Actualitatea creștină, nr. 7/2017 | serie nouă

Nr. 07/2017 * Anul XXVIII * Serie nouă * 4 lei

SOLOLO: JUBILEUL DE AUR 50 de ani de misiune în Africa

FATIMA, 100 ANI Sanctuarul de la Karjat (India)

rimul sanctuar din sia dedicat ntei ecioare Maria de la atima a ost construit în la ar at în apropiere de Mum ai. tatuia Maicii omnului a ost adusă din ortugalia în înainte ca apari iile de la atima să e recunoscute o cial de iserică. a sanctuar se ac rugăciuni speciale în ecare an pe mai. n acest an cele rarea a ost pre idată de ardinalul s ald racias r iepiscop de om a .

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXVIII, Nr. 7/2017

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

3 5

Sololo: Jubileul de aur 50 de ani de misiune în Africa Vizita ÎPS Ioan la Sololo VATICAN

6 7

Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

8

Pelerinaje Preoți la sanctuarele lumii 11 Vizite pastorale Fideli învățăturii Bisericii 12 Știri ARCB Știri interne/externe BISERICĂ ŞI SOCIETATE

14 Vederi din Roma Istoria unei convertiri 15 Res-publica Frumusețea, un antidot la corupție 16 Excelență în slujire Iubirea ne constrânge

SUFLET TÂNĂR

17 Cineva fără vacanță Introducere în memetică Campus de formare UNIVERSUL FAMILIEI

21 ABC-ul credinței 22 În drum spre Dublin 23 (Ne)vrednici în împărtășirea cu Cristos SPIRITUALITATE

24 Sfânta Scriptură Sfântul Benedict (11 iunie) 25 Din catehezele Papei Francisc A prisosi în speranță 26 Minuni și sfinţi Francisco, Jacinta și Lucas 27 Pagina Ghika „Femeia adulteră” – de la Moise la Isus DIALOGURI CU DICHIS

28 Rugăciunea Un exercițiu de îndrăgostire

Nr. 07/2017 * Anul XXVIII * Serie nouă * 4 lei

SOLOLO: JUBILEUL DE AUR 50 de ani de misiune în Africa

ladimir Ghika

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 7/2017 Foto: © Ciprian Dumea

8

3

28 CULTURĂ

32 Ce mai (re)citim Jurnalul unui preot de țară 33 File de istorie Mariu Theodorian Carada Prof. Goffredo Giarda 34 Idei pentru timpul liber ETCETERA

35 De pe net 36 Anunțuri

Mesajul redacției „50 de ani sunt ca cele 50 de Bucură-te Marie, dintr-un rozariu”.

Comparația îi aparține ÎPS Ioan Robu, și se referă la cei 50 de ani de misiune catolică la Sololo, în Kenya. Înaltpreasfințitul Ioan a vizitat de curând această misiune, unde de câțiva ani lucrează doi preoți ai Arhidiecezei noastre: Pr. Cristian Pișta și Pr. Aurelian Herciu. Despre această vizită puteți citi în primele pagini ale numărului de faţă al revistei noastre.

Rubrica „Focus” aduce în prim-plan pelerinajele pe care mai mulți preoți din Arhidieceză le-au făcut recent la diferite sanctuare ale lumii. Iar la rubrica „Biserică și societate” puteți citi „Istoria unei convertiri”, despre frumusețe, privită ca antidot la corupție, și despre „Excelența în slujire” a Asociației Caritas Câmpulung, care a aniversat de curând 25 de ani de activitate.

Despre rugăciune ca exercițiu de îndrăgostire discută, la rubrica „Dialoguri cu dichis”, Claudia Stan și invitații săi din această lună: Antoaneta Sabău și Pr. Iosif Șandoru SJ. Apoi, la rubrica „Minuni și sfinți” vă spunem povestea lui Francisco, Jacinta și Lucas, adică a doi copii Fericiți care au ajutat un băiețel aflat într-o situație extremă. În paginile de „Cultură”, dr. Dănuț Doboș ne prezintă figura unui scriitor catolic original, Mariu Theodorian Carada, iar Oana Viviana Dimcev ne propune să (re)citim „Jurnalul unui preot de țară” de Georges Bernanos, privind romanul ca pe un tratat de spiritualitate.

Din paginile de știri aflați că Papa Francisc a instituit o Zi Mondială a Săracilor, sau că aproape 300 de adolescenți și tineri din diferite parohii ale Arhidiecezei au primit, în ultima lună, Sacramentul Sfântului Mir.

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis REDACȚIE

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Cristina Grigore Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Cristina Șoican Pr. Francisc Ungureanu CORECTURĂ

Daniel Filip Paula Iosif

COLABORATORI

Pr. Marian Blaj Oana Viviana Dimcev Dănuț Doboș Anca Mărtinaș Giulimondi Claudia Stan LAYOUT GRAFIC

Angelus Communicationis COPERȚI

Roxana Elekes DISTRIBUȚIE ŞI ABONAMENTE

Petreș Tereza Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro

Vatican: Regina Coeli, cu Papa – 25.06.2017

TIPAR

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

© 2017 de Tomás de Zarate

ACTUALITATEA CREŞTINĂ Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

SOLOLO: JUBILEUL DE AUR 50 DE ANI DE MISIUNE ÎN AFRICA

Î

n prima duminică din iunie am participat la Jubileul de Aur al Parohiei Sfântul Duh din orașul Sololo, Kenya.

Dintr-o broșură a parohiei am aflat că Sololo a fost considerat de puterea colonială engleză ca fiind un important punct strategic pentru a controla granița dintre Kenya și Etiopia. Astfel, în 1920, s-a stabilit acolo o puternică garnizoană de poliție colonială, acesta fiind începutul noului oraș Sololo. În 1935, a fost construit primul magazin, iar în 1956, a fost săpată prima fântână.

Atât înainte, cât și după independență (12 decembrie 1963), creșterea orașului Sololo a fost foarte

lentă. Merită reținut însă că biserica, școala și spitalul – aceste trei linii de activitate misionară – au fost elementele de bază ale dezvoltării orașului. Între 1960 și 1970, orașul a crescut și datorită refugiaților sosiți acolo din cauza războiului. Construirea drumului dintre Adis Abeba și Nairobi i-a făcut de asemenea pe mulți să se stabilească în noul oraș Sololo. În 1965, Episcopul Cavallera, văzând dezvoltarea localității, a cerut să i se dea – și a primit – pentru misiune, o bucată de teren.

El însuși trăind acolo într-un cort, a pus bazele Misiunii catolice din Sololo, pe care o încredințează mai întâi misionarilor din Congregația

Consolata și ulterior, misionarilor comboniani (Misionarii Consolata au fost înființați de Fericitul Giuseppe Allemano în anul 1901 și au carisma răspândirii Evangheliei.

Combonianii sunt misionari care trăiesc spiritualitatea Sfântului Daniel Comboni, cunoscut pentru evlavia euharistică și dragostea pentru Africa; a trăit între 1831-1881).

Misionarii comboniani au încredințat preoților diecezani centrul misionar în iulie 2006, iar din 2012, Misiunea este păstorită de Părintele Cristian Pișta, ajutat, din 2014, de Părintele Aurelian Herciu, amândoi din Arhidieceza Romano-Catolică de București.

IULIE 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

3

Pe teritoriul parohiei activează și câteva surori franciscane care au grijă de bolnavii spitalului din Sololo. Întorcându-mă cu gândul la sărbătoarea Jubileului de cincizeci de ani de existență a Parohiei, „revăd” în seara zilei de sâmbătă, 3 iunie, sfințirea unei grote a Maicii Domnului, sfințire făcută de episcopul locului, apoi „revăd” veghea de rugăciune din biserica parohială. Duminică dimineața a avut loc Sfânta Liturghie prezidată de episcopul locului cu mulți preoți misionari și diecezani, cu credincioși din Sololo și din filialele parohiei.

Liturghia a fost concelebrată afară, în aer liber, și a durat cam trei ore și nici eu, nici alții nu ne-am uitat la ceas cum că am fi fost nerăbdători să se termine mai repede.

Nicidecum. Ba, putea să mai dureze, așa de plăcut și fără să-ți dai seama trecea timpul. La concelebrarea Sfintei Liturghii m-am simțit ca acasă: alte obiceiuri, alte fețe, alte locuri, dar aceeași credință, aceeași Biserică Catolică.

După Sfânta Liturghie a fost o mică pauză, iar după obiceiul locului, au urmat discursurile: multe, dar plăcute, interesante. M-a emoționat pomenirea primilor misionari și a primilor botezați din Sololo, de 4

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | IULIE 2017

acum 50 de ani; pomenirea următorilor misionari, până la cei de acum, Pr. Cristian și Pr. Aurelian. M-am bucurat nespus când au fost pomenite școlile și prezența Bisericii.

Fără acești misionari, un număr extrem de mare de copii și tineri ar rămâne fără să știe să scrie și să citească. Prin credința predicată, misionarii le deschid acestor copii, tineri și oameni în vârstă, calea spre Dumnezeu, iar prin școală, le deschid calea spre lumea largă a timpurilor noastre. Gândindu-mă la aceste două aspecte ale activității misionare, mi s-a părut că am înțeles mai mult pasiunea și generozitatea celor care au „microbul” misiunilor. Și m-am simțit și eu și Arhidieceza noastră parte a activității misionare, prin preoții Cristian și Aurelian.

Am vizitat și o altă Misiune, în orașul Maikona, unde activează doi preoți misionari din Dieceza de Iași, Pr. Claudiu Iștoc și Pr. Isidor Mârț, un centru mare, pus la punct cu multă pasiune și dăruire de Pr. Eugen Blaj, actualmente responsabil în România cu activitatea misionară. Câți copii și tineri și adulți au deschis ochii spre credință și spre școală! Dacă nu ar fi fost Biserica Catolică și misionarii, câți dintre ei n-ar fi rămas departe de lumina

Foto: Ciprian Dumea

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

credinţei și a culturii. Prin credinţă și prin școlile deschise cu multe sacrificii, misionarii schimbă destinele multora. Și toate se întâmplă în numele Domnului Dumnezeu, de trei ori Sfânt.

Am spus uneori, în diferite ocazii, că Biserica nu este întreagă dacă nu este misionară. Și ne putem mândri că avem și noi misionarii noștri și, prin ei, dăruim și noi ce am primit: credinţă și cultură.

Să fim generoși în a-i sprijini și încuraja pe misionarii noștri. „Sfântă Fecioară, Maica Misiunilor, roagă-te pentru misionari și pentru noi”. ÎPS Ioan Robu Arhiepiscop Mitropolit de București

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Vizita ÎPS Ioan la Sololo, un moment de mare bucurie Text:

Am așteptat cu nerăbdare și entuziasm sosirea ÎPS Ioan în mijlocul nostru, încă din momentul în care a confirmat vizita sa la Sololo. De mai bine de opt ani de când sunt în Kenya, l-am invitat pe Înaltpreasfințitul să viziteze Dieceza de Marsabit, dar situația de atunci – cu drumuri neasfaltate și nesigure, din cauza hoților la drumul mare – nu i-a permis Arhiepiscopului să vină, ținând cont și de dificultatea unei astfel de călătorii. Și în ziua de azi, cei 700 de km care sunt de străbătut, chiar dacă sunt asfaltați, înseamnă un efort care se resimte și după două zile. În toată această perioadă de când lucrez în Dieceza de Marsabit, m-am gândit la episcopii mei, la confrații întru preoție, la colegi și prieteni, la familie. Este o slujire pe care am ales-o fiind conștient de ceea ce înseamnă teritoriu de misiune.

Cu toate acestea, sunt momente, ca om, când se simte o ruptură sau o înstrăinare față de tot ce înseamnă locul de origine. Vizita ÎPS Ioan a venit ca un leac pentru noi, preoții de aici, și mai ales pentru mine. A fost un moment de har, când noi românii din misiune, am putut comunica direct și mai îndelungat cu episcopul nostru, iar această întâlnire și comuniune ne-a oferit încurajare și mult elan pastoral. De asemenea, prezența Arhiepiscopului a fost un semn clar

al unității dintre bisericile locale: de București și Marsabit.

Jubileul de 50 de ani al parohiei noastre l-am simțit ca pe un privilegiu din partea Domnului.

Nu e un lucru mărunt să ajungi la un ceas de sărbătoare, după ce alții au muncit înaintea ta. Trebuie onorat acest efort al celorlalți de a vesti Evanghelia și în același timp, căutat un mod de a continua ceea ce alții au început cu multă trudă.

Pentru marcarea acestui moment jubiliar, am acționat pe două planuri. Unul vizibil: am reușit renovarea tuturor capelelor din filiale.

Toate aveau nevoie de reparații, unele chiar de reparații capitale.

Dacă îmi permiteți să citez un bătrân etnic: „suntem ca niște oi fără staul”. Exista un „staul”, dar nu era o capelă unde să te poți ruga lui Dumnezeu în bune condiții.

Al doilea plan a fost în sfera credinței. Și aici am împărțit acțiunea în două categorii: zone de primă evanghelizare și zone de reevanghelizare. Cu prima variantă nu prea am reușit, din mai multe motive. Ideea de fond era ca în zonele de primă evanghelizare, diferite grupuri din parohie să vestească pentru prima dată Evanghelia în limba lor, în satele unde Cuvântul lui Dumnezeu nu ajunsese. A doua acțiune, cea a reevanghelizarii, a

fost mult mai bine îndeplinită și cu mai mult succes. Am format o echipă pastorală cu care ne-am deplasat în toate filialele, unde am rămas timp de o săptămână. Am observat că prezența echipei pastorale și renovarea capelelor a adus un suflu nou în toate filialele, iar acel entuziasm a readus la Biserica Catolică oameni nepracticanți, și chiar și câțiva musulmani, iar fervoarea comunităților se menține și după trecerea sărbătorii.

Anul jubiliar a fost un moment important pentru viața mea de preot și pentru comunitatea din Sololo. A fost momentul când am reflectat de unde am pornit și încotro ne îndreptăm. Ne-a oferit șansa să ne gândim la trecut și să acţionăm în prezent.

Totodată, ne-a provocat pentru viitor. Am devenit conștienţi de lipsurile și nevoile existente și ne-a oferit o idee despre ce și cum trebuie acţionat pe viitor. Așa cum a spus la finalul Sfintei Liturghii ÎPS Ioan: „50 de ani sunt ca cele 50 de Bucurăte Marie, dintr-un rozariu. Dar acestea sunt doar din Misterele de bucurie sau de slavă. Trebuie să continuați până terminați rozariul întreg”. Îi mulțumim Domnului pentru toate binecuvântările primite de-a lungul anului jubiliar și pentru marea onoare de a-l fi avut între noi pe Arhiepiscopul de București.

IULIE 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

5

VATICAN

Papa a instituit Ziua Mondială a Săracilor

CONSILIUL CELOR NOUĂ CARDINALI

A fost publicat mesajul Papei pentru Întâia Zi Mondială a Săracilor, cu tema Să nu iubim numai cu vorba, ci cu fapta, care va fi celebrată în duminica a 33-a din timpul de peste an.

A avut loc cea de-a douăzecea reuniune a Consiliului Cardinalilor.

ŞTIRI DIN VATICAN

Î celei de-a douăzecea reuniuni, ntre 12 și 14 iunie, în cadrul

L

a sfârșitul Anului Sfânt al Milostivirii, prin Scrisoarea sa apostolică Misericordia et misera, prezentată la 20 noiembrie 2016, Papa Francisc instituia Ziua Mondială a Săracilor, afirmând că a dorit să ofere Bisericii această Zi pentru ca „în lume, comunitățile creștine să devină tot mai mult și mai bine semn concret al carității lui Cristos față de cei din urmă și cei mai nevoiași”.

Pontiful dorește ca această nouă Zi Mondială să fie o chemare puternică adresată conștiinței noastre ca să fim tot mai convinși că a împărtăși

cu săracii ne permite să înțelegem Evanghelia în adevărul său cel mai profund: „Săracii nu sunt o problemă: sunt o resursă din care trebuie să luăm pentru a primi și a trăi esența Evangheliei.”

Pe 19 noiembrie, când va fi celebrată Întâia Zi Mondială a Săracilor, Papa Francisc va prezida Sfânta Liturghie în Bazilica Sf. Petru, împreună cu numeroși săraci și voluntari. Această celebrare va fi și ocazie pentru a-și exprima mulțumirea faţă de cei care zilnic și în tăcere îi slujesc pe cei săraci, dar și o invitație pentru ca și alte persoane să se unească la mărturia lor.

Papa, împreună cu cei 9 Cardinali, au discutat despre modul în care Curia Romană poate să slujească mai bine Bisericile locale. Printre propuneri s-a numărat și o consultare mai amplă, care să includă persoane consacrate și laici, pentru candidații propuși spre a fi numiți Episcopi, și posibilitatea transferării unor atribuții ale unor dicasterii romane către episcopii locali sau către Conferințele episcopale, în spiritul unei sănătoase descentralizări.

ÎN FIECARE, În Solemnitatea Rusaliilor, Papa a semnat Mesajul pentru Ziua Mondială a Misiunilor, care va fi celebrată pe 22 octombrie.

P

apa ne invită să reflectăm asupra misiunii în inima credinței creștine și să ne punem întrebări ce ating identitatea noastră creștină și responsabilitățile de credincioși: Care este fundamentul misiunii? Care este inima misiunii? Care sunt atitudinile vitale ale misiunii? „Lumea are nevoie de Evanghelia lui Isus”, amintește Papa, îndemnându-ne să ne implicăm pentru a face să crească în fiecare „o inimă misionară”.

6

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | IULIE 2017

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Lumea mecano-centrică şi pericolele ei L’Osservatore Romano, 15 iunie 2017

A

u existat epoci în care omul, în viața sa individuală și colectivă, era stăpânit de ideea de Dumnezeu. Tot ce făcea și suporta era interpretat în mod religios. [...] În alte epoci, s-a lăsat călăuzit de conștiința de sine. De la conștiința frumuseții și a demnității propriului trup și suflet, până la importanța și desăvârșirea acestora. Sunt epocile numite antropocentrice. În altele, numite teocentrice, omul ţine cont îndeosebi de faptul că se află pe cea mai de jos treaptă a lumii invizibile, și-și îndreaptă privirea spre capătul de sus al scării unde stau forțele superioare. [...]

Societatea din timpul nostru nu este nici teocentrică, nici antropocentrică. Cu atât mai puțin creștină, întrucât creștinismul necesită ambele elemente – teocentrism și antropocentrism – iar noi nu mai posedăm niciunul dintre ele. Și nici măcar civilă, dacă îi mai conferim civilizației un conținut pozitiv și nu ne resemnăm să o umilim în trista, derizoria inflație pe care leau suferit deja alte mărețe cuvinte, precum libertate și dreptate.

Cei din antichitate oscilau între valorile divine și cele umane, punând accent când pe primele, când pe celelalte. Dar noi le-am suprimat și pe unele, și pe altele. Și tocmai în aceasta constă esența monstruoasă a lumii contemporane, hidoasa noastră noutate. Întrucât, într-adevăr, în timpurile noastre, nu se mai

poate vorbi nici măcar în sens larg de apelul la trecut. [...] În vechime, se acționa în numele lui Dumnezeu sau al omului.

Dar cel care ne conturează acțiunile acum este doar un principiu mecanic ce se opune atât lui Dumnezeu, cât și omului. Lumea noastră este mecano-centrică. Mașinăria s-a interpus între noi și Dumnezeu, înlocuind legi divine, naturale și revelate, cu propriile legi, bazate pe concepte precum materie, cantitate și mișcare. Mașinăria s-a interpus între noi și natură, falsificându-i și deformându-i în ochii noștri chipul, răpindu-ne familiaritatea cu ea, făcând-o de neînțeles pentru noi.

Omul modern nu se mai consideră inelul de legătură dintre văzut

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861.

Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

și nevăzut: este executantul legilor mecanice într-o lume mecanică.

Mașinăria nu e doar instrumentul, ci chiar modelul și scopul ei. Viața omului tinde tot mai mult să devină, pe plan intelectiv și practic, la nivel individual și de stat, o perfectă imitație a mașinăriei. Mașinăria este credința noastră, e totemul erei noastre. Nu suntem departe de Minunata lume nouă a lui Huxley!

Materialism, desigur, dar trebuie precizat despre ce materialism este vorba. [...] Materialismul nostru neagă și distruge însuși trupul nostru. Degradarea fizică datorată ritmului vieţii moderne (determinat de progresul mecanic) și condiţiilor tot mai nenaturale care alcătuiesc mediul omului, este prea evidentă.

Să ne amintim de analiza pe care o făcea și de semnalele de alarmă pe care le trăgea cu mulţi ani în urmă Alexis Carrell. [...]

Așa excluși de la civilizaţie cum suntem, nu avem nici măcar beneficiile fizice ale barbariei. Iar diferenţa dintre barbaria noastră și cea primitivă constă tocmai în aceasta: a noastră este o barbarie care nu face bine nici la sănătate. Anormală și violentă este viața fizică a omului modern. Dar pe noi ne interesează mai mult degradarea sa mentală.

Suntem într-un timp în care gândirea este un act de curaj și de rebeliune. (de M. Guidacci) IULIE 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

7

FOCUS PELERINAJE

F

PREOŢI LA SANCTUARELE LUMII SANTINELE ALE DIMINEŢII În Solemnitatea Preasfintei Inimi, s-a celebrat Ziua Mondială de Rugăciune pentru Sfințirea Preoților, când ne-am amintim în mod deosebit de preoții noștri și ne-am rugat pentru ei.

iți păstori!

Exercitând slujirea învățăturii sacre veți fi părtași de misiunea lui Cristos, unicul Învățător. Celebrând sfintele rituri și înălțând rugăciunea de laudă și de implorare, veți deveni glasul poporului lui Dumnezeu și al întregii omeniri. Conștienți că ați fost aleși dintre oameni și constituiți în favoarea lor pentru a vă ocupa de cele ale lui Dumnezeu, exercitați în veselie și în caritate sinceră, opera sacerdotală a lui Cristos. Fiți bucuroși, niciodată triști. Cu bucuria slujirii lui Cristos, chiar și în mijlocul suferințelor, al neînțelegerilor, al propriilor păcate. Să aveți mereu în fața ochilor exemplul Bunului Păstor, care n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească.

Vă rog, nu fiți „domni”, nu fiți „clerici de stat”, ci păstori, păstori ai poporului lui Dumnezeu.

(Papa Francisc)

Text:

Î

n Solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus, care anul acesta a fost celebrată pe 23 iunie, sau în preajma acestei zile, în mod obișnuit, au loc sfințirile de preoți, de aceea cei mai mulți dintre Slujitorii altarului aniversează ziua consacrării lor preoțești în această perioadă. Iar printre preoții catolici există frumosul obicei al întâlnirilor colegiale, ocazie pentru toți preoții unei promoții de a se revedea.

Prilejuite de aceste aniversări, dar și pentru că ne aflăm în perioada în care se desfășoară Jubileul aparițiilor Sf. Fecioare la Fatima, inițiativele 8

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | IULIE 2017

din ultima perioadă ale unor preoți au îmbrăcat un caracter marian: au avut loc fie întâlniri colegiale, fie pelerinaje, în locuri cu profundă încărcătură spirituală sau în sanctuare dedicate Sfintei Fecioare.

Astfel, în a doua parte a lunii mai, a avut loc întâlnirea colegială a preoților care au fost hirotoniți în 1989, serie din care fac parte PS Anton Coșa, Episcop de Chișinău, preoți din Dieceza de Iași și mai mulți preoți din Arhidieceza de București: Pr. Tarciziu-Hristofor Șerban, Pr. Gheorghe Coșa, Pr. Veniamin Aenășoaei, Pr. Pavel Butnariu, Pr.

Emil Diac, Pr. Valerian Dumea, Pr. Carol-Dominic Hîrja, Pr. Neculai Iojă, Pr. Francisc Petruţ, Pr. Nicolae Ţîmpu, Pr. Vincenţiu Vochin. Pentru numeroasa serie 1989, întâlnirea colegială a fost pretextul pentru a participa la un pelerinaj la sanctuarele mariane de la Zaragoza (Spania) și Lourdes (Franța).

Tot la o întâlnire colegială au participat la sfârșitul lunii mai preoții din promoția 1992, având privilegiul și bucuria de a aniversa 25 de ani de preoţie la Vatican. Ei reprezintă prima serie de preoţi români care au celebrat aniversarea hirotonirii

FOCUS

preoțești cu Papa Francisc, la Vatican.

Au fost zile de har pentru cei 7 preoţi, care au trăit această aniversare în comuniune cu Papa și cu Biserica.

Unul dintre participanți afirma: „Sunt sigur că Maica Domnului, care este și Maica preotului, adoraţia euharistică la Sfântul Sacrament și rugăciunea ne-au ajutat să ajungem să trăim acest moment”.

Ei au concelebrat, alături de Papa Francisc, în capela Sfânta Marta. La sfârșitul Liturghiei, au avut o întrevedere cu Sfântul Părinte, care le-a mulţumit pentru cei 25 de ani de slujire: „Vă mulţumesc pentru mărturia pe care voi o faceţi în numele Bisericii, acolo unde Duhul Sfânt v-a trimis”. „A fost o emoţie deosebită, de neuitat, dar și un adevărat sprijin, pentru a veni în creșterea credinţei noastre. Așa am reușit și ne-am demonstrat atașamentul nostru faţă de Sfântul Părinte”, mărturiseau participanții la acest eveniment unic.

Din promoția 1992 fac parte și doi preoți încardinați în Arhidieceza de București: Pr. Ieronim Ciceu și Pr. Petru Balint.

În perioada 5-9 iunie, în contextul Jubileului aparițiilor Sfintei Fecioare la Fatima, opt preoți din Arhidieceza Romano-Catolică de București au participat la un pelerinaj în Italia, în mai multe locuri sfinte, pentru a se bucura de înflăcărarea credinței prin mijlocirea Reginei Sfântului Rozariu de la Fatima. Pelerinajul a fost călăuzit de cuvintele Papei Francisc, rostite pe 13 mai, la Fatima: „Sub ocrotirea Mariei, suntem în lume

santinele ale dimineţii care știu să contemple adevărata faţă a lui Isus Mântuitorul… și să redescopere faţa tânără și frumoasă a Bisericii, care strălucește când este misionară, primitoare, liberă, fidelă, săracă în mijloace și bogată în iubire”.

Cei 8 pelerini – Pr. Eugen Bortoș, Pr. Emil Moraru, Pr. Daniel Bulai, Pr. Mihai Mărtinaș, Pr. Anton Alecu, Pr. Ioan Solomon, Pr. Iosif Imbrișcă, Pr. Petru Beșleagă – au poposit la mănăstirea benedictină

D

arul preoției trebuie să fie întotdeauna înțeles ca o sarcină primită de la Dumnezeu, dar, în același timp, ca o misiune care înseamnă că primești bucuria misiunii de la Dumnezeu și o dai mai departe. Bucuria sacerdotală se împărtășește prin firea ei, de la sine se dă mai departe. Dar ca să împărtășim această bucurie, iubiți confrați preoți, trebuie să o avem în noi.

Preotul, privind în sinea sa, coborând în interiorul său, în gândul și în inima sa, trebuie să-l întâlnească pe Dumnezeu, unica sa forță. Şi întâlnindu-l, să înțeleagă că Dumnezeu îl trimite să meargă, ca pe Abraham. Îl trimite pentru a dărui binecuvântarea lui Dumnezeu, mângâierea sa, puterea sa, harul său. Aici își găsește preotul bucuria! (din predica ÎPS Ioan Robu la Liturghia Crismei, 13 aprilie 2017)

IULIE 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

9

FOCUS

de la Monte Cassino, la Sanctuarul Sf. Padre Pio, de la San Govanni Rotondo, la Sanctuarul Sf. Arhanghel Mihail, de pe muntele Sant’Angelo, la Sanctuarul Sfintei Fecioare Maria Încoronată, de la Foggia, la Domul din Napoli, la Sanctuarul Sf. Fecioară Maria, Regina Sfântului Rozariu, de la Pompei. La Roma, preoții pelerini au vizitat mai multe bazilici, iar în Cripta Papilor, lângă mormântul Sf. Apostol Petru, au celebrat Sfânta Liturghie de mulțumire, în cinstea 10

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | IULIE 2017

Sfinților Apostoli Petru și Paul.

Preoții prezenți la pelerinaj au vizitat și Palatul Apostolic de la Vatican, inclusiv Capela Sixtină, datorită amabilității Mons. Ionuț Strejac. În acest pelerinaj, prin Mijlocirea Sf. Fecioare Maria de la Fatima, preoții s-au rugat pentru Sfântul Părinte Papa Francisc, pentru episcopii și preoții din Arhidieceza de București, pentru comunitățile pe care le păstoresc, pentru cei suferinzi, pentru sufletele din purgator. În a doua parte a lunii iunie,

Părintele Francisc Doboș, Purtător de cuvânt al Arhidiecezei RomanoCatolice de București, a sărbătorit 15 ani de preoție la Sanctuarul de la Guadalupe, Ciudad de Mexico, alături de colegii săi de la Pontificia Università Urbaniana, din Roma, unde a studiat în perioada 1997–2002: Pr. Anthony Denton, Melbourne, Australia; Pr. Robert Cibaric, Dubrovnik, Croația; Mons.

Ionuț Paul Strejac, Secretariatul de Stat, Vatican; Pr. Miguel Angel Ramos Hernández, Coatzacoalcos, Mexic.

FOCUS VIZITE PASTORALE

Pr. Mazzolari și Pr. Milani, ce au lăsat în slujirea și poporului lui Dumnezeu.

Papa Francisc

FIDELI ÎNVĂŢĂTURII BISERICII CATOLICE Pe 20 iunie, în manieră privată și neoficială, Papa a făcut un pelerinaj la mormintele a doi preoți italieni din secolul al XX-lea, în localitățile Bozzolo și Barbiana, la împlinirea a 50 de ani de la moartea Pr. Lorenzo Milani (1923-1967).

P

apa a făcut un scurt pelerinaj pe urmele a doi parohi – Pr. Primo Mazzolari și Pr. Lorenzo Milani – care au lăsat o urmă luminoasă în slujirea adusă Domnului și poporului lui Dumnezeu. Ei nu au fost întotdeauna înțeleși și apreciați, iar scrierile lor au fost adesea citate greșit pentru a-i face să pară în dezacord cu Biserica. Însă ei au rămas mereu fideli învățăturii Bisericii Catolice.

La Bozzolo, după ce s-a recules la mormântul Pr. Mazzolari, Papa a spus: „Părintele Primo Mazzolari a fost definit parohul Italiei, iar Sfântul Papă Ioan al XXIII-lea l-a salutat ca

trâmbiţa Duhului Sfânt în Padania de jos. Și așa cum a spus Paul al VIlea, Pr. Mazzolari: «Mergea înainte cu un pas prea lung și adesea noi nu ne puteam ţine după el! Și astfel a suferit el și am suferit și noi. Este destinul profeţilor»”. Și la Barbiana, Papa a mers la cimitir, s-a rugat la mormântul părintelui Milani, apoi a afirmat: „Am venit la Barbiana pentru a aduce omagiu amintirii unui preot care a mărturisit cum în dăruirea de sine lui Cristos se întâlnesc fraţii în necesităţile lor și sunt slujiţi, pentru ca să fie apărată și promovată demnitatea lor de persoane, cu aceeași

dăruire de sine pe care Isus ne-a arătat-o, până la cruce”. Și a încheiat: „Rugaţi-vă ca și eu să iau exemplul acestui preot bun! Și voi preoţilor – nu există pensionare în preoţie! –, toţi, înainte și cu curaj!”

Pr. Milani provenea dintr-o bogată familie secularizată, fiul unui tată ateu și al unei mame evreice. A studiat arta, care a avut o profundă influență asupra convertirii sale la catolicism și asupra intrării în rândul preoților, în 1947. A fost mereu ascultător față de Biserică. La un moment dat, scria: „Nu mă voi opune niciodată Bisericii pentru că am nevoie de ea de mai multe ori pe săptămână, pentru iertarea păcatelor mele, și nu aș ști la cine altcineva să o caut, dacă aș părăsi Biserica”.

Pr. Primo Mazzolari a intrat în seminar în 1902. Activ din punct de vedere politic, el a intervenit în Primul Război Mondial și după. Ajungând să fie apreciat în Biserică, a fost invitat în Vatican de Ioan al XXIII-lea și de Paul al VI-lea. În 2015, a fost deschisă faza diecezană a cauzei de beatificare a Pr. Mazzolari.

IULIE 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

11

FOCUS ŞTIRI ARCB

BUCUREŞTI

HRAM e 13 iunie, PS Cornel Damian a prezidat Sf. Liturghie de hram în parohia Sf. Anton. Predica a fost ținută de Pr. Marius Taloș. După Liturghie, a avut loc procesiunea cu statuia Sf. Anton, urmată de un program de dansuri susținut de Ansamblul artistic de copii și tineret Antonian.

P

CIOFLICENI

FRATERNITATE âmbătă, pe 11 iunie, persoanele consacrate din zona Bucureștiului au participat la Mănăstirea Carmelitanilor, la o zi de recreere fraternă, fiind cea de-a treia ediție a acestei inițiative.

BUCUREŞTI

DECES ineri, 16 iunie 2017, la vârsta de 54 de ani, a trecut la cele veșnice Pr. Alixandru Gabor, preot al Arhidiecezei Romano-Catolice de București. La înmormântarea care a avut loc pe 22 iunie, la Ciugheș (Bacău), a participat și PS Cornel Damian.

V

12

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | IULIE 2017

Sfântul Mir în Arhidieceză

RELANSAREA SITE-ULUI ARCB.RO

Administrarea sacramentului Mirului în parohiile Arhidiecezei de București.

Î

n lunile mai și iunie, în mai multe parohii din Arhidieceză a fost administrat sacramentul maturității creștine. Astfel, pe 21 mai, PS Cornel Damian a administrat Mirul la 25 de adolescenți din Parohia Sf. Anton, din Constanța, iar pe 27 mai, a fost prezent în Parohia Adormirea Maicii Domnului, din Oituz (Constanța), unde a miruit 87 de copii și tineri. Pe 3 iunie, 48 de copii și adolescenți din Parohia Sf. Fecioară Maria, Regina Sf. Rozariu, din Popești Leordeni, au primit sacramentul Mirului, iar pe 10 iunie, 44 de copii și tineri din Parohia Sf. Cruce, din București. Pe 11 iunie, Parohia Sf. Mihail, din Tulcea, s-a bucurat de celebrarea sacramentului Mirului pentru 21 de adolescenți. Pe 24 iunie, 18 copii și tineri din Parohia Sacré Coeur, din București, au primit Mirul, iar pe 25 iunie, 22 de candidați din Parohia Maica Îndurerată. Tuturor, PS Cornel le-a transmis îndemnul ca Mirul să nu devină sacramentul de adio spus datoriilor creștine.

A fost relansat site-ul oficial al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti, arcb.ro.

P

rezent de 14 ani pe internet, din 20 aprilie 2003, site-ul arcb.ro a ajuns la a cincea versiune. Relansat pe 28 mai, cu ocazia celei de a 51-a Zile Mondiale a Comunicațiilor Sociale, complet reconstruit și restructurat, cu un design simplu și responsive, noul site al Arhidiecezei Romano-Catolice de București oferă informaţii despre Arhidieceză – persoane, departamente, activităţi – și instituţii conexe, preluând o bună parte din datele publicate în Anuarul ARCB. Meniul noului site a fost împărțit în patru secțiuni mari: Arhidieceză, Viața de credință, Social/educație, Presă, structură care sporește accesibilitatea navigării.

ÎN SLUJBA VÂRSTNICILOR Congregatio Jesu aniversează 20 de ani de activitate în slujba persoanelor în vârstă, prin proiectul Căminul de bătrâni Sf. Maria.

C

u această ocazie, are loc un An Jubiliar, care s-a deschis vineri, pe 23 iunie, cu un recital de pian Chopin, susținut de celebra pianistă Elizabeth Sombart, în capela Congregatio Jesu, organizat în colaborare cu Fundaţia Résonnance România. Pe 24 iunie, la ora 10.00, în incinta Căminului de bătrâni Sf. Maria, a fost celebrată o Sf. Liturghie de mulţumire, prezidată de ÎPS Ioan Robu. Căminul de bătrâni Sf. Maria, cu o capacitate de 40 de persoane, funcţionează din 1997, la Popești-Leordeni.

FOCUS ŞTIRI INTERNE/EXTERNE

Catedrala din Oradea – spectacol impresionant Finalizarea lucrărilor de reabilitare a fațadei bazilicii din curtea Complexului Baroc a fost marcată printr-un concert simfonic.

P

SFINŢIRE DE PREOŢI Vineri, pe 23 iunie, la Iaşi, au fost hirotoniţi 13 preoţi.

C

e 12 iunie, Episcopia Romano-Catolică de Oradea a sărbătorit finalizarea lucrărilor de reabilitare a faţadei bazilicii din curtea Complexului Baroc, organizând un concert simfonic cu participarea unor muzicieni din Oradea, Arad și Timișoara.

Sute de orădeni s-au adunat în parcul Palatului Baroc, fiind întâmpinaţi de Episcopul romano-catolic László Böcskei, care a vorbit despre lucrările de reabilitare a faţadei Catedralei, construite între 1752 și 1780, și a subliniat că a ales să marcheze momentul printr-un concert și nu printr-o slujbă religioasă specifică, tocmai pentru ca toţi orădenii să se poată bucura de acest moment. După concert, a urmat un foc de artificii.

ei 13 candidați – opt pentru Dieceza de Iași, cinci pentru Ordinul Fraţilor Minori Conventuali – au fost hirotoniţi prin impunerea mâinilor PS Petru Gherghel, Episcop de Iași. La celebrare au fost prezenţi PS Aurel Percă, Mons. Benone Farcaș, rectorul Institutului Sf. Iosif, Pr. Teofil Petrișor, ministru provincial al Provinciei Sf. Iosif a Fraţilor Minori Conventuali din România, numeroși preoţi și credincioși.

Cuvântul de învăţătură a fost adresat de PS Petru Gherghel, care a vorbit despre fascinaţia chemării la viaţa de preot, dar și despre exigenţele ei.

Evenimentul a fost organizat în colaborare cu Primăria Oradea.

Printre participanţi s-au numărat episcopul ortodox Sofronie Drincec și cel greco-catolic, PS Virgil Bercea, viceprimarul Florin Birta, și președintele Consiliului Judeţean, Pásztor Sándor.

AFRICA

POLONIA

EUROPA

VICTIMELE SECETEI

FAMILII NUMEROASE

PATRIMONIU RELIGIOS

Peste 30 de milioane de oameni suferă de foame din cauza secetei, în Sudanul de Sud, Cornul Africii și în bazinul lacului Ciad: este una dintre urgențele prezentate pe 17 iunie, de Ziua Mondială împotriva deșertificării. Conform unui raport al Comisiei Europene, în ultimii 40 de ani, expunerea globală la riscurile de dezastre naturale s-a dublat. În Etiopia, peste 7 milioane de persoane suferă de foame din cauza secetei, iar în Somalia, în 2011, foametea a cauzat 260 de mii de decese.

Între 16 și 18 iunie s-a desfășurat la Nysa al V-lea Congres al familiilor numeroase, organizat „pentru a susține inițiativele în favoarea acestora și pentru a influența pozitiv asupra imaginii lor în societate”.

Au participat peste 200 de familii cu peste 800 de copii. La dezbateri a fost prezentă Elzbieta Rafalska, Ministrul pentru familie, autoarea programului de susținere a familiilor cu mai mult de un copil, program ce a contribuit la reducerea scăderii demografice în Polonia.

Rețeaua europeană care se ocupă cu valorificarea și conservarea patrimoniului religios al continentului, Future for Religious Heritage (FRH), a fost aleasă ca beneficiar al finanțării UE în cadrul Programului Europa creativă, pentru proiectul FRH Connect. FRH va primi finanțare de 250 mii de euro anual în următorii 4 ani, modalitate semnificativă de a-și mobiliza resursele în beneficiul sectorului patrimoniului religios. FRH are 56 de membri și 88 de parteneri, în 38 de State.

IULIE 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

13

BISERICĂ ŞI SOCIETATE VEDERI DIN ROMA

Istoria unei convertiri

„G

ăsește un mod de a mă aminti!”, îl implora Yuri pe Bohdan, camaradul de armată cu care rămăsese prieten și după sosirea mult râvnitei „liberări”. „Nu vreau să mor!”, îi tot repeta deși, într-un moment de profundă disperare, a încercat să-și încheie conturile cu viaţa. Bohdan l-a prins la timp, înainte ca Yuri să se arunce de la fereastra unui spital din orașul ucrainean Liov. L-a prins de umeri și l-a ţinut strâns, într-un gest camaraderesc, de care Yuri avea atât de mare nevoie, mai ales în ziua aceea, când curiozitatea l-a împins să-și citească fișa medicală, uitată în salon de o asistentă distrată, ieșită în prea mare grabă din camera „contaminată”. De altfel, nici mama lui nu intra în salon. Îl saluta cu mâna, de pe coridor, fără să-și îmbrăţișeze fiul devenit radioactiv, în urma ședinţelor de radioterapie, faţă de care celulele tumorale păreau absolut imune.

14

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | IULIE 2017

Text:

Doar Bohdan l-a îmbrăţișat spontan, fără să se gândească la consecinţe. Și, în fiecare zi, după programul de muncă într-un spital de psihiatrie, unde lucra ca medic primar, mergea să-i ţină companie lui Yuri, sfâșiat fizic și psihic de sentinţa de condamnare la moarte, scrisă cu litere clare în fișa medicală. „Găsește un mod de a mă aminti!”.

Această rugăminte, repetată de Yuri în fiecare zi, avea să fie luată în serios de Bohdan. După moartea prietenului, promisiunea de a-i împlini dorinţa avea să devină gândul său dominant, în sensul pozitiv al cuvântului, nu cu înţeles de obsesie bolnavă.

Mai întâi, a încercat să-l amintească aprinzând lumânări, în bisericile întâlnite pe cale, la întoarcerea de la serviciu, însă simţea că nu este nici pe departe îndeajuns. Apoi, s-a gândit să se spovedească, deși nu mai făcuse acest lucru din copilărie, când bunica lui îl ducea la biserică, în zilele de dinaintea Paștelui. Preotul, care tocmai închidea biserica, i-a spus să vină a doua zi, iar

Bohdan s-a conformat și s-a întors a doua zi. Sigur, exista riscul să se răzgândească între timp, însă ideea de a răspunde rugăminţii lui Yuri l-a ajutat să facă și acel pas. După spovedanie, a urmat Sfânta Împărtășanie, tot în amintirea lui Yuri, pentru a-l pomeni și a-i încredinţa sufletul Domnului. Însă, simţea că tot nu era de ajuns, că ar fi trebuit să-l amintească în mod continuu și constant. Următorul pas avea să fie participarea, duminica, la Sfânta Liturghie, în timpul căreia îl pomenea pe Yuri în rugăciune.

Despre prietenul decedat aflase multe în conversaţiile camaraderești din timpul marșurilor spre poligon sau când se nimereau împreună de serviciu la bucătărie, însă nu știa dacă era sau nu botezat, dacă credea sau nu în Dumnezeu. Oricum, prezenţa la Sfintele Liturghii îi dădea sentimentul că acest mod de a-l aminti pe Yuri nu doar că era cel mai potrivit, dar îi oferea deschiderea unei perspective pe care o ignorase până atunci: cunoașterea lui Dumnezeu. Psihiatru fiind, Bohdan avea de-a face zilnic cu lumea interioară a omului, dar cele spirituale nu-l atrăgeau, nu-l interesau din punct de vedere intelectual.

Credeţi sau nu, tot amintindu-l pe Yuri, Bohdan avea să devină un preot călugăr, catolic de rit oriental. A primit numele Augustin, preotul provincial motivând astfel alegerea: „Până la 40 de ani ai trăit ca și Augustin până să-l cunoască pe Dumnezeu, acum străduiește-te să-i semeni și după ce s-a convertit”. „Așa am ajuns să devin, din medic psihiatru, preot”, mi-a istorisit într-o zi părintele Agostino, căruia îi cerusem să pomenească pe cineva drag la o Sfântă Liturghie. „Dumnezeu este într-atât de genial” – a adăugat – „încât știe să transforme și simplul gest al amintirii cuiva într-o cale care te conduce la El”.

BISERICĂ ŞI SOCIETATE RES-PUBLICA

Frumuseţea, un antidot la corupţie Text:

„C

orupția dezvăluie o conduită anti-socială atât de puternică, încât corodează validitatea relațiilor și deci, în consecință, coloanele pe care se fondează o societate: coexistența dintre persoane și vocația de a o dezvolta”, spune Papa Francisc în prefața cărții-interviu intitulate „Coroziune”, a cardinalului Peter Kodwo Appiah Turkson, prefectul Dicasterului pentru slujirea dezvoltării umane integrale, împreună cu Vittorio V. Alberti. „Corupția distruge toate acestea, înlocuind binele comun cu interesul particular care contaminează orice perspectivă generală”, explică Papa. „Apare într-o inimă coruptă și este cea mai gravă plagă socială, pentru că duce la probleme și crime deosebit de grave care îi implică pe toţi”.

„Ce stă la originea exploatării omului de către om?”, se întreabă Papa. „Ce stă la originea sărăciei și a lipsei dezvoltării? Ce stă la originea traficului de persoane, de arme, de droguri? Ce stă la originea nedreptății sociale și a nerecunoașterii meritului? Ce stă la originea absenței serviciilor pentru persoane? Ce stă la rădăcina sclaviei, a șomajului, a neîngrijirii orașului, a bunurilor comune și a naturii? În fine, ce uzurpă dreptul fundamental al ființei umane și al integrității mediului înconjurător?”. „Corupția este limbajul cel mai comun și pentru mafiile și organizațiile criminale din lume”, explică Papa. „Astăzi, mulți nu reușesc nici măcar să-și imagineze viitorul; astăzi, pentru un tânăr este greu să creadă într-adevăr în viitorul său, în orice viitor, și la fel și pentru familia sa. Această

schimbare de epocă, un timp de criză larg răspândită, conturează criza mai profundă care cuprinde cultura noastră. În acest context trebuie încadrată și înțeleasă corupția în diversele sale aspecte.

Este vorba despre prezenţa speranţei în lume, fără de care viaţa își pierde sensul de căutare și posibilitatea de a deveni mai bună”. „Suntem cu toții foarte expuși tentației corupției”, afirmă Papa, trăgând un semnal de alarmă: „Chiar și atunci când credem că am învins-o, ea poate să apară din nou”. „Omul trebuie privit în fiecare aspect al său, nu trebuie împărțit după activitățile sale, iar corupția trebuie citită în ansamblul ei și pentru omul în totalitatea sa, atât în formele ei de delict, cât și în formele politice, economice, culturale, spirituale”. „Noi, creștinii și necreștinii, suntem fulgi de nea, dar dacă ne unim, putem deveni o avalanșă: o mișcare puternică și constructivă”, asigură Papa Francisc. „Trebuie să lucrăm toți împreună, creștini, necreștini, persoane de toate credințele și necredincioși, pentru a combate această formă de blestem, acest cancer care ne consumă viețile”, a îndemnat Papa. „Trebuie să devenim urgent conștienți de acest lucru, iar pentru aceasta, este nevoie de educație și de o cultură a milostivirii, de cooperarea tuturor și a fiecăruia după posibilități, cu propriile talente, cu propria creativitate”.

Pentru Papa, antidotul pentru corupție este frumuseţea, care „nu este un accesoriu cosmetic, ci ceva ce așază persoana umană în centru, pentru ca ea să se poată ridica împotriva tuturor nedreptăților.

Iar această frumusețe trebuie unită cu dreptatea”.

IULIE 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

15

BISERICĂ ŞI SOCIETATE EXCELENȚĂ ÎN SLUJIRE

Stăpânul timpului și al istoriei să dea rod bogat la ceea ce s-a început.

Iar cei care vor lucra în casă, să facă binele, să fie veseli și să lase păsările să cânte!

Iubirea ne constrânge

C

aritas urget nos – „Iubirea [lui Cristos] ne constrânge” (2Cor 5,14) – este titlul unui material ce prezintă începuturile Asociației Caritas Câmpulung Muscel. Credem că acestea au fost cuvintele ce l-au însuflețit pe parohul comunității, Pr. Petru Păuleţ, în anul 1992, când a inițiat acest proiect.

Organizaţie neguvernamentală, Caritas are ca scop trăirea iubirii faţă de Dumnezeu prin iubirea faţă de aproapele aflat în nevoi. Asociaţia derulează următoarele proiecte: Proiectul Împreună; Integrarea morală, spirituală, educaţională a copiilor ce au abandonat școala; Centrul de zi O rază de speranţă; Adăpost de noapte.

Proiectul Împreună a început în 1997, când s-au cumpărat două apartamente unde urmau să locuiască 16

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | IULIE 2017

Text:

tinere fete, împreună cu o responsabilă care să le ajută să-și găsească locul și rolul în societate. Totul a evoluat și tinerele au fost pregătite pentru diferite meserii, dar au întâmpinat probleme cu integrarea în câmpul muncii.

De aceea, la sfârșitul lui 1999, Caritas Câmpulung a achiziționat un imobil în centrul orașului. Renovată, amenajată și dotată în conformitate cu cerinţele normelor legale, clădirea era menită să servească ca punct de lucru tinerelor fete. Pe 30 octombrie 2000, imobilul a fost inaugurat și de atunci se numește Complexul Împreună.

Inaugurarea complexului a reprezentat un pas important în evoluţia proiectului, a fetelor și a orașului. În interiorul imobilului funcționează: un magazin de confecţii pentru femei; un magazin de obiecte și cărţi religioase; un fast food și un laborator de

patiserie; o terasă de vară și un spaţiu de joacă pentru copii; un atelier de croitorie. În momentele dificile, pentru cei implicați în activitatea Asociației, o adevărată binecuvântare au fost cuvintele ÎPS Ioan Robu de la inaugurarea Complexului Împreună: „Binecuvântând casa și Proiectul Împreună, îl rog pe Domnul, Stăpânul timpului și al istoriei, să dea rod bogat la ceea ce s-a început. Iar cei care vor lucra în casă, după spusa lui Ioan Bosco, să facă binele, să fie veseli și să lase păsările să cânte”.

Pe 17 iunie a.c., Caritas Câmpulung Muscel a trăit un moment de sărbătoare, marcat printr-o Liturghie de mulțumire, prezidată de PS Cornel Damian, urmată de un program festiv. Au participat oficialități ale orașului, colaboratori, donatori, beneficiari ai Proiectului Împreună.

Participarea impresionantă la sărbătoarea de pe 17 iunie – când s-au sărbătorit 25 de ani de activitate ai Caritas și 20 de ani ai Proiectului Împreună – este dovada aprecierii muncii Caritasului parohial.

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

CINEVA FĂRĂ VACANŢĂ

V

ă salut din nou, dragi tineri, într-un timp foarte plăcut, așteptat atât de mult de fiecare dintre voi: vacanța de vară.

De curând au încheiat și studenții perioada de examene și îi așteptăm și pe cei care dau acum admitere la facultate să ni se alăture.

După un an în care am fost antrenați în atâta muncă intelectuală, se cuvine acum să dăm timp mai mult și pentru odihnă, relaxare, plimbări etc. Sper că a fost un an rodnic și fiecare dintre voi a mai crescut în ceea ce privește formarea umană, spirituală, intelectuală. Îmi doresc ca experiențele pe care le-ați trăit să fi adus un plus în viața voastră. Îndemnul meu pentru voi în această lună se referă la acea parte din voi pe care aș numi-o „al doilea eu”, căruia nu ar trebui să-i dați vacanță: sufletul.

Poate ați mai auzit aceste cuvinte: „sufletul nu are vacanță!”. Așa este!

El ar putea fi singurul care, paradoxal, nu-și dorește vacanță. Oare își dorește trupul să nu mai mănânce deloc pe timpul vacanței? Vă recomand să nu neglijați sufletul, să

țineți cont și de el în alegerile voastre și să îi dăruiți acea hrană spirituală atât de necesară.

Vacanța ne este permisă ca un dar din partea lui Dumnezeu, iar El nu dorește ca ea să ne dăuneze. Este un dar pentru că putem sta mai mult cu Dumnezeu, cu noi înșine, putem citi mai mult, poate și o carte „pentru suflet”, putem să ne întâlnim cu prietenii, putem să ne rugăm mai mult etc. Acestea și altele, poate, nu ne sunt atât de mult la îndemână în timpul anului de studii.

Acum, însă, pot fi. În perioada care urmează, să ne acordăm mai mult timp nouă și sufletului nostru: poate că mai avem de recuperat ceva, din cursul anului școlar, ce îi datorăm sufletului. E un timp potrivit să echilibrăm balanța între trup și suflet. Și mai cred că este modul cel mai frumos de a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru acest dar numit vacanță. Tu ce crezi că ai putea face în această privință?

Pr. Marian Blaj, Responsabil diecezan cu Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex Nimeni nu e o insulă, autonom şi independent de ceilalţi: viitorul îl putem construi doar împreună, fără a exclude pe nimeni.

Papa Francisc

TINERII ÎNTREABĂ

D

e foarte multe ori am observat că tinerii întreabă despre păcat și despre efectele lui în viața de credință și, mai mereu, făceam legătura cu cel care întreabă. „Ai credință?” Când ești lipsit de credință, păcatul ți se pare o greșeală ca toate celelalte sau un subiect deja trecut în rândul celor ancestrale, despre care poate mai vorbesc bunicii. Însă, pentru omul care are credință, păcatul reprezintă o ruptură. Prin credință, se creează o relație între om și Dumnezeu. Păcatul intervine tocmai în această relație, rupând-o și orientând-o spre altceva. Apoi, mai spuneam că omul este singura ființă înzestrată cu intelect și voință care îl pot conduce spre o alegere: a binelui sau a răului.

Când omul alege constant binele, este virtuos, în schimb, când e orientat spre rău, săvârșește păcatul, devenind un om vicios.

Vinovăția profundă resimțită în suflet poate exista doar în măsura în care a existat și starea inițială de legătură frumoasă cu Dumnezeu. Cu cât conștientizăm mai mult păcatul, cu atât relația noastră cu Dumnezeu crește.

Gema Vlad

IULIE 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

17

SUFLET TÂNĂR REPORTAJE

TABĂRĂ MUZICALĂ PENTRU TINERI

Conectaţi cu Sinodul Episcopilor Text:

D

epartamentul Artistic al Episcopiei GrecoCatolice de Oradea, în parteneriat cu Asociația Hope Italia, dorește să organizeze o tabără muzicală pentru tineri (17-30 ani), cu laboratoare de specializare pentru interpreți și compozitori. este Băile 1 Mai, iar perioada desfășurării campusului: 19-23 iulie 2017.

C

ontinuă pregătirile pentru Sinodul episcopilor, de anul viitor, dedicat tinerilor. Mai nou, cu un site, youth.synod2018.va, care dorește să îi pună în legătură pe tinerii din lumea întreagă între ei și cu întâlnirea sinodală însăși. Site-ul a fost lansat luna trecută și se prezintă ca o cale pentru tineri de a comunica cu Biserica.

Site-ul are ca titlu tematica Sinodului: „Tinerii, credința și discernământul vocațional”. El conține câteva rubrici menite să vină în sprijinul tinerilor care doresc informații cu privire la demersurile realizate pentru pregătirea Sinodului – „Sinod 2018” – sau despre ce reprezintă Sinodul Episcopilor – la rubrica „Secretariatul General”. O altă rubrică – „Papa și tinerii” – îl prezintă pe Papa Francisc în dialog cu tinerii. Apoi, „Tineri martori” este o secțiune care prezintă 18

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | IULIE 2017

diverse figuri de tineri, care s-au remarcat ca exemplu de credință printre cei de vârsta lor. Rubricile cu clipuri video și fotografii sunt, de asemenea, prezente și întăresc informațiile oferite cititorilor site-ului.

Provocarea pe care o lansează site-ul se adresează tinerilor și dorește să-i implice pe aceștia în pregătirea Sinodului. Este vorba despre un chestionar, disponibil în limbile italiană, engleză, franceză și spaniolă, prin care tinerii sunt chemați să prezinte situația lor în lumea actuală.

Răspunsurile vor fi preluate și analizate la Roma, ca pregătire pentru Sinod.

Fiind contemporani cu acest eveniment, putem să ne implicăm și să ajutăm Biserica să-i înțeleagă și să-i sprijine cât mai bine pe tinerii ei. Vă recomandăm acest site și vă încurajăm să răspundeți la chestionar.

este de a dezvolta în tinerii participanți calitățile interpretative și vocale. Astfel, ei vor putea relaționa cu alți tineri din România și din străinătate și vor putea interacționa cu persoane calificate din domeniul muzical. Cursurile se vor desfășura în două săli diferite pentru cele două specializări – compozitori și interpreți -, iar unele cursuri se vor ține împreună.

6 iulie.

se fac până pe

pentru înscrieri și detalii (condiții): Paul Păuleț: 0762482926

SUFLET TÂNĂR

O carte poate schimba

N

u ar ajunge o viață întreagă ca să pot exprima în cuvinte miracolul convertirii mele. Spun și eu precum Sf. Grignion de Montfort, prin Maria, la Isus. De mână cu Maria, am ajuns la Isus. Am avut marea binecuvântare să ating abisul întunericului, plin de vicii, o mocirlă în care sufletul meu se răscolea, căutând să iasă, dar fără nicio reușită. Dumnezeu mi-a pus în mână, prin diferite circumstanțe, o carte care mi-a schimbat viața: mai pe scurt, mi-a schimbat felul cum recitam Tatăl Nostru, rugăciunea lui Isus. De fapt, voia să-mi arate

că El îmi este Tată, că exact ca și cu fiul risipitor, a iertat tot ce am fost și de-acum înainte, vrea să-mi dea ce-i mai bun; că am fost creată cu un scop mai sfânt și mai nobil, acela de a străluci în Iubirea lui. Citind această carte, am descoperit măreția cuvântului tată, și de atunci nimic nu mai e la fel.

Avându-l pe Dumnezeu ca Tată, ce altceva aș mai putea dori? Cartea se numește Exerciții spirituale cu Tatăl Nostru, de Pablo Dominguez Prieto, și meditează fiecare cuvânt din rugăciunea domnească.

(Andra Catrea)

memă, conform Dicționarului Limbii Române, este o idee sau un tipar comportamental care se răspândește prin imitație în cadrul unui grup social. Înainte de a vă pierde complet interesul, vă promit că acest articol nu este unul științific. Dacă era, plagiatul definiției m-ar fi urmărit în posturile înalte unde mă va duce cariera mea strălucitoare (aceasta este una dintre glume).

Dar chiar și plagiatul nu a fost întâmplător. A fost de pe dexonline.ro. Ce a fost așa de special?, vă puteți întreba. Ei bine, e faptul că a fost de pe internet. Multe lucruri s-au mutat, în ultima vreme, în online.

Ziare, televiziuni, viață socială, totul acum se face online. Iar acest ecosistem proaspăt creat (nici măcar 50 de ani nu are) a devenit spațiu propice pentru o reacție

THE COURAGEOUS HEART OF IRENA SENDLER (2009)

O

adecvată la lumea în care trăim.

Să facem un rezumat la situația în care eram înainte de internet.

Dacă voiai să afli o știre, deschideai televizorul pe unul dintre posturile mari. Acolo, urmărind un limbaj fix și ușor așchios, niște prezentatori îți relatau faptele ușor distorsionate pentru a se potrivi ca o mănușă pe ideologia lor favorită. Același lucru se aplica și pentru ziare, radio sau orice altă formă de informare în masă.

Nu degeaba spunea vecinul meu, Mark Twain, că „Dacă nu citești ziarul, ești neinformat. Dacă citești ziarul, ești dezinformat”. În mare, era vorba despre niște vectori de opinie care se luau prea în serios. (Continuarea pe www.cdpt.ro, în secțiunea Presa CDPT – Actualitatea Creștină)

asistentă socială infiltrată în ghetoul evreiesc reușește să salveze viața a 2500 de copii evrei.

Sinteză: În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Irena Sendler încearcă să convingă familiile evreiești să îi încredințeze copiii, pentru ca aceștia să fie preluați de familii poloneze, promițândule că se vor reîntâlni după terminarea războiului.

Filmul, de televiziune, prezintă drama războiului și suferințele părinților, care ajung să sacrifice orice pentru copiii lor, dar și încercările prin care poate trece cineva pentru a-i ajuta pe cei din jur. Este o poveste dureroasă, dar reală: adevărata Irena Sendler a primit în 2007 Premiul Nobel pentru Pace.

Pentru audiență generală.

Rafael Emanuel Ropotă

Alexandra Iacoban

INTRODUCERE ÎN MEMETICĂ

O

CINEMATECA

IULIE 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

19

SUFLET TÂNĂR ŞTIRI/ANUNȚURI

Campus de formare pentru animatori

I

ACTIVITATEA CDPT

ată-ne ajunși la finalul acestui An Pastoral. După multe evenimente și momente petrecute împreună, a venit timpul să anunțăm cu entuziasm organizarea celei mai așteptate activități din acest An: Campusul de formare pentru animatori. În perioada 11-15 iulie, câteva zeci de tineri din toate colțurile Arhidiecezei se vor bucura de experiența formării în ceea ce privește pastorația locală și animarea grupului parohial. Evenimentul va avea loc la Micfalău, județul Covasna, iar de-a lungul celor cinci zile, prin diferite workshop-uri, dezbateri și ateliere, toți participanții vor dobân-

di cunoștințe și tehnici noi în ceea ce privește organizarea și animarea grupului parohial de tineri. Desigur, pe durata evenimentului, vor avea loc și activități axate pe valorile celor patru planuri generale, printre care momente cultural-artistice, ieșire pe munte, atelier de educație civică, conștientizarea moralei creștine și înțelegerea cutumelor bisericești.

Campusul are ca scop formarea unui grup de animatori care să construiască și să organizeze viitoarele generații de tineri creștini.

SOFIA (BULGARIA)

MANILA (FILIPINE)

SCHIMB DE EXPERIENŢĂ

O NOAPTE DE SOLIDARITATE

Tinerii din Parohia „Maica Îndurerată” din București și Parohia „Sf. Iosif” din Sofia au făcut un schimb de experiență în perioadele 28 aprilie – 1 mai (românii) și 1-5 iunie (bulgarii).

Din programul acestui schimb intercultural nu au lipsit mâncarea tradițională gătită împreună, vizitele turistice în oraș, împărtășirea activităților parohiale, petrecerile de rămas bun, cântecele de voie bună și animarea împreună a Liturghiei.

Tinerii din Manila au organizat pe 16 iunie o noapte de solidaritate cu persoanele, civile sau militare, implicate în războiul din Marawi. Au participat peste 100 de persoane: musulmani, creștini și budiști au cântat și s-au rugat împreună, arătându-și speranța și chemarea la unitate și solidaritate. Tinerii au petrecut împreună această noapte și au adunat contribuții prin care să poată ajuta persoanele afectate de acest conflict.

20

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | IULIE 2017

Urmăriți activitatea Centrului Diecezan pentru Pastorația Tineretului din Arhidieceza Romano-Catolică de București pe site-ul www.cdpt.ro și pagina de Facebook fb.com / cdptbucuresti

Cosmin Sipoș

SUFLET TÂNĂR

COLECTIV DE REDACȚIE Bianca Bîlha Pr. Marian Blaj Adriana Calotă Sr. Emilia Corlade CJ Alexandra Iacoban Emanuel Ropotă Cosmin Sipoș Gema Vlad Foto: cdpt.ro

UNIVERSUL FAMILIEI ABC-UL CREDINȚEI

Ologul vindecat Sacramentele

Sunt semne Apostolii Petru vizibile, și Ioan care mergeau exprimă la și temproplu. un duc Acolo efect erasupranatural, un om ce nunumit putea har. merge, Sunt olog din naștere, înființate de Isus și care încredințate cerșea. Văzându-i, Bisericii le-a cerut pentru sfințirea pomană. oamenilor.

Cei doi i-au Fiecare zis: „Uită-te sacrala noi!”, ment conține apoi Petru un element a adăugat: vizibil „Argint (de ex., și aur nu am, apa, vinul, însăimpunerea ceea ce am, mâinilor aceea îți etc.) dau: și un în numele lui element invizibil Isus Cristos (harul).Nazarineanul, Există șapte sacramente ridică-te și umblă!”. sau taine: Ologului Botezul, i s-au întărit Mirul, Euharistia, picioarele Pocăința, și gleznele Ungerea și a început bolnavilor, să umble.

Preoția, Căsătoria.

Samariteanul milostiv

Caută cele 14 diferențe dintre cele două imagini și încercuiește-le.

The Good Samaritan Spot the Differences Compare the the picture picture on on the the top top with with the the picture picture on on bottom. bottom. Circle Circle the the 14 14 things things that that are are different. different.

Compare

Stola

Este veșmântul liturgic purtat de episcop, de preot și de diacon, în formă de fâșie lungă, ca un fular, confecționat din stofă sau din mătase, pe care sunt brodate simboluri religioase.

Este purtat la toate celebrările liturgice.

Diaconii poartă stola pe diagonală, petrecută pe umărul stâng și înnodată sub brațul drept, iar preoții și episcopii o poartă pe după gât.

Sanctuar

Este partea bisericii, situată în jurul altarului, destinată celebrărilor sacre, numită și prezbiteriu. Sanctuar este și denumirea dată unei biserici care se bucură de o cinstire deosebită din partea credincioșilor și care a devenit loc de pelerinaj. De exemplu, în Arhidieceza RomanoCatolică de București, biserica mănăstirii Fraților Carmelitani, de la Ciofliceni (Snagov), închinată Sfintei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel, este sanctuar marian diecezan.

Copyright © 2013 SundaySchoolZone.com.

Copyright © 2013 SundaySchoolZone.com.

All Rights Reserved. Free to duplicate for church or home use. Visit http://SundaySchoolZone.com.

All Rights Reserved. Free to duplicate for church or home use. Visit http://SundaySchoolZone.com.

IULIE 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

21

UNIVERSUL FAMILIEI

Cu Amoris Laetitia în drum spre Dublin În 2018, în perioada 22 – 26 august, Biserica va celebra a noua Întâlnire mondială a familiilor, cu tema Evanghelia familiei, bucurie pentru lume. Dieceza de Dublin a fost desemnată gazda acestui eveniment.

Text:

C

apitala Irlandei se pregătește să primească cât mai multe familii din întreaga lume. Pentru o bună desfășurare a evenimentului, între 1 și 3 iunie a.c., a avut loc o întâlnire preliminară, la care au participat reprezentanţi ai mai multor dieceze din lume și care a avut ca temă pregătirea logodnicilor la căsătorie.

Din țara noastră, au fost reprezentanţi de la București, Iași și Oradea.

La Dublin va avea loc prima mare adunare a familiilor după cele două Sinoade dedicate familiei și după publicarea scrisorii post-sinodale a Papei Francisc, Amoris Laetitia.

Cineva spunea că scrisoarea ar putea fi deopotrivă intitulată Amoris Via. Bucuria iubirii și Calea Iubirii devin, prin urmare, tot una. Știm că Papa a propus milostivirea ca temă

principală a pontificatului său, iar în strânsă legătură cu milostivirea se află bucuria. Bucurie – pe care Papa o consideră a fi Veste Bună, Evanghelie – este și familia în care ne naștem, creștem, ne maturizăm.

La școala familiei se învaţă în primul rând iubirea. În comentariul la Imnul iubirii din 1Cor 13, propus în Amoris Laetitia, găsim o descriere atentă, inspirată, a ceea ce este adevărata iubire. Apoi, cu spirit profund realist, Papa observă că „prelungirea vieţii face în așa fel încât să aibă loc ceva ce nu era obișnuit în alte timpuri: relaţia intimă și apartenenţa reciprocă trebuie să se păstreze timp de patru, cinci sau șase decenii, și asta comportă necesitatea de a se alege din nou unul pe altul de mai multe ori” (AL 163). Întâlnirea de la Dublin se înscrie

Nu putem să ne promitem să avem aceleași sentimente toată viața, dar putem să ne angajăm să ne iubim și să trăim uniți până când moartea ne va despărți și să trăim mereu o intimitate bogată. (AL 163) 22

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | IULIE 2017

într-un orizont mai amplu. Când Papa a fost întrebat dacă se așteaptă la mari schimbări în privinţa pastoraţiei odată cu publicarea Amoris Laetitia, a răspuns că dorinţa sa este de a iniţia procese. În aceeași optică, Arhiepiscopul de Dublin, Diarmuid Martin, spunea că inclusiv drumul de pregătire pentru întâlnirea de anul viitor este „un itinerariu și nu o celebrare exterioară, un adevărat proces eclezial”. Și a adăugat: „Nu este vorba să umplem stadioanele, ci să promovăm cultura care să încurajeze și să susțină familia creștină”. În fond, nu este vorba de o aducere la zi a pastoraţiei familiei, ci de un nou mod de a fi al Bisericii, de o nouă cale de înfăptuire a iubirii, care să aducă omului bucurie. Iar această cale elementară este viaţa de familie.

UNIVERSUL FAMILIEI

(Ne)vrednici în împărtăşirea cu Cristos Împărtășania e un fel de cârjă în dobândirea statorniciei inimii curate, sprijin perseverent în făurirea Împărăției înlăuntrul nostru. Doar că uneori se întâmplă să uităm ce se cere pentru ca o împărtășire să fie cu adevărat îndumnezeire.

Text:

Unirea cu Dumnezeu prin primirea Sfintei Împărtășanii e vie și dătătoare de roade lăuntrice dacă: ▷ venim la altar după ce am dat bine cu mătura/aspiratorul/mopul prin sufletul nostru, fără să băgăm niciun gunoi sub preșul conștiinței: toate micile sau marile noastre infidelități față de Iubire sunt mărturisite în Spovadă, asumate ca atare și propuse ca prilejuri de îndreptare; suntem însuflețiți de dorința ca întreaga noastră viață, cu bune și rele, ușoare și grele, să o închinăm slujirii Domnului; ▷ lucrăm în inima noastră smerenia și tihna care îi fac Domnului locuință vrednică de El: suntem instrumente ale păcii Sale, de la gesturile cele mai mărunte până la cele care ne cer o mai mare lepădare de voia noastră;

▷ scoatem Împărtășania noastră în lume, pentru ca ea să aducă roade în inima tuturor celor pe care Dumnezeu ni-i scoate în cale: dăm „ziua bună” chiar și vecinului care nu ne răspunde, zâmbim celor care ne vorbesc de rău, tăcem când nu avem nimic bun de zis și punem în lumină talentele reale ale colegului care ne-a călcat pe coadă la ultima ședință de departament.

Ne împărtășim spre batjocura jertfei lui Cristos pe Golgota când: ▷ o facem de ochii lumii, pentru a nu fi judecați de ceilalți, prin raportarea sfințeniei noastre la păcătoșenia altora: „Dacă X e vrednic (că doar știu eu ce-i poate pielea!), atunci și eu sunt” – nu e o măsură corectă în ochii Domnului; păcatele mele, care sunt între mine și Dumnezeu, nu le vede lumea, dar le vede Cineva mai

important, înaintea căruia nu pot să vin cu scuza: „Las’ că nici nea Vasile nu-i sfânt!”; ▷ tratăm Trupul Domnului ca pe un biscuițel ori ca pe o napolitană, al căror gust vrem să-l probăm pe limbă, fără a realiza că mai întâi se cuvine să ne cântărim inima pentru a-i cerceta vrednicia: sunt curat sufletește, sunt pregătit să-l întâmpin pe Isus „sub acoperișul meu”? Sau confund Euharistia cu un pișcot, pe care-l primesc cu buzele spoite cu gloss fără să fiu câtuși de puțin jenată că, în loc de „Trupul lui Cristos!”, s-ar potrivi mai curând ca preotul să spună: „Atenție, Isuse, proaspăt vopsit!”? ▷ suntem indulgenți cu propria stare de păcat devenită obișnuință: un păcat rămâne păcat chiar dacă îl face atâta lume încât a devenit modă, normă ori semn de open-mindedness; mai pe șleau spus, steriletul e tot păcat, chiar dacă îl poartă multe femei, după cum blestemele în trafic sunt tot păcat, chiar dacă le rostesc și șoferii cu multe cruciulițe la retrovizoare.

Bonus! Poate că o singură întrebare ar fi de ajuns să ne lumineze pentru a reflecta mai serios cu privire la împărtășaniile noastre: dacă l-am vedea pe Isus cu ochii noștri de carne venind la noi să ne vindece toate cele ale noastre, oare l-am primi cu sclipici pe buze, înjurături obscene și resentimente cu privire la nedreptatea înfăptuită la împărțirea averii unchiului Gigel?

IULIE 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

23

SPIRITUALITATE SFÂNTA SCRIPTURĂ

Sfântul Benedict (11 iulie)

Fiule, dacă primești cuvintele mele și păstrezi la tine poruncile mele, dacă asculți cu urechea înțelepciunea și-ți pleci inima spre înțelegere … vei pricepe teama de Domnul, vei afla cunoașterea lui Dumnezeu. Căci Domnul dă înțelepciunea, din gura lui ies cunoașterea și înțelegerea.

El rezervă pentru cei drepți succesul, este scut pentru cei ce umblă în neprihănire. (din liturgia zilei, Proverbe 2,1-9)

Text:

P

e 19 aprilie 2005, când Joseph Ratzinger era ales papă, multă lume se aștepta să își ia numele de Ioan Paul, ca omagiu faţă de ilustrul său predecesor. Dar noul papă își alegea numele Benedict, voind prin această alegere să se înscrie în linia și în programul unuia dintre fondatorii culturii Europei, Sfântul Benedict din Norcia, într-un moment în care instanţele europene refuzau să recunoască aportul creștin la nașterea unei civilizaţii atât de originale și de bogate.

Sfântul Benedict a trăit la începutul Evului Mediu (480-547).

Provenea dintr-o familie nobilă și a avut parte de o educaţie aleasă.

Pleacă la Roma pentru studii aprofundate, dar le întrerupe și părăsește locul „desăvârșirii sale intelectuale”.

24

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | IULIE 2017

Mediul moral în care trăiau „studenţii” nu i se potrivea. Depravarea colegilor mergea prea departe, iar el voia să ducă o viaţă creștină, cum deprinsese în familie.

S-a retras în apropiere de localitatea Subiaco, unde s-a dedicat unei vieţi spirituale inspirate de textele Scripturii. Maturitatea spirituală l-a făcut celebru și mulţi tineri, mai ales de origine nobilă, i s-au alăturat, astfel încât Benedict s-a văzut nevoit să fondeze mai multe mănăstiri și să redacteze o Regulă de viaţă pentru călugării săi. Felul cum a alcătuit Regula și cum a organizat viaţa în mănăstirile sale avea să inspire un mod nou de a trăi și în afara mănăstirii, avea să inspire o nouă civilizaţie. În acest sens, Papa Paul VI se exprima în acești termeni cu ocazia

declarării Sf. Benedict ca patron al Europei: „Folosindu-se de legea lui Cristos, el a întărit și a dezvoltat organizarea vieţii publice și private...

Astfel, a cimentat această unitate spirituală a Europei în care popoare de limbi, de rase și de culturi diferite au devenit conștiente că alcătuiesc poporul ales al lui Dumnezeu.

Această unitate, devenită model de frumuseţe, a fost frântă de vicisitudinile istoriei, iar astăzi, toţi oamenii de bunăvoinţă se străduiesc să o restabilească. În momentul în care patrimoniul umanist era pe cale să se piardă, Sfântul Benedict, cu ajutorul cărţii, adică prin cultură, a salvat, cu o grijă providenţială, tradiţia clasică a celor din Antichitate, transmiţând-o intactă posterității, restaurând astfel cultul cunoașterii...”.

SPIRITUALITATE DIN CATEHEZELE PAPEI FRANCISC

NIMENI NU POATE SĂ TRĂIASCĂ FĂRĂ IUBIRE. TOCMAI DE ACEEA PERSOANELE NEFERICITE AU NEVOIE SĂ FACĂ EXPERIENȚA IUBIRII DĂRUITE ŞI PRIMITE.

A prisosi în speranţă

Papa Francisc Text:

Î

n cadrul catehezei din 31 mai, Papa a vorbit despre raportul dintre speranţa creștină și Duhul Sfânt, pornind de la textul din Rom 15,13. „Dumnezeul speranței” este o expresie care nu înseamnă doar că Dumnezeu este obiect al speranței, ci că ne face încă de pe acum să sperăm și chiar ne face „[plini] de bucurie în speranță” (Rom 12,12). Oamenii au nevoie de speranţă pentru a trăi și au nevoie de Duhul Sfânt pentru a spera. Iar Duhul Sfânt este cel care ne face, prin puterea sa, „să prisosim în speranţă”. A prisosi în speranţă înseamnă a nu se descuraja niciodată, a spera „împotriva oricărei speranţe” (Rom 4,18). Speranţa nu înșală, pentru că Duhul Sfânt ne ajută să mergem înainte.

Paternitatea lui Dumnezeu, izvor al speranţei noastre a fost tema catehezei din 7 iunie, când Suveranul Pontif a făcut o reflecţie asupra rugăciunii Tatăl nostru, așa cum este relatată în Evanghelia după Luca. Rugăciunea pe care Isus a transmis-o ucenicilor săi a devenit rugăciunea creștină prin excelenţă. Invocându-l pe Dumnezeu ca Tată ne situează într-o relaţie de încredere cu El, pentru că Isus ne-a revelat faptul că Dumnezeu este un Tată bun și ne-a spus să nu ne fie teamă. Evanghelia ne revelează că Dumnezeu nu poate fi fără noi, nu poate fi un Dumnezeu fără om, iar această certitudine este izvorul speranţei noastre. Când avem nevoie de ajutor, să ne întoarcem către Tatăl și să-i cerem cu încredere ajutorul pentru necesităţile noastre, de la cele mai

evidente și zilnice, precum hrana, sănătatea, munca, până la aceea de a fi iertaţi și susţinuţi în ispite.

Cateheza din 14 iunie a avut ca temă certitudinea speranţei care se naște din faptul că suntem fiii iubiţi ai lui Dumnezeu. Papa Francisc a subliniat faptul că nimeni nu poate să trăiască fără iubire. Și tocmai de aceea persoanele nefericite au nevoie să facă experienţa iubirii dăruite și primite. Primul pas pe care Dumnezeu îl face către noi este cel al unei iubiri necondiţionate și oferite cu anticipaţie. Dumnezeu iubește cel dintâi. El nu iubește pentru că în noi ar fi vreun motiv care să trezească iubirea, ci ne iubește pentru că El însuși este iubire. Speranţa e aceea că Dumnezeu Tatăl ne iubește așa cum suntem: ne iubește mereu și pe toţi.

IULIE 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

25

SPIRITUALITATE MINUNI ŞI SFINȚI

FRANCISCO, JACINTA ŞI LUCAS

BIOGRAFIE

FERICIŢII COPII AJUTĂ UN BĂIEŢEL ÎN SITUAŢIE EXTREMĂ

L

Francisco şi Jacinta de Jesus Marto Canonizare: 13.05.2017 Beatificare: 13.05.2000 Venerabili: 13.05.1989 Procesul: 1952 Moartea: 4.04.1919 și 20.02.1920 Naşterea: 11.06.1908 și 11.03.1910

ucas Maeda de Oliveira trăiește în Campo Mourão (Paranà, Brazilia) și pe 3 martie 2013, avea 6 ani. În acea zi se juca cu surioara lui acasă la bunicul lor și a căzut pe fereastră de la o înălțime de circa 6,5 metri.

A ajuns la spital în comă, constatându-se o gravă traumă cranio-encefalică, cu pierdere de materie cerebrală. Erau foarte mici șanse de salvare a vieții copilașului, iar spitalul nu era dotat pentru o astfel de situație. Totuși, Lucas a fost supus unei intervenții chirurgicale, chiar cu riscul vieții. În cel mai bun caz, ar fi intrat într-un stadiu vegetativ permanent sau rămânea cu grave deficiențe neurologice și cognitive. Însă, după numai câteva zile, copilul a fost externat în urma unei rapide și complete recăpătări a capacităților. La vindecare s-a ajuns fără terapii specifice și s-a constatat lipsa oricăror daune neurologice și cognitive.

Totul se explică prin faptul că tatăl copilului, luându-l de pe trotuarul unde căzuse, a invocat ajutorul Sfintei Fecioare și a celor doi Fericiți păstorași de la Fatima. În aceeași noapte, rudele, împreună cu o comunitate de surori carmelitane de clauzură, se rugaseră insistent, cerând ajutorul micilor vizionari de la Fatima, Francisco și Jacinta, miracolul vindecării lui Lucas fiind atribuit* lor. Copilul este acum bine, ducând o viață normală, cu activitățile obișnuite vârstei, inclusiv sportive.

MIC DICŢIONAR AL ACESTEI PAGINI * Atribuirea = miracolului ține cont de rugăciunea de cerere a mijlocirii sfinților, a fericiților, a slujitorilor lui Dumnezeu. Ajutorul primit prin minuni/miracole este semn al puterii lor de mijlocire a harurilor de la Dumnezeu. Pentru ca un miracol să fie atribuit mijlocirii unui anumit fericit se face un proces canonic, adunându-se mărturiile celor care s-au rugat pentru acea minune. Asocierea mai multor fericiți și sfinți pare desigur eficientă, implorând mijlocirea mai multor sfinți, acest fapt însă împiedică formarea unei certitudini morale de atribuire a mijlocirii unui anumit fericit. Doar asocierea cu Mântuitorul și Sfânta Fecioară Maria nu afectează atribuirea.

26

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | IULIE 2017

Sfinţii vizionari de la Fatima!

J

acinta și Francisco Marto sunt cei doi frați de nouă și zece ani cărora, împreună cu verișoara Lucia dos Santos, le-a apărut Maica Domnului în ziua de 13 mai 1917, și apoi în fiecare zi de 13, până în luna octombrie a acelui an.

Pășteau oile, în ceea ce localnicii numeau Cova da Iria.

Deja din dialogul cu Doamna înveșmântată într-un alb mai strălucitor decât soarele știau că vor ajunge în Cer, dar nu fără suferințe. Şi au fost suferințe datorate interogatoriilor, dar și bolilor.

Febra spaniolă a secerat viețile fragede ale acestor doi martori ai aparițiilor de la Fatima, la 2-3 ani de la acestea. Ultimele suferințe le-au oferit pentru întoarcerea păcătoșilor. Sora Lucia, verișoara vizionară, care a trăit până în 2005, avea să descrie atitudinea micilor păstori față de mesajul Sf. Fecioare Maria.

SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA

Pagină din manuscrisul piesei „Femeia adulteră”

Femeia adulteră.

De la Moise la Isus Text:

Î

n textul evanghelic se vorbește despre uciderea cu pietre prescrisă de Legea lui Moise în cazul femeilor care săvârșeau adulterul (cf. In 8,5). Și este pedeapsa care o aștepta și pe femeia adulteră din piesa lui Vladimir Ghika, episod prezentat de autor concomitent cu monologul lui Samuel.

Acesta din urmă ne prezintă o paralelă între semnificația aplicării Legii lui Dumnezeu și felul meschin în care era de fapt aceasta respectată. Samuel aștepta de la Legea lui Dumnezeu o răscumpărare, o ștergere a rușinii suferite. Și vede în moartea soției sale prețul care trebuie plătit pentru ca lucrurile să fie corectate: rușinea lui, pângărirea căminului. Dar de la afirmația pe care o face că mulţimea ar avea un rol sfânt de îndeplinit prin aplicarea pedepsei, trece la reflecția amară că de fapt la mijloc este altceva,

ceva ce nu are legătură cu Legea lui Moise și cu punerea ei în practică.

Treptat, Samuel conștientizează tot mai mult grozăvia faptului care e pe cale să se săvârșească, felul nedemn în care este tratată soția lui. Și se gândește că el ar fi trebuit să fie în realitate cel care să o judece pe soția lui. El socotește că a încredințat-o pe soția sa lui Dumnezeu. Samuel își dă seama că această pedepsire a soției lui la care consimțise nu este ceea ce ar trebui să fie, căci mulțimea nu face decât să-i pângărească și mai mult familia și să-l supere pe Dumnezeu. Și o socotește chiar mai puțin vinovată pe soția lui decât pe ceilalți, care și ei păcătuiesc, dar fără să fie știuți. Și ajunge să afirme că de fapt a rămas numai practica moartă a Legii, că poporul lui Dumnezeu nu mai este cu Dumnezeu și că „adulterul adevărat este acesta...

între noi și Dumnezeu... Și pentru fiecare dintre noi”. După ce face această constatare a situației adulterine în care se găsea din punct de vedere spiritual, Samuel începe să se învinovățească pentru greșeala soției sale și întreabă: „Ce am făcut noi ca să n-o împingem la aceasta sau s-o ferim? [...] Noi am pricinuit aceasta [...] Nu numai noi, ci eu, eu am părăsit-o [...] eu care am înșelat-o și care am înșelat pe Dumnezeu mai mult decât m-a înșelat ea pe mine!”

Când soția lui se întoarce salvată, Samuel recunoaște în fața ei că de fapt el acceptase condamnarea ei la moarte mai mult ca să-și satisfacă dorința de răzbunare decât ca să fie împlinită Legea lui Moise.

Iar femeia, fiind conștientă de darurile pe care le primise, cel al salvării de la moarte și mai ales cel al iertării, spune că prin această iertare a ei „Legea nu va fi împuținată, nici greșeala încurajată prin bunătatea lui”. Ea se consideră pe sine „cea dintâi iertată în numele lui Dumnezeu, cea dintâi răscumpărată a Legii celei noi” și de aceea alege ca ispășire pentru păcatele ei „să se roage și să sufere” pentru ea, dar și pentru cele care vor veni după ea. Femeia, prin experiența iertării, a căpătat un privilegiu și a devenit dovada unei ordini noi, a unei Legi noi, o lege în care predomină iertarea. În discuția celor doi soți, în evenimentele care au precedat-o (judecata femeii, monologul lui Samuel) se face trecerea de la Legea lui Moise, care nu mai era percepută în sensul ei inițial, spre o orânduire nouă, o Lege nouă, cea a iubirii și a iertării. Și vedem că această evoluție de la condamnare la iertare se realizează și în Samuel, nu doar în femeia care l-a întâlnit pe Isus și a beneficiat de lucrarea sa mântuitoare.

IULIE 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

27

INVITAŢI

RUGĂCIUNEA UN EXERCIŢIU DE ÎNDRĂGOSTIRE ANTOANETA SABĂU (n. 1982)

licențiată în studii clasice

PR. IOSIF ŞANDORU SJ (n. 1979)

preot iezuit

DIALOGURI CU DICHIS

„Nimic nu e mai practic decât să-l găsești pe Dumnezeu; asta înseamnă să te îndrăgostești într-un chip absolut, definitiv.

Obiectul iubirii tale, care îți ia în stăpânire imaginația, va influența totul. Va hotărî motivul pentru care te dai jos din pat dimineața, ce vei face cu serile tale, cum îți vei petrece sfârșiturile de săptămână, ce vei citi, pe cine vei cunoaște, ce îți va frânge inima și ce te va umple de bucurie și recunoștință. Îndrăgostește-te; rămâi îndrăgostit și asta va hotărî totul” (Pedro Arrupe SJ).

Anul acesta, la 31 iulie, se împlinesc 461 de ani de la naşterea pentru cer a Sfântului Ignaţiu de Loyola, iar peste câţiva ani vom celebra 500 de ani de la scrierea „Exerciţiilor spirituale”, o carte care a schimbat nenumărate suflete (inclusiv al subsemnatei). Dacă m-ar întreba cineva ce are special această carte, aş spune aşa: 1. Faptul că nu e o carte de citit, ci de trăit. 2. Faptul că a trăi ceea ce propune această carte nu este altceva decât un perpetuu exerciţiu de îndrăgostire (de Cristos şi de lume). Ceea ce m-a frapat citind despre Exerciţii şi ceea ce m-a determinat să le şi fac a fost un numitor comun al tuturor mărturiilor celor care experimentaseră Exerciţiile: schimbarea totală a percepţiei asupra vieţii şi rugăciunii. Antoaneta Sabău, aţi colaborat la prima traducere în limba română a cărţii „Exerciţiilor” şi a Autobiografiei lui Ignaţiu, iar dumneavoastră, Pr. Iosif, v-aţi îndrăgostit de spiritualitatea ignaţiană în asemenea măsură, încât i-aţi închinat întreaga viaţă, devenind iezuit. Aş începe prin a vă întreba pe amândoi de ce s-ar apuca de Exerciţii vreunul dintre cititorii noştri care n-au auzit niciodată nici de Ignaţiu, nici de acest fel de rugăciune care, printre altele, ni-l propune pe Dumnezeu ca prieten?

Antoaneta Sabău (A.S.): Suntem o generație care are acces la multe cărți de self-help, care ne pot învăța cum să devenim lideri în 10 pași, cum să slăbim în 5 zile... Ei bine, Exercițiile sunt o metodă extrem de eficientă de a ne da un „restart” profund în 8 zile. Ele ne scot din zona de confort (și disconfort) mental și ne pun la îndoială toate angajamentele conștiente sau automate pe care ni le-am luat, ca să ne conducă în fața întrebării: ce-am făcut, ce facem, ce vom face pentru dorința noastră cea mai intimă de absolut? Văd în Exerciții un fel de sport extrem, numai bun de subiect pentru un documentar Discovery: exercitanții sunt scoși din mediul lor, sunt duși într-un loc de obicei izolat, în care, mai înainte de orice, se tace (ceea ce mi se pare extrem și exotic, într-o lume în care toată lumea are mereu ceva de spus) și se face rugăciune intensă.

Un merit fabulos al Exercițiilor este că, fie și în doar 8 zile, reușesc să facă liniște în capul nostru; nu știu care metodă la îndemână se mai poate lăuda cu un astfel de rezultat remarcabil și cu un asemenea rezultat de durată (pentru că exercițiile creează o tăcere de profunzime, care devine mod de viață).

Pr. Iosif Șandoru (I.Ș.): Îmi amintesc că la prima mea interacțiune cu Exercițiile, în 2001, Pr. Olivo Bosa, ne-a adresat întrebarea aceasta: ce anume schimbă Exercițiile? În aparență, nimic: și după Exerciții rămâi același vas de lut, o persoană cu același CNP, aceleași calități și metehne. Dar, în profunzime, schimbarea e aceea că vasul de lut se umple cu o comoară: se schimbă motivația pentru care faci lucruri, felul în care interacționezi cu realitatea.

Recomand Exercițiile pentru că ele produc efecte de scurtă și de lungă durată în viața celor care le practică.

Pentru mine, un prim efect a fost eliberarea de nocivitatea lui „trebuie”. Înainte de a face Exercițiile, eram un tânăr cuminte care mergea în fiecare duminică la Liturghie și, dacă cineva mă întreba unde am fost, îi răspundeam: „La datorie”.

Exercițiile m-au ajutat să trec de la datoria practicii religioase la pasiunea ei: am înțeles în cu totul alți parametri îndemnul lui Isus de a lăsa totul și de a-l urma.

Un alt efect este cunoașterea scopului vieții nu ca pe o doctrină, căreia să i te conformezi cât mai fidel, ci ca pe un drum de parcurs.

Din această perspectivă, am reușit să mă dezbar (fie și numai parțial) IULIE 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

29

DIALOGURI CU DICHIS

de perfecționism și de urgența luării unor decizii de viață importante: să mă căsătoresc sau să mă călugăresc? După Exerciții, am avut sentimentul că mi s-a deschis un drum cu Isus și că a merge pe acest drum împreună cu El este singura urgență.

Apoi, pe mine Exercițiile m-au învățat și „să-mi duc targa” propriilor limitări, a propriilor păcate. Uneori, mântuirea stă tocmai în asta: a avea răbdare cu tine însuți și a învăța să ai răbdare și cu cei din jur.

Vă propun acum să detaliem ceva mai mult metoda teoretică a rugăciunii ignaţiene. Cum se fac, la propriu, Exerciţiile?

I.Ș.: Există mai mult formule pentru practicarea Exercițiilor, care toate derivă din luna de Exerciții pe care Sf. Ignațiu o concepuse pentru cei care au posibilitatea de a se retrage total din iureșul vieții de zi cu zi, pentru a-și da un timp de întoarcere spre sine și spre Dumnezeu. Luna se poate comprima în 8 sau chiar 3 zile, dar dinamicile care se urmăresc în fiecare din cele patru săptămâni rămân prezente. Astfel, în prima săptămână, exercitantul este chemat să cunoască milostivirea Domnului într-o dimensiune care îl conduce la abjurarea propriilor păcate: se caută motivațiile, rădăcinile profunde ale păcatului personal, nu doar o înșiruire mecanică de greșeli. După această săptămână, deși omul rămâne, în esență, un păcătos, el nu mai vede în păcatul lui o piedică în apropierea de Dumnezeu, ci, dimpotrivă, un mijloc de întâlnire mai profundă cu El. În a doua și a treia săptămână, exercitantul experimentează urmarea lui Isus prin contemplarea chipului său în întâlnirile cu oamenii: aici intervine acea îndrăgostire despre care se vorbea, o concentrare asupra 30

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | IULIE 2017

unei Relații în care fiecare detaliu, oricât de mic, devine extrem de important, are rolul de a ne introduce în intimitatea relației cu Isus. Acum are loc acea cimentare afectivă care ne îngăduie să îi vorbim lui Isus ca unui prieten și care are ca efect pe termen lung faptul că, după terminarea Exercițiilor, exercitantul va putea să depășească problemele vieții din această perspectivă, a prieteniei cu Isus, cu care rămâne unit datorită experienței de contemplație și cunoaștere profundă, de detaliu. În săptămâna a patra, exercitantul este invitat să-l urmeze pe Isus în gloria sa, după care Exercițiile se încheie cu contemplația pentru a dobândi iubire, care este un mod de a-l reintroduce pe acela care face Exercițiile în viața de zi cu zi, unde să fie capabil să-l vadă pe Dumnezeu în toți și în toate...

Metodele de rugăciune predilecte ale Exercițiilor sunt meditația și contemplația. În meditație se folosesc mai mult facultățile raționale (legăturile între idei, concepte), în timp ce în contemplație se merge dincolo de cuvinte, spre un registru în care e mai important a fi, a simți, decât a gândi, a analiza, a raționaliza, a găsi conexiuni. Ignațiu ne propune câțiva pași de urmat pentru a intra în rugăciune: pregătirea pentru întâlnirea cu Dumnezeu, compunerea locului, harul de cerut, meditarea/contemplarea materiei propuse (implicând simțurile, memoria, voința, imaginația exercitantului, prin care istoria personală se conjugă cu istoria mântuirii).

Una dintre obiecţiile cele mai des întâlnite la adresa rugăciunii ignaţiene este aceea că nu oricine poate face meditaţie/contemplaţie, că folosirea simţurilor şi a imaginaţiei ca poartă pentru intrarea într-o

relaţie de profunzime cu Dumnezeu nu este la îndemâna oricui.

A.S.: Poate accentul pus pe imaginație atunci când se vorbește de rugăciunea ignațiană e exagerat. Cartea Exercițiilor propune mai multe moduri de rugăciune și, foarte important, recomandă adaptarea programului de rugăciune după profilul celui care face rugăciunea. În meditație/contemplație, omul pune foarte puțin de la el, iar Dumnezeu pune totul. Altfel spus, în așa-zisa compunere a locului (de pildă, a drumului făcut de Sfânta Familie către Bethleem), eu nu fac decât să imaginez acest traseu, cu un minimum de detalii. Efectul unei ore de meditație/ contemplație, în care, de pildă, exercitantul se pune printre cei care au ascultat Predica de pe munte, este că toate aceste pasaje cu care ne rugăm nu rămân doar niște fragmente biblice sau istorice anume, ci unele interiorizate, care devin, de fapt, istorie personală, în care noi suntem angajați foarte direct („Biblia povestește, de fapt, viața omului”), pentru că dinăuntrul acestor „tablouri”, Dumnezeu ne surprinde cu rugăciunea adevărată. La ieșirea din rugăciune, ceea ce ne rămâne nu e imaginea/imaginația care ne-a ajutat să intrăm în „tablou”, ci input-ul lui Dumnezeu în rugăciune, care umbrește orice ne-am putea imagina noi vreodată, cu toată creativitatea posibilă. Este unul din motivele pentru care o experiență foarte intensă trăită în contemplație este imposibil de pus în cuvinte...

Putem face Exerciţiile acasă, singuri, luându-ne ca îndrumător doar textul lui Ignaţiu? Apoi, Exerciţiile ar putea fi făcute fără asistenţă sacramentală (Spovadă şi Împărtăşanie) şi fără gustarea întâlnirii cu Isus în Liturghie?

DIALOGURI CU DICHIS

A.S.: Ca traducător al lui Ignațiu, îndrăznesc să spun că, într-un demers de a face Exercițiile singur, este destul de greu de depășit bariera de limbaj a acestei cărți, scrise în sec. al XVI-lea, care abordează un subiect ce pare în sine intangibil. Ca în orice alt domeniu, pentru orientarea în dinamica Exercițiilor este necesară o minimă îndrumare: nu te apuci să urci un munte pe care nu l-ai mai urcat fără hartă și fără ghid. Ghidul te ajută să vezi calea chiar și atunci când ți se pare că ea a dispărut (când ești în dezolare), ceea ce este esențial pentru a merge mai departe.

I.Ș.: Ignațiu a conceput Exercițiile ca pe o relație în trei: Dumnezeu (cel de la care coboară toate harurile), cel care dă Exercițiile și cel care le primește. Cel care dă Exercițiile este un instrument, un intermediar necesar. Apoi, modul în care funcționează Exercițiile se aseamănă cu dinamica sacramentelor: în ambele, actorul principal este Dumnezeu, dar El lucrează prin mâinile unui intermediar.

Din acest punct de vedere, Exercițiile sunt o ieșire din sine, care se concretizează în întâlnirea cu Dumnezeu, prin intermediar. Cred că Exercițiile aprofundează și personalizează misterele celebrate în sacramente.

în care ajută sau nu la o mai mare slujire a lui Dumnezeu: să nu primeze judecățile noastre cu privire la evenimente, ci cântărirea acestora în raport cu dorința de a-l sluji pe Cristos, dorință care decantează calitatea lucrurilor cu care ne întâlnim și raportarea noastră la acestea.

I.Ș.: Dacă scopul vieții îți este clar, asta te va ajuta să-ți alegi mijloacele potrivite pentru a-l atinge.

Iar scopul, fundamentul pe care ni-l face prezent Ignațiu este acela de a-l urma pe Dumnezeu în toate situațiile vieții, indiferent dacă ești sănătos sau bolnav, sărac sau bogat, călugăr sau căsătorit. Pentru un om liber, prima alegere este întotdeauna Dumnezeu. Restul vine de la sine!

Un flagel al lumii actuale e violenţa. O vedem la ştiri, pe forumuri, o vedem în scara blocului şi în şedinţele de la birou. A răspunde răului cu rău a devenit un habitus şi un semn de putere, dar nu e decât slăbiciune şi neputinţă. Aici Ignaţiu ne învaţă agere contra.

A.S.: Conceptul este introdus pentru a-l încuraja pe exercitantul

aflat în dezolare să meargă împotriva tendinței de a scurta rugăciunea, acționând opus, adică prelungind-o.

Aplicat la violență, acest principiu ne propune ca, într-un context al lipsei de pace și de liniște, să căutăm încă mai mult liniștea interioară și să fim și mai mult făcători de pace în noi și pentru cei din jur.

Care vă este gândul cel mai drag inimii din cartea „Exerciţiilor”?

Pentru mine e acest îndemn spre nesuperficialitate: „Iubirea trebuie să fie mai mult în fapte decât în cuvinte”.

I.Ș.: Mă dau jos din pat în fiecare dimineață repetând cuvintele de început ale Principiului și Fundamentului ignațian, care mă ajută să-mi trăiesc fiecare zi focalizat pe esență: „Omul este creat ca să-l laude, să i se închine și să-i slujească lui Dumnezeu”.

A.S.: Întrebarea: „Ce am făcut, ce fac, ce voi face pentru Cristos?” îmi amintește mereu care ar trebui sa fie de fapt perspectiva din care fac tot ceea ce fac, e o sursă neașteptată de energie și motivație.

Vă propun acum să vorbim despre câteva dintre caracteristicile spiritualităţii ignaţiene, care sunt piatra unghiulară a Exerciţiilor.

Prima este detaşarea, pe care o putem echivala libertăţii. Omul de azi (chiar şi cel credincios) e alipit de lucruri, de amăgiri, de idoli de tot felul. Se crede liber, dar nu e.

A.S.: Ignațiu vede în detașare un mod de tratare a lucrurilor fără a face vreo diferență între ele, fără a-l considera pe unul mai bun și pe altul mai rău, decât în măsura

Ghimeș (Bacău) – Exerciții spirituale ignațiene Foto: iezuiti.ro IULIE 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

31

CULTURĂ CE MAI (RE)CITIM

Jurnalul unui preot de ţară ROMANUL CA TRATAT DE SPIRITUALITATE

P

entru lumea modernă, ideea sacrificiului cristic este tot mai greu de acceptat. Și mai greu de înțeles de sensibilitatea prezentului este afirmația că omul se poate asocia suferințelor răscumpărătoare ale lui Cristos.

Jurnalul unui preot de țară aduce în prim-plan doctrina catolică a harului răscumpărător. Orice neputință sau slăbiciune, purtată în unire cu agonia lui Isus, poate fi transformată de Dumnezeu în har pentru ceilalți, într-o adevărată paternitate spirituală.

Acesta este, de fapt, mesajul Jurnalului. Într-o Franță provincială, cu numele catolică, dar bântuită de sărăcie și vicii, se duce lupta unui tânăr preot. Măcinat fizic de o boală pe care o va descoperi prea târziu, chinuit spiritual de ispite, preotul de țară se dăruiește în taină pentru enoriașii lui. Punctul central al romanului este convertirea unei contese, care trăia într-o revoltă permanentă față de Dumnezeu, cauzată de moartea fiului ei. „Doamnă, dacă Dumnezeul nostru ar fi acela al păgânilor sau al filosofilor (pentru

Text:

mine, este același lucru!) ar putea să se refugieze în înaltul cerului; suferința noastră l-ar arunca de acolo. Dar știți că Dumnezeul nostru ne-a luat-o deja înainte. Puteți să-i arătați pumnul, să-l scuipați în față, să-l bateți cu vergi și la urmă să-l pironiți pe cruce, ce contează? Asta, fiica mea, s-a făcut deja...” Contesa este câștigată; în noaptea aceea, Dumnezeu îi va cere sufletul.

Chinuit, bolnav și sărac, în ochii lumii, tânărul preot apare ca un eșec. Dar viața lui interioară crește tot mai mult. Când află că suferă de cancer, își asumă cu umilință frica pe care o simte în fața morții.

Ultimele sale cuvinte sunt „totul este har”.

Sunt multe alte fragmente memorabile în Jurnal, adevărate perle de spiritualitate: „Lucrurile mici par nimicuri, dar ele ne dau pacea. Sunt ca florile câmpului. Crezi că sunt lipsite de parfum, dar împreună, înmiresmează. Rugăciunea lucrurilor mici este inocentă”. „Privirea Fecioarei este singura privire cu adevărat de copil, care s-a ridicat vreodată asupra rușinii și nefericirii noastre”.

UN FILM TULBURĂTOR

J

urnalul unui preot de ţară a fost publicat în 1936 și a primit premiul Academiei Franceze. Cartea a fost ecranizată în 1951 de Robert Bresson, iar rolul principal a fost interpretat de Claude Laydu, aclamat ca una din cele mai bune prestații din istoria filmului. Nu este singurul film celebru inspirat de opera lui Bernanos; Dialogurile carmelitelor, după piesa cu același nume, a apărut în 1960.

32

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | IULIE 2017

Jurnalul unui preot de ţară

GEORGES BERNANOS (1888-1948)

S

-a născut la Paris într-o familie catolică. A păstrat toată viața convingerile sale catolice și monarhiste. A luptat în Primul Război Mondial.

Primul roman, inspirat din viața Parohului din Ars, l-a publicat la 38 de ani. S-a căsătorit cu o descendentă din familia Ioanei d'Arc și a avut șase copii. Din cauza situației politice tulburi a vremii, a trăit în Brazilia și Tunisia, revenind spre finalul vieții, în Franța. Este considerat unul dintre cei mai mari scriitori de limbă franceză.

CULTURĂ FILE DE ISTORIE

Mariu Theodorian Carada UN SCRIITOR CATOLIC ORIGINAL

A

vocatul, omul politic și scriitorul Mariu Theodorian Carada este una dintre figurile ilustre ale laicatului catolic din România, din prima jumătate a secolului al XX-lea.

S-a convertit la catolicism în anul 1908 (ritul unit), iar în deceniile următoare, s-a evidențiat printr-o intensă activitate în favoarea Bisericii Catolice. A fost un militant al unirii Bisericilor din România, a promovat puternice convingeri naționale, a fost consultant al nunțiilor apostolici și al ierarhiei catolice, datorită vastelor sale cunoștințe de Drept bisericesc, de Liturgică și Istorie bisericească. A fost co-fondator al Revistei Catolice, unde a publicat valoroase studii istorice și literare.

Text:

În anul 1915, Arhiepiscopul Raymund Netzhammer scria următoarele: „Theodorian este foarte activ ca scriitor și jurnalist și își ascute uneori tăios pana sa…”. Regele Ferdinand și-a exprimat, la rândul său, admirația pentru personalitatea complexă „remarcabilă și enigmatică” a lui Mariu Theodorian Carada.

Colaborator al Nunțiului Apostolic Francesco Marmaggi, Mariu Theodorian Carada i-a oferit consultanță în problema Concordatului dintre România și Sfântul Scaun, precum și în problema fondării ziarului catolic Albina, al cărui director a și fost.

Este autorul a zeci de lucrări, studii și articole, dintre care se evidențiază lucrarea Papa, realizată după lucrarea omonimă ce-i

Mariu Theodorian Carada

aparține lui Iosif de Maistre, o capodoperă a literaturii franceze, precum și lucrarea Efemeride, ce cuprindea însemnări și amintiri. A abordat zeci de teme, precum problema Basarabiei, vieți de sfinți, cronică literară, caracterul juridic al Arhidiecezei de București, opera lui Vl. Soloviev etc. În anul 1940, Mia Frollo scria despre Mariu Theodorian Carada: „Și-a sfârșit viața boierește – cum a și început-o: cu o carte în mână și o peniță muiată în cerneală, în cealaltă”.

PROF. GOFFREDO GIARDA (1886 - 1973) Text:

-a născut în 19 octombrie 1886 la Veneția și a urmat cursuri cu mari profesori și organiști din epocă. A devenit, la rândul său, un strălucit profesor și organist la Conservatorul din Veneția, precum și compozitor și critic muzical.

Goffredo Giarda s-a remarcat timp de decenii printr-o serie de concerte la orgă și pian, susținute în marile centre culturale ale Europei, inclusiv la București, la Catedrala Sfântul Iosif. Unele concerte le-a susținut în duet cu pianiști și violoniști la fel de celebri, precum Leo Guetta sau Pederewski, bucurându-se totodată de prietenia unor mari autori, precum Giuseppe Verdi.

Revista Farul nou consemna următoarele cu privire la concertul din 14 ianuarie 1935, susținut în Catedrala Sfântul Iosif, de către Goffredo Giarda și Leo Guetta: „O biserică plină ca în zilele cele mari de sărbătoare a ascultat și a urmărit, în frunte cu Maiestatea Sa Regina Maria, acordurile fermecătoare, combinațiile de multe ori neașteptate ale ambilor concertanți, plecând cu o impresie din cele mai frumoase”.

Goffredo Giarda a fost un catolic practicant, convins de faptul că Biserica a ridicat Italia. Așa se explică și faptul că în concertele sale a fost o manifestare de artă curată, iar muzica lui s-a întărit în atmosfera credinței.

IULIE 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

33

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

CARTE

MANUAL DE CĂLĂTORIE PENTRU 18-30 DE ANI de Ion Cosmovici Editura Galaxia Gutenberg (Târgu-Lăpuș), 2017.

Autorul a ținut peste zece ani cursuri de consiliere de studii și de carieră pentru studenții Facultății de Ştiințe Politice (Universitatea București), iar cartea este rezultatul acestei experiențe.

MUZICĂ

MARILE SERATE MUZICALE Ateneul Român București, 7-9 iulie Ediția din acest an (a III-a) reunește interpreți de renume, din țară și din străinătate, ce vor interpreta cele mai frumoase lucrări clasice.

EXPO

„MAŞINILE LUI LEONARDO DA VINCI” Palatul Suțu Deschisă până la 25 septembrie Este o expoziție interactivă, realizată cu sprijinul Societății Araneus din Polonia.

Cuprinde replici precise ale modelelor concepute de maestru, bazate pe schițele originale și realizate de meșteșugari italieni.

34

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | IULIE 2017

B-FIT IN THE STREET! FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE TEATRU DE STRADĂ BUCUREŞTI Ediţia a IX-a 1-30 iulie

* O lună de festival * 14 zile de spectacole * 40 de reprezentații * 9 țări participante * 300 de artiști * 10 zone din Capitală În fiecare weekend din luna iulie, de vineri până duminică, de la ora 19:00 până la ora 23:00, au loc spectacole de teatru de stradă în următoarele zone din Capitală: Piața George Enescu, Piața Revoluției, Parcul Krețulescu, Calea Victoriei, Piațeta Odeon, Piața Universității, Piața Constituției, Parcul Unirii, Bulevardul Unirii și Centrul Istoric. În timpul zilei, pe străzile capitalei vor fi spectacole itinerante ale artiștilor pe catalige,

performance-uri participative, spectacole de magie și street dance, statui vivante, personaje supradimensionate și parade de culoare, dans și muzică. Seara vor avea loc reprezentații cu acrobați care dansează pe calcane luminate de proiecții 2D sau suspendați deasupra orașului, cu spectacole de lumină, jonglerii cu foc, personaje gigantice luminoase, reprezentații de tango, atmosferă de cabaret și costume spectaculoase.

Deschiderea Festivalului va avea loc sâmbătă, 1 iulie, începând cu ora 18:00 și va fi marcată prin trei momente realizate de companii internaționale de teatru urban.

Detalii: arcub.ro.

APLICAȚIA ARTMOBILE

UN MUZEU LA ÎNDEMÂNĂ

M

uzeul Național de Artă al României pune la dispoziția vizitatorilor o aplicație care îi poate călăuzi în vizitarea muzeului; are și funcţie de album de artă sau de carte audio. Cuprinde 40 de lucrări prezentate (cu dramatizări sau scurte filme subtitrate). Poate fi descărcată gratuit, atât în Google Play cât și în iTunes.

Detalii: mnar.arts.ro.

ETCETERA DE PE NET

ŞTIAŢI CĂ...

56 DE ORAŞE DIN SUA CU NUME DE SFINŢI

D

eși astăzi cea mai mare parte a creștinilor americani sunt protestanți, legătura Statelor Unite ale Americii cu catolicismul este mult mai strânsă decât pare la prima vedere.

Un site catolic american enumeră peste 50 de localități din SUA denumite după un sfânt catolic.

Sf. Augustin, Sf. Anton, Sf. Paul, Sf. Ana, Sf. Iosif, Sf. Leon, Sf. Ignațiu, Sf. Petru, Sf. Toma, Sf. Francisc, Sf. Ioan, Sf. Laurențiu, Sf. Eduard, Sf. Roza, Sf. Bernardin, Sf. Clement sunt câțiva dintre sfinții aleși pentru numele mai multor orașe din diferite state americane: Oregon, Idaho, Montana, Dakota de Nord și de Sud,

Minnesota, Wisconsin, Michigan, Pennsylvania, Vermont, Virginia de Vest, Kentucky, Indiana, Illinois, Missouri, Iowa, Kansas, Nebraska, Colorado, California, Arizona, New Mexico, Texas, Alabama, Georgia, Florida și Alaska.

Unele orașe au fost „botezate” chiar de Sf. Junipero Serra, călugăr franciscan, unul dintre părinții fondatori ai Statelor Unite, a cărui statuie se află din 1931, în aula Congresului din Washington. El a fondat nouă misiuni franciscane de la care provin numele unor mari orașe californiene precum San Francisco, San Diego, Los Angeles, Santa Cruz, San Bernardino etc.

ÎN IULIE 2017 • Comemorarea Sfântului Benedict, patronul Europei (din 1964). Ziua onomastică a Papei emerit Benedict al XVI-lea; • Hramul bisericii „Sf. Fecioară de pe Muntele Carmel”, al sanctuarului diecezan de la Ciofliceni (Snagov); • Hramul Capelei „Sfânta Maică a Libertății”, de la Predeal (Cioplea), ctitorită de Fericitul Vladimir Ghika; • Hramul Bisericii „Sfântul Iacob” din Câmpulung (Argeș) – cel mai vechi lăcaș de cult al Arhidiecezei de București, construit în 1670.

Sistemul modern de notaţie muzicală e inventat de un benedictin?

Guido d’Arezzo (991/992 – după 1033) a fost un călugăr benedictin italian. Pe când era la Arezzo, pregătind corul catedralei, a observat dificultatea cântăreților de a învăța notația gregoriană. A inventat, așadar, sistemul modern de notație muzicală Q E QR QT și scara „ut (do)–re–mi–fa–sol– la”, luând primele două silabe ale fiecărui rând din imnul Ut queant laxis, către Sf. Ioan Botezătorul.

COLŢUL CU ZÂMBET Papa Benedict al XV-lea (1854-1922) avea un subtil simț al umorului. În timpul pontificatului său, în Vatican erau șase pompieri, care lucrau de fapt ca telefoniști. Într-o zi, arătându-și aprecierea pentru prezența lor la Vatican, papa le-a trimis un mesaj scris de mână pe o fotografie a sa: Îi binecuvântăm din inimă pe pompierii din Vatican, cu urarea să nu fie vreodată nevoiţi să stingă vreun incendiu, pentru că Noi suntem dinainte convinşi de valoarea lor pe care, într-o eventuală circumstanţă, vor şti să o arate.

IULIE 2017 | ACTUALITATEA CREŞTINĂ

35

ETCETERA ANUNȚURI Nr. 07/2017 * Anul XXVIII * Serie nouă * 4 lei

BUCUREŞTI

GÂNDUL LUNII

CAZARE PENTRU STUDENŢI

SOLOLO: JUBILEUL DE AUR 50 de ani de misiune în Africa

C

ampusul Universitar „Stejarul” oferă locuri de cazare pentru studenţi de la orice facultate din București. Campusul se află în zona Cotroceni, lângă Facultatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, și promovează viaţa în comun a studenţilor, punând accentul pe formarea și dezvoltarea personală a fiecăruia. Camerele sunt toate individuale cu propria baie.

Promotorii campusului oferă două feluri de burse pentru stimularea performanţei academice. Îndrumarea spirituală a acestui cămin este încredinţată Prelaturii Opus Dei. Mai multe informații pe site-ul www. stejarul.muntelealb.ro sau la telefon 021/3360716. „Mă gândesc la cei care se roagă în acelaşi timp cu mine”.

Fericitul Vladimir Ghika www.vladimirghika.ro

Vladimir Ghika

ACTUALITATEA CREŞTINĂ ABONAMENTE 2017

PREDEAL

HRAMUL CAPELEI SFÂNTA MAICĂ A LIBERTĂŢII

M

arți, 18 iulie 2017, în ziua comemorării liturgice a Sfintei Fecioare Maria a Libertății, este hramul capelei romano-catolice de la Predeal (zona Cioplea). Sfânta Liturghie solemnă a hramului se va celebra la capelă, la ora 18.00, predicator fiind Pr. Mihai Baciu.

Capela a fost ctitorită de Fericitul Vladimir Ghika, fiind sfințită la 22 august 1949, de către Mons. Gerald Patrick O’Hara. Din 2014, a revenit la hramul inițial – Sfânta Maică a Libertății –, prin decretul ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București.

Detalii: fb.com/ ParohiaRomanoCatolicaPredeal.

ASCULTĂ RADIO MARIA O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz www.radiomaria.ro 36

ACTUALITATEA CREŞTINĂ | IULIE 2017

C

u noul an calendaristic, revista „Actualitatea Creștină” a trecut pragul spre cel de al 28-lea an de apariție. Pentru anul 2017, preţul revistei este de 4,00 lei exemplarul, iar costul unui abonament individual pe un an este de 55,00 lei (expediție prin Poșta Română). Pentru abonamente anuale colective, cu cel puţin 10 exemplare, preţul este de 50,00 lei (expediție prin firmă de curierat). Prețul unui abonament include 12 numere lunare, supliment de Crăciun și taxe de expediţie. În noul an, abonaţii vor primi revista la domiciliu, în căsuţa poștală (prin Poștă) sau prin curier.

Abonamentele se fac la Librăria „Sfântul Iosif”, str. G-ral Berthelot, nr. 19, 010164 – București, sect. 1, tel. 021 2015457, email: libraria@arcb.ro. Persoană de contact: Petreș Tereza.

CONSTANŢA - Str. Lăpuşneanu 161 iserica . ius din ietrelcina Sf. Liturghie, D.: orele 10.00 (RO), 12.00 (EN) și 18.00 (RO)

Sfintele Liturghii, duminica, la mare și la munte

CONSTANŢA - Str. N. Titulescu 11A a ilica . nton de ado a Sf. Liturghie, D.: orele 9.00, 10.30, 12.00 şi 18.00 MANGALIA - Str. Libertăţii 2 iserica . postol ndrei Sf. Liturghie, D.: orele 10.30 şi 18.00 NĂVODARI - Str. Constanţei 23 iserica er. eremia ala ul Sf. Liturghie, D.: ora 9.00 și 18.00 TECHIRGHIOL - str. Zânelor 2 iserica . onrad din ar am Sf. Liturghie, D.: ora 14.30 de i itat Bazilica de la Halmiris (circa sec. III d.C.).

Mormântul Sfinţilor Epictet şi Astion, primii martiri dobrogeni atestaţi de istorie, comemoraţi la 8 iulie în calendarul catolic şi în cel ortodox.

ara asta mergi la mare la munte ă i planuri i pentru su etul tău.

AZUGA - Str. Victoriei 30 iserica . icolae Sf. Liturghie, D.: ora 9.30

BREZOI - Str. Eroilor 61 iserica . nton de ado a Sf. Liturghie, D.: ora 12.00 PREDEAL - Str. Căprioarei 12 iserica dormirea Maicii omnului Sf. Liturghie, D.: ora 11.30 SINAIA - Aleea Poştei 5 iserica reas ânta nimă a lui sus Sf. Liturghie, D.: orele 11.00 şi 17.30 TIMIŞUL DE SUS - Şos. Naţională 19 apela . ere a a runcului sus Sf. Liturghie, D.: ora 10.30

Programul Liturghiilor din Arhidieceză Descarcă aplicația

de i itat Capela catolică din Predeal-Cioplea (construită în 1949). A fost ctitorită de Fericitul Vladimir Ghika, pentru o comunitate de surori medicale.

Mons. Ieronim Menges a locuit în capelă până la arestarea sa în 1952. Hramul capelei este la 18 iulie: Sfânta Maică a Libertății.

GÂNDUL LUNII

„Mă gândesc la cei care se roagă în acelaşi timp cu mine”.

Fericitul Vladimir Ghika www.vladimirghika.ro Vladimir Ghika Pictură de Edouard Georges Mac A o