Actualitatea creştină, nr. 7 / 2011

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

”Așteptăm dreptate, și nu milă!”

Cazul „Cathedral Plaza”, dacă nu o pată, cel puțin o umbră în istoria post-decembristă Interviu cu ÎPS Ioan ROBU Arhiepiscop Mitropolit de București

Deși autorizația de construire pentru clădirea auto-intitulată ”Cathedral Plaza”, de lângă Catedrala Sfântul Iosif, a fost anulată în instanță printr-o decizie irevocabilă, clădirea care pune în pericol lăcașul de cult se află încă în picioare. Ba mai mult, cei care trec pe străzile Berthelot sau Luterană, pot vedea zilnic, la diferite etaje ale clădirii babilonice muncitori care lucrează de zor în spațiile din interior – ceea ce este, dealtfel, ilegal.

Cazul Catedralei Sfântul Iosif rămâne în istorie, dacă nu ca o pată, cel puțin ca o umbră, pentru neregulile, ilegalitățile, minciunile, ascunzișurile și corupția care i-au caracterizat pe promotorii, realizatorii și susținătorii clădirii ”Cathedral Plaza”. Într-un interviu acordat pentru ”Lumea Justiției” (www.luju.ro) și publicat la 3 iulie 2011, Înalt Preasfințitul Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București, vorbește despre conflictul judiciar, care durează de cinci ani, legat de Catedrala Sfântul Iosif.

Excelenţa Voastră, de câţi ani vă judecaţi cu cei de la Millennium şi ce înseamnă pentru Catedrala „Sf. Iosif” turnul de 22 de nivele ridicat la numai 8 metri distanţă? Se spune că răbdarea este una dintre marile virtuţi, dar întotdeauna există nişte limite pământene...

Ne judecăm din 2006. Din momentul în care Millennium a primit aprobarea de construire noi am deschis imediat procesul, care a avut la bază pericolul reprezentat de pe atunci de viitoarea clădire, având în vedere mai ales exemplul de la Biserica Armenească unde şi acolo un asemenea bloc a făcut să crape Catedrala, Palatul Episcopal şi alte clădiri din apropiere. Acesta a fost de fapt şi motivul pentru care noi am retras în 2001 acordul iniţial dat.

Cei de la Millennium v-au acuzat în mai multe rânduri că iniţial le-aţi fi dat acordul pentru construire şi că apoi v-aţi răzgândit pentru că aţi fi dorit o parte din imobil. Care este adevărul?

Adevărul este următorul: am Catedrala Sf. Iosif este un dat un acord de principiu, dar monument istoric din categonu pentru acest proiect de 22 de ria A, care este ocrotit de lege, etaje, ci pentru o clădire de 17 metri înălţime, de aproximativ dar legile au fost încălcate. cinci etaje, construcţie care nu ar fi pus în pericol şi în umbră Catedrala Sf. Iosif. Ceea ce m-a surprins pe tot parcursul proceselor a fost faptul că deşi în 2001 eu am retras respectivul acord, toate cererile pe care Millennium le-a făcut la diferite autorităţi, la Mi-

”

”

nisterul Culturii, la MLPAT, la Direcţia Monumentelor, la Mediu, la Pompieri, au ataşat de fiecare dată acordul meu, dar niciodată nu au ataşat şi documentul prin care mi-am retras acordul. Au pus mereu numai acordul iniţial, fără să adauge adresa prin care retrăgeam acordul iniţial şi nici să arate că proiectul pentru care se solicită avize este altul decât cel iniţial.

Aceasta a fost o dezinformare continuă a autorităţilor, care erau angajate în procesul de avizare şi aprobare. De altfel, proiectantul Popp a recunoscut în scris în faţa ISC că de-a lungul timpului au existat 3 proiecte, drept pentru care de la 5 etaje s-a ajuns la 22. Turnul de 22 de etaje reprezintă o sfidare la adresa Bisericii Catolice şi la adresa Capitalei noastre, căci asemenea turnuri au dezechilibrat mai multe zone ale oraşului. În afară de turnul de lângă Catedrală le-aş aminti şi pe cele din apropierea Pieţii Victoriei şi din Piaţa Charles de Gaulle. A fost o sfidare şi pentru că Willbrook, societate care se laudă că ea construieşte în sistem verde, de fapt aici a distrus un parc care exista lângă Catedrală şi a privat şi alte zone ale Bucureştiului de multe spaţii verzi.

Justiţia a anulat anul trecut, în mod irevocabil, autorizaţia de construire dată în 2006 de primarul Sectorului 1 Andrei Chiliman. De ce credeţi că primarul Chiliman a eliberat autorizaţia de construire, în condiţiile în care nu existau avizele de specialitate de la mai multe instituţii, iulie 2011

Actualitatea Creştină 1

iar SRI a avertizat că un asemenea turn ar bruia comunicaţiile speciale?

Am convingerea că este o istorie care ne duce spre ceea ce numim toţi corupţie, dar cum poţi să dovedeşti!?

Primăria Capitalei a conToată lumea spune acelaşi lucru, cesionat două terenuri către dar nimeni nu poate dovedi de ce firma Millennium, în mod s-a făcut ce s-a făcut. În mod firesc ilegal, sub mandatele foştilor şi legal, autorizaţia de construire nu ar fi trebuit emisă de primarul primari generali Traian de sector, ci de Primarul general Băsescu şi Adriean Videanu. al Capitalei, care pe vremea aceea era Adriean Videanu. De ce nu s-a făcut acest lucru nu pot spune, însă este de notorietate că Primăria Capitalei a concesionat două terenuri către firma Millennium, în mod ilegal, sub mandatele foştilor primari generali Traian Băsescu şi Adriean Videanu.

”

”

În toată presa s-a vehiculat că în spatele afacerii Cathedral Plaza ar sta lideri ai PDL, printre care şi foştii primari generali. Credeţi că dacă nu ar fi existat o asemenea protecţie politică, lucrurile ar fi fost deja tranşate şi construcţia oprită sau demolată?

Este dificil să fac o afirmaţie netă în acest sens şi să o probez. Însă mă gândesc la un lucru pe care am avut cum să-l observ: toţi parlamentarii PDL prezenţi la Bruxelles au refuzat să semneze petiţia pe care noi am depus-o la Uniunea Europeană, prin care sesizam ilegalitatea construcţiei Cathedral Plaza şi solicitam măsuri de sprijin pentru protecţia Catedralei noastre ca monument istoric de valoare europeană.

De altfel, Parlamentul European a stabilit că monumentul Catedrala Sf. Iosif trebuie protejat conform art. 151 din Tratatul Comunităţii Europene.

Primarul general Sorin Oprescu s-a opus acestui proiect. Mai mult, a existat şi o vizită a lui Sorin Oprescu la Vatican în care într-o întâlnire cu Sanctitatea Sa Papa Benedict al XVI-lea s-a discutat această problemă. Care a fost reacţia Papei în legătură cu turnul? În momentul în care dl Sorin Oprescu l-a întâlnit pe Suveranul Pontif, acesta era deja informat despre situaţia Catedralei, cu mult înainte. Însă aş vrea să observ un lucru pe care mă simt obligat în conştiinţă să-l spun, dl Sorin Oprescu a fost prima autoritate care s-a alăturat cauzei noastre şi l-am simţit mereu alături în lupta pe care 2 Actualitatea Creştină iulie 2011

am dus-o şi în Justiţie. De fapt primarul general a constatat el însuşi ilegalităţile comise sub mandatele predecesorilor săi în această chestiune a Catedralei şi a turnului ridicat lângă ea, chiar prin propriul său corp de inspectori care a verificat arhivele primăriei.

A existat un studiu seismologic, care a avertizat că în cazul oricărui cutremur de intensitate medie sau mare, undele care s-ar transmite de la mişcările turnului ar afecta iremediabil fundaţia Catedralei „Sf. Iosif”, iar aceasta s-ar putea chiar dărâma. Dacă un asemenea lucru s-ar întâmpla, ce ar însemna el pentru Biserica Romano-Catolică? Nu se implică nimeni în evitarea acestui potenţial dezastru?

Ar însemna acelaşi lucru ce ar fi pentru o familie să-şi piardă casa. În acest caz familia catolică şi-ar pierde biserica principală şi reprezentativă pentru toată Biserica Catolică din România. Catedrala „Sf. Iosif” este un monument istoric din categoria A, care este ocrotit de lege, dar legile au fost încălcate pentru a face loc acestui turn ameninţător. Nu numai că ameninţă Catedrala „Sf. Iosif”, dar acest turn este periculos în sine. Am putut să observ în decursul timpului că mereu această construcţie a fost făcută în mare grabă, de la începuturi şi până în prezent. Or se ştie că o clădire ridicată în grabă ridică semne de întrebare. La elementul grabă se mai adaugă unul, acela al construirii pe ascuns. În perioadele de timp când Justiţia le-a interzis să mai construiască, ei totuşi au construit încă multă vreme şi în foarte mare grabă.

De asemenea, când au întrerupt lucrul nu au asigurat construcţia pentru conservare.

Deşi nu sunt un specialist în domeniu, totuşi mă întreb dacă această clădire nu ascunde anumite vicii şi pericole. Semn că s-a lucrat şi se lucrează în ascuns este prelata actuală care înconjoară în întregime clădirea. Avem dovezi pe care le vom pune la dispoziţia Justiţiei că se lucrează şi acum, dar autorităţile, de exemplu Inspectoratul de Stat în Construcţii nu vine niciodată să vadă dacă se întâmplă ceva sau nu în această clădire, iar când noi le-am cerut să vină pe şantier, muncitorii au fost avertizaţi din timp să plece de pe şantier.

Vaticanul a fost informat de toată situaţia. Atunci când premierul Emil Boc

a fost la Vatican, această problemă a fost deschisă. La ce concluzii s-a ajuns?

Din câte ştiu şeful Executivului a spus că se aşteaptă rezolvarea acestei situaţii în Justiţie.

Trăim într-o lume în care Justiţia pământeană este făcută după reguli vremelnice, pe când Justiţia divină e deasupra tuturor. Cum credeţi, Excelenţă, că ar trebui un judecător să judece în general, ce trebuie el să aibă în vedere şi care sunt coordonatele pe care un bun creştin trebuie să le aibă, chiar şi când sta pe cel mai înalt scaun al magistraturii?

Un judecător trebuie să împartă dreptatea pentru a face dreptate, trebuie să cântărească bine în cazul unui proces argumentele tuturor părţilor şi să decidă în conştiinţă şi lege cine are dreptate. Sigur că acest proces include prudenţă şi înţelepciune, înalt profesionalism şi detaşare faţă

de orice influenţă de ordin economic sau politic. La imaginea judecătorului obişnuit, pământean, putem asocia imaginea Judecătorului suprem, divin. Aşa cum de la judecătorii pământeni aşteptăm dreptate şi nu milă, tot aşa şi judecătorii pământeni aşteaptă de la Judecătorul Ceresc dreptate şi îndurare.

Arhiepiscopia Romano-Catolică a câştigat aproape toate procesele purtate cu firma Millennium. Şi n-au fost deloc puţine. Acest lucru vă face să aveţi încredere în Justiţia română? Întotdeauna am avut Aşa cum de la judecătorii încredere în Justiţia română şi pământeni aşteptăm dreptate sunt convins că există multă şi nu milă, tot aşa şi judecăbună-credinţă la slujitorii ei. torii pământeni aşteaptă de la Mai devreme sau mai târziu Judecătorul Ceresc dreptate sunt convins că deznodămânşi îndurare. tul va fi acela al Adevărului, iar Adevărul este de partea noastră!

”

”

Telegramă de felicitare adresată Papei Benedict al XVI-lea cu ocazia aniversării a 60 de ani de Preoție Sanctităţii Sale Benedict al XVI-lea Pontif Suprem Sfinte Părinte, Sanctitatea Voastră, în Solemnitatea Sfinţilor Apostoli Petru şi Paul, cu mare bucurie sărbătoriţi al 60-lea aniversar al sfintei consacrări preoţeşti. Această zi foarte fericită îmi oferă mie, Episcopului meu Auxiliar, preoţilor mei, congregaţiilor religioase de bărbaţi şi femei şi întregului popor credincios încredinţat grijii mele pastorale plăcuta ocazie de a ne mărturisi din nou iubirea deosebită, comuniunea de nezdruncinat şi ascultarea filială faţă de Urmaşul Sfântului Apostol Petru şi Păstorul Suprem al turmei lui Cristos.

Prin rugăciuni stăruitoare implorăm, prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, Mama lui Cristos, Marele şi Veşnicul Preot şi Mama Sfintei Sale Biserici, belşugul darurilor Duhului Sfânt, de viaţă dătător, pentru o cât mai bună sănătate a Sanctităţii Voastre şi pentru binecuvântarea întregului Trup mistic al lui Cristos, însufleţit prin harul mântuitor al Capului său, care este mereu viu ca să intervină pentru noi la tronul Tatălui Ceresc.

Cerem cu umilinţă Binecuvântarea Apostolică pentru Biserica noastră locală, pentru poporul nostru, pentru Patria noastră şi pentru lumea sfâşiată de aşa de mari nenorociri.

Bucureşti 22 iunie 2011

Arhiepiscop Mitropolit

Ioan Robu

iulie 2011

Actualitatea Creştină 3

rubrică realizată de Pr. Tarciziu ŞERBAN

uvântul Domnului

omentariu la Evanghelia duminicală Duminica a XV-a (A)

Duminica a XVI-a (A)

Evanghelia zilei: Matei 13,1-23

Evanghelia zilei: Matei 13,24-43

O bună parte din învăţătura lui Isus şi-a transmis-o prin parabole, acele crâmpeie de viaţa cotidiană cu ajutorul cărora ilustra învăţături profunde referitoare la Împărăţia cerurilor. Sfântul Evanghelist Matei a reunit o serie de parabole în capitolul 13, parabole pe care le vom medita în următoarele trei duminici. În prima parabolă a capitolului, Isus, deşi nu foloseşte sintagma Împărăţia cerurilor, se referă la modul în care ea se constituie din cei care împlinesc programul de rodire al Cuvântului. Descriind ce se poate întâmpla cu seminţele pe care un semănător le împrăştie cu generozitate, Mântuitorul atrage atenţia asupra modului atât de variat în care este receptat şi pus în practică Cuvântul evanghelic. De altfel, în partea a doua a textului lui Matei propus pentru această duminică, Isus explică în detaliu această varietate de recepţie şi de punere în aplicare a Cuvântului divin. Într-adevăr, ceea ce s-a semănat poate fi răpit de Cel rău, lepădat în timp de strâmtorare, înăbuşit de grijile acestei lumi şi de pofta de avere, sau poate fi făcut să rodească (dar şi aici rodirea nu este egală la toţi).

Prin această parabolă Isus arată că ştie deja ce se va întâmpla cu sămânţa bună pe care El o împrăştie în mulţimea adunată în jurul lui (v. 2), dar şi în cei care, de-a lungul timpului, se vor întâlni cu Cuvintele Împărăţiei cerurilor. În unii va rodi, iar în alţii nu...

Duminica a XVII-a (A) Evanghelia zilei: Matei 13,44-52 În această duminică ne sunt propuse spre meditare ultimele parabole ale capitolului 13 din Evanghelia după Sfântul Matei. Două dintre ele pun accentul, pe de-o parte, asupra valorii Împărăţiei cerurilor atunci când o compară cu o comoară sau cu un mărgăritar de mare preţ, dar, pe de altă parte şi în mod deosebit, asupra eforturilor pe care cei care ştiu să le aprecieze le fac pentru a le dobândi: vând tot ce au ca să cumpere comoara.

A treia parabolă privilegiază mai curând calitatea celor care urmează să facă parte din Împărăţie atunci când ni-i prezintă pe pescarii care aleg peştii buni pentru a-i pune în coşuri, iar peştii răi îi aruncă.

Dacă am citi această ultimă parabolă prin prisma primelor două, am putea spune că peştii buni ar fi cei care şi-au agonisit comoara sau mărgăritarul de mare preţ. Parabola, însă, vorbindu-ne despre peşti buni şi nu despre vreun personaj care poartă în mână vreun obiect de mare preţ pentru a se prezenta înaintea Judecătorului, lasă să se înţeleagă că tocmai ei sunt comoara, ei au devenit ceea ce trebuia să devină, ei alcătuiesc împreună cu Dumnezeu Împărăţia.

4 Actualitatea Creştină iulie 2011

Ca o completare a înţelegerii naturii Împărăţiei cerurilor, cea de-a doua parabolă din Mt 13 îşi propune să ilustreze, în această duminică, problema coexistenţei grâului şi a neghinei semănate prin grâu de către duşmanul semănătorului. Această imagine ascunde în spatele ei o adevărată „competiţie” între grâul angajat spre rodire bună şi neghina care tinde să înăbuşe rodirea grâului. Această competiţie se prelungeşte până la seceriş. Abia atunci se va alege rodul spre a fi pus în hambar, în timp ce nerodnicia sau ceea ce a provocat-o este sancţionată prin neacceptare în hambar.

Prin două alte parabole – cea a seminţei de muştar care, deşi mică, atunci când e semănată devine un arbust şi cea a plămadei destinată să dospească aluatul unei femei – Isus ilustrează acea „vitalitate” pe care Dumnezeu o pune în toţi cei angajaţi în programul de rodire bun. Aceste „precizări” sunt menite să cultive încrederea în sprijinul pe care Dumnezeu îl acordă celor care vor să facă Cuvântul să rodească în viaţa lor.

Duminica a XVIII-a (A) Evanghelia zilei: Matei 14,13-21 Ceea ce urmează ne este cunoscut tuturor: ucenicii vor aduce pâinile şi peştii la Isus, iar el, după ce le va fi binecuvântat, le va da ucenicilor care le vor împărţi mulţimii.

Abundenţa de pâine şi de peşte a fost atât de mare încât mulţimea a mâncat pe săturate, iar cu resturile rămase au umplut nu mai puţin de 12 coşuri.

O astfel de relatare riscă totuşi să ne fascineze privirea până într-atât încât ochiul nostru să se oprească la minunile săvârşite de Isus (vindecarea bolnavilor şi înmulţirea pâinilor) şi să pierdem un amănunt fundamental: mila care l-a cuprins pe Isus la vederea acelei mulţimi suferinde şi flămânde. În fond, această milă care se va concretiza în gesturi salvatoare revelează iubirea nemărginită pe care Isus Cristos (şi prin El Dumnezeu) o nutreşte pentru creaturile sale vlăguite, abătute, flămânde. Mai mult, El singur este sursa adevăratelor vindecări sau sursa acelei hrane care satură cu adevărat.

Cine mai știe, însă, după ce s-a săturat, după ce a fost vindecat, să recunoască în bucata de pâine primită darul şi iubirea salvatoare a lui Dumnezeu? ...a luat cele cinci pâini şi doi peşti şi, ridicându-şi ochii spre cer, a rostit binecuvântarea, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au dat mulţimii.

SEMNIFICAŢII LITURGICE

Liturgia în concediu Într-o vară, la parohie, un copil îl întreba pe vicar dacă în următoarea săptămână va fi program pentru copii.

— Nu, pentru că plec în concediu — a răspuns el.

— Cum adică? Dumnezeu intră şi El în concediu? — s-a mirat copilul.

— Ei, nu: ce-i drept, eu plec în altă parte, dar Dumnezeu este şi acolo — a explicat părintele.

Liturgia nu intră nici ea în concediu. Chiar dimpotrivă, Biserica se preocupă intens de pastorala persoanelor aflate în călătorie: emigranţi, refugiaţi, studenţi, marinari, aviatori, artişti de circ, pelerini, dar şi turişti.

Consiliul Pontifical pentru Pastorala Migranţilor şi Itineranţilor are un sector de activitate dedicat turismului şi pelerinajelor. Există numeroase documente de magisteriu care privesc turismul şi care ating şi problema celebrărilor liturgice.

Printre diferitele cărţi liturgice publicate, există chiar şi un Missale parvum, un „Mic liturghier” pentru uzul preoţilor aflaţi în călătorie, de dimensiuni reduse şi care cuprinde doar câteva variante de liturghii şi

lecturi pentru timpurile liturgice şi principalele sărbători. Acest tip de Liturghier a apărut în Anglia, în secolul al XVI-lea, pe atunci servind preoţilor misionari itineranţi. În situaţii de persecuţie, Liturghierele de buzunar aveau avantajul că nu atrag atenţia; astăzi, aceste cărţi liturgice sunt utile în cazul în care celebrantul nu are la îndemână liturghierul şi lecţionarul complet; astfel, exigenţele mobilităţii nu sunt o piedică în calea participării la celebrările liturgice. În locurile frecventate de turişti există, de obicei, lăcaşuri de cult la dispoziţia celor aflaţi în călătorie. Şi în Arhidieceza noastră, la munte, în Deltă şi pe litoral există parohii şi filiale unde se celebrează Liturghii tot timpul anului, dar care devin mai frecventate în perioadele de concediu.

O problemă în cazul slujbelor la care participă turişti din diferite locuri poate fi limba liturgică. Din acest motiv, în multe regiuni turistice se celebrează Liturghii în diferite limbi străine. În unele cazuri însă, este dificil de găsit o limbă înţeleasă de toţi participanţii. De aceea, o altă

soluţie, în cazul grupurilor eterogene, poate fi limba latină, aşa cum se prevede şi în Normele generale ale Liturghierului roman (2002): „Dat fiind că, în prezent, se adună mai frecvent laolaltă credincioşi din diferite ţări, este potrivit ca aceştia să ştie să cânte în limba latină măcar unele părţi ale Propriului Liturghiei, mai ales Crezul şi Rugăciunea domnească, pe melodii mai simple” (nr. 41). În acest fel, oameni de diferite limbi se pot ruga împreună.

Atenţia Bisericii faţă de aceste aspecte este legată, desigur, şi de faptul că celebrările la care participă turişti pun în legătură oameni din popoare, culturi şi ţări diferite. Potrivit Scripturii — în care tema călătoriei apare foarte frecvent — această experienţă constituie şi o ocazie de sporire a cunoaşterii şi înţelepciunii: „Cel care a umblat în multe ţări a înmulţit înţelepciunea. Multe am văzut în călătoriile mele şi mai mult decât cuvintele mele este înţelegerea mea” (Sir 34, 10-11).

Wilhelm TAUWINKL

Programul Sfintelor Liturghii în parohiile de la mare și de la munte LA MARE Constanța (Sf. Anton de Padova) - de luni până sâmbătă: orele 8.00 și 18.00 - duminica: orele 9.00, 10.30, 12.00 și 18.00

- miercuri și sâmbătă: ora 8.00 - duminica: orele 10.30 și 18.00

Constanța (Sf. Pius din Pietrelcina) - de luni până sâmbătă: ora 18.00 - marți: ora 8.00 - duminica: orele 10.00 și 18.00

Sinaia - de luni pânăsâmbătă: ora 8.00 - duminica: orele 11.00 și 18.00

Techirghiol - duminica: ora 14.30 Năvodari - de luni până sâmbătă: orele 18.00 - duminica: orele 9.00 și 18.00 Mangalia - luni, marți, joi și vineri: ora 18.00

LA MUNTE

Predeal - marți: ora 17.30 - duminica: ora 8.45 - prima vineri și prima sâmbătă din lună: ora 17.30 Azuga - marți: ora 16.00 - duminica: ora 10.30 - prima vineri și prima sâmbătă din lună: ora 16.00

iulie 2011

Actualitatea Creştină 5

ACTUALITATE

Episcopul martir Janos Scheffler a fost ridicat la cinstea altarelor Biserica Catolică din România l-a văzut duminică, 3 iulie 2011, ridicat la cinstea altarelor pe episcopul martir Janos Scheffler. Ceremonia a avut loc la Satu Mare, în aer liber.

Episcopul Janos Scheffler (1887-1952) a păstorit Dieceza de Satu Mare în perioada 1942-1948. A murit în închisoarea de la Jilava, la 6 decembrie 1952.

Este al doilea episcop ridicat la cinstea altarelor după Bogdanffy Szilard (1911-1953), care a fost beatificat la Oradea, la 30 octombrie 2010.

Decretul prin care Episcopul Janos Scheffler a fost declarat Fericit a fost citit de către Cardinalul Angelo Amato, Prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor din Curia Romană. Sfânta Liturghie solemnă a fost prezidată de Eminența Sa Cardinalul Erdo Peter, Primatul Ungariei. La eveniment au participat zeci de episcopi, peste 100 de preoți și circa 20.000 de credincioşi din diferite părți ale ţării, dar şi din țările vecine.

Din Arhidieceza noastră au participat la eveniment Înalt Preasfinţitul Ioan Robu, Arhiepiscop şi Mitropolit de Bucureşti, Pr. Francisc Ungureanu, Postulatorul Cauzei de beatificare a Monseniorului Vladimir Ghika şi Pr. Francisc Doboş.

După rugăciunea Îngerul Domnului de duminică, 3 iulie, Papa Benedict al XVI-lea a dorit să se alăture bucuriei catolicilor români, pentru proclamarea ca Fericit a episcopului martir Janos Scheffler: „Dragi fraţi şi surori, mă alătur bucuriei Bisericii din România, în special comunităţii din Satu Mare, unde este proclamat Fericit János Scheffler, care a fost episcop al acelei dieceze şi a murit martir în 1952. Mărturia lui să-i susţină mereu în credinţă pe cei care şi-l amintesc cu afecţiune şi noile generaţii”.

Intenţia generală Pentru ca toți creștinii să contribuie la alinarea suferințelor materiale și spirituale ale bolnavilor de SIDA, îndeosebi în țările cele mai sărace.

Intenţia Misionară Pentru călugărițele care lucrează în teritoriile de misiune, ca să fie mărturisitoare ale bucuriei Evangheliei și semne vii ale iubirii lui Cristos.

6 Actualitatea Creştină iulie 2011

INTENŢIILE DE RUGĂCIUNE ALE SFÂNTULUI PĂRINTE PAPA BENEDICT AL XVI-LEA PENTRU LUNA IULIE

Întâlnirea anuală secretarilor generali şi a purtătorilor de cuvânt ai Conferinţelor Episcopale Europene

BISERICILE EUROPENE ȘI NOUA EVANGHELIZARE Vilnius, capitala Lituaniei, a găzduit în luna iunie două întâlniri organizate de Consiliul Conferinţelor Episcopale Europene (CCEE): cea a secretarilor generali ai Conferinţelor Episcopale din Europa (17-19 iunie) şi cea a purtătorilor de cuvânt şi referenţilor de presă ai aceloraşi conferinţe (18-21). Ambele întâlniri au avut ca temă centrală noua evanghelizare, asupra căreia se vor opri şi Preşedinţii Conferinţelor Episcopale europene în cadrul Adunării plenare ce va avea loc la Tirana în perioada 29 septembrie - 2 octombrie. În după-amiaza zilei de 18 iunie, secretarii generali şi purtătorii de cuvânt au avut o întâlnire de lucru comună, în timpul căreia au discutat despre comunicarea Bisericii în timp de criză şi despre utilizarea noilor mijloace de comunicare pentru vestirea Evangheliei. În acest context, CCEE a prezentat viitorul portal al Bisericii Catolice din Europa, aflat în faza finală de elaborare.

Noua evanghelizare. „Sunt convins – a spus Mons. Duarte da Cunha, secretar general al CCEE – că evanghelizarea, precum şi tot ceea ce aduce cu sine comunicarea în Biserică nu ţine atât de o bună strategie de marketing, care caută să răspundă la ceea ce oamenii, urmând mentalitatea dominantă, crede că are nevoie, dar trebuie să fie expresie a vieţii în Dumnezeu care corespunde exigenţelor reale ale inimii omului, chiar dacă acestea, din

păcate, în Europa noastră de azi, sunt adesea adormite. Cred, aşadar, că misiunea noastră începe exact cu îngrijirea propriei comuniuni cu Dumnezeu şi cu aproapele”. Scopul acestor întâlniri, a adăugat Mons. Da Cuhna, „este acela de a sta împreună pentru a vorbi, pentru a împărtăşi bucurii şi dureri, pentru a privi spre viaţă şi misiune cu ochii credinţei şi cu speranţa pe care numai Dumnezeu o poate da”. „Ar fi trist dacă ne-am gândi că reuşita muncii noastre ar trebui evaluată ca şi cum Biserica ar fi o instituție oarecare ce caută să obţină o cotă de piaţă! Întrucât suntem Biserica lui Dumnezeu, ştim că Duhul Sfânt este adevăratul protagonist al făuririi comuniunii şi al misiunii, şi prin urmare şi al comunicării”.

Libertatea religioasă. Secretarii generali ai Conferinţelor Episcopale europene au abordat şi tema libertăţii religioase şi s-au oprit asupra încercărilor făcute de unele grupuri de a îndepărta credinţa din spaţiul public european.

Biserica din Europa este preocupată şi de criza demografică, într-o Europă îmbătrânită. CCEE şi COMECE (Comisia Episcopatelor din Comunitatea Europeană) au prezentat un raport al activităţii lor şi trei întâlniri importante ale Bisericii Catolice care vor avea loc în Europa: Ziua Mondială a Tineretului (la Madrid), Întâlnirea Mondială a Familiilor (la Milano) şi Congresul Euharistic Internaţional (la Dublin) –

evenimente la care va participa şi Papa Benedict al XVI-lea şi care vor aborda aspecte cheie ale misiunii Bisericii.

Rolul purtătorului de cuvânt.

Cei 27 de purtători de cuvânt şi referenţi de presă ai Conferinţelor Episcopale europene prezenţi la Vilnius au continuat reflecţia începută de secretarii generali, pe tema noii evanghelizări. „Unul dintre obiectivele întâlnirii noastre anuale – a explicat Thierry Bonaventura, media officer al CCEE – a fost acela de a aprofunda amiciţia şi cunoaşterea dintre persoanele care împărtăşesc aceeaşi slujire a Bisericii în lumea informaţiei. Purtătorul de cuvânt este o persoană, ca să spunem aşa, de nişă, care uneori poate experimenta solitudinea, din cauza muncii şi a rolului său, acela de punte între două lumi care, deşi nu sunt paralele, deoarece împărtăşesc şi trăiesc în acelaşi context şi aceeaşi cultură, uneori reuşesc cu greu să comunice şi să dialogheze”. În cadrul discuţiilor, „a fost clar – a precizat Bonaventura – că noua evanghelizare este înainte de toate o atitudine care cere un act de încredere, deoarece este deja inserată în încercările de inculturare şi de transmitere a Evangheliei care au loc zilnic în diferite ambiente ale vieţii creştine. E o schimbare care nu face zgomot, nu devine ştire şi aşteaptă să fie comunicată tuturor”.

iulie 2011

Actualitatea Creştină 7

DUMINICA, ZI LIBERĂ

Un drept al tuturor Duminica liberă şi un program de muncă demn pentru cetăţenii din întreaga Europă: acest lucru îl cere „European sunday alliance” (ESA), un grup ce reuneşte sindicate şi organizaţii ale societăţii civile şi ale comunităţilor religioase, din care fac parte şi COMECE (Comisia Episcopatelor din Comunitatea Europeană) şi KEK (Conferinţa Bisericilor din Europa). La 20 iunie a avut loc la Bruxelles o conferinţă în cadrul căreia a fost prezentată, în mod oficial, declaraţia de bază pentru „crearea unei alianţe europene pentru ocrotirea duminicii. Împreună pentru un program de muncă demn”. În cadrul revizuirii directivei despre programul de muncă, Alianţa îşi propune să evidenţieze „valoarea adăugată” a timpului liber, nu doar ca „aspect cultural” dar şi ca „factor important de făurire a Europei sociale”. Pentru Luca Jahier, preşedinte al Grupului III (Societatea civilă) din cadrul European Economic and Social Committee, „Europa are nevoie de un model de viaţă socială întemeiat nu doar pe producţie şi pe consum, dar şi pe timp liber folosit pentru relaţii şi implicări în sectorul social”.

în timpul orelor târzii de seară, de noapte, în timpul sărbătorilor stabilite şi duminica”, se afirmă în introducerea declaraţiei ESA. Ceea ce preocupă asociaţiile şi sindicatele e că persoanele care muncesc în general duminica şi după orare neobişnuite fac acest lucru „mai mult din nevoi financiare decât prin alegere” şi că aceste condiţii „sunt cauza principală a fenomenului tot mai răspândit al muncitorilor săraci din Europa”. În declaraţie, Alianţa ESA îndeamnă „instituţiile europene să ocrotească ziua de duminică ca zi obişnuită de odihnă săptămânală în cadrul Uniunii Europene” şi „să garanteze că normativele UE şi regulile pieţei interne asigură un rol central sănătăţii şi siguranţei, echilibrului dintre muncă, viaţa privată şi coeziunea socială”.

Părerea episcopilor Și episcopii de pe teritoriul UE aderă la Alianţa pentru ocrotirea zilei de duminică. Pr. Piotr Mazurkiewicz, secretar general al COMECE,

Declaraţia de bază „Noi, semnatarii, credem că toţi cetăţenii din Uniunea Europeană au dreptul să beneficieze de program de muncă demn care, în principiu, să excludă munca 8 Actualitatea Creştină iulie 2011

a explicat agenţiei SIR Europa motivele participării Bisericii Catolice la conferinţa de la Bruxelles. „Este o iniţiativă care porneşte de la societatea civilă şi este împărtăşită de sindicate, asociaţii, cooperative de antreprenori. Ocrotirea zilei de duminică este o temă importantă atât pentru muncitori cât şi pentru antreprenori deoarece există o presiune foarte mare din partea marilor ramuri industriale şi a supermarketurilor ca să se poată lucra 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână”. „Duminica a fost introdusă ca zi de odihnă în antichitate din motive religioase, dar astăzi face parte din patrimoniul european şi este important nu doar pentru creştini, dar pentru toţi – a explicat secretarul COMECE. În acest sens, noi nu facem referinţă la religie, ci revendicăm motive care se referă la siguranţa la locul de muncă, coeziunea socială, viaţa de familie, relaţiile în societate”.

De partea muncitorilor În timpul conferinţei

de la Bruxelles „au fost prezentate şi studii ştiinţifice care atestă faptul că prelungirea programului de muncă până seara târziu şi munca în zi de duminică au dus la creşterea numărului de accidente la locul de muncă”, a adăugat Pr. Mazurkiewicz. „Ca reprezentanţi ai episcopilor din Europa, şi noi vrem să subliniem acest caracter deosebit al duminicii ca timp de odihnă şi să ajutăm asociaţiile şi sindicatele care au luat această iniţiativă”. Pentru Uniunea Europeană, tema programului de muncă nu este nouă: într-o directivă din trecut se făcea referinţă la ziua de duminică, dar aceasta a fost ştearsă de către Curtea Europeană pe motiv că era nejustificată. „Acum – spune Pr. Mazurkiewicz – Comisia Europeană lucrează la proiectul unei noi directive.

Noi dorim ca în această nouă directivă să se recupereze referinţa la caracterul particular al duminicii ca timp liber”. „Competenţa Uniunii – recunoaşte reprezentantul COMECE – este foarte limitată în sensul că Uniunea Europeană nu poate obliga statele”. De aceea, în declaraţia de bază prezentată, asociaţiile şi sindicatele cer guvernelor Statelor membre „să-şi asume propriile responsabilităţi pentru a îmbunătăţi şi a pune în aplicare legile şi practicile existente şi pentru a respecta acordurile colective”.

O imagine a Apostolului Paul, din sec. al VI-lea, descoperită în catacombele Sf. Ianuariu din Napoli

Un alt Paul Gianfranco RAVASI

File de istorie

La un an de la descoperirea camerei sepulcrale a apostolilor în catacombele romane ale Sfintei Tecla, are loc o altă descoperire senzaţională în catacombele Sfântului Ianuariu din Napoli.

Restaurarea unui arcosolium a scos la iveală o imagine de mari dimensiuni ale Sfântului Paul care este îndreptat spre o defunctă şi-i vorbeşte.

Imaginea, care datează din primii ani ai secolului al VIlea, este una dintre cele mai puternice şi hieratice figuri ale antichităţii târzii, înainte ca Apostolul neamurilor să fie reprezentat în icoane, în civilizaţia bizantină. Chipul său, foarte expresiv şi caracterizat de trăsăturile fizionomice ale unui filosof, se apropie de reprezentările romane contemporane şi de cele care îi copiază imaginea, scoasă la lumină acum câţiva ani, în oratoriul grotelor din Efes.

Descoperirea acestei imagini pauline, care a avut loc în timpul unor intervenţii coordonate de Comisia Pontificală de Arheologie Sacră, cu sprijinul deosebit al Arhidiecezei de Napoli şi al comunităţii locale, îmbogăţeşte şi defineşte cunoştinţele noastre despre evoluţia iconografică a Principilor Apos-

tolilor, începută la Roma, în primii ani ai secolului al IV-lea şi răspândită, din acel moment, în întreaga lume creştină antică. În acest context, imaginea lui Paul reprezintă din punct de vedere iconografic răscrucea sugestivă dintre cultura şi identitatea evreiască, romană şi greacă, pe care el le întrupase şi care au caracterizat opera şi activitatea sa misionară în întreg bazinul mediteranean.

Aceste trăsături au influenţat cu siguranţă destinul figurativ al Apostolului neamurilor în metropola napolitană, în mod proverbial multietnică şi, oricum, vizitată în treacăt de Paul în timpul ultimei sale călătorii care avea să-l ducă în capitală pentru arest şi ultimele sale momente de viaţă.

Acest noroc, în timp, a fost împărţit cu Petru, constituind paralela naturală a acelei concordia apostolorum, care îi leagă între ei pe cei doi mărturisitori ai lui Cristos, cei mai importanţi. Este emblema legăturii spirituale, religioase şi politice a Ecclesia ex gentibus cu Ecclesia ex circumcisione, dar şi a orientului cu occidentul.

L’Osservatore Romano, 29 iunie 2011

Părintele Constantin Bibiella

S-a născut la 12 aprilie 1859, la Georgenberg (Silezia - Polonia). În 1880 a venit în România, intrând în Seminarul „Sfântul Duh”. A fost hirotonit preot în iulie 1883, activând apoi ca profesor la Seminarul „Sfântul Duh” şi ca paroh la Cioplea şi Tulcea (1883-1889). În 1889 a fost transferat la parohia Constanţa, pe care o va sluji cu zel timp de 35 de ani. În 1924 a fost numit decan de Constanţa, iar în 1930, Arhiepiscopul Cisar l-a numit canonic de onoare al Catedralei Sfântul Iosif, din Bucureşti.

La moartea sa, survenită la 28 octombrie 1934, ziarul „Farul nou” scria: „Cu mult spirit de abnegaţie (…) a venit totdeauna în ajutorul celor ce-i cereau sprijinul sufletesc (…) Credincioşii au ţinut să-şi manifeste dragostea şi veneraţia faţă de păstorul lor sufletesc: din oraş şi din satele învecinate, tineri şi bătrâni au urmat sicriul venerabilului preot (…) impresionând populaţia Constanţei”.

Rubrică realizată de Dr. Dănuţ Doboş iulie 2011

Actualitatea Creştină 9

Din viaţa ARHIDIECEZEI

Târgovişte: Conferirea Sacramentului Mirului Duminică, 19 iunie, în Solemnitatea Preasfintei Treimi, prin impunerea mâinilor şi prin ungerea cu Sfânta Crismă, Excelenţa Sa Cornel Damian, Episcop Auxiliar de București, l-a invocat pe Duhul Sfânt să coboare asupra celor 25 de copii şi tineri ai comunităţii catolice din Târgoviște. Taina Sfântului Mir a fost un moment emoţionant pentru tinerii mărturisitori ai credinţei care, prin grija şi responsabilitatea părinţilor şi a educatorilor, s-au pregătit mai bine de un an pentru acest important eveniment din viaţa lor.

După procesiunea de la începutul Sfintei Liturghii, părintele Dominic Soare, parohul comunității, i-a strigat pe nume pe fiecare dintre candidaţi. După ce a fost proclamat Cuvântul lui Dumnezeu, Preasfinţitul Cornel a evocat în predica sa momentul în care fiecare a fost botezat şi a primit un nume. Însă, dacă atunci părinţii şi naşii au mărturisit în locul nostru credinţa în Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, din momentul în care îl primim

pe Duhul Sfânt, fiecare avem responsabilitatea să facem acest lucru în nume propriu. „Căci”, spunea Excelenţa Sa, „Taina Sfântului Mir este taina maturităţii creştine. Asemenea apostolilor, orice creştin este chemat şi trimis să dea mărturie despre credinţa sa”. În continuarea cuvântului său de învăţătură, Preasfinţitul Cornel a vorbit despre Duhul Sfânt şi despre rolul pe care îl au darurile sale în viaţa creştinului.

După primirea Sfintei Împărtăşanii, părintele Dominic a amintit că Preasfinţitul Cornel Damian va celebra în ziua de 22 iunie aniversarea a 25 de ani de la hirotonirea sa ca preot. Drept pentru care, ca o singură voce, ca o singură inimă, toţi cei prezenţi au cântat Preasfinţitului urarea de La mulţi ani!

Această celebrare a fost însoţită şi

de un eveniment inedit: a fost urmărită în direct într-o tabără militară din Afganistan, unde se află în misiune un fiu al comunităţii noastre. La sfârşitul Sfintei Liturghii, fiica acestui militar, proaspăt miruită, l-a salutat şi i-a urat să se întoarcă acasă cu bine.

Apoi, împărţind tuturor binecuvântarea, Preasfinţitul Cornel, însoţit de Pr. Gabriel Popa, Pr. Livio Valenti (călugăr al fraţilor Somaschi), Pr. Iosif Cobzaru (parohul comunităţii din Piteşti) şi Pr. Dominic Soare, i-au felicitat pe noii mărturisitori ai credinţei şi le-au făcut daruri.

Silviu PAL

Bucureşti, „Sfinţii Petru şi Paul”: Vara Împreună 2011 Vacanța de vară a copiilor din Parohia „Sfinții Petru și Paul” (Băneasa) a debutat cu o săptămână de veselie și de bună dispoziție, timp în care cei mici au avut ocazia să se roage, să cânte, să se distreze împreună, să se cunoască mai bine și să lege prietenii frumoase care să dureze. Noi, tinerii parohiei, am pregătit acest program încercând să oferim cu dăruire timpul, creativitatea, priceperea noastră.

Programul s-a desfășurat de luni, 20 iunie, în fiecare zi de la ora 9:00 la 13:00, și a culminat cu Sfânta Liturghie de duminică, 26 iunie, ce a fost animată de copiii care au participat la această săptămână a bucuriei. Programul a fost variat și a încercat să îmbine partea distractivă cu cea spirituală și educativă. Tema principală a fost Isus, prietenul copiilor și părintele a încercat, în fiecare zi, printr-o scurtă cateheză atractivă și pe înțelesul copiilor, să-i facă să înțeleagă această legătură importantă: eu și Isus, prietenul care nu ne părăsește niciodată.

Miercuri, când Bucureștiul se topea sub o căldură dogorâtoare, noi am avut parte de o zi răcoroasă la umbra copacilor din parcul de la Mogoșoaia. Și aici ne-au însoțit voia bună, joaca și cântecele, iar bucuria a fost mare pentru toți, chiar dacă a fost urmată de febră musculară și de ceva pișcături de țânțari.

Sâmbătă am împodobit biserica și ne-am pregătit pentru Liturghia de încheiere. Duminică, cu mic cu mare, cu emoție, dar și cu părere de rău că a trecut așa de repede o săptămână frumoasă, am participat la Sfânta Liturghie în care copiii au citit lecturile, au cântat psalmul și au oferit darurile la altar.

Abia s-a terminat Vara Împreună și chiar dacă și de-acum încolo ne vom revedea destul de des, deja parcă așteptăm o nouă săptămână a bucuriei. Promitem că ne vom întâlni și anul viitor!

Mădălina Băcăuanu 10 Actualitatea Creştină iulie 2011

Bucureşti, „Adormirea Maicii Domnului”: Vara Împreună 2011 De sâmbătă, 18 iunie, până joi, 23 iunie, Parohia „Adormirea Maicii Domnului” a vibrat de strigăte, cântece, zâmbete, dansuri şi voie bună. Aceasta pentru că aproximativ 100 de copii au petrecut Vara Împreună aproape unii de alţii şi de învăţăturile Evangheliei.

Copiii au fost animaţi de păţaniile lui Păcală şi de entuziasmul celor 12 animatori, tineri ai parohiei.

Programul a început în fiecare dimineaţă la ora 9:00, iar copiii au foat răsplătiți pentru punctualitate. După o frumoasă rugăciune pe care au învăţat-o în aceste zile, de fiecare dată Păcală şi prietenii lui le-au spus copiilor câte o păţanie din care au primit câte o lecţie de viaţă.

Apoi au trecut cele povestite prin lumina Evangheliei în timpul catehezei şi au văzut ce îndemnuri le dă Cristos cu privire la acele situaţii. De-a lungul întregii activităţi copiii au învăţat să-şi respecte părinţii, să nu fie făţarnici, să nu îi trateze pe ceilalţi cu

superioritate ci să-l vadă pe Isus în fiecare, să nu fure, să nu mintă, să fie drepţi şi să iubească pe aproapele.

La lucru manual copiii şi-au dezvoltat abilităţile şi creativitatea confecţionând steagul echipei, floricele, felinare, ulcioare, găinuşe şi multe altele. Entuziaști, au participat la concursurile pe echipe desfăşurate la finalul fiecărei zile. Echipele Alunelul, Braşoveanca, Căluşarii şi Ciuleandra au concurat aprig pentru a câştiga competiţia. În ultima zi echipele au înfruntat cea mai mare încercare: Cup-

torul cu Provocări. Au lucrat în echipă şi au colaborat pentru a câştiga competiţia. În final echipa câştigătoare, cu o revenire spectaculoasă, a fost cea a Căluşarilor. Animatorii acestei ediţii au fost din nou la mare înălţime. Mai întâi de toate, tinerii animatori de azi sunt copiii participanţi de ieri şi au ştiut foarte bine cum să le fie pe plac participanţilor: au dansat cu ei, s-au jucat cot la cot, s-au bucurat cu ei pentru fiecare punct câştigat. „Am fost impresionată cât am apucat să stau să observ copiii jucându-se, cum nişte

adolescenţi - supraveghetorii lor - se pot comporta aproape ca nişte părinţi pentru copiii noştri. Atâta dăruire, răbdare şi atenţie pentru fiecare puşti nu cred că voi vedea vreodată la tinerii din «găştile» cartierului. Păcat că durează aşa puţin această activitate” (o mămică). Îi mulţumim în primul rând Domnului că ne-a ţinut aproape în aceste zile, că ne-a dăruit vreme frumoasă şi ne-a binecuvântat din nou iniţiativele.

Cristina Farcaş

Brezoi: Binecuvântarea Grotei de Lourdes de la Lunca Proieni Duminică, 3 iulie 2011, comunitatea romano catolică din Brezoi s-a îmbrăcat în haine de sărbătoare. După ce i-au primit cu pâine și sare pe distinșii oaspeți, PS Jacques Perrier, Episcop de Tarbes-Lourdes, și PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București, au intrat în procesiune împreună cu preoții invitați în biserica parohială, unde s-a celebrat Sfânta Liturghie solemnă, animată de corul de tineri din Parohia romano-catolică „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din București.

După Sfânta Liturghie a urmat un concert de muzică vocal-religioasă susținut de patru soliști de la Filarmonica din Râmnicu-Vâlcea, apoi toți s-au îndreptat spre Lunca Proieni (Brezoi), unde a fost amplasată grota cu statuia Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes și a Bernadetei, ambele lucrate în atelierele de la Lourdes. Lângă cele două statui a fost așezată Crucea Mântuitorului, în mărime naturală. În cadrul ceremonialului binecuvântării a avut loc amplasarea a trei bucăți de rocă, două de la Lourdes și una din râul Iordan. La această ceremonie a fost prezent și ÎPS Gherasim Cristea, Arhiepiscop al Râmnicului.

Pr. Gilbert Iavorschi iulie 2011

Actualitatea Creştină 11

EVENIMENT

Noi preoți pentru Arhidieceza de București Miercuri, 29 iunie 2011, în solemnitatea Sfinților Petru și Paul, în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Iași, au fost hirotoniți 25 de preoți, dintre care 4 pentru Arhidieceza Romano-Catolică de București: Pr. Liviu Crişmaru (din Pârgăreşti), Pr. Vasile-Lucian Ianuş (din Şcheia), Pr. Maximilian Lucaci (din Bucureşti, Parohia Adormirea Maicii Domnului) și Pr. Ioan-Mircea Răileanu (Bucureşti, Parohia Sfânta Cruce). Pr. Maximilian și Pr. Ioan-Mircea au celebrat prima lor Sfântă Liturghie duminică, 3 iulie 2011, în parohiile lor de origine. La celebrarea de la Iași, de conferire a sacramentului Preoției, a luat parte și PS Cornel Damian, Episcop Auxiliar al Arhidiecezei noastre.

Pr. Maximilian Lucaci Bucureşti, Parohia Adormirea Maicii Domnului Comunitatea Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” din Bucureşti a trăit un eveniment deosebit în ziua de duminică, 3 iulie 2011.

Părintele Maximilian Lucaci, hirotonit întru preoţie la Iaşi, în ziua de 29 iunie 2011, a celebrat Prima Sfântă Liturghie în comunitatea de origine, fiind înconjurat cu multă căldură şi iubire de către credincioşii prezenţi la această celebrare.

Pr. Maximilian Lucaci s-a născut la 7 aprilie 1984 în municipiul Bucureşti, din părinţii Mihai şi Tereza Lucaci, iar în anul 2003 a fost admis la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iaşi, ale cărui cursuri le-a absolvit în acest an. Anii de pregătire intelectuală, spirituală, umană şi pastorală i-au adus părintelui Maximilian împlinirea vocaţiei sale la Sfânta Preo12 Actualitatea Creştină iulie 2011

ţie, iar Liturghia de primiţie a fost o mulţumire pentru toate harurile primite până acum.

La altar, primiţiantul a fost înconjurat de părintele paroh Dominic Hîrja, de Pr. Mihai Mărtinaş (paroh al Parohiei „Sfinţii Apostoli Petru şi Paul” din Băneasa, Bucureşti), de Pr. Sebastian Lucaciu (vicar parohial la Buzău) şi de Pr. Dominic Soare (paroh la Târgovişte). Toţi aceşti preoţi l-au cunoscut pe părintele Maximilian îndeaproape, însoţindu-l în diferite forme pe drumul său către Sfânta Preoţie.

Vremea nefavorabilă de afară nu a stins bucuria şi emoţiile celor prezenţi, ele fiind alimentate şi de predica părintelui Dominic Soare, care a evidenţiat trăsăturile specifice creştinului şi implicit preotului, acele trăsături ce au loc în urma

convertirii, a schimbării inimii după inima lui Isus: iubirea totală, compasiunea, delicateţea, spiritul autentic de jertfă. Părintele Soare i-a amintit primiţiantului că împlinirea preoţiei la care a fost făcut părtaş prin hirotonire are loc pe Calvar, are loc prin suferinţă, prin neacceptarea şi refuzul lumii de a adera la mesajul lui Cristos vestit de preot. Preoţia ministerială nu poate avea o altă împlinire decât cea a lui

Cristos, şi dincolo de Calvar rămâne perspectiva învierii.

Familia părintelui Maximilian s-a implicat activ în celebrare, prin proclamarea lecturilor, a psalmului responsorial, în cadrul Ofertoriului, iar la Împărtăşanie, părintele primiţiant a oferit Trupul şi Sângele Domnului mamei, celor 2 surori şi fratelui său.

Comunitatea i-a prezentat un frumos buchet spiritual, constituit din 75

de Sfinte Liturghii, numeroase novene, Rozarii şi rugăciuni oferite timp îndelungat pentru părintele Maximilian. La acestea se adaugă multe jertfe neştiute, dar observate de Dumnezeu, care a binevoit să învrednicească un fiu al Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” din Bucureşti cu un dar atât de mare.

Andrei Dumitrescu

Pr. Ioan-Mircea Răileanu Bucureşti, Parohia Sfânta Cruce Parohia „Sfânta Cruce” din Bucureşti a fost, în data de 3 iulie 2011, în sărbătoare. Primul preot originar din comunitate, Pr. Ioan–Mircea Răileanu, a celebrat Prima Sfântă Liturghie (Primiția) în prezenţa enoriaşilor şi a preoţilor prezenţi la această sărbătoare a comunităţii. Celebrarea a fost una fastuoasă, biserica a fost plină până la refuz, corul a intonat cântece special pregătite pentru această sărbătoare.

Hirotonit preot în Catedrala romano-catolică din Iaşi, în data de 29 iunie 2011, Pr. Ioan-Mircea Răileanu i-a încredințat vocaţia sa Inimii Neprihănite a Mariei. După hirotonire, Pr. Ioan–Mircea Răileanu a declarat, pentru site-ul ercis.ro al Diecezei de Iași: «„Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceea de a-şi dărui viaţa pentru prietenii săi”, ne spune Isus în Evanghelia după Sfântul Ioan. O asemenea iubire, atât de adevărată şi profundă o primesc eu astăzi prin darul preoţiei. De aceea bucuria şi milostivirea infinită a Tatălui ceresc cuprind inima şi persoana mea întrun mod cu totul deosebit. Aş vrea să citez câteva cuvinte ale Mons. Vladimir Ghika, martir, el care a însemnat foarte mult în decizia răspunsului meu la chemarea Domnului: „Dumnezeu este părintele jurământului, iar noi suntem copii făgăduinţei. El, părintele jurământului de iubire, iar noi, copiii făgăduinţei de bucurie. Cât de mult poate fi el Tatăl nostru, cât de mult putem noi să fim copiii lui, o vorbă vă va face să înţelegeţi mai bine. Am fost creaţi, am fost răscumpăraţi, putem fi sfinţiţi. Suntem astfel de trei ori purtaţi în inima lui Dumnezeu, în inima sa de milostivire (…)”. Eu cred că sacramentul preoţiei primit astăzi mă face martorul acestei inimi de milostivire a Tatălui, izvorul bucuriei vieţii noastre. Preoţia mea o datorez consfinţirii mele la Inima Neprihănită a Mariei», informează ercis.ro Primiţia a fost precedată, în seara zilei de sâmbătă, 2 iulie 2011, de o Veghe de Rugăciune în faţa Preasfântului Sacrament expus pe altar, veghe care a început cu celebrarea Sfintei Liturghii prezidată de însuşi Excelenţa Sa, Monseniorul Jacques Perrier, Episcop de Tarbes-Lourdes, însoţit la altar de PS Cornel Damian, Episcop Auxiliar de Bucureşti, de părintele paroh Ionel Pojum, pr. Gabriel Popa, secretar eparhial şi pr. Tarciziu Şerban, profesor şi formator la Seminarul din Iaşi.

Pr. Ioan-Mircea Răileanu a celebrat Prima Sfântă Liturghie dumnică, 3 iulie, la ora 10.30, iar la celebrare au fost prezenţi Pr. Ionel Pojum, parohul comunităţii, Pr. Maricel Bulai, vicar parohial, Pr. Gabriel Popa, secretar arhiepiscopal şi fost vicar la Parohia Sfânta Cruce, Pr. Tarciziu Şerban, profesor la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi, Pr. Victor-Emilian Dumitrescu, predicator. La începutul Sfintei Liturghii, tânărul preot a fost întâmpinat cu un cântec foarte sugestiv: „Bine ai venit în mijlocul nostru, cucernice preot şi tânăr apostol; O sfântă menire tu ai pe pământ: S-aduci pace în numele Domnului Sfânt”.

La predică, părintele a amintit despre chemarea la preoţie şi despre sacramentul Preoţiei. La finalul celebrării, părintele primiţiant a mulţumit emoționat Sfintei Fecioare Maria, cea care l-a condus pe drumul sfânt al preoţiei, familiei, părintelui paroh, corului, prietenilor şi tuturor celor prezenţi. După Sfânta Liturghie comunitatea a participat la o agapă frăţească oferită de cele două asociaţii ale Sfântului Vicenţiu de Paul care activează în parohie.

Marius Oanță iulie 2011

Actualitatea Creştină 13

SPIRITUALITATE

Mesajul aparițiilor de la Lourdes

Rugăciune, sărăcie și pocăință Interviu cu Mons. Jacques Perrier Episcop de Tarbes-Lourdes Aflat în România pentru sfințirea grupului statuar de la Lunca Proieni (Brezoi), care reprezintă grota de la Lourdes, pe Sf. Fecioară Maria și Sfânta Bernadeta, Excelența Sa Mons. Jacques Perrier, Episcop de Tarbes-Lourdes ne-a vorbit despre spiritualitatea Lourdes-ului și mesajul său pentru lumea de azi, și despre caracterul deosebit al grotei de la Brezoi.

Excelență, ca Episcop de Tarbes-Lourdes ați scris și cărți despre Lourdes și spiritualitatea acestui loc de pelerinaj marian. Care este, pe scurt, spiritualitatea Lourdes-ului?

Da, am scris multe cărți…

Cred că liniile principale ale unei spiritualităţi a Lourdes-ului sunt trei: rugăciunea, sărăcia și pocăinţa. În primul rând, rugăciunea: cele 18 apariții au avut loc într-un climat de rugăciune, mai ales a Rozariului; și apoi „Doamna” – Sfânta Fecioară – a invitat-o pe Bernadeta să se roage, să se roage pentru păcătoși, pentru convertirea lor. În al doilea rând, sărăcia: pentru că Bernadeta provenea dintr-o familie deosebit de săracă, chiar ruinată. Ulterior ea însăși a dorit să trăiască pentru totdeauna în sărăcie: s-a împotrivit cu fermitate tuturor ispitelor, tuturor slăbiciunilor de orice fel, iar apoi a intrat într-o congregație dedicată slujirii săracilor. În fine, pocăința: e vorba de cele cinci apariții în care ea descoperă izvorul, își acoperă chipul cu noroi, mănâncă buruieni. Mai apoi va trăi întreaga viață ca o ofrandă, ca o penitență pentru păcătoși.

Deja în 1858, în zilele aparițiilor, începea să se adune oameni de diferite categorii sociale la locul unde Sf. Fecioară i-a apărut Bernadetei. După mai bine de 150 de atunci, la Lourdes vine tot mai multă lume...

14 Actualitatea Creştină iulie 2011

Da! Așa este!

Care este mesajul pe care îl transmite Lourdes astăzi oamenilor?

E greu de spus… Mai întâi, azi vine într-adevăr o mulțime de lume – oameni de tot felul – mai ales la Sanctuar, în pelerinaj, pelerinajul fiind un demers foarte actual - aș spune că în toate religiile de azi -, deoarece, în acestă lume extrem de profană, se simte nevoia unor momente de reculegere, nevoia de locuri sacre. Asta însemnă foarte mult, căci sacrul este prea puțin prezent în viața cotidiană, și trebuie totuși să îl trăim undeva

anume, să avem locuri privilegiate pentru el. În al doilea rând, mesajul Lourdes-ului este simplu: foarte simplu.

Cum spuneam: rugăciune, pocăință, sărăcie –cuvintele Sfintei Fecioare nu sunt dificile, nu sunt greu de interpretat și nu tulbură conștiințele, nu sunt secrete… Într-un cuvânt, mesajul e accesibil tuturor.

Un alt motiv, evident, sunt vindecările care au avut loc și care cu siguranță au amplificat renumele Lourdes-ului.

Chiar dacă astăzi acest lucru nu mai are exact aceeași importanță ca odinioară, Lourdes rămâne un loc unde bolnavii sunt foarte prezenți, sunt bine primiți, stau în primele rânduri, și nu există multe astfel de locuri în lume. Nu există, îndeosebi, niciun alt sanctuar unde bolnavii sunt atât de numeroși, și mai ales un sanctuar unde există o comisie de constatare medicală. Și apoi este Sfânta Fecioară Maria: figură maternă, mereu zâmbitoare, mereu aproape de noi, care nu are nimic care să ne înspăimânte.

Mai este apoi și poziția geografică a Lourdes-ului, care este foarte frumoasă: o localitate de munte, în apropierea naturii... Văd că aveți fotografii frumoase (privește fotografiile din reportajul Pr. Liviu Bălășcuți, Pe

Cristina Grigore, Mons. Jacques Perrier și Pr. Emil Moraru

urmele Bernadetei, apărut în numărl din iunie al revistei noastre). Nu arată rău deloc (zâmbește). În plus, ritualurile de la Lourdes sunt simple. Pe lângă celebrările liturgice, mai e grota, izvorul, lumânările; toate acestea sunt simple, pe înțelesul tuturor…

Iată deci că nu e doar un singur motiv, ci există un ansamblu de motive care fac așa încât Lourdesul să rămână în continuare foarte, foarte actual. Noi am observat mai ales că este un loc foarte apreciat de tineri, de adolescenți în jurul vârstei de 15 ani, pe care (zâmbește) nu-i găsești prea des în Biserică, dar care la Lourdes sunt foarte fericiți; se simt ca acasă. Aceasta este de fapt a doua mare misiune a Lourdesului: pe lângă slujirea bolnavilor, să manifeste tot mai mult activitatea misionară adresată tinerilor… Există un foarte mare pelerinaj al tinerilor la Lourdes; apoi mai e pelerinajul de la Ile-de-France care vine o dată la doi ani și la care participă circa zece-douăsprezece mii de tineri, și multe altele. Acum, ca pregătire pentru Întâlnirea Mondială a Tinerilor,

din Spania, sunt anunțați douăzeci de mii de tineri care se vor opri la Lourdes, timp de aproximativ o zi, în drum spre Madrid…

Vă aflați în România pentru că duminică, 3 iulie, ați sfințit grota de la Lunca Proieni (Brezoi). În România, și în particular în Arhidieceza de București sunt multe astfel de grote „de la Lourdes”, pe lângă parohii ori mănăstiri. De ce e deosebită grota de la Brezoi?

Păi, în primul rând, pentru faptul că e de dată recentă (râde), apoi cred că a fost ridicată cu mari eforturi. Și, ne-am putut bucura, într-un fel, de un mic moment ecumenic. Și apoi mai e ceva, un lucru care

poate e specific acelui loc, dar care subliniază un aspect important: lângă grupul statuar format din grotă, statuia Sfintei Fecioare și cea a Bernadetei a fost amplasat un crucifix mare. Nu peste tot e așa. Acest lucru înseamnă ceva, și anume că ceea ce s-a întâmplat la Lourdes, mesajul de la Lourdes e un mesaj creștin, al lui Cristos: nu e un mesaj care aparține doar Lourdes-ului; toate acestea țin de lumina, de dinamica Crucii. Și nu sunt multe, în lume, grotele care se prezintă astfel.

Apoi, ce aș mai dori să adaug rapid e un fapt foarte simbolic, și anume că grota se află la marginea unui drum, deci nu într-un loc izolat, nu într-un sanctuar ori în curtea unei mănăstiri, ci la marginea drumului. Și asta e o parabolă frumoasă, pentru că nu puține sunt episoadele evanghelice care se petrec la marginea drumului (amintesc mai ales de parabola bunului samaritean); și apoi acest fapt trimite la Cristos, care este Calea, Adevărul și Viața – Cristos calea către Tatăl. Deci, vedeți, e un semn pentru toți, pentru oamenii care trec pe acolo și, fie că dau atenție, fie că nu, intră în contact cu acest simbol al credinței noastre…

”Grota de la Lunca Proieni e un semn pentru toți, pentru oamenii care trec pe acolo și, fie că dau atenție, fie că nu, intră în contact cu acest simbol al credinței noastre”.

Interviu realizat de Cristina Grigore Traduceri de Pr. Emil Moraru și Liana Gehl iulie 2011

Actualitatea Creştină 15

DOSSIER

„ZIARUL PAPEI” la 150 de ani La 1 iulie 2011 s-au împlinit 150 de ani de la lansarea publicaţiei L’Osservatore Romano. Lansat în 1861, ca „ziar politic și moral”, cotidianul a fost inițiativa unui grup de intelectuali catolici. Mai târziu, Papa Leon al XIII-lea va adoptat publicaţia ca una de informare din partea Sfântului Scaun. Primul număr avea 4 pagini. De-a lungul anilor au luat naștere diferite săptămânale lingvistice și o publicație lunară, ajungând la un total de 8 versiuni. Cu ocazia aniversării a 150 de ani de activitate a fost lansat un site propriu pe internet: www.osservatoreromano.va .

Cotidianul Prima ediţie publicată de «L'Osservatore Romano» a fost cea cotidiană.

Fondată în 1861, a cunoscut o profundă transformare tocmai pentru a răspunde la aşteptările Papei Benedict al XVI-lea.

Dimensiunea universală, întâlnirea dintre credinţă şi raţiune, apropierea de oamenii de azi sunt liniile

directoare pe care publicaţia vaticană le exprimă prezentând, cu caracter documentar şi jurnalistic, toate textele pontificale şi documentele Sfântului Scaun în italiană şi în limba în care au fost rostite sau scrise, urmărind, cu o informare completă şi îngrijită, viaţa internaţională, dezbaterile culturale, evenimentele Bisericii de pe orice continent, acordând o atenţie deosebită ecumenismului şi dialogului cu alte religii. Ediţia cotidiană este publicată în şase zile din şapte (în afară de luni).

L’Osservatore Romano, Anul I, nr.1, 1 iulie 1861

16 Actualitatea Creştină iulie 2011

Săptămânalul francez A apărut în 1949. Publicată în format tabloid, ediţia în limba franceză redă enciclicele, exortaţiile, mesajele şi scrisorile apostolice, discursurile şi predicile Papei.

În plus, publică documentele dicasteriilor din Curia Romană şi alte articole de fond. Cu ocazia călătoriilor apostolice apar numere speciale. Apare în fiecare marţi şi este distribuit în 132 de ţări, comercializat numai prin abonament.

Săptămânalul englez Fondat în 1968, publică integral discursurile Suveranului Pontif şi documentele Curiei Romane, alte texte şi articole cu comentarii.

Cu ocazia călătoriilor Papei apare un număr special.

Ediţia este publicată în format tabloid şi apare în fiecare miercuri, comercializată prin abonament în toată lumea. Ediţia engleză este transmisă şi tipărită în Statele Unite ale Americii şi în India unde, din 2008, se realizează şi o versiune în limba malayalam, dedicată în special celor şase milioane de catolici din statul indian Kerala.

Săptămânalul spaniol Apărut în 1969, săptă-

mânalul publică integral discursurile Papei Benedict al XVI-lea, documentele Curiei Romane și alte texte și articole de comentarii.

Cu ocazia călătoriilor Suveranului Pontif se publică un număr special. Ediția este publicată în format tabloid în fiecare vineri și se vinde numai prin abonamente în toate țările din lume. Ediția spaniolă este transmisă și tipărită în Argentina, Mexic și Peru.

Săptămânalul italian Înființată în anul 1949, ediția săptămânală în limba italiană este tipărită în format tabloid și reproduce discursurile Papei, activitatea Sfântului Scaun, comentarii și aprofundări pe teme de actualitate și comentarii la liturgia duminicală. Dedică un număr special cu ocazia călătoriilor apostolice ale Papei.

Apare vinerea și este comercializată numai prin abonament.

Săptămânalul portughez

Apărută în 1970, ediția în limba portugheză publică integral discursurile Papei Benedict al XVI-lea, documentele Curiei Romane și alte texte și articole de comentariu. Călătoriilor apostolice le dedică un număr special. Ediția apare în fiecare sâmbătă și se vinde prin abonament în toate țările din lume. Din 2006 ediția în portugheză este transmisă și tipărită în Brazilia.

mentare. În primul apar știri referitoare la Sfântul Scaun, Biserica universală și Bisericile locale, precum și pagini culturale și de aprofundare a doctrinei și cu caracter istoric. Al doilea fascicol este dedicat activității Suveranului Pontif; în el apar toate discursurile și intervențiile Papei. Din 1986 este tipărit în Germania de Editura Schwabenverlag, care îngrijește și distribuția și abonamentele.

Săptămânalul german Înființată în 1971, ediția în limba germană este compusă din două fascicole: unul cu scop informativ, celălat cu scop de docu-

Publicația lunară în limba poloneză Apărută în 1980 din voința expresă a Papei Ioan Paul al II-lea, ediția în limba poloneză redă pentru

a v . o n a m o r e r o t a v r e www.oss

cititorii săi documentele pontificale, discursurile Sfântului Părinte, relatări ale călătoriilor apostolice, intervențiile Sfântului Scaun și ale Curiei Ro-

mane, alte texte și articole de fond. Este distribuită în toate diecezele Bisericii din Polonia de către Conferința Episcopală Poloneză.

Un ziar care priveşte departe Aflat în vizită la redacţia cotidianului «L’Osservatore Romano», marți, 5 iulie 2011, cu ocazia aniversării a 150 de ani de la înființarea publicației oficioase vaticane, Papa Benedict al XVI-lea a evidenţiat rolul original al ziarului în panorama presei internaţionale.

Dragi fraţi şi surori, sunt fericit să vă pot întâlni la sediul cotidianului «L’Osservatore Romano», unde voi vă desfăşuraţi în fiecare zi munca voastră, o muncă preţioasă şi competentă pusă în serviciul Sfântului Scaun.

Pe 1 iulie, «L’Osservatore Romano» a împlinit 150 de ani de viaţă.

Aş vrea să vă urez din toată inima, aşa cum se obişnuieşte, La mulţi ani!

Această aniversare trezeşte sentimente de recunoştinţă şi de mândrie îndreptăţită; pe lângă ceremoniile specifice şi solemne prilejuite de această aniversare, am vrut să vin şi aici, în mijlocul vostru, pentru a exprima recunoştinţa mea faţă de fiecare dintre cei care lucrează în mod concret la ziar, „îl fac”cu pasiune umană şi creştină, şi cu profesionalism.

De mult eram curios să văd cum se face astăzi un ziar, unde prinde viaţă un ziar şi să întâlnesc măcar pentru puţin timp persoanele care

fac ziarul nostru. Acum am avut bucuria să descopăr modalitatea modernă, total diferită de ceea ce era cu cincizeci de ani în urmă, în care prinde viaţă ziarul. Cere mai multă creativitate umană, să-i spunem aşa, decât muncă tehnică. Astfel, acest „atelier” este dedicat în mod sigur acţiunii, dar, înainte de toate, este dedicat învăţării, gândirii, judecăţii, reflecţiei.

Dar nu este doar un „atelier”: este mai ales un important observator, aşa cum spune şi numele. Observator pentru a vedea realitatea acestei lumi şi pentru a ne informa despre această realitate. Şi mi se pare că de la acest observator se văd atât lucrurile care sunt departe, cât şi cele care sunt aproape. Departe în dublu sens: în primul rând, lucruri aflate departe, în toate colţurile lumii, cum ar fi Australia, Filipine, America Latină; pentru mine, acesta este unul dintre marile

avantaje ale ziarului «Osservatore Romano», care oferă într-adevăr o informaţie universală, care într-adevăr vede lumea întreagă şi nu doar o parte din ea. Sunt foarte recunoscător pentru acest lucru; în mod normal, în ziare se oferă informaţii, dar cu preponderenţă din propria arie geografică, lucru ce face să fie uitate multe alte zone ale lumii, nu mai puţin importante. Şi aici se observă ceva din consonanţa lui Urbs et Orbis, care este caracteristica catolicităţii şi, într-un anume sens, este o moştenire romană: a privi către lume şi nu doar către sine însuşi. În al doilea rând, din acest observator se văd lucrurile care sunt departe şi dintr-un alt sens: «L’Osservatore» nu rămâne doar la suprafaţa evenimentelor, dar merge la origini. Dincolo de suprafaţă ne prezintă rădăcinile culturale şi partea profundă a lucrurilor. Pentru mine nu iulie 2011

Actualitatea Creştină 17

În spatele unei ştiri care se publică nu este niciodată un simplu fapt: întotdeauna există o alegere care ne determină ce să publicăm şi ce nu, „şi ştim că astăzi, alegerea priorităţilor, este, în multe sectoare ale opiniei publice, discutabilă”.

Admir modul în care puteţi oferi în fiecare zi contribuţii deosebite care ne ajută să înţelegem mai bine fiinţa umană, originile lucrurilor şi cum trebuie înţelese, realizate, transformate.

reprezintă doar un ziar, dar şi o revistă culturală. Admir modul în care puteţi oferi în fiecare zi contribuţii deosebite care ne ajută să înţelegem mai bine fiinţa umană, originile lucrurilor şi cum trebuie înţelese, realizate, transformate.

Dar acest ziar vede şi lucurile care sunt aproape. Uneori este chiar greu să vezi lucrurile de aproape, lumea noastră mică ce ne înconjoară, care este totuşi o lume mare.

Există şi un alt fenomen care mă face să reflectez şi pentru care sunt recunoscător: nimeni nu poate informa despre tot ce se întâmplă. Nici mijloacele cele mai universale, ca să spunem aşa, nu pot să spună totul: este imposibil! Mereu este nevoie de o alegere, de un discernămînt. Şi de aceea, în prezentarea faptelor este hotărâtor criteriul de alegere: niciodată nu este doar faptul în sine care devine ştire, este mereu o alegere care determină ce apare şi ce nu apare. Şi ştim că astăzi, alegerea priorităţilor, este, în multe sectoare ale opiniei publice, discutabilă.

«L’Osservatore Romano», aşa cum a spus şi Directorul ziarului, pe frontispiciul său a prezentat mereu două criterii: Unicuique suum şi Non praevalebunt. Aceasta reprezintă o sinteză caracteristică a culturii lumii occidentale. Pe de o parte, marele 18 Actualitatea Creştină iulie 2011

drept roman, dreptul natural, cultura naturală a omului concretizată în cultura romană, cu dreptul său şi cu spiritul său de dreptate; pe de altă parte, Evanghelia. S-ar mai putea spune: cu aceste două criterii – acela al dreptului natural şi acela al Evangheliei – avem ca şi criteriu dreptatea şi, pe de altă parte, speranţa care vine din credinţă. Aceste două criterii, împreună, - dreptatea care respectă pe fiecare şi speranţa care vede chiar şi aspectele negative în lumina unei bunătăţi divine de care suntem siguri datorită credinţei – ajută la oferirea unei informaţii cu adevărat umane, umaniste, în sensul unui umanism care îşi are rădăcinile

Ceea ce ne-a propus Benedict al XVI-lea pe 5 iulie, cu ocazia vizitei sale prilejuită de aniversarea a 150 de ani de viaţă a cotidianului nostru, nu a fost neapărat o lecţie de jurnalism, cât mai ales o reflecţie despre utilizarea mijloacelor de comunicare.

Răspunzând salutului adresat de directorul ziarului, Pontiful a citit doar primul paragraf din discursul pregătit pentru acest prilej, apoi a continuat vorbind liber, oprinduse în mod deosebit asupra publicaţiei, discutând rolul pe care îl are «L’Osservatore Romano» în panorama informaţiei intenaţionale. (L’Osservatore Romano) în bunătatea lui Dumnezeu. Şi astfel se poate vorbi nu doar de informare, ci şi de formare culturală.

Pentru toate acestea vă sunt recunoscător. Din inimă vă împart vouă, tuturor, Binecuvîntarea Apostolică.

Benedict al XVI-lea (Traducere de Cristina Șoican)

Papa în vizită la redacția cotidianului L’Osservatore Romano, 6 iulie 2011

Giovanni Maria Vian și Papa Benedict al XVI-lea

Arhiva foto a L'Osservatore Romano Peste 6 milioane de imagini

Vasta și prețioasa arhivă a Serviciului Fotografic al publicației vaticane L’Osservatore Romano, conține peste 10 milioane de fotografii, din timpul a șapte pontificate: Pius al XI-lea, Pius al XII-lea, Ioan al XXIIIlea, Paul al VI-lea, Ioan Paul I, Ioan Paul al II-lea și Benedict al XVI-lea.

Secțiunea cea mai bogată și consistentă este cea referitoare la Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea și conține peste 6 milioane de imagini, de la alegerea lui pe Tronul lui Petru și până la declararea lui ca Fericit; imaginile reflectă toate călătoriile întreprinse de Fericitul Papă, audiențele acordate, activitatea lui de zi cu zi etc. De aceea, Arhiva Serviciului Fotografic a fost dedicată recent Fericitului Ioan Paul al II-lea.

GIOVANNI MARIA VIAN Născut la Roma în 1952, este un istoric al creștinismului, profesor de filologie patristică la Universitatea La Sapienza din Roma. Din 1999 este membru al Comitetului Pontificat de Științe Istorice. Este autor a circa 80 de studii de specialitate. În 1976 devine redactor și consultant științific la Institutul Enciclopediei Italiene. Editorialist la Avvenire și Giornale di Brescia, și colaborator la diverse ziare și reviste, printre care și L´Osservatore Romano (1977-1987) și revista Vita e Pensiero a Universității Catolice Sacro Cuore din Milano. Din 2007 este directorul oficiosului Vaticanului, L´Osservatore Romano.

Pr. Giuseppe Colombara directorul Serviciului Foto

De-a lungul anilor, L’Osservatore Romano a publicat și articole referitoare la viața Bisericii Catolice din România, discursurile Suveranilor Pontifi adresate românilor: pelerini, autorități ecleziastice ori politice. „Ziarul Papei” a relatat pe larg istorica vizită a Fericitului Papă Ioan Paul al II-lea în România și vizitele ad limina apostolorum ale episcopilor din cadrul Conferinței Episcopale Române etc. În ultimii ani, în oficiosul vatican apare și semnătura jurnalistei românce Anca Mărtinaș Giulimondi, redactor la Radio Vatican (programul în limba română) și colaboratoare permanentă a revistei noastre. iulie 2011

Actualitatea Creştină 19

UNIVERSUL FAMILIEI

… de la conştiinţa morală Cultura, iubirea dintre bărbat şi femeie, munca, suferinţa şi boala, conștiința morală sunt - conform analiștilor gândirii lui Ioan Paul al II-lea - cinci mari teme ale pontificatului acestui papă. Ultima dintre ele face obiectul reflecţiei noastre.

Pr. Fabian MĂRIUŢ O parte dintre analişti, simpatizanţi ai modelului iluminist, au vorbit despre o confruntare între Ioan Paul al II-lea şi lumea modernă, ba chiar l-au calificat cruciat al timpurilor moderne. În optica iluminismului, omul este străin de Cristos şi Cristos este străin de om. În măsura în care se poate vorbi despre confruntare, Ioan Paul al II-lea a pus faţă în faţă două moduri radical diferite de a gândi viaţa, omul, libertatea. De o parte se află omul situat în afara oricărei nevoi faţă de Cristos, care vrea să se explice pe sine doar prin lumina propriei raţiuni şi a propriilor experienţe şi, de altă parte, omul care se vede pe sine în lumina Evangheliei, a harului şi a milostivirii divine, deci - în esenţă - în lumina credinţei.

Cel care pune în mişcare confruntarea este Duhul Sfânt. Duhul redeschide procesul lui Isus, care părea definitiv încheiat în Vinerea Mare, odată cu sigilarea mormântului. Locul acestui proces a fost strămutat în inima omului. Aici Duhul Sfânt dă mărturie pentru Cristos, învăţând mai ales că El este unicul Mântuitor al lumii.

De ce în inimă?

Deoarece aici încolţeşte suspiciunea care ne poate face să acceptăm orice despre Cristos, afară de faptul că este unicul Mântuitor. La

baza suspiciunii stă gândul că omul şi Cristos ar fi două realităţi străine, cu origini total diferite. Adevărata confruntare are loc astfel între Vestea cea bună, Evanghelia lui Cristos ca răspuns plenar la măsura dorinţelor şi aşteptărilor umane, şi o viziune parţială asupra omului, care nu priveşte la totalitatea adevărului, bunătăţii şi frumuseţii la care omul este chemat. În Dominum et vivificantem, Papa învaţă că Duhul Sfânt îi dăruieşte omului creat după chipul lui Dumnezeu conştiinţa.

Menirea acesteia este de a oglindi cu fidelitate chipul lui Dumnezeu, care este totodată înţelepciunea şi legea eternă, izvor de ordine morală în om şi în lume. În conştiinţă omul intuieşte adevărul, binele, frumosul, înţelege sensul ultim al alegerilor şi al vieţii sale.

Orice alterare ori falsificare a conștiinței morale întinează izvorul adevărului, afectând răspunsul la întrebarea cine este omul, care este binele său şi duce la negarea adevărului despre Dumnezeu.

O simplă privire îngăduie să vedem cum gândirea lui Ioan Paul al II-lea este impregnată de Problema etică. Direcţia în care el se îndreaptă îl plasează departe de polemica plictisitoare şi obsesivă a unei

20 Actualitatea Creştină iulie 2011

etici intrate în cercul vicios al presupunerii că morala poate fi lipsită de adevăr, că pot exista reguli şi alegeri fără adevăr. Ioan Paul al II-lea critică alunecarea eticii spre tehnică. Problema morală este locul în care apare întrebarea cea mai serioasă asupra binelui şi adevărului persoanei. Etica este respiraţia veşniciei în timp.

Pentru Ioan Paul al II-lea căutarea adevărului şi pasiunea pentru Cristos sunt una şi aceeaşi cale. Aşa înţelegem de ce a introdus tema fericirilor în catehezele de miercuri despre iubirea umană. Predica de pe munte arată că la baza moralei nu stau pur şi simplu porunci, norme, ci mai ales prinosul de har care îi dă omului posibilitatea să le împlinească. Percepţia interioară a valorilor şi simţul datoriei se formează în conştiinţă.

Dacă primul ciclu de cateheze (I –XXIII) vrea să expună semnificaţia începutului (în sens teologic) cu cele două momente (starea naturii integre şi starea naturii decăzute), cel de-al doilea ciclu (XXIXLXIII) este o largă meditaţie despre omul decăzut. Isus vine să întâlnească omul decăzut, aflat acum departe de nevinovăţia originară.

Iniţial nevinovăţia excludea ruşinea în legătura dintre Adam şi Eva şi, totodată,

cuprindea starea lăuntrică a inimii, ori a voinţei umane.

Nevinovăţia vorbeşte într-un anume fel de conştiinţă, deoarece despre propriu-zisa conştiinţă morală se poate vorbi doar odată cu cunoaşterea binelui şi a răului. În conştiinţă se duce lupta de apărare a unităţii dintre trup şi suflet, a integrităţii persoanei umane, a trăiniciei legăturii dintre bărbat şi femeie. Din nou e de subliniat că supunerea la inspiraţia Duhului este garanţia păstrării lor.

Reluând o temă clasică a antropologiei creştine, cea a concupiscenţei (poftei), considerată a fi una din cauzele deformării şi destructurării conștiinței, Papa ne oferă o profundă analiză asupra conştiinţei umane ca atare. Textul biblic supus analizei este următorul: „Aţi auzit că s-a spus: Să nu săvârşeşti adulter, dar eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca să o dorească a şi săvârșit cu ea adulter în inima lui” (Mt 5,27-28). Învăţătura lui Isus nu se rezumă la a impune obligaţia de a nu săvârşi adulter, ci de a stinge din faşă acea privire concupiscentă care este izvorul păcatului. De fapt, orice deformare a conştiinţei oferă o viziune parţială asupra realităţii, şi în esenţă, asupra sensului şi scopului vieţii, asupra menirii omului.

Familia: munca şi ziua de sărbătoare

(continuare din numărul precedent) 2012, Milano – capitala familiilor Pregătirile pentru evenimentul care va transforma oraşul Milano într-o capitală a familiilor au intrat în linie dreaptă. În acest sens, pe 24 mai a avut loc o conferinţă de presă în cadrul căreia a fost prezentat documentul ce urmează liniile temei întâlnirii şi oferă piste de reflecţie pentru pregătirea spirituală a evenimentului. Este vorba de zece cateheze biblice, organizate sub formă de lectio divina, însoţite de texte din Magisteriu; documentul propune şi seturi de întrebări pentru soţi şi pentru grupurile familiale şi comunităţi. Totul este însoţit de imagini care redau conţinutul catehezelor: de la Sfânta Familie, de Rembrandt, la Grupul familial al lui Henry Moore, până la Nunta din Cana, a lui Paolo Veronese.

Tema catehezelor - Familia: munca şi ziua de sărbătoare - este dată de trei cuvinte ce formează un trinom care porneşte de la „celula de bază a societăţii” pentru a o deschide către lume: prin muncă şi ziua de sărbătoare, familia

locuieşte „spaţiul” social şi trăieşte „timpul” uman. Tema pune în relaţie un cuplu, soţ şi soţie, cu stilul de viaţă pe care îl are: modul de a trăi relaţia (familia), de a acţiona în lume (munca) şi de a umaniza timpul (ziua de sărbătoare).

Catehezele sunt împărţite în trei secţiuni: 1) Familia: Familia dă viaţă, Familia este supusă încercărilor, Familia este sufletul societăţii; 2) Munca: Munca şi ziua de sărbătoare în familie, Munca este resursă pentru familie, Munca este o provocare pentru familie; 3) Ziua de sărbătoare: Ziua de sărbătoare în viaţa de familie, Ziua de sărbătoare pentru Dumnezeu, Ziua de sărbătoare pentru comunitate. Acestea sunt precedate de o cateheză introductivă despre modul de viaţă al familiei (Secretul de la Nazaret).

Conţinutul catehezelor vrea să lumineze interacţiunea dintre experienţa familiei şi viaţa ei zilnică, în societate şi în lume.

Biserica priveşte cu bucurie şi cu deosebit interes pastoral spre Milano La Conferinţa de presă în cadrul căreia a fost prezentat documentul Familia: munca şi ziua de sărbătoare, au luat cuvântul mai mulţi prelaţi implicaţi în organizarea Întâlnirii Mondiale a Familiilor sau care au contribuit la redactarea textului. Cardinalul Dionigi Tettamanzi, Arhiepiscop de Milano, şi-a exprimat speranţa că aceste cateheze „vor putea să însufleţească drumul a numeroase dieceze din lumea întreagă şi vor deveni un punct de referinţă util, nu numai pentru iniţiativele pastoraţiei familiei şi a muncii. Este nevoie de un adevărat efort de comunicare pentru ca aceste cateheze, şi datorită traducerilor, să nu rămână apanajul unui număr restrâns de persoane sau o moştenire limitată la cadrul Bisericii”.

Cardinalul Ennio Antonelli, Preşedintele Consiliului Pontifical al Consiliului pentru Familie, a afirmat: „Un ajutor preţios în pregătirea evenimentului îl reprezintă cartea ce conţine catehezele pe tema Întâlnirii: Familia, munca şi ziua de sărbătoare, pregătită cu grijă de Consiliul Pontifical pentru Familii şi de Arhidieceza de Milano.

Textul a fost editat de Libreria Editrice Vaticana în limbile italiană, engleză, spaniolă, franceză, germană, portughe-

ză şi polonă şi va putea fi utilizat atât în familii, cât şi în comunităţile ecleziale”.

Mons. Franco Giulio Brambilla, Episcop Auxiliar de Milano şi Coordonator al grupului de lucru pentru elaborarea Catehezei pregătitoare pentru întâlnirea din 2012, a amintit că „Prima parte a catehezelor se opreşte asupra modului în care sunt trăite relaţiile în casă. Este nevoie ca acestea (casele) să devină spaţii de ospitalitate, locuri în care este păstrată o intimitate profundă între soţi şi între părinţi şi copii. A doua parte, introduce în viaţa de toate zilele tema muncii. Astăzi, munca marchează în mod profund stilul de viaţă al familiei: munca nu poate să mai fie doar modalitatea de susţinere economică, ci trebuie să devină un loc al exprimării identităţii personale şi al relaţiilor sociale... A treia parte se concentrează pe modul în care familia trăieşte ziua de sărbătoare. A devenit foarte dificil ca în condiţiile de astăzi să mai trăieşti duminica ca pe un timp de sărbătoare. Omul modern a inventat noţiunea de timp liber, dar se pare că a uitat sărbătoarea.

Din acest motiv familia trebuie să introducă în stilul său de viaţă şi simţul sărbătorii şi al celebrării”.

Pe 13 mai, Papa Benedict al XVI-lea a primit de la Cardinalul Ennio Antonelli primul exemplar al catehezelor pregătitoare pentru Cea de-a VII-a Întâlnire Mondială a Familiilor şi programul evenimentelor de la Milano. Primind cartea, Papa şi-a exprimat speranţa că se va face o pregătire adecvată pentru Întâlnirea de la Milano, eveniment spre care Biserica întreagă priveşte cu bucurie, cu speranţă şi cu deosebit interes pastoral şi în vederea căruia familiile creştine şi comunităţile ecleziale din toată lumea trebuie să se simtă interpelate şi implicate.

Cristina ŞOICAN iulie 2011

Actualitatea Creştină 21

VLADIMIR GHIKA

COMUNIUNEA SFINȚILOR „Istoria necunoscută a lumii se află în comuniunea sfinţilor şi în răspândirea harului. Acolo se alcătuiesc genealogiile suverane de destine pe care arborii imperceptibili ai lui Iese – a căror sevă este sângele lui Cristos – le ridică, fremătând, către Suprema Armonie.” În contextul ridicării la cinstea altarelor a unui alt martir al Bisericii Catolice din România, Episcopul Scheffler de la Satu Mare, găsim utilă expunerea viziunii Mons. Ghika despre comuniunea sfinților, așa cum o prezintă un bun cunoscător al spiritualității sale, Jean Daujat.

Monseniorul Ghika insista mult asupra faptului că Maria, îngerii, sfinţii nu aparţin unui univers imaginar sau fantezist – aşa cum se întâmplă cu zânele – ci sunt fiinţe reale şi familiare, prezente alături de noi şi printre noi, împreună cu care trebuie să trăim într-o intimitate constantă şi care exercită un rol real, puternic, eficient în viaţa noastră de zi cu zi. Predicile sale işi propuneau adesea să vorbească despre influenţa personală pe care fiecare înger sau fiecare sfânt trebuia să o exercite asupra noastră şi în noi. Insista în mod deosebit asupra acţiunii Mariei, a Sfântului Iosif, a Sfântului Ioan Botezătorul, a Sfântului Mihail, a Îngerului păzitor, a sfinţilor apostoli în interiorul sufletelor noastre şi în vieţile noastre. (…) În interiorul Ordinului Fraţilor şi Surorilor Sfântului Ioan, el dorea să existe o prezenţă activă a Sfântului Ioan în întreaga viaţă a ordinului şi, prin Sfântul Ioan, o prezenţă activă a Mariei trăitoare în casa Sfântului Ioan. Iată ce scria în Place et Rôle de sainte Jeanne d’Arc entre nous et le ciel (p. 2-3): „Un sfânt este întruparea adeverită, într-o fiinţă umană, a unei voinţe lucrătoare a lui Dumnezeu care continuă în persoana lui, după moarte, exercitarea binefăcătoare a lucrării sale. Un sfânt manifestă, în viaţa de dincolo, ca şi

în aceasta, proprietăţile unirii cu Dumenezeu: iar această unire fixată deja pentru totdeauna nu trebuie, pentru a opera în jurul ei minunile propriei lucrări, decît să lase să se producă, prin intermediul ei, jocul libertăţilor omeneşti şi al indulgenţelor predestinate de sus (...). Sfinţii care, fiecare pentru scopuri pe care le cunoaşte Înţelepciunea eternă, personifică o urmă a perfecţiunii divine, o reflexie a Cuvântului, o binecuvântare a Fiului Omului, descoperă, în acelaşi timp, în virtutea însăşi a ceea ce reprezintă răsplata lor eternă în sânul lui Dumnezeu, preamărirea Atotputernicului pe vecie şi folosirea forţelor lor vii în folosul fraţilor lor din această lume. Astfel, într-o fuziune unică a motivelor, a scopurilor şi a influenţelor triumfului lor, ei reprezintă mijlocul ales al marii lucrări universale de bucurie şi de mântuire la care conlucrează împreună cu toate sufletele din această lume care se bucură de harul lui Dumnezeu; conlucrare atât de potrivită cu timpurile, cu locurile şi cu indivizii încât se poate recunoaşte în ea ajutorul providenţial cel mai subtil, rafinat. Există, într-adevăr, în mulţimea sfinţilor o varietate infinită de figuri, de procedee şi de momente de acţiune.

Sunt creaturile inepuizabile ale Crea-

torului Atotputernic şi Foarte Bogat, formele de o supleţe perfectă ale lucrării Sfântului Duh care se adaptează, în îndatorirea lui de iubire, sufletului fiecăruia pentru binele tuturor.”

Câteva rânduri mai sus, în acelaşi text, Monseniorul Ghika vorbeşte despre „această comuniune a sfinţilor care formează adevărata viaţă secretă a omenirii”: el afirmă adesea că esenţialul din istoria umană, care nu este văzut decât de Dumnezeu, se află în realitatea vieţii harului în interiorul sufletelor şi în izbânzile acestui har asupra tuturor formelor şi asupra tuturor forţelor păcatului. Comuniunea sfinţilor era pentru el o realitate din care trăia în permanenţă.

(Jean Daujat, L’Apotre du XXe siècle.

Monseigneur Ghika, Nouvelles Editions Latines, Paris 1962, p. 60-62. Traducere de Mariana Petrișor).

Simpozion dedicat Monseniorului Vladimir Ghika, la Montreal Pe data de 3 septembrie 2011 va avea loc în Canada, la Montreal, un nou eveniment dedicat Monseniorului Vladimir Ghika. Comunitatea greco-catolică păstorită de părintele Avram Gheorghe, în colaborare cu Asociaţia Culturală Română din localitate, organizează un simpozion care are în centrul atenţiei personalitatea de excepţie a Monseniorului. Conferinţa domnului Andrei Brezianu, încadrată de două momente audio-vizuale, este centrul zilei comemorative. Unul din momente este conceput de Maria Sander, de la Asociaţia pentru Beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika de la Paris, și prezintă viaţa lui Vladimir Ghika; celălalt este proiecţia în premieră, în Canada, a filmului Anei Boariu, Scrisori Fratelui meu în exil. Simpozionul este deschis publicului şi se va desfăşura în limba franceză, motiv pentru care sunt aşteptaţi nu doar românii, dar şi canadienii. Dacă aveţi prieteni în zona Montreal puteţi să le transmiteţi invitaţia de a participa la acest simpozion. Persoana de contact este domnul Paul Stoina: tel. +15143374809; e-mail: paulstoina@yahoo.com.

22 Actualitatea Creştină iulie 2011

ARTA DE A TRĂI

Planul B de acţiune Pe lângă mijloacele propriu-zise de contracepție, există și „un plan B de acţiune pentru cei care doresc să scape de o sarcină nedorită”, adică o serie de mijloace tehnice, prezentate în general cu eticheta de contracepţie, dar care nu împiedică conceperea şi care nu acţionează asupra începutului sarcinii, ci asupra evoluţiei normale a acesteia, odată începută. Este vorba de tehnicile avortive prin care se întrerupe sarcina.

Pentru a face mai acceptabile aceste tehnici şi pentru a masca faptul că este vorba de avort, tehnicile prin care se interceptează şi se distruge embrionul înainte de nidare sunt numite tehnici interceptive. Printre acestea se numără şi pilula de a doua zi.

Opinia medicilor ginecologi, cei care nu sunt susţinători ai mişcării pentru viaţă, este clară: pilula de a doua zi este foarte sigură.

Luată la timp, nu permite femeii să rămână însărcinată, deoarece are rolul de a opri lipirea eventualului ovul fecundat de peretele uterin. Cei care promovează aceste metode susţin că prin folosirea pilulei de a doua zi nu există riscul apariţiei unei sarcini, pentru că rolul ei este tocmai acela de a o împiedica.

Pilula de a doua zi induce modificări la nivelul mucoasei uterine şi uterul devine neprimitor pentru ovulul fecundat. În condiţiile în care acesta nu găseşte un mediu propice, ovulul fecundat este eliminat prin sângerarea provocată de pilula contraceptivă. În prospectul acestei „bombe hormonale” se arată că perioada administrării nu trebuie să depăşească perioada de implantare a oului în uter şi că pilula trebuie să fie luată în ziua imediat următoare sau în maximum 72 de ore de la concepere.

Efecte adverse şi contraindicaţii Fiind tratamente hormonale, pilulele contraceptive de urgenţă au efecte secundare specifice: greţuri, vărsături, dezechilibre hormonale, dureri abdominale, dureri de cap, ameţeli,

pilula de a doua zi

oboseală. Chiar şi medicii care susţin avortul şi contracepţia sunt de părere şi recomandă ca pilula de a doua zi să rămână o metodă utilizată ocazional şi să fie folosită cel mult de două ori pe an. Abuzul duce la dereglări grave ale ritmului biologic al femeii.

Pilula de a doua zi – contraceptivă sau avortivă?

Recomandarea pilulei și declararea ei ca inofensivă reprezintă opinia celor care nu fac din atitudinea pro-life un ţel al vieţii lor.

Există însă şi un alt punct de vedere, al celor care apără viaţa chiar din primul moment al existenţei sale, părere împărtăşită şi de Biserica Catolică. Astfel, se susţine că pilula de a doua zi nu se administrează în scop preventiv, deci nu o putem numi contracepţie.

Ea se adminstrează când concepţia deja a avut loc, în primele 72 de ore de la concepere. Aşadar, pilula de a doua zi nu este doar o simpla pilulă contraceptivă, ci una cu

efect abortiv pentru că, din cauza componentelor sale care produc un mare dezechilibru hormonal, împiedică eventuala sarcină să evolueze.

Pilula de a doua zi nu împiedică procrearea, ci împiedică eventualul ovul fecundat (deci, o nouă fiinţă umană!!!) să se lipească de peretele uterin pentru a se putea dezvolta, iar mai apoi să devină un copil.

Produce practic un avort în fază incipientă, un avort hormonal.

Biserica Catolică îşi motivează poziţia contrară faţă de această metodă, ca şi faţă de orice altă tehnică contraceptivă, de reproducere asistată sau de fertilizare in vitro, afirmând că acestea intervin în procesul natural, în planul divin de transmitere a vieţii. Biserica nu este de acord cu nicio formă de contracepţie; ea aprobă doar metodele naturale de control ale fertilităţii, bazate pe continenţa sexuală, dar acestea nu intră în categoria contraceptivelor sau anticoncepţionalelor.

iulie 2011

Cristina ȘOICAN

Declinul demografic care afectează întreaga Europă este adâncit de criza economică din ultimii ani, situaţie care a constrâns multe familii să facă alegeri cu efecte îngrijorătoare pentru viitor; şi asta deoarece soluţia pentru depăşirea situaţiei nefavorabile din punct de vedere economic a fost reducerea drastică a cheltuielilor. Acest fapt a atras după sine şi o închidere a soţilor în ceea ce privește viaţa. Însă criza demografică nu trebuie atribuită în exclusivitate actualei crize economice. Refuzul de a da viaţă sau de a procrea s-a manifestat şi în perioade de progres şi de prosperitate.

Această realitate poate fi dovedită de statistici care reflectă numărul de avorturi sau frecvența utilizării mijloacelor contraceptive.

Referindu-se la contracepție, Enciclica Humanae vitae o definește clar drept „Orice acţiune, care fie în programarea actului conjugal, fie în săvârşirea lui, fie în dezvoltarea consecinţelor sale naturale, îşi propune ca scop sau ca mijloc să facă imposibilă procrearea” (HV10).

Actualitatea Creştină 23

ÎNDRUMAR MEDIATIC

Două noi site-uri catolice Prezentare de Pr. Liviu BĂLĂŞCUŢI

news.va Marți, 28 iunie 2011, în ajunul sărbătorii Sfinților Apostoli Petru și Paul, Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea, printr-un click sau mai bine-zis printr-o simplă atingere a ecranului, a dat startul noului portal multimedia al Vaticanului: www.news.va.

Evenimentul a fost filmat de telecamerele Centrului de Televiziune Vatican (CTV) și se poate vedea pe noul site. „News.va, după cum spunea Arhiepiscopul Claudio Maria Celli, Președintele Consiliului Pontifical pentru Comunicații Sociale, în conferința de presă de luni, 27 iunie, vrea să fie un omagiu și chiar mai mult decât atât, un semn al fidelității și devotamentului nostru față de Sfântul Părinte cu ocazia celui de-al șaizecelea aniversar întru preoție”. Începând cu data de 29 iunie, pe noul site www.news. vom avea acces la principalele știri tipărite sau transmise pe calea undelor de către celelalte mijloace de comunicare ale Vaticanului (ziarul L'Osservatore Romano, Radio Vatican, Agenția de Presă Vatican Information Service și Fides, Centrul de Televiziune Vatican).

Portalul nu va difuza doar știri despre Papa sau despre dicasteriile Sfântului Scaun, ci și despre cele mai importante evenimente din lume sau situații în care sunt implicate Bisericile locale. În primele luni, materialele vor fi publicate doar în italiană și engleză, urmând ca, din toamnă, să apară și varianta în limba spaniolă, iar mai apoi, succesiv, în germană și franceză. „Site-ul, explica tot Arhiepiscopul Celli, nu are o linie editorială autonomă” și toate celelalte mijloace de comunicare din Vatican își „vor păstra autonomia și identitatea”. Portalul vrea să creeze o colaborare între diferitele canale de comunicare ale Sfântului Scaun. „O

pauline.ro

24 Actualitatea Creştină iulie 2011

inițiativă care subliniază și fortifică o colaborare deja existentă și mereu în creștere a mijloacelor de comunicare ale Sfântului Scaun, site-ul este un loc unde cei care sunt interesați de Sfântul Scaun se vor orienta mai ușor”, spunea în cadrul aceleași conferințe de presă și Giovanni Maria Vian, directorul ziarului L'Osservatore Romano.

Părintele Frederico Lombardi, directorul Sălii de Presă a Vaticanului, preciyeayă că „portalul își propune să devină o vitrină, un impuls care să ajute publicul să aibă acces la mijloacele de comunicare ale Vaticanului”.

Toți cei care au colaborat la realizarea acestui proiect au vrut ca lansarea site-ului să coincidă cu aniversarea celor șaizeci de ani de preoție ai Sfântului Părinte, pentru a aminti publicului larg atenția deosebită a Papei Benedict al XVI-lea față de toate mijloacele de comunicare. „Când i s-a propus să folosească Youtube sau Twitter, Sfântul Părinte a răspuns întotdeauna pozitiv datorită sensibilității sale față de toate mijloacele de comunicare, chiar și cele mai noi și mai aproape de tineri”, a reamintit Părintele Lombardi.

Tot în Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Paul, Surorile Pauline din București au inaugurat site-ului www.pauline.ro.

Site-ul este „realizarea unui vis pe care îl aveam de mult timp”, spuneau surorile într-un e-mail trimis redacției noastre: „să ajungem la poporul român din Romania şi din întreaga lume, folosindu-ne şi de acest instrument digital, pentru a vesti Evanghelia şi valorile ce favorizează creşterea umană şi creştină a fiecărei persoane: Cristos întreg la tot omul, cu toate mijloacele (Fericitul Giacomo Alberione)”. Site-ul acordă un spaţiu amplu Librăriei Pauline on-line, pentru a favoriza cunoaşterea publicațiilor Editurii Pauline.

Surorile Congregației Fiicele Sfântului Paul au venit în România, la București, în 1993, iar patru ani mai târziu au deschis Librăria Pauline, devenită „un centru de spiritualitate, cultură și dialog ecumenic”.

Pagini dificile

Prezentare realizată de Liana GEHL

Semnalăm în numărul de iulie al revistei noastre trei cărţi apărute anul acesta la Editura Sapientia din Iaşi: 100 de puncte fierbinţi din istoria Bisericii, 390 pag., operă colectivă în traducerea preotului Ioan Bişog; Pagini dificile ale Vechiului Testament, 260 pag., de Pr. Claudiu Dumea; şi Părintele Ioan Ciuraru, un apostol neobosit al lui Cristos, 100 pag., de Fabian Doboş.

Biserica, riscul lui Dumnezeu Aşa se intitulează unul din capitolele introductive ale lucrării 100 de puncte fierbinţi din istoria Bisericii.

Expresia sintetizează orientarea de ansamblu în abordarea problemelor discutate, printre care figurează: originea Bisericii, crucea şi semiluna, papii nedemni, vânătoarea de vrăjitoare, Reforma, Revoluţia Franceză, Biserica şi arta modernă, începuturile ecumenismului, reforma liturgică etc. Cu fiecare punct discutat, concluzia este implicită: Dumnezeu îşi asumă riscul dialogului cu oamenii şi o face din dragoste, prin intermediul unui intrument divin şi totodată atât de familiarizat cu fragilitatea umană: Biserica, „mamă şi învăţătoare”.

Rolul unei munci de echipă, cartea menţionată reprezintă continuarea unui proiect anterior: Creştine, care este credinţa ta?. Lucrarea porneşte de la conştiinţa că „e urgent ca Biserica Catolică să-şi asume istoria fără naivitate”, pentru că „marile obiecţii aduse creştinismului nu mai sunt astăzi de ordin filosofic” – ca în Antichitatea târzie ori în Evul Mediu –, „ci vizează direct istoria Bisericii”. De aceea, orice creştin bun se cuvine să nu fie găsit dezarmat în faţa acestor obiecţii, şi 100 de puncte fierbinţi oferă un îndrumar succint şi uşor de consultat cu privire la paginile cel mai greu de receptat din istoria Bisericii.

Pagini dificile Tot cu probleme de receptare se ocupă şi lucrarea Părintelui Claudiu Dumea, care debutează anume cu scena din Faptele apostolilor în care Filip îl întreabă pe ministrul etiopian dacă înţelege cele citite din Biblie. „Cine este autorul Bibliei?” – ne provoacă Părintele Dumea în deschiderea cărţii. Dacă vom şti acest lucru, ne va fi mai uşor să înţelegem şi acele pagini mai dificile din Biblie care se referă la: crearea lumii, păcatul originar, istoria lui Abraham, mesianism, problema retribuţiei, poligamie şi divorţ etc. „Dumnezeu este autorul principal – explică P. Dumea. Dar nu singurul. Biblia este o lucrare divină şi în acelaşi timp umană...”. Cuvânt al lui Dumnezeu adresat omului în circumstanţe precise, Biblia ilustrează dinamica a două tendinţe contrare: grija lui Dumnezeu faţă de om, creatura sa, şi tendinţa acestuia de a se îndepărta tot mai mult de Creatorul său. „Sentimentul religios al popoarelor a fost târât în derivă, în special, de trei forţe distructive”: 1. gândirea magică (tentativa de a folosi puterile supranaturale în favoarea intereselor proprii); 2. aservirea religiei în scopuri tribale sau naţionaliste; 3. disocierea între religie şi morală. Astfel, „dificultăţile pe care le întâlnim în unele pagini ale Bibliei nu se nasc din textele Bibliei”, ci din decalajul dintre cultura timpului în care au fost scrise şi „mentalitatea noastră contemporană, precum şi din modul nostru de a judeca”.

„Orice carte bună e o armă albă în lupta vieţii” A treia carte pe care o semnalăm aici, o lucrare mică – voit modestă asemenea figurii pe care o evocă –, se remarcă prin forţa mărturiei ei. Într-o epocă în care mulţi trăiesc divizaţi între cultivarea imaginii personale şi goana după plăceri, până la abolirea naturii proprii şi deformarea adevărului, figura Părintelui Ciuraru impresionează prin tenacitatea cu care s-a dedicat până la completa uitare de sine unei cauze unice: cauza lui Dumnezeu. Această dăruire a îmbinat la Părintele Ciuraru mai ales două aspecte: grija de a aduna creştinii catolici dispersaţi în anii grei ai comunismului (îi datorează mult, în acest sens, comunităţile catolice din Arhidieceza de Bucureşti), şi dragostea faţă de cărţile religioase, pe care le-a tipărit şi răspândit cu zel în toată ţara, fiind nu doar tipograf, ci şi editor şi autor.

Mărturiile cunoscuţilor, culese în volum, evocă meritele şi personalitatea atipică a Părintelui Ciuraru, şi prin aceasta se situează şi ele în rândul paginilor dificile. Mai întâi pentru că nu-i uşor să surprinzi în câteva cuvinte destinul unui om neobişnuit care a trăit la răscruce de istorie, şi apoi pentru că destinul acestui om a scris el însuşi pagini atât de dificile, la propriu şi la figurat, într-un timp de mare zbucium pentru Biserica noastră. iulie 2011

Actualitatea Creştină 25

din LUMEA CREDINŢEI

Pe când Petru pescuia, Isus l-a chemat să-l urmeze și l-a făcut ucenicul lui. Mai târziu, când Isus a fost arestat, Petru l-a urmat de la distanță, până la casa Marelui Preot. Acolo a fost recunoscut de o femeie. Dar Petru a negat de trei ori că l-ar cunoaște pe Isus. Imediat după aceea s-a auzit cântatul unui cocoș, iar Petru și-a amintit ce îi spusese Isus mai înainte: că îl va trăda de trei ori, înainte de a cânta cocoșul. (continuare din numărul precedent) Atunci Petru a fugit de la casa Marelui Preot și a plâns, pentru că-i părea rău că-l trădase pe Isus.

PETRU, pescarul de oameni (2)

Isus a pătimiti, a fost răstignit pe cruce și a murit. Dar a treia zi a înviat.

După învierea lui, Petru și ceilalți apostoli au început să predice, vorbindu-le despre Isus oamenilor.

Cei care urmau învățătura lor erau tot mai mulți.

Atunci, preoții de la templu s-au supărat și au poruncit ca Petru să fie arestat.

Dar Domnul l-a trimis pe îngerul său, care l-a eliberat din închisoare pe Petru.

După aceea Petru a plecat la Roma, care pe atunci era cea mai mare cetate din lume. Și acolo erau mulți care îl urmau pe Isus, dar și mulți dintre cei care îi persecutau pe ucenicii lui Isus și pe cei care îl urmau pe el.

La Roma, Petru a fost arestat și condamnat la moarte pe cruce, ca și Isus.

Mai târziu, pe mormântul lui a fost construită o bazilică, care îi poartă numele: Bazilica Sfântul Petru, care există și astăzi.

26 Actualitatea Creştină iulie 2011

Text şi grafică, adaptare de Cristina GRIGORE

In Memoriam - Pr. Victor Iacobec La comemorarea a cincisprezece ani de la întoarcerea în Casa Tatălui a Părintelui Victor Iacobec, preot al Arhidiecezei noastre, doamna Lucia Florian, sora părintelui, ne-a trimis la redacție câteva rânduri.

Pe 27 iunie 2011 se împlinesc cincisprezece ani de când Părintele Victor Iacobec a plecat să-și primească răsplata pentru munca depusă în slujba Domnului, în via Sa. El a îndeplinit voința Domnului în tot timpul vieții sale încredințându-se Domnului prin Maria.

De mic era omul rugăciunii.

Nu avea decât opt ani când într-o iarnă geroasă, mama sa, împreună cu cei trei copii mici, a plecat spre București. Din cauza viscolului, mașina s-a răsturnat, dar niciunul dintre pasageri nu a pățit nimic.

Părintele s-a rugat tot drumul. Mai târziu, nu intra la orele de curs fără să participe și să ministreze la Sfânta Liturghie în fiecare dimineață.

Părintele a fost pe front, alături de colegii săi de la Școala de Ofițeri de la Radna. El a făcut frontul cu

Rozariul în mână, întorcându-se cu bine acasă, pe când alți colegi de-ai săi au căzut la datorie. Dar orele sale libere le petrecea în mănăstirea „Maria Radna” unde se ruga și participa la Sfânta Lirughie.

Părintele și-a găsit în Biserică locul și chemarea sa, de aceea, Isus a putut transmite prin el iubirea sa în toate parohiile pe care le-a păstorit.

A răspândit lumina lui Cristos tuturor: vârstnicilor, tinerilor, copiilor pe care i-a iubit, i-a sfătuit, i-a ajutat, i-a ocrotit și i-a învățat, dându-le o formare spirituală printr-o relație a iubirii cu Dumnezeu.

A insuflat tinerilor că esența fiecărei vocații de preot este sacrificiul, dăruirea de sine lui Cristos și oamenilor, deoarece preotul trăiește și muncește în lume, dar nu aparține lumii.

Anunţ angajare Asociaţia Caritas Bucureşti angajează farmacist pentru Farmacia Socială „Caritas”.

Cerinţe : • Studii superioare de specialitate (Facultatea de Farmacie) ; • Certificat de liberă practică emis de Colegiul Farmaciştilor din România ; • Experienţă minimum 6 luni în farmacii cu circuit deschis.

Ofertă: Se va discuta în cadrul interviului. Înfiinţată în 1991, Farmacia Socială „Caritas” are ca obiect de activitate distribuirea de medicamente gratuite pentru cazuri sociale cât şi pentru diverse instituţii de învăţământ sau de ocrotire socio-medicală (cămine de bătrâni, şcoli, grădiniţe, asociaţii şi fundaţii).

Mai multe detalii sunt disponibile pe site-ul nostru www.caritasbucuresti.org sau la telefon: 021 233 21 34.

Părintelui Victor a făcut simțită prezența iubirii lui Cristos în viața sa, în parohiile pe care le-a păstorit, prin suferința și moartea sa, pentru că preotul, după Dumnezeu, este totul: dar și mister, umilință și măreție, iertare și har.

Preotul este „loc de întâlnire între cer și pământ”!

Lucia Florian

Al VI-lea Pelerinaj Carmelitan „Totus Tuus” Sâmbătă, 16 iulie 2011, cu ocazia sărbătorii hramului Mănăstirii Fraţilor Carmelitani Desculţi din Ciofliceni, Snagov, se organizează de către comunitate Al VI-lea Pelerinaj Carmelitan „Totus Tuus”. Locul de întâlnire pentru plecare în pelerinaj este la Moara Vlăsiei (ora 10.30) în faţa monumentului eroilor căzuţi. Plecarea va avea loc la ora 11.00.

Pe drum se vor recita Laudele, Rozariul şi se va cânta. Sf. Liturghie de hram va fi la Mănăstirea Carmelitană ora 16.00.

Mijloace de transport: Plecare: Piața Presei Libere - Moara Vlăsiei: maxi taxi 448 / 450 / 451; Moara Vlăsiei - Mănăstire: ora 10.00 autocar (5 RON) Întoarcere: Mănăstire – Bucureşti: autocar (5 RON) Sunt invitaţi toţi cei care doresc să participe la sărbătoare.

Părinţii Carmelitani Desculţi str. Ciofliceni, nr. 54; sat Ciofliceni-077166 com. Snagov; tel.: 0213528813 / 0747077097 iulie 2011

Actualitatea Creştină 27

SUFLET TÂNĂR

Cântă şi mergi!

Imnul ZMT 2011, un imn închinat lui Cristos „Imnul Zilei Mondiale a Tineretului de la Madrid, 2011 este un imn închinat lui Cristos. Nu poate fi altfel: încă de la începutul creştinismului, Biserica i-a cântat lui Cristos, Fiu al lui Dumnezeu întrupat, născut din Fecioara Maria. Tinerii care participă la Ziua Mondială a Tineretului îl urmează pe Cristos, îl iubesc şi îi cântă cu fervoare. Benedict al XVI- lea a spus clar: „El e prezent, El e în mijlocul nostru. Cerul s-a deschis şi luminează pământul.” Îi putem cânta lui Cristos pentru că primii martori ai credinţei L-au văzut cu propriii lor ochi, i-au contemplat umanitatea şi s-au bucurat de cuvintele Lui, de faptele Lui şi de dragostea Sa pentru noi până la moarte. Au luat parte la bucuria Lui, la iertarea Lui şi, în final, au văzut cum îşi dăruia trupul şi sângele pentru a ne da propria Lui viaţă, cea veşnică. Iar în prima zi a săptămânii, prima duminică, au văzut cum lumina Învierii Sale îi ilumina chipul şi rănile în timp ce moartea era înfrântă.

Imnul doreşte să ne ajute să ne mărturisim credinţa în Cristos, care a devenit fratele şi prietenul oamenilor pentru a fi, mai apoi, Domnul tuturor prin triumful asupra morţii. Urmând tema propusă de Papa Benedict al XVI -lea pentru Ziua Mondială a Tineretului de la Madrid, îi invităm pe tineri să „meargă cu Cristos,” cum spune Sfântul Paul, înfigându-ne în El rădăcinile şi clădindu-ne viaţa pe a Lui. Pentru a reuşi, privim umanitatea Lui perfectă, model pentru viaţa noastră proprie, şi cântăm frumuseţea chipului Său, iertarea de pe buzele Sale şi lumina privirii Sale, zâmbetul graţiei Sale.

Ne mişcă faptul că a trimis Duhul Sfânt peste apostolii Săi, că îşi lasă atinse rănile de către Toma şi că mâinile Lui vindecă leproşi, orbi, surzi şi infirmi. Cântând, afirmăm că „şi pentru noi este posibil să-l atingem pe Isus, să ajungem pe urmele Patimilor Sale, urme ale iubirii Sale” (Benedict al XVI – lea). Ştim că tinerii vor să cânte şi să sărbătorească viaţa. Şi exact asta vă propunem prin intermediul imnului: să cântăm şi să îl celebrăm pe Cristos, viaţa omenirii.

Vă invităm să sărbătorim credinţa care ne-a salvat şi ne permite să fim parte din acelaşi Cristos, membre ale Trupului său, pelerini în lume ca o ceată a celor răscumpărați. Să îi cântăm lui Cristos, în timp ce mergem, la fel cum a făcut Maria. Cântă şi mergi! +César Franco Episcop auxiliar de Madrid (Traducere de Codruţa FERNEA)

28 Actualitatea Creştină iulie 2011

IMNUL ZMT 2011 În credinţă tari Versuri: Mons. César Franco; Muzica: Enrique Vázquez Adaptare în limba română: Maria Daniela Păuleţ şi Ciprian Husanu În credinţă tari, în credinţă tari, În Cristos să umblăm, ne e prieten, e-al nostru Domn! //: Glorie fie lui, glorie fie lui, În Cristos să umblăm toţi, în credinţă tari! :// 1. Iubirea ta pe toţi ne întăreşte Şi crucea ta mereu ne dă putere, Cu Trupul tău cel sfânt ne mântuieşte Şi al tău Sânge este viaţa nouă.

Isuse,-al nostru frate, al nostru bun prieten, Al nostru Domn, întăreşte-ne tu, întăreşte-ne tu!

2. Cu mâna ta ne-atingi şi vindeci rana, Prin ochii tăi privirea ne e clară, Cuvântul tău ne dă acum iertarea Şi pasul tău ne duce către viaţă.

Isuse,-al nostru frate, al nostru bun prieten, Al nostru Domn, întăreşte-ne tu, întăreşte-ne tu!

3. Suflarea ta e Duh din înălţime, Surâs de har pe chip îţi străluceşte, Chiar rănile îţi ard de-a ta iubire Şi prin durere viaţa e salvată.

Isuse,-al nostru frate, al nostru bun prieten, Al nostru Domn, întăreşte-ne tu, întăreşte-ne tu!

4. Iar chipul tău este icoana Vieţii E chiar lumina sfânta a-nvierii, Prin jertfa ta pe cruce ne dai viaţa Ce prin botez ne este mântuită.

Isuse,-al nostru frate, al nostru bun prieten, Al nostru Domn, întăreşte-ne tu, întăreşte-ne tu!

5. Mărirea ta e viitorul celui Ce umblă-n harul tău pe calea dreaptă.

Pe piatra unghiulară e zidită Biserica ta, casa noastră sfântă.

Isuse,-al nostru frate, al nostru bun prieten, Al nostru Domn, întăreşte-ne tu, întăreşte-ne tu!

6. Noi, tinerii, ne-ncredinţăm Mariei, Ce-ţi cântă ca mireasă preacurată.

Cu ea noi preamărim a ta victorie Căci moartea este pe vecie-nvinsă.

Isuse,-al nostru frate, al nostru bun prieten, Al nostru Domn, întăreşte-ne tu, întăreşte-ne tu!

Ziua Mondială a Tineretului MADR ID 2011

PROGRAMUL PAPEI BENEDICT AL XVI-LEA Joi, 18 august 2011 - sosirea Papei la Madrid, la amiază; - seara Papa va trece, împreună cu un grup de tineri pe sub Puerta de Alcala în Plaza de Independencia, după care va merge în Plaza de Cibeles, unde va fi întâmpinat de tineri din toată lumea.

Vineri, 19 august 2011 - Sfântul Părinte va celebra Sfânta Liturghie în capela Nunţiaturii Apostolice; - la ora 10.00 va întâlni familia regală; - la ora 11.30 se va întâlni cu persoane consacrate tinere; va urma o întâlnire cu tineri studenţi şi profesori universitari în Bazilica San Lorenzo de El Escorial; - prânzul cu un grup de tineri; - la ora 17.30 Sfântul Părinte îl va întâlni pe Jose Luis Rodriguez Zapatero, premierul Spaniei; - la 19.30 Papa va prezida Calea Crucii.

Sâmbătă, 20 august 2011 - Sfântul Părinte va asculta spovezile mai multor tineri, în Jardines del Buen Retiro; - la ora 10.00 va celebra Sfânta Liturghie pentru seminarişti în Catedrala Santa Maria la Real de la Almudena; - la 17.00 se va întâlni cu comitetul de organizare al ZMT la Nunţiatura Apostolică; apoi va vizita Fundacion Instituto San Jose; - la 20.30 va prezida veghea de rugăciune cu tinerii pe aeroportul Cuatro Vientos.

Duminică, 21 august 2011 - la ora 9.30 Sfântul Părinte va prezida Sfânta Liturghie pe aeroportul Cuatro Vientos, apoi va recita rugăciunea Angelus; - la prânz, va servi masa cu cardinalii spanioli la Nunţiatura Apostolică; - după-amiază se va întâlni cu voluntarii ZMT; - ceremonia de plecare este prevăzută la ora 18.30; - aeronava papală va pleca de la Madrid la 19.00, urmând să aterizeze la Roma la 21.30.

Gândul meu pentru tine/ri Dragă prietene, căutător de Dumnezeu, Entuziasmul dă curaj tuturor! În faţa entuziasmului, copiii se miră, tinerii îşi pun întrebări, bătrânii rămân fără cuvinte.

Entuziasmul deschide calea spre fantezie, calea spre noutate, calea spre viitor.

Fără entuziasm, viaţa este monotonă, obositoare, de neînţeles.

Fără entuziasm, omul este în ceaţă, în rătăcire, în frică.

Fără entuziasm, nu poţi oferi tărie, curaj, speranţă.

Un om fără entuziasm este asemenea robotului care ştie ce trebuie să facă, dar nu zâmbeşte.

Un om fără entuziasm se poate asemăna cu un computer care poate să ştie totul într-un domeniu, dar nu poate procesa fără comandă.

Un om fără entuziasm poate fi comparat cu o maşină de lux care îţi oferă confort şi siguranţă, dar nu te poate îmbrăţişa.

Entuziasmul îşi are izvorul în sufletul omului.

Entuziasmul creşte în sufletul celui sincer, în sufletul celui plin de pace, în sufletul celui care este în căutare.

Entuziasmul explodează în sufletul celui bogat sufleteşte, în sufletul celui generos, în sufletul celui care iubeşte.

Entuziasmul este un rezultat al sufletului care arde pentru aproapele.

Entuziasmul este un foc interior care nu poate fi stins.

Entuziasmul este spiritul care se împrăştie din sufletul celui generos.

Tânărul, pentru că este capabil de jertfă, este plin de entuziasm!

El este dator să fie martorul iubirii lui Cristos.

El este dator să-i pregătească Domnului calea.

Pr. Daniel BULAI iulie 2011

Actualitatea Creştină 29

ŞTIRI interne

Dieceza Romano-Catolică de Iaşi

Biserica Greco-Catolică

Biserica Greco-Catolică din România marchează Anul European al Voluntariatului

Revista „Familia şi viaţa” apare şi în format tipărit

În perioada 5-7 iulie 2011, a avut loc la Blaj, sub egida Arhiepiscopiei Majore a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, prin coordonarea Comisiei sinodale sociale, Conferinţa internaţională cu tema “Angajamentul voluntar – slujirea aproapelui, slujirea lui Dumnezeu“.

La conferinţă au participat peste 50 de invitaţi dintre care un număr semnificativ din Italia, Germania şi Belgia. Din ţara noastră au fost prezenţi toţi directorii organizațiilor Caritas eparhiale greco-catolice şi alte persoane cu responsabilităţi în domeniul social al eparhiilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică.

La finalul conferinţei a fost redactat un document, care va fi prezentat ulterior ierarhilor greco-catolici în cadrul Sinodului Episcopilor. Acest eveniment a putut fi organizat cu sprijinul organizaţiei Renovabis din Germania, al Fundaţiei Konrad Adenauer şi al SC Jidvei SRL. Prin organizarea acestui eveniment se doreşte ca Biserica Greco-Catolică din România să-şi actualizeze şi să-şi afirme preocuparea faţă de agenda publică europeană, în general, şi față de cea a mediului românesc, în particular.

Lansată la începutul acestui an, în versiune electronică, revista „Familia şi viaţa” apare acum și în format tipărit, informează Asociația „Familia și viața”, promotoarea acestui proiect. În editorial, Preasfințitul Petru Gherghel, Episcop al Diecezei de Iaşi, felicită iniţiativa de a oferi familiilor creştine această publicaţie într-o nouă variantă şi o nouă ținută grafică, dorind totodată ca ea să contribuie la împlinirea planului lui Dumnezeu şi la chemarea Bisericii: „Familie, devino ceea ce eşti!”

Așa cum se arăta în primul număr al revistei, publicația „vrea să intre mai ales în casa familiei tinere, care caută repere şi modele pentru a alege calea dreaptă, pentru propria creştere, pentru a-şi educa cum se cuvine fii, pentru a fi exemplu pentru alţii, dar mai ales, pentru a descoperi valorile sacre pe care le poartă în propria fiinţă”.

(sursa: www.bru.ro)

(sursa: www.familiasiviata.ro)

Dieceza Romano-Catolică de Timişoara

Catolicii români de origine croată în pelerinaj la sanctuarul marian de la Ciclova-Montană La poalele munţilor Aninei se înalţă Biserica din Ciclova-Montană, sanctuar marian vizitat mai ales de comunităţile croate din zona Banatului-Montan a Diecezei de Timişoara. În ziua de 2 iulie 2011, cu ocazia sărbătorii „Vizita Sfintei Fecioare Maria la Elisabeta”, a avut loc pelerinajul comunităţilor catolice croate din Dieceza de Timişoara. Programul celebrărilor a început în ajunul sărbătorii, vineri, 1 iulie 2011, cu o Sfântă Liturghie celebrată în limba croată şi română de către Pr. Katic Gheorghe, paroh de Caraşova.

Sâmbătă, 2 iulie 2011, pelerinii au putut participa la celebrările liturgice programate în cursul dimineții. Liturghia solemnă, cu ocazia sărbătorii „Vizita Sfintei Fecioare Maria la Elisabeta”, a fost celebrată la ora 9.00 de către Pr. Jozsef Csaba Pal, canonic, arhidiacon, paroh de Reşiţa, împreună cu preoţii din Arhidiaconatului Montan. La Sfânta Liturghie a participat și un grup de călugări franciscani veniți din Croaţia. (sursa: www.catholica.ro) 30 Actualitatea Creştină iulie 2011

Francisc din Assisi – medieval și actual. Florilegiul Pe 2 iulie a fost lansată la Atena, în sala mare a sediului Exarhatului Apostolic Bizantin din Grecia, o carte de o deosebită valoare spirituală şi culturală: Francisc din Assisi – medieval și actual. Florilegiul.

Florina Nicolae, autoarea cărții, a scris această lucrare la Atena, unde a poposit pentru câţiva ani ca diplomat al statului român.

Volumul, de înaltă ţinută spirituală, de o deosebită acurateţe teologică, literară şi istorică şi de o inegalabilă frumuseţe şi eleganţă a discursului, a fost tradus în limba română.

Cartea aduce o contribuţie importantă la cunoaşterea în România a Sfântului Francisc şi a începuturilor mişcării franciscane.

Pe 6 iulie, cartea a fost lansată și la Bucureşti, în foaierul Muzeului Literaturii Române.

În apărarea vieții umane În Bisericile catolice din Bielorusia se derulează o acțiune pastorală de „adopție spirituală a copiilor concepuți, dar care se află în pericol de a fi avortați”, acțiune care se va desfășura pe durata a 9 luni, atât cât durează în mod normal o sarcină. În concordanță cu această inițiativă, la Minsk a fost organizată o Conferință internațională dedicată apărării vieții umane, la care au participat și reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe și oaspeți din țările limitrofe. Lucrările au acordat un spațiu amplu problemei fertilizării in vitro, în vederea pregătirii unei legislații referitoare la acest subiect.

Papa în vacanța de vară, la Castelgandolfo După ultimele audienţe particulare, Benedict al XVI-lea se pregăteşte să plece din Roma, în după-amiaza zilei de joi, 7 iulie, pentru a merge în localitatea Castel Gandolfo, unde va petrece o perioadă de odihnă.

Aşadar, din 7 iulie şi până la sfârșitul lunii, vor fi suspendate audienţele generale de miercurea, care vor fi reluate pe 3 august. În acest timp, Sfântul Părinte va prezida, ca de obicei, în fiecare duminică, rugăciunea mariană Îngerul Domnului, de la Palatul Apostolic din localitatea italiană Castel Gandolfo.

ŞTIRI externe Productia globală de alimente este de ajuns pentru a hrăni toata populația lumii Pe 1 iulie, Sfântul Părinte s-a întâlnit cu participanții la cea de-a 37-a sesiune a Organizației Națiunilor Unite pentru Agricultură și Alimentație (FAO). În discursul său, Papa a afirmat că sărăcia, subdezvoltarea și foametea sunt rezultatul unui comportament egoist al omului, manifestat în acțiunile sociale, în schimburile economice și în condițiile de funcționare a piețelor financiare. Pontiful a deplâns faptul că „până și hrana a devenit obiectul unor speculații financiare sau a ajuns să fie legată de tranzacții pe piețele financiare care, lipsite de reglementări și de principii morale, par să fie călăuzite exclusiv de scopul profitului”.

Sfântul Părinte a afirmat apoi că este nevoie de un model de dezvoltare care să promoveze fraternitatea umană, sentimentul de solidaritate și de compasiune umană exprimat în principiul creștin al hrănirii celor flămânzi și și-a exprimat opinia că ar merita redescoperite valorile reprezentate de nucleul tradițional al familiei, care își asigură cele necesare traiului prin producția agricolă, dar în același timp asigură și transmiterea din generație în generație a valorilor culturale și religioase ale solidarității și ale sacralității fiecărei persoane.

Papa Benedict a deplâns soarta copiilor săraci „condamnați la moarte prematură sau la întârzieri în dezvoltarea lor psihică și fizică sau obligați la forme de exploatare pentru a primi puțină hrană”. „Producția globală de alimente este de ajuns pentru a hrăni toata populația lumii, însă milioane de oameni nu ajung să-și capete pâinea zilnică din cauza egoismului altora„, a adăugat Pontiful.

Mărturia creştină într-o lume multireligioasă Pe 28 iunie, Consiliul Pontifical pentru Dialogul Interreligios al Vaticanului, Consiliul Mondial al Bisericilor şi Alianţa Evanghelică Mondială au emis documentul intitulat „Mărturia creştină într-o lume multireligioasă”, text ce conține o serie de îndrumări pentru un comportament misionar acceptabil bazat pe mărturia lui Cristos şi pe practica Bisericii primare.

Aceste trei organisme includ catolici, ortodocşi, anglicani, protestanţi, evanghelici, penticostal şi diverse Biserici independente.

Promotorii acestui demers spun că îndrumările sunt rezultatul unei munci de cinci ani, iar textul conține sugestii despre cum se poate face cel mai bine evanghelizarea în societăţi cu mai multe credinţe, despre cum să se apere dreptul de a vesti Evanghelia şi dreptul persoanelor de a-şi schimba credinţa, dar şi îndemnuri către misionari pentru renunţarea la metode agresive sau coercitive. În introducere se menționează că documentul „nu intenţionează să fie o declaraţie teologică despre misiune”, ci doreşte să abordeze probleme practice legate de mărturia creştină într-o lume multireligioasă. Îndrumările au venit în contextul conştientizării „tensiunilor dintre popoarele şi comunităţile de diferite convingeri religioase şi a interpretărilor diferite date mărturiei creştine”. Documentul îi cheamă pe misionarii creştini să vestească Evanghelia „dând mărturie despre speranţa care este în ei”, iar aceasta “cu delicateţe şi respect”. Creştinii trebuie să respingă „toate formele de violenţă [...] inclusiv violarea sau distrugerea lăcaşurilor de cult, a simbolurilor şi textelor sacre”, se spune în document. În schimb, trebuie „să recunoască şi să aprecieze ce este bun şi adevărat” în celelalte religii, şi să facă orice critici „într-un spirit de respect reciproc”. iulie 2011

Actualitatea Creştină 31

ANUNŢURI

Miercuri, 27 iulie Cu Sf. Paul îl întâlnim pe Isus 15.00: animaţie biblică pentru copii 15.00: animaţie biblică pentru adolescenţi şi tineri 17.00: o oră împreună cu Isus - adoraţie euharistică 18.00: Sfânta Liturghie 19.00: animaţie biblică pentru adulţi

27-30 iulie 2011

Joi, 28 iulie Cu Sf. Paul îl ascultăm pe Isus 15.00: animaţie biblică pentru copii 15.00: animaţie biblică pentru adolescenţi şi tineri 17.00: o oră împreună cu Isus - adoraţie euharistică 18.00: Sfânta Liturghie 19.00: animaţie biblică pentru adulţi Vineri, 29 iulie Cu Sf. Paul îl vestim pe Isus 15.00: animaţie biblică pentru copii 15.00: animaţie biblică pentru adolescenţi şi tineri 17.00: o oră împreună cu Isus - adoraţie euharistică 18.00: Sfânta Liturghie 19.00: animaţie biblică pentru adulţi Sâmbătă, 30 iulie 18.00: Sfânta Liturghie de încheiere a misiunii biblice

Tabără sportivă internațională Anul acesta, Tabăra Sportivă Internaţională organizată de FICEP (Federaţia Internaţională Catolică de Educaţie Fizică şi Sport) se va desfăşura în oraşul Boskovice, în Cehia. Asociaţia noastră, Clubul Sportiv Român, ca nou membru afiliat al FICEP, are dreptul de a participa la această tabără ce va fi organizată în perioada 31.07–08.08.2011. Vârsta participanţilor trebuie să fie cuprinsă între 14 şi 16 ani.

Participanţii nu trebuie să fie sportivi, ci doar doritori de a participa la activităţile sportive propuse de organizatori: înot, patinaj, mountain bike, softball, fotbal, tenis, volei, judo, dans, fistball. De asemenea, participanţii vor putea să participe la programul de seară sau la prezentarea pe naţiuni, ce va avea

32 Actualitatea Creştină iulie 2011

Boskovice (Cehia) 31 iulie - 8 august 2011

loc în una din zilele taberei.

Organizatorii aşteaptă aproximativ 120 de adolescenţi din întreaga Europă. Cazarea se va face într-un Hotel de tineret. Preţul taberei este de 230 de euro şi include numai participarea în tabără. Costul transportului depinde în mare măsura de numărul de persoane înscrise, dar estimăm că va fi în jurul sumei de 70 de euro de persoană. Înscrierea se poate face completând formularul disponibil pe pagina de internet a asociației CSR: www.csr-org.com. Persoana de contact: Claudiu Roznovszky; telefon 0724.376.455; email: claudiu.roznovszky@csr-org.com.

Claudiu Roznovszky, Președinte CSR