Actualitatea creștină, nr. 8/2005

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:

În amintirea Pãrintelui Sociu Ultimii ani de viaþã i-a trãit printre noi la Catedrala Sfântul Iosif, unde a venit, de acord cu Provincia franciscanã de care aparþinea, sã ajute la spovezi. Aºa l-au cunoscut în ultimul timp mulþi credincioºi, la scaunul de spovadã. Acolo a dat penitenþilor mult din experienþa sa, aºa cum a fãcut-o ºi-n alte locuri unde a activat ca preot vicar sau ca paroh. Amintesc aici în mod deosebit de anii (1979-1988) când era paroh la Kogãlniceanu. Ar fi putut sã stea locului ºi sã aibã grijã doar de parohia care i-a fost încredinþatã, ºi nimeni nu ar fi avut cum sã spunã cã nu ºi-a fãcut datoria. Însã pãrintele Sociu, având spirit misionar ºi zel sufletesc, i-a cãutat pe catolicii rãspândiþi în atâtea localitãþi dobrogene, care în bunã parte nu mai aveau nici o legãturã cu Biserica noastrã, unii din ei trecând la ortodocºi. I-a cãutat, i-a învãþat, le-a dat Sfintele Taine, i-a adunat în mici comunitãþi care mai apoi au devenit filiale, iar unele au fost declarate ºi constituie parohii. Astãzi, în locurile vizitate de pãrintele Sociu, cu multe jertfe dar ºi cu multã hotãrâre ºi dragoste, avem capele, biserici ºi case parohiale. Sã dau un singur exemplu. Când la Nãvodari a cumpãrat o casã pentru a o transforma în capelã ºi pentru a celebra Sf. Liturghie, avea nevoie de o aprobare de la Departamentul Cultelor, aprobare care iniþial i-a fost refuzatã, pe motiv cã nu existã catolici în localitate. Atunci, pãrintele Sociu a dat lista catolicilor cu adresele lor, cu membrii familiilor ºi vârsta lor.

Inspectorul local din Constanþa a spus cã lista ºi adresele sunt false, ºi atunci pãrintele a propus sã meargã împreunã sã verifice. Au stabilit ziua în care sã meargã, inspectorul respectiv având pretenþia ca el sã aleagã la întâmplare adresele pe care sã le verifice, ca nu cumva pãrintele sã fi aranjat înainte cine ºtie ce. Deci, stabilindu-se la care adresã sã înceapã verificãrile, ajungând ºi sunând la un apartament de bloc, a apãrut în uºã o femeie cu doi copii mici care îndatã l-au salutat pe pãrintele , dupã obiceiul nostru, spunându-i: „Lãudat sã fie Isus”. Pãrintele Sociu a încercat sã le spunã despre ce este vorba, dar inspectorul l-a întrerupt ºi i-a spus: „Gata Pãrinte, hai sã mergem”. Au plecat, iar pe drumul de întoarcere, deºi nu a mai voit sã continue cu verificãrile, inspectorul i-a spus din nou pãrintelui cã nu crede cã ar fi adevãratã lista cu adresele credincioºilor. În acest moment îmi amintesc cum, acum câþiva ani, un parlamentar din Constanþa spunea cã în municipiu ºi în Dobrogea nu existã catolici…

Dacã acest preot franciscan ar fi stat la el acasã, în parohia sa, ºi nu ar fi cãutat pe cei rãspândiþi pretutindeni în spaþiul dobrogean, dacã nu ar fi avut în el spirit de jertfã, alta i-ar fi fost situaþia în decanatul Constanþa. Slavã Domnului însã cã Pr. Sociu nu s-a cruþat ºi a fost Pãstor în Dobrogea, nu numai la Kogãlniceanu, dupã exemplul Bunului Pãstor care lasã cele 99 de oi ºi merge sã o caute pe cea rãtãcitã ºi sã o readucã în staul. A lãsat niºte jaloane, niºte semne pe harta dobrogeanã a Bisericii noastre ºi acestea vor vorbi generaþiilor viitoare despre zel misionar, dãruire ºi jertfire de sine. A ºtiut Pãrintele Sociu sã dea fiecãrui credincios, fiecãrei familii, toatã atenþia ºi toatã înþelegerea ºi sprijinul concret; a fãcut aceasta ºi în cãutãrile sale misionare, ºi în scaunul de spovadã; a ºtiut, în numele lui Dumnezeu ºi al Bisericii, sã se facã tuturor toate, sã lucreze cu timp ºi fãrã timp, în spirit franciscan, trãind ºi vestind Cuvântul. Mulþumesc lui Dumnezeu ºi Ordinului Sfântului Francisc cã ni l-a dat ca frate ºi exemplu.

Domnul sã-l fericeascã!

Pãrintele Ianuº Sociu s-a nãscut în ziua de 24 decembrie a anului 1925, din pãrinþii Iojã ºi Veroana Sociu, în satul Secãtura (astãzi, Pãdureni), comuna Mãrgineni, judeþul Bacãu. Dupã absolvirea ºcolii primare a intrat, în ziua de 8 septembrie 1937, în Seminarul Franciscan din Hãlãuceºti, judeþul Iaºi, unde a rãmas pânã în anul 1944, când, din cauza celui de al doilea Rãzboi Mondial, a trebuit sã plece la Bacãu unde a susþinut bacalaureatul anul urmãtor, 1945. În luna octombrie a aceluiaºi an,1945, a început noviciatul la Sãbãoani, judeþul Neamþ, depunând în ziua de 29 octombrie 1946 Profesiunea simplã pe o perioadã de trei ani. Dupã Profesiunea simplã, fratele Ianuº a mers la Luizi-Cãlugãra, judeþul Bacãu, pentru a urma cursurile de filozofie ºi teologie, în colegiul franciscan Sfântul Bonaventura. Acest colegiu a fost desfiinþat de comuniºti în ziua de 27 decembrie 1948, iar securitatea a dispersat studenþii care se pregãteau pentru primirea ordinelor sacre.

Fratele Ianuº avea sã se retragã acasã, la pãrinþii sãi, ºi, pe cont propriu, a început sã repare orgi ºi armónii. În ziua de 17 septembrie 1955, la Hãlãuceºti, în mod secret, fratele Ianuº Sociu a depus Profesiunea perpetuã, iar în luna octombrie a mers la Alba Iulia pentru a-ºi termina studiile de teologie, dar nu a stat prea mult, anul urmãtor 1956, fiind expulzat pentru cã era frate franciscan.

Au urmat momente grele pentru fratele Ianuº din pricina regimului comunist. Dupã ce a fost doi ani organist la Galaþi ºi apoi „persoanã de serviciu cu jumãtate de normã” la Siret, judeþul Suceava, dupã mai multe insistenþe, este hirotonit preot la Alba Iulia, în ziua de 8 decembrie 1961.

Primele luni de preoþie le-a petrecut la Catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti. În aºteptarea repartiþiei, ajuta la spovezi ºi la buna organizare a bibliotecii. Din luna mai 1962 a fost numit vicar parohial la Craiova, unde din anul 1964, pentru mai bine de un an a fost ºi administrator parohial. La începutul anului 1966 a fost repartizat la Timiºul de Sus, judeþul Braºov, fiind numit vicar de Sinaia pentru filialele Azuga ºi Predeal. La 1 martie 1974 a fost numit paroh de Cioplea – Bucureºti, unde a activat pânã la 1 octombrie 1979, când a fost numit paroh de Mihail Kogãlniceanu, judeþul Constanþa, unde avea sã rãmânã timp de 9 ani, adicã pânã la pensionare. Dupã evenimentele din decembrie 1989, pãrintele Ianuº Sociu s-a dedicat mult activitãþii duhovniceºti, ajutând mai ales la spovezi, în diferite parohii. La data de 1 septembrie 1990, pãrintele Ianuº, bucurându-se de posibilitatea reîntoarcerii în sânul familiei franciscane, îºi începe activitatea de vicar parohial la Huºi-Corni. Aici va rãmâne timp de 8 ani, adicã pânã pe 5 septembrie 1998, când a primit cu bucurie misiunea de Confesor la Catedrala Sfântul Iosif” din Bucureºti. Pe lângã activitatea de confesor, pãrintele Ianuº avea ºi misiunea de Asistent spiritual al Terþiarilor franciscani ºi al Surorilor franciscane misionare de Assisi, din Bucureºti. În ziua de 7 mai 2005, a revenit în Provincia franciscanã, în Comunitatea Sfântul Francisc de la Roman, unde, încercat fiind de boalã, în dimineaþa zilei de 16 iunie a.c., la ora 07.00, a fost chemat de Tatãl ceresc la cele veºnice. nr. 8/2005

1

UNIVERSUL FFAMILIEI AMILIEI

Vacanþa, timp al familiei

Cum bine se ºtie, familia este celula de bazã a societãþii ºi fiecare membru al familiei se integreazã ºi îºi petrece cea mai mare parte a timpului în societate. Aceastã orientare obligatorie spre exterior afecteazã de multe ori viaþa unei familii. Fiecare îºi vede de-ale lui; seara, când se întâlnesc dupã o zi încãrcatã, membrii familiei sunt reduºi la tãcere în faþa televizorului sau a calculatorului, spulberându-se orice ºansã de a comunica, de a-ºi împãrtãºi trãirile de peste zi.

Ritmul tumultuos care caracterizeazã activitatea multora dintre noi, rareori ne oferã momente de tihnã alãturi de cei dragi. Poate cã este ºi vina noastrã cã nu acordãm relaþiei cu membrii familiei importanþa ei realã.

Ne limitãm de multe ori sã asigurãm un trai decent, imaginându-ne cã în felul acesta toatã lumea va fi mulþumitã ºi viaþa noastrã de familie e pe fãgaºul cel bun! Dar o familie (comuniune de persoane) are nevoie de mult mai mult! Membrii familiei au nevoie sã se redescopere mereu, sã comunice, sã aibã o relaþie interpersonalã constantã.

Vacanþa, timp pentru familie

Vacanþa este un bun prilej pentru a ne bucura alãturi de familia noastrã, fãrã ca fiecare sã mai fie preocupat de nenumãratele lucruri pe care le are de fãcut, de problemele de serviciu, de ºcoalã sau de altã naturã. Vacanþa este timpul în care membrii familiei trebuie sã fie împreunã, încercând sã înlãture, atât cât se poate, lipsurile pe care le simt în relaþia lor.

Vacanþa este timpul în care familia creºtinã poate sã îmbunãtãþeascã practica rugãciunii în comun, a cunoaºterii celuilalt, a comunicãrii. ªi pentru aceasta nu sunt necesare destinaþii exotice. Pe lângã ieºirile la munte sau la mare, vacanþa oferã ocazia de a redescoperi casa ca loc al întâlnirii membrilor familiei, ºi tradiþiile, obiceiurile familiei ca element care realizeazã unitatea între membrii ºi generaþiile aceleiaºi familii.

Familia care este unitã în rugãciune, rãmâne unitã

Rugãciunea în comun este aproape o utopie pentru multe familii de astãzi! Cum sã îngenunchez alãturi de soþul ºi de copiii mei? Nu par ridicolã? ªi dacã ar fi sã trec peste acest aspect, de unde sã rãpesc câteva minute? Sunt atâtea de fãcut! ªi totuºi, rugãciunea rãmâne mijlocul cel mai puternic, ºi de neînlocuit, care ne dã curaj ºi ne ajutã sã mergem contra curentului într-o lume care încearcã prin toate mijloacele sã-l îndepãrteze pe om de Dumnezeu ºi de adevãratele valori, cum sunt familia, respectul, educaþia.

Papa Ioan Paul al II-lea, în Scrisoarea apostolicã ROSARIUM VIRGINIS MARIAE, prin care proclama „Anul Rozariului”, spunea: „Familia care este unitã în rugãciune, rãmâne unitã. Sfântul Rozariu, printr-o veche tradiþie, s-a dovedit în mod deosebit a fi o rugãciune care reuneºte familia.

Membrii acesteia, îndreptându-ºi cu adevãrat privirea spre Isus, redobândesc ºi capacitatea de

2

nr. 8/2005

a se privi în ochi din nou, pentru a comunica, pentru a fi solidari, pentru a se ierta reciproc, pentru a o lua de la capãt cu un legãmânt de iubire reînnoit de Duhul lui Dumnezeu”.

Obiºnuiþi de mici cu un timp de rugãciune în familie, copiii ºi tinerii ar putea sã ne surprindã cu disponibilitatea ºi entuziasmul cu care trãiesc aceste momente importante din viaþa familiei. Rugãciunea în familie reprezintã un ajutor spiritual deloc neglijabil, dar nu trebuie privitã ca o practicã magicã ce rezolvã, ca prin minune, orice dificultate.

Cunoaºterea interpersonalã

„Familia creºtinã este o comuniune de persoane, … rugãciunea zilnicã ºi citirea Cuvântului lui Dumnezeu o întãresc în dragoste” (CBC, 2205). ªi dragostea dintre membrii familiei îi face sã doreascã sã se cunoascã mai bine, sã se redescopere zilnic, pentru cã „iubirea se construieºte, nu se terminã niciodatã „construirea”, dacã se alege în fiecare zi sã se creeze iubire ºi sã se bucure de ea”.

Vorbeam despre vacanþã ca despre un timp dedicat în totalitate familiei. Relaþiile între membrii unei familii se întemeiazã pe cunoaºtere, afecþiune ºi prietenie reciprocã. ªi în vacanþã, într-o atmosferã degajatã, departe de conflictele, problemele ºi apãsarea unei zile de muncã, poþi descoperi în celãlalt valori pe care nu ºtiai cã le posedã sau pe lângã care treceai fãrã sã le acorzi prea mare importanþã. Poþi descoperi calitãþi sau defecte, pe care vei ºti sã le fructifici sau sã le corijezi, sã le impulsionezi sau sã le temperezi atunci când va trebui s-o faci. Atunci când o familie vrea sã se „ºlefuiascã”, sã devinã cu fiecare zi mai unitã ºi mai primitoare pentru membrii ei, cunoaºterea interpersonalã este una dintre condiþiile de bazã. ªi pentru o mai bunã cunoaºtere, membrii familiei trebuie ºi sã comunice între ei, sã-ºi exprime sentimentele, trãirile interioare.

A comunica înseamnã a împãrtãºi

„Imposibil sã intri în relaþie sau „sã faci istorie” prin mutism, prin tãcere, cu prezenþa închisã ºi apãsãtoare a propriei singurãtãþi…”.

Atunci când se comunicã sincer, constant ºi cu iubire, se evitã convieþuirile imposibile, judecarea ºi aruncarea unor sentinþe nedrepte asupra celuilalt. A comunica înseamnã a împãrtãºi totul, fãrã a face reproºuri. A comunica înseamnã ºi a ºti sã-l asculþi pe celãlalt, sã-i „traduci” gesturile care, uneori, pot fi mult mai sugestive decât zeci de cuvinte. Spiritul deschis ºi comunicarea într-o atmosferã degajatã pot rezolva numeroase probleme sau tensiuni existente în familie.

Rugãciunea în familie, redescoperirea reciprocã ºi comunicarea sunt atitudini importante pentru o evoluþie seninã ºi echilibratã a familiei. ªi pentru cã se apropie vacanþa, perioadã în care toþi încearcã sã fie mai disponibili faþã de cei lângã care trãiesc, putem începe sã aducem mici retuºuri în propria familie, orientându-ne mai mult cãtre aceste trei atitudini. Vacanþa este privitã, în general, ca un timp de destindere, de recreere. Dar vacanþa poate fi trãitã, fãrã sã se renunþe la celelalte aspecte, ºi ca un timp de recreare a relaþiilor familiale.

CRISTINA ªOICAN

- Pãrinte Fabian, care a fost scopul întâlnirii pe tema “Familia, mica Bisericã”?

- Scrisoarea Familiaris consortio vorbeºte despre familie nu doar ca obiect, ci ºi ca subiect al pastoralei. În ideea redescoperirii subiectivitãþii familiei în viaþa Bisericii s-a înscris ºi întâlnirea din 11-12 iunie de la Mãnãstirea “Sfânta Familie”, aparþinând comunitãþii Fraþilor Sfântului Ioan. Putem

spune cã prin ºirul întâlnirilor din parohii ºi ca urmare a diferitelor iniþiative care au pus în centrul atenþiei familia creºtinã, am intrat deja într-un orizont în care aceasta este chematã sã-ºi joace rolul de protagonistã în primirea ºi dãruirea credinþei, în educarea ºi transmiterea cu convingere a acesteia. Intrarea în acest orizont poate fi asemãnatã – folosind o expresie de fericitã amintire – cu trecerea pragului speranþei. Aºa cum Isus îºi trimite ucenicii sã vindece ºi sã predice “mergând”, la fel ºi grupul de familii intrate în acest orizont se aflã “mergând”, înaintând în larg (duc in altum ). Prin temele propuse, rugãciunea, dãruirea ºi dialogul în familie, s-a încercat desprinderea de acel tãrâm care vede familia doar ca pe un simplu obiect al vieþii de credinþã.

Scopul întâlnirii a fost unul formativ.

Ucenicii trimiºi au fost, de astã datã, cele nouã familii animatoare care s-au îndreptat spre cele 40 de familii prezente prin cuvinte, emoþii, mãrturii din viaþa propriei familii... Un câºtig cert al întâlnirii este curajul celor nouã familii de a expune o învãþãturã, o experienþã de viaþã ºi de a se expune. Un alt câºtig este lãrgirea cercului familiilor potenþial animatoare în parohii. Ca parohia sã devinã “o familie de familii” nu se poate face abstracþie de spiritul vieþii de familie,

pe care-l poate dãrui doar familia ca atare. Iar pentru ca spiritul sã iasã la ivealã este nevoie de emulaþie. Pentru mine un important câºtig poate fi tocmai aceastã contaminare, de la o familie la alta, de la o parohie la alta, cu “spiritul de familie”. Þin sã fac o precizare pentru a ne feri de o anume suspiciune sau teamã, anume aceea a perfecþionismului. Nici una dintre familiile animatoare nu are pretenþia de a fi posesoare a adevãrului sau de a fi desãvârºitã. Împreunã, tindem spre cunoaºterea cât mai deplinã a adevãrului ºi spre desãvârºire. Sã nu uitãm însã cã vocaþia ultimã a fiecãrui creºtin este sfinþenia, ºi nu perfecþiunea. Asta nu înseamnã mediocritate ci, dimpotrivã, intrarea în acel orizont mai sus amintit: suntem “mergând”, suntem pelerini ai speranþei!

- De ce insistaþi asupra termenului “orizont”?

- Mi se pare cã orizontul rãmâne o realitate mereu deschisã, dar în acelaºi timp orientatã spre o finalitate precisã.

Aº putea spune cã orizontul este conservarea ºi promovarea unei culturi cu adevãrat creºtine, iar finalitatea este urmarea lui Cristos ºi a învãþãturilor Evangheliei. Nu putem sã închidem ochii la schimbarea rapidã a contextului cultural în care trãim. În faþa noastrã câºtigã tot mai mult teren fie ideologia consumistã, fie cea a unei societãþi aºa-zis radicale. Prima instrumentalizeazã legãturile dintre oameni, privindu-le doar din perspectivã mercantilã, a doua – de naturã hedonistã – exaltã “nevoia de plãcere”, fapt ce provoacã, deseori, o sãrãcire a relaþiilor umane ºi se constituie într-o serioasã ameninþare a relaþiei dintre soþ ºi soþie ºi a stabilitãþii familiilor.

“Intrarea într-un orizont creºtin” cere o evaluare justã a “vieþii în doi”, deci a relaþiei soþ-soþie, dar ºi a familiei ca loc primordial de întâlnire, de relaþii, de comuniune. Rugãciunea, dãruirea, dialogul au fost tot

atâtea porþi prin care am încercat sã pãtrundem în acest orizont. În faþa provocãrilor actuale, fãrã un laicat puternic ºi fãrã familii dornice de sfinþenie, va fi tot mai greu sã “rãmânem dupã chipul Domnului”.

Dar forþa se dobândeºte prin cunoaºtere reciprocã, dialog... ”mergând împreunã”...

••• În paginile revistei noastre, am selecþionat selecþionat,, deocamdatã, doar câteva fragmente din inter venþiile unor familii. intervenþiile Nu ne-am axat pe meditaþiile introductive, pe care le-au adresat familiilor pãrintele Dan (de la comunitatea Fraþilor Sfântului Ioan), pãrintele carmelitan Adolfo ºi pãrintele Fabian, despre rugãciune, dãruire ºi dialog în universul familiei, al persoanei ºi al comunitãþii, deºi aceste meditaþii au incitat ºi au inspirat dialogul, au deschis cãi de aprofundare spiritualã.

“Echipa” sorei Felicitas CJ. a fost la înãlþime: o pot spune cu amãnunte pline de interes ºi cu bucurie, cei mai mici membri ai familiilor participante care, în timp ce pãrinþii dialogau ºi plãnuiau, vã mãrturisim un secret: s-au hotãrât, cu aceastã ocazie ca, printre jocuri ºi felurite distracþii, sã le ofere celor mari un dar: o scenetã despre hãrnicie, a cãrei reprezentaþie va avea loc la o datã pe catre o vom anunþa. Þinem sã le mulþumim în mod special celor care, sosind din diferite parohii la Mãnãstirea Sfintei Familii, pãstoritã de Fraþii Sfântului Ioan, ºi-au dedicat un sfârºit de sãptãmânã acestei întâlniri, preþuind solidaritatea ºi prietenia, fiind fiecare un minunat dar pentru ceilalþi. A fost un week-end pe deplin câºtigat.

Foto: Giuseppe-Rino Sachetti (A.C.)

nr. 8/2005

3

UNIVERSUL FFAMILIEI AMILIEI

Familia, mica Biseric ã Bisericã

UNIVERSUL FFAMILIEI AMILIEI

Ce semnificaþie are pentru mine rugãciunea?

Cum mã rog?

Care este locul rugãciunii în viaþa cuplului nostru? Cine ia mai des iniþiativa de a ne ruga? Ne rugãm împreunã cu copiii noºtri? Îi învãþãm rugãciunile obiºnuite?

Cum preþuiesc rugãciunile (devoþiunile) tradiþionale (Rozariul, Calea Crucii, Adoraþia etc.) ? Mã îndreaptã acestea spre Sfânta Liturghie, spre întâlnirea cu Isus în taina Euharistiei?

Cum vãd rugãciunea în Bisericã, în comunitate?

Rugãciunea Bisericii se hrãneºte din rugãciunea personalã, care îºi deschide inima la dimensiunile lumii întregi Rugãciunea este un apel existenþial al sãrãciei spirituale, pentru ca Duhul Sfânt sã ne umple cu prezenþa Lui. Rugându-ne în comunitate, îl adorãm pe Cristos ºi în numele lumii care nu poate, nu ºtie, nu vrea sã se roage Îmi aduc aminte de zilele copilãriei ºi ale adolescenþei mele. Fãceam parte dintr-o familie minunatã, dar nereligioasã. Rugãciunile mi le spuneam singurã, iar refugiul în Catedrala Sfântul Iosif era evadarea în Eden. Intram cu sfialã ºi cu teama cã visul meu va lua sfârºit odatã cu Liturghia.

Mai târziu, în parohia mea, Sfânta Tereza, am cunoscut bucuria împlinirii. Nu mai eram un copil singuratic, ci aparþineam acestei comunitãþi. Dar locul de lângã mine era ocupat mereu de un strãin ºi, la ieºirea din bisericã, parcã deveneam din nou singurã. Într-o zi, minunea s-a împlinit ºi familia mea “de acasã” s-a unit cu marea familie din bisericã. Rugãciunea mea se împleteºte acum cu cea a soþului meu ºi cu cea a bãiatului nostru ºi se alãturã corului de glasuri atât de dragi, ale parohiei.

LILIANA SIMION

Pentru pãrinþi ºi bunici

În evlavia participãrii la Sfânta Liturghie este cuprins ºi ajutorul pe care îl dau copiilor mei pentru ca sã participe ºi ei dupã posibilitãþile vârstei lor. Iatã câteva momente principale: • Intrând în bisericã, facem semnul crucii cu apa sfinþitã. Copiii mai mãriºori ne imitã, celor mai mici le luãm mânuþa dreaptã ºi facem cu ei semnul crucii.

•La ritul penitenþial, spunem împreunã cu copiii noºtri: Isuse, iartã-mã cã te-am supãrat!

•La ofertoriu îi îndemnãm sã spunã: Isuse, îþîþii ofer inima mea!

•La Sanctus de asemenea: Sfânt, sfânt, sfânt! e iubesc ! (la ridicarea •La Prefacere: Isuse, TTe Ostiei ºi la ridicarea Potirului) •La rugãciunea Tatãl nostru: Tatãl nostru…

•La Împãrtãºanie: Isuse, vino în inima mea!

•La Binecuvântare: Isuse, binecuvânteazã-ne!

•Ieºind din bisericã, facem din nou semnul crucii, ca la început.

BEA TRIX PAL BEATRIX

4

nr. 8/2005

Izvor de încredere ºi bucurie este faptul cã ne ºtim mãdulare ale unuia ºi aceluiaºi trup, Trupul Domnului. Rugãciunea celui botezat, cea din cer ºi de pe pãmânt, cea de pretutindeni ºi cea din toate timpurile trecute, prezente ºi viitoare Pânã nu demult credeam cã eu îl iubesc ºi îl respect pe Dumnezeu în felul meu. Nu pricepeam de ce trebuie sã mã rog cu cineva ºi mai ales în bisericã, în cor cu ceilalþi. Consideram cã iubirea de Dumnezeu înseamnã doar a fi aproape de cei în suferinþã, a-i ajuta pe cei sãraci, a fi cinstit cu tine însuþi ºi cu cei din jur.

Soþia mea fiind catolicã practicantã ºi fiul nostru fiind ministrant, am început sã mergem împreunã la Liturghie.

Rugãciunea nu trebuie sã reprezinte o evadare de la datoriile zilnice. Ea constituie stimulentul pentru ca familia creºtinã sã-ºi asume ºi sã rezolve pe deplin toate responsabilitãþile primei celule de bazã a societãþii umane. Participarea efectivã la viaþa ºi misiunea Bisericii în lume este proporþionalã cu fidelitatea ºi intensitatea rugãciunii prin care familia creºtinã se uneºte cu Cristos care este VIAÞA. ADRIAN SIMION

O deschidere spre Dumn ezeu, dar ºi spre lume Dumnezeu,

Rozariul: ce rugãciune minunatã! Pentru mine, Rozariul are mistere la propriu, pentru cã mereu descopãr un nou înþeles în meditaþia misterelor.

Rozariul îl fac, de obicei, în tramvai, dimineaþa, când merg la serviciu. Meditez 2-3 decade chiar dacã nu reuºesc sã fac o meditaþie temeinicã printre comentariile despre politicã, meci sau alte discuþii.

Mai existã ºi psalmii. I-am descoperit târziu. Dar acum nu e moment important pe care sã îl trãiesc ºi sã vreau sã-i comunic lui Dumnezeu sentimentele mele ºi sã nu gãsesc cele mai potrivite cuvinte în psalmi. Cu psalmii alãturi, nu mã simt niciodatã singurã.

Cu vârsta, am devenit tot mai atentã la cuvintele pe care le folosim în rugãciune. ªi dacã zic: “ªi ne iartã nouã pãcatele noastre precum ºi noi iertãm greºiþilor noºtri”, atunci tot mai mult îmi impun sã vãd în cel din faþa mea mijlocul prin care pot ajunge la iertarea Domnului.

De multe ori simt cum rugãciunea mã uneºte cu familia, cu cei din bisericã, cu toþi cei botezaþi în numele lui Cristos. În urmã cu douã sãptãmâni am fost în Olanda, la Amsterdam. Vãzând ce bine trãiesc oamenii, în primele zile mã întrebam ce le poate lipsi. Într-o zi, am intrat într-o bisericã: romano-catolicã, m-a asigurat un domn care mã îndemna sã mã uit la o expoziþie. Ajunsã în faþa altarului, am simþit nevoia sã-mi încep rugãciunea astfel: “Isuse, dacã eºti aici...” Descopeream cã oamenilor de acolo le lipseºte cel mai important lucru: credinþa. Aºa am conºtientizat cã existã ceva, la mine în România, care este mai bun decât în oraºul acela pitoresc ºi bogat. Existã o Bisericã vie, cu un pãstor demn de misiunea sa... ªi numai Biserica mã ajutã sã nu pierd calea rugãciunii.

RODICA CRISTE

Familia ca Dar

Am simþit ºi trãit acest adevãr în familia în care m-am nãscut ºi am crescut împreunã cu cele douã surori ºi cu fratele meu. Cele mai vii amintiri rãmân legate de minunatele seri ale Crãciunului – bucuria cea mai mare a copiilor: bradul, jucãriile... desigur, pe primul loc. Însã adevãrata bucurie, aceea a împãrtãºirii bucuriei cu pãrinþii ºi fraþii mei era cel mai minunat dar. În acele seri, mai mult ca niciodatã, îi vedeam pe pãrinþi la fel de bucuroºi ca ºi noi, copiii. Deºi la bisericã nu mergeam, bucuria mea nu se desfãºura numai sub privirea pãrinþilor, ci era cuprinsã ºi de aceea a Cristului rãstignit, prezent prin Crucifixul de pe perete.

Rugãciunea rostitã de tata, din care nu înþelegeam mare lucru, intra în atmosfera Crãciunului ºi, într-un mod simplu, dar atât de direct, îmi vorbea despre iubire ca mister. Atunci am simþit cã familia mea e cuprinsã în acest mister, cã ea este un dar.

Mai târziu, am înþeles cã nu mici erau eforturile pãrinþilor mei, dar jertfa ºi dãruirea lor erau o continuare a Celui rãstignit, care rãmânea sã ne vegheze mai departe, în toate zilele. Tot acolo era ºi când tata a murit. A continuat sã ne vegheze; pe atunci, chiar dacã încã nelãmurit, am ºtiut cã e o ºi mai mare legãturã între El ºi tata ºi noi.

Astãzi, strãbat ºi eu acelaºi drum al vieþii de familie; cu încercãri, cu greutãþi, cu bucurii... La fel ca ºi pãrinþii, am ºi eu, pânã acum, tot patru copii, ºi tot trei fete ºi un bãiat.

Crucifixul ne vegheazã ºi pe noi. Cel rãstignit ºi înviat ne copleºeºte, zi de zi, cu atâtea daruri. Ni se dãruieºte în sacramente, ne învaþã sã dãruim, sã iertãm, sã iubim, sã împãrtãºim ºi altora din bucuria noastrã. Ne ajutã sã descoperim fraþi ºi surori în cei de lângã noi, sã înþelegem cã suntem alãturi ºi împreunã cu ei fraþi în Cristos ºi fii ai Tatãlui, ºi precum a spus femeilor sfinte “pe când se duceau ele sã ducã ucenicilor Sãi vestea”, la fel ne spune ºi nouã, tuturor: “Bucuraþi-vã!” ºi “Nu vã temeþi...” (Mt 28, 8-10).

Cred cã dãruirea adevãratã este roditoare, iar roadele se vãd, nu se povestesc. Dacã rodul este bogat, se vor bucura ºi alþii de el. Eu însãmi am gustat din roadele atât de frumoase ale credinþei celorlalþi; de la cei mai umili ºi mai mici, de la cei din propria mea familie, de la prieteni ºi cunoscuþi, de la cei necunoscuþi. Roadele cresc din dãruire, iar dãruirea din adevãrata iubire, care îºi are izvorul în iubirea lui Dumnezeu pentru om, oriunde ºi oricum ar fi el.

MARIE PRAGER

UNIVERSUL FFAMILIEI AMILIEI

Cum vãd dãruirea mea personalã pentru cei din jur: familie, comunitate, societate? În ce mãsurã te consider ºi te simt ca un dar pentru mine? În ce mãsurã mã consider ºi mã simt ca un dar pentru tine?

Cât de frecvent ne oferim cadouri unii altora ºi în ce mãsurã ele reprezintã dãruirea noastrã de sine?

Copiii sunt cel mai preþios rod al iubirii noastre, dar cu toate acestea rãmân un dar al lui Dumnezeu. Cum îi educãm la dãruire?

Cum vãd dãruirea cãtre ceilalþi: familia extinsã, prieteni, colegi, comunitate, Bisericã, societate? Cât din timpul nostru dãruim familiei, copiilor copiilor,, ºi cât celor din jur?

Omul se poate regãsi pe sine însuºi numai dãruindu-se sincer ºi de zinteresat dezinteresat

Dãruirea personalã mã obligã sã mã privesc în totalitatea fiinþei mele, ºi nu numai pe mine, ci ºi pe celãlalt. Astfel nu pot dãrui doar o parte a fiinþei mele: trupul, sufletul ºi spiritul sunt un tot ºi ele nu pot fi disociate. În relaþiile de cuplu, cei doi, bãrbat ºi femeie, nu îºi pot dãrui numai trupul, ci îºi dãruiesc inima unul altuia, pentru totdeauna.

Cãci iubirea nu se poate pune la probã pentru o zi, o lunã, un an... ºi ne gândim acum la o situaþie întâlnitã, din pãcate, atât de des în ziua de astãzi: cea a aºa-zisei „cãsãtorii de probã”.

Dãruirea se face pentru totdeauna ºi dezinteresat. Singurul interes este acela de a-l creºte pe celãlalt ºi, în felul acesta, eu însumi cresc ºi, chiar mai mult, mã împlinesc.

Dãruirea înseamnã comunicarea de la inimã la inimã, ºi spunem acest lucru privind inima ca centru al fiinþei noastre.

Pentru a înþelege importanþa inimii, putem compara douã expresii: þi-aº da ºi inima ºi îºi dau ºi luna de pe cer. Cea de-a doua expresie este, aparent, mai bogatã, însã prima (þi-aº da ºi inima) aratã cã îþi dãruiesc întreaga mea fiinþã. Însã a te dãrui cu totul nu este uºor. Concret, cunoaºtem din propria experienþã cã deschiderea totalã faþã de celãlalt poate întârzia din cauza unor temeri. În cazul nostru, putem spune cã din partea unuia a fost, poate, un egoism: „pãstram totul pentru mine; consideram cã sentimentele sunt bunuri personale ºi nu pot fi date sau spuse”. Pe celãlalt îl oprea teama: „mã împiedica teama de a nu mã expune ºi, apoi, sã sufãr o dezamãgire; mi-era teamã, mai ales, pentru cã ºtiam cã mã implicasem deja foarte mult”.

Momentul în care ne-am decis sã ne cãsãtorim (ºi oh! ne-am hotãrât aºa de greu!) a fost un moment de explozie a sentimentelor, ascunse ºi presurizate pânã atunci.

Dãruirea soþilor, unul altuia, nu este, însã, unicul mod de a te dãrui. Ataºamentul pe care îl purtãm prietenilor sau colegilor se transformã în dãruire atunci când ne implicãm, pozitiv ºi total dezinteresat, în viaþa acestora ºi nu numai în momentele de relaxare, de distracþie, ci ºi în situaþii mai puþin plãcute, chiar dureroase.

Poate cã de multe ori spunem: „Voi da numai celui care meritã”. Dar sã ne gândim, dupã cum spunea un poet din Orient, cã „nici pomii din grãdina ta ºi nici snopii de pe ogorul tãu n-au spus vreodatã asta / Ei dãruiesc pentru a putea trãi, cãci a pãstra înseamnã a te stinge”.

MÃDÃLINA ººii NICU VINCENE nr. 8/2005

5

UNIVERSUL FFAMILIEI AMILIEI

În ce mãsurã pot spune cã sunt capabil sã ascult? În ce mãsurã sunt deschis cãtre celãlalt?

Cum are loc dialogul în familie? Care sunt cele mai mari obstacole în calea unui dialog deschis? Cum are loc dialogul cu copiii noºtri?

Ce elemente sunt mai importante în dialogul nostru de cuplu: cuvintele, gesturile, privirile, faptele? De câte ori ne facem timp pentru noi înºine?

Dialogul în familie

Specificitatea dialogului în familie este cã îl purtãm cu persoana iubitã, adicã persoana aleasã de noi sã ne fie însoþitor de drum în viaþã – poate cã este singura datã când alegem cu adevãrat. Pãrinþii ºi fraþii ne sunt daþi, copiii care vin sunt dãruiþi de Dumnezeu, pe când soþul sau soþia noi ni-i alegem.

Sã facem o introspecþie în viaþa de familie

Majoritatea timpului: aspectele materiale ºi fizice problemele de serviciu, cumpãrãturi pentru mâncare, curat în casã, odihnã, hrãnirea copiilor. Poate 70-80% din timpul nostru.

Alt tip de relaþii sunt cele intelectuale. Dar ºi cariera profesionalã. În zilele noastre, dând câteodatã, prea mare importanþã aspectului profesional, (carierã, afaceri, vocaþie – de medic, jurist etc.), timpul petrecut în sânul familiei scade în defavoarea unitãþii ei.

Al treilea tip de relaþii sunt cele spirituale, religioase.

Rugãciunea în comun împreunã cu copiii noºtri, participãrile la Sfânta Liturghie, adoraþiile, discuþiile religioase sau grupurile comunitare reprezintã posibilitatea de întâlnire în Dumnezeu între soþi, împreunã cu copiii lor ºi care uneºte la maximum membrii familiei.

Ca o corelare a acestor trei tipuri de relaþii apare cea sexualã. Este de maxim impact, pentru cã ea reprezintã atât iubire ºi dãruire, cât ºi transmiterea vieþii mai departe ºi satisfacerea plãcerii sexuale. Teoria spune cã nu poþi sã ierarhizezi relaþiile sexuale între celelalte, fiind ceva distinct.

De aceea relaþiile sexuale nu pot rezolva neînþelegerile din alte planuri, iar, pe de altã parte, dificultãþile sexuale pot dãuna relaþiilor între soþi în alte domenii.

Chei ale succesului

Ascultarea celuilalt: presupune o anumitã tehnicã ce se învaþã, dar ºi un grad de umilinþã. Dacã ne educãm rãbdarea ºi dacã ne iubim cu adevãrat partenerul ºi nu doar ideea de a avea un soþ sau o soþie, vom gãsi resursele de a asculta ce spune celãlalt. Încrederea: unuia în celãlalt ºi apoi faþã de copii.

Locul ºi distribuþia de roluri în familie. Dacã privim în interiorul familiei noastre putem certifica valabilitatea principiului dominantului ºi recesivului, a “cocoºului ºi gãinii”.

Util este sã o faci cât mai devreme pentru cã, atunci când apar copiii, ei au nevoie de multã grijã ºi rãbdare ºi timpul unor clarificãri se împuþineazã semnificativ.

E nevoie de un moderator, adicã o persoanã care sã poatã interveni atunci când apar neînþelegeri majore, când comunicarea este blocatã iar riscul rupturii este mare. Nu este

6

nr. 8/2005

Dialogul în bisericã ºi în comunitate

Am ajuns sã discutãm despre dialog ºi m-aº întreba de ce? Aº rãspunde cu o altã întrebare: de ce trebuie sã-l iubim ºi pe aproapele ºi nu numai pe Dumnezeu?

Nu pot sã-L iubesc pe Dumnezeu dacã nu-L vãd, nu-L caut, nu încerc sã vorbesc cu El. Dacã nu vorbesc cu cei de lângã mine, cum pot vorbi cu însuºi Dumnezeu?

Ajungem la necesitatea dialogului. Cum am ajuns noi la concluzia cã este necesar? Aveam un grup de prieteni, o bunã parte din ei au plecat la þarã ºi am rãmas weekenduri întregi fãrã sã primim mãcar un telefon. Ne-am dat seama cã nu trebuie sã aºteptãm sã fim sunaþi, ci noi putem sã-i sunãm pe alþii. Am invitat o familie la noi acasã, iar în finalul ºederii lor ne-am rugat împreunã. Apoi ei ne-au invitat la ei acasã ºi rugãciunea comunã s-a repetat. Ulterior ni s-au alãturat alþii ºi am ajuns sã fim în parohia Sf. Cruce patru familii de bazã, prietene. ªi dialogul continuã cu alte noi familii.

Dialogul este înainte de toate o atitudine: a fi deschis spre ceilalþi, a-i asculta ºi a fi preocupat de viaþa celor din jur, a transmite lucruri frumoase ºi pozitive, chiar dacã, uneori, pentru aceasta este nevoie de curaj. De exemplu, am vãzut niºte prieteni care nu s-au mai împãrtãºit. Pierd ceva dacã le atrag atenþia cã ar fi bine sã se spovedeascã ºi sã se împãrtãºeascã? De câte ori în discuþiile noastre vorbim despre prezenþa, despre frumuseþea lucrãrii lui Dumnezeu, sau îi încurajãm pe cei de lângã noi sã descopere calitãþile, harurile celorlalþi?

CORNEL BÃRBUÞ

Este nevoie de o micã schimbare în fiecare dintre noi, ca sã putem schimba mai mult cu toþii

Odatã ce în familia noastrã existã un dialog ºi o armonie cu Dumnezeu, lucrurile evolueazã ºi în comunitate ºi în bisericã. Dacã noi ne putem schimba, sã fim mai buni, mai rãbdãtori, mai disponibili, mai deschiºi, se vor schimba de la sine multe lucruri.

Prin natura mea de artist îmi place sã mã însingurez în atelier, cu lucrãrile mele. Prin Cornel mi s-a creat ºansa de a mã deschide mai mult spre ceilalþi, de a ieºi din carapacea mea ºi de a vedea cã deschiderea spre ceilalþi ºi dialogul cu ceilalþi îþi oferã noi dimensiuni.

BETI VERVEGA - BÃRBUÞ uºor sã-l gãseºti. Poate fi din rândul naºilor, pãrinþilor, rudelor unuia sau altuia, un preot etc. Dacã aceastã persoanã este sfãtuitorul onest al ambilor ºi poate reface punþile dintre cei doi, atunci ar fi util ca familia sã o cultive ºi sã o consulte, cât mai des posibil, eventual chiar preventiv.

În relaþia cu copiii...

...un principiu important este adaptarea mesajului nostru la actualitate. Copiii din noi, cei de acum 20-30 de ani, nu aveau calculator, telefon mobil, internet...

Ascultarea este un principiu reciproc valabil în relaþiile pãrinþi-copii. Dacã dialogul se transformã în monolog, cum putem aºtepta ca, mai ales în situaþii limitã, copilul sã se destãinuie pãrinþilor, dacã aceºtia nu au educat un stil de comunicare bidirecþionalã?

ELENA ºi FLORIN ARDELEAN

Duminicile din luna aprilie ºi mai au fost marcate de celebrarea Primei Sfinte Împãrtãºanii , în majoritatea comunitãþilor noastre. Tot în acest timp a fost conferit ºi Sfântul Mir multor tineri din Arhidieceza noastrã. Intensitatea momentelor de sãrbãtoare, pe care familiile ºi comunitãþile noastre le-au trãit, se regãsesc ºi în fotografiile de pe coperta numãrului precedent al revistei «Actualitatea Creºtinã».

Bãieþi ºi fetiþe, însoþiþi de cei dragi ai lor, l-au primit pentru prima oarã pe Isus, în Sfânta Împãrtãºanie. Copii ºi tineri s-au prezentat înaintea Episcopului pentru a primi ungerea cu Sfânta Crismã, semnul confirmãrii în Duhul Sfânt ºi al angajamentului de a trãi cu responsabilitate viaþa creºtinã. Au fost, cu adevãrat, momente de sãrbãtoare trãite în Bisericã, alãturi de Isus ºi de comunitatea parohialã, ºi continuate apoi în ambientul familial.

Cum aceste momente speciale s-au desfãºurat în cadrul Sfintei Liturghii, putem spune, cu toatã convingerea, cã Euharistia a fost o adevãratã sãrbãtoare pentru aceste tinere vlãstare ale Bisericii ºi pentru noi toþi care i-am înconjurat.

Sãrbãtoarea trebuie sã continue

Primirea Sfintei Împãrtãºanii ºi a Sfântului Mir sunt momente speciale din viaþa fiecãrui creºtin. Intensitatea emoþionalã, prilejuitã de primirea acestor sacramente, treptat, treptat scade. Se mai reaprinde, întrucâtva, în momentul în care privim fotografiile, vizionãm caseta sau D.V.D-ul fãcut cu aceastã ocazie. Bucuria de a fi prieteni ºi fraþi ai lui Isus ºi de a a-l avea în noi pe Duhul Sfânt trebuie, însã, sã continue.

Euharistia trebuie sã fie în permanenþã motiv de sãrbãtoare pentru noi ºi trebuie sã gãsim în Ea atât posibilitatea de a ne hrãni cu Cristos, pâinea vieþii, cât ºi de a reîmprospãta în noi prezenþa Duhului Sfânt, aducãtor de luminã ºi de sfinþire în viaþa noastrã. Prin asta se verificã ºi autenticitatea iubirii noastre faþã de Isus: continuând bucuria ºi mulþumirea de a fi cu El. Invitaþia lui Isus: «Luaþi ºi mâncaþi; acesta este trupul meu!

Beþi din acesta toþi, cãci acesta este sângele meu» (Mt 26,2728), repetatã cu insistenþã ºi iubire, duminicã de duminicã, se adreseazã în continuare copiilor ºi tinerilor care au primit Sfânta Împãrtãºanie ºi Mirul, pentru a fi primitã de ei cu drag ºi pentru a face sãrbãtoare împreunã cu Isus.

Mergem împreunã la Isus euharisticul

Cunosc persoane care au fost strãine de Bisericã ºi de Isus din Sfânta Împãrtãºanie, iar acum sunt creºtini practicanþi ºi se simt trup ºi suflet ataºaþi de comunitatea din care fac parte. Ce anume i-a îndreptat spre Bisericã ºi spre Isus din Euharistie?

De la caz la caz, rãspunsul este diferit, în mod cert, însã, pe toþi i-a atras harul lui Dumnezeu. În multe situaþii, pãrinþii au fost atraºi spre Bisericã de copilul lor care a fãcut Prima Sfântã Împãrtãºanie. «Nu aveam noi timp de Bisericã – mãrturiseau cu sinceritate niºte pãrinþi – ºi nici nu ºtiam multe despre Dumnezeu. Ne-a scos din aceastã stare de lucruri copilul nostru, care, prieten fiind cu câþiva copii catolici,

a început sã meargã la bisericã, a urmat catehismul, a fãcut Prima Sfântã Împãrtãºanie, iar apoi, a început sã ne povesteascã cele învãþate de el ºi cât de bine se simte mergând la Liturghie ºi la Împãrtãºanie. La un moment dat, ne-am întrebat: „Nu ne e ruºine nouã, ca pãrinþi, sã fim învãþaþi de propriul copil cele referitoare la Dumnezeu?”. ªi-am început sã mergem împreunã duminica la Liturghie, am urmat ºi noi pregãtirea cateheticã, ne-am spovedit ºi împãrtãºit ºi-i mulþumim acum lui Dumnezeu pentru cã ne-a dat harul sã fie aproape de El întreaga familie».

Multe familii se pot regãsi într-o astfel de mãrturisire, sau în alta asemãnãtoare. Important este cã au ajuns sã cunoascã ºi sã trãiascã iubirea lui Dumnezeu care se manifestã în viaþa lor ºi care se apropie cu drag atât de inima copilului, cât ºi de inima pãrinþilor sãi.

De mânã cu proprii copii înaintea lui Isus

Ne amintim de pasajul evanghelic în care apostolii au încercat sã-i îndepãrteze pe copiii aduºi de pãrinþii lor înaintea lui Isus, ca sã-ºi punã mâinile peste ei ºi sã se roage: «Lãsaþi copiii ºi nu-i opriþi sã vinã la mine, - a fost reacþia lui Isus – cãci împãrãþia cerurilor este a acelora care sunt ca ei» (Mt 19,14).

Atitudinea primitoare a lui Isus este încurajatoare pentru orice pãrinte care-ºi iubeºte copilul ºi ºtie cã, ducându-l la El, îi va asigura binecuvântarea ºi-i va deschide calea spre dobândirea mântuirii veºnice.

Acesta este supremul bine pe care un pãrinte trebuie sã-l doreascã pentru copilul sãu ºi-n aceastã atitudine responsabilã se verificã maturitatea iubirii sale; a colaborat cu Dumnezeu la venirea pe lume a propriului copil, s-a angajat la creºterea ºi educarea lui ºi stã, împreunã cu el, înaintea lui Isus pentru a primi binecuvântare ºi mântuire. Am semnalat cazul fericit în care copilul este ajutor pentru pãrinþi în drumul cunoaºterii ºi apropierii de Dumnezeu. În mod normal, însã, lucrurile stau invers: pãrinþii sunt cei care trebuie sã-i conducã pe copii la Dumnezeu. Prin exemplul vieþii lor de credinþã, prin practicarea rugãciunii ºi a sacramentelor, prin maturitatea deciziilor luate în momentele de încercare ºi prin încrederea cã Dumnezeu este aproape de toþi cei care nãdãjduiesc în El, pãrinþii trebuie sã fie adevãrate modele de viaþã creºtinã pentru copiii lor.

Nu pot sã fie adevãraþi pãrinþi cei care, dupã Prima Sfântã Împãrtãºanie sau dupã primirea Sfântului Mir a copilului lor, au renunþat sã mai vinã cu ei la Sfânta Liturghie duminicalã, crezând cã ºi-au fãcut datoria. E trist sã constaþi cã doar o micã parte din cei care abia au primit aceste sacramente mai frecventeazã regulat biserica. Copilul se scuzã cu simplitate: «N-am avut cu cine sã mai vin la bisericã, de aceea nu m-am mai spovedit ºi împãrtãºit de mult timp». Pãrinþii, însã, ce scuzã, suficient de rezonabilã, vor gãsi în faþa propriei conºtiinþe ºi a lui Dumnezeu? Decât sã se confrunte cu o astfel de dilemã, e mai bine sã înveþe sã facã din Euharistia duminicalã sãrbãtoarea întregii familii.

Pr Pr.. VENIAMIN AENà AENêªOAEI nr. 8/2005

7

ANUL P ASTORAL LUNÃ DE LUNÃ PASTORAL

Euharistia este sãrbãtoarea familiei noastre

Dragã prietene, te-ai gândit, cel puþin o datã-n viaþã, în mod serios, câþi „talanþi” ai primit de la Dumnezeu?

Tu ai primit talanþii pe care Dumnezeu a vrut sã þi-i dea! Prietenul tãu a primit un numãr de talanþi, în funcþie de capacitatea lui, de la acelaºi Dumnezeu!

Cei pe care tu îi admiri…au primit talanþii, în mod gratuit, de la unicul Dumnezeu generos!

Dumnezeu dãruieºte mereu! El dãruieºte fiecãruia talanþi, fãrã rezervã, gratuit, pentru binele personal dar ºi pentru binele „universal”. Mi-ar plãcea ca, împreunã cu tine, sã recunoaºtem talanþii primiþi!

Sã-i valorificãm împreunã! Sã nu-i irosim ºi sã nu-i pierdem fãrã chibzuinþã! Sunt atâþia lângã noi care-ºi neglijeazã talanþii… ºi, totodatã pierd timpul, pierd pasul vieþii, rãmân mereu în sfera întrebãrilor apãsãtoare!

Curaj! Hai sã investim talanþii primiþi pentru o viaþã mai bunã!

Pr Pr.. DANIEL BULAI

Vara împreunã 2005

Cu gândul la Köln…

Un alt pas cãtre Köln a fost fãcut pe 4 iunie. Ne-am întâlnit cu toþii ºi am aflat mai multe despre programul din Germania. Totodatã am ascultat ºi câteva mãrturii ale celor care au mai participat la astfel de întâlniri.

Anul acesta, din partea Arhidiecezei de Bucureºti vor fi prezenþi 270 de tineri dintre care 150 de la Centrul Diecezan de Pastoraþie a Tineretului, 50 de la Colegiul Naþional Sfântul Iosif, 50 de la Comunitatea Emanuel , 10 de la Parohia Bucureºtii Noi ºi 10 de la Congregaþia Misionarii Oblaþi ai Mariei Imaculate. Vã reamintim cã pe 2 iulie ne vom întâlni din nou la Biserica Italianã. Pânã atunci, cei care sunt plini de imaginaþie ºi „vizitaþi” de Duhul Sfânt sunt rugaþi sã aºtearnã pe hârtie idei frumoase pentru o scenetã, un cântec, o coregrafie sau toate (de ce nu?) ºi sã ni le prezinte.

Toate acestea pentru ca tinerii din Germania sã ne cunoascã mai bine ºi sã-ºi creeze o imagine despre noi. Curaj! Nu mai este mult timp ºi vom merge sã ne închinãm lui!

ªi anul acesta, în perioada 8-21 august, la oratoriul „Sfântul Leonardo Murialdo”, Popeºti-Leordeni, se organizeazã „Vara împreunã”. Este o activitate educativexperimentalã desfãºuratã pentru copii cu vârsta cuprinsã între 7-14 ani. Tocmai de aceea, „vara împreunã” este organizatã în vacanþã, astfel încât copiii sã fie cât mai „liberi”, dinamici ºi creativi. Din program fac parte rugãciuni, cateheze, scenete, dar nu vor lipsi activitãþile manuale, aventurile ºi… distracþia. Se urmãreºte ca cei mici sã înveþe valorile creºtine ºi umane distrându-se, stând împreunã, respectându-se ºi iubindu-se. Aceastã activitate este pregãtitã ºi îndrumatã de cãtre tineri ºi adolescenþi animatori ºi ajutori de animatori. Ei sunt cei care stau alãturi de copii, ca educatori ºi fraþi mai mari, având un rol important în dezvoltarea copiilor. Micuþii au nevoie mai mult de exemple vii decât de vorbe, ºi, de aceea, se pregãtesc intens pentru a anima diverse activitãþi. Sã lãsãm copiii sã-L cunoascã pe Isus!

CECILIA BLAJU

Vine vara, bine-mi pare…

În sfârºit s-a terminat…sau de-abia acum a început?!? Cum ce?

Sesiunea! Chiar ºi pentru cei care nu mai sunt studenþi e uºor sã ghiceascã perioada în care încep examenele. În metrou, toþi tinerii sunt cu caietele sau cu cãrþile pe genunchi, încercând sã mai reþinã ceva, cât de puþin, înainte de examen. Sesiune, cuvânt atât de „dulce”… ne bântuie, ne chinuie…ºtim cu toþii asta, nu? Eu mã numãr printre puþinele ºi norocoasele persoane care au terminat examenele din aceastã sesiune. Tocmai de aceea, aº vrea sã vã mãrturisesc cum am trecut de aceastã perioadã. Se face cã aveam un examen foarte important într-o zi de luni. Bineînþeles cã întreg week-end-ul lam petrecut studiind. Afarã era destul de cald, auzeam pãsãrelele cântând, copiii alergând ºi jucându-se. Am tras adânc aer în piept ºi mi-am promis cã o sã mã „rãzbun”… „dupã examen o sã mã plimb toatã ziua” – îmi spuneam. Aºa m-am „pãcãlit” ºi am continuat sã învãþ. A venit ºi examenul, m-am descurcat destul de bine, motiv tocmai bun sã mã recompensez. Eram mulþumitã, aproape cã mai aveam un pic ºi cântam pe stradã. Dar cum mergeam eu aºa, mi-am dat seama cã la bucuria mea participa tacit ºi altcineva. Am intrat. Era acolo. Isus mã aºtepta! I-am împãrtãºit ceea ce simþeam ºi I-am mulþumit pentru cã a fost alãturi de mine. Ce mi-a rãspuns Isus? Nu am sã-þi spun… ªi asta nu pentru cã sunt egoistã ci pentru cã pentru fiecare existã un rãspuns diferit! Isus te aºteaptã ºi pe tine!

8

nr. 8/2005

Campionatul de fotbal inter -parohial inter-parohial

Prima duminicã a lunii iunie a consemnat sfârºitul celei de-a zecea ediþii a acestui campionat ce a reunit, la startul sãu, reprezentanþii a nouã parohii bucureºtene: Popeºti Leordeni, Sfânta Tereza, Sfânta Cruce, Bãrãþia, Liceul Greco – Catolic, Cioplea, Buftea, Adormirea Maicii Domnului, Sf. Francisc.Competiþia s-a desfãºurat pe terenurile din cadrul Oratoriului Sfântul Leonardo Murialdo din Popeºti Leordeni.

Surpriza acestei ediþii a constituit-o evoluþia tinerilor din parohia Bãrãþia, care au reuºit sã ajungã pânã în finala competiþiei ºi chiar sã lupte, de la egal la egal, cu marii favoriþi ai turneului, tinerii din Popeºti Leordeni care, în final, au ºi câºtigat aceastã ediþie.

Datoritã succesului de care se bucurã aceste competiþii sportive organizate la nivel parohial, CDPT invitã tinerii din Arhidieceza de Bucureºti sã participe la concursurile sportive organizate în cadrul Zilei Diecezane a Sportului, pe data de 23 Iulie 2005. Mai multe informaþii gãsiþi pe www.tic.ro, la rubrica Sport.

CLAUDIU ROZNOVSZKY

Paginã realizatãde ROXANA ROT ARU ROTARU

SUFLET TÂNÃR

Gândul meu pentru tine(ri)

Cartea „L-au întâlnit pe Isus”,apãrutã la Editura Pauline, face parte dintr-o colecþie care-ºi propune sã le ofere copiilor un sprijin în încercarea lor de a-L descoperi pe Isus, întrebându-i pe cei care L-au întâlnit cu 2000 de ani în urmã: pe Luca, Iosif, Ioan Botezãtorul, Petru, Maria...

Aceastã carte prezintã, într-un mod original, viaþa lui Isus dupã Evanghelia Sfântului Luca.

hi c o u c a es þ n i r i P bun voia apei, socotind cã, de urâtã ce era, nu merita sã scoatã capul în lume. Ei, dar nici prinþesa nu se simþea mai bine…

Când îºi dãdu seama cât de mult o rãnise pe biata creaturã de baltã, prinþesa se întristã amarnic ºi încercã sã dreagã rãul fãcut broaºtei, dezmierdând-o cu vorbe dulci ºi cerându-i iertare. Însã, nimic din toate acestea nu o înduplecarã pe broascã sã iasã la luminã din ascunzãtoarea de pietre ºi mâl în care se hotãrî sã-ºi petreacã tot restul zilelor, departe de privirea dispreþuitoare a oamenilor ºi a altor vieþuitoare. Doar noaptea, când nimeni n-ar fi putut s-o vadã, broasca sãlta pe malul lacului pentru a-ºi jeli, cu orãcãitul ei, soarta.

Pe cât era de tristã broasca, tot pe atât de amãrâtã ºi de neconsolatã era ºi prinþesa pentru vina de a fi vãtãmat, prin cuvinte batjocoritoare, mica creaturã de baltã. ªi, într-una din nopþi, nemaiputând þine în frâu lacrimile adunate de ceva vreme, prinþesa se duse pe malul lacului ºi plânse amarnic, cerând din nou iertare broaºtei pentru purtarea ei nesãbuitã. Era atât de sincerã pãrerea-i de rãu ºi atât de curat plânsu-i izvorât din adâncul inimii ei încât, ajunse în apa lacului, lacrimile prinþesei se transformarã pe datã în nuferi albi, cu frunze mari, de forma unor evantaie desfãcute. Înduplecatã de atâta duioºie, broasca sãri pe una din frunze ºi, în legãnarea albã a nuferilor, îi cântã prinþesei, în ritm de „oac-oac-oac” serenada iertãrii. Privind-o, prinþesa rãmase încântatã de imaginea plãcutã ºi prietenoasã a cântãreþei care, privitã cu ochi buni, nu era nici pe departe dizgraþioasã, ba dimpotrivã, înconjuratã de nuferii albi pãrea a fi regina lacului.

Rãmasã pe gânduri, prinþesa îºi spuse: „Dacã oamenii ar învãþa sã priveascã în jur cu ochi buni, ar reuºi sã scoatã la ivealã acele diamante de mare frumuseþe ºi de mare preþ, precum gingãºia, cãldura sufleteascã ºi prietenia, pe care Creatorul, la facerea lumii, le-a desprins din coroana Lui pentru a le dãrui lumii”.

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI „Dumnezeu vorbeºte copiilor sãi” este o culegere de texte din Biblie, editatã de Organizaþia Catolicã Internaþionalã de Ajutorare „Kirche in Not”. Într-un stil dinamic ºi succint, cartea prezintã istoria mântuirii de la crearea lumii pânã la crearea Noului Popor al lui Dumnezeu, Biserica lui Cristos.

Imaginile care însoþesc textul vor reprezenta, desigur, un punct de atracþie pentru copii. nr. 8/2005

9

PAGINA MICULUI PRINÞ

Copile dragã, Þara în care trãia prinþesa din poveste era vestitã în toatã lumea pentru frumuseþe. Cãlãtorii care avuseserã norocul sã colinde prin acel þinut îndepãrtat povesteau despre munþi înalþi, ce-ºi odihneau crestele în pernele pufoase ale norilor; despre coline îmbrãcate în livezi cu fructe pârguite în scãldãtoarea soarelui; despre câmpii întinse, precum o pânzã de borangic, peste care mâini nevãzute cususerã spice ºi flori ale cãror culori întreceau în frumuseþe curcubeul. Apele ce potoleau setea acelui þinut erau mai strãlucitoare decât argintul ºi mai limpezi decât cristalul, iar vieþuitoarele ce locuiau în adâncurile lor se întreceau în frumuseþe cu cele terestre ºi cu pãsãrile cerului.

Bãtrânii înþelepþi spuneau cã, în vechime, acea parte de lume nu era nici mai frumoasã ºi nici mai urâtã decât altele dar cã, pe an ce trecea, devenise tot mai minunatã ºi mai plãcutã la privit datoritã unui dar cu totul special al prinþesei care avea puterea sã priveascã totul cu ochi atât de buni încât vedea frumosul în orice atingea cu privirea.

Dar vezi tu, copile dragã, prinþesa noastrã nu se mulþumea doar sã admire în gând ceea ce vedea, dar spunea, cu entuziasm ºi convingere: „cât eºti de frumoasã, floricico!” sau: „ce frumos cânþi, pasãre mãiastrã!” ori: „ce roade minunate ai dat, cireºule!” încât, cu un compliment azi, cu un altul mâine, plantele ºi vieþuitoarele din acel þinut începurã a crede cã este întocmai cum spunea prinþesa ºi, încetul cu încetul, scoaserã la ivealã comoara de frumuseþe cu care Creatorul le înzestraserã încã de la începutul lumii. Îþi poþi închipui, copile dragã, cã într-atât devenise de minunatã împãrãþia prinþesei ºi într-atât se obiºnuiserã ochii ei sã vadã numai ºi numai frumuseþe, încât dãdu uitãrii adevãrul cã pe lumea asta mai sunt ºi vieþuitoare cu care nimeni n-ar îndrãzni sã se prezinte la un concurs de frumuseþe. ªi, ce sã vezi…? Într-una din dimineþile de varã, în timp ce prinþesa se plimba pe marginea unui lac, o broascã îi sãri înainte, aºteptând ºi ea de la stãpâna locului un compliment sau mãcar o vorbã bunã, dupã cum auzise, de la alte vieþuitoare, cã se întâmplã. Dar într-atât fu de surprinsã prinþesa de imaginea neplãcutã a vieþuitoarei de baltã, fãrã de coadã, cu picioarele dinapoi mai lungi, cu gura largã ºi cu ochii bulbucaþi, încât nu fu în stare sã gãseascã vreo vorbã de admiraþie, ba dimpotrivã, fãrã sã-ºi dea seama, spuse: „Ptiu, piei din faþa mea, urâciune!”.

Biata broascã, de ruºine ºi de supãrare, hotãrî sã se lase în

Dobrogea catolicã

Episcopul Cornel Damian la Sãrbãtoarea Sfântului Anton

- Cum vi s-a pãrut atmosfera la hramul bisericii din Constanþa?

- În primul rând aº dori sã spun cã mã aflu pentru prima datã la hramul Bazilicii Sf. Anton de Padova din Constanþa. Am fost invitat de Vicarul Episcopal de Dobrogea, Mons. ªtefan Ghenþa, ºi am venit cu mare bucurie, deoarece ºtiu cã în aceastã bisericã este cinstit acest mare sfinþi ai Bisericii Catolice. De asemenea, am dat curs invitaþiei cu mare plãcere, pentru cã aici, în Dobrogea, ºtiu cã este un

Trupul Domnului la malul mãrii

Sãrbãtoarea Trupul ºi Sângele Domnului a fost celebratã, cu toatã solemnitatea, ºi la Constanþa, duminicã, 29 mai.

Liturghia solemnã de searã, prezidatã de Mons. ªtefan Ghenþa, a adunat în jurul altarului întreaga comunitate: mult popor alãturi de preoþii diecezani ºi cãlugãri (familia salezianã ºi Pr. Blãjuþ Eugen, OFMC de la Galaþi, oaspete în aceste zile), precum ºi surorile Sf. Iosif.

Liturghia s-a încheiat cu o procesiune la care au participat toþi cei prezenþi. Pentru cã nu s-a putut înconjura biserica pe strãzile dimprejur, din cauza lucrãrilor, am fãcut un ocol mai larg, de-a lungul falezei, pentru aceasta având sprijinul Poliþiei române, anunþatã în prealabil.

Au avut loc patru opriri cu binecuvântarea euharisticã.

S-a dorit binecuvântarea Pontului Euxin, a celor care locuiesc lângã mare ºi de pe urma mãrii, la þãrm ºi în larg.

La toate aceste momente în care s-au citit texte evanghelice legate de Sfânta Euharistie, credincioºii au participat cu evlavie, iar trecãtorii, fiecare dupã puteri. ªi s-a mai întâmplat ceva pe drumul de întoarcere: pentru cã am ocupat întreaga stradã ºi se mergea încet, ca la procesiune, unii participanþi la trafic ºi-au manifestat nerãbdarea claxonând, acompaniind astfel, sui generis, cântarea noastrã. Dar se pare cã au cam falsat, pentru cã au fost amendaþi de cei în drept. ªi uite-aºa, s-a vãzut, o datã în plus, cã nu-i bine sã fluieri, pardon, sã claxonezi, în bisericã.

Pr Pr.. SEBASTIAN LUCACI

10

nr. 8/2005

pãmânt udat de sângele martirilor. Nu mã feresc sã spun cã voi, dobrogenii, sunteþi urmaºi ai sfinþilor. Mi-a plãcut modul în care credincioºii au participat la sfintele liturghii ºi la procesiunea cu moaºtele ºi statuia Sf. Anton. Pe toþi, Sfântul, supranumit al minunilor, ne îndeamnã sã fim martori ai lui Cristos. Vã spun cã fac bine toþi aceia care apeleazã la mijlocirea Sfântului Anton, dar precizez cã este foarte important modul în care o facem. Trebuie sã avem sufletul curat.

Printre numeroasele daruri pe care i le cerem, sã punem la loc de cinste pe cel al credinþei în Dumnezeu. Vom percepe altfel viaþa cu acest dar.

MARIUS-OVIDIU NICULESCU

Prima Sfântã Împãrtãºanie la Constanþa

Duminicã, 5 iunie, a avut loc liturghia solemnã a Primei Sfinte Împãrtãºanii a 33 de copii din parohia „Sfântul Anton” din Constanþa, pregãtiþi cu eleganþã, discreþie, competenþã ºi iubire desãvârºitã de Surorile Sfântului Iosif. Liturghia a fost concelebratã de pãrintele Nicolae Þâmpu, misionar în Mexic, de Mons. ªtefan Ghenþa ºi de Don Sergio Bergamin, din partea pãrinþilor salezieni. Ca întotdeauna, acest moment a fost unul de o emoþie intensã, trãitã, poate, mai mult de pãrinþi ºi de rude decât de copiii care au participat cu o nebãnuitã atenþie ºi reculegere la aceste moment de har din viaþa lor. Pentru noi toþi a fost un moment de meditaþie ºi de reînnoire a iubirii ºi a ataºamentului faþã de Isus Euharisticul, de redescoperire a cuvintelor sale:”Dacã nu veþi fi ca pruncii…”.

Pr Pr.. SEBASTIAN LUCACI

Iubirea vãzutã prin ochii unui tânãr

Când ai uitat sã iubeºti, trebuie sã-þi aduci aminte de ce te-ai nãscut. Eu zic doar cã ne-am nãscut din iubire, trãim pentru a iubi ºi a fi iubiþi.

Dacã vrei sã fii iubit, învaþã sã iubeºti! (Seneca) În ziua de azi, vedem cu ochii, dar nu simþim cu inima. Mari ºi mici, femei ºi bãrbaþi, copii ºi tineri, cãutãm iubirea ºi siguranþa zilei de mâine. Poate cã Isus, de sus din cer, sau din inima noastrã, priveºte trist ºi plânge. De ce? El ne-a dãruit dragostea sa, a murit pe cruce pentru noi. Suntem uneori atât de închiºi ºi nerecunoscãtori. Refuzãm sã-I dãruim un zâmbet, o floare, o micã jertfã, o mânã de ajutor.

Cãutãm sã facem lucruri mari, care sã stârneascã admiraþia ºi pe noi sã ne umple de mândrie. Renunþãm sã mai fim deschiºi faþã de ceilalþi ºi ne construim propria noastrã piramidã în care îngropãm, nu egoismul ºi slãbiciunea noastrã, ci, ciudat, tot ceea ce omul are mai de preþ: sufletul sãu curat ºi sfânt.

Cãutãm sã primim cadouri, aºteptãm ca celãlalt sã-ºi dea poate chiar ºi viaþa pentru noi, cãci aºa credem cã suntem iubiþi, dar când cineva ne zâmbeºte cu bunãtate pe stradã, râdem de el, fãrã sã ºtim, însã, cã acestea sunt adevãratele gesturi de iubire!

Iubirea se învaþã!

Numai când vom renunþa la un pic din orgoliul nostru, vom vedea cât de uºor este!

BENGHIA IULIANA IULIANA,, Medgidia

Brãila

Bãrãganul catolic Cel mai mic stat

Nu mi-am propus sã vorbesc despre Andorra sau Monaco, Luxemburg sau Vatican, ci despre familie, care, ca orice stat, are moduri proprii de organizare, dezvoltare ºi independenþã, încã de la întemeiere. Aceasta este concluzia la care am ajuns în urma participãrii alãturi de tinerii brãileni, în 29 mai, la întâlnirea duminicalã, care, de data aceasta, a avut ca invitaþi trei familii: trei destine, trei istorii, trei experienþe diferite de viaþã.

Episoldul 1. Înainte de cãsãtorie Ce þi-e scris, în frunte þi-e pus!

Prima familie: s-au cunoscut, dupã examenul de bacalaureat, într-un autobuz. Au trecut anii ºi s-au reîntâlnit, el o cere de soþie, ea acceptã ºi în scurt timp se cãsãtoresc. Destin? Voinþã divinã?

A doua familie: dragoste fulgerãtoare; se cunosc, se plac ºi vor sã se cãsãtoreascã. Aºteaptã un an pentru ca ea sã-ºi finalizeze studiile liceale. Destin? Voinþã divinã?

A treia familie: au fost prieteni timp de ºapte ani, au constatat cã se înþeleg ºi au hotãrât sã întemeieze o familie.

Destin? Voinþã divinã?

Romanu, o comunitate micã ...cu o Protectoare mare!

Slobozia - Inimii lui Isus nu poþi sã-i dãruieºti decât propria inima.

Ziua de 3 iunie a rãmas pentru comunitatea catolica din Slobozia o zi de neuitat. Soarele mult aºteptat, dupã atâtea zile de ploaie, a animat pregãtirea hramului parohiei, Preasfânta Inima a lui Isus. Biserica ºi inimile au fost împodobite. La sãrbãtoarea noastrã au participat ºi preoþi ºi credincioºi din parohiile vecine.

Sr Sr.. AMABILIS

Episodul 3. Viaþa conjugalã Nu mai sunt doi, ci un singur trup (Mt 19,5).

Membrii celor trei familii invitate au fost de acord cã viaþa conjugalã (coniugum (lat) – a trage la acelaºi jug) presupune bucurii, satisfacþii, dar ºi încercãri, greutãþi, experienþe de tot felul.

Prezenþa divinã se face simþitã în fiecare familie în parte.

Ne-au povestit experienþe în care au simþit cu adevãrat ajutorul lui Dumnezeu în familia lor, de asemenea ne-au vorbit despre momentele de rugãciune comunã.

Concluzionând, familia, cel mai mic stat creat de Dumnezeu , este o comoarã de mare preþ care, odatã descoperitã, trebuie pãstratã ºi ocrotitã în pace ºi bunã înþelegere.

Corespondent Brãila fac sã se simtã în siguranþã.

Pentru ei, sâmbãtã, 4 iunie, a fost un moment deosebit: ziua în care catolicii din întreaga lume cinsteau Inima Neprihãnitã a Mariei era în acelaºi timp ziua hramului Bisericii.

Cu câteva zile înainte, copiii ºi tinerii, alãturi de pãrinþii lor, „s-au mobilizat” pentru ca sãrbãtoarea sã fie cât mai frumoasã... Eforturile le-au fost rãsplãtite: preoþi din decanat ºi din împrejurimi, tineri ºi credincioºi din Brãila, surorile ºi copiii de la Casa Surâsul Marielei au venit pentru a participa la bucuria lor.

La Sfânta Liturghie, prin rugãciuni ºi cântece, I-am mulþumit împreunã lui Dumnezeu cã în Sfânta Fecioarã avem cu toþii o Mamã, o Mijlocitoare ºi o Protectoare. Dupã Sfânta Liturghie, toþi cei prezenþi – preoþi, surori ºi credincioºi – au continuat bucuria sãrbãtorii participând la o agapã frãþeascã.

Cãlãraºi - GREF

În parohia Cãlãraºi, câteva surori de de caritate Maria Bambina , au animat iniþiativa pãrintelui Petru Beºleagã de a-i reuni pe copii într-un GREF (grup recreativ estiv formativ). Dimineþile petrecute împreunã, în parohie sau în parc, cu jocuri, cântece ºi alte activitãþi dezvoltã spiritul de iniþiativã ºi de prietenie în participanþi.

Fotografia de pe copertã a fost surprinsã în timpul jocului din parc. nr. 8/2005

11

RESTITUIRI

Pentru cei care vin prima datã în Romanu, o comunã situatã la 20 km de Brãila, este aproape imposibil sã nu observe un lucru: turnul semeþ al bisericii, care dominã panorama ºi care vrea, parcã, sã aminteascã de vorbele memorabile ale lui Petre Þuþea: „...ce pustiu ar fi spaþiul dacã n-ar fi punctat de biserici...”.

Spre acest lãcaº închinat lui Dumnezeu ºi pus sub ocrotirea Sfintei Fecioare îºi îndreaptã paºii credincioºii catolici în fiecare duminicã ºi zi de sãrbãtoare. Sunt puþini... aproximativ 25 de familii, majoritatea proveniþi din Arini (jud.

Bacãu)... însã cuvintele lui Isus („Nu te teme turmã micã!”) îi

Episodul 2. Cãsãtoria Ceea ce Dumnezeu a unit, omul sã nu despartã (Mt 19,6).

Prima familie: cãsãtorie ortodoxã. În prezent convertiþi la catolicism.

A doua familie: cãsãtorie catolicã.

A treia familie: cãsãtorie mixtã; celebrarea sacramenului cãsãtoriei are loc în Biserica Catolicã, fiecare îºi pãstreazã religia.

Parohia Naºterea Sfântului Ioan Botez Scurt istoric

Nucleul comunitãþii catolice din Cernavodã s-a format la sfârºitul secolului al XIX-lea, din muncitorii strãini de confesiune catolicã (italieni, elveþieni, germani, maghiari) care au venit sã lucreze la construirea podului peste Dunãre (proiectat de Anghel Saligny) ºi la fabricile de ciment ºi ºuruburi din localitate. În anul 1936, Arhiepiscopia de Bucureºti a cumpãrat o clãdire în care avea sã fie sediul parohial ºi capela. În acea perioadã, liturghiile erau celebrate de cãtre preoþi italieni dar, dupã naþionalizarea imobilului din anul 1950, parohul a fost arestat ºi majoritatea catolicilor s-a repatriat, iar cei rãmaºi, din cauza restricþiilor impuse de comuniºti, ºi-au pierdut identitatea catolicã.

Dupã naþionalizare, clãdirea a suferit multiple transformãri, iar în anul 1990, Statul a pãrãsit-o din cauza igrasiei ºi a deteriorãrilor accentuate. Pãrintele Ioan P. Solomon ºi credincioºii au preluat clãdirea ºi au început reamenajarea capelei ºi construirea unei anexe pentru casa parohialã.

Parohia romano-catolicã din Cernavodã a fost reînfiinþatã în anul 1991. În anul 1997 s-a reluat construirea unui grup energetic atomic la Cernavodã ºi mulþi muncitori catolici din þarã, mai ales din Moldova, s-au regrupat într-o nouã comunitate catolicã. În acelaºi an, în ziua de 13 iunie, s-a obþinut autorizaþia de construcþie a noii biserici, care a fost sfinþitã pe data de 25 iunie 2005, de cãtre Preasfinþitul Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti.

Parohia cuprinde un numãr de aproximativ 100 de familii. Pe teritoriul parohiei funcþioneazã ºi o asociaþie irlandezã de asistenþã socialã: United Christian Aid. În momentul de faþã, parohul acestei comunitãþi este pãrintele Laurenþiu Ghenþa.

Cernavodã, o comunitate cu buget mic, dar cu suflet mare

Pãrintele paroh, Laurenþiu Ghenþa, ne-a vorbit despre parohia catolicã din Cernavodã caracterizând-o ca pe o comunitate „tânãrã, care are ceva aparte”. Iatã cum ne descrie pãrintele comunitatea pe care o pãstoreºte: „Sunt oameni buni, simpli, sãraci, mai sãraci ca oriunde; de obicei, când spui Cernavodã, toatã lumea se gândeºte la cât de bine se câºtigã la centrala atomicã ºi cã cernavodenii sunt bogaþi. Or fi, dar mulþi dintre credincioºi sunt sãraci. La sfintele sacramente participã cam trei sferturi dintre ei. În comunitatea noastrã s-au integrat ºi unii dintre strãinii care lucreazã la centrala atomicã. De aceea, duminica, la Sfânta Liturghie, Evanghelia se citeºte ºi în limbile englezã ºi italianã. În cadrul parohiei avem activitãþi cu tinerii care se întâlnesc în anexa de lângã bisericã; tot aici, în vara aceasta, se organizeazã ºi un curs de limbã englezã, þinut de o profesoarã din Anglia, curs la

12

nr. 8/2005

care sunt invitaþi în mod special copiii, dar ºi adulþii. Tot pe teritoriul parohiei avem ºi o grãdiniþã; clãdirea aparþine parohiei, dar noi am pus-o la dispoziþia primãriei. În aceastã grãdiniþã sunt doar doi, trei copii catolici, restul sunt ortodocºi ºi musulmani. În sprijinul sãracilor, am venit cu aºa numitele „adopþii la distanþã”; familii din Spania au asistã 99 de copii, din 60 de familii, iar alte familii din Vicenza (Italia) ajutã 60 de copii, din 35 de familii. Majoritatea copiilor adoptaþi sunt ortodocºi”.

Biserica, cel mai frumos lucru întâmplat cernavodenilor

Doamna Viorela Benchea, olteancã din Slatina, spune: „Biserica din Cernavodã este cel mai frumos lucru care ni s-a întâmplat nouã, cernavodenilor. Este un loc unde ne întâlnim ºi, slavã Domnului, cã s-a construit aceastã bisericã. Noi, familia Benchea, continuã interlocutoarea noastrã, nu suntem veniþi de prea mult timp în Cernavodã, dar pot sã vã spun cã, deºi suntem puþini credincioºi, lucrul acesta ne avantajeazã întrun fel, pentru cã putem sã ne cunoaºtem mai bine, sã ne ajutãm mai mult, atât cât putem fiecare. Nu cred cã cei care vor veni dupã noi vor putea spune cã ceea ce s-a construit, cu atâta efort, nu va folosi, pe viitor, întregii comunitãþi. Eu abia aºtept sã ne întâlnim duminica. Suntem o comunitate simplã, dar cu suflet mare”.

Soþul doamnei Benchea, domnul Cristian Benchea, îºi aminteºte cum a sosit în Cernavodã, în anul 1992, ºi cum l-a ajutat, cu drag, pe pãrintele Ioan P. Solomon la renovarea casei ºi a capelei. Apoi, a fost detaºat cu serviciul în Banat ºi, din acea perioadã, îºi aminteºte: „Am stat ºapte ani acolo; la Bisericã mergeam la Oþelul Roºu, fiind cel mai apropiat oraº, ºi pot sã spun cã o comunitate ca în Cernavodã nu am gãsit nicãieri. Mergeam ºi acolo la Bisericã, dar Liturghiile se celebrau în limbile germanã ºi maghiarã ºi nu înþelegeam; nu am mai rezistat ºi, în anul 2002, m-am întors în Cernavodã.

M-am bucurat aºa de mult când am vãzut noua bisericã…

Pentru mine participarea la Sfânta Liturghie de duminicã este un mijloc de curãþire sufleteascã, un loc de împãcare cu noi ºi

PAROHIEI DIN VIAÞA P AROHIEI

zãtorul – Cernavodã între noi”.

Noua Bisericã, o bijuterie

Doamna Elena Liciu, oneºteancã, din anul 1985 ºi pânã în 1993, a mers la Sfânta Liturghie la Constanþa pentru cã, spune dânsa: „Nici nu ºtiam cã existã o capelã în Cernavodã, abia dupã ce s-a stabilit pãrintele Solomon la Cernavodã am început sã frecventez capela ºi apoi biserica. Aceastã nouã bisericã este foarte elegantã ºi aratã ca o bijuterie. Parcã atrage mai multã lume acum. Abia aºtept duminica, pentru cã îi vãd pe ceilalþi; încã nu ne cunoaºtem foarte bine; nu este nici uºor, preoþii încearcã sã ne apropie unii de alþii, dar mai avem de lucrat mult în aceastã privinþã. Pentru mine, aceastã comunitate înseamnã foarte mult. Mulþi dintre credincioºi sunt practicanþi de-o viaþã ºi sunt foarte sãritori când ai nevoie de ceva”.

Doamna Liliana Moise a venit în Cernavodã împreunã cu unchiul ei, fost director la centrala atomicã. Cãsãtoria religioasã a fãcut-o la Constanþa, pentru cã nu era încã parohie în Cernavodã, iar cei trei copii i-a botezat în Moldova; acum, însã, Biserica din Cernavodã a devenit pentru ea ºi familia ei o „a doua casã”. „Venim cu mult drag la Sfânta Liturghie, spune doamna Moise; noi facem parte din cel mai vechi grup din parohie, unii s-au mai retras, dar cei mai mulþi am rãmas”. Din acelaºi grup face parte ºi familia Martin, Cecilia ºi Ionel, moldoveni de pe malul Siretului, veniþi în Cernavodã în anul 1999. „Pãrintele Solomon ne-a cununat, spune doamna Martin, dânsul ne-a botezat fetele; Biserica face parte, întrun fel, din viaþa noastrã. Mã bucur aºa de mult când îmi vãd fetele cântând în cor. Noi nu mai avem pãrinþi ºi mergem foarte rar la þarã, iar când mergem suntem ca niºte strãini, pentru cã aici este casa noastrã. Pãrintele Ghenþa ºi pãrintele Solomon fac parte din viaþa noastrã, din familia noastrã”.

Pentru doamna Angela Timaru, originarã din Sãbãoani, judeþul Neamþ, comunitatea din Cernavodã este „un loc de întâlnire cu ceilalþi credincioºi”, iar Liturghia de duminicã „ne ajutã sã ne împãcãm cu noi înºine ºi sã-i mulþumim lui Dumnezeu pentru darurile primite”. „Prin ceea ce facem, încercãm sã ne simþim ca acasã”, mai spune doamna Timaru.

bisericã. Construcþia acestei biserici a durat cam mult, din cauza lipsei de fonduri, pe care le-am obþinut de pe unde am putut.

Catolicii din Cernavodã sunt foarte sãraci, mulþi dintre ei locuiesc în cartierul Columbia, cel mai sãrac cartier din Cernavodã; puþini sunt cei care o duc mai bine: directorii, inginerii ºi muncitorii de la centrala nuclearã. Dintre aceºtia, aº vrea sã-i amintesc pe domnii Petre Varga ºi Bruno Mãrculescu care m-au ajutat foarte mult. Acum, revenind la evenimentul sfinþirii Bisericii din Cernavodã, pot sã vã spun cã este un moment minunat pentru mine, pentru cã numai noi, eu ºi foºtii mei enoriaºi, ºtim cât sa muncit acolo, cât ne-am chinuit. Noua bisericã este o stare de normalitate, aºa trebuie sã fie. Ceea ce era înainte era anormal. Odatã cu construirea noii biserici, în zonã s-a format ºi un triunghi spiritual pentru cã, alãturi de biserica noastrã, se aflã biserica ortodoxã ºi cea baptistã. S-a format un centru spiritual pentru Cernavodã. M-am înþeles foarte bine cu pãstorii celorlalte douã biserici. Voi fi recunoscãtor întregii conduceri din Cernavodã, care m-a ajutat foarte mult, chiar dacã nu erau catolici. Am fost ºi vom rãmâne prieteni. Mi-a plãcut totul în aceastã parohie; este adevãrat cã a fost mai greu la început, pânã s-a format comunitatea, dar m-am ataºat mult de aceastã parohie, poate prea mult, încât mi-a pãrut rãu când am plecat. Deja mã nãpãdeºte plânsul. Mi-aþi trezit nostalgii...”

Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

Noua Bisericã, o normalitate…

Catolicii, ortodocºii ºi baptiºtii alcãtuiesc un triunghi spiritual

Pãrintele Ioan P. Solomon, ex-paroh al acestei comunitãþi, a avut în grijã „oiþele din Cernavodã” încã din anul 1988, când lucra ºi în alte douã comunitãþi: Nãvodari ºi Medgidia, devenite între timp parohii independente. „La Cernavodã, spune pãrintele Ioan P. Solomon, mam mutat în anul 1994, când am început sã renovez casa parohialã ºi capela. Apoi am cumpãrat terenul pe care s-a construit actuala nr. 8/2005

13

Muntenia catolicã Sfinþirea statuii Sfântului Anton de Padova - Ploieºti Duminicã, 12 iunie, în ajunul Sãrbãtorii Sfântului Anton de Padova, credincioºii romano-catolici din Ploieºti, împreunã cu mulþi credincioºi ortodocºi, cinstitori ai sfântului Anton, au avut deosebita bucurie de a-l avea în mijlocul lor pe Preasfinþitul Cornel Damian, Episcop Auxiliar al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureºti, venit pentru a celebra Sfânta Liturghie de la ora 11,00 ºi a sfinþi statuia Sfântului Anton de Padova, ridicatã, luni, 6 iunie, în curtea bisericii. În predica þinutã cu aceastã ocazie, Excelenþa Sa a prezentat imaginea lui Isus pornind de la cuvintele Evangheliei: „… Vãzând mulþimile, lui Isus i s-a fãcut milã de ele, pentru cã erau istovite ºi abãtute ca niºte oi fãrã pãstor” (Mt. 9,36) ºi a scos în evidenþã sensul, valoarea ºi frumuseþea chemãrii creºtine în Biserica lui Cristos. „Mila de care a fost cuprins Isus, – a spus episcopul - trebuie sã o percepem în toatã dimensiunea sa; Isus a fost impresionat în faþa mulþimilor, în faþa suferinþei umane. (…) În contextul acestei realitãþi, mesajul Evangheliei este foarte clar: Biserica este fãcutã pentru om ºi nu omul pentru Bisericã. Cristos întemeiazã Biserica sa pentru oameni, pentru ca aceºtia sã vinã în ajutorul suferinþei, sã poarte iertarea ºi iubirea lui Dumnezeu.

Vocaþia dumneavoastrã este aceeaºi ca ºi a slujitorilor Bisericii: cu toþii sã ne deschidem sufletul ºi inima, sã fim plini de compasiune faþã de cei care suferã, pentru cã aºa ne învaþã Isus, Cel care nu rãmâne insensibil la suferinþã, la durere, la necaz, Cristos care ne invitã la solidaritate. Dupã Sfânta Liturghie, vom binecuvânta statuia fãcutã prin efortul pãrintelui paroh, Ion M. Solomon, statuia unui sfânt cinstit de noi toþi: Anton de Padova. Eu v-aº invita ca, atunci când veþi vedea aceastã statuie, sã vã amintiþi cã el este, înainte de a fi un sfânt al minunilor, un sfânt al caritãþii, un sfânt al

14

celor pãrãsiþi, un sfânt al celor care au nevoie de ajutor material ºi spiritual.

Vedeþi câtã asemãnare între portretul lui Cristos, pe care-l schiþeazã Sfântul Matei la începutul evangheliei de astãzi ºi Anton de Padova! Aceasta este vocaþia unui creºtin. Nu trebuie sã aºteptãm momente extraordinare, momente care ies din cadrul a ceea ce este obiºnuit, de fiecare zi, pentru cã viaþa ne oferã atâtea posibilitãþi de a fi alãturi de ceilalþi, mai ales de cei suferinzi ºi încercaþi”.

Statuia „Sfântului Anton de Padova cu Pruncul în braþe” ºi soclul statuii, au fost concepute în anul 2002, de cãtre sculptorul Gheorghe Toniþa, din Roman, urmând ca sã fie realizate din beton. La acea vreme, domnul Toniþa, declara: „M-a atras întotdeauna acest sfânt franciscan, datoritã scopului superior ce l-a dãruit el vieþii, scop care ia ºi fost raþiunea supremã de a fiinþa. Am cãutat sã întruchipez statuar un personaj uman, care ascunde în el o bogãþie fãrã pereche, pe care creºtinismul o rãsãdeºte în oameni.”

Mai târziu, la sugestiile mai multor persoane, s-a ajuns la concluzia cã este mai bine sã fie fãcute din bronz sau marmurã ºi s-a hotãrât sã fie fãcute din marmurã. Statuia ºi soclul au fost sculptate în marmurã de cãtre domnul ªtef Nicu, angajat la SC. OKCA SRL., din Orãºtie. Fundaþia ºi lucrãrile de amenajare ale locului de amplasare a statuii au fost fãcute de domnul Frenþescu Anton. ªi pe aceastã cale, þin sã mulþumesc tuturor, dar mai ales domnului Frenþescu Anton, care a sprijinit diferitele lucrãri de la bisericã (construirea Casei Tineretului Sfântul Anton de Padova, ridicarea Crucii de Iubire ºi lucrãrile de amplasare a statuii Sfântului Anton).

nr. 8/2005

Prima Sfântã Împãrtãºanie – Parohia Cristos Rege Ploieºti Duminicã, 19.06.2005, un grup de zece copii au avut bucuria de a-l primi pentru prima oarã pe Isus în Sfânta Împãrtãºanie.

Cu aceastã ocazie, copiii, plini de emoþie ºi bucurie, dupã ce ºi-au reînnoit fãgãduinþele de la botez ºi l-au primit pe Isus în sufletele lor, au fãgãduit lui Dumnezeu, în faþa pãrintelui paroh Ion M. Solomon, a pãrintelui vicar Petricã Boroº, a pãrinþilor, fraþilor, rudelor ºi a credincioºilor prezenþi la Sfânta Liturghie, cã se vor spovedi ºi împãrtãºi cât mai des, mai ales în timpul Paºtelui, vor face rugãciunile de dimineaþã ºi searã, înainte ºi dupã masã, înainte ºi dupã rezolvarea temelor, vor asculta de Sfântul Pãrinte Papa, de episcopii noºtri, de preoþii parohiei, de pãrinþii ºi mai marii lor. Îi încredinþãm pe toþi copiii ºi familiile lor lui Dumnezeu, ºi îi îndemnãm sã nu uite niciodatã de chemarea Domnului: „Veniþi la Mine!”. Þin sã mulþumesc domniºoarei Otilia Gãtlan care s-a ocupat cu zel ºi dãruire de pregãtirea copiilor pentru Prima Sfântã Împãrtãºanie, ºi pentru orele de religie þinute cu copiii din clasele I-IV.

Pagina realizatã de Pr Pr.. Paroh ION M. SOLOMON

Oltenia Catolicã CRAIOV A ªI ªCOLILE EI CRAIOVA

ªcoala Postlicealã Sanitarã Romano-Catolicã Sfântul Iosif a obþinut, prin programul european Leonardo da Vinci , un nou proiect de Mobilitãþi, finanþat de Comunitatea Europeanã. În acest sens, un grup de cinci eleve ale anului II, însoþite de un cadru didactic,

vor merge în perioada 01.07.2005 30.07.2005 la Graz - Austria. În aceastã perioadã elevele vor efectua un stagiu de pregãtire practicã la ªcoala Sanitarã din Graz, Clinica de Neurologie, unde vor deprinde tehnici de tratament prin metoda Bobath.

Aceastã metodã, odatã învãþatã, o vor putea aplica ºi în Clinicile din Craiova.

Menþionãm cã este cel de-al doilea proiect de acest tip de care beneficiazã ºcoala Sfântul Iosif din Craiova ºi a fost obþinut prin eforturi deosebite.

În sãrbãtoarea Sfântului Anton, copiii Grãdiniþei Sfântul Anton ºi elevii ªcolii Primare Sfântul Anton, însoþiþi de cadrele didactice ºi de pãrinþi, au primit binecuvântarea în Biserica noastrã, într-un cadru festiv. A fost o mare bucurie sã vedem strânºi în faþa altarului aproximativ 100 de copii cu crini în mânuþe, bucuroºi sã-l întâmpine pe ocrotitorul ºi patronul instituþiilor în care învaþã. În speranþa cã vã sunt de folos aceste ºtiri, aºteptãm publicarea lor ºi vã dorim toate cele bune.

Pr Pr.. IONEL RÂ RÂTTAN

Evenimente în parohia Adormirea Maicii Domnului PRIMA SFÂNTà ÎMPÃRTêANIE

Vineri, 3 iunie 2005, coadã la uºa Cancelariei. Toþi copiii, care timp de un an de zile, s-au pregãtit sub directa îndrumare a Sorei Gabriella din Congregaþia Surorilor de caritate Maria Bambina, îºi aºteptau plini de emoþie rândul la examen. Examenul a fost trecut cu bine de cãtre toþi candidaþii.

A doua zi, sâmbãtã, 4 iunie 2005, toþi admiºii la examen, în numãr de 42 de copii, s-au prezentat la spovadã. Era impresionant sã vezi conºtiinþa acestor copii, care deºi sunt mici, reuºesc sã pãtrundã misterele credinþei noastre.

Iatã cã a venit ºi momentul mult aºteptat. Duminicã, 5 iunie 2005, atmosferã de sãrbãtoare. Curtea bisericii plinã de pãrinþi ºi copii care aºteptau. Fetiþe ºi bãieþi, îmbrãcaþi de sãrbãtoare, încolonaþi, se pregãteau sã intre în bisericã, în procesiune.

Biserica era împodobitã. Sfânta Liturghie a fost oficiatã de cãtre pãrintele paroh Dominic Hîrja la ora 9:00. Copiii aveau

MIRUL

emoþii. Aºteptau sã îl primeascã pe Cristos Euharisticul în sufletele lor.

Au fost pregãtiþi pentru a primi cele douã sacramente: Spovada ºi Împãrtãºania. ªtiau cã la spovadã vor vorbi cu Dumnezeu, prin persoana preotului. ªtiau cã aºa cum vor face prima lor spovadã, prima lor mãrturisire, se vor obiºnui, ºi mai târziu, cu aceeaºi sinceritate, îºi vor mãrturisi pãcatele. ªtiau cã în Sfânta Împãrtãºanie îl vor primi pentru prima datã pe Isus în sufletele lor, sub forma pâinii ºi a vinului, în sacramentul Sfintei Euharistii.

Le dorim acestor copii, care au fost atât de drãguþi la Prima lor Sfântã Împãrtãºanie, sã-ºi pãstreze sufletele curate ºi în orice împrejurare, fericitã sau nefericitã, sã nu uite niciodatã cã Isus Euharisticul îi aºteaptã. Sã-ºi ancoreze întreaga viaþã în iubirea lui Dumnezeu ºi sã trãiascã conform Cuvântului divin ºi Evangheliei.

Cristos este cel care îi va cãlãuzi în aceastã viaþã ºi ei trebuie sã înveþe sã-L caute ºi sã-L gãseascã mereu!

IZABELLA TILEA

În Ziua Rusaliilor Duhul Sfânt a coborât asupra apostolilor ºi le-a dat puterea de a duce lumii Vestea cea Bunã, pânã la marginile pãmântului.

Acelaºi Duh Sfânt a coborât ºi asupra celor 53 de credincioºi din Parohia romano-catolicã ”Adormirea Maicii Domnului”, Cartier Drumul Taberei – Bucureºti. Astfel, ei au devenit puternici ºi curajoºi în a mãrturisi tuturor cã ”Isus a înviat ºi trãieºte cu noi!”.

Din luna februarie, candidaþii la Mir au participat, duminicã de duminicã, la pregãtire, iar în ziua de 12 iunie 2005, Arhiepiscopul Ioan Robu le-a conferit acest Sfânt Sacrament, în cadrul Sfintei Liturghii.

Duhul Sfânt sã-i lumineze ºi sã le dea tãria de a mãrturisi cu credinþã învãþãtura lui Cristos!

Pr Pr.. DOMINIC HÎRJA nr. 8/2005

15

VIAÞA CONSACRA TÃ CONSACRATÃ

Aniversãri în spiritul Bethleemului Librãriile catolice din Bucureºti, dar ºi din alte oraºe, se bucurã de un numãr destul de mare de vizitatori, dar mai ales de prieteni constanþi. Românilor le place nu numai sã parcurgã oferta de cãrþi care îi aºteaptã în rafturi, ci sã petreacã un timp în atmosfera librãriei, sã schimbe o vorbã cu un prieten, pe marginea unei autor, sau cu librarii.

Nu puþini sunt vizitatorii care se apropie cu o anumitã fascinaþie de aceste librãrii, mai ales atunci când “librarii” sunt persoane consacrate: în Bucureºti, focolarinele la librãria Sfântul Iosif ºi Surorile Pauline la librãria Bãrãþia. Familia paulinã a sãrbãtorit de curând douã frumoase aniversãri: a congregaþiei Fiicelor SfântuluiPaul (90 de ani de la întemeiere) ºi a superioarei comunitãþii din Bucureºti: sora Mercedes a împlinit 50 de ani de prezenþã în congregaþie.

Vocaþia ei s-a nãscut în anii de ºcoalã: o fascina iubirea faþã de Isus a martirilor, întotdeauna a crezut cã lucrul cel mai de preþ este sã fii în stare sã-þi dai viaþa pentru Isus.

Mignonã, timidã, aceastã tânãrã trãia în interioritatea ei o nebãnuitã dorinþã eroicã de a pleca în misiune, de a face sacrificii pentru a-L vesti pe Cristos - Calea, Adevãrul ºi Viaþa. Anii de cunoaºtere a “Acþiunii catolice”, la Agrigento (Sicilia), de unde provenea ea, i-au întãrit aceastã dorinþã. Biblia pe care i-o dãruise mama ºi pe care ºi-o dorise atât de mult, îi era cea mai apropiatã prietenã. Când le-a cunoascut pe Fiicele Sfântului Paul, venite sã rãspândeascã în ºcoli cãrþi, reviste, literaturã spiritualã, ºi-a dat seama cã ele sunt familia pe care ºi-o doreºte, carisma paulinã fiind tocmai a-l vesti pe Cristos - Calea, Adevãrul ºi Viaþa.

Superiorii au dorit ca ea sã aprofundeze mai întâi teoretic mijloacele de comunicare. De aceea, s-a înscris la Universitatea din Torino, urmând cursuri de pedagogie ºi filozofie. În teza de licenþã,“Libertatea ºi receptarea ascultãtorului de emisiuni radiofonice”, demonstreazã cã ascultãtorul trebuie sã fie liber ºi sã dialogheze cu realizatorul emisiunii. Avea speranþa cã într-o z, vor putea dialoga astfel cât mai mulþi ascultãtori cu cât mai mulþi realizatori de emisiuni care sã transmitã valorile creºtine. Deja Surorile pauline realizeazã asemenea programe în Italia, Brazilia, Ecuador.

“Dacã aº fi bãrbat, aº pleca preot în misiune în Africa” – era unul din gândurile ce o însoþeau atunci când i s-a adresat superioarei generale, Tecla Merlo.

“Dar eºti femeie ºi misiunea ta, deocamdatã, este în Italia”.

Dorinþa de a pleca în misiune i s-a împlinit atunci când se aºtepta mai puþin. Împlinise 53 de ani, când a fost anunþatã cã trebuie sã plece, dar nu în Africa, ci în Asia, în Pakistan. Deºi nu cunoºtea limba, deºi pregãtirea în englezã nu era chiar simplã, însãºi descoperirea acestor limite i-a trezit o bucurie interioarã deosebitã: era sacrificiul pe care îl putea face pentru aceastã misiune. În Pakistan, contactul cu populaþia musulmanã a fost deosebit de interesant, chiar dacã avea sã prindã anii grei ai rãzboiului cu Afganistanul. Autoritãþile le sfãtuiau pe surori sã închidã librãria ºi sã nu iasã afarã, cãci se expuneau pericolelor.

Dar surorile au þinut mereu librãria deschisã, iar acest lucru a adus mult bine în anii aceia grei pentru populaþie: “În sfârºit,

16

nr. 8/2005

avem un centru de luminã, un loc în care sã putem vorbi despre valori”, apreciau vizitatorii.

Actualul loc al misiunii sale este pentru sora Mercedes Bucureºtiul. A venit ca superioarã în aceastã comunitate, care deja de câþiva ani îºi câºtigase mulþi prieteni în rândurile vizitatorilor români, în mai multe locuri din þarã. Librãria din Bucureºti funcþioneazã din toamna anului 1997: este un loc de întâlnire cu cartea religioasã, cu literatura spiritualã occidentalã, dar cu o forþã de deschidere ecumenicã ce se verificã ºi prin numãrul mare de ortodocºi care îi pãºesc pragul ºi care devin prieteni ai congregaþiei. În misiunea de a-l vesti pe Cristos nu existã bariere confesionale, ci o dorinþã mereu mai mare de aprofundare ºi de împãrtãºire spiritualã. Aceastã împãrtãºire este unul dintre dezideratele surorilor, într-o lume în permanentã ºi freneticã schimbare. Schimbarea aceasta nu trebuie sã îngrijoreze, ci sã mobilizeze, spune sora Mercedes.

Aºa cum a fost la începuturile familiei pauline. Fericitul Giacomo Alberione descoperise carisma paulinã în noaptea dintre douã secole (al XIX ºi al XX-lea), petrecutã de el în adoraþia Sfântului Sacrament. Aceastã inspiraþie a întemeiat o micã familie care, asemeni grãuntelui de muºtar, a crescut vertiginos. Un moment al acestei creºteri este naºterea congregaþiei Fiicele Sfântului Paul, dintr-un grup de tinere catehiste din parohia Sfinþii Cosma ºi Damian, din Alba (Torino), în urmã cu 90 de ani, pe data de 15 iunie 1915. Tinerele acelea au format un prim centru de difuzare a cãrþii ºi a presei creºtine. Îndrumãtorul lor spiritual, don Giacomo Alberione, le-a indicat calea: “un exod spre Bethleem”, adicã, asemeni oricãrui bun început al unei opere, în sãrãcie de mijloace, dar în entuziasmul credinþei.

Sora Mercedes descifreazã schimbãrile vertiginoase din zilele noastre ca pe semne puternice ale timpului: “Mijloacele de comunicare au rãdãcini în natura pe care Dumnezeu a creat-o. Ele sunt invenþii utile, pozitive, dar aceasta depinde de noi, dacã le folosim spre binele omului, dacã le folosim pentru a comunica adevãrul, mai ales celor ‘sãraci de adevãr’, cum obiºnuia sã spunã Fericitul Giacomo Alberione. Mijloacele de comunicare nu trebuie sã fie lãsate sã devinã o nouã formã de sclavie, ci instrumente de creºtere moralã, psihologicã, socialã, familialã, economicã. Nu trebuie sã fie lãsate sã devinã un canal de adâncire a prãpastiei dintre cei bogaþi ºi cei sãraci, de aceea misiunea noastrã este sã le facem accesibile tuturor“.

Pentru cei 50 de ani de prezenþã în congregaþia paulinã ºi pentru darurile spirituale primite, Sora Mercedes îi mulþumeºte lui Dumnezeu printr-un “Magnificat unit cu Miserere”. Întrebatã despre proiectele sale personale, te trimite cu gândul spre acel „Bethleem” invocat de fondatorul congregaþiei. Aceste proiecte sunt de fapt o permanenþã, ºi anume aceea de a fi disponibilã pentru ceea ce Domnul doreºte de la ea: “Doamne, m-ai chemat pentru ca eu sã rãspund cu sfinþenie”.

Ne bucurãm cã aceºti 50 de ani de slujire îi împlineºte ca superioarã a comunitãþii din Bucureºti, pentru cã putem fi pãrtaºi la sãrbãtoare, unindu-ne glasul rugãciunii de mulþumire în acest Magnificat.

MARINA FFARA ARA

Probabil cã nu o datã am privit cu admiraþie fotografiile publicate de revista NATIONAL G EOGRAPHIC sau, dacã nu revista, mãcar programul de televiziune cu acelaºi nume.

Frumuseþea realitãþilor

surprinse de operatorii ºi fotografii de la N ATIONAL GEOGRAPHIC este dublatã de cea a realizãrii artistice ºi tehnice a imaginilor cu care ne delectãm, din care învãþãm, pe care am dori sã le fi fãcut ºi noi.

Vacanþele ne-au suscitat întotdeauna inspiraþia în a imortaliza cât mai elocvent momentele intense pe care le trãim ºi locurile interesante pe care le vedem. Facem acest lucru ca sã ne reamintim ºi peste ani de ele sau, poate, pentru a arãta prietenilor noile noastre experienþe.

Combinând aceste douã realitãþi, vã indicãm o carte care a apãrut deja de anul trecut. Ghidul practic al celor de la N ATIONAL G EOGRAPHIC , incluzând ºi secretele unor fotografii reuºite, ar putea sã ne determine sã nu ne mai mulþumim doar cu niºte poze de concediu, ci sã ne mobilizeze sã facem ºi fotografii reuºite. „Iatã o carte de fotografie care vine sã vã inspire, dar ºi sã vã informeze. Mai mult, descrierile amãnunþite ale modului în care lucreazã fotografii NATIONAL GEOGRAPHIC sunt remarcabile”, spune

David Schonauer în revista American Photo.

Cartea se constituie într-un ghid captivant ºi instructiv în care Robert Caputo ºi Peter K. Burian împãrtãºesc secretele realizãrii unor fotografii de clasã.

Chiar dacã preþul pare cam mare, calitatea tipãriturii ºi a conþinutului o justificã.

Apoi, investiþia se va amortiza prin faptul cã veþi arunca mai puþine fotografii nereuºite.

Serviciul Foto-Video al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti vã doreºte vacanþã plãcutã.

Dragi prieteni, dupã ce în numãrul trecut am mulþumit parohiilor care au organizat colecte pentru a susþine iniþiativele media ale Arhidiecezei noastre, acum dorim sã mulþumim ºi altor binefãcãtori care ne-au prezentat direct oferta lor lor,, aceºtia sunt: Ateliere Protejate, Anca Mãrtinaº ºi Mons. Sociu Ilie. Popularizând gestul lor dorim sã evidenþiem ºi faptul cã ori de câte ori apelaþi la Ser viciul Foto-Video, pentru fotografii, casete, DVD-uri sau CD-uri, ofertele pentru aceste ser vicii Serviciul servicii sunt tot o susþinere a evanghelizãrii prin mass-media. Vã mulþumim!

Echipa ANGELUS

Educaþie Media Istoria educaþiei Media, conform unui cercetãtor american, se poate împãrþi în patru etape: perioada în care media era ignoratã pur ºi simplu; perioada de vaccinare împotriva mass-media; perioada de convieþuire curtenitoare ºi, în sfârºit, perioada de studiere ºi de educare în domeniul noilor mijloace de comunicare. De la a ignora cultura modernã, trecând prin discreditarea ei sau folosirea ei ca o trambulinã pentru a studia adevãratele valori – evident prezente în cãrþi – profesorii în ºtiinþele comunicãrii au ajuns la concluzia cã, în ziua de azi, industria media nu poate fi ignoratã.

Programul de Educaþie Media, dezvoltat în Europa ºi Statele Unite începând cu anii ‘60, promoveazã înþelegerea rolului ºi a efectelor pe care mass-media le au asupra societãþii. Totodatã este o încercare de a cãuta modalitãþi noi prin care oamenii sã-ºi mãreascã participarea în viaþa politicã ºi culturalã a comunitãþii, folosind mijloacele de comunicare moderne. În faþa unui domeniu care se dezvoltã vertiginos la nivel mondial, odatã cu utilizarea crescutã a tehnologiilor de informare ºi de comunicare – în particular în domeniul educaþiei, în Biserica Catolicã s-au dezvoltat diferite programe în domeniul educaþiei media (multe promovate la nivel mondial de Asociaþia SIGNIS). În acest domeniu, obiectivele sale se regãsesc ºi în programul UNESCO, care promoveazã dezbaterile despre efectele mass-mediei în societate.

Programul UNESCO se concentreazã, în mod deosebit,

asupra dezvoltãrii accesului tinerilor la media ºi la înþelegerea acesteia, cu scopul de a-i ajuta sã aibã o percepþie criticã ºi, în acelaºi timp, sã ºtie sã utilizeze media pentru a participa activ la viaþa socialã.

Media education se caracterizeazã prin dezvoltarea unei serii de concepte-cheie care caracterizeazã produsele media, pentru a le putea analiza ºi înþelege mai bine. Ce mesaj ne transmit filmele, pro-gramele de televiziune, de radio etc? - este o întrebare cheie pentru educaþia media.

Iar de aici începe analiza: • Cum este transmis mesajul?

• Cum poate fi clasificat textul, ce gen de program este?

• Ce fel de reprezentãri, ce valori sunt incluse în text?

• Cine a produs textul ºi în ce scop? (þintind spre problemele proprietãþii ºi ale controlului asupra mijloacelor de comunicare).

• Cum va fi perceput produsul de categorii diferite de public ºi cum vor reacþiona la el?

In plus, majoritatea cursurilor de educaþie media se vor axa pe deprinderea unor aptitudini de bazã. Ce ai nevoie sã ºtii ºi ce aptitudini trebuie sã ai ca sã poþi realiza un produs media similar? Educaþia media îi provoacã pe studenþi sau pe elevi ºi le dezvoltã aptitudini rareori cerute de alte domenii.

ANCA BERLOGEA nr. 8/2005

17

MEDIATIC ÎNDRUMAR MEDIA TIC

Fotografii de vacanþã

Monseniorul VLADIMIR GHIKA GHIKA:: Un suflet este un lucru atât de frumos încât meritã orice obosealã pentru a-i pãstra intactã strãlucirea

Croitorul Cerului Rãspunsurile pe care le dãdea Monseniorul fiilor sãi spirituali erau de o mare eficacitate, mai ales atunci când era vorba de ispite. Iar aceste rãspunsuri aveau totodatã o facturã de uºoarã ironie, atât de subtil folositã, încât întotdeauna instruiau ºi niciodatã nu jigneau.

M-am întrebat deseori de ce Monseniorul combãtea ispita cu oarecare ironie, ºi într-o zi am înþeles de ce fãcea acest lucru. Ispita, oricât de dãunãtoare ar fi, poartã în sine urma camuflatã a unei stupiditãþi, dublatã de o ridicolã infirmitate logicã. Cel ispitit nu mai poate judeca normal ºi nici vedea ridicolul situaþiei în care se aflã.

Iau un exemplu pe care l-am trãit personal: Nu multã vreme dupã convertirea mea, am venit într-o zi la el cu o întrebare care mã sâcâia. I-am spus: „Monseniore, cum vom fi îmbrãcaþi în Cer?” M-a privit o clipã ºi mi-a rãspuns: „Ei bine, nu vã îngrijoraþi. Bunul Dumnezeu va avea grijã ºi de asta ºi, de altfel, esenþial este sã ajungem în Cer, cât despre croitor ne vom descurca.”

Ucis de Securitate

Pr Pr.. Egon Xaveriu Haider

S-a nãscut la 27 august 1920 la Bucureºti, unde a urmat apoi ºcolile arhidiecezane ºi Seminarul Sf. Duh. A fost hirotonit preot la 31 octombrie 1943, dupã care a activat în Parohiile Brãila ºi M. Kogãlniceanu. A fost arestat de Securitatea românã la 18 noiembrie 1952 ºi deferit Tribunalului Militar, care l-a condamnat la 8 ani de închisoare.

Moare la 9 septembrie 1956, la Penitenciarul Jilava, dupã ce ofiþerii de Securitate i-au aplicat mai multe lovituri puternice la cap în timpul anchetelor. Dupã 7 ani, a fost reînhumat în cimitirul catolic „Bellu”.

Cauza arestãrii constã în faptul cã, la 10 octombrie 1952, fusese numit de cãtre pr. Hieronim Menges drept al doilea succesor la jurisdicþia Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti. De asemenea, pr. Egon Xaveriu Haider era un preot desãvârºit ºi de excepþie, cu o predispoziþie caritabilã ºi intelectualã ieºitã din comun, dar pe care regimul ateu comunist ºi braþul sãu armat, Securitatea, nu-l mai doreau în noile realitãþi „democratice” ale þãrii.

Pr. Haider ocupã un loc aparte în galeria eroilor martiri anticomuniºti, alãturi de episcopul Anton Durcovici, pr. Rafael Friedrich, Mons. Vladimir Ghika, sr. Clementine Maier ºi alþii.

Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOª N.B. Fotografia se aflã ºi în „Pro Memoria”, nr. 3/2004, p. 172.

18

nr. 8/2005

Monseniorul privea orice ispitã cu egalã atenþie, oricât de micã ar fi pãrut cã este. Mai mult, cu cât pãrea mai micã, cu atât era mai circumspect. În exemplul de mai sus ispita a încercat sã se strecoare pe lângã tendinþa noastrã de a explica Cerul prin ceea ce se petrece pe pãmânt. Greºeala mea însã purta ºi aspectul ridicol, pentru cã nu numai cã uitasem predica de pe munte, în care Isus ne sfãtuieºte sã nu ne îngrijorãm de ce vom îmbrãca, dar mã îngrijorasem chiar ºi de ce o sã îmbrac în Cer! În general, ispitele, fie mari, fie mici, au ceva în comun. ªi anume: tulburarea sufletului omenesc. Nu orice ispitã te face sã cazi, dar orice ispitã te tulburã. Ori, tulburarea sufleteascã este mediul cel mai propice pentru cãderea unui suflet. De aceea, Monseniorul recomanda totdeauna sfatul dat apostolilor de cãtre Isus, în Grãdina Mãslinilor: „Rugaþi-vã…”, fãcând precizarea, foarte utilã, cã Isus nu le-a zis apostolilor: „Rugaþi-vã, ca sã nu fiþi ispitiþi”, ci le-a zis: „Rugaþi-vã, ca sã nu cãdeþi în ispitã”.

HORIA COSMOVICI COSMOVICI,, „Monseniorul”, Editura M.C., 1996

INSTITUTUL TEOLOGIC ROMANO-CA TOLIC ROMANO-CATOLIC din Bucureºti anunþã Concurs de admitere La specializarea TEOLOGIE DIDACTICÃ DIDACTICÃ, la formele de învãþãmânt: ZI (40 de locuri) ºi FRECVENÞÃ REDUSÃ ( 20 de locuri), d durata studiilor este, la ambele forme de învãþãmânt, de 3 ani.

CONCURSUL DE ADMITERE SE VA DESFêURA ÎN DOUà ETAPE: 19-26 septembrie ETAPA I: înscrierea candidaþilor (19-26 2005) 2005); ETAPA A II-A: afiºarea rezultatelor în urma concursului de dosare (media obþinutã din media de bacalaureat 28 septembrie 2005 50% ºi media anilor de liceu 50%) (28 2005).

ACTE NECESARE PENTRU ÎNSCRIERE: Diploma de bacalaureat sau echivalentã cu aceasta (original ºi copie legalizatã); foaia matricolã a anilor de liceu; certificat de naºtere (copie legalizatã); certificat de cãsãtorie (fotocopie); adeverinþã medicalã tip; cerere de înscriere (cererea este tipizatã ºi se obþine de la secretariat); 3 fotografii tip buletin; dosar plic; copie buletin/carte de identitate; diplomã de licenþã (copie legalizatã) pentru cei care doresc sã urmeze a doua facultate; pentru studenþii care urmeazã ºi altã facultate: adeverinþã din care sã rezulte calitatea de student integralist; taxã de înscriere.

Mai multe informaþii puteþi afla fie sunând la Secretariatul Institutului la tel. 021-3139988; 021-3154955, fie accesând adresa: www.itrc-buc.ro

SOCIAL

Protocol

În ziua de 20 iunie a fost semnat un Protocol de Colaborare între Biserica RomanoCatolicã, reprezentatã de Arhiepiscopul Mitropolit Dr. Ioan Robu ºi Comisariatul pentru Societatea Civilã, reprezentat prin Dl. Grigore Ioan Prodan – Comisar General ºi ªef al Consiliului de Conducere. Obiectul Protocolului este realizarea unor deziderate comune ale Bisericii Romano-Catolice ºi ale Societãþii Civile în ceea ce priveºte lumea ºi, în special, tineretul zilelor noastre.

Ca modalitãþi de colaborare, pãrþile au convenit asupra promovãrii valorilor morale ale Bisericii ºi neamului, onestitatea, cinstea, nobleþea, dar ºi importanþa familiei ºi a copiilor în societate; identificarea de noi mijloace de luptã împotriva avortului, divorþului, abandonului de copii, consumului de stupefiante; protecþia femeii, a copiilor ºi a persoanelor cu handicap împotriva abuzurilor ºi violenþelor în cadrul familiei ºi în societate.

Salvifici doloris…

Cunosc un loc unde teologia suferinþei îºi are una dintre cele mai frumoase imagini; un loc unde prezenþa lui Dumnezeu este atât de evidentã, încât aproape cã mã mirã faptul cã nu s-a fãcut nici un reportaj senzaþional pe tema asta. E un loc în care destul de mulþi, din neatenþie, nu-l vãd pe Dumnezeu. Dar, dacã ai privilegiul sã vii din exterior, cu siguranþã o sã-l vezi mereu prezent acolo, mereu prezent ºi acolo. Locul despre care vorbesc nu este altceva decât o secþie de spital, o secþie pentru copii bolnavi de cancer, unde am avut ocazia sã fac voluntariat. La început, s-ar putea sã nu-l observi imediat pe Dumnezeu, dar copiii þi-l vor arãta: în prietenia lor dezinteresatã, în privirea ºi zâmbetul lor, zâmbet pe care-l oferã cu atâta uºurinþã ºi generozitate.

La ultimul etaj existã, pe un perete, un desen mare cu Isus rãstignit. Într-o searã, George (11 ani) ºi Robert (13 ani) m-au chemat ºi pe mine sã mi-l arate, pentru cã aveau oricum drum pe-acolo. κi fãcuserã un obicei din a se ruga în fiecare searã, în faþa lui Isus rãstignit, un Tatãl nostru, pentru toþi copiii bolnavi din lume.

Cunosc un loc, deci, în care prezenþa lui Dumnezeu este atât de evidentã, mai ales pentru noi ceilalþi, cei sãnãtoºi ºi maturi; un loc de unde Dumnezeu ne priveºte ºi pe noi cu aceeaºi iubire fãrã limite, cu aceeaºi privire care l-a fãcut pe fiul risipitor sã-i parã atât de rãu...

Marie-Monique Prager

Ziua Refugiatului

Ziua de 20 iunie este celebratã, din anul 2001, ca Zi Mondialã a Refugiatului, în urma adoptãrii Rezoluþiei A/RES/55/76 a Adunãrii Generale a Organizaþiei Naþiunilor Unite, la cea de-a 81-a întâlnire plenarã din data de 4 decembrie 2000. Înaltul Comisariat al Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi (UNHCR) a stabilit ca tema pentru Ziua Mondialã a Refugiatului din acest an sã fie curajul: “CURAJ. E nevoie de curaj pentru a fi refugiat”. Prin alegerea acestei teme se doreºte, de fapt, o recunoaºtere a spiritului refugiaþilor din întreaga lume, care au avut curajul de a lãsa totul în urmã pentru a-ºi salva vieþile, care au avut curajul de a începe o viaþã nouã într-o þarã strãinã, de a privi cu încredere spre viitor ºi de a nu-ºi pierde speranþa cã se vor putea întoarce într-o zi, în siguranþã ºi demnitate, la ceea ce era, cândva, “acasã”.

De asemenea, ziua de 20 iunie se vrea ºi un omagiu adus curajului celor care lucreazã în beneficiul refugiaþilor ºi care, de multe ori, ºi-au pus propria viaþã în pericol pentru a salva alte vieþi sau pentru a apãra principiile umanitare.

MCL – Miºcarea Creºtinã a Lucrãtorilor, asociaþie catolicã recunoscutã civil ce îºi propune punerea în practicã a Doctrinei Sociale a Bisericii, sub egida Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti, a deschis un BIROU DE CONSUL CONSULTTANÞà PROFESIONALà PROFESIONALÃ. Prin acest proiect se urmãreºte crearea unei baze de date a angajatorilor ºi a celor care îºi cautã un loc de muncã, în folosul tuturor. Se acordã asistenþã în vederea redactãrii CV-urilor ºi a Scrisorilor de Intenþie, precum ºi sfaturi practice pentru susþinerea interviului.

Atât cei care pot oferi locuri de angajare, cât ºi cei dornici sã gãseascã de muncã ne pot contacta direct, telefonic sau în scris pe fax sau pe adresa electronicã: mcljobs@yahoo.com.

Dacã sunteþi interesat sã aflaþi mai multe despre MCL, sau dacã doriþi sã apelaþi la serviciile MCL sau sunteþi dispus sã prestaþi servicii voluntare în acest cadru, ne puteþi contacta ºi pe e-mail: mclromania@yahoo.com.

Adresa Biroului: Str. G-ral Berthelot, 19, Sector 1 – Bucureºti Program: Luni-Vineri: 16-20 tel. 2015410 / fax. 2015482 “Eirealizeazã cele mai frumoase lumânãri decorative din cearã coloratã ºi parfumatã pe care le-am vãzut vreodatã” (Dumitru Manolache, ziarist). Cai care au participat la ziua porþilor deschise au putut verifica aceastã afirmaþie.

Pentru cei care au ratat acea zi vã putem spune cã atelierul este deschis mereu vizitatorilor,

cumpãrãtorilor ºi binefãcãtorilor.

Asociaþia Ateliere Protejate Str. Seceriºului, nr. 15 041272 Bucureºti, Sector 4 tel/fax: 021 3323330 E-mail: romania@helpstep.net www.helpspep.net nr. 8/2005

19

CONCILIU

Apostolicam Actuositatem Domnul însuºi, prin acest Conciliu, îi invitã, din nou, pe laici sã se uneascã tot mai intim cu El ºi, îmbrãþiºând cele ce sunt ale Sale ca pe ale lor proprii (cf. Fil 2, 5), sã se asocieze la misiunea Sa mântuitoare; El îi trimite din nou [...] pentru ca ei sã I se ofere drept colaboratori în diferitele forme ºi moduri ale apostolatului unic al Bisericii, ce trebuie necontenit adaptat la noile necesitãþi ale vremurilor [...].

Este un paragraf din chiar finalul documentului conciliar ce-ºi propune sã clarifice misiunea laicilor în Bisericã pentru a intensifica apostolicam actuositatem , [= activitatea apostolicã] a acesteia. Aprobat la 18 noiembrie 1965, este unul dintre documentele cele mai citate ale Conciliului: nu numai pentru cã este fundamentul tuturor intervenþiilor papale ulterioare cu privire la rolul laicilor în Bisericã, ci ºi pentru cã a oferit o viziune clarã despre figura laicului în timpul de azi.

Cine este «laicul» în viziunea Conciliului? Tout-court , creºtinul care se aflã în lume. «Fiind propriu stãrii laicilor de a-ºi duce viaþa în mijlocul lumii ºi al treburilor lumeºti, ei sunt chemaþi de Dumnezeu ca, însufleþiþi de spirit creºtin, sã-ºi exercite apostolatul în mijlocul lumii ca o plãmadã» (AA nr.

2). Este absolut evident cã în documentul conciliar s-a renunþat la o definire negativã a laicului, adicã cel ce nu e «nici preot,

Grupul de tineri voluntari ai Comunitãþii Sant’Egidio, asociaþie ecumenicã de laici a Bisericii, a început din aprilie 2001 o prietenie cu bãtrânii din Centrul de îngrijire ºi asistenþã nr. 1, sector 4, Bucureºti. Aceastã prietenie se concretizeazã prin vizite sãptãmânale, petreceri de Crãciun, 8 Martie, Paºti, sãrbãtorirea zilelor de naºtere, vacanþa petrecute împreunã, sprijin afectiv ºi material, într-un spirit de familie. În cadrul proiectului „Oferã o zi de vacanþã unui bãtrân din azil”, în ultimii doi ani, noi, tinerii din Comunitatea Sant’Egidio le-am oferit prietenilor noºtri bãtrâni vacanþe foarte frumoase, la Vinþu în judeþul Alba (2003) ºi la Timiºul de Sus în Judeþul Prahova (2004). ªi în aceastã varã dorim sã organizãm o vacanþã de 6 zile, pentru un grup de 25 de bãtrâni, în perioada 25-31 iulie. În acest scop, am început o campanie de strângere de fonduri la care ºi Dumneavoastrã sunteþi invitaþi sã participaþi.

Costul unei zile, cazare ºi masã, pentru o persoanã este de 450.000 lei, la care se adaugã cheltuielile de transport.

Persoana de contact: Georgiana TTivda ivda Tel: 0724 205064; 021 2200165 www.santegidio.org

20

nr. 8/2005

Cine-ºi iubeºte tatãl sau mama mai mult decât pe mine…

În duminica XIII-a din timpul de peste an, sfânta evanghelie ne propune un cuvânt al lui Isus Cristos care ne dã adesea de gândit : Cine-ºi iubeºte tatãl sau mama mai mult decât pe mine, nu este vrednic de mine; cine-ºi iubeºte fiul sau fiica mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine (Mt 10,37). În acest caz, însã, nu trebuie înþeles verbul “a iubi” în sensul sãu obiºnuit al afecþiunilor familiale. El nu vrea sã spunã sã nu-þi iubeºti aproapele, cãci atunci Isus s-ar contrazice pe sine însuºi. În contextul în care El pronunþã acest cuvânt, transmite tocmai o serie de avertizãri cu privire la timpurile de persecuþie. De altfel, puþin mai sus Mântuitorul îi avertiza pe apostoli: va da frate pe frate la moarte ºi tatãl pe fiu; copiii se vor ridica împotriva pãrinþilor ºi-i vor denunþa spre a fi condamnaþi (10,21; vezi ºi versetele 34-35).

Orice perioadã de persecuþie îi obligã uneori pe oameni la alegeri deosbit de grele: între fidelitate sau moarte. Dar, chiar în afara contextelor de persecuþii violente, se ºtie cã tocmai în familie sau între prieteni este, adesea, cel mai dificil sã-þi mãrturiseºti propriile convingeri. De aceea se produc adevãrate rupturi în sânul familiei. Prin urmare, cel care nu-ºi ia crucea ºi nu mã urmeazã, spune Isus, nu este vrednic de mine.

Cine þine la viaþã o va pierde, iar cine îºi pierde viaþa pentru mine o va regãsi (Mt 10,39). (Ce înseamnã a-þi lua crucea vom vedea în numãrul urmãtor.)

Pr Pr.. TARCIZIU ªERBAN

... pic... pic... pic ... pic ... picãturi de Revelaþie...

Oferã o zi de vacanþã unui bãtrân din azil

nici cãlugãr». Identitatea unui laic are de-a face cu douã coordonate: legãtura personalã cu Cristos, acceptat ºi mãrturisit prin botez, ºi viaþa în societate, în care – în general – intrã viaþa familialã ºi cea profesionalã. Toatã viziunea conciliarã este sintetizatã în aceste douã coordonate, indispensabile pentru misiunea Bisericii prin laici.

Ei au o misiune proprie (specificã). «Ei îºi desfãºoarã concret apostolatul activând pentru evanghelizarea ºi sfinþirea oamenilor, precum ºi strãduindu-se sã pãtrundã ºi sã perfecþioneze ordinea temporalã cu spiritul Evangheliei, astfel încât activitatea lor în acest domeniu temporal sã dea o mãrturie limpede despre Cristos ºi sã slujeascã la mântuirea oamenilor» (AA nr.2). Expresiile «ordinea temporalã, domeniu temporal» se referã la realitatea lumii într-un anumit moment ºi loc ºi la structura socialã din care laicul respectiv face parte.

Colaborarea indispensabilã între laici ºi preoþi. Este una dintre ideile cele mai des repetate în document. Biserica e un organism, ale cãrui mãdulare colaboreazã, fiecare dupã rolul sãu. Colaborarea nu înseamnã paternalism din partea preoþilor (laicii nu au nevoie de ea), ci, conform unei formulãri a lui Y. Congar, «pãstrarea ºi crearea unor structuri ecleziale în care toþi sã poatã fi activi, dupã specificul fiecãruia». În aceastã colaborare se aflã secretul «plinãtãþii în continuã dilatare» a Bisericii (acelaºi Y. Congar).

P. CORNELIU BEREA Misionarii V erbiþi Verbiþi

„Vin la rând judecãtorii, fiecare dupã numele sãu, toþi a cãror inimã nu a servit idolilor ºi care nu s-au depãrtat de Domnul.

Amintirea lor este o fântânã de binecuvântare!”

(Ben Sirah 46,11).

Cine au fost aceºti judecãtori sau salvatori din cartea cu acelaºi nume, cea a Judecãtorilor? Israelul nu era încã unificat, triburile sale, în numãr de 12, erau încã disparate, trecând printr-o perioadã obscurã din istoria lor. Judecãtorii îºi exercitau puterea numai în anumite regiuni ºi nu asupra întregului Israel. Cei mai vestiþi ºi mai cunoscuþi dintre ei au fost renumitul Samson urmat de alþii ca Debora ºi Baruq, de Otniel, Ehud, ªamgar, Ghedeon, Abimelec ºi aºa mai departe.

Despre istoria ºi isprãvile lor de credinþã vã recomand din nou, cu aceeaºi cãldurã, sã citiþi cartea din Vechiul Testament intitulatã a Judecãtorilor.

Este important sã reþinem cadrul teologic al activitãþii fiecãrui judecãtor în parte, pentru cã autorul biblic al acestei cãrþi voieºte, înainte de toate, sã ne transmitã o lecþie religioasã legatã de evenimentele la care el se referã.

Poporul izraelit a uitat de mult de Dumnezeu sãvârºind rãul ºi abandonându-l pe Domnul, cel bun ºi atotputernic. Poporul nerecunoscãtor slujeºte, dimpotrivã, zeilor pãgâni pe care îi cinsteau populaþiile cananeene conlocuitoare. Aceºti zei erau cunoscuþi sub numele de Baal ºi Astarte . Urmarea a fost cã Dumnezeul cel adevãrat i-a dat pe mâinile acestor zei, sãvârºind fel de fel de fapte neplãcute în faþa Domnului. Atunci, evreii ºi-au amintit de Dumnezeul pãrinþilor, strigând într-un glas cãtre Domnul dupã ajutor. În cele din urmã, Dumnezeu le ascultã strigãtele de ajutor, trimiþându-le judecãtori (Ios 2,16) sau salvatori, cum mai sunt ei chemaþi (Ios 3,9.15). Duºmanul a fost rãpus, iar pentru un timp þara s-a bucurat de pace ºi prosperitate.

Am putea înlocui acest cadru de fapte cu urmãtoarele consideraþii: pãcatul aduce cu sine pedeapsa lui Dumnezeu, dar cãinþa pentru pãcatele sãvârºite mijloceºte un judecãtor trimis de Dumnezeu, care sã salveze poporul ºi sã-l protejeze. În felul acesta, autorul cãrþii face o adevãratã teologie a istoriei pe care o aplicã întregului Israel. Acesta este, de fapt, mesajul pentru noi, cei de astãzi, care, peste veacuri, încercãm sã desluºim aceastã carte. ªi totuºi, aceastã carte biblicã este singura sursã istoricã de care dispunem pentru a ne face o idee despre viaþa poporului lui Israel în acele timpuri îndepãrtate, adicã imediat dupã moartea lui Iosue. A fost o istorie plinã de coborâºuri ºi urcuºuri, de dificultãþi ºi de duºmãnii, prin care a trecut Israelul acelor vremuri care se

pierd în negura timpurilor. Cartea Judecãtorilor ne ajutã sã ne facem o idee despre perioada în care ei au trãit, cu toate contradicþiile, dar ºi cu toate izbânzile asupra anumitor triburi care au fost angajate în lupte de eliberare. Din punct de vedere cronologic, ne gãsim, probabil, între anii 1200 ºi 1030 aC, datã la care s-a instituit oficial monarhia în Israel.

Sã luãm ca exemplu un text biblic cunoscut. Acest text constituie cântarea prorociþei Debora, (Ios 5), unul dintre textele cele mai vechi din întreaga Biblie. Vom descoperi aici convingerea cã Dumnezeul lui Israel este cel care îl sprijinã ºi îl ajutã în momentele dificile ale istoriei sale. Mai învãþãm un lucru din aceastã carte sfântã: aceºti oameni-eroi, care aveau sã primeascã Duhul lui Dumnezeu pentru a conduce poporul cu dreptate ºi adevãr, anunþã prin acesta pe viitorul Mesia, adicã pe Isus Cristos, asupra cãruia se va odihni Duhul lui Dumnezeu cu darurile sale. Iatã textul cu pricina, pe care vã rog sã-l citiþi cu luare aminte. Iatã un fragment din cântarea Deborei: „O, Doamne, când ieºeai din Seir, din þinutul Edomului, când tu porneai cu cutremur, pãmântul ºi cerul se zguduiau, iar norii se topeau deodatã în ploaie! Munþii se clãtinau în faþa Domnului, însuºi Sinaiul, în faþa Domnului Dumnezeului lui Israel.

Satele erau pustii în Israel, erau pustii de tot, pânã când te-ai ridicat tu, Debora! Tu ai fost ca o mamã pentru Israel! Inima mea se îndreaptã cãtre cârmuitorii lui Israel, cei porniþi de bunã voie din popor: Binecuvântaþi pe Domnul!

Ascultaþi voi, fecioare vesele de pe lângã fântâni, povestind acolo izbânzile Domnului, izbânzile lui pentru tot plaiul lui Israel. Atunci poporul Domnului se strânse pe la porþi!

Deºteaptã-te, deºteaptã-te Debora! Deºteaptã-te, deºteptã-te ºi izbucneºte în cântare!…

Aºa sã piarã toþi vrãjmaºii tãi, o Doamne! Iar cei ce te iubesc pe tine ca soarele sã fie!

Dupã aceasta þara a avut tihnã vreme de patruzeci de ani!” (Jud 5,4-5.7. 9. 11-12. 31).

Biblia este o fântânã inepuizabilã, comoarã de mare preþ, care se descoperã numai acelora care, cu dragoste ºi mult respect, se apropie de ea pentru a o citi, a o medita ºi, prin urmare, a se desfãta de cuvântul sãu veºnic.

Mons LADIMIR PETERCÃ Mons.. V VLADIMIR Rectorul Institutului TTeologic eologic Sfânta TTereza ereza nr. 8/2005

21

MOMENTE DE CREDINÞÃ

Judecãtorii, cei care au salvat poporul

www .arcb.ro; www .catholica.ro www.arcb.ro; www.catholica.ro

ªTIRI

Pagini realizate de ESEBIU PÎRÞAC

22 de noi preoþi au fost hirotoniþi la Roman ºi Iaºi

Prin impunerea mâinilor Excelenþei sale Aurel Percã, Episcop Auxiliar al Diecezei de Iaºi, ºase fraþi franciscani conventuali au primit taina Preoþiei duminicã, 26 iunie, la Institutul Teologic Franciscan din Roman. În sãrbãtoarea Sfinþilor Apostoli Petru ºi Paul, în Catedrala Romano-Catolicã din Iaºi, au primit hirotonirea întru preoþie 16 diaconi: 11 pentru Dieceza de Iaºi, 4 pentru Arhidieceza de Bucureºti ºi unul pentru Congregaþia “Mica Operã a Divinei Providenþe”. La Liturghia de hirotonire prezidatã de PS Petru Gherghel au fost prezenþi ÎPS Ioan Robu ºi PS Aurel Percã.

Hirotonirea întru Preoþie este o împlinire pentru candidaþi ºi o bucurie pentru pãrinþii ºi rudele candidaþilor, precum ºi pentru întreaga Bisericã. Mare este darul pe care l-au primit ºi mare este taina aºezatã în mâinile lor.

Douãzeci ºi doi de apostoli vor intra în via Domnului.

Noii preoþi sunt

Pentru Arhidieceza de Bucureºti Emanuel Dumitru (n. 02.03.1977, Iaºi “Sf. Anton”); Eugen Mateiaº (n. 28.08.1978, Horgeºti); Iosif Dumea (n. 01.03.1981, Sãbãoani); Cristinel Þâmpu (n. 09.12.1977, Gioseni).

Pentru Dieceza de Iaºi Paul Agu (n. 24.04.1979, Roman “Sf. Tereza”); Daniel Budãu (n. 30.06.1980, N. Bãlcescu); Cãtãlin-Cristian Burcã (n. 04.04.1980, Pildeºti); Iulian Farþade (n. 12.03.1980, Cleja); Daniel Iacobuþ (n. 01.02.1979, Roman “Sf. Tereza”); Romeo Neculai (n. 04.01.1980, Tãmãºeni); Eduard Patraºcu (n. 25.11.1979, Faraoani); Antonio-Vasile Popescu (n. 08.06.1978, Corhana); Claudiu Robu (n. 27.06.1980, Sãbãoani); Ciprian Tiba (n. 16.09.1978, Iaºi “Sf. Tereza”); Iosif Tiba (n. 20.01.1979, Iaºi “Adormirea Maicii Domnului”).

Pentru Mica Operã a Divinei Providenþe (Orioninii) Mihai Fechetã (n. 28.02.1972, Adjudeni).

Pentru Provincia Franciscanã Cristian-George Cherecheº (n. 22.04.1976, Constanþa); Sebastian Cochior (n. 22.04.1978, Faraoani); Cristian Dumea (n. 29.06.1977, Sãbãoani); Cristinel Farþadi (n. 09.03.1978, Faraoani); Adrian Magdici (n. 01.07.1976, Horleºti); Cristinel Sociu (n. 21.01.1978, Mãrgineni).

22

nr. 8/2005

Concurs de admitere la Institutul TTeologic eologic Romano-Catolic (Seminarul mare) din Iaºi

Pentru cei care au simþit chemarea Domnului Isus Cristos de a-l urma ºi de a-l sluji pe calea sfintei Preoþii, Institutul Teologic Romano-Catolic de Grad Universitar “Sfântul Iosif” din Iaºi anunþã cã, ºi în acest an, va fi organizat un concurs de admitere la Facultatea de Teologie Pastoralã din

cadrul Institutului.

Concursul de admitere se va desfãºura într-o singurã etapã: I. În perioada 20-22 iulie 2005 va avea loc examenul de admitere pentru absolvenþii de liceu cu diplomã de bacalaureat, care vin atât de la Seminarul Liceal “Sf. Iosif” din Bacãu, cât ºi de la alte licee.

Pentru concursul de admitere, candidaþii vor trebui sã se pregãteascã la urmãtoarele discipline: - limba ºi literatura românã (scris, materia de la bacalaureat); - istoria sacrã + catehismul mic (oral) - limba latinã (pentru cei care vin de la Seminarul Liceal) - o limbã strãinã modernã (la alegere - scris); - probã muzicalã Înscrierile se fac la secretariatul institutului în perioada 15-19 iulie 2005.

La înscriere vor prezenta urmãtoarele acte necesare pentru dosarul personal: certificat de Botez; certificat de Mir; certificat de Cãsãtorie religioasã a pãrinþilor; certificatul de naºtere (original ºi fotocopie); diplomã de bacalaureat; 4 fotografii “tip legitimaþie”; fiºa medicalã; caracterizare din partea pãrintelui paroh (obligatorie).

II. Absolvenþii Seminarului Liceal, în afara documentelor cerute pentru candidaþii de la celelalte licee, vor trebui sã prezinte ºi o caracterizare din partea superiorilor seminarului de la care vin.

Pr ILIU DANCÃ Pr.. V VILIU

Dieceza de Cuautitlan în doliu

În ziua de 26 iunie, Episcopul de Cuautitlan, Mexic, Manuel Samaniego Barriga, a trecut la cele veºnice. Don Manuel a pãstorit dieceza timp de 26 de ani, moartea sa îndurerând profund pe preoþii ºi credincioºii care l-au cunoscut ºi l-au iubit. În Dieceza de Cuautitlan lucreazã ºi doi preoþi din Arhidieceza de Bucureºti, pr. Isidor Tãlmãcel ºi pr. Nicolae Þîmpu. În spiritul colaborãrii dintre diecezele noastre, anul trecut Episcopul Cornel Damian a vizitat dieceza ºi pe pãstorul ei.

Dumnezeu sã-l odihneascã în pace!

Beatificarea Arhiepiscopului Oscar Romero

Sâmbãtã, 18 iunie 2005, Papa Benedict s-a întâlnit cu Preºedintele din El Salvador, Elías Saca, fiind prima întâlnire din pontificatul sãu cu un preºedinte latinoamerican. Au discutat despre procesul de beatificare a Arhiepiscopului Oscar Romero, asasinat la 24 martie 1980, în timp ce celebra Sfânta Liturghie ºi despre situaþia generalã din America Latinã. Papa considerã cã procesul pentru beatificarea Arhiepiscopului trebuie sã continue, dar se opune folosirii în scopuri politice a figurii acestuia. Liderul din El Salvador a fost impresionat sã vadã cât de bine informat este Episcopul Romei cu privire la ceea ce se întâmplã în El Salvador în anii de dupã rãzboi. Preºedintele Saca l-a invitat pe Papa Benedict sã îi viziteze þara.

Din Vatican, 3 mai 2005 Excelenþã, La Sfântul Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea au ajuns fericitele urãri unite cu rugãciuni, prin care, împreunã cu Episcopul Auxiliar, cu clerul, cu cãlugãrii ºi cãlugãriþele ºi cu toþi credincioºii Arhidiecezei Voastre de Bucureºti i le-aþi adresat, cu respect ºi bunãvoinþã, cu prilejul alegerii sale ca succesor al Sfântului Petru.

Sfântului Pãrinte i-au fost foarte plãcute aceste semne de iubire ºi de supunere; vã aduce mulþumiri cu suflet plin de recunoºtinþã ºi vã acordã, din inimã, Excelenþei Voastre ºi tuturor celor pentru care aþi cerut-o Binecuvântarea Apostolicã, dovada sigurã a bunãvoinþei Sale, binecuvântare aducãtoare de haruri cereºti, prin mijlocirea Fecioarei Maria, Mama Bisericii.

Aducându-vã la cunoºtinþã toate acestea, în urma misiunii ce mi-a fost încredinþatã, Vã salut frãþeºte pe Excelenþa Voastrã ºi pe Episcopul Auxiliar ºi rãmân în iubirea Domnului, al Excelenþei Voastre, LEONARDUS SANDRI SANDRI,, Substitut al Secretariatului de Stat

www .vatican.va are conexiune mai rapidã www.vatican.va

Mulþumitã unei conexiuni recent primite de la Reþeaua Europeanã de Cercetare ºi Educaþie, situl Vaticanului este acum mai rapid ºi suportã, simultan, un numãr mai mare de vizitatori. Conexiunea cu GARR, reþeaua italianã de informaþii, are o vitezã de 100 megabyþi pe secundã, mai departe ajungându-se la GEANT2, reþeaua pan-europeanã de Internet de mare vitezã. Prin aceastã înþelegere, materialele bibliotecii vaticane ºi ale bibliotecilor librãriilor universitare vor fi uºor de accesat de cãtre comunitatea celor implicaþi în munca de cercetare ºi educare. Pr. Fernando Vérgez, director al Biroului pentru Internet al Sfântului Scaun, a declarat pentru ZENIT, cã aceastã înþelegere cu consorþiul GARR rãspunde numãrului tot mai mare de vizitatori ai sitului Vatican.va.

Beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea

Cauza de beatificare ºi de canonizare a Papei Ioan Paul al II-lea a început oficial marþi 28 iunie, în bazilica Sfântul Ioan în Lateran.

La 13 mai a.c., Papa Benedict al XVI-lea a ridicat perioada de aºteptare de cinci ani, stabilitã de dreptul canonic, permiþând deschiderea procesului de canonizare a Papei Ioan Paul al II-lea.

Dieceza de Roma a publicat o rugãciune scrisã pentru a cere haruri de la Dumnezeu prin mijlocirea slujitorului lui Dumnezeu papa Ioan Paul al II-lea. Rugãciunea a fost distribuitã de postulatorul cauzei de beatificare a lui Ioan Paul al II-lea, monseniorul Slawomir Oder, din dieceza de Torun (Polonia), acum vicar judecãtoresc al tribunalului instanþei a doua al diecezei de Roma. În faza finalã a procesului de beatificare va fi necesarã certificarea unei minuni atribuite mijlocirii lui Karol Wojtyla. Textul rugãciunii este urmãtorul: „O Sfântã TTreime, reime, îþi mulþumim pentru cã l-ai dãruit Bisericii pe papa Ioan Paul al II-lea ºi pentru cã ai fãcut sã strãluceascã în el iubirea ta pãrinteascã, mãreþia crucii lui Cristos ºi splendoarea Duhului de iubire. El încredinþându-se în totalitate îndurãrii tale infinite ºi mijlocirii materne a Mariei a fost o imagine vie a lui Isus, Bunul Pãstor ºi a arãtat sfinþenia ca mãsura cea mai mare a unei vieþi creºtine simple ºi cale pe care se poate ajunge la comuniunea eternã cu tine.

Dãruieºte-ne, prin mijlocirea sa, dupã voinþa ta, harul pe care îl cerem, în speranþa cã el deja face parte din numãrul sfinþilor tãi. Amin.”

ªapte noi ambasadori la V atican Vatican

Papa Benedict a primit, la 16 iunie, scrisorile de acreditare a ºapte noi ambasadori pe lângã Sfântul Scaun, inclusiv pe primul reprezentant al Republicii Azerbaidjan. Dupã discursul adresat în limba francezã, Papa a prezentat fiecãrui ambasador un mesaj scris cu referire la situaþia specificã, civilã ºi religioasã, a þãrii respective. Papa a spus cã doreºte sã se adreseze prin diplomaþi popoarelor reprezentate, sã le spunã cã este aproape de ele ºi se roagã pentru ele. Lumea de astãzi se confruntã cu numeroase provocãri ce trebuie depãºite. Inimile noastre nu pot fi în pace dacã ne vedem fraþii suferind din lipsã de alimente, de muncã, de case sau de alte bunuri fundamentale.”

Catehezã cu copiii

Papa Benedict a anunþat cã pe 15 octombrie va participa la o întâlnire cateheticã în Vatican cu copiii care au primit anul acesta Prima Împãrtãºanie, în special cu copiii din Roma ºi din regiunea Lazio. “Va fi o ocazie potrivitã ºi frumoasã de a repeta rolul esenþial pe care Sacramentul Euharistiei îl joacã în formarea ºi creºterea spiritualã a copiilor”, a spus Papa.

Album Gheorghe Zamfir ”T otus TTuus, uus, in memoriam ”Totus Papa Ioan Paul al II-lea”

Gheorghe Zamfir, cunoscutul naist a lansat joi, 23 iunie, albumul “Totus Tuus” dedicat memoriei Papei Ioan Paul al II-lea, cuprinzând 13 prelucrãri pentru nai, orgã ºi cor, la realizarea cãruia au contribuit maeºtrii Nicolae Licaret (orga) ºi Alexandru Moroºanu (violoncel) de la Filarmonica “George Enescu”, precum ºi Corul “Bucharest Singers”.

nr. 8/2005

23

SFÂNTUL LUNII

11 iulie – Sfântul Benedict, patron al Europei Viaþã de eremit…

Puþinele informaþii pe care le avem despre viaþa sfântului Benedict sunt din tratatul Sfântului Grigore cel Mare, intitulat Dialogurile. Sfântul Benedict s-a nãscut la Norcia, în Italia, în jurul anului 480 ºi a studiat la Roma unde, scandalizat de imoralitatea societãþii, renunþã la studii ºi se retrage la Subiaco, o localitate situatã la sud de Roma, ca sã trãiascã ca un eremit. În jurul sãu s-au adunat ºi alþi tineri doritori de acelaºi ideal.

Benedict a trãit la Subiaco aproape 25 de ani dar, din cauza unor cãlugãri care se împotriveau operei sale de restaurare a disciplinei mãnãstireºti, a adunat un mic grup de monahi ºi a plecat la Montecassino, aproape de Napoli, unde a fondat o mãnãstire ºi a scris, cel puþin sub formã de ciornã, faimoasa Regula vitae monasticae (Regula vieþii monastice), inspirându-se din scrierile monahilor precedenþi: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ioan Cassian, Sfântul Augustin, dar mai ales din Regula Magistri (Regula Învãþãtorului ) care aparþinea unui autor anonim. Benedict a rãmas la Montecassino pentru tot restul vieþii sale; nu a devenit niciodatã preot ºi, probabil, nu s-a considerat niciodatã fondator al unui nou ordin monahal. A fost înmormântat alãturi de sora sa, Sfânta Scolastica, lângã mãnãstirea de pe muntele Cassino.

Rugãciunea însoþitã de muncã, iatã regula de aur a familiei benedictine

Faima sfântului Benedict se datoreazã minunatei sale reguli . Pentru Benedict, conform regulii numãrul 64, mãnãstirea nu era un „penitenciar, nici o ºcoalã de ascezã, ci o familie, o casã pentru cei care îl cãutau pe Dumnezeu”. Aceastã casã era prezidatã de un abate, ales de monahi, care trebuia sã ºtie sã „tempereze toate lucrurile, astfel încât sã-i determine pe cei puternici sã continue ºi pe cei slabi sã nu renunþe”.

Regula de bazã era recitarea Sfântului Oficiu, împreunã, iar restul timpului fiecare trebuia sã-l ocupe cu rugãciune, lecturã, studiu ºi mai ales muncã fizicã. Benedict sintetizeazã legile de bazã ale vieþii mãnãstireºti într-un moto dãtãtor de energie: „Ora et labora” (Roagã-te ºi munceºte), unind astfel contemplaþia cu munca.

Patriarhul monahismului occidental

La început, regula Sfântului Benedict era doar una din diferitele reguli puse la dispoziþia celor care doreau sã urmeze un stil monahal de viaþã însã, în secolele al VII-lea ºi al VIII-lea, în Franþa, Anglia ºi Germania, regula Sfântului Benedict era observatã din plin. La acea vreme nu exista, încã, o comunitate care sã fie numitã „Ordinul benedictin”.

Când Carol cel Mare ºi Alois cel Pios au început reforma monahismului, au ales regula Sfântului Benedict, considerând-o ca fiind cea mai potrivitã, ºi apoi au impus-o tuturor mãnãstirilor din teritoriu. Împãratul a fost asistat în

24

nr. 8/2005

aceastã reformã de Sfântul Benedict de Aniane (750-821) care a prezidat ºi conciliul de la Aachen, din anul 817. Nu se poate spune cã, în urma acestei reforme, regula Sfântului Benedict a fost respectatã în toate detaliile, dar s-a pãstrat spiritul regulii originale ºi interesul sãu pentru sãrãcie, ascultare faþã de un abate monah ºi celibatul, norme importante pentru reformatori. Gradual, a fost acordatã o importanþã deosebitã Sfintei Liturghii, care a început sã fie celebratã mai solemn, în timp ce scãdea importanþa muncii fizice.

Congregaþii benedictine

În urma reformei monahismului, au apãrut cistercienii ºi camaldolii. Cistercienii cãutau sã respecte riguros regula Sfântului Benedict, trãind într-o sãrãcie absolutã; chiar ºi bisericile trebuiau sã fie simple în ceea ce priveºte arhitectura; cu toate acestea, mãnãstirea poseda pãmânturi, lucrate de cãlugãri, iar cistercienii au fost ghizii economiei agricole medievale.

Camaldolii s-au concentrat asupra componentelor esenþiale, eremitice, ale regulii ºi au format congregaþii de eremiþi care se adunau numai pentru rugãciune ºi, uneori, pentru a lua masa împreunã.

Existã, în momentul de faþã, ºi comunitãþi de cãlugãriþe benedictine, fondate în secolele al IX-lea ºi al XII-lea, care desfãºoarã mai mult o activitate caritativã. O creºtere a acestora s-a realizat în secolul al XX-lea, prin instituirea caselor benedictine anglicane, în Anglia, ºi luterane, în Elveþia.

Varietatea mare ce caracterizeazã monahismul benedictin, masculin sau feminin, contemporan ºi istoric, este, în sine, un tribut plãtit înþelepciunii lui Benedict ºi echilibrului la care s-a ajuns prin diferitele moºteniri monastice pe care s-a bazat.

Ziua comemorãrii Sfântului Benedict

Pânã la reforma actualã a calendarului bisericesc, comemorarea Sfântului Benedict se fãcea în ziua de 21 martie, zi în care „patriarhul monahismului apusean” a încetat din viaþã, în anul 547. În anul 580, nãvãlitorii lombarzi distrug mãnãstirea Montecassino. Peste mai bine de o sutã de ani, în 703, cãlugãrii benedictini de la Fleury sur Loire, din Franþa, cautã printre ruine ºi gãsesc trupul Sfântului Benedict, pe care îl aduc cu mare solemnitate în mãnãstirea lor de pe malul fluviului Loire, în ziua de 11 iulie. Cãlugãrii din Montecassino neagã aceastã ipotezã. Cert este cã, din 1969, Calendarul roman a fixat aceastã datã, 11 iulie, ca zi a comemorãrii Sfântului Benedict, pentru a-l putea sãrbãtori în afara Postului Mare. În anul 1964, papa Paul al VI-lea îl declarã patronul principal al Europei, împlinind astfel un act de meritatã recunoºtinþã faþã de sfântul cãreia Europa îi datoreazã multe din valorile ºi realitãþile ei.

Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI