sã grãiascã în toatã mãreþia? Dãm rãspunsul fãcând apel la Vladimir Soloviov ºi la câteva învãþãturi din Deus caritas est.

Sentimentul - o forþã creatoare. De la marele gânditor rus, Vladimir Soloviov, aflãm cã sentimentul nu e atât o realitate suferitã, ci miºcarea cea mai adâncã ºi mai creatoare din om. În articolul sãu, intitulat „Înþelesul iubirii“, filosoful rus vorbeºte de profunda necesitate a omului de a ieºi din hotarele personalitãþii sale ºi de a ajunge la o unire desãvârºitã cu fiinþa iubitã. Necesitatea aceasta atât de adâncã a iubirii este dovada imposibilitãþii noastre de a rãmâne în întregime în sinea noastrã; este necesitatea renunþãrii la sine, tendinþa cuiva de a se dãrui cu totul altei fiinþe cãtre care se simte atras de iubire, ºi de a se uni cu ea.

Adâncimea spiritualã ºi sensul creator al iubirii se descoperã nu numai în aceasta, ci chiar ºi în structura însãºi a emoþiilor iubirii.

Iubirea îi descoperã sufletului nostru o fericire nemaiîntâlnitã, îi comunicã o stare de însufleþire nespus de mare, o bucurie neasemãnatã. Este întocmai ca ºi cum ne-ar da aripi sufletului, deoarece atunci când iubim pe cineva, începem sã-i iubim pe toþi, ºi totul în lume se umple pentru noi de luminã, totul capãtã o nouã înfãþiºare ºi începe sã strãluceascã. În iubire se gãsesc ascunse germenul ºi puterea aceea enormã de transformare, datoritã cãrora tot ce ajunge la poarta simþurilor noastre este recepþionat într-un chip “poetic”, cãci iubim tot ceea ce este în jurul nostru, ne bucurãm de toate ºi suntem deschiºi faþã de tot ce ne înconjoarã.

Iar fiinþa iubitã se gãseºte în centrul însuºi al acestei stãri sufleteºti, ca ºi cum de la ea purced mii ºi mii de raze, care revarsã bucurie ºi luminã de jur-împrejur ºi pun o adevãratã pecete de frumuseþe pe chipul fiinþei iubite.

Cei mai reci ºi mai aspri oameni, când simþãmântul iubirii începe sã prindã viaþã în sufletele lor, se schimbã; rãceala ºi asprimea lor încep sã se topeascã, încep sã devinã buni ºi blânzi ºi sã simtã o bucurie pe care n-au simþit-o niciodatã. Fiinþa iubitã, cu toate cã din punct de vedere exterior este o fiinþã comunã pentru

ceilalþi oameni, pentru noi apare ca ceva unic, incomparabil ºi de neînlocuit. Este o “idealizare” a fiinþei iubite, iar aceastã idealizare se datoreazã faptului cã simþãmântul iubirii ne face sã vedem persoana iubitã mai frumoasã ºi mai bunã decât o vãd ceilalþi, care nu se simt legaþi de ea prin aceleaºi sentimente ca ale noastre.

Sentimentul ºi frumuseþea. Cãutând sã adânceascã problema acestei idealizãri, Soloviov a observat, în chip deosebit de just, cã, în lumina iubirii, noi depãºim aspectul exterior al persoanei iubite, care uneori ar putea sã nu fie perfect, ºi ne atingem de partea idealã care se aflã ascunsã în fiinþa iubitã, venim în contact cu acel chip al lui Dumnezeu din om, care este acoperit de un exterior material ºi care, de multe ori, poate fi chiar înãbuºit de acel exterior.

Forþa iubirii constã tocmai în aceea cã, datoritã sentimentului iubirii, noi trãim în chip viu ºi nemijlocit, prin simþirea noastrã, frumuseþea aceea ascunsã în persoana iubitã, ca pe o realitate cât se poate de adevãratã ºi de autenticã a omului, cã nu putem sã ne desprindem de ea, cã am vrea sã fim întotdeauna ºi pretutindeni laolaltã cu persoana iubitã.

Când se aprinde în noi iubirea, toate celelalte trec, pentru noi, pe al doilea plan. Tot ce ne ajutã sã ne apropiem de fiinþa iubitã ne este scump ºi drag; tot ce ne desparte de ea ne supãrã ºi ne întristeazã. În iubire se descoperã o plenitudine de viaþã atât de mare, o fericire atât de adâncã, încât ajungem la convingerea cã nimic în lume nu este mai frumos decât iubirea, cã, în afarã de iubire, sufletul trãieºte o viaþã lipsitã de luminã, o viaþã ºtearsã, posomorâtã ºi fãrã conþinut, cã drumul iubirii este singura cale de care are nevoie sufletul omenesc pentru a-ºi motiva prezenþa în lume.

Universul familiei

nr. 6/2009 Iubirea adevãratã salveazã. Persoana umanã ( mai ales cea tânãrã) cu sufletul nepervertit se dãruieºte cu o prospeþime uimitoare imboldului iubirii, în timp ce toate izbucnirile sexualitãþii, în sine, le considerã ca pe ceva nefolositor, ca pe ceva fals. Cu cât este mai dogoritoare flacãra iubirii, cu atât mai slab pulseazã sexualitatea.

Faptul acesta, cu totul uimitor, care a fost analizat amãnunþit pânã la sfârºit de Vladimir Soloviov, are o însemnãtate extraordinarã pentru tineret, cãci iubirea îi salveazã pe tineri de sâcâielile de tot felul ale sexualitãþii, ca ºi cum ar îndruma toatã energia sexualã în direcþia necesitãþii iubirii, iar cu aceasta, corpul se liniºteºte. Iubirea aduce în sufletele adolescenþilor ºi tinerilor un parfum suav, care purificã ºi lumineazã sufletul, îl înnobileazã, îl propulseazã cãtre idealurile cele mai înalte, îi comunicã suflu poetic ºi aprinde în el forþe creatoare. E vorba desigur de o iubire castã.

O inimã care vede. Completãm învãþãtura lui Soloviov cu cea a Magisterului Bisericii. Deus caritas est pune accentul pe viziune.

Papa nu vorbeºte atât de o inimã care simte cât de una care vede. „Programul lui Isus - este o inimã care vede” (DCE 31). Între simþãmânt ºi vedere e o diferenþã profundã. În plus, se recupereazã o noþiune biblicã cheie: inima. Astfel, sentimentul priveºte inima nu doar din latura sa senzitivã, emotivã, afectivã, ci mai ales în latura sa raþionalã, cognitivã, dar ºi a luminãrii harice.

La lumina credinþei, sentimentul priveºte inima în funcþie de adevãrul integral al persoanei: chemarea sa la viaþa veºnicã. Chiar dacã ar fi o stare afectivã stabilã, profundã ºi de duratã, sentimentul nu poate descrie îndeajuns experienþa iubirii, pentru cã nu este totalitatea iubirii. Are nevoie de raþiune ºi credinþã. O inimã care vede e aceea care îºi cunoaºte propria istorie. Care ºtie sã priveascã la viaþa proprie. Care ºtie sã citeascã printre rânduri.

O inimã care vede e conºtientã cã iubirea naºte dintr-o Iubire care o precede. Din iubirea lui Dumnezeu care „ne-a iubit ºi continuã sã fie primul care ne iubeºte” (DCE, 17). Faptul cã am fost chemat(ã) la existenþã din nimic este primul mare act de iubire.

Atunci a început istoria mea. Aceastã istorie nu este izolatã.

O inimã care vede „învãþã sã priveascã cealaltã persoanã nu doar cu ochii ºi sentimentele proprii, ci în perspectiva lui Isus Cristos”.

Cred cã acesta este aportul decisiv al enciclicei. Admiþând cã sentimentul recunoaºte ºi genereazã frumuseþea celuilalt, cum frumos descrie Soloviov, nu am spus totul. Sentimentul trebuie sã ducã la acea dislocare a persoanei proprii cãtre persoana celuilalt ºi, în ultimã instanþã, cãtre Altul. În limbaj scolastic putem spune cã Isus Cristos este cauza exemplarã a frumuseþii realizate de sentiment.

Inima care vede, alege. Existã un curent de gândire pentru care iubirea trebuie sã corespundã exigenþei universalitãþii.

Conform acestui curent, iubirea divinã ºi umanã trebuie sã fie în mod egal repartizatã (equal regard ) faþã de orice fãpturã.

Dimpotrivã, Papa Benedict vorbeºte de o iubire de alegere (electivã) (DCE, 9). Iubirea autenticã nu este egalitarã. Ea înþelege toate diferenþele personale, în toatã bogãþia lor. În cazul lui Dumnezeu, iubirea are o amplitudine universalã; dar în cazul omului? E electivã. Adicã presupune, pe lângã sentiment, voinþa ºi raþiunea, deliberarea… În urmãtoarele episoade ne vom opri asupra lor.

Pr ABIAN MÃRIUÞ Pr.. FFABIAN

Vacan Vacanþþa mare la mare

Parohia Romano-Catolicã Fericitul Ieremia din Nãvodari oferã posibilitate de cazare pe perioada sezonului estival ºi nu numai.

Mansarda casei parohiale, amenajatã pentru oaspeþi, dispune de 8 camere: trei cu 2 paturi, trei cu 3 paturi ºi douã cu 4 paturi. Fiecare camerã are baie ºi televizor.

La demisol este amenajat un spaþiu pentru navigarea pe internet, o bucãtãrie ºi o salã de mese de circa 100 de mp, oaspeþii putând sã-ºi pregãteascã singuri masa.

Accesul la camerele de la mansardã este separat de restul casei parohiale. În curte existã ºi un teren de joacã, ce poate fi folosit pentru diferite activitãþi cu grupuri de copii ºi de tineri.

Distanþa pânã la mare este de 1,5 km, iar pânã la staþiunea Mamaia de 8 km.

Preþul pentru cazare este de 40 RON pe zi/persoanã.

Programul Sfintelor Liturghii: - duminica ºi în sãrbãtorile de poruncã: ora 9,00 (în perioada sezonului estival) ºi orele 18.00.

- în cursul sãptãmânii: orele 18.00.

Pentru cazare ºi alte informaþii: Tel.: 0241-762607; 0721-770020; E-mail: pr_solomon@yahoo.com Pr Pr.. ION M. SOLOMON

19

Arta de a trãi

Pledoarie pentru

TRÂNEÞE BÃ BÃTRÂNEÞE

Foto © Bogdan Moisa

20

Într-o carte a sa, Novello Pederzini spunea cã doar cine este bãtrân poate sã vorbeascã despre bãtrâneþe. Mi s-a pãrut un pic exageratã afirmaþia; acum, însã, cred cã autorul avea dreptate. Nu e chiar uºor sã vorbeºti despre bãtrâneþe, deºi este un anotimp firesc al vieþii pe care, mai devreme sau mai târziu, fiecare dintre noi îl va strãbate. Vrând-nevrând, cu toþii plãtim tribut trecerii timpului. Cu toþii îmbãtrânim; este o lege a firii. Când suntem copii, ne dorim sã ajungem cât mai repede la maturitate, ºi când realizãm cât de repede trece timpul ºi cum greutãþile vieþii se abat uneori asupra noastrã, tânjim dupã vremea în care joaca ne era singura înþelepciune. Cu toate acestea, timpul îºi urmeazã cursul sãu firesc, chiar dacã, de mii de ani, se cautã secretul tinereþii fãrã bãtrâneþe ºi al vieþii fãrã de moarte.

Visul tuturor: sã rãmânã tineri!

Dintotdeauna, omul a cãutat remedii miraculoase care sã rãstoarne inexorabila lege a timpului. Una dintre cele mai arzãtoare aspiraþii ale tuturor popoarelor, de la triburile primitive ºi pânã la naþiunile cele mai dezvoltate, a fost aceea de a încetini fatala coborâre spre bãtrâneþe, de a reda vigoarea bãtrânilor ºi de a face sã întârzie, chiar ºi pentru puþin, suferinþele ºi neputinþele vârstei a treia.

Speranþa în gãsirea unui elixir care sã procure o viaþã lungã se regãseºte în vrãjitoriile ºi în miturile legendare ale tuturor culturilor primitive. Iar astãzi, mai mult decât oricând, aceastã speranþã este prezentã în milioane de bãrbaþi ºi femei. Îmbãtrânirea Sã îmbãtrâneºti înseamnã sã parcurgi acel drum, descendent din punct de vedere al datelor din registrul de stare civilã, cãruia i se spune vârsta a treia, senectute, toamnã a vieþii, bãtrâneþe.

Nu existã o definiþie a bãtrâneþii. Conceptul de bãtrâneþe este unul extins ºi foarte greu de delimitat, iar fenomenul de îmbãtrânire este unul personal, pentru cã fiecare dintre noi are modul sãu de a îmbãtrâni.

Dar când începe îmbãtrânirea? Astãzi se considerã cã îmbãtrânirea este un proces treptat, care nu se limiteazã la anumite perioade din viaþã, ci depinde de contextul vieþii. Astfel, se poate afirma cã bãtrâneþea începe atunci când omul adoptã un nou mod de a privi viaþa, timpul ºi, mai ales, condiþia de persoanã limitatã.

Trebuie spus cã bãtrâneþea fiecãrei persoane este influenþatã în mod hotãrâtor de istoria sa personalã: familie, prieteni, gradul de socializare, viaþa profesionalã, educaþia. Acestea sunt ºi aspectele care-l fac pe cel nãscut mai demult sã simtã bãtrâneþea fie ca pe o povarã, fie ca pe o etapã pozitivã sau ca pe o resursã pentru ceilalþi.

Unii îi considerã o povarã…

Oricât de optimiºti am fi, nu putem sã vorbim despre bãtrâneþe fãrã sã amintim spectrul stãrilor mai puþin plãcute care pot sã o caracterizeze uneori, cum ar fi: dependenþa de cei din jur, lipsa de productivitate, neputinþa fizicã, angoasa.

Societatea noastrã, producãtoare ºi consumatoare, a exaltat atât de mult frumuseþea, puterea ºi talentul tinereþii, încât sensul ºi valoarea îmbãtrânirii au ajuns sã fie desconsiderate. Iar bãtrânii, despre care se spunea cã ar trebui sã ni-i cumpãrãm dacã nu-i avem, devin, tot mai des, o povarã pentru fiii prea ocupaþi sau prea puþin dispuºi sã acorde din timpul lor pãrinþilor ajunºi la vârsta neputinþei. Pe lângã neputinþele sau neajunsurile specifice vârstei, cel mai greu pentru bãtrâni este sã suporte singurãtatea. Singurãtatea persoanei în vârstã este una cu caracter afectiv, este lipsa afectivitãþii familiale. În

Arta de a trãi

nr. 6/2009 singurãtate, omul nu se mai simte iubit ºi atunci celui în vârstã îi este întãritã convingerea cã a devenit inutil ºi o povarã. …dar ei sunt o bogãþie umanã ºi culturalã ªi totuºi, prezenþa atâtor persoane în vârstã în societatea noastrã nu este doar o resursã ºi o valoare, ci, mai ales, un dar pentru cei tineri ºi pentru societate, o bogãþie umanã ºi culturalã.

Fiecare etapã a vieþii este unicã ºi irepetabilã; fiecare etapã a vieþii are valorile ºi capacitãþile ei. Vorbind despre bãtrâneþe, putem spune cã experienþa persoanelor în vârstã poate fi de mare folos tinerilor ºi societãþii, dacã ºtim sã valorificãm „carismele” acestei vârste:

Gratuitatea. Bãtrânul, aflat la vârsta disponibilitãþii maxime, poate sã aducã în atenþia unei societãþi prea ocupate nevoia de a rupe barierele indiferenþei care depreciazã, descurajeazã ºi opreºte iniþiativa impulsurilor altruiste.

Memoria. O societate care minimalizeazã sensul istoriei îºi ignorã misiunea de formare a tinerilor. O societate care îºi ignorã trecutul riscã sã-i repete cu uºurinþã greºelile. Minimalizarea sentimentului istoric poate fi imputatã unui sistem care a îndepãrtat ºi a izolat bãtrânii, împiedicând dialogul între generaþii.

Experienþa. Trãim într-o lume în care rãspunsurile tehnicii ºi ale ºtiinþei par sã fi înlocuit experienþa de viaþã acumulatã de persoanele în vârstã de-a lungul existenþei lor. Aceastã barierã culturalã nu trebuie sãi descurajeze pe cei în vârstã, pentru cã ei au multe lucruri de spus tinerelor generaþii, au multe de împãrtãºit..

þea Tinere sã la chip, oa e f r u m neþea râ iar bãt s ã l a s u f l e t . oa e frum rþin a Dar ap i persoane! º dez) aceleia rb sue (prove

Interdependenþa. Nimeni nu poate trãi singur, dar indivi-dualismul rãspândit pe scarã largã cautã sã infirme acest adevãr.

Bãtrânii, cãutând compania celorlalþi, contestã o societate în care cei mai slabi sunt, adesea, lãsaþi în voia sorþii ºi aduc din nou în atenþie natura socialã a omului ºi necesitatea de a înnoda relaþiile interper-sonale între generaþii.

O viziune completã asupra vieþii Bãtrâneþea este vârsta simplitãþii, a contemplaþiei, a credinþei. Valorile afective, morale ºi religioase pe care le trãiesc persoanele în vârstã sunt o adevãratã bogãþie, indispensabilã pentru echilibrul tinerilor ºi al familiilor. În relaþiile cu ceilalþi, bãtrânii se dovedesc a fi responsabili, prietenoºi, prudenþi, înþelepþi, pacificatori.

Ei înþeleg superioritatea lui „a fi” faþã de „a face” sau „a avea”.

Ultima etapã a vieþii rãmâne un mister pentru toþi, chiar ºi pentru cei care strãbat acest drum. Unii dintre ei, chiar dacã nu-l înþeleg, îl strãbat cu înþelepciune ºi demnitate. Este un mister cu infinite implicaþii greu de prevãzut ºi, deci, inexplicabile.

Noi îi putem ajuta Familia, printr-o atitudine plinã de afecþiune ºi de înþelegere, poate sã-l facã pe cel bãtrân sã se simtã util ºi apreciat, îi poate însenina bãtrâneþea. Chiar ºi la aceastã vârstã, persoana poate sã se implice în dialog ºi într-o participare activã ºi solidarã în evenimentele persoanelor care-i sunt dragi.

Persoanele în vârstã ar trebui sã fie ajutate sã se menþinã tinere, fãcându-le sã se bucure în continuare de lucrurile mãrunte de fiecare zi, care pot însenina existenþa. Ar trebui sã fie ajutate sã nu le lipseascã conºtiinþa cã mai pot fi utile altora, dãruindu-le din înþelepciunea ºi experienþa lor. Ar trebui sã fie ajutate sã se elibereze de regretele trecutului ºi, mai ales, de prezumþia de a fi indispensabil.

Ar trebui sã fie aju-tate sã înþeleagã legea timpului ºi ce se întâmplã dupã o anumitã vârstã. Astfel, într-o zi, ele vor putea sã se retragã cu smerenie, cu seninãtate ºi în liniºte din acele locuri ce trebuie sã fie ocupate de noile generaþii.

CRISTINA ªOICAN

Sfatul Medicului Osteoporoza reprezintã o temã foarte actualã. Este o boalã a scheletului ºi se caracterizeazã prin scãderea masei osoase, cu modificãri în duritatea ºi rezistenþa oaselor.

Evoluþia ei este lentã, insidioasã evidenþiindu-se abia la apariþia unor fracturi.

Cele mai frecvente localizãri se constatã la nivelul coloanei vertebrale, la ºold, la articulaþiile pumnului. Incidenþa ei este semnalatã la una din trei femei ºi la unul din cinci bãrbaþi cu vârsta peste 50 de ani. Fracturile vertebrale pot fi mult timp nedureroase ºi duc lent la reducerea înãlþimii persoanei respective.

Este un prim semnal de alarmã, care trebuie sã determine prezentarea la medic ºi instituirea tratamentului. Osteoporoza de tip 1, postmenopauzã, la femei între 55 si 70 de ani, are drept cauzã deficitul de hormoni estrogeni. Osteoporoza de tip 2, senilã, de involuþie, este întâlnitã atât la femei cât ºi la bãrbaþi cu vârsta peste 70 de ani. Este importantã cunoaºterea factorilor de risc în osteoporozã pentru a se lua mãsuri de profilaxie.

Sãnãtatea osoasã poate fi alteratã prin diferite mecanisme, indiferent de vârstã. De asemenea medicamente administrate cronic au efect direct asupra masei ºi calitãþii oaselor, de exemplu cortizonul. Alcoolismul, fumatul, alimentaþia deficitarã în calciu, vitamina D ºi proteine, bulimia ºi anorexia, sedentarismul ºi lipsa de miºcare sunt factori de risc. Cãderile frecvente datorate unei deficienþe de vedere, tulburãrile de echilibru, afecþiunile musculare ºi articulare, obezitatea duc la pierderea mobilitãþii ºi a siguranþei de sine ºi sunt, de asemenea, factori de risc. În tratamentul osteoporozei intervin, cu pondere mare, pe lângã medicaþia recomandatã de specialist, modificãrile stilului de viaþã prin controlul factorilor de risc ºi o alimentaþie corectã, conþinând proteine, calciu ºi vitamina D. Laptele, legumele verzi, peºtele, nucile, alunele, sunt surse accesibile de aport de calciu alimentar alãturi de ouã, ficat, cereale. Exerciþiul fizic prin mersul pe jos, posturã corectã ºi echilibru contribuie ºi ele la tratamentul osteoporozei. În concluzie, se recomandã evaluarea, o datã pe an, a sãnãtãþii prin controlul greutãþii corporale, mãsurarea înãlþimii ºi revizuirea profilului patologic general ºi a medicaþiei respective.

Dr TRIX P AL Dr.. BEA BEATRIX PAL

21

22

Istorie ºi spiritualitate - Vladimir GHIKA

Monseniorul Vladimir Ghika: 55 de ani de la moarte (16 mai 1954 - 16 mai 2009) Comemorare la Bologna...

Monseniorul Vladimir Ghika a fost comemorat, la 55 de ani de la moarte, la Bologna, în Italia. Totul a început cu audienþa pe care Eminenþa Sa, Cardinalul Carlo Caffarra, Arhiepiscopul Bolognei, a acordat-o grupului de organizatori ºi conferenþiari. Având, aºadar, binecuvântarea sa ºi pe a episcopilor noºtri, Arhiepiscopul de Bucureºti Ioan Robu, ºi Episcopul de Oradea, Virgil Bercea, în seara zilei de 16 mai a avut loc o conferinþã în memoria Principelui român, Monseniorul Vladimir Ghika, organizatã de asociaþiile Democrazia e liberta din Roma

ºi Vasile Alecsandri din Bologna.

Evenimentul a avut loc la sediul Pãrinþilor Dehonieni, prin amabilitatea pãrintelui Luca.

Serata s-a bucurat de prezenþa unor moderatori de onoare: domnul consul George Teseleanu ºi pãrintele protopop Marinel Mureºan. Iar invitaþii au fost dintre cei mai de seamã. În ordinea intervenþiilor, au luat cuvântul: academicianul Constantin Bãlãceanu Stolnici, care ne-a împãrtãºit din amintirile personale despre Monseniorul Ghika, Preasfinþitul Siluan ªpan, Episcopul Ortodox român pentru Italia, care ne-a povestit cum a auzit pentru prima oarã de Vladimir Ghika în Franþa, ºi Excelenþa Sa Marius Gabriel Lazurca, Ambasadorul României la Vatican, care a subliniat virtuþile Monseniorului.

Subsemnatul, în calitate de postulator al cauzei lui Vladimir Ghika, am fost invitat sã vorbesc despre suferinþele preoþilor în

închisorile comuniste din România. Mai apoi, imaginile documentarului „Fratelui meu din exil”, prezentat de autoare, Anca Berlogea, au dus trãirea spiritualã a serii foarte aproape de comuniunea cu martirul Vladimir Ghika ºi, împreunã cu acesta, la comuniunea cu Dumnezeu, pe care l-am chemat cu toþii Tatãl Nostru, într-un moment de rugãciune.

Duminicã, 17 mai, cu gândul la Monseniorul care celebra atât în ritul latin cât ºi în cel bizantin, am celebrat Sfânta ºi Dumnezeiasca Liturghie în comunitatea Greco-Catolicã din Bologna. De altfel, aceastã comunitate a fost gazda întregului eveniment. „Cuvinte de învãþãturã ... cuvinte de rugãciune”. Folosind cuvintele, ne-am apropiat de personalitatea ºi învãþãtura Monseniorului ºi prin rugãciune ne-am unit lui dând laudã lui Dumnezeu. Numai uniþi în rugãciune ºi în cunoaºterea Monseniorului vom reuºi sã îl propunem ca model societãþii noastre atât de încercate.

Pr Pr.. FRANCISC UNGUREANU

... ºi la Bucureºti Duminicã, 17 mai, Asociaþia Familiilor Catolice Vladimir Ghika a organizat comemorarea a 55 de ani de la trecerea la Domnul a patronului sãu spiritual. Manifestarea a început la ora 17:00, cu recitarea rugãciunii Rozariului ºi cântarea Litaniei Lauretane la mormântul Monseniorului, din cimitirul Bellu Ortodox, moment la care au participat aproximativ 50 de persoane, sub îndrumarea pr. Fabian Mãriuþ (responsabil cu pastoraþia familiilor), pr. Niculae Farcaº (paroh, Sfânta Tereza a Pruncului Isus), pr.

Petricã Boroº (vicar, Sfânta Tereza a Pruncului Isus).

A urmat Sfânta Liturghie în biserica parohiei Sfânta Tereza a Pruncului Isus, prilej cu care, la predicã, pãrintele concelebrant Fabian Mãriuþ a evocat figura martirului Vladimir Ghika, prinþ, preot ºi apostol al lui Isus Cristos, torturat ºi ucis pentru fermitatea mãrturisirii credinþei creºtine în temniþa comunistã de la Jilava.

Dupã Liturghie, participanþii la comemorare, în numãr de aproximativ 80, s-au întâlnit în amfiteatrul Colegiului Romano-Catolic Sfântul Iosif pentru a asculta mãrturiile impresionante a trei persoane care l-au cunoscut, direct sau indirect, pe Mons. Ghika.

Prima dintre acestea, sr. Josefa Erdeº, cãlugãriþã oblatã asumpþionistã, a revelat figura Monseniorului

ca personaj erudit ºi carismatic, aºa cum a avut privilegiul sã-l cunoascã prin participarea la catehezele pe care el le prezenta tineretului catolic, spre sfârºitul anilor ’40, prin vizitele fãcute bolnavilor din spitalul Panduri (unde sr. Josefa slujea ca sorã medicalã), prin influenþa avutã asupra unor convertiri. Al doilea invitat care a evocat figura Monseniorului a fost domnul Emanuel Cosmovici, care l-a cunoscut indirect, din relatãrile pãrinþilor sãi, fii spirituali ai acestuia. La final, domnul doctor Yves Cernea a depus o mãrturie deosebit de emoþionantã, în care a rememorat anii studenþiei, care i-au prilejuit nu numai intrarea în cercul de fii spirituali ai Monseniorului, ci ºi o convertire profundã la Cristos, prin mijlocirea aceluiaºi slujitor al lui Dumnezeu.

Toþi cei trei invitaþi l-au evocat pe Monsenior ca pe un preot exemplar, cu o viaþã de o sfinþenie unanim recunoscutã, cinstindu-i jertfa pentru credinþa catolicã, emblematicã pentru mãrturisirea creºtinã în vremurile comuniste ºi exprimând nãdejdea cã Biserica îl va ridica pe Monsenior, cât mai curând, la cinstea altarelor.

CLAUDIA ST AN STAN

Social

nr. 6/2009

 Psihologul rãspunde Trecem printr-o perioadã dificilã, din cauza problemelor adolescentine ale fiicei noastre de 15 ani. În ultima vreme a devenit de necontrolat. A început o transformare care, din nefericire, ne gãseºte nepregãtiþi ºi confuzi. Are prieteni noi, pe unii îi cunoaºtem, pe alþii nu. Acceptãm destul de greu cererea sa de libertate pe care o pretinde de la noi. Îi cerem sã ne vorbeascã despre problemele ºi frãmântãrile sale, dar ne izbim de refuzul ºi încãpãþânarea ei, reproºându-ne cã, oricum, nu i-am înþelege prea mult gândurile ºi dorinþele.

Nu ºtim ce atitudine sã adoptãm! Ne este fricã sã nu greºim!

Ce ne sfãtuiþi sã facem?

Un risc major, în aceste situaþii, este acela de a face comparaþii între generaþiile anterioare (raportându-ne la situaþiile dinainte de 1989 mai ales) ºi generaþiile de astãzi. La prima vedere, suntem tentaþi sã spunem cã ºi atunci, ca ºi acum, tot copii ºi adolescenþi erau, dar nu se manifestau nicidecum ca astãzi. Nu trebuie sã uitãm, însã, cã ceea ce atunci era impus de ºcoalã, respectiv de rigoarea socialã resimþitã din plin, nu mai este valabil acum. Informaþia la care aveau acces copiii în acele vremuri este incomparabil depãºitã de oportunitãþile de astãzi. De altfel, aspectul cel mai important pe care trebuie sã-l luãm în calcul este cel al influenþei mass-media.

Aici ei gãsesc tot felul de „modele” ºi „învãþãturi”, pe internet, în ziare sau la televizor (care, de foarte multe ori, nu este doar un membru al familiei, ci chiar „capul” ei).

Chiar ºi în privinþa dezvoltãrii fizice, adolescenþii de astãzi sunt, se pare, cel puþin cu un an înaintea celor din generaþiile anterioare. În plus, la vârsta de care vorbiþi, tinerii trec prin schimbãri hormonale serioase. Din cauza asaltului de estrogen ºi progesteron asupra organismului, fetele experimenteazã schimbãri importante, fizice ºi psihologice, care duc la stãri de confuzie, de teamã, la o nevoie de a se face remarcate.

Din pãcate, în aceastã etapã a vieþii lor, adolescenþii sunt foarte uºor influenþabili. Ceea ce vãd la alþii, cu precãdere în grupul de prieteni, le poate servi cu uºurinþã drept model. Tot în cadrul întâlnirilor de grup, încurajându-se unul pe altul, pot sã aparã diverse tentaþii ºi curiozitãþi, dorinþa de a încerca þigãri, bãuturã, droguri, atingeri intime. Studiile aratã cã tot mai mulþi tineri îºi încep viaþa sexualã în adolescenþã, iar acestea sunt aspecte asupra cãrora, odatã întâmplate, nu se mai poate reveni, oricât de mari ar fi regretele. În abordarea socialã de astãzi, copilul are drepturi, iar pãrinþii au, de prea multe ori, doar obligaþii. Într-adevãr, nu putem impune unui adolescent, acum, sã se îmbrace sau sã se poarte aºa cum o fãceam noi, în urmã cu 20 de ani. Asta nu înseamnã, însã, cã

putem accepta îmbrãcãmintea indecentã sau vulgaritãþile de tot felul. Dacã în dezvoltarea umanã a copilului nu s-au fundamentat ºi valori creºtine, pseudo-valorile oferite de societate nu vor reuºi sã ajute familiile cu aspiraþii normale, decente, morale.

Ce ar fi de fãcut? Întotdeauna strategiile sunt adaptate în funcþie de ansamblul problemei ºi de particularitãþile persoanei. De preferat ar fi sã purtaþi o discuþie foarte serioasã cu ea, într-un context familial, în care sã se simtã iubitã ºi protejatã. Iar aici sã se discute despre importanþa comunicãrii ºi despre intenþiile bune ale familiei. Fãrã reproºuri, fãrã agresivitate, fãrã ameninþãri. Cu cât va simþi mai repede ºi mai intens cã este în interesul ei ceea ce îi spuneþi, cu atât mai repede se va vedea ºi o schimbare de atitudine. Nu vã aºteptaþi la minuni, dar nici nu disperaþi. Nu-i interziceþi sã iasã cu noii prieteni, pentru cã reacþia poate fi una de înverºunare. Insistaþi, în schimb, sã-i cunoaºteþi. Invitaþi-i într-o zi la dumneavoastrã acasã, la un suc, de exemplu. Încercaþi sã-i povestiþi despre momentele mai dificile pe care le-aþi trãit, la rândul dumneavoastrã, în adolescenþã – nu ca sã vã prezentaþi propria atitudine ca model, ci ca sã o determinaþi sã fie deschisã ºi sã vã împãrtãºeascã problemele pe care le are. Dacã refuzã în continuare, înseamnã cã undeva existã o problemã. La 15 ani, nu poate sã pretindã libertate deplinã. Ca pãrinþi, aveþi tot dreptul sã ºtiþi unde merge, cu cine merge, când se întoarce. Dacã simþiþi cã anturajul în care se aflã este unul nesigur, nu ezitaþi sã-i impuneþi unele restricþii.

Cu toate acestea, indiferent ce se va întâmpla, va rãmâne copilul dumneavoastrã ºi va fi important sã îi rãmâneþi aproape.

Aceastã atitudine din partea ei ar trebui sã fie depãºitã într-un timp oarecum scurt (maxim 2 ani), dupã care va fi pregãtitã, sperãm, sã abordeze viaþa obiectiv, în realitatea pe care o cunoaºtem cu toþii.

ªcoala Biblicã Nazaret din Bucureºti organizeazã cursuri la zi ºi pe internet pentru toþi creºtinii care doresc sã aprofundeze Cuvântul lui Dumnezeu, prin intermediul studiului Bibliei. Înscrieri sesiunea mai- iunie: 25 mai-19 iunie 2009; Înscrieri sesiunea septembrie: 1-20 septembrie 2009 Începutul ºcolii:10 octombrie 2009. Pentru detalii, consultaþi site-ul: www.nazareth.ro

Psiholog, Pr Pr.. MARIUS ANTÃLUÞE

23

24

Suflet tânãr

Gândul meu pentru tine/ri Dragã prietene, Când eºti la spital ºi cineva stã la marginea patului, lângã tine, simþi cã te însãnãtoºeºti.

Când un copil traverseazã strada ºi þine mânuþa de mâna mamei, se simte în siguranþã.

Când ai cãzut la un examen ºi un prieten te scoate la plimbare, treci cu uºurinþã peste acea zi apãsãtoare.

A fi om înseamnã a avea nevoie de alþii.

A fi om înseamnã a avea nevoie de lumea care sã-þi întindã o mânã de ajutor.

A fi om înseamnã a avea pe cineva care sã te înþeleagã ºi sã te ajute sã speri.

A fi om înseamnã sã creºti.

A fi om înseamnã sã te interesezi activ de cel izolat.

A fi om înseamnã sã te jertfeºti pentru aproapele.

A fi singur în suflet înseamnã chin.

A fi singur între amici înseamnã înjosire.

A fi singur în propria casã înseamnã un dezastru de neimaginat.

A fi respins de familie înseamnã tragedie.

A fi respins de prieteni înseamnã trãdare.

A fi respins de cei apropiaþi înseamnã durere de neconceput.

A fi uitat de cei dragi înseamnã tristeþe adâncã.

A fi uitat de prieteni înseamnã minciunã.

A fi uitat de cei responsabili înseamnã o dramã ce nu poate fi descrisã. „Într-adevãr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul sãu, Unul Nãscut, ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþa veºnicã” (In 3, 16).

Pr Pr.. DANIEL BULAI

ATENÞIE! Întâlnirea Naþionalã a Tineretului Catolic de la Baia Mare se apropie, ºi mai sunt parohii din Arhidiecezã care încã nu au trimis lista cu tinerii care doresc sã participe. Grupul de tineri din Arhidieceza RomanoCatolicã de Bucureºti va cãlãtori în mod organizat, cu trenul. Mai multe detalii privind transportul sunt disponibile pe internet: http://www.tic.ro/ int.html. Termenul limitã pentru înscrieri ºi pentru achitarea cheltuielilor de transport este 15 iunie iunie.

Pentru informaþii vã stã la dispoziþie, din partea Centrului Diecezan pentru Pastoraþia Tineretului, Claudiu Roznovszky: tel. 0724.376.455, 0758.040.503, email roznovszky@yahoo.com .

Paginã realizatã de CRISTINA GRIGORE

Echipa de fotbal a ARCB, vicecampioanã 2009

Foto © Raimondo-Mario RUPP

Nouã echipe de fotbal, alcãtuite din tineri din Bucureºti, Iaºi, Oradea, Satu-Mare, Cluj, Timiºoara, Lugoj, Câmpia Turzii ºi Alba-Iulia, reprezentante ale diecezelor ºi eparhiilor catolice din þarã, s-au întâlnit, în perioada 14-17 mai, pe terenul de fotbal de la Buºteni, pentru a-ºi disputa Cupa Campionatului Interdiecezan de Fotbal. Ajuns, în acest an, la cea de a VII-a ediþie, Campionatul a fost organizat de Centrul Diecezan pentru Pastoraþia Tineretului al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureºti. Arhidieceza noastrã a fost reprezentatã în teren de Pavel Ivan – golgheterul Campionatului, cu 16 goluri –, Ambroze Marius, Vasile Anton Dãnuþ, Miºescu Alin, Vasile Mihai, Albert Ionuþ, Cazacu Robert, Roznovszky Claudiu, Puºcaºu Marius, care au condus echipa pânã în finala Campionatului, obþinând titlul de vicecampioanã, în faþa echipei din Câmpia Turzii, care a dus acasã trofeul. Campionatul interdiecezan de fotbal le oferã tinerilor din diecezele ºi eparhiile catolice oportunitatea de a se cunoaºte mai bine ºi de a-ºi forma un spirit de competitivitate ºi comuniune prin intermediul sportului.

Mai multe detalii ºi fotografii sunt disponibile pe pagina Clubului Sportiv Român (al Centrului Diecezan pentru Pastoraþia Tineretului): www.csr-org.ro.

Suflet tânãr

nr. 6/2009

Festivalul Tinerilor Momente de neuitat…

10 ani de la vizita Sf. Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea în România În data de 16 mai, tinerii ºi copiii din Arhidieceza de Bucureºti s-au adunat sã sãrbãtoreascã 10 ani de la vizita Sfântului Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea în România, participând la diverse activitãþi. Începând cu ora 10.00, tinerii ºi copiii ºi-au îndreptat paºii, plini de emoþie, spre Academia Românã, unde au vizionat o expoziþie de fotografii, organizatã în cinstea acestui eveniment.

Tinerii de azi erau copii acum zece ani, astfel încât expoziþia a constituit un bun prilej pentru a afla mai multe despre Papa Ioan Paul al II-lea ºi vizita lui în þara noastrã.

A urmat dupã aceea, de la ora 12.15, Sfânta Liturghie în Catedrala Sfântul Iosif. În timpul predicii, Preasfinþitul Cornel Damian, Episcopul Auxiliar, a þinut sã aminteascã îndemnurile adresate de Papa Ioan Paul al II-lea tuturor tinerilor, pe care îi plãcea sã-i numeascã “viitorul Bisericii”. „Tinerii au un cuvânt important de spus ºi, în acelaºi timp, o misiune frumoasã - a spus Preasfinþitul Cornel – aceea de a da mãrturie în lume despre cuvântul Mântuitorului nostru”. Episcopul a subliniat necesitatea educaþiei tinerilor „în spiritul þelurilor îndrãzneþe”, pentru a respinge iluziile facile ale consumismului. Preasfinþitul Cornel a amintit ºi “visul” pe care Papa Ioan Paul al II-lea l-a încredinþat tuturor tinerilor: „Ca toþi oamenii sã facã parte din familia lui Dumnezeu, ca toþi creºtinii sã fie una”.

Dupã terminarea Liturghiei, în curtea Catedralei a avut loc un Festival, care a durat aproape douã ore. Tinerii ºi copiii s-au bucurat, sãrbãtorind împreunã acest frumos eveniment. La festival a fost prezent ºi Excelenþa Sa Ioan Robu, Arhiepiscopul nostru. El le-a povestit tinerilor ºi copiilor prezenþi cã cea mai frumoasã amintire a sa legatã de Papa Ioan Paul al II-lea este aceea când l-a primit în propria sa þarã. În cadrul festivalului a avut loc ºi concursul de imnuri ºi scenete: câºtigãtorii la aceste categorii vor reprezenta Arhidieceza, la concursul naþional de la Baia Mare, din timpul Întâlnirii Naþionale a Tineretului. La concursul de imnuri au participat tinerii de la parohia Adormirea Maicii Domnului din Capitalã, tinerii de la Catedrala Sfântul Iosif ºi tinerii din formaþia Suflet tânãr. De altfel, formaþia Suflet tânãr a fost cea care a acompaniat cântecele la Sfânta Liturghie din Catedralã. La categoria scenete au participat tinerii din parohiile Sfânta Cruce ºi Adormirea Maicii Domnului din Bucureºti.

Pe scenã au urcat - în afara concursului – grupul de tineri de la Oratoriul Don Bosco din Constanþa, grupul de copii de la Parohia Sfinþii Petru ºi Paul din Bãneasa, un grup de tineri de la parohia Toþi Sfinþii din Craiova, tinerii de la Oratoriul Leonard Murialdo din Popeºti Leordeni, tinerii din Miºcarea Focolarã ºi prietenii lor, ºi tinerele din partea surorilor Asumpþioniste din Bucureºti.

ANDREEA IMBRIªCÃ

16 mai 2009, Sfânta Liturghie din Catedrala Sf. Iosif, Bucureºti

La concursul naþional de la Baia Mare, din timpul Întâlnirii Naþionale a Tineretului, din 22-26 iunie, Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Bucureºti va fi reprezentatã: * de formaþia Suflet Tânãr, la categoria imnuri ; * de grupul de tineri de la parohia Adormirea Maicii Domnului din BucureºtI, la categoria scenete.

25

26

Lecturi

Antonio Rosmini Cele cinci plãgi ale Sfintei Biserici.

Principii pentru desãvârºirea creºtineascã.

Tratat dedicat clerului catolic

Paginã realizatã de LIANA GEHL

Institutul European 2007, 328 pag.

Antonio Rosmini-Serbati s-a nãscut, la 25 martie 1797, în localitatea Rovereto, Italia, dintr-o familie nobilã. Încã de mic alege calea preoþiei ºi, dupã studii la Pavia ºi Padova, este hirotonit preot în 1821. ªapte ani mai târziu, la numai 31 de ani, înfiinþeazã un ordin religios, Institutul Caritãþii, mai cunoscut azi sub numele de Ordinul Rosminienilor, deschis atât clerului cât ºi laicilor.

Preot ºi filosof în acelaºi timp, spirit reformator ºi conºtiinþã acutã a vremii sale, Rosmini s-a implicat profund în frãmântãrile culturale ºi politice ale timpului. Ia parte la miºcarea de eliberare ºi unificare a Italiei, pe care o vedea ca o federaþie sub conducerea Papei. Scrie mult, lãsând în urma sa peste 30 de titluri din domeniile: teologic, ascetic, filosofic, politic, juridic ºi pedagogic, remarcându-se ca unul dintre cei mai cunoscuþi gânditori europeni de orientare catolicã.

Deºi apropiat unora dintre Pontifii Romani, cum ar fi Pius al VIII-lea, Grigore al XVI-lea ori Pius al IX-lea, iniþiativele sale politice ºi îndrãzneala intelectualã au fãcut din Antonio Rosmini o personalitate controversatã. Tocmai cartea pe care o prezentãm aici, Delle cinque piaghe della Santa Chiesa. Massime di perfezione cristiana, publicatã în tumultuosul an 1848, va fi, un an mai târziu, pusã la Index ca rezultat al receptãrii ei negative la momentul respectiv. Condamnarea avea sã fie revocatã

doi ani mai târziu, iar ca dovadã cã aceasta se referea doar la publicaþii, ºi nu la autor, stã faptul cã, pe când douã din lucrãrile sale se aflau încã la Indice, Rosmini a fost solicitat de Papa Pius al IX-lea sã participe la comisia care pregãtea textul faimoasei dogme a Neprihãnitei Zãmisliri.

Totuºi, ideile reformatoare ale lui Rosmini – despre care s-a spus cã au anticipat, în unele aspecte, Conciliul Vatican II –, erau cu mult înaintea timpului lor ºi au continuat sã provoace controverse, astfel cã lucrarea menþionatã, împreunã cu o alta, La costituzione secondo la giustizia sociale, au fost, din nou, puse sub interdicþie pânã în anii ‘60 ai secolului XX. Abia în 1967, sub Papa Paul al VI-lea, opera sa va fi reevaluatã complet ºi definitã drept „un triumf al raþiunii”. Cât despre autor, acesta se retrãsese supus la Stresa, pe Lago Maggiore, unde a continuat sã scrie ºi sã se roage pânã la moarte, survenitã la 1 iulie 1855. Pe patul de moarte, Rosmini i-a încredinþat prietenului sãu, marele scriitor Alessandro Manzoni, urmãtorul testament spiritual: sã adori, sã taci, sã te bucuri. În urma cauzei de beatificare, deschisã în 1994, Antonio Rosmini a fost declarat Fericit, de cãtre Benedict al XVI-lea, la data de 18 noiembrie 2007. *** Publicarea volumului Delle cinque piaghe della Santa Chiesa, în versiune româneascã, de cãtre Institutul European este fãrã îndoialã, un act de restituire. În traducerea Ralucãi Popescu, sub titlul Cele cinci plãgi ale Sfintei Biserici. Principii pentru

desãvârºirea creºtineascã. Tratat dedicat clerului catolic, volumul este însoþit de un cuvânt-înainte semnat de Arhiepiscopul Ioan Robu, cu titlul „De la condamnare la beatificare”, ºi de un amplu eseu introductiv al prof. dr. Gheorghe Lencan Stoica, de la Universitatea din Bucureºti.

Dezvoltând un amãnunþit studiu socioistoric, teologic ºi politic, Rosmini cautã sã defineascã „starea” Bisericii timpului sãu pornind de la o analogie: aceea dintre cele cinci rãni ale lui Cristos rãstignit ºi rãnile1 care sfâºiau Biserica, mireasa Sa. Lucrarea se structureazã astfel în cinci mari pãrþi, fiecare capitol corespunzând uneia dintre rãni: Plaga din mâna stângã a Sfintei Biserici: despãrþirea dintre popor ºi cler în timpul serviciului divin; Plaga din mâna dreaptã a Sfintei Biserici: insuficienta educaþie a clerului; Plaga din coasta Sfintei Biserici, care este lipsa de unire dintre Episcopi; Plaga din piciorul drept al Sfintei Biserici, care este numirea Episcopilor lãsatã în seama puterii laice; Plaga din piciorul stâng: servitutea bunurilor ecleziastice. Discursul este completat cu zece „lecþii”de desãvârºire creºtineascã precedate de un cuvânt introductiv în care autorul explicã „modul în care se pot învãþa cu folos lecþiile din aceastã carte”. În lumina consideraþiilor ºi a hotãrârilor Conciliului Vatican II, multe din cuvintele acestei cãrþi, aºternutã pe hârtie în îndepãrtatul an 1832, au o aurã profeticã. „Toþi creºtinii, deci ucenicii lui Isus Cristos, indiferent de starea ºi condiþia în care se gãsesc, aratã Rosmini, sunt chemaþi sã atingã desãvârºirea, dupã cum sunt chemaþi sã asculte vocea Evangheliei care este legea desãvârºirii. Învãþãtorul dumnezeiesc le-a spus tuturor: Voi fiþi dar desãvârºiþi, dupã cum ºi Tatãl vostru cel ceresc este desãvârºit” (Mt 5,48).

1 Traducerea foloseºte aici termenul de „plãgi”, dar a nu se confunda cu cele zece plãgi abãtute asupra Egiptului, despre care se relateazã în Vechiul Testament.

Semnal editorial Nicolae Mareº, Ioan Paul al II-lea. Un papã sfânt Curtea veche, Bucureºti 2009, 500 pag., cu ilustraþii.

Cuvânt înainte de Arhiepiscop Ioan Robu.

nr. 6/2009

Educaþie media

Mami (tati), pot sã mã uit la televizor?

Dacã fiul sau fiica dumneavoastrã vã adreseazã aceastã întrebare, înseamnã cã e pe drumul cel bun, ºtie cã lumea imaginilor electronice este un teritoriu misterios pe care ar fi bine sã-l parcurgã þinând pe cineva de mânã. Un sondaj recent aratã care sunt reacþiile pãrinþilor când copiii îi întreabã: „Pot sã mã uit la televizor?” 32% dintre ei nu-ºi fac niciun fel de scrupule ºi acceptã imediat; 23%, iritaþi de întrebare, încearcã sã impunã anumite reguli, de exemplu, „Da, dacã þi-ai fãcut temele!” sau „Da, dacã nu te mai cerþi cu surioara ta!”; 5% simt nevoia sã defineascã „dieta” consumului de televizor spunând „numai o orã „ sau „dupã prânz”, ori specificând genul de program pe care sãl urmãreascã: „numai desene animate sau un documentar”; 8% simt aceastã cerere a copiilor ca o trãdare afectivã ºi nu ºtiu ce sã facã; 22% anticipeazã întrebarea copiilor ºi iau mãsuri de precauþie, ascunzând telecomanda sau fixând televizorul în locuri mai puþin accesibile copiilor, dar nu-ºi dau seama cã fiii lor vor „fura” raþia de televizor de la bunici sau de la prieteni.

A trãi „în direct” propria viaþã este mai interesant decât „ficþiunea înregistratã” a altora Existã ºi mulþi copii care nici mãcar nu mai pun aceastã întrebare pãrinþilor, televizorul este la îndemâna lor, îl închid ºi îl deschid când vor. Pãrinþii ºi-au pierdut credibilitatea în faþa lor pentru cã una cer dar alta fac, de aceea n-ar strica câte un examen de conºtiinþã serios, n-ar fi rãu

sã facem o reflecþie în acest sens. Pãrinþii sunt primii care considerã televizorul ca pe o „baby sitter” cu care lãsã copilul pentru a avea un moment de relaxare sau pentru a putea termina treburile prin casã fãrã sã trebuiascã sã stea cu ochii pe copil.

Nu mai au timp; de dimineaþã pânã seara târziu au atâtea lucruri de fãcut cã nu-ºi mai vãd capul.

Ar trebui, însã, sã ne gândim mai bine la ceea ce este cel mai important pentru copil. El va renunþa imediat la televizor dacã i se oferã o alternativã validã. Pentru copil, ca ºi pentru noi, televizorul este, de multe ori, un mijloc de combatere a plictiselii. Copilul trebuie sã înþeleagã cã viaþa este mai vastã decât televiziunea, chiar dacã aceasta are multe canale ºi cã a trãi „în direct” propria viaþã este mai interesant decât a vedea „înregistrarea” altora.

Dacã ne intereseazã viitorul copiilor, ar trebui sã redescoperim gustul întrebãrilor lor încuietoare. Aceste întrebãri sunt provocatoare pentru noi, chiar dacã ne pun în dificultate, dar ne fac sã gândim ºi sã fim mai responsabili. Chiar ºi aceastã simplã întrebare „pot sã mã uit la televizor?”, este ca o invitaþie la a vã redescoperi rolul de pãrinte ºi responsabilitatea pe care vo asumaþi atunci când luaþi decizia ca el sã se uite sau nu la televizor.

Aºazã-te lângã copilul tãu ºi ajutã-l sã înþeleagã ceea ce vede! Întrebându-l pe copil: „De ce vrei sã te uiþi la televizor?” sau „Ce este acum la

televizor? sau, ºi mai bine, „Ce þi-a plãcut din ceea ce ai vãzut?” sau „Þi se pare interesant programul? Dar acest personaj?” poate pãrea un lucru banal, însã fiecare dintre aceste întrebãri declanºeazã un dialog care, încetul cu încetul, îl va ajuta pe copil sã înþeleagã ce este important sã vadã.

A-l ajuta sã descopere motivele pentru care urmãreºte un anumit program ºi sã aleagã ceea ce îi foloseºte, educându-l sã aibã un simþ estetic, cultural ºi etic faþã de ceea ce îi trece prin faþa ochilor la televizor, nu este o muncã imposibilã, nici simplã, dar, mai ales, nu este inutilã.

Nu putem sã ne aºteptãm la rezultate imediate, important este sã începem sã luãm atitudine. Aºa cum îi învãþãm sã meargã pe bicicletã, sã-ºi lege ºireturile, sã citeascã sau sã scrie, tot aºa trebuie sã-i ajutãm sã înþeleagã ceea ce vãd la televizor. Dacã tele-vizorul funcþioneazã de dimineaþã pânã noaptea târziu, nu veþi auzi niciodatã întrebarea: „Mami (tati) pot sã mã uit la televizor?” Stingeþi televizorul când nu se uitã nimeni la el, iar când copiii vã vor adresa aceastã întrebare nu vã ascundeþi în spatele unui „da!” grãbit sau al unui superficial „nu!”

Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

27

28

Din istoria Bisericii

Secolul al X-lea, un veac întunecat din istoria Bisericii?

Istoriografie a secolului al X-lea „Priviþi, începe un veac nou, veacul numit de fier, datoritã asprimii sale nefaste, de plumb, datoritã rãutãþii ce abundã ºi întunecat din lipsã de autori”. Aproximativ cu aceste cuvinte îºi începe descrierea secolului al X-lea, fãcutã în anul 1602, eruditul cardinal Cezar Baronius în monumentala sa lucrare de istorie a Bisericii, intitulatã Annales ecclesiastici. La fel de însemnate, ca aport istoriografic, sunt ºi aºa-numitele Centurii de la Magdeburg, redactate în deceniile ºase ºi ºapte ale secolului al XVI-lea de cãtre Matthias Flacius Illyricus, dar ºi Historia Ottonis a lui Liutprand (920-972), cronicar italian.

Considerat de Baronius saeculum obscurum (secol obscur), veacul al X-lea a fost apãrat de istoricul Gottingen Johann Cristoph Gatterer (1727-1779), care a insistat asupra faptului cã secolul nu era atât de lipsit de scriitori cultivaþi ºi învãþaþi pe cât afirmase Baronius, ºi l-a numit drept exemplu pe Gerbert d’Aurillac (viitorul papã Silvestru al II-lea), geniul universal al epocii respective.

Faptul cã în acest veac au existat laolaltã aspecte luminoase ºi aspecte mai sumbre nu constituie un specific al Evului Mediu, ºi acesta considerat de unii „întunecat”. În oricare alt secol se poate pune întrebarea: cât de întunecatã este o epocã fãrã luminã ºi cât de luminoasã este una însoritã?

Cãlãtorind în timp, din epoca modernã spre antichitate, istoricul zilelor noastre întâlneºte veacul al X-lea la jumãtatea drumului dintre prezent ºi epoca împãratului Augustus Caesar, consideratã începutul unei ere noi. Este ºi cazul istoriei Romei ºi a Bisericii în secolul al X-lea, care îi pãruse atât de întunecat lui Cezar Baronius.

Situaþia papalitãþii în saeculum obscurum Dupã cum în Evul Mediu comentariile critice la adresa vremii erau nuanþate prin contrastul dintre luminã ºi întuneric, preluat din limbajul biblic, tot astfel ºi denumirea saeculum obscurum este atestatã în renumita cuvântare rostitã la conciliul francez (þinut la mãnãstirea SaintBasle-de-Verzy, Reims) din 991, în care se aratã cã Roma, cea care le-a oferit odinioarã strãmoºilor privilegiul de a se bucura de lumina curatã, rãspânditã de pãrinþii Bisericii (clara patrum lumina), a învãluit prezentul într-o beznã înfricoºãtoare (monstrosa tenebra).

Spre nenorocirea papilor din aceastã perioadã, Imperiul lui Carol cel Mare care, conform planului pentru care se nãscuse, ar File de istorie

fi trebuit sã susþinã papalitatea ºi s-o ajute în caz de necesitate, nu mai era în mãsurã sã-ºi îndeplineascã misiunea, fiind împãrþit între numeroºii sãi succesori ºi pierzându-ºi astfel puterea. În acest context ºi asociat cu cel al familiilor nobiliare romane care ºi-au disputat întâietatea pentru scaunul papal pânã în deceniul ºapte al veacului, avem o succesiune de papi dintre care unii au condus ºi câteva sãptãmâni sau câteva zile, iar despre unii nu putem spune dacã au fost papi legitimi sau nu. Desigur acest fapt se datoreazã ºi lipsei de izvoare istorice autentice.

Succesele misionare - propagatio doctrinae ºi „renaºterea ottonã” Notabile pentru sfârºitul de secol sunt noile naþiuni creºtine, Polonia ºi Ungaria; apoi, în anul 1000, este consemnat schimbul de delegaþii între Roma ºi Kiev. Mai trec la creºtinism Suedia, prin activitatea misionarã germanã ºi englezã, Danemarca prin miºcarea misionarã a Hamburgului, Norvegia ºi chiar îndepãrtata Islandã, prin misionarii irlandezi.

Toate aceste lucruri s-au petrecut în perioada unui climat liniºtit în Bisericã, asigurat de dinastia ottonilor.

Dinastia germanã, care va deþine tronul începând cu anul 961, era o familie de sfinþi. Matilda, mama lui Otto I, ca ºi soþia lui, Adelaida, sunt ridicate la cinstea altarelor. La fel este fratele sãu, Bruno, episcop de Köln. Nepotul lui Otto I ºi al treilea sucesor al sãu, sfântul Henric, împãratul, s-a cãsãtorit cu sfânta Cunegunda.

Sora lui Henric, sfânta Gisela, s-a cãsãtorit cu sfântul ªtefan I, regele Ungariei, ºi a fost mama sfântului Emerich etc.

Secolul al X-lea a început sub auspicii sumbre, dar nu a fost nici pe departe întunecat aºa cum a încercat unul din contemporanii lui, Cezar Baronius, sã îl prezinte ºi cum a încercat, practic, sã îl lase posteritãþii. Cred cã greºeala a constat în faptul cã i-a lipsit detaºarea de evenimentele la care a luat parte în felul sãu. ªi îmi vine în minte cuvântul preºedintelui României cu care l-a întâmpinat pe Sfântul Pãrinte Ioan Paul al II-lea la Otopeni: „Sfinte Pãrinte, [...] vizita excelenþei voastre este un eveniment de care suntem prea aproape pentru a-i înþelege valoarea.”

Pr Pr.. EMANUEL DUMITRU

Pãrintele Lucius Fetz

Nãscut la Ems, cantonul Graubünden (Elveþia), tânãrul Lucius Fetz a intrat în anul 1889 în Ordinul Benedictin, fiind sfinþit preot la 27 mai 1894 la Einsiedeln. A activat alãturi de arhiepiscopul Raymund Netzhammer în douã rânduri, la Bucureºti ca profesor ºi spiritual la Seminarul „Sfântul Duh” (1900-1902) ºi secretar arhiepiscopal (1905-1924). În anul 1924 a pãrãsit România, dupã demisia arhiepiscopului R. Netzhammer, iar ultimii ani din viaþã i-a petrecut la Einsiedeln, unde moare la 28 noiembrie 1931.

Pr. Lucius Fetz a fost omagiat de cãtre arhiepiscopul R. Netzhammer într-o lucrare tipãritã în 1933, cu titlul Mein Sekretär (Secretarul meu), ºi care s-a dorit a fi semnul gratitudinii arhiepiscopului faþã de dragostea ºi fidelitatea, „absolut unice”, ale fostului sãu secretar.

Pr. Lucius Fetz a rãmas, într-adevãr, în istoria Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureºti drept o personalitate de excepþie.

Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOª