Actualitatea creştină, nr. 7/2006

Pãstorul Arhidiecezei CORNEL DAMIAN, Episcop Auxiliar

V–am numit prieteni...

Preotul, om al rugãciunii…

Vineri, 23 iunie, în sãrbãtoarea Preasfintei Inimi a lui Isus, am celebrat ºi Ziua Mondialã de Rugãciune pentru Sfinþirea Preoþilor. Pe 29 iunie, în catedrala Sfânta Fecioarã Maria, Reginã, din Iaºi, au fost consacraþi patru noi preoþi pentru Arhidieceza de Bucureºti. Aceste douã evenimente m-au determinat sã vã propun o scurtã reflecþie asupra „semnelor prin care ne-a fost dat Sacramentul Sfintei Preoþii” dupã cum se exprimã Sfântul Pãrinte Papa Benedict al XVI în predica de la Liturghia de sfinþire a Crismei, din Joia Sfântã, predicã þinutã în Bazilica San Pietro.

Ziua mondialã de rugãciune pentru sfinþirea preoþilor a fost instituitã de Papa Ioan Paul al II-lea în anul 1995 ºi vrea sã aminteascã slujitorilor altarului cã „oamenii doresc sã contemple în preot chipul lui Cristos”, a explicat Cardinalul Castrilón, prefectul Congregaþiei pentru cler, în scrisoarea pe care a trimis-o cu aceeaºi ocazie, în 2004. Anul acesta, Congregaþia pentru Cler a propus spre meditare omilia mai sus amintitã. „V–am numit prieteni”, cuvintele lui Isus din Evanghelia Sfântului Ioan (15,15), constituie tema aleasã pentru aceastã zi mondialã de rugãciune pentru sfinþirea preoþilor, cuvinte folosite ºi de Sfântul Pãrinte în omilia sa din Joia Mare. Cu aceastã ocazie, plecând de la „semnele prin care ne-a fost dat Sacramentul”, Papa a acordat o atenþie deosebitã gestului impunerii mâinilor „prin care El m-a luat în posesia Sa spunând: „Tu îmi aparþii Mie, tu eºti sub protecþia mâinilor Mele. Eºti sub protecþia inimii Mele. Eºti pãzit în palma mea ºi tocmai de aceea te afli în vastitatea iubirii Mele. Rãmâi în spaþiul mâinilor Mele ºi dã-mi-le pe ale tale”. Prin aceste cuvinte Suveranul Pontif a evidenþiat legãtura particularã care existã între Isus însuºi ºi preoþii sãi.

Un alt verset din Sfânta Scripturã, analizat de Sfântul Pãrinte, a fost: „Nu vã mai numesc slugi, ci prieteni”. „În aceste cuvinte se poate vedea instituirea Preoþiei, afirma Sfântul Pãrinte, Domnul ne face prietenii Sãi, ne încredinþeazã totul nouã; ni se încredinþeazã pe El însuºi, pentru ca noi sã putem vorbi cu al sãu Eu, in persona Christi capitis. Câtã încredere! El s-a încredinþat cu adevãrat în mâinile noastre”. Aceste cuvinte ale Papei subliniazã marea responsabilitate ce revine preotului. El trebuie sã fie, înainte de toate, un om al rugãciunii. În acest sens, Papa adreseazã un îndemn – avertisment: „În activismul ei frenetic, lumea îºi pierde adesea direcþia. Acþiunile ºi capacitãþile ei devin distructive dacã forþa rugãciunii eºueazã, cãci din aceastã forþã izvorãsc apele vieþii ce pot sã facã din pãmântul arid unul rodnic”. Sfântul Pãrinte a vorbit ºi despre obligaþia care revine preotului de a-ºi ancora întreaga viaþã în Dumnezeul adevãrat. „Lumea are nevoie de Dumnezeu, nu de un dumnezeu oarecare, ci de Dumnezeul lui Cristos, de Dumnezeu care s-a fãcut trup ºi sânge, care ne-a iubit pânã la moarte, care a înviat ºi a creat în sine un spaþiu pentru om. Acest Dumnezeu trebuie sã trãiascã în noi ºi noi în El.. Aceasta este chemarea noastrã sacerdotalã: numai aºa munca noastrã ca preoþi poate sã aducã roade”. „A fi preot, conclude Sfântul Pãrinte, înseamnã a deveni prieten al lui Isus Cristos, ºi aceasta tot mai mult în fiecare zi a existenþei noastre”. În toate diecezele din lume Ziua mondialã de rugãciune pentru sfinþirea preoþilor a fost caracterizatã de întâlniri ºi celebrãri care sã ajute clerul local sã mediteze la cuvintele Sfântului Pãrinte. Nici în Arhidieceza noastrã aceastã zi nu a trecut neobservatã. Am cerut preoþilor sã vorbeascã credincioºilor despre aceastã omilie ºi sã se roage pentru sfinþirea preoþilor. „Biserica are nevoie de preoþi valizi” „Rugaþi-vã totdeauna pentru preoþi, pânã când vor fi martori valizi ai iubirii lui Cristos”, cerea Sfântul Pãrinte, duminicã 25 iunie, celor 30 de mii de credincioºi prezenþi în Piaþa San Pietro pentru rugãciunea Angelus, amintindu-le cã Biserica a celebrat de curând: Preasfânta Inimã a lui Isus ºi Ziua Mondialã de Rugãciune pentru Sfinþirea Preoþilor. „În Inima lui Isus, a spus Sfântul Pãrinte, s-a manifestat, în mod sublim, iubirea lui Dumnezeu faþã de omenire. De aceea, cultul autentic al Preasfintei Inimi îºi pãstreazã validitatea ºi atrage în mod special sufletele însetate de milostivirea lui Dumnezeu, care gãsesc izvorul nesecat din care se poate scoate apa Vieþii, capabilã sã irige deºerturile sufletului ºi sã reînfloreascã speranþa”.

Cu aceleaºi cuvinte mã adresez ºi eu vouã, dragi fraþi ºi surori, sã vã rugaþi mereu pentru preoþi pentru ca sã fie adevãraþi martori ai iubirii lui Cristos.

1

2

Actualitate

Muzica în Catedralele lumii ALEXANDRU MOROªANU

„Muzica, la fel ca rugãciunea, coboarã din cer ºi trebuie sã se întoarcã în cer prin intermediul sufletelor noastre”.

Pe tot globul pãmântesc, de-a lungul anilor, fiecare þarã, fiecare naþiune ºi-a fixat niºte repere ale conºtiinþei naþionale, confesionale ºi artistice. În fiecare þarã gãsim repere arhitectonice, reprezentate prin diverse stiluri, variind în funcþie de perioada istoricã ºi de gradul de civilizaþie a naþiunii respective.

Un reper comun în toate zonele g e o g r a f i c e a l e Te r r e i s u n t catedralele, bisericile popoarelor respective. Indiferent de rit, de

prin servicii religioase festive ºi concerte propriu-zise. În nici o salã de concert nu apare atât de evident fenomenul muzical, cu o certã implicare spiritualã a interpretului, dar ºi a ascultãtorului, c a î n t r- o c a t e d r a l ã . A m b i a n þ a spiritualã în aceste spaþii este cea care ne dã reala dimensiune transcendentalã a muzicii.

Pentru a mã face mai bine înþeles, voi da câteva exemple: a devenit de notorietate valoarea

arhitecturã, aceste lãcaºuri devin puncte de referinþã ale culturii ºi spiritualitãþii unei naþiuni.

Un alt punct comun al catedralelor din întreaga lume este acela cã muzica este prezentã în viaþa lor, prezenþã care se manifestã

artisticã a concertelor în catedralele din Madrid, Barcelona, Köln, München, Freiburg, Paris, Viena, Bucureºti.

De-a lungul istoriei, nu puþine au fost situaþiile în care din cauza rãzboaielor, a diverselor intemperii,

a unor decizii politice sau din nu ºtiu ce cauze, existenþa acestor catedrale a devenit incertã; au fost ºi numeroase încercãri de a estompa adevãrata lor misiune ºi anume aceea de a fi leagãn spiritual ºi, implicit, artistic al acestor naþiuni.

De fiecare datã, raþiunea deciziilor care trebuiau luate a fost ca aceste monumente sã iasã ºi mai mult în evidenþã.

Bunul Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu, a fericit popoare întregi protejând aceste puncte de referinþã spiritualã ºi artisticã.

Aº vrea sã mã refer mai jos la o bijuterie arhitecturalã a dragului nostru Bucureºti. Mã socotesc fericit cã am avut ºansa sã îmi petrec o mare parte din viaþã (circa 20 de ani) în ambianþa spiritualã ºi muzicalã a Catedralei Sfântul Iosif. Aici, pe lângã stilul arhitectonic, Dumnezeu a fost nemãrginit de darnic ºi a hãrãzit acestei catedrale ºi o acusticã de excepþie. Cum era ºi normal, în acest loc se aflã ºi o orgã minunatã (conform specialiºtilor, un instrument deosebit din punct de vedere al calitãþii ºi al performanþei, având registre deosebite, trei manuale etc.)

De-a lungul anilor, nu a

Actualitate

existat artist român de renume care sã nu fi cântat, mãcar o datã, în aceastã catedralã. În acest sens, iaº aminti pe Elena Cernei, Emilia Petrescu, Martha Kesler, Valentin Te d o r i a n , P o m p e i H ã r ã º t e a n u , Alexandru ªumschi, Mariana Nicolesu, Vladimir Orlov, Iosif Conta, Mihai Constantinescu, corul Madrigal, dirijat de Marin Constantin ºi mulþi alþii.

Dupã 1990, ne-am bucurat împreunã cu întreaga naþiune, cã credinþa în Bunul Dumnezeu ºi bisericile nu mai sunt în pericol. Astfel, încrederea cea mai mare la români, conform tuturor sondajelor de opinie, este în Bisericã.

Dar viaþa noastrã începe sã fie din nou umbritã de diverse forme de persecuþie religioasã. Nu aº vrea sã creadã cineva cã exagerez.

Iatã trei exemple, unul mai clar ca altul. La ora aceasta, cel puþin la nivelul Bucureºtiului, se poate simþi o umbrã a Anticristului: fraþii noºtri (creºtini ortodocºi); care nici dupã 16 ani nu au reuºit sã înceapã construcþia acelei catedrale mult aºteptate;

fraþii noºtri (creºtini armeni): ceea ce s-a întâmplat acolo este, fãrã exagerare, un mãcel arhitectonic; ceea ce a început în proximitatea catedralei Sfântul Iosif.

Nu voi intra în amãnunte deoarece aceastã stare de lucruri ºocheazã ºi este criticatã de o lume întreagã; vreau doar sã spun cã sper ca mãcar în ceasul al treisprezecelea, edilii noºtri, pe care i-am ales cu mare entuziasm în 2004, sã îºi revinã din acest vis urât al

intereselor pur financiare ºi sã opreascã acest nou mãcel arhitectonic, fapt ce ar atenua prezumþia de prigoanã a creºtinilor. Nici n-aº vrea sã mã gândesc cum vor fi etichetaþi guvernanþii, dupã generaþii, membrii familiilor acelor doar trei persoane cu funcþii publice de decizie: Primarul General, Primarul de Sector ºi Ministrul Culturii.

Sã nu uitãm cã acest popor este credincios ºi poate p r e a r ã b d ã t o r, d a r c â n d lucrurile se leagã (vezi cele trei exemple de mai sus) situaþia credincioºilor devine generalã ºi nimic nu poate scuza acest lucru. Mai devreme sau mai târziu, toþi ne vom afla în faþa Celui care ne-a creat, ne iubeºte, ne poate ierta, dar nu cred ca o va face la infinit.

NU mi-aº dori niciodatã o funcþie în care, la sfârºit, sã fiu stigmatizat pentru totdeauna pentru cã nu am avut curajul sã spun: „Stop! Opriþivã! Treziþi-vã, câºtigaþi bani mai albi sau mai negri, dar nu distrugând lãcaºul în care oamenii au întâlnire cu Creatorul!

3

4

Anul pastoral

VVaa cc aa nn þþ ãã .. .. .. vv aa cc aa nn þþ ãã

Pr Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

Latinescul vacare are douã semnificaþii: a fi gol sau a rãmâne gol ºi a fi liber. Substantivul românesc vacanþã este un derivat al acestui cuvânt latin. Prin el este desemnatã condiþia celui care are timp, care este liber. În altã ordine de idei, termenul se referã la întreruperea muncii, pentru o perioadã prelungitã de timp, în vederea odihnei trupeºti ºi sufleteºti. Cel mai des el se referã la încheierea unui trimestru sau a anului ºcolar. Pentru lumea de astãzi vacanþa este strâns legatã de ideea de libertate. Sunt liber sã mã dedic propriului hobby, cititului, scrisului,cãlãtoriilor. Pe scurt, vacanþã înseamnã sã laºi deoparte ceea ce este obiºnuit, supus regulilor, unui program de ºcoalã, de muncã, pentru a organiza altfel timpul ºi activitãþile în vederea refacerii ºi reîmprospãtãrii energiilor.

Cât timp vacanþa reuºeste întremarea trupeascã ºi sufleteascã ea îºi atinge scopul. Însã asupra unei alte vacanþe vreau sã mã opresc. Una dureroasã. O lipsã gravã. Vacanþa conºtiinþelor. Ea lasã un gol (vacuus) trupesc ºi sufletesc. Mai mult, poate lãsa un vid care sã afecteze o comunitate, o societate, o naþiune. Vacanþa conºtiinþelor este baza nelegiuirii. Vandalismele provin din acest gol.

Cu ani în urmã am vizitat oraºul Ercolano care, alãturi de Pompei, a fost distrus de lava vulcanului Vezuviu. Un localnic ne spunea cã pe aici trec sute de mii de turiºti (oameni aflaþi în vacanþã) anual, poate milioane. Unii iau o piatrã, alþii o bucãþicã de mozaic, alþii o fãrâmã de frescã pictatã în urmã cu 2000 de ani. „Nu avem suficienþi supraveghetori”, spunea el cu durere în glas. Împotriva acestui vandalism lent, dar sigur, localnicii au sesizat autoritãþile. Un expert în artã a rãspuns cu ironie: „Îngropaþi totul ºi când oamenii vor avea o conºtiinþã mai maturã, va fi redescoperit, încã o datã, farmecul cetãþii”.

Aceastã povestire ne vorbeºte despre trei tipuri de conºtiinþã: a vandalismului, a ironiei ºi a celui care-ºi respectã istoria ºi valorile moºtenite. Vandalismul poate fi comparat cu migrarea lãcustelor.

Pe unde trec fac prãpãd. Acestei specii de devoratori (când o aplicãm la om) nu li se poate vorbi nici cere o conºtiinþã maturã. Ei au doar „stomac”, eventual „buzunar”, în care nu au loc pentru conºtiinþã. E inutil sã fii ironic cu omul-buzunar. Ironia, în astfel de cazuri, poate fi doar o aprobare tacitã a vandalzãrii. Vandalismul ºi ironia îºi dau mâna ori de câte ori au un interes ºi luptã mereu împotriva bunului simþ ºi a ceea ce este peren.

Amintirea acestui fapt o leg acum de situaþia de la Catedralã.

Roiuri de lãcuste se abat asupra Bucureºtiului istoric. Dupã ce s-au apucat de „devorat” Biserica armeanã, într-un algoritm aºa-zis întâmplãtor, traseul lor trece pe la Catedrala „Sfântul Iosif”, apoi pe la

biserica Creþulescu. Este vorba de o specie rarã de lãcuste. Devoreazã lãcaºuri de cult, anume acele spaþii sfinte ºi dragi credincioºilor, în care aceºtia, zi de zi, sau duminicã de duminicã, se reculeg, se roagã, ascultã Cuvântul lui Dumnezeu, participã la taina Euharistiei; locuri în care au fost botezaþi, miruiþi, spovediþi, consacraþi, hirotoniþi.

Ironia autoritãþilor se reduce de astã datã la o „monstruoasã tãcere”. În cazul de faþã somnul raþiunii naºte monºtri de oþel ºi beton, gatagata sã sfãrâme la prima zguduire a pãmântului bisericile alãturate.

Tãcerea este, de fapt, ascunderea unor acþiuni viclene ºi mârºave sãvârºite de unele autoritãþi aºa-zis competente. Cum altfel sã ne explicãm cã un om, expert în culturã, mare iubitor de artã, pe care îl vedem deseori la televiziune, a dat un aviz, în calitatea sa de ministru al culturii ºi cultelor, împotriva catedralei Sfântul Iosif. Nu-i asta ipocrizie crasã? Probabil cã degeaba eºti expert în artã dacã nu eºti expert în umanitate. Degeaba apreciezi arta dacã nu preþuieºti omul care o creazã, care o apãrã, care o iubeºte...

Ca ºi localnicii de la Ercolano, în calitate de credincioºi, dar ºi de persoane cu simþ civic, suntem profund rãscoliþi ºi îndureraþi de ceea ce se întâmplã. Vacanþa conºtiinþei autoritãþilor este teribilã. Aceste conºtiinþe stau sub umbrela peticitã a celor peste 25 de ilegalitãþi demascate de cãtre Inspectoratul de Stat în Construcþii. Dorm acolo somnul lin al blasfemiei. Dorm conºtiinþele oamenilor votaþi de noi ca sã ne reprezinte. Îi apãrã legea. Care lege? O lege croitã pe mãsura unui proiect faraonic, unor proiecte faraonice. De fapt, este vorba de un simulacru de lege. Fiind împotriva binelui comun, bine care priveºte în particular o instituþie, anume Biserica, fie catolicã, fie ortodoxã, fie armeanã, iar în general pe fiecare cetãþean, aceastã lege nu poate obliga; pur ºi simplu ea nu este lege ci trambulinã justificatoare de interese. De aceea, autorizaþia obþinutã este nulã. Unui simulacru de lege nu ai datoria sã te supui. Ea nu obligã în conºtiinþã. Pumnii aplicaþi de „bodyguards” (off!, off!) credincioºilor care se roagã pentru

Anul pastoral „salvarea Catedralei” în faþa ºantierului nu au fost decât o constrângere externã. Conºtiinþele nu pot fi constrânse de nimeni ºi de nimic. În conformitate cu natura lucrurilor, cu legile româneºti ºi europene care protejeazã monumentele istorice acel spaþiu este liber. Ilegalitatea este cu atât mai gorsolanã, cu cât ea atinge ceea ce poate avea mai sacru un om, legãtura sa cu Dumnezeu. „Deºteaptã-te române din somnul cel de moarte, în care te-adâncirã barbarii de tirani”. Tirania stã între noi. Ipocrizia ºi dorinþa de sporire megalomanicã a averilor, sau de înavuþire peste noapte a unor persoane înzestrate (chiar prin votul nostru) cu autoritate, a devenit ocazie de prigoanã ºi persecuþie pentru comunitatea catolicã din Bucureºti, dar ºi din restul României. Ne prigonesc cei pe care i-am votat. Acþionând viclean, tãcând, disculpându-se. Sperãm, însã, cã nesãbuinþa va fi înlãturatã de justiþia românã. O instituþie care sperãm nu a intrat în vacanþã. O instituþie care, sperãm, are minþi treze ºi conºtiinþe deschise cãtre adevãr. O instituþie în care oamenii cu vocaþie, cu virtutea prudenþei ºi onestitãþii ca stindard, sã scoatã adevãrul la luminã, dar ºi sã-l punã în practicã, stopând lucrãrile în ºantierul de lângã Catedralã.

Doar dupã stoparea lucrãrilor ºi anularea autorizaþiei, ca act reparator al nedreptãþii sãvârºite, vom putea avea o adevãratã vacanþã. Pânã atunci nicidecum. Autoritãþile, chiar ºi cele care au acþionat în mod eronat, sau cu reavoinþã, dupã repararea greºelii, vor putea lua ºi ele vacanþa cea bunã. Cu conºtiinþa cã au fãcut, în cele din urmã, un lucru bun. În plus, oamenii legii vor arãta cetãþeanului de rând, oropsit de atâtea nedreptãþi, cã justiþia slujind adevãrului ºi dreptãþii slujeºte cetãþeanului ºi nu intereselor meschine.

Profetul ?… cine este el ?… unde este el ?

Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

Duminica a XIV-a dpa

În zilele acelea, Duhul lui Dumnezeu a venit la mine… ºi l-am auzit pe Domnul care îmi vorbea: „Fiul omului, eu te trimit la fii lui Israel, la acest popor de rãzvrãtiþi care s-au rãsculat împotriva mea…” Le vei spune: „Aºa spune Domnul Dumnezeu!” Fie cã te vor asculta, fie cã nu te vor asculta, pentru cã sunt un neam de rãzvrãtiþi, sã ºtie cel puþin cã este un profet în mijlocul lor. (Ez 2,2-5) Acest text reprezintã doar o micã parte din relatarea chemãrii lui Ezechiel din primele capitole ale cãrþii sale. Dacã ne-am opri strict la fragmentul propus pentru aceastã duminicã, chemarea lui Dumnezeu ar putea pãrea foarte scurtã ºi severã. Situaþia pare sãi fie ostilã profetului. De aceea se naºte în mod firesc întrebarea: Este ea suficientã ca sã-l angajeze pe Ezechiel pentru mulþi ani de-aici înainte? Punându-ne astfel întrebarea am uita un detaliu fundamental: atunci când Dumnezeu trimite pe cineva în misiune, El îi dã întotdeauna ºi puterea necesarã de a o împlini. În ceea ce priveºte misiunea pe care o are de îndeplinit pe lângã primii deportaþi dintre fiii lui Israel, ea constã în a le spune acestor nefericiþi cã: 1. Dumnezeu nu stã departe de ei, închis în Templul de la Ierusalim, ci vine sã le fie alãturi în clipele lor de restriºte ; 2. ei îºi meritã pedeapsa datoratã duritãþii lor ºi nesupunerii faþã de Legea lui Dumnezeu ºi totuºi El nu-i pedepseºte la nesfârºit arãtându-se fidel faþã de Legãmântul sãu. Oricare ar fi atitudinea poporului, de ascultare sau de refuz, el trebuie sã ºtie cã existã un profet în Israel prin care Dumnezeu nu va înceta sã le vorbeascã. În zilele acelea, Isus a venit în patria sa ºi ucenicii l-au însoþit. În sâmbãta urmãtoare a început sã înveþe în sinagogã. Mulþimea de oameni care îl asculta, cuprinsã de uimire, spunea: „De unde îi vin lui toate acestea? Ce-i cu înþelepciunea care i-a fost datã ºi cu aceste mari minuni care se fac prin mâinile lui?”… ªi erau profund scandalizaþi din cauza lui. Isus le-a spus: „Un profet nu-i dispreþuit decât în locul natal, în familia ºi în propria lui casã”. ªi nu a putut face acolo nici o minune; a vindecat numai câþiva bolnavi… (Mc 6,1-6) Ceea ce sfântul Marcu relateazã în acest fragment reprezintã prima ºi ultima vizitã pe care Isus a fãcut-o la Nazaret dupã ce a fost botezat în râul Iordan ºi dupã ce ºi-a început activitatea publicã în Galilea. Isus trãieºte un profund sentiment de dezamãgire pentru cã tocmai concitadinii ºi rudele sale, deºi impresionaþi de înþelepciunea lui, manifestã rezerve faþã de el mergând pânã la a se scandaliza. N-au înþeles cã, odatã cu coborârea Duhului Sfânt asupra lui la botez, Isus a fost investit profet ºi mesia. ªi-n acest fragment evanghelic regãsim mai multe trãsãturi care îl apropie de textul din Ezechiel: 1. un popor incapabil sã discearnã în Isus plusul dat de prezenþa puternicã a Duhului Sfânt primit la botez în virtutea cãruia învaþã cu înþelepciune ºi sãvârºeºte minuni; 2. indiferent de atitudinea poporului Isus le predicã ºi concitadinilor sãi Evanghelia convertirii ºi a mântuirii dându-le astfel o ºansã de a se întâlni cu lucrarea lui Dumnezeu (vindecãrile sunt unul din semnele acestei lucrãri) ; 3. cei care i se deschid prin credinþã au parte de mântuirea lui Dumnezeu.

5

6

Universul Familiei

P ee ll ee rr ii nn aa jj .. .. ..

P MARINA FARA

Ceva despre aripi

Lumea ni se aºterne brãzdatã de drumuri care tind sã fie mereu mai confortabile ºi îmbietoare, dar care sunt destinate aripilor doar atunci când legile fizicii o impun. Descoperi însã cã poþi strãbate, înaripat, chiar ºi cele mai banale ºosele, în autocarul care te poartã spre sanctuar: eºti pelerin, trãieºti în mod practic condiþia filozoficã a oricãrui om, aceea de a fi trecãtor pe pãmânt, dar cu deosebirea cã îþi asumi aceastã trecere spre a o sfinþi. Priveºti spre Cel de sus, cu aripile credinþei, îl cauþi pe Dumnezeu ºi i te încredinþezi cu aripile rugãciunii.

Autocarul presarã pe kilometrii de drum rugãciuni ºi cântece sacre...ºi drumul e lung pânã la Cacica, sanctuarul Mariei din verdele Bucovinei, rupt parcã dintr-o dimineaþã de rai.

E pelerinajul familiilor, iar autocarul care te poartã pe ºosele devine casa pelerinã a unei adevãrate familii de familii. Ca familie, eºti martorã ºi protagonistã a sentimentului de comuniune, dar mai ales a acelui rar ºi minunat sentiment al harului încredinþat familiei de Creatorul vieþii. A aduce pe lume viaþa ºi a continua aceastã misiune extraordinarã prin educarea copiilor, pânã în momentul în care aripile independenþei lor sunt sigure, este un sentiment de o bogãþie încã neexploratã, dar explorabilã, cu adevãrat, sub privirile materne ale Mamei cereºti ºi contemplând perfecþiunea asceticã a Familiei din Nazaret, oglindã a iubirii desãvârºite din Sfânta Treime.

Copiii, în înþelepciunea lor care înseamnã puritate, încredinþare totalã...

... trec în prima linie a acestei armate supusã Sfintei Fecioare ºi se întrec sã conducã rugãciunea Rozariului...Când auzi glasurile lor, abia începute, pronunþând cuvintele rugãciunii din inima ta, te cuprinde o emoþie indescriptibilã...

Ce înseamnã pentru ei pelerinajul ? Sunt multe de spus. Rezumând în câteva cuvinte: o mare ºansã. ªansa de a ºti din timp, cã deasupra tuturor cãlãtoriilor existã una cu adevãrat neîntrecutã.

Ne eliberãm de povarã

Câtã distanþã, ce prãpastie desparte puritatea copiilor de povara zilnicã a pãcatelor noastre datorate, de cele mai multe ori, confuziei ºi stilurilor de viaþã impuse cãrora, astãzi, familiile le fac faþã din ce în ce mai greu! Comoditate, neglijenþã, influenþe de tot felul transformã slãbiciunile noastre în dezertãri sau chiar fapte mai grave...Nu am ºtiut sã respectãm întotdeauna ceea ce am învãþat de la începutul cãsniciei, ºi anume, cã toate poverile acestea venite din afarã trebuie abandonate atunci când treci pragul cãminului tãu, ca sã te reîntâlneºti cu cei dragi, dupã o zi de muncã...Ne lãsãm cuprinºi de neliniºtile ce bântuie în

afara oazei noastre de liniºte sfântã – „sanctuarul domestic” – ºi ne antrenãm, ca soþi, în dispute care pot deveni dramatice. Nu avem tãria sã renunþãm la vicii ºi le purtãm cu noi tocmai acolo unde avem ºansa sã fim altfel: în pacea cãminului. Uitãm cã pânã ce soarele apune, trebuie sã ne împãcãm...

Acestea ºi atâtea alte poveri le descãrcãm acum, cu cãinþã maximã, în celebrarea penitenþialã, cu care începe întâlnirea noastrã în sanctuarul de la Cacica.

Pelerinajul nostru este unul marian

Sfânta Fecioarã, cãreia i te încredinþezi, tu personal, tu ca familie, tu – familie de familii, te ajutã sã-þi descoperi locul ºi misiunea personalã în cadrul propriei tale familii ºi în diferitele momente ºi situaþii de viaþã pe care le traverseazã familia: descoperi cã aici, în acest spaþiu – numit nu fãrã o dramaticã speranþã, „celula de bazã a societãþii” - misiunea ta este de a te sfinþi, în mod personal ºi împreunã cu ai tãi. În aceastã cheie – ºi cu ajutorul harului implorat mereu în rugãciune – încerci sã rãspunzi celor mai complicate situaþii de viaþã. Încerci sã rãspunzi pentru ai tãi, pentru binele lor, cãci tu, în acest spaþiu, ai privilegiul unic de a fi o „transparenþã”, adicã de a trãi pentru ceilalþi.

Situaþii de viaþã, în ºiragul anilor de cãsãtorie, multe fericite, multe mai puþin fericite sau chiar dramatice, toate le aºternem în faþa Sfintei Fecioare.

Este o sãrbãtoare a vieþii de familie

... ºi în mod deosebit îi sãrbãtorim pe cei ce împlinesc ani rotunzi de cãsnicie: avem douã familii care ºi-au început drumul în urmã cu 25 de ani...Cu ele împreunã te gândeºti la cât de profund este sensul rodniciei. În acest moment de „recapitulare” jubiliarã, parcã vezi reflectatã cu mai mare limpezime bucuria de a construi, din iubire, o întreagã realitate: realitatea familiei tale, care e unicã, asemeni unicitãþii persoanei umane. Nu poþi sã nu vezi revãrsarea de har care a însoþit construcþia aceasta unicã, a celor chemaþi sã fie „un singur trup”. Casa de ziduri este impregnatã de construcþia aceasta spiritualã pe care o realizeazã soþii în pelerinajul vieþii de familie. Fecunditatea ei trimite raze benefice în jur, împletind, alãturi de alte asemenea familii, o misiune sfinþitoare în societate.

Înainte de toate, recunoºtinþa

Copleºiþi de bucurie, pelerinajul nostru este în primul rând unul de mulþumire Sfintei Fecioare pentru harurile pe care ni le-a mijlocit, dãruindu-ni-L pe Cristos. Atâtea familii s-au consfinþit Inimii Sale Preasfinte...În intimitatea atâtor cãmine palpitã aceastã Inimã a harurilor... ªi atâtea biografii ºi istorii, fiecare oglindind în felul ei

Universul Familiei miracolul, se cuprind în ºiragul unui nesfârºit „rozariu” de gratitudine.

O micã pietricicã preþioasã este aºezatã în centrul acestui rozariu alcãtuit din gratitudinea fiecãrei familii: ea e minunea unui copil etern, primit cu dragoste într-o familie a performanþelor umane. Un copil pe care Dumnezeu l-a trimis, l-a încredinþat lor, cu handicapul sindromului Down. El i-a învãþat pe soþi mai mult decât ºtiau cã înseamnã iubirea necondiþionatã, le-a deschis privirea spre misterul adânc al planului pe care Dumnezeu îl are cu fiecare fãpturã omeneascã...Fiecãrei fãpturi omeneºti Dumnezeu îi ºtie numele, înainte de a veni pe lume, o trimite pe lume cu un rost al sãu, unic, irepetabil...

La rãsãritul soarelui...

familiilor. Episcopul auxiliar de Bucureºti, Cornel Damian, care a însoþit grupul de familii din momentul formãrii sale, prezideazã astfel ºi sãrbãtoarea acestei „familii de familii”: doi ani de drum parcurs împreunã, drum încredinþat Sfintei Fecioare.

Virtuþi pentru o scarã ecumenicã

...în curtea unei case a pelerinilor, din vecinãtatea sanctuarului, în adierea rãcoroasã ºi înmiresmatã de liliacul bucovinean, înflorit târziu, cu cãºtile revãrsându-i în urechi acordurile maiestuoase ale muzicii lui Beethoven, tatãl recapituleazã acele clipe de epifanie dumnezeiascã: dacã Dumnezeu ar avea un chip, aº vrea sã-l vãd...Dacã Dumnezeu ar avea un nume, aº vrea sã-l ºtiu...Dacã Dumnezeu ar avea telefon, aº vrea sã-i ºtiu numãrul! Nimic nu este strident, nici mãcar acest gând neaºteptat, în „chimia primordialã” a credinþei...Scopul pelerinajului ? Un rãspuns vine sã confirme ceea ce-i indicase, demult, un îndrumãtor spiritual, discipol al Monseniorului Ghika, un preot care a primit harul desãvârºirii traversând experienþa terifiantã a închisorilor comuniste: Sã creºti în credinþa în Isus Cel Înviat!

Întâlnirea cu bogãþia spiritualã ce dãinuie în mãnãstirile ortodoxe ale Bucovinei: Putna, Suceviþa, Voroneþ este altã treaptã a pelerinajului nostru...O celebrare ecumenicã a aceluiaºi mister, care este cea mai înaltã dintre virtuþi: iubirea! O contemplãm în mesajul Scãrii virtuþilor zugrãvite de pictorul de geniu al Suceviþei...O regãsim în interioritatea bisericii în care ne întâlnim cu o nuntã... Un schimb de daruri într-o clipã

Calea Sfintei Cruci

Cu fiecare staþiune a Cãii Sfintei Cruci – altã treaptã a pelerinajului – te încredinþezi harului convertirii, ºi îi încredinþezi lui Isus pe toþi aceia ºi pe toate cele pentru care simþi cã eºti dator a te ruga...Începutã în amurgul ce înainteazã grãbit, devoþiunea de pe dealul din spatele sanctuarului se terminã în noapte. Este o noapte care-þi trezeºte în suflet misterul „nopþii întunecate” a cãii mistice a desãvârºirii spre lumina Învierii.

Episcopul împreunã cu familiile

Sentimentul acesta, dobândit la picioarele crucii, în credinþa sigurã a Învierii, rod al Duhului Sfânt, sentimentul ce te îndeamnã sã parcurgi nu doar cu gândul, ci în mod fizic, cu trupul, un drum de pelerinaj, este confirmat de episcop... Încrederea ºi speranþa pe care Biserica le nutreºte pentru familii îºi gãsesc expresia cea mai emoþionantã în faptul cã episcopul a venit sã celebreze la Cacica aceastã întâlnire a

de har: le cântãm mirilor un imn al Sfintei Fecioare...

Ne pun pe gânduri cuvintele mãicuþei care ne explicã fresca Judecãþii de Apoi de pe zidul Voroneþului: iatã câte chipuri de martiri ºi câte moduri de a fi martir...martiriul alb, al celor ce în istovirea crucilor zilnice nu ostenesc sã iubeascã, sã se consacre Domnului, sã se sfinþeascã în clipele umile...este aici o „pãrtãºie” a vieþii de familie, cãci familia, la fel ca viaþa monahalã, este o vocaþie la sfinþenie.

Umorul bonom al cãlugãrului cãrturar de la Putna adevereºte parcã aceastã idee, a luptei umane pentru desãvârºire, descifrând pentru zilele noastre, omenescul unui personaj istoric aproape legendar, care a fost supus jertfelor personale ºi opþiunilor dificile, înþelegându-ºi misiunea ºi datoria eroicã ºi, în ciuda vremurilor tulburi,

7

8

Universul familiei privind spre Cer, încredinþându-se puterii ºi milostivirii divine: ªtefan cel Mare ºi Sfânt.

Totus TTuus! uus!

Îndrumãtorul spiritual al grupului nostru, pãrintele Fabian, pregãteºte, prevede, aºterne un „covor” de rugãciuni ºi devoþiuni pentru fiecare clipã a aripilor pelerine. Cu fiecare pelerin –asemeni unei „pietre vii” – modeleazã un chivot de recunoºtinþã adus Mariei: Totus Tuus! În aceastã libertate creativã, izvorâtã din iubirea pentru Cristos ºi pentru Sfânta Fecioarã, descoperi în tine însuþi ºi în prietenul de o viaþã al familiei tale, sau în soþul alãturi de care parcurgi pelerinajul, noutãþi nebãnuite: un talent muzical extraordinar, o tãrie sau o delicateþe pe care nu le puteai nici mãcar ghici, un simþ al umorului incredibil, un altruism ce pare coborât din vremuri demult apuse, o slãbiciune sau o vulnerabilitate transformate în duioºie minunatã...

Pentru a încheia povestea acestui pelerinaj, ne ajutã pãrintele Fabian, cu o concluzie care mie mi-a plãcut mult: am parcurs o cale spiritualã spre Chipul ceresc al Mariei din sanctuarul de la Cacica, apoi am strãbãtut cãrãrile verzi aidoma pãmântului Bucovinei, oglindite în verdele Suceviþei, pentru ca apoi sã ne înãlþãm din nou privirile spre cer, ajutaþi de albastrul Voroneþului... ªi ne întoarcem, mereu, la Sfânta Fecioarã, care vegheazã pelerinajul nostru pe pãmânt: Totus Tuus, o, Marie...

Cine poate ºti, dacã pentru o zi, toþi pãrinþii ar fi copii...

Sunt cuvintele unui cântec, aflat în topul preferinþelor celor mici care au petrecut „vara împreunã” – ºi chiar deducem pentru ce textul acesta este iubit de copii: dacã mãcar pentru o zi pãrinþii ar fi copii, i-ar înþelege mai bine.

Pentru trei zile, ºi nu doar pentru una singurã, în mai multe parohii copiii au petrecut „vara împreunã”. Pãrinþii le sunt recunoscãtori parohilor, animatorilor care s-au implicat, cu atâta dãruire, în acest dar fãcut copiilor – dar ºi familiilor – în câteva zile toride de vacanþã a celor mici. „Vara împreunã” este o experienþã deosebitã, care îi ajutã pe copii sã înveþe sã priveascã altfel realitãþi pe lângã care ori trec nepãsãtori, ori sunt distorsionate de stilurile de viaþã impuse (contrare valorilor, contrare vieþii de familie).

Sunt zile de petrecere împreunã cu jocuri, dans, schimb de pãreri ºi de experienþe, întreceri în îndemânare (comunicare, fraternizare) de lucrat împreunã la scenete ºi confecþionat mici obiecte (construcþie comunã, emulaþie), de meditat asupra valorilor, asupra binelui ºi a rãului, asupra identitãþii creºtine (catehizare), cãci vacanþã ia doar trupul, nu ºi sufletul.

Sufletul nu este niciodatã în vacanþã, ºi acest lucru trebuie sã-l ºtie copiii de la vârsta cea mai fragedã, pentru a nu trãi la întâmplare.

O noþiune din ce în ce mai rar vehiculatã este responsabilitatea.

Familiile sunt asaltate de griji ºi preocupãri, stilul de viaþã impus de modernitate este dezangajant: totul e gata gândit, ceea ce existã în jur (în afarã de tensiunea muncii) se prezintã ca o imensã ofertã de consum. „Vara împreunã“ la parohia Sacre Coeur Pentru copii rãmâne din ce în ce mai puþin timp în familie. În multe cazuri, rolul pãrinþilor, de-a lungul zilei, este luat de bunici, pãrinþii sunt foarte scumpi la vedere, iar atunci când îºi fac simþitã prezenþa, de multe ori aceasta este marcatã de tensiuni. Iatã un context în care e foarte greu sã vorbim despre educarea responsabilitãþii la copii...

Dupã despãrþirea din finalul zilelor de „varã împreunã”, cu amintiri vii ºi cu premii (fiecare a fost premiat pentru câte ceva), se impun câteva concluzii: Meritã felicitãri persoanele din parohii care s-au angajat sã organizeze ºi sã anime aceastã acþiune atât de responsabilã (printre animatori se numãrã elevi de liceu!).

Toatã recunoºtinþa pentru parohi, preoþi, cãlugãri ºi cãlugãriþe care se implicã în problematica educaþiei copiilor ºi tinerilor, în legãturã cu familiile. ªi, mai ales, ne putem gândi mai insistent noi, familiile, la faptul cã parohia ne poate ajuta mult în educarea copiilor noºtri ºi cã meritã s-o ajutãm, la rândul nostru, pentru a primi acest ajutor. ªi concluzia unui copil: ieºind din bisericã, dupã liturghia de la capãtul ultimei zile de „varã împreunã”, la care au primit îndemnuri paterne, cu multã autoritate ºi iubire, din partea parohului, îi spunea unui prieten de vârsta lui: chiar aº vrea, pentru o zi, ca pãrinþii mei sã fie copii... (A.C.)

Universul familiei

Varã. V acanþã. Soare. Apã.

Vacanþã.

Prieteni. Plimbãri.

Plimbãri. TTimp Timp imp liber liber..

Prieteni. liber.

CLAUDIA ANGHEL

A sosit vacanta! ,

LILIANA SIMION

Iunie nu este numai luna în care cireºele se pârguiesc, rostogolindu-se în panere aurii, sau transformându-se în cercei ruginiþi la urechile micilor culegãtori ºi degustãtori, ci ºi luna în care începe vacanþa: odihnã binemaritatã pentru dascãli ºi o adevãratã feerie pentru toþi ºcolarii.

Clopoþelul a sunat pentru ultima oarã, iar apoi s-a aºezat cuminte ºi tãcut pe un raft, pânã la toamnã. Serbãri ºcolare, flori, coroniþe, lacrimi de fericire, suspine de uºurare, dar ºi emoþii pentru cei ce au de susþinut examene. Bunicuþele harnice primenesc odaia cea bunã ºi coc plãcinte cu poame zmeurii pentru nepoþeii mai bãtrâni cu un an.

Ca în fiecare ºcoalã, ºi la Centrul Educaþional “Sfânta Faustina”, din cadrul spitalului Marie Curie, a sosit vacanþa. În timpul anului ºcolar, copiii internaþi au putut sã-ºi continue studiile, chiar dacã o evaluare a fost fãcutã între douã intervenþii chirurgicale, o tezã dupã ºedinþa de citostatice ºi un test în prizonieratul unui aparat gipsat.

Pentu nici un copil internat pe o perioadã lungã nu s-a pus problema abandonului ºcolar, chiar dacã deseori “dascãlul” a fost cel care scria temele la indicaþia micilor pacienþi, când aceºtia au fost în imposibilitatea de a-ºi folosi mâinile.

Sfânta Faustina, potroana spiritualã a Centrului, ne aduce în faþa ochilor icoana Divinei Milostiviri. Milostivirea nu poate exista fãrã iubire, iar iubirea este virtutea cea mai de preþ în ochii îndurãtori ai Domnului ºi nimeni nu are mai mare nevoie de ea decât cei aflaþi în suferinþã.

Centrul Educaþional a fost înfiinþat la iniþiativa domnului doctor Dan Catanã, care a observat cã pentru o însãnãtoºire rapidã ºi deplinã nu este necesar doar un tratament medicamentos, ci ºi o vindecare a sufletelor pustiite de nesiguranþã, de pesimism ºi de marginalizare. În timpul verii, Centrul “Sfânta Faustina” nu este în vacanþã, ci se transformã, lãsând libere jocurile, spectacolele, consursurile distractive ºi binecunoscuta Olimpiadã de varã, care a ajuns la a treia ediþie. Un lucru deosebit este cã aici, în centrul “Sfânta Faustina”, copiii doresc sãºi petreacã vacanþa cu profesorii lor. Menirea acestor educatori este nu numai de a-i iniþia în tainele învãþãturii, ci ºi de a-l face prezent pe Isus prin cuvânt, dãruire ºi mai ales reintroducându-i pe elevi în universul lor, în lumea plinã de luminã ºi de speranþã a copilãriei.

Rugãciunea copiilor copiilor,, la intrarea în vacanþã:

Îþi mulþumim, Tatã Ceresc, cã ne-ai dat în acest an ºcolar darul Duhului Sfânt, care ne-a luminat mintea ºi ne-a întãrit voinþa sã urmãm calea adevãrului, doritã de Tine.

Varã - dar împreunã. Vacanþã - dar aproape ºcoalã. Soare poate prea mult. Apã - dar din baloane ºi gãleþi. Prieteni - vreo 60, dar toþi mai mici de 14 ani. Plimbãri - dar la magazine dupã materiale.

Timp liber - da’ de unde?! V-am prezentat mai sus douã posibile moduri de a petrece aceste zile de început de vacanþã.

Doisprezece tineri au ales a doua variantã, între 16 - 25 iunie, perioada în care în parohia “Adormirea Maicii Domnului” ºi-a desfãºurat activitatea „Vara împreunã”. Din cauza altor activitãþi care au loc în fiecare varã, cum ar fi campusurile Scout, diferite excursii etc., vara împreunã, anul acesta, a debutat rapid, având ca timp de desfãºurare doar 10 zile. A fost o adevãratã luptã contra cronometru dusã de cei 12 animatori.

Dimineaþa ne adunam la 8.30 pentru a-i primi pe copii în jurul orei 9. Pânã la 13, aproximativ 60 de copii, cã trãiau, credem noi, momente unice: rugãciune, dansuri, scenete, cateheze, jocuri ºi ...multã distracþie.

Apoi animatorii se adunau în sala de catehezã pentru a trage linie peste ziua respectivã, pentru a analiza unde se putea face mai bine, ce trebuie sã schimbãm pe viitor. Se fãceau repetiþii la scenetã (Pinocchio), se pregãteau materialele pentru jocurile ºi lucrul manual ce urmau sã aibã loc ziua urmãtoare. Aproape zilnic ne prindea ora 16 în parohie.

Plecam cu toþii veseli ºi foarte gãlãgioºi, parcã ziua abia începea. ªi într-un fel aºa ºi era. Odatã ajunºi acasã, ne învãþam rolurile, ne inventam costumele, pregãteam decorurile pentru sceneta din ziua urmãtoare. A doua zi, înainte de începerea programului, animatorul principal controla “temele”. ªi poate, ca la ºcoalã - sau nu! - toatã lumea le avea fãcute... temeinic. Gata! Puteam începe o nouã zi!!!

Ceea ce este de apreciat, este cã deºi Dumnezeu ne-a creat unici, având personalitãþi diferite, pe toatã aceastã perioadã a „Verii împreunã”, nu au existat certuri, reproºuri, ci din contrã, s-au legat prietenii, s-a creat o echipã care, sperãm, va exista mult timp de acum încolo. Atunci când oamenii au acelaºi scop altruist - iubirea, ºi privesc în aceeaºi direcþie- cãtre Dumnezeu, merg mânã-n mânã unii lângã ceilalþi! Departe de mine gândul de a evidenþia ideea cã aceºti 12 animatori sunt cei mai buni. Nu! Sunt sigurã cã în toate parohiile se gãsesc astfel de tineri, dornici de a se implica. Însã, sunt la fel de sigurã cã numãrul acestora e mic. Astãzi se gãsesc din ce în ce mai puþini tineri care sã se jertfeascã, care sã dãruiascã, care sã trãiascã altfel decât o face lumea întreagã, care sã fie prieteni ai lui Isus.

Dragi tineri, credeþi-ne, „Vara împreunã” e mai frumoasã decât vara singuri!

9

10

Oameni ai credinþei

M iheia, pr ofetul car profetul caree strigã în pustiu Miheia, Mons. VLADIMIR PETERCÃ

“Domnul ne învaþã cãile sale!

Sã mergem pe cãrãrile lui, cãci din Sion va ieºi legea ºi cuvântul Domnului din Ierusalim!”

(Mih 4,2).

Prin originea sa de fiu de þãran, profetul Miheia se asemãnã foarte mult cu Amos, cu care împãrtãºeºte multe idei: aversiunea faþã de viaþa din marile cetãþi, un limbaj dur ºi necruþãtor, câteodatã chiar brutal, gustul pentru imaginile rapide ºi jocul de cuvinte, etc. Cartea lui Miheia are urmãtoarea structurã , fiind împãrþitã în mai multe pãrþi: a) prima parte: este o alternanþã între ameninþare ºi fãgãduinþã din partea lui Dumnezeu; b) partea a doua: procesul fãcut Israelului; c) partea a treia: promisiunile fãcute Sionului; d) partea a patra: un nou proces fãcut Israelului; e) partea a cincia: noi speranþe pentru Israel.

Vom lua în consideraþie numai partea a cincea, intitulatã: noi speranþe pentru Israel. Vom cita textul Mih 7,18-20 în care se face apel la iertarea ºi bunãvoinþa divinã. Mânia lui Dumnezeu nu dureazã veºnic, iar iubirea lui nu are margini. Sã luãm aminte la un citat din profetul Miheia: “Cine este Dumnezeu ca Tine, care ierþi fãrãdelegea ºi treci cu vederea pãcatele poporului Tãu care a mai rãmas? Mânia sa nu þine pururi fiindcã iubeºte îndurarea. ªi iarãºi Te vei milostivi de noi iar fãrãdelegile noastre le vei curãþa! Vei arunca în adâncul mãrii toate pãcatele noastre. Fidel vei fi rãmâne fãgãduinþei date lui Iacob ºi cu milã cãtre Abraham, precum ai jurat strãmoºilor noºtri, în vremurile de altãdatã!”

Observãm sensibilitatea deosebitã a profetului Miheia; el nu se dezice niciodatã, cãci mântuirea este însãºi împlinirea legãmântului de altã datã fãcut pentru fãgãduinþele poporului evreu.

Aceste fãgãduinþe constituie fundamentul oricãrei speranþe ºi-n acelaºi timp, este ºi obiect al credinþei poporului israelit dintotdeauna. Nu cunoaºtem absolut nimic despre viaþa ºi despre chemarea lui Miheia ca profet. Din cartea lui reiese cu toatã fermitatea cã profetul a avut o conºtiinþã înaltã despre chemarea

sa la starea de profet. El anunþã cuvântul lui Dumnezeu, un cuvânt de condamnare a poporului pentru lipsa sa de fidelitate în serviciul Domnului. De aceea, Dumnezeu însuºi face un proces poporului, pe care îl gãseºte vinovat. Poporul a sãvârºit multe greºeli religioase, dar ºi greºeli de ordin moral. Prin urmare, profetul Miheia condamnã pe bogaþii care nu se mai saturã de a acapara cât mai multe bunuri, pe creditorii fãrã milã, pe comercianþi necinstiþi, pe familiile divizate între ele, pe preoþi ºi profeþi hrãpãreþi dupã bunuri, pe conducãtori tirani, pe judecãtori interesaþi ºi dornici de câºtig cât mai mult.

Dumnezeu, în marea sa milã ºi bunãtate pentru noi ºi pentru pãcatele noastre, va continua sã cearã de la toþi convertirea la o viaþã nouã:

”Þi s-a arãtat, omule, ceea ce este bine ºi ceea ce Dumnezeu cere de la tine: sã fii drept, sã iubeºti milostivirea ºi cu smerenie sã umbli înaintea Domnului Dumnezeului tãu!” (Mih 6,8).

Profetul Miheia foloseºte o formulã admirabilã, care rezumã întreaga doctrinã religioasã a lui, adicã toate cerinþele sale spirituale. El terminã scurta sa carte prin a anunþa o mare speranþã poporului: “În Domnul Dumnezeul meu îmi pun speranþa, cãci Dumnezeu mã va

asculta cu siguranþã!” (Mih 7,7). De aceea, profetul Miheia va anunþa naºterea lui Mesia în Betleemul lui Efrata. Va fi o mare bucurie ºi un semn de speranþã pentru toþi: ”Iar tu Betleeme, deºi eºti cel mai mic dintre neamurile lui Iuda, Însã din tine va ieºi un stãpânitor peste Israel, A cãrui obârºie este dintru început, din veºnicie!” (Mih 5,1).

Noul Testament, în Evanghelia lui Matei, va relua acest text minunat cu prilejul naºterii lui Isus în Betleem în relatarea despre vizita magilor.

Nouã nu ne rãmâne decât sã admiram personalitatea ºi opera acestui acestui mare profet ºi sã fim atenþi, cã ceea ce a spus el odinioarã, este valabil ºi astãzi.

Aprofundare

Cum sunt Apostolii Petru ,si Paul modele ,si coloane ale Bisericii?

Pr Pr.. prof. dr dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ

lor.

Sã reflectãm mai profund trãirea vieþii lor creºtine ºi propovãduirea

Aº începe cu Sfântul Paul Paul, Apostolul Neamurilor.

Actualitatea perenã a Apostolului Paul constã în apartenenþa sa istoricã la cele trei culturi: ebraicã, greacã, romanã, pe care ºi le-a însuºit ºi le-a trecut prin lumina credinþei lui Isus Cristos. Întâlnirea cu Domnul Cristos Isus îi dezvãluie, de fapt adevãrul de „a fi” o fiinþã umanã peste limitele temporale ºi furnizeazã Apostolului Neamurilor, cheia unui limbaj universal „catolic”, nu numai pentru popoarele ecumenismului antic. Astãzi, într-un timp strãbãtut de conflicte religioase ºi inter-etnice, este urgent sã descoperim demnitatea persoanei ºi drepturile sale inalienabile cu o conotaþie social-politicã-religioasã pe baza adevãrului natural de a fi „de la început” o creaturã, precum Sfântul Paul o afirmã în discursul þinut în Areopag ºi mulþimii din Listra: „Fiecare om are valoare prin sine însuºi înaintea lui Dumnezeu, în orice condiþie culturalã sau ambientalã s-ar gãsi” ( 1Cor 7,17-24; Gal 4,27-29).

Paul avertizeazã aici cã religia creºtinismului nu este o ideologie, nici chiar una moralã, ci un fapt tulburãtor al întâlnirii cu Cel Înviat, ºi acest fapt trebuie sã fie mãrturisit de o viaþã nouã, care este rodul bucuriei ºi al pãcii Spiritului Sfânt.

Spiritul este, de fapt, Cel care dã viaþã, care naºte ºi recreazã creatura, de aceea Apostolul Evangheliei nu este numai un pedagog, ci el exercitã mai mult o paternitate-maternitate participatã, dar realã: „Eu v-am nãscut în Cristos Isus” (1Cor 4,15); „Fiii mei, pentru care sufãr încã durerile naºterii” (Gal 4,19), unde dimensiunea fizicã nu este numai o metaforã, de exemplu: pentru cã Onesim este pentru Sfântul Paul „fiul sãu”… „inima mea” (Fil 12). Din momentul în care a fost cucerit de Cristos Isus (Fil 3,12), o experienþã autenticã creºtinã nu se poate restrânge numai la un comportament onest ºi la practici pioase, pentru cã darul primit, Duhul Sfânt, împinge, sileºte, cu o dinamicã proprie, sã-L împãrtãºeºti, sã faci parte ºi altcuiva, sã-L dãruieºti mai departe tuturor oamenilor. Centrul acestei Evanghelii a pãcii (Fil 4,4-9) este prezenþa unei iubiri fãrã limite care culmineazã în dorinþa absolutã de fericire al cãrei travaliu nu se poate dizolva în orizontul limitat al afecþiunilor, dar cere de a fi aºezat în spaþiu, în lãrgimea, lungimea, înãlþimea ºi adâncimea Aceluia care s-a dãruit pe sine însuºi pentru mine, spune Sfântul Paul (Gal 2,20). Strigãtul victoriei asupra tristeþii, a fricii ºi a nonsensului este definitiv ºi indelebil: „nimic nu mã va putea separa de aceastã dragoste” (Rom8,35-39), afirmã Apostolul Neamurilor.

Voinþa Domnului, referitor la Biserica sa ºi la vicarul sãu, este garanþia

cã ceea ce este propovãduit nu este imaginea cã oamenilor sunt formaþi Dumnezeu, ci acelaºi adevãr al lui Cristos care lucreazã în corpul credincioºilor ºi îi adunã în unitate prin Duhul sãu Sfânt.

Apostolul Petru Apostolul Petru este garanþia acestei unitãþi în legãtura credinþei pe care el a vestit-o mai întâi, nu cu puterile sale - „nici carnea, nici sângele nu þi-au revelat acestea” (Mt 16,17) - ci cu harul lui Dumnezeu Tatãl. Acel act de credinþã, prin care se sprijinã slãbiciunea sa pe stabilitatea lui Dumnezeu, dispune ca chefa, piatra, sã fie punctul de sprijin pentru credinþa Bisericii. Sfântul Apostol Petru, care continuã sã trãiascã în succesorii sãi, va fi obiectul unei rugãciuni speciale a lui Isus, pentru ca acest „a se sprijini pe El”, adicã credinþa sa, sã nu disparã niciodatã ºi sã poatã fi totdeauna un punct de referire pentru credinþa fraþilor sãi: „Simon, Simon, iatã satana a pretins sã vã cearnã ca pe grâu, eu însumi m-am rugat pentru tine sã nu piarã credinþa ta; iar tu când te vei fi întors, întãreºte pe fraþii tãi” (Lc. 22,31-32).

Este cunoscut faptul cã Isus, în momentul sãu crucial, înainte de a se încredinþa ucigaºilor sãi, s-a rugat numai pentru Petru deºi, ameninþarea era pentru toþi apostolii. În ce constã credinþa lui Petru? În conºtiinþa, dobânditã prin lacrimile amare ale trãdãrii, de a nu putea face nimic de la sine, fãrã sprijinul lui Isus Cristos. Sfântul Apostol Petru devine, ca ºi o cifrã, prefigurarea a întregii realitãþi ecleziale.

Acest adevãr îi slujeºte cu un element tipic, al caracterului sãu spiritual: „parresia”, capacitatea de a vorbi în libertate ºi cu curaj, fundamentalã pentru funcþiunea care-i este atribuitã „de a întãri în credinþã”. Ea face transmiterea adevãrului curatã, clarã, fãrã figuri de stil. Acest fapt este scos în evidenþã la Sfântul Petru prin discursul sãu cãtre naþiuni, dupã Rusalii, dupã coborârea Duhului Sfânt (Fap 2,29.32). Doctrina apostolilor constã în credinþa lui Israel care aºteaptã pe Mesia ºi în experienþa pascalã a Domnului mort ºi înviat. Conþinutul mereu antrenant al acestui eveniment ºi propovãduirea sa sunt încredinþate martorilor care experimenteazã puterea Duhului Sfânt. ªi Duhul Sfânt este cel care abiliteazã pentru misiune ºi nu capacitãþile intelectuale sau tehnica oratoriei: „Vãzând îndrãzneala lui Petru ºi a lui Ioan ºi ºtiind cã sunt oameni fãrã învãþãturã ºi necunoscãtori, au rãmas uimiþi. Îi recunoºteau cã fuseserã cu Isus”; „Toþi s-au umplut de Duhul Sfânt ºi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrãznealã” (Fap 4,13.31).

Sãrbãtoarea Sf. Apostoli Petru ºi Paul sã ne întãreascã ºi pe noi ºi sã ne confirme în mandatul evanghelizãrii cu cuvântul sincer ºi curajos al mãrturisitorilor.

11

12

Suflet tânãr

Gândul meu pentru tine(ri)

Pr Pr.. DANIEL BULAI

Dragã prietene, Omul contemporan, de cele mai multe ori, se opreºte în faþa credinþei ºi se blocheazã. Apeleazã prea des la raþiune ºi nu are curaj sã pãtrundã în lumina credinþei. Înaintea credinþei se înspãimântã pentru cã îl aºteaptã lumea misterului ºi se teme ca nu cumva „aceastã zonã” sã-i cearã prea mult. În realitate, misterul îl ajutã pe om sã ajungã mai aproape de inima lui Dumnezeu Dumnezeu, iar credinþa îl transformã pe acelaºi om în creºtin de calitate.

Aceste cuvinte le vei gãsi în introducerea cãrþii MAI APROAPE DE INIMA LUI DUMNEZEU, apãrutã în aceste zile de sub tipar, scrisã special pentru tine ca hranã spiritualã pe timpul verii. Am lucrat la aceastã carte cu mult devotament pentru cã am descoperit, stând de vorbã cu tine, cã ai nevoie de aºa ceva… Þi-o recomand cu plãcere!

Ana Maria TTeletin eletin are 24 ani ºi este absolventã a Facultãþii de Asistenþã Socialã ºi TTeologie eologie Didacticã. Acum colaboreazã cu Parohia Sfântul Iosif Muncitorul (Buftea) unde este (Buftea),, responsabilã ºi catehet la grupul de copii pentru Prima Sfântã Împãrtãºanie. În echipã activeazã de trei ani, la început la planul culturalrecreativ recreativ,, acum la planul caritabil.

- Unii colegi de-ai tãi susþin cã echipa i-a ajutat sã îºi aleagã un drum în viaþã. În cazul tãu, ce rol a jucat echipa?

- Timpul pe care l-am petrecut împreunã cu cei din echipã m-a ajutat sã înþeleg mai bine zicala: “unde-s doi puterea creºte”. Aceasta este valabilã ºi într-o comunitate; lucrul fãcut în echipã, cu oameni care se pun de acord, este mult mai reuºit. Echipa mi-a dat puterea de a merge mai departe în lucrul cu grupul meu parohial, chiar dacã la început mi se pãrea imposibil.

- Eºti ºi responsabilã a grupului parohial. Aveþi proiecte pentru aceastã perioadã?

- Ca proiect de vacanþã, la finele lunii iulie voi merge împreunã cu tinerii din parohie la un campus de o sãptãmânã la mare, dupã care vom merge la Întâlnirea Naþionalã de la ªumuleu Ciuc.

- Vacanþã... ºi pentru suflet?

- Chiar dacã vacanþa de varã a început ºi toþi ne gândim ce vom face ºi cum vom face pentru a ne simþi mai bine, asta nu înseamnã cã nu trebuie sã ne mai gândim la sufletul nostru. Îmi vine în minte ceea ce spunea Don Bosco: vara este timpul în care diavolul secerã. Dacã în parohie nu mai sunt multe activitãþi, încerc sã am o vacanþã plãcutã gândindu-mã ºi la sufletul meu, având în vedere faptul cã Dumnezeu nu pune la socotealã vacanþa...

- Gânduri de varã...

- De-abia aºtept Întâlnirea de la ªumuleu Ciuc... Sã cunosc persoane, tradiþii noi. Voi încerca sã fac în aºa fel încât sã ne simþim bine, atât eu cât ºi tinerii din Buftea. Pe plan personal, la aceastã întâlnire, sper sã fiu mai aproape de Isus...

Voi toþi sunteþi fraþi!

( Mt 3,8 )

Eºti tânãr? Vrei sã petreci un timp alãturi de alþi tineri ºi de Isus? Vara aceasta îþi propunem sã ne însoþeºti la ªumuleu Ciuc. Tinerii din Arhidieceza Romano-Catolicã de Bucureºti vor fi acolo! Se vor prezenta cu o scenetã ºi un imn ce vor avea la bazã tema acestei întâlniri. Iatã câteva detalii ce te-ar putea interesa...

Anul acesta, în perioada 23-27 august 2006, se va sãrbãtori, la nivel naþional, a XXI-a Zi Mondialã a Tineretului, în Arhidieceza RomanoCatolicã de Alba-Iulia la ªumuleu Ciuc. Gazdele întâlnirii au ales ca temã generalã reconcilierea, iar ca motto “Voi toþi sunteþi fraþi” (Mt 23,8). Se vor dezbate în detaliu urmãtoarele teme zilnice: Reconciliere cu Dumnezeu ºi cu noi înºine, Reconciliere cu aproapele ºi Reconciliere între comunitãþi, biserici, naþiuni. Tinerii vor avea posibilitatea de a discuta aceste teme în cadrul a trei categorii de grupuri: român, maghiar ºi mixt. Din Arhidieceza noastrã vor participa aproximativ 300 de tineri. Fiecare tânãr trebuie sã aibã la el sac de dormit, izopren ºi tacâmuri proprii. Deoarece majoritatea programului se va desfãºura în aer liber, ar fi indicat ca fiecare tânãr sã aibã ºi o pelerinã de ploaie la el. Vârsta celor înscriºi trebuie sã fie între 14 ani (împliniþi la data începerii întâlnirii) ºi 30 de ani. Sfintele Liturghii se vor celebra multilingv, iar în cadrul fiecãrei liturghii va fi câte o predicã scurtã în limbile românã ºi maghiarã. Pentru informaþii suplimentare puteþi accesa www.tic.ro.

CLAUDIU ROZNOVSZKY

Paginã realizatã de ROXANA ROT ARU ROTARU

Cum mi-am petrecut vacanþa mare, aºa suna titlul compunerii pe care ºcolarii unei clase a treia ar fi trebuit sã o prezinte la început de an ºcolar dar, dat fiind cã vacanþa avea sã dureze nu mai puþin de trei luni, nici urmã sã le dea învãþãceilor prin gând sã punã pe hârtie vreo urmã de idee. Doar unul dintre ei, Petricã, îºi frãmânta gândurile, întrebându-se ce va scrie, din pricinã cã vacanþa, fie ea mare sau micã, nu aducea nimic nou în viaþa lui: nu tu mare, nu tu munte, bunici nu, nimic interesant despre care sã scrie într-o compunere, în afarã de timpul petrecut în jurul blocului, în compania prietenilor de seama lui care, ca ºi el, cu cheia legatã de gât, îºi aºteaptau pãrinþii sã vinã de la lucru, jucându-se ba de-a v-aþi ascunselea, ba bãtând mingea pe asfaltul încins.

Se înþelege cã plictiseala nu-l ocolea pe Petricã, deºi, nu cum sã-ºi umple timpul era grija lui, ci compunerea despre vacanþa mare ºi, ca sã-ºi ia gândul de la aºa povarã, se hotãrî sã aºtearnã pe hârtie lucruri inventate, imaginându-ºi cum cã ar fi fost într-o excursie la munte, unde ar fi întâlnit chiar ºi un urs pe cãrãrile mai puþin umblate, dar cã el ar fi ºtiut sã-ºi pãstreze cumpãtul ºi sã se facã nevãzut din faþa fiorosului animal. Ba mai mult, scrise cã pãrinþii îl duseserã la Marea Neagrã care nici gând sã fie neagrã, ci albastrã ºi întinsã cât vezi cu ochii ºi nespus de frumoasã, dar ºi furioasã când se vede ameninþatã de nori întunecaþi. ªi multe alte întâmplãri inventate scrise Petricã în compunere, din dorinþa de a-i face pe bãieþii ºi pe fetele din clasa lui sã-l priveascã cu uimire ºi chiar cu niþicã invidie ºi sãºi spunã între ei: „Ai vãzut ce norocos, Petricã ãsta? Aºa da vacanþã!” ªi aºa, lui Petricã al nostru i se luã de pe inimã piatra compunerii cu mult înainte ca vacanþa sã se sfârºeascã ºi, cum n-avea ce face, se apucã de rãsfoit o carte gãsitã într-o ladã veche, ajunsã acolo prin cine ºtie ce întâmplare. Titlul cãrþii îi pãru strãin ºi greu de citit, la fel ca ºi numele autorului care nu pãrea sã fie de prin partea locului, dar pânã la urmã reuºi sã le citeascã pe amândouã, cu voce tare: „Edmondo De Amicis, Cuore – “Inimã de copil”.

Mai de plictisealã, mai de curiozitate, Petricã se apucã de citit ºi, pe mãsurã ce mai întorcea o paginã ºi încã una, cartea puse stãpânire pe atenþia lui în aºa mãsurã încât îl fãcu sã uite pânã ºi de foame, de sete sau de somn. Dar ce-o fi spunând acea carte aºa de nemaiauzit

Copiii se î ntrea bã…

În vacant, ã cu in imã de co p il ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

ºi de nemaiîntâlnit încât sã-l þinã pe micul cititor cu ochii lipiþi de rândurile ei? Nimic mai mult decât gândurile ºi trãirile unui ºcolar italian, pe nume Enrico care, ca ºi Petricã, era tot în clasa a treia, doar cã ºcoala lui era departe, la Torino, în Italia.

Asemeni lui Petricã, Enrico abia învãþase sã scrie, dar cuvintele pe care le ºtia îi erau îndeajuns pentru a istorisi ceea ce vedea ºi ceea ce auzea în jurul lui ºi, ce-i mai interesant, ºcolarul italian descrise lumea nu cu ochii minþii, aºa cum obiºnuiesc cei mari, ci cu ochii inimii, ai unei inimi de copil, de unde ºi titlul cãrþii: „Cuore”, cuvânt care, în limba italianã, înseamnã „inimã”.

Jurnalul lui Enrico, pentru cã „jurnal” se cheamã gândurile ºi impresiile de fiecare zi pe care cineva le scrie spre neuitare, cuprinde ºi istorisiri ale învãþãtorului sãu, domnul Perboni, povestiri din trecut, despre curaj ºi despre ce înseamnã trãirea vieþii cu dragoste ºi respect de Dumnezeu, de patrie, de familie, de colegi, de oameni singuri, bolnavi ori nãpãstuiþi de sãrãcie ºi de griji. ªi astfel, în compania lui Enrico ºi a istorisirilor lui de suflet, îºi petrecu ºcolarul Petricã vacanþa mare ºi, cu o zi înainte de începerea ºcolii, se gândi sã lase la o parte compunerea cu fapte inventate pe care o scrisese deja ºi se hotãrî sã povesteascã adevãrul despre cum îºi petrecuse vara, începându-ºi compunerea astfel: „În vara aceasta am cunoscut, printr-o frumoasã carte, un copil italian de seama mea, pe nume Enrico, de la care am aflat o mulþime de lucruri dar, cel mai important, am învãþat sã vãd lumea cu ochii inimii”.

Dar tu, copilul meu drag, cum ai sã-þi petreci vacanþa mare? La mare sau la munte, la bunici sau acasã, însoþeºte-te de un prieten de nãdejde: CARTEA. ªi, dacã nu ai citit pânã acum Cuore, de Edmondo De Amicis, te rog eu mult de tot, fã-o în vara asta!

De ce face Dumnezeu furtuni cu tunete ºi fulgere?

Încã de la începutul lumii Dumnezeu a fãcut legi dupã care se desfãºoarã fenomenele naturale, inclusiv furtunile. ªi furtunile sunt necesare în naturã, cãci fãrã ploaie plantele nu ar creºte, iar vânturile poartã norii, rãspândesc polenul ºi curãþã copacii de uscãturi. Fulgerele ºi tunetele se nasc din acumulãrile de curent electric din aer. ªi ele au rostul lor. Dacã uneori furtunile au urmãri tragice, cum ar fi inundaþiile ºi alunecãrile de teren, ori incendiile datorate trãsnetelor, aceste urmãri sunt în mare parte ºi din vina omului care nu respectã natura ºi legile ei.

Desigur, Dumnezeu poate opri sau schimba legile naturii, dar El a rânduit aceste legi tocmai pentru ca pãmântul sã poatã funcþiona. Aminteºte-þi cã, dupã ce a creat cerul ºi pãmântul, Dumnezeu a privit tot ce fãcuse ºi a observat mulþumit cã erau toate foarte bune.

Verset cheie: ªi a privit Dumnezeu toate câte a fãcut, ºi iatã erau bune foarte. (Gen 1,31) Versete ajutãtoare: Ps 77, 17-18, 1 Re 18, 5-45 (adaptare dupã 205 Questions Children Ask about God)

13 Din viaþa Parohiei

Micul Prinþ

14

Parohia Sfântul Apost

Scurt istoric

Încã din anul 1975, datoritã apariþiei bazelor de tratament care au intrat în circuitul balnear european ºi a credincioºilor catolici stabiliþi în acest oraº, s-a pus problema construirii unei biserici catolice în Mangalia. Primii paºi în cãutarea credincioºilor au fost fãcuþi de preoþii parohi ºi vicari de la parohia din Constanþa. În memoria credincioºilor au rãmas preoþii Constantin Hausner, Aurel Petriºor, Pavel Gabor ºi Andrei Adam, care celebrau Sfânta Liturghie în casa familiei Iojã Petruþ.

Parohia a fost înfiinþatã pe 1 mai 1990, iar în anul 1992, monseniorul ªtefan Ghenþa obþine un loc pentru construirea bisericii în fosta groapã de gunoi a oraºului. În acelaºi an a fost numit paroh pãrintele Francisc ªerban, iar anul urmãtor s-a început construirea bisericii care a fost consacratã în ziua de 29 septembrie 1998, de cãtre Arhiepiscopul Ioan Robu.

Filialele parohiei sunt: Pecinginea, Chirnogeni, Biruinþa ºi Topriºor. Pe teritoriul parohiei activeazã ºi congregaþia Muncitoarele pioase ale Sfântului Iosif.

Paroh este pãrintele Ilie Nicolae.

Dacã nu vin credincioºii la bisericã, vine biserica la ei În oraºul Mangalia, situat pe aceeaºi latitudine cu Monaco, San Remo ºi Nisa, cu o climã temperatã, cu influenþe mediteraneene marine, ceea ce face ca primãvara sã soseascã mai devreme, iar toamna sã întârzie, trãieºte o comunitate romano-catolicã de 116 familii, cu 279 de credincioºi. Pãrintele paroh Ilie Nicolae þine sã specifice cã „aceste cifre reprezintã doar enoriaºi luaþi în evidenþã”. „Mulþi dintre credincioºi provin din zona Bacãului, adaugã pãrintele paroh, dar mai sunt ºi din Ardeal ºi Dobrogea. Este o comunitatea pestriþã, dar bine închegatã. Eu sunt pentru prima datã într-o comunitate aºa de micã; înainte sã ajung la Mangalia am trãit în comunitãþi mari ca Popeºti-Leordeni, Catedrala Sfântul Iosif, Bãrãþia, dar încã din ziua venirii mele ca paroh în aceastã comunitate, 1 august 2004, m-a surprins plãcut participarea credincioºilor la Sfânta Liturghie; biserica era plinã. De obicei, existã o participare frecventã la Sfintele Sacramente, iar credincioºii sunt cu dare de mânã când este ceva de fãcut pentru binele comunitãþii. La

Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

Mangalia vin, pe timpul verii, mulþi turiºti, atât din þarã cât ºi din strãinãtate, iar pentru mine acest lucru este un motiv de speranþã, mã bucur cã se îngrijesc nu numai de tratamentul trupului, ci ºi de cel al sufletului. Existã, de exemplu, un ghid român, care locuieºte în Germania, care atunci când vin grupuri mai mari de nemþi include în program ºi o Sfântã Liturghie în biserica noastrã.

Acum este sezonul de varã ºi, din pãcate, mulþi lucreazã sâmbãta ºi duminica, pentru cã din ceea ce câºtigã acum pot trãi pânã la vara viitoare. Ne frãmântã aceastã lipsã de la Sfânta Liturghie de duminicã ºi încercãm sã gãsim o posibilitate de a veni în întâmpinarea lor; deja, Monseniorul ªtefan Ghenþa face demersuri pentru a recupera un teren la Costineºti, aici vom face o capelã ºi, dacã vom fi mai aproape de ei, sunt convins cã vor veni”.

Odiseea construirii bisericii

Doamna Mariana Grigoraº s-a nãscut la Rãdãuþi, iar în Mangalia este de 30 de ani. „Zece ani am fãcut naveta la Constanþa pentru a participa la Sfânta Liturghie, spune doamna Grigoraº, ºi îmi aduc bine aminte cât de mult s-a zbãtut ºi câte probleme a întâmpinat pãrintele Andrei Adam pe la primãrie, când umbla pentru obþinerea unui loc pentru construirea bisericii.

Nu era singur, mereu era însoþit de un grup de enoriaºi ºi împreunã au adunat semnãturi. Eu eram „micã”, adicã nu am fãcut mare lucru, doar le pregãteam un sandviº ºi îi gãzduiam sã se mai înzdrãveneascã, dupã atâtea ore de stat la cozi. Tare greu mai era când nu aveam bisericã; participam la Sfânta Liturghie în casã la domnul Iojã Petruþ sau la pãrintele în apartament, dar când începea Liturghia vecinii ba tãiau lemne, ba fãceau alte lucrãri prin apartamente, claxonau maºinile ºi noi nu ne puteam ruga în liniºte.

Acum este altfel(…). Pentru mine, Biserica este singurul loc de reculegere, aici pot sã plâng, sã mã rog ºi sã mã bucur. Acasã nu am timp, ba sunã telefonul, ba bate cineva la uºã, nu te poþi concentra, nu poþi medita; aici comunic cu Dumnezeu ºi cu Maica Domnului”.

Doamna Lina Velea trãieºte în Mangalia din anul 1980 ºi, pânã sã existe posibilitatea celebrãrii Sfintelor Liturghii la Mangalia, mergea la bisericã la Constanþa, perioadã despre care îºi aminteºte astfel: „Uneori ajungeam târziu ºi nu prindeam toatã liturghia, dar eram mulþumitã cã am fãcut o rugãciune. Vestea cã avem posibilitatea sã participãm la Sfânta Liturghie aici, în Mangalia, mi-a produs o mare bucurie. Am admirat mult familia Iojã pentru ceea ce fãcea, mi-aº fi dorit sã pot face ºi eu acelaºi lucru. Pãrintele Francisc ªerban ne-a dat o lecþie de viaþã; este un om deosebit, de o bunãtate ºi o umilinþã extraordinarã (…) . Comunitatea noastrã este micuþã, nu s-a mai mãrit, nu avem o participare de sutã la

15

tol Andrei – Mangalia sutã, nici tineri nu prea mai vin. Vara vin strãinii ºi ne fac sã ne fie ruºine pentru cã sã sunt mai mulþi ca noi în bisericã. Pentru mine, Biserica înseamnã totul, este ca o reînviere dupã truda zilnicã”.

Liturghii în sufrageria unui apartament de bloc

Doamna Tereza Ciobanu, originarã din Horgeºi, judeþul Bacãu, este din anul 1972 în Mangalia ºi ne povesteºte: „La început mergeam ºi eu la Constanþa pentru Sfânta Liturghie, dar când au venit copiii pe lume nu am mai putut merge chiar în fiecare duminicã. Pãrintele Hausner, cred, mi-a zis cã dacã nu pot sã merg la Constanþa, sã merg la o bisericã ortodoxã din localitate. ªi aºa am fãcut pânã a început sã se celebreze Sfânta Liturghie în casã la domnul Iojã. Biserica este familia mea, este viaþa mea, este totul (…). Mã doare sufletul cã nu-mi mai vin copiii la bisericã, doar fetiþa mai merge, la Catedrala din Bucureºti”.

Domnul Alexandru-Teodor Abadi s-a nãscut la Beclean (Bistriþa-Nãsãud) ºi a ajuns pe aceste meleaguri în anul 1986. „ªi noi fãceam naveta la Constanþa, ne spune domnul Abadi, ºi pentru puþin timp am participat la Sfânta Liturghie în apartamentele pomenite mai devreme; îmi amintesc cã era frumos, într-un dormitor stãteau copiii, iar noi în sufragerie; pot spune cã eram ca o familie (…).

Apoi, am început sã participãm la Liturghie în bisericã, chiar dacã era pãmânt pe jos ºi stãteam printre schele, iar din tavan curgea apã, noi ne simþeam bine. Odatã cu consacrarea bisericii, am simþit cã suntem într-un loc cu har. În concluzie, pot spune cã suntem o comunitate obiºnuitã, ne manifestãm normal, iar eu sunt mulþumit ºi bucuros cã avem un loc unde sã ne întâlnim cu Dumnezeu”.

Clopote aduse pe maºinã, tocmai de la Baia Mare

Domnul Ovidiu Tãmãºanu este din Sãbãoani, judeþul Neamþ, ºi ne-a mãrturisit cã despre trecut ne poate vorbi mai puþin, deoarece a venit în aceastã comunitate în anul 1993, mai mult ne poate spune despre prezent. „Biserica noastrã nu este terminatã, spune domnul Tãmãºanu, mai este mult de lucru, mai sunt multe finisãri de fãcut ºi la bisericã, dar ºi la comunitate”. Comunitatea este încã dezbinatã, risipitã. La marile sãrbãtori se poate vedea cât de mulþi catolici sunt în Mangalia. Nu ai unde sã arunci un ac, biserica este plinã. Durerea mea cea mai mare este cã pãrintele Francisc ªerban, care s-a zbãtut mult sã avem clopote (a venit cu ele pe maºinã tocmai de la Baia Mare), nu le-a auzit cum sunã niciodatã. Noi am fost primii, dupã Biserica Mare din Mangalia, care am avut clopote. Din orice colþ al Mangaliei le auzim ºi le recunoaºtem sunetul cristalin”.

De la domniºoara Georgiana Bedreagã am aflat cã, în Mangalia, existã ºi un grup de 20 de tineri. „Tinerii, spune domniºoara Bedreagã, vin doar la Sfânta Liturghie, copiii se mai întâlnesc ºi la orele de religie. Eu vin la bisericã, continuã interlocutoarea noastrã, pentru cã am nevoie de

ajutor la ºcoalã ºi simt cã Dumnezeu mi-l oferã. Vãd comunitatea noastrã ca pe o familie micã ºi unitã”.

Din Brazilia în România, pe urmele Sfântului Andrei

Din congregaþia Muncitoarele pioase ale Sfântului Iosif am vorbit cu sora Caterina Lacancellera. „Noi facem parte din al treilea ordin franciscan ºi suntem la Mangalia de patru ani, spune sora Caterina.

Am ales Mangalia la sugestia pãrintelui Francisc ªerban, dar ºi pentru cã este un oraº în dezvoltare. Þinând cont de sezonul de varã, unica perioadã în care pãrinþii au de muncã, ne-am gândit ce ar fi mai bine sã facem pentru oraº. Aºa am decis sã facem un centru de zi pentru copii, o grãdiniþã ºi un fel de oratoriu. În atenþia noastrã sunt copiii defavorizaþi, bolnavi, care au nevoie de o îngrijire specialã. Îi vom avea în vedere ºi pe bãtrâni. În noua casã, pe care o vom inaugura pe 15 august a.c., avem câteva camere cu aceastã destinaþie. Noi, eu ºi sora Mariarita Oliveira Lima, am lãsat dieceza Sfântul Andrei din Brazilia ºi am gãsit aici o parohie: Sfântul Andrei. A fost pentru noi un semn, de aceea am cãutat ca ºi casa noastrã sã fie lângã biserica Sfântului Andrei. La început a fost mai greu, eram obiºnuite ca în Brazilia, cu o comunitate mare, participativã, întâlniri cu tinerii, aici ne lipsesc aceste lucruri, dar credincioºii au fost pentru noi primii prieteni”.

Pe fosta groapã de gunoi…

Din istoricul parohiei vedem cã biserica din Mangalia s-a construit pe terenul fostei gropi de gunoi a oraºului ºi, aflând despre asta, nu se poate sã nu te întristeze gândul cã autoritãþile nu au gãsit un loc mai bun pentru construirea unei biserici dar, în acelaºi timp, nu poþi fi decât fascinat vãzând „imaginaþia” lui Dumnezeu care, atunci când vrea sã-ºi facã simþitã prezenþa, adicã mereu, face posibil ca o groapã de gunoi sã devinã un loc sacru.

16

Din viaþa Arhidiecezei

Biserica Italianã Preasfântul Mântuitor în sãrbãtoare 2 iulie 1916 – 2 iulie 2006 Pr Pr.. DANIEL BULAI BULAI,, parohul Bisericii Italiene

Pe 2 iulie 2006, Biserica Italianã Preasfântul Mântuitor din Bucureºti, împlineºte 90 ani de la consacrare. Þinând cont de aceastã „frumoasã vârstã”, biserica este în sãrbãtoare ºi a marcat acest eveniment prin trei momente deosebite. Mai întâi, prin lansarea cãrþii Biserica Italianã „Preasfântul Mântuitor” din Bucureºti, apoi printr-un Concert Extraordinar ºi, în final, prin binecuvântarea unei cruci în curtea bisericii ºi a douã icoane basoreliefuri, din bronz, la intrarea în bisericã.

Lansarea monografiei a avut loc pe 20 iunie 2006, ora 19.30, chiar în Biserica Italianã Preasfântul Mântuitor, în faþa unui mare numãr de credincioºi ºi a numeroase personalitãþi. Au fost prezenþi Arhiepiscopul Ioan Robu, Nunþiul Apostolic, Jean Claude Périsset, reprezentanþi ai Ambasadei Italiei, numeroºi preoþi. În calitate de actual paroh am fãcut o prezentare a istoriei bisericii, dupã care domnul profesor Dãnuþ Doboº (coordonatorul lucrãrii) a expus, pe scurt ºi cu claritate, conþinutul cãrþii ºi importanþa acestei lucrãri care se încadreazã cu cinste în bogãþia istoriei locale a Arhidiecezei de Bucureºti.

Doamna profesor Tereza Sinigalia a subliniat frumuseþea, mãreþia ºi valoarea peisajului artistic, care oferã o notã cu totul particularã ºi tainicã Bisericii Italiene. Excelenþa Sa,

Arhiepiscopul Ioan Robu, a scos în evidenþã efortul pastoral depus de pãstorii acestei biserici, de la început ºi pânã astãzi, oprindu-se într-un mod cu totul special asupra pãrintelui Antonio Mantica ºi a pãrintelui Clemente Gatti, martir al bisericii locale. Dupã evocarea unor amintiri pe care nu le poate uita atunci când se gândeºte la Biserica Italianã, Arhiepiscopul „a felicitat acest lãcaº” pentru aniversarea celor 90 de ani ºi a încurajat credincioºii prezenþi sã preþuiascã valorosul lãcaº din centrul Bucureºtiului.

Dupã lansarea cãrþii a urmat Concertul organizat de violoncelistul Alexandru Moroºanu.

Al treilea moment important al acestei aniversãri va fi duminicã, 2 iulie 2006, la Sfânta Liturghie de la ora 10.00, când se vor binecuvânta o cruce metalicã de trei metri din curtea bisericii ºi douã icoane basoreliefuri, din bronz. Crucea impunãtoare ce se va putea vedea ºi de pe bulevardul ce leagã Piaþa Universitãþii de Piaþa Romanã, va avea în centru imaginea ostiei sub formã de soare care ne duce cu gândul la Hramul Bisericii – Trupul ºi Sângele Domnului. La baza crucii va fi o inscripþie jubiliarã unde vor fi înscrise numele preoþilor parohi ºi rectori ai bisericii, în cei 90 de ani de istorie. Cele douã icoane de la intrarea în bisericã îl reprezintã pe Isus Milostiv ºi pe Sfânta Fecioarã Maria – Medalia Miraculoasã. Isus Mântuitorul, patronul Bisericii sã apere Biserica de orice pericol, iar Sfânta Fecioarã Maria sã-i conducã pe toþi oamenii la Inima Fiului ei! Sfânta Liturghie aniversarã va fi prezidatã de Episcopul Cornel Damian, fost paroh al Bisericii. De asemenea, va fi prezent ºi primul paroh de dupã evenimentele din 1989, de când s-a reluat celebrarea zilnicã a Sfintei Liturghii în bisericã, Mons. Vittorio Blasutti. În calitate de paroh al Bisericii Italiene, prin toate evenimentele organizate în acest an, am urmãrit sã aduc caldã recunoºtinþã ºi preþuire celor care au pãstorit în acest sfânt ºi frumos lãcaº ºi sã existe pentru credincioºii însetaþi de cunoaºtere un studiu bine documentat al istoriei Bisericii Italiene „Preasfântul Mântuitor” din Bucureºti.

Din viaþa Arhidiecezei

SS cc hh oo oo ll oo ff HH ee aa ll tt hh ROXANA MORÃRESCU – responsabil al Departamentului de programe

Pe data de 4 iunie 2006, cercetaºii din Centrul Local “Adormirea Maicii Domnului” au dat viaþã unui nou proiect, intitulat “School of Health” ºi organizat cu ocazia Zilei Internaþionale a Copilului. Scopul declarat al acestei activitãþi a fost implicarea activã a cercetaºilor, ca viitori “cetãþeni” responsabili ai UE, în acþiunea internaþionalã pentru protecþia sãnãtãþii ºi a mediului. Totodatã, cel mai important dintre obiectivele proiectului a fost acela de a-i aduce împreunã pentru o zi, pe copii ºi pe tineri lângã parohie, casa Domnului, la umbra cãreia mulþi dintre noi au crescut.

La aceastã activitate au participat nu numai membrii centrului nostru, ci ºi scoutiºti din diferite alte centre bucureºtene: C.L “Sf. Iosif”, C.L. Dimancescu, C.L. Verde, C.L. Panaitescu, cãutând împreunã rãspunsul la întrebarea: ”Ce înseamnã sã fii tânãr cetãþean european?”.

Pe parcursul zilei, în colaborare cu persoane avizate, au fost organizate ºase ateliere: prim ajutor-Sonia Bacruban, protecþia mediului- Andrei Nica, masterand în domeniul protecþiei mediului, supravieþuire în naturã-Iulian Popescu, secretar O.N.C.R., spiritualitate- asistentul spiritual al C.L. Adormirea Maicii Domnului, pr. Dominic Hârja, “O Europã Unitã”concurs tematic, Creaþie-concurs.

Activitatea s-a încheiat cu un scurt moment artistic pregãtit de cãtre liderii centrului nostru pentru toþi cei prezenþi: o scenetã intitulatã sugestiv “O alimentaþie sãnãtoasã”. De data aceasta însã, eroii din poveste au fost câteva pãpuºi create, chiar de lideri, cu multã dãruire ºi îndemânare.

Ovidiu, liderul Exploratorilor spune: „mia rãmas în minte o idee despre poluare <<dacã scoþi ceva din pãmânt pentru cã e poluant îl duci la reciclare, în speranþa cã nu va mai polua, dar prin ardere ajunge sã polueze aerul ºi e mai rãu ca la început>>” Monica, lider de Lupeþi, spune cã a plecat spre casã, dupã ce totul se sfârºise,

mulþumitã cã „împreunã cu ceilalþi lideri am reuºit sã facem grupul de cercetaºi fericit, nu numai prin jocuri, ci ºi prin prezenþa lui Dumnezeu între noi.”

Daniela Pogar, lider Lupeþi: „Am învãþat multe lucruri utile vieþii. Eu, sincer, nu ºtiam sã folosesc niºte atele, nu ºtiam cã trebuie sã consumãm zilnic între 100-130 gr de carne de pui. Am avut bucuria de a prezenta sceneta despre alimentaþia sãnãtoasã, teatru de pãpuºi. Sunt lucruri pe care nu le-am fãcut niciodatã ºi care ne rãmân în amintirea.” “În momentul în care toþi copiii au plecat spre case a început ploaia. Atunci am simþit cã Dumnezeu ne fusese alãturi tot timpul” ne spune Cristina Nica, vicepreºedinte de centru. “Personal sunt mândrã de tot ceea ce s-a realizat prin acest proiect ºi de toþi aceia care au contribuit la realizarea lui.

Dar mai ales mã bucur cã am reuºit sã aducem împreunã copiii lângã casa Domnului, singurul loc despre care Lumea nu le povesteºte nimic.”

Nou prin abordarea temelor propuse, îndrãzneþ prin obiectivele urmãrite, înspãimântãtor prin complexitatea sa, acest proiect a reprezentat pentru

cercetaºii din centrul nostru o adevãratã provocare. El poate fi considerat un punct de plecare, o dovadã cã scoutiºtii, aºa cum îi ºtim cu toþii: tineri, entuziaºti, cu idei ºi dorinþa de a schimba ceva într-o comunitate, sprijinindu-se mereu pe învãþãtura ºi ajutorul lui Dumnezeu, pot construi, puþin câte puþin, o lume mai bunã pentru ei ºi pentru generaþiile care urmeazã.

17

18

Din viaþa socialã

O luptã câstigatã pentru apr oapele aproapele , Interviu realizat de LIANA GEHL

Doamna Cristina Loghin, angajatã de mai bine de 12 ani în planul exigent al activitãþilor socio-caritative, cumuleazã din 2005 funcþiile de preºedinte al organizaþiei Caritas Europa ºi de vicepreºedinte al confederaþiei Caritas Internationalis. Între douã zboruri internaþionale, a gãsit timpul necesar pentru a rãspunde la întrebãrile Actualitãþii Creºtine.

- Ce loc ocupã Caritas Europa în structura generalã a Caritas-ului, ºi în ce constã relaþiile sale cu organizaþiile Caritas naþionale din þãrile Europei?

- Creat în 1971, Caritas Europa este forul reprezentativ al þãrilor europene, una dintre cele ºapte regiuni care compun Caritas Internationalis. Caritas Internationalis, cu sediul la Vatican, este o confederaþie mondialã din care fac parte 162 de organizaþii catolice de ajutor, dezvoltare ºi servicii sociale, care lucreazã împreunã pentru a construi o lume mai bunã, dedicându-se în special celor sãraci ºi marginalizaþi din peste 200 de þãri ºi teritorii. Caritas Europa este o organizaþie umbrelã cu 48 de organizaþii membre active în 44 de þãri europene. Relaþiile cu organizaþiile naþionale Caritas sunt însãºi «viaþa» Caritas-ului Europa - am putea avea o discuþie doar pe acest subiect, pentru cã sunt multe de spus…

- Care sunt principalele programe ale Caritas Europa?

- Caritas Europa îºi concentreazã activitãþile asupra aspectelor legate de sãrãcie ºi inechitate socialã, precum ºi asupra fenomenului migraþie în toate þãrile Europei, asupra ajutorului umanitar în caz de catastrofe naturale. De asemenea, Caritas Europa acordã o atenþie deosebitã dezvoltãrii internaþionale ºi menþinerii pãcii în lume. Cu privire la aceste scopuri, Caritas Europa dezvoltã luãri de poziþie, din punct de vedere politic, prin acþiuni de tip advocacy ºi lobby la nivel european, cât ºi în þãrile membre. Caritas Europa se implicã puternic în susþinerea activitãþilor membrilor sãi ºi a membrilor care fac parte din Caritas Internationalis.

Prioritare pentru perioada 2006-2010 sunt domeniile legate de politici sociale, migraþii, ajutorul umanitar în caz de catastrofe, construirea pãcii, întãrirea capacitãþii de a lucra în reþea a membrilor europeni, aspectele teologice ºi cele legate de comunicare ºi advocacy. În acest moment douã programe sunt binecunoscute : COATNET (Christian Organizations Against Traffiking in Women) ºi CONCEPT (Caritas Organizations Network to Challenge the Exclusion and Poverty Trap).

- România este inclusã în aceste programe? Ca beneficiar sau ca executant?

- România este partener egal cu membrii din COATNET prin Asociaþia Caritas Bucureºti. În cazul proiectului CONCEPT vom putea fi parteneri egali cu ceilalþi membrii din UE din momentul în care statul român aderã la metoda deschisã de coordonare. Sperãm sã fim parteneri din 2007; pentru moment suntem doar observatori…..

- ªtim cã imediat dupã decembrie 1989 România a fost în centrul atenþiei Caritas-urilor din Europa. Cum este perceputã România azi, la mai bine de 16 ani distanþã?

- România ºi Bulgaria vor face parte în curând din Uniunea Europeanã. Dacã acum auzim expresii de tipul «EU 15» sau «EU 25» sau «EU 15 plus Noile State Membre ale UE», în curând între «Noile State Membre» se va numãra ºi România. Acest fapt va face necesar ca

România sã preia responsabiliãþi comune, dar va introduce totodatã ºi nevoia de a respecta angajamentele asumate ca stat al UE. Ca organizaþie Caritas, avem o prezenþã internaþionalã apreciatã deosebit de pozitiv, avem colegi care fac parte din Comisia de politici sociale, din grupul de lucru european al serviciilor Caritas de îngrijire la domiciliu etc. Calitatea angajãrii Confederaþiei Caritas Romania în plan naþional ºi internaþional este recunoscutã de Caritas-urile din Europa ºi din lume, fiind investitã sã le reprezinte interesele prin prezenþa noastrã la cele mai înalte niveluri de conducere a Confederaþiilor Caritas Europa ºi Caritas Internationalis. Astfel, între 2000 ºi 2006 am fãcut parte din Birourile Executive Caritas Europa ºi Caritas Internationalis, între 2003 ºi 2005 am fost Vicepreºedinte al Caritas Europa, din mai 2005 preluând mandatul de Preºedinte Caritas Europa ºi respectiv Vicepreºedinte Caritas Internationalis.

- A fi Preºedinte al Caritas Europa este o realizare frumoasã, atât dintr-o perspectivã personalã, cât ºi pentru noi ca români. Totuºi, ea implicã probabil ºi o anumitã “sfâºiere a inimii”, pentru cã pe de o parte sunteþi solidarã cu þara din care proveniþi, iar pe de altã parte vã identificaþi cu procupãrile mai ample, de nivel european ºi mondial. Ce ne puteþi spune despre aceastã experienþã? Dar despre viitor?

- Viaþa este o luptã continuã. Alegerea este personalã: dacã vrei sã fii învingãtor sau sã te mulþumeºti cu statutul de învins. Pentru mine este important în numele cui pierd sau câºtig fiecare moment, fiecare luptã. Dacã câºtig lupta pentru a creºte în orgoliul meu, alegerea devine o problemã gravã, personalã. Dacã câstig în numele celor pentru care m-am angajat sã lupt, alegerea devine o responsabilitate în care încerc sã transpun ceea ce am învãþat la orele de catehism sau din formarea de mea de creºtin autentic ºi anume: sã îl iubesc pe Dumnezeu ºi sã-mi iubesc aproapele. Experienþa dobânditã timp de 12 ani în structurile Caritas, locale, naþionale ºi internaþionale, are diferite niveluri de cunoaºtere. Cel mai important mi se pare însã cel de a ASCULTA, de a RECUNOAªTE ºi de a ACCEPTA VALORILE fiecãruia, pentru a putea fi, la rândul tãu, recunoscut cu propriile valori, ca mai apoi sã poþi fi ascultat.

Viitorul aparþine noii generaþii care va trebui sã înveþe sã-ºi respecte trecutul ºi sã devinã mãrturisitor demni a marilor valori româneºti: Cardinalul Todea, Episcopul Durcovici, Steinhardt etc. Lor le revine bucuria ºi munca dificilã de a face din România o þarã unde ar dori sã trãiascã nepoþii celor aflaþi acum la muncã în Italia, Spania, Germania, Canada, SUA, Portugalia, Orientul Mijlociu, Noua Zeelandã… Dar acest viitor se construieºte începând de AZI, cu FIECARE dintre noi. Tu ºi eu SUNTEM RESPONSABILI în faþa lui Dumnezeu ºi a semenilor noºtri de felul cum va arãta mâine acest viitor!

Din viaþa socialã - Anunþuri

Primul Congres Naþional al Preoþilor Comunitãþii Sant’Egidio din România

Creºtini în România: mãrturisitori ai unui nou umanism în inima Europei Mãnãstirea Brâncoveanu, Sâmbãta de Sus, 4-7 iulie 2006 Congresul cu titlul „Crestini în România: mãrturisitori ai unui nou umanism în inima Europei” se va desfãºura în perioada 4-7 iulie 2006, cu sosirea în seara de marþi, 4 iulie, ºi plecarea în ziua de vineri, 7 iulie, dupã prânz.

La congres vor fi prezentate diferite materiale audio video (“Un an cu Comunitatea “Sant’Egidio”, “A cincea poruncã: Sã nu ucizi”, “Mãrturisitori ai evangheliei din secolul XX”), discursuri (“Pãstori ºi fraþi în spiritul Comunitãþii Sant’Egidio”, “Mãrturisitori ai unui nou umanism în inima Europei”), mese rotunde, momente de rugãciune etc.

Glosar social

Societatea civilã Societatea civilã denumeºte totalitatea serviciilor, organizaþiilor ºi instituþiilor care desfãºoarã o activitate liberã, voluntarã în folosul membrilor comunitãþii, formând baza oricãrei societãþi funcþionale, în opoziþie cu structurile de putere ºi control ale statului (indiferent de sistemul politic al acestuia).

Originea termenului este, în general, atribuitã filosofului german Georg Wilhelm Friedrich Hegel, care o descria ca pe un stadiu al relaþiei dialectice dintre macrocomunitatea statului ºi microcomunitatea familiei. În mod obiºnuit, societatea civilã include o mare varietate de forme ºi actori cu diverse grade de structurare, autonomie ºi putere, cum ar fi organizaþiile caritabile sau de dezvoltare socialã, grupurile comunitare de advocacy sau de ajutor reciproc, organizaþiile de femei, asociaþiile profesionale sau religioase, sindicatele etc. În teorie, componentele societãþii civile acþioneazã distinct de stat, familie ºi piaþã, dar în realitate graniþele dintre acestea sunt adesea complexe, confuze ºi în continuã negociere.

Isus, profet mai mare decât Elizeu Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

Duminica a XVII-a dpa În zilele acelea, a venit un bãrbat din Baal-Salisa la Elizeu, omul lui Dumnezeu, ºi i-a adus douãzeci de pâini de orz… Elizeu a poruncit servitorului sãu: „Dã-le oamenilor sã mãnânce!” Servitorul i-a rãspuns: „Cum o sã ajungã acestea la o sutã de oameni?” Elizeu a stãruit: „Dã-le sã mãnânce, cãci aºa vorbeºte Domnul: Vor mânca ºi va mai rãmâne!”… Oamenii au mâncat ºi a mai rãmas cum spusese Domnul. (2 Re 4,42-44) Elizeu a fost profet în Israel între 850 ºi 800 î.C., aproximativ. El este succesorul marelui profet Ilie, iar autorii biblici îi atribuie puteri asemãnãtoare celor ale maestrului sãu. Acest om al lui Dumnezeu a devenit celebru pentru minunile numeroase care i-au fost atribuite.

Evenimentul relatat în aceastã duminicã surprinde prin aceea cã o sutã de oameni, într-un moment de foamete, sunt sãturaþi cu o cantitate vizibil insuficientã de pâine oferitã de cineva profetului. În privinþa modului în care a avut loc înmulþirea pâinilor autorul nu reþine nimic altceva decât cuvântul insistent al profetului adresat servitorului însãrcinat cu distribuirea pâinii …aºa vorbeºte Domnul: Vor mânca ºi va mai rãmâne! Cu alte cuvinte Dumnezeu este cel care face ca cei flãmânzi sã se sature. Profetul nu este decât cel care defineºte ºi explicã lucrarea lui Dumnezeu. În timpul acela, Isus a trecut dincolo de lacul Tiberiadei…

O mulþime mergea dupã el pentru cã vãzuse minunile pe care le fãcea cu cei bolnavi… Isus, vãzând mulþimile, a zis cãtre Filip: „De unde vom cumpãra pâine ca sã mãnânce aceºti?” Filip a rãspuns: „Pâine de douã sute de dinari n-ar ajunge ca sã ia fiecare câte puþin”… „Este aici un bãiat care are cinci pâini de orz ºi doi peºti. Dar ce sunt acestea la atâta lume? ” Isus a luat pâinile ºi, dupã ce a adus mulþumire, le-a împãrþit… de asemenea ºi din peºti cât a voit fiecare…

Apoi au adunat ºi au umplut douãsprezece coºuri cu bucãþile rãmase… (In 6,1-15) E lesne de întrezãrit cã prima lecturã pregãteºte fragmentul evanghelic al acestei duminici. Într-adevãr, în ambele lecturi se vorbeºte de câte o înmulþire a pâinii în folosul unor mulþimi de oameni flãmânzi. Mai multe diferenþe, însã, fac ca evenimentul relatat de evanghelie sã se dovedeascã a fi net superior celui din prima lecturã.

Cu toatã celebritatea sa Elizeu se vede depãºit de Isus prin aceea cã: 1. Mântuitorul hrãneºte o mulþime mult mai mare de oameni; 2. abundenþa pâinii înmulþite e atât de mare încât dupã ce oamenii s-au sãturat a rãmas încã pâine ºi peºte; 3. Isus nu are nevoie sã se refere la Dumnezeu pentru a înmulþi pâinile. Aducerea de mulþumire este, în acest caz, un gest creator prin care îºi manifestã puterea divinã. Prin urmare, Isus este persoana în care se desãvârºesc figurile ºi anunþurile Vechiului Testament. El este mai mare chiar ºi decât profetul Elizeu, Ilie, Moise ºi ceilalþi.

Aceastã episod ni-l prezintã pe Isus ca fiind cel care oferã pâine spre a-i sãtura pe cei flãmânzi. Din discursul pe care îl vom medita în duminicile urmãtoare (In 6,26-59), vom descoperi cã El este pâine, Pâinea vieþii (v. 35) ºi din care oricine mãnâncã va trãi în veci (v. 51), aluzie fãcând la Sfânta Euharistie.

19

20

Istorie ºi Spiritualitate

Preot al lui Cristos Pr Pr.. IOAN CIOBANU

Francis Jammes, prefaþând o carte a lui Vladimir Ghika, îl va numi „Prinþul despuiat de cãtre Cristos”. Încã din copilãrie a început sã se obiºnuiascã cu rugãciunea, cu practicarea faptelor de caritate ºi cu renunþarea în favoarea celor sãraci.

El însuºi va mãrturisi unor prieteni intimi cã de la vârsta de 5 ani niciodatã nu a pierdut sentimentul prezenþei lui Dumnezeu. A atribuit acest har deosebit educaþiei pe care a primito în familie ºi în ºcoala din perioada copilãriei, un mare rol avându-l mama sa, Prinþesa Alexandrina.

Apropierea de Dumnezeu prin rugãciune, fapte bune ºi devoþiunea la Sfânta Fecioarã Maria au fost pentru el un fel de respiraþie a sufletului. Din tinereþe se hotãrãºte sã pãrãseascã totul pentru a se dãrui în exclusivitate lui Dumnezeu ºi, tot din aceastã perioadã, ºi-a exprimat dorinþa sã devinã preot sau cãlugãr.

Acestei dorinþe i s-a opus mama Monseniorului, care cu greu acceptase înainte ca fiul ei sã devinã catolic, eveniment care a avut loc la 13 aprilie 1902. La cererea mamei, exprimatã într-o audienþã la Papa Pius al X-lea, el va fi sfãtuit sã rãmânã laic consacrat faptelor de caritate, considerându-se în modul acesta ca un misionar al lui Cristos într-o lume în care este mai mare nevoie de acest fel de mãrturie.

Deºi a acceptat sfatul Papei Pius al X-lea sã rãmânã laic, urmeazã studiile de filozofie scolasticã ºi de teologie la Institutul dominicanilor „Santa Maria sopra Minerva”.

Este primul laic care obþine doctoratul în teologie ºi este primul român care studiazã ºi face cercetãri de istorie românã în arhivele Bibliotecii Vaticanului.

Timp de 20 de ani se va dedica studiului ºi operelor de caritate în mai multe locuri din lume. Dorinþa de a deveni preot nu s-a stins în inima lui Vladimir Ghika; din contrã, simte cum creºte în el dorinþa de a-ºi împlini vocaþia sacerdotalã. Sfatul unei persoane contemplative îl va determina sã se

hotãrascã: „o singurã Liturghie pe care aþi celebra-o ar fi infinit mai preþioasã pentru suflete decât tot binele pe care l-aþi face acestora prin activitatea dumneavoastrã.” Prin urmare, credinþa în eficacitatea Sfintei Liturghii îl va ajuta sã se decidã pentru a primi taina sfintei preoþii.

De fapt, el era pregãtit pentru sfânta preoþie în ceea ce priveºte formarea spiritualã, umanã ºi culturalã. Cardinalul Parisului, arhiepiscopul Dubois, îl va hirotoni preot pe Prinþul Vladimir Ghika la vârsta de 50 de ani, în ziua de 7 octombrie 1923, în biserica Sf. Vincenþiu de Paul, din strada Sevres, Paris, lângã Biserica Medaliei Miraculoase. Ziarele din acea epocã relateazã cã „toatã Europa încoronatã ºi neîncoronatã” a fost prezentã la aceastã hirotonire.

Iconiþa care a fost distribuitã ca amintire în ziua hirotonirii, Sf. Iozafat – un rãpitor de suflete, exprima bine sensul pe care avea sã-l dea apostolatului sãu, prin scurta rugãciune compusã de el, prin care îi cerea lui Dumnezeu convertirea Rusiei ºi unirea sufletelor creºtine în adevãr ºi a inimilor în caritate.

Este primul preot care din momentul hirotonirii a fost investit cu puteri excepþionale: este preot pentru ambele rituri mari ale Bisericii lui Cristos, latin ºi bizantin. Poate sã fie confesor în toate diecezele din lume ºi sã spovedeascã pe femei fãrã grilaj, sã dezlege cazurile rezervate episcopului, sã celebreze Liturghia în toatã lumea ºi în toate riturile.

Am menþionat deja faptul cã în multe privinþe, Monseniorul Ghika este un precursor. ªi viaþa sa de preot va continua sã ne dovedeascã faptul cã în multe privinþe el a fost un om ºi un preot de excepþie, înzestrat cu multe daruri naturale ºi supranaturale.

Va activa ca preot plin de zel ºi de iniþiative, în Franþa (Paris), pânã în 1939, ºi din acest an îºi va continua apostolatul în România (Bucureºti), unde va muri ca martir în închisoarea din Jilava, la 17 mai 1954. (va urma)

Figuri ilustre: Mariu Theodorian Carada (1868-1949) A fost un strãlucit avocat, istoric ºi specialist în Dreptul bisericesc oriental, dar ºi un activ scriitor ºi ziarist în prima jumãtate a secolului al XX-lea. Dupã ce a fost convertit la Biserica Catolicã de rit greco-catolic de cãtre pr. Iosif Baud, parohul catedralei „Sfântul Iosif”, M. Th. Carada s-a impus ca unul dintre cei mai fervenþi apãrãtori ai drepturilor Bisericii locale.

A militat pentru construirea la Bucureºti a bisericii unite din strada Polonã ºi s-a remarcat ca o persoanã influentã în epocã, un bun prieten ºi colaborator al arhiepiscopilor R. Netzhammer ºi Al. Th. Cisar, un „om interesant”, dupã cum se exprima regele Carol I. În domeniul publicistic ºi în cel al istoriei sa remarcat prin articolele publicate în „Revista Catolicã”, din care amintim studiul intitulat „Caracterul juridic al Arhiepiscopiei de Bucureºti” (1916), ºi pe cel intitulat „Papa”. În 1918 va publica în volum studiile despre papalitate, iar apariþia cãrþii a fost apreciatã de arh. Netzhammer drept un eveniment publicistic pentru români.

M. Th. Carada a publicat ºi alte cãrþi interesante, din care amintim: „Sofia Svetsin.

Viaþa ºi scrierile sale” (f.a.), „Vremuri critice” (1913), „Sf. Ioan Capistran” (1914), „Discursuri politice” (1928), ºi „Efimeridele”(1930).

A colaborat ºi la ziarul „Farul Nou” condus de Iosif Frollo, unde a militat pentru unitatea Bisericii.

Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOª

Ecumenism

Ecumenism Ecumenism –– Oikoum Oikoumééne: ne: Etimologie Etimologie Oikoumé

Pr Pr.. dr dr.. VASILE CIOBANU

Cu aproape doi ani în urmã, întorcându-mã în þarã dupã o anumitã experienþã de studiu ºi pastoralã mai îndelungatã, am observat cu o stupoare cum, în unele medii ecleziastice, existã o anumitã reticenþã faþã de tot ceea ce ar putea însemna “ecumenism”, “ecumenic”, etc. Nu aº dori sã intru în amãnunte în acest sens – de altfel, nici nu cred cã ar fi locul cel mai potrivit aici – cu atât mai mult cu cât, mai ales în rândul fraþilor noºtri ortodocºi, existã deja persoane profilate în a face “agitaþie antiecumenicã”.

Intenþia mea este însã, prin intermediul rândurilor de faþã, sã pot oferi câteva explicaþii pertinente ºi utile, în legãturã cu semnificaþia termenilor în cauzã (ecumenism, ecumenic, miºcare ecumenicã). Consider cã acest lucru este necesar în drumul nostru comun spre cea de a Treia Adunare Ecumenicã Europeanã din toamna anului viitor, de la Sibiu. Va fi necesar, mai întâi, sã înlesnesc o succintã privire istoricã retrospectivã în spaþiul creºtinismului primar ºi în viaþa cultural-politicã a antichitãþii. Într-o etapã ulterioarã, voi trece la descrierea începuturilor miºcãrii ecumenice din epoca modernã, luând totodatã în consideraþie etapele mai importante ale apropierii reciproce, ce au avut loc deja pânã acum.

Termenul grecesc oikouméne (pentru a simplifica lucrurile voi folosi literele alfabetului latin!) derivã de la verbul oikéo (a locui) ºi/sau de la substantivul oikía (casã). Deja pe timpul lui Herodot ºi Xenophanes (sec. V a. Ch.) sintagma he oikuméne gé desemna întreaga lume, respectiv pãrþile sale locuite de oameni, în contrast cu regiunile rãmase pustii. Însã, odatã cu extinderea cuceririlor greceºti sub Alexandru cel Mare, în sec. IV a. Ch., limbajul în cauzã a suferit o schimbare de semnificaþie: spre deosebire de polis (oraº) ºi semnificaþia sa restrânsã la o anumitã cetate locuitã, oikuméne semnifica întreaga lume aflatã sub influenþa culturii greceºti. Odatã cu aceasta însã, terminologia în cauzã capãtã ºi o anumitã coloraturã politicã, nu întotdeauna pozitivã. Aºa se face cã, în timpul cuceririlor romane, oikuméne începe sã desemneze imperiul sau chiar cezarul. Nu e de mirare atunci cã anumiþi împãraþi, cum ar fi Nero sau Marcus Aurelius, au fost denumiþi, în cadrul cultului imperial, drept “binefãcãtori ai întregii oikuméne”.

Important de reþinut ar fi aspectul urmãtor: poporul evreu a refuzat categoric cultul cezarului ºi al imperiului, iar în terminologia biblica – mai ales a Septuagintei – oikuméne a desemnat mereu lumea, pãmântul locuit, sau regiunile în care se construieºte ºi sunt locuite de cãtre oameni (lumea civilizatã). În Noul Testament, în schimb, se regãsesc diferite semnificaþii ale termenului, încãrcate fiind încã de moºtenirea elenistã. Astfel, la porunca împãratului Augustus, potrivit datului biblic “întreaga oikuméne” (toatã populaþia din imperiu) trebuia sã fie înregistratã pe liste de recensãmânt ºi impozite (cf. Lc 2,1). De asemenea, apostolii au început sã fie duºi la judecatã ºi citaþi în tribunale, sub acuzaþia cã deranjeazã/destabilizeazã “întreaga oikuméne” (Fap 21,28; 24,5). Desigur, în aceste cazuri, oikuméne desemna în primul rând imperiul roman ºi lumea supusã acestuia, cãpãtând indirect o încãrcãturã negativã. Aºa este cazul citatelor din Evanghelia dupã Sfântul Luca (cf. Lc 4,5): Satana îi promite lui Isus împãrãþiile întregii oikuméne, dacã i se va închina, sau din Apocalipsã (Ap 12,9 sau 16,14: stãpânirea lui Satana se întinde asupra întregii oikuméne. Pe de altã parte însã, termenul mai putea desemna întreaga lume drept teren

destinat evanghelizãrii, farã a conþine neapãrat vreo încãrcãturã negativã. Astfel este cazul citatelor din Evanghelia dupã Sfântul Matei (Mt 24,14): Evanghelia Împãrãþiei lui Dumnezeu, spune Isus, va trebui sã se rãspândeascã în întreaga oikuméne, sau cel din Faptele Apostolilor (Fap 17,31): Dumnezeu a hotãrât ziua în care va judecata întreaga oikuméne în dreptate, prin Fiul sãu Isus Cristos.

Mi se pare important de sesizat aceastã varietate de nuanþe ºi sensuri, referitor la termenul în cauzã (oikuméne). Cãci altfel ar putea apãrea destul de uºor ispita unor prejudecãþi sau judecãþi unilaterale, pesemne, argumentate biblic… În orice caz, terminologia neotestamentarã referitoare la oikuméne este ambivalentã ºi ar trebui diferenþiat bine, înainte de a se trage concluzii pripite. Cã lucrurile aºa stau, o dovedeºte o datã în plus un citat reprezentativ din Scrisoarea cãtre Evrei: viitoarea oikuméne (împãrãþie) va sta sub domnia lui Isus Cristos ºi se va diferenþia profund de actuala oikuméne (împãrãþie) trecãtoare a lumii acesteia (cf. Ev 2,5).

Desigur cã biserica primarã a moºtenit acest limbaj ºi a încercat sã-l adapteze la noile realitãþi. Astfel, în prima Scrisoare a Sf. Clement se vorbeºte despre faptul cum Dumnezeu a creat întreaga oikuméne a lumii existente (cf. 1 Clem 60,1). La fel, în Martirologiul Sf. Policarp, biserica este numitã ca fiind “catolicã” (katholikè ekklesía), deoarece existã ºi e rãspânditã în “întreaga oikuméne” (S Ch 10, 252, Martiriul Sf. Policarp VIII, 1). Semnificaþia termenului capãtã mai apoi o nuanþã specialã: în timp ce grupurile eretice sunt restrânse numai la anumite regiuni sau oraºe, biserica, în calitate de pãstrãtoare a credinþei adevãrate ºi drepte (aºadar a “ortodoxiei” credinþei) este rãspânditã în întreaga oikuméne (prin urmare e cu adevãrat “catolicã”). Astfel oikuméne începe sã semnifice întreaga bisericã creºtinã – rãspânditã atât în Vest, cât ºi în Est. Iar odatã cu apariþia ºi rãspândirea ereziilor (mai ales cea a arianismului) încep sã fie convocate primele concilii, deoarece se intenþioneazã “vindecarea” întregului “trup ecumenic” al bisericii creºtine (Cf. Eusebiu de Cezarea, Vita Constantini II, 65). Deja la Conciliul al doilea, þinut în 381 la Constantinopol, se vorbeºte despre primul Conciliu, þinut în 325 la Niceea, ca despre un conciliu ecumenic (al întregii oikuméne). În acest sens, deciziile bisericeºti luate prin intermediul conciliilor, sunt ºi ele “ecumenice”, deoarece trebuie urmate ºi þinute de întreagã bisericã.

Spre sfârºitul sec. al IV-lea termenul suferã încã o modificare, aºa încât “ecumenic” devine sinonim cu “pãstrãtor al credinþei adevãrate”.

Astfel, cei trei mari Sf. Pãrinþi capadocieni (Vasile cel Mare, Grigore de Nazianz ºi Ioan Crizostomul) sunt numiþi “învãþãtori ecumenici”, deoarece învãþãtura lor devine “normã” pentru credinþa adevãratã, constituind totodatã moºtenirea comunã a întregii biserici creºtine. De asemenea, rectorul universitãþii din Constantinopol a purtat, pânã târziu în evul mediu, titlul de “învãþãtor ecumenic” (didáskalos tès oikuménes), datoritã competenþei sale recunoscute în domeniile teologic ºi juridic. (va urma)

21

22

Media Pr Pr.. dr dr.. IONUÞ PAUL STREJAC…

În valiza diplomaticã: tricolorul ºi fotografia Preasfinþitului - Pãrinte Ionuþ Paul Strejac, aþi studiat la Pontificia Accademia Ecclesiastica (Academia Ecleziasticã Pontificalã) din Roma, fondatã de Papa Clement al XI-lea, o instituþie cu un specific anume. Cui îi este destinatã aceastã Academie?

- Academia Ecleziasticã Pontificalã este un loc de formare în care preoþi diecezani, din diferite þãri, se pregãtesc pentru a-l sluji pe urmaºul lui Petru, în nunþiaturile din lumea întreagã.

- Sunteþi primul român care a absolvit studii de diplomaþie ecleziasticã. Cum se ajunge la Pontificia Accademia Ecclesiastica? Nu mã refer la adresã, se înþelege.

- Atenþia episcopilor se concentreazã, în general, asupra diecezei pe care o pãstoresc. Dar ei sunt atenþi ºi la nevoile Bisericii Universale. În acest context intrã ºi preocuparea de a trimite preoþi care sã lucreze în structurile Sfântului Scaun pentru binele întregii Biserici ºi, într-un oarecare mod, pentru a reprezenta dieceza respectivã. Aºadar, Episcopii sunt aceia care trimit la Roma cererea pentru ca unul din preoþii diecezei pe care o pãstoresc sã fie admis în Academie. Fiind vorba de un numãr limitat, în general numãrul celor admiºi în fiecare an variazã între 10 ºi 15, cererile sunt examinate la Roma, iar în cazul unui rãspuns afirmativ, candidatul este chemat pentru un examen preliminar în urma cãruia se decide efectiv admiterea sa în Academie.

- Sunteþi primul absolvent, dar urmeazã…

- În toamna anului 2004, doi preoþi români au pãºit, pentru prima datã, pragul Academiei: preotul Claudiu Carteº, din dieceza de Iaºi ºi eu dar, având programe de studiu diferite, colegul meu, pãrintele Claudiu, urmeazã sã termine anul viitor.

- Care sunt etapele pe care le are de parcurs un proaspãt absolvent al acestei academii pânã sã ajungã nunþiu apostolic?

- E drept cã, pentru a vorbi de Academie, una dintre expresiile des întâlnite în limbajul „profan” este „ªcoala de nunþii”. Însã, e necesarã o precizare importantã. Cei care studiazã în Academie nu se pregãtesc pentru a deveni nunþii apostolici. Ei se pregãtesc pentru a sluji Sfântul Scaun ºi pe succesorul lui Petru în nunþiaturile din lumea întreagã. „Servitori petrini” este o expresie pe care Preºedintele Academiei o foloseºte des pentru a vorbi despre misiunea noastrã. Sunt preoþi care, dupã un

anumit numãr de ani în slujba Sfântului Scaun, se întorc în propriile dieceze, alþii care sunt consilieri de nunþiaturã, iar alþii care, dupã o anumitã perioadã, sunt numiþi nunþii apostolici. Cred cã e vorba nu atât de o carierã diplomaticã, ci mai degrabã de o slujire care se realizeazã în diferite feluri, ca secretar, consilier sau nunþiu apostolic.

- Ce materii se studiazã pentru a ajunge un diplomat al Vaticanului?

- Materiile care se studiazã în Academie sunt: Diplomaþia eclesiasticã, Stil diplomatic, Istoria diplomaþiei, Drept internaþional ºi Limbi strãine (italianã, englezã, spaniolã ºi francezã). La aceste materii, care se studiazã doi ani, se adaugã conferinþe pe teme de teologie ºi întâlniri cu specialiºti în diferite domenii (comunicare, economie, etc.).

- Faþã de un diplomat al unei þãri oarecare, un diplomat al Vaticanului este diferit? ªi încã ceva, este adevãrat cã un nunþiu apostolic este decanul corpului diplomatic?

- Un diplomat al Vaticanului realizeazã, în primul rând, legãtura dintre Roma ºi biserica localã, reprezentând un semn vizibil de comuniune, iar apoi dintre Sfântul Scaun ºi guvernul þãrii respective.

El trebuie sã fie, în primul rând, pãstor, un preot bun ºi apoi un diplomat. În multe þãri nunþiul este ºi decanul corpului diplomatic (în special în þãrile cu tradiþie catolicã), dar nu în toate.

- Aþi primit deja numirea?

- În ajunul sãrbãtorii Sfinþilor Petru ºi Paul am primit numirea la nunþiatura din El Salvador, în calitate de ataºat, lucru care mã bucurã nespus, dat fiind cã am avut deja contacte cu realitatea Americii Latine.

- Dacã în valiza cu care veþi pleca la drum aþi avea loc pentru un singur obiect drag care sã vã aminteascã de România, care ar fi acela?

-Eu sper sã încapã mai multe obiecte care sã-mi aminteascã de þarã ºi de arhidiecezã dar, dacã ar fi sã reduc la minim, aº lua, bineînþeles, fotografia pãstorului arhidiecezei ºi tricolorul. Însã, indiferent de loc, amintirea care rãmâne vie în memorie o reprezintã anii frumoºi petrecuþi la Catedralã, primii mei ani de preoþie ºi chipurile credincioºilor pe care le port în inimã ºi în rugãciune oriunde m-aº duce ºi pe care mã bucur sã îi revãd de fiecare datã când mã întorc acasã.

…de vorbã cu ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Lecturi

J o s e p h R a t z i n g e r – “B i s e r i c a – chemare spre comunitate” Ed. Aridia, Blaj, 2005; 152 p.

ANA-MARIA BOTNARU

Micuþa carte pe care v-o prezint confirmã un secret cunoscut de toatã lumea: oamenii mari sunt mari chiar ºi atunci când fac lucruri umile. ªi încã ceva: oamenii mari nu se coboarã la statura „auditoriului“ pentru a se face înþeleºi, ci cautã sã îl ridice pe acesta la înãlþimea gândului propriu. (N.B. Fireºte cã, aici, „mari“ nu înseamnã nici „înalþi“ ºi nici „adulþi“). Am sã încerc sã argumentez cele de mai sus. De la un teolog de talia lui Ratzinger te aºtepþi la voluminoase tratate de specialitate, în general dificil de receptat de cãtre publicul larg. Strãlucirea gândirii sale e cu atât mai copleºitoare într-un demers umil (ca numãr de pagini): Biserica – chemare spre comunitate are doar 150. Dar ce pagini! Sunt reunite 6 texte (cursuri ºi conferinþe) pe teme de certã actualitate: „Originea ºi natura Bisericii“, „Primatul lui Petru ºi unitatea Bisericii“, „Biserica Universalã ºi Biserica Particularã“, „Natura preoþiei”, „O însoþitoare pe cale“ ºi „Conºtiinþã ºi adevãr”.

I. Originea ºi natura Bisericii. Acest text rãspunde la o triplã întrebare: De unde vine, ce este ºi încotro se îndreaptã Biserica? Iatã elementele pe baza cãrora se articuleazã rãspunsul: rugãciunea „Tatãl nostru“ – autodesemnarea Bisericii ca ecclesia – Biserica = Trupul lui Cristos – Euharistia – raportul dintre Cristos ºi Bisericã ºi imaginea paulinã a iubirii conjugale – Biserica a fost catolicã încã de la început – Biserica nu e rodul voinþei umane, ci creaþia Duhului Sfânt.

II. Primatul lui Petru ºi unitatea Bisericii. Chestiune spinoasã ºi controversatã, pe care Sfântul Pãrinte o explicã elegant ºi tranºant. ªi, aº zice, nu fãrã umor: se foloseºte de argumentele teologilor protestanþi împotriva primatului lui Petru, pentru a demonstra realitatea istoricã ºi teologicã a unui adevãr pe care mulþi îl ocolesc sau îl neagã. ªi nu e vorba doar de Matei 16, 13-20. În grupul celor 12, existã un trio privilegiat – Petru, Iacob ºi Ioan. Existã apoi tandemul Petru – Paul ºi aventura lor misionarã. Ratzinger detaliazã în cuvinte de mare frumuseþe simbolismul formulei „stâncã-piatrã“: Petru este stânca pe care Cristos construieºte Biserica sa, dar ºi piatrã de poticnire, atunci când nu Duhul vorbeºte prin el, ci „carnea ºi sângele”. Dar promisiunea Domnului este eternã: „ªi puterea celui rãu nu o va birui...”

III. Biserica Universalã ºi Biserica Particularã. Textul rãspunde la întrebarea: Ce este un episcop ºi care este rolul sãu? Pornind de la definiþia clasicã – „episcopul este succesorul Apostolilor”, Joseph Ratzinger sintetizeazã în câteva pagini imaginea ºi misiunea episcopului. Iatã o formulare frapantã prin concizia ºi simetria sa: „Pentru Biserica localã Episcopul reprezintã Biserica Universalã, iar pentru Biserica Universalã, Episcopul reprezintã Biserica localã.” Pariez cã nu ºtiaþi ce trebuie sã aibã un episcop... Ei bine, nas! Cu alte cuvinte, discernãmânt: „intuiþia care sã-i permitã a distinge ceea ce este pozitiv de ceea ce este negativ”.

IV IV.. Natura preoþiei. Se trec în revistã principalele opinii ºi puncte de vedere contrare învãþãturii catolice (protestantismul, marxismul, hermeneutica modernã). Argumentul catolic se construieºte pe douã cuvinte-cheie: slujire ºi sacrament. „Aici nu se face paradã cu propriile energii ºi capacitãþi. […] Sacramentul înseamnã: eu dau ceea ce eu însumi nu pot da; fac ceva ce nu depinde de mine; sunt într-o misiune ºi

am devenit exponentul a ceea ce mia transmis altul”. Lucrurile stau întocmai. ªi e greu sã nu te pãtrunzi de frumuseþea lor. Cu toate astea, anticlericalismul modern poate fi definit printr-un singur cuvânt: feroce.

Care ar fi explicaþia? Eficacitatea propagandei, probabil. Adicã a urii ºi a minciunii agresive puse la lucru împotriva adevãrului – care e întotdeauna umil. ªi un cuvânt de avertisment pentru omul modern (dispus sã dea crezare cãrþilor ºi filmelor de tot felul): „Noi nu cãutãm un Cristos inventat de cãtre noi; numai într-o realã comuniune cu Biserica îl întâlnim pe adevãratul Cristos”.

V. O însoþitoare pe cale. Ratzinger se referã pe larg la nemulþumirea faþã de Bisericã ºi la resentimentul împotriva acesteia. Motivele sunt diverse, ba chiar opuse: unii o acuzã cã s-a adaptat prea mult la lumea contemporanã, alþii cã e prea conservatoare. Fãrã ocoliºuri, Sfântul Pãrinte pune degetul pe ranã: nu Biserica trebuie reformatã (dupã chipul nostru sau al lumii). Noi suntem cei care avem nevoie de reformã: trebuie sã ne schimbãm gândirea ºi comportamentul– ascultând de glasul Bisericii ascultãm de fapt de glasul lui Cristos. Or, modernul are probleme mari cu ascultarea ºi supunerea. Se revoltã împotriva lor. De aici, tot cortegiul de grozãvii puse pe seama Bisericii.

Papa elaboreazã o elegantã ecuaþie filozoficã (ablatio-congregatio) sintetizând adevãrata reformã. Sã nu uitãm misiunea ºi puterea Bisericii, ilustrate de triada moralã – iertare – ispãºire. Criza actualã este diagnosticatã fãrã greº: „Nucleul crizei spirituale a timpurilor noastre îºi are rãdãcina în întunecarea harului iertãrii”. Cei care contestã sau urãsc Biserica tind sã priveascã numai la cei vii. Eroare! „Biserica este mai mult ºi decât Papa, episcopii ºi preoþii […] Din ea fac parte toþi Sfinþii […] din ea fac parte oamenii din toate locurile ºi din toate timpurile, a cãror inimã se îndreaptã, sperând ºi iubind, spre Cristos”.

VI. Conºtiinþã ºi adevãr. În lumea modernã, se face mare caz de conºtiinþã. ªi argumentul sunã cam aºa: „Cred în Dumnezeu, dar nu ascult de învãþãtura Bisericii. Îmi urmez propria conºtiinþã.”

Contraargumentul lui Ratzinger e halucinant: dacã naziºtii au fost fideli propriei conºtiinþe, ar însemna sã-i cãutãm în Rai dupã ce au masacrat 6 milioane de evrei !!! Nu vi se pare cã e ceva în neregulã cu „argumentul conºtiinþei“? Textul se construieºte prin apelul la trei surse: psihologul Albert Gorres, Cardinalul Newman ºi Socrate. ªi ne întoarcem la rolul Papei, de care mulþi moderni autosuficienþi ar vrea sã nu mai audã: „Semnificaþia autenticã a autoritãþii doctrinare a Papei consistã în faptul cã el este garantul memoriei creºtine. Papa nu impune din afarã, ci dezvoltã memoria creºtinã ºi o apãrã.” (sublinierile mele, A-MB). „Biserica – chemare spre comunitate” are un dublu rol: de introducere în gândirea teologicã a Papei Benedict al XVI-lea ºi de ghid al creºtinului în lumea contemporanã. Dupã o asemenea lecturã, nu-þi rãmâne decât un singur lucru: sã-i mulþumeºti lui Dumnezeu cu toatã smerenia ºi cu toatã bucuria cã te-a chemat sã i te închini în Biserica Sa – Una, Sfântã, Catolicã ºi Apostolicã...

23

24

ªtiri

Gânduri spirituale ale Papei

Libreria Editrice Vaticana propune, într-un volum publicat în limba italianã, Gânduri spirituale ale Papei Benedict al XVI-lea.

Textul reuneºte fraze din Enciclica Papei (Deus caritas est), din predici, de la audienþe, din cadrul unor întâlniri ºi din diferite discursuri improvizate.

Volumul propune gândurile Suveranului Pontif pe teme, ca: încrederea, caritatea, educaþia, Euharistia, fericirea, Isus Cristos, Maria, Cuvântul lui Dumnezeu, rãbdarea, suferinþa, viaþa, viaþa consacratã ºi vocaþia omului.

Gândurile Papei cuprind perioada aprilie 2005 – martie 2006.

Obolul Sfântului Petru

În ziua de 29 iunie, în Solemnitatea Sfinþilor Petru ºi Paul sau într-o altã zi decât cea propusã de Sfântul Scaun se celebreazã Ziua Caritãþii Papei, zi în care fiecare catolic este invitat sã colaboreze la operele de ajutorare ale Sfântului Pãrinte în favoarea celor sãraci. Toate colectele din aceastã zi sunt destinate operelor de caritate ale Papei Benedict al XVI-lea. Este ceea ce se numeºte Obolul Sfântului Petru.

Acum, datoritã noilor tehnologii de comunicare, Sfântul Scaun oferã posibilitatea de a trimite direct aceste donaþii. Pagina web a Vaticanului (www.vatican.va) a creat o secþiune specialã, Obolul Sfântului Petru, care oferã posibilitatea de a lua contact direct cu Oficiul Obolului Sfântului Petru.

Banii care se strâng pentru Obolul Sfântului Petru provin de la colectele strânse în diecezele din toatã lumea, în sãrbãtoarea Sfinþilor Petru ºi Paul ºi din contribuþiile congregaþiilor ºi instituþiilor religioase, din ajutorul oferit de unele fundaþii ºi din donaþiile spontane ale credincioºilor din toatã lumea. Aceºti bani nu vin sã alimenteze bugetul Sfântului Scaun, ei fiind destinaþi direct ºi exclusiv operelor de caritate, de cele mai multe ori în favoarea comunitãþilor ecleziale din lumea a treia ºi pentru a ajuta populaþiile afectate de rãzboi ºi catastrofe naturale.

Biblia – mulþi creºtini o au, dar puþin o citesc

Rãspândirea Bibliei printre creºtini este din ce în ce mai mare, dar ea rãmâne, adesea, o carte necititã. La aceste concluzii s-a ajuns în urma sondajului realizat de Asociaþia Biblicã Universalã (ABU) prin Societãþile biblice naþionale din Italia, Spania ºi Franþa. Rezultatele sondajului au fost fãcute cunoscute în cadrul unei conferinþe de presã care a avut loc la Roma în ziua de 26 iunie. Cu aceastã ocazie, pastorul Miller Milloy, secretar mondial al ABU, a arãtat cã „acest studiu este ultima iniþiativã care s-a nãscut din cooperarea consolidatã dintre ABU ºi Biserica Catolicã, prin angajarea comunã de a rãspândi Cuvântul lui Dumnezeu (…) Sunt multe aspecte încurajatoare care pot fi gãsite în studiu, care aratã importanþa parohiei în viaþa catolicã ºi beneficiul participãrii la viaþa Bisericii (…) În acelaºi timp, studiul aratã clar cã, pentru mulþi, Biblia este o carte închisã”, în sensul cã mai puþin de jumãtate dintre catolicii intervievaþi citesc Biblia. Secretarul ABU a încheiat arãtând cã „acest studiu demonstreazã cã s-a fãcut mult, dar este ºi mai mult de fãcut pentru ca sã se deschidã Cuvântul lui Dumnezeu cãtre poporul sãu.”

ABU a fost fondatã în 1946 ºi este un organism interconfesional care coordoneazã 141 de societãþi biblice naþionale ce opereazã în 200 de þãri pentru a traduce, tipãri ºi difuza Biblia, în acord cu toate bisericile.

Indulgenþã plenarã cu ocazia Întâlnirii Mondiale a Familiilor

Papa Benedict al XVI-lea acordã indulgenþã plenarã celor care participã, fizic sau spiritual, la cea de-a V-a Întâlnire Mondialã a Familiilor.

Anunþul a venit sub forma unui decret, publicat pe 26 iunie ºi semnat de Cardinalul James Stafford, penitenþiar major. Întâlnirea din acest an va fi gãzduitã de Valencia, între 1 ºi 9 iulie, iar Papa ar urma sã ia parte la ceremonii în ultimele douã zile, în 8 ºi 9 iulie. „Papa – stabileºte decretul – dã posibilitatea credincioºilor de a obþine indulgenþã plenarã, prin condiþiile cunoscute (Spovadã sacramentalã, Împãrtãºire Euharisticã ºi rugãciunea dupã intenþiile Sfântului Pãrinte), cu sufletul liber de orice pãcat, participând cu devotament la celebrãrile solemne, la Valencia, în timpul celei de-a V-a Întâlniri Mondiale a Familiilor ºi la încheierea sa solemnã (…) Toþi ceilalþi credincioºi, care nu pot participa la acest eveniment, pot obþine aceeaºi indulgenþã plenarã, în aceleaºi condiþii obiºnuite, în zilele în care are loc evenimentul ºi în ziua sa de încheiere, dacã, uniþi în spirit ºi gând cu credincioºii de la Valencia, vor recita în familie Tatãl Nostru ºi Crezul ºi celelalte devoþiuni pentru a invoca Milostivirea Divinã” – se adaugã în textul decretului.

Creatã de Ioan Paul al II – lea, Întâlnirea Mondialã a Familiilor este o manifestare convocatã de la fiecare trei ani pentru a se celebra darul divin al familiei. Aceastã manifestare reuneºte mii de familii, din cele cinci continente, pentru rugãciune, dialog, studiu, împãrtãºiri ºi aprofundãri în înþelegerea rolului familiei creºtine ca bisericã domesticã ºi unitate de bazã a evanghelizãrii.

ªtiri

Noul secretar de stat al V aticanului Vaticanului

Începând cu 15 septembrie, funcþia de Secretar de Stat al Vaticanului va fi ocupatã de Cardinalul Tarcisio Bertone, Arhiepiscop de Genova, acesta înlocuindu-l pe Cardinalul Angelo Sodano. Nãscut la 2 decembrie 1934, a fost hirotonit în 1960. A obþinut licenþa în teologie cu o dizertaþie pe tema toleranþei ºi a libertãþii religioase, precum ºi doctoratul în drept canonic.

Salezianul Bertone a fost principalul colaborator al Cardinalului Joseph Ratzinger la Congregaþia pentru Doctrina Credinþei, pânã când Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit Arhiepiscop de Genova. “...cunoaºterea reciprocã ºi încrederea dezvoltatã în anii de slujire comunã m-au condus la al alege pentru aceastã înaltã ºi delicatã funcþie” a spus Papa Benedict al XVI-lea în scrisoarea adresatã genovezilor.

Pagina web a Vaticanului prezintã originea istoricã ºi explicã rolul Secretarului de Stat în Vatican: “ El este primul colaborator al Papei în conducerea Bisericii universale... Secretarul de Stat poate fi considerat cel mai important exponent al activitãþii diplomatice ºi politice a Sfântului Scaun reprezentând, în anumite situaþii, însãºi persoana Suveranului Pontif”.

Biblia pentru copii, în 150 de limbi

Asociaþia catolicã internaþionalã Kirche in Not (KIN) a finalizat cea de-a o sutã cincizecea traducere a Bibliei pentru copii, Dumnezeu vorbeºte copiilor sãi. Este vorba de traducerea în limba sindhi, o limbã indo-arianã vorbitã de circa 20 de milioane de persoane în provincia Sindh (sud-estul Pakistanului) ºi în statele Gujarat ºi Rahasthan (nord-estul Indiei).

Despre necesitatea traducerii acestei cãrþi s-a spus: “În timp ce în Occident Sfânta Scripturã este de cele mai multe ori uitatã, pentru numeroase popoare din Þãri din Lumea a Treia ea are o importanþã extraordinarã, mai ales pentru copii ºi tineri, inclusiv copiii-soldat sau prizonierii (...)

Episcopii din lumea întreagã au definit aceastã carte ca fiind un instrument excelent pentru evanghelizare...”.

Pânã acum, asociaþia Kirche in Not a distribuit în întreaga lume 43 de milioane de exemplare ale Bibliei pentru copii. În anul 1990, cartea a fost tradusã ºi în limba românã.

Habemus Papam - e xpoziþie despre alegerile papale expoziþie

“Habemus Papam: alegerile papale de la Sfântul Petru la Benedict al XVI-lea” este o expoziþie care va dezvãlui aspecte din ritualul sacru al alegerii unui Papã, încearcând sã reconstituie momente semnificative ºi evenimente din perioada dintre moartea unui Papã ºi alegerea succesorului sãu. Expoziþia, organizatã de Muzeele Vaticanului ºi de Centrul European pentru Turism, cu sprijinul Provinciei Roma ºi cu colaborarea a numeroase instituþii italiene ºi vaticane, va fi deschisã în perioada decembrie 2006 - aprilie 2007.

Arhiepiscopul Francesco Monterisi, secretar al Congregaþiei pentru Episcopi ºi al Colegiului Cardinalilor, vorbind despre acest eveniment, a spus: “Cei care vor merge la expoziþie vor putea sã vadã diferenþa dintre un Conclav ºi alegerile civile. Atmosfera respiratã este una de constantã imersiune în sacru ºi în rugãciune (...) Alegerea unui Papã este de fapt un ritual sacru. Cu toatã retragerea pe care o aratã Conclavul, fiecare Cardinal elector are sprijinul în rugãciune al catolicilor de pretutindeni. Nu este un act izolat. Într-un anume sens este acþiunea întregii Biserici”.

Vatican Information Ser vice (VIS) Service

V atican.va

Compendiul Catehismului Bisericii Catolice pe Internet

La mai puþin de un an de la publicarea sa, Compendiul Catehismului Bisericii Catolice este disponibil pe Internet.

Compendiul sintetizeazã credinþa catolicã în 598 de întrebãri ºi rãspunsuri.

Volumul, care în acest an a fost cartea catolicã cea mai vândutã în lume dupã Enciclica Deus caritas est, a fost postat pe pagina web a Sântului Scaun (www.vatican.va) în limbile italianã, spaniolã, germanã, francezã, portughezã ºi românã.

Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

25

26

Viaþa consacratã

dministratorii iubirii iubirii lui lui Cristos” Cristos” ““A Administratorii “Existã o fizionomie esenþialã a preotului, care nu se schimbã: în realitate, preotul de mâine, nu mai puþin decât cel de astãzi, trebuie sã se asemene cu Cristos. În decursul vieþii sale pãmânteºti, Isus a oferit în el însuºi înfãþiºarea definitivã a preotului, îndeplinind o preoþie ministerialã cu care apostolii au fost primii investiþi; ea este destinatã sã dureze, sã se perpetueze neîncetat în toate perioadele istoriei. În acest sens, preotul celui de-al treilea mileniu va fi continuatorul preoþilor care, în mileniile precedente, au animat viaþa Bisericii (…) vocaþia sacerdotalã va continua sã fie chemare la trãirea preoþiei unice ºi permanente a lui Cristos, (…) dar viaþa ºi ministerul preotului trebuie sã se adapteze fiecãrei epoci ºi fiecãrui ambient de viaþã”(Ioan Paul al II-lea). În Solemnitatea Sfinþilor Apostoli Petru ºi Paul, la Iaºi au fost hirotoniþi optsprezece tineri. În Arhidieceza de Bucureºti vor activa patru dintre ei.

Le dorim tuturor sã fie preoþi dupã inima lui Dumnezeu; cei din Arhidiecezã se fac cunoscuþi cititorilor revistei noastre într-un scurt interviu, pentru care ne-am gândit la urmãtoarele întrebãri.

- Dupã anii de studiu ºi de formare petrecuþi în Seminar a venit momentul sã fiþi trimiºi în via Domnului. Cu ce gânduri trãiþi evenimentul hirotonirii?

Pr. Ciprian Andrei (Gherãeºti – Neamþ)

Sfinþirea întru Preoþie este evenimentul care încoroneazã perioada de formare umanã, intelectualã ºi spiritualã din timpul Seminarului, deschizându-ne un nou drum, profund ancorat în cel precedent, dar caracterizat în mod deosebit printr-o dãruire deplinã lui Dumnezeu ºi fraþilor, ca preot. Dãruirea autenticã a preotului presupune nu numai pregãtirea ºi exerciþiul zilnic deprinse în anii de seminar, ci ºi harul special al participãrii la unica preoþie a lui Isus Cristos. Nu putem vorbi de merite ºi drepturi în acest sens, întrucât alegerea ºi darul lui Dumnezeu sunt absolut gratuite. Totuºi, angajamentul total ºi responsabil în trãirea zilnicã a darului preoþiei reprezintã dovada concretã ºi mãrturia credibilã a corespunderii personale la vocaþia preoþeascã. A-i conduce pe oameni pe calea mântuirii este misiunea nobilã ºi totodatã exigentã pe care vreau s-o împlinesc trãind clipã de clipã voinþa lui Dumnezeu de a fi un om al rugãciunii ºi al jertfei, un om care, prin cuvânt ºi faptã, vesteºte ºi comunicã iubirea ºi darurile Preasfintei Treimi pentru ca oamenii sã descopere de pe acum frumuseþea cerului ºi fericirea de a fi cu Dumnezeu.

- Cum v-aþi dat seama cã Dumnezeu vrea sã-l slujiþi ca preot?

Pr. Iosif Balint (Sãbãoani – Neamþ)

Ca tânãr, mã simþeam neîmplinit, nefericit ºi eram conºtient cã încã nu fãcusem alegerea fundamentalã a vieþii mele, încã nu mã dãruisem unui ideal anume. Eram oarecum dezgustat ºi dezamãgit de spectacolul lumii. Pe plan interior, trãiam într-o preocupare continuã de a-l gãsi pe Dumnezeu. Ca orice tânãr ºi ca orice om cãutam fericirea; dar nu mi se deschidea nici o poartã. Eram în cãutare de lucruri solide, de valori care

sã dãinuie, eram sãtul de relativismul ce domnea în jurul meu. Acum mã gândesc cã Dumnezeu lucra deja în interiorul meu, dar voinþa lui nu-mi era deloc clarã. În acest context, Providenþa mi-a scos în cale niºte persoane religioase care, prin bucuria pe care o iradiau, îmi spuneau cã descoperiserã deja izvorul fericirii. M-am lãsat sfãtuit ºi ajutat de ele: am fãcut o spovadã bunã, am început sã mã rog ºi sã meditez. Treptat mi-am dat seama cã fac parte din Bisericã ºi cã existã oameni care nu-l descoperiserã personal pe Cristos. Cred cã Preoþia este o stare de viaþã care mã þine aproape de lucrurile lui Dumnezeu, mã aºeazã în poziþia de a-i putea ajuta ºi sluji pe oameni ºi mã poate ajuta sã mã împlinesc ca persoanã umanã, sã mã sfinþesc.

- Consideraþi cã momentul hirotonirii este punctul final al formãrii unui preot?

Pr. Vincenþiu Balint (Boghicea – Slobozia)

Formarea unui preot nu ia sfârºit cu momentul hirotonirii sale. Aº putea spune cã din acest moment începe un drum mai anevoios, întrucât oamenii de astãzi aºteaptã de la preot sã fie un om prudent ºi bine pregãtit, capabil sã le ofere o orientare sigurã în momentele dificile. Însã, înainte de toate, un preot trebuie sã fie un om al lui Dumnezeu, cãci este „constituit pentru binele oamenilor în lucrurile care îl privesc pe Dumnezeu” (Evr 5,1). Aºadar, formarea noastrã nu se va încheia odatã cu hirotonirea, ea va trebui sã fie permanentã; trebuie sã fie etapa cea mai lungã a vieþii sacerdotale. Dupã cum fiecare om trebuie sã fie cât mai bine pregãtit în domeniul sãu pentru a putea rãspunde cerinþelor misiunii sale, la fel ºi preotul este întotdeauna în curs de formare, de perfecþionare, pentru a putea rãspunde exigenþelor de astãzi. Însã, cel mai important pentru un preot nu este numai formarea intelectualã; progresul trebuie sã cuprindã tot ceea ce priveºte identitatea preotului ºi constituie baza pentru desfãºurarea misiunii sale. Iar dacã în timpul Seminarului am fost ajutaþi sã ne formãm, acum, dupã hirotonire, aceasta devine o datorie personalã a fiecãruia dintre noi.

- Existã un motto care v-a cãlãuzit în anii de studii ºi cãruia îi veþi rãmâne fidel ºi ca preot?

Pr. Ovidiu Giurgi (Tãmãºeni – Neamþ)

Nu am avut un citat sau un dicton drept cãlãuzã, cât mai degrabã am încercat sã cultiv o atitudine, ºi anume aceea de a rãspunde generos ºi coerent iubirii nemãrginite ºi exigente a lui Dumnezeu, de a mã conforma necontenit planului sãu cu mine, conºtient fiind cã, în colaborarea cu harul sãu, stã încã nedesfãºuratã promisiunea împlinirii, certitudinea plinãtãþii.

Fiindcã, în ultimã instanþã, urmarea fidelã a Domnului nu este o realizare ori o izbândã pur personalã, ci putinþa de a spune umil ºi fascinat deopotrivã „am fost ºi eu cucerit de Cristos Isus” (Fil 3,12).

Sperãm cã celelalte întrebãri pe care am dori sã le punem tinerilor preoþi se vor regãsi în alte ocazii ulterioare de dialog. (A.C.)

Pelerin la Vatican

Duminicã, la rugãciunea Ang elus ap Angelus elus,, P Pap apaa Benedict al XVI-lea a salutat în italianã si omânã cr edinciosii omâni credinciosii , catolici rromâni , rromânã pr ezenti oma prezenti Roma , la R „Sunt bucuros sã salut comunitatea catolicilor români care trãieºte la Roma. Dragi fraþi ºi surori, pelerinajul la mormântul Sântului Petru sã întãreascã în voi toþi credinþa ºi mãrturia în favoarea Evangheliei”. Papa a salutat apoi, în limba românã, spunând: „Lãudat sã fie Isus Cristos!”.

Spontan ºi puternic, „În vecii vecilor. Amin”, a fost rãspunsul celor circa o sutã de credincioºi români din Piaþa San Pietro, aproape de marele obelisc egiptean. Astfel, pentru prima datã în primele 14 luni ale pontificatului sãu, Papa Benedict al XVI-lea a salutat credincioºii români care duminicã s-au aflat în Piaþa San Pietro pentru a-i asculta cuvântul de învãþãturã ºi a se ruga împreunã „Îngerul Domnului”.

Dintre tinerii comunitãþii, unii purtau tricolorul României ºi drapelul alb-galben al Sfântului Scaun, alþii aveau pancarte cu inscripþiile în italianã „România îl salutã pe Papa”,

„Comunitatea catolicã românã din Roma”, dar ºi „Salvaþi valorile României. Acum Catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti”. De fapt, în preajma solemnitãþii Sfinþilor Apostoli Petru ºi Paul, comunitatea catolicilor români din Roma a organizat acest pelerinaj la mormântul Principelui Apostolilor cu dorinþa de a se ruga pentru necesitãþile Bisericii universale, pentru papa, Petru din zilele noastre, dar ºi pentru nevoile Bisericii noastre locale, pentru binele þãrii ºi al poporului nostru. Dupã întâlnirea cu papa Benedict al XVI-lea, credincioºii catolici români s-au recules în rugãciune la mormântul Sfântului Petru unde ºi-au mãrturisit credinþa ºi au recitat rugãciunea cãtre Sfântul Petru; apoi, la altarul Sfântului Iosif, au invocat mijlocirea patronului Bisericii, recitând rugãciunea „La tine alergãm, o, fericite Iosife”. În continuare, au coborât în

grotele vaticane unde s-au oprit câteva clipe în reculegere la mormântul slujitorului lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea, manifestând iubirea pe care o pãstreazã pentru singurul papã din istoria bimilenarã a Bisericii care a sãrutat pãmântul României ºi a celebrat Sfânta Liturghie la altarul Catedralei Sfântul Iosif din Bucureºti.

(Mons. ANTON LUCACI, Radio Vatican, fragment din transmisia din 25 iunie a.c.)

Ca în povestea cu moº Ion Roatã Sunt momente în viaþã care, prin semnificaþie ºi prin încãrcãtura emotivã, îþi rãmân în memorie pe toatã durata existenþei ºi, mai mult decât atât, nu se decoloreazã precum o hainã învechitã de vreme ci, din contrã, culorile amintirii momentului capãtã , pe zi ce trece, intensitate.

Un astfel de moment l-am trãit duminicã, 25 iunie, în Piaþa Sfântul Petru când m-am alãturat comunitãþii catolicilor români din Roma care a voit sã rosteascã, împreunã cu Sfântul Pãrinte, rugãciunea Îngerul Domnului, mergând apoi în pelerinaj la mormântul Sfântului Petru ºi la mormântul slujitorului lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea ºi încheind acest parcurs spiritual la altarul Sfântului Iosif din bazilica vaticanã.

Românii formau un grup de pelerini ordonaþi, reculeºi, nezgomotoºi, rostind Crezul ºi o decadã din Rozariu, în aºteptarea venirii la fereastrã a papei. Lor li s-au alãturat ºi români ortodocºi care trãiesc la Roma ºi care, aflaþi în Piaþa Sfântul Petru, au vãzut steagul românesc la umbra cãruia au vrut sã facã fotografii ca sã poatã privi mai des, dupã cum spuneau, la cele trei culori care înseamnã pentru ei ACASÃ. În cinstea evenimentului m-am îmbrãcat cu o veche ie româneascã, încercând astfel sã aduc în Piaþa Sfântul Petru, în mod simbolic, ceva de preþ de acasã, o fãrâmã din inegalabila tradiþie româneascã care oglindeºte atât de bine credinþa în Dumnezeu a poporului român, pe care suntem chemaþi sã o ducem mai departe. Aºa ne-a spus ºi Papa Benedict al XVI-lea, când ne-a salutat, binecuvântându-ne, cu urarea ca pelerinajul la mormântul Sfântului Petru sã ne întãreascã

în credinþã ºi în a da mãrturie în favoarea Evangheliei. Am vãzut în ochii pelerinilor lacrimi de bucurie pentru un moment atât de special, dar poate ºi de tristeþe pentru a nu-i avea alãturi, în acea clipã, pe cei dragi de acasã pe care, însã, i-au purtat în gânduri ºi în rugãciuni, aºa cum i-au purtat pe catolicii din Bucureºti cu care împãrtãºesc nu doar tristeþea de a-ºi vedea catedrala ameninþatã, dar mai ales speranþa în victoria Binelui care, în plan spiritual, s-a adeverit deja, cãci faptul de a fi uniþi în rugãciune, români catolici, greco-catolici ºi ortodocºi din þarã ºi din strãinãtate ºi chiar strãini care s-au solidarizat cu cauza catedralei este un semn clar al prezenþei lui Dumnezeu care nu poate aduce decât bine, mult bine.

Salutul Sfântului Pãrinte adresat comunitãþii româneºti din Roma ºi, prin intermediul acesteia, românilor din þarã a fost ca o mângâiere în situaþia de amãrãciune de la Bucureºti ºi m-a fãcut sã mã gândesc la povestea lui Creangã cu moº Ion Roatã ºi Vodã Cuza. Vã amintiþi cum bietul þãran, batjocorit de boier, s-a plâns lui Cuza care, sãrutându-l pe un obraz ºi pe altul, în faþa mulþimii, l-a trimis sã le spunã sãtenilor lui cã pe unde l-a scuipat boierul, l-a sãrutat domnitorul þãrii ºi i-a ºters ruºinea. Aºa ºi cu salutul Sfântului Pãrinte care ne-a luat din durere, cu vorba, cu zâmbetul ºi mai ales cu rugãciunea ºi cu binecuvântarea.

ANCA MÃRTINAª GIULIMO NDI GIULIMONDI (transmis la Radio Vatican, 26 iunie a.c.)

27

28

Sfântul lunii

22 iulie – Sfânta Maria Magdalena Maria Magdalena sau Maria din Magdala, dupã numele unui mic oraº de pe malul vestic al lacului Tiberiadei, este mereu prezentã când evangheliºtii pomenesc de femeile care îi slujeau lui Isus. În Evanghelia dupã sfântul Luca se relateazã: „Isus umbla prin oraºe ºi sate, predicând ºi ducând Vestea cea Bunã a Împãrãþiei lui Dumnezeu. Cu el se aflau cei doisprezece ºi unele femeii care fuseserã vindecate de spirite rele ºi de boli: Maria, numitã Magdalena, din care ieºiserã ºapte demoni; Ioana, femeia lui Huza, economul lui Irod; Suzana ºi multe altele, care îi ajutau din avutul lor” (Lc 8, 1-3).

Maria Magdalena era ca „un punct de referinþã, o cãlãuzã, poate, pentru celelalte”, ne spune Carla Ricci, în cartea Maria di Magdala e le molte altre donne sul cammino di Gesù (Maria din Magdala ºi multe alte femei pe drumul lui Isus, Napoli, D’Auria, 1991).

Un suflet ales

„Din care ieºiserã ºapte demoni”, aceastã expresie nu înseamnã cã Maria Magdalena a fost o pãcãtoasã, deoarece posesiunea diabolicã nu implicã starea de pãcat. Putem presupune chiar cã avea un suflet ales, conform Evangheliilor sinopticilor (Marcu, Matei ºi Luca).

Ea a fost alãturi de Isus pe timpul pãtimirii ºi înmormântãrii sale; Evanghelia dupã Sfântul Ioan ne-o prezintã ca fiind alãturi de Sfânta Fecioarã Maria ºi de Maria lui Cleofa în momentele grele ale Calvarului. În dimineaþa Învierii, Maria Magdalena aleargã singurã la mormânt ºi rãmâne înspãimântatã când vede mormântul gol. Plângând, spune îngerilor: „L-au luat pe Domnul din mormânt ºi nu ºtim unde l-au pus”. Atunci Isus Înviat îi apare în grãdinã, înainte de a se arãta ucenicilor, ºi o strigã pe nume: „Marie!”, dãruindu-i privilegiul de a duce celorlalþi vestea despre învierea sa (In 20, 1-18).

Sub crucea lui Isus

Noul calendar al Bisericii Romano-Catolice, la data de 22 iulie face urmãtoare menþiune: „Comemorarea de azi se referã la Maria Magdalena cãreia Domnul Isus i s-a arãtat dupã învierea sa, nu la sora Sfintei Marta, nici la femeia pãcãtoasã cãreia Domnul i-a iertat pãcatele”. Pânã la reforma actualã, mulþi hagiografi considerau cã cele trei femei din Sfânta Evanghelie, ce apar în câteva împrejurãri însemnate din viaþa lui Isus, sunt una ºi aceeaºi persoanã, numitã Maria Magdalena. În tradiþia occidentalã, Maria Magdalena a fost confundatã cu Maria, sora lui Lazãr ºi a Martei, dar ºi cu femeia pãcãtoasã publicã care, ascultându-l pe Isus, s-a hotãrât sã-ºi schimbe viaþa, ºi pe când Învãþãtorul era la masã în casa fariseului Simon a venit ºi i-a spãlat picioarele cu lacrimile ei ºi i le-a ºters cu pãrul capului ei, sãrutându-i-le ºi ungându-i-le cu parfum (cf. Lc 7, 36-50). Femeia despre care vorbeºte Sfântul Luca era o „pãcãtoasã” sau cum se spune în Biblia de Ierusalim, una „care nu avea un nume bun în oraº”, dar nu era Maria Magdalena.

Aceastã opinie a predominat în gândirea occidentalã ºi s-a vãzut, de-

a lungul secolelor, ºi în reprezentãrile artistice. Apoi, numele Magdalena se dãdea de obicei caselor de recuperare pentru prostituatele cãite.

Maria Magdalena este cea care a rãmas sub crucea lui Isus, iar în ziua Învierii a avut bucuria ºi cinstea de a fi cea dintâi care a vorbit cu Isus Înviat. Sfântul Ieronim ºi Sfântul Grigore cel Mare susþineau cã cele trei femei au fost, în realitate, una singurã. Însã, în secolul al XII-lea, începând cu Sfântul Bernard ºi cu alþi scriitori cistercini, s-a ajuns la concluzia cã, în realitate, este vorba de trei persoane diferite, dintre care douã poartã numele de Maria.

Ce spun legendele

Þinând cont de importanþa pe care i-o acordã Sfintele Evanghelii, nu ne surprinde cã în jurul ei au luat naºtere ºi s-au dezvoltat mai multe tradiþii. În Orient, de exemplu, se spune cã l-ar fi însoþit pe Sfântul Ioan ºi pe Sfânta Fecioarã Maria la Efes, unde a ºi murit, trupul sãu fiind transportat la Constantinopol ºi venerat, în aceastã cetate, timp de mai multe secole. Legenda aurea, o legendã mai târzie, o prezintã drept logodnica pãrãsitã de Ioan când Cristos l-a chemat sã i se alãture. În Occident se spunea cã Maria Magdalena, Lazãr ºi alþi creºtini au plutit în derivã din Palestina pânã pe coasta Franþei Meridionale, unde au început sã predice Evanghelia ºi au reuºit sã punã bazele creºtinismului.

Un membru al grupului ar fi fost, potrivit legendei, ºi Sfântul Maximin, probabil unul dintre cei 72 de ucenici ai lui Isus, devenit episcop de Aix. De asemenea, se mai povesteºte cã Maria Magdalena ºi-a petrecut ultimii ani de viaþã într-o grotã ºi cã a fost transportatã în mod miraculos, înainte de a muri, la Sfântul Maximin, de la care a primit ultimele sacramente.

De neluat în seamã

Potrivit cãrþii Codul lui Da Vinci, Maria Magdalena ar fi fost soþia Mântuitorului, de la care a avut o fetiþã, Sarah, cu care a fugit în Franþa, ca sã scape de persecuþiile evreilor, inclusiv ale apostolilor Domnului, care au devenit geloºi pe ea. Legenda pe care Dan Brown o dezvoltã, dupã o altã carte intitulatã Sângele Sfânt, Graalul Sfânt, scrisã de Michael Baigent, Richard Leigh ºi Henry Lincoln în anul 1982, deci legenda lui Brown & Co., afirma cã din perechea Isus, Maria Magdalena ºi fiica lor Sarah, au descins dinastiile regale europene, începând cu cea a Merovingienilor, precursorii regilor Franþei, Italiei, Austro-Ungariei, Germaniei, Angliei, Rusiei Þariste, ºi în final, celelalte monarhii europene.

Adevãrul Evangheliilor nu pãleºte în faþa elucubraþiilor browniene ºi asta dintr-un singur motiv: Evangheliile au fost inspirate de Duhul Sfânt, al cãrui „Cuvânt” nu poate fi pus la îndoialã. Vã daþi seama, cuvântul lui Dan Brown împotriva Cuvântului Duhului Sfânt?! A-propos, ºtiþi cã pãcatele care nu pot gãsi nicidecum iertare în faþa lui Dumnezeu sunt cele împotriva Duhului Sfânt, nu? Ei, de un asemenea pãcat este vorba când se ºovãie în ale adevãrurilor Sfintei Scripturi.

Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI