Actualitatea creştină, nr. 07/2009

Prim Plan Justiþia valideazã ilegalitãþile în cazul construcþiei Cathedral Plaza Dupã ce autorizaþia de construire a clãdirii autointitulate “Cathedral Plaza” a fost anulatã de Tribunalul Dâmboviþa, Curtea de Apel Ploieºti, în mod surprinzãtor, a decis joi, 25 iunie 2009, menþinerea acestei autorizaþii ºi respingerea irevocabilã a cererii Arhiepiscopiei Romano Catolice Bucureºti. Printr-un comunicat de presã publicat sâmbãtã, 27 iunie 2009, Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Bucureºti considerã cã prin aceastã decizie justiþia românã „a validat toate ilegalitãþile comise între anii 2000-2006 în procesul de avizare ºi autorizare a acestei construcþii”, situatã la numai 8 metri de Catedrala Sfântul Iosif, declaratã monument istoric cu valoare naþionalã ºi universalã. „Toate ilegalitãþile constatate prin Raportul Inspectoratului de Stat în Construcþii (organ specializat al Guvernului sã constate autorizãrile nelegale) nr. 2910/10.05.2006, confirmate prin Concluziile de anchetã ale Senatului ºi aprobate de acesta prin Hotãrârile nr. 40/2006 ºi nr. 5/2007, au fost ignorate de cei 3 judecãtori ai Curþii de Apel Ploieºti”, se afirmã în comunicatul Arhiepiscopiei. În urma deciziei de joi a Curþii de Apel Ploieºti, lucrãrile de construcþie a clãdirii autointitulate „Cathedral Plaza” ar putea fi reluate în orice moment, punând în pericol clãdirea Catedralei Sfântul Iosif. Îngrijorarea reprezentanþilor Arhiepiscopiei a crescut dupã ce, în noaptea de vineri spre sâmbãtã, clãdirea înaltã, aflatã la numai 7 metri de Biserica Armeneascã din Bucureºti, a fost cuprinsã de flãcãri, punând în pericol Biserica Armeneascã, casa parohialã ºi muzeul Dudian. „Acelaºi pericol, cu consecinþe mult mai grave, planeazã ºi asupra Catedralei Sfântul Iosif, datoritã clãdirii Millennium, amplasatã într-un spaþiu mult mai restrâns ºi cu acces doar pe o singurã stradã de 7 metri lãþime”, atrag atenþia reprezentanþii Arhiepiscopiei. „Arhiepiscopia Romano Catolicã – se afirmã în încheierea comunicatului de presã – îºi exprimã profunda indignare faþã de acoperirea ilegalitãþilor comise la autorizarea ‘Cathedral Plaza’ printr-o hotãrâre care s-a dat, în numele legii, ºi cheamã autoritãþile statului sã ia toate mãsurile legale posibile pentru stoparea ºi înlãturarea acestei construcþii-pericol public. Arhiepiscopia Romano Catolicã va continua sã lupte pentru salvarea patrimoniului naþional, parte a patrimoniului european”.

Sã ne unim eforturile spirituale, pentru salvarea Catedralei „În aceste momente decisive pentru soarta identitãþii catolice în þara noastrã, vã rugãm ºi vã cerem sã ne unim eforturile spirituale, pentru ca demersurile legale pe care le vom continua la toate nivelurile, sã ducã la salvarea catedralei Sfântul Iosif – inima Arhidiecezei noastre”. Acesta este îndemnul din scrisoarea pe care Preasfinþitul Cornel Damian, Episcop Auxiliar al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureºti, a adresat-o sâmbãtã, 27 iunie, tuturor preoþilor ºi credincioºilor. Scrisoarea episcopului a fost cititã în mod public duminicã, 28 iunie ºi luni, 29 iunie, în toate bisericile catolice din Arhidiecezã.

PS Cornel lanseazã acest apel dupã ce Curtea de Apel Ploieºti a validat joi, 25 iunie, autorizaþia de construcþie a clãdirii autointitulate Cathedral Plaza, situatã la 8 metri distanþã de Catedrala Sfântul Iosif. „Dupã ce Tribunalul din Târgoviºte, în luna februarie a.c., ne-a dat dreptate, anulând autorizaþia de construire a clãdirii de lângã Catedralã – explicã episcopul auxiliar –, judecãtorii din Ploieºti au schimbat hotãrârea, permiþând reluarea lucrãrilor”. „Vreme de trei ani ne-am luptat, pe cale legalã, pentru a împiedica construirea acestei clãdiri care pune în pericol existenþa catedralei noastre . În tot acest timp ne-aþi fost aproape prin rugãciunile ºi manifestãrile dumneavoastrã de susþinere”, adaugã episcopul. „Vom continua bãtãlia sfântã, pe toate cãile legale, pentru a împiedica, fie ºi în al doisprezecelea ceas, aceastã fãrãdelege strigãtoare la cer”, afirmã, în încheierea scrisorii, PS Cornel Damian, cerându-le preoþilor ºi credincioºilor sã facã „rugãciuni speciale, pentru ca Providenþa Divinã sã înlãture nepãsarea sau intenþiile duºmãnoase faþã de Catedralã, din minþile ºi inimile autoritãþilor statale”. De asemenea, episcopul îi invitã pe credincioºi ca „dupã putinþã, din dragoste faþã de lãcaºul sfânt al Domnului, sã se angajeze individual la post ºi penitenþã, oferite pentru salvarea Catedralei de pericolul real ºi iminent care o ameninþã”.

1

2

Pelerin la Vatican

Deschiderea Anului Sfintei Preoþii Pe 19 iunie, la ora 18, în bazilica vaticanã, Papa Benedict al XVI-lea a prezidat celebrarea Vesperelor secunde ale sãrbãtorii, mergând mai întâi la Capela Corului, din bazilica „Sfântul Petru”, unde a venerat relicva Sfântului Paroh de Ars (Ioan Maria Vianney) ºi a recitat rugãciunea specialã pentru Anul Sfintei Preoþii, celebrarea încheindu-se cu adoraþia euharisticã.

Omilia din cadrul celebrãrii orei liturgice vesperale a fost dedicatã Anului Sfintei Preoþii, Succesorul lui Petru punând în centrul acesteia „inima lui Isus” ca izvor al „darului Preoþiei”, ºi ca unicã sursã a „ºtiinþei iubirii”, spunându-le confraþilor preoþi: „El, de fapt, ne cheamã sã frângem pâinea iubirii sale, pentru a ierta pãcatele ºi a conduce turma în numele sãu. Tocmai de aceea trebuie sã nu ne îndepãrtãm niciodatã de izvorul Iubirii care este inima sa strãpunsã pe cruce”. „Biserica are nevoie de preoþi sfinþi”,, de slujitori care sã-i ajute pe credincioºi sã trãiascã iubirea îndurãtoare a Domnului ºi care sã fie martori convinºi ai acesteia”, a spus Episcopul Romei care, în Scrisoarea adresatã preoþilor în acest an special, l-a propus ca exemplu ºi învãþãturã pe Parohul de Ars.

Vianney, un preot pe deplin conºtient cã era chemat „sã întruchipeze prezenþa lui Cristos, dând mãrturie despre bunãtatea sa aducãtoare de mântuire”. Ceea ce trebuie sã învãþãm în primul rând – scrie Benedict al XVIlea în Scrisoare – este „identificarea totalã” a Parohului de Ars cu slujirea sa ºi adaugã: „Nu este vorba, desigur, de a uita cã rezultatul esenþial al slujirii rãmâne, independent de sfinþenia slujitorului, dar nu se poate nici neglija rodnicia extraordinarã generatã de întâlnirea dintre sfinþenia obiectivã a slujirii ºi cea subiectivã a slujitorului”.

Din medalionul patronului parohilor, realizat de Papã, nu lipsesc referirile la activitatea de zi cu zi a Sfântului Paroh de Ars, de la vizita cu regularitate la bolnavi ºi familii, la organizarea misiunilor populare ºi a sãrbãtorilor patronale; de la colecta de bani pentru operele misionare ºi de caritate la instruirea copiilor ºi grija concretã faþã de orfani; de la înfrumuseþarea bisericii la întemeierea de confrerii ºi chemarea laicilor la a colabora cu el. „Exemplul sãu, afirmã Papa, mã face sã pun în evidenþã domenii de colaborare care constituie o îndatorire de a le extinde din ce în ce mai mult la credincioºii laici, cu care prezbiterii formeazã unicul popor preoþesc”.

„Un pãstor dupã inima lui Dumnezeu” Dar cine era Parohul de Ars, Sfântul Ioan Maria Vianney, pe ale cãrui urme preoþii sunt îndemnaþi sã meargã ºi sã trãiascã asemenea lui „noul stil de viaþã” inaugurat de Cristos? Iatã cum îl descrie Benedict al XVI-lea în Scrisoarea publicatã joi, 18 iunie, ºi trimisã „fraþilor în preoþie” cu ocazia Anului Sfintei Preoþii. Un om „foarte umil”, dar, în acelaºi timp, „conºtient, ca preot” cã este, pentru enoriaºii sãi, „unul din darurile cele mai preþioase ale milostivirii divine”. „Pãrea copleºit de un nelimitat simþ de responsabilitate”, subliniazã Sfântul Pãrinte citând una din frazele memorabile ale lui Ioan Maria Vianney care spunea: „Dacã am înþelege bine ce este un preot pe pãmânt am muri, nu de spaimã, ci de iubire”. Ioan Maria

al

Participare la „scumpul preþ rãscumpãrãrii” Dar în centrul portretului propus preoþilor ca model de cãtre Succesorul lui Petru rãmâne mãrturia spiritualã zilnicã a Parohului de Ars, cu rugãciunea în faþa Tabernacolului, Liturghia ºi Spovada. Era atât de convins cã de Sfânta Liturghie depinde toatã fervoarea vieþii unui preot încât afirma: „Cauza delãsãrii preotului constã în faptul

Relicva Sfântului Ioan Maria Vianney

cã nu acordã atenþie Liturghiei!” ºi exclama: „Dumnezeul meu, cât este de compãtimit un preot care celebreazã ca ºi cum ar face un lucru ordinar!”

Preoþi într -un pelerinaj paulin într-un Ultimele zile ale Anului Paulin ºi primele din Anul Sfintei Preoþii au fost marcate, la Roma, de Pelerinajul paulin pentru preoþi, între 22 ºi 30 iunie, organizat de institutul Sacerdos din cadrul Ateneului Pontifical Regina Apostolorum ºi cuprinzând un amplu program de conferinþe, meditaþii ºi celebrãri religioase precum ºi dezbateri despre Scrisorile Sfântului Paul, vizite la locurile sacre din Roma legate de prezenþa apostolului ºi participare la evenimente prezidate de Succesorul lui Petru. O iniþiativã care a unit anul dedicat Apostolului Neamurilor de cel abia început ºi care-i are în centru pe preoþi, „un dar imens nu numai pentru Bisericã, ci pentru umanitatea însãºi”,, cum subliniazã Sfântul Pãrinte amintind „ostenelile apostolice”, „slujirea neobositã ºi ascunsã” ca ºi caritatea atâtor preoþi dedicaþi fãrã rezerve slujirii lui Dumnezeu ºi aproapelui „deºi între dificultãþi ºi neînþelegeri”, uneori în timp de persecuþii „pânã la mãrturia supremã a sângelui”. Dar, evidenþiazã Papa, cu amãrãciune, în Scrisoarea adresatã preoþilor, sunt „ºi situaþii care nu vor fi niciodatã deplânse îndeajuns, în care Biserica însãºi trebuie sã sufere din pricina infidelitãþilor unora dintre slujitorii sãi, lipsuri în care lumea aflã motiv de scandal ºi de refuz.

Forþa mai exemplului puternicã decât povaþa În finalul Scrisorii, Papa aminteºte – citându-l pe Paul al VI-lea – cã „omul contemporan ascultã mai bucuros pe mãrturisitori decât pe maeºtri sau, dacã ascultã maeºtrii, o fac pentru cã aceºtia sunt totodatã mãrturisitori” ºi, încredinþând Anul Preoþiei Fecioarei Maria, încheie Scrisoarea cu aceste cuvinte: „Dragi preoþi, Cristos conteazã pe voi.

Dupã exemplul Sfântului Paroh de Ars, lãsaþi-vã cuceriþi de El ºi veþi fi ºi voi, în lumea de azi, mesageri de speranþã, de împãcare, de pace!”

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

nr nr..

Magisteriu

7/2009

Din alocuþiunile Sfântului Pãrinte la rugãciunea Angelus Trupul Domnului, semn al lui Isus-Iubire (14 iunie 2009) Se celebreazã astãzi Corpus Domini, sãrbãtoarea Euharistiei în care Sacramentul Trupului Domnului este purtat, solemn, în procesiune. Ce înseamnã pentru noi aceastã sãrbãtoare? Ea ne face sã ne gândim nu doar la aspectul liturgic; în realitate, Corpus Domini este o zi care implicã dimensiunea cosmicã, cerul ºi pãmântul. Evocã, înainte de toate, cel puþin în emisfera noastrã, acest anotimp atât de frumos ºi parfumat în care primãvara trece de-acum spre varã, soarele este strãlucitor, iar pe câmpuri se coace grâul.

Sãrbãtorile Bisericii, la fel ca cele ebraice, þin de ritmul anului solar, de la semãnat la recoltare. Acest lucru apare, în mod special, în solemnitatea de azi, în centrul cãreia stã semnul pâinii, rod al pãmântului ºi al cerului.

De aceea, pâinea euharisticã este semnul vizibil al Aceluia în care cer ºi pãmânt, Dumnezeu ºi om, au devenit una. ªi aceasta aratã cã legãtura cu anotimpurile nu este, pentru anul liturgic, ceva pur exterior. Solemnitatea Trupul Domnului este intim legatã de Paºte ºi de Rusalii: moartea ºi învierea lui Isus ºi revãrsarea Spiritului Sfânt sunt premisele ei. În afarã de aceasta, ea este strâns legatã de sãrbãtoarea Preasfintei Treimi, celebratã duminica trecutã. Numai datoritã faptului cã Dumnezeu este relaþie, poate sã existe legãturã cu El; ºi numai pentru cã El este iubire, poate sã iubeascã ºi sã fie iubit. Astfel, Corpus Domini este o manifestare a lui Dumnezeu, o atestare cã Dumnezeu este iubire. Într-un mod unic ºi special, aceastã sãrbãtoare ne vorbeºte despre iubirea divinã, despre ceea ce este ºi despre ceea ce face. Ne spune, de exemplu, cã el se regenereazã dãruindu-se, se primeºte dându-se, nu se diminueazã ºi nici nu se consumã, aºa cum cântã un imn al Sfântului Toma de Aquino: nec sumptus consumitur. Iubirea transformã orice lucru ºi, deci, se înþelege cã în centrul sãrbãtorii de azi, a Trupului Domnului, stã misterul transsubstanþierii, al schimbãrii substanþei, semn al lui Isus-Iubire care transformã lumea.

Privindu-L ºi adorându-L, noi spunem: da, iubirea existã ºi fiindcã existã, lucrurile pot sã se schimbe în mai bine, iar noi putem spera. Speranþa care provine din iubirea lui Cristos ea este aceea care ne dã forþa de a trãi ºi de a înfrunta dificultãþile. De aceea cântãm, în timp ce purtãm în procesiune Preasfântul Sacrament; cântãm ºi îl lãudãm pe Dumnezeu care s-a revelat ascunzându-se în semnul pâinii frânte. De aceastã Pâine avem nevoie toþi, deoarece lung ºi anevoios este drumul spre libertate, dreptate ºi pace.

Ne putem imagina cu câtã credinþã ºi iubire Preasfânta Fecioarã a primit ºi adorat în inima ei Sfânta Euharistie! Fiecare datã era pentru Ea ca ºi cum ar primi întreg misterul Fiului sãu Isus: de la zãmislire pânã la înviere. Femeie euharisticã , aºa a numit-o veneratul meu predecesor Ioan Paul al II-lea. Sã învãþãm de la Ea sã reînnoim continuu comuniunea noastrã cu Trupul lui Cristos, pentru a ne iubi unii pe alþii aºa cum El ne-a iubit.

Iubiþi-o pe Sfânta Fecioarã Maria ºi faceþi sã fie iubitã!

(21 iunie 2009) Astãzi, aici, în sanctuarul Sfântului Pius de Pietrelcina, ne pare cã auzim însãºi vocea sa care ne îndeamnã sã ne îndreptãm, cu inimã de fii, cãtre Fecioara Sfântã: „Iubiþi-o pe Sfânta Fecioarã Maria ºi faceþi sã fie iubitã!”. Astfel le repeta tuturor; ºi mai mult decât cuvintele valora mãrturia exemplarã a devoþiunii sale profunde faþã de Mama cereascã.

Botezat în biserica Sfânta Maria a Îngerilor din Pietrelcina cu numele de Francisc, la fel ca Sãrãcuþul din Assisi, a avut întotdeauna pentru Fecioara Maria o iubire deosebit de gingaºã. Providenþa l-a condus apoi aici, la San Giovanni Rotondo, aproape de Sanctuarul Sfintei Maria a Harurilor, unde a rãmas pânã la moarte ºi unde se odihnesc rãmãºiþele sale pãmânteºti. Toatã viaþa sa ºi apostolatul sãu s-au desfãºurat, deci, sub privirea maternã a Maicii Domnului ºi cu puterea mijlocirii ei. ªi Casa Alinarea Suferinþei el o considera drept operã a Mariei, Tãmãduitoarea bolnavilor!

De aceea, dragi prieteni, dupã exemplul lui Padre Pio, ºi eu vreau sã vã încredinþez astãzi ocrotirii materne a Mamei lui Dumnezeu. În mod special o invoc pentru comunitatea Fraþilor Capucini, pentru bolnavii Spitalului ºi pentru toþi cei care, cu dragoste, se îngrijesc de ei, precum ºi pentru Grupurile de Rugãciune care duc mai departe, în Italia ºi în lume, consemnul spiritual al Sfântului întemeietor.

Mijlocirii Preasfintei Fecioare Maria ºi Sfântului Pius de Pietrelcina doresc sã-i încredinþez în chip special Anul Sfintei Preoþii, pe care l-am inaugurat vinerea trecutã, în Solemnitatea Sfintei Inimi a lui Isus. Acesta sã fie o ocazie deosebitã pentru a pune în luminã valoarea misiunii ºi a sfinþeniei preoþilor în slujba Bisericii ºi a omenirii din secolul al XXI-lea!

Sã ne rugãm astãzi ºi pentru situaþia dificilã ºi uneori dramaticã a refugiaþilor. Ieri s-a celebrat Ziua Mondialã a Refugiatului, promovatã de Naþiunile Unite. Multe sunt persoanele care cautã refugiu în alte þãri fugind de situaþii de rãzboi, persecuþie ºi calamitãþi, iar primirea lor ridicã nu puþine dificultãþi, dar este, totuºi, o îndatorire.

Dea Dumnezeu ca, prin strãdania tuturor, sã reuºim, cât mai mult posibil, sã înlãturãm cauzele unui fenomen atât de trist.

3

4

A nul S fintei P reoþii

19 iunie 2009 - 11 iunie 2010

CRISTOS, UNICUL PREOT (I)

Luna iunie este, în mod deosebit, luna în care au loc sfinþirile preoþeºti, adicã hirotonirea candidaþilor pentru Sfânta Preoþie. Acest lucru, pe de o parte, pentru cã luna iunie concide cu încheierea unui an universitar ºi, deci, cu promovoarea unei noi promoþii de tineri aspiranþi la preoþie, iar pe de altã parte, pentru cã la sfârºitul lunii, pe 29 iunie, celebrãm solemnitatea Sfinþilor Pentru ºi Paul, Apostoli, prin excelenþã, ai lui Cristos ºi coloane ale Bisericii Sale. Chiar dacã, de cele mai multe ori, ziua hirotornirii preoþeºti variazã, sãrbãtoarea dedicatã Apostolilor Petru ºi Paul rãmâne un punct de referinþã pentru Sfânta Preoþie.

Adunarea liturgicã, care participã la hirotonirea sacerdotalã, trãieºte cu o deosebitã intensitate acest moment.

Candidatul (sau candidaþii) la preoþie, în primul rând, apoi preoþii prezenþi, care actualizeazã oarecum, prin celebrare, propria lor sfinþire, rudele ºi toþi credincioºii care sunt de faþã, participã la o încãrcãturã specialã de har, ce dominã adunarea liturgicã. Rugãciunile ºi cântãrile, care fac parte din celebrare, rãmân adânc întipãrite în mintea ºi inima celor prezenþi fãcând ca fascinaþia sãrbãtorii trãite sã se prelungeascã cât mai mult în viaþa lor.

Aceastã fascinaþie a trãit-o, anul acesta, ºi comunitatea romano-catolicã Sfânta Fecioarã Maria Reginã – Cioplea, alãturi de Excelenþa Sa, Episcopul auxiliar, Cornel Damian ºi de preoþii prezenþi, când, pe 19 iunie, în sãrbãtoarea Preasfintei Inimi a lui Isus, a fost hirotonit preot pãrintele diacon Sebastian Vârgã. Cu aceastã celebrare solemnã am deschis ºi noi, cei din Cioplea, Anul dedicat Sfintei Preoþii.

Eºti Preot pe vecie...

Nu e un parodox sã vorbim în acest articol despre Cristos, Unicul Preot ºi, în acelaºi timp, sã evocãm bucuria ºi trãirile unice ale sfinþirilor preoþeºti? Cristos este, într-adevãr, unicul Preot?

Nu este deloc paradoxal sã vorbim despre sãrbãtoarea plinã de farmec a sfinþirii preoþeºti, iar pe de altã parte sã abordãm tema Preoþiei unice a lui Cristos. Da, Cristos este Unicul Preot al Noii Alianþe. Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea, în exortaþia apostolicã Pastores dabo vobis, spune: „Isus Cristos a manifestat în el însuºi chipul perfect ºi definitiv al preoþiei noii alianþe: a fãcut aceasta în întreaga sa viaþã pãmânteascã, dar mai ales în evenimentul central al pãtimirii, morþii ºi învierii sale” (n. 13), iar aceastã afirmaþie a Sfântului Pãrinte este în deplin acord cu mesajul Sfintei Scripturi (cf Evr 9,24-28): „Isus actualizeazã pe deplin rolul sãu de mijlocitor prin oferirea de sine însuºi pe cruce, prin care ne deschide, o datã pentru totdeauna, accesul în sanctuarul ceresc, în casa Tatãlui” (Pastores dabo vorbis, n. 13). În continuare, Papa evidenþiazã calitãþile sau însuºirile Unicului Preot, Cristos: este pãstorul cel bun care a fost prevestit (cf. Ez 34), cel care îºi cunoaºte fiecare oiþã în parte, cel care-ºi oferã viaþa pentru oile sale ºi care vrea sã le adune într-o singurã turmã ºi sub cãlãuzirea unui singur pãstor (cf In 10,11-16). El este pãstorul care a venit nu pentru a fi slujit, ci ca sã slujeascã (Mt 20,28), cel care, în gestul pascal al spãlãrii picioarelor (cf In 13,1-20), lasã alor sãi modelul de slujire pe care ei vor trebui sã-l exercite unii faþã de alþii. În sfârºit, El Unicul Preot, este ºi unica jertfã a Noului Legãmânt, o jertfã care se oferã liber ca miel nevinovat pentru rãscumpãrarea noastrã (cf In 1,36; Ap 5,6.12). Toate aceste însuºiri trebuie sã le întruneascã ºi cel care vrea sã se împãrtãºeascã din preoþia lui Cristos.

Participant la unica Preoþie a lui Cristos Vorbim de sfinþirea preoþeascã ºi, ca atare, de exercitarea puterii preoteºti, ca de o participare la unica Preoþie a lui Cristos.

Nu existã preot sau preoþi separaþi sau independenþi de Cristos ºi nu existã exercitare a puterii preoþeºti decât în strânsã unire, raportare ºi împãrtãºire din puterea preoþeascã a lui Cristos.

Acelaºi Sfânt Pãrinte, Papa Ioan Paul al IIlea, clarificã ºi aceastã chestiune spunând: „Prin jertfa unicã ºi definitivã a crucii, Isus le conferã tuturor discipolilor sãi demnitatea ºi misiunea de preoþi ai noii ºi veºnicei alianþe” (Pastores dabo vobis, n. 13). Isus le conferã demnitatea ºi puterea preoþeascã persoanelor alese de El. Sfântul Pãrinte descrie, în aceºti termeni, aceastã învestiturã: „Isus le conferã, lui Petru ºi celor doisprezece, puteri cu totul speciale faþã de viitoarea comunitate ºi pentru evanghelizarea tuturor popoarelor.

Dupã ce i-a chemat la a-L urma, îi þine alãturi de el ºi trãieºte împreunã cu ei, împãrtãºindule, prin exemplu ºi cuvânt, învãþãtura sa de mântuire ºi, în sfârºit, îi trimite la toþi oamenii.

Iar pentru îndeplinirea acestei misiuni, Isus le conferã apostolilor, în virtutea unei speciale revãrsãri pascale a Duhului Sfânt, însãºi autoritatea mesianicã pe care el a primit-o de la Tatãl” (Pastores dabo vobis, n. 14).

Sfinþenia Preotului Sfinþenia Preotului derivã din împãrtãºirea din sfinþenia lui Cristos, Unicul Preot, care-ºi împlineºte, în cadrul Bisericii ºi în strânsã unire cu aceasta, misiunea ce-i este încredinþatã.

Iar misiunea sa nu poate sã fie alta decât aceea a lui Cristos, de comunicare a mântuirii: „Mi-a fost datã toatã puterea în cer ºi pe pãmânt. Aºadar, mergeþi ºi faceþi ucenici din toate naþiunile, botezându-i în numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh, învãþându-i sã þinã toate câte v-am poruncit. ªi iatã, eu sunt cu voi în toate zilele, pânã la sfârºitul lumii” (Mt 28,18-20). În felul acesta, ceea ce cântã adunarea liturgicã în ziua hirotonirii preoþeºti, se va împlini în viaþa celui care primeºte darul preoþiei, prin slujirea sa zilnicã: Eºti preot pe vecie, ales de Dumnezeu. Sã fii în lumea aceasta ce-a fost ºi Fiul Sãu.

Pr Pr.. dr dr.. VENIAMIN AENêOAE

nr nr..

Viaþa unui Preot Sfânt

7/2009

Sfinþii Epictet, preot ºi Astion, cãlugãr Anul Sfintei Preoþii ne dã prilejul sã evocãm figura primului preot care a trãit ºi a fost martirizat în teritoriul Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureºti: Sfântul Epictet. Impreunã cu tânãrul Astion, el a primit cununa martiriului în timpul persecuþiei lui Diocleþian (290 d. Cr.), dupã o prodigioasã activitate evanghelicã în rândurile populaþiei autohtone. Veridicitatea izvoarelor scrise care relateazã viaþa, activitatea ºi martiriul lor este probatã, acum aproape un secol, de Arhiepiscopul Raymund Netzhammer, dupã consultarea celor mai importanþi hagiografi ai timpului.

Prelatul catolic a publicat un prim eseu istoric, dedicat martirilor Epictet ºi Astion, în lucrarea sa Antichitãþi creºtine din Dobrogea (1918), urmat apoi de o broºurã în care valorificã informaþiile furnizate de martirologiile antice (Epiktet und Astion. Diokletianische Märtyrer am Donaudelta, Zug 1936). Intuiþiile arheologice ale lui Netzhammer au fost confirmate pe 15 august 2001, când, o echipã de cercetãtori româno-americanã condusã de Mihail Zahariade a descoperit relicviile Sfinþilor Epictet ºi Astion în cripta situatã sub altarul bazilicii episcopale a Halmyrisului, localitate anticã situatã între Murighiol ºi Dunãvãþ (Tulcea). Dupã cercetãrile istorico-antropologice, moaºtele sfinþilor martiri Epictet ºi Astion au fost aºezate în catedrala ortodoxã din Constanþa. Sãrbãtoarea lor se celebreazã la 8 iulie.

Izvoarele istorice Documentul principal pentru cunoaºterea lui Epictet ºi Astion este „Actul martiric” (scris în timpul procesului ºi îmbogãþit ulterior), publicat în anul 1615 în prestigioasa colecþie hagiograficã Acta Sanctorum de cãlugãrul catolic Herbert Rosweyde, S.J. Deosebit de importante sunt inscripþiile descoperite în cripta martirilor, pe peretele dinspre rãsãrit. Din cele ºapte rânduri ale inscripþiei, în limba greacã, au putut fi descifrate cuvintele: Martir al lui Cristos; Astio(n) precum ºi verbul a molesta (a lovi). Aceste indicii l-au determinat pe M. Zahariade sã atribuie respectivele oseminte preotului

Epictet ºi cãlugãrului Astion, a cãror viaþã ºi pãtimire sunt descrise în Acta Sanctorum. În fine, studiul antropologic al relicviilor aduce completãri ºi lãmuriri de netãgãduit cu privire la cei doi martiri, confirmând totodatã vârsta lor, precum ºi violenþa morþii cu care ºi-au încheiat existenþa pãmânteascã.

Viaþa sfinþilor martiri Preotul Epictet provenea din Orient, unde îl convetise, printre mulþi alþii ºi pe tânãrul Astion. Temându-se de pãrinþii sãi, oameni cu o poziþie socialã importantã, Astion ºi-a pãrãsit þara. Împreunã cu învãþãtorul sãu Epictet, tânãrul neofit s-a refugiat în Sciþia. S-au stabilit amândoi în oraºul Halmyris, convertindu-i pe mulþi pãgâni la creºtinism, prin minuni ºi semne. In anul 290, dupã circa 17 ani de la venirea lor în Dobrogea de astãzi, au fost denunþaþi autoritãþilor ca rãufãcãtori ºi vrãjitori care iau fãcut pe mulþi sã pãrãseascã credinþa în zei. Drept urmare, dupã un supliciu îngrozitor ºi îndelungat au fost condamnaþi la moarte ºi decapitaþi. Aceste fapte sau petrecut pe când episcop al provinciei era Evangelicus.

În ziua urmãtoare, chiar în zori, comandantul Latronianus a poruncit ca locul de judecatã sã se pregateascã în mijlocul cetãþii ºi a dat ordin crainicilor sã cheme cu mare strigãt mulþimea [...]. Sfântul Epictet, în vârstã de aproape ºaizeci de ani, era înalt de staturã, cu barba bogatã ºi minunatã în cãrunteþea ei. La fel ºi preafericitul monah Astion; era înalt de staturã, dar foarte frumos ºi plãpând, având ºi el aproape treizeci ºi cinci de ani.

Dupã ce a trecut un ceas, comandantul Latronianus a început sã-i întrebe zicând: „Cum vã numiþi, de ce neam sunteþi, din ce provincie ºi de unde veniþi, spuneþi aici în faþa acestei mulþimi”. Rãspunzând, sfinþii au spus: „Suntem creºtini, nãscuþi din pãrinþi creºtini ºi venim din patria creºtinilor”.

Comandantul Latronianus a zis: „Am voit sã vã aud mai întâi numele; cãci ºtiu cã sunteþi de credinþa aceea blestematã, voi ºi toþi cei din împrejurimi”. La acestea, sfinþii martiri au rãspuns: „Noi suntem creºtini ºiL recunoaºtem ºi-L cinstim pe Isus Cristos, Domnul nostru, în puterea Cãruia stau toate, iar pe idolii tãi îi nesocotim, dupã cum ne învaþã Scriptura. La fel ca ei sã fie cei ce-i fac pe dânºii, ºi cei ce se încred în ei”. Auzind acestea, comandantul s-a înfuriat peste mãsurã ºi a dat poruncã sa fie dezbrãcaþi ºi biciuiþi cu toatã puterea. ªi pe când erau loviþi de cãlãi, martirii lui Cristos, ridicânduºi ochii cãtre cer, astfel ziceau: „Doamne Isuse, Invãþãtorul nostru, facã-se voia ta cu noi” (din Actul martiric).

Pr Pr.. IERONIM IACOB

5

Din Viaþa Arhidiecezei 6

Din Viaþa Arhidiecezei Conferirea Sfântului Mir în Parohia din Popeºti-Leordeni Cu 50 de ani în urmã, în dupã-amiaza zilei de 26 iunie 1949, în timp ce se îndrepta spre localitatea Popeºti-Leordeni pentru a administra Taina Sfântului Mir unui numãr de 200 de copii, Episcopul Anton Durcovici a fost arestat pe stradã de cãtre oamenii Securitãþii. Avea sã moarã mai târziu, în noaptea dintre 10 ºi 11 decembrie 1951, în închisoarea din Sighet. Acest fapt istoric a fost amintit de Episcopul Auxiliar de Bucureºti, PS. Cornel Damian, în cadrul Liturghiei pe care a prezidat-o duminicã, 31 mai, în sãrbãtoarea Coborârii Duhului Sfânt, în parohia romano-catolicã „Regina Sfântului Rozariu” din Popeºti, cu ocazia conferirii Sacramentului Sfântului Mir. La Sfânta Liturghie - la care credincioºii din Popeºti-Leordeni au participat în numãr mare - au concelebrat Mons. Vittorio Blasutti, Pr. Isidor Mãrtincã, Pr. Solideo Poletti, de la Oratoriul Leonard Murialdo din Popeºti-Leordeni, Pr. Ioan Riba, fiu al comunitãþii, Pr. Gabriel Popa, secretar eparhial, Pr. Fabian Mãriuþ, vicar ºi Pr. Ioan Solomon, parohul comunitãþii din PopeºtiLeordeni. Dupã un an de pregãtire, 53 de copii din parohie, însoþiþi de naºi, au primit Taina Sfântului Mir. În predica sa, Episcopul Cornel i-a îndemnat pe copii ºi pe pãrinþii lor sã rãmânã ataºaþi de Bisericã ºi sã devinã martori curajoºi ai lui Cristos Cel Înviat în societatea de astãzi.

Prelatura Opus Dei în România Prelatura Opus Dei ºi-a început oficial activitatea în România în luna iunie 2009, prin înfiinþarea unui centru la Bucureºti, unde trei laici ºi doi preoþi sunt mereu disponibili pentru a oferi asistenþã spiritualã membrilor, cooperatorilor ºi prietenilor Prelaturii. Centrul de la Bucureºti depinde de Prelatura din Austria ºi îºi desfãºoarã activitatea cu acordul Arhiepiscopului de Bucureºti, Înalt Preasfinþitul Ioan Robu. Înfiinþatã în 1928 de cãtre preotul spaniol Josémaria Escrivá de Balaguer (1902-1975) - ridicat la cinstea altarelor, în 2002, de Papa Ioan Paul al II-lea Prelatura Opus Dei este o instituþie a Bisericii Catolice al cãrei scop este de a le oferi oamenilor sprijin în viaþa lor spiritualã. Rãspânditã în diferite þãri de pe cinci continente, Prelatura numãrã actualmente circa 87.000 de membri, majoritatea persoane cãsãtorite. Opus Dei este condusã în momentul de faþã de cãtre episcopul Javier Echevarría ºi are sediul central la Roma.

Prin Centrul înfiinþat la Bucureºti, Prelatura doreºte sã slujeascã Biserica Catolicã din România ºi societatea româneascã propunând diferite mijloace formative, menite sã-i ajute pe oameni sã aprofundeze viaþa creºtinã personalã în familie, la locul de muncã ºi prin profesie.

Din viaþa comunitãþii catolice din Râmnicu Vâlcea Dintr-o corespondenþã, trimisã de pãrintele Gilbert Iavorschi, aflãm cã la Râmnicu Vâlcea, comunitatea romanocatolicã a trãit douã evenimente importante, ce au marcat viaþa spiritualã a acestei mici comunitãþi, pãstorite de pãrintele Ioan Balint. Pe 31 mai, în duminica Rusaliilor, 6 copii, trei bãieþi ºi trei fetiþe, l-au primit, pentru prima datã, pe Isus în inima lor, la Sfânta Liturghie solemnã de la ora 10.30.

Sâmbãtã, pe 6 iunie, comunitatea a fost vizitatã de Episcopul auxiliar de Bucureºti, Preasfinþitul Cornel Damian.

El a fost prezent în mijlocul comunitãþii pentru a conferi Sacramentul Mirului la 18 tineri. La Sfânta Liturghie, prezidatã de Preasfinþitul Cornel, au participat preoþi din decanatul de Craiova.

La sfârºitul celebrãrilor, pãrintele paroh, Ioan Balint, care a împlinit 60 de ani de viaþã, a fost felicitat de preoþii participanþi ºi de cei prezenþi la sãrbãtoare.

O sãptãmânã de har pentru catolicii din Constanþa „O sãptãmânã de har, o sãptãmânã sfântã, o sãptãmânã de binecuvântare”, cu aceste cuvinte descrie mons. ªtefan Ghenþa zilele în care catolicii din Constanþa s-au pregãtit spiritual pentru sãrbãtoarea hramului bisericii, „Sfântul Anton de Padova”, din 13 iunie. În fiecare zi, Pr. Anton Budãu a þinut predici, la Liturghiile de dimineaþã ºi de seara, în care le-a vorbit constãnþenilor despre Sfântul Patron al bisericii lor ºi despre Sfânta Împãrtãºanie. În seara de sâmbãtã, 13 iunie, peste 5000 de credincioºi au participat la procesiunea cu statuia Sfântului Anton de Padova, alãturi de Preasfinþitul Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti, de mons. ªtefan Ghenþa, vicar episcopal de Dobrogea, de Pr. Anton Alecu, decan de Constanþa ºi de preoþii din decanat. La finalul procesiunii, Preasfinþitul Cornel le-a împãrþit celor prezenþi binecuvântarea cu relicva Sfântului Anton. Duminicã, 14 iunie, 27 de tineri au primit Sacramentul Sfântului Mir, prin impunerea mâinilor Episcopului Auxiliar, iar seara, a avut loc o procesiune solemnã, cu Preasfântul Sacrament, la malul Mãrii Negre. Ambele ceremonii au fost prezidate de Preasfinþitul Cornel Damian.

Din Viaþa Arhidiecezei Triplã sãrbãtoare la Cernavodã Conferirea Sacramentului Sfântului Mir, Hramul bisericii parohiale ºi aniversarea a 25 de ani de preoþie: acestea au fost motivele pentru care comunitatea catolicã din Cernavodã a celebrat o triplã sãrbãtoare duminicã, 21 iunie, în prezenþa episcopului auxiliar Cornel Damian. În cadrul Liturghiei solemne, prezidatã de Preasfinþitul Cornel, doisprezece bãieþi ºi fete, dupã ce s-au pregãtit îndelung sub îndrumarea pãrintelui paroh Laurenþiu Ghenþa, au primit Sacramentul Sfântului Mir. La predicã, adresându-se copiilor care urmau sã primeascã Sacramentul Sfântului Mir, episcopul auxiliar a subliniat importanþa ºi semnificaþia acestui sacrament „al maturitãþii creºtine” pentru viaþa fiecãrui botezat.

La Sfânta Liturghie au celebrat, alãturi de Preasfinþitul Cornel Damian, preoþii Laurenþiu Ghenþa (Cernavodã), Ioan M. Solomon (Nãvodari), Ioan P. Solomon (Popeºti-Leordeni), Iacob Gherghelucã (Medgidia), Tiziano Baracco, SDB (Constanþa) ºi ªtefan Ghenþa (Constanþa). Trei dintre preoþii concelebranþi au fost felicitaþi, la sfârºitul Sfintei Liturghii, cu ocazia aniversãrii a 25 de ani de preoþie (29 iunie 1984): pr. Laurenþiu Ghenþa, pr. Ioan P. Solomon ºi pr. Ioan M. Solomon. Duminicã, în cadrul aceleaºi celebrãri liturgice, comunitatea catolicã din Cernavodã a sãrbãtorit ºi hramul bisericii, dedicatã „Naºterii Sfântului Ioan Botezãtorul”, anticipând puþin solemnitatea (24 iunie). Dupã Sfânta Liturghie a urmat o agapã frãþeascã la care au fost invitaþi toþi cei care erau prezenþi.

Hramul bisericii catolice din Sinaia Duminicã, 21 iunie 2009 , comunitatea catolicã din Sinaia a sãrbãtorit hramul bisericii dedicatã Preasfintei Inimi a lui Isus. La Liturghia solemnã, de la ora 12, au participat numeroºi credincioºi din Sinaia, Azuga, Buºteni ºi Predeal. Sfânta Liturghie a fost concelebratã de patru preoþi din Decanatul de Ploieºti: Pr. Dominic Soare, paroh de Târgoviºte ºi celebrant principal; Pr. Iosif Imbriºcã, paroh ºi decan de Ploieºti, predicator; Pr. Miticã Baltag OFM Conv., de la Mãnãstirea Preasfânta Treime din Pârâul Rece, ºi Pr. Giurgi Ghiurcã, paroh de Sinaia.

La predicã, Pr. Iosif Imbriºcã a vorbit despre iubirea ºi milostivirea Preasfintei Inimi a lui Isus, despre fãgãduinþele fãcute de Isus Cristos celor care vor cinsti Preasfânta Sa Inimã în cele 9 vineri ºi darurile pe care le vor putea dobândi – aflãm dintr-o corespondenþã de la parohul comunitãþii din Sinaia. Predicatorul a subliniat cât de importantã este rugãciunea credincioºilor pentru preoþi, deoarece ºi ei au nevoie de Milostivirea Inimii Preasfinte a lui Isus. Pãrintele a dat ºi câteva exemple de fidelitate a preoþilor care au suferit în închisoare în timpul regimului comunist ºi care, prin trãirea lor, au atras chiar admiraþia celor care îi persecutau.

Celebrarea solemnã a hramului s-a încheiat cu Adoraþia Preasfântului Sacrament ºi rugãciunea de Consfinþire la Preasfânta Inimã a lui Isus. Dupã Sfânta Liturghie, fiecare dintre cei care au participat la sãrbãtoare a primit ca amintire o iconiþã cu Preasfânta Inimã a lui Isus.

Înalt Preasfinþitul Ioan Robu la hramul diecezei de Satu Mare De mai bine de 140 de ani, de când pãrinþii iezuiþi au introdus devoþiunea la Preasfânta Inimã a lui Isus, biserica din Satu Mare, intitulatã Calvaria, ºi oraºul Satu Mare au devenit centru spiritual pentru cinstitorii Preasfintei Inimi. Tot de atunci, dieceza romano-catolicã de Satu Mare îºi celebreazã hramul în prima duminicã de dupã sãrbãtoarea Preasfintei Inimi a lui Isus. La celebrãrile din acest an a luat parte ºi Înalt Preasfinþitul Ioan Robu, care a prezidat Sfânta Liturghie în limba românã, în biserica Calvaria, în dimineaþa zilei de duminicã 21 iunie. Liturghia solemnã a hramului a fost celebratã în limba maghiarã, în piaþa din faþa catedralei „Înãlþarea Domnului” din Satu Mare, celebrantul principal fiind cardinalul Erdõ Péter, Primat al Ungariei ºi pãstor al Arhidiecezei de Esztergom-Budapesta. În dupã-amiaza aceleiaºi zile, la Ardud a avut loc dezvelirea bustului cardinalului Bakócz Tamás (1442-1521), fost preot dominican, de origine sãtmãrean (nãscut la Ardud), devenit arhiepiscop de Eger ºi Esztergom, iar mai apoi cardinal ºi patriarh de Constantinopol. „Pentru orice societate e important sã-ºi cunoascã trecutul, personalitãþile trecutului, fie cã au înfãptuit ceva din punct de vedere cultural sau spiritual pentru comunitate, pentru a da pildã bunã”, a declarat Înalt Preasfinþitul Ioan Robu într-un interviu acordat Biroului de presã al Diecezei de Satu-Mare. „Exemplul cardinalului Bakócz Tamás, care trebuie revãzut, redescoperit ºi propus ca un mod de a trãi, cred cã rãmâne actual ºi pentru cei de astãzi, chiar dacã a trãit pe la 1500”, a adãugat Arhiepiscopul de Bucureºti.

7

8

Din Viaþa Arhidiecezei Un HRAM mai aparte Nu ºtiu cum simt ºi gândesc alþii, dar pentru mine comunitãþile catolice mici au ceva care le este specific. La începutul preoþiei mele, am participat la conferirea sacrementului Sfântului Mir în subsolul unei biserici în construcþie. Peste tot erau depozitate cãrãmizi, ciment, fier, schele.

Altarul era unul pregãtit „ad hoc”. Toate acestea m-au fãcut sã mã gândesc la creºtinii care se adunau în catacombele romane. Acei creºtini erau ca o micã turmã, mereu ameninþatã de lupii pãgâni, dar ei aveau multã credinþã ºi încredere în Isus Cristos, Bunul lor Pãstor.

Ceva mai târziu, am fost prezent la sãrbãtoarea hramului dintr-o zonã mai îndepãrtatã a Arhidiecezei noastre. Era iarnã, ningea abundent, era frig, biserica era sãracã, ornatele pentru preoþi erau tot sãrace, dar am trãit acolo un moment de credinþã pe care nu-l uit nici astãzi, dupã mai bine de 30 de ani.

Sâmbãtã, 20 iunie, în parohia romanocatolicã Caracal, judeþul Olt, cu o bisericã nouã ºi frumoasã, sfinþitã ºi consacratã anul trecut, în sãrbãtoarea Inimii Neprihãnite a Sfintei Fecioare Maria s-a prãznuit hramul. Este, poate, cea mai micã parohie din Arhidiecezã, cu persoane în vârstã, unele bolnave, cei mai tineri fiind plecaþi la muncã în strãinãtate.

La sãrbãtoare au participat localnicii, dar ºi oaspeþi veniþi din alte parohii ºi oraºe,

cunoscuþi sau prieteni ai Pãrintelui Paroh Alois Ilieº. Toþi cei prezenþi s-au rugat, toþi au cântat, toþi au fost chemaþi, dupã Sfânta Liturghie, la o masã frãþeascã, aºa cum se fãcea în prima perioadã a creºtinismului. Faptul cã la Sfântul Altar au concelebrat Sfânta ºi Dumnezeiasca Liturghie 10 preoþi din decanatul de Craiova ºi din Bucureºti a dat încã o notã de solemnitate sãrbãtorii Mariei, Patroana comunitãþii.

Asemenea comunitãþi mici, care au o bisericã, un altar, un tabernacol, un preot sunt Biserica lui Cristos la fel ca ºi comunitãþile mari.

Atunci când Sfântul Apostol Paul a vorbit acelor filosofi ºi savanþi din Areopagul Atenei ºi când Apostolul Neamurilor a voit sã-l facã cunoscut pe Cristos, vorbind ºi despre învierea morþilor, cei din Areopag l-au luat în râs, bãtându-ºi joc de marele Apostol ºi i-au spus: „Te vom asculta despre acestea altã datã” (Fap 17,32). Dar, noteazã Sfântul Luca: „Totuºi unii bãrbaþi, dându-se de partea lui, crezurã. Între care era ºi Dionisie Areopagitul ºi o femeie Damaris ºi alþii împreunã cu ei!” (Fap 17,34). În oraºul Tiatira, o vânzãtoare de purpurã, Lidia, temãtoare de Dumnezeu, asculta cuvintele Sfântului Apostol Paul, ºi a crezut, pentru cã Dumnezeu i-a deschis inima (cf Fap 16,14). Prin urmare ºi Sfântul Apostol Paul a avut situaþii în care a vorbit ºi a activat în faþa

a puþini credincioºi, puþini care au primit chemarea Domnului ºi sãmânþa cuvântului.

Credincioºilor din parohia Caracal ºi altora, care sunt în situaþia lor, aº dori sã le amintesc, spre încurajare, cuvintele Sfintei Evanghelii: „Nu te teme turmã micã, cãci a binevoit Tatãl vostru sã vã dea vouã împãrãþia” (Lc 12,32).

Pr Pr.. EUGEN BORTOª

Sãrbãtoare filipinezã în comunitatea catolicã din Colentina Cãci toþi am fost botezaþi într-un singur Duh spre a forma un singur trup, fie iudei, fie greci, fie sclavi, fie liberi... .Trupul nu este un singur mãdular, ci mai multe” (1Cor 12,13-15). Acesta a fost spiritul zilei de duminicã, 14 iunie 2009, când în Parohia Sfântul Anton (Colentina) a avut loc o celebrare deosebitã. În mijlocul comunitãþii parohiale a fost prezentã comunitatea filipinezã din Bucureºti, alãturi de doamna Consul ºi de staff-ul ambasadei, eveniment ocazionat de sãrbãtorirea Zilei Independenþei a Republicii Filipine (12 iunie 1894, când ºi-a câºtigat independenþa faþã de Spania).

Fãrã a greºi, putem spune cã independenþa este un dar divin, pentru cã fãrã Dumnezeu nu se poate face nimic durabil. De aceea a fost de bun augur faptul cã aceastã comunitate a voit sã fie prezentã ºi sã îmbine o sãrbãtoare naþionalã cu o sãrbãtoare a sufletului, care este Ziua Domnului, ce are în centrul ei Rugãciunea rugãciunilor, adicã Sfânta Liturghie. La eveniment au participat aproximativ 50 de membri ai comunitãþii filipineze, de aceea Liturghia a avut o coloraturã aparte fiind animatã prin cântãri specifice culturii filipineze. Dupã Liturghie a urmat o agapã frãþeascã la care au participat tot cei prezenþi.

Comunitatea Sfântul Anton s-a bucurat pentru a doua oarã de aceastã sãrbãtoare, prima acþiune de acest fel desfãºurându-se anul trecut. Parohul comunitãþii, pãrintele Liviu Bãlãºcuþi a primit cu cãldurã comunitatea filipinezã ºi i-a mulþumit cã au ales sã trãiascã aceastã sãrbãtoare alãturi de comunitatea pe care o pãstoreºte. În parohia Sfântul Anton activeazã, încã din 1992, o comunitate religioasã - Surorile Franciscane ale Sfintelor Inimi - în care s-au aflat mereu una sau mai multe surori de origine filipinezã. Sãrbãtoarea de duminicã întãreºte afirmaþia ºi caracteristica Bisericii, acea de unitate în diversitate: unitate prin Botez, diversitate prin culturã.

Pr Pr.. FLORIN BUHALEA

Eveniment

Diaconul Sebastian Vârgã, sfinþit preot la inaugurarea Anului Sfintei Preoþii Anul Sfintei Preoþii (19 iunie 2009-11 iunie 2010) a fost deschis, în parohia Sfânta Fecioarã Maria Reginã (Cioplea), din Bucureºti, printr-o Sfântã Liturghie solemnã, în cadrul cãreia Pãrintele diacon Sebastian Vârgã a primit sacramentul Preoþiei prin impunerea mâinilor episcopului auxiliar de Bucureºti, Cornel Damian. La celebrare, care a avut loc la ora 18, a participat un numãr mare de preoþi din Bucureºti ºi din alte localitãþi, familia pãrintelui diacon ºi mulþi credincioºi din comunitate. În cuvântul pe care l-a adresat în timpul Sfintei Liturghii, Preasfinþitul Cornel Damian a amintit de aniversarea a 150 de ani de la moartea Sfântului Ioan Maria Vianney, Parohul din Ars, propus drept model de viaþã preoþeascã în acest An al Sfintei Preoþii. Totodatã, episcopul a fãcut referinþã la scrisoarea pe care Papa Benedict al XVI-lea le-a adresat-o preoþilor din lumea întreagã cu ocazia începerii Anului Sfintei Preoþii, scrisoare în care Suveranul Pontif subliniazã cã preoþii sunt un dar deosebit pentru Bisericã, dar în care deplânge ºi cazurile de infidelitate ale unora dintre slujitorii altarului. Preasfinþitul Cornel Damian a insistat pe importanþa ºi valoarea rugãciunii credincioºilor pentru statornicia ºi sfinþenia preoþilor. „Comunitatea din Cioplea, alãturi de toate celelalte comunitãþi parohiale din Arhidiecezã ºi din întreaga Bisericã Catolicã, se va ruga Anul acesta, pentru ca planul lui Dumnezeu cu privire la lucrãtorii din seceriºul sãu, sã se împlineascã prin implicarea, cu dãruire, a acelora care au fost chemaþi la o astfel de slujire. În acest sens, o vom invoca pe Sfânta Fecioarã, Mama Preotului veºnic ºi Regina Apostolilor, pe tot parcursul acestui An dedicat sfintei preoþii”, ne-a declarat, la sfârºitul Sfintei Liturghii, Pãrintele Veniamin Aenãºoaei, parohul Comunitãþii din Cioplea.

Comunitatea Sfânta Fecioarã Maria, Reginã - Cioplea comemoreazã, anul acesta, 200 de ani de existenþã ºi 150 de ani de la finalizarea lucrãrilor actualei biserici, în care - dupã cum aflãm de la pãrintele paroh -, „ºi astãzi se desfãºoarã acþiunile de cult, iar cioplenii ºi cei alãturaþi lor (aparþinãtorii satului, iar apoi, ai cartierului Cioplea) se regãsesc în unitatea de credinþã ºi de valori spirituale ºi culturale moºtenite de la strãbuni”.

Pãrintele Sebastian Vârgã s-a nãscut la 24 august 1964 în Mirceºti (Iaºi), fiind al treilea din cei ºase copii ai lui Francisc ºi Iuliana Vârgã. A frecventat ºcoala primarã în Mirceºti ºi liceul la Paºcani, iar dupã serviciul militar a lucrat la o întreprindere din Paºcani. În anul 1990 a intrat în Ordinul Fraþilor Minori Conventuali, iar mai apoi, dupã noviciat ºi studii filosofice, a urmat studii de teologie la Universitatea din Viena. Între 1998 ºi 2002 a fost student în cadrul seminarului diecezan din Eisenstadt, iar dupã o perioadã de practicã în parohia Maria Regina Martirilor din Viena (20022008) a primit ordinul diaconatului, la 22 noiembrie 2008, tot în biserica comunitãþii catolice din Cioplea, prin impunerea mâinilor Preasfinþitului Cornel Damian. Pr. Sebastian Vârgã este licenþiat în teologie catolicã pastoralã (2007) ºi va activa ca preot în dieceza din Viena.

CRISTINA GRIGORE

9

10

Sfânta Scripturã Duminica a XIV -a (B) XIV-a

Duminica a XV -a (B) XV-a

Isus a venit în patria sa ºi ucenicii sãi l-au însoþit. În sâmbãta urmãtoare, a început sã înveþe în sinagogã. Mulþimea de oameni care îl asculta, cuprinsã de uimire, spunea: “De unde îi vin lui toate acestea? Ce-i cu înþelepciunea care i-a fost datã ºi cu aceste mari minuni care se fac prin mâinile lui? Nu este el tâmplarul, fiul Mariei, vãrul lui Iacob, al lui Iosif, al lui Iuda ºi al lui Simon? ªi veriºoarele lui nu sunt aici printre noi?” ªi erau profund scandalizaþi din cauza lui. Isus le-a spus: “Un profet nu-i dispreþuit decât în locul natal, în familia lui ºi în propria lui casã”. ªi nu a putut face acolo nici o minune; a vindecat numai câþiva bolnavi, punându-ºi mâinile peste ei. Era uimit de necredinþa lor. De acolo a cutreierat satele dimprejur, învãþând (Mc 6,1-6).

Dupã ce a relatat vizita lui Isus la Nazaret (6,1-6) ºi a menþionat faptul cã Isus cutreiera satele dimprejur, învãþând, sfântul Marcu prezintã prima trimitere a ucenicilor în misiune (6,7-13). În felul în care este redactatã pericopa noastrã, ea privilegiazã trei aspecte ale unei misiuni apostolice: puterile atribuite lor de cãtre Isus (v. 7), recomandãrile fãcute în vederea împlinirii misiunii încredinþate (vv. 8-11) ºi realizarea ei (vv. 12-13).

E drept cã în fragmentul de care ne ocupãm, scopul misiunii este abia schiþat. Mai multe detalii în acest sens au fost oferite în episodul care relata instituirea celor doisprezece apostoli (Mc 3,14-15): El a ales doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca sã fie cu El, sã-i trimitã sã predice ºi sã aibã putere sã alunge diavolii… Prin urmare, predica ºi expulzarea diavolilor reprezintã scopul acestei dintâi trimiteri în misiune, la care trebuie adãugate numeroasele vindecãri.

Or aceste trei aspecte sunt identice cu cele care caracterizeazã, în viziunea sfântului Marcu, ºi activitatea lui Isus (1,32-39).

Cât despre recomandãrile date celor doisprezece, ele se pot grupa în douã categorii. Prima categorie are în vedere sãrãcia.

Apostolul trebuie sã se mulþumeascã cu minimum necesar (vv. 89); el trebuie sã fie liber ºi disponibil ºi sã manifeste acest lucru prin detaºarea sa totalã. Motivul teologic va fi dat de cãtre ceilalþi sinoptici (Lc 10,7 ºi Mt 10,10): muncitorul îºi meritã plata. A doua categorie are în vedere atitudinea pe care apostolii trebuie sã o adopte în cazul în care nu vor fi primiþi ºi nici nu vor fi ascultaþi. Ei nu trebuie sã-i constrângã, dar va trebui sã-ºi exprime nemulþumirea scuturând praful de pe picioare ca mãrturie împotriva lor (v. 11), gest ce vrea sã sublinieze gravitatea refuzului Evangheliei.

Aceastã primã misiune, încredinþatã celor Doisprezece, orienteazã deja întreaga misiune apostolicã: continuarea lucrãrii mântuitoare inaugurate de Isus. Adoptând sãrãcia ca o condiþie a libertãþii sale interioare, apostolul porneºte în misiune încãrcat cu mesajul Evangheliei ºi cu puterile atribuite lui de Cristos. De-a lungul activitãþii sale el se va întâlni cu suferinþa omului, dar, mai ales, se va izbi de refuzul lui, refuz care pune în luminã lucrarea Satanei în lume.

Noi presimþim deja cã o perseverenþã curajoasã, o modestã asigurare ºi o grijã atentã faþã de toate nevoile omului sunt calitãþile majore ale apostolului (istoria Bisericii, începând din ziua Rusaliilor, ne aratã în ce fel este sau trebuie sã fie exercitatã aceastã misiune, în permanentã referinþã la voinþa mântuitoare a lui Isus).

Episodul revenirii lui Isus la Nazaret (în patria sa), dupã ce, în prealabil, a fost consacrat prin Botez drept Mesia ºi dupã ce a activat, deja, în mai multe locuri predicând ºi înfãptuind vindecãri care manifestau prezenþa Împãrãþiei lui Dumnezeu în lume, încheie cea de-a doua etapã a Evangheliei sfântului Marcu. Concluzia episodului nostru anunþã cã Isus va pãrãsi Nazaretul pentru a se dedica unei noi cãlãtorii misionare prin satele dimprejur.

Ceea ce ne surprinde în acest episod este modul în care concitadinii sãi îl întâmpinã pe Isus ºi, mai ales, mesajul învãþãturii sale. E drept cã, mai întâi, mulþimea de oameni care îl asculta este cuprinsã de o uimire admirativã de vreme ce nu cunoºtea nici originea ºi nici sensul acþiunilor lui Isus (De unde îi vin lui toate acestea? ). Mai apoi, însã, cei care l-au ascultat, având impresia cã Îl cunosc prea bine, se lasã cuprinºi de un blocaj (se împiedicã în a accepta învãþãtura evangheliei, acesta este sensul prim al verbului a se scandaliza) care foarte curând se va transforma în necredinþã. Aceastã necredinþã nu este altceva decât urmarea fireascã a uimirii ºi a scandalizãrii încolþite în niºte inimi care, în loc sã se deschidã cu bunãvoinþã Cuvântului lui Isus, preferã sã-l judece. Or tocmai aceastã atitudine îl va determina pe Isus sã evoce acel proverb care spune cã: Un profet nu-i dispreþuit decât în patria sa…

Misterele divine revelate de Isus sunt, pentru cei cu inima smeritã, luminã ºi viaþã, în timp ce, pentru cei care pretind sã le judece din înaltul orgoliului lor, se transformã într-un vãl care îi orbeºte. Aceastã scenã ilustreazã foarte bine cuvintele adresate de Isus Tatãlui: Tu ai ascuns acestea celor înþelepþi ºi isteþi… (Mt 11,25). Atunci când omul doreºte sã „adapteze” revelaþia la modul sãu de a gândi, nici o înþelepciune ºi nici o putere manifestatã de Cristos nu va fi perceputã ca un semn al lui Dumnezeu. Relatând acest episod din viaþa lui Isus, evanghelistul îl invitã pe cititor sã ia act de marea dramã pe care o reprezintã refuzul lui Mesia. Contrar nazarinenilor, noi suntem chemaþi sã ne deschidem cãtre Cristos printr-o ascultare atentã ºi plinã de bucurie ºi printr-o adeziune de credinþã mereu mai profundã.

Isus i-a chemat pe cei doisprezece ºi, pentru prima oarã, i-a trimis doi câte doi: el le-a dat putere asupra duhurilor rele ºi le-a poruncit sã nu ia nimic pentru drum, doar un baston. Sã nu aibã nici pâine, nici sac cu provizii, nici bani la cingãtoare. Sã fie încãlþaþi numai cu sandale ºi sã nu îmbrace douã tunici. ªi le-a mai spus: “Când intraþi într-o casã, rãmâneþi acolo pânã la plecarea voastrã din acea localitate. ªi dacã într-o localitate nu vã vor primi ºi nu vã vor asculta, plecaþi mai departe scuturând praful de pe picioarele voastre ca o mãrturie împotriva lor. Cei doisprezece au plecat, au predicat oamenilor cã trebuie sã se converteascã, au scos mulþi diavoli, au uns pe mulþi bolnavi cu untdelemn ºi iau vindecat (Mc 6,7-13).

Sfânta Scripturã Duminica a XVII-a (B)

Întorºi din prima lor misiune, apostolii s-au adunat în jurul lui Isus ºi i-au povestit tot ce au fãcut ºi au învãþat. El le-a spus: “Veniþi într-un loc retras, ca sã fim singuri ºi odihniþi-vã puþin”. Cãci era aºa de multã lume care venea ºi pleca, încât ei nu aveau timp nici sã mãnânce. Au plecat deci cu barca într-un loc retras ca sã fie singuri. Lumea i-a vãzut îndepãrtându-se ºi mulþi i-au recunoscut. Atunci din toate cetãþile au alergat pe jos într-acolo ºi au ajuns înaintea lor. Coborându-se din barcã, Isus a vãzut o mulþime numeroasã ºi a fost cuprins de mare milã faþã de ei, pentru cã erau ca niºte oi fãrã pãstor. Atunci a început sã-i înveþe îndelung (Mc 6,30-34).

Pentru aceastã a XVII-a duminicã de peste an, lectura evanghelicã se limiteazã la relatarea înmulþirii pâinilor (In 6,1-15). Acest episod nu este decât începutul unui lung capitol al evangheliei sfântului Ioan intitulat, în funcþie de conþinutul sãu doctrinar, „discursul despre pâinea vieþii” ºi care, subîmpãrþit, ne va fi propus spre meditare în urmãtoarele patru duminici. Cele patru pãrþi ale capitolului, propuse de Lecþionarul nostru, s-ar putea intitula: 1. minunea pâinilor (vv. 1-15); 2. Isus merge pe apele mãrii (vv. 16-25); 3. discursul despre pâinea vieþii (vv. 26-59); 4. reacþiile la cuvintele lui Isus (vv. 60-70).

Nu putem sã nu remarcãm faptul cã acest episod al înmulþirii pâinilor, spre deosebire de restul capitolului, seamãnã foarte mult cu relatarea aceluiaºi eveniment din evangheliile sinoptice (Mt 14,13-21; Mc 6,30-44 ºi Lc 9,10-17). Precizãri precum numãrul de coºuri cu resturile de pâine, douãsprezece, sau cel al persoanelor hrãnite, cinci mii, sunt identice. În plus gesturile lui Isus sunt relatate cu aceeaºi nuanþã liturgicã într-un identic context pascal ºi cu un acelaºi scop catehetic. Cu toate acestea, Sfântul Ioan îºi pãstreazã originalitatea, iar povestirea sa comportã o catehezã care îi este proprie. Sfântul Ioan, de exemplu, situeazã evenimentul minunii pâinilor într-un cadru geografic care, în sine, cuprinde deja o învãþãturã.

Astfel, menþiunea Galileei face posibilã apropierea acestui „semn” de cel împlinit de Isus la Cana când, transformând apa în vin, ºi-a manifestat slava (2,1-11). Apoi, iniþiativa de a da de mâncare mulþimii îi aparþine lui Isus, iar hrana oferitã nu va fi un act de „milã” faþã cei înfometaþi (Mt 15,32; Mc 8,2), ci un „semn” al unei realitãþi venite de sus, din cer. Altfel spus, Isus reitereazã minunea hrãnirii cu manã a poporului flãmând, de cãtre Moise. Ceea ce îl deosebeºte de conducãtorul exodului este faptul cã Isus nu are nevoie sã mijloceascã hrana venitã din cer ci, cu putere proprie, înmulþeºte pâinile. Cât priveºte pâinile, sfântul Ioan este singurul care precizeazã din ce sunt ele fãcute: din orz, hrana sãracilor (Jud 7,13 sau Ez 4,12) dar ºi materie de ofrandã la templu (Num 5,15; Ez 45,13). Nu în ultimul rând, descrierea minunii înmulþirii pâinilor e realizatã prin evidenþierea unor gesturi ale lui Isus care le anticipeazã pe cele ale Ultimei Cine: a luat pâinea, a binecuvântat-o, a Isus a trecut dincolo de Lacul frânt-o ºi le-a împãrþit-o. UceTiberiadei... O mare mulþime mergea nicilor nu le va reveni decât sã dupã el, pentru cã vãzuse minunile pe care le fãcea cu adune resturile în coºuri. cei bolnavi. Isus s-a suit pe munte ºi acolo s-a aºezat Reacþia mulþimii este aceea împreunã cu ucenicii sãi. Paºtele, marea sãrbãtoare a de a exclama, în mod spontan, iudeilor, era aproape. Deci ridicându-ºi Isus ochii ºi cã Isus este Profetul prevestit vãzând cã vine cãtre el mulþime mare, a zis cãtre Filip: de Moise (v. Dt 18,18) ºi, de “De unde vom cumpãra pâine, ca sã mãnânce vreme ce a împlinit unul din aceºtia?” El spunea aceasta numai ca sã-l încerce, cãci semnele de atâta timp el ºtia ce avea sã facã. Filip i-a rãspuns: “Pâine de aºteptat, nu e de mirare ca au douã sute de dinari n-ar ajunge ca sã ia fiecare câte voit sã-l facã rege (mesia politic). puþin”. Andrei, fratele lui Simon Petru, unul dintre ucenici, Conotaþia politicã a acestui titlu i-a zis: “Este aici un bãiat care are cinci pâini de orz ºi îl face pe Isus sã refuze. O astfel doi peºti. Dar ce sunt acestea la atâta lume?” Isus a zis: de relatare ne pune în faþa “Spuneþi oamenilor sã se aºeze. Era iarbã multã în acel misterului persoanei lui Isus: loc. S-au aºezat deci un numãr în care numai bãrbaþii vindecãtor ºi, mai ales, Profetul erau cam la cinci mii. Atunci Isus a luat pâinile ºi, dupã care reitereazã minunile ce a mulþumit, le-a împãrþit celor ce ºedeau jos; de asemenea ºi din peºti cât a voit fiecare. Dupã ce s-au exodului. Pentru noi, spre sãturat, a zis ucenicilor sãi: “Adunaþi firimiturile ce au deosebire de contemporanii lui rãmas, ca nimic sã nu se piardã”. Au adunat ºi au Isus, apelativul de „rege” s-a umplut douãsprezece coºuri cu firimiturile rãmase de purificat de conotaþiile mesiala cei care au mâncat din cele cinci pâini de orz. Iar nice (politice) ºi de aceea ne este oamenii, vãzând minunea pe care a fãcut-o Isus, mult mai uºor sã întrezãrim în ziceau: “Acesta este într-adevãr profetul care trebuie euharistie prezenþa lui Cristos, sã vinã în lume”. Cunoscând Isus cã au de gând sã Rege ºi Domn, cel care oferã vinã sã-l ia cu sila ºi sã-l facã rege, s-a retras din nou pâinea vieþii ºi care este el însuºi pe munte, el singur (In 6,1-15). aceastã pâine a vieþii.

În tradiþia sinopticã, acest episod introduce prima înmulþire a pâinilor. Evenimentul relatat, situat între prima misiune a celor Doisprezece ºi frângerea pâinii, este ocazionat de nevoia de odihnã a celor întorºi din misiune. Mai mult, de vreme ce expresia într-un loc retras a sfântului Marcu se regãseºte mai cu seamã în contexte mesianice, am putea considera aceastã „retragere” drept o pregãtire pentru evenimentul mesianic al frângerii pâinii, care este punctul culminant al activitãþii lui Isus în Galileea. În rezumat, episodul acestei duminici relateazã întoarcerea misionarilor la Isus, cel care i-a trimis, întoarcere urmatã de un firesc „bilanþ de activitate”.

Acestui moment i-ar urma un altul, de odihnã. Atâta doar cã odihna binemeritatã este tulburatã de sosirea mulþimii, fãrã îndoialã aceea care a auzit predica ucenicilor. Traversarea lacului de cãtre Isus ºi de cãtre ucenicii sãi în cãutarea unui loc singuratic nu a reuºit sã þinã la distanþã, mult timp, mulþimea „flãmândã” de Evanghelie. Or, acest aflux al mulþimii va stârni în Isus o mare milã, pentru cã erau ca niºte oi fãrã pãstor.

Aceastã ultimã reflecþie a Sfântului Marcu ne reþine ºi nouã atenþia. O mulþime flãmândã de învãþãturã ºi de cãlãuzire este ignoratã de responsabilii spirituali ai vremii ºi aceasta pentru cã ei nu sunt animaþi de Duhul lui Dumnezeu.

Ferindu-ne de orice tip de comparaþie prea rapidã, nu am putea noi, oare, sã reflectãm asupra responsabilitãþii Bisericii în faþa unei lumi în cãutare de noi valori spirituale? Nu ar fi oare mai potrivit sã facem un examen rapid de conºtiinþã asupra vieþii ºi mãrturiei noastre creºtine în sânul societãþii în care trãim, societate din ce în ce mai marcatã nu doar de criza economicã, dar, mai ales, de criza de valori, valori care ar trebui sã stea la baza ei? ªi astãzi mulþimile aºteaptã sã întâlneascã adevãraþi martori care sã le cãlãuzeascã, într-o lume tot mai lipsitã de repere, spre valorile vieþii.

Pr.. ªERBAN TTARCIZIU Pr ARCIZIU

Duminica a XVI-a (B)

11

12

ªtiri Interne Dieceza romano-catolicã de Iaºi

21 de preoþi nou-sfinþiþi “Este pentru prima datã când hirotonesc un numãr mare de preoþi. Acest mare eveniment îmi umple inima de bucurie”, a declarat Excelenþa Sa Francisco-Javier Lozano, nunþiu apostolic în România, la sfârºitul celebrãrii Sfintei Liturghii solemne din 24 iunie, în cadrul cãreia a hirotonit 21 de preoþi. Cu aceastã celebrare, în Dieceza de Iaºi a fost deschis solemn Anul Sfintei Preoþii. Din cei 21 de preoþi nou-sfinþiþi, 7 sunt pentru clerul diecezan de Iaºi, 10 pentru Ordinul Fraþilor Minori Conventuali ºi 4 pentru Ordinul Fraþilor Minori Capucini. La Liturghie au fost prezenþi episcopii PS Petru Gherghel ºi PS Aurel Percã de Iaºi, PS Anton Coºa de Chiºinãu, PS Cornel Damian, auxiliar de Bucureºti, superiorii Provinciei Sfântul Iosif a Fraþilor Minori Conventuali ºi ai Custodiei Fericitul Ieremia a Fraþilor Minori Capucini, ºi peste 200 de preoþi din þarã ºi strãinãtate. „Prin prezenþa atâtor preoþi la aceastã celebrare înscriem o primã paginã din Anul Sfintei Preoþii pe care l-am început de curând”, a precizat episcopul Petru Gherghel la începutul Sfintei Liturghii.

Eparhia

greco-catolicã

de

Oradea

Indulgenþã plenarã pentru pelerinii la mãnãstirea franciscanã din Oradea Creºtinii care intrã ca adevãraþi penitenþi în Biserica mãnãstirii franciscane din Oradea, dedicatã Adormirii Maicii Domnului, pot dobândi de-acum indulgenþã plenarã, cu condiþia sã îndeplineascã riturile necesare (Mãrturisirea sacramentalã, Împãrtãºirea euharisticã ºi rugãciunea dupã intenþia Sfântului Pãrinte), participând cu devoþiune la aceste funcþii sacre, sau sã recite Rugãciunea Tatãl Nostru ºi Simbolul Credinþei. Acest lucru a fost stabilit de Penitenþieria Apostolicã la 10 martie 2009.

Indulgenþa plenarã poate fi primitã la sãrbãtoarea sfinþirii Bazilicii Liberiene (construitã de Papa Liberiu), din 5 august; la sãrbãtorirea hramului Bisericii Adormirea Maicii Domnului, din 15 august; la fiecare sãrbãtoare de poruncã ºi solemnitate a Sfintei Fecioare Maria Nãscãtoarea de Dumnezeu (08 septembrie - Naºterea Maicii Domnului; 21 noiembrie - Intrarea în Templu a Maicii Domnului; 26 decembrie - Serbarea Maicii Domnului, dupã calendarul bizantin; 25 martie - Buna Vestire).

De asemenea, indulgenþa plenarã mai poate fi dobânditã, la mãnãstirea din Oradea, o datã pe an, în ziua liber aleasã de cãtre credincioºi; cu ocazia fiecãrui pelerinaj devoþional.

Mãnãstirea franciscanã Adormirea Maicii Domnului, din Oradea, a fost ctitoritã de episcopul Vasile Hossu ºi de pãrintele franciscan ªtefan Tãtaru. Prima Sfântã Liturghie în biserica Adormirea Maicii Domnului a avut loc la 15 august 1994, iar sfinþirea bisericii a avut loc la 2 octombrie 1994.

ªtiri Externe Cãlugãriþele, împotriva traficului cu fiinþe umane În luna iunie s-a desfãºurat, la Roma, o conferinþã organizatã de diferite congregaþii feminine, pe tema traficului cu fiinþe umane. La eveniment au participat, alãturi de cãlugãriþe, experþi ºi membri ai Organizaþiei Internaþionale privind Migraþia. Cu aceastã ocazie, Sfântul Pãrinte a apreciat angajamentul persoanelor consacrate pentru oprirea traficului uman ºi pentru reconstruirea vieþii celor care au experimentat acest trist fenomen ºi ºi-a exprimat sprijinul ºi “profunda apreciere pentru lãudabila iniþiativã”.

Arhiepiscopul Antonio Veglio, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Migranþi ºi Itineranþi, care a fost prezent la deschiderea lucrãrilor, ºi-a exprimat admiraþia pentru lucrurile deja realizate ºi a subliniat faptul cã traficul uman are o dimensiune mai mare decât s-ar crede oficial, afectând patru milioane de persoane din întreaga lume.

La conferinþa de presã la care a fost prezentat evenimentul s-a afirmat cã traficul cu fiinþe umane reprezintã o afacere de 150 de miliarde de dolari, ce merg în buzunarele celor ce controleazã prostituþia, vânzarea de organe, diferitele forme de sclavie ce afecteazã în special femeile ºi copiii.

Arhiepiscopul Veglio a afirmat cã este important sã se cunoascã factorii ce încurajeazã ºi atrag prostituþia ºi cã este nevoie de formare personalã ºi spiritualã în rândul persoanelor consacrate implicate în combaterea traficului uman, ca sã ºtie cum sã interacþioneze cu vieþile dificile ºi frânte ce au nevoie de rezidire.Prelatul a sugerat ºi “colaborarea cu presa pentru a ne asigura cã despre aceastã gravã problemã se face o informare adecvatã. Cu cât rãmâne mai ascunsã, cu atât va dura mai mult”.

„Nu” publicitãþ publicitãþiiii cu privire la avort Conferinþa Episcopalã din Anglia ºi Þara Galilor s-a opus unei propuneri de a se face publicitate cu privire la avort ºi la mijloacele contraceptive în massmedia. Într-o declaraþie, episcopii îºi exprimã dezacordul faþã de aceastã iniþiativã ºi considerã cã serviciile care oferã servicii sau se referã la avort nu ar trebuie sã aibã permisiunea sã facã publicitate în mass-media.

“Avortul nu este un medicament, nici un produs”, avertizeazã episcopii. ”Prezentarea lui în acest fel duce la degradarea respectului faþã de viaþã, este foarte înºelãtoare ºi dãunãtoare pentru femei, care se pot simþi încurajate sã ia mai rapid o decizie ce nu va mai fi niciodatã revocatã”. Episcopii au adãugat cã ” acceptarea publicitãþii la serviciile abortive ar contribui la o ulterioarã normalizare a avortului ºi la asimilarea lui cu un serviciu”.

Conferinþa Episcopalã din Anglia ºi Þara Galilor ºi-a exprimat preocuparea ºi faþã de propunerea de a fi promovate prezervativele ºi alte mijloace contraceptive ºi minorilor de 16 ani. ”Promovarea utilizãrii prezervativelor nu poate fi separatã de promovarea sexului ºi ”sexualizãrii” publicului þintã care, în acest caz, va fi extins ºi la copiii cu vârste cuprinse între 10 - 16 de ani”, au spus Prelaþii. ”Este profund nepotrivit sã se facã adolescenþilor publicitate la prezervative”, au spus episcopii, subliniind cã sunt programe care se adreseazã copiilor de la 10 ani în sus. “Respectul pentru viaþã, pentru sex ºi maternitate/paternitate sunt fundamentale pentru o societate sãnãtoasã, ºi serviciile de publicitate ar trebui sã se gândeascã la acest aspect”, au concluzionat episcopii.

Ecumenism la încheierea Anului Paulin Pentru sãrbãtoarea Sfinþilor Petru ºi Paul, patronii Bisericii Romei, Patriarhul ecumenic de Constantinopol, Beatitudinea Sa Bartolomeu I a trimis o delegaþie la Roma, ca rãspuns la cea pe care Papa a trimis-o la Fanar pentru sãrbãtoarea Sfântului Andrei, fratele lui Petru ºi protector al Bisericii Constantinopolului. Acest schimb de delegaþii dintre Roma ºi Constantinopol a început cu prima vizitã a cardinalului Johannes Willebrands, în 1969, preºedintele de atunci al Secretariatului pentru unitatea creºtinilor.

Anul acesta, delegaþia ortodoxã a fost alcãtuitã din Emanuel, Mitropolitul Franþei ºi director al Oficiului Bisericii Ortodoxe pe lângã Uniunea Europeanã; Athenagoras, Episcop de Sinope ºi asistent al mitropolitului Belgiei; diaconul Ioakim Billis din Fanar. Delegaþia a participat duminicã, 28 iunie, la celebrarea Vesperelor ce a fost prezidatã de Papa în bazilica papalã Sfântul Paul din afara Zidurilor.

Acest moment a marcat deschiderea zilei de încheiere a Anului Paulin, An ce s-a celebrat pentru bimilenarul naºterii Sfântului Paul. Anul trecut, cu ocazia deschiderii Anului Paulin, a fost prezent însuºi Patriarhul ecumenic Bartolomeu I. Pe 29 iunie, în sãrbãtoarea Sfinþilor Petru ºi Paul, delegaþia a fost prezentã la celebrarea pe care Benedict al XVI-lea a prezidat-o în bazilica vaticanã. Delegaþia a fost primitã, în audienþã privatã, de Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea, iar la Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unitãþii Creºtinilor au avut loc convorbiri despre unitatea în credinþã.

13

14

Biserica Misionarã

Apa, aurul albastru al Africii Aminata, pe care prietenii o strigã Ami, are nouã ani. În fiecare dimineaþã merge, împreunã cu fratele ei, la cisterna din apropierea sãtucului în care trãieºte, ca sã ia apã pentru întreaga familie. Apa este rarã ºi preþioasã, ca în numeroase sate africane care, pentru a se aproviziona, depind doar de ploi. În timpul anilor secetoºi cisternele se golesc; atunci, femeile ºi copiii sunt constrânºi sã parcurgã drumuri lungi pentru a-ºi procura apã. Într-o zi, i-am însoþit pe Ami ºi pe fratele ei pe drumul pe care îl parcurg în fiecare dimineaþã pânã la cisternã. Ne-au arãtat cât de greu procurã apa: cisternele sunt adânci, iar când recipientele din cupru sau plastic se umplu cu apã, devin grele. Ami ne explicã cât de folositoare este apa în viaþa lor de zi cu zi: pentru igiena personalã, pentru gãtit, pentru a spãla vasele, pentru a uda plantele, pentru a da de bãut animalelor. Femeile mai folosesc apa la fabricarea vaselor din lut sau a vaselor pentru colectarea apei de ploaie. Apa care a fost utilizatã nu este aruncatã: se pune la plante.

Parohia din Maikona se aflã într-o zonã deºerticã, în care ploile sunt sporadice – în lunile martie-aprilie ºi octombrie-noiembrie plouã torenþial timp de câteva ore -, iar posibilitãþile de colectare a apei în cisternele subterane sunt aproape nule, excepþie fãcând satele Maikona ºi Burgabo, unde se gãsesc câteva fântâni cu apã destul de sãratã. Aceastã apã sãratã este folositã în special pentru adãpatul animalelor, iar în perioadele de secetã este consumatã ºi de populaþie, inclusiv de misionari.

Nevoia de apã, în perioadele secetoase, determinã majoritatea locuitorilor zonei deºertice sã parcurgã distanþe foarte mari spre

aceste fântâni, pentru a-ºi adãpa animalele ºi pentru a lua apã pentru familii.

Responsabilii parohiei din Maikona au mediat pe lângã dieceza de Marsabit unele proiecte de colectare a apei de ploaie, cum ar fi folosirea unor tancuri de apã ce colecteazã apa scursã de pe acoperiºurile caselor, sau construirea unor rezervoare subterane, în vãile existente sau la poalele unor dealuri. Misiunea, cu ajutorul binefãcãtorilor, a contribuit la instalarea unor rezervoare de apã la grãdiniþele ºi bisericile de pe teritoriul parohiei, iniþiativã ce ajutã foarte mult nu doar comunitãþile beneficiare ci ºi pe misionarii ce îºi desfãºoarã activitatea aici.

Dacã, în general, pentru pãmânt ºi pentru oameni ploile sunt totdeauna o binecuvântare, pentru aceºti oameni, locuitori ai deºertului, ploaia este o minune, un semn al iubirii lui Dumnezeu care se îngrijeºte de creaþia sa. De aceea, apa este foarte preþuitã ºi bine administratã ca sã ajungã comunitãþilor pentru o perioadã cât mai lungã de timp.

Pe noi, la început, gândul cã vom bea apã de ploaie ne-a îngrijorat, dar vãzând condiþiile în care trãiesc aceºti oameni, cum preþuiesc ºi-i mulþumesc lui Dumnezeu chiar ºi pentru apa dintr-o bãltoacã, ne-am dat seama cât de puþinã importanþã dãm noi, cei care avem apã din belºug, acestui mare dar.

Este un moment propice sã ne întrebãm cu toþii de câte ori i-am mulþumit lui Dumnezeu pentru apã ºi pentru toate dovezile de iubire pe care El le manifestã faþã de noi.

Pr Pr.. LIVIU BULAI ºi Pr Pr.. EUSEBIU GABOR

D ossier

Preoþia, între ieri ºi azi

Anul Sfintei Preoþii 19 iunie 2009 - 11 iunie 2010

15

16

D ossier

Fidelitatea lui Cristos, fidelita

Interviu cu Pr. dr. Wilhelm Danc rectorul Institutului Teologic Romano-Ca Liana Gehl.

Gehl.: Luna trecutã a început Anul Sfintei Preoþii, în mod fericit suprapus, pentru scurt timp, cu Anul Sfântului Paul. Papa Benedict al XVI-lea a dorit ca acest An sã înceapã în Sãrbãtoarea Inimii Preasfinte a lui Isus ºi ,totodatã, sub ocrotirea Sfântului Ioan Maria Vianney. Ce semnificaþie transmit aceste alegeri?

Pr Dancã:: Cred cã înþelegerea acestor dr.. Wilhelm Dancã Pr.. dr evenimente, alegeri, sãrbãtori ºi jubilee, care se suprapun ºi se prelungesc unele pe altele, trebuie sã înceapã cu Sãrbãtoarea Inimii Prea Sfinte a lui Isus, când Biserica Catolicã celebreazã Ziua Mondialã de Rugãciuni pentru Sfinþirea Preoþilor. Într-adevãr, despre sfinþirea preoþilor a fost vorba în 19 iunie 2009, atunci când Papa a deschis Anul jubiliar consacrat aniversãrii a o sutã cincizeci de ani de la moartea sfântului paroh de Ars, ºi tot despre sfinþirea preoþilor va fi vorba în cadrul întâlnirilor spirituale, teologice ºi pastorale ce vor avea loc în Anul sacerdotal care, aºa cum ºtiþi, stã sub semnul unei teme mereu actuale ºi importante pentru viaþa preoþeascã: „Fidelitatea lui Cristos, fidelitatea preotului”. Pe scurt, þinând cont de aceste coincidenþe fericite, Papa Benedict al XVI-lea a deschis Anul sacerdotal, propunându-l preoþilor din lumea întreagã pe sfântul paroh din Ars ca model de slujire ºi sfinþire personalã, pentru ca, pe urmele lui, preoþii sã-ºi reînnoiascã fidelitatea faþã de Cristos.

”

... critica la adresa creºtinilor ...critica nu ar trebui sã ne mire mire..

“

L.G. L.G..: Sfântul Ioan Maria Vianney, pe care Papa îl propune ca model de viaþã preoþeascã, a trãit în timpul Revoluþiei franceze, perioadã cu multiple ºi profunde implicaþii pentru lumea contemporanã. Ce trãsãturi au în comun perioada respectivã ºi timpul nostru, ºi prin ce se deosebesc?

Dar statutul preotului de atunci, în comparaþie cu cel de azi?

W.D. .D.: Am fost recent în Franþa ºi am observat prin presã, la unii oameni de culturã, în anumite medii academice ceva mai multã deschidere faþã de Bisericã, chiar o anumitã simpatie. Cãutând sã aflu de unde provine aceastã bunãvoinþã faþã de Bisericã, am aflat cã sursele recente au de-a face cu personaje ecleziastice carismatice ºi puternice

ca, de exemplu, Papa Ioan Paul al II-lea, cardinalul Lustiger sau Papa Benedict al XVI-lea, ori cu acþiuni de anvergurã precum Zilele Mondiale ale Tineretului.

Cu toate acestea, atmosfera generalã în care trãieºte Biserica francezã este pãtrunsã de rãcealã, critici ºi reproºuri severe. Acestea din urmã nu m-au surprins, într-un anumit fel le consider normale pentru viaþa Bisericii din Franþa, ºi nu numai. Ceea ce mi-a dat de gândit a fost simpatia mediilor secularizate faþã de Bisericã. De ce? Pentru cã atunci când bunãvoinþa vine din partea unor medii mai curând ambigue, precum cele politice ºi culturale, creºtinii alunecã într-un fel de lipsã de vigilenþã. Asta a fost problema Bisericii din timpul sfântului Ioan Maria Vianney, asta este ºi problema noastrã, azi. De vreme ce Biserica a cunoscut puþine momente de liniºte ºi de triumf, critica la adresa creºtinilor nu ar trebui sã ne mire. Crucea sau persecuþia face parte din codul genetic al Bisericii lui Isus ºi, implicit, al preotului, fiind o prelungire, în timp ºi spaþiu, a acelui „trebuie” pascal; mã refer la ceea ce Isus le-a destãinuit apostolilor, în drum spre Golgota, ºi anume cã „trebuie” sã meargã la Ierusalim sã sufere, sã fie ucis, iar a treia zi sã învie (cf Mt 16, 21; 17, 22).

Referitor la statutul preotului în Franþa, din epoca luminilor ºi pânã astãzi, spaþiul public nu-i este favorabil. Imaginea preotului este criticã. În mod paradoxal, la degradarea rolului ºi misiunii sacerdotale a contribuit ºi Biserica, care a promovat la treapta preoþiei oameni slab pregãtiþi intelectual. Lucrul acesta s-a întâmplat mai ales dupã primele valuri de persecuþie declanºate de susþinãtorii fanatici ai iluminismului. Fiind în crizã de personal, ca sã spun aºa, Biserica s-a grãbit sã hirotoneascã tineri insuficient formaþi. Astãzi Biserica francezã cautã sã corecteze consecinþele acelor opþiuni, promovând la hirotonire tineri maturi, responsabili ºi bine pregãtiþi teologic ºi pastoral.

Sperãm cã aceste eforturi vor fi, cu ajutorul Domnului, încununate de succes.

”

La noi în þarã ... asistãm la un fel þarã... de inflaþie a fenomenului religios.

“

L.G. L.G..: Lumea secularizatã în care trãim este o continuã provocare pentru însãºi identitatea preotului, pe care unele medii parcã ar vrea sãl suprime. Cum rãspunde Biserica acestei provocãri?

W.D. Prin educaþie, printr-o pregãtire temeinicã a viitorului preot.

Reflectând rãspunsuri la provocãrile secularizãrii, actualele programe de formare a preotului vizeazã maturizarea lui din mai multe puncte de vedere: uman, spiritual, intelectual ºi pastoral. Fãrã îndoialã, între ideal ºi realitate, între teorie ºi practicã existã mereu o diferenþã, mai mare sau mai micã. De aceea, Biserica îi invitã pe preoþi la formare permanentã, care se concretizeazã în exerciþii spirituale, lecturi teologice ºi întâlniri pastorale la nivel diecezan sau inter-diecezan.

L.G. L.G.: Dar pentru preot ca individ existã o modalitate fericitã de raportare la acest mediu secularizat care, pe de o parte, pare sã-l respingã, dar pe de altã parte, adesea inconºtient poate, îl cautã?

W.D. .D.: Într-adevãr, secularizarea se manifestã în forme paradoxale, pentru cã ea nu poate sã cuprindã toatã realitatea umanã. De exemplu, dacã privim instituþiile secularizate din occident, vedem cã acolo trãiesc

D ossier Pr Pr.. dr dr.. Wilhelm Dancã

atea preotului

cã, atolic din Iaºi oameni care, prin opþiunile lor existenþiale, cautã sã iasã dintr-un mediu ce se vrea complet secularizat. La noi în þarã situaþia este cumva pe dos; asistãm la un fel de inflaþie a fenomenului religios. În fine, þinând cont de caracterul paradoxal al secularizãrii, preotul ca individ ar trebui sã intre în dialog cu mediile aºa zis secularizate ºi sã manifeste faþã de ele o deschidere centratã pe prezenþa sacrului din interiorul conºtiinþei oamenilor, fiind încredinþat cã sacrul nu este un moment din istoria omului pe pãmânt, ci un dat fundamental al modalitãþii de a fi om în lume. Deci, modalitatea fericitã de raportare la secularizare ar consta în dialog, deschidere centratã, trãire religioasã personalã ºi întemeierea convingerilor spirituale pe studii serioase de filosofie ºi de teologie.

”

... preoþia este o realitate la care ...preoþia participã mai multe persoane persoane..

“

L.G. L.G.: Cu siguranþã nu sunt puþini cei care simt chemarea la preoþie.

Adesea însã, aceastã chemare se pierde în „hãþiºul” existenþei, din diverse motive. „Mi-ar fi plãcut sã devin preot, dar …” – e o frazã pe care am auzit-o de multe ori. Ce le recomandaþi celor care contemplã aceastã posibilitate?

W.D. .D.: Mai întâi, sã nu uite cã lucrul cel mai important pentru un creºtin este mântuirea sufletului ºi, chiar dacã cineva ajunge preot, mântuirea personalã rãmâne obiectivul suprem, fundamental. Apoi, sacramentul preoþiei nu este un drept, ci un dar ºi un mister. Darul trebuie cerut, iar misterul trebuie contemplat. Preoþia poposeºte într-o inimã obiºnuitã cu logica darului ºi a misterului. ªi, în sfârºit, deºi persoana chematã decide în final dacã sã rãspundã sau nu chemãrii, preoþia este o realitate la care participã mai multe persoane, din familie ºi din parohie, sau din altã parte. De aceea, dat fiind cã preotul este rezultatul unei lucrãri împreunã sau al unei conlucrãri speciale, îi îndemn pe cei care citesc aceste rânduri sã se roage pentru vocaþii. Da, eu cred cã rugãciunea are puterea de a deschide lumea în faþa lui Dumnezeu, rugãciunea are puterea de a pregãti lumea (secularizatã) sã primeascã darul preoþiei. De aceea sã-l rugãm „pe Domnul seceriºului sã trimitã lucrãtori la seceriºul lui!” (cf. Mt 9, 38).

Interviu realizat de LIANA GEHL

s-a nãscut la 18 mai 1959 la Buruieneºti (Neamþ). A absolvit ºcoala generalã la Buruieneºti ºi liceul la Roman. A urmat, apoi, ªcoala de Cantori, de la Iaºi, ºi Institutul Teologic din Iaºi, pe care l-a absolvit în anul 1986. A studiat apoi la Universitatea Pontificalã Gregoriana din Roma, Italia, unde a obþinut gradele academice de doctor ºi profesor universitar. A fost sfinþit preot la 29 iunie 1986 de cãtre episcopul Ioan Robu. A activat ca vicar la Nisiporeºti, Piatra Neamþ, paroh la Bucureºti “Sf. Tereza”, dupã care a studiat la Roma, în Italia (1 februarie 1992 30 septembrie 1996). În perioada 1 februarie 1993 - 1 iulie 1995 a lucrat ca redactor la Radio Vatican. A activat ca lector universitar la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaºi (1 octombrie 1996 - 1 septembrie 1999), conferenþiar universitar la Institutul Teologic Romano-Catolic din Bucureºti (1 septembrie 1999 - 1 septembrie 2004), profesor la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaºi (1 septembrie 2004 -). Din 2001 este rectorul Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaºi.

Preotul, dupã Ioan Maria Vianney Sfântul Ioan Maria Vianney «vorbea despre preoþie ca ºi cum nu reuºea sã se convingã de mãreþia darului ºi a misiunii încredinþate unei creaturi omeneºti: „O, cât de mare este preotul!... Dacã s-ar înþelege pe sine, ar muri... Dumnezeu i se supune: el spune douã vorbe ºi Domnul coboarã din cer la glasul sãu ºi se închide într-o micã hostie...”. ªi explicându-le credincioºilor sãi importanþa sacramentelor spunea: „Dacã nam avea sacramentul Preoþiei, nu l-am avea pe Domnul. Cine l-a aºezat acolo în tabernacol? Preotul. Cine a întâmpinat sufletul vostru la începutul vieþii? Preotul. Cine îl hrãneºte pentru a-i da tãrie sã ducã peregrinarea la bun sfârºit? Preotul. Cine îl va pregãti ca sã aparã dinaintea lui Dumnezeu, spãlând acest suflet pentru ultima oarã în sângele lui Isus Cristos?

Preotul, mereu preotul. ªi dacã acest suflet va muri [prin pãcat], cine îl va readuce la viaþã, cine-i va reda liniºte ºi pace? Tot preotul... Dupã Dumnezeu, preotul este totul!... Preotul nu se va înþelege pe sine pe deplin decât în cer».

(Din Scrisoarea Papei Benedict al XVI-lea pentru declararea Anului Sfintei Preoþii, 16 iunie 2009)

17

18

D ossier Crâmpeie din viaþa unui preot La 25 iulie Monseniorul Luigi Vittorio Blasutti împlineºte 60 de ani de preoþie. M-am gândit cã e un prilej numai bun pentru o retrospectivã. Am profitat de faptul cã îl cunosc pe Monsenior de mai bine de 20 de ani, ºi l-am provocat la un colocviu mai puþin protocolar. Din interviul, de aproape douã ore, pe care mi l-a oferit, vã prezint, în cele ce urmeazã, câteva spicuiri, cu ajutorul cãrora am încercat sã reconstruiesc povestea vieþii preoþeºti a Monseniorului Luigi Vittorio Blasutti.

Mama vroia sã mã fac preot

Preot, cu bucurii ºi cu dureri

Mama Monseniorului Blasutti a fost o femeie credincioasã ºi a avut în familie un unchi preot a cãrui viaþã de sfinþenie a impresionat-o atât de mult, încât ºi-a dorit sã aibã un fiu preot. „Tata ar fi vrut sã mã fac arhitect – îºi aminteºte Monseniorul -, dar mama vroia sã mã fac preot”. ªi adaugã zâmbind: „Când eram mic, mã duceam în beci ºi fãceam slujbã”.

Intrarea sa în seminar a fost, însã, ceva „providenþial”, îmi mãrturiseºte cu convingere Monseniorul. Dupã ºcoala primarã, a trebuit sã meargã un an la liceu, pentru cã la Seminar se primea doar o datã la patru ani, ºi în acel an nu era admitere. În anul urmãtor nu a reuºit sã intre la Seminar, pentru cã erau locuri limitate. „Dar dupã o lunã de zile – povesteºte Monseniorul -, unul dintre cei acceptaþi a plecat, pentru cã-i era dor de casã, ºi, în locul lui, m-au primit pe mine. Aveam 12 ani”.

Când era în ultimul an de studii, s-a îmbolnãvit de febrã tifoidã. Din aceastã cauzã a pierdut un semestru ºi nu a fost sfinþit preot împreunã cu colegii sãi de clasã, Iacobec ºi Cervencu, care au avut parte de o celebrare solemnã în Catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti, la 29 iunie 1949. Situaþia politicã, însã, se înrãutãþea cu rapiditate, aºa încât superiorii au hotãrât sã nu mai aºtepte ºi, o lunã mai târziu, la 27 iulie, Luigi Vittorio Blasutti ºi un alt coleg, Ioan Dragomirescu, au fost sfinþiþi preoþi, la 5 dimineaþa, în capela din palatul arhiepiscopal, prin impunerea mâinilor Monseniorului Alexandru Cisar. „În ascuns”, îmi specificã Monseniorul: „Au fost prezente mama ºi sora. Nimeni altcineva”. Dupã hirotonire, a sãrbãtorit evenimentul alãturi de cei dragi la… cofetãrie. Prima Liturghie a celebrat-o în duminica urmãtoare, în parohia din Buzãu, unde era paroh pãrintele Cozanovski, „un om minunat, un om bun, sufletist”.

Prima parohie a preotului nou sfinþit Luigi Vittorio Blasutti a fost cea din Oituz (Bacãu). De acolo a slujit, tot ca vicar la Focºani ºi la Iaºi, dupã care a fost numit paroh de Dãrmãneºti, apoi de Oneºti, „primul oraº comunist”, subliniazã Monseniorul.

Atunci când îmi vorbeºte despre vremurile când era paroh la Dãrmãneºti, la Oneºti ºi, mai apoi, la Târgoviºte, chipul i se lumineazã ºi ochii capãtã o strãlucire care mã face sã-mi imaginez cã memoria deapãnã dinaintea privirii sale, ca într-o proiecþie cu diapozitive, crâmpeie frumoase din acei ani. ªi-atunci, îi pun instantaneu întrebarea: „În aceºti 60 de ani de preoþie, care a fost cel mai frumos moment pe care l-aþi trãit?” „Ha, greu de spus”, îmi rãspunde imediat interlocutorul meu, privind undeva departe, de parcã ar fi vrut sã strãbatã anii cu privirea, în încercarea de a culege momentul „cel mai cel”… „Faptul cã monseniorul Augustin m-a ales sã fiu decan de Bucureºti”, îmi rãspunde nu dupã mult timp. „Ca decan de Bucureºti – îmi explicã – aveam rãspundere în toatã dieceza, nu ca acum. ªi, în fiecare an, mergeam în toate parohiile în vizitã pastoralã”.

La acest punct, mi se pare natural sã-l întreb ºi care a fost cel mai dureros moment. Mai întâi îmi spune cã mutarea sa la Târgoviºte a fost cel mai greu moment din viaþa sa de preot: „Eram paroh de Oneºti. O parohie mare. Aveam doi vicari, cinci filiale. ªi, dupã 12 ani, am cerut eu sã vin înapoi în diecezã [Oneºti þine de dieceza de Iaºi – n.n.]. În aceastã perioadã, ei [comuniºtii – n.n.] constituiau aºa-zisele comunitãþi agricole. ªi sigur, m-au cooptat ºi pe mine, ca mare paroh în oraº muncitoresc. ªi am spus: ‘Eu nu fac aºa ceva. Nu merg cu voi sã fac propagandã’. ªi datoritã acestui lucru ºtii cum s-au rãzbunat? Monseniorul Augustin m-a numit paroh de Cioplea [cartier în Bucureºti – n.n.]. Trebuia sã obþin reºedinþã în Bucureºti la vremea aceea, ºi eram refuzat mereu. Generalul iscãlea: ‘Nu aprobãm intrarea’. ªi-atunci a trebuit sã merg în Târgoviºte.

Gestul acesta m-a durut atât de tare! La mintea mea de atunci, am considerat cã sunt alungat de-aici [din Bucureºti – n.n.]. Dar am stat 12 ani la Târgoviºte, ºi m-am simþit foarte bine. De aceea îi ºi sfãtuiesc pe preoþi, atunci când primesc o misiune care nu e tocmai ce ºi-ar dori ei, sã accepte, pentru cã numai aºa primesc binecuvântarea lui Dumnezeu.”

Mai târziu, când discuþia noastrã s-a îndreaptat în mod inevitabil cãtre „ei”, îmi mãrturiseºte cã, de fapt, cel mai greu moment a fost acela în care a fost acuzat, în România liberã, de spionarea Vaticanului. „Aberant!”, spune monseniorul Blasutti. „Astãzi se spune cu atâta uºurãtate cã preoþii aveau relaþii cu securitatea. Noi i-am slujit Bisericii aºa cum se putea la vremea aceea“.

Ce le ureazã preoþilor mai tineri, monseniorul Blasutti, dupã 60 de ani de preoþie? „Înþelepciunea de a-ºi împlini misiunea cu dãruire. Sã caute spiritualitatea, rugãciunea. Fãrã rugãciune, în viaþa de preot eºti o nulitate. Sã caute sã fie preoþi, sã fie pãrinþi pentru credincioºi”.

A consemnat CRISTINA GRIGORE

Actualitate

Încheierea Anului Sfântului Paul La V atican…

Vatican… În timpul celebrãrii Vesperelor, în Bazilica San Paolo Fuori le Mura din Roma, din 28 iunie, cu ocazia încheierii Anului Sfântului Paul, Papa Benedict al XVI-lea a anunþat publicarea, în curând, a celei de a treia enciclice Caritas in veritate.

A doua zi, pe 29 iunie, în solemnitatea Sfinþilor Apostoli Petru ºi Paul, Suveranul Pontif a prezidat Liturghia în cadrul cãreia 34 de arhiepiscopi mitropoliþi au primit pallium-ul, semn al unitãþii ºi comuniunii dintre pãstorii bisericilor locale ºi urmaºul lui Petru. Dupã celebrarea Sfintei Liturghii, la rugãciunea Angelus, Papa Benedict al XVI-lea a fãcut din nou referinþã la noua enciclicã în care va relua „tematicile sociale din Populorum progressio, scrisã de slujitorul lui Dumnezeu Paul al VI-lea în 1967” ºi va aprofunda „câteva aspecte ale dezvoltãrii integrale în epoca noastrã, în lumina iubirii în adevãr ”. „Adevãrul ºi iubirea – a amintit Suveranul Pontif – sunt inseparabile. În Dumnezeu, amândouã formeazã în mod indisolubil un singur lucru”. De aceea – a adãugat Papa – „pentru creºtini, adevãrul ºi iubirea merg împreunã”. Ba mai mult,„iubirea este dovada adevãrului”. De aici vine ºi invitaþia „de a sluji iubirea în adevãr” pentru „a contribui la adevãratul progres al omenirii”. În timpul celebrãrilor, Suveranul Pontif a fãcut cunoscute ºi rezultatele recentelor analize ºtiinþifice la care a fost supus, pentru prima oarã în istorie, sarcofagul pãstrat sub altarul papal din Bazilica San Paolo Fuori le Mura: rezultatele analizelor – realizate cu o sondã specialã introdusã în mormânt printr-un mic orificiu – „pare sã confirme în mod unanim ºi de netãgãduit tradiþia” conform cãreia aici sunt pãstrate rãmãºiþele pãmânteºti ale sfântului Paul. „Toate aceste lucruri – a afirmat în încheiere Papa Benedict al XVI-lea – ne umplu inima de o adâncã emoþie”.

Papa oferã pallium-ul unui arhiepiscop mitropolit

Au fost finalizate lucrãrile de restaurare a Capelei Pauline din Palatul Apostolic Capela Paulinã din Palatul Apostolic, rezervatã expunerii Preasfântului Sacrament, a fost supusã unor lucrãri de restaurare, care au durat cinci ani.

Inaugurarea capelei restaurate a avut loc pe 4 iulie, în cadrul Vesperelor prezidate de Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea.

La dorinþa Papei Paul al III-lea, capela Preasfântului Sacrament a fost pictatã de Michelangelo în ultimii opt ani ai vieþii sale. În aceastã capelã, douã sunt frescele lãsate de inegalabilul pictor italian: Convertirea Sfântului Paul ºi Rãstignirea Sfântului Petru. Privirile celor doi mari apostoli par a fi destinate sã le aminteascã Pontifilor importanþa urmãrii apostolilor ºi a fidelitãþii faþã de dreapta credinþã.

Convertirea Sfântului Paul (detaliu), Capela Paulinã

... ºi în Arhidieceza de Bucureºti În Arhidieceza de Bucureºti, Anul Paulin a fost încheiat în mod solemn în parohia Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul din Bucureºti, pe 29 iunie, ziua sfinþilor patroni ai acestei comunitãþi. La Liturghie au participat preoþi din Bucureºti ºi, alãturi de comunitatea localã, numeroºi credincioºi de la alte biserici bucureºtene.

Predica a fost þinutã, ca ºi anul trecut, la deschiderea Anului Paulin, de pãrintele Isidor Mãrtincã, Decanul Facultãþii de Teologie Romano-Catolicã. Prezentând itinerarul vieþii ºi activitãþii Sfântului Paul, de la aprig prigonitor al creºtinismului pânã la înfocat vestitor al lui Cristos, pãrintele a oferit prilejul redescoperirii figurii apostolului Paul cu ajutorul scrisorilor sale adresate primelor comunitãþi creºtine, oprindu-se, în mod deosebit, asupra Scrisorii cãtre Romani, consideratã un ghid al omului nou, rãscumpãrat de Cristos.

La sfârºitul Sfintei Liturghii s-a recitat, aºa cum s-a fãcut în fiecare zi din Anul Paulin, rugãciunea pentru obþinerea indulgenþei plenare, aceasta fiind una dintre cele douã biserici alese de Înalt Preasfinþitul Ioan Robu în acest scop.

A.C.

19

20

Evenimente Albumul omagial al catedralei Sfântul Iosif, oferit Sfântului Pãrinte În luna mai, în timp ce se afla la Roma pentru susþinerea tezei de doctorat, Preasfinþitul Cornel Damian a fost primit de Papa Benedict al XVI-lea în cadrul audienþei publice din Piaþa Sfântul Petru.

Cu acest prilej, Preasfinþitul Cornel i-a oferit Suveranului Pontif, din partea Arhiepiscopiei noastre de Bucureºti, volumul care reuneºte documentele Simpozionului Internaþional care a avut loc la Bucureºti cu ocazia aniversãrii a 40 de ani de la promulgarea Enciclicei Humanae Vitae, ºi albumul aniversal al Catedralei Sfântul Iosif, însoþite de o scrisoare din partea Arhiepiscopului Ioan Robu. Redãm rãspunsul pe care Secretariatul de Stat din Vatican l-a dat scrisorii sus amintite.

Din Vatican, 30 mai 2009 Excelenþa Voastrã, În cadrul Audienþei Generale din ziua de 27 a acestei luni, care a avut loc aici, la Roma, în Piaþa Bazilicii Papale a Sfântului Petru, aþi oferit în dar, cu multã bunãvoinþã, prin Episcopul Auxiliar, Excelenþa Sa Cornel Damian, Sfântului Pãrinte documentele Simpozionului Internaþional prilejuit de aniversarul celor 40 de ani de la promulgarea Enciclicei „Humanae Vitae” a Papei Paul al VI-lea, de pioasã amintire, ca ºi albumul istoric ºi artistic, bine întocmit, al Bisericii Catedrale din Bucureºti dedicate Sfântului Iosif.

Primind aceste daruri, dar ºi cuvintele de respect ºi de supunere filialã care le-au însoþit, Sancitatea Sa îºi mãrturiseºte sincera recunoºtinþã, iar Excelenþei Voastre ºi Episcopului Auxiliar, dragi lui în Domnul, vã ureazã, la rândul sãu, prosperitate în toate, daruri ce le implorã de la Dumnezeu cel bogat în milostivire, prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, Mama Bisericii. ªi ca o nouã dovadã ºi un nou semn al bunãvoinþei Sale, pentru a întãri toate acestea, Sfântul Pãrinte vã acordã cu drag Binecuvântarea Apostolicã pe care o dã ºi tuturor celor pentru care aþi cerut-o.

Comunicându-vã toate acestea, vã salut respectuos, întru Cristos, pe Excelenþa Voastrã ºi pe Episcopul Auxiliar. + Ferdinandus Filoni Substitut al Secretariatului de Stat Excelenþei Sale IOAN ROBU Arhiepiscop-Mitropolit de Bucureºti

Pãrintele Eduard Giurgi, doctor în Drept Canonic The Impact of Dolus on Legal Acts in the 1983 Code of Canon Law (Impactul dolului asupra actelor juridice în Codul de Drept Canonic din 1983) este tema tezei cu care pãrintele Eduard Giurgi a obþinut titlul de Doctor în Drept Canonic, din partea Universitãþii Catolice din Washington DC (SUA) (The Catholic University of America; The School of Canon Law). Teza a fost realizatã sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Robert Kaslyn, SJ, decan al Facultãþii de Drept Canonic. Comisia care a evaluat studiul ºtiinþific realizat de pãrintele Eduard Giurgi a fost alcãtuitã din William Wagner, preºedinte al comisiei; Mons. Robert Trisco, secretar al comisiei; pãrintele Robert Kaslyn, SJ, director de lucrare; Kurt Martens ºi Pr. Phillip Brown.

Pãrintele Eduard Giurgi s-a nãscut pe 5 decembrie 1975 la Sagna ºi a fost hirotonit la 24 iunie 2000, în Catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti. A activat ca vicar la parohia Sfânta Cruce din Bucureºti. În anul 2003 a fost trimis sã studieze Dreptul Canonic, în SUA, studii finalizate prin obþinerea titlului de Doctor în Drept Canonic.

Din toamna acestui an, pãrintele Eduard va activa în Arhidieceza de Bucureºti, în cadrul Tribunalului bisericesc.

Preoþia în Biblie

PREOTUL ESTE INIMA LUI DUMNEZEU

Izvoarele biblice

ale teologiei sacerdotale

Sfântul Pãrinte a deschis solemn acest An al Sfintei Preoþii la 19 iunie 2009, în Bazilica Sfântul Petru, în prezenþa unei relicve a sfântului Ioan Maria Vianney, cu ocazia jubileului de 150 de ani de la moartea celui care se numea Parohul de Ars. Tema acestui an, Fidelitatea lui Cristos, fidelitatea preotului preotului, l-a determinat pe Papa Benedict al XVI-lea sã spunã în Scrisoarea sa dedicatã preoþilor: Preoþii sunt un dar neasemuit nu doar pentru Bisericã, ci pentru întreaga omenire. În acelaºi sens, în alte vremuri mai îndepãrtate, preotul Ioan Maria Vianney le spunea credincioºilor sãi: Preoþia este iubirea inimii lui Isus. Pe Cruce se desãvârºeºte Preoþia lui Cristos. Din inima lui strãpunsã au þâºnit sânge ºi apã. Aceastã inimã frântã de iubire este izvorul sacramentului Preoþiei.

Preotul este inima lui Dumnezeu Dumnezeu, spunea Sfântul Ioan-Gurã-de Aur în tratatul sãu Despre Preoþie. Era un gând al sãu desprins din teologia sacerdotalã a Bibliei, care contureazã chipul acestui slujitor sacru, uns, ales pentru a fi semnul sfinþeniei lui Dumnezeu printre oameni. În Istoria Mântuirii, din Vechiul Testament, poporul evreu a avut ca ideal sã devinã un popor de preoþi, un neam sfânt. Oricât de nerealistã a rãmas aceastã dorinþã, ea a marcat sentimentul pe care-l aveau aceºtia de a fi în mod sacerdotal legaþi de Dumnezeu. Din acest motiv, în învãþãtura biblicã, prezenþa preotului s-a înscris în inima Legãmântului; de la Noe la Moise, toatã slujirea lui era definitã de chemarea lui Dumnezeu ºi de rãspunsul poporului sãu, contopindu-se cu rugãciunile de mijlocire ºi în jertfele aduse de el la altar. Preotul, nãscut ºi ales din mijlocul poporului, avea menirea sã aminteascã, în orice vremuri, cã orice cult adus lui Dumnezeu îl situa pe om în timpul unui Dumnezeu care-l cheamã. Mijlocitorul dialogului dintre divin ºi uman, sacru ºi

profan era preotul, întrupând în persoana lui acea întâlnire inefabilã între om ºi Dumnezeu, ca martor fidel al adevãrului. În Vechiul Testament, singurul nume dat preotului era kohén.

Originea cuvântului este apropiatã de verbul akadian kânu (rãdãcina k’n), care înseamnã a se închina închina, a aduce cinste cinste.

Mai obiºnuit, temenul derivã din rãdãcina kvn, a sta în picioare.

Conform acestor sensuri, preotul era cel care stãtea în faþa lui Dumnezeu ca un slujitor: În vremea aceea a ales Domnul seminþia lui Levi, ca sã poarte chivotul legãmântului Domnului, sã stea înaintea Domnului, sã-I slujeascã, sã se roage ºi sã binecuvânteze numele Lui, cum face pânã în ziua de astãzi (Dt 10,8).

Acest text ne oferã, ca o imagine generalã, atribuþiile slujirii unui preot în Vechiul Testament: a. Preotul este cel care pãzeºte lãcaºul de cult, templul. El are grijã de sanctuar, primeºte credincioºii ºi darurile acestora. b. Preotul trebuie sã predice poporului Legea lui Dumnezeu, învãþându-l, aºa cum judecata aparþine regelui, sfatul înþeleptului ºi cuvântul profetului. Aceste învãþãturi sunt date în lãcaºul sfânt, unde el slujeºte. c. Preotul este “slujitorul altarului”, aduce jertfe. Rolul sãu determinant începe când sângele animalului, partea cea mai sfântã a jertfei, se scurge pe altar. Tot el prezintã ºi oferã, pe altar, partea de jertfã care-i revine Domnului. d. Preotul este mijlocitorul Legãmântului. Rugãciunile ºi cererile poporului le aduce pe altar pentru a fi înãlþate ca o mireasmã plãcutã Domnului. Însã, preoþia, încã de la origini, a fost consideratã instituþia sacrului, menitã sã purifice fiinþa întreagã a poporului ales, pentru ca el sã stea mereu de vorbã, chip cãtre chip, cu Dumnezeu. În articolul urmãtor vom aborda chipul preotului în Cartea Genezei.

Sr Sr.. CRISTIANA MAREª cj

ANUNÞ Monseniorul Luigi Vittorio Blasutti, vicar general emerit al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureºti, va împlini luna aceasta 60 de ani de preoþie. Cu aceastã ocazie, sâmbãtã, 25 iulie, la ora 10, la biserica Sfânta Elena din capitalã, se va celebra o Sfântã Liturghie solemnã.

Mons. Luigi Vittorio Blasutti s-a nãscut la 11 ianuarie 1925 ºi a fost hirotonit la 25 iulie 1949. A fost vicar la parohiile Oituz, Focaºani, Iaºi, apoi paroh la Dãrmãneºti, Oneºti, Cioplea, Târgoviºte, Sfânta Tereza ºi Preasfântul Mântuitor, în Bucureºti. În perioada 1968-1983 a fost decan de Bucureºti. Din iunie 1982, cu o întrerupere de câteva luni, a fost Vicar General, pânã în anul 2003.

21

22

Universul Familiei

Reformarea cuvintelor (XIX) VOINÞA În anumite ocazii, preotul, dacã motivele pastorale o impun, poate sã cearã consimþãmântul mirilor prin întrebãri. Acesta se adreseazã mai întâi mirelui ºi apoi miresei prin aceste cuvinte: „N., vrei sã o iei pe N. de soþie…”, respectiv „N., vrei sã îl iei pe N. de soþ…”. Rãspunsul aºteptat este vreau.

Care este semnificaþia acestui vreau? Ce implicaþii are?

Voinþa e facultatea iubirii ºi a dorinþei Altfel spus, vreau ceea ce iubesc, ori vreau ceea ce doresc. Dar sã ne oprim mai întâi asupra termenului voinþã.

Dicþionarul Explicativ al Limbii Române (DEX)l prezintã urmãtoarele înþelesuri: „a) funcþie psihicã, caracterizatã prin orientarea conºtientã a omului spre realizarea unor scopuri ºi prin efortul depus pentru atingerea lor. Trãsãturã de caracter manifestatã prin decizie fermã ºi perseverenþã în învingerea piedicilor, greutãþilor, încurcãturilor de orice fel. b) Ceea ce hotãrãºte cineva; hotãrâre, decizie, voie. Învoire, consimþãmânt, permisiune. c) Intenþie, scop, þel, þintã. d) Dorinþã, poftã, chef”.

Pe lângã cele spuse de DEX amintim cã tot mai des voinþei i se dã sensul de sforþare, încrâncenare. Sau de supunere la o poruncã, de îndeplinire a unei obligaþii.

Uneori, voinþa e vãzutã ca mijloc de constrângere sau reprimare a spontaneitãþii. Alteori, e redusã la putinþa de a suferi, de a îndura, de a rãbda. Oricum, în acest caz, voinþa apare ca o presiune impusã de la sine sau din exterior.

Pentru Sfântul Toma de Acquino, voinþa e facultatea iubirii ºi a dorinþei. Ea nu vine atât de la o presiune suferitã, fie ea externã sau internã, cât de la ºi dupã o impresie primitã. Cu alte cuvinte, voinþa urmeazã amprentei pe care o lasã asupra sufletului binele ºi frumosul din ceva sau cineva.

Cineva spunea cã „secretul soþiei ideale”, pentru orice bãrbat din lumea asta, e sã fie cuviincioasã în familie ºi atrãgãtoare faþã de soþ.

O astfel de impresie pune în miºcare în mod spontan voinþa de bine a soþului. Dar ºi reciproca e valabilã. Secretul soþului ideal e de a fi respectuos ºi tandru, atent ºi grijuliu.

Vreau În felul acesta ne întoarcem la cuvântul vreau. Vreau-l (sau da-ul) mirelui ºi al miresei înseamnã voinþa lor de a construi binele unul pentru altul. ªi pentru a prelua o afirmaþie a Conciliului Vatican al IIlea, de a fi împreunã „o comunitate de viaþã ºi iubire”.

Din definiþia DEX-ului excludem înþelesurile de voinþã ca poftã sau chef. A se cãsãtori nu are nimic de-a face cu a voi/pofti o prãjiturã, dupã cum nu are de-a face cu dispoziþia/cheful de a privi un meci de fotbal. Excludem, de asemenea, acea opinie conform cãreia voinþa duce la reprimarea spontaneitãþii. Ceea ce s-a expus despre sentiment ºi rolul sãu, în episoadele trecute, o confirmã. Voinþa (ºi raþiunea) aduc în realitate ceea ce în sentiment e doar intuit. Numai cã spontaneitatea trebuie canalizatã, orientatã.

Cine rãmâne spontan toatã viaþa, rãmâne imatur toatã viaþa.

Cu ajutorul voinþei, idealul devine realitate Cu acest vreau mirele ºi mireasa se cãsãtoresc. Adicã, se dãruiesc unul altuia pentru toatã viaþa. Aºa o spun ºi cuvintele „ºi promit cã îþi voi fi credincios (oasã), în orice împrejurare, fericitã sau nefericitã, în caz de boalã ca ºi în timp de sãnãtate, sã te respect ºi sã te iubesc în toate zilele vieþii mele”.

Vreau nu se rezumã doar la momentul celebrãrii Tainei cununiei în Bisericã. Vreau e un rãspuns continuu. Vreau înseamnã a þine actualã promisiunea de a fi alãturi de soþ/soþie atât la bine cât ºi la greu, în bucurii cât ºi în restriºti.

Interesantã este etimologia termenului promisiune compus din pro, înainte, ºi missio, trimitere, misiune. Încã de la început mirele ºi mireasa sunt orientaþi cãtre viitor, trimiºi cãtre înainte.

Voinþa, aºadar, e o facultate prin al cãrei exerciþiu, faptul de a vrea, se realizeazã promisiunea, anume de a construi binele soþiei, respectiv soþului, al familiei, al copiilor. Voinþa este cea care pune continuu în miºcare ceea ce s-a intuit iniþial prin sentiment. Este cea care orienteazã dorinþa.

Dar voinþa e ºi mai mult, e deschidere cãtre veºnicie. Asupra acestui fapt vom reveni.

Pr ABIAN MÃRIUÞ Pr.. FFABIAN

Universul Familiei

Întâlnirea familiilor la mãnãstirea carmelitanã

Mãrturii Întâlnirea de la Snagov a constituit o nouã etapã importantã în parcursul familiilor catolice spre o viaþã împreunã, ca familie de familii, la nivelul Arhidiecezei de Bucureºti. Este plãcut sã întâlneºti pentru prima datã oameni zâmbitori, deschiºi ºi disponibili. Pentru familia mea a fost un mare salt calitativ, aceastã întâlnire fiind aºteptatã, de toþi membrii, de câtva timp. Pentru Asociaþia noastrã de familii, consider extrem de importantã apropierea de patronul ei, prin mijlocirea domnului Andrei Brezianu, ºi aprofundarea vieþii de familie în Duhul Sfânt. Am reþinut în special felul în care pr.

Fabian ne-a vorbit despre atenþie, gingãºie ºi tandreþe în relaþiile din familie. Îi mulþumesc bunului Dumnezeu pentru cã aceastã întâlnire reprezintã ºi un nou început pentru ca grupuri de familii sã existe ºi în alte parohii din Arhidiecezã” (Cornel Bãrbuþ, preºedinte, Asociaþia Familiilor Catolice Vladimir Ghika).

Am fost una din multele familii care au venit la mãnãstire sã petreacã un sfârºit de sãptãmânã în reculegere, în liniºte, în rugãciune, alãturi de prieteni. Da, alãturi de prieteni, deºi eram acolo pentru prima datã ºi nu cunoºteam pe nimeni. Am fost întâmpinaþi de pr. Fabian cu multã cãldurã ºi cu un zâmbet care ne-a picurat miere în suflete. Am cunoscut, rând pe rând, toate familiile prezente la aceastã întâlnire anualã.

Familii frumoase, fericite, cu mulþi copii frumoºi ºi veseli. Desigur, nu lipsite de grijile ºi de problemele zilnice, care ne frãmântã ºi ne apasã, în egalã mãsurã, pe toþi. Probleme care ne fac sã neglijãm, de multe ori, pe cei dragi, soþul sau soþia, copiii sau pãrinþii, probleme care ne fac sã uitãm sã zâmbim.

Acolo, la mãnãstire, am întâlnit oameni minunaþi, care ºtiu sã zâmbeascã ºi care îþi oferã ajutorul lor din toata inima, uneori chiar dacã nu ai curajul sã-l ceri. Alãturi de ei am petrecut douã zile închinate familiei, prieteniei între familii, douã zile de poezie, muzicã, activitãþi culturale, reculegere, pace sufleteascã ºi rugãciune.

Cine vrea sã cunoascã ºi sã simtã cu adevãrat puterea unui zâmbet, va fi bucuros sã se alãture marii familii a familiilor catolice din România” (fam. Ion ºi Monica Vlase, parohia Catedralei Sfântul Iosif).

Duhul Sfânt, Monseniorul Vladimir Ghika, viaþa de familie au fost câteva dintre temele asupra cãrora au reflectat câteva zeci de familii catolice din nouã parohii ale Arhidiecezei, reunite, în perioada 5-7 iunie 2009, la Mãnãstirea cãlugãrilor carmelitani desculþi de la Ciofliceni (Snagov). Întâlnirea familiilor catolice din Arhidieceza Romano-Catolicã de Bucureºti, ajunsã la a II-a ediþie, a reunit 113 persoane din Brãila, Giurgiu, Ploieºti ºi Bucureºti (parohiile „Sfânta Cruce”, „Adormirea Maicii Domnului”, „Sfânta Tereza”, Cioplea, Bãrãþia, Catedrala „Sfântul Iosif”), ºi a fost organizatã de Centrul Diecezan pentru Pastoraþia Familiilor.

Sub îndrumarea pr. Fabian Mãriuþ, responsabil cu pastoraþia familiilor în Arhidiecezã, familiile au participat la conferinþe, au meditat, s-au rugat împreunã, au reflectat ºi au discutat diferite teme.

Participanþii la întâlnire s-au bucurat ºi de prezenþa Preasfinþitului Cornel Damian, Episcop auxiliar al Arhidiecezei RomanoCatolice de Bucureºti, la sfânta Liturghie celebratã duminicã, 7 iunie, în capela mãnãstirii de la Ciofliceni.

A.C.

23

24

Arta de a Trãi

CRISTINA ªOICAN

Mediul natural, locuinþã ºi resursã pentru toþi oamenii Dumnezeu a creat totul din nimic, ºi tot ce a creat a fost bun în ochii Lui. Apogeul creaþiei a fost atins odatã cu crearea bãrbatului ºi a femeii, singurele creaturi dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu (Gen 1,27).

Creatorul i-a încredinþat omenirii grija ºi folosirea întregii creaþii. Din prima carte a Sfintei Scripturi aflãm care este relaþia, pe care a dorit-o Dumnezeu, între om ºi restul creaþiei: „Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: Creºteþi ºi vã înmulþiþi ºi umpleþi pãmântul ºi-l supuneþi; ºi stãpâniþi peste peºtii mãrii, peste pãsãrile cerului, peste toate animalele, peste toate vietãþile ce se miºcã pe pãmânt ºi peste tot pãmântul !’” (1,28). În aceastã frazã gãsim principiul administrãrii creaþiei: din punct de vedere moral, fiecare persoanã este obligatã sã respecte mediul natural, precum ºi propria fiinþã, ca daruri preþioase de la Dumnezeu; omul trebuie sã se foloseascã cu înþelepciune de aceste daruri, în conformitate cu scopul pentru care a fost creat fiecare. Toþi oamenii trebuie sã încerce sã se foloseascã de aceste bunuri preþioase pentru binele mediului ºi al persoanelor.

Folosindu-se de mijloacele tehnicii ºi ale ºtiinþei, omul ºi-a extins stãpânirea asupra naturii, dar nu de fiecare datã s-a preocupat sã o respecte ºi sã o apere. În ultimii ani asistãm la o vandalizare a mediului, voitã sau mai puþin voitã, conºtientã sau mai puþin conºtientã, la o folosire arbitrarã a pãmântului, pe care oamenii îl supun tot mai mult voinþei proprii.

Oamenii au uitat cã nu sunt proprietarii naturii, ci doar administratorii ei. În felul acesta, au încercat sã se substituie lui Dumnezeu încetând sã mai fie colaboratorii Sãi, ºi astfel „au provocat revolta naturii” (Ioan Paul al II-lea, Centesimus annus).

Ca orice perioadã istoricã, ca orice orânduire socialã ºi epoca noastrã ºi-a pus amprenta asupra naturii datoritã modului în care s-au desfãºurat relaþiile omului cu aceasta.

Epoca noastrã este caracterizatã de dezvoltarea tehnicã, economicã ºi politicã.

Repercusiunile activitãþilor din aceste sectoare - creºterea consumului de combustibil, sporirea cantitãþii de produse agroalimentare, exploatarea rocilor de construcþie, a lemnului

pãdurilor, sacrificarea faunei aflate pe locurile cu intense activitãþi economice, cu mai mare trafic al circulaþiei, sub influenþa marilor centre urbane - au dus la o degradare a echilibrului natural, fapt ce i-a fãcut pe specialiºti sã reclame o degradare a mediului ºi sã vorbeascã despre o “crizã ecologicã”.

industrializarea rapidã ºi continuã, cât ºi de folosirea gazului ºi a carburanþilor.

Alte elemente importante, care afecteazã calitatea mediului, ar fi: utilizarea intensivã a resurselor naturale, defriºãrile masive, deturnarea cursurilor marilor bazine hidrografice, producþia mare de deºeuri.

Ameninþãri ale mediului Poluarea reprezintã modificarea componentelor naturale prin prezenþa unor componente strãine, ca urmare a activitãþii omului, ºi care provoacã, prin natura lor, prin concentraþia în care se gãsesc ºi prin timpul cât acþioneazã, efecte nocive asupra sãnãtãþii, creeazã disconfort sau împiedicã folosirea unor componente ale mediului esenþiale vieþii (Conferinþa Mondialã a O.N.U., Stockholm, 1972).

Cele mai des întâlnite forme de poluare sunt: poluarea apei, poluarea solului, poluarea aerului (atmosfericã). Se pare cã aceste elemente, fundamentale pentru viaþa omeneascã, sunt ºi cele mai afectate de acþiunile iresponsabile ale omului.

Printre sursele de poluare produse de om (artificiale) se disting: poluarea industrialã, poluarea casnicã ºi poluarea produsã de mijloacele de transport.

Existã ºi alte categorii de agenþi poluanþi, cum ar fi poluarea radioactivã, poluarea fonicã (afecteazã nu doar auzul omului, ci toate funcþiile acestuia), poluarea cu pulberi, poluarea socialã. Cauzele tuturor acestor factori poluanþi trebuie cãutate în deteriorarea relaþiilor omului cu ambientul sãu natural.

Efectul de serã este acel fenomen de creºtere a temperaturii din cauza prezenþei excesive în atmosferã a anhidridelor carbonice, cauzatã de

Educaþia pentru mediu Având în vedere agresiunile la care este supus mediul ºi efectele pe care acþiunile omului asupra mediului le pot avea asupra noastrã, a tuturor, se impune o educaþie pentru comportamente sãnãtoase în raport cu mediul. Poluarea excesivã din marile centre urbane impune necesitatea adoptãrii unor atitudini educate în ce priveºte preocuparea pentru starea mediului ca principal agent de influenþã a sãnãtãþii colective ºi individuale. În ultima perioadã au început sã se schimbe anumite comportamente de consum ºi stiluri de viaþã; foarte important este ºi faptul cã ºcoala acordã o atenþie deosebitã problemei mediului. Copiii sunt ajutaþi sã înþeleagã cã este important sã aibã informaþii despre poluare, despre stratul de ozon ºi efectul de serã aºa cum au despre alte noþiuni din fizicã sau din oricare altã materie; sã ºtie care este perioada de degradare a unui ambalaj alimentar aruncat la întâmplare; sã ºtie ce efecte au surplusurile decibelilor care le încântã urechile; sã ºtie cã înainte ca deºeurile sã fie aruncate în tomberoane, ele trebuie sortate ºi aruncate în tomberoanele speciale.

Ocrotirea mediului natural este o provocare pentru întreaga omenire; este o obligaþie comunã de a respecta un bun comun: „Dacã omenirea de astãzi reuºeºte sã uneascã noile posibilitãþi ale ºtiinþei cu o puternicã dimensiune eticã, va fi, cu siguranþã, în stare sã promoveze mediul natural ca locuinþã ºi resursã pentru întreaga omenire, va fi capabilã sã elimine factorii poluãrii mediului, sã asigure condiþii de igienã ºi sãnãtate adecvate atât pentru grupuri mici de oameni, cât ºi pentru vaste aºezãri.

Tehnologia care polueazã poate ºi curãþa!…”

(Ioan Paul al II-lea, discursul la Congresul Mediu ºi sãnãtate, 25 martie 1997).

Arta de a Trãi Psihologul rãspunde Am un copil care, în toamna acestui an, va merge în clasa întâi. Este un copil sociabil, care se ataºeazã de cei din jurul lui, dar este ºi foarte sensibil. La grãdiniþã, dupã serbarea de sfârºit de an ºcolar, a plâns ºi-i pãrea rãu cã se desparte de doamnele educatoare ºi de prietenii de acolo. ªtiu cã prima zi de ºcoalã din viaþa copilului reprezintã motiv de emoþie atât pentru el cât ºi pentru pãrinþi ºi cã începutul anului ºcolar poate fi, pentru cei mici, un serios motiv de stres. Cum am putea sã-l protejãm de emoþiile inevitabile ale primelor zile de ºcoalã, determinate de integrarea într-un nou colectiv ºi de adaptarea cu doamna învãþãtoare?

Dupã cum aþi spus ºi dumneavoastrã, emoþiile primelor zile de ºcoalã sunt inevitabile. De ce vreþi sã-l feriþi de ele? Acestea fac parte din viaþa fiecãrui om ºi pot fi pozitive, importante. Cu siguranþã începerea ºcolii, a unei noi etape de viaþã, pânã la urmã, presupune trãirea unor emoþii. De dumneavoastrã depinde dacã vor fi plãcute sau nu. Pentru ca impactul cu ºcoala - cu farmecul ºi tragicul ei - sã fie dorit ºi aºteptat de copil, aducãtor de surprize ºi bucurie, îl puteþi pregãti pe cel mic povestindu-i despre stãrile pe care le-aþi trãit când aþi fost în aceeaºi ipostazã, descriindu-i cum decurge o zi obiºnuitã de ºcoalã, câte lucruri frumoase poate învãþa acolo.

Ca sã îl ajutaþi sã fie mai încrezãtor, vorbiþi-i despre prietenii lui mai mari care au început ºcoala ºi care îi pot servi drept model, luaþi-l cu dumneavoastrã la cumpãrãturi ºi lãsaþi-l sã-ºi aleagã singur rechizitele care îi plac, toate acestea ca sã îºi formeze o imagine favorabilã despre locul nou unde va petrece atât de mult timp de acum înainte. Sentimentele copilului acum sunt confuze, nu înþelege bine ce înseamnã despãrþirea (de foºtii colegi de la grãdiniþã), dar se sperie mai mult de ceea ce urmeazã, de necunoscut. Aici intervin pãrinþii, gestionând trãirile copilului, valorificându-le. ªcoala trebuie prezentatã ca un loc al perfecþionãrii, al creºterii, al satisfacerii dorinþei de cunoaºtere, al jocului ºi prieteniei…

Dacã reuºiþi sã evidenþiaþi aspectele frumoase ale ºcolii, cel mic va deveni chiar nerãbdãtor sã poarte prima datã ghiozdan, sã aibã caiete, penar ºi nelipsitul carnet de note (calificative). Prezentaþi-i toate acestea într-o luminã favorabilã (aºa cum ar trebui, de fapt, sã fie) ºi cu siguranþã impactul cu ºcoala ºi oamenii ei va fi plãcut ºi constructiv.

Un ultim sfat: sã fiþi în permanenþã un partener al ºcolii ºi al profesorilor, deoarece ei au cunoaºterea ºi experienþa suficiente pentru a educa eficient. Chiar dacã vã doriþi sã-l protejaþi cât mai mult pe cel mic, încercaþi sã renunþaþi la subiectivitate ºi sã þineþi cont de sfaturile cadrelor didactice, de propunerile ºi chiar de sancþiunile lor. Totul e spre creºterea intelectualã ºi umanã a copilului. Tensiunile dintre pãrinþi ºi ºcoalã sunt percepute de copil ºi odatã cu acestea scade disponibilitatea de acceptare a ceea ce vine dinspre ºcoalã. Iar cei care au de pierdut sunt copiii, pãrinþii ºi societatea.

Psiholog, Pr Pr.. MARIUS ANTÃLUÞE

Sfatul Medicului PREOCUPÃRI

ESTIV ALE ESTIVALE

Vacanþa copiilor, concediul pãrinþilor sunt discuþii la ordinea zilei pe timpul verii.

Pentru a ne pãstra sãnãtatea ºi a beneficia de un timp de refacere a forþelor, este bine sã ºtim câteva lucruri.

Somnul reface organismul. Deci atât copiii cât ºi adulþii au nevoie de cel puþin 7-8 ore de somn pe timpul nopþii. Nu ziua, care ar compensa nopþi nedormite, pierdute în distracþii. Somnul cel mai odihnitor este cel dinainte de miezul nopþii. Pe cât posibil, culcarea sã fie la orele 22 – 22.30.

Este adevãrat cã pentru cei care lucreazã în schimburi, ritmul veghe-somn este dereglat ºi adaptarea organismului este mai intens solicitatã. ªi în acest caz se impune respectarea duratei orelor de somn.

Aerul condiþionat ridicã probleme în zilele foarte cãlduroase dacã este folosit neraþional, în locuinþã dar ºi la serviciu. Transpirat, încãlzit de afarã, organismul este solicitat la o adaptare la o temperaturã mai scãzutã, fiind favorizatã astfel rãceala de varã.

Dar ºi invers, ieºind din camera cu aer condiþionat în caniculã, omul suportã destul de greu schimbarea bruscã de temperaturã.

Setea este mai mare în timpul cãldurii, transpiraþia este mai accentuatã, organismul simte nevoia de a bea mai multe lichide.

Lichidul bãut nu trebuie sã fie prea rece ºi sunt indicate înghiþituri mici. Bãuturile prea reci sunt eliminate repede din organism prin transpiraþie excesivã. În perioadele de caniculã este recomandat sã se bea bãuturi calde, cum ar fi ceaiurile, care asigurã mai bine hidratarea organismului. Chiar când nu existã senzaþia de sete este necesarã consumarea a minimum doi litri de lichide pe zi.

Cura de soare este necesarã ºi sãnãtoasã respectând anumite reguli. Orele dimineþii sunt cele mai indicate, evitând perioada de prânz când radiaþiile calorice ºi ultraviolete sunt prea intense.

Expunerea va fi gradatã ca timp, se vor folosi creme protectoare, se va asigura protecþia capului. Copiii, persoanele blonde ºi cele în vârstã sunt mai sensibile ºi trebuie sã acorde o grijã mai mare expunerii la soare. Nu se va citi pe plajã decât la umbrã.

Chiar la un cer acoperit ºi vânt pot apãrea arsuri ale pielii ºi este indicatã expunerea, limitatã ca timp, în costum de baie.

Ca alt aspect, sunt semnalate, vara, diarei care apar fie de la fructe prea coapte care fermenteazã uºor, fie de la alimente care nu au fost pãstrate în condiþii corespunzãtoare ºi prezintã alteraþii. Diareea duce la pierderea de apã ºi sãruri ºi, de aceea, este importantã hidratarea organismului prin alternarea unei cãni de supã de zarzavat cu o canã de ceai sau compot, nu numai apã. Administrarea se face cu înghiþituri mici, mai ales dacã intervine ºi voma. Sã nu uitãm cã ºi în caz de insolaþie pot sã aparã voma ºi diareea. Prezentarea la medic trebuie sã fie cât mai rapidã, ca specialistul sã punã diagnosticul corect ºi sã prescrie medicaþia adecvatã.

Le dorim tuturor o vacantã plãcutã ca destindere bine meritatã dupã un an de muncã.

Dr TRIX P AL Dr.. BEA BEATRIX PAL

25

26

Istorie ºi Spiritualitate Dupa Dupã 80 de ani, Monseniorul Ghika este omagiat la Villejuif Iatã ce scrie Pr. Petru Gherman în antologia Convertiþi din secolul XX. Din palat la altar ºi la puºcãrie, despre trecerea Monseniorului prin Villejuif : „La Villejuif, odinioarã sol ostil, pãmânt al tristeþii apãsãtoare, al mizeriei ºi al dezordinii, cãlugãrul Ghika s-a luptat cu rãul, pas cu pas, pentru a implanta acolo crucea ºi a-l semãna cu iubirea divinã. Pe amplasamentul acelei barãci de cale feratã, unde apostolul dezmoºteniþilor instalase tronul Regelui Universului, se înalþã astãzi una din noile biserici de la periferia Parisului, parohie numeroasã ºi prosperã, a cãrei înflorire proclamã cã persecuþiile ºi sângele martirilor sunt o promisiune veºnicã de Înviere ºi de viaþã pentru Bisericã”.

Biserica Sfânta Tereza a Pruncului Isus ºi a Sfintei Feþe, din Villejuif împlineºte anul acesta 75 de ani de la înfiinþare ºi a ales ca zi de aniversare 17 mai, ca un omagiu adus celui care, acum peste 80 de ani, semãna aici, cu dragostea sa de preot, Cuvântul Evangheliei.

Cu aceastã ocazie, un grup de treizeci de români, însoþiþi de pãrintele Ioan Ciobanu, parohul bisericii Sacré Cœur din Bucureºti, au venit la Villejuif, pentru a participa la sãrbãtoare.

Jubileul de 75 de

Statuia monseniorului Ghika, sfinþitã la 17 mai, în biserica din Villejuif Sculptor: Luana Alexe

Imagini din cadrul Sfintei Liturghii celebrate la 17 mai în biserica din Villejuife. La celebrare au participat ºi un grup de peºerini de la Biserica Sacré Cœur din Bucureºti, însoþiþi de Pr. Ioan Ciobanu.

ani este pus sub semnul Iubirii ºi al curcubeului: iubirea, aºa cum ne-o învaþã Domnul nostru Isus Cristos, ºi cu care Sfânta Tereza a Pruncului Isus se identifica; curcubeul simbolizeazã alianþa pe care Dumnezeu o face cu oamenii.

Pe de altã parte, prin multitudinea de culori, curcubeul reprezintã foarte bine aceastã comunitate din Villejuif, formatã din oameni de rase, naþionalitãþi, culturi ºi obiceiuri diferite, ºi care astãzi trãiesc ºi se roagã împreunã în acelaºi lãcaº de cult. Împodobitã cu flori, unele culese chiar din grãdina parohiei, biserica, proaspãt renovatã ºi care mai pãstreazã încã mirosul de vopsea, ºi-a întâmpinat oaspeþii: Geneviève d’Hoop ºi soþul, Daniel de Briey, Thiery de Briey cu soþia ºi fiul lor Paul – rude cu monseniorul Ghika -, Anca Filoteanu, producãtoare de filme documentare, jurnalistul Jean Yves Conrad, reprezentanþi ai Asociaþiei Virgo Fidelis înfiinþatã la iniþiativa Monseniorului Ghika -, un grup de belgieni ºi grupul de pelerini români. În biserica arhiplinã, într-o atmosferã de sãrbãtoare ºi bucurie, Sfânta Liturghie a fost celebratã de monseniorul Michel Santier, Episcop de Créteil, împreunã cu Pr. Boniface Sebogo, parohul bisericii, Pr. Ioan Ciobanu, Pr. Francis Volle, îndrumãtorul spiritual al Asociaþiei Virgo Fidelis, Pr. Michel Ragier, fostul paroh, Pr. Joel Ouédraogo din Burkina Faso ºi un preot din ordinul Les Pères Blancs. În predica sa mons. Michel Santier a evocat figura Monseniorului Vladimir Ghika, primul preot trimis pe aceste meleaguri, unde a fost primit cu pietre de o populaþie ostilã cuvântului Domnului. Vedem astãzi în aceastã bisericã, rodul iubirii, al sacrificiilor, al rugãciunilor, al muncii martirului român.

Dupã binecuvântarea finalã ºi tradiþionalul cântec românesc „Mulþi ani trãiascã”, cei prezenþi s-au îndreptat spre gradina unde, sub cei doi cireºi în pârg, ºi printre câteva picãturi de ploaie, dar cu soarele în suflet, au servit un aperitiv ºi au luat masa împreunã.

Maria Sander

Sfântul Lunii în Iconografie

MARIA MARIA MAGDALENA MAGDALENA Iconografie Iconografie poliedricã poliedricã De la Evanghelii la artã Trei dintre prersonajele feminine amintite de Evanghelii în preajma lui Isus, respectiv Maria, sora lui Lazãr ºi a Martei, femeia pãcãtoasã care-i unge picioarele Mântuitorului cu parfum de mare preþ ºi Maria Magdalena au suferit, în hagiografia creºtinã, în consecinþã în arta sacrã, un proces de contopire. A rezultat o Magdalenã care depãºeºte iconografia specificã timpului liturgic pascal; s-a conturat un prototip al sfinþeniei feminine izvorâte din lacrimi de iubire ºi care arde cu puterea focului de nestins. În icoana Rãstignirii

Giotto,Crocifissione

Începând cu Giotto (în Istoria lui Cristos, Cappella degli Scrovegni, Padova), Maria Magdalena este reprezentatã la picioarele Crucii, în scena dramaticã a Rãstignirii lui Isus. Cu o ºuviþã din pãru-i lung, despletit, de culoare blond roºcat, Magdalena ºterge picioarele Mântuitorului pironite pe lemnul Crucii. Tânãra din Magdala nu adunã sângele lui Isus, ci propriile lacrimi cu care ia curãþat trupul în vederea înmormântãrii.

Nu este doar un sentiment de circumstanþã, trecãtor (femeile plâng uºor!) ci o implicare totalã în istoria pãtimirii lui Cristos. Mantia Magdalenei parcã i s-a prelins de pe trup – indiciu al despuierii de sine, lepãdarea de omul cel vechi pentru a trãi doar pentru Cristos.

cu realitatea înconjurãtoare, dealtfel nu lipsitã de graþie. Este o icoanã a tensiunii feciorelnice cãtre Mirele iubit, mai intensã ºi mai profundã chiar decât unirea matrimonialã.

Masaccio,Crocifissione

În Rãstignirea lui Masaccio (muzeul Capodimonte, Napoli, 1426) Magdalena nu mai are chip, ea devine pur ºi simplu o flacãrã, un rug aprins. Mâinile ridicate spre Rãstignit par douã vâlvãtãi ce urcã cãtre cer. Doar douã culori, roºu ºi galben, ºi nuanþele lor i-au servit pictorului pentru a reda focul în care se transformã omul atunci când îmbrãþiºeazã Crucea în mod plenar.

Penitenta. In multe biserici (muzee) Maria Magdalena este reprezentatã într-o simetrie complementarã Sfântului Ieronim („penitentul”), ca prototip al pocãinþei feminine. Umerii tinerei femei, (uºor) despuiaþi, sunt acoperiþi de podoaba capilarã.

Corpul transfigurat al Magdalenei, ºi totuºi atât de plin de viaþã, contrasteazã cu atmosfera penitenþialã care-o înconjoarã. Ca ºi în cazul lui Ieronim, atributele Magdalenei sunt Crucea sfântã, Scriptura ºi craniul. In plus, caracteristic Mariei este vasul cu uleiuri parfumate (sau vasul cu nard de mare preþ).

Noli me tangere În fresca Noli me tangere (Nu mã atinge) Beato Angelico (muzeul mãnãstirii San Marco, Florenþa) o reprezintã pe Maria Magdalena îngenunchiatã, cu spatele la mormântul gol. În elanul plin de efuziune faþã de Acela pe care-l cãuta printre cei morþi ºi-l aflã acum printre cei vii, fecioara pare a pierde contactul JosephHeintz,Maddalenapenitente BeatoAngelico,Nolimetangere

Magdalena care îmi revine în minte Când privesc icoana (tabloul) Magdalenei, îmi vin în minte femeile ºi tinerele fete, despletite ºi cu faþa plânsã, rude apropiate ale morþilor pe care-i ºtiu din satul meu. Inþeleg acum cã Maria Magdalena este prezentã aproape de noi, în fiecare familie încercatã de durerea pierderii unei persoane iubite!

Pr Pr.. IERONIM IACOB

27

28

Micul Prinþ Va ra îîm mpreunã IUBIREA a fost tema de anul acesta la Vara împreunã, program desfãºurat între 15 ºi 21 iunie în parohia Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul (Bãneasa). Motto-ul general care i-a animat în acest campus a fost luat din Scrisoarea Sfântului Paul cãtre Corinteni (1Cor 13): Iubirea nu înceteazã niciodatã. Pentru a participa la activitãþile pregãtite de animatori, participanþii, aproximativ 30 de copii, s-au împãrþit în patru echipe: roºie, verde, galbenã ºi albastrã.

Ca în fiecare an, programul a început luni dimineaþã cu Sfânta Liturghie celebratã de pãrintele paroh Mihai Mãrtinaº. Zilnic, programul începea cu o rugãciune urmatã de interpretarea imnului intitulat Vara împreunã. Pe lângã programele de jocuri ºi diferitele ateliere de creaþie, au avut loc ºi discuþii pe grupuri legate de motto-ul zilei respective (Dragostea este îndelung rãbdãtoare, Dragostea este binevoitoare, Dragostea nu se mânie...). Spre bucuria ºi încântarea tuturor a avut loc ºi o ieºire la pãdure. S-a mers la Mogoºoaia unde s-a petrecut o zi minunatã, la sfârºitul cãreia mulþi dintre cei prezenþi au regretat cã trebuie sã plece acasã.

Programul Vara împreunã s-a încheiat duminicã, cu celebrarea Sfintei Liturghii de la ora 11, într-un mod mai deosebit decât în celelalte duminici. Biserica a fost frumos împodobitã cu o zi înainte de participanþii la Vara împreunã, iar predica a fost adaptatã, fiind destinatã în special copiilor. La sfârºit, toþi participanþii au primit câte un CD cu fotografiile fãcute pe toatã perioada programului de la Vara împreunã, fotografii care sã le aminteascã de minunatele zile de început de vacanþã de varã.

Andreea Ailenei

Spune-mi o poveste!

Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon ºi a cãzut în mâna tâlharilor care, dupã ce l-au dezbrãcat ºi l-au strivit în bãtaie, au plecat, lãsându-l pe jumãtate mort. Din întâmplare, a trecut pe drumul acela un preot, dar, vãzându-l, a trecut mai departe. La fel ºi un levit, trecând prin locul acela, vãzându-l, a trecut mai departe. Dar un samaritean care cãlãtorea a venit lângã el ºi, vãzându-l, i s-a fãcut milã.

Apropiindu-se, i-a legat rãnile, turnând untdelemn ºi vin. Apoi, urcându-l pe animalul sãu de povarã ºi ducându-l la un han, i-a purtat de grijã. În ziua urmãtoare, a scos doi dinari, i-a dat hangiului ºi i-a spus: «Îngrijeºte-te de el ºi ceea ce vei mai cheltui îþi voi da când mã voi întoarce». (Lc 10, 29-35) Tu, dacã ai trece pe lângã un copil care are a fost bãtut de alþi copii, ce-ai face?

SufletTânãr Acesta este preotul: un om care aratã calea spre cer! un ales care vorbeºte despre cer! un chemat care demonstreazã cã se poate ajunge în cer!

Preotul se spovedeºte, ca toþi greºitorii, dar are puterea de a ierta pãcatele.

Preotul este un credincios asemenea tuturor.

Preotul este un om credibil. Preotul ne face sã ne gândim la Dumnezeu.

Preotul poate fi un semn de contradicþie, dar aratã voinþa lui Dumnezeu.

Preotul este dispreþuit, dar este ºi cel mai cãutat.

Preotul este singur, dar iese totdeauna învingãtor.

Preotul este umilit, dar este numit cucernic.

Preotul nu are familie, dar este numit de toþi pãrinte.

Preotul îl urmeazã îndeaproape pe Cristos.

Preotul se aseamãnã cu Cristos. Preotul dã mãrturie despre Cristos.

Gândul meu pentru tine/ri Dragã prietene, Când Sfântul Ioan Maria Vianney se apropia de noua lui parohie, s-a întâlnit cu un copil ºi l-a întrebat: unde este satul Ars? Acesta, a întins mâna ºi i-a arãtat drumul care ducea spre neºtiuta ºi izolata localitate. Preotul Ioan Maria Vianney, a adãugat: ”Tu mi-ai arãtat drumul spre Ars, eu îþi voi arãta calea care duce la cer!”.

Pr Pr.. DANIEL BULAI

Vine INTC 2009!

Preotul este om, dar trebuie sã aibã faþa lui Cristos.

Preotul este chemat sã trãiascã dragostea Bunului Pãstor.

Preotul este alt Cristos. Preotul este un om al optimismului.

Preotul trãieºte în timp, dar este profet al Împãrãþiei veºnice.

Preotul este promotorul valorilor Împãrãþiei lui Dumnezeu.

Preotul este un om însetat de adevãr ºi de speranþã.

Preotul aratã, prin viaþa sa, Viaþa Nouã.

Preotul a primit credinþa, asemenea tuturor, dar celebreazã sacramentele.

Preotul este un om care îºi trãieºte credinþa.

Preotul este un om care îºi alimenteazã propria credinþã.

Preotul deschide drumul credinþei.

Preotul este nãscut într-o familie, dar este slujitorul comunitãþii.

Preotul este luat dintre oameni ºi pus între oameni.

Preotul este chemat sã aducã bolnavilor mângâiere.

Preotul este un om de sacrificiu.

Preotul are o mamã pãmânteascã, dar are ºi o Mamã cereascã.

Preotul este omul rugãciunii lângã Maria.

Preotul este aproape de Dumnezeu ºi-I aparþine Lui. Preotul este om pentru a-l ajuta pe om sã fie om.

Preotul este omul dragostei, dar este celibatar pentru cauza lui Cristos ºi a aproapelui.

Preotul este chemat de Dumnezeu.

Preotul este trimis de Dumnezeu.

Preotul este un om cu mare responsabilitate.

Pr Pr.. DAN IEL BULA I

Preotul urmãreºte mântuirea tuturor, dar în primul rând, trebuie sã se mântuiascã el.

Preotul are nevoie de liniºte ºi pace.

Preotul trebuie ajutat cu rugãciune.

Preotul cautã încurajare ºi mângâiere.

Preotul proclamã Cuvântul lui Dumnezeu, deºi nu este cel mai bun orator.

Preotul este omul înþelepciunii lui Dumnezeu.

Preotul dezvãluie milostivirea lui Dumnezeu.

Preotul este ministrul Duhului Sfânt.

Preotul este asemenea tuturor, dar face minuni.

Preotul transformã pâinea ºi vinul în Trupul ºi Sângele lui Cristos.

Preotul dãruieºte pacea sufleteascã.

Preotul deschide paradisul.

Aproximativ 200 de tineri din Arhidieceza de Bucureºti s-au înscris la Întâlnirea Naþionalã a Tineretului Catolic de la Baia-Mare din luna iulie. Ei se vor alãtura altor 2000 de tineri din întreaga þarã.

Organizatorii au stabilit pentru acele zile un program variat, pentru a acoperi o arie cât mai vastã de preferinþe ºi hobbyuri: ateliere de creaþie, meditaþii, discuþii pe diverse teme, programe artistice ºi diferite concursuri.

Cei care nu vor putea sã participe la Întâlnirea de la Baia-Mare, vor avea posibilitatea sã urmãreascã evenimentele pe site-urile www.tic.ro ºi www.intc2009.com . În timpul întâlnirii, participanþii sunt invitaþi sã-ºi împãrtãºeascã impresiile, mãrturiile ºi fotografiile trimiþându-le la adresa mail@tic.ro. Cele mai interesante vor fi publicate ulterior.

ANTON BALINT

29

30

Lecturi Pr. Tertulian Langa Trecând pragul tãcerii Editura Muzeul Naþional al Literaturii Române, 2009, 300 pag.

Paginã realizatã de CRISTINA GRIGORE

Apãrutã recent la Editura Muzeul Naþional al Literaturii Române, din Bucureºti, cartea preotului greco-catolic Tertulian Langa, intitulatã “Trecând pragul tãcerii”, este o carte document, în care autorul evocã experienþele trãite, în “deºertul roºu” al temniþelor comuniste, între anii 1948-1964: “din tainiþa ruseascã la Malmaison, la Ministerul de Interne, la Piteºti, Vãcãreºti, Jilava, Aiud, Gherla, Lugoj, Galaþi ºi Insula Mare a Brãilei”.

Cartea Pr. Langa a fost lansatã oficial în dupã-amiaza zilei de miercuri, 24 iunie, în sala Ioan Muºlea a Bibliotecii Centrale Universitare Lucian Blaga din Cluj-Napoca. La eveniment au luat cuvântul PS Florentin Crihãlmeanu, Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, Acad.

Camil Mureºan, de la Institutul de Istorie George Bariþiu, Radu Cãlin Cristea, Director al Muzeului Naþional al Literaturii Române ºi preotul grecocatolic Matei Boilã, care a cunoscut ºi el, asemenea Pr. Langa, teroarea închisorilor comuniste, din perioada de clandestinitate a Bisericii Greco-Catolice. Evenimentul a fost organizat de Episcopia Românã Unitã cu Roma, Greco-Catolicã, de Cluj-Gherla, Muzeul Naþional al Literaturii Române ºi Facultatea de Teologie Greco-Catolicã a Universitãþii BabeºBolyai, din Cluj-Napoca. În “Cuvântul Înainte” al volumului, pr. Langa a explicat motivul pentru care nu a ezitat sã scrie aceastã carte: “N-am fost destoinic sã aºtern hârtiei imagini ca recoltate cu aparatul

de filmat, care sã-ºi afle locul într-un documentar concret. S-au scris multe astfel de pagini, însã aceste clipe ºi ore de meditaþii unice, au fost trãite în regim de izolare nemiloasã, de unul singur ori împreunã cu mari cãrturari sau mari pãtimitori, numai pe mine avându-mã ca martor. Astãzi ei nu mai sunt în viaþã. Eu, însã, sunt. De nu i-aº actualiza ºi nu i-aº restitui vieþii româneºti, i-aº mai înmormânta în mine încã o datã, aº deveni mormântul cetluit ºi mut a ceea ce ar fi dorit sã spunã (…) Prezentul, lung trãit cu marii mei magiºtri, pe care îl expun acum, este dovada autenticã a faptului cã anii noºtri de celulã n-au fost doar timpul unei trãiri larvare, în care spiritul ºi cugetarea ar fi fost eliminate de comunism ºi scoase din curgerea istoriei.

Anii de temniþã au fost sfinþi ani ai unei schimbãri lucide a vieþii omeneºti, a societãþii noastre, ca ºi al rostului pe care l-am avut ºi îl avem în devenirea omenirii (…) .

Prin cele adunate în acest volum, trecutul se preface în prezent ºi nu mai poate fi considerat ca simplu ºir de fapte petrecute-n ceaþã, ci dobândeºte o obiectivitate istoricã prezentã. (…)

Mai este cineva care sã nu poatã-nþelege de ce tãcerile se cer mereu, mereu rostite, de ce tãcerile mereu au de trecut un prag? – pragul fiind doar unul singur ºi adevãrat: rostirea cu glas mare!”

Pr Pr.. TERTULIAN LANGA s-a nãscut, la 26 octombrie 1922, în Târgu-Mureº. A absolvit facultãþile de Litere ºi Filosofie ºi Dreptul, la Universitatea din Bucureºti, iar dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, a fost asistent la catedra de Pedagogie a aceleiaºi Universitãþi. Trecerea în ilegalitate a Bisericii Române Unite i-a adus ani grei de temniþã. Între timp, a studiat clandestin Teologia, studii pe care le începuse sub îndrumarea Monseniorului Vladimir Ghika ºi a canonicului dr. Titus Mãlai, pe vremea când era student la Bucureºti. Avea sã fie sfinþit preot la 20 decembrie 1964, prin impunerea mâinilor Episcopului dr. Ioan Dragomir al Maramureºului. Dupã 1990 a fost Vicar General în Eparhia Greco-Catolicã de Cluj-Gherla.

John Bukovsky „În noiembrie 1994 am fost transferat în Federaþia Rusã. Trebuie sã vã mãrturisesc cã Chiesa del martirio, Chiesa della diplomazia plecarea nu a fost lipsitã de durere. În timpul (Biserica martiriului, Biserica diplomaþiei) îndelungaþilor ani de muncã sub regimul comunist ºi al Editura Dehoniane (Bologna, Italia), 100 pag. celor patru ani în rolul de nunþiu m-am simþit bine în România, cu episcopii, cu preoþii lor ºi credincioºii, ºi în aceastã þarã am lãsat o fãrâmã din inima mea”. Cu aceste cuvinte se încheie capitolul pe care, Excelenþa Sa John Bukovsky, l-a dedicat României în cartea sa de memorii „Chiesa del martirio, Chiesa della diplomazia” – „Biserica martiriului, Biserica diplomaþiei”.

Cartea a apãrut, la începutul lunii, iunie în traducere, din limba slovacã în limba italianã, la editura Dehoniane (Bologna, Italia) ºi poate fi consultatã la biblioteca Arhiepiscopiei romano-catolice de Bucureºti ºi în parohiile din Arhidiecezã. În capitolul dedicat þãrii noastre, împletind datele istorice cu amintirile personale, arhiepiscopul John Bukovsky traseazã o sintezã a istoriei Bisericii Catolice din România, de la sfârºitul celui de Al doilea Rãzboi Mondial ºi pânã în 1994, când a fost transferat la Moscova. Bun cunoscãtor al situaþiei reale din þara noastrã – vizitase România de mai bine de 20 de ori în timpul regimului comunist, fie singur fie însoþindu-l pe cardinalul Luigi Poggi –, arhiepiscopul Bukovsky a fost primul nunþiu, în România, dupã 1990.

Educaþie Media

Publicitatea, eternul negustor de imagini În fiecare zi, de nenumãrate ori, la televizor, la radio, la cinema, prin diferite ziare sau reviste, pe strãzile reale sau pe cele virtuale ale internetului, publicitatea ne invadeazã printr-o multitudine de forme sau cãi. Uneori ne indispune, ne plictiseºte sau ne exaspereazã, alteori ne surprinde, ne fascineazã sau ne distreazã. Înainte de apariþia mijloacelor de comunicare în masã, vânzarea produselor se realiza direct în pieþe, târguri, magazine sau acasã la client, prin comis-voiajori. Nevoia de publicitate a apãrut atunci când a dispãrut relaþia directã dintre producãtor ºi consumator. În vederea stimulãrii cererii de bunuri ºi servicii, dar ºi pentru a face faþã concurenþei, producãtorii ºi-au concentrat atenþia asupra unor modalitãþi de acþiune care sã-i determine pe consumatori sã opteze pentru produsele lor.

Probabil una dintre cele mai vechi mostre de publicitate pãstrate este o tãbliþã de argilã babilonianã, din jurul anului 3000 î.C., care înfãþiºa un vânzãtor de uleiuri aromate oferindu-ºi produsele unui scrib ºi unui pantofar.

Modul de a face reclamã, dar ºi de a transmite mesajul a evoluat în timp, amploarea fenomenului publicitar fiind favorizatã de dezvoltarea mass-media, fapt care a permis publicarea masivã a reclamelor ºi a anunþurilor.

Rolul publicitãþii „A face publicitate” înseamnã a construi ºi a comunica un mesaj prin care se face cunoscutã existenþa unui produs sau a unui serviciu; mesajul se prezintã într-un mod cât mai atractiv, pentru ca publicul sã fie convins de calitãþile ºi utilitatea acestuia ºi sã doreascã sã-l cumpere.

Acesta este cazul reclamei din domeniul comercial. Când organizaþiile non-profit apeleazã la publicitate, ele o fac pentru a comunica o atitudine, pentru a exprima anumite ideii ºi a modifica mentalitãþi.

Scopurile fundamentale ale publicitãþii sunt sã informeze ºi sã convingã.

Cum ne convinge publicitatea?

1. Apelând în special la raþiune, prin prezentarea calitãþilor produsului pentru a-l diferenþia de celelalte din aceeaºi gamã; de exemplu, reclamele la noii detergenþi promit o calitate superioarã corelatã cu un preþ mai mic, dar care este, de cele mai multe ori, doar un preþ promoþional.

2. Folosind limbajul ºi imaginarul consumatorului pentru a avea aderenþã la dorinþele ºi trebuinþele acestuia. Deºi încearcã sã vorbeascã pe limba noastrã, reclamele nu sunt neapãrat prietenii noºtri, ci doar negustori subtili care încearcã sã ne vândã marfa.

3. Manipulând contextul informaþional prin prezentarea idealizatã a femeilor, a bãrbaþilor, a copiilor, a cuplurilor, a animalelor, a naturii, a familiei ºi, în general, a tot ceea ce poate fi idealizat.

4. „Cumpãrând” cumpãrãtorul prin organizarea de concursuri care promit câºtiguri deosebit de tentante, chiar dacã ºansele de câºtig sunt reduse.

5. Prezentând celebritãþi în calitate de garanþi ai calitãþii anumitor produse sau servicii.

Veridicitatea în publicitate Unul dintre scopurile publicitãþii, am vãzut mai sus, este acela de a convinge consumatorul cât de important, util, frumos, ba chiar indispensabil este un anumit produs. Toatã aceastã acþiune se face printr-o campanie publicitarã, iar firmele investesc enorm de mulþi bani în reclame.

O problemã apare atunci când publicitatea distorsioneazã adevãrul pentru a-ºi atinge acest þel. Timpul foarte scurt cât dureazã un spot nu poate construi nici personaje, nici situaþii prea complexe, aºa cã bunicuþele noastre vor fi mereu în bucãtãrie, gãtind zâmbitoare sau cãutând cel mai bun detergent pentru nepoþei; tinerii vor fi mereu rebeli ºi preocupaþi de distracþie; în zonele exotice, toatã lumea va face plajã, va dansa ºi va fi „obligatoriu fericitã”.

Televiziunea, în general, ºi publicitatea, în particular, tind sã deformeze realitatea, adicã o fac mai frumoasã pentru a determina consumul. ªi e bine sã nu uitãm cã în faþa noastrã stã un etern negustor de imagini. De aceea, sã lãsãm reclamele sã ne pãcãleascã, sã ne încânte ºi sã ne convingã doar atât cât le permitem noi.

La Vatican, Consiliul Pontifical pentru Comunicaþii Sociale a publicat, în data de 22 februarie 1997, documentul Etica în publicitate, iar motivul pentru care Biserica se preocupã de publicitate este uºor de înþeles din document, care subliniazã: „În societatea actualã, publicitatea influenþeazã profund modul în care oamenii vãd viaþa, lumea ºi pe ei înºiºi, mai ales în ceea ce priveºte valorile ºi criteriile de judecatã ºi de comportament. Acestea sunt teme faþã de care Biserica este ºi trebuie sã fie interesatã în mod profund ºi sincer”.

Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

31

32 Din Istoria Bisericii Unirea dintre latini ºi greci la Conciliul Ferrara-Florenþa Problema musulmanã În 1389, turcii devin dominatorii Balcanilor câºtigînd o strãlucitã victorie la Kosovo Polje. Ceea ce mai rãmânea din statele cruciate din Grecia depindea acum de bunãvoinþa cuceritorilor. Din iniþiativa lui Carol al VI-lea al Franþei ºi a lui Sigismund al Ungariei se formeazã o nouã armatã de cruciaþi. Aceºtia, însã, sunt învinºi în bãtãlia de la Nicopole, din 26 septembrie 1396. Într-o astfel de situaþie, împãratul bizantin Manuel al II-lea Paleologul (1391-1425) vine în Europa unde, la Veneþia, Paris ºi Londra încearcã sã-i mobilizeze, din nou, pe occidentali împotriva pericolului turcesc. În acest contex ideea unirii celor douã Biserici (despãrþite de schisma din 1054) devine mai actualã. Manuel primeºte o invitaþie din partea cardinalilor de a-ºi trimite delegaþi la Conciliul din Pisa (1409), urmatã de o invitaþie, acceptatã, pentru Conciliul din Konstanz. Dar reprezentantul sãu cel mai abil moare, la Konstanz, în 1415, iar pãrinþii conciliari, dându-ºi seama cã nu pot rezolva toate problemele puse în discuþie, amânã discutarea problemei unirii. Între timp, sosiserã alþi delegaþi imperiali bizantini cu un document, în 36 de articole, în care grecii îºi expuseserã propriile propuneri pentru pregãtirea unirii între cele douã biserici. Delegaþia imperialã s-a arãtat foarte optimistã în a prezenta dorinþa de unire a Constantinopolului cu Roma. Din acest motiv, noul ales, Papa Martin al V-lea a acceptat cererea grecilor de a trimite o delegaþie la conciliul de unire pe care împãratul bizantin intenþiona sã-l deschidã în capitala sa. Lucrurile, însã, s-au blocat din cauzã cã în cele 36 de articole se prevedea cã toate cheltuielile acestui proiect trebuiau sã fie suportate de Papã, iar acesta nu avea bani. Când va avea banii necesari, un atac al turcilor asupra Constantinopolului (1442) va anula orice speranþã a proiectatei uniri.

Basel-Ferrara-Florenþa (1431-1445) Cu puþin timp înainte de a muri, papa Martin al V-lea (1417-1431), respectând un decret al Conciliului din Konstanz (Germania), a convocat un nou Conciliu la Basel (Elveþia), care ºi-a început lucrãrile la 18 iulie 1431 pentru a combate „erezia” husitã ºi pentru a face unirea Bisericilor.

Urmãtorul Papã, Eugen al IV-lea (1431-1447), nemulþumit de modul în care membrii conciliului s-au aºezat la negocieri cu husiþii ºi îngrijorat de atitudinile împãciuitoare care ieºeau la ivealã, mutã conciliul la Ferrara (Italia) prin decizia sa datã prin bula Pridem ex iustis, din 30 decembrie 1437. Deschiderea festivã a avut loc în catedrala Sfântul Gheorghe la 8 aprilie 1438.

În vara anului 1438, printre delegaþii orientali s-a produs agitaþie ºi nemulþumire, ei înfricoºându-se mai ales de ciuma ce bântuia la Ferrara ºi care a fãcut ravagii în delegaþia rusã. Aceasta sosise la 15 august 1438, fiind condusã de Isidor, mitropolitul Kievului. Din cauza situaþiei create, la 10 ianuarie 1439, în ºedinþa publicã þinutã în catedrala Sfântu Gheorghe, din Ferrara, s-a citit decretul Papei pentru transferarea sinodului la Florenþa.

Promotorii Actului de Unire , decretul Lætantur coeli, semnat în ziua de 5 iulie 1439 ºi proclamarea unirii fãcutã în 6 iulie 1439, în Catedrala Santa Maria del Fiore, au fost Papa Eugen al IV-lea ºi împãratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul. Nu trebuie uitatã contribuþia patriarhului Iosif al II-lea al Constantinopolului care, din pãcate, bolnav pe toatã durata tratativelor, a încetat din viaþã pe 10 iunie 1439, fiind înmormântat la Florenþa, în biserica Santa Maria Novella.

La puþin timp dupã proclamare, orientalii au fãcut cale întoarsã spre casã ºi mulþi dintre ei ºi-au retras aprobarea sau nu au celebrat în mod oficial evenimentul acasã, cel mai bun exemplu fiind faptul cã, la Constantinopol, decretul a fost promulgat abia pe 12 decembrie 1452 în cadrul Liturghiei solemne celebrate în biserica Sfânta Sofia.

Participarea româneascã la Conciliul Ferrara-Florenþa Monopolul asupra numirii mitopoliþilor din teritoriile româneºti, pe care l-a deþinut patriarhul grec al Constantinopolului, a fãcut ca sã fim reprezentaþi, la Concilii (cum s-a întâmplat la Konstanz), doar de boieri ºi nu prin feþe bisericeºti. Avem, însã, o frumoasã amintire epistolarã prounionistã prin mitropolitul Moldovei, Grigore, care, prin cele douã scrisori datate 10 ºi 11 martie 1436, primite de la Papa Eugen al IV-lea, devenea misionarul unirii cu Biserica romanã a „valahilor, bulgarilor ºi moldovlahilor, (Valachos, Bulgaros et Moldovlachos) care se gãsesc în Ungaria ºi la hotarele regatului”.

Urmaºul sãu în scaunul Sucevei, Damian, fiind grec va putea participa la Conciliul de la Ferrara-Florenþa, semnând actul de unire ºi adãugând dupã nume „mulþumit am semnat”. Semnãtura ºi aceste cuvinte considerãm cã exprimã spiritul cu care a fost reprezentatã românimea moldoveanã; dar ele ºi-au manifestat dorinþa unionistã peste timp, la aproximativ 560 de ani (în 1999), în altã parte a þãrii (la Bucureºti) când s-a strigat în prezenþa patriarhului Teoctist ºi a Papei Ioan Paul al II-lea: „unitate”.

Pr Pr.. EMANUEL DUMITRU

Alfons Wardella Nãscut la 23 noiembrie 1896 la Piteºti, într-o familie catolicã italianã, Alfons Wardella a urmat cursurile ªcolii Superioare de Comerþ de la Iaºi (1917-1918), perioadã ce a coincis ºi cu activitatea sa ca ofiþer în Armata Românã refugiatã în Moldova.Dupã anul 1919 a lucrat ca ºi contabil la diverse instituþii comerciale din Bucureºti, inclusiv la revista Viaþa Româneascã, iar începând cu anul 1951 a funcþionat în cadrul Arhiepiscopiei Romano - Catolice de Bucureºti în calitate de contabil, arhivar, bibliotecar ºi secretar al Protopopiatului Catolic Bucureºti. Experienþa profesionalã ºi buna cunoaºtere a limbilor strãine l-au ajutat mult în activitatea de inventariere a fondului arhivistic ºi de carte al Arhiepiscopiei.Timp de decenii a servit cu devotament Arhiepiscopia, remarcându-se ºi ca un membru de bazã al Corului Catedralei Sfântul Iosif din Bucureºti. Moare la 2 iulie 1968 la Bucureºti.

Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOª