Actualitatea creştină, nr. 7/2004

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:

„Sufletul nu are vacanþã” avem nevoie de rugãciune

Îmi aduc aminte de lungul ºir de credincioºi care, nu demult, aºteptau ore întregi sã ajungã la relicva Sfântului Anton adusã-n Catedrala noastrã.

Unii mai discutau între ei, alþii înaintau în tãcere, nu puþini erau cei care-ºi priveau ceasul, probabil întrebându-se cât va mai dura sã ajungã în fine la relicva Sfântului. M-a impresionat lungimea ºirului de oameni în aºteptare ºi mã gândeam cã fiecare aºteaptã un moment anume, acela al rugãciunii intime, spusã-n preajma Sfântului ºi încredinþatã lui, spre a fi ascultatã de Dumnezeu.

Dacã înainte erau discuþii, gesturi de nerãbdare, priviri împrejur, în momentul când fiecare se apropia de relicva Sfântului Anton, toþi erau transfiguraþi ºi concentraþi; sosea clima contactului, a rugãciunii secrete, a gândului încredinþat fãcãtorului de minuni.

Ca atunci, ºi acum mã gândesc cã avem nevoie neîntreruptã de asemenea momente de rugãciune intensã, de trãiri interioare care depãºesc spaþiul ºi timpul; avem nevoie de rugãciune care sã restabileascã echilibrul speranþei, ne este foame ºi sete de intimitate cu Dumnezeu ºi cu sfinþii mijlocitori. Fãrã asemenea clipe privilegiate de dialog cu cei din cer ne simþim neîmpliniþi. Oricât am vorbi cu cei din jur ºi le-am încredinþa cele mai intime gânduri, preocupãri, speranþe ºi aºteptãri, dacã nu le întrecem pe acestea prin rugãciune ºi încredinþare lui Dumnezeu, recurgând ºi la mijlocirea sfinþilor sãi, rãmânem pe marginea drumului tristeþii, a singurãtãþii, a nemulþumirii fãrã chip.

Avem nevoie fãrã încetare de clipe intime de rugãciune. Simt acest lucru din toatã fiinþa mea, ºi de aceea îl ºi mãrturisesc acum, mai ales cã ºtiu cã se apropie pentru mulþi timpul vacanþelor ºi al concediilor. Îmi amintesc de spusa directorului spiritual din seminar: „sufletul nu are vacanþã”, Sfinþia Sa îndemnându-ne sã nu neglijãm rugãciunea, meditaþia zilnicã, rozariul, lectura spiritualã etc. pe timpul de vacanþã. Peste comentariile copilãreºti pe care le fãceam pe atunci la insistenþele pãrintelui spiritual, îmi rãmâne convingerea mãrturisitã ºi mai sus, cã fãrã dialogul de rugãciune cu Dumnezeu ºi cu sfinþii sãi mijlocitori, suntem prea sãraci, prea însinguraþi, prea neîmpliniþi ºi nemulþumiþi.

De aceea, vã îndemn pe toþi, în vacanþã, în concediu sau nu, sã luaþi aminte la ceea ce ne face întregi în conºtiinþa noastrã ºi-n statura noastrã de oameni credincioºi: la dialogul nostru zilnic cu Dumnezeu, la rugãciunea de fiecare zi, la clipele de intimitate ale credinþei iubitoare ºi încrezãtoare. În fond, rugãciunea completeazã ºi împlineºte în mulþumire vacanþa, concediul ºi orice timp. Dacã ºtim sã gãsim clipe de rugãciune în fiecare zi, înseamnã cã am înþeles ce înseamnã sã fim întregi în faþa lui Dumnezeu ºi-n faþa conºtiinþei proprii.

Astfel, rugãciunile fiecãruia dintre noi ne vor aduna pe toþi zilnic într-un ºir invizibil de oameni care „în aºteptare” îºi pregãtesc gândul pentru clipa mare a întâlnirii sufleteºti cu Cel Sfânt ºi Îndurãtor. Vor fi fost înainte vorbe, gesturi, preocupãri de o clipã, strãine mai mult sau mai puþin gândului intim de vorbire cu Dumnezeu, dar toate dispar când îi spui Stãpânului timpului ºi al istoriei, cã tu eºti al lui ºi cã aºtepþi totul de la El. În fiecare zi. ªi iarãºi în fiecare zi! Sufletul nu are vacanþã.

La 29 iunie vor fi sfinþiþi trei preoþi noi pentru arhidiecezã. Îi cer cu încredere Domnului, prin mijlocirea Sfinþilor Apostoli Petru ºi Paul, ca ei sã fie exemple de rugãciune ºi încredinþare lui Dumnezeu; sã cheme poporul credincios ºi sã-l conducã pe calea intimitãþii zilnice cu Dumnezeu, prin rugãciune, încredere ºi speranþã. Sunt sigur cã ºtiu ºi ei: creºtem ca oameni dialogând cu oamenii, dar nu creºtem îndeajuns dacã nu vorbim ºi cu Dumnezeu: prin rugãciune. Spunându-le noilor preoþi un bun venit în seceriºul Arhidiecezei, vã îndemn pe voi toþi: nu uitaþi cã avem neîntreruptã nevoie de rugãciune ca sã fim împliniþi, ca oameni botezaþi. nr. 7/2004

1

UNIVERSUL FFAMILIEI AMILIEI

Arta peisajului Titlul acestor gânduri aºternute la început de vacanþã ar trimite, desigur, spre o expoziþie de picturã sau, de ce nu, spre una de grãdinãrit ! Popasuri în expoziþii, muzee, parcuri ºi grãdini sunt sugestii de timp liber, deci în egalã mãsurã recomandabile pentru episoade ale vacanþei.

Pentru majoritatea familiilor vacanþa trece mai întâi examenul financiar

Nu întotdeauna cea mai costisitoare vacanþã este ºi cea mai fericitã ! Pot afirma acest lucru chiar ºi “veteranii” într-ale petrecerilor. Cu alte cuvinte nu tot ce este mai scump materialmente pentru „mobilarea” spaþiului vacanþelor este ºi mai preþios, adicã folositor . Nu pledãm pentru sãrãcie, pentru acea sãrãcie care împiedicã drepturile elementare, printre care ºi cel al odihnei. Ci pentru o privire mai simplã, mai autenticã, mai personalã, care descoperã valoarea unor lucruri simple ºi de multe ori uitate, precum tainica liniºte a pãdurii, cerul înstelat al nopþilor senine de pe înãlþimile munþilor, proiectele de vis cu familii de prieteni, la malul mãrii, drumurile de pelerinaj spre locuri încãrcate de semnificaþii spirituale…doar câteva repere dintr-un lung ºir de opþiuni pentru vacanþã.

Popas spiritual: miez de varã împreunã cu „familia“ carmelitanã

Cine preþuieºte urcuºul muntelui ºi bucuria inegalabilã a peisajului cu care îi este rãsplãtit efortul, dar ºi sentimentul de apropiere ºi solidaritate cu „echipa” de drum, nu poate sã nu perceapã semnele mai înalte – nu doar la propriu, ci ºi în sens spiritual – ale acestei frumuseþi. Peisajul muntelui a rãmas întipãrit pentru totdeauna ca „fundal” al Fericirilor (Mt 5, In 6) împãrtãºite nouã de Isus : „Fericiþi cei sãraci cu spiritul, cãci a lor este Împãrãþia cerurilor. Fericiþi cei întristaþi, cãci ei vor fi mângâiaþi. Fericiþi cei blânzi, cãci ei vor moºteni pãmântul…” Sau ca loc al transfigurãrii, al schimbãrii la faþã, al întâlnirii prin excelenþã cu „chipul” spiritual – pe înãlþimea Taborului.

Dintre Munþii celebri ai Vechiului Testament am ales culmea Carmelului, pentru cã este legatã de sãrbãtori ºi personaje ale lunii iulie: ziua de 16 ne îndreaptã privirea spre Sfânta Fecioarã Maria de pe Muntele Carmel, iar pe data de 20 a aceleiaºi luni, îl sãrbãtorim pe Sfântul Ilie.

Sã ne lãsãm însoþiþi în acest drum imaginar, de familia carmelitanã, prezentã în toatã lumea. Ea este înruditã cu anahoreþii primelor veacuri de creºtinism, ce o contemplau pe Muntele Carmel pe Fecioara Maria, „prefiguratã” în norul

2

nr. 7/2004

pe care, cum ne descrie Cartea a III-a a Regilor, profetul Ilie l-a zãrit înãlþându-se în apele Mediteranei. Era norul aºteptat de profet, pentru ca sã învingã seceta ºi sã pecetluiascã astfel mãrturisirea dreptei credinþe, prin minunea sãvârºitã. În 1195, Fraþii cruciaþi au construit în Þara Sfântã, pe muntele Carmel, un schit, lângã “Fântâna lui Ilie”. Dupã ce sarazinii au cucerit aceste locuri, cãlugãrii Carmelului s-au retras în Europa (mai întâi în Sicilia ºi în Anglia). Pe la jumãtatea secolului al XIII-lea, Sfântul Simon Stock, ascet ºi predicator popular, a transformat carmelul în ordin cerºetor, prezent în oraºe, cu predica ºi cu devoþiunea scapularului – obiect din

pânzã sau o medalie – care simbolizeazã protecþia Sfintei Fecioare , în situaþiile cele mai grele.

Ordinul a fost din nou reformat, în secolul al XVI-lea, în spirit contemplativ ºi severitate asceticã, în mãnãstirile carmelitelor ºi carmeliþilor desculþi, întemeiate în Spania Reformei catolice de Sfânta Tereza din Avila ºi de Sfântul Ioan al Crucii.

Au existat ºi alte rãspunsuri spirituale carmelitane la diferitele “sfidãri” ale vremurilor: Sfânta Tereza a Pruncului Isus – devenitã doctor ecclesiae ºi patroanã a drumurilor de viaþã misionare – revela, în secolul al XIX-lea, “Calea copilãriei spirituale”. În secolul urmãtor, Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein, doctor în filozofie, evreicã devenitã creºtinã catolicã, carmelitã ucisã la Auschwitz) mãrturisea, prin statura personalã ºi în opera sa, libertatea interioarã ca libertate autenticã.

Carmelul dãinuie în mijlocul lumii, ca un spaþiu fericit al grãdinii spirituale. Îl avem deja ºi în România, în diferite locuri, dintre care menþionãm comunitãþile de fraþi ºi de surori din Bucureºti ºi carmelul feminin de la Stânceni (Topliþa), a cãrui carismã este rugãciunea ecumenicã.

Suiºul muntelui – ecou al Carmelului, prin cuvintele Sfântului Ioan al Crucii, dãinuie, strãlucitor ºi neclintit simbol al perfecþiunii interioare.

Inspiratorul acestui simbol, muntele real, aºteaptã sã-l redescoperim ºi sã-l parcurgem, în permanenta lui noutate ºi bogãþie de sensuri – adresã predilectã a vacanþelor familiei.

MARINA FARA

Vizitã de studiu ºi...de neuitat În luna mai, treizeci de elevi de la Liceul Catolic Sfântul Iosif din Bucureºti au vizitat, pentru douã sãptãmâni, legendara Irlandã, invitaþi fiind de Laurel Hill FCJ School din Limerick. Sora Mary Murphy, din congregaþia Slujitoarele Credincioase ale lui Isus (F.C.J.), ne povesteºte cã cele douã licee catolice sunt înfrãþite de acum cinci ani, când a început corespondenþa dintre elevii români ºi cei irlandezi. Proiectatã în urmã cu doi ani, vizita a fost posibilã anul acesta, graþie pãrinþilor elevilor irlandezi care au decis sã-i gãzduiascã pe liceenii români, asumându-ºi astfel cea mai mare parte a cheltuielilor. Cu drumul s-au descurcat pãrinþii români, iar de experienþa de neuitat s-au bucurat copiii lor, care au fost însoþiþi de cinci dintre profesorii liceului catolic bucureºtean: Ana Maria Bejan, Pr. Leonard Ciobanu, Sr. Mary Murphy (F.C.J.), Flavia Cochior ºi Claudia Roban.

Despre ce au vãzut ºi învãþat, ºtiu sã spunã cel mai bine cei care au fost acolo, de aceea sã le dãm cuvântul câtorva A.M. dintre ei. (A.M. A.M.) „Aceastã excursie a reprezentat pentru mine o experienþã incredibilã. A fost ceva inedit ºi minunat; am întâlnit acolo oameni excepþionali care ne-au primit cu braþele deschise ºi care, din bunãtate ºi prietenie, ne-au acceptat în familiile lor.

Cât despre ºcoala catolicã din Limerick, aº rezuma impresia în câteva cuvinte: ordine, disciplinã, uniformã, o clãdire imensã cu grãdinã ºi terenuri destinate orelor de sport, cu profesori care erau mai degrabã prieteni ai elevilor. Oamenii pe care i-am întâlnit acolo erau plini de încredere ºi speranþã ºi cu credinþã în Dumnezeu. De când m-am întors, închei fiecare searã cu o rugãciune de mulþumire pentru cei care au fãcut DALMA FLOROIU posibilã aceastã minunatã excursie.” (DALMA FLOROIU, clasa a VIII-a). „Irlanda m-a cucerit! Am învãþat multe din aceastã Fragment dintr -un inter viu cu Sr dintr-un interviu Sr.. Mar Maryy Murphy Murphy,, experienþã care mi-a arãtat cum învaþã ºi cum îºi trãiesc viaþa din congregaþia Slujitoarele credincioase ale lui Isus de zi cu zi elevii dintr-un liceu catolic irlandez. Am fost gãzduit de o familie minunatã, cu trei copii, ºi, în fiecare zi, am avut Rep.: - Cum consideraþi timpul petrecut în România? parte de câte o surprizã încântãtoare: oameni buni, primitori Sr. Mary: - Am venit în ºi generoºi, priveliºti de neuitat, prietenii, o grãmadã de România în 1995 ºi de atunci informaþii culturale noi ºi, mai ales, exerciþiul limbii engleze. predau engleza la Institutul Ne-am întâlnit ºi cu primarul oraºului Limerick ºi cu locuitorii Teologic Romano-Catolic Sfânta acestui oraº care s-au arãtat foarte interesaþi de istoria ºi de Tereza din Bucureºti. Cei nouã ani cultura românilor. Ei au avut, de altfel, ocazia sã cunoascã petrecuþi în România mi-au plãcut câteva din obiceiurile noastre, sã guste sãrmãluþe, sã ne vadã foarte mult ºi chiar le spuneam îmbrãcaþi în costume tradiþionale româneºti, sã ne asculte prietenilor mei cã îmi va fi foarte muzica popularã ºi sã ne vadã dansând Hora, Braºoveanca greu sã plec din România, dat ºi alte dansuri din bãtrâni. Au fost încântaþi, aºa cum ºi noi fiind cã anul academic urmãtor îl eram fascinaþi de muzica ºi obiceiurile lor. voi petrece în Anglia. Îmi vor lipsi Dacã sosirea în Irlanda a fost plinã de emoþii, iar ºederea elevii ºi studenþii de aici, pe care încântãtoare, plecarea a fost cea mai grea pentru mine. Cele îi gãsesc entuziaºti, cooperanþi ºi receptivi. A fost o douã sãptãmâni au fost un adevãrat dar, pentru care îi experienþã magicã sã lucrez cu ei. mulþumesc lui Dumnezeu, pãrinþilor mei care m-au finanþat, Rep: - Care sunt diferenþele dintre ºcolile catolice din profesorilor care au dus greul organizãrii ºi care au avut grijã Marea Britanie ºi cele de aici? de noi ºi, mai ales, familiei O’ Kelly care m-a gãzduit ºi care Sr. Mary: - Prima ºcoalã catolicã a fost inauguratã la ANDREI MARCU m-a tratat ca pe un fiu al lor.” (ANDREI MARCU, clasa a VII-a) Londra în 1830, în Marea Britanie existând o tradiþie a ºcolilor „Am avut ºansa sã vizitez o þarã plãcutã, cu priveliºti catolice, chiar dacã, procentual, catolicii numãrã doar 10% frumoase, cu aer curat ºi cu ieºire la oceanul Atlantic. Am vizitat din populaþie. În aceste ºcoli, 95% ºi chiar 100% dintre locuri interesante ºi am cunoscut oameni deosebiþi. Le profesori ºi elevi sunt catolici, în timp ce în România doar mulþumesc celor care au fãcut posibilã aceastã minunatã 60% dintre profesorii ºi elevii ºcolilor catolice sunt de RUXANDRA NIMARà excursie”. (RUXANDRA NIMARÃ) confesiune catolicã. O altã deosebire ar fi cã în ºcolile catolice din România se fac doar rugãciuni zilnice, iar în cele britanice existã adunãri religioase zilnice, în care se pune accentul pe educarea sentimentelor de dreptate ºi grijã faþã de pãstrarea frumuseþilor naturii.

Rep.: - Sunteþi un profesor iubit de studenþi. Care este secretul reuºitei dumneavoastrã?

Sr. Mary: - Nu-i nici o tainã la mijloc. Îmi place sã predau, îi iubesc pe studenþii mei ºi le vreau binele. Încerc sã-mi îndeplinesc menirea de dascãl cât mai bine cu putinþã ºi cred cu adevãrat în respectul reciproc dintre profesor ºi student.

Rep. ADRIANA MACSUT

La revedere, dragã Sister Mar Maryy

nr. 7/2004

3

În solemnitatea Sfinþilor Apostoli Petru ºi Paul, din 29 iunie, la Iaºi au fost hirotoniþi douãzeci ºi unu de tineri. ªaisprezece dintre ei vor lucra în Dieceza de Iaºi, unul în cadrul ordinului Carmelitan, unul în rândul Fraþilor minori Capucini ºi trei în Arhidieceza de Bucureºti. Iatã cum vãd viaþa de preot colegii lor mai mari.

Preoþia vãzutã cu ochii lui...

TARCIZIU ªERBAN ªERBAN,, 15 ani de preoþie

Omul de la frontierele dumnezeirii

Epoca de tranziþie în care ne aflãm, aduce cu sine o serie de modificãri la nivel social, modificãri care se constituie în noi paradigme de viaþã : o mobilitate crescândã a populaþiei, fie în cãutare de locuri de muncã, fie în cãutarea de noi orizonturi de cunoaºtere ori de petrecere a vacanþelor; utilizarea pe o scarã lãrgitã a mijloacelor de comunicare (telefon mobil, internet etc.), noi modalitãþi de difuzare a ideilor (dezbaterile de fond sunt înlocuite tot mai mult cu clipuri publicitare) etc.

Astfel de mutaþii nu pot sã nu cearã preotului de a-ºi regândi discursul ori atitudinile. Biserica a anicipat ºi a angajat, în acest sens, o reflecþie profundã cu ocazia Conciliului al II-lea din Vatican, a diferitelor sinoade ale episcopilor ori a sinoadelor diecezane. Preotul se vede acum solicitat sã vesteascã Evanghelia încercând sã vorbeascã “în limbile” noilor paradigme despre faptele minunate ale lui Dumnezeu (Fapte 2,11). El îºi pãstreazã, însã, identitatea câtã vreme va rãmâne prin rugãciunea sa, prin meditaþia ºi reflecþia sa inspiratã de Cuvântul lui Dumnezeu, prin celebrarea constantã a sacramentelor, omul de la frontierele dumnezeirii. Prin Cristos, cu Cristos ºi în Cristos, el va putea revela în Biserica ºi în lumea de astãzi un sens spre cãlãuzire ºi o binecuvânare spre rodnicie, ºi va prezenta spre rãscumpãrare durerile ºi nevoile omului, mereu încercat de vicisitudinile timpului. Hirotonirea preoþilor pentru arhidieceza noastrã, hirotonire care are loc în aceste zile, este un prilej de adevãratã bucurie pentru fiecare dintre noi. Îi mulþumim lui Dumnezeu pentru cã ni-i oferã ºi îi întâmpinãm pe noii preoþi cu aceste simþãminte de recunoºtinþã pentru dãruirea lor ºi cu aºteptarea unei slujiri autentice.

Fie ca angajamentul lor sã le fie prilej de împlinire umanã ºi preoþeascã, iar pentru poporul lui Dumnezeu, mijlocire cãtre Pãrintele îndurãrilor.

MIHAI MÃRTINA MÃRTINAªª, 11 ani de preoþie

Sunt fericit cã sunt preot!

În cei 11 ani de preoþie pe care-i împlinesc astãzi, 29 iunie, nu a existat nici un moment în care sã-mi parã rãu pentru DA-ul spus. Privind retrospectiv ºi gândindu-mã la experienþele de preot de pânã acum, experienþe plãcute sau mai puþin plãcute, spun cu aceeaºi convingere: sunt fericit cã sunt preot!

La începutul preoþiei mele mi-am ales ca devizã cuvintele: „M-ai iubit, m-ai chemat ºi ai fãcut sã devin preotul tãu! Nu-mi va ajunge viaþa pentru a-þi mulþumi ºi a te face cunoscut lumii întregi!” Tot timpul m-am strãduit sã respect acest motto ºi sunt sigur cã acesta este motivul fericirii mele. Dumnezeu îºi alege slujitorii fãrã sã se uite la meritele lor. Dar, odatã aleºi, aceºtia trebuie sã rãspundã ºi sã corespundã misiunii primite, trebuie sã-ºi urmeze modelul, pe Cristos, Marele Preot.

Tuturor preoþilor, dar în mod deosebit “bobocilor” care care au fost hirotoniþi, le doresc sã fie fideli chemãrii lor ºi sã lupte pentru a-l face cunoscut pe Cristos lumii întregi!

ALOIS ARCANA ARCANA,, 18 ani de preoþie Noi, preoþii, suntem rãsfãþaþii Domnului. Ceea ce jertfim este infim în comparaþie cu ceea ce primim de la Dumnezeu.

4

nr. 7/2004

DOMINIC CAROL HÎRJA

15 ani de preoþie

Spunând aceste cuvinte, m-au inundat o mulþime de amintiri. Mi-au apãrut în faþa inimii seminarul, catedrala mãreaþã, dar în acelaºi timp caldã ºi mângâietoare, imaginea Episcopului care m-a hirotonit, imaginea pãrinþilor care de multe ori mã chemau la rugãciune, imaginea preoþilor care, slujindu-l pe Dumnezeu, mi-au sãdit în suflet dragostea faþã de cele sfinte, dorinþa de a lucra pentru ca tot mai mulþi oameni sã fie mai sfinþi, ºi, mai ales, bucuria de a-l sluji pe Dumnezeu. Imagini ce se împletesc cu lacrimi, zâmbete, dificultãþi ºi speranþe. Sunt preot, dar aceasta numai datoritã lui Dumnezeu. Lui îi datorez toate ºi ºtiu cã numai cu ajutorul Lui sunt ceea ce sunt. Si mai ºtiu cã, prin preoþi, Domnul continuã sã-i caute pe oameni, sã-i îngrijeascã, sã le dea luminã prin cuvintele Bibliei, sã-i spovedeascã ºi sã vinã la ei, prin mâinile preotului, la Sfânta Împãrtãºanie.

Da, preotule, oamenii au nevoie de tine!

IOSIF IMBRI IMBRIªªCà CÃ,, 18 ani de preoþie

Trei gânduri despre preoþie

Preotul este un om pe care Isus Cristos îl cheamã sã-L urmeze în drumul spre Ierusalim. Trãieºte mergând ºi simþind cu Biserica, despre care Sfântul Augustin spune cã „îºi continuã peregrinarea între prigoana lumii ºi mângâierile lui Dumnezeu”.

Se roagã, lucreazã ºi aºteaptã „ceruri noi ºi un pãmânt nou”, cum spune Sfântul Petru.

Dumnezeu a revãrsat în inima preotului iubirea. Ea îi cere totul, rãmânând ascunsã, îl face liber ºi-l pregãteºte pentru jertfã. Aceastã iubire îl purificã, îi dã forþã ºi curaj sã dea mãrturie bunã despre Rãscumpãrãtorul sãu. Cu pasiunea Apostolului, preotul spune: „Trãiesc, dar nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine”.

Preotul, pãstorul comunitãþii, face parte din numãrul celor pe care îi priveºte în mod direct întrebarea lui Isus: „Dar voi, cine ziceþi cã sunt eu?” În jurul rãspunsului pe care-l dã, prin cuvânt ºi faptã, se deruleazã existenþa sa de preot. Existenþã care, alimentatã de harul lui Dumnezeu, poate aduce lumii de azi viaþã, bucurie ºi speranþã.

MARTIN CABALAª, 29 de ani de preoþie

Ce este preoþia?

Aceastã întrebare era în timpul seminarului o temã de reflecþie, azi a devenit realitate, la anul împlinind 30 de ani de preoþie. Pentru mine este importantã preoþia ca atitudine ºi, în acest sens, caut sã mã adaptez fiecãrei persoane în parte, sã dau rãspunsuri în funcþie de realitatea concretã. Preoþia este dinamicã ºi, paradoxal, existã un model unic de preot care trebuie sã se adapteze diversitãþii.

Contemplaþia, o „soluþie” uitatã ((IIIIII)) Recunoaºterea superioritãþii contemplãrii între toate activitãþile umane se însoþeºte de o imagine care îl singularizeazã pe om prin capacitatea de a alege. În condiþiile în care el este o fiinþã activã, înzestrat pentru a desfãºura activitãþi practice aducãtoare de avantaje mai mari sau mai mici, exterioare activitãþii în sine, omul poate alege în unele cazuri contemplarea „care singurã este .. pentru ea însãºi”, pentru cã nu poate produce nimic în afara actului pur al contemplãrii.

Cu toate acestea, contemplarea singurã asigurã omului posibilitatea fericirii desãvârºite. „Activitatea intelectului, care este o activitate contemplativã, se distinge prin seriozitate, nu vizeazã nici un scop în afarã de ea însãºi, implicând o plãcere desãvârºitã care îi este proprie”... ºi „dacã independenþa, rãgazul, continuitatea (atât cât permite natura umanã) ºi toate celelalte trãsãturi ce i se atribuie omului cu desãvârºire fericit caracterizeazã aceastã activitate, rezultã cã ea constituie fericirea perfectã a omului, cu condiþia sã dureze atât încât viaþa întreagã sã poatã fi consideratã desãvârºitã (pentru cã nimic din ceea ce aparþine fericirii nu poate fi imperfect)” (Aristotel, Etica nicomahicã, Editura IRI, Bucureºti, 1998, p. 220).

De aici încolo, argumentele Stagiritului descriu o perspectivã impresionantã pentru demnitatea de care ar putea sã se bucure oamenii conºtientizând elementul divin, originar, în fiecare om. Înþelegând deplin modestia condiþiei noastre, filosoful atrage atenþia: „Dar poate cã o astfel de viaþã (contemplativã n.n.) ar depãºi condiþia umanã, cãci nu ca om va putea omul sã trãiascã astfel, ci în mãsura în care este prezent în el elementul divin. ªi cu cât acest element divin este superior compusului uman, cu atât activitatea sa va fi superioarã celei conform cu alte virtuþi” ºi, cu toate acestea, „... nu trebuie sã-i urmãm pe cei ce îndeamnã omul, pentru cã este un om, sã-ºi mãrgineascã gândirea la lucruri omeneºti ºi, pentru cã este muritor, la lucruri trecãtoare. Omul trebuie, dimpotrivã, în mãsura în care-i stã în putinþã, sã se imortalizeze pe sine, fãcând totul pentru a trãi în conformitate cu elementul cel mai elevat din el”.

Rãspunsul explicit la întrebarea oricãruia dintre noi: „Cum aº putea sã fiu fericit?”, este deci acesta: „ceea ce este propriu fiecãrei fiinþe este prin naturã pentru ea lucrul cel mai înalt ºi cel mai plãcut. Pentru om, acest lucru este viaþa în conformitate cu intelectul, dacã este adevãrat cã intelectul este, în gradul cel mai înalt, omul însuºi. Acest mod de viaþã este deci ºi cel mai fericit”.

(Aristotel, Etica nicomahicã, Editura IRI, Bucureºti, 1998, p. 221).

Rãmâne sã învãþãm din nou aceastã soluþie de viaþã, sã ne regãsim în exerciþii spirituale, sã ne antrenãm nobleþea contemplând.

ELENA BECA

Dolmen (Irlanda)

Scrisori între(deschise)

Dragã redacþie, Timpul de pregãtire al fetiþei mele pentru sacramentul Spovezii ºi al Împãrtãºaniei ºi celebrarea Primei Sfinte Împãrtãºanii de la Biserica Adormirea Maicii Domnului mi-au redat curajul ºi speranþa de a mã apropia ºi eu de cele sfinte.

Da, Domnul lucreazã mereu în viaþa noastrã, iar Sfânta Împãrtãºanie ne ajutã sã fim, la orice vârstã, copii ai lui Dumnezeu.

Eu ºi fetiþa mea am fost botezate în altã confesiune, dar n-am reuºit parcã niciodatã sã mã apropii atât de mult de Dumnezeu, aºa cum s-a întâmplat la Prima Sfântã Împãrtãºanie.

Eu, de exemplu, nu mã confesasem de zece ani, iar acum, deºi cu teamã ºi emoþie, am reuºit sã-mi deschid sufletul, spovedindu-mã ºi împãrtãºindu-mã. Acum, Isus m-a umplut din nou cu viaþa divinã ºi sper, cu ajutorul lui Dumnezeu, sã fie mereu aºa.

Rãtãcitã am fost, dar El m-a gãsit, m-a curãþat de pãcate ºi m-a fãcut copil al Lui. Este atât de bine sã ºtii cã El te iubeºte, te aºteaptã ºi nu te refuzã niciodatã. Nu-l lãsa sã te aºtepte!

Cautã-l!

Am fãcut aceastã mãrturisire sincerã pentru cã am simþit nevoia sã o spun la cât mai mulþi.

MIHAELA BURDEA Stimatã doamnã Burdea, Ne bucurãm tare mult pentru victoria dumneavoastrã în plan spiritual ºi vã mulþumim cã v-aþi deschis sufletul cititorilor revistei noastre care, sperãm, vã vor asculta îndemnul.

A.M. (A.M. A.M.)

nr. 7/2004

5

CORESPONDENÞE

Pustnicu 2004

Forumul pentru tineri ºi tinere familii „Iatã, Eu stau la uºa ta ºi bat“ (Ap.3,20)

Între 22 – 25 iulie 2004, Comunitatea Emanuel din cadrul Bisericii Romano-Catolice te invitã la forumul de la Pustnicu, la doar 14 km de Bucureºti. Este o ocazie de a trãi experienþa fraternitãþii, a bucuriei, a entuziasmului de a fi discipoli ai lui Cristos. V ei avea astfel posibilitatea de a-þi aprofunda credinþa Vei ºi de a privi frontal problemele pe care le implicã viaþa în societatea de azi.

Prin învãþãturile care îþi vor fi propuse, vei descoperi ce are El de spus în vieþile noastre ºi cum ne îndeamnã sã le trãim; El se intereseazã de tine, de viaþa ta. Vei putea alege apoi sã participi la unul din grupurile (ateliere) care vor detalia un aspect sau altul al învãþãturilor, în funcþie de interesul tãu. În cazul în care simþi nevoia de a cere iertare lui Dumnezeu, un preot (catolic sau ortodox) îþi va sta la dispoziþie pentru spovadã sau doar pentru o discuþie.

Alãturi de tine vor fi tineri din toatã þara, aparþinând tuturor stãrilor de viaþã, care te vor ajuta sã înþelegi, ºi pe care, la rândul tãu, îi vei putea face sã înþeleagã cã în Bisericã suntem ca într-o familie în care trebuie sã ne susþinem ºi sã ne ajutãm unii pe alþii.

Tocmai datoritã acestei exigenþe pe care o implicã apartenenþa la Bisericã, dacã þi se va pãrea cã, ajuns la faþa locului, te simþi dezorientat ºi nu ºtii ce sã alegi, mici echipe te vor asculta ºi te vor îndruma. ªi pentru cã suntem tineri, ne caracterizeazã veselia ºi ne place sã ne pãstrãm zâmbetul pe buze, existã ºi Fun Forumul.

Diferiþi tineri vor prezenta scenete, pantomime sau cântece, care vor îmbina hazliul cu seriosul, prezentându-l pe

Dumnezeu într-o nouã luminã, mai apropiat ca niciodatã de sufletul nostru.

O zi la Pustnicu : - Rugãciune ºi cântece de laudã; - Învãþãturi ºi mãrturii ale experienþelor personale; - Fun Forum; - Sfânta Liturghie cu participarea mai multor preoþi, urmatã de rugãciune personalã; - Ateliere pe diferite teme unde vei gãsi rãspunsuri la întrebãrile tale; - Veghi de searã cu mãrturii personale; - Oricând, ocazii de a vorbi cu un preot.

Tineri ca ºi tine dau mãrturie despre modul în care Dumnezeu a acþionat : „A fost prima oarã când l-am întâlnit cu adevãrat pe Isus ºi am învãþat cã Dumnezeu este Iubire ºi Milostivire. Azi ISUS E VIU în viaþa mea.“ (Florin Soare, 35 de ani) „Dumnezeu vã poate face fericiþi. Veþi descoperi ce înseamnã sã fii copil al lui Dumnezeu ºi sã trãieºti în dragostea lui infinitã.“ (Pr. Daniel Marþiu, 33 de ani) „…am invãþat cã nu trebuie doar sã primesc, ci ºi sã dãruiesc.“ (Ana-Maria Filip, 19 ani) Persoanele pe care le poþi contacta dacã vrei sã participi : Andreea Mãnescu – tel: (021) 324 15 77 ; e-mail : adrian_iosif@yahoo.fr Karla Balla – tel: (021) 627 55 93/ 0722242812 ; e-mail : karla_izabella@yahoo.com Grãbeºte-te, locurile sunt limitate! Te aºteptãm!

Pr Pr.. IOSIF TIBA

Prima promoþie la gimnaziu – primele rezultate Elevii ªcolii Sfântul Iacob din Câmpulung-Muscel, dupã ce au parcurs rând pe rând, grãdiniþa, ciclul primar ºi cel gimnazial au susþinut zilele acestea, împreunã cu toþii ceilalþi elevi Testul Naþional. Fiind prima promoþie a ciclului gimnazial al ºcolii noastre, emoþiile s-au împãrþit în egalã mãsurã asupra copiilor, pãrinþilor ºi profesorilor.

Cu sufletul la gurã, toþi am aºteptat sã vedem, ce vor face copiii noºtri.

Deoarece conform devizei ºcolii (,, ªcoala Sfântul Iacob este o familie iubitoare, dedicatã educaþiei prin credinþa creºtinã, ajutându-ne pe fiecare dintre noi sã ne descoperim drumul în viaþã,,) formãm o adevãratã familie ºi rezultatul fiecãruia se rãsfrânge asupra tuturor.

Statistica se prezintã în felul urmãtor:

6

nr. 7/2004

16 elevi între 9,00 – 9,90 ; 16 elevi între 8,00 - 8,99 ; elevi între 7,00 – 7,99 ºi 4 elevi între 6,00 – 6,99. Din cei 49 copii ai ºcolii doar unul nu a promovat.

Mediile de la testare adunate cu mediile de la cei patru ani de gimnaziu i-au clasat pe elevi astfel : 28 elevi între 9,00 - 9,93 ; 9 elevi între 8,00 – 8,99, iar 11 între 7.00 – 7,99.

Având în vedere cã ºcoala noastrã nu a fãcut niciodatã o selecþie intelectualã, rezultatele reflectã grija pe care corpul profesoral a avut-o pentru fiecare copil al familiei ºcolare.

Adresãm felicitãri tuturor celor care formeazã familia ºcolarã (copii, pãrinþi, profesori) pentru munca depusã ºi într-un

mod cu totul deosebit, mulþumirile noastre se îndreaptã cãtre Surorilor de Caritate ale Sfântului Apostol Paul în frunte cu Sr. Murphy Kathleen, Manager General al ºcolii ºi le dorim tuturor succese pe mai departe.

Pr Pr.. PETRU PÃULEÞ

Grija pentru vestimentaþia zilnicã izvorãºte atât din propriul gust pentru îmbrãcãminte, cât ºi din exigenþele modei, mereu schimbãtoare, dar care se impune ºi dicteazã aproape cu tiranie «bunul gust», pentru fiecare. Dacã este sau nu de bun gust ceea ce ne propun Casele de Modã, rãmâne la aprecierea fiecãruia, în funcþie de capacitatea de a face o evaluare criticã ºi de a lua o decizie liberã în a îmbrãþiºa sau nu moda curentã.

Cât priveºte vestimentaþia folositã în liturgie, - tema noastrã pentru luna iulie în cadrul tematicilor dedicate Anului Pastoral, - ea nu se conformeazã schimbãrilor dictate de interesele economice ale caselor de modã, ºi nu putem vorbi, câtuºi de puþin, de o paradã a modei în plan liturgic. Este adevãrat cã, rãsfoind cataloagele publicitare ale producãtorilor de veºminte sacre, ar putea sã se nascã ideea unei parade a modei ºi în acest domeniu al vestimentaþiei folosite în liturgie, însã realitatea este cu totul alta. Regulile pe care le observã aceºti producãtori de veºminte sunt bine precizate de normele liturgice: simplitatea ºi decenþa sunt notele constante, care caracterizeazã vestimentaþia sacrã.

Diversitatea veºmintelor

La numãrul 297 din Liturghierul Roman citim: “În Bisericã, Trupul lui Cristos, nu toate mãdularele au aceeaºi menire.

Aceastã diversitate a slujirilor în cadrul cultului sacru se manifestã în exterior prin diversitatea veºmintelor sacre, care trebuie sã constituie un semn al rolului propriu fiecãrui slujitor. În acelaºi timp, veºmintele sacre trebuie sã contribuie la frumuseþea acþiunii sacre”. Aºadar, douã principii: 1) diversitatea veºmintelor, motivatã de rolul ºi misiunea slujitorilor care participã la celebrare (preot, diacon, ministanþi, fiecare cu veºmintele specifice); 2) nota unitarã a veºmintelor, adicã, ele trebuie “sã contribuie la frumuseþea acþiunii sacre”.

Veºmântul comun tuturor slujitorilor este alba, stabilesc aceleaºi norme. Ea aminteºte de haina albã “spãlatã în sângele Mielului”; cu ea sunt înveºmântaþi “cei rãscumpãraþi”, care “acum participã la Ospãþul Mielului” (cf. Ap 7,14-17); mai aminteºte de haina de nuntã cu care trebuie sã fie îmbrãcaþi cei invitaþi la ospãþ, dupã cum reiese din parabola «Invitaþilor la nuntã» (cf. Mt 22,1-14). Cãmaºa albã aminteºte, apoi, de haina cu care a fost îmbãcat Isus de cãtre Irod, când era la judecatã în casa acestuia, iar din punct de vedere simbolic, sugereazã starea de curãþie, purificare spiritualã, cu care trebuie sã ne prezentãm la celebrarea Sfintei Liturghii ºi la primirea Sfintei Împãrtãºanii. Linia modernã de astãzi, care face ca alba sã se încheie pe gât ºi sã cadã bine pe lângã corp, fac ca amictul amictul, acea bucatã de pânzã, care acoperã gâtul ºi umerii, purtat sub albã (care aminteºte de “nãframa Veronicãi”) ºi cingolul cingolul, folosit drept cingãtoare (care aminteºte

de funiile cu care a fost legat Isus în grãdina Mãslinilor), sã nu mai fie astãzi utilizate.

Stola Stola, însemnul celor trei trepte ierarhice, este piesa specificã diaconului, preotului ºi episcopului. Episcopul ºi preotul o poartã cu cele douã capete paralele atârnând în faþã, în timp ce diaconul o poartã pe umãrul stâng în diagonalã ºi legatã sub braþul drept. Dacã, iniþial, stola era un ºtergar purtat în jurul gâtului, care apãra iarna de frig ºi vara era folosit pentru îndepãrtarea transpiraþiei, cu timpul, de la aceastã întrebuinþare pur practicã, ea desemneazã doar puterea preoþeascã, are înfãþiºarea unei bande lungi ºi aminteºte de lanþurile ce le-a purtat Isus dupã ce a fost condamnat la moarte.

Stil ºi culoare

Croiala albei, a stolei ºi a dalmaticii sau planetei vorbesc despre stilul veºmintelor liturgice. Pânã la reforma liturgicã realizatã de Conciliul al II-lea din Vatican, cu unele excepþii, stilul veºmintelor sacre a fost cel roman. Planeta sau casula (cãsuþã) avea forma rotundã ºi acoperea trupul în întregime.

Cu timpul, pentru a fi mai practicã, aceastã hainã s-a despicat în dreptul mâinilor ºi s-a mai scurtat. În a doua jumãtate a secolului trecut, din iniþiativa cãlugãrilor benedictini germani ºi englezi, s-a impus treptat planeta goticã, mai apropiatã ca formã de cea iniþialã ºi care aminteºte de veºmântul de purpurã cu care soldaþii romani l-au înveºmântat pe Isus înainte de a-l prezenta în faþa lui Pilat.

Culoarea planetei vorbeºte de timpul liturgic în care ne aflãm sau de evenimentul pe care îl celebrãm. Luând-o în ordine cronologicã, la începerea Anului liturgic, prima culoare folositã în celebrãrile liturgice este violetul . Ea exprimã seriozitatea, dispunerea la convertire ºi este culoarea Adventului, a Postului Mare ºi a celebrãrilor funebre, înlocuind astãzi negrul , care se folosea în trecut. Culoarea albã simbolizeazã puritatea, perfecþiunea, frumuseþea interioarã ºi este culoarea Timpului Crãciunului, a Timpului Pascal ºi a sãrbãtorilor dedicate lui Cristos, Sf. Fecioarã ºi ale sfinþilor care nu sunt martiri. Verdele este culoarea Timpului de peste An ºi simbolizeazã prospeþimea, tinereþea ºi speranþa. Roºul este culoarea sângelui ºi a focului. Este folosit în solemnitãþile Pãtimirii Domnului, la sãrbãtorile martirilor ºi la Rusalii, amintind de Duhul Sfânt coborât asupra Apostolilor sub formã de limbi de foc.

Stare de spirit

Cele patru culori liturgice, luate împreunã, ne sugereazã care trebuie sã fie starea noastrã de spirit în momentul în care participãm la celebrãrile liturgice. Astfel, trebuie sã avem: o inimã cãitã ºi smeritã (cf. Ps 50,19 – violetul), o inimã curatã (Fericiþi cei cu inima curatã… [Mt 5,8] – albul), o inimã plinã de speranþã (…gata oricând sã daþi rãspuns oricui vã cere cont de speranþa voastrã [1 Pt 3,15] – verdele), o inimã dispusã în a împãrtãºi cu Cristos jertfa (Acum mã bucur în suferinþele mele pentru voi ºi împlinesc ceea ce lipseºte suferinþelor lui Cristos [Col 1,24] – roºul).

Pr Pr.. VENIAMIN AENêOAEI

nr. 7/2004

7

ANUL P ASTORAL LUNÃ DE LUNÃ PASTORAL

Parada modei în liturgie, sau nu?

SUFLET TÂNÃR

Se apropie

ÎNTÂLNIREA DIECEZANÃ A TINERILOR Popeºti Leordeni, 15-18 iulie 2004

„Dragi tineri, vã invit ºi pe voi sã îi imitaþi pe acei “greci” care i s-au adresat lui Filip, împinºi de dorinþa de a-l “vedea pe Isus”. Cãutarea voastrã sã nu fie motivatã doar de o curiozitate intelectualã, care este oricum o valoare, ci sã fie stimulatã mai ales de o exigenþã interioarã de a afla rãspuns la întrebarea asupra sensului vieþii voastre. Asemenea tânãrului bogat din evanghelie, cãutaþi-l ºi voi pe Isus pentru a-i pune întrebarea: “Ce trebuie sã fac ca sã moºtenesc viaþa veºnicã?” (Mc 10,17)”.

A IOAN PAUL AL II-LEA PAP PAPA

Dragi tineri ai Arhidiecezei, În fiecare an, în Duminica Floriilor, când sãrbãtorim ºi Ziua Mondialã a Tineretului, în timpul procesiunii pe care o facem pe strãzile Bucureºtiului, admir numãrul mare de tineri care sunt de faþã ºi privesc, prin ei, cu încredere la viitorul Bisericii noastre locale. Anul acesta am dorit sã fiþi împreunã trei zile într-o parohie a Arhidiecezei unde sã vã cunoaºteþi mai bine, unde sã cântaþi ºi sã vã rugaþi, unde sã vã întâlnesc ºi sã stãm de vorbã. Vã invit, atât în timpul acestei întâlniri, cât ºi dupã aceea, în familiile ºi parohiile voastre, la ºcoalã sau la locul de muncã, sã-L cãutaþi cu sinceritate pe Isus ºi sã vã lãsaþi inima „cuceritã” de El. Arhiepiscop IOAN ROBU

„Te-am cãutat, Doamne, în cãrþi!

Te-am cãutat în muzica cea mai frumoasã!

Te-am cãutat în picturile lãsate ca moºtenire de înaintaºi!

Te-am cãutat peste tot în jurul meu!

Dar ºtiu, Tu erai înainte de toate în mine!

Priveai ºi vegheai cu mine!

Te-am cãutat în ochii nevinovaþi ai unui copil!

Te-am cãutat într-o conversaþie cu un bãtrân!

Te-am cãutat în gingãºia mamei mele!

Sunt atâtea flori lângã mine!

Sunt atâþia care-mi doresc numai binele!

Sunt atâþia care-mi dau un sfat, o povaþã ºi un exemplu!

Te-am cãutat într-un prieten sincer!

Te-am cãutat într-un cerºetor sãrac!

Te-am cãutat în preajma unui bogat!

Sunt atâþia care se roagã pentru mine!

Sunt atâþia care mã privesc ºi mã vegheazã!

Sunt atâþia care se sacrificã pentru mine!

Te-am cãutat la întâlnirile cu tineri!

Te-am cãutat la Bucureºti, la Cluj ºi la Timiºoara!

Te-am cãutat la Paris, la Roma ºi la Toronto!

Tot ce-mi trebuie este aproape de mine!

Eu consider cã totul este normal!

Doamne, Tu eºti în mine ºi cu mine în orice secundã!

Te-am cãutat în rãsãritul de pe întinsul mãrii!

Te-am cãutat pe vârful munþilor!

Te-am cãutat în izvorul limpede!

Tu îþi construieºti zilnic locul în inima mea!

Tu te ascunzi în frãmântãrile mele ca sã te adãposteºti bine!

Tu þii la scânteia sfântã pusã în mine ºi ceri sã fac voinþa ta.

Te-am cãutat în sufletul amabil al unui doctor!

Te-am cãutat pe faþa celor cu responsabilitate!

Te-am cãutat când eram implicat în activitãþi pastorale!

Tu mã cunoºti, mã luminezi ºi-mi cãlãuzeºti paºii.

Prin Cuvântul Tãu ºi prin Sacramente tu creºti în mine!

Ce minune! Tu, Doamne, îmi vrei numai binele!”

În timp ce ne pregãtim cu toate forþele pentru ca Întâlnirea tineretului din anul acesta sã-ºi atingã toate obiectivele propuse, sã nu uitãm cã tema generalã este CÃUTAREA…

Pr Pr.. DANIEL BULAI (din cartea DINCOLO DE BÃTÃILE INIMII)

Din Drumul TTaberei aberei la Schönbrun Douãzeci de tineri ai parohiei Adormirea Maicii Domnului au vizitat parohia Sfântul Anton de Padova din Viena, cu ocazia hramului acesteia. Aceastã vizitã a deschis parteneriatul dintre cele douã parohii care s-au înfrãþit în primãvara anului trecut, cu binecuvântarea Arhiepiscopului Ioan Robu. La Viena, grupul de români condus de preotul Dominic Hârja a fost aºteptat de preotul paroh Franz Herz ºi de capelanul Vasile Ciobanu.

Au fost zile excepþionale, de neuitat. S-a vizitat zona centralã a oraºului, Schönbrun-ul, Prater ºi nu au lipsit agapele frãþeºti ºi întrecerile sportive.

PATRICIA MAREª

8

nr. 7/2004

PAGINA MICULUI PRINÞ

Pietre jucãrii

Imagini din: Dipingere sui sassi per i bambini ( A picta pietre pentru copii ), de LIN WELLFORD, Ed. Fabbri, 2003

Copile dragã, Mã gândesc la vacanþa ta. Poate vei merge la mare, la munte, la bunici sau poate cã vei rãmâne acasã. Mi-ar plãcea sã cred cã vei ºti sã-þi petreci vacanþa altfel decât în faþa televizorului sau a computerului. Sunt atâtea lucruri minunate pe care le poþi face cu puþinã fantezie! Uite, am aflat de curând cã pietrele de care te împiedici uneori pe stradã ºi care-þi par fãrã nici un folos ºi fãrã pic de valoare pot deveni jucãrii minunate ºi obiecte decorative care ar impresiona pe oricine le-ar primi cadou. Pictate, pietrele pot deveni cãsuþe, maºini, insecte, fructe, prãjituri, ursuleþi, flori, peºti ºi o grãmadã de alte minunãþii.

Ce trebuie sã faci?

X Mai întâi, îþi alegi o piatrã a cãrei formã sã corespundã cu ceea ce vrei tu sã creezi. De exemplu, pentru o cãsuþã, vei alege o piatrã triunghiularã, care sã aibã baza ºi partea frontalã plate.

Y Cureþi bine piatra, de preferat spãlând-o, ºi o laºi sã se usuce puþin.

Z Desenezi pe piatrã, cu creionul, ceea ce vrei sã reprezinþi. [ Pictezi piatra în funcþie de desen, folosind culori variate ºi pensule de diferite mãrimi, dupã trebuinþã.

Sã-þi mai spun un secret, pe care l-am aflat ºi eu de ceva timp încoace: când lucrezi în echipã este mult mai interesant ºi mai distractiv decât atunci când faci ceva de unul singur.

Cã vorba aceea, mai multe creiere la un loc reuºesc întotdeauna mai mult decât unul singur. Aºa cã antreneazã-i ºi pe fraþii, pãrinþii ºi prietenii tãi în joc. ªi nu uita! Pietrele n-au fost create pentru a lovi cu ele, ci pentru a fi întrebuinþate cu folos ºi, de ce nu, pentru a înfrumuseþa lumea ºi a fi înfrumuseþate.

ANCA MÃRTINAª

nr. 7/2004

9

Parohia Sfântul Apostol Iacob – Câmpulung Muscel Scurt istoric

Biserica romano-catolicã din Câmpulung este cunoscutã ºi sub numele de Bãrãþia Câmpulungului, deoarece, prin secolul al XVII-lea, au trãit aici cãlugãri din Ordinul minoriþilor baraþi (în limba maghiarã cuvântul barát înseamnã frate).

Unii cercetãtori afirmã cã biserica Sfântul Iacob este clãditã în secolul al XVII-lea, dar arhitectura bisericii dovedeºte cã este cu mult mai veche: „forma ei actualã, lipsitã de proporþii”, aratã cã avem de-a face cu „o parte dintr-o mai veche bisericã, conceputã pe un plan mai vast”, dupã cum spune Emil Lãzãrescu. Alte douã argumente aduse tot de Lãzãrescu, ºi care atestã existenþa bisericii înainte de 1300, sunt: o inscripþie de pe un mormânt care se gãseºte la intrare, în partea stângã a bisericii, inscripþie pe care se pot citi în limba latinã urmãtoarele cuvinte: „aici odihneºte în pace nobilul domn Ioan P... pãzitorul acestei biserici sãseºti, care a încetat din viaþã în 1373” ºi lespedea de piatrã de pe mormântul comitelui (adicã mai marele saºilor), Laurencius de Longo Campo. Aceastã piatrã, azi tocitã ºi aºezatã ca treaptã la altarul bisericii Sfântul Iacob, are inscripþionate urmãtoarele cuvinte în latineºte: „aici s-a îngropat comitele Laurenþiu de Câmpulung, de pioasã pomenire Anul Domnului 1300”.

Concluzia lui Emil Lãzãrescu este cã biserica Sfântul Iacob din Câmpulung este o clãdire din secolul al XIII-lea, dupã cum confirmã ºi arhitectura ei.

Petru Bogdan Baksici, episcop de Galipoli ºi apoi de Sofia, a fost la Câmpulung întâia oarã în 29/30 august 1640 ºi a revenit în 24/25 februarie 1653. În darea sa de seamã cãtre Curia Cardinalilor de la Roma scria, referindu-se la catolicii din Câmpulung, cã: „aºezaþi din vechime, sunt de neam sãsesc, dar nu mai ºtiu limba sãseascã, ci pe cea româneascã (...)”. Dupã ce au fost pradã „ereziei lui Luther”, credincioºii din Câmpulung au fost readuºi, în anul 1639, la catolicism, de cãtre misionarii minoriþi, sprijiniþi de cãtre domnul þãrii, Matei Basarab. „Acum toþi sunt catolici ºi buni creºtini”, spunea episcopul Baksici.

Actuala clopotniþã a fost clãditã de cãtre Nicolaus Wolf în 1730 ºi se pare cã a fost arsã de turci în secolul al XVIII-lea. Nicolae Iorga scria cã la intrarea clopotniþei era zugrãvit Sfântul Nicolae, în odãjdii de episcop catolic, având însã o inscripþie în slavonã. Pe vremea comunismului, Sfatul Popular a silit parohia sã vãruiascã aceastã clopotniþã.

Actualul paroh este pãrintele Petru Pãuleþ, pe care l-am putea numi, în opinia unei colege, atlet al caritãþii.

Istoric încã nescris

Doamna Olga Pavoni este italiancã ºi locuieºte, din 1918, la parterul casei parohiale, când pãrintele Marcalli l-a adus pe tatãl sãu Luigi, împreunã cu toatã familia, ca sã-l ajute la restaurarea ºi îngrijirea bisericii care fusese transformatã, de cãtre turci, în magazie de alimente. Dupã spusele doamnei Pavoni, în acele timpuri, biserica era plinã de italieni ºi nemþi care veniserã sã lucreze la fabrica de hârtie. „Când s-a desfiinþat fabrica, mulþi au plecat, acum noi, catolicii, ne-am înmulþit ºi biserica a devenit neîncãpãtoare”, spune interlocutoarea noastrã. „Este mai credincioasã lumea de astãzi?”, o întreb eu. „În parte”, îmi rãspunde, amintindu-ºi: „când trecea pãrintele Cervencu cu Sfânta Ostie, trebuia sã îngenunchezi. Acum nu mai existã aºa ceva. Eram mai cu fricã de Dumnezeu. Era credinþã mai multã”.

O altã credincioasã din Câmpulung, doamna Medy (Ana Butuc) a venit în oraº în anul 1946, pe vremea preotului polonez Koslowski, îºi aminteºte cã era dupã rãzboi ºi începuserã sã vinã primele ajutoare din America. „Credincioºii erau puþini ºi bãtrâni. Mulþi emigraserã din Italia. Nu exista marþi în care sã nu mergem la sfântul Anton, iar duminica, absolut obligatoriu. Nu se mergea, pãrinte, fãrã batic. Ce frumos se cânta! Dar e bine ºi acum, pãrinte. Primesc multe ajutoare ºi pãrintele Pãuleþ ne pune pe toþi din casã la socotealã, chiar dacã numai eu sunt catolicã”.

10

nr. 7/2004

Atlet al caritãþii

DIN VIAÞA P AROHIEI PAROHIEI

Înainte de a intra în Postul Mare, am participat la un atelier cu tematicã socialã. Eram prezenþi cinci preoþi ºi câþiva laici. Dupã ce le-am descris activitatea pe care o desfãºor în parohie ºi în mass-media catolice, unul dintre laici m-a întrebat: „ªi..., pe plan social, ce lucraþi?” Întrebarea, în sine, nu era rea, dar tonul, cãci ºtim „tonul face muzica”, m-a contrariat. „Adicã ce, ceea ce fac eu, nu este tot un bun social?”, mã întrebam.

Dar, dupã un timp de reflecþie, i-am dat dreptate. Trebuie ºi putem sã facem mai mult pe plan social.

Parohia Câmpulung, având la cârma ei pe pãrintele Petru Pãuleþ, este un exemplu pentru noi, preoþii, deoarece ne aratã cât de bine se îmbinã munca pastoralã cu cea socialã, fiind în acelaºi timp ºi un exemplu pentru credincioºi. Pãrintele nu lucreazã singur, are o echipã de oameni entuziaºti în jurul sãu.

Emilia Tudosie, membrã a asociaþiei Sfântului Vincenþiu de Paul ( SVP) ºi directoare a departamentului gimnazial al ºcolii Sfântul Iacob, îºi aminteºte cum cineva îi spunea cã marele talent al pãrintelui Pãuleþ este acela cã „reuºeºte sã umple biserica de lume”. Doamna Tudosie îºi aminteºte: „Pãrintele a venit la Câmpulung în anul 1986. Nu am fost lângã dânsul de la început, ºtiu doar cã, pe vremea aceea, parohia noastrã era foarte sãracã ºi pãrintele a fãcut chiar ºi goblenuri, împreunã cu alþi enoriaºi, ca sã obþinã fonduri pentru bisericã. Într-adevãr, dupã 1989, viaþa parohiei a devenit alta, pentru cã, în general, lumea s-a apropiat mai mult de bisericã, datoritã libertãþii religioase. Dupã 1992, ºi mai ales dupã 1994, parohia noastrã a fost foarte activã din punct de vedere social. S-au înfiinþat multe asociaþii ale cãror finalitãþi se întrepãtrund”. Despre aceste asociaþii vrem sã vorbim în cele ce urmeazã.

Asociaþia Sfântului Vincenþiu de Paul - conferinþa Sfântul Iacob (SVP). Este formatã dintr-un grup de laici voluntari, care ajutã spiritual ºi material pe cei aflaþi în dificultate. Din rândul acestor voluntari am stat de vorbã cu Silvia Miloºan care ne-a spus cã, de la sosirea ei în parohia catolicã din Câmpulung, adicã din anul 1991, parohia se aflã într-un continuu progres, existând acum: grãdiniþã, ºcoalã ºi casã de reculegere. Marioara Moroe, membrã a aceleiaºi asociaþii, mãrturiseºte cã a început sã se implice odatã cu înfiinþarea SVP ºi de atunci a participat la toate evenimentele importante din parohie.

Rodica Babeu (SVP), profesoarã la ºcoala Sfântul Iacob, ne împãrtãºeºte cã, intrând în comunitatea din Câmpulung, a rãmas impresionatã ºi a admirat respectul pentru om ºi deschiderea cãtre persoanele aflate în dificultate pe care le-a gãsit în Biserica Catolicã. „Ortodocºii sunt primiþi ca ºi celelalte persoane - declarã ea - de aceea mã implic în toate activitãþile ºi sunt impresionatã de modelul pãrintelui Pãuleþ ºi de modelul bisericii, care este un exemplu pentru acest oraº”.

O altã mãrturie vine de la sora Jackie Smith (din congregaþia Surorile de Caritate ale Sfântului Paul ºi membrã a SVP, sositã la Câmpulung în urmã cu cinci ani, care îºi aminteºte cã a rãmas impresionatã de trei lucruri: cãldura din interiorul acestei mici comunitãþi, în care toatã lumea se cunoaºte; corul, deoarece a auzit cântece pe patru voci, ºi predica pãrintelui, care este mereu plinã de energie. „La început nu înþelegeam nimic, dar mi-a plãcut vivacitatea cu care predica”, spune ea râzând.

La Câmpulung activeazã ºi Asociaþia Inimã deschisã care îºi are sediul în casa Surorilor de Caritate ale Sfântului Paul, (venite din Birmingham, Anglia, ºi stabilite din 1994 în aceastã comunitate având în frunte pe sora Agnes), surori care lucreazã la ºcoala Sfântul Iacob ºi în proiectul Coºul de pâine. Acesta din urmã oferã supã ºi pâine pentru ºapte sute de sãraci ºi pâine pentru o sutã cinzeci de persoane, în fiecare luni, miercuri ºi vineri. ªcoala Sfântul Iacob îºi deschide în fiecare an porþile copiilor, indiferent dacã sunt catolici sau ortodocºi, contribuind astfel la apropierea dintre cele douã Biserici surori ºi promovând unitatea.

Anul acesta emoþiile sunt foarte mari pentru cã prima generaþie terminã clasa a opta ºi sunt aºteptate roadele. În preajma acestui eveniment am vorbit cu sora Murphy Kathleen care ne-a mãrturisit cã la plecarea acestor copii din ºcoalã va simþi un gol în inimã. Sora îºi aminteºte cã la început a fost greu, pentru cã limba românã este dificilã ºi mai ales pentru cã legea se schimbã foarte des, dar atât ea cât ºi celelalte surori au venit cu inima deschisã ºi cu o dorinþã puternicã de colaborare. Privind în urmã, parcã nici nu au existat aceste necazuri: „fiecare zi este o nouã zi”, încheie ea. ªi Asociaþia Caritas-Muscel, prin proiectul Împreunã, urmãreºte integrarea socialã a tinerilor din Centrele de Plasament ºi prevenirea abandonului copiilor. Existã, de asemenea, un adãpost de noapte pentru bãrbaþi, (urmând ca în curând sã se deschidã unul ºi pentru femei), un centru de alfabetizare pentru copiii care au abandonat ºcoala ºi un alt centru - O razã de speranþã - format dintr-un centru de zi pentru copii ºi din apartamente sociale pentru mamele singure. În concluzie, „dacã vrei într-adevãr sã faci lucruri importante, trebuie sã le încredinþezi Domnului, pentru cã restul vine de la sine. Cu cât este mai mare credinþa, cu atât sunt mai mari faptele”. Acesta este crezul pãrintelui Petru Pãuleþ, declarat cetãþean de onoare al oraºului Câmpulung. Pentru omul sãrac, cãruia acest preot i-a îmbunãtãþit viaþa, pãrintele Pãuleþ este personificarea samariteanului milostiv.

Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI nr. 7/2004

11

SOCIAL

Flagelul traficului de fiinþe umane

Dragi Colegi, Cu siguranþã cã v-a ajuns la ureche amploarea pe care a luat-o flagelul “traficul de fiinþe umane”. În faþa acestui fenomen, nimeni ºi, cu atât mai puþin Biserica, nu poate rãmâne indiferent.

Sunt fiii ºi fiicele lui Dumnezeu, sunt fraþii ºi surorile noastre.

Aºa cum se aratã într-un îndrumar pastoral elaborat de Patriarhia românã, “traficul de persoane este un pãcat grav, care atenteazã la integritatea chipului lui Dumnezeu în om.

Traficantul priveazã victima de darul divin al libertãþii deciziei, îi lezeazã demnitatea de persoanã, îi striveºte puterea de a raþiona ºi îi siluieºte voinþa, batjocorindu-i sentimentele. El îl uzurpã pe însuºi Dumnezeu Creatorul din sufletele oamenilor pe care îi vinde” (Prevenirea ºi combaterea traficului de fiinþe umane. Îndrumãtor pastoral – Patriarhia Românã Românã).).

Sfânta Scripturã vorbeºte despre pedepsirea gravã a furtului de persoane: “De se va afla cã cineva a furat pe vreunul din fraþii sãi, din fiii lui Israel ºi, fãcându-l rob, l-a vândut, sã fie omorât tâlharul acela ºi sã stârpeºti rãul” (Deut 24,7). Iar oamenii se rugau pentru ca fiii lor sã nu cadã pradã rãpitorilor: “ªi tot Israelul a strigat cãtre Dumnezeu ca sã nu lase pradã pe copiii lor uciderii ºi pe femeile lor rãpirii. ªi marele preot Ioachim, împreunã cu toþi preoþii, aduceau arderea de tot de fiecare zi ºi strigau cãtre Domnul. ªi Domnul a auzit glasul lor” (Iudita 4, 1115).

Pe de altã parte, în istoria femeii adultere faþã în faþã cu judecãtorii ºi lapidatorii ei, Cristos a dat o lecþie comunitãþii umane, în general, cu privire la tendinþa de a judeca ºi stigmatiza pe ceilalþi. Rolul comunitãþii în care se întorc victi mele traficului de persoane nu este de a judeca, ci de a sprijini ºi vindeca, urmând sfatul lui Cristos dat femeii pe care a îndemnat-o: “ De acum sã nu mai pãcãtuieºti”(In 8,3-11).

La nivel naþional ºi internaþional, Bisericile au luat atitudine, subliniind necesitatea unor acþiuni de prevenire ºi combatere a traficului de persoane la nivel de bazã, în parohie, în cartier, precum nevoia de asistenþã a persoanelor care i-au cãzut victimã ºi, spãºite, se întorc în sânul familiei naturale ºi al celei spirituale. In acest sens, existã programe derulate de organizaþii ºi instituþii care acþioneazã pe plan internaþional, naþional ºi comunitar, cum ar fi Organizaþia Internaþionalã pentru Migraþie (OIM), Confederaþia Caritas România, biroul Caritas Bucureºti în colaborare cu Caritas Ambrosiana - Milano, Patriarhia Ortodoxa Românã, organizaþia ecumenicã AIDRom etc. În comunitãþile parohiale, trebuie acþionat împotriva traficantului prin prevenirea potenþialelor victime. În bisericã, la

predicã ºi la catehezã, în ºcoli ºi ori de câte ori avem ocazia, trebuie sã vorbim despre acest flagel al sclaviei moderne. Sã deschidem ochii familiilor, pentru a fi atente cu copiii lor, sã-i educe, sã supravegheze comportamentul lor, sã nu-i lase în voia sorþii, sã le vorbeascã despre pericolele care-i pasc la tot pasul; sã nu se lase influenþaþi de nimeni ºi de nimic: nici de un orgoliu ameþitor ºi amãgitor cum cã fiica lor pleacã în Spania, în Italia sau în altã parte; nici de ispita banilor.

Sã deschidem ochii tinerelor ºi tinerilor, pentru a fi atenþi cu cine ºi despre ce discutã ºi pentru a nu se lãsa duºi în eroare: promisiunea unui loc de muncã în strãinãtate a însemnat pentru multe persoane vânzarea lor, sechestrarea ºi forþarea de a se prostitua, de a sãvârºi fapte imorale, prin uzul forþei, prin ameninþãri, molestare, teroare psihicã sau prin alte mijloace coercitive. În acest scop, Caritasul Diecezan de Bucureºti a trimis tuturor parohilor o scrisoare cu îndrumãri practice pentru cei care doresc sã plece la lucru în strãinãtate. Totodatã, recomandãm pe aceastã cale tuturor credincioºilor care doresc sã meargã la lucru peste graniþã ca, înainte de a face acest pas, sã se consulte cu parohul ºi sã-ºi ia toate mãsurile de precauþie, asigurându-se cã firma cu care pleacã are acte legale de înfiinþare, cã ºtiu adresa la care vor merge ºi ce vor avea de fãcut acolo. Sã nu se încreadã în cunoºtinþe ºi în promisiuni ºi, mai ales, sã nu dea din mânã paºaportul.

Consider cã transmiterea acestui mesaj este o datorie a noastrã ca preoþi ºi medici sufleteºti. Dacã doriþi sã cunoaºteþi mai multe despre acest flagel ºi aveþi nevoie de materiale, adresaþi-vã biroului Caritas din Arhidieceza noastrã.

Vã doresc mult succes în apostolat ºi multã sãnãtate.

Cu dragoste frãþeascã Pr irector Caritas Pr.. ALEXANDRU COBZARU, d director

Împreunã cu Sfânta Maria pe drumul vieþii de familie Am bucuria sã vã aduc la cunoºtinþã cã în parohia Sfânta Tereza din Bucureºti a luat fiinþã grupul Sfânta Fecioarã – Regina familiei , grup ce se doreºte a fi suport pentru femeile din parohie. Sub patronajul spiritual al Sfintei Fecioare, încercãm sã creãm evenimente care sã ofere un spaþiu fizic ºi afectiv tuturor femeilor care doresc sã se exprime în calitatea pe care o au de susþinãtoare a familiei ºi, nu în ultimul rând, în calitate de persoane umane care aspirã sã-ºi trãiascã cu demnitate identitatea dupã modelul pe care Sfânta Maria nu conteneºte sã ni-l ofere în mod gratuit. Fie ca Sfânta Fecioarã sã ne dea harul sã spunem întotdeauna „Fiat” !

Asistent social RIT A TUDOR RITA

12

nr. 7/2004

Începând cu data de 9 iunie 2004, comunitatea romano-catolicã din Mãtãsari, judeþul Gorj, a încetat sã mai celebreze Sfânta Liturghie într-un apartament care, în timpul sãptãmânii, devenea ºi cantinã pentru cei 150 de copii sãraci, hrãniþi cu ajutorul cãlugãriþelor din Congregaþia Surorile Caritãþii Sfântului Paul. S-a scris astfel, pe 9 iunie a.c., o nouã paginã din istoria Arhidiecezei de Bucureºti: consacrarea primei biserici romanocatolice din Mãtãsari, care îl are ca patron pe Fericitul Ieremia Valahul.

Comunitatea catolicã din localitatea gorjeanã este filiala parohiei Motru ºi numãrã 110 de suflete. Este o comunitate tânãrã, plinã de speranþã, majoritatea fiind copii ºi tineri. Chiar dacã pãrinþii lor sunt plecaþi la lucru în strãinãtate, viitorul comunitãþii din Motru este asigurat, pentru cã „pãrinþii se vor întoarce” spunea convingãtor pãrintele paroh Francisc Petruþ care este sufletul acestei comunitãþi. „Aceasta este casa lui Dumnezeu ºi poarta cerului.” Cu aceste cuvinte, scrise pe frontispiciul bisericii, ºi-a întâmpinat comunitatea din Mãtãsari episcopul consacrator ºi oaspeþii. Printre invitaþi ne numãram ºi noi, reporterii Actualitãþii Creºtine.

Deºi ne-am trezit cu noaptea în cap ca sã ajungem la Sfânta Liturghie, care începea la orele 11.30, era cât pe ce sã nu ajungem la timp, pentru cã am ales drumul cel mai bun, dar nu ºi cel mai scurt.

Episcopul consacrator a fost Monseniorul Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti, însoþit de 18 preoþi care au fost martori, împreunã cu credincioºii, la marele eveniment al deschiderii „unei noi porþi spre Cer”.

Sfântul Anton a poposit în Dobrogea Suntem încã sub impactul lãsat asupra noastrã de Marele fãcãtor de minuni, venit în pelerinaj ºi la Constanþa în perioada 5-7 iunie. La eveniment, anunþat prin mijloacele mass-media locale, a participat o mare mulþime de oameni care au þinut sã întâmpine sosirea relicvei chiar de la intrarea în oraº. În piaþa Ovidiu aºteptau alþi credincioºi care au primit, într-o atmosferã de reculegere, binecuvântarea pentru ei, familiile lor ºi pentru întregul oraº.

Constãnþenii cu credinþã, care au cunoscut ajutorul Sfântului Anton ºi care îi invocã continuu mijlocirea, au stat timp de douã zile ºi douã nopþi în preajma bazilicii ce poartã numele sfântului a cãrui relicvã a gãzduit-o, participând la Sfinte Liturghii ºi rugãciuni.

Duminicã seara s-a fãcut o procesiune cu relicva Sfântului Anton, pe malul mãrii, la care a participat ºi Arhiepiscopului Tomisului, ÎPS Teodosie, care, descoperindu-ºi capul, a sãrutat cu evlavie relicva Sfântului Anton, binecuvântând marea ºi pe toþi cei prezenþi. În procesiunea spre bazilicã, pe strãzile apropiate, credincioºii au primit binecuvântarea cu relicva, iar în timpul nopþii credincioºii au stat la coadã pentru a ajunge în faþa statuii cu relicva, pentru a-ºi spune pãsul ºi a-i vorbi direct Sfântului Anton.

CORESPONDENÞE

O nouã poartã spre Cer

Un nou altar al jertfei euharistice În aceiaºi zi, 9 iunie, la Târgu Jiu, în cadrul unei celebrãri euharistice solemne, Monseniorul Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti, a consacrat noul altar din marmurã albã al bisericii Sfântul Ioan de Capestrano, recent renovate.

Lucrãrile de extindere ale bisericii romano-catolice din Târgu Jiu au început în iulie 2000, pentru cã numãrul credincioºilor care participã la Sfintele Liturghii a crescut, în prezent lãcaºul de cult având o capelã lateralã, o sacristie ºi douã sãli de catehezã. Îl felicitãm pe pãrintele Petru Husariu pentru frumoasa realizare.

A.C.

Cu recunoºtinþã pentru prezenþa la Constanþa a relicvei Sfântului Anton îl rugãm pe Sfântul Minunilor: „Nu ne uita, fii cu noi, cu copiii, cu tinerii, cu familiile, cu noi toþi, ca împreunã sã avem pacea pe care ne-o inspirã exemplul tãu. Sã avem belºug în cele spirituale ºi materiale ºi astfel sã ne pregãtim sã ajungem alãturi de Dumnezeu pentru întreaga veºnicie”.

De Joia Verde, tot la Constanþa, cu cântãri euharistice, în reculegere ºi ordine deplinã, copii, tineri, mulþime de credincioºi, cãlugãri, cãlugãriþe ºi preoþi, l-au înconjurau pe Isus ºi l-au purtau cu evlavie în procesiune.

Mons. ªTEF AN GHENÞA ªTEFAN

nr. 7/2004

13

Monumentul Monseniorului Ghika

De curând, parohia Bucureºtii Noi a gãzduit un eveniment artistic de excepþie: expoziþia pictorului Teodor Rãducan dedicatã Mamei. Iatã un interesant “ecou”, intitulat :

PRIVIREA

Privim mereu împrejur ºi ne minunãm.

Cãutãm mereu sã descoperim frumuseþea ºi sã ne bucurãm de ea. Încercãm sã fixãm prin linie ºi culoare miracolul care ne înconjoarã.

Artistul Teodor Rãducan ne prezintã chipuri de oameni privind cu tandreþe. Pe lângã talentul ºi cultura sa, ne impresioneazã la Teodor Rãducan

14

nr. 7/2004

îmbogãþeºte viaþa civicã a unui oraº - un oraº cu prea puþine monumente – cum spunea în intervenþia sa, ambasadorul Dan Hãulicã, preºedinte de onoare al Asociaþiei Internaþionale a Criticilor de Artã. În aceeaºi searã a fost lansatã versiunea în limba românã a cãrþii “Memoria tãcerilor”, cea mai prestigioasã biografie a Monseniorului Ghika. Autoarea, Elisabeth de Miribel, ea însãºi o personalitate a lumii diplomatice ºi literare, secretarã a generalului De Gaulle, a scris aceastã carte în 1987, dupã ce peste memoria Monseniorului Ghika se aºternuse o relativã tãcere. Pledoarie a ideii de libertate, cititã ºi mai ales trãitã în “cheia” spiritualã a Monseniorului Ghika: libertatea de a alege preferinþele lui Dumnezeu, ºi, pe de altã parte, o meditaþie asupra sensului eºecului ºi al suferinþei, au fost douã linii de analizã a cãrþii, împãrtãºitã de un discipol al Monseniorului Ghika, scriitorul Andrei Brezianu. Concluzia sa, concentratã într-un gând al Monseniorului: “Toatã puterea trecutului izvorãºte din aceea cã a fost prezent ºi a voit sã fie viitor”, a fost cu atât mai impresionantã cu cât în asistenþã purtau ecoul acestor înþelesuri chiar discipoli ai Monseniorului, personalitãþi care l-au cunoscut, rude ale sale, descendenþi ai discipolilor sãi, printre care: Oana Seceleanu, Constantin Bãlãceanu-Stolnici, Barbu Brezianu, Yves Cernea, Viorica Gâscã, Emanuel Cosmovici. Sensurile martiriului sãu apostolatul concentrat în “liturghia aproapelui” ºi “teologia nevoilor”, opera sa literarã - sunt de o actualitate miraculoasã ºi aºteaptã sã fie “consumate” de noi, cei de azi, în primul rând de aceste generaþii actuale, chemate sã reconstruiascã societatea distrusã de anii totalitarismului comunist.

De aceea, privim spre “marele vagabond apostolic al secolului XX”, cum îl numea Pius al XI-lea , ca spre marele sfânt aducãtor de speranþã ºi de refacere umanã.

MARINA FFARA ARA

modestia cu care îºi disimuleazã meritele artistice excepþionale, premiile intrnaþionale, calitatea de membru al unor Academii de Arte din Italia ºi profesor de acuarelã la Roma.

Privind realitatea, artistul înþelege semnificaþia ei, sensul ei simbolic care o situeazã în lumea sacrului.

Teodor Rãducan are vocaþia colegialitãþii ºi a prieteniei. De fiecare datã cautã sã adune laolaltã mai mulþi artiºti care sunt în consonanþã cu el, conºtient de ecoul unui grup artistic legat prin aspiraþii.

Acum, el a reuºit sã ne adune din nou, pe cei care credem în frumuseþea realului, în miracolul figurii umane

TEODOR RADUCAN - Fereastra

Coincidenþa plinã de tâlc a douã comemorãri – 50 de ani de la moartea Monseniorului Vladimir Ghika, în închisoarea de la Jilava ºi 100 de ani de la naºterea sculptorului Gheorghe Anghel, a marcat inaugurarea monumentului Monseniorului Ghika în piaþa care de acum înainte îi poartã numele, din faþa bisericii Sacré Coeur.

Statuia în bronz, operã a sculptorului Gheorghe Anghel, a fost dezvelitã ºi binecuvântatã de arhiepiscopul de Bucureºti, Ioan Robu, în mijlocul unei asistenþe numeroase: personalitãþi ecleziastice – Nunþiul Apostolic, Jean-Claude Périsset, episcopul auxiliar, Cornel Damian, rectorul Institutului Sfânta Tereza, Vladimir Petercã, oficialitãþi civile ºi diplomatice, ambasadorul Franþei la Bucureºti, oameni de culturã, printre care scriitorii Barbu Brezianu, Ana Blandiana, Romulus Rusan, enoriaºi ai bisericii Sacré Coeur ºi ai altor parohii bucureºtene, catolici, greco-catolici, ortodocºi, cãlugãri ºi cãlugãriþe.

Parohul bisericii ºi postulatorul cauzei de beatificare a Monseniorului Ghika, pr. Ioan Ciobanu, a mulþumit tuturor celor care au fãcut posibile inaugurarea monumentului ºi apariþia în limba românã a cãrþii “Memoria Tãcerilor”, cea mai completã biografie a Monseniorului Ghika. Al doilea moment al celebrãrii: mulþumiri aduse M inisterului Culturii, Ambasadorului Franþei, autoritãþilor municipale, echipei de arhitecþi ºi constructori. Programul a cuprins ºi un moment poetic semnat de ambasadorul Ion Brad ºi intitulat “Prinþul leproºilor”, precum ºi un imn dedicat Monseniorului Vladimir Ghika, compus de pr. Eugen Budãu ºi interpretat de corul parohiei.

“Cãrturarul”: inaugurarea statuii realizate de acest artist al “esenþelor”, personalitate de mare rectitudine moralã, Gheorghe Anghel, este o celebrare a verticalitãþii, dar, în acelaºi timp, bucuria de a avea un monument care ne ajutã sã ne potrivim pasul, sã ne bucurãm de spiritualitatea care

înnobilate prin muncã ºi credinþã.

Dincolo de aceste exponate se aflã un sentiment ºi o nobilã semnificaþie.

ION TRUICÃ

Alexandru Cistelecan – „11 dialoguri (aproape teologice)“ Ed. Galaxia Gutenberg, 2003; 160 p.

Virgil Nemoianu – „Înþelepciunea calmã“ (Di@loguri în cyberspace cu Robert Lazu) Ed. Sapientia, Iaºi, 2002; 141 p.

Cu greu se putea gãsi un titlu mai inspirat pentru micuþa carte rezultatã din alãturarea dialogurilor purtate de Virgil Nemoianu – profesor la Catholic University of America din Washington DC, cu tânãrul Robert Lazu. Cele nouã dialoguri au continuitate ºi sunt gândite unitar, dezvãluind laturi mai puþin cunoscute (dar deloc surprinzãtoare) ale personalitãþii bine cunoscutului profesor american de origine românã.

Chestiuni tabu pentru unii intelectuali (post)moderni sunt abordate cu calm ºi seninãtate: evoluþia spiritualã, convingerile personale, asumarea credinþei creºtine, influenþa concepþiei umanist-creºtine în studiul comparativ al literaturii. Pe parcursul discuþiei sunt evocate personalitãþi culturale autohtone sau universale: membrii Cercului literar de la Sibiu, Cardinalul Hans Urs von Balthazar, numeroºi teologi importanþi din Apus ºi din Rãsãrit, Mircea Eliade, J. R. R. Tolkien ºi, deloc în ultimul rând, Ioan Paul al II-lea, pe care profesorul Nemoianu îl aminteºte cu nedisimulatã simpatie, subliniind rolul sãu excepþional în istoria contemporanã a Bisericii.

Am selectat douã dintre cuvintele profesorului pentru a ilustra înþelepciunea calmã. Opiniile specialistului în literaturã comparatã sunt obiective, tranºante ºi în rãspãr cu nefericitele tendinþe actuale: „[C]red cã interpretãrile politice ale unor texte literare sau teoretice ar trebui sã fie lãsate pe seama marxiºtilor, ca sã nu spunem a anchetatorilor de securitate. Exerciþii de acest fel mã indispun, mã agaseazã ºi-mi provoacã alergii“.

Rezumat într-o frazã, mesajul adresat de V. Nemoianu credincioºilor (post)moderni este acesta: „Contactul nostru (ca fiinþe limitate în timp, în spaþiu, în raþiune) cu Numinosul se exercitã mai presus de orice prin percepþia ºi prin emoþia ºi prin articularea mentalã (cognitivã) a strãlucirii estetice. Fãrã Frumos, Binele nu existã, fãrã Frumos, Adevãrul nu poate fi complet“.

Cele 11 dialoguri selectate de Alexandru Cistelecan în cartea sa au fost publicate iniþial în revista Vatra (care apare la Târgu Mureº). Autorul mãrturiseºte cã ele sunt urmarea unor „întâlniri memorabile“ ºi cã se simte „impresionat pânã la intimidare în faþa unor oameni care-ºi duc viaþa sub semnul prezenþei continue a lui Dumnezeu, fãrã sã facã din devoþiunea lor o retoricã“. Puse laolaltã, aceste interviuri se completeazã reciproc, alcãtuind o imagine reconfortantã, spectaculoasã ºi profund ecumenicã a credinþei ºi trãirii creºtine în lumea contemporanã. Au intrat în dialog cu redactorul-ºef adjunct al revistei Vatra: Gian Paolo Salvini – directorul revistei La Civiltà Cattolica; Pr. Peter-Hans Kolvenbach – Generalul Ordinului iezuit; Richard Èemuš – profesor de spiritualitate a Orientului creºtin la Institutul Pontifical Oriental din Roma ºi rector al Institutului „Russicum“; Michelina Tenace – profesor de teologie dogmaticã la Universitatea Gregorianã ºi la Institutul Pontifical Oriental; Pr. Tomáš Špidlík – profesor de teologie orientalã ºi de spiritualitate la Institutul Pontifical Oriental ºi la Universitatea Gregorianã; Pr. Marko Ivan Rupnik – teolog ºi pictor, profesor de spiritualitate orientalã la Institutul Pontifical Oriental ºi la Universitatea Gregorianã; Jakov Jukiæ – redactor-ºef adjunct al revistei Biserica în lume, profesor de istoria religiilor la Institutul teologic ºi catehetic din Split; Olivier Gillet – doctor în filosofie ºi litere (istorie) cu teza „Biserica ortodoxã ºi statul comunist român (1948-1989)“, cercetãtor la Institutul de Studiu al Religiilor ºi al Laicitãþii de pe lângã Universitatea Liberã din Bruxelles; ÎPSS Nicolae Corneanu – Mitropolitul Ortodox al Banatului; ÎPSS Lucian Mureºan – Mitropolitul Bisericii Române Unite Greco-Catolice; Mons. Cosmo Francesco Ruppi – Arhiepiscop de Lecce.

Pagina realizata de ANA-MARIA BOTNARU nr. 7/2004

15

LECTURI

Arta dialogului

UNIVERSUL CREDINÞEI

„….Sã nu vã fie teamã sau ruºine sã spuneþi: eu cred în Cristos!…”

Drumul de credinþã al fiecãruia dintre noi este marcat de evenimente deosebite care ajutã credinþa sã se maturizeze ºi sã se desãvârºeascã; acestea sunt sacramentele care vin sã facã rodnicã sãmânþa sãditã în sufletul omului la Botez.

Mirul este sacramentul prin care cel botezat devine membru deplin al poporului lui Dumnezeu, trebuind sã trãiascã aceastã nouã stare prin participarea activã la misiunea întregii Biserici.

19 iunie 2004. Orele 10,30. În biserica romano-catolicã Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul din cartierul Bãneasa a fost conferit sacramentul Mirului unui numãr de 40 de copii ºi tineri. ªi pentru cã primirea sacramentului maturitãþii creºtine este un eveniment unic în viaþã, candidaþii au luat în serios pregãtirea premergãtoare ºi timp de cinci luni au participat la orele de catehezã dedicate acestui moment.

Au mai fost ºi în anii anteriori copii ºi tineri din parohie care au primit Mirul, însã situaþia era alta. Pregãtirea o fãceau cu pãrintele paroh, dar în ziua evenimentului trebuiau sã meargã în altã comunitate, de obicei la Catedrala Sfântul Iosif, pentru cã în Bãneasa nu era bisericã. Anul acesta bucuria candidaþilor a fost deplinã: au putut sã primeascã sacramentul Mirului la ei acasã. În predica sa, Episcopul Auxiliar de Bucureºti, Monseniorul Cornel Damian, a vorbit despre semnificaþia Mirului, fãcând o paralelã între evenimentul de acum doi ani ºi conferirea acestui sacrament: „Acum doi ani, prin consacrare, prin invocarea Duhului Sfânt, aceastã bisericã a devenit locul prezenþei lui Dumnezeu. La fel, Duhul Sfânt se dãruieºte pentru a face din voi loc al prezenþei divine, martori ai Evangheliei lui Cristos în societatea de astãzi. Gestul prin care se întâmplã acest lucru este unul simplu, o simplã ungere însoþitã de o

rugãciune, dar semnificaþia este profundã. Rodul acestui gest vã va ajuta sã nu vã fie niciodatã ruºine sau teamã sã spuneþi: eu cred în Cristos!”.

Emoþii, dorinþa de schimbare în mai bine, hotãrârea unei mãrturisiri mature a credinþei – acestea sunt doar câteva din trãirile celor care abia au primit pecetea Duhului Sfânt. Câþiva dintre ei au mãrturisit starea lor de spirit: „Primirea Sfântului Mir este pentru mine un moment de renaºtere spiritualã ºi îmi aduce mare bucurie în suflet. Este o mare bucurie pentru toþi cei din parohie. Sunt mulþumitã cã ne-am pregãtit cum se cuvine pentru ca Duhul Sfânt sã reverse asupra noastrã darurile sale!”

(Ana Maria, 18 ani). „Sãrbãtoarea Mirului este cu adevãrat o mare bucurie, pentru cã Duhul Sfânt ne înzestreazã cu darurile Sale. ªi pentru cã este o ceremonie atât de frumoasã, astãzi este ºi sãrbãtoarea întregii comunitãþi!” (Alexandra, 12 ani) „Astãzi Duhul Sfânt a coborât în sufletele noastre, oferindu-ne cele ºapte daruri ale sale. Toþi se bucurã alãturi de noi ºi pentru noi. Vom fi cu toþii mai bogaþi în credinþã ºi în iubire. Vom fi mai curaþi ºi mai aproape de Dumnezeu. Trebuie sã folosim aceste minunate daruri în viaþa ºi în activitãþile noastre pentru a arãta lumii chipul adevãratului creºtin” ( Radu, 14 ani ). „Sfântul Mir este pentru mine sacramentul prin care Dumnezeu îmi face cadou darurile de care eu am nevoie în viaþã. Acest sacrament îl primim o singurã datã, dar este activ toatã viaþa. Ce cadou minunat! Toþi din familia mea au trãit alãturi de mine, cu entuziasm, plini de fericire, fiecare pas ºi fiecare noutate pe care eu le-o povesteam dupã orele de pregãtire. A fost sãrbãtoare ºi bucurie pentru toþi” (Smãrãndiþa, 11 ani).

CRISTINA ªOICAN

Pe 20 iunie 2004, în cadrul Liturghiei de la ora 9.00, parohul bisericii Adormirea Maicii Domnului, din cartierul Drumul Taberei, a binecuvântat pe cei aproape o sutã de copii ºi pe moderatorii lor, cu ocazia deschiderii programului Varã împreunã. Timp de aproape douã sãptãmâni, copiii vor viziona, zi de zi, act dupã act, piesa de teatru Povestea lui Momo, vor medita texte din Sfânta Scripturã, se vor ruga, vor cânta, vor petrece zilnic patru ore împreunã aprofundând tema: Trãiþi-vã timpul împreunã cu adevãraþii prieteni care vã învaþã de bine.

Atât la Liturghie, cât ºi de-a lungul zilelor de desfãºurare, pr. Dominic Hârja ºi-a exprimat bucuria pentru tinerii moderatori care îºi jertfesc din timpul lor ºi cu mult entuziasm se ocupã de formarea acestor copii. Dupã cum spunea ºi pãrintele, în puþine parohii mai gãseºti astfel de tineri generoºi care sã conducã, timp de douã sãptãmâni, o astfel de activitate deloc uºoarã.

SONIA BACRUBAN

Varã împreunã

16

nr. 7/2004

(Gen 22,1-19)

„Abraham, atunci când a fost pus la încercare, datoritã credinþei l-a oferit pe Isaac, deºi oferea unicul sãu fiu, el, care primise fãgãduinþele ºi cãruia i s-a spus: «Prin Isaac vei avea moºtenitori cu numele tãu!»

(Evr 11,17-18).

se aflã aici la apogeul sãu. Mai târziu, Sfinþii Pãrinþii vor vedea în sacrificiul lui Isaac patima lui Isus, Fiul unic al lui Dumnezeu.

Sã citim cu luare aminte textul biblic, pentru cã el conþine toatã încordarea posibilã unei asemenea încercãri la care Abraham fusese supus. „S-a sculat Abraham în zorii zilei ºi a Întreg Vechiul Testament este brãzdat de la un capãt la pus samarul pe asinul sãu ºi a luat ºi doi robi ºi pe Isaac, fiul celãlalt de jertfele plãcut mirositoare, care se ridicau sãu, a spart lemne pentru arderea de tot ºi a pornit ºi a venit neîncetat spre cer. De la dreptul Abel, cel care a adus lui la locul pe care i l-a arãtat Dumnezeu. Iar a treia zi, Abraham Dumnezeu ”o jertfã de mare preþ”, pânã la bãtrânul Zaharia, ridicându-ºi ochii, a vãzut locul de departe. A spus Abraham care slujea Domnului în cãtre oamenii sãi: Rãmâneþi Templul lui Dumnezeu ºi care aici lângã asin, iar eu ºi copilul avea sã devinã tatãl lui meu vom merge pânã acolo ºi Ioan Botezãtorul, a adus ne vom închina, apoi ne vom încontinuu jertfe, adicã ardere întrece înapoi la voi! A luat de tot, de pe altarul sfânt de Abraham lemnele pentru jertfã la Ierusalim. Biblia ne ºi le-a pus în cârcã fiului sãu ºi vorbeºte despre sacrificiul lui a luat în mâna sa focul ºi cuþitul Abraham, atunci când a voit ºi au pornit amândoi sã-l jertfeascã pe fiul sãu împreunã. Atunci Isaac a Isaac. Tradiþia evreiascã ne deschis gura cãtre Abraham, vorbeºte mai degrabã despre tatãl sãu, ºi a zis: Tatã! Iar el i ascultarea lui Abraham. Este rãspuns: Da, fiul meu! Apoi a un lucru extraordinar sã spus Isaac: Vãd focul ºi vedem cum Abraham ºtie sã lemnele, dar unde este oaia renunþe la unicul sãu fiu, pentru jertfã. A rãspuns Isaac, în care îºi pusese toate Abraham: Copilul meu, speranþele sale. Cuvântul lui Dumnezeu va avea grijã de Dumnezeu însã este mai oaia pentru jertfã! ªi au mers puternic ºi mai plin de viaþã: înainte amândoi. ”Ia pe fiul tãu, pe singurul tãu A ajuns la locul pe care i fiu, acela pe care îl iubeºti l-a arãtat Dumnezeu; Abraham mult, pe Isaac, ºi du-te în a clãdit un jertfelnic ºi a aºezat þinutul Moria ºi adu-l acolo lemnele. Apoi a legat pe Isaac, jertfã, ardere de tot, pe unul fiul sãu, l-a pus pe jertfelnic, din munþii pe care þi-l voi arata deasupra lemnelor. Apoi Eu!” Dumnezeu cere de la Abraham ºi-a întins mâna ºi a Sacrificiul lui Isaac, Abraham un gest de totalã apucat cuþitul ca sã înjunghie pe Galeria Palatina, (Palatul Pitti), Florenþa ascultare, sã jertfeascã pe fiul sãu. Atunci îngerul singurul sãu fiu. Acest lucru Domnului a strigat cãtre el din însemna un gest de încredere fãrã margini în Dumnezeu. cer ºi i-a zis: Abrahame! Abrahame! El a rãspuns: Pe de altã parte, este prima oarã când Dumnezeu cere Iatã-mã! ªi a grãit: Nu întinde mâna ta asupra copilului ºi nu-i expres jertfirea unui copil. Ea contrazice însãºi chemarea face nici un rãu! Cãci acum ºtiu cã te temi de Dumnezeu ºi la viaþã din partea lui Dumnezeu. Astfel de sacrificii umane n-ai cruþat, pentru mine, pe fiul tãu, pe singurul tãu fiu! se aduceau numai la sanctuarele cananee, religia lui Atunci Abraham, ridicându-ºi ochii cãtre cer s-a uitat ºi Abraham, religia în Dumnezeul eliberator ºi atotputernic, iatã în spatele sãu un berbec, care se prinsese cu coarnele interzicea categoric sacrificiile umane. La Ierusalim, în valea într-o leasã de mãrãcini. S-a dus Abraham ºi a luat berbecul Hinnon-ului, sau valea Gehenei, erau arºi copii în cinstea ºi l-a adus ardere de tot, în locul fiului sãu!” (Gen 22,2-13). zeului Moloch. Biblia a condamnat întotdeauna astfel de Nu ºtim ce sã admirãm mai mult, vioiciunea povestirii, în practici, pe care le considera înjositoare. Ideea care elementele de bucurie se încolãcesc cu cele de aºteptare fundamentalã, care stã la baza aceastei scene, era obiceiul ºi încordare sau calmul lui Abraham în faþa unei hotãrâri legat de primii nãscuþi la israeliþi, în sensul cã ei nu erau importante de viaþã. Aceastã relatare biblicã este importantã niciodatã sacrificaþi, ci rãscumpãraþi de la Domnul. Textul ºi pentru faptul cã tradiþia evreiascã localizeazã muntele Moria nostru biblic este ºi un atac indirect faþã de aceastã practicã în locul unde se va ridica mult mai târziu Templul de la inumanã. În plus, textul constituie ºi o lecþie spiritualã Ierusalim. deosebitã, exemplul de ascultare ºi credinþã al lui Abraham Mons. VLADIMIR PETERCà Rectorul Institutului Catolic Sfânta TTereza ereza nr. 7/2004

17

OAMENI AI CREDINÞEI

Un altar altar,, plãcut lui Dumnezeu ºi azi

ªTIRI

Pagini realizate de EUSEBIU PÎRÞAC

CONST ANÞA NEWS CONSTANÞA

Sã zburãm mai sus

Având ca punct de pornire acest motto, surorile congregaþiei Sfântul Iosif din Cuneo , care activeazã în Constanþa, împreunã cu un grup de 14 animatori, au organizat anul acesta pentru a opta oarã consecutiv campusul vara împreunã pentru un grup de 100 de copii din parohia Oituz (Constanþa). Timp de douã sãptãmâni, 15 iunie – 2 iulie, copiii au petrecut timpul împreunã cu animatori care au organizat pentru ei diferite activitãþi formative: ateliere de picturã, dans, teatru, sport, lucru manual; excursii prin împrejurimi, vizionare de filme educative, etc. Toate aceste momente s-au încheiat zilnic cu Sfânta Liturghie celebratã în biserica parohialã în fiecare searã la orele 20.00 de cãtre pãrintele paroh Petru Mihãicã, la care au participat ºi pãrinþii copiilor.

Bine aþi venit în mijlocul nostru

Sâmbãtã, 26 iunie, comunitatea salezienilor din Constanþa a trãit un moment deosebit împreunã cu credincioºi catolici din parohie. La orele 10.30, în biserica parohialã a avut loc hirotonirea tânãrului Alois Farcaº, originar din judeþul Neamþ, localitatea Teþcani, de cãtre Arhiepiscopul de Bucureºti, dr. Ioan Robu.

Tânãrul Alois va activa în comunitatea salezienilor constãnþeni. În aceeaºi zi la amiazã, la centrul salezian, Arhiepiscopul Ioan Robu, însoþit de preoþi, credincioºi ºi autoritãþi locale a binecuvântat douã noi clãdiri sociale: casa Mama Margareta, dupã numele mamei lui don Bosco (casã care este un centru de zi pentru primirea copiilor, unde primesc o masã caldã ºi au la dispoziþia lor un cabinet medical ºi unul psihologic) ºi o altã clãdire compusã din sala de festivitãþi ºi un atelier de croitorie, unde vor lucra tineri defavorizaþi. Centrul don Bosco din Constanþa mai cuprinde: douã module familiale pentru fete ºi bãieþi cu câte patru locuri fiecare, oratoriul destinat recreãrii ºi jocului copiilor, douã laboratoare de informaticã dotate cu echipament performant ºi capela unde se celebreazã în fiecare searã la orele 18.00 Sfânta Liturghie.

A consemnat Pr VORSCHI Pr.. GILBERT SEBASTIAN IA IAVORSCHI

La mare ºi la bisericã

La începutul lunii mai, s-a deschis sezonul estival pe litoralul Mãrii Negre. În curând, paºii multora dintre dumneavoastrã se vor îndrepta cãtre litoralul nostru, de la Nãvodari pânã la Vama Veche, pentru o bine meritatã ºi odihnitoare vacanþã.

Vã amintim programul sfintelor liturghii în zilele de duminicã ºi în cursul sãptãmânii, pentru a putea participa la celebrãrile euharistice ºi în timpul vacanþei.

TECHIRGHIOL TECHIRGHIOL: în fiecare duminicã dupã-amiazã la ora 14.30. Capela va fi deschisã începând cu prima duminicã din iulie, pânã a treia duminicã din septembrie.

CONST ANÞA : Parohia Sfântul Anton CONSTANÞA de Padova, str. Nicolae Titulescu, nr. 11, - 900.735; Tel/fax :0241.614549 - de luni pânã sâmbãtã : dimineaþa, la ora 8.00 ºi dupã-amiaza, la ora 18.00 - duminica ºi sãrbãtori: dimineaþa, la ora 9.00, 10.30 ºi 12.00 ºi dupãamiaza la ora 18.00.

ie Ploa ar h e d

La Giurgiu

Sâmbãtã 12 iunie, Comunitatea romano-catolicã din Giurgiu a trãit un eveniment important în viaþa de credinþã a oricãrei comunitãþi: conferirea Sacramentului Confirmaþiunii. La sãrbãtoare au venit preoþi ºi credincioºi din celelalte parohii ale Arhidiecezei de Bucureºti, iar Episcopul Auxiliar de Bucureºti, Cornel Damian, a prezidat celebrarea ºi a conferit Sacramentul Confirmaþiunii celor 17 tineri.

18

În Drumul TTaberei aberei

NÃ VODARI NÃVODARI Parohia Fericitul Ieremia Valahul, str.

Constanþa, nr. 23; Tel:0241.762607 Biserica este situatã la 4 km. de tabãra de copii Nãvodari, aproape de centrul oraºului.

- de luni pânã sâmbãtã : ora 18.00 - duminica ºi sãrbãtori : dimineaþa, ora 10.30 ºi dupã-amiaza la ora 18.00.

MANGALIA MANGALIA:: Parohia Sfântul Andrei, str. Libertãþii, nr 2, Tel/fax: 0241.759377 - de luni pânã sâmbãtã: ora 18.00 - duminica ºi sãrbãtori: dimineaþa, ora 10.30 ºi dupã-amiaza, ora 18.00.

Deºi ploioasã, ziua de 6 iunie a fost deosebit de frumoasã pentru 23 de copii din parohia Adormirea Maicii Domnului, care l-au primit pentru prima datã pe Isus Euharisticul. Timp de aproape un an, duminicã de duminicã, copiii s-au pregãtit pentru acest eveniment, ajutaþi fiind de sora Gabriela ºi Izabela. În acea duminicã, la ora 9.00, biserica din cartierul Drumul Taberei a devenit neîncãpãtoare, rãsunând în cântece de bucurie ale corului de copii, însoþit de chitariºti. În predicã, pãrintele paroh Dominic Hârja a reamintit importanþa sacramentului Spovezii ºi Împãrtãºaniei în viaþa de zi cu zi. Pe un ton trist, pãrintele a prezentat tabloul societãþii actuale, în care numãrul copiilor s-a înjumãtãþit, iar mare parte din familii nu-ºi încurajeazã copiii sã meargã la Bisericã. Dar mare a fost bucuria celor 23 de copii care au rãspuns îndemnului lui Isus: „Lãsaþi pe copii sã vinã la mine”.

IRINA BIDON

nr. 7/2004

Procesiunea de TTrupul rupul ºi Sângele Domnului

Duminicã, 13 iunie 2004, pe bulevardele Bucureºtiului s-a desfãºurat un eveniment de credinþã pentru toþi bucureºtenii, Procesiunea de Trupul ºi Sângele Domnului. O mulþime de credincioºi au umplut spaþiul din faþa Bisericii italiene, cu mai bine de o orã înainte de începerea procesiunii. La ora 16.00, împreunã cu Arhiepiscopul Ioan Robu ºi Episcopul Auxiliar Cornel Damian, cei prezenþi au pornit, cu Preasfântul Sacrament, spre Catedrala Sfântul Iosif. Procesiunea a fost un moment important nu numai pentru cei care au participat direct, dar ºi pentru cei care, fie din balcoane, fie din ºirurile de maºini staþionate, au luat parte câteva momente la aceastã celebrare. Fiecare ºi-a adus adoraþia sa, deºi cei mai mulþi, printr-un semn, atât de des vãzut la trecãtorii din Bucureºti, al crucii. In catedralã, celebrarea Sfântei Liturghii, a fost prezidatã de Arhiepiscopul B.N. Ioan Robu, la care a concelebrat Episcopul Auxiliar, Cornel Damian ºi un mare numãr de preoþi ºi credincioºi.(B.N. B.N.)

Religia ºi Cultura dupã Modernitate

În perioada 9-10 iunie 2004, la Sinaia, s-a desfãºurat conferinþa internaþionalã Religia ºi Cultura dupã Modernitate. Evenimentul a fost organizat de cãtre Institutul Teologic Romano - Catolic Sfânta Tereza din Bucureºti ºi Council for Research in Values and Philosophi din Washington. La conferinþã au participat: Arhiepiscop Dr. Ioan Robu, Pr. rector Vladimir Petercã, George F. McLean, Pr. Vili Dancã, Hu Yeping, Alexander Baumgarten, Alexandru Surdu, Hristina Ambareva, Robert Lazu, Anton Carpinschi, Bogdana Todorova, Cafer Yaran, Sandu Frunzã, Olga Andreeva, Mihaela Frunzã, Eugene Sensenig-Dabbous, Magdalena Dumitra. Câteva din temele dezbãtute au fost: Revelaþie ºi Revelaþii; Augustin ºi Descartes în Lumina Divinã; Cult, Culturã ºi Memorie; Valori Culturale în Tanziþie; Religia ºi Filosofia în timpurile noastre; Pluralismul religios ºi multiculturalitate.

Un gând de vacanþã

În timp ce mulþi tineri sunt în examene, pentru alþii a început perioada de vacanþã de varã, un timp dedicat turismului ºi pelerinajelor, vacanþelor ºi odihnei. Dragi tineri, cu gândul ºi la cei dintre voi care încã sunteþi în examene, sper cã cei care aþi intrat în vacanþã veþi folosi ocaziile oferite de varã pentru a vã desãvârºi formarea umanã ºi spiritualã. Sper cã voi, dragi bolnavi, nu veþi duce lipsã de mângâierea ºi de sprijinul familiilor voastre. Iar pe voi, tineri cãsãtoriþi, vã îndemn ca în aceste luni de varã sã aprofundaþi misiunea voastrã în Bisericã ºi în societate. (Citat din cuvântul adresat pelerinilor în ziua de 23 iulie).

Papa IOAN PAUL al II-lea

Experienþe noi

În perioada 30 mai - 29 iunie 2004, ºapte eleve ºi un profesor îndrumãtor de la ªcoala Sanitarã Sfântul Iosif din Craiova participã la un stagiu de practicã la Clinica Universitarã din Graz-Austria. Aceastã experienþã este rezultatul obþinerii unui proiect de finanþare depus în luna februarie a anului trecut, la Centrul Naþional Leonardo Da Vinci din Bucureºti. În perioada 21 iunie – 16 iulie 2004, alte 15 eleve de la ªcoala Sanitarã Sfântul Iosif din Craiova vor face practicã în trei spitale din Germania: Spitalul Sfânta Ana, din Hadamar; spitalul Sfântul Vincenþiu din Limburg ºi în spitalul Evangelischen und Johanniter din Dierdorf.

Acest stagiu este rodul colaborãrii dintre spitale ºi Comitetul de întrajutorare K.F.M. Limburg , Miºcarea Muncitorilor Creºtini din Italia, Asociaþia San Nicolaus, parohia Toþi Sfinþii ºi ªcoala sanitarã din Craiova.

Centrul de Comunicaþii Sociale al Arhiepiscopiei Romano-catolice de Bucureºti mulþumeºte donatorilor:

Domnului Antonio Constanzo, reprezentantul comitetului de întrajutorare K.F.M. Limburg ºi al Miºcãrii Creºtine a Muncitorilor din Italia; Surorilor Doctrinei Creºtine, Surorilor Franciscane Misionare de Assisi, Pãrintelui Anton Roca ºi Parohiilor: Sfântul Iosif, Cioplea, Bãrãþia, Sacré-Coeur, Sfânta Elena , Popeºti-Leordeni, Râmnicu Vâlcea, Târgoviºte, Câmpulung Muscel, Curtea de Argeº, Târgu Jiu pentru colectele donate cu ocazia Zilei Mondiale a Comunicaþiilor Sociale.

Centrul de Comunicaþii Sociale al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti Pr. Francisc Ungureanu, Pr. Liviu Bãlãºcuþi, Anca Mãrtinaº, Cristina ªoican, Eusebiu Pîrþac Redactor coordonator Actualitatea Creºtinã: Marina Fara Serviciu fotografic ºi realizare coperþi: Adriana Rãcãºan Consultant: Veronica Zybaczynski Tehnoredactare: Mircea Rãºchitor Corectori: Roberta Nãstase, Pr. Cazimir Budãu Redacþia ºi administraþia: str. G-ral Berthelot 19, 010164, Bucureºti, Sectorul 1, Tel. 021/313 34 65 E-mail:actualitateacrestina@arcb.ro, www.arcb.ro Tipar: Tipografia Everest 2001 S.R.L. Bucureºti, Tel./fax: 021/255 11 18 Dir. Tehnic: Dan Abraham Abonamente: 120 000 lei/6 luni, 240 000 lei/1 an la Librãria Sfântul Iosif: str. G-ral Berthelot 19, 010164 Bucureºti, Sectorul 1, pentru Petres Tereza ISSN 1221-7700

nr. 7/2004

19

„Fiul tunetului” Iacob cel Mare este fiul lui Zebedeu ºi al Salomeii, fratele mai mare al evanghelistului Ioan. Cei doi fraþi se aflau pe malul lacului Genezaret, când Isus „i-a chemat”. Rãspunsul lor a fost prompt: „Iar ei, lãsând barca ºi pe tatãl lor, l-au urmat” pe Isus.

Din acest amãnunt se vede caracterul lor energic ºi înfocat, motiv pentru care Isus i-a numit pe cei doi fraþi „fiii tunetului”.

Comportarea lor de mai târziu avea sã confirme aceastã caracterizare, cel puþin în douã ipostaze: prima datã cu prilejul purtãrii neprietenoase a samaritenilor: „Doamne, au spus într-un glas Iacob ºi Ioan, nu e cazul sã cerem de la Dumnezeu foc din cer care sã-i distrugã?”. „Fiul Omului nu a venit sã ucidã sufletele, dar sã le mântuiascã”, a rãspuns cu blândeþe Isus. Mai târziu, în timpul celei din urmã cãlãtorii spre Ierusalim, amândoi fraþii ºi-au exprimat dorinþa de a sta unul la dreapta ºi unul la stânga lui Isus în Împãrãþia sa. Acest episod din Evanghelia dupã Marcu este povestit în mod diferit de Matei, unde mama lor este aceea care cere Mântuitorului acest lucru. În amândouã împrejurãrile au dat dovadã de faptul cã nu înþeleseserã spiritul de iubire ºi umilinþã al Învãþãtorului, dar s-au arãtat hotãrâþi când s-a pus problema de a se avânta în luptã. La întrebarea lui Isus: „Puteþi voi sã beþi paharul meu?”, Iacob este primul care rãspunde: „Putem!”. Tot el este primul dintre apostoli care moare ca martir.

Era în anul 42, când Irod Agrippa „a început sã prigoneascã pe unii membri ai bisericii; a fãcut sã fie ucis cu sabia Iacob, fratele lui Ioan, ºi, vãzând cã acest lucru este pe placul iudeilor, a dat ordin sã fie arestat ºi Petru”.

Tradiþia neotestamentarã îl considerã pe sfântul Iacob ca fãcând parte din cercul restrâns al discipolilor lui Cristos pentru cã face parte din grupul celor trei apostoli care au asistat la schimbarea la faþã a Mântuitorului ºi care au fost chemaþi sã vegheze în grãdina Ghetsemani înainte de a fi prins Cristos. În Istoria Bisericii a lui Eusebiu din Cesareea (secolul IV) se povesteºte cã Iacob, înainte de a muri, a convertit un soldat care fãcea parte din plutonul ce îl însoþea la locul execuþiei ºi cã acesta a fost decapitat împreunã cu el.

Santiago de Compostela

SFÂNTUL LUNII

25 iulie - SFÂNTUL APOSTOL IACOB

Ce spune tradiþia?

Fãrã a furniza probe decisive, tradiþia susþine cã sfântul Iacob ar fi înmormântat la Compostela, în Spania. Existã ºi o legendã în aceastã privinþã. Se spune cã barca în care a fost aºezat corpul lui Iacob a fost împinsã de îngeri pânã în Spania.

Aici a fost înmormântat într-un loc necunoscut ºi aºa a rãmas secole de-a rândul, pânã când însuºi Sfântul Iacob i-a

20

nr. 7/2004

descoperit lui Carol cel Mare locul înmormântãrii sale, în Santiago. Un alt argument pe care îl aduce tradiþia în sprijinul acestei afirmaþii este rãspândirea cultului Sfântului Iacob în Spania ºi în þinuturile de culturã spaniolã sau numeroasele biserici, monumente ºi localitãþi dedicate lui sau care îi poartã numele, cum ar fi Santiago (Sfântul Iacob), ºi mai cu seamã vestitul loc de pelerinaj din nord-vestul Spaniei, Compostela. Pelerinajele de la Santiago de Compostela s-au dezvoltat cel mai mult în Evul Mediu. Iar mai târziu Spania va fi numitã „þara Sfântului Iacob”.

Iacob este considerat protectorul Spaniei mai ales în lupta cu maurii.

Sfântul Iacob în artã

Primele tablouri îl prezintã pe sfântul Iacob ca pe un om între douã vârste, cu barbã de culoare închisã; ele se gãsesc în mozaicurile capelei arhiepiscopale din Santiago ºi în Bazilica S. Vitale (Ravenna, secolul al VI-lea). Alãturi de Petru, Iacob este singurul apostol care pãstreazã un costum specific. În arta occidentalã, începând cu secolul al XII-lea, Iacob apare îmbrãcat ca un pelerin, cu pãlãrie cu boruri mari, baston, desagã ºi ploscã sau cochilie, în locuri precum: Santiago de Compostela (poate cea mai celebrã statuie), Portico de la Gloria din catedralã, în jurul anului 1188; statuia atrium din domul din Paderborn, în jurul anului 1250). Alte locuri unde apar reprezentãri ale sale sunt drumurile strãbãtute de pelerini spre Santiago (exemplu în acest sens, statuia în lemn a lui T. Riemenschneider, din 1509, Heidelberg; pictura lui Tiziano, din jurul anilor 1550, S. Leone în Venezia, pictura lui P.P. Rubens, din prima jumãtate a secolului al XVII-lea, de la Madrid). În Evul Mediu târziu, odatã cu cruciadele ºi în spiritul lor, au mai apãrut trei modalitãþi de reprezentare a sfântului Iacob: 1) Decapitarea Sfântului Iacob de cãtre soldaþii lui Irod Agripa; 2) Sfântul Iacob cãlare pe un cal alb punând pe fugã hoardele maurilor; 3) Protector al pelerinilor ºi ajutorul lor grabnic.

Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI