Actualitatea creştină, nr. 8/2007

Condoleanþe Mons. CORNEL DAMIAN DAMIAN,, Episcop Auxiliar de Bucureºti

Clopote de doliu în Biserica Ortodoxã Românã

În dupã-amiaza zilei de 30 iulie, am aflat cu durere de trecerea la cele veºnice a Preafericitului Patriarh Teoctist, Întâistãtãtorul Bisericii Ortodoxe Române. În numele ÎPS Dr. Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti, care în aceste zile nu este în þarã, suntem alãturi de întreaga Bisericã Ortodoxã românã ºi de toþi credincioºii acestei Biserici, amintindu-ne de acest mare Patriarh care s-a implicat mult în dialogul ecumenic ºi, mai presus de toate, ne amintim de istorica invitaþie fãcutã Papei Ioan Paul al II-lea de a vizita România, în anul 1999. Acest eveniment a fost amintit în mesajele de condoleanþe pe care episcopii romano-catolici ºi greco-catolici le-au transmis Bisericii Ortodoxe Române în ziua decesului: „Cunoscându-l din anii când era Mitropolit al Moldovei ºi Bucovinei ca pe unul care era pãrinte pentru toþi, urmãrindu-i activitatea de Întâistãtãtor al Bisericii Ortodoxe Române în fruntea Sfântului Sinod, ºtiindu-l ºi ca pe un prieten al meu personal ºi ca pe un apropiat al regretatului papã Ioan Paul al II-lea cu care a ºtiut sã poarte un dialog curajos ºi prietenos ce a dus la întâlnirile de la Bucureºti ºi de la Roma, ne exprimãm durerea ºi regretul pentru încetarea din viaþã a Preafericirii Sale ºi pentru întreruperea cursului unei activitãþi în mijlocul poporului credincios al Bisericii Ortodoxe Române” (Petru Gherghel, episcop de Iaºi). „Împreunã cu Preafericitul Patriarh Teoctist ne-am bucurat de vizita pe care Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea a fãcut-o în România, la Bucureºti: împreunã am fost la Sfintele Liturghii din Piaþa Unirii ºi de la Parcul Izvor; împreunã ne-am dat sãrutul pãcii ºi am strigat cu mulþimea credincioºilor „Unitate, unitate...”. Credem cu tãrie cã de dincolo de zãri, Patriarhul Teoctist ºi Papa Ioan Paul al II-lea se vor ruga pentru Unitatea Bisericii, pentru pacea ºi buna înþelegere dintre ortodocºi ºi greco-catolici” (+ LUCIAN, Arhiepiscop Major, Preºedintele Sinodului Bisericii Române Unitã cu Roma, Greco-Catolicã).

Patriarhul Teoctist s-a nãscut pe 7 februarie 1915, „A fost cel dintâi Patriarh ortodox care a acceptat sã invite pe în judeþul Botoºani. Pe numele de botez Toader, el a Pontiful Roman Papa Ioan Paul al II-lea într-o þarã majoritar fost al zecelea din cei 11 copii ai familiei Arãpaºu. Se ortodoxã. Comuniunea fraternã dintre cei doi Întâistãtãtori, alãturã monahilor încã de la vârsta de 13 ani, iar 7 împreunã cu strigãtul „Unitate!”, insuflat de frãþeasca lor ani mai târziu, în 1935, a primit numele Teoctist, dupã îmbrãþiºare, vor dãinui pentru totdeauna în cartea de aur a Bisericii ce a depus voturile monahale la Mânãstirea Bistriþacreºtine din România. Întregul cor episcopal catolic al Conferinþei Neamþ. Teoctist a ocupat pe rând posturile de preot, Episcopale Române aduce un pios omagiu celui care a fost ieromonah, eclesiarh, exarh al mãnãstirilor, vicar Pãstorul Bisericii Ortodoxe Române timp de peste 20 de ani, administrativ ºi arhimandrit în diferite lãcaºuri de cult rugând pe Cel care este „Învierea ºi Viaþa” sã reverse din belºugul din Moldova. În paralel a urmat cursurile Facultãþii harurilor Sale asupra sufletului slujitorului Sãu ºi sã-l odihneascã de Teologie, pe care a absolvit-o Magna cum laude, în pace, iar lumina cea fãrã de sfârºit sã-i strãluceascã!” (+ Dr. iar apoi pe cele ale facultãþii de Litere ºi Filozofie din Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti, Preºedinte al Iaºi.

Conferinþei Episcopale Române, ºi + Lucian Mureºan, Arhiepiscop În 1950 a fost ales - de cãtre Sfântul Sinod al BOR Major, Vicepreºedinte al Conferinþei Episcopale Române).

- Episcop-vicar al Patriarhiei, cu titlul de Nunþiatura Apostolicã a comunicat deja Sfântului Pãrinte Botoºãneanul. În anii urmãtori, Teoctist ºi-a continuat vestea morþii Preafericitului Teoctist, iar Papa Benedict al XVI-lea ascensiunea în ierarhia bisericeascã. El a fost pe rând a trimis Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române o telegramã Arhiepiscop al Iaºilor ºi Mitropolit al Moldovei ºi de condoleanþe. O delegaþie a Sfântului Scaun a participat la Sucevei ºi suplinitor pentru posturile de Arhiepiscop Ceremonia funeraliilor. al Sibiului ºi Mitropolit al Transilvaniei ºi de Preafericirea Sa rãmâne în amintirea Bisericii RomanoArhiepiscop al Bucureºtilor, Mitropolit al Munteniei si Catolice din România ca un om de profundã credinþã ºi înþelept Dobrogei ºi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. Pe Pãstor de suflete care s-a lãsat cãlãuzit de Duhul Sfânt.

9 noiembrie 1986, Colegiul Electoral Bisericesc l-a Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Bucureºti este alãturi de ales în demnitatea de Patriarh ºi instalat în funcþie 10 Biserica Ortodoxã Românã ºi de întregul popor credincios, zile mai târziu. În 1999 a devenit membru de onoare rugându-l pe Domnul sã primeascã în Împãrãþia Sa sufletul al Academiei Române.

Patriarhului Teoctist.

1

2

Actualitate

Biserica fondatã de Isus Cristos “subzistã” în Biserica Catolicã Pe 10 iulie, Vaticanul a publicat o nouã declaraþie doctrinarã, confirmând rolul esenþial al Bisericii Catolice în planul de mântuire al lui Dumnezeu. Scurtul document al Congregaþiei pentru Doctrina Credinþei, „Rãspunsuri la chestiuni privind unele aspecte referitoare la doctrina asupra Bisericii”, sub formã de întrebãri ºi rãspunsuri, abordeazã probleme privitoare la învãþãtura Conciliului Vatican II, care spune cã Biserica fondatã de Isus Cristos “subzistã” în Biserica Catolicã. Documentul Vaticanului face o distincþie între Bisericile Ortodoxe, care au conservat în mod valid sacramentele ºi, deci, trebuie recunoscute ca „Biserici surori”, ºi grupurile protestante care nu au pãstrat prezenþa euharisticã.

particular: sunt rãspunsuri precise, relativ scurte, fãrã comentarii sau explicaþii detaliate, date de Congregaþie la chestiunile puse. În general, aceste rãspunsuri reiau ºi reamintesc poziþii deja exprimate.

Ele cautã sã fie riguroase, concise, dar fãrã sã aducã inovaþii.

Referindu-se la doctrina despre Bisericã, ele fac trimitere la textele Conciliului Vatican II, precum constituþia dogmaticã „Lumen Gentium” despre Bisericã ºi decretul „Unitatis redintegratio” despre ecumenism, la enciclica lui Ioan Paul al II-lea „Ut unum sint” din 1995 ºi la douã texte ale Congregaþiei pentru Doctrina Credinþei „Misterium Ecclesiae”, din 1973 ºi „Dominus Iesus”, din 2000.

Un document care dezbinã?

Ceea ce vizeazã acest document este relativismul în materie de ecleziologie (modul de a concepe ºi exprima teologic viziunea despre Bisericã). La întrebarea unde existã astãzi Biserica voitã de Cristos, un anumit numãr dintre contemporanii noºtri (uneori chiar teologi) rãspund în moduri diferite: - nicãieri, în nici o parte: Bisericile istorice au trãdat proiectul iniþial al lui Cristos; - într-o Bisericã misticã pentru care diferitele Biserici ar fi astãzi tot atâtea faþete ale ei; - în fiecare dintre Bisericile istorice care pãºesc spre unitate; - într-o Bisericã escatologicã, ce va veni la sfârºitul timpurilor.

Mons. ANTON LUCACI - Radio V atican (18 iulie 2007) Vatican

Nu, documentul nu învrãjbeºte creºtinãtatea; nu spune despre catolici ca sunt sfinþi iar ceilalþi creºtini, oi rãtãcite. Dupã reacþiile pripite ºi alarmante din partea unor reprezentanþi ortodocºi din þarã la documentul Congregaþiei pentru Doctrina Credinþei intitulat „Rãspunsuri la chestiuni privind unele aspecte referitoare la doctrina asupra Bisericii”, propunem un comentariu al Preºedintelui Conferinþei episcopale din Franþa, cardinalul Jean Pierre Ricard, arhiepiscop de Bordeaux, membru al Congregaþiei pentru Doctrina Credinþei. Deci un comentariu calificat, nu doar pentru importanþa autorului, ci graþie conþinutului articolului, pozitiv sub aspect ecumenic, ce a apãrut în ziarul catolic francez „La Croix”, în ediþia de luni 16 iulie, pg. 23, intitulat: „Refuzul relativismului nu implicã suficienþa eclezialã”: «Dialogul ecumenic, care a explorat pe larg ceea ce toate Bisericile aveau în comun, abordeazã astãzi acele divergenþe care rãmân încã motive de separare.

La 7 iulie a fost publicat documentul Motu proprio „Summorum pontificum” despre folosirea Liturgiei romane anterioare reformei din 1970. Trei zile mai târziu, la 10 iulie, era dat publicitãþii de Congregaþia pentru Doctrina Credinþei documentul „Rãspunsuri la chestiuni privind anumite aspecte al doctrinei despre Bisericã”.

Membru al Congregaþiei pentru Doctrina Credinþei ºi în acelaºi timp al Comisiei „Ecclesia Dei”, pot da mãrturie cã aceste documente au fost elaborate independent unul de altul. Motivul publicãrii lor concomitente trebuie cãutat în voinþa de a publica aceste documente la sfârºitul anului pastoral, fãrã îndoialã înainte de plecarea Papei în vacanþã ºi de marea dispersare din timpul verii. Totuºi, un element comun se gãseºte ºi într-un text ºi în altul: aceeaºi interpretare a Conciliului Vatican II ca iluminare, aprofundare, expresie a unor adevãruri pe care Biserica le trãia, ºi nu rupturã sau început absolut.

De unde chestiunea unor spirite neliniºtite: Conciliul Vatican II a schimbat doctrina anterioarã despre Bisericã?

Documentul Congregaþiei pentru doctrina credinþei se prezintã ca un „Rãspuns la chestiuni”. Este vorba acolo de un gen literar

Unde este astãzi Biserica lui Cristos?

Toate aceste poziþii manifestã un anumit scepticism în ceea ce priveºte planul lui Cristos în istoria oamenilor. Ori, teologia catolicã vine ºi spune: nu, noi nu suntem condamnaþi îndoielii sau incertitudinii; existã un loc în care acest proiect poate fi recunoscut ºi experimentat, este Biserica Catolicã. Aceasta, fãrã vreun merit din partea ei, ci prin harul lui Dumnezeu, are toate „notele”, caracteristicile, arhitectura adevãratei Biserici voitã de Cristos.

Conciliul Vatican II afirmã: „Aceastã Bisericã, orânduitã ºi organizatã în aceastã lume ca societate, subzistã în Biserica catolicã, cârmuitã de succesorul lui Petru ºi de episcopii în comuniune cu el” (Lumen gentium, 8).

Conciliul nu spune „este”, ci „subzistã în , se aflã în”. Aceasta nu vrea sã spunã cã, dacã Biserica lui Cristos îºi aflã fidelitatea istoricã în Biserica catolicã, în afara ei ar exista un „vid bisericesc sau eclezial”.

Benedict al XVI-lea a subliniat aceasta. Harul lui Cristos lucreazã în celelalte Biserici ºi Conciliul recunoaºte cã se aflã în ele „numeroase elemente de sfinþire ºi de adevãr, care, fiind daruri proprii ale Bisericii lui Cristos, duc spre unitatea catolicã”.

Dificultãþi cunoscute

Nerecunoaºterea dimensiunii sacramentale a ministerului apostolic (de cãtre Bisericile apãrute din Reforma protestantã) sau a autoritãþii episcopului Romei în comuniunea Bisericilor (de cãtre Bisericile ortodoxe, de exemplu) îngreuneazã posibilitatea de a vorbi, din punctul de vedere catolic, despre Biserici care ar avea în plinãtate caracteristicile fundamentale ale Bisericii lui Cristos. Dacã aceastã

Actualitate dificultate nu exista, s-ar fi realizat de mult timp (cel puþin o formã a recunoaºterii între Biserici) unitatea.

Dialogul ecumenic, care a explorat pe larg ceea ce toate Bisericile aveau în comun, abordeazã acum aceste divergenþe ce rãmân încã diferenþe separatoare.

Cât am avea de câºtigat exprimând clar adevãrul?

E bine sã fim clari în privinþa convingerilor noastre ecleziale.

Dialogul ecumenic nu poate face economie când e vorba de adevãr.

Cred totuºi cã nu se poate rãmâne aici. Trebuie dusã mai departe reflecþia, ceea ce - notãm aici - nu era ambiþia documentului „Rãspunsuri…” al Congregaþiei. De fapt, a spune cã Biserica catolicã are toate elementele componente ale Bisericii lui Cristos ºi cã aceasta se gãseºte în ea, nu vrea sã spunã cã ea le-a valorizat pe toate în

egalã mãsurã în decursul istoriei. Se pot gãsi în alte Biserici creºtine elemente fundamentale ale naturii sau structurii sale care au fost valorizate mai bine în ele. Astfel stând lucrurile, se taie calea oricãrei suficienþe. Mã gândesc la importanþa lecturii Sfintei Scripturi drept Cuvântul lui Dumnezeu în Bisericile protestante, la experienþa sinodalitãþii în Bisericile ortodoxe.

Oare nu am avea prin aceasta posibilitatea de a ne îmbogãþi reciproc, de a ne ajuta frãþeºte sã fim fideli darului lui Dumnezeu, de a trãi o emulaþie sãnãtoasã ºi sfântã? În convertirea sa la Evanghelie ºi la primirea darului lui Cristos, nici o Bisericã nu poate spune cã ea nu are nevoie de celelalte. Dialogul ecumenic poate gãsi în aceasta fundamentul sãu deplin. Textul Congregaþiei vine sã lumineze un moment al drumului. În nici un caz nu îl întrerupe.

Exigenþa ecumenicã este mai urgentã ca oricând».

Reuniþi în numele Domnului

Pe 12 iulie, preoþii din parohiile romano-catolice din Bucureºti s-au întâlnit la Biserica Sfântul Anton de Padova (Colentina) pentru un moment de rugãciune, care a început cu cântecul Veni Creator Spiritus, prin care preoþii au invocat coborârea Duhului Sfânt cu darurile sale. Întâlnirea a continuat cu intervenþia pãrintelui Ionel Pojum Pojum, parohul Bisericii Sfânta Cruce, care a prezentat documentul motu proprio „Summorum Pontificum” al Papei Benedict al XVI-lea, ce stabileºte reguli noi pentru celebrarea Sfintei Liturghii, folosind Liturghierul, adicã „Missale Romanum” în limba latinã, promulgat de Papa Ioan al XXIII-lea în 1962. Prezentãm sinteza documentului pregãtitã de pãrintele Pojum: Scrisoarea Apostolicã are douã pãrþi. În prima parte, Sfântul Pãrinte face un scurt istoric al cultului liturgic, amintind figuri celebre care s-au remarcat în acest sector al vieþii ecleziale. Primul numit este Sfântul Papã Grigore cel Mare, “care s-a strãduit ca noilor popoare ale Europei sã li se transmitã credinþa catolicã, precum ºi bogãþiile cultului ºi ale culturii dobândite de romani în secolele precedente. El a dispus sã fie definitã ºi pãstratã forma Liturgiei sacre, cu privire atât la Jertfa Sfintei Liturghii, cât ºi la Oficiul divin”.

Mulþi alþi Pontifi Romani s-au angajat în aceastã muncã, dar se evidenþiazã Papa Pius al V-lea, “care, împins de un mare zel pastoral, în urma exortaþiei Conciliului Tridentin, a reînnoit întregul cult al Bisericii [ºi] s-a îngrijit de promulgarea cãrþilor liturgice”. În continuare, Papa Benedict al XVI-lea îi aminteºte pe Predecesorii sãi: Clement VIII, Urban VIII, Pius X, Benedict XV, Pius XII, Ioan XXIII, ajungând la reforma liturgicã a Conciliului Vatican II, pusã în practicã de Papa Paul VI, în anul 1970. În Scrisoarea care însoþeºte documentul “Summorum Pontificum”, Sfântul Pãrinte aminteºte de dificultãþile punerii în practicã a acestei reforme liturgice, mulþi pãstori exagerând “pânã la limita suportabilului”. Astfel, “nu puþini credincioºi au aderat ºi continuã sã adere [...] la precedentele forme liturgice, care au pãtruns atât de adânc în cultura ºi spiritul lor”.

A doua parte a documentului este introdusã de o frazã pe care, citind-o, ai impresia cã îl vezi pe Episcopul Romei aºezându-se mai bine pe tronul lui Petru, luând poziþia de Pãstor Universal al Bisericii: “În urma stãruitoarelor rugãciuni ale credincioºilor, îndelung cântãrite de Predecesorul Nostru Ioan Paul II, dupã ce i-am consultat pe Pãrinþii Cardinali în Consistoriul þinut pe 22 martie 2006, reflectând profund asupra fiecãrui aspect al cazului, dupã invocarea Duhului Sfânt, contând pe ajutorul lui Dumnezeu, cu prezenta Scrisoare Apostolicã stabilim urmãtoarele”.

Urmeazã 12 articole. Sfântul Pãrinte subliniazã de la bun început (art. 1) faptul cã nu este vorba de douã rituri, ci de douã forme, una ordinarã, misalul actual, ºi una extraordinarã, Misalul Roman din 1962; douã expresii ale unicului rit roman. Astfel, la Liturghiile fãrã popor, orice preot catolic de rit latin, în orice zi, în afara Triduumului Pascal, poate folosi atât Misalul Roman promulgat de Papa Ioan XXIII, în 1962, cât ºi pe cel al Papei Paul VI din 1970 (art. 2). Se poate, de asemenea, folosi vechiul ritual ºi pentru administrarea sacramentelor botezului, cãsãtoriei, spovezii, ungerii bolnavilor (art. 9, &1). În parohiile în care se gãseºte un grup de credincioºi legaþi de precedenta tradiþie liturgicã, parohul sã accepte bucuros rugãmintea lor de a se celebra Sfânta Liturghie dupã ritul vechi (art. 5, &1).

Documentul se încheie cu tonul solemn al celui pus sã înveþe, sã sfinþeascã, sã conducã: «Tot ce a fost hotãrât de Noi cu aceastã Scrisoare Apostolicã [...], rânduim sã fie considerat ca “stabilit ºi decretat” ºi de observat din ziua de 14 septembrie a acestui an [...]». Întâlnirea preoþilor s-a încheiat cu adorarea lui Cristos în Preasfântul Sacrament, folosindu-se un model de adoraþie intitulat „Reuniþi în numele Domnului”, care avea în centru episodul vizitei lui Isus în casa surorilor Marta ºi Maria (autor: Pr. Cristinel Fodor).

Pr Pr.. LIVIU BÃLúCUÞI

3

4

Actualitate

ÎNDRÃZNIÞI Gândul meu pentru tine/ri Pr Pr.. DANIEL BULAI

Dragã prietene, 60 de tineri, din 26 de parohii ale Arhidiecezei noastre, au fost timp de o sãptãmânã la Sinaia ºi au participat la un Campus de formare pentru viitorii responsabili parohiali în grupurile de tineri. A fost o experienþã unicã pentru toþi participanþii! Ceea ce am descoperit în timpul Campusului vreau sã vã împãrtãºesc ºi vouã...

Astfel, cei care doresc sã intre în grupurile parohiale de tineri, dar ºi cei sunt implicaþi în animarea grupurilor de tineret din Arhidieceza noastrã, sã gãseascã o motivaþie profundã ºi atrãgãtoare.

Meritã tot efortul sã stai lângã nouã generaþie de tineri! Sunt deschiºi, disponibili, gata sã înveþe cât mai multe. Farmecul acestei generaþii constã în dorinþa de a îmbrãþiºa ceea ce este sacru, de a intra în Adevãrul Evanghelic, de a se întâlni cu sinceritate cu Cristos. Vreau sã redau doar un exemplu din timpul Campusului. Într-o searã dupã Sf. Liturghie le-am dezvãluit o durere sufleteascã pe care nu o puteam þine ascunsã: „Deºi am participat cu toþii la Sf. Liturghie am observat cã foarte mulþi nu v-aþi împãrtãºit. Suntem numai noi acum la Sf. Liturghie ºi-mi permit sã vã spun cã un viitor animator nu va putea niciodatã sã fie sincer în cadrul grupului sãu ºi nu va avea niciodatã parte de succesul dorit dacã nu are un suflet curat, dacã mai întâi nu s-a întâlnit cu Isus prezent în Sfânta Împãrtãºanie, dacã nu oferã un exemplu de participare totalã la Sfintele Liturghii în parohie.

Sunt convins cã aceastã durere a mea izvorãºte din durerea ascunsã a lui Isus. Deci, dupã binecuvântarea finalã, voi merge la scaunul de spovadã. „Cine va bate, îi voi deschide!” Nu micã mi-a fost mirarea ca la ieºirea din sacristie sã vãd o un rând care abia mai încãpea în faþa uºii scaunului de spovadã din biserica din Sinaia. Pentru cã peste jumãtate de orã începea un alt program i-am cerut ajutorul pãrintelui paroh de la faþa locului.

Vã mãrturisesc cã la toate întâlnirile de formare pentru tineri fãceam aceastã invitaþie de a se spovedi. Ttinerii din acest campus mi-au lãsat o amintire plãcutã, demostrându-mi cã lucrurile pot sta ºi altfel…

Avem în faþã o nouã ºi bogatã generaþie de tineri! Pentru mine

este a treia generaþie pe care o întâlnesc. Mã bucur cã dupã 17 ani de la evenimentele din decembrie ’89, dupã 12 ani de activitate în pastoraþia tineretului, dupã mult efort pastoral depus de preoþi în parohiile noastre întâlnim o generaþie sensibilã faþã de valorile creºtine. Sã fie oare rodul jertfelor pãrinþilor, rodul martirilor din timpul persecuþiilor comuniste, rodul lacrimilor vãrsate de înaintaºii noºtri... Oricum, este un dar de la Dumnezeu ºi trebuie primit cu toatã responsabilitatea. ªi faptul cã la iniþiativa lor, tinerii care au participat la Campus au cerut sã fie o Sfântã Liturghie în timpul sãptãmânii, o datã pe lunã, pentru ei ºi pentru alþii la o bisericã unde toþii sã fie prezenþi, este un gest de speranþã ºi de încurajare pentru Biserica noastrã localã. Îi îndemn pe tinerii care au fost la Sinaia sã nu piardã nimic din entuziasmul tineresc manifestat în timpul Campusului ºi ori de câte ori au ocazia sã nu ezite sã arate ºi altora cu multã modestie ºi prudenþã gesturile concrete ce le-au înflãcãrat credinþa.

Sã ne amintim de subiectele din fiecare zi a Campusului, de momentele de rugãciune în comun, de Sfintele Liturghii celebrate împreunã, de programele artistice ºi creative, de parabolele din fiecare searã, de cãlãtoria ºi Sfânta Liturghie de pe munte, de Sfânta Spovadã, de prietenii noi, de atmosfera de voie bunã ce domina în Campus etc. Sã nu uitãm motto-ul: ÎNDRÃZNIÞI IUBIREA! ºi sã nu neglijãm tema Campusului care a devenit un program de viaþã: “FII GATA SÃ-L URMEZI PE ISUS!”

Miercuri, 11 iulie 2007, în sãrbãtoarea Sf. Benedict, Episcopul Auxiliar Cornel Damian a fost prezent timp de câteva ore în Campusul de la Sinaia. Participanþii la Campus au avut ocazia sã-l cunoascã, sã stea de vorbã cu Excelenþa Sa ºi sã participe la Sfânta Liturghie când Episcopul s-a rugat pentru viitorii responsabili de tineret din parohiile Arhidiecezei de Bucureºti.

Ep. CORNEL DAMIAN

Pãrinte Daniel, dragi tineri – viitori animatori, Acest campus este un eveniment foarte important pentru Arhidieceza noastrã. Aici la Sinaia, departe de casele voastre, aveþi ocazia sã înþelegeþi rolul vostru important în viaþa Bisericii locale.

Am înþeles cã vã veþi opri asupra temelor: cunoaºtere, comunicare, organizare ºi viaþa spiritualã. Cu siguranþã, când veþi analiza aceste teme cu metode adaptate vârstei voastre, veþi descoperi bucuria de a vã implica cu tot entuziasmul ce vã caracterizeazã în parohiile din care faceþi parte. În timp ce cântaþi, am rãsfoit broºura voastrã de cântece ºi la introducere am gãsit câteva cuvinte foarte expresive scrise de Arhiepiscopul Ioan Robu: „Prin tineri privesc cu încredere la viitorul Bisericii

Actualitate

IUBIREA! noastre locale!” Aºa este, dragi tineri, voi sunteþi viitorul Bisericii din Arhidieceza de Bucureºti. Prezenþa mea aici, la acest campus, în timpul formãri voastre, vorbeºte despre grija pe care Arhiepiscopul nostru Ioan Robu v-o acordã ºi despre puterea rugãciunii de care aveþi nevoie în timpul formãrii voastre. Am venit aici pentru ca în aceastã searã sã celebrãm împreunã Sfânta Liturghie ºi sã-l rugãm pe Bunul Dumnezeu sã vã asiste în programul vostru de formare... Mult succes!

La Sinaia m-am simþit extraordinar.

Sufletul meu spune asta.

Animatorii au avut un plus de energie faþã de cursul din noiembrie, organizarea a fost mult mai bunã. Douã lucruri mi s-au întipãrit adânc în inimã: cãlãtoria pe munte, mai ales slujba de la Crucea Caraiman. M-am simþit extrem de aproape de Dumnezeu. Ceva asemãnãtor am simþit o singurã datã, în Germania la Întâlnirea Mondialã a Tineretului.

Apoi îmi voi aminti mereu cât de importanþi sunt cei de lângã noi pentru cã la Sinaia am câºtigat o foarte bunã prietenã pe care n-o voi uita ºi îi mulþumesc..

DIACONU CÃ TÃLIN CÃTÃLIN TÃLIN,, Piteºti

Sinaia... A fost minunat, pur ºi simplu. Nu mi-am putut imagina vreodatã cã o sã mã ataºez de un grup atât de mare. Pot spune cã la început am fost scepticã, voiam mai repede înapoi la Brãila, nu suportam sã fiu departe de prietenii mei, însã trecând o zi... douã...trei am realizat cã ºi acolo mi-am fãcut foarte mulþi prieteni cu care sper sã þin legãtura. Poate nu ne vom mai întâlni în aceeaºi formulã, dar cu siguranþã ne vom mai întâlni ºi ne vom împãrtãºi experienþele, vom avea grijã unii de alþii. Cu siguranþã atunci când ne vom întâlni vom retrãi toate clipele frumose petrecute la Sinaia.

M-am ataºat mult de toþi participanþii ºi am învãþat multe lucruri.

Majoritatea acestor cunoºtinþe le voi aplica în cadrul parohiei, dar ºi mai mult decât atât, le voi aplica în viaþa de zi cu zi.

SIMION ANDREEA ANDREEA,, Brãila

Nu cred cã pot descrie în cuvinte ceea ce a fost la Sinaia. A fost o experienþã unicã pe care un om o trãieºte o datã în viaþã: experienþa încãrcatã cu un strop mai multã credinþã, lucruri noi ºi prieteni minunaþi. În sãptãmâna petrecutã la Sinaia am ajuns sã mã cunosc mai bine pe mine prin cei trei paºi parcurºi alãturi de trei dintre membrii Echipei: cunoaºterea cu ajutorul Roxanei, comunicarea prin intermediul Cristinei ºi acþiunea propusã de Iulian. Traseul pânã la Caraiman pot spune cã a fost apogeul acestui campus...a meritat efortul pe deplin: când am vãzut crucea în faþa ochilor nu am mai simþit nici obosealã, nici durere, ci doar bucurie cã am reuºit sã ajung atât de aproape de nori.

HÂRJEU RALUCA RALUCA,, Bucureºti

La Sinaia am avut marea plãcere de a mã întâlni cu tineri dinamici, dispuºi sã înveþe cât mai multe, sã fie pregãtiþi atât pentru animatorii din parohie, cât ºi pentru viaþã. Sper ca ziua pe care am petrecut-o cu ei sã fi însemnat cel puþin atât cât a însemnat pentru mine. Îndrãznim iubirea... îi vom iubi pe cei care ne “meritã” dragostea, dar mai ales pe aceia care au nevoie de ea.

ROXANA ROT ARU ROTARU

Campusul de formare de la Sinaia îmi trezeºte mereu amintiri plãcute, iar experienþele trãite acolo când eu eram încã participant mai au ecou în sufletul meu. Îmi era dor. De aceea, m-am pregãtit pentru a coordona discuþiile din ziua cu tema “Comunicarea”. Ce am trãit în acea zi e greu de exprimat în cuvinte. Am avut emoþii la început, dar pe parcurs, am regãsit în aceºti adolescenþi entuziasmul, veselia, optimismul, energia, profunzimea gândurilor ºi a rugãciunilor care m-au convins cã arhidieceza noastrã începe o noua etapã. Este o generaþie puternicã, pregãtitã pentru a lãsa lumea un pic mai bunã decât au gãsit-o.

CRISTINA NICA

La Sinaia, deºi am fost moderator, eu însumi am avut de învãþat. Mi-am dat seama cã ceea ce þie þi se poate pãrea neînsemnat ºi lipsit de importanþã altora chiar le poate fi de folos ºi îi poate ajuta. Am conºtientizat cã experienþa pe care am acumulat-o în aceºti ani de «muncã cu tinerii» poate fi folositã, e foarte plãcut sã fii de folos. Mã bucur cã am avut ocazia sã îmi aduc contribuþia la reuºita campusului, e plãcut sã fii util.

IULIAN SUSANU

Pagini realizate de ROXANA ROT ARU ROTARU

5

6

Universul familiei

Familia: vacanþa ca Pãrinte Fabian, vacanþa (concediul) este timp de odihnã. Cel puþin aºa s-ar cuveni. Prin ea se pune punct unei perioade mai lungi sau mai scurte de ºcoalã, de examene, de muncã, în speranþa refacerii trupeºti ºi sufleteºti. Vacanþa devine o modalitate de a petrece timpul în afara condiþionãrilor ºcolare sau profesionale. Sosirea sa induce un simþãmânt de bucurie, de sãrbãtoare. În ce fel vacanþa este o sãrbãtoare?

Aº distinge între douã apecte: vacanþa privitã ca timp pentru mine ºi ca timp în care mã dedic altora. În primul caz mã gândesc la copilul, tânãrul, adultul închis în camerã, închis în sine dar ºi faþã de lume, poate cu cãºtile pe urechi sau în faþa calculatorului, în al doilea caz mã gândesc la cel care îºi cultivã un hobby, deci se deschide spre lume, dar ºi la cel care se pune în slujba familiei ºi a prietenilor, sau a celor nevoiaºi, prin activitãþi de voluntariat.

Nu doresc sã arunc o umbrã asupra primului mod de a percepe sãrbãtoarea. Dacã aceastã atitudine se aflã la capãtul unor îndelungate solicitãri, a unei munci obositoare, de uzurã, e lesne sã-þi iei un timp pentru tine. Importantã rãmâne hotãrârea de a te dedica aproapelui. Aºadar, dãruirea de sine, faþeta gratuitã a iubirii, nu poate fi singura, ca atitudine exclusivã. În felul acesta s-ar risca slãbirea, sãrãcirea pânã la punctul de a nu mai putea da nimic. Nici relaxarea totalã nu poate fi absolutizatã. E calea sigurã de a te goli de sens. Într-un fel simplu de a spune este calea cea mai sigurã de a te îmbolnãvi de lene. Cine nu luptã împotriva ispitei trândãviei, riscã sã cadã pradã unei paralizii sufleteºti. În orice fel îmi petrec timpul liber se cuvine sã am în vedere

legãtura mea cu ceilalþi. Adevãrata identitate a persoanei umane nu se poate contura ºi defini decât în relaþie cu alte persoane.

Vacanþa e timp de întâlnire, cu atât mai mult pentru membrii unei familii. Din întâlnire naºte sãrbãtoarea.

- A rãmâne închis îndelung este o formã de boalã....

- Poate ... Cu siguranþã e vorba de o formã de imaturitate.

Cine nu se pune „la bãtaie”, nu trãieºte cu adevãrat, nu trãieºte pentru ceilalþi, nu poate simþi bucuria sãrbãtorii, nici bucuria vacanþelor. Fãrã întâlnire nu existã sãrbãtoare...

- Aþi vorbit de lene. Se pare cã multe persoane fac contrariul în vacanþã. Sunt foarte active. Dornice de noi ºi noi experienþe...

- Sãrbãtoarea nu este un produs de consum. Societatea care ne invadeazã cu paºi repezi priveºte lucrurile, persoanele, trãirile ca pe ceva de consum, de asimilat. În fapt, cine cade pradã acestei mentalitãþi, are de-a face cu o altã formã de închidere în sine, dorinþa ca totul sã se roteascã în funcþie de propriul ego ºi sã contribuie la propria plãcere sau bucurie... ªi timpul se consumã.

Uneori din plictis în faþa televizorului se butoneazã telecomanda, trecând de la un canal la altul, la fel, mai ales în vacanþã, se trece de la lucru la altul, de la o activitate la alta, aºa ca sã se umple timpul. Chiar se viziteazã alte persoane, dar fãrã a le întâlni în realitate.

Vacanþa este redusã astfel numai la distracþie, ca modalitate de a fugi de ceea ce se face obiºnuit în timpul lucrului sau ºcolii.

Literal vacanþã înseamnã timp gol, sã te îndepãrtezi de poverile zilnice. Depinde însã în ce direcþie te îndrepþi...

- Spuneaþi cã sosirea vacanþei aduce cu sine ºi un simþãmânt de sãrbãtoare.

- Desigur. Dar sãrbãtoarea nu este doar fugã de sarcinile cotidiene ºi de distracþie ...

Pentru cei din vechime ea era o ocazie de întoarcere în sine, de a fugi de împrãºtiere ºi de a recupera liniºtea lãuntricã. Din acest motiv, pe lângã binevenitele vacanþe la munte sau la mare, putem numi vacanþã ºi timpul petrecut, de exemplu, într-un loc de pelerinaj, la Cacica în solemnitatea Adormirii Maicii Domnului, sau, de ce nu, la o mãnãstire. Mai deunãzi un tânãr îmi spunea cã ºi-a schimbat viaþa dupã ce a rãmas pentru o sãptãmânã într-un astfel de loc. Întoarcerea în sine, dobândirea pãcii, a liniºtii lãuntrice nu trebuie sã rãmânã un fapt subiectiv, individual. Fãrã a descoperi sau redescoperi în sine deschidererea faþã de alþii, caracterul relaþional, întoarcerea rãmâne doar un efort psihologic. Dacã dobândirea liniºtii nu duce la o împãrtãºire nu se poate face sãrbãtoare. Adevãratul subiect al sãrbãtorii nu este un eu ci un noi. Sã le dãruieºti celoralþi pacea proprie .

Gânduri cãlãuze

o sãrbãtoare

Duminica a XIX-a

- Vacanþa ca sãrbãtoare înseamnã atât timp pentru mine cât ºi timp pentru altul; înseamnã atât posibilitate de distracþie cât ºi de reculegere. Aþi putea sã ne detaliaþi cum vacanþa, cu nota ei de sãrbãtoare, ar contribui nu numai la descoperirea faptului de a fi o fiinþã socialã, ci ºi a nevoii aprofundãrii relaþiilor, a stabilitãþii lor...

- Desigur. Þin sã spun mai întâi cã vacanþa poate fi înþeleasã numai în raport cu munca, cu ºcoala. Spun asta deoarece trãim într-o epocã a contrastelor: pentru unii munca e totul, pentru alþii distracþia e totul. Sunt unii care nu mai prididesc cu munca fie din obligaþie, fie cã nu vor sã se opreascã. Sunt alþii care „chefuiesc” în premaneþã, pentru care viaþa e o sãrbãtoare fãrã obligaþii, angajamente.

Astfel de atitudini contrastante le putem gãsi în una ºi aceeaºi familie. Ca exemplu, sã ne gândim la acel tatã care a fãcut din munca sa aproape o religie. Sau care munceºte pe brânci sã lase ceva copiilor. Un aºa tatã, muncind fãrã încetare, nu-ºi vede fiii, nu-i vede crescând, nu creºte cu ei, iar la rândul lor fiii îi simt absenþa. O astfel de situaþie, pe lângã faptul cã oferã modelul tatãlui „veºnic bãgat în prizã”, creeazã ºi reacþia de respingere din partea fiilor. Acelaºi lucru se poate întâmpla ºi cu o mamã, prea grijulie, care vrea sã facã totul pentru copiii sãi. Ea ajunge sã inducã în ei simþãmântul cã totul li se datoreazã, cã nimic nu este îndeajuns. În fapt e vorba de un fel de parazitism la care pãrinþii îºi educã copii.

Pe de altã parte, copiii se complac în aºa situaþie. De cele mai multe ori, ei risipesc cu nespusã uºurinþã ceea ce tatãl, ori mama, au obþinut cu mare sacrificiu.

Cu toate acestea nici pãrinþii, nici copiii nu sunt mulþumiþi. Asta se întâmplã nu atât pentru cã fiii ar distruge ceea ce pãrinþii ar acumula, ci pentru cã înºiºi pãrinþii, mai devreme sau mai târziu, ajung sã se întrebe ce rost are munca lor; la rândul lor copiii, deºi se bucurã de bunãstare, sunt frustraþi deoarece acest bine nu e rodul muncii lor.

Nu-i cu putinþã nici munca fãrã sãrbãtoare, nici sãrbãtoarea (vacanþa) fãrã muncã. Când se pierde din vedere legãtura dintre ele apare riscul de a râmâne analfabeþi atât pe planul muncii cât ºi pe cel al bucuriei. Ca sã pãstrãm aceastã legãturã e nevoie de o justã concepþie despre timp. Perspectiva creºtinã situeazã timpul fragmentat în legãtura sa cu veºnicia. Ritmul ciclic al evenimentelor ºi scurgerea ireversibilã a timpului nu se contrapun. Pentru creºtin ciclicitatea nu este închidere în sine (în muncã, în distracþie), iar scurgerea timpului nu e semn de indiferenþã, de dezinteres; dimpotrivã, ele sunt ocazie de întâlnire, de deschidere cãtre celãlalt, de dãruire de sine. În final, voi rãsturna sensul literal al vacanþei. Timpului gol perspectiva creºtinã îi oferã plinãtatea veºniciei. De aici vine stabilitatea. Vacanþa devine o sãrbãtoare când familia se bizuie pe cele tainice, ce nu se vãd, dar care fac ca legãturile dintre membrii familiei sã devinã din ce în ce mai puternice.

A.C.

Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

Acea noapte pascalã – a eliberãrii din robia Egiptului – a fost anunþatã dinainte pãrinþilor noºtri, pentru ca fiind asiguraþi de promisiunile în care crezuserã, sã fie plini de bucurie. ªi poporul tãu a vãzut, în acelaºi timp, mântuirea celor drepþi ºi pieirea duºmanilor… (Înþ 18,6-9).

Privirea pe care autorul cãrþii Înþelepciunii o îndreaptã cãtre trecut, mai ales cãtre evenimentele fondatoare ale poporului lui Israel, este menitã sã cultive în sufletele contemporanilor sãi câteva convingeri care îi vor ajuta sã poatã înfrunta prezentul ºi mai ales viitorul. Astfel, reevocând evenimentul ieºirii din Egipt a evreilor, autorul: 1. subliniazã fidelitatea lui Dumnezeu faþã de vechile promisiuni fãcute patriarhilor; 2. pune în evidenþã aºteptarea plinã de speranþã a mântuirii din partea poporului ales; 3. îl prezintã pe Dumnezeu drept stãpân absolut al istoriei atunci când îi pedepseºte pe opresori ºi îi salveazã pe aleºii sãi. Toate aceste aspecte subliniate de autor vor deveni un adevãrat crez din care cel credincios îºi va hrãni speranþa mai ales în vreme de restriºte.

Isus a spus ucenicilor sãi: „Fiþi gata, îmbrãcaþi ºi cu fãcliile aprinse; sã fiþi ca niºte oameni care aºteaptã pe stãpânul lor sã se întoarcã de la nuntã, gata sã-i deschidã îndatã când va veni ºi va bate la uºã. Fericiþi sunt servitorii aceia pe care stãpânul îi va gãsi veghind… Deci ºi voi fiþi gata, cãci Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vã aºteptaþi” (Lc 12,3540).

Isus în mai multe rânduri ºi-a avertizat ascultãtorii cu privire la evenimente care marcheazã sfârºitul istoriei (personale sau universale). Acele evenimente sunt inevitabile ºi, în plus, ele culmineazã cu un deznodãmânt fericit pentru cei pe care Stãpânul îi va gãsi veghind sau cu unul frustrant ori de-a dreptul nefericit pentru cei neatenþi.

Discursul lui Isus este alcãtuit din exprimãri alegorice, exprimãri în spatele cãrora noi putem sau trebuie sã ghicim situaþii de viaþã concretã. Atenþia ºi vegherea presupun uneori înfruntarea unor dificultãþi deosebit de mari, dificultãþi care nu pot fi gestionate decât având o credinþã ºi o speranþã apropiate de eroism. Dar acest eroism este întotdeauna rãsplãtit din plin de Fiul Omului care va face din servitorii sãi fideli prietenii ºi comesenii sãi.

7

8

Oameni ai credinþei

Ioan Botezãtorul - naºterea

Mons. Prof. VLADIMIR PETERCÃ

“Oare ce va fi cu acest copil?”

(Lc 1,66).

Aºa cum ne relateazã evanghelistul Luca, Ioan s-a nãscut în podiºul Iudeii, însã tradiþia creºtinã mai recentã localizeazã oraºul ca fiind En Karen, localitate situatã în imediata vecinãtate a cetãþii sfinte a Ierusalimului. Tatãl sãu se numea Zaharia, era de neam preoþesc, iar mama sa, Elisabeta, era descendentã din viþa lui Aaron. Ambii pãrinþi trãiau cu frica lui Dumnezeu “pãzind cu toatã stricteþea toate poruncile ºi rânduielile Domnului”. Scriitorul evreu Iosif Flaviu îl numeºte pe Ioan un “predicator al pocãinþei”, pentru cã el este cel care a pregãtit calea Domnului, de aceea este numit ºi Înaintemergãtorul. Activitatea lui Ioan s-a desfãºurat cu puþin înainte de cea a Mântuitorului, adicã între ani 27-28 d.C. Pãrinþii lui nu aveau copii, lucru considerat un pãcat strigãtor la cer în societatea israelitã. În plus, Scriptura ne spune cã mama sa “era sterilã, iar amândoi, adicã, atât Elisabeta, cât ºi Zaharia, erau înaintaþi în vârstã” . Luca prezintã vestea naºterii lui Ioan, care era considerat un fapt absolut miraculos de toate rudele ºi în toatã regiunea; în plus, evanghelistul prezintã naºterea lui Isus din Nazaret în paralel cu cea a lui Ioan Botezãtorul, cãci atât Mariei, cât ºi lui Zaharia, li sa profeþit naºterea unui copil minunat. Zaharia, cuprins de mare fricã, a fost martorul unei viziuni speciale, în timpul cãreia îngerul Domnului i-a apãrut în timp ce se desfãºura tãmâierea altarului Domnului: “Nu te teme, Zaharia, cãci rugãciunea ta a fost ascultatã.

Elisabeta, soþia ta, îþi va naºte un fiu, cãruia îi vei pune numele de Ioan!”(Lc 1,13).

Luca continuã sã descrie în detaliu personalitatea viitorului copil, care va fi un nazireu, adicã “nu va bea nici vin, nici altã bãuturã ameþitoare” ºi, în plus, “va fi plin de Duhul Sfânt încã din sânul mamei sale!”. Zaharia s-a îndoit la auzul acestor cuvinte deosebite din partea îngerului. Drept rãspuns îngerul i-a spus: “Iatã, pentru cã nu ai crezut cuvintele mele . . . vei fi mut ºi nu vei mai putea vorbi, pânã în ziua când se vor împlini toate aceste lucruri!” (Lc 1,20).

Nu peste mult timp, conform celor spuse de îngerul Gabriel, Elisabeta a rãmas însãrcinatã, nãscând un fiu, spre bucuria vecinilor ºi a rudelor Elisabetei. Fericita mamã ºi, mai târziu ºi Zaharia, au cerut cu insistenþã, deºi nu aveau pe nimeni în familie cu acest nume, ca numele copilului sã fie Ioan. Acest nume era un semn, “cã mâna Domnului era cu el” (Lc 1,66), numele

însemnând fie Dumnezeu are milã, fie Dumnezeu este îndurãtor.

Naºterea copilului a fost o bucurie imensã atât pentru Elisabeta ºi Zaharia, cât ºi pentru toþi cei ce locuiau în þinutul muntos al Iudeii.

Toþi se întrebau în sinea lor: “Oare ce va fi cu copilul acesta?”

(Lc 1,66).

Noul Testament îl prezintã pe Ioan ca înaintemergãtorul lui Isus, acela care prin viaþa ºi activitatea sa a pregãtit pe malurile Iordanului inimile ºi conºtiinþele evreilor pentru venirea lui Isus. De aceea ºi evanghelistul Ioan spune despre el, cã “El este vocea celui ce strigã în pustiu!” (In 1,23).

Conform obiceiului timpului sãu, Ioan a trãit ca un adevãrat nazireu, adicã purta barbã, haina era în formã de un veºmânt simplu fãcut din pãr de cãmilã, purta sandale în picioare, iar activitatea sa se desfãºura în valea Iordanului. Aici, în apele învolburate ale Iordanului, asemenea profeþilor din vremurile de demult, predica tuturor pocãinþa.

Ioan dovedea prin toate acestea nu numai un spirit de pocãinþã profundã, ci ºi practicarea ei. Cu alte cuvinte, ducea o viaþã exemplarã, plinã de renunþãri.

Predica cu multã înfocare nevoia de a face pocãinþã ºi de a fi botezaþi cu botezul pocãinþei ca o pregãtire pentru adevãratul botez în numele Duhului Sfânt: “Eu vã botez cu apã, dar in mijlocul vostru se aflã Unul, pe care voi nu-l cunoaºteþi.

El este Acela care vine dupã mine, dar care era înaintea mea; Eu nu sunt vrednic sã-i dezleg cureaua încãlþãmintelor sale!”(In 1,26-27).

Isus din Nazaret a fost botezat de Ioan, de aceea el este numit pe drept cuvânt Ioan Botezãtorul. În tradiþia creºtinã au fost nenumãrate sãrbãtori închinate acestui sfânt. Astfel, el este patronul cãlugãrilor, fecioarelor, pãstorilor, dar ºi al croitorilor.

Aºa- numitul foc al sfântului Ioan s-a rãspândit cu iuþime ºi în Europa începând din veacul al XII-lea. Vechea tradiþie a focului a fost preluatã ºi raportatã la Ioan Botezãtorul cu aluzie directã la Isus, adevãratul foc ºi adevãrata lumina venite din cer. Despre Ioan Botezãtorul citim urmãtoarea mãrturie: “Ioan era fãclia ce arde ºi lumineazã, iar vouã v-a plãcut sã vã desfãtaþi un ceas de lumina lui.

Eu am dat mãrturie mai presus de aceea a lui Ioan!”(In 5,35-36).

Oare despre noi ce se va spune la sfârºit? Vom fi noi luminã pentru alþi? Sau, dimpotrivã, flacãra noastrã se va stinge de tot, încet, încet! Nimeni nu va beneficia de lumina noastrã? Este pãcat sã trecem pe acest pãmânt fãrã sã fi lãsat în urma noastrã mãcar o urmã de luminã cât de micã!

Catehezã

Adormirea Maicii Domnului

Pr Pr.. prof. dr dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ

„Fericitã este Maria care a crezut cã se vor împlini cele spuse ei de Domnul” (Lc. 1,45).

Deja cu secole înainte, sfântul Augustin a scos în evidenþã faptul cã mãreþia Preasfintei Fecioare Maria nu a fost numai aceea de a fi Mama lui Isus, ci mai ales aceea cã a crezut în Cuvântul lui Dumnezeu. Într-adevãr, Preacurata Fecioarã este extraordinarã, pentru cã în modul ei obiºnuit a fost totdeauna „Cea Credincioasã” în Dumnezeu ºi în Cuvântul sãu.

Ceea ce într-adevãr este important în urmarea lui Cristos, nu este numai credinþa de moment, nici adeziunea formalã la credinþã, ci mai ales ceea ce se crede constant în evenimentele destul de variate ale vieþii, care are zile luminoase ºi întunecate, zile de har ºi de infidelitate.

Este o atitudine care solicitã nu numai harul lui Dumnezeu care dãruieºte, dar ºi rãspunsul constant al omului care alimenteazã raportul sãu personal ºi comunitar cu Cristos. Dogma Neprihãnitei Zãmisliri ºi cea a Ridicãrii la cer cu trupul ºi cu sufletul a Preasfintei Fecioare Maria nu sunt titluri pur ºi simplu, date de Bisericã spre a încorona figura Preacuratei Fecioare Maria dintr-un oarecare capriciu pentru timpurile de astãzi, ci este, mai ales, o recunoaºtere a ceea ce comunitatea credincioºilor a dovedit faþã de Cristos ºi Biserica a recunoscut, a iubit ºi a susþinut. Este recunoaºterea lucrãrii harului în Mama lui Isus, dar ºi o celebrare a fiinþei sale „de Credincioasã” în cuvintele lui Dumnezeu.

Este o oglindã pentru comunitatea credincioºilor, un stimul constant de a avea mereu în inimã pe Preasfânta Fecioarã Maria care a împlinit credinþa mai bine decât toþi.

A nu înþelege rolul Preasfintei Fecioare Maria în istoria mântuirii, înseamnã a da la o parte Întruparea ºi a nu înþelege profunzimea Sfintelor Scripturi. Înseamnã a nu cunoaºte Inima lui Cristos ºi planul Tatãlui în Duhul Sfânt.

Dumnezeu Tatãl, în Fiul Sãu „nãscut din femeie”, „nãscut la împlinirea timpurilor” a voit cu ardoare colaborarea omului la harul ºi iubirea sa. De exemplu: dacã mie îmi este foame ºi am nevoie de pâine, ºi o cer fratelui meu (orice fel de pâine aº avea nevoie) ºi fratele sau sora mea mi-o dau, ei fac un bine. Aceasta are loc înainte de toate prin harul lui Dumnezeu, dar ºi prin adeziunea liberã a fratelui meu la bine. Aºadar, fratele care mã ajutã este un cooperator al binelui. Dumnezeu nu este gelos, din contra, doreºte asemenea cooperatori care demonstreazã prin fapte credinþa lor ºi închinarea lor la Dumnezeu în spirit ºi adevãr. Desigur, tot binele vine de la Dumnezeu dar, din punct de vedere istoric, ºi din adeziunea omului la har. Fratele, fãcând bine (fie creºtin sau nu) participã la acþiunea creatoare ºi mântuitoare a lui Cristos ºi aºadar, prin aceastã lucrare este cooperator al harului; mai mult, un cooperator în Har. ªi dacã o sorã se roagã pentru mine la Dumnezeu, nu sãvârºeºte

oare o formã de mijlocire? Desigur, nu este o mijlocitoare în sensul ontologic; numai Domnul Cristos este mijlocitor pe lângã Tatãl. Numai El, într-adevãr îl dãruieºte ºi reveleazã pe Tatãl, dar este în sens participativ. Dacã tu te rogi lui Cristos pentru mine, nu faci altceva decât sã participi activ la mijlocirea lui Cristos deja împlinitã, dar care aºteaptã sã se distribuie istoric, prin colaborarea celor credincioºi. Este logica Întrupãrii ºi, repet, nu este numai un fapt teologic, dar ºi de coerenþã cu limbajul pe care Dumnezeu îl foloseºte dintotdeauna faþã de oameni. Limbajul pe care Dumnezeu l-a revelat în Scripturã ºi care vine din Scripturã ºi din Tradiþia vieþii credincioºilor în Cristos Isus.

Dacã aceasta se întâmplã cu noi, oare nu putem s-o spunem într-un mod cu totul deosebit pentru „Cea Credincioasã”, pentru Preasfânta Fecioarã Maria? De fapt, Preacurata nu s-a înãlþat la cer, ci a fost ridicatã. Adicã nu este Dumnezeu, ci este imaginea desãvârºitã a ceea ce Biserica, întrucât este mireasa lui Cristos, este chematã sã fie; este „Cea Credincioasã”, îndreptatã cu totul spre Dumnezeu prin Fiul, doritã de Tatãl în Duhul Sfânt, nu numai cu propriul sãu spirit, ci chiar ºi cu trupul sãu fizic, cu carnea sa omeneascã. Ea este prima nãscutã dintre cei care au înviat în Primul Înviat, Isus Cristos.

Pare un joc de cuvinte, dar este, în schimb, o promisiune încãrcatã de speranþã, este o arvunã în Duhul pentru a înþelege ceea ce suntem ºi ceea ce suntem chemaþi sã fim.

Fecioara Credincioasã a însoþit, a vegheat ºi a suferit cu Biserica ce se naºte; Ea, atât de discretã ºi atât de femininã, Ea, atât de puternicã ºi dulce, Preasfânta Fecioarã Maria este mai mult decât o Mamã, Ea este „Cea Credincioasã”.

Este icoana pe care Tatãl ne-a dãruit-o pentru a întâmpina slãbiciunea noastrã simbolicã ºi psihologicã de a accepta ºi latura sa femininã. Preasfânta Fecioarã Maria este creatura care a trãit cel mai bine intimitatea ºi docilitatea în Duhul Sfânt; dacã n-ar fi fost astfel, n-ar fi putut zãmisli pe Mântuitorul. Preacurata este, aºadar, preot prin participare, spunând mereu: „faceþi ceea ce El vã va spune!”

Fecioara Credincioasã a spus „Da” în Nazaretul necunoscut pânã atunci ºi l-a repetat sub Cruce. Primindu-ne ca fii ai sãi pe noi, este mereu preocupatã sã-L întâlnim pe unicul Mijlocitor al iubirii Tatãlui, pe Isus Cristos, ºi mereu asistã Biserica ºi pe membrii ei în drumul lor spre Împãrãþia lui Dumnezeu. Pentru acestea ºi alte motive, nu trebuie sã ne minunãm cã Preasfânta Fecioarã Maria a fost ridicatã cu trupul ºi cu sufletul la cer, cu toatã persoana sa, ci, mai mult, sã contemplãm felul în care a putut rãmâne credincioasã pe pãmânt, în tot timpul peregrinãrii ei. „Fecioarã Credincioasã, ridicatã cu trupul la cer, roagã-te pentru noi”!

9

10

Bioeticã

Etica în sport ºi dopajul Prezentare de MARINA FARA

Ludicul contra rãzboinicului

Criterii etice în confruntarea cu dopajul

Atunci când dimensiunea de “joc” a unei competiþii este sufocatã de dorinþa de a învinge cu orice preþ sportul nu mai este o imagine a vieþii, ci a rãzboiului. Enorme interese mediatice ºi economice instrumentalizeazã rezultatele. În prim-plan mediatic, scorurile apar amestecate cu tranzacþii. Dincolo de efectul admirativ faþã de valoarea unor fotbaliºti care se vând ºi se cumpãrã cu preþuri astronomice, existã interesul persistent de a schimba mentalitatea publicului, de a-l conduce spre alte mize decât cele sportive, spre logica puterii ºi a culiselor. Nu e de mirare cã în acest tablou apar din ce în ce mai mult prim- planuri ale violenþei, drame personale pentru sportivi de performanþã - în fond, adevãratele victime ale fenomenului.

Sportul este contagios. Competiþia, performanþa fascineazã. Primii atraºi sunt cei aflaþi la vârsta inocenþei. Pe poarta mirificã a succesului ºi a jocului performant, copiii ºi tinerii pãºesc într-un spaþiu din ce în ce mai marcat de agresivitate fizicã, verbalã, conceptualã.

Recentele incidente majore din prestigiosul Tur al Franþei au arãtat cã problema dopajului pune serios în balanþã frumuseþea unei competiþii. Dar în acelaºi timp, a dezvãluit - pentru a câta oarã? - o tristã evidenþã: dopajul în sport este un rãu “de sistem”, ce dãinuie astãzi în culisele sportului ca spectacol-business, în care se practicã profituri nesportive ºi antisportive.

Continuând seria temelor etice din manualul pentru tineri semnat de profesorul Giovanni Russo, Bioetica in dialogo con i giovani , am ales pentru astãzi pagina referitoare la etica în sport.

Dopajul este riscant pentru sãnãtate: aceste riscuri aratã cã folosirea substanþelor chimice cu scopul de a obþine performanþe în competiþiile sportive duce la un succes care nu este onest.

Dopajul determinã o relaþie de omologare: ceilalþi atleþi ar fi constrânºi la rândul lor sã se dopeze, pentru a se înscrie în acelaºi standard al competiþiei.

Dopajul este contra naturii sportului, care urmãreºte obþinerea unor performanþe doar printr-o constantã pregãtire ºi prin dezvoltarea capacitãþilor personale.

Dopajul este o nedreptate faþã de ceilalþi competitori: avantaj ocult, mincinos.

Sport ºi transparenþã: merg mereu împreunã?

Boxul sau sporturile extreme presupun mari riscuri. Dar tocmai în zona aceasta se investeºte cu multã onestitate în controlul ºi prevenirea riscurilor, iar mass-media ajutã la protejarea de care au nevoie cei ce practicã acest tip de competiþie.

Pe de altã parte, a luat o mare amploare competiþia sportivilor cu handicap. ªi aici putem admira onestitatea ºi aportul valoros în mass-media: subiecte “extreme” mediatizate - e drept - pentru senzaþionalul pe care îl comportã, reuºesc sã ne conducã spre o dimensiune a performanþei nobile, a valorii persoanei umane, dincolo de limitele care o constrâng.

Am putea spune, în încheiere, cã astfel de crâmpeie competitive îºi au ponderea lor în ceea ce s-ar numi o “rãscumpãrare” a imaginii de nobleþe a sportului, uneori dramatic atacatã.

Rãspunsul nu este întotdeauna pozitiv.

Prin cultura imaginii care se lanseazã la cote de exasperare ºi prin interesele economice implicate în competiþii, sunt puse în cumpãnã marile valori care au însoþit dintotdeauna activitatea sportivã: izvor de sãnãtate, de prietenie, de confruntare loaialã ºi sincerã; valenþã socialã puternicã, educând competiþia onestã; culturã a corporalitãþii, în respectul persoanei umane. Pe scurt, s-ar putea spune cã o întreagã tradiþie milenarã, definitã prin dictonul latin mens sana in corpore sano , este dinamitatã în competiþii de un fenomen incredibil, ce ascultã de legea profitului antisportiv.

Sportul rãmâne o necesitate

Astãzi, mai mult ca în trecut, mulþi medici, educatori, psihologi sfãtuiesc sã se facã sport la orice vârstã, nu numai pentru a tonifia organismul, pentru a evita unele boli (cardiovasculare, obezitate, scleroze), ci ºi pentru a lupta contra stresului, pentru a întãri personalitatea (voinþa, flexibilitatea în relaþiile cu ceilalþi, viziunea armonioasã asupra fiinþei).

Se vorbeºte chiar de o dimensiune ecologicã a sportului: ajutã la stabiliraea unui raport cu mediul în care se desfãºoarã, în contrast cu izolarea în tr-un spaþiu ºi un timp al sedentarizãrii sau al “virtualizãrii”, un spaþiu dotat cu tot ceea ce este necesar pentru a evita miºcarea.

Riscuri acceptabile din punct de vedere etic?

Psihologul rãspunde

POªT A REDACÞIEI POªTA

Într-o discuþie cu un credincios baptist, acesta a obiectat cã noi catolicii greºim când ne rugãm la Sfânta Fecioarã Maria ºi la sfinþi, pentru cã în Biblie scrie cã nu existã alt mijlocitor între Dumnezeu ºi oameni decât Isus Cristos. Totuºi, nu pot sã cred cã atâþia credincioºi catolici ºi ortodocºi, de atâtea veacuri, sunt în greºealã...

Aveþi dreptate: chiar de la început, Biserica a apelat la sfinþi, cerându-le mijlocirea în faþa tronului lui Cristos. Sfântul Paul îi roagã pe fraþii sãi sã se roage pentru el (2Tes 3,1; Rom 15, 30), iar Sfântul apostol Iacob aratã clar cã „rugãciunea statornicã a unui om drept valoreazã mult” (Iac 5,16). Deci Biblia prezintã rugãciunea sfinþilor ca instrument eficace pentru a dobândi har de la Dumnezeu. Sã nu uitãm cã Isus a sãvârºit prima sa minune în Cana Galileii, la rugãciunea Mamei Sale (In 2, 2-11). Sfinþii Pãrinþi îi încurajau pe primii creºtini sã apeleze la mijlocirea sfinþilor; astfel, în secolul al III-lea, Sfântul Ioan Crisostomul scrie: „Când vezi cã Dumnezeu te pedepseºte, nu fugi la duºmanii lui, ci la prietenii lui: martirii, sfinþii ºi toþi cei care au fost plãcuþi în faþa lui, ºi care au mare putere.” Dacã apelãm la sfinþi, nu însemnã cã facem abstracþie de Isus Cristos, ci îi rugãm – pe ei care l-au urmat îndeaproape pe Mântuitor – sã prezinte cererile noastre la tronul lui Cristos, singurul mijlocitor între Dumnezeu Tatãl ºi oameni.

Am fost surprinsã sã aflu cã una din prietenele mele crede în reîncarnare – de fapt, nu e singura, ci am mai întâlnit ºi alte persoane care merg la Bisericã, dar cred ºi în reîncarnare. Aº dori sã ºtiu ce spune Biserica despre reîncarnare.

Catehismul Bisericii catolice (1021) aratã cã „moartea marcheazã sfârºitul vieþii omeneºti ca timp deschis pentru primirea sau respingerea harului dumnezeiesc manifestat în Cristos”. De asemenea, la paragraful 1022 se aratã cã „fiecare om îºi primeºte rãsplata veºnicã în sufletul sãu chiar în clipa morþii, printr-o judecatã particularã care raporteazã viaþa lui la Cristos”. În urma acestei judecãþi, aratã în continuare Catehismul, omul intrã fie în fericirea cerului – imediat, dacã sufletul este absolut curat, ori dupã un timp de purificare în Purgator – fie în pedeapsa veºnicã a iadului. Nu existã deci nici o altã cale, aceastã viaþã pe pãmânt este singura de care dispunem pentru a-l primi pe Cristos ºi viaþa veºnicã. Toatã Scriptura este în concordanþã cu aceastã învãþãturã; Isus însuºi a vorbit în repetate rânduri despre judecata de apoi, despre rãsplata veºnicã ºi despre osânda veºnicã. Toate acestea exclud fãrã doar ºi poate ideea reîncarnãrii. Cu toate acestea, ideea reîncarnãrii prezintã o anume atracþie, mai ales pentru persoane care regretã anumite pãrþi din viaþa lor ºi ar dori sã o poatã lua de la început, ori care ºi-ar dori o altfel de existenþã. Oameni care au pierdut pe cineva drag se mângâie uneori cu gândul cã persoana respectivã a revenit pe pãmânt sub o altã formã. În religiile orientale, reîncarnarea este privitã ca un mod de purificare, sufletul întrupându-se succesiv în condiþii de viaþã mai bune sau mai rele, dupã cum i-a fost existenþa anterioarã, pânã ce ajunge în cele din urmã în Nirvana (fericirea veºnicã). Dar nici profeþii Vechiului Testament, nici Isus, nici apostolii ori succesorii lor, nu au afirmat vreodatã ceva care sã susþinã posibilitatea reîncarnãrii.

Suntem o familie catolicã fãrã copii (din motive, se pare, de moºtenire geneticã – aº fi putut avea copii când eram mai micã, dar pe atunci încã nu îl cunoscusem pe X ºi chiar dacã l-aº fi întâlnit, el fiind ceva mai mic decât mine, nu ar fi fost în posibilitate de...). Ne-am cam obiºnuit cu gândul cã nu putem avea copii – poate cã aºa vrea Dumnezeu. Avem însã posibilitãþi materiale ºi disponibilitate (mai ales lui X îi plac mult copiii mici) sã creºtem copii, aºa cã ne gândim sã înfiem (ºi preotul, la spovadã, m-a încurajat). Dar este destul de complicat sã rezolvãm formalitãþile, apoi sã se iveascã un copil „înfiabil”... Mai ales cã, dupã rezolvarea actelor, este mult de aºteptat, vã întrebãm: cum sã ne sprijinim reciproc în aceastã aºteptare?

Când mã pregãteam sã rãspund la întrebarea aceasta, întâmplarea a fãcut sã discut cu douã familii care au trecut prin aceeaºi situaþie. Cuvântul pe care l-au repetat fãrã încetare a fost: rãbdare. Într-unul dintre cazuri, aºteptarea a însemnat...

11 ani. În celãlalt caz a fost vorba de 3-4 ani. Prin urmare, deloc uºor. Dar iatã cã aveþi ºi un prim rãspuns: cãutaþi în voi toate resursele ce ar putea sã alimenteze ºi sã întreþinã rãbdarea. Îndrãznesc sã spun cã sunteþi un caz fericit, deoarece amândoi vã doriþi realizarea acestui obiectiv: înfierea unui copil. Imaginaþi-vã doar ce ar fi însemnat sã fie numai unul dintre voi cel care dorea copilul. Fiind împreunã, vã puteþi susþine, vã puteþi face planuri (mare atenþie în evitarea utopiilor) legate de modul în care aþi educa acest copil, de modul în care aþi realiza întâlnirea lui cu spaþiul religios ºi cultural, precum ºi asupra celorlalte aspecte ale vieþii concrete, cotidiene. Încurajaþi-vã reciproc! Gândiþi-vã cã ceea ce faceþi este meritoriu ºi constituie o cinste pentru identitatea de creºtin. Dumnezeu susþine intenþia voastrã ºi o copleºeºte cu haruri.

Ar fi însã bine sã fiþi pregãtiþi ºi pentru o eventualã incompatibilitate caracterialã.

Mai cu seamã dacã acel copil va avea o vârstã mai mare de 5-6 ani când va intra în familia voastrã. Unele lipsuri în dezvoltarea personalã vor putea fi recuperate cu un efort mai mare, dar nu va fi imposibil. În mãsura în care se va simþi iubit, va rãspunde cu iubire ºi va contribui conºtient la formarea sa. Nu vã pierdeþi în sentimentalisme ºi momente de melacolie exagerate atunci când vã faceþi planuri despre ceea ce se va întampla dacã va veni în familia voastrã un copil. Toate la timpul lor. Luaþi în calcul ºi un eventual eºec în finalizarea adopþiei, în ideea cã este mai bine sã eviþi o situaþie dificilã, decât sã o repari cu mari eforturi ºi poate chiar consecinþe grave. Nu daþi vina pe Dumnezeu pentru tot ce vi se întamplã, cãci de cele mai multe ori cauzele problemelor cu care se confrunta oamenii le aparþin lor, ca o consecinþã a faptelor anterioare (fãrã nici o aluzie la familia care a adresat întrebarea), iar ei ºtiu aceasta, dar le este convenabil sã acuze pe altcineva, din exterior, pentru situaþia grea în care se aflã (valabil îndeosebi în caz de boalã).

Spaþiul pe care îl am la dispoziþie în acest context este insuficient pentru a vã lãmuri pe deplin în privinþa unui aspect atât de delicat precum adopþia. Ceea ce vã poate fi într-adevãr de folos este informarea corectã asupra paºilor pe care trebuie sã-i urmaþi în continuare. Din câte ºtiu, se organizeazã ore speciale de pregãtire a familiilor potenþial adoptatoare. Aceste ore au loc în prezenþa ºi sub îndrumarea unui asistent social / psiholog, deci într-un cadru profesionist, fiind necesare din mai multe puncte de vedere. Primul aspect pozitiv este acela al întâlnirii ºi comunicãrii cu alte cupluri aflate într-o situaþie similarã. Apoi, mai ales în cazul adoptãrii unui copil mai mare, aceasta însemnând 5-6 ani, existã o mulþime de aspecte la care probabil nu v-aþi gândit pânã acum ºi la care nu vã aºteptaþi. Copiii adoptaþi pot prezenta diverse tulburãri psihologice provocate de trauma abandonului, spre exemplu, sau de cea a instituþionalizãrii. De aceea este necesarã îndrumarea specializatã.

Repet un gând pentru a-l întãri: nu uitaþi cã sunteþi împreunã, formaþi o familie, iar acest aspect vã dã o forþã de nebiruit.

11

12

Ecumenism

Healing of memories - proiect interdisciplinar ºi interconfesional În perioada 26 - 29 iunie, a avut loc conferinþa internaþionalã intitulatã Healing of Memories, organizatã de Patriarhia Românã, împreunã cu Institutul Teologic Romano-Catolic Sfânta Tereza din Bucureºti ºi Universitatea Bucureºti.Vãzutã ca preambul al Celei de-a treia Adunãri Ecumenice Europene din luna septembrie de la Sibiu, Healing of memories este un proiect interdisciplinar ºi interconfesional comun al Comunitãþii Bisericilor Protestante din Europa (CPCE) ºi Conferinþa Bisericilor Europene (KEK). Conferinþa de la Bucureºti este a opta în România dintr-o serie care va continua ºi în 2008.

Prezent la eveniment, reverendul Dieter Brandes, directorul Comunitãþii Bisericilor Protestante din Europa ºi al proiectului a rãspuns la mai multe întrebãri:

- Ce v-a determinat sã organizaþi acest simpozion intercultural ºi interconfesional în þara noastrã, a cãrei confesiune este majoritar ortodoxã? În România existã de foarte multã vreme religii ºi culte care au reuºit sã convieþuiascã în armonie ºi solidaritate, în ciuda faptului cã au existat ºi conflicte. Aici, majoritatea ºi minoritatea reuºesc sã comunice, sã poarte un dialog trecând peste diferenþele de culturã, confesiune, filozofie, tradiþie, perspective. România, de asemenea, este punctul central între tradiþia occidentalã ºi cea orientalã, între Vest ºi Est ºi aºa este de secole, cum a susþinut ºi Ioan Paul al II-lea, în timpul vizitei sale în România.

A trãi împreunã, diferiþi fiind, este foarte important. Primul pas este a-l accepta pe celãlalt, iar cel de al doilea, mult mai important, este a-l respecta, aceasta fiind o temã importantã pe care simpozionul Healing of memories o are în vedere. Nu pot sã înþeleg sentimentele celuilalt, dar i le respect. Consider cã aceasta este calea pe care trebuie sã mergem. Aceste întâlniri ecumenice ne permit sã ne cunoaºtem unul pe celalalt, dar nu trebuie sã ne oprim doar la atât. Trebuie sã avem un dialog constructiv, care sã ducã la o mai mare apropiere între biserici ºi astfel sã putem ierta ºi sã fim solidari.

- Cum credeþi cã acest simpozion va facilita misiunea reconcilierii între Bisericile ºi comunitãþile ecleziale din Europa? Înainte de primele douã zile ale simpozionului nu aº fi putut rãspunde la aceastã întrebare, dar având aceastã experienþã, pot spune cã am simþit mai multe similaritãþi între religii decât am crezut cã pot exista. Am simþit cã se pot construi punþi de legãturã între Biserici.

Existã, totuºi, un nivel de înþelegere ce diferã de la o culturã la alta.

Conflictele nu sunt între religii, ci intre culturi. Reconcilierea este perceputã diferit de la o þara la alta. Nu putem compara România cu Irlanda de Nord, de exemplu.

Relaþia dintre catolici ºi luterani nu depinde de culturã, datoritã faptului ca au o culturã mixtã. În Germania nu existã un conflict între creºtinism ºi islam, ci între cultura germanã ºi cultura turcã. În România,

musulmanii trãiesc de sute de ani alãturi de celelalte religii ºi au aceastã experienþã a convieþuirii în pace, chiar ºi în timpul conflictelor majore.

Astfel, diferenþa constã în faptul cã în România musulmanii trãiesc de opt sute de ani, iar in Germania doar de treizeci de ani.

- Ce ne puteþi spune despre dialogul actual dintre Biserica Ortodoxã, în ansamblul ei, ºi Bisericile Protestante din Europa?

Germanii protestanþi au realizat un dialog cu Bisericile ortodoxe din România, Slovacia, Serbia, Slovenia, Ucraina ºi Belarus. Cred cã se poate avea un dialog fecund având exemplul Transilvaniei, unde vedem cã ei trãiesc împreunã, cu toate cã aparþin unor culte sau religii diferite.

- Cum priviþi atitudinea Bisericii Ortodoxe ºi a Bisericii Catolice referitor la consolidarea dialogului între comunitãþile creºtine din Europa?

Când am venit cu acest proiect în România am avut parte de o mare deschidere atât din partea Bisericii Catolice, cât ºi din partea Bisericii Ortodoxe, bucurându-mã de susþinerea acestora. Aceastã atitudine este influenþatã de trei aspecte importante: a) aderarea României - þarã majoritar ortodoxã, ortodoxia fiind minoritarã în Europa - la Uniunea Europeanã; b) Adunarea Ecumenicã de la Sibiu; c) Sibiul, care este capitala culturalã a Europei.

- Consideraþi cã reconcilierea popoarelor ºi a culturilor constituie tot o misiune a Bisericii creºtine, în ansamblul ei?

Biserica, în ansamblu, are misiunea reconcilierii comunitãþilor creºtine, pe de o parte, iar pe de altã parte, are ºi o datorie asupra societãþii, care este încredinþatã de Isus Cristos.

Adunãrile Ecumenice reuºesc sã aducã popoarele mai aproape decât se fãcea acest lucru în trecut.

Reconcilierea popoarelor poate fi consideratã o misiune a Bisericii, ea fiind un principiu unificator sau cel puþin de apropiere acestora.

- Cum poate fi privitã evoluþia din ultima perioadã a Europei Centrale ºi de Sud–Est din punct de vedere al angajãrii Ecumenice ºi al dialogului intercultural?

Miºcarea Ecumenicã nu este o noutate. Dupã 1990 s-a pus accent pe scoaterea în evidenþã a celorlalte culte dar ºi pe acceptarea diferenþelor. S-au fãcut progrese în ceea ce priveºte angajarea ecumenicã, dar acest drum este lung ºi necesitã perseverenþã.

- Se poate afirma cã angajarea ecumenicã ºi dialogul interconfesional reprezintã punctul central al dezvoltãrii ulterioare a societãþii?

Experienþa ne aratã cã acest aspect diferã de la o zonã la alta. În Germania existã o puternicã influenþã a angajãrii ecumenice în societate, dar aceasta este mai puþin vizibilã în cultura din Est. Sper însã cã în viitor situaþia se va schimba datoritã mentalitãþii în schimbare.

Inter viu realizat de TUDOR PETCU ºi COSTEL MA TEI Interviu MATEI TEI,, studenþi, Universitatea Bucureºti, Facultatea de Filozofie, Specializarea Studii Europene

Micul Prinþ Copii, ºtiþi povestea asta? În grãdina unei cetãþi erau douã statui identice din porfir, amândouã cu câte un braþ întins, pe soclul cãrora erau cioplite aceleaºi cuvinte : « AICI POÞI GÃSI CEVA ».

Pãrerile erau împãrþite. Unii credeau cã într-una din statui ar fi ascunsã o comoarã. Alþii, dimpotrivã, credeau cã sculptorul vrusese sã transmitã cuiva un mesaj tainic. Era vorba de o singurã comoarã sau pânã la urmã ar fi putut sã fie chiar douã? Anii treceau ºi nimeni nu-ºi mai bãtea capul cu povestea asta. Pânã într-o zi când, în grãdina cu pricina, sosirã un înþelept cu ucenicul sãu. Citind cuvintele sãpate în porfir înþeleptul privi cu atenþie statuile ºi rãmase pe loc. A doua zi se întoarse în grãdinã cu ucenicul sãu ºi aºa la fel, mai multe zile la rând. Ucenicul se cam plictisise sã tot vegheze de dimineaþã pânã seara la picioarele statuilor acelora cu braþele lor întinse mereu neistovit dar, din respect, nu spuse nimic. Oamenii devenirã curioºi de stãruinþa înþeleptului aºa încât toatã suflarea se împãrþise în douã tabere: taina cuvintelor va fi dezlegatã sau era vorba, într-adevãr, de o comoarã? În cele din urmã, într-o dupã-amiazã, cetatea vui de mult aºteptata veste. Înþeleptul gãsise ceva ºi-i chemã pe toþi sã fie de faþã. Mici ºi mari, alergând din toate pãrþile, se strânserã în jurul celor douã statui. Înþeleptul însã nu le spuse nimic ci continuã liniºtit sã aºtepte ceva. Oamenii furã tulburaþi de tãcerea sa, aºa încât se lãsã o liniºte adâncã. Ce-i lipsea? Ce vroia sã le arate înþeleptul acesta ciudat? Curiozitatea, ca ºi nerãbdarea, le fierbeau sufletele. Pe înserate, când umbrele alungite de la braþele întinse ale statuilor se unirã, înþeleptul ceru sã fie înlãturate dalele din acel loc. Inimile începurã sã batã ºi mai repede când, neaºteptat, la luminã fu scos din adâncuri un sipet ferecat. Câte exclamaþii! Numai: - Ohh! - Ia, uite! - Hii! Dintre toþi însã, ucenicul era cel mai fericit. Dar îndatã dezamãgirea-i fu cruntã când desferecând sipetul, în loc de comoarã, maestrul sãu scoase la ivealã doar niºte sârme din oþel ºi câteva bucãþi de lemn ºi de metal. Oamenii se rãspândirã încet vorbind despre cele gãsite: - Hm! Ce întâmplare! A pierdut atâtea zile pentru mai nimic! Înþelept, ce-i drept, dar, la urma

Copiii se î ntreabã… în

a e t s e v Po tuilor sta orfir p n i d

Pr Pr.. ADRIAN BOBORUÞÃ

urmelor, fãrã noroc!

Cel mai nefericit, însã, era tânãrul ucenic! κi zicea : - La ce bunã înþelepciunea dacã mereu sãrac!? Descurajat ºi trist, adormi pe o bancã. Dupã o vreme însã, se trezi în sunetele dulci ale unei melodii mãiastre. - Ce se întâmpla? - Unde se afla? - De unde veneau notele acelea minunate? Era învãþãtorul sãu.

Din sârmele de oþel ºi din bucãþile de metal ºi de lemn meºterise o harpã. ªi în umbra serii de varã toþi cei din cetate ascultau fermecaþi cântecul înþeleptului. Învãluit în frumuseþea melodiei, în clipele acelea, ucenicul pricepu cã împreunã, îndemânarea, stãruinþa ºi rãbdarea sunt bogãþii fãrã de preþ, dar cã de noi depinde împãcarea cu sine dacã ºtim sã le dãm întâlnire mereu, legându-le laolaltã în sufletele noastre. Ca ºi ucenicul din poveste, unii oameni trãiesc nefericiþi visând la noroc sau la comori ce nu le gãsesc fãrã mãcar sã încerce sã asocieze diferit ceea ce au deja la îndemânã pentru ca astfel sã guste fericirea ºi sã dãruiascã bucurie. Comoara înþelepciunii este cã, deºi la prima vedere fãrã importanþã mare, orice lucru se schimbã în bine preþios dacã ºtii sã îl potriveºti aºa cum trebuie. ªi asta, dragi copii, nimeni nu o poate face în locul vostru, decât numai voi singuri. Isus spune: «Unde este comoara ta, acolo va fi ºi inima ta» (Mt 6,21).

De ce a fãcut Dumnezeu þânþarii?

Când ne atacã þânþarii, sigur cã ne mirãm de ce o fi fãcut Dumnezeu þânþarii ºi alte insecte ºi animale dãunãtoare. O legendã strãveche a indienilor din America spune cã Dumnezeu a creat þânþarii ca sã ºtim cã nu aici este Paradisul. Biblia ne învaþã cã în urma pãcatului strãmoºesc, întreaga naturã a fost afectatã, astfel cã animalele ºi oamenii s-au întors unii împotriva altora. Dar Dumnezeu ne promite cã la sfârºitul lumii va face un cer ºi un pãmânt nou, unde toþi vor trãi în pace.

Versete cheie: Atunci lupul va locui împreunã cu mielul, ºi leopardul se va culca împreunã cu iedul; viþelul, puiul de leu, ºi vitele îngrãºate vor fi împreunã, ºi le va mâna un copilaº;; vaca ºi ursoaica vor paºte la un loc, ºi puii lor se vor culca împreunã. Leul va mânca paie ca boul, pruncul de þâþã se va juca la gura bortei nãpârcii, ºi copilul înþãrcat va bãga mâna în vizuina basiliscului. Nu se va face nici un rãu ºi nici o pagubã pe tot muntele Meu cel sfânt; cãci pãmântul va fi plin de cunoºtinþa Domnului, ca fundul mãrii de apele care-l acoperã (Is 11, 6-9).

Versete ajutãtoare: Gen 3, 17-19

(adaptare de LIANA GEHL dupã 205 Questions Children Ask about God)

13

14

Congregaþia Surorilor Sfântului

Inter viu realizat de CRISTINA ªOICAN Interviu

Congregaþia Surorilor Sfântului Iosif s-a nãscut în 1650, în Franþa, la Puy-enVelay, când “un mic plan pentru un mare proiect de viaþã“ a fost propus de pãrintele iezuit Jean-Pierre Medaille câtorva tinere curajoase care doreau sã-ºi trãiascã viaþa de credinþã în mijlocul lumii ºi nu în clauzurã, aºa cum era moda timpului.

Predicând prin satele franceze, pãrintele Medaille vede mizeria ºi suferinþa populaþiei care, dupã ce ieºise cu greu din rãzboiul religios dintre catolici ºi hughenoþi, era acum afectatã de lupta dintre nobilime ºi monarhie. Era nevoie sã fie îngrijiþi bolnavii, copiii orfani ºi, mai ales, trebuia adusã pace ºi consolare inimilor istovite.

Conform „micului plan” pe care pãrintele Medaille îl purta în inimã, cele ºase tinere, care ulterior s-au constituit în Congregaþia Surorilor Sfântului Iosif de Aosta, trebuiau sã devinã „sãmânþã” aducãtoare de comuniune, printr-o slujire umilã ºi simplã îndreptatã cãtre toþi, dar mai alesq cãtre cei mai neajutoraþi. Forþa ºi modelul pentru viaþa lor de slujire trebuiau sã le gãseascã în Euharistie. Trebuiau sã trãiascã în mici comunitãþi pe lângã spitale sau orfelinate, încercând sã creeze atmosfera Sfintei Familii, slujindu-i pe ceilalþi cu o iubire simplã, dar generoasã ºi concretã, ca cea a Sfântului Iosif.

Acest lucru s-a realizat prin dãruirea propriei vieþi în slujba tuturor oamenilor. Ceea ce le-a animat întotdeauna viaþa ºi munca a fost comuniunea cu Dumnezeu, între surori ºi cu cei din jurul lor.

Caracteristica spiritualitãþii ignaþiene, “a fi contemplativ în acþiune”, a fost dintotdeauna familiarã tuturor Surorilor. Pãrintele Medaille spunea într-o zi fiicelor sale spirituale cã ºi-ar dori “ca acest mic proiect sã se rãspândeascã în întreaga Bisericã”. Activitãþile însufleþite de iubire tot mai mare, în generozitate, au transformat micul plan într-un mare proiect apostolic.

Congregaþia este prezentã astãzi în toatã lumea. Începând din anul 1993, Surorile au deschis o Comunitate ºi în România. Pentru un an au locuit în Bucureºti, iar în 1995 s-au stabilit la Câmpina.

Cuvintele sunt sãrace pentru a putea reda ce au realizat surorile la Câmpina. Un teren imens, o casã frumos organizatã ºi utilatã cât se poate de practic pentru activitãþile educative ºi formative ale copiilor, camere spaþioase ºi luminoase, o curte largã ºi bine gospodãritã, douã mici dealuri transformate în spaþii de joacã pentru copii ºi încã multe altele alcãtuiesc micul univers al Casei Speranþei de la Câmpina. Sora Marisa, cu amabilitate însoþitã de concizia omului care are multe de fãcut, ne-a vorbit despre ceea ce se realizeazã la Câmpina.

Misionarã în România - cum s-a întâmplat?

În 1993 mã aflam în Madagascar, ca misionarã. Superioara noastrã m-a chemat ºi mi-a zis cã s-a hotãrât deschiderea unei comunitãþi în România. Astfel, în luna noiembrie a aceluiaºi an, trei surori din Congregaþie am ajuns la Bucureºti, unde, de altfel, ne-am ºi oprit pentru un an. Aici am învãþat limba, am încercat sã înþelegem care sunt problemele ºi cum putem fi de folos comunitãþii. Am vãzut cã sunt persoane care au nevoie de noi: bãtrâni, familii nevoiaºe ºi copii. Am rãmas impresionate de numãrul mare al copiilor strãzii ºi al nou-nãscuþilor abandonaþi. Aveam un apartament pe care l-am pus la dispoziþia fetelor mame. Acest proiect se desfãºoarã ºi acum. Tinere cu copiii proprii stau acolo ºi se gospodãresc singure. Noi le acordãm ajutor financiar lunar ºi le vizitãm sãptãmânal.

De ce aþi renunþat la Bucureºti?

Ne-am prezentat la Preasfinþitul Robu ca sã ne sugereze unde am putea merge sã ne punem în slujba comunitãþii. Dânsul ne-a spus sã deschidem bine ochii ºi sã vedem unde este nevoie de noi. Dupã mai multe cãutãri, printr-un concurs de împrejurãri pe care aproape nu mi-l mai amintesc, am ajuns la Câmpina unde am luat legãtura cu Primãria ºi cu parohia.

Aici, am locuit la început într-o cãsuþã, în mijlocul oamenilor care, uºor-uºor, s-au obiºnuit cu prezenþa noastrã. Le-am spus cã suntem mãicuþe catolice ºi au rãmas foarte miraþi vãzându-ne cã nu purtãm vreo uniformã anume. Noi ne îmbrãcãm civil, considerând cã în felul acesta ne apropiem mai uºor de oameni ºi oamenii au mai mult curaj sã se apropie de noi. Existã o uniformã a Congregaþiei a cãrei culoare diferã de la o þarã la alta, dar avem posibilitatea sã alegem. ªi pentru România am preferat þinuta civilã.

15

Iosif de Aosta Cum au ajuns la dumneavoastrã primii copii?

Au venit la noi tinere fete mame care ne-au cerut sã le ajutãm. Eu m-am gândit cã era ceea ce voia, de fapt, Dumnezeu sã facem aici.

Aceste tinere nu ne cunoºteau, aproape cã nu ºtiau cine suntem ºi totuºi ne-au adus copiii lor mici sã avem grijã de ei. Primii copii au început sã soseascã în 1997, aduºi direct din Maternitate. Iniþial au fost nouã copii, dar în decursul anului numãrul lor a ajuns la 18. Ca sã putem funcþiona, trebuia sã înfiinþãm o asociaþie care la început s-a chemat „Maica vieþii”, iar dupã aceea a devenit „Casa speranþei”.

Autoritãþile - Primãria, Poliþia, Direcþia pentru protecþia copilului ne-au vizitat ca sã vadã cu ce se ocupã mãicuþele catolice. Au vãzut cum copiii sunt ataºaþi de noi, cum sunt bine îngrijiþi ºi atunci ne-au dat undã verde pentru activitãþile noastre. Relaþiile noastre cu toate autoritãþile sunt foarte bune ºi ne ajutã de fiecare datã când le cerem sprijinul.

Ce a urmat dupã ce aþi primit primii copii?

Casa în care locuiam era improprie pentru creºterea atâtor copii, aºa cã în 1999 am început sã construim aceastã casã.

Primãria ne-a concesionat terenul în condiþii foarte avantajoase, fapt pe care noi l-am vãzut ca pe un alt semn de la Dumnezeu cã trebuie sã rãmânem în Câmpina ºi sã continuãm ceea ce începuserãm. În 1999 au început lucrãrile de construcþie, iar pe 19 martie 2001 am intrat în casã nouã: comunitatea noastrã formatã din 3 surori din Madagascar ºi douã italience împreunã cu 35 de copii de la 0 la 3 ani. Pentru tot volumul de muncã ce trebuie depus pentru buna funcþionare a casei am angajat 35 de persoane. În prezent avem grijã de 50 de copii, între 2 ºi 5 ani. Sunt ºi câþiva de 7 ani.

Care este obiectivul Asociaþiei Casa Speranþei?

Obiectivul nostru general este sã asigurãm creºterea ºi educarea copiilor aflaþi în dificultate, separaþi temporar sau definitiv de pãrinþii lor, asigurându-le condiþiile necesare unei dezvoltãri normale din punct de vedere fizic ºi psihic.

Pe toatã perioada ºederii în centru încercãm sã oferim copiilor tot ceea ce le trebuie pentru a se dezvolta normal. De asemenea, încercãm sã îi ajutãm sã recupereze cât mai mult din carenþele provocate de lipsa unei familii.

„Fiþi cu totul pentru Dumnezeu ºi pentru semenii voºtri ºi nimic pentru voi înºivã” (pãrintele Medaille, fondatorul Congregaþiei).

Cum se realizeazã procesul educaþional ºi formativ al micuþilor?

Copiii sunt înscriºi la ºcolile ºi grãdiniþele din oraº, beneficiind de educaþie ºcolarã ca toþi ceilalþi copii. Un element deosebit este faptul cã am introdus în Centru pentru copiii noºtri metoda educativã Montessori: educatorul se axeazã pe tendinþele naturale ale copilului cãtre explorare, muncã, creativitate ºi comunicare, pentru a crea un mediu de învãþare care sã hrãneascã pasiunile copiilor. Copiii lucreazã în conformitate cu propriile lor abilitãþi ºi nu se plictisesc niciodatã. Sunt ajutaþi sã-ºi formeze deprinderea de a face lucruri uºoare dar necesare, care se întâlnesc în orice casã. Copiii între 4 ºi 8 ani ajutã la pregãtirea mesei, la aºezarea tacâmurilor ºi chiar la spãlatul vaselor. Unii dintre ei au participat la cursurile de dans sportiv sau de karate organizate la Casa de Culturã a oraºului; merg împreunã cu colegii la excursiile organizate de ºcoalã, participã la piese de teatru sau la diverse activitãþi extraºcolare.

Avem activitãþi educative ºi în casã, pentru care existã sãli speciale.

Ce vã doriþi pentru copiii de la Casa Speranþei?

Trebuie sã ºtiþi cã existã ºi cazuri în care pãrinþii nu doresc sã menþinã relaþia cu copilul. În astfel de situaþii deschidem, conform legii 273 din 2004, procedura de adopþie internã. Ceea ce dorim din tot sufletul este sã gãsim familii pentru toþi copiii de aici. Sunt deja 150 de copii care au ajuns în familii. Cam 30 în afarã ºi restul în þarã. Copiii nu sunt fãcuþi sã stea într-o instituþie. Dumnezeu a rânduit ca fiecare persoanã sã aibã o familie ºi de aceea mã lupt ca fiecare sã ajungã într-o familie. ªi am credinþa cã, mai devreme sau mai târziu, fiecare dintre aceºti copii va simþi cãldura unei familii adevãrate.

16

Din viaþa Arhidiecezei

Piteºti

Vineri, 29 iunie, la invitaþia pãrintelui paroh Iosif Cobzaru, comunitatea din Piteºti l-a avut ca oaspete pe episcopul auxiliar de Bucureºti Cornel Damian. Monseniorul, împreunã cu ºaisprezece preoþi din împrejurimi, a participat la Sfânta Liturghie în sãrbãtoarea sfinþilor patroni ai comunitãþii, sfinþii apostoli Petru ºi Paul.

Cei doi apostoli, exemple de urmat, vor rãmâne întotdeauna o provocare la sfinþenie pentru creºtinii secolului XXI, dupã cum spunea pãrintele predicator, arãtându-ne cã sfinþenia la care Dumnezeu ne cheamã este posibilã dacã noi colaborãm cu harul lui Dumnezeu, aºa cum au colaborat cei doi apostoli.

Greci-T ulcea Greci-Tulcea

Bunul Dumnezeu a orânduit ca la începutul lunii iulie, comunitatea catolicã din Greci-Tulcea sã primeascã vizita PS Cornel Damian, Episcopul Auxiliar de Bucureºti, venit pentru a pune pecetea darului Duhului Sfânt pe frunþile celor care s-au pregãtit pentru acest mare eveniment din viaþa lor.

Dupã întâlnirea cu comunitatea din Greci, PS Cornel a vizitat parohia Sfântul Anton din Mãcin, unde a celebrat Sfânta Liturghie.

Dupã momentul euharistic, PS Cornel s-a întreþinut, într-o atmosferã de bucurie creºtinã cu credincioºii parohiei.

I.VINGA

Brezoi

Pe 1 iulie, comunitatea din Brezoi a îmbrãcat haine de sãrbãtoare, pentru cã cinci copii l-au primit pentru prima oarã pe Isus Cristos în Sfânta Împãrtãºanie.

Evenimentul a avut loc în cadrul Sfintei Liturghii principale de la ora 10 ºi s-a încheiat cu o agapã frãþeascã în sala de cateheza a parohiei, la care au participat toþi cei prezenþi.

Constanþa

Tot mai multe persoane din Arhidieceza noastrã ºtiu cã din data de 1 august 2006 ºi-a început activitatea la Constanþa cea dea doua parohie din oraº. Biserica, pusã încã de la început sub patronajul sfântului Padre Pio, ºi-a deschis porþile pentru credincioºii din partea de Nord a Constanþei pe data

de 10 decembrie 2006. Din acea duminicã, a doua din timpul Adventului, credincioºii noii parohii participã cu entuziasm ºi cu multã bucurie la Sfintele Liturghii care se celebreazã, deocamdatã, la subsolul bisericii, în capela amenajatã pentru acest scop. Pe data de 4 martie a.c., Preasfinþitul Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti, împreunã cu Mons. ªefan Ghenþa, vicar episcopal de Dobrogea ºi cu un mare numãr de preoþi ne-a vizitat pentru sfinþirea capelei. Ca o continuare a acestei istorii de mai puþin de un an, duminicã, 15 iulie 2006, vicarul episcopal, Mons ªtefan Ghenþa, avându-i alãturi pe pãrintele Isidor Mãrtincã ºi pe pãrintele paroh Petre Balint, în cadrul Sfintei Liturghii de searã, a sfinþit statuia sfântului Padre Pio, adusã de la

Czestochowa, Polonia. Credincioºii, adunaþi în numãr mare, dupã ce au ascultat cuvântul de îndemn adresat de Mons.

Ghenþa de a-l urma pe Padre Pio în trãirea iubirii faþã de Dumnezeu ºi faþã de semeni, ºi dupã ce au mãrturisit cu însufleþire crezul, au ascultat rugãciunea de binecuvântare a statuii sfântului Padre Pio. Chipul acestui sfânt, drag ºi deja familiar tuturor, va veghea cu puterea lui de mijlocire si cu puterea exemplului sãu asupra noii comunitãþi ºi asupra noii biserici. Ajutaþi ºi întãriþi de farmecul vieþii lui de ascultare ºi dãruire în slujirea lui Dumnezeu, ei sunt hotãrâþi sã facã din comunitatea lor o familie primitoare spre slava lui Dumnezeu ºi bucuria ºi mântuirea tuturor.

Pr Pr.. paroh PETRE BALINT

Din viaþa Arhidiecezei

Copilãrie, bucurie, prietenie – „V ara împreunã” la Bãneasa „Vara

16 iulie… Este ora nouã ºi în parohia “Sfinþii Patru ºi Paul “ din Bãneasa se aud glasurile copiilor dornici sã înceapã “Vara împreunã”. Aºezaþi în cerc, copiii îºi îndreaptã privirile spre pãrintele Mihai, parohul lor, care-i întâmpinã cu zâmbetul sãu încurajator, îndemnând pe fiecare sã ia cuvântul, sã se prezinte ºi sã facã cunoscute tuturor aºteptãrile de la aceastã tabãrã.

“Vara împreunã” a început cu o Sfântã Liturghie în cadrul cãreia i-am prezentat lui Isus rugãciunile noastre ºi dorinþa ca sãptãmâna pe care urma s-o petrecem împreunã sã fie rodnicã ºi sã ne ajute sã legãm adevãrate prietenii. Mai târziu, atmosfera s-a destins cu sucuri ºi prãjituri, iar energia acumulatã s-a consumat în orele care au urmat prin jocuri distractive care au urmãrit interacþiunea, o mai bunã cunoaºtere ºi colaborare între copii.

Marþi dimineaþa, câteva maºini au pornit din faþa parohiei cãtre aceeaºi destinaþie - copiii, însoþiþi de pãrintele Mihai ºi de câteva surori asumpþioniste, s-au îndreptat spre pãdurea Mogoºoaia. Aici, sub coroanele bogate ale copacilor, copiii au alergat ºi s-au jucat în voie, uitând de canicula din oraº. Plimbãrile pe malul lacului, rugãciunea Rozariului fãcutã împreunã în mijlocul naturii ºi alte momente de destindere ne-au plãcut tuturor atât de mult încât am hotãrât sã ne întoarcem ºi în ziua urmãtoare.

Zilele rãmase le-am petrecut la parohie. Folosindu-se de parabola Samariteanului milostiv, pãrintele ne-a ajutat sã înþelegem cum sã concretizãm iubirea faþã de Dumnezeu ºi faþã de aproapele în viaþa cotidianã. Nu au lipsit dansurile ºi jocurile, dar un moment deosebit care nici mãcar nu figura în program a fost pe cât de distractiv, pe atât de binevenit dacã ne gândim cã Bucureºtiul se topea de cãldurã în zilele acelea: bãtaia cu apã, armele noastre fiind sticlele pline ºi furtunul. Am avut ºi momente de îndemânare practicã - am învãþat sã facem brãþãri ºi brelocuri – ºi acestea contribuind la întãrirea relaþiei dintre copii, pentru cã cei mai pricepuþi au venit în ajutorul celor care aveau nevoie de o mânã prietenã.

Sâmbãtã… Ultima zi a sosit. Copiii sunt triºti ºi doresc prelungirea taberei. A fost frumos. În parohia Sfinþii Petru ºi Paul „Vara împreunã” s-a încheiat cu o Liturghie de mulþumire.

Copiii s-au îndreptat spre casele lor oarecum triºti cã totul s-a terminat, dar cu speranþa cã ºi la anul, aºa cum a fost ºi în anii anteriori, va fi o varã… împreunã.

ANA-MARIA ªTEF AN ªTEFAN

Al II-lea Pelerinaj Carmelitan “Maica Bisericii”

Pentru a sãrbãtori ziua Sfintei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel, Pãrinþii Carmelitani ºi Miºcarea Eclezialã Carmelitanã au propus un pelerinaj, pe data de 14 iulie, care a început de la Baloteºti ºi s-a sfârºit la mãnãstirea cãlugãrilor carmelitani din Snagov.

Traseul a fost pregãtit cu multã atenþie, atât pe stradã cât ºi prin pãdure.

Au participat mai mult de 100 de persoane din diferite parohii din Bucureºti, dar ºi din alte oraºe. Tinerii au animat drumul cu cântece care au alternat cu recitarea rozariului ºi a altor rugãciuni.

Pãrintele Luca i-a însoþit pe pelerini cu gânduri despre viaþa creºtinã. Pelerinajul este un simbol al drumului vieþii: fãcut din momente de pauzã, mers repede sau mai încet, cu efort dar ºi cu bucuria de a ajunge la sfârºit pentru a participa la sãrbãtoare! La sfârºitul pelerinajului am participat cu toþii la Liturghie, iar apoi am luat prânzul împreunã, ajutându-ne reciproc. Apoi au fost momente de relaxare, am stat împreunã, s-au creat prietenii.

Copiii au participat la pelerinaj, ºi în ciuda drumului lung au rezistat pânã la sfârºit! Acest pelerinaj rãmâne ca o invitaþie ºi pentru anul viitor!

ADELA IV AN IVAN

Admitere

Universitatea din Bucureºti, Facultatea de Teologie RomanoCatolicã anunþã a II-a sesiune (pentru locurile rãmase libere dupã sesiunea din varã) 1-6 septembrie septembrie: înscrierea candidaþilor 10 septembrie 2007 2007: examen Proba scrisã scrisã: Cunoºtinþe catehetice ºi biblice Media de la Bacalaureat: 25 % Media anilor de liceu: 25 % Numãrul de locuri rãmase libere libere: 13 Numãr de locuri cu taxã: 5 (2000 RON /an) Înscrierile se fac la secretariatul facultãþii din Str. G-ral Bethelot nr. 19, et. II, Sector 1, Bucureºti, Tel/Fax: (021)314.86.10; e-mail: facultateacatolica@yahoo.com

17

18

Social

Info social

Oficiul Român pentru Adopþii intenþioneazã sã elaboreze un proiect de lege pentru încurajarea adopþiilor naþionale. Astfel, cei care adoptã un copil care are cel puþin patru ani, ar putea beneficia de concediu plãtit. În acest timp, pãrinþii ar urma sã îl integreze pe copil în familie. În acest moment, în România sunt în jur de 300 de copii mari care pot fi adoptaþi. „Am comunicat foarte mult cu familiile care au adoptat copii de 4 ani ºi de la ei mi-am dat seama cã ar avea nevoie de timp de acomodare cu copilul”, a declarat Teodora Bertzi, preºedintele Oficiului Român pentru Adopþii.

Reprezentanþii Oficiului Român pentru Adopþii anunþã cã în acest an numãrul copiilor abandonaþi a scãzut. În acelaºi timp, numãrul adopþiilor s-a menþinut la acelaºi nivel cu cel de anul trecut. În România, 80 de mii de copii din totalul de 4,6 milioane sunt instituþionalizaþi. Dintre aceºtia, o treime au fost încredinþaþi rudelor.

COPII ABANDONAÞI 2003 – 5.130; 2005 – 2.580; 2006 – 1.200 (pânã în septembrie) COPII ADOPTAÞI 2005 – 1.136; 2006 – 1.067 (pânã în noiembrie) COPII INSTITUÞIONALIZAÞI ROMÂNIA - 1,65%; FRANÞA - 1,7%; FINLANDA - 1,35% Totuºi, România este în acest moment singura þarã monitorizatã de Comisia de Libertãþi Civile a Parlamentului European, în domeniul protecþiei ºi adopþiei copilului. În þara noastrã, adopþiile internaþionale sunt în continuare interzise. Deºi România face lobby pentru eliminarea interdicþiei, eforturile de pânã acum au fost zadarnice.

Caritas Bucureºti

Doctrina socialã a Bisericii ne învaþã despre... imigrare

Câþi cunoscuþi de-ai noºtri, ori poate chiar noi înºine, nu sunt undeva în strãinãtate, la muncã, sezonier pe timpul vacanþei, ori pe termen lung? Cum sunt priviþi toþi aceºti oameni: au fãcut ei oare bine cã ºi-au lãsat þara? Ce pot aºtepta ei de la cei pentru care lucreazã? Biserica afirmã: „Imigrarea poate constitui mai degrabã o resursã decât un obstacol pentru dezvoltare. În lumea actualã, în care se agraveazã dezechilibrele între þãrile bogate ºi cele sãrace, ºi în care dezvoltarea mijloacelor de comunicaþie reduce rapid distanþele, sporesc migraþiile de persoane în cãutarea unor condiþii mai bune de viaþã (...) Sosirea lor este adesea perceputã ca o ameninþare pentru nivelurile ridicate de bunãstare atinse prin zeci ºi zeci de ani de creºtere economicã. Totuºi, în majoritatea cazurilor, imgranþii rãspund unei cereri de muncã, cerere care altfel ar rãmâne nesatisfãcutã, în sectoare ºi domenii în care mâna de lucru localã este insuficientã sau nu e dispusã sã-ºi ofere contribuþia.

Instituþiile þãrilor gazdã trebuie sã aibã mare grijã ca nu cumva sã se rãspândeascã ispita de a exploata mâna de lucru strãinã, privând-o de drepturile garantate lucrãtorilor naþionali, care trebuie asigurate tuturor fãrã discriminãri. (...) În acelaºi timp, în mãsura posibilitãþilor, trebuie favorizate toate acele condiþii care creeazã posibilitãþi sporite de muncã în zonele de origine ale imigranþilor.”

(Doctrina socialã a Bisericii. Compendiu, Editura Universitãþii din Bucureºti 2006, pag. 187).

Rromii, Sãptãmânalul catolic italian Famiglia Cristiana (Familia Creºtinã) dedicã, în numãrul apãrut pe 15 iulie, un amplu reportaj comunitãþilor rrom din Italia, devenite o problemã, dupã cum indicã ºi titlul articolului, reprodus cu caractere mari pe coperta revistei : Rromii, vecinii incomozi. Din ce în ce mai numeroºi în þara noastrã. „Valul masiv ºi necontrolat de mii de þigani din Estul Europei, deveniþi acum cetãþeni europeni, continuã sã ajungã în þara noastrã, generând temeri ºi prejudecãþi”, se spune în articol, iar întrebarea devenitã din ce în ce mai frecventã, de la simplii italieni pânã la politicieni, este: „Ce-i de fãcut?”. Doar în zona Milano, numãrul lor este estimat la circa 10.000, majoritatea provenind din România, prezenþa rromilor fiind însoþitã de cerºetorie, furturi, prostituþie, exploatarea copiilor, ocuparea abuzivã a terenurilor pentru construirea unor barãci insalubre, încât preºedintele provinciei Milano – Filippo Penati – a lansat recent un semnal de alarmã, definind fenomenul cu termenii „criminalitate strãinã” ºi comparându-l cu mafia din sudul Italiei.

Ce-i de fãcut?

La Milano s-a înfiinþat un nou campament pentru rromi, gestionatã de fundaþia Casa caritãþii, condusã de preotul Virginio Colmegna ºi aflatã sub controlul forþelor de ordine ale primãriei din Milano. Zona apare acum umanizatã, liniºtitã, reuºindu-se garantarea ordinii, prin evidenþa persoanelor ce locuiesc acolo ºi prin evitarea ocupãrii abuzive a spaþiului de cãtre alþi rromi. În prezent, rromii rezidenþi sunt în numãr de 520, fiind cei care au aderat la Pactul de legalitate ºi de sociabilitate, lansat de Primãria din Milano împreunã cu pãrintele Colmegnia ºi care prevede o serie de criterii ce trebuie respectate de cãtre membrii comunitãþilor de rrom, ºi anume: sã-ºi trimitã copiii la ºcoalã, sã aibã domiciliul în teritoriul gestionat de Primãrie, sã nu fie sub urmãrire penalã ºi sã nu se ocupe de activitãþi ilegale ºi de cerºetorie. Ceilalþi rromi, care nu au aderat la acest pact, au fost consideraþi ca fiind prezenþe abuzive ºi îndepãrtaþi din zonã, ajungând sã vagabondeze în cãutarea altor locuri în care sã se stabileascã. În opinia pãrintelui Virginio Colmegna, dezafectarea taberelor de rrom ºi strãmutarea lor în alte zone nu rezolvã problema, ci o mutã, odatã cu mutarea rromilor.

Unii dintre aceºtia ajung sub poduri, în barãci improvizate pe malul râurilor, sau în case abandonate, lipsite de apã curentã ºi de electricitate.

Comunitatea Sfântul Egidiu, în prima linie pentru sprijinirea rromilor

În opinia profesorului Paolo Morozzo della Rocca, conferenþiar la Universitatea din Urbino: „existã o singurã soluþie, ce reprezintã în acelaºi timp cea mai bunã modalitate de a investi în protecþie ºi siguranþã, ºi anume trimiterea copiilor rrom la ºcoalã, mustrându-i ºi apoi denunþându-i pe acei pãrinþi care nu-ºi înscriu fiii la ºcoalã”. Existã, însã, o problemã. Copiii rrom nu sunt doriþi în ºcoli pentru cã „miros urât”. Dar comunitatea Sfântul Egidiu, prezentã la Roma de 35 de ani, a gãsit soluþia. Membri ai comunitãþii se deplaseazã în fiecare dimineaþã în taberele de rromi, îi urcã pe

Social

între temeri ºi prejudecãþi copii în autobuze, îi transportã în spaþii amenajate unde sã se poatã spãla ºi unde li se dau haine curate, ºi de acolo îi duc la ºcoalã.

Spune Paolo Ciani, coordonatorul voluntarilor comunitãþii Sfântul Egidiu: „Cine nu merge la ºcoalã, merge la furat. Azi, þiganii de 30-35 de ani, protagoniºtii zilnici ai cronicilor de scandal din ziare, sunt copiii rrom de acum 20 de ani de care nimeni nu s-a preocupat sã-i trimitã la ºcoalã. Dar, se observã un lucru: dacã copiii rrom frecventeazã ºcoala, se ajunge la un fel de rupturã a cercului vicios între generaþii, ce schimbã în bine obiceiurile ºi viaþa socialã a familiilor lor. La Roma, sunt exemple de adolescenþi rrom care frecventeazã liceul ºi care îºi gãsesc apoi locuri de muncã. Însã instituþiile, care ar trebui sã dea o mânã de ajutor în vederea integrãrii rromilor, de cele mai multe ori obstaculeazã astfel de iniþiative. Un exemplu în acest sens este scrierea pe permisul de ºedere al rromilor, la rubrica domiciliu: „campament de nomazi”, fapt ce îngreuneazã gãsirea unui loc de muncã ºi integrarea acestor persoane.

Rromii în Europa

Dar sã vedem care este situaþia rromilor la nivel european. Potrivit unui raport din 2006 al Parlamentului European, þiganii nu beneficiazã – în nici o naþiune europeanã – de protecþie sau de simpatie. Consideratã „o naþiune fãrã teritoriu”, nimeni nu le apãrã drepturile, rromii neintrând nici în categoria minoritãþilor lingvistice, dat fiind cã nu au o limbã scrisã, dar nu sunt nici minoritate etnicã ºi nici naþionalã. În Europa, numãrul þiganilor este de circa 7 milioane; dintre aceºtia, între 90 ºi 140 de mii se aflã în Italia. Un raport recent al comisarului Consiliului Europei pentru drepturile omului, Alvaro Gil-Robles, semnaleazã cã în Italia aceastã minoritate suferã, fiind supusã discriminãrilor; la fel se întâmplã ºi în Germania, unde doar jumãtate dintre copiii rrom merg la ºcoalã, în România, unde 65% dintre rromi trãiesc în case fãrã apã curentã, dar ºi în Ungaria ºi Slovacia, unde 45% dintre aceºtia nu beneficiazã de servicii sanitare. La o analizã atentã a situaþiei, iese la ivealã cã rromii reprezintã o populaþie nedoritã în nici o þarã, aceºtia fiind consideraþi cetãþeni de categoria a doua, nu doar în þãrile de provenienþã ci ºi în cele spre care emigreazã.

ªi totuºi, cineva se ocupã de ei

Pãrintele italian Mario Riboldi, din dieceza de Milano, se ocupã de evanghelizarea populaþiilor rrom ºi sinti de 50 de ani, mai exact de când a fost sfinþit preot, împreunã cu un alt preot – misionarul barnabit Luigi Paraboni ºi cãlugãriþa Ancilla Beretta care, de mai mulþi ani, a pus bazele unui proiect de sprijinire a rromilor, în special pentru copii ºi femei. Îndatorirea pe care ºi-au asumat-o este de a merge în mijlocul þiganilor pentru a le duce Evanghelia ºi pentru a

împãrtãºi – în mod concret – experienþa lor de viaþã. Pãrintele Luigi, de exemplu, locuieºte într-o tabãrã rrom, dormind într-o rulotã, cu care se deplaseazã, apoi, în toatã Italia, în localitãþile în care trãiesc comunitãþile sinti.

Puþini ºtiu despre viaþa religioasã a þiganilor, despre faptul cã în lume sunt peste o sutã de persoane consacrate din rândul etniei rrom, cãreia îi aparþine ºi Fericitul Zeffirino Gimenez Malla, supranumit Pelé, originar din Spania, care s-a implicat în a-i ajuta pe confraþii mai puþini norocoºi în timpul rãzboiului civil din 1936, motiv pentru care a fost închis.

Mulþi dintre rromii proveniþi din România, deºi de religie ortodoxã, se apropie de Biserica Catolicã, devenind credincioºi ºi practicanþi, spune pãrintele Mario Riboldi.

Perspectiva întoarcerii în România

Pãrintele Virginio Colmegna, preºedintele fundaþiei italiene Casa caritãþii, unul dintre promotorii Pactului de legalitate ºi de sociabilitate, s-a implicat mult în organizarea unor ateliere de muncã pentru femeile rrom ºi în trimiterea copiilor la ºcoalã, ºi a tinerilor la cursuri profesionale, fiind convins cã, atunci când se doreºte, se pot obþine succese în lucrul cu rromii. Este însã necesar sã se lucreze cu grupuri mici, controlate, creând zone limitate, locuite de câteva familii ºi gestionate de operatorii sociali. Spune pãrintele Colmegna: „Trebuie depãºitã cultura taberelor de nomazi, unde rromii se instaleazã pe perioade nedeterminate, fiind necesare structuri mai mici ºi temporare, cu trecere – apoi – la etapa unui loc stabil. Rromii nu sunt sãraci. Vrem ca ei sã-ºi însuºeascã cultura autogestionãrii ºi sã se responsabilizeze”.

Preºedintele fundaþiei Casa caritãþii se gândeºte, de asemenea, la un proiect de repatriere asistatã a rromilor proveniþi din România, unde pãrintele Colmegna a fost deja în vizitã pentru a vedea localitãþile din care aceºtia provin. În acest sens este necesarã intensificarea raporturilor cu guvernul de la Bucureºti, în vederea unor acorduri care sã favorizeze repatrierea rromilor, fãcând investiþii în localitãþile de origine ale rromilor.

Din 11 iulie a intrat în vigoare în Italia normativa europeanã potrivit cãreia cetãþenii Comunitãþii Europene sunt primiþi pentru trei luni însã, la expirarea acestui termen, cei care nu au un loc de muncã ºi nici posibilitatea de a se întreþine, sunt trimiºi în þãrile din care provin.

Pãrintele Virginio Colmegna insistã asupra necesitãþii intervenirii în rezolvarea situaþiei rromilor din Italia „pentru a evita o revoltã a milanezilor ºi pentru a asigura securitatea cetãþenilor ºi o primire demnã rromilor”.

Prezentare de ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

19

20

Istorie ºi Spiritualitate

Nefirescul, agresiunea sãvârºite prin procesul Monseniorului Vladimir Ghika „Doamne, harul tãu sã ne sprijine Ca sã nu ne lãsãm învinºi de rãu Ci sã putem învinge rãul cu bine Dând mãrturie în lume pentru iubirea ta”.

Padre Paolino Belltrame

Neconstituþionalitatea persecuþiilor persecuþiilor,, a arestãrii, a anchetei ºi procesului

Dupã înfrângerea în rãzboi a celor douã state agresoare, sprijinite pe ideologiile totalitare nazistã ºi fascistã, þara noastrã fusese lãsatã pradã stãpânirii sovietice, sprijinitã pe o a treia ideologie totalitarã ºi dominatã de partidul unic, instrument al “marelui ºi iubitului conducãtor”.

Mentalitatea þãrilor moderne impunea, în anii 1945 ºi urmãtorii, ca orice stat civilizat sã respecte libertatea conºtiinþei, libertatea religiei, pluralismul religios, desfãºurarea activitãþii religioase a mai multor confesiuni creºtine. În România, Constituþia din 29 martie 1923, curând dupã triumful politic ºi naþional al reîntregirii, proclama, prin art.2, prin art.5 ºi prin art.8, alin.2, egalitatea înaintea legii a tuturor cetãþenilor, indiferent de origine etnicã, de limbã sau de religie. Art.7 arãta cã deosebirea de credinþe religioase ºi confesiuni nu constituie o piedicã spre a dobândi drepturile civile ºi politice ºi a le exercita.

Reafirmând libertatea conºtiinþei, cu caracterul ei absolut, art.22 alin.3 proclama cã “biserica creºtinã ortodoxã ºi cea greco-catolicã sunt biserici româneºti”. Era o expresie a mulþumirii poporului nostru, în urma întregirii þãrii cu Transilvania, unde exista, organizatã de peste douã secole, o confesiune puternicã, ce proclama Crezul catolic ºi recunoºtea primatul Papal 1; nu trebuie uitate meritele ei în afirmarea latinitãþii limbii ºi a originii poporului român.

Actul istoric de la 23 august 1944 repusese în vigoare Constituþia din 1923, urmând doar sã se dea o altã organizare a reprezentanþei naþionale. Aparent, preceptele libertãþii religioase se respectau de puterea instalatã în 1947 ºi de statul „democrat-popular”; dupã alungarea Regelui, în Constituþia adoptatã la 13 aprilie 1948, art. 27 garanta libertatea conºtiinþei ºi libertatea religioasã. Faptic, însã, era o proclamaþie vanã, nu se accepta decât gândirea materialistã, înlãturarea tradiþiilor europene ºi democratice “Marele vecin ºi prieten”, statul leninist urmãrea sã distrugã, moral ºi fizic intelectualitatea anterioarã, sã impunã o altã “educare” a tineretului, sã înlãture respectul pentru istoria adevãratã a României. În Occident, un ambasador la Bucureºti cita o declaraþie a Anei Pauker, agentã strãinã, impusã în noiembrie 1947 ca ministru de Externe al României: ”trebuie nivelat pãmântul(...). Nu poþi sã distrugi o întreagã generaþie ºi sã pãstrezi numai tineretul. O anumitã cantitate de muncã fizicã trebuie prestatã pentru a da copiilor sprijinul de care au nevoie pentru a creºte.

Numai din acest motiv adulþii vor fi lãsaþi în viaþã, dar trebuie terorizaþi ca sã nu îndrãzneascã sã se amestece în educaþia comunistã a copiilor ( . . .). Generaþia de eliminat, prea bãtrânã pentru a fi educatã, va fi suficientã pentru aceastã sarcinã. Nu ne preocupã încetinirea ritmului în care va fi uzatã ºi distrusã” 2.

Cinismul unor asemenea declaraþii nu era depãºit decât de arestãrile din domicilii ºi de pe stradã, de multe ori fãrã mandat, de deþinerile administrative, decise prin ordine ale Ministerului de Interne 3 , de anchetele de luni ºi ani, de trimiterile în judecata Tribunalului Militar prin forþarea nelegalã a competenþei acestuia.

Monseniorul Vladimir Ghika nu era un om politic, nu avea menirea sã direcþioneze preocuparea credincioºilor cãtre o opunere faþã de regimul instalat. Era un preot de o imensã culturã, care avea parte de un har cu totul deosebit: spontan, fãcea simþitã prezenþa lui Dumnezeu. S-au pãstrat ºi transmis numeroase reflecþii ale sale.

Tindeau sã facã fãptura umanã mai sincerã ºi mai bunã. În nici una dintre cele citite de noi nu am întâlnit vreun îndemn la opunere faþã de putere. Era nãscut în 1873; avusese parte de douã operaþii grele în zona ventralã – a doua efectuatã la vârsta de 76 ani, fãrã vreo anestezie! Întemeiase în zona centralã a Franþei o comunitate, celebra Sfânta Liturghie într-un cartier muncitoresc al Parisului, întemeiase comunitãþi carmelite în Extremul Orient, adusese cuvântul bun printre leproºi, printre femei condamnate. În vremea rãzboiului ar fi putut rãmâne în Franþa, care pânã în 1944 nu era total ocupatã.

Venise însã în þara sa, unde stãpânirea comunistã i-a grãbit sfârºitul pentru a distruge pe cei care gândeau sub inspiraþia divinã.

Vladimir Ghika nu a fost arestat administrativ, ci pseudojudiciar.

La 18 noiembrie 1952, dupã simularea chemãrii lui la cãpãtâiul unui bolnav, este arestat pe stradã ºi condus la închisoarea militarã de la fostul Arsenal al armatei, aflat pe strada Uranus. Este dezbrãcat de reverendã, rãmâne într-un singur rând de lenjerie, unii spun ºi lipsit de ciorapi. Suportã zeci de interogatorii, câteva cu simularea unei strangulãri. În aceleaºi zile de la mijlocul lunii noiembrie 1951 sunt arestaþi substitutul ordinar al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti – monseniorul Ieronim Menges, ºase preoþi ºi patru credincioase.

Rechizitoriul se emite de Procuratura Militarã Teritorialã Bucureºti la 28 iulie 1953. Nu ºtim pentru ce, din sentinþa nr. 1234 din 24 octombrie 1953 rezultã dezbaterea “în ºedinþã publicã” ºi soluþia de la aceastã din urmã datã; trecerea unui interval de trei luni pânã la dezbaterea unei cauze nu era uzualã, nici normalã, pentru un proces în care toþi acuzaþii erau arestaþi.

Anomalia învinuirii ºi competenþei

Preocuparea ºi nivelul modest al acestui studiu nu fac potrivitã citarea învinuirilor absurde aduse tuturor celor 12 acuzaþi, învinuiþi de “înaltã trãdare”, crimã prevãzutã în acei ani de textul art.190 din codul penal, cu agravantele introduse prin decretul nr.199/1950. CODUL, la republicarea lui de la 27 februarie 1948, prevedea ca formã de bazã a acelei crime, fapta funcþionarului public, agentului sau prepusului guvernului, care procurã, transmite sau divulgã prin orice cale, fie chiar incomplet sau inexact, agenþilor unui guvern strãin, agenþilor sãi sau oricãror alte persoane, fãrã calitatea de a lua cunoºtinþã de ele, planuri, schiþe, desene, fotografii, acte, scripte ori documente diplomatice secrete. . . interesând apãrarea teritoriului, siguranþa statului, mobilizarea armatei º.a.m.d.

Rechizitoriul ºi motivarea în fapt a sentinþei imputã Monseniorului

Istorie ºi Spiritualitate Ieronim Menges, substitut ordinar al Episcopului romano-catolic, faptul de a “cunoaºte în anul 1944 prin preotul Pieger pe Del Mestri, cu care are “o serie de convorbiri cu privire la activitatea desfãºuratã de Vatican în þara noastrã”.

Del Mestri era diplomat papal, secretar al Nunþiaturii apostolice – atunci, credem, preot 4. Normal, uneori înlocuia pe nunþiu.

Iatã unde se afla trãdarea unor documente secrete care ar fi interesat pregãtirea militarã a statului român! Fãrã ironie, cu tristeþe, iatã respectul României de atunci pentru libertatea credinþei!

Ancheta ºi interogatoriile

Se deduce din datele de mai sus cã ancheta la securitate a durat aproximativ 6 luni. Nu s-au pus la dispoziþia Arhiepiscopiei documentele ei. ªtim numai cã Monseniorul Ghika, din cauza vârstei ºi a slãbiciunii, nu a putut fi supus unei anchete continue.

De asemenea, nu ni s-a prezentat textul declaraþiei luate din instanþã. Oarecum îi deducem conþinutul din urmãtorul alineat al sentinþei nr. 1234 din 24 octombrie 1953: “A avut legãturi cu diverºi diplomaþi de la legaþiile Franþei ºi Italiei, precum ºi cu Nunþiatura. A expediat prin legaþia Franþei, 3 scrisori cãtre fratele sãu, din strãinãtate, în care dãdea o serie de informaþii asupra stãrilor politico-sociale din þara noastrã, informaþiuni ce urmau sã fie transmise Vaticanului. A fãcut lui Menges, prin Montani Silvia, propunerea ca sã trimitã rapoartele sale informative cãtre Vatican, prin folosirea cãilor de care dispunea el. A primit din partea Vaticanului o scrisoare pentru Menges pe care i-a transmis-o prin Claudia Tudose”.

Aceste “fapte” se reþin ca dovedite cu declaraþiile acuzatului de la cercetãri ºi în faþa instanþei, coroborate cu declaraþiile celorlalþi. Cu tot caracterul lor anodin, de natura normalului în activitatea unui preot catolic care “pãstra legãturi” cu diplomaþi probabil catolici ºi cu ierarhul sãu, prelatul Menges, conþinutul “recunoaºterilor” nu a avut parte de nici o garanþie de consemnare obiectivã. Explicãm. La 24 octombrie 1953, în România se aplica procedura prevãzutã de Codul Justiþiei Militare. Conform acestuia, declaraþiile acuzatului nu se dictau public de preºedinte, ci ... se consemnau de grefier! Acesta, de cele mai multe ori, avea experienþã, dar nu avea studii juridice! Aplicarea la aceste instanþe speciale a procedurii de drept comun, deci, sub aspectul care ne intereseazã, citirea în faþa “publicului” admis la instanþe (de cele mai multe ori, chiar ofiþerii anchetatori ºi paznicii) a declaraþiilor consemnate dupã dictarea preºedintelui, nu a intervenit decât de la ......195 .5 Cu aceastã “coroborare” a probelor, sentinþa din 24 octombrie 1953 reþine “întrunirea elementelor constitutive ale complicitãþii la infracþiunea de înaltã trãdare ºi îl condamnã pe Vladimir Ghika, “fost prinþ”, la trei ani temniþã grea!

Recursul, sfârºitul vieþii, sfârºitul martiriului

Dus la închisoarea Jilava, a refuzat sã semneze cã ia cunoºtinþã despre condamnarea ruºinoasã. A stat de vorbã cu blândeþe cu ceilalþi acuzaþi din lot ºi cu ceilalþi deþinuþi politici cu care se afla. Cât a putut fizic, a fãcut împreunã cu ei Calea Sfintei Cruci. Uneori, duminica, reuºea sã celebreze o Liturghie specialã; recitã aproape continuu rozariul. Le spune cã suferinþele omului, “odatã oferite lui Isus, înceteazã sã ne mai aparþinã, pentru a fi ale Sale”. Pe Monseniorul Menges, întâlnit numai imediat dupã proces, îl asigurã de absenþa oricãrui resentiment. Îi spune: ”Nimic nu este mai vrednic de cinste decât a fi închis pentru cauza lui Isus Cristos”. Mai târziu li se refuzã orice întrevedere.

Dar, fatal, puterile îi slãbesc continuu; în luna ianuarie, este dus la

infirmerie, unde îºi prevesteºte sfâºitul cu 4 zile mai înainte; într-adevãr, la 17 mai 1954, acesta se produce, primit în tãcere.

Acest condamnat pentru “complicitate la înaltã trãdare”, decedând, nu cunoºtea cã justiþia militarã “îi uºurase situaþia”. Recursul se judecase la 15 mai. Ca ºi ceilalþi, Vladimir Ghika nu a fost dus la proces. A fost apãrat de avocatul Guido Bondi, scriitor ºi credincios catolic; nu mã îndoiesc cã acesta ºi-a fãcut pe deplin datoria, exprimându-se desigur cu precauþia care era necesarã ca sã nu riºte el însuºi o arestare sau mãcar denunþarea lui la corpul avocaþilor, din a cãrui conducere, de altfel, fãcea parte.

Fapt este cã din cele unsprezece recursuri ale inculpaþilor, au fost admise numai douã: al lui Vladimir Ghika ºi al viitorului monsenior Francisc Augustin. Celelalte au fost respinse.

Despre personalitatea judecãtorilor militari care au dat decizia nr.870 din 15 iunie 1954 ºi care erau atunci general, maior, cãpitan, mã abþin sã scriu aici, orice; ar fi prea multe de spus ºi aº da loc la prea multe controverse.

Despre monseniorul nostru drag, stea luminoasã a credinþei ºi a þãrii noastre, decizia reþine numai cã “infracþiunea de complicitate reþinutã de instanþa de fond nu întruneºte elementele constitutive cerute de textele de lege în vigoare;” cã cele trei scrisori expediate în Elveþia aveau un conþinut cu totul neînsemnat; cã “din probe nu rezultã cã ar fi dat ajutor în vreun fel oarecare lui Menges Heronim (sic) în activitatea acestuia de spionaj”. Totuºi, schimbându-se calificarea juridicã în omisiune de denunþ, Tribunalul de recurs face aplicaþia Decretului Lege nr.199/1950 ºi îl condamnã pe Vladimir Ghika la doi ani închisoare!

Logic, ne întrebãm de unde rezultã activitatea de spionaj a Mons.

Menges, dacã era vorba sã se respecte dreptul la credinþã al catolicilor?

Un cuvânt despre martiriu

Martiriul lui Dumnezeu prin excelenþã este însuºi Isus. Dupã pilda Lui, Vladimir Ghika a cunoscut ºi acceptat dinainte suferinþele care-l aºteptau. Ca mulþi alþii, pe care - în largã mãsurã - nici nu-i cunoaºtem dupã numele lor, a trecut prin încercarea batjocurilor, ba chiar a lanþurilor ºi închisorii; a fost schingiuit, ºi-a dat viaþa pentru Cristos 6.

Ne rugãm – cu fervoare ºi sinceritate – sã fie ridicat la cinstea altarelor, sã ºtim cã mijloceºte pentru noi, pentru a ne obþine milostivirea Domnului.

MIHAIL I. GHIGA In1929,EnciclopediaMINERVAmenþionanumãrulcredincioºilorgreco-catolici la 1.865.000.

2 Cf. Elisabeth de Miribel, Memoria tãcerilor, Editura Arhiepiscopiei RomanoCatolice de Bucureºti, 2004, pag.115 3 Conform unui act al meritoriei puteri: decretul nr.6 pentru înfiinþarea unitãþilor de muncã. Dupã aplicarea acestuia, a apãrut ºi Hotãrârea nr.1554 a Consiliului de Miniºtri. Aportul acesteia consta în prevederea expresã a: 1.coloniilor de muncã; 2. domiciliuluiobligatoriu;3.batalioanelordemuncã.Durata“reeducãrii”înceledintâi era de regulã (spre deosebire de primul act citat) între 6 luni ºi 5 ani! Toate se realizau prin celebrele condamnãri administrative, fãrã vreo cenzurã judiciarã!

4 Prin 1992, Monseniorul Del Mestri, episcop, a vizitat Bucureºtii ºi a prezidat o sfântã liturghie duminicalã.

5 Chiarºidupãunificareasistemuluiproceduraldeconsemnareadeclaraþiilor, de mai multe ori am asistat, practic, pânã în 1989, la consemnãri abuzive, impunându-se inculpatului sã semneze fraze care nu corespundeau declaraþiilor lui.

6 Evrei, 11,36-38 1

21

22

Istoria Bisericii

Henric al VIII-lea ºi Anglicanismul Pr Pr.. EMANUEL DUMITRU

Henric al VIII-lea (1491-1547) a devenit succesor la tronul Angliei când avea numai 11 ani. Deºi iniþial, familia îl hãrãzise unei cariere ecleziastice, dorinþa de titluri lumeºti a fost mai puternicã, Henric dedicându-se din tinereþe chestiunilor politice.

Cãsãtorit de foarte tânãr cu Caterina de Aragon, vãduva fratelui sãu mai mare Arthur, ºi sprijnit de abilitatea arhiepiscopului de York, Thomas Wolsey (devenit ulterior cardinal), Henric a reuºit alianþe politice favorabile, aducând Anglia pe primul loc în rândul puterilor europene ale vremii. Relaþiile sale cu Sfântul Scaun s-au menþinut în limite normale, papii Iuliu al II-lea ºi Leon al X-lea acordându-i mai multe distincþii care confirmau fidelitatea sa faþã de Catedra lui Petru. Prestigiul de care Henric se bucura in mediile eclaziastice a fost întãrit ºi de preocuparea sa faþã de chestiunile teologice; astfel, în lucrarea Assertio Septem Sacramentorum , el se pronunþã ferm împotriva doctrinei lui Luther, afirmând dogma primatului papal ca fiind lipsitã de echivoc.

Drept recunoºtinþã pentru propovãduirea credinþei catolice (în special prin scrierea acestei cãrþi), papa Leon al X-lea l-a onorat pe Henric cu titlul de Fidei Defensor (Apãrãtor al credinþei).

Deºi cãsãtorit cu Caterina de Aragon, Henric a avut relaþii cu mai multe alte doamne de la curte, printre care Elisabeth Blount (cu care a avut ºi un fiu, cãruia, ulterior, i-a acordat titlul de duce de Richmond) ºi Mary Boleyn. Prin intermediul acesteia din urmã, Henric a cunoscut-o pe sora ei, Anne Boleyn, cãreia i-a acordat titlul de marchizã de Pembroke.

Pentru a se putea cãsãtori cu Anne Boleyn, Henric a apelat la Sfântul Scaun, în dorinþa de a obþine anularea cãsãtoriei sale cu Caterina de Aragon, invocând faptul cã aceasta nu i-a nãscut nici un fiu (din cãsãtoria lor rezultând o singurã fiicã, Mary Tudor).

Sfântul Scaun nu a fost de acord sã declare cãsãtoria invalidã, dar Anne Boleyn a manipulat lucrurile în favoarea ei, negând autoritatea papalã ºi convingându-l pe rege cã el este cel care ar trebui sã conducã Biserica, în conformitate ºi cu ideile radicale ale lui William Tyndale. În consecinþã, în 1543 Henric a emis Edictul de supremaþie, care stipula: „coroana britanicã este autoritatea supremã pe pãmânt a Bisericii Angliei, numitã Ecclesia Anglicana”. În ciuda refuzului Sfântului Scaun de a declara invalidã cãsãtoria regelui cu Caterina de Aragon, în 1533 Henric se cãsãtoreºte cu Anne Boleyn în Westminster Abbey, ceremonia fiind prezidatã de Thomas Cranmer, arhiepiscop de Canterbury (a cãrui numire venise ca urmare a propunerii Annei, Cranmer

fiind puternic influenþat de ideile Reformei care invadaserã Germania acelor vremuri). În acelaºi an, din relaþia lor se naºte o fiicã, Elisabeth; toate încercãrile ulterioare ale cuplului de a avea un fiu au rãmas fãrã rezultat. La mai puþin de doi ani dupã cãsãtoria cu Anne, Henric îºi manifestã interesul faþã de persoana unei alte doamne de la curte, pe nume Jane Seymour. În urma comploturilor politice puse la cale la curte, Anne este acuzatã de incest, adulter ºi complot pentru a-l ucide pe rege. Procesul din 1536 s-a sfârºit prin condamnarea la moartea prin decapitare, dusã la îndeplinire la 15 mai a aceluiaºi an.

Arhiepiscopul Cranmer a declarat invalidã ºi cãsãtoria lui Henric cu Anne Boleyn, iar dupã moartea acesteia, a susþinut atât cãsãtoria lui cu Anne de Cleves, cât ºi divorþul de aceasta. Mai târziu, acelaºi episcop a fãcut parte dintre acuzatorii care au decis moartea prin decapitare a Caterinei Howard (cea de-a cincea soþie a regelui Henric). Dupã moartea lui Henric, sub domnia lui Edward al VI-lea, Cranmer a fost promotorul unor schimbãri doctrinare radicale, punând bazele unei teologii separatiste în raport cu Sfântul Scaun.

Ulterior, când regina catolicã Maria I (fiica lui Henric ºi a Caterinei de Aragon) a ajuns pe tron, Cranmer a fost judecat ºi condamnat pentru erezie.

Cranmer este cunoscut ca fiind cel care a pus bazele doctrinei Bisericii Anglicane ºi liturgiei anglicane. Matthew Parker, arhiepiscop de Canterbury, a redactat în 1563 cele 39 de articole care constituie esenþa doctrinei anglicane, folosind ideile de bazã din cele 42 de articole redactate de Cranmer cu 11 ani în urmã.

Obligativitatea acceptãrii lor a fost introdusã de Parlamentul britanic în 1571. În sec. al XIX-lea, cele 39 de articole au devenit fundamentul doctrinei metodiste.

Trãsãturile doctrinei anglicane (raportate de catolicism) sunt: afirmarea caracterului suficient al Sfintei Scripturi pentru mântuire, condamnarea doctrinei catolice a purgatoriului, lipsa de practicã în venerarea sfinþilor, a imaginilor sfinte ºi a relicvelor, respingerea indulgenþelor. Anglicanismul refuzã devoþiunile, în special adoraþia euharisticã. Preoþii anglicani pot opta între celibat ºi cãsãtorie, iar unele dieceze anglicane permit hirotonirea femeilor. În privinþa sacramentelor, Biserica Anglicanã admite ca fiind instituite de Mântuitor numai 2 sacramente, Botezul ºi Euharistia, în privinþa Euharistiei fiind respinsã doctrina transsubstanþierii, iar prezenþa lui Cristos în speciile consacrate fiind consideratã doar simbolicã.

Lecturi

Comisia Biblicã Pontificalã „Poporul evreu ºi Sfintele sale Scripturi în Biblia creºtinã“ Ed. ARCB, 2007; 223 p.

ANA-MARIA BOTNARU

„În teologia Pãrinþilor Bisericii, problema unitãþii interioare a Bibliei unice a Bisericii, formatã din Vechiul ºi Noul Testament, era o temã centralã. […] Creºtinii pot sã înveþe mult din exegeza iudaicã practicatã timp de 2000 de ani; la rândul lor, creºtinii sperã ca evreii sã poatã trage folos din progresele exegezei creºtine. Eu cred cã aceste analize vor fi utile pentru progresul dialogului iudeo-creºtin, dar ºi pentru formarea interioarã a conºtiinþei creºtine“, scrie (pe atunci) Cardinalul Joseph Ratzinger în prefaþa documentului „Poporul evreu ºi Sfintele sale Scripturi în Biblia creºtinã“, elaborat de Comisia Biblicã Pontificalã.

Temându-mã de o expunere complicatã ºi de un limbaj sofisticat, propriu specialiºtilor, aveam sã descopãr cu încântare un mic manual, dens ºi accesibil, scris pe înþelesul tuturor. Argumentare solidã, minuþioasã, limpede, structuratã în trei capitole: „Sfintele Scripturi ale poporului evreu, parte fundamentalã a Bibliei creºtine“, „Temele fundamentale ale Scripturilor poporului evreu ºi acceptarea lor în credinþa creºtinã“ ºi „Evreii în Noul Testament“.

O idee esenþialã pe care se întemeiazã acest studiu este aceea cã „poporul evreu ºi Sfintele sale Scripturi ocupã în Biblia creºtinã un loc de o importanþã extremã“: „Fãrã Vechiul Testament, Noul Testament ar fi o carte indescifrabilã, o plantã lipsitã de rãdãcini, destinatã sã se usuce. Noul Testament recunoaºte autoritatea divinã a Sfintelor Scripturi ale poporului evreu ºi se sprijinã pe aceastã autoritate“.

Documentul se construieºte pe o triplã argumentare - autorii subliniazã elementele de continuitate (numeroase ºi esenþiale), de discontinuitate (Legea lui Moise, anumite instituþii, forme de cult, practici religioase ºi rituale) ºi de progres (Cristos, care reprezintã împlinirea desãvârºitã a Profeþilor ºi a Legii). În primul capitol este pusã în luminã dubla relaþie dintre Vechiul ºi Noul Testament: (i) pe de o parte, Noul Testament nu poate fi conceput fãrã o permanentã referire la Vechiul Testament (citatele, implicite sau explicite, sunt extrem de numeroase; evangheliºtii recurg adeseori la formula „toate acestea s-au petrecut ca sã se împlineascã Scriptura“); (ii) pe de altã parte, creºtinii sunt îndreptãþiþi sã citeascã Vechiul Testament în lumina Noului Testament (Legea cea veche a lui Moise dusã la desãvârºire de Legea cea nouã a iubirii; trecerea Mãrii Roºii, prefigurare a botezului; regalitatea lui David,

prefigurare a regalitãþii lui Cristos; figura slujitorului suferind, prefigurare a pãtimirii lui Cristos). Tot aici se discutã relaþia între Scripturã ºi tradiþia oralã, ca ºi metodele exegetice iudaice folosite în Noul Testament.

Capitolul al doilea trece în revistã temele fundamentale ale Scripturilor poporului evreu, punându-le în paralel, de fiecare datã, cu lectura lor creºtinã: Revelarea lui Dumnezeu, Persoana umanã - mãreþie ºi mizerie, Dumnezeu - eliberator ºi mântuitor, Alegerea lui Israel, Legãmântul, Legea, Rugãciunea ºi cultul, Ierusalimul ºi Templul, Reproºuri divine ºi condamnãri, Fãgãduinþele. Este fascinant acest parcurs prin istoria mântuirii ºi este limpede legãtura indestructibilã dintre cele douã Testamente.

Capitolul al treilea se ocupã de evrei în Noul Testament. Trebuie remarcat spiritul de adevãr, iubire ºi dreptate care rãzbate din acest studiu: evreii sunt consideraþi, dupã frumoasa sintagmã a lui Ioan Paul al II-lea, „fraþii noºtri mai mari“. În acelaºi timp, se respectã adevãrul istoric, menþionându-se climatul de ostilitate la adresa lui Isus (din partea conducãtorilor religioºi, poporul fiindu-i în majoritate favorabil, dar în final îl va prefera pe Baraba) ºi la adresa Bisericii (persecutarea înverºunatã a apostolilor), în primele veacuri creºtine. Trebuie elogiat echilibrul extraordinar al textului, care descurajeazã din faºã orice atitudine extremistã: antisemitismul nu are nicio ºansã, fiind condamnat explicit ca fiind contrar creºtinismului (Isus este evreu, cei 12 apostoli sunt evrei, El nu a venit sã distrugã Legea, ci sã o împlineascã; pentru condamnarea ºi rãstignirea lui Isus nu trebuie acuzaþi evreii din toate locurile ºi epocile); simetric, nici anticreºtinismul nu este scuzabil - Isus din Nazaret este Cristos, Fiul lui Dumnezeu, chiar dacã evreii refuzã sã îl recunoascã drept Mesia. El s-a întrupat, a trãit, a pãtimit, a murit ºi a înviat pentru mântuirea tuturor.

Documentul, rod al unei meditaþii îndelungate ºi profunde, subliniazã cu generozitate numeroasele elemente de continuitate între Vechiul ºi Noul Testament, între iudaism ºi creºtinism. Textul elaborat de Comisia Biblicã Pontificalã are o dublã misiune: aceea de a servi dialogului teologic între iudaism ºi creºtinism ºi aceea de a servi cititorilor creºtini drept îndreptar pentru o mai bunã cunoaºtere a relaþiei între poporul ales ºi Biserica lui Cristos, între Vechiul ºi Noul Testament.

23

24

ªtiri

Benedict al XVI-lea - apãrãtor al tradiþiei liturgice catolice

Sfântul Pãrinte a dat în luna iulie o scrisoare motu proprio prin care permite preoþilor catolici sã celebreze Liturghia dupã vechiul Misal latin din 1962, de care se foloseºte el însuºi pentru Liturghiile pe care le celebreazã în privat. În documentul “Summorum Pontificum” Papa spune cã vechea formã liturgicã - folositã pânã la schimbãrile liturgice aduse de Conciliul Vatican II - nu a fost niciodatã abrogatã. De când a devenit Pontif, el a folosit mereu noul ritual - prezentat în “Summorum Pontificum” ca forma obiºnuitã, ordinarã, a ritului roman - pentru celebrãrile euharistice publice. Puþine persoane cunosc însã ce Misal a folosit Papa pentru celebrãrile private. Spre deosebire de predecesorul sãu, Papa Ioan Paul al II-lea, care invita în mod obiºnuit diverse persoane sã participe la Liturghia pe care o celebra în fiecare dimineaþã în capela sa privatã, Papa Benedict al XVI-lea celebreazã doar alãturi de câteva persoane apropiate, cunoscute pentru discreþia lor. La începutul pontificatului, Papa Benedict a cerut renovarea capelei Redemptoris Mater din palatul apostolic. Schimbãrile au inclus înlocuirea altarului la care celebra Papa Ioan Paul al II-lea cu un altul, mai lung, cu un tabernacol în centru, care îi permite acum sã celebreze Liturghia în poziþia ad orientum cerutã de vechiul ritual. Papa Benedict este de mult timp cunoscut ca un apãrãtor al tradiþiei liturgice catolice. La începutul anilor 1990 a surprins faptul cã a scris o prefaþã laudativã la o carte despre reforma liturgiei romane, în care Mons. Klaus Gamber critica schimbãrile liturgice din ultimele decenii. Cardinalul Ratzinger - la acea vreme - a mers la Wigratzbad, în Bavaria, pentru a hirotoni preoþi pentru Fraternitatea Sfântul Petru, un grup devotat liturgiei tridentine. Hirotonirile ºi Liturghia de Paºti din 1990 le-a celebrat dupã misalul din 1962.

A 100-a Sãptãmânã de Rugãciune pentru Unitatea Creºtinilor

Urmãtoarea Sãptãmânã de Rugãciune pentru Unitatea creºtinilor va marca a 100-a ediþie a acestui eveniment.

“Rugaþi-vã fãrã încetare” este tema pentru Sãptãmâna din anul 2008 care se va desfãºura, conform tradiþiei, în perioada 18-25 ianuarie. Evenimentul va fi pregãtit de Consiliul Pontifical pentru Unitatea Creºtinilor ºi de Comisia pentru Credinþã ºi Ordine a Consiliului Mondial al Bisericilor. Aceste douã organizaþii au publicat recent îndrumãtorul pentru Sãptãmâna de anul viitor, care include o evaluare a istoriei de 100 de ani a evenimentului. “Putem vorbi despre istoria Sãptãmânii de Rugãciune ca despre una de succes. Este un izvor de mare bucurie ºi profundã recunoºtinþã”, se spune în document. Textul, publicat pe Internet în diferite limbi, oferã o viziune istoricã asupra Sãptãmânii. De asemenea explicã motivul pentru care a fost aleasã tema pentru anul 2008: “Textul Rugaþi-vã fãrã încetare ( 1Tes 5,17) subliniazã rolul esenþial al rugãciunii în cadrul vieþii comunitãþii creºtine, membrii ei crescând în relaþia lor cu Cristos ºi între ei. Acest text se înscrie într-o serie de imperative, declaraþii prin care Paul încurajeazã comunitatea sã îºi trãiascã unitatea datã de Dumnezeu în Cristos, sã punã în practicã ceea ce este în principiu: trupul unic al lui Cristos, vizibil unul în acel loc”. Îndrumãtorul include, de asemenea, modele ºi îndrumãri pentru serviciile de rugãciune care se vor desfãºura în Sãptãmânã de Rugãciune pentru Unitatea creºtinilor din ianuarie 2008 .

Laicii în Bisericã, ieri ºi astãzi

În luna iulie s-a desfãºurat la Roma Conferinþa ce a avut ca titlu: „Împreunã lucrãtori în via Domnului: laicii în Bisericã, ieri ºi astãzi”. Evenimentul a fost organizat de Centrul pentru Laici din Roma ºi Conferinþa Episcopalã Americanã. La Liturghia celebratã în Bazilica San Giovanni in Laterano pentru participanþii la conferinþã, Arhiepiscopul Stanislaw Rylko, Preºedintele Consiliului Pontifical pentru Laici, a afirmat cã laicii se aflã pe frontul evanghelizãrii, având un rol unic. Referindu-se la rolul ºi importanþa laicilor, prelatul a spus: ”A fi laic creºtin în Bisericã este o vocaþie, de fapt este cea mai importantã chemare. Unicitatea vocaþiei laicilor constã în faptul de a fi creºtin trãind însã în mijlocul lumii. Este o vocaþie derivatã din Sacramentul Botezului(...) Laicii sunt în mod special responsabili de viaþa comunitãþii în Biserica localã. Este o vocaþie esenþialã, mãreaþã ºi frumoasã! Dar a fi laic creºtin în lumea de astãzi nu este uºor.

Lumea încearcã sã îl limiteze pe Dumnezeu exclusiv la sfera privatã a individului, autonomia ordinii seculare fiind adesea confundatã cu un secularism militant ce cautã sã îl elimine pe Dumnezeu din viaþa publicã (...) A fi laic creºtin în aceste vremuri cere curaj”, a mai spus Arhiepiscopul, “ºi de aceea este deosebit de important sã nu uitãm cã a fi creºtin este o vocaþie: Dumnezeu însuºi ne cheamã ºi ne trimite în lume. Vocaþia laicului este un dar gratuit de la Dumnezeu, care ne alege ºi ne cheamã fãrã vreun merit din partea noastrã”.

ªtiri

ZMT - proclamare a iubirii lui Dumnezeu

Benedict al XVI-lea doreºte ca Ziua Mondialã a Tineretului din 2008 din Sydney sã devinã o mare proclamare cãtre tineri a iubirii lui Dumnezeu, a arãtat purtãtorul de cuvânt al Vaticanului. Directorul Biroului de Presã al Vaticanului, pãrintele iezuit Federico Lombardi, a explicat acest lucru pe 22 iulie 2007, în cadrul unui program de televiziune. “Peste un an vom fi la Sydney sau vom privi spre Sydney. Parcã numai ieri la Marienfeld în Köln, Papa Benedict al XVI-lea a anunþat aceastã întâlnire care a fost primitã cu un entuziasm de nedescris de tinerii australieni, ce au fluturat steaguri ºi figuri de canguri. ªi acum suntem practic în ajunul ei”. Pr. Lombardi, referindu-se la Crucea ZMT pe care a numit-o “un simbol al drumului spiritual de convertire ºi angajament prin care tinerii lumii se pregãtesc pentru un mare eveniment de întâlnire ºi celebrare a credinþei împreunã cu Papa”, a spus cã aceasta se aflã deja în pelerinaj în Australia.

Prelatul a amintit cã: “În audienþa generalã din 4 iulie din Roma ºi la Angelus din 15 iulie din Lorenzago di Cadore, Papa Benedict al XVIlea a atins deja de douã ori mesajul adresat tinerilor ºi a alimentat programul lor de pregãtire. “Este inspirat de promisiunea fãcutã de Isus înviat apostolilor Sãi: Veþi primi putere de la Duhul Sfânt care va coborî asupra voastrã ºi veþi fi martorii mei`. Papa a adãugat cã centrul vieþii creºtine este iubirea, pentru cã iubirea este cea care - trezitã în noi de Duhul Sfânt - ne face martori ai lui Cristos”.

Purtãtorul de cuvânt a reamintit cã Sfântul Pãrinte ºi-a dedicat prima Enciclicã lui Dumnezeu care este iubire ºi cã documentul sãu despre Euharistie este intitulat “Sacramentul iubirii”. “Acum iubirea este proclamatã tuturor tinerilor ca sufletul angajamentului ºi al mãrturiei lor. Linia este clarã: în aceastã luminã evanghelicã trebuie sã înþelegem întregul pontificat ºi mesajele sale pentru Bisericã ºi pentru lume”, a mai spus pãrintele Lombardi.

Din nou despre drepturile ºi obligaþiile migranþilor

În perioada 9-11 iulie 2007 s-a la desfãºurat Bruxelles Forumului Global privind Migrarea ºi Dezvoltarea. Cu aceastã ocazie, Arhiepiscopului Agostino Marchetto, secretar al Consiliului Pontifical pentru Pastorala Migranþilor ºi Itineranþilor, a þinut un discurs în care a vorbit despre drepturile ºi obligaþiile imigranþilor, despre protecþia care trebuie acordatã acestora ºi familiilor lor: “…migranþii contribuie la bunãstarea þãrii lor gazdã; ºi de aceea demnitatea lor umanã trebuie sã fie respectatã ºi libertãþile lor garantate: dreptul la o viaþã demnã, la condiþii corecte de muncã, la acces la educaþie, sãnãtate ºi alte beneficii sociale, la a creºte în competenþã ºi a se dezvolta din punct de vedere uman, la a-ºi manifesta liber cultura lor ºi la a-ºi practica religia (…) în acelaºi timp, migranþii au datoria sã respecte identitatea ºi legile þãrii de reºedinþã, sã se strãduiascã pentru o adecvatã integrare (nu asimilare) în societatea gazdã ºi sã îi înveþe limba. Din pãcate, între ei sunt ºi imigranþi cu situaþia nereglementatã, care, însã, independent de statutul lor legal, au o demnitate umanã inalienabilã. Aºadar, drepturile lor trebuie protejate ºi nu ignorate sau violate. Un statut nereglementat, de fapt, nu înseamnã criminalitate. Soluþia este o mai bunã cooperare internaþionalã care descurajeazã neregularitãþile, cu creºterea canalelor legale pentru migrare”.

Arhiepiscopul Marchetto ºi-a încheiat discursul reînnoind apelul fãcut de Papa Benedict al XVI-lea în Mesajul sãu pentru Ziua Mondialã a Migranþilor ºi Refugiaþilor, ca “guvernele care nu au fãcut încã acest lucru, sã ratifice Convenþia Internaþionalã pentru Protecþia drepturilor tuturor muncitorilor migranþi ºi ale membrilor familiilor lor”.

Adaptare dupã catholica.ro

VIS

Apariþie editorialã

La Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti a apãrut cartea Sinteza Moralei Catolice. Întrebãri ºi rãspunsuri.

Mulþi credincioºi catolici simt necesitatea unui text de referinþã sigur ºi clar dupã care sã se orienteze în problemele de moralã, mai ales azi când printre multele glasuri discordante este adesea dificil sã distingem adevãrata învãþãturã a Bisericii.

Pe lângã Catehismul Bisericii Catolice (1992) în care morala este tratatã pe larg, ºi enciclicele Veritatis Splendor (1993) ºi Evangelium Vitae (1995), avem acum acest nou material pus la dispoziþie de Editura Studio Domenicano.

Sinteza Moralei catolice se doreºte a fi un instrument simplu, practic ºi accesibil tuturor, structurat în întrebãri ºi rãspunsuri, ordinea în care a fost tratatã materia fiind, în esenþã, cea din Catehismul Bisericii Catolice.

Ultimele pagini ale cãrþii conþin douã Anexe. Prima este dedicatã Sacramentului Spovezii ºi conþine un model de cercetare a cugetului; a doua Anexã conþine o versiune liberã dupã poezia If de R. Kippling, intitulatã Omul virtuos. „Morala nu este o colivie sau o închisoare care ne priveazã de libertate.

Dimpotrivã: ansamblul de reguli, interdicþii ºi porunci pe care le propune au ca scop protejarea libertãþii, pentru ca omul sã poatã ajunge, ca individ ºi comunitate, la împlinire. Asemenea regulilor de sãnãtate, menite sã garanteze o bunã condiþie fizicã, la fel normele morale reprezintã condiþiile necesare care asigurã persoanei o dezvoltare deplinã a capacitãþilor sale de a cunoaºte ºi de a iubi”.

Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

25

26

Pãstorul Arhidiecezei IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Apãrarea Catedralei Stadiu ºi mod de acþiune

Cucernici pãrinþi, Doresc sã vã comunic ultimele noutãþi referitoare la decizia de oprire a lucrãrilor în ºantierul de lângã Catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti. · Dupã cum bine cunoaºteþi, procesul deschis de Arhiepiscopie în data de 24 aprilie 2006 a fost strãmutat de douã ori la cererea firmei Millennium. · În data de 10.07.2007, Tribunalul Dolj, la primul termen de judecatã cu ÎNCHEIERE din ºedinþã publicã, a dispus suspendarea autorizaþiei de construire nr nr.. 179/18/B/43074 emisã de PRIMARUL SECTORULUI 1 Bucureºti ºi oprirea executãrii lucrãrilor pânã la judecarea pe fond a cauzei.

Executorie de drept. Cu recurs în termen de 5 zile. · Având în vedere faptul cã legea nr. 554/02.12.2004 a Contenciosului Administrativ prevede cã o astfel de hotãrâre trebuie executatã indiferent de faptul cã se acþioneazã în recurs, Arhiepiscopia a notificat prin executor judecãtoresc, în data de 12.07.2007, atât firma Millennium cât ºi antreprenorul general firma Bog’Art. De asemenea au mai fost notificate tot prin executor judecãtoresc autoritãþile competente, care prin lege pot dispune oprirea lucrãrilor în ºantier ºantier,, dat fiind cã neoprirea lucrãrilor lucrãrilor,, dupã suspendarea autorizaþiei, constituie infracþiune, intrând sub incidenþa legii penale. Autoritãþile notificate au fost: Primãria Municipiului Bucureºti; Primãria Sector 1; Inspecþia de Stat în Construcþii; Ministerul Culturii ºi Cultelor; Inspectoratul în Construcþii Teritorial Bucureºti. · Datoritã faptului cã lucrãrile au continuat, confirmând declaraþia din presã a firmei Millennium, Arhiepiscopia a depus plângere penalã la Parchetul de pe lângã Judecãtoria Sector 1, în 13.07.2007, în care a solicitat Parchetului sã identifice vinovaþii ºi sã se punã în aplicare Hotãrârea Tribunalului Dolj. · În data de 16.07.2007 Arhiepiscopia a depus o solicitare de oprire a lucrãrilor la Guvern, direct Prim-Ministrului, solicitând acestuia ca Guvernul, prin instituþiile mai sus menþionate, sã punã în aplicare Hotãrârea Tribunalului. · În data de 18.07.2007 lucrãrile în ºantier încã nu fuseserã oprite. Datoritã acestui fapt au fost notificaþi din nou reprezentanþii autoritãþilor Primãriei Sector 1, Inspecþiei de Stat în Construcþii, Inspectoratului Teritorial Bucureºti ºi Ministrul Culturii ºi Cultelor, pentru cã neimplicarea autoritãþilor în aplicarea hotãrârii tribunalului le pune pe acestea în poziþia de sãvârºire a abuzului în serviciu ºi favorizãrii infracþiunii. · În paralel, investitorul S.C. Millennium Building Development; în data de 12.07.2007, pe lângã cererea de recurs, a încercat, fãrã citarea Arhiepiscopiei ca parte, sã obþinã la Curtea de Apel Craiova anularea executãrii opririi lucrãrilor. Cererea le-a fost respinsã în data de 13.07.2007. · În data de 18.07.2007 Millennium încearcã din nou, în acelaºi mod, fãrã citarea noastrã, sã forþeze Curtea de Apel Craiova în anularea deciziei de stopare a lucrãrilor, care are titlu executoriu executoriu. ªi aceastã cerere a fost respinsã de Curtea de Apel Craiova în 19.07.2007. · Recursul are termen de judecatã în 06.08.2007. Firma Millennium a fãcut deja cerere de scurtare a termenului pentru recurs, acest lucru urmând a se judeca la Craiova în data de 26.07.2007. · Conform legii, obligaþia de oprire a lucrãrilor, dat fiind cã autorizaþia este suspendatã pânã la judecarea pe fond a procesului ºi a ultimelor forme de recurs, revine investitorului Millennium ºi antreprenorului general, iar în cazul nesupunerii acestora, instituþiilor abilitate ale statului enumerate mai sus. · Arhiepiscopia a remis agenþiei de presã Mediafax comunicate de presã în zilele de 18, 19, 20 iulie 2007, în care se arãta faptul cã firma Millennium încalcã hotãrârea justiþiei de oprire a lucrãrilor iar autoritãþile competente nu intervin, aºa cum legea le-o impune. Mai mult, Primarul Sectorului 1, Andrei Chiliman, declara în ziarul Bursa din 13.07.2007 cã inspectorii primãriei au cerut oprirea lucrãrilor ºi au amendat firma Millennium, urmând ca în caz de nesupunere Primãria sã depunã plângere penalã. În mod cu totul surprinzãtor, la Craiova, Primãria Sector 1 a declarat recurs împotriva hotãrârii de oprire a lucrãrilor.

Pentru a ilustra unde ne gãsim cu problema Catedralei, propunem, pentru cei care n-au citit acel material, cele relatate luni, 23 iulie, de “Jurnalul Naþional” în articolul Videanu serveºte cu loturi „Gaºca Nordului”, scris de Doru Cobuz din care citãm: „Peter Braun este un american de origine ucraineanã a cãrui activitate este asociatã cu cea a Fondului Româno-American de Investiþii (...) care a fost creditorul ce a sprijinit Titan-Mar la achiþiziþia Marmosim, afacerea primarului Capitalei, Adriean Videanu. Peter Braun a apãrut ºi în afacerea Cathedral Plaza. Potrivitul unor informaþii, chiar el este cel care a achiziþionat de la moºtenitori terenul pe care acum se ridicã clãdirea de 19 etaje care sufocã Catedrala Romano-Catolicã, scandal ce a ajuns pânã la Parlamentul European ºi pânã la Vatican”. În material apare ºi numele Cristinei Gabriela Popenici, care „este asociatã în afaceri cu Dorin Iacob, un fost apropiat al preºedintelui Traian Bãsescu, ºi cã legãtura dintre ea ºi Braun se poate identifica în scriptele Amgaz Furnizare”.

CIRCULARÃ CÃTRE PAROHII

Magisteriu

Din Alocuþiunile Sfântului Pãrinte la rugãciunea Angelus Dumnezeu vrea sã facã din neamul omenesc o familie (22 iulie)

„În aceste zile de odihnã pe care, mulþumesc lui Dumnezeu, le petrec aici, în Cadore, simt ºi mai intens impactul dureros al ºtirilor care îmi parvin în legãturã cu ciocnirile sângeroase ºi episoadele de violenþã ce se verificã în multe pãrþi ale lumii.

Acest lucru mã face sã reflectez astãzi încã o datã asupra dramei libertãþii umane în lume. Frumuseþea naturii ne aminteºte cã am fost puºi de Dumnezeu pentru “a cultiva ºi pãzi” aceastã “grãdinã” care este Pãmântul (cf. Gen 2,8-17).

Dacã oamenii trãiesc în pace cu Dumnezeu ºi între ei, Pãmântul se aseamãnã într-adevãr cu un “paradis”. Pãcatul, din nefericire, ruineazã acest plan divin, provocând diviziuni ºi aducând în lume moartea. Se întâmplã, astfel, ca oamenii sã cedeze ispitelor rãului ºi sã se rãzboiascã între ei. Consecinþa este cã, în aceastã minunatã “grãdinã” care este lumea, se deschid ºi spaþii de “infern”. În mijlocul frumuseþilor noastre, nu trebuie sã uitãm aceste situaþii în care se gãsesc mulþi dintre fraþii ºi surorile noastre.

Rãzboiul cu seria sa de doliuri ºi distrugeri, este dintotdeauna pe bunã dreptate considerat o calamitate ce este în contrast cu proiectul lui Dumnezeu, care a creat totul pentru existenþã ºi, în special, vrea sã facã din neamul omenesc o familie (...) Din acest loc de pace, în care se simt ºi mai profund ca inacceptabile ororile „masacrelor inutile”, reînnoiesc apelul la a continua cu tenacitate calea dreptãþii, la a refuza cu hotãrâre cursa înarmãrilor, la a respinge în general tentaþia de a înfrunta noi situaþii cu vechi sisteme”.

Iubirea este „inima” vieþii creºtine ( 15 iulie)

„ (...) Fiecare bun creºtin ºtie cã vacanþa este un timp potrivit pentru destindere fizicã dar ºi pentru hrãnirea spiritului prin momente mai ample de rugãciune ºi de meditaþie, pentru a creºte în relaþia personalã cu Cristos ºi conformarea din ce în ce mai mult dupã învãþãturile Sale. Astãzi, de exemplu, liturgia ne invitã sã reflectãm asupra cunoscutei parabole a bunului samaritean (cf. Lc 10, 25-37), care introduce în miezul mesajului evanghelic iubirea faþã de Dumnezeu ºi iubirea faþã de aproapele. Dar cine este aproapele meu, întreabã interlocutorul lui Isus. ªi Domnul rãspunde întorcând întrebarea, arãtând, prin povestirea bunului samaritean, cã fiecare dintre noi trebuie sã devinã aproapele pentru orice persoanã pe care o întâlneºte. „Mergi ºi fã ºi tu la fel!” (Lc 10,37). A iubi, spune Isus, înseamnã a te comporta ca bunul samaritean. Noi ºtim, de altfel, cã Bunul Samaritean prin excelenþã este tocmai El; deºi fiind Dumnezeu, nu a ezitat sã coboare pânã la a se face om ºi a-ºi da viaþa pentru noi.

Iubirea este, deci, „inima” vieþii creºtine; de fapt, numai iubirea suscitatã în noi de Duhul Sfânt ne face martori ai lui

Cristos. Am dorit sã propun din nou acest important adevãr spiritual în Mesajul pentru a XXIII-a Zi Mondialã a Tineretului: „Veþi avea puterea Duhului Sfânt care va coborî asupra voastrã ºi îmi veþi fi mie martori” (Fapte 1,8). Aceasta este tema asupra cãreia vã invit, dragi tineri, sã reflectaþi în urmãtoarele luni, pentru a vã pregãti pentru marea întâlnire ce va avea loc la Sydney, în Australia, peste un an, tocmai în aceste zile de iulie, la care vã invit, dragi prieteni din fiecare continent, sã participaþi în numãr mare”.

Misionarii, purtãtori ai unui mesaj de pace (8 iulie)

„Astãzi, Evanghelia (Lc 10,1-12.17-20) îl prezintã pe Isus care trimite 72 de ucenici în satele pe unde avea sã treacã, pentru ca sã pregãteascã terenul. Aceasta este o particularitate a evanghelistului Luca, ce subliniazã cã misiunea nu este rezervatã celor 12 Apostoli, dar este extinsã ºi la alþi ucenici.

De fapt, spune Isus, „de secerat este mult, dar lucrãtorii sunt puþini” ( Lc 10,2). Existã de lucru pentru toþi în câmpul lui Dumnezeu. Dar Cristos nu se mãrgineºte la a trimite. El dã misionarilor ºi reguli de comportament, clare ºi precise. Înainte de toate îi trimite „doi câte doi”, pentru ca sã se ajute reciproc ºi sã dea mãrturie despre iubirea fraternã. Îi avertizeazã cã vor fi „ca miei în mijlocul unor lupi”: adicã vor trebui sã fie paºnici în ciuda a toate ºi sã ducã în orice situaþie un mesaj de pace; nu vor purta cu ei nici haine nici bani, pentru a trãi din ceea ce Providenþa le va oferi; se vor îngriji de bolnavi ca semn al milostivirii lui Dumnezeu; unde vor fi refuzaþi, se vor duce de acolo, limitându-se sã atragã atenþia asupra responsabilitãþii respingerii Împãrãþiei lui Dumnezeu. Sfântul Luca pune în evidenþã entuziasmul ucenicilor pentru rezultatele bune ale misiunii ºi înregistreazã aceastã frumoasã expresie a lui Isus: „Nu vã bucuraþi cã duhurile vi se supun, ci bucuraþi-vã cã numele voastre sunt scrise în ceruri” ( Lc 10,20). Aceastã Evanghelie sã trezeascã în toþi cei botezaþi conºtiinþa de a fi misionari ai lui Cristos, chemaþi sã îi pregãteascã drumul prin cuvinte ºi prin mãrturia vieþii”.

Adaptare dupã Radio V atican Vatican

27

28

Sfântul lunii

28 august - Sfântul Augustin, episcop ºi doctor al Bisericii (354-430) Aurelius Augustinus s-a nãscut la 13 noiembrie 354 la Tagaste, astãzi localitatea Souk-Ahras din nordul Algeriei, în timpul domniei împãratului Constanþiu al II-lea. Tatãl sãu, Patricius, mic proprietar funciar, exercitã ºi funcþia modestã de curialis (un fel de consilier municipal). Mama, Sfânta Monica, este, ca majoritatea locuitorilor din Tagaste, dintr-o familie creºtinã. Blândã, discretã, rugându-se mult, îndurã rãbdãtoare mâniile sau nesãbuinþele soþului, dar sub aceastã aparentã blândeþe se ascunde o mare forþã de caracter. Patricius era pãgân. Monica va reuºi sã-l converteascã la creºtinism. Cei doi soþi au avut patru copii> doi bãieþi, Augustin ºi Navigus, ºi douã fete, dintre care una va deveni stareþa unei mãnãstiri de cãlugãriþe la Hippona.

Deºi de condiþie modestã ºi împovãrat de zdrobitoare impozite, Patricius a avut ambiþia sã asigure fiului sãu Augustin o educaþie pe mãsura inteligenþei sale precoce. În scrierile lui, Augustin vorbeºte puþin de tatãl sãu. Mama, dimpotrivã, joacã un rol predominant în viaþa sa. În vremea lui Augustin, botezul se primea la vârstã adultã. La naºtere, el a fost doar însemnat pe frunte cu semnul crucii ºi i s-a dat sarea catehumenilor.

Ajuns la vârsta priceperii, Augustin învaþã sã scrie ºi sã citeascã într-o ºcoalã din Tagaste. În afara latinei, i se vor preda curând primele noþiuni de greacã, însã el nu iubea aceastã limbã ºi nici nu o va stãpâni vreodatã, spre marele lui regret, cãci s-a vãzut astfel rupt de tradiþia orientalã a creºtinismului.

Avocatul credinþei

A studiat retorica la Cartagina pentru a deveni avocat, însã renunþã ºi se dedicã predãrii retoricii ºi studiului. Pasiunea pentru adevãr îi deschide calea spre filozofie. Studiazã în profunzime opera lui Cicero.

Se apucã sã-i citeascã pe Aristotel, pe Platon ºi, mai târziu, maniheismul, din cauza cãruia nouã ani renunþã la credinþa creºtinã.

Dupã moartea tatãlui, cãtre 371, Augustin, care acum avea optsprezece ani, s-a îndrãgostit de o femeie, despre care nu ºtim nici mãcar cum o chema ºi care a trecut ca o umbrã prin biografia lui. În urma acestei relaþii, care a durat cincisprezece ani, s-a nãscut Adeodatus (dat de Dumnezeu). Moartea lui prematurã, la ºaptesprezece ani, îl va cufunda pe tatã într-o jale adâncã. În 383, Sfântul Augustin pleacã la Roma pentru a preda retorica dar, trebuind în primul rând sã scape de vigilenþa nãvalnicã a mamei, Augustin este nevoit sã recurgã la ºiretlicuri. Prefãcându-se cã-ºi conduce un prieten în port, îºi convinge mama sã-ºi petreacã noaptea într-o bisericã din apropiere. Între timp, pe furiº, cu nevastã ºi copil, Augustin se îmbarcã. Gãzduit la un prieten maniheu, se restabileºte.

Simþind poate cã acest individ sclipitor ar putea sã le scape, maniheii se îngrãmãdesc în jurul lui. Augustin li se împotriveºte. În toamna anului 384, ajunge la Milano. Deja nu mai este satisfãcut de maniheism ºi intrã sub influenþa Sfântului Ambroziu. Dupã un îndelung conflict interior, descris cu însufleþire în Confesiuni, Augustin s-a convertit ºi

botezat în anul 386. Se întoarce în Africa în 388, instaureazã cu câþiva prieteni un trai cvasimonastic ºi este hirotonit preot în 391. Peste patru ani, devine coadiutor de episcop la Hippona ºi, din 396 pânã la moarte, va conduce aceastã diecezã.

Opera scrisã

Amploarea operei sale este impresionantã. Se pot numãra astãzi o sutã treisprezece tratate, douã sute optsprezece scrisori, peste cinci sute de predici. Tratate filozofice sau teologice, autobiografie, corespondenþã, predici, relatãri istorice, exegezã biblicã, catehezã, portrete ºi însemnãri de cãlãtorie, revizuiri ale scrierilor proprii. Din acest ansamblu atât de bogat al operei lui Augustin, se detaºeazã trei lucrãri: 1. Confessiones (Confesiunile) a fost redactatã între 397 ºi 401. Lucrarea este împãrþitã în treisprezece cãrþi, primele nouã reprezentând o relatare autobiograficã. Sfântul Augustin urmeazã modelul clasic al împãrþirii vieþii în perioade: prima copilãrie (infantia), urmatã de deprinderea limbajului (puertia), apoi adolescenþa (adolescentia) ºi tinereþea (iuventus). Cartea a X-cea cuprinde o meditaþie a autorului asupra operei sale pânã la punctul la care a ajuns sã scrie toate acestea. Începând cu cartea a XI-a ºi pânã la sfârºit, Sfântul Augustin reia prima parte a relatãrii, proiectându-ºi autobiografia în cadrul biblic al facerii lumii; 2. De civitate Dei (Cetatea lui Dumnezeu), redactatã cu intermitenþe, între 410 ºi 426, este o operã complexã în care se îmbinã istoria, exegeza, teologia ºi psihologia. Intenþia polemicã nu lipseºte. Întreaga viaþã spiritualã ºi intelectualã a Sfântului Augustin se reflectã în paginile ei. Acestã carte continuã întrucâtva Confesiunile. În locul istoriei individuale, pe care o expunea autobiografia unui suflet, e vorba de data aceasta de un destin colectiv: cel al umanitãþii în drumul ei cãtre Dumnezeu.

3. De Trinitate (Despre Treime) este scrisã între 405 ºi 420. Aceastã lucrare despre taina Sfintei Treimi, care se aflã în centrul credinþei creºtine, este opera dogmaticã cea mai importantã a Sântului Augustin. Densã ºi austerã, ea a pretins mari eforturi din partea autorului, care de câteva ori a fost pe punctul de a renunþa la ea.

Unitatea ºi egalitatea celor trei persoane dumnezeieºti, manifestãrile lui Dumnezeu, misiunea Fiului, natura celor trei Persoane ºi relaþiile lor reciproce, respingerea erorilor asupra acestei taine a credinþei, reprezentãrile omeneºti sau psihologice ale Treimii (...) sunt câteva din temele dezvoltate în cele cincisprezece cãrþi ale acestui tratat.

Expunerea teologicã se întrerupe deseori pentru a face loc unor admirabile rugãciuni ce se revarsã în efuziuni înflãcãrate. Închei cu o rugãciune a Sfântului Augustin: „Doamne, DumnezeuUnul ºi Dumnezeu-Treime, recunoascã ai Tãi tot ce am spus în numele Tãu, în aceste cãrþi; dacã ceva vine de la mine, mã iartã, Tu ºi ai Tãi.

Amin”.

Prezentare de pr. LIVIU BÃLêCUÞI

Suntem gata să-l urmăm pe Cristos!