Actualitatea creştină, nr. 7/2007

Pãstorul Arhidiecezei IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Inaugurarea Centrului Don Orione Sâmbãtã, 23 iunie, în oraºul Voluntari a avut loc sfinþirea ºi inaugurarea Centrului Don Orione, clãdire ridicatã pentru a-i ajuta pe cei nevoiaºi care trebuie îngrijiþi din punct de vedere spiritual ºi material. Cu ceea ce s-a realizat la Voluntari putem spune cã intrãm ºi noi în lumea mare, cãci asemenea Centre au fost deschise pe toate continentele de cãtre aceastã Congregaþie fondatã de sfântul Luigi Orione, cu numele de Mica Operã a Divinei Providenþe. Iatã ce spunea sâmbãtã, în discursul sãu, pãrintele Valeriano, Superiorul Casei din Voluntari: „Congregaþia Don Orione este prezentã în România din ianuarie 1991, când a realizat un prim obiectiv cu caracter educativ la Oradea, oraº din nord-vestul þãrii. Aici s-a construit un liceu care, unic în genul sãu, a fost deschis tinerilor de orice confesiune religioasã, precum ºi un Oratoriu, frecventat zilnic de un numeros grup de copii ºi tineri, ºi o organizaþie de cercetaºi (Scout). A doua iniþiativã care îºi propune sã acorde asistenþã persoanelor singure ºi abandonate, a început în anul 1994 ºi s-a concretizat prin aceastã clãdire pe care o inaugurãm astãzi. Ea cuprinde trei secþii: una pentru 57 de persoane în vârstã, bãrbaþi ºi femei; una pentru copiii cu dizabilitãþi, cu o capacitate de 16 locuri; iar a treia cuprinde 8 sãli de fizioterapie. Precizãm cã ultimele douã secþii urmeazã sã fie dotate; de asemenea, ultimul etaj trebuie sã fie terminat. În alte clãdiri au fost primite 40 de tinere care provin din diferite orfelinate ale statului. Alãturi de ele sunt mereu persoane care sã le ajute în gãsirea unui loc de muncã, precum ºi în administrarea zilnicã, lucru deloc uºor þinând cont de problemele de caracter ºi de socializare pe care le au. Ultima iniþiativã s-a realizat la Iaºi, unde, în 1998, s-a construit un seminar ce cuprinde un centru de spiritualitate, un oratoriu frecventat de copii ºi tineri români dar ºi de etnie rromã, douã cãsuþe pentru tineri orfani sau care provin din familii cu dificultãþi, ºi un centru pentru recuperarea persoanelor cãzute în patima alcoolului, la conducerea cãruia se aflã un medic psihiatru ºi un asistent social”.

Secþia prevãzutã pentru persoane în vârstã este, în bunã parte, deja ocupatã. I-am vãzut pe aceºti primi beneficiari ai Centrului Don Orione; ne-a impresionat liniºtea ºi seninãtatea lor. Desigur, fiecare are istoria lui, dar toþi au fost scoºi din singurãtate ºi mizerie; ºi aceasta datoritã vrednicilor urmaºi ai lui Don Orione, care au cuprins ºi România în planul zelului ºi al caritãþii lor. Istoria care a început sã se desfãºoare la Voluntari, sub inspiraþia Congregaþiei lui Don Orione, este încã un argument cã Evanghelia este vie ºi cã Biserica are oameni cãlãuziþi de duhul caritãþii. Mã gândesc la pãrintele Lazzarini ºi la toþi ceilalþi, fraþi ºi surori, din Congregaþia lui Don Orione, care astãzi sunt prezenþi în România ca ºi în întreaga lume, ca martori ai iubirii lui de Dumnezeu ºi de aproapele.

Ca ºi sâmbãtã, felicit din toatã inima „Mica Operã a Divinei Providenþe” ºi le mulþumesc preoþilor ºi maicilor din aceastã familie cãlugãreascã pentru devotamentul ºi fidelitatea lor faþã de vocaþia primitã ºi faþã de Cristos, pe care, împreunã cu alte congregaþii care se aflã în Arhidiecezã, îl slujesc ºi-l mãrturisesc iubindu-l mai presus de toate.

Cinste ºi binecuvântare de la Dumnezeu tuturor binefãcãtorilor acestui Centru Don Orione, Centru de caritate! Privind la toate câte s-au fãcut în acea parte a oraºului Voluntari te gândeºti cât de adevãrate sunt cuvintele fondatorului, sfântul Luigi Orione: „Este o umilã Congregaþie religioasã, modernã prin oamenii sãi ºi în sistemele sale, toatã consacratã binelui ºi fiilor poporului, încredinþatã Divinei providenþe. Nãscutã pentru sãraci, spre a-ºi împlini scopul, ea se stabileºte în centrele muncitoreºti ºi, de preferinþã, în cartierele ºi suburbiile de la marginile marilor oraºe industriale, fraternizând cu muncitorii simpli, susþinutã de binecuvântarea Bisericii, de sprijinul concret al autoritãþilor ºi de cei care sunt spirite deschise noilor timpuri, cu inimã largã ºi generoasã. Într-o epocã de pozitivism, de înclinaþii pãmânteºti ºi de patima banului, Mica Operã a Divinei Providenþe îºi propune, sub protecþia Fecioarei Cereºti, sã ºteargã multe lacrimi, sã ridice minþile ºi inimile la acel Bine care nu este pãmântesc, care poate sã umple ºi sã rãsplãteascã inima oricãrui om, cooperând modest, în mare umilinþã, spre a menþine fidel sau spre a conduce poporul spre Bisericã ºi Patrie, spre a-i salva pe cei mici, umili, suferinzi fraþi în Cristos”.

1

2

Actualitate

Un nou apel pentru salvarea Catedralei Arhiepiscopia Romano-Catolicã Bucureºti a organizat, pe 6 iunie, o Conferinþã de Presã extraordinarã în cadrul cãreia s-au prezentat mai multe aspecte legate de „cazul” Cathedral Plaza: 1. Parlamentul Europei se implicã în cazul Catedralei Sfântul Iosif.

2. Consiliul Superior al Magistraturii investigheazã derularea dosarului Cathedral Plaza.

3. Situaþia la zi a dosarelor din justiþie ºi alte informaþii.

La Conferinþã au participat P.S. Cornel Damian, Episcop Auxiliar Romano-Catolic de Bucureºti, Daniel Fenechiu, avocatul Arhiepiscopiei ºi Daniel Baciu, inginer consilier pe probleme de rezistenþã. În aceeaºi zi, o delegaþie a Arhiepiscopiei Romano-Catolice a depus la Palatul Victoria ºi la Palatul Cotroceni petiþii adresate Guvernului ºi Preºedintelui României, însoþite de listele cu semnãturi prin care peste 150.000 de cetãþeni români cer autoritãþilor rezolvarea acestui caz.

Redãm scrisoarea adresatã cu aceastã ocazie de Arhiepiscopul Ioan Robu, Preºedintelui României, Domnul Traian Bãsescu:

În numele Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureºti ºi a celor peste 150 000 de cetãþeni români – semnatari ai listelor anexate prezentei – facem un apel la Dumneavoastrã, solicitându-vã sã vã precizaþi public punctul de vedere asupra problemei Catedralei Sfântul Iosif.

Nu vom insista asupra prezentãrii „cazului” Catedralei Sfântul Iosif pe care, fãrã îndoialã, îl cunoaºteþi, din presã, din Memoriile ºi demersurile noastre, din actele ºi faptele autoritãþilor române, din poziþiile exprimate în plan internaþional.

Vom insista însã, Domnule Preºedinte, asupra necesitãþii implicãrii Dumneavoastrã în soluþionarea problemei Catedralei Sfântul Iosif, întrucât, potrivit art. 80, alin.2 din Constituþia României: „Preºedintele României vegheazã la respectarea Constituþiei ºi la buna funcþionare a autoritãþilor publice. În acest scop, Preºedintele exercitã funcþia de mediere între puterile statului, precum ºi între stat ºi societate”. Or, Domnule Preºedinte, este de notorietate faptul cã problema Catedralei Sfântul Iosif a fost generatã atât de nerespectarea Constituþiei ºi a legilor þãrii, cât ºi de funcþionarea deficitarã a autoritãþilor publice.

Apreciem, Domnule Preºedinte, cã acest caz, ajuns deja foarte cunoscut din cauza repetatelor încãlcãri ale legilor, este o problemã majorã a statului român. O problemã pe cât de delicatã, pe-atât de importantã. O problemã care þine de respectarea Constituþiei ºi Legii, de respectarea ºi protejarea unui lãcaº de cult ºi a unei minoritãþi religioase ºi nu în ultimul rând de respectarea ºi protejarea trecutului istoric ºi cultural al Bucureºtiului ºi al României.

Credinþa noastrã, ca ºi a cetãþenilor români ataºaþi ºi preocupaþi de conservarea acestor valori, este cã monumentul istoric ºi de arhitecturã Catedrala Sfântul Iosif aparþine nu doar trecutului ºi prezentului, cât mai ales viitorului acestei naþiuni.

Din acest motiv, peste 150 000 de români – înþelegând mai bine acest lucru decât guvernanþii de astãzi – au semnat, unul câte unul, pentru Catedrala Sfântul Iosif, cerând sã se þinã cont ºi de opinia lor. În numele lor, al celor peste 150 000 de cetãþeni, ca ºi în numele tuturor celor care au cerut pânã acum salvarea Catedralei Sfântul Iosif, ne adresãm din nou Dumneavoastrã,

ca reprezentantul cel mai înalt al statului român ºi vã solicitãm sã adoptaþi o poziþie publicã, fermã ºi neechivocã în acest caz de o deosebitã gravitate.

Avem, de aceastã datã, credinþa cã veþi lua poziþie ºi veþi interveni grabnic faþã de încãlcarea gravã a legii, faþã de batjocorirea moºtenirii culturale ºi istorice a poporului român ºi, nu în ultimul rând, veþi da curs solicitãrii celor peste 150 000 cetãþeni ai României care cer SALVAREA CATEDRALEI SFÂNTUL IOSIF! Cu deosebitã stimã ºi consideraþie,

Mons. Ioan Robu, Arhiepiscop Romano-Catolic de Bucureºti, alãturi de cei peste 150 000 de cetãþeni, semnatari ai listelor anexate

Actualitate

In memoriam Preot Victor Iacobec Pr Pr.. VIRGIL FLORIAN

Pe data de 27 iulie 2007 se împlinesc zece ani de la încheierea misiunii pãmânteºti a preotului Victor Iacobec. Cu aceastã ocazie dorim sã parcurgem, schematic, viaþa pastoralã a acestui preot al Arhidiecezei de Bucureºti, mulþumindu-i Bunului Dumnezeu cã ni l-a dat.

Pãrintele Victor Iacobec a urmat Seminarul mic ºi Teologia sub îndrumarea spiritualã a Monseniorului Anton Durcovici, la Bucureºti ºi la Timiºul de Jos, fiind sfinþit preot în capela Palatului Arhiepiscopal din Bucureºti, de cãtre Arhiepiscopul Alexandru Cisar, pe 29 iunie 1949.

Misiunea sa pastoralã a început la Catedrala din Iaºi, sub pãstorirea episcopului Glaser, dar Securitatea nu i-a putut suporta succesul pastoral ºi l-a „condus” la Brãila (1950), unde era paroh pãrintele Falevschi. Dupã numai un an, Securitatea a intervenit sã fie mutat la Predeal, unde s-a dãruit fãrã rezerve credincioºilor localnici ºi celor veniþi la odihnã. La solicitarea tinerilor ºi a persoanelor consacrate, pãrintele Iacobec a acordat asistenþã spiritualã ºi a susþinut exerciþii spirituale, la care am participat ºi eu în 1953, alãturi de alte persoane grecocatolice, în persecuþii.

Aflat la Predeal, pãrintele Iacobec se îngrijea de pastoraþia credincioºilor din Azuga ºi de comunitatea surorilor BMV din Timiºul de Sus. De asemenea, a reparat bisericile din aceste douã localitãþi. În 1954 a fost transferat, la „intervenþia” Securitãþii, la Târgoviºte, unde s-a ocupat ºi de sufletele greco-catolice: pãrintele Aldea ºi cãlugãriþele contemplative din Congregaþia Maicii Domnului.

Din Târgoviºte, pãrintele Iacobec a fost chemat la Catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti (1957) unde, împreunã cu pãrintele Demeter, a fost „sufletul” copiilor ºi tinerilor, fapt pentru care a fost mutat la Giurgiu. În aceastã parohie a adus un suflu nou vieþii de credinþã, a renovat casa parohialã ºi biserica, ºi a adus altarele de la capela Institutului surorilor BMV, închisã de comuniºti.

Urmãtoarea parohie în care a poposit pãrintele a fost TurnuSeverin. Aici, pãrintele locuia în oraº, cu chirie, cãci casa parohialã fusese „luatã”. Din banii sãi a cumpãrat un teren în apropierea bisericii, pe care l-a donat Arhiepiscopiei pentru a fi construitã o nouã casã parohialã. La ridicarea acesteia a muncit personal. În timpul lucrãrilor a fost vizitat de un inspector de la Culte care, vãzându-l, l-a luat drept un muncitor. Dupã terminarea lucrãrilor la casa parohialã, a curãþat cimitirul ºi l-a împrejmuit cu un gard.

Dintre toate lucrãrile sale, cea mai importantã a fost zidirea credinþei. De exemplu, la venirea sa în Turnu-Severin, la Liturghie

participau doar câþiva vârstnici, iar când a plecat, biserica era plinã.

Pãrintele Iacobec s-a ocupat cu toatã dragostea sa pãrinteascã de copii ºi tineri, printre ei numãrându-se ºi episcopul auxiliar de Bucureºti, PS Cornel Damian. În 1972 a fost transferat la Sinaia, iar în 1975 la Popeºti Leordeni, unde a avut foarte mult de lucru, în urma cutremurului din 1977. Ca urmare a inimoasei ºi competentei sale vieþi spirituale, tineri din parohie au ales calea preoþiei. Dintre aceºtia, îi amintim pe Nicolae Ilie, Vincenþiu Vochin, Ioan Riba, Petricã Cervencu ºi George Ivan.

Un rol important l-a avut pãrintele Iacobec ºi în formarea unor preoþi greco-catolici: pãrintele Petricã Codori, pãrintele Astelean ºi subsemnatul. În 1992, pãrintele a preluat parohia Bãrãþia, dar dupã numai un an, boala l-a obligat sã se retragã la pensie.

Dupã decesul pãrintelui Anton Vamvulescu a fost numit Rector Ecclesiae la mãnãstirea Sfânta Agnes (1993), unde a fost director spiritual ºi a ajutat-o pe sora Zitta la supravegherea construirii noii mãnãstiri.

Cei 48 de ani de intensã muncã pastoralã ºi-au lãsat amprenta asupra pãrintelui Iacobec care, pe 27 iulie 1997, a plecat la Tatãl Ceresc pe care l-a iubit din tot sufletul sãu preoþesc, dãruindu-i nenumãrate suflete, dovedindu-se un adevãrat instrument al iubirii Preasfintei Treimi.

3

4

Actualitate

“Corpus Domini” la Spello, cu Preasfinþitul Cornel La invitaþia Exceleþei sale, Arduino Bertoldo, Episcop de Foligno ºi a Parohului Bisericii Santa Maria Maggiore din Spello, Antonio Ronchetti, duminicã, 10 iunie, Episcopul auxiliar de Bucureºti, Cornel Damian s-a aflat la Spello pentru a celebra Solemnitatea Trupului ºi Sângelui Domnului. În urmã cu doi ani, pentru acelaºi eveniment, era prezent Arhiepiscopul de Bucureºti, Înalt Preasfinþitul Ioan Robu. În acest mod se întãresc legãturile existente între cele douã dieceze, întreþinute ºi de prezenþa a trei preoþi români care activeazã în Dieceza de Foligno: pãrintele Cristian Bogdan, pãrintele Leonard Gabriel Ciobanu ºi pãrintele Gabriel Budulai. În cadrul Sfintei Liturghii solemne, Preasfinþitul Cornel a explicat semnificaþia acestei sãrbãtori preluând un cuvânt al Papei Benedict al XVI-lea: „În acest Sacrament, Domnul pãºeºte neîncetat cãtre lume.

Acest aspect universal al prezenþei euharistice apare în procesiunea sãrbãtorii de faþã. Noi îl purtãm pe Cristos, prezent sub chipul pâinii, pe strãzile oraºului nostru. Noi încredinþãm aceste strãzi, aceste case – viaþa noastrã de zi cu zi – bunãtãþii sale. Strãzile noastre sã fie strãzile lui Isus! Casele noastre sã fie case pentru El ºi cu El! Viaþa noastrã de fiecare zi sã fie pãtrunsã

de prezenþa sa!”. Au urmat mai bine de douã ore de procesiune cu Preasfântul Sacrament.

La Spello, aceastã procesiune este de o frumuseþe inegalabilã datoritã tradiþiei Infioratelor.

Spello este cunoscut în întreaga Italie, dar ºi în lume, pentru infioratele în cinstea Trupului Domnului, admirabile creaþii de decoraþiuni florale realizate de adevãraþi artiºti (în fiecare an, sunt implicate circa 2000 de persoane: copii, tineri, adulþi) care le proiecteazã ºi le pregãtesc timp de cel puþin 3-4 luni, utilizând exclusiv elemente vegetale ºi florale. În fiecare an, la Spello, se confecþioneazã circa 1500 metri de tapete ºi tablouri din petale de flori, cu motive religioase pentru a-i aduce laudã lui Isus prezent în Sfânta Euharistie. Operele sunt realizate pe toatã durata nopþii premergãtoare procesiunii, noapte în care Spello se scaldã în bogãþia culorilor ºi a parfumurilor a numeroase specii de flori.

Ceea ce uimeºte cu adevãrat este cã rodul atâtor luni de muncã este destinat sã dureze 2-3 ore, pânã încep sã fie strivite sub tãlpile ezitante ale Celebrantului care poartã Sfântul Sacrament ºi ale mulþimii în procesiune. Se estimeazã cã, anul acesta, aproximativ 70 000 de persoane au sosit la Spello pentru a partecipa la vigilie, pentru a admira Infioratele ºi pentru a participa la procesiunea cu Preasfântul Sacrament.

Pr Pr.. GABRIEL BUDULAI

Gânduri cãlãuze

Duminica a XIV -a (C) XIV-a Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

30 de noi vestitori ai lui Cristos

Duminicã, 24 iunie 2007, în sãrbãtoarea Naºterii Sfântului Ioan Botezãtorul, 30 de diaconi au primit taina Preoþiei în catedrala Sfânta Fecioarã Maria Reginã, din Iaºi. La Sfânta Liturghie au fost hirotoniþi 17 tineri de la Institutul RomanoCatolic Sfântul Iosif, 10 de la Conventul Sfântul Francisc de Assisi ºi câte un membru de la Don Calabria, din Ordinul Fraþilor Franciscani Capucini ºi de la Pãrinþii Augustinieni Asumpþioniºti. În plinã zi, la ora 11:00, când cãldura era mai mare, crucea procesionalã ieºea din vechea Catedralã Catolicã din Iaºi ºi mergea printre credincioºii care nu mai aveau loc în bisericã, stând în fruntea diaconilor, a preoþilor ºi a episcopilor. Au participat aproximativ 200 de preoþi, din toatã þara ºi din strãinãtate. De asemenea, au fost prezenþi PS Petru Gherghel, episcop de Iaºi, PS Aurel Percã, episcop auxiliar de Iaºi, PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti, PS Anton Coºa, episcop de Chiºinãu, prelatul Albert Holenstein, pãrintele Ioan Ciuraru, provincialul Franciscanilor Minori Conventuali din România.

La începutul slujbei, PS Petru Gherghel a precizat faptul cã este sãrbãtoare “în întreaga þarã, în toate diecezele” ºi cã cei 30 de diaconi care stau în faþa altarului, “dupã exemplul sfântului Ioan, vor sã-l vesteascã pe Isus ºi vor sã devinã preoþi”. Dupã citirea evangheliei cei 30 de diaconi au fost strigaþi pe rând, ei rãspunzând “prezent” ºi fãcând un pas în faþã, cãtre altar. În cuvântul sãu de învãþãturã, PS Cornel Damian a vorbit despre Preoþie, despre Euharistie, dar ºi despre rolul ºi personalitatea sfântului Ioan Botezãtorul: “Ioan Botezãtorul a avut misiunea de a pregãti calea Domnului ºi, fãcând acest lucru, a înþeles cã mai întâi trebuie sã se pregãteascã el, pentru ca în momentul chemãrii sã poatã sã spunã «Iatã-mã!»”. Un moment plin de încãrcãturã spiritualã a fost acela când, dupã predicã, candidaþii la preoþie s-au prosternat cu faþa la pãmânt, în timp ce corul ºi poporul cântau litania tuturor sfinþilor. Apoi, în faþa episcopului ºi a poporului, diaconii au declarat cã îºi asumã misiunea pentru care au fost aleºi. Un alt moment important a fost acela al impunerii mâinilor episcopului consacrator, gest repetat de toþi episcopii ºi preoþii concelebranþi. Apoi noii preoþi s-au îmbrãcat cu stola ºi ornatul, ajutaþi fiind de cãtre “naºul” lor, un alt preot; a urmat ungerea cu sfânta crismã ºi primirea simbolurilor preoþiei: patena ºi potirul, iar apoi au primit sãrutul pãcii. La sfârºitul Liturghiei, unul dintre preoþii nou-sfinþiþi, Claudiu Budãu, a mulþumit, în numele lui ºi al celorlalþi colegi, tuturor celor care i-au ajutat: familiilor, profesorilor, pãrinþilor spirituali, colegilor de facultate ºi tuturor celor prezenþi.

Din cei 30 de preoþi nou sfinþiþi, 3 au ales sã-ºi îndeplineascã misiunea apostolicã în Arhidieceza de Bucureºti. Aceºtia sunt pãrintele Claudiu Herciu, pãrintele Cristian Piºta ºi pãrintele Ciprian Sascãu.

ANTON BALINT

Bucuraþi-vã împreunã cu Ierusalimul ºi veseliþi-vã cu el toþi cei care îl iubiþi. Împãrþiþi bucuria cu el toþi cei care aþi plâns împreunã cu el… Cãci iatã ce spune Domnul: „Eu voi îndrepta spre el pacea ca un ºuvoi… Ca niºte prunci veþi fi purtaþi pe braþele lui… În Ierusalim veþi afla mângâierea”. Veþi vedea ºi inima voastrã se va bucura… Domnul îºi va arãta puterea faþã de slujitorii sãi (Is 66,10-14).

Când Dumnezeu se adreseazã poporului pentru a-l încuraja ºi pentru a-l asigura cã va gusta în curând pacea, acesta trecea, de fapt, printr-o depresie profundã. De mai mult timp, în exil fiind, poporul tânjeºte dupã puþinã bucurie (Is 66,5). De nicãieri nu se întrezãreºte vreo razã de speranþã. ªi când totul pare fãrã ieºire, Dumnezeu îºi dezvãluie adâncul fiinþei sale. Grija ºi ajutorul pe care i le aratã poporului sunt exprimate în termeni de o tandreþe maternã emoþionantã. Mai mult, pentru a arãta generozitatea dãrniciei sale ºi a lucrãrii sale aducãtoare de pace, textul face apel la imaginea ºuvoiului abundent.

Numai cine a trãit experienþa unei nevoi fundamentale cãreia Dumnezeu sã-i fi rãspuns, poate înþelege ºi savura aceste imagini atât de vii ºi reconfortante.

Domnul a ales încã ºaptezeciºidoi de ucenici ºi i-a trimis doi câte doi înaintea sa în fiecare cetate sau loc pe unde avea sã treacã El… Când veþi intra într-o localitate ºi veþi fi primiþi, mâncaþi ce vi se va pune înainte, vindecaþi bolnavii care se aflã acolo ºi spuneþi oamenilor: „Împãrãþia lui Dumnezeu este aproape de voi!”… (Lc 10,1-20). În evanghelia acestei duminici imaginea ºuvoiului revine sub o altã formã. O putem întrezãri în „puhoiul” de ucenici pe care Isus îi trimite înaintea sa în fiecare cetate sau loc pe unde avea sã treacã El. De remarcat, în acest discurs misionar adresat trimiºilor sãi, e faptul cã, dincolo de toate peripeþiile ºi opoziþiile care îi aºteaptã, ei sunt mesageri ai pãcii. Apoi, în centrul anunþului lor stã vestea cã Împãrãþia lui Dumnezeu este în mijlocul vostru. Or Împãrãþia pe care ei o vestesc nu constã într-o structurã politicã sau administrativã. Ea trebuie recunoscutã în persoana ºi în lucrarea lui Isus Cristos.

Prezenþa lui Isus în mijlocul nostru este o veste bunã (evanghelie) deoarece ea echivaleazã cu actualizarea efectivã a lucrãrii mântuitoare a lui Dumnezeu.

5

6

Universul familiei

Casa, cununia, Euharistia

Pr Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

Scriu aceste rânduri cu gândul la acei logodnici care în sãptãmânile ce urmeazã vor primi Taina cãsãtoriei. Conform unui limbaj împãmântenit, ei îºi întemeiazã o familie, dar ºi o casã. În mod obiºnuit celebrarea cãsãtoriei are loc la Sfânta Liturghie.

Rostirea cuvintelor consacrãrii pâinii ºi vinului în trupul ºi sângele Mântuitorului are o incidenþã aparte asupra mirilor care nu mai sunt doi ci una în Domnul. Euharistia poartã cumva în sine ºi transfomarea lãuntricã a celor doi, a mirelui ºi a miresei. Tot Euharistia o alimenteazã ºi o întãreºte.

Cununia apare ca moment de rupturã cu trecutul, de mare noutate. Casa mirilor începe de aici. Gândurile ce urmeazã vor sã punã în evidenþã legãtura dintre Taina Cãsãtoriei ºi Taina Euharistiei.

Casa

Casa este înainte de toate un loc intim. Intangibil. Spun asta gândindu-mã la coliba pe care Ionuþ, un copil din clasa a II-a, ºi-a confecþionat-o dintr-un cerºaf în holul casei. La intrare era scris: “nu atinge, este casa mea”. De fapt, aceste cuvinte erau adresate surioarei sale de doar doi ani. Ea ar fi trebuit sã le citeascã ºi sã le respecte. Dincolo de comicul situaþiei, ne putem da seama de un lucru simplu. Casa este o prelungire a propriei fiinþe. Ea rãmâne un loc inviolabil. În ea nu se poate intra fãrã permisiune.

Numai în casã suntem acasã. Experienþa comunã ne aratã cã deºi am locuit în locuri luxoase, comode, cum ar fi camera unui hotel, ne simþim acasã doar în propria casã. Casa pãstrazã urmele finþei noastre, ale vieþuirii fiecãruia. Amprentele rãmân.

Nu mã refer doar la amprentele vizibile, fizice, ci ºi la cele invizibile: ecourile gândurilor, gesturile de dãruire, de iubire, de durere. Toate împreunã sunt acolo. Însoþitoare de drum. Parte din ambient.

Tinerilor care se cãsãtoresc le dorim “casã de piatrã!”. Urarea poate fi asociatã cu “casa ziditã pe stâncã” de care Isus ne vorbeºte. Mai înseamnã stabilitate. O casã solidã nu crapã la orice cutremur. Sã le doreºti celor care se cununã în Domnul o legãturã trainicã înseamnã sã le urezi fidelitate, iubire, respect, sãnãtate… În felul acesta accentul se mutã de la casa de beton, sau de lemn, sau de paiantã, la relaþia care constituie familia.

Sacramentul cãsãtoriei devine temelie, loc de întâlnire cu Dumnezeu, împletire între taina lui Dumnezeu ºi taina celor cununaþi în Domnul.

Cununie ºi Euharistie

În Euharistie aflãm intenþia profundã a lui Isus de a se dãrui, de a se face una cu noi. În cãsãtorie, douã persoane, un bãrbat ºi o femeie, se întâlnesc ºi devin una prin darul lor reciproc.

Coordonata simbolicã însoþeste atât Euharistia cât ºi Cununia.

Experienþa concretã a cununiei aruncã o luminã aparte asupra înþelegerii misterului euharistic. La fel de adevãrat este cã Euharistia ne poate ajuta cel mai bine la înþelegerea dãruirii reciproce dintre un bãrbat ºi o femeie.

Ce este, de fapt, viaþa de cãsãtorie? O întâlnire persoanlã între un bãrbat ºi o femeie, o întâlnire absolut liberã; o relaþie dualã, în care fiecare dintre persoane, în darul de sine cãtre cealaltã, o împlineºte pe cealaltã ºi în acelaºi timp se împlineºte pe sine. În momentul în care celãlalt se împlineºte, inclusiv la nivel sexual, în acelaºi moment se dobândeºte adevãrul de sine.

Acesta este locul unde naºte un mare paradox. Euharistia ni-l învaþã. Cine dãruieºte este, de fapt, un cerºetor. Cine dãrueºte cere sã fie acceptat, unicul mod de a face efectiv darul este ca acesta sã fie primit. În cadrul unei relaþii, cel ce dãruieºte este totdeauna un cerºetor. În timp ce dãruieºte, cere sã-i fie primit darul pentru a se simþi pe deplin ca acel ce dãruieºte. Astfel, cel ce primeºte darul îl completeazã ºi îl împlineºte pe cel ce dãruie!

Primirea celeilalte persoane în chiar actul dãruirii înseamnã a o împlini chiar în momentul în care aceasta se revarsã în inima celuilat. Însuºi Cristos, dãruind pâinea ºi vinul, cere sã fie acceptat de comesenii sãi; fãrã consimþãmântul lor primitor nu ar fi fost posibilã Euharistia. Cristos, de fapt, sub chipul pâinii ºi al vinului se dãruie ca sã se facã cu totul intim celui care îl primeºte ºi ca sã poatã rãmâne în el. Iar cel ce îl primeºte pe Cristos/pâinea, îl primeºte cu întreaga sa fiinþã: cu mâinile, cu gura, cu inima, cu credinþa. Aºa cum Cristos se dãruie cu totul, la fel ºi cel ce îl primeºte îl primeºte cu totalitatea fiinþei sale. În privinþa cuplului conjugal, Euharistia are multe de spus ºi despre sensul dãruirii ºi al primirii. Cine îl primeºte pe Cristos în Euharistie devine Cristos. Te transformi în cel pe care îl primeºti.

Sfântul Augustin spunea: în timp ce mãnânci hrana de zi cu zi eºti tu cel care asimilezi ºi transformi pâinea în tine, dar în Euharistie este pâinea primitã ce te transformã în sine. Cel care te iubeºte ºi care se dãruieºte în pâinea euharisticã vrea ca Fiinþa sa, Viaþa sa sã devinã a ta. De aceea, în Euharistie, Cel pe care îl primeºti te transformã în El. În Euharistie devii Cel pe care îl primeºti ºi, puþin câte puþin, El devine parte din tine.

Acelaºi dinamism caracterizeazã ºi realþia dintre un soþ ºi o soþie. În cãsãtorie nu þii atât la tine, cât la celãlat. Îi vrei atât de mult binele cã trãieºti un adevãrat extaz (ieºire din sine), vrei sã fii ºi sã locuieºti în el/ea. Dacã te primeºte, te împlineºte pe tine ºi gestul tãu; ºi drept urmare, la rândul sãu, va cunoaºte împlinirea de sine deoarece îºi trãieºte ºi el/ea “extazul” pentru a te primi pe tine ºi a locui în tine.

Doar când te dãruieºti pe deplin poþi fi cu totul tu însuþi.

Dãruirea cere moartea de sine. Atunci când mori în favoarea

Gânduri cãlãuze celuilalt, tocmai aceastã ieºire din propriul sine, întemeiazã, constituie persoana sa. Celãlalt, de fapt, este “privirea ta”. Aºa cum de copii am luat act de noi înºine din privirea pãrinþilor noºtri, la fel este ºi privirea celuilalt asupra noastrã; ea ne permite sã ne cunoaºtem adevãrata identitate. Dacã te vei privi doar cu propriii ochi, indiferent cât, nu te vei vedea niciodatã în toatã profunzimea. Dimpotrivã vei fi supus, aproape sigur, unei cãderi narcisiste. Doar celãlalt te poate vedea în întregime.

Fãrã moarte de sine nu existã iubire. “Dacã bobul de grâu cãzut în pãmânt nu moare!”. Iubirea ºi moartea par a se presupune una pe alta. Iubirea cere o dãruire totalã de sine.

Dacã ar fi sã folosim limba latinã am putea spune cã “donum” implicã “aban/donun”. Aºa putem înþelege secretul Cântãrii Cântãrilor care proroceºte: “tare ca moartea e iubirea” (8,6).

Se poate merge ºi mai departe. Iubirea nu e “inexorabilã” ca ºi moartea, deoarece iubirea implicã actul de a muri. Faptul iubirii este mãreþ, tulburãtor, el cere moartea de sine. ªi mai mult, cine iubeºte nu poate sã oblige persoana iubitã sã-i corespundã. Iubirea nu poate fi nici programatã, nici provocatã cu forþa. Iubirea, în schimb, cheamã la trecerea pustiului singurãtãþii; e vorba de o singurãtate ontologicã (anume singularitatea fiecãruia dintre noi). Chiar ºi persoanele care se iubesc, traverseazã acestã singurãtate.

Descoperim cã nimeni nu poate a “realiza” pe deplin pe celãlalt. A crede acest lucru ar însemna sã-ºi aroge atotputernicia. Doar Dumnezeu poate fi plinãtatea inimii omului.

Suntem, prin urmare, îndrumaþi spre o iubire mai tare decãt moartea. Toamai aceasta este profeþia iubirii, dar ºi garanþia împlinirii sale în Cristos. Numai Mântuitorul a trãit ºi ne-a arãtat o iubire mai tare decât moartea, fãcând din moarte locul ºi semnul iubirii sale totale. O iubire atât de mare încât sã cheme la Înviere.

Euharistia hrãneºte aceastã iubire, hrãneºte legãtura dintre miri ºi soþi. De aceea mi-aº permite sã închei cu un îndemn.

Dragi miri, dragi soþi, întemeiaþi-vã iubirea ºi viaþa pe credinþa care se nutreºte din Euharistie! Casa, înainte de toate, sunteþi voi!

Duminica a XV -a (C) XV-a Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

Moise a spus poporului israelit: „Ascultã glasul Domnului Dumnezeului tãu ºi împlineºte hotãrârile ºi poruncile scrise în aceastã carte a Legii… Cãci aceastã Lege, pe care þi-o prescriu eu astãzi, nu este nici prea înaltã pentru tine ºi nici prea departe de tine… Cuvântul acesta este chiar lângã tine, pe buzele tale ºi în inima ta, ca tu sã-l poþi împlini” (Dt 30,10-14).

Acest fragment din cartea Deuteronomului ne propune o concepþie foarte profundã cu privire la Legea revelatã lui Moise pe muntele Sinai. Ea ar trebui sã fie un principiu interior, adicã cuvânt, ºi în acelaºi timp inspiraþie interioarã în vederea unei acþiuni. Aceastã speranþã nu putea sã se realizeze decât prin darul Duhului Sfânt (2Co 3,3), Duhul Fiului, care a fost rãspândit în inima omului pentru a constitui în noi un dinamism care ne ajutã sã iubim ºi sã împlinim voinþa Tatãlui.

E real un astfel de dinamism?

Ca sã-l prindã în vorbã pe Isus, un învãþãtor al Legii i-a pus aceastã întrebare: „Învãþãtorule ce trebuie sã fac ca sã dobândesc viaþa veºnicã?” Isus l-a întrebat: „În Lege ce este scris? Ce citeºti?” El i-a rãspuns: „Sã-l iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ta, din tot sufletul tãu… ºi pe aproapele tãu ca pe tine însuþi”. Isus i-a zis: „Bine ai rãspuns; fã aºa ºi vei dobândi viaþa!”… (Lc 10,25-37).

Fragmentul citit în aceastã duminicã este alcãtuit din douã pãrþi bine articulate între ele: 1. o dezbatere cu privire la modalitatea de accedere la viaþa veºnicã, dezbatere care aºeazã în centru împlinirea poruncii iubirii faþã de Dumnezeu ºi faþã de aproapele; 2. o parabolã (a Samariteanului milostiv) enunþatã cu titlu de exemplu al modului de împlinire a poruncii iubirii. Dezbaterea nu are nevoie de mult timp pentru a atinge esenþialul, identificarea poruncii care stã în inima revelaþiei iudaice ºi mai apoi creºtine. Cea care ridicã probleme este împlinirea ei. Or Isus, în parabola enunþatã, pune în scenã un samaritean (ne-evreu) care se dovedeºte capabil sã facã un gest de solidaritate faþã de un semen aflat în suferinþã. Gestul sãu este cu atât mai semnificativ cu cât cel de care se îngrijeºte, pansându-i rãnile ºi purtându-l la un han pentru a se reface, nu era un conaþional al sãu. În acest fel samariteanul dã dovadã cã în adâncul inimii lui s-a sãlãºluit acea Lege a Duhului Sfânt care îndeamnã la iubire fãrã prejudecatã ºi fãrã limite.

Aºadar, acel dinamism e cât se poate de real de vreme ce Isus este Samariteanul milostiv care s-a aplecat asupra nevoilor noastre ale tuturor.

7

8

Biblie

Persoanele care au fost în preajma lui Isus Mons. VLADIMIR PETERCÃ

”Vouã vã este dat sã cunoaºteþi taina Împãrãþiei lui Dumnezeu!”

(Mc 4,11a).

Isus vorbeºte peste veacuri ºi prin calitatea persoanelor pe care El le-a ales ºi care au fost mereu în preajma lui, ascultându-i cuvântul, urmându-i fapta, fiind martore la multele minuni ale sale, dar ºi luând parte activã la toate momentele importante din viaþa lui. ªi Isus a fost om ca ºi noi oamenii, s-a bucurat cu cei ce se bucurã ºi s-a întristat cu cei care erau triºti. El ºi-a format o mare familie în jurul sãu, despre care avea sã spunã: ”Iatã mama mea ºi fraþii mei!

Cine face voinþa Tatãlui meu, care este în ceruri, acela îmi este frate, sorã sau mamã!”(Mt 12,50). În vechiul Orient, obicei care s-a menþinut pânã în zilele noastre, prin cuvântul de frate sau sorã sunt desemnaþi fie fiii aceleeaºi mame, fie rudele apropiate. În Noul Testament nu întâlnim nicãieri termenul de frate sau sorã ca fiind fraþii lui Isus ºi în acelaºi timp copiii Mariei. Isus se referea la marea lui familie spiritualã care se afla sub patronajul Tatãlui ceresc.

Ne vom ocupa în rândurile care urmeazã de cele trei categorii de oameni, care s-au aflat într-un raport special cu Isus. Este vorba de apostoli, de discipoli ºi de femeile devote; aceºtia l-au urmat îndeaproape pe Isus Cristos în drumurile sale obositoare, în momentele de tainã ca ºi în clipele de rãgaz. Nu înseamnã cã n-au existat ºi alte persoane dragi lui ºi cu care Isus a fost în cele mai bune relaþii, bunãoarã Fecioara Maria, Iosif, purtãtorul de grijã, Ioan Botezãtorul ºi mulþi alþii. Noi însã ne vom rezuma, pentru moment, doar la cele trei categorii de oameni cu care Isus s-a aflat într-un raport direct ºi special. a) Apostolii: În evanghelia dupã Matei întâlnim expresia, aproape unicã în felul ei, în limbajul Noului Testament, ”numele celor doisprezece apostoli!” (Mt 10,2a) aleºi de însuºi Isus Cristos. Expresia este folositã doar de douã ori în Faptele Apostolilor (1,26; 21,14). Am putea spune cã este o manierã de a se referi la cei mai apropiaþi colaboratori ai lui Isus, la cei ”care fac voinþa Tatãlui meu din ceruri!”(Mt 7,21). Alteori sunt numiþi ”cei doisprezece” (Mt 26,14), sau simplu ”apostolii” (Lc 6,13). Acest termen se referã la cei pe care Isus ”îi trimite” în mod deschis pentru a duce mesajul de mântuire la cei care n-au auzit niciodatã de El. Funcþia de trimis nu are nimic de a face cu cel care este trimis datoritã personalitãþii sale, dimpotrivã, datoritã funcþiei sale, datoritã misiunii sale, sau datoritã cuvântului lui Isus. Isus este cel care trimite, de aceea primirea care i se face

este mai mult decât un simplu gest de ospitalitate. Înseamnã un act de supunere totalã faþã de Cuvânt ºi faþã de trimiºii sãi: ”Cine mã primeºte, pe mine mã primeºte, iar cine mã primeºte pe mine, îl primeºte pe Acela care m-a trimis!”(Mt 10,40); b) Discipolii sau învãþãceii: este un termen care se referã la ceea ce autorul biblic numeºte fraþii, sau credincioºii, sau discipolii, sau calea sau, pur ºi simplu, sfinþii. Termenul de fraþi se referã în special la creºtinii din Ierusalim, iar cel de credincios avea în vedere pilda lui bunã. Cuvântul se referã în primul rând la creºtinii de rând, pentru cã ei sunt aceia care urmeazã calea Domnului. Discipoli este un alt nume dat creºtinilor, iar folosirea lui a trecut de mult hotarele Palestinei. În sfârºit, creºtinii sunt niºte sfinþi în viaþã. Acesta este un nume nou dat creºtinilor, care au luat la conºtiinþã faptul cã ei formeazã o comunitate, mesianicã prin excelenþã, în jurul lui Isus Cristos. În iudaism, termenul respectiv face aluzie la comunitatea mesianicã ce va veni. b) Femeile devote sau evlavioase: ele au avut un rol important în istoria Noului Testament, l-au urmat pe Isus începând din Galileea pânã sus pe Calvar. Ele i-au rãmas credincioase lui Isus de-a lungul întregii lor vieþii, iar la moartea pe cruce, aºa cum noteazã Matei: ”se aflau acolo ºi multe femei, care priveau de departe”, nedumerite ºi cu inima sfâºiatã de durere, scena morþii lui Isus. ”Acestea îl urmaserã pe Isus din Galileea rãmânând în slujba lui!” (Mt 27,55). Numele lor este: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob ºi a lui Iosif ºi Salome, mama fiilor lui Zebedeu. Evanghelistul Marcu are expresia, ”ºi multe altele”, adicã numãrul lor era mult mai mare decât ne închipuim noi. Toate femeile menþionate aici, dar în special Maria Magdalena, au avut un mare rol în viaþa lui Isus. Aceste femei au meritat cinstea de a fi primele mesagere ale Învierii. O cinste mai mare nici cã se putea!

Isus Cristos a avut în slujba sa oameni de tot felul, oameni la fel ca noi. Oameni, bãrbaþi ºi femei, care au cunoscut greutãþile vieþii ºi care au avut de luptat cu fel de fel de prejudecãþi omeneºti. Oameni, bãrbaþi ºi femei, care au luptat înainte de toate cu ei înºiºi, ducând mai departe idealurile creºtine ºi devenind prin viaþa lor de slujire a lui Cristos modele vrednice de urmat. Sfântul Luca noteazã în prefaþa evangheliei sale cã au fost oameni, bãrbaþi ºi femei, care ”au fost martori oculari ºi au devenit servitori ai Cuvântului” (1,2). Aceºti oameni, bãrbaþi ºi femei, au devenit sfinþi, aºa cum ºi noi suntem chemaþi la aceeaºi sfinþenie.

Catehezã

Preasfântul Sânge al lui Isus

Pr Pr.. prof. dr dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ

Luna iulie este dedicatã în Biserica noastrã cinstirii Preasfântului Sânge al lui Isus Cristos. Fericitul Sfânt Pãrinte Ioan al XXIII-lea, de pioasã amintire, avea o evlavie deosebitã cãtre Preasfântul Sânge al Mântuitorului, sânge prin care Cristos ne-a adus rãscumpãrarea.

Sfântul Apostol Paul, în Scrisoarea cãtre Efeseni, spune cã Domnul Isus Cristos ne-a mântuit cu Sângele sãu (1,7), cu viaþa sa dãruitã ca jertfã, pentru a stabili Noul Legãmânt: „Toatã viaþa lui Cristos este mister de Rãscumpãrare.

Rãscumpãrarea ne vine înainte de toate prin sângele Crucii; dar acest mister acþioneazã în toatã viaþa lui Cristos, încã de la Întruparea sa, prin care, fãcându-se sãrac, ne îmbogãþeºte prin sãrãcia sa” (CBS, 517). În Sfânta Scripturã, conceptul de „sânge” înseamnã principiul vital sau sãlaºul vieþii. În acest sens se spune cã „sângele”, adicã viaþa, aparþine numai lui Dumnezeu, ca origine a oricãrei vieþi. În jertfele vechi se oferea lui Dumnezeu „viaþa”, simbolizatã de „sânge”.

Pactul sponzal sau Vechiul Legãmânt (Ex 24,4-9) a fost ratificat cu citirea cuvintelor Domnului pe care poporul a promis sã le pãstreze, în timp ce se ofereau jertfe pentru a sigila pactul cu sânge: „Acesta este sângele Legãmântului pe care Dumnezeu l-a fãcut cu voi”. Pentru cã sângele simboliza viaþa, Dumnezeu ºi poporul se uneau pentru totdeauna cu un Legãmânt veºnic, într-o singurã viaþã. În celebrarea anualã a Paºtilor, poporul comemora acest Legãmânt ºi eliberarea din Egipt.

Mielul jertfit amintea de mielul nopþii Paºtelui, al cãrui sânge a fãcut „sã treacã” mai departe îngerul distrugãtor.

Isus a realizat mântuirea prin Sângele sãu (Rom 5,9; Ef 1,7) care este „sângele” noului Legãmânt (Lc 22,20; Mt 26,28). În acest mod a putut reconcilia cu sine toate lucrurile: cele din cer ca ºi cele de pe pãmânt, instaurând pacea prin Sângele sãu (Col 1,20). Toatã viaþa lui Isus este viaþa dãruitã ca jertfã „pentru toþi” (Mt 26,28). În realizarea misiunii sale, Isus era conºtient cã „trebuia sã pãtimeascã pentru a intra în gloria sa” (Lc 24,26); trebuia sã moarã... pentru a aduna pe fiii lui Dumnezeu care erau risipiþi (In 11,52).

Isus ºi-a dãruit viaþa din dragoste

În Evanghelia dupã Sf. Ioan, Isus se prezintã ca Pãstorul cel bun care-ºi dã viaþa (In 10,11-15). Este semnul cel mai puternic al prieteniei sale (In 15,13). „Semnul” acestei realitãþi, a vieþii sale dãruitã ca jertfã, se aratã în „sângele care þâºneºte din coasta strãpunsã a lui Cristos, mort pe Cruce” (In 19,35). Acest dar de jertfã avea ca obiectiv puterea de a comunica „apa” vie, care simbolizeazã viaþa nouã în Duhul Sfânt. Din Templul cel nou, care este Isus, ies „râuri de apã vie” (In 7,37-39 în relaþie cu In 19,34-35).

Scrisoarea cãtre Evrei afirmã ceva asemãnãtor pentru a arãta cã „Sângele” (sau viaþa dãruitã) lui Isus este plin de Duhul Sfânt; pentru aceasta, sacrificiul sãu duce la perfecþiune (ºi întrece) sacrificiile vechi (Evr 9,14). Este unicul „Sânge” care poate sã strãbatã

cerurile (fãrã a fi necesar focul material), pentru a putea dãrui Duhul Sfânt. Pentru aceasta, sacrificiile vechi au fost abolite.

Sacrificiul mântuitor prezent în Euharistie

Cu „Sângele” sãu jerfit, Isus este Mijlocitorul Noului Legãmânt (Evr 12,24). El este Pãstorul cel bun, care obþine mântuirea Bisericii sale cu preþul „Sângelui” sãu (Fapte 20,28). El este Marele Preot care îºi oferã „sângele” ca jertfã de sine însuºi (Evr 9,11-14). El este Supremul Pãstor care a salvat oile cu preþul „sângelui” sãu (Evr 13,20). El este Mielul imaculat, prin al cãrui „sânge” noi am fost rãscumpãraþi (1Pt 5,2-4) ºi a cãrui jertfire este mântuirea întregii omeniri (Ap 5,9).

Participând la Euharistie, se intrã în comuniune cu „Sângele” lui Cristos (1Cor 10,16); este mântuirea realizatã prin moartea ºi învierea lui Isus, care elibereazã în mod principal de pãcat, întrucât acesta este rãdãcina tuturor relelor: „Prin rãnile sale (sângele sãu) aþi fost vindecaþi” (1Pt 2,24). Biserica este purtãtoarea acestui mesaj. „Rãscumpãrarea” sau eliberarea totalã a omului se obþine numai prin jertfa mântuitoare a lui Cristos, prin „Sângele” sãu (Ef 1,7; cf.

Col 10,20). De aceea, „toate lucrurile îºi au fundamentul în El” (Col 1,17). Dãruindu-ºi viaþa ca jertfã (= vãrsânduºi „sângele”), Cristos ne poate comunica deja viaþa nouã (= apa vie); „Sângele” simbolizeazã mai ales Euharistia, în timp ce „apa” aratã mai ales Botezul, prin care se primeºte viaþa nouã. Isus Înviat a arãtat rãnile mâinilor sale, ale picioarelor sale ºi rana coastei (In 20,20; Lc 24,39), pentru a dovedi cã viaþa nouã a Duhului este rodul suferinþei sale transformatã în dragostea dãruirii.

O viaþã dãruitã pentru Mireasa sa, Biserica

Pentru cã „Sângele” sãu, adicã viaþa sa, a fost vãrsat pentru noi, exprimând din plin dragostea Duhului Sfânt (Fapte 9,14), Cristos este Mântuitorul, Mirele îndrãgostit care elibereazã Mireasa-Biserica cu preþul „Sângelui” sãu. „Voi ºtiþi cã nu prin lucruri pieritoare, argint sau aur, aþi fost rãscumpãraþi din purtarea voastrã fãrã sens moºtenitã de la pãrinþi, ci cu sângele preþios al lui Cristos” (1Pt 1,18-19; cf. Fapte 20,28). Noul Legãmânt a fost pecetluit cu „Sângele” Fiului lui Dumnezeu, care s-a fãcut fratele ºi semenul nostru: „Acest potir este Noul Legãmânt în Sângele meu care este vãrsat pentru voi” (Lc 22,20). Isus îi invitã pe toþi: „Apoi luând potirul, dupã ce a mulþumit, le-a dat lor, spunând: Beþi dintr-acesta toþi, cãci acesta este Sângele meu, al Legãmântului, care se varsã pentru mulþi spre iertarea pãcatelor” (Mt 26,27-28).

Biserica-Mireasã, în peregrinarea sa istoricã, este chematã sã parcurgã acelaºi drum al lui Cristos Mirele, spãlându-ºi haina în Sângele Mielului (cf. Ap 7,14), cu scopul de a construi un „cer nou” ºi un „pãmânt nou” (Ap 21,1), unde va domni dragostea ºi dreptatea (cf. 1Pt 3,13). Astfel Sângele lui Cristos va ajunge sã fie „marele semn” (Ap 12,1), ca ºi Mama lui Isus, Preasfânta Fecioarã Maria, pentru cã a crezut ºi i-a ajutat pe alþii sã creadã (cf. Lc 1,45; In 2,5).

Sã cinstim ºi noi cu pietate Sângele lui Cristos, preþul mântuirii noastre!

9

10

Bioeticã

Teme „fierbinþi” pentru vacanþã

Prezentare de MARINA FARA

Natura: dupã cum ne-o aºternem

Încãlzirea globalã este un subiect la ordinea zilei. Implicarea umanã, atunci când ne gândim la cauzele acestui fenomen, este evidentã, iar concluziile nu pot decât sã trimitã spre o abordare eticã a problemei. Este, poate, un subiect ce ne trezeºte întrebãri mai ales în timpul vacanþei, ºi aceasta nu doar pentru cã avem mai mult rãgaz sã meditãm ºi sã împãrtãºim cu alþii aceste gânduri, ci, din pãcate, pentru cã natura în mijlocul cãreia ne petrecem odihna ne oferã, din ce în ce mai mult, imagini îngrijorãtoare asupra felului în care o tratãm. Aspectele bioetice ale încãlzirii globale se leagã de modul în care gestionãm resursele biologice ale Planetei. De exemplu, lipsa de responsabilitate a unor acþiuni precum defriºãrile masive, poluarea mediului cu deºeurile „confortului”, calitatea ariilor urbane, volumul resurselor extrase din mediul înconjurãtor, criminalitatea ambientalã (neglijenþe care duc la incendieri masive de pãduri, vânãtoarea ºi pescuitul ilegale ºi abuzive etc.), intervenþia arbitrarã asupra ecosistemelor sunt principale teme „fierbinþi”, aflate în strânsã legãturã cu schimbarea globalã a climei.

Problema ambientalã.

Un holocaust ecologic?

Aºa se intituleazã un capitol din cursul de Bioeticã pentru tineri, al profesorului Giovanni Russo. Cartea aceasta, apãrutã în anul 2006 la editura italianã Elledici, ne inspirã pagina dedicatã în revista noastrã bioeticii. Sunt idei de bazã ale respectivei discipline, din ce în ce mai actuale, dar pe zi ce trece, noile probleme ºi fenomene ce apar trezesc alte provocãri ºi semne de întrebare.

Poate cã unora li se pare exagerat termenul „holocaust”, pe care profesorul Russo l-a preluat pentru a defini atitudinea umanã recentã faþã de mediul înconjurãtor. Dar argumentele sale sunt ferme ºi pun în discuþie o sumã de valori neglijate ºi încãlcate.

Astfel: „Planeta noastrã e un sistem închis, cu resurse limitate, care poate conta doar pe aportul energiei Soarelui”. Aceastã definiþie duce la o concluzie imperativã: Planeta trebuie sã fie ocrotitã. „Continuãm sã extragem resurse, apã, energie din mediul înconjurãtor, împrãºtiem resturi, deºeuri, risipim ºi producem daune ecologice cu caracter ireversibil.” „Este un adevãrat holocaust ecologic care se înstãpâneºte în lume, este o ucidere a pãmântului.”

Soluþia? Nu este nouã!

„Dezvoltarea sustenibilã” este un concept nou bazat pe o idee veche. A asigura necesitãþile prezentului fãrã a compromite posibilitãþile generaþiilor viitoare este „o cucerire a sfârºitului de mileniu privind calitatea vieþii, pacea ºi prosperitatea în condiþii juste,

într-un ambient curat ºi sãnãtos”. Multe culturi, de-a lungul istoriei, „au înþeles necesitatea armoniei dintre mediul înconjurãtor, societate ºi economie”, aminteºte profesorul Russo. Este cazul ca ºi generaþiile noastre sã facã acelaºi lucru, dar aceasta presupune...

...O schimbare profundã a modelelor actuale de dezvoltare

„Un sistem economic în creºtere este sustenibil atunci când gestioneazã resursele astfel încât ele sã nu se epuizeze ºi sã nu afecteze capacitatea de absorbþie ºi de refacere a ecosferei.”

Dar armonia noului model de dezvoltare este ºi o filozofie de viaþã, o chestiune de mentalitate: sã fim conºtienþi cã e nevoie de efortul fiecãruia dintre noi pentru ca protejarea naturii, a resurselor naturale, a mediului înconjurãtor sã intre în firescul unui nou stil de viaþã.

Roadele pãmântului

Cineva îmi atrãgea atenþia – cu doza sa de adevãr – cã nu este fireascã nici tratarea exageratã, marcatã de unde catastrofale, a temei de realã îngrijorare privind încãlzirea globalã.

Dumnezeu vegheazã! Natura este generoasã, continuã sã rodeascã, omul este în continuare fiinþa predilectã a Creaþiei...

Desigur, dacã rãspunde chemãrii, misiunii sale, rostului sãu în ordinea Creaþiei. Este o problemã de conºtiinþã. Aºa cum remarca slujitorul lui Dumnezeu, papa Ioan Paul al II-lea: „E la îndemâna oricui sã observe devastãrile crescânde cauzate naturii de comportamentul oamenilor, indiferenþi faþã de exigenþele cuvenite, avertizãri lesne de observat în privinþa ordinii ºi armoniei. Ni se cere cu tãrie sã fie remediate pe cât posibil aceste daune. Este evident cã soluþia potrivitã nu poate consta dintr-o simplã ameliorare administrativã, sau din întrebuinþarea mai puþin iraþionalã a resurselor Terrei. Dincolo de utilitatea practicã a unor asemenea mãsuri, se pare cã e necesar sã se meargã la origini ºi sã fie abordatã profunda crizã moralã în ansamblu, degradarea mediului înconjurãtor fiind doar unul dintre aspectele sale îngrijorãtoare.”

Revoluþie geneticã. În „replicã”: revoluþie eticã

Citatul prezentat înainte întãreºte pledoaria profesorului Giovanni Russo, în cursul sãu de Bioeticã adresat tinerilor („Bioetica in dialogo con i giovani, ed. Elledici, 2006), ºi care inspirã aceastã paginã din revista noastrã. Profesorul pledeazã pentru o atitudine mai responsabilã ºi pentru o implicare, o luare de poziþie faþã de provocãrile unui stil de viaþã care încalcã din ce în ce mai violent valorile. Ingineria geneticã se pare cã „încearcã sã intre din ce în ce mai insistent în camera lui Dumnezeu . Noul mileniu se deschide

Psihologul rãspunde sub semnul unei revoluþii genetice în domeniul agroalimentar.” În acelaºi timp, poate cã este cazul sã ne schimbãm comportamentul alimentar, „sã realizãm o revoluþie eticã” a acestuia ºi a tehnologiilor prin care producem alimentele”.

A pune capãt „agricidului”. O agriculturã naturistã

„Agricidul” este un nou termen, prin care se defineºte devastarea resurselor animale ºi vegetale de cãtre tehnologiile de exploatare. Agricidul se referã ºi la „uciderea” solului, prin substanþe chimice extrem de periculoase. Ideea de a hrãni solul cu îngrãºãminte chimice ºi-a dovedit nocivitatea, producându-se astfel plante cu deficienþe nutritive ºi având drept primã consecinþã o proastã nutriþie a animalelor ºi a oamenilor.

Alimentele modificate genetic

Biotehnologiile aplicate în domeniul alimentaþiei sunt o realitate în continuã extindere ºi oferã produse superioare din multe aspecte faþã de cele realizate prin tehnologii naturale. Asemenea produse pot fi vãzute în supermarketurile noastre, chiar dacã nu sunt însoþite de cuvenita etichetã informativã. Le recunoaºtem pentru cã ele nu pot fi vãzute în naturã, în forma ºi dimensiunile pe care le au, dar pot fi avantajoase, atât pentru cultivare, cît ºi pentru calitatea alimentului. Din pãcate însã, acestea pot prezenta riscuri pentru sãnãtatea umanã ºi pentru mediul înconjurãtor.

Ce este un OGM?

Organismul Modificat Genetic (în care au fost introduse gene modificate) îºi schimbã metabolismul conform scopului urmãrit de respectiva tehnologie. În cazul plantelor, de exemplu: planta modificatã capãtã o rezistenþã crescutã faþã de dãunãtori, faþã de unele boli specifice sau faþã de condiþiile nefavorabile (secetã, frig, salinitate); de asemenea, îºi schimbã conþinutul de substanþe alimentare (proteine, grãsimi), sau îºi modificã dimensiunile. În cazul animalelor transgenice, aria de aplicare este mai mare: în afarã de calitatea produselor secundare – lapte, ouã, lânã etc. – cu ajutorul lor se obþin produse naturale ce conþin substanþe pentru uz farmaceutic ºi vaccinuri. Un animal transgenic, de exemplu, poate conþine gene umane, datoritã cãrora unele organe ale sale sunt asemãnãtoare din punct de vedere genetic organelor umane ºi, deci, sunt utile sub aspect terapeutic.

Microorganismele performante

Microorganismele modificate genetic (unele bacterii) produc substanþe vitale pentru om: insulinã, hormon de creºtere precum ºi interferon (folosit pentru tratarea unor boli grave), medicamente antivirale ºi antitumorale.

Alte bacterii ºi microalge, al cãror metabolism este modificat genetic, pot ajuta la protejarea mediului, asimilând metale grele sau produse chimice de sintezã din deºeurile toxice.

Riscuri þinute sub control

Principalele riscuri ale OGM sunt; toxicitatea, alergiile ºi impactul ambiental. De asemenea, prin extinderea nesãbuitã a unei specii modificate genetic, se produc dezechilibre care dãuneazã biodiversitãþii. Dar legislaþia în materie este foarte restrictivã ºi prevede controlul strict al acestor intervenþii.

- Am 14 ani. Pãrinþii mei nu mã lasã sã am prieten. Au dreptate sã spunã cã sunt prea micã? Care este vârsta idealã pentru a avea prieten?

- De la început trebuie fãcutã o lãmurire: ce înseamnã prieten? ªi întreb aceasta deoarece existã mai multe accepþiuni despre acest termen. Fiecare defineºte „prietenul” aºa cum îi place sau cum ºi-l imagineazã. Consider cã cel mai bine ne-am gândi la ceea ce i se atribuie statutului de „prieten”. Astfel, prietenul este acel om în care ai mare încredere ºi care îþi doreºte binele indiferent dacã acesta doare. Prietenul este acela care te îmbogãþeºte spiritual ºi te ajutã sã te dezvolþi personal. Este acela de a cãrui pãrere îþi pasã ºi în prezenþa cãruia te simþi bine cãci te securizeazã.

Faptul de a cunoaºte oameni este important pentru oricine. Cu cât vei cunoaºte mai mulþi, cu atât vei fi mai capabilã sã discerni între oamenii de valoare ºi cei cu care este bine sã pãstrezi doar o relaþionare conjuncturalã. Mã întrebi dacã eºti prea micã pentru a avea prieten. Depinde ce îþi doreºti de la aceastã prietenie. Motivele pentru care se leagã prietenii sunt uneori ridicole. Unele persoane nu sunt capabile nici mãcar la vârsta de 20 ani sã lege o prietenie în sensul onest al cuvântului. De aceea nu mã pot exprima în cazul tãu.

Nu te cunosc. Vârsta idealã este aceea la care poþi discerne între ceea ce îþi este cu adevãrat util (în sensul de constructiv) dintr-o prietenie ºi ceea ce þi-ar satisface doar niºte aspiraþii bazate pe orgoliu, ambiþie ºi (sau) interes. Presupun cã mã întrebi de acea prietenie particularã, mai intensã, cu transfer de sentimente, ce eºti tentatã sã o ai la aceastã vârstã de 14 ani. Nu spun cã este bine, dar nici cã este rãu. Depinde de la persoanã la persoanã. Vreau doar sã te avertizez asupra incapacitãþii de gestionare a sentimentelor ce se datoreazã lipsei de experienþã, avântului specific vârstei dar ºi a obiectivelor neclare ºi de multe ori imposibile ce se fixeazã într-o prietenie adolescentinã.

- De ce avem déjà-vu-uri?

- Déjà-vu-ul ar putea fi definit ca “sentimentul cã situaþia prezentã reproduce exact ºi complet o experienþã a trecutului”. Nu este vorba de o simplã identificare a prezentului cu o amintire a trecutului, ci mai mult de o iluzie de reviviscenþã (înviorare, revenire, retrãire) a trecutului.

Aceastã experienþã se poate baza la fel de bine pe impresii vizuale, ca ºi pe cuvinte deja auzite sau spuse, pe o tonalitate emoþionalã complexã deja resimþitã. Putem observa acest fenomen în viaþa cotidianã, dar este mai prezent în unele stãri nevrotice ºi psihotice.

Prin urmare, aceste trãiri le avem atunci când, prin intermediul trãirilor actuale (senzaþii, percepþii, reprezentãri...), gãsim legãturi profunde ºi puternice cu alte experienþe din trecut. În sine, aceste déjà-vu-uri nu sunt periculoase decât dacã li se acordã o atenþie ºi o importanþã prea mare. ªi anume, sentimentul cã trãieºti o realitate atemporalã, cã eºti mesagerul unor lumi paralele, cã eºti dotat cu forþe paranormale ºi multe alte variante, una mai ciudatã decât alta.

Întrebãrile au fost publicate ºi în revista Labirint a Colegiului Romano-Catolic Sfântul Iosif.

Pentru aceastã rubricã, pãrintele Marius Antãluþe aºteaptã întrebãrile dumneavoastrã.

11

12

Suflet tânãr

Gândul meu pentru tine(ri)

Pr Pr.. DANIEL BULAI

La sfârºitul unui curs de formare pentru animatori, o tânãrã ºi-a dezvãluit în scris întreaga durere sufleteascã, prin cuvintele: „Îmi pare rãu cã nu pot zâmbi tot timpul!” Aceastã sinceritate, pe care aveam sã o descopãr mai târziu în scrisoarea ei, am întrezãrit-o ºi în timpul cursului. M-a fãcut mereu sã o privesc lung ºi parcã ajunsesem cu privirea în sufletul ei tânãr ºi zbuciumat de suferinþã.

Faþa îi era marcatã de violenþa, rãutatea ºi ipocrizia multor oameni.

A crescut singurã lângã cei dragi, lângã prieteni! Mi-a spus: „E foarte greu sã fii liber, dar acest lucru mã ajutã mult sã mã maturizez, sã mã descurc în viaþã ºi sã iau decizii în momentele dificile”. Citind scrisoarea ei, am avut senzaþia cã am în faþã un testament..

Viaþa te provoacã! Zilnic îþi oferã surprize! Eºti fricos? Cristos îþi spune: Curaj! Eºti singur? Cristos îþi spune: Urmeazã-mã! Eºti supãrat? Cristos îþi spune: Iartã! Ai motiv sã te rãzbuni? Cristos îþi spune: Întoarce ºi celãlalt obraz! Ai dreptul sã loveºti? Cristos îþi spune: Bagã sabia în teacã! Vrei sã te ascunzi? Cristos îþi spune: Eu sunt lumina lumii! Vrei sã fii cel mai mare? Cristos îþi spune: Fii ca un copil! Vrei sã fii în centrul atenþiei? Cristos îþi spune: Roagã-te în camera ta! Vrei sã faci pe ºeful? Cristos îþi spune: Slujeºte! Vrei sã trãieºti din plin viaþa? Cristos îþi spune: Dã-þi viaþa! Vrei sã înþelegi totul? Cristos îþi spune: Crede! Eºti trist? Cristos îþi spune: Bucurã-te!

Eºti dispreþuit? Cristos îþi spune: Eu sunt cu tine! Eºti împovãrat de pãcate? Cristos îþi spune: Mergi în pace!

Sunt mulþi ipocriþi în jurul tãu! Cristos a stat la masã cu fariseii!

Sunt unii care nu te înþeleg! Cristos a lãsat-o pe o pãcãtoasã sã-i spele picioarele cu lacrimile ei! Te apasã frica de viitor! Cristos a înviat! În lume este multã nedreptate! Cristos a instituit Biserica!

Lumea este din fire egoistã! Cristos s-a lãsat judecat de pãgâni!

Toþi oamenii suferã! În Biserici, zilnic, se aduce Jertfã! În lume sunt multe rãzboaie! Dar ºtiu cã existã ºi o lume a pãcii! În lume violenþa este o armã pentru a ajunge în faþã! Dar ºtiu cã iubirea te ridicã mai sus! În lume existã multã rãutate! Dar mai ºtiu cã Dumnezeu este cel infinit de bun, El este plin de milostivire!

Drumul duce la libertate! Cine nu a fãcut o plimbare pe o cãrare bãtãtoritã într-o pãdure? Cu siguranþã, ai avut o astfel de experienþã!

Dacã nu, imagineazã-þi! Ai ajuns în pãdure… Ai început plimbarea… Dar, vai! Ai întâlnit pe cãrare o creangã ruptã de vânt care te-a împiedicat sã înaintezi. În acel moment ai început sã filosofezi: Cine a rupt-o? De ce a cãzut chiar aici? Ce zgomot a fãcut? Ce mare este! Ar fi putut sã te loveascã! ªi plimbarea este întreruptã acum de acest eveniment atât de nesemnificativ. Te opreºti în faþa unei crengi ºi nu admiri pãdurea ce creºte în tãcere, nici frumuseþea ei! Te opreºti în faþa lacrimilor ºi nu le ºtergi pentru a lãsa zâmbetul sã ofere luminã ºi speranþã! Te opreºti în faþa provocãrilor din viaþã ºi nu admiri minunãþiile lui Dumnezeu, care sunt lângã tine! „Isus i-a zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauþi?

Ea, crezând cã este grãdinarul, i-a spus: Domnule, dacã dumneata l-ai luat, spune-mi unde l-ai pus ºi eu îl voi lua. Isus i-a zis: Maria!

Ea, întorcându-se, i-a spus în evreieºte: Rabbuni! - care înseamnã Învãþãtorule” (In 20,15-16).

Îndrãzniþi iubirea!

...este moto-ul campusului de formare de la Sinaia, care vine sã încoroneze anul pastoral al tinerilor 2006-2007. Tema generalã este “Fii gata sã-L urmezi pe Isus!” ºi va fi aprofundatã în urmãtoarele direcþii: cunoaºtere, comunicare, acþiune ºi viaþã spiritualã. Perioada desfãºurãrii campusului este 9-14 iulie, din fiecare parohie fiind aºteptaþi câte doi animatori, în vederea formãrii lor ca tineri responsabili.

Pânã atunci însã, pentru cã este deja vacanþã, pentru o perioadã ne-am luat gândul de la ºcoalã, teme, lecþii, ore de catehezã. Este vremea sã acordãm mai mult timp jocurilor, prietenilor, copiilor din parohie. Ei bine, în rândurile de mai jos, vã propunem câteva jocuri de tabãrã.

JOC DE COMUNICARE POZITIVÃ POZITIVÃ: MAªINA DE SPÃLAT Se formeazã douã ºiruri de copii, faþã în faþã. Un voluntar cel care rãmâne fãrã pereche sau animatorul trece printre cele douã ºiruri („maºina de spãlat”). Când ajunge în dreptul primei perechi din ºir se opreºte ºi aºteaptã sã fie „spãlat”: fiecare participant la joc îi pune mâna pe umãr ºi îi spune o caracteristicã, o calitate personalã sau o vorbã bunã. Cel „spãlat” mulþumeºte ºi trece mai departe. Atenþie: se va insista de la început pe caracterul pozitiv al comunicãrii!

Neapãrat trebuie sã treacã prin „maºina de spãlat” copiii triºti, timizi, negativiºti, pentru a le ridica moralul, pentru a le dezvolta încrederea în sine sau pentru a-i determina sã gândeascã pozitiv.

Sà PRINDEM FLUTURELE! Se agaþã, pe spatele a doi copii, câte o hârtiuþã coloratã, fiecare cu o altã culoare. Nici unul din cei doi nu ºtie ce culoare are hârtia. Amândoi îºi vor þine mâinile la spate ºi vor încerca sã se uite peste umãrul celuilalt pentru „a prinde fluturele”, adicã pentru a vedea ce culoare are hârtia de pe spatele celuilalt. Este bine ca partenerii sã fie de aceeaºi înãlþime. Este important, mai întâi, sã reuºeºti sã vezi culoarea hârtiuþei adversarului, dar ºi sã-þi fereºti propria hârtiuþã. Jocul se poate desfãºura ºi sub formã de concurs între echipe cu numãr egal de participanþi. Câºtigã echipa care a „prins cei mai mulþi fluturi”.

OBIECTUL ÎNCÃRCA ATE ÎNCÃRCATT CU ELECTRICIT ELECTRICITA În încãpere sau pe terenul de joacã, trebuie sã fie împrãºtiate diferite obiecte. În timp ce unul din jucãtori se aflã afarã, ne înþelegem care dintre obiecte va fi considerat electrizant. Dupã ce revine copilul de afarã, i se spune cã unul dintre obiecte este electrizant. Copilul trebuie sã descopere acel obiect.. Copilul va atinge cu mare precauþie, pe rând, obiectele, dar nu se întâmplã nimic. În clipa în care atinge obiectul fixat de noi ca fiind încãrcat cu electricitate, toþi copiii încep sã þipe, aºa încât cãutãtorul obiectului tresare aºa de puternic, de parcã s-ar fi electrocutat.

Micul Prinþ Dragi copii, în furnicarul din grãdinã, printre mii ºi mii de furnici, era un furnicel lucios, negru ca tuciul, simpatic ºi micuþ, pe nume Fric. Dar vai, deºi hãrnicuþ nevoie mare, ca ºi fraþii sãi, alergând neobosit în toate pãrþile, Fric era veºnic nemulþumit deoarece, gândea el, agitându-ºi nervos antenele, într-un furnicar, zilele ºi sãptãmânile sunt plicticos de asemãnãtoare. Chiar ºi furnicile pe care le cunoºtea, adicã frãþiorii, veriºorii si prietenii sãi, toþi aveau aceleaºi feþe. Iar culmea-culmilor, gândea Fric, ei, toþi furnicuþii, fãceau aceleaºi lucruri. Cãrau hranã, paie, curãþau potecuþele ºi alergau la fel de grãbiþi, cãrând poveri fãrã sã stea de vorbã mai mult de câteva ciocãnituri de antene pe umãr, care în sus sau care în jos.

- Totul, îºi spunea bombãnind Fric, este identic ºi plicticos aici.

Ce viaþã mai este ºi asta când în furnicarul ãsta nu este nici o deosebire între douã zile? Dimineaþa ºi seara, miezul nopþii sau al zilei, se scurg fãrã nici o deosebire, în acelaºi ritm. Numai în locul acesta este aºa! Nici o schimbare! Of, of! Toate sunt mereu la fel. În timpul nopþii, însã, îngerul pãzitor al furnicilor veni ºi îl purtã în vis pe Fric, sus, sus de tot, deasupra norilor ce pãreau de vatã, tocmai printre stele... ªi îngerul îi spuse: - Nu-þi fie teamã, Fric! Priveºte jos! Vezi dansul ameþitor al planetelor ºi al stelelor?

- Oh, da, îngerule, îi rãspunse tremurând Fric, nici nu-mi închipuiam sã fie atâta frumuseþe deasupra capului meu!

Cine ar fi putut sã vadã toate acestea dintrun amãrât de furnicar, printre firele groase de iarbã?

- ªi totuºi, Fric, îi spuse îngerul, priveºte atent! Planetele ºi stelele, deºi atât de mãreþe ºi maiestuase în miºcãrile lor, nu fac altceva decât împlinesc planul lui Dumnezeu! Adicã repetã ºi executã la nesfârºit acelaºi lucru. Adicã se rotesc în acelaºi ritm, mereu la fel! Altminteri nu ar mai fi nici zile sau nopþi, nici anotimpuri sau curgerea anilor! Nu ar mai fi nici viaþã pe Pãmânt ºi nici glasuri voioase de copii. Dar, haide, Fric, sã privim din nou spre Pãmânt, continuã îngerul! Vezi oceanele ºi continentele?

- Într-adevãr, exclamã Fric! Nu mi-aº fi închipuit sã existe atâta minunãþie!

- ªi totuºi, continã îngerul, valurile oceanelor, vântul sau ploile repetã aceleaºi lucruri, mereu! Mereu asemãnãtor! Dacã nu ar face-o, ar dispãrea toate cele ce sunt! La fel ºi fluviile sau pâraiele!

a e t s e v Po oate-s T „ i “ l lu e la f Pr Pr.. ADRIAN BOBORUÞÃ

Curg susurând într-una acelaºi cântec! Dar, deºi neschimbatã în melodia ei repetitoare, apa ocroteºte viaþa! Picãturile de apã urcã voiase în puful norilor ºi se lasã purtate de vânt pe Pãmânt. Într-un fel sunt la fel de asãmãnãtoare cu voi. Deºi mici, ele bucurã copiii de Crãciun, în formã de steluþe, dupã care, topindu-se zglobiu, cântã mãreþia lui Dumnezeu, curãþând, udând ºi umplând cofele mãrilor. Mereu, totu-i identic, vezi Fric, toate-s mereu la fel! Dacã lucrurile mãreþe sau mãrunte nu s-ar repeta, culorile lumii ar uita sã dea glorie celor de sus.

- Aº vrea sã mã întorc în furnicar, îi spuse Fric îngerului.

- De ce? îl întrebã îngerul, pentru cã, oricum, acolo tu nu faci decât mereu aceleaºi lucruri.

- Da, îi rãspunse Fric, dar asta era înainte. Eu însã nu ºtiam un lucru!

- Ce nu ºtiai, Fric?

- Cã toate cele ce sunt, mãrunte ºi mari, depind unele de altele ºi chiar dacã, în aparenþã, ele repetã mereu aceleaºi miºcãri, se iveºte mereu ceva nou în faþa oamenilor ºi a lui Dumnezeu. Deºi pentru ochii grãbiþi, noi furnicuþii, suntem la fel, pentru Dumnezeu, ca ºi zâmbetul unui copil, deºi pare mereu la fel, el este unic ºi fãrã preþ. Am sã le povestesc toate acestea fraþilor ºi prietenilor mei, spuse Fric, agitându-ºi frenetic antenuþele.

Auzind aceste cuvinte, îngerul zâmbi.

- La revedere Fric! Când te vei trezi, îmbrãþiºeazã-i din partea mea pe frãþiorii tãi ºi spune-le cã deºi, aparent, ceea ce faceþi este mereu la fel, zi dupã zi, precum copiii, voi, înainte de toate, faceþi voia lui Dumnezeu.

Copiii se î ntreabã… Diavolul are tot atâta putere ca ºi Dumnezeu? în Diavolul are puteri mari, dar nu e nici pe departe tot atât de puternic ca Dumnezeu. Satana poate face false miracole, deformeazã adevãrul, ne ispiteºte ºi cautã sã provoace neînþelegeri. Mai ales, prin tot felul de minciuni, încearcã sã ne facã sã ne pierdem speranþa ºi sã ne apucãm de rele.

Dar puterile Diavolului sunt limitate: nu poate fi peste tot în acelaºi timp, nu poate crea nimic, nu ne poate citi gândurile ºi nu are nici o putere asupra Fiului lui Dumnezeu. Prin Isus ºi Maria, Mama sa, ºi noi vom fi învingãtori în lupta împotriva diavolului.

Verset cheie: (Lc 10,8) Versete ajutãtoare: Ap 20, 7-10

(adaptare de Liana Gehl dupã 205 Questions Children Ask about God)

13

14 Inter viu realizat de CRISTINA ªOICAN Interviu

Viaþa pãrintelui Simpliciano nu este oare dovada cã binele poate învinge rãul? Exemplul acestui frate sã ne facã sã îndrãznim imposibilul: viaþa poate deveni frumoasã dacã este oferitã pentru a face un chip sã zâmbeascã, dacã dã speranþã celui care stã în întuneric (Paolo di Somma).

Congregaþia Surorile Franciscane ale Preasfintelor Inimi sa nãscut din impulsul generos al preotului Simpliciano della Natività (1827-1898), expert modelator de inimi ºi neobosit educator al tinerilor, mai ales al celor proveniþi din mediile cele mai umile. În 1844 îmbracã haina Fraþilor minori alcatarini (franciscanii desculþi), îºi completeazã studiile ºi devine predicator ºi director spiritual.

Vindecat de o boalã gravã de plãmâni prin mijlocirea sfântului Iuda Tadeul, rãspândeºte cultul acestui Apostol în sudul Italiei.

Activând la Portici, în regiunea Napoli, în 1859 deschide o ºcoalã gratuitã pentru „fiii poporului” pentru a-i scoate din sãrãcie ºi pentru a-i feri de pericolele strãzii. În 1869 este chemat la Roma ca secretar al Fraþilor alcatarini. Atent la nevoile celor în suferinþã îºi pune la dispoziþie experienþa de pãrinte spiritual pentru reabilitarea tinerelor cu o viaþã dezordonatã, pe multe dintre ele reuºind sã le aducã pe calea autentic creºtinã.

Pentru reintegrarea socialã ºi pentru reabilitarea lor, fondeazã, în 1879, Institutul Sfânta Margareta, încurajat fiind de însuºi Papa Pius al IX-lea ºi chiar de familia regalã a Italiei. Pentru ca opera sa sã poatã fi continuatã, în 1886 pune bazele Congregaþiei Surorilor Franciscane ale Preasfintelor Inimi. Ulterior,

Un DA pen

Surorile franciscane iniþiativa fondatorului ºi-a lãrgit aria de interes, surorile orientânduse ºi spre alte nevoi ale tinerilor, spre opere de caritate ºi de evanghelizare. În 1997, Mons. Luigi Diligenza, Arhiepiscopul de Capua, locul unde este înmormântat pãrintele Simpliciano, a înaintat oficial cauza de beatificare ºi de canonizare a celui pe care contemporanii îl numeau „adevãrat Înger binefãcãtor”. În prezent, Congregaþia dispune de ºcoli care acoperã toate nivelurile de învãþãmânt, de institute de educaþie ºi de asistenþã, de case de odihnã ºi de reculegere, de oratorii ºi de numeroase centre de apostolat. În lume, Congregaþia este prezentã în Italia, Polonia, Filipine, Indonezia, Columbia, Coreea, Timorul de Est. În România, Surorile au ajuns în 1997 ºi s-au stabilit în parohia Sfântul Anton din Bucureºti.

Comunitatea este formatã din o sorã din România (sora Rita), douã surori din India (sora Lissy ºi sora Maria Helen) ºi sora Romea, din Filipine, superioara comunitãþii. Cu ele am discutat despre carisma Congregaþiei, despre activitatea ºi proiectele comunitãþii din Bucureºti.

- Vorbiþi-ne despre carisma Congregaþiei dumneavoastrã?

- Când vorbim despre Carisma congregaþiei noastre ne gândim la posibilitatea de a face vizibilã iubirea milostivã a lui Cristos, sãrac ºi rãstignit, prin simplitatea plinã de bucurie a spiritualitãþii franciscane. Încercãm sã ne punem în slujba aproapelui aflat în nevoi, prin operele de caritate cerute de Bisericã ºi de societate, însã acordãm o atenþie cu totul specialã tinerilor aflaþi în pericol ºi celor care vor sã-ºi punã ordine în viaþã.

Grija faþã de tinerele care se prostitueazã - scopul iniþial pentru care a fost fondatã Congregaþia este destul de greu de atins acum, aici. Nu putem merge pe strãzi sã adunãm tinerele cu astfel de probleme ca sã încercãm sã le schimbãm modul de viaþã. Dar când cineva vine ºi ne bate la uºã pentru a ne cere ajutor, nu pleacã de la noi dezamãgit. În momentul de faþã, Congregaþia are doar în Filipine o casã destinatã tinerelor care au hotãrât sã-ºi facã ordine în

15

ntru iubire

ale Presfintelor Inimi propria viaþã. În rest, acolo unde mergem, încercãm sã ne adaptãm activitatea la nevoile locale, rãmânând însã fidele carismei noastre.

- Cum a fost începutul ºederii în România?

- În 1997, când primele surori au venit în þara dumneavoastrã, nu ºtiau exact cãrui tip de activitate sã se dedice. Era nevoie de o perioadã ca sã se poatã orienta spre ceea ce ar fi putut sã facã. Atunci surorile locuiau într-un apartament ºi îi ajutau pe fraþii din Congregaþia Don Orione sã se ocupe de bãtrâni. În paralel, îngrijeau copiii de la un orfelinat ºi se ocupau ºi cu tinerii, având cu aceºtia diferite activitãþi. Le-au oferit ºi posibilitatea de a învãþa engleza, pentru cã surorile vorbesc bine aceastã limbã.

Oamenii din parohie ne-au primit foarte bine ºi tinerii s-au ataºat de surori.

Familii cu diferite probleme veneau la surori pentru un sfat, pentru o vorbã bunã, pentru ajutor.

- V-aþi decis sã deschideþi o grãdiniþã? Cum s-a întâmplat?

- Începând sã cunoaºtem nevoile de aici, am vrut iniþial sã deschidem un orfelinat. Însã, dupã un an de activitate cu câþiva copii pe care i-am îngrijit în apartamentul în care locuiam, pentru cã am întâmpinat numeroase greutãþi birocratice ºi pentru cã nici casa care sã ne permitã sã îngrijim mai mulþi copii nu era gata, am schimbat planurile. Pãrintele Dâm, parohul comunitãþii, ne-a sugerat sã deschidem o grãdiniþã. Am acceptat sugestia lui ºi am concretizat-o. Astfel, în 1998, a început construcþia acestei case unde funcþioneazã ºi grãdiniþa. În anul 2000 s-au finalizat lucrãrile ºi a început sã funcþioneze ºi grãdiniþa care, iniþial, era destinatã copiilor nevoiaºi din cartier. În prezent, vin ºi copii care nu au, numaidecât, probleme financiare. Copiii, pe lângã activitãþile specifice vârstei, au cursuri de italianã, de englezã, de calculator. Alãturi de noi, la grãdiniþã, lucreazã ºi personal laic angajat, pentru cã statul român nu ne recunoaºte diplomele.

- Ce proiecte au Surorile franciscane ale Presfintelor Inimi?

- În prezent, lucrãm ca sã putem sã deschidem o Casa famiglia în care sã oferim adãpost mamelor tinere,

necãsãtorite, care nu sunt acceptate de familii sau care întâmpinã dificultãþi în integrarea lor socialã. Avem posibilitatea sã primim ºase tinere împreunã cu copiii lor. Dacã totul merge bine, sperãm ca în toamnã sã putem concretiza acest proiect.

Am avut deja o astfel de experienþã. Cu patru ani în urmã, surorile noastre au gãzduit pentru un timp trei tinere din Moldova împreunã cu copiii lor ºi le-au ajutat sã-ºi gãseascã un loc de muncã, sã-ºi recâºtige încrederea în ele însele ºi sã ia viaþa de la capãt. O altã dorinþã care ne-ar plãcea sã se realizeze se îndreaptã tot cãtre tineri. Am vrea sã avem mai mulþi tineri în preajma noastrã, pe care sã-i ajutãm sã descopere frumuseþea vieþii consacrate, sã-i ajutãm sã se gândeascã cu maturitate la alegerea pe care trebuie sã o facã în viaþã ºi sã se pregãteascã cum trebuie pentru acest moment.

Tot ca proiect pot fi considerate ºi demersurile noastre de a pune bazele Asociaþiei Surorile Franciscane ale Preasfintelor Inimi, pentru concretizarea cãreia am vorbit deja cu un avocat. ªtim cã în felul acesta vom avea de întâmpinat mai puþine probleme în încercãrile noastre ulterioare de a realiza diferite proiecte. ªtim cã aºa au procedat toate Congregaþiile care au venit în România ºi au început sã activeze în diferite sectoare ale societãþii.

- Cum s-ar putea rezuma viaþa ºi activitatea dumneavoastrã?

- Tot ceea ce facem, întreaga noastrã viaþã este un Da pentru iubire.

Rãspunzând la iubirea cu care Tatãl ne-a chemat sã-l slujim, încercãm sã o dãruim, la rândul nostru, celor care au nevoie sã li se deschidã poarta la care bat. „Iubirea nu are culoare, ea întinde mâna oricãrui nefericit, îi îmbrãþiºeazã pe toþi, în fiecare recunoaºte un fiu” (pãrintele Simpliciano).

16

Din viaþa Arhidiecezei

Zile de sãrbãtoare la malul mãrii

În prima duminicã dupã sãrbãtoarea Trupul Domnului (Joia Verde) comunitatea catolicã din Constanþa a participat la procesiunea cu Preasfântul Sacrament. Cu mic cu mare, cei prezenþi s-au îndreptat spre malul mãrii, în drumul lor oprindu-se de patru ori pentru a-l incenza pe Isus sub chipul pâinii, tot de atâtea ori primind ºi binecuvântarea cu Preasfântul Sacrament.

Procesiunea a fost însoþitã de sunetul clopotelor care au dat un plus de solemnitate sãrbãtorii.

Copii îmbrãcaþi în alb, tineri purtând eºarfe, familii întregi, cãlugãri, cãlugãriþe s-au alãturat preoþilor pentru a-L preamãri ºi a-I aduce mulþumire Celui care este mereu prezent între noi.

Doamne, Tu eºti cu noi! Eºti în inimile noastre! Te purtãm cu noi! Nu te uita la lipsurile ºi greºelile noastre! Te rugãm primeºte cinstirea noastrã ºi rãmâi cu noi, pentru ca ºi noi sã rãmânem cu Tine, cãci numai Tu poþi fi bucuria ºi fericirea noastrã!

Parohia Nãvodari în sãrbãtoare

Credincioºii catolici din Nãvodari au trãit, în ultima perioadã, sãrbãtori deosebite pentru viaþa lor.

13 copii din parohie au primit Prima Sfântã Împãrtãºanie. Dupã o pregãtire îndelungatã, micuþii au putut sã se hrãneascã cu Isus.

A urmat apoi hramul Bisericii, sãrbãtoarea Fericitului Ieremia Valahul. Fiind sãrbãtoarea comunitãþii, toþi credincioºii s-au implicat în pregãtirea ei, atât din punct de vedere spiritual cât ºi material.

Liturghia de hram, la care au participat preoþi ºi mulþi credincioºi din localitãþile învecinate, a fost urmatã de o agapã frãþeascã, timp în care credincioºii s-au simþit ca o familie, împãrtãºindu-ºi bucuriile dar ºi preocupãrile.

A treia mare bucurie a comunitãþii a fost pe 3 iunie, când Preasfinþitul Cornel Damian, Episcop Auxiliar de Bucureºti, a venit în parohia noastrã pentru a conferi Sacramentul Mirului unui numãr de 34 de candidaþi. La Sfânta Liturghie au concelebrat Monseniorul Vladimir Petercã, pãrintele Ionel Pojum, pãrintele capucin Marcel Netedu ºi pãrintele paroh, Farcaº Nicolaie.

Impresionant a fost ºi momentul de rugãciune organizat în ajunul sãrbãtorii, la care au participat pãrinþii, naºii, rudele celor de la mir ºi împreunã au implorat Darul Duhului Sfânt.

VEROANA GEAMBAºU ºi M.A.

Pentru cã biserica devenise neîncãpãtoare, sãrbãtoarea sfântului Anton, patronul bazilicii romano-catolice din Constanþa, a fost celebratã de comunitate în stradã, în jurul unui altar special amenajat. Comunitatea s-a bucurat de prezenþa ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop de Bucureºti, a PS Aurel Percã, epsicop auxiliar de Iaºi ºi a PS Anton Coºa, episcop de Chiºinãu.

Credincioºii ºi prelaþii au cerut de la Dumnezeu, prin mijlocirea sfântului Anton, binecuvântarea familiilor, a tinerilor, a copiilor, a oraºului ºi a tuturor celor care vor sã aducã bucurie în acest loc.

Celebrarea s-a încheiat cu o procesiune în jurul bisericii, urmatã de binecuvântarea cu relicvele sfântului Anton împãrþitã de IPS Ioan Robu.

Rugãciunile ºi cântul celor prezenþi, împreunã cu mireasma crinilor sfinþiþi s-au înãlþat spre cer odatã cu fumul de tãmâie.

Msgr AN GHENÞA Msgr.. ªTEF ªTEFAN

Din viaþa Arhidiecezei

Din viaþa parohiei Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul (Bãneasa)

Statuia Maicii Domnului de la Fatima în parohia Sfântul Anton din Bucureºti

Vineri, 8 iunie, în prima zi a pelerinajului Statuii Maicii Domnului de la Fatima în Arhidieceza noastrã, credincioºii din Parohia Sfântul Anton de Padova, din Bucureºti, au întâmpinat-o într-un numãr destul de mare, unii dintre ei venind cu douã ore înainte de începerea Sfintei Liturghii de searã ºi, în tot acest timp, rugându-se Sfântul Rozariu.

Statuia Maicii Domnului a fost primitã de credincioºi ºi preoþi la poarta Bisericii, apoi întreaga comunitate s-a îndreptat spre Altar pentru a celebra Sfânta Liturghie în cinstea Preacuratei. Alãturi de preoþii comunitãþii, pãrintele Petru Dâm ºi pãrintele Liviu Bãlãºcuþi, a concelebrat ºi rectorul Bisericii Italiene, organizatorul acestui pelerinaj, pãrintele Graziano Colombo.

Pãrintele Petru Dâm, la predicã, a insistat asupra semnificaþiei locului de pelerinaj de la Fatima, punând accent pe pedagogia divinã în transmiterea mesajelor de convertire pe tot parcursul Istoriei Mântuirii. „Odinioarã Dumnezeu îi avertiza prin profeþi pe membrii poporului ales cã au greºit ºi cã trebuie sã se întoarcã la dânsul, spunea pãrintele Dâm; astãzi, Dumnezeu ne transmite acest mesaj de convertire prin intermediul Preacuratei”.

Sfânta Fecioarã le spunea celor trei copii - Lucia, Iacinta ºi Francisc - cãrora le-a apãrut la Fatima: „Rugaþi-vã mult ºi jertfiþi-vã pentru pãcãtoºi, fiindcã multe suflete merg în iad, deoarece nu este cine sã se jertfeascã ºi sã se roage pentru ele”. Acest lucru l-au fãcut ºi credincioºii din parohia Sfântul Anton de Padova, din Bucureºti (Colentina), în aceastã primã zi a pelerinajului, s-au rugat pentru întoarcerea pãcãtoºilor, pentru ca nimeni sã nu mai ajungã în acel loc de suferinþã.

Miercuri, 13 iunie, în sãrbãtoarea sfântului Anton de Padova, comunitatea catolicã din Colentina ºi-a cinstit patronul participând la Liturghia de hram. La sfârºitul Sfintei Liturghii s-au sfinþit crinii ºi s-au binecuvântat copiii, celebrarea încheindu-se cu procesiunea cu statuia sfântului Anton, în jurul rondoului din curtea bisericii.

Pr Pr.. LIVIU BÃLúCUÞI

Luna iunie a adus parohiei Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul (Bãneasa) zile de bucurie ºi de trãire mai profundã a credinþei.

Sâmbãtã, 2 iunie, Arhiepiscopul Ioan Robu a fost primit cu bucurie ºi emoþie de credincioºii parohiei, unde a venit pentru a conferi sacramentul Mirului unui numãr de 24 de candidaþi. În predica sa, Preasfinþitul i-a invitat pe toþi participanþii la Liturghie, dar în mod special pe cei care au primit în acea zi pecetea Duhului Sfânt, sã rãmânã stãruitori în rugãciune, în trãirea virtuþilor ºi în sãvârºirea faptelor bune: „În afarã de lumea vizibilã, de oamenii ºi de lucrurile care ne înconjoarã, existã ºi o lume invizibilã, care este plinã de prezenþa lui Dumnezeu. Încercaþi sã vã apropiaþi ºi sã rãmâneþi în aceastã lume invizibilã prin rugãciune, fiind virtuoºi ºi fãcând mereu fapte bune, care sunt rod al harului lui Dumnezeu”. În cuvântul adresat comunitãþii la încheierea Sfintei Liturghii, Preasfinþitul a spus cã de fiecare datã când trece pe podul de la Bãneasa ºi vede biserica, îi revin în minte eforturile ºi munca care au fost necesare pentru ridicarea acestei biserici, de la a cãrei sfinþire s-au împlinit, pe 22 iunie, cinci ani. Vãzând-o printre credincioºii prezenþi la Liturghie pe doamna Gabriela Vãcãreanu, arhitecta bisericii, Preasfinþitul i-a mulþumit din nou pentru sprijinul gratuit ºi dezinteresat pe care ea l-a oferit acestei comunitãþi ºi pãrintelui paroh, Mihai Mãrtinaº, pe toatã durata lucrãrilor de construcþie, dar ºi dupã aceea. Pe 3 iunie, biserica din Bãneasa a îmbrãcat din nou haine de sãrbãtoare. A fost sãrbãtoarea celor ºase copii care l-au primit pentru prima datã pe Isus în inimã, sãrbãtoarea familiilor lor, dar ºi a întregii comunitãþi, care încearcã sã formeze o adevãratã familie.

Sfânta Liturghie a fost urmatã de o întâlnire plinã de veselia specificã copilãriei, pãrintele punând la dispoziþia copiilor din parohie sala de catehezã, dulciuri ºi rãcoritoare, pentru a mai prelungi puþin bucuria lor ºi pentru a le rãsplãti, ºi în acest mod, eforturile. Sfârºitul lunii iunie a adus un alt episod important pentru viaþa comunitãþii – hramul bisericii. Ca pregãtire pentru acest eveniment, pe 27 ºi 28 iunie, pãrintele Alberto Manson (Misionarii Cuvântului Divin) a fost invitat în parohie pentru misiuni. Prin îndrumarea spiritualã oferitã prin predicile din cadrul Liturghiilor de searã, i-a ajutat pe credincioºi sã-ºi dispunã sufletele ºi sã se pregãteascã cum se cuvine pentru sãrbãtoarea comunitãþii lor.

CRISTINA ªOICAN

17

18

Social

Doctrina socialã a Bisericii ne învaþã despre... odihna festivã Nu numai munca este un drept, aºa cum am vãzut în numerele anterioare, ci ºi odihna! De fapt, putem spune cã scopul ºi împlinirea muncii sunt odihna ºi sãrbãtoarea. Muncim ca sã ne asigurãm cele necesare traiului în aceastã lume, ºi astfel sã ne bucurãm de ea, aducând laudã Celui care a creat-o.

«Odihna festivã este un drept, se aratã în Compendiul de doctrinã socialã a Bisericii. Dumnezeu, în cea de-a ºaptea zi, ºi-a încheiat lucrul (Gen 2,2); ºi oamenii, creaþi dupã chipul sãu, trebuie sã se bucure de suficientã odihnã ºi de timp liber care sã le permitã sã se ocupe de viaþa familialã, culturalã, socialã ºi religioasã. Ziua Domnului trebuie sã fie trãitã mereu ca o zi a eliberãrii, care ne face pãrtaºi la „adunarea de sãrbãtoare ºi la comunitatea întâilor nãscuþi, înscriºi în ceruri” (Evr 12,22-23), ºi sã anticipãm Paºtele veºnic în gloria cerului (cf. Ioan Paul al II-lea, Dies Domini, 26).

Autoritãþile publice au obligaþia de a veghea ca nu cumva cetãþenii, din motive de productivitate economicã, sã fie privaþi de timpul dedicat odihnei ºi cultului divin. Cei care oferã locuri de muncã au o obligaþie asemãnãtoare faþã de angajaþii lor. Creºtinii trebuie sã facã tot ce le stã în putinþã, în virtutea respectãrii libertãþii religioase ºi a binelui comun, pentru ca legile sã recunoascã duminicile ºi celelalte solemnitãþi liturgice ca zile festive. (...)

Duminica ºi în celelalte zile de sãrbãtoare, cei credincioºi trebuie sã se abþinã de la muncã sau alte activitãþi care i-ar putea împiedica de la a aduce lui Dumnezeu cultul cuvenit, ori de la bucuria specificã zilei Domnului, de la practicarea operelor de milostenie ori de la destinderea necesarã minþii ºi trupului.

Obligaþiile familiale ºi exigenþele de utilitate socialã se pot sustrage odihnei duminicale, dar nu trebuie sã creeze obiºnuinþe care sã aducã prejudicii vieþii religioase, vieþii de familie ºi sãnãtãþii.»

(Doctrina socialã a Bisericii. Compendiu, Editura Universitãþii din Bucureºti 2006, pag. 179-180)

Info social: Concediul...

Românii sunt printre europenii care au cele mai puþine zile de concediu concediu. Potrivit unui Ghid Mondial, redactat de un institut de cercetãri din Madrid, cei mai liberi salariaþi sunt finlandezii, cu 44 de zile de concediu pe an.

Potrivit Institutului Mercer, media din Uniunea Europeanã este de 34 de zile de concediu pe an. Printre þãrile cu cel mai scurt concediu se aflã România, Marea Britanie ºi Olanda, cu o medie de 28 de zile, urmate de Irlanda, cu 29 de zile. În fruntea clasamentului sunt Finlanda, unde salariaþii au 44 de zile libere, Franþa ºi Lituania, cu câte 40 de zile de concediu, Estonia, Austria ºi Malta, cu câte 38 de zile. În Spania, angajaþii au libere 22 de zile lucrãtoare, acesta fiind minimum obligatoriu pentru orice salariat, plus 14 zile de sãrbãtoare. (Info Caritas Bucureºti)

ºi... munca la negru

„Raportul dintre numãrul cetãþenilor români productivi, contribuitori la bugetul public ºi la fondurile sociale” ºi cel al beneficiarilor acestor fonduri scade continuu, odatã cu scãderea numãrului de intrãri pe piaþa muncii ºi creºterea numãrului pensionaþilor”, se aratã într-un studiu elaborat de Fondul ONU pentru Populaþie. „Unul din fenomenele cu efect direct aupra sistemului de asigurãri sociale este scãderea numãrului de salariaþi, de la 8,1 milioane în 1990, la 4,5 în prezent. Aceastã situaþie se datoreazã în special emigraþiei ºi muncii la negru. Deºi populaþia activã numãrã 10,5 milioane, doar cele 4,5 menþionate mai sus au asigurãri de pensii. Peste 25-35 de ani, cei care lucreazã la negru sau nu lucreazã deloc vor atinge vârsta de pensionare fãrã sã fie asiguraþi ºi vor împovãra sistemul de asistenþã socialã. Cum populaþia de vârstã activã va fi mai puþin numeroasã, numãrul mare de asistaþi social va duce la creºterea semnificativã a impozitelor.”

Paginã realizatã de LIANA GEHL

Promoþia 2007 - Facultatea de TTeologie eologie Romano-Catolicã ºi Asistenþã Socialã În data de 25 iunie 2007, în Aula Auditorium Maximum a Institutului Teologic Romano-Catolic Bucureºti s-a desfãºurat festivitatea de absolvire a Promoþiei 2007 a Facultãþii de Teologie Romano-Catolicã ºi Asistenþã Socialã.

Printre momentele importante, care au marcat evenimentul a fost discursul pãrintelui decan Isidor Mãrtincã care a îndemnat tinerii absolvenþi sã dea mãrturie prin pregãtirea lor academicã ºi, mai ales, spiritualã. „Voi sunteþi speranþa!” au fost cuvintele care au rãsunat în cuvântarea emoþionantã a pãrintelui decan ºi în inimile triste ale studenþilor ºi ale pãrinþilor prezenþi la eveniment.

Fie ca Dumnezeu ºi Maica Sfântã sã vegheze asupra acestor tineri ca ei sã „înverzeascã” ºi sã „înfloreascã” cu adevãrat, ca speranþã pentru societatea de mâine!

ALINA GAL

Poºta redacþiei

Comunitatea Sfântul Ioan – Mãnãstirea Sfânta Familie – Bucureºti, str str.. Jiului 37 Fraþii Sfântul Ioan vã invitã la

ªcoala Vieþii 2007-2008 Ce este ªcoala Vieþii? Dacã acum 2000 de ani ai fi auzit vorbindu-se despre Isus, te-ai fi dus sã stai cu El un an, sã trãieºti cu El, sã-l asculþi, sã-l urmezi, sã devii ucenicul ºi prietenul lui? ªcoala Vieþii este un an trãit cu Isus ºi pentru Isus, alãturi de fraþii Sfântul Ioan.

Un an petrecut la mãnãstire?! De fapt sunt numai 8 • luni, de pe 8 septembrie pe 8 mai, în casa de oaspeþi a mãnãstirii.

Iar mãnãstirea e cu totul altceva decât crezi tu, de fapt; e locul unde locuieºte Isus. Vino ºi vezi!

Ce condiþii trebuie îndeplinite? Sã vrei sã dãruieºti un • an din viaþa ta pentru Isus ºi pentru sufletul tãu. ªi sã ai între 18 ºi 30 de ani.

•

Sã pierd un an pentru Isus? Mulþi tineri care au fãcut ªcoala Vieþii au spus la sfârºit: «La început credeam cã eu i-am dat un an lui Isus. La sfârºit mi-am dat seama cã, de fapt, El mi-a dat un an!»

Ce facem concret? O viaþã zilnicã de rugãciune, de • comuniune frãþeascã împreunã cu ceilalþi tineri, de trezire ºi de formare spiritualã ºi intelectualã, de muncã, de slujire, de apostolat. Într-un cuvânt, o ºcoalã de viaþã creºtinã, în Bisericã, trãitã într-un ritm diferit de cel al Bucureºtiului... Punctatã cu ieºiri, ca sã ne cunoaºtem mai bine þara ºi terminatã cu un pelerinaj. ªi la sfârºit? «Mergeþi în toatã lumea ºi vestiþi evanghelia!

• Iatã, Eu sunt cu voi în toate zilele, pânã la sfârºit!»

•

Înscrieri ºi orice fel de întrebare suplimentarã: fratele Dan, 0788 596 378, fr .dan@stjean.com fr.dan@stjean.com

POªT A REDACÞIEI POªTA

- Am fost oarecum neplãcut impresionat de mulþimile de oameni care au venit sã atingã statuia Sfintei Fecioarei Maria de la Fatima - nu aduce oare a idolatrie aceastã atenþie datã unei statui?

- Omul nu e numai suflet, ci ºi trup. Simþim ºi cunoaºtem prin intermediul trupului. Credinþa se întãreºte ºi cu sprijinul semnelor vizibile: Isus însuºi a ºtiut bine acest lucru ºi de aceea a rânduit sacramentele, semene vãzute prin care primim harul nevãzut.

Icoanele, statuile, relicvele, fotografiile sunt ºi ele semne vizibile care ne duc cu gândul la cei pe care îi reprezintã: sfinþi, îngeri, persoane pe care le-am îndrãgit ori admirat ºi care nu mai sunt. Pelerinajul statuii Sfintei Fecioare Maria de la Fatima avut ca scop sã ne reaminteascã importantele apariþii din 1917 ºi mesajul lor extrem de actual ºi în zilele noastre. Trebuie sã vã gândiþi, de asemenea, cã acest mesaj pe care Sfânta Fecioarã l-a adresat întregii omeniri nu a fost încã primit de toþi, iar dintre cei care l-au primit, nu toþi au avut bucuria de a putea merge personal la Fatima. Pelerinajul cu statuia Sfintei Fecioare a fost un mijloc pentru a ajunge la cei care nu cunosc mesajul de la Fatima, ºi un prilej de mângâiere pentru cei care îl cunosc ºi îl pun în practicã în viaþa lor. E adevãrat însã ºi cã firea omeneascã este înclinatã sã cadã în superstiþie (de unde necesitatea poruncii I: „sã nu-þi faci chip cioplit”), ajungând sã-ºi punã toatã încrederea în presupusele puteri miraculoase ale unui obiect. Nu icoana, nu statuia, ºi nici mãcar sfinþii nu sunt cei care sãvârºesc minuni, ci numai Dumnezeu, prin intermediul lor. De aceea, în orice nevoie ºi împrejurare, speranþa, adoraþia ºi recunoºtinþa noastrã sã le adresãm în primul rând lui Dumnezeu, cu primirea smeritã a voinþei sale, oricare ar fi aceasta.

- O prietenã de-a mea care trecea prin mari necazuri a recurs la o ghicitoare; eu m-am arãtat scepticã, dar ea mi-a spus cã ghicitoarea pãrea inteligentã ºi cã i-a spus lucruri care i-au dat de

gândit. Care este opinia Bisericii despre aceste practici?

- În primul rând, prin porunca I Biserica interzice orice formã de ghicit sau magie, chiar ºi pe cea aºa-zis „albã”. Numai Dumnezeu are în mânã soarta noastrã ºi, dacã anumite lucruri nu ni le aratã de la început, o face spre binele nostru. Putem înclina sã credem cã ghicitoarele nu sunt prea deºtepte; de fapt, tocmai cei care recurg la ghicit sunt cei care dau dovadã de lipsã de înþelepciune. Ghicitoarele sunt persoane versate, bune cunoscãtoare ale naturii umane ºi care îºi cultivã intenþionat un anumit farmec. Ele îºi încep „sesiunea” de ghicit cu afirmaþii cu caracter general, spuse pe un ton ferm, cum ar fi: „dumneata ai o supãrare”, ori „ai sã faci un drum” (ºi cine nu are o supãrare, ori nu va face un drum mai devreme sau mai târziu?...). „Clientul” reacþioneazã: „da, chiar aºa”, ori „mã mir, cã doar nu.”, ºi fãrã sã-ºi dea seama începe sã furnizeze informaþii pe baza cãrora ghicitoarea construieºte mai departe. Omul se întoarce acasã uimit: „mi-a spus totul despre mine!” – de parcã el n-ar fi ºtiut toate acele lucruri pe care chiar el i le-a spus. Ori vine cu idei noi, de genul „te vei certa cu o rudã apropiatã”, „ai sã cunoºti pe cineva” etc. Aceste idei, odatã intrate în cap, într-un fel ne programeazã aºteptãrile ºi motivaþiile, ºi le putem chiar face sã devinã realitate. ªtiu cazul unei femei, persoanã de o mare cãldurã ºi afecþiune, cãreia o ghicitoare i-a prezis cã, dacã va avea copii, primul va muri, iar la al doilea va muri ea.

Femeia fiind foarte tânãrã, ºi soþul la fel, naºterea i-a luat pe nepregãtite, s-au ivit complicaþii – de câte ori nu se ivesc! – ºi copilul a murit. Aºa se face cã aceastã femeie, ajunsã mai apoi profesoarã, ºi care a îndrumat cu mare dragoste numeroase generaþii de elevi – nu ºi-a mai „permis” niciodatã bucuria de a avea un copil al ei. Apoi, mai existã ºi posibilitatea ca ghicitoarea respectivã sã colaboreze cu puterile celui rãu ºi dezvãluirile, mult mai ºocante, sã depãºeascã nivelul simplelor generalitãþi. Dar, chiar ºi în acest caz, trebuie sã ne întrebãm: va putea oare cel rãu sã ne dea un sfat care sã ducã la ceva bun? Ce cãutãm de fapt, o rezolvare de moment cu orice preþ, ori armonia cu semenii ºi cu Dumnezeu, pentru a dobândi viaþa veºnicã?

19

20

Istorie ºi Spiritualitate

Scântei pentru viaþã

Cunosc lume care, vai! îºi pune toatã voinþa ºi chiar toatã bunãvoinþa pentru a nu voi nimic.

Nu ajunge doar sã dorim dobândirea unei virtuþi pentru a o ºi avea, dar nici nu o dobândim dacã nu o dorim cu statornicie.

Cu cât o pasiune se dezlãnþuie mai mult, cu atât mai mult ea înlãnþuie.

Bucurã-te cã eºti al lui Dumnezeu, chiar ºi pentru a fi pedepsit. Înãlþimile nu sunt atât de cutreierate ca pieþele publice. Cu cât

urci mai sus, cu atât ai mai puþini tovarãºi de drum.

Un om, dacã este un om adevãrat, vorbind despre viaþa sufletului, n-ar trebui sã aibã niciodatã îndrãzneala de a spune: e peste puterile mele.

Viaþa este o colecþie de alegeri.

Cel ce vrea sã serveascã rãmâne liber; cel ce nu vrea sã depindã decât de sine însuºi este sclav.

Independenþa roþilor e cel mai sigur mijloc de a nu înainta.

Un drum de urmat... este un ajutor oferit.

Întâlnire cu Monseniorul Ghika

MIHAELA VASILIU

În toamna anului 1990 mã aflam în sanctuarul marian de la Banneux, sau cum mai este numit Lourdes-ul Belgiei, loc de apariþii ale Sfintei Fecioare, recunoscut de Bisericã.

Sfânta Fecioarã s-a prezentat aici ca „Fecioara sãracilor ºi a tuturor naþiunilor”.

Maica Domnului îºi apleacã privirea plinã de milostivire asupra tuturor celor ce vin sã o cinsteascã în acest sanctuar. ªi eu am simþit iubirea de mamã a Sfintei Fecioare ºi, fapt ºi mai impresionant, Banneux a fost un loc de întâlnire cu... Monseniorul Ghika. În timpul pelerinajului de la Banneux m-am dus la spovadã.

Scaunele de spovadã se aflã într-o încãpere special amenajatã în dreapta Capelei Apariþiilor.

La cel de al treilea scaun de spovadã scãpãra o luminiþã, semn cã înãuntru un preot îl aºtepta pe cel ce dorea sã-ºi cureþe sufletul, sã se mãrturiseascã.

Am intrat ºi am îngenunchiat. Printre gratiile confesionalului nu vedeam faþa preotului, dar mã aflam în faþa lui Cristos, atât de prezent în sacramentul iubirii iertãtoare.

Spovada era în limba francezã. În sfârºit, pãrintele confesor mã întreabã: „De ce naþionalitate sunteþi?” „Sunt româncã”, am rãspuns eu.

Pãrintele atunci îmi spune: „Eºti al doilea român pe care îl cunosc, în viaþa mea.”

Iar eu, miratã, întreb: „ªi care a fost primul?”

Rãspunsul a fost uimitor: „Monseniorul Vladimir Ghika”.

Din confesional a rãsãrit un bãtrânel mãrunt în vârstã de aproape 80 de ani.

Era pãrintele Raymon Lenain, misionar în Burundi ºi, în cele din urmã, confesorul Sanctuarului din Banneux.

Pãrintele Lenain avea sã-mi fie pãrinte spiritual în urmãtorii 5 ani, de fapt pânã la moartea sa.

Fratele sãu Ivan Lenain fãcuse parte din grupul tomist al Raïssei ºi al lui Jaques Maritain*, unde îl cunoscuse ºi pe Monseniorul Ghika.

Cum Monseniorul Ghika obiºnuia sã celebreze Sfânta Liturghie în casa de la Medon a soþilor Maritain, Ivan Lenain a avut ocazia sã-l vadã celebrând. În faþa mesei ce slujea drept altar, povestea pãrintele, se afla o oglindã mare de cristal. Monseniorul celebra fãrã sã ridice vreodatã

ochii, într-o reculegere adâncã ce îi impresiona pe cei din jur, care îºi aduceau aminte, dupã ani de zile, cât de pãtruns era de prezenþa lui Isus pe altar.

Personalitatea, dar mai ales sfinþenia au rãmas profund imprimate în amintirea celor ce l-au cunoscut ºi iatã cã acum se rãsfrângeau ºi asupra mea în sanctuarul Maicii Sfinte. ªi în acel moment, amintirile de acasã au început sã mã nãpãdeascã ºi sã-mi facã sufletul sã tresarã, gândindu-mã cum de multe ori mã aplecasem sã dau frunzele la o parte de pe mormântul monseniorului, sã-l invoc ºi sã pun o lumânare, în vremea în care numele sãu era pronunþat doar în ºoaptã. ªi cum sã nu îl vãd parcã, ºi acum, pe Andrei Brezianu care ne-a adus, înainte de plecarea lui din þarã, mie ºi soþului meu, o fâºie preþioasã din buzunarul reverendei monseniorului. Îmi amintesc ºi de Bob Danciu care, cu emoþii ºi lacrimi în ochi, îl evoca pe monseniorul ºi-mi dãdea, dupã modelul sfântului sãu pãrinte spiritual, sfaturi, pe mici bucãþele de hârtie. ªi acolo, departe de casã, am simþit ceea ce noi numim Comuniunea Sfinþilor, prezenþa celor plãcuþi lui Dumnezeu pretutindeni, indiferent de spaþiu ºi timp.

Da, a fost o întâlnire cu Monseniorul Ghika, o întâlnire care, pe meleaguri îndepãrtate, mi-a dat putere ºi curaj ºi mi-a dãruit un pãrinte spiritual binecuvântat.

*Jaques Maritain, filosof creºtin francez, 1882-1937

Istorie ºi Spiritualitate

Din palat la altar ºi la puºcãrie.

Prinþul Vladimir Ghika (1873-1954) Un mare senior

Acest fiu de prinþi domnitori ai Moldovei a venit pe lume într-un palat din Constantinopol, la 25 decembrie 1873, în aceeaºi zi în care, într-un staul, se nãºtea Cristos, înaintea cãruia el va renunþa la originile sale princiare pentru a-i urma, pas cu pas viaþa. În rãsunarea evanghelicã ºi dupã preamãrirea sublimã a imnului “Magnificat”, acest ilustru român, care a voit sã ocupe ultimul loc, domneºte astãzi asupra spiritului ºi în inimile fraþilor sãi persecutaþi, aºa cum va domni mâine, probabil, pe altare, în glorioasa cohortã venitã în grabã la chemarea Aceluia care conferã singura regalitate ce nu trece niciodatã: cea a sfinþeniei. Nu era el deja pe calea sfinþeniei atunci când scria în culegerea de Gânduri pentru succesiunea zilelor: “Trebuie sã vrei sã fii un sfânt, nu pentru a-þi plãcea þie, ci pentru a-i plãcea lui Dumnezeu”? ªi cu câtã aleasã sensibilitate sfãtuia el: “Cel mai bun mod de a-i sãrbãtori pe sfinþi este sã semãnãm cu ei. De ce sã nu încercãm sã trãim ca ei, fie chiar ºi numai o zi, în ziua lor, ziua consacratã ºi binecuvântatã de Bisericã, în care ei sunt «de gardã» pentru a ne ajuta?”.

În Biserica Romano-Catolicã

Crescut în religia ortodoxã, sufletul lui profund religios ºi plin de fervoare nu gãsise, în credinþa pãrinþilor sãi, alimentul care sã rãspundã dorinþelor lui, nici ajutoarele spirituale pe care le dorea. El era, în plus, preocupat de cãutarea unitãþii creºtinilor pe care o poate realiza numai primatul lui Petru. Cãlãuzit de cardinalul Mathieu, atunci arhiepiscop de Toulouse, Vladimir Ghika a înþeles cã aceastã unitate nu era posibilã decât prin reîntoarcerea la Biserica Romano-Catolicã. ªi, pentru a afla lumina deplinã ºi pacea sufletului, el deveni catolic. Dupã studii strãlucite, având deja licenþele în drept ºi în filosofie, a obþinut titlul de doctor în teologie ºi a dorit sã aibã acces la preoþie. Sfântul Pãrinte papa Pius al X-lea a încercat sã-l convingã sã renunþe la aceastã idee. În cunoaºterea supranaturalã a indivizilor, Pontiful inspirat socotea cã Vladimir Ghika trebuia sã rãmânã în lume, unde lucrarea lui, înãlþatã de prestigiul originilor sale, era capabilã sã readucã pe fraþii rãtãciþi la Biserica Catolicã.

Fragmente din cartea „Din palat la altar ºi la puºcãrie. Prinþul Vladimir Ghika (1873-1954)”, de Petru Gherman

Euharistia, supraabundenþã a iubirii

(...) În ordinea iubirii, nimic nu e mai necesar decât supraabundenþa, tocmai pentru cã iubirea, care iubeºte binele real ºi nu vrea sã rãmânã în trãirea iubirii, nu e ea însãºi decât depãºindu-se neîncetat. «Ce lucru mare e iubirea, exclamã sfântul Bernard, dacã se întoarce la principiul sãu, dacã revine la începutul sãu ºi dacã, urcând spre izvorul sãu, poate curge fãrã încetare» (cf. In Canticum sermones 83). Desigur, înainte de sacramente este izvorul sacramentelor, Isus, iar prin credinþã suntem legaþi direct de Isus, de izvor. Dar ca sã fim mai deplin uniþi cu izvorul, ca sã-l primim mai mult, Isus a «inventat» sacramentele ºi le-a încredinþat Bisericii, care, prin Maria, e legatã de jertfa lui Cristos. Aºa cum spune rugãciunea a treia euharisticã, jertfa Bisericii nu e alta decât jertfa Fiului: «Priveºte cu bunãtate la darul Bisericii tale ºi, recunoscând în el jertfa prin care ne-ai împãcat cu tine...». Jertfa euharisticã permite Bisericii, deci oricãrui creºtin, sã trãiascã într-un mod sacramental realitatea jertfei Crucii; aºadar, liturghia ne dã în mod eminent strigãtul de sete al lui Cristos ºi rana inimii sale.

De aceea, noi nu ne putem lipsi de Euharistie. Misterul Crucii rãmâne cel dintâi, deoarece el este izvorul, sacramentele nu-i adaugã nimic. Însã pentru noi sacramentele adaugã ceva, cãci credinþa noastrã cere sã creascã, iar certitudinea pe care ne-o aduc sacramentele ºi eficienþa lor de iubire sunt indispensabile pentru aceastã creºtere. (...) Însãºi Maria – deºi trãise misterul Crucii cu o intensitate atât de mare ! – a avut nevoie de Euharistie. Într-adevãr, cu cât iubim mai mult, cu atât înþelegem mai bine necesitatea supraabundenþei iubirii. Cei care nu înþeleg supraabundenþa sunt cei care nu iubesc mult. S-ar pãrea cã Maria, fiind neprihãnitã ºi deoarece a trãit misterul Compãtimirii, nu are nevoie de sacramente. ªi totuºi ea are nevoie de ele pentru a pãtrunde din ce în ce mai mult în intimitatea sa cu Isus. Trãind în credinþã ºi speranþã, ea poate ºi trebuie sã creascã în iubire. ªi pentru a creºte în iubire, aºadar pentru a trãi mai mult misterul Crucii, ea are nevoie de Euharistie. De aceea putem spune cã ultima etapã din viaþa sa, acea etapã în care strigãtul de sete al lui Isus pune din ce în ce mai mult stãpânire pe inima sa ºi pe ea însãºi în întregime, este euharisticã.

Traducere dupã Pãrintele MARIE-DOMINIQUE PHILIPPE, o.p. « J’ai soif », p. 123-124, ed. Saint-Paul, V ersailles 1996 Versailles

Sora Elfrieda Prossinagg

S-a nãscut la 5 decembrie 1900, la Radkersburg (Austria), ºi a studiat la Gorizia ºi Sibiu. În 1930 a intrat în Societatea Surorile Sociale, cu centrul la Cluj, activând apoi la München, Düsseldorf ºi Oradea Mare, în domeniul asistenþei copiilor, ocrotirii fetelor, asistenþei caritative ºi asistenþei familiei etc. În 1933 a fost trimisã la Bucureºti, unde a lucrat cu zel ºi pricepere în asistenþa socialã pe lângã parohiile Catedrala Sfântul Iosif ºi Bãrãþia. „Copiii ºi sãracii – se scria în revista Buletin parohial din martie 1936 – i-au cunoscut inima bunã, calmul ºi buna dispoziþie ce nu o pãrãseau niciodatã. Câte drumuri nu a fãcut în aceºti doi ani de la Cãmin la mahala, de la mahala la autoritãþi, de la autoritãþi la spitale ºi la patronii servitoarelor! Întotdeauna a fost pãtrunsã de o religiozitate sincerã, naturalã ºi spontanã. Aºa a putut sã-ºi câºtige simpatia celor în mizerie, cãrora le aducea mângâiere ºi pace”. Moare la 12 februarie 1936, la Bucureºti „bine pregãtitã, exemplu de tãrie ºi rãbdare”, dupã ce a repetat în faþa medicilor „mã duc bucuroasã”.

Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOº

21

22

Istoria Bisericii

Reforma în Elveþia: Ulrich ZWINGLI ºi Jean CAL VIN CALVIN Pr Pr.. EMANUEL DUMITRU

Cu articolul din numãrul trecut al revistei am intrat în linie dreaptã, dacã putem spune aºa, în ceea ce priveºte evoluþia reformatorilor sau protestanþilor în istoria Bisericii. Am început sã aprofundãm aspecte legate de familiile istorice ale lumii protestante, ºi anume luteranismul (în numãrul trecut) ºi calvinismul (în numãrul actual).

Ulrich Zwingli

S-a nãscut pe 1 ianuarie 1484, la Wildhaus, oraº care astãzi face parte din cantonul Sf. Gall. ªi-a fãcut studiile la Basel, Berna ºi, mai târziu, la Viena. La 22 de ani, Zwingli revine la Basel, de data aceaasta în calitate de profesor de latinã la ºcoala „Sf. Martin”. Începând din anul 1519, în Elveþia germanã, la Zürich, preotul secular Ulrich Zwingli iniþiazã o miºcare schismaticã, independentã de cea pornitã în Saxonia, însã puternic influenþatã de doctrina lui Luther. Zwingli se deosebeºte de reformatorul german, în special în ce priveºte doctrina despre sacramentul Euharistiei. Luther susþine cu fermitate prezenþa lui Cristos în Euharistie, deºi neagã transsubstanþierea pâinii ºi a vinului ºi refuzã sã admitã valoarea sacrificialã a Liturghiei, declaratã de el ca o idolatrie. Zwingli neagã prezenþa lui Cristos, sub orice formã ar fi ea. Vreme îndelungatã, aceasta va da naºtere la dispute violente între luterani ºi zwinglieni. Întrucât punea sub semnul întrebãrii anumite dogme ale Bisericii, printre altele ºi maternitatea divinã, fecioria Mariei, în 1520, Zwingli reninþã la remuneraþia pe care o primea de la Sfântul Pãrinte.

La baza reformei protestante a elveþianului stã convingerea cã Biblia este singura sursã a credinþei, refuzând tradiþiile bisericeºti. Cei care i-au urmat învãþãturile au eliminat icoanele din interiorul bisericilor ºi au fãcut schimbãri în limbajul celebrãrilor liturgice, din dorinþa de a reduce totul la o formã cât mai simplã. În 1531, la Kappel, Zwingli moare pe câmpul de luptã în rãzboiul dintre cantoanele zwingliene ºi cele cinci cantoane catolice.

Jean Calvin

Mult mai important în ceea ce priveºte reforma în Elveþia, dar de aceastã datã în Elveþia francezã, este Jean Calvin, nãscut la Noyon, pe 10 iulie 1509. ªi-a început studiile superioare la Paris, unde l-a avut ca

profesor pe Mathurin Cordier, iar la Geneva a frecventat cu stãruinþã cursurile elenistului Melchior Wolmar. Renunþã însã la studiile teologice, pânã ce îl întâlneºte pe Wolmar, pentru a studia dreptul la Orleans ºi Bourges. Însã rigurozitatea studiilor juridice – ce îºi gãsea corespondent în inteligenþa lui Calvin –, i-a înfãþiºat totul în viaþã sub o formã raþionalã.

Faptul cã ºi-a însuºit un sistem de gândire propriu nu putea sã nu dea naºtere la o operã proprie, astfel cã în 1536 publicã principala sa carte, Institutio christianae religionis, la care a lucrat în mod consecvent. În prima ediþie, aceasta conþinea 6 capitole, iar în ultima, 80 de capitole.

Din învãþãtura lui Calvin se desprind mai multe idei. El afirma cã, în ceea ce priveºte chestiunile legate de credinþã ºi moralã, Biblia este singura autoritate, refuzând autoritatea Bisericii. În acelaºi timp, predica faptul cã mântuirea se datoreazã numai harului lui Dumnezeu ºi nu este influenþatã de faptele bune ale credinciosului. De asemenea, Calvin credea în predestinarea omului fie la mântuire, fie la osândã, pentru el noþiunea de liber arbitru fiind inexistentã. În baza argumentelor gândirii sale, înfiinþeazã, în 1556, la Geneva, o Academie teologicã ce va fi principalul sãu instrument în instituirea unei republici teocratice, pe care o va guverna cu mare severitate pânã la moartea sa, survenitã la 26 mai 1564. În sistemul teocratic impus de Calvin în oraºul Geneva nu mai existau sãrbãtori, spectacole, dansuri, iar luxul era interzis. Cei care doreau sã apeleze la aceste forme de distracþie erau pasibili de excomunicare. Avea obiceiul de a anunþa, în cadrul predicii, numele celor care erau excomunicaþi.

Neºansa lui Calvin în ceea ce priveºte imaginea nefavorabilã rãspânditã printre contemporanii sãi a fost constituitã de faptul cã el ºi-a impus autoritatea nu doar în chestiuni morale ºi ecleziastice, ci ºi în probleme administrative ºi diplomatice. În lumea protestantã, Jean Calvin este considerat legislatorul Reformei. Spre deosebire de luteranism, calvinismul reprezintã un sistem teologic ce ar putea fi considerat mai degrabã o metodã decât o teologie propriu-zisã. Din acest motiv, calvinismul se va adresa mai mult teologilor ºi nu va atrage, ca luteranismul, teritorii întregi, ci persoane individuale sau grupuri de oameni, în care rãdãcinile acestei doctrine vor ajunge sã fie foarte adânci.

Lecturi

Sf. TTereza ereza din A vila - „Castelul interior“ Avila Ed. Ars Longa, 2007 ; 293 p.

ANA-MARIA BOTNARU

„Castelul interior“, lucrare de maturitate a Sf. Tereza din Avila, este una dintre cãrþile clasice ale culturii occidentale ºi ale spiritualitãþii creºtine. Metafora care dã titlul cãrþii se poate „traduce“ prin sintagma „sufletul omului - locuinþa lui Dumnezeu“. Bogãþia ºi profunzimea imaginilor ºi a simbolurilor folosite de Sf. Tereza îndreptãþeºte considerarea acestei cãrþi ºi ca excepþionalã operã poeticã (deºi, formal, avem de a face cu o scriere în prozã).

Nãscutã într-o familie de evrei convertiþi, Tereza intrã - la vârsta de 20 de ani - la mãnãstirea Întrupãrii a carmelitanelor. Din acest moment, viaþa ei înseamnã un parcurs exemplar de ascultare ºi slujire: scrieri de spiritualitate (Cartea vieþii, Drumul perfecþiunii, Întemeierile) ce îi vor aduce titlul de Doctor al Bisericii, reformarea Ordinului Carmelitan ºi întemeierea a 18 mãnãstiri pe tot cuprinsul Spaniei. Dacã secolul al XIII-lea este dominat de Sf. Francisc ºi de Sf. Dominic, secolul al XVI-lea este al carmelitanilor - Sf. Tereza de Avila ºi de Sf. Ioan al Crucii.

Revenind la cartea de faþã ºi la metafora din titlu, „simbolul terezian are o structurã arhitectonicã: existã o parte exterioarã ºi una interioarã, în afarã ºi înãuntrul nostru, aceasta din urmã fiind castelul propriu-zis, constituit din mai multe locuinþe sau încãperi, edificate în jurul unui centru personal: Dumnezeu, cãtre care converge totul. El e izvor de luminã, e cãldurã, oaspete ºi gazdã, origine a vieþii. Distanþa pânã la El determinã prezenþa luminii din locuinþe. În sfârºit, ultima locuinþã a acestui castel (sufletul omului) coincide cu pãtrunderea în intimitatea lui Dumnezeu, ea reprezintã experienþa unitãþii împlinite“, se aratã în prefaþã.

Iatã cele ºapte rânduri de locuinþe ºi implicit arhitectura castelului interior: 1. frumuseþea omului, 2. perseverenþa în întâlnire, 3. educarea eroismului iubirii, 4. de la asceticã la misticã, 5. valoarea sfinþitoare a unirii cu Dumnezeu ºi vocaþia carmelitanã, 6. ce împlineºte Domnul în mireasa Lui, 7. revelarea omului spiritual.

Sunt câteva simboluri recurente în tratatul de spiritualitate scris de Sf. Tereza pentru surorile carmelitane: cele douã izvoare - primul reprezintã viaþa asceticã, iar al doilea experienþa interioarã, misticã. Apoi este minunata imagine a viermelui de mãtase - care exprimã drumul anevoios al transformãrii

creºtinului în Cristos: de la viermele care se târãºte pe pãmânt, la coconul înfãºurat în fire de mãtase, trecând prin moartea crisalidei ºi naºterea fluturelui, în fine, zborul liber al fluturelui.

Trebuie sã ai geniu poetic pentru a gãsi o metaforã atât de sugestivã pentru un parcurs spiritual dificil, dacã nu imposibil, de verbalizat - mã refer la transformãrile succesive ale sufletului ºi la experienþa misticã. În fine, a treia imagine, poate cea mai cunoscutã dintre toate, este aceea a cãsãtoriei mistice.

Modelul din care Sf. Tereza s-a inspirat este Mireasa din Cântarea Cântãrilor. Imanenþa (omul) ºi transcendenþa (Dumnezeu) se contopesc. Este punctul culminant al acestui drum divino-uman care purcede din ºi se întoarce la Cristos.

Un alt element de atracþie pentru cititorul de ieri ºi de azi este formidabila mãiestrie retoricã a Sf. Tereza. Exclamaþia, interogaþia retoricã, antiteza, metafora, paralela ºi comparaþia sunt convocate pentru a construi un discurs centrat nu pe funcþia enunþiativã, ci pe cea persuasivã, discurs menit nu atât sã descrie, cât sã convingã: „Vai, orbire omeneascã! Când vom reuºi noi, oare, sã ne curãþãm ochii de lutul ce ni-i acoperã? Chiar dacã în ceea ce ne priveºte, þãrâna nu ne orbeºte cu totul, vãd o mulþime de gânduri care, de le vom lãsa sã creascã, vor fi de-ajuns spre a ne face mare pagubã, dacã nu vom cãuta, pentru iubirea Domnului, sã ne folosim de aceste greºeli pentru a ne cunoaºte mizeria ºi pentru a ne limpezi privirile, aºa cum s-a întâmplat în cazul orbului din naºtere, vindecat de Mirele nostru tot cu tinã“.

Nu de puþine ori, cititorul are parte de bijuterii aforistice, impresionante prin frumuseþea ºi concizia lor, dar ºi prin adevãrul tãios pe care îl exprimã: sfânta afirmã despre suflet cã „pentru a avea mai mult folos pe acest drum ºi pentru a putea ajunge la mult doritele locuinþe, nu e vorba de a gândi mult, ci de a iubi mult“ (subl. mea, A-MB). Uneori, câteva cuvinte simple fac cât un tratat de teologie! În fine, o altã bucurie a cititorului atent este descoperirea la tot pasul - a aluziilor, a simbolurilor ºi a imaginilor din Sfânta Scripturã. „Castelul interior“ este o carte de inspiraþie esenþialmente biblicã, dar construitã cu mijloacele poeziei poate cã asta explicã cel mai bine locul sãu aparte în spiritualitatea catolicã ºi în cultura europeanã.

23

24

ªtiri

Ziua pentru Sfinþirea Clerului

În solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus s-a celebrat Ziua de Rugãciune pentru Sfinþirea Clerului, instituitã din dorinþa Papei Ioan Paul al II-lea, în 1995, cu scopul de a conºtientiza rolul de neînlocuit al preoþiei în poporul lui Dumnezeu. Cu aceastã ocazie, secretarul Congregaþiei pentru Cler, Mons. Mauro Piacenza, referindu-se la figura preotului de azi, a spus: ”Preotul pe care îl aºteaptã credincioºii este mai ales omul lui Dumnezeu (...). Cautã un om ca Sfântul paroh din Ars, ca Sfântul Ioan Bosco, bineînþeles, fiecare cu stilul sãu, dar în mod cert omul pãtruns de prezenþa lui Dumnezeu (…) Prezenþa preotului, chiar ºi numai vederea lui - ºi pentru aceasta este important ºi ca el sã poatã fi identificat în mod extern dupã haina sa ºi felul corespunzãtor în care se comportã - trebuie sã fie un semn: persoanele care vãd trecând un preot ar trebuie sã aibã un sentiment de paternitate, de primire, de înþelegere, de refugiu, de adãpost” (…). Întrebat dacã un preot sfânt face credincioºii sfinþi, Mons. Piacenza a afirmat cã “În mod efectiv existã o interacþiune, existã o interdependenþã. Existã în mod cert o difuzare în cercuri concentrice de bunãtate, de sfinþenie. În fond, este ca sursa de cãldurã: dacã într-o camerã este un calorifer, ºi acesta este cald, camera se încãlzeºte, atmosfera se schimbã. Este cam acelaºi lucru. Aº vrea sã spun cã e bine ca toþi credincioºii care înþeleg aceste lucruri sã fie stimulaþi sã se roage pentru preoþii lor ºi sã pretindã de la preoþii lor aceasta, având însã mare înþelegere, ei înºiºi fiind, aº zice, cei care favorizeazã sfinþirea preoþilor, pentru ca în contact cu ei preotul sã se simtã provocat la a cãuta din ce în ce mai mult imitarea lui Cristos”.

Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios dicaster redevenit independent

Cardinalul Jean-Louis Tauran, arhivar ºi bibliotecar al Vaticanului, a fost numit de Papa Benedict al XVI-lea ca noul preºedinte al Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios. În martie 2006, Sfântul Pãrinte anunþa combinarea acestui dicaster cu Consiliul Pontifical pentru Culturã, sub supravegherea unui singur prelat: Cardinalul Paul Poupard.

Deºi cele douã dicastere au rãmas separate, conducerea unicã a fost perceputã ca unirea a douã oficii separate, scãzându-le în parte importanþa. Acum însã, situaþia, ca existenþã a dicasterelor, revine la cea lãsatã de Papa Ioan Paul al II-lea.

Cardinalul Tauran, nãscut în Franþa, este unul dintre cei mai experimentaþi diplomaþi ai Vaticanului. Între 1990 ºi 2003 a slujit în secretariatul pentru relaþiile cu statele. A fost preþuit ºi de defunctul Pontif, care l-a creat Cardinal în 2003. Când a primit însemnele purpurii, Cardinalul Tauran a devenit arhivist al Vaticanului.

Ultimul preºedinte al Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios, înainte de martie 2006, a fost Arhiepiscopul Michael Fitzgerald, care a primit apoi numirea de Nunþiu Apostolic în Egipt ºi reprezentant al Vaticanului pe lângã Liga Arabã. Episcopul Raffaele Farina, care a fost numit prefect al Bibliotecii Apostolice, îi va succeda Cardinalului Tauran ca arhivar ºi bibliotecar al Vaticanului, primind titlul de Arhiepiscop. Postul pe care l-a ocupat pânã astãzi va fi preluat de Mons. Cesare Pasini, viceprefectul Bibliotecii Ambroziene din Milano.

Prostituþia - o formã de sclavie Consiliul Pontifical pentru Pastorala Migranþilor ºi Itineranþilor a repetat condamnarea de cãtre Bisericã a exploatãrii sexuale ºi a prostituþiei ca o formã de sclavie modernã. Pe 19 iunie, în timpul prezentãrii “Îndrumãrilor pentru asistenþa pastoralã a drumurilor”, Consiliul a atras atenþia asupra pãrþii a doua a documentului, intitulatã “Asistenþa pastoralã pentru eliberarea femeilor strãzii”.

Cardinalul Renato Martino ºi Arhiepiscopul Agostino Marchetto, preºedintele ºi secretarul Consiliului Pontifical, au vorbit despre femeile care “trãiesc pe stradã ºi sunt ale strãzii”, implicate în prostituþie ºi trafic de persoane umane. Repetând îngrijorãrile Papei Benedict al XVI-lea, documentul afirmã: “Traficul de fiinþe umane, în special femei, creºte, în timp ce oportunitãþile de a le îmbunãtãþi standardul de viaþã sau chiar de supravieþuire sunt limitate”. “Este uºor pentru traficant sã îºi ofere propriile `servicii` victimelor care, adesea, nu bãnuiesc nici pe departe ce le aºteaptã. În unele cazuri sunt femei ºi fete care sunt destinate sã fie exploatate aproape asemenea sclavilor în munca lor, ºi nu arareori în industria sexualã”, explicã documentul cu cuvintele Pontifului.

“Cunoaºterea factorilor care conduc ºi atrag femeile spre prostituþie, a strategiilor folosite de intermediari ºi exploatatori pentru a le supune dominaþiei lor” este importantã pentru un rãspuns pastoral eficient la aceastã plagã, a explicat Arhiepiscopul Marchetto. De asemenea, Arhiepiscopul Marchetto a afirmat cã “Biserica are responsabilitatea pastoralã de a apãra ºi promova demnitatea umanã a persoanelor care sunt exploatate în prostituþie, ºi de a le ajuta sã îºi gãseascã libertatea oferindu-le asistenþã economicã, educaþionalã ºi de formare”.

ªtiri

Speranþe pentru dialogul catolico-ortodox

La jumãtatea lunii iunie, Benedict al XVI-lea l-a primit pe Arhiepiscopul cipriot Chrysostomos al II-lea, care a afirmat cã a venit la Roma pentru a-i da Papei „un sãrut fratern al pãcii ºi pentru a construi noi poduri de reconciliere, colaborare ºi iubire”. Pontiful a descris vizita Prelatului ortodox ca pe „un dar de la Dumnezeu (...) Domnul nu a încetat sã ne cãlãuzeascã paºii pe drumul spre unitate ºi reconciliere. Acesta este pentru noi toþi un motiv de încurajare, deoarece întâlnirea noastrã de astãzi este parte a unei intense cãutãri a acelei comuniuni depline pe care o doreºte Cristos”. Papa a adãugat “ªtim bine cã aderarea la aceastã arzãtoare dorinþã a Domnului nu poate ºi nu trebuie sã fie proclamatã doar în cuvinte sau în mod pur formal. De aceea, Preafericirea voastrã nu a venit din Cipru la Roma doar pentru a face o vizitã ecumenicã de curtoazie, ci pentru a sublinia decizia fermã de a persevera în rugãciune, pentru ca Domnul sã ne arate cum putem ajunge la comuniunea deplinã. Vã mulþumesc, Preafericite, pentru gestul de stimã ºi prietenie. Prin Dumneavoastrã salut o Bisericã strãveche ºi deosebitã, o piesã splendidã a magnificului mozaic pe care îl reprezintã Rãsãritul, unul dintre cei doi plãmâni cu care respirã Biserica (…) consider vizita Dumneavoastrã ca fiind o iniþiativã extrem de utilã pentru progresul spre unitatea doritã de Cristos. ªtim cã aceastã unitate este darul ºi rodul Duhului Sfânt, dar ºtim, de asemenea, cã ea cere eforturi constante, animate de o voinþã fermã ºi de o credinþã de nezdruncinat în puterea Domnului”.

“Istoria Bisericii este în mod inseparabil ºi istoria culturii ºi a artei”, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea pe 15 iunie, cu ocazia aniversãrii unui sfert de veac de activitate a Consiliul Pontifical pentru Culturã. Papa ºi-a exprimat, în mod deosebit, recunoºtinþa faþã de Cardinalul Paul Poupard, aflat de 19 ani la conducerea dicasterului.

Acest departament al Vaticanului a fost instituit de Papa Ioan Paul al II-lea la 20 mai 1982, dând astfel curs solicitãrilor formulate de Conciliul Vatican II ºi de predecesorul sãu, Papa Paul al VI-lea, ce preluase personal dialogul Bisericii cu cultura în anii pontificatului sãu. În instituirea noului departament, Papa Ioan Paul al II-lea a indicat finalitatea de a dialoga “cu toþi, fãrã deosebire de culturã ºi religie”. O intuiþie profeticã într-o lume care a ajuns în aceºti 25 de ani, “ºi mai interdependentã, datoritã dezvoltãrii formidabile a mijloacelor de comunicare ºi, în consecinþã, a intensificãrii reþelei de relaþii sociale” a observat Papa Benedict al XVIlea. “Astãzi, mai mult ca oricând, deschiderea reciprocã dintre culturi este un teren deosebit pentru dialogul dintre oamenii angajaþi în cãutarea unui autentic umanism, dincolo de divergenþele care îi separã”, a mai adãugat Pontiful.

Grãdiniþa Ave

Familia umanã: comunitate de pace

Pe 19 iunie a fost anunþatã tema Mesajului Papei Benedict al XVI-lea pentru cea de-a 41-a Zi Mondialã a Pãcii care se va celebra la 1 ianuarie 2008: ”Familia umanã: comunitate de pace”.

Tema aleasã de Sfântul Pãrinte se bazeazã pe convingerea cã percepþia unui destin comun ºi experienþa comuniunii sunt factori esenþiali pentru realizarea binelui comun ºi pentru pacea umanitãþii. Aceastã temã dezvoltã în mod coerent reflecþia propusã de Papa Benedict al XVI-lea în Mesajele pentru celebrarea Zilei Mondiale a Pãcii din 2006 (“În adevãr, pacea”) ºi din 2007 (“Persoana umanã, inimã a pãcii”). A recunoaºte unitatea familiei umane este cât se poate de providenþial în momentul istoric prezent, marcat de criza organizaþiilor internaþionale ºi de prezenþa unor grave neliniºti în comunitatea internaþionalã. Fiecare om, fiecare popor este chemat sã trãiascã ºi sã se simtã parte a Familiei umane conceputã de Dumnezeu drept comunitate de pace!

Adaptare dupã catholica.ro

Consiliul Pontifical pentru Culturã un sfert de veac de activitate

VIS

Comunitatea Surorilor Oblate Asumpþioniste din Bucureºti anunþã cã au rãmas locuri libere la grãdiniþa Ave, pentru copii între 3 ºi 5 ani.

Grãdiniþa funcþioneazã în incinta Mãnãstirii “Sfânta Treime”, de pe strada Zeletin, nr.13, din Cartierul Bãneasa (lângã parohia romanocatolicã “Sfinþii Petru ºi Paul).

Pentru înscrieri, informaþii sau detalii ne puteþi contacta telefonic: 021/233 01 46 sau pe adresa de e-mail: gradinitaave@yahoo.com Pentru edificare, pãrinþii ºi cei interesaþi pot accesa site-ul www.gradinitaave.ro

Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

25

26

Pelerin la Vatican

Sanctuarul marian de la TTianjiajing, ianjiajing, þinta samavolniciei autoritãþilor chineze Guvernul din Provincia Henan (China) a decretat distrugerea istoricului sanctuar din Tianjanjing, dedicat Sfintei Fecioare de pe Muntele Carmel, informeazã agenþia Asia News, potrivit cãreia li s-a interzis cu desãvârºire catolicilor organizarea pelerinajului anual ºi desfãºurarea – în acel loc – a oricãrei practici devoþionale sau întâlniri. ªi statuia Maicii Domnului, veche de peste un secol, va fi distrusã, împreunã cu cele 14 staþiuni ale Cãii Sfintei Cruci aºezate pe drumul ce duce la sanctuar.

Surse locale sunt de pãrere cã decizia guvernului ar fi legatã de poziþia geograficã a sanctuarului, construit pe un munte ce oferã o splendidã panoramã, fapt ce i-a fãcut pe guvernanþi sã se gândeascã la înlocuirea sanctuarului cu un hotel.

Via Crucis trãitã de catolicii din Henan

Începând din luna martie, Departamentul Provincial pentru Afaceri Religioase a declanºat o strictã supraveghere a tuturor preoþilor, constrângându-i la aºa-zise „colocvii” pentru a-i convinge sã renunþe la pelerinajul anual din 16 iulie, la care participã, de obicei, circa 40-50 de mii de persoane.

Pe 11 mai, secretarul general al provinciei Henan a hotãrât anularea pelerinajului, rãspândind ºtirea ºi în provinciile învecinate ºi, pentru a evita ocuparea zonei de cãtre credincioºi, guvernul provincial a decis organizarea unor aplicaþii militare, în vecinãtatea sanctuarului, mobilizând în zonã circa 700 de soldaþi. În prezent, strada care conduce la sanctuar este închisã, iar autoturismele ºi persoanele care trec prin apropierea acestuia sunt supuse percheziþiilor.

Stãruitor apel la rugãciune

Decizia guvernului i-a uimit pe credincioºii diecezei de Anyang cu atât mai mult cu cât, chiar în acest an, începuserã lucrãrile de renovare a sanctuarului, distrus aproape în întregime, mai întâi de japonezi – în al doilea rãzboi mondial – ºi apoi de Gãrzile Roºii, în anii ’60.

Pe 14 mai, guvernul a declarat pelerinajul ca fiind „activitate religioasã ilegalã”, iar pe 16 mai a negat utilizarea terenului naþional de cãtre Biserica din Anyang ºi a ocupat sanctuarul.

Credincioºii din diecezã au fãcut posibilã ajungerea acestui mesaj la agenþia AsiaNews: „Cerem tuturor fraþilor ºi surorilor în Domnul sã se roage pentru noi ºi sã rãspândeascã acest mesaj în toatã lumea”.

Assisi, capitalã mondialã a pãcii Pacea, mâna care ne îndepãrteazã de marginea prãpastiei

Nu s-a stins încã vibrantul apel pentru pace lansat de papa Benedict al XVI-lea duminicã, 17 iunie, când s-a aflat în prima sa vizitã la Assisi (Italia). Dar ce impresie a suscitat acest apel într-un loc devenit – din 1986 – un centru planetar al dialogului? Iatã mãrturia monseniorului Vincenzo Paglia – episcop de Terni – Narni – Amelia – prezent la Assisi an de an, de când Ioan Paul al II-lea a convocat Ziua de rugãciune interreligioasã: „Trebuie sã mãrturisesc cã am fost profund impresionat. În 1986 mã aflam la Assisi când papa Ioan Paul al II-lea a cerut reprezentanþilor religiilor sã se adune pentru a invoca împreunã, de la Cel de Sus, pacea pe care pare cã oamenii nu ºtiu sã o obþinã. Din pãcate, chiar la începutul acestui mileniu, vedem cât este de dificil pentru oameni sã gãseascã pacea ºi cât este de uºor, în schimb, sã iniþieze un rãzboi. Sã ne gândim, de exemplu, la ce se întâmplã în aceste zile în Gaza… . Iatã de ce acest apel pentru pace – ce pleacã de la Assisi ºi care a gãsit în Sfântul Francisc un exponent – trebuie sã fie ascultat cãci suntem pe marginea prãpastiei. Existã o nevoie urgentã de pace, de ascultare a cuvintelor Papei, nu putem continua sã ne lãsãm absorbiþi de propriile preocupãri, mai ales în aceste timpuri în care rãzboaiele izbucnesc atât de uºor”.

Diverºi, dar uniþi în invocarea pãcii

Aºadar, un apel rãsunãtor, dar nu disperat, cãci Sfântul Pãrinte indicã existenþa unei soluþii, aºa cum existã soluþii pentru dialogul interreligios, cãci pacea este posibilã, convingere împãrtãºitã de Monseniorul Paglia, care-ºi aminteºte: „Aceste adunãri interreligioase, care se desfãºoarã an de an, fãrã întrerupere, începând din 1986, aratã cã pacea este posibilã, iar eu v-aº putea da exemple privind fructele unor astfel de reuniuni de rugãciune. În 1987, când s-a repetat rugãciunea pentru pace în bazilica Santa Maria in Trastevere (la Roma), în ultimul moment, participanþii musulmani au vãzut cã printre cei invitaþi se afla ºi un evreu, motiv pentru care nu voiau sã urce pe scenã. Vã puteþi imagina stânjeneala într-o astfel de situaþie, cãci în acest fel era compromisã întreaga ceremonie. Ei bine, acest evreu a înþeles cum stãteau lucrurile ºi ºi-a dat jos de pe cap „kippa” (tradiþionalul acoperãmânt al capului purtat de evrei), iar adunarea de rugãciune a continuat fãrã probleme.

Azi, dupã 10 ani de la acea întâmplare, evreii ºi musulmanii nu numai cã vin la aceste întâlniri în veºminte religioase, dar se întrec în a se îmbrãþiºa frãþeºte ºi în a se prezenta în public împreunã. Îmi pare un vis…e ca ºi cum s-ar fi deschis o fereastrã spre un vis posibil, acela cã a aparþine unor religii diferite nu însemnã cã trebuie sã ne împotrivim unii altora, dar putem fi unii ºi alþii alãturi; chiar dacã rãmânem diverºi putem fi uniþi în invocarea pãcii pentru toþi”.

Iertarea nu înseamnã camuflarea rãului

La Assisi, Papa s-a oprit asupra unui punct esenþial, ºi anume cel al discernãmântului moral dintre ceea ce este bine ºi ceea ce este rãu, clarificând faptul cã iertarea – ce este o altã faþã a iubirii – nu înseamnã anularea graniþelor, a binelui, a rãului ºi a cuvintelor ce le definesc; iertarea nu înseamnã anularea rãului prin camuflarea ºi ascunderea acestuia, dar este acea forþã spiritualã care nu permite omului sã rãmânã sclav al rãului, al pãcatului, sclav al singurãtãþii ºi al violenþei.

Prezentare de ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Magisteriu

Din Alocuþiunile Sfântului Pãrinte la rugãciunea Angelus Este important sã recuperãm capacitatea de tãcere interioarã ºi de reculegere (10 iunie)

Solemnitatea Corpus Domini - Trupul Domnului ne invitã sã contemplãm cel mai mare mister al credinþei noastre: Preasfânta Euharistie, prezenþã realã a Domnului Isus Cristos în Sacramentul altarului. Ori de câte ori preotul reînnoieºte Jertfa Euharisticã, în rugãciunea de consacrare repetã: „Acesta este trupul meu... acesta este sângele meu”. O spune împrumutând vocea, mâinile ºi inima lui Cristos care a binevoit sã rãmânã cu noi ºi sã fie inima pulsantã a Bisericii. Dar ºi dupã celebrarea misterelor divine Domnul Isus rãmâne viu în tabernacol: de aceea Lui îi este adusã laudã mai ales prin Adoraþia Euharisticã, aºa cum am amintit în recenta exortaþie apostolicã post-sinodalã Sacramentum caritatis (cf nn. 66-69). (…)

Astãzi în toate comunitãþile creºtine se desfãºoarã procesiunea euharisticã, formã deosebitã de adoraþie publicã a Euharistiei, îmbogãþitã de frumoase ºi tradiþionale manifestãri de devoþiune popularã. Aº vrea sã folosesc ocazia pe care mi-o oferã aceastã solemnitate pentru a recomanda cu cãldurã pãstorilor ºi tuturor credincioºilor practica Adoraþiei Euharistice. Îmi exprim preþuirea faþã de Institutele de Viaþã Consacratã, precum ºi faþã de asociaþiile ºi confreriile care se dedicã în mod special acestei practici: ele oferã tuturor o rechemare la locul central al lui Cristos în viaþa noastrã personalã ºi eclezialã. Mã bucur apoi constatând cã mulþi tineri încep sã descopere frumuseþea adoraþiei, atât personale cât ºi comunitare. Invit preoþii sã încurajeze în acest sens grupurile de tineri, dar sã le ºi asiste pentru ca formele de adoraþie comunitarã sã fie întotdeauna potrivite ºi demne, cuprinzând momente adecvate de tãcere ºi de ascultare a Cuvântului lui Dumnezeu. În viaþa de azi, adesea zgomotoasã ºi dispersivã, este mai important ca oricând sã recuperãm capacitatea de tãcere interioarã ºi de reculegere: Adoraþia Euharisticã permite sã se facã acest lucru nu numai în jurul propriului “eu”, ci ºi în compania acelui “Tu” plin de iubire care este Isus Cristos, “Dumnezeu aproape de noi”.

Francisc din Assisi, mare educator al credinþei noastre (17 iunie)

Dragi fraþi ºi surori, în urmã cu opt secole, oraºul Assisi cu greu ºiar fi putut imagina rolul pe care Providenþa i-l rezerva, un rol care îl face astãzi un oraº atât de renumit în lume, un adevãrat “loc al sufletului”. I-a dat acest caracter evenimentul care s-a petrecut aici ºi care i-a întipãrit un semn de neºters. Mã refer la convertirea tânãrului Francisc care, dupã 25 de ani de viaþã mediocrã ºi visãtoare, orientatã spre cãutarea de bucurii ºi succese mondene, s-a deschis în faþa harului, s-a retras în sine ºi treptat a recunoscut în Cristos idealul vieþii sale. Pelerinajul meu la Assisi vrea sã readucã în memorie acel eveniment pentru a-i retrãi semnificaþia ºi importanþa. (…) Francisc din Assisi este un mare educator al credinþei noastre ºi al laudei noastre. Îndrãgostindu-se de Isus Cristos, el a întâlnit chipul lui DumnezeuIubire, i-a devenit un pasionat cântãreþ, ca adevãrat „trubadur al lui Dumnezeu”. În lumina Fericirilor evanghelice se înþelege blândeþea

cu care el a ºtiut sã trãiascã raporturile cu ceilalþi prezentându-se tuturor în umilinþã ºi fãcându-se martor ºi fãuritor de pace. Din acest Oraº al pãcii doresc sã trimit un salut exponenþilor celorlalte confesiuni creºtine ºi ai celorlalte religii care, în 1986, au primit invitaþia veneratului meu Predecesor sã trãiascã aici, în patria Sfântului Francisc, o Zi Mondialã de Rugãciune pentru Pace.

Consider de datoria mea sã lansez de aici un presant ºi îndurerat apel pentru ca sã înceteze toate conflictele armate care însângereazã pãmântul, sã tacã armele ºi pretutindeni ura sã cedeze locul iubirii, ofensa iertãrii ºi discordia uniunii! Îi simþim în chip spiritual prezenþi aici pe toþi cei care plâng, suferã ºi mor din cauza rãzboiului ºi a consecinþelor sale tragice, în orice parte a lumii. Gândul nostru se îndreaptã în mod special spre Þara Sfântã, atât de iubitã de Sfântul Francisc, spre Irak, Liban ºi întregul Orient Mijlociu. Populaþiile acelor þãri cunosc, de acum de prea multã vreme, ororile luptelor, terorismului, violenþei oarbe, iluzia cã forþa ar putea rezolva conflictele, refuzul de a asculta raþiunile celuilalt ºi a le da dreptate. Numai un dialog responsabil ºi sincer, susþinut de sprijinul generos al Comunitãþii internaþionale, va putea pune capãt la atâta durere ºi reda viaþa ºi demnitatea persoanelor, instituþiilor ºi popoarelor”.

Biserica trebuie sã mãrturiseascã adevãrul lui Cristos (24 iunie)

„...astãzi Liturgia ne invitã sã celebrãm solemnitatea Naºterii Sfântului Ioan Botezãtorul, care a fost ”glasul” trimis sã vesteascã Cuvântul întrupat. De aceea, comemorarea naºterii sale înseamnã în realitate a-l celebra pe Cristos, împlinire a promisiunilor tuturor profeþilor, dintre care Botezãtorul a fost cel mai mare, chemat „sã pregãteascã calea” înaintea lui Mesia (cfr Mt 11,9-10). (...) Faima profetului botezãtor a crescut în aºa mãsurã încât mulþi se întrebau dacã nu era el Mesia. Dar el a negat hotãrât: „Nu sunt eu Cristos!” (In 1,20). În orice caz, el rãmâne cel dintâi „martor” al lui Isus, primind indicaþia din Cer: ”Acela deasupra cãruia vei vedea Duhul coborând ºi rãmânând peste el, el este cel care boteazã în Duhul Sfânt” (In 11,33). Aceasta s-a petrecut exact când Isus, dupã ce a primit botezul, a ieºit din apã: Ioan a vãzut coborând peste El Duhul ca un porumbel. Atunci „a cunoscut” realitatea deplinã a lui Isus din Nazaret ºi a început sã-l facã „cunoscut lui Israel” (In 1,31), indicându-l ca Fiu al lui Dumnezeu ºi rãscumpãrãtor al omului: „Iatã-l pe Mielul lui Dumnezeu, care ridicã pãcatul lumii” (In 1,29).

Ca adevãrat profet, Ioan a dat mãrturie despre adevãr fãrã compromisuri. A denunþat încãlcãrile poruncilor lui Dumnezeu, chiar când protagoniºtii acestora erau cei puternici. Astfel, când i-a acuzat de adulter pe Irod ºi pe Irodiada, a plãtit cu viaþa, pecetluind prin martiriu serviciul sãu pentru Cristos, care este Adevãrul în persoanã.

Sã invocãm mijlocirea sa, împreunã cu cea a Preasfintei Maria, pentru ca ºi în zilele noastre Biserica sã ºtie sã se menþinã întotdeauna fidelã lui Cristos ºi sã mãrturiseascã cu curaj adevãrul sãu ºi iubirea sa pentru toþi”.

Adaptare dupã Radio VVatican atican

27

28

Sfântul lunii

6 iulie – Sfânta Maria Goretti Ludovic ºi Assunta Goretti au avut ºapte copii, Maria Tereza fiind a treia dintre aceºtia ºi prima dintre fete. Dupã ce s-au cãsãtorit, pãrinþii Sfintei Maria Goretti au ajuns sã trãiascã printre strãini, iar singura lor avuþie era petecul de pãmânt ce le împrejmuia casa. Deºi erau sãraci, duceau o viaþã liniºtitã ºi fericitã.

Seara, dupã cinã, recitau împreunã Sfântul Rozariu ºi alte rugãciuni. În zilele de sãrbãtoare îngenuncheau cu credinþã înaintea altarului unde participau la Sfânta Liturghie, în timpul cãreia deseori primeau Sfânta Împãrtãºanie. Mãrindu-se familia ºi nemaiputând s-o susþinã cu veniturile micului ogor, Ludovic a fost nevoit sã-ºi caute în altã parte norocul. Pãrãsi Corinaldo, dupã ce unsprezece ani locuise aici, ºi se stabili la Colle-Gianturco, aproape de Paliano. Aici au stat trei ani, dupã care au plecat la Ferriere de la Conca, în þinutul Nettuno, unde au fost arendaºii contelui Attilio Mazzoleni.

Dupã un an, Ludovic a fost cuprins de patru boli grele: malarie, meningitã, tifos ºi pneumonie care, în timp de zece zile, l-au dus la mormânt.

Îngerul familiei

Sfânta Maria Goretti s-a nãscut pe 16 octombrie 1890; a doua zi dupã naºtere, a primit botezul în biserica Sfântul Petru, fiindu-i date frumoasele nume de Maria ºi Tereza. La ºase ani a fost miruitã împreunã cu frãþiorul ei Angelo. Atât la Colle-Gianturco cât ºi la Ferriere, Marieta, cum o numeau cei din familie, începu sã dea dovadã de o inteligenþã precoce ºi de un caracter bun. Mulþi ani dupã aceea, cei care au cunoscut-o au pãstrat imaginea vie a acestei fetiþe vioaie, mãrinimoase ºi modeste care, de dimineaþã pânã seara, umbla încoace ºi încolo pentru a face diferite treburi prin casã. Era plinã de recunoºtinþã ºi de respect faþã de pãrinþi. Mama nu-ºi amintea de vreo supãrare sau neascultare din partea ei. Virtuþile delicate ce împodobeau sufletul pioasei copile nu erau numai rodul unei cuminþenii naturale, ele au înmugurit în umila þãrãncuþã pentru cã în fiinþa ei fusese sãditã din timp adevãrata evlavie, încât harul lui Dumnezeu lucra din plin, se grãbea parcã sã-ºi desãvârºeascã misiunea, iar Marieta a pãstrat unirea cu el prin rugãciune.

Din ziua Primei Sfinte Împãrtãºanii, în sufletul ei au început sã creascã ºi sã înfloreascã florile virtuþilor, rãspândind pretutindeni mireasma dragostei de rugãciune ºi a spiritului de jertfã. A devenit mai chibzuitã ºi îºi dãdea mai multã silinþã în educarea frãþiorilor ºi surioarelor. Îi þinea mereu sub ochi. Seara nu-i lãsa sã se culce înainte de a recita Rozariul, trei Bucurã-te Maria, un Tatãl nostru ºi un Requiem pentru odihna scumpului lor pãrinte.

Victima ºi ucigaºul

Când a pãrãsit Corinaldo, Ludovic Goretti s-a întovãrãºit cu Ioan Serenelli. Familiile lor trebuiau sã locuiascã în aceeaºi casã, care avea douã odãi despãrþite ºi o bucãtãrie comunã. Orfan de mamã, Alexandru, fiul lui Ioan Serenelli, a fost mai întâi ajutor de marinar, apoi agricultor rãtãcit pe moºii îndepãrtate. La început

recita rozariul în fiecare searã cu familia Goretti, mergea în fiecare duminicã la bisericã, se spovedea la douã sau trei luni; totuºi, acest suflet nu a reuºit sã biruie vârsta criticã, din cauza tovãrãºiilor rele. Începuserã sã se vadã în el gesturi impetuoase, pentru care nu o datã a fost dojenit de alþii ºi mai ales de tatãl sãu.

Era 5 iulie 1902, zi de sâmbãtã ºi ajunul sãrbãtorii Preasfântului Sânge; la câmp, cam la treizeci de metri depãrtare de casã, treieratul bobului era în toi. Marieta pregãtise prânzul pentru toþi ºi la amiazã luaserã masa împreunã. Urmã puþinã odihnã.

Alexandru, ca sã aibã un pretext de a reþine copila în casã, se gândi sã caute printre cãmãºile lui vechi una mai ruptã, pe care avea sã i-o dea la reparat. În loc sã i-o ducã el însuºi, cum fãcea altãdatã, o întinse pe patul lui, punând alãturi ºi petecele trebuincioase, cu gândul cã Marieta, gãsind acolo cele de trebuinþã, nu se va mai duce sã le caute în altã parte. Astfel, dacã ea avea sã înceapã lucrul acolo, criminalul nãdãjduia sã o surprindã în camera lui. Marieta, dupã ce ºi-a terminat treaba în bucãtãrie, parcã presimþind pericolul, luã cãmaºa din camera lui Alexandru ºi se întoarse în pridvor, unde obiºnuia sã lucreze, urmãrindu-i totodatã ºi pe frãþiori. Pe când munca se desfãºura în liniºte, iar zgomotul treieratului ar fi împiedicat sã se audã strigãtele copilei, Alexandru se întoarse acasã, se repezi asupra Marietei, o trase înãuntru ºi, închizând uºa cu o loviturã de picior, trase zãvorul. Timp de câteva minute s-a dus o luptã disperatã. Marieta nu a vrut sã cedeze, iar loviturile de pumnal încep sã cadã; în piept, pe umeri, pe mâini se deschid rãni lungi ºi adânci. Fierul ucigaº strãpunse dintr-o parte în alta inima copilei. A pãtruns fierul, dar n-a pãtruns pãcatul! Agonia a durat pânã a doua zi. Dupã ce a primit sfântul Viatic ºi l-a iertat pe asasin, sufletul ei curat a zburat spre Paradis. Era ora 15.45, din ziua de 6 iulie.

În slava Fericiþilor Fericiþilor,, apoi în cea a Sfinþilor

A fost declaratã Fericitã în ziua de 27 aprilie 1947 ºi, la numai trei ani de la beatificare, în ziua de 24 iunie 1950, acelaºi Sfânt Pãrinte, Pius al XII-lea, celebra în Piaþa Sfântul Petru, în faþa unei mulþimi covârºitoare, ritul canonizãrii Sfintei Maria Goretti. Mama, în vârstã de 85 de ani, asista la canonizarea fiicei sale de la una din ferestrele Vaticanului, în timp ce Alexandru Serenelli, retras într-o mãnãstire, lua ºi el parte, din depãrtare, la aceastã frumoasã zi. În inima Marietei a pãtruns fierul, dar n-a pãtruns pãcatul…

Maria Goretti, o copilã sãracã, ce a avut însã parte de bogãþia harurilor ºi de pãrinþi care i-au dat nu doar darul vieþii, ci ºi pe cel al credinþei, rolul mamei sale fiind hotãrâtor în acest sens. De altfel, în ziua canonizãrii, Papa Pius al XII-lea, referindu-se la sãnãtoasa educaþie primitã de aceastã copilã, a spus cã nu ºtie pe cine sã canonizeze mai întâi, pe mamã sau pe fiicã.

Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI, dupã Viaþa Sfintei Maria Goretti, editura Serafica, Roman (2003)