Actualitatea creştină, nr. 08/2009

A nul S fintei P reoþii

1

19 iunie 2009 - 11 iunie 2010

Scrisoarea cardinalului Hummes pentru Anul Sfintei Preoþii

Publicãm scrisoarea adresatã preoþilor de cardinalul Claudio Hummes, prefect al Congregaþiei pentru Cler, în vederea Anului dedicat lor, care a început cu celebrarea Vesperelor, prezidatã de Benedict al XVI-lea în bazilica “Sfântul Petru”, în sãrbãtoarea Preasfintei Inimi a lui Isus, la 19 iunie 2009. Traducerea în limba românã a fost fãcutã de pr. Mihai Pãtraºcu. *** Dragi preoþi, Anul Sfintei Preoþii, stabilit de iubitul nostru papã Benedict al XVI-lea pentru a celebra 150 de ani de la moartea sfântului Ioan Maria Vianney, sfântul paroh de Ars, este foarte aproape. Îl va deschide Sfântul Pãrinte la 19 iunie, sãrbãtoarea Preasfintei Inimi a lui Isus ºi Ziua Mondialã de Rugãciune pentru Sfinþirea Preoþilor. Anunþarea acestui an special a avut o repercusiune mondialã pozitivã, în special printre preoþi. Cu toþii vrem sã ne angajãm, cu determinare, profunzime ºi fervoare, pentru ca sã fie un an celebrat pe larg în toatã lumea, în dieceze, în parohii, în fiecare comunitate localã, cu implicarea cãlduroasã a poporului nostru catolic, care fãrã îndoialã îi iubeºte pe preoþii sãi ºi vrea sã-i vadã fericiþi, sfinþi, bucuroºi în munca apostolicã zilnicã.

Va trebui sã fie un an pozitiv ºi propozitiv, în care Biserica vrea sã spunã înainte de toate preoþilor, dar ºi tuturor creºtinilor, societãþii mondiale, prin intermediul mass-media globale, cã este mândrã de preoþii sãi, îi iubeºte, îi venereazã, îi admirã ºi recunoaºte cu gratitudine munca lor pastoralã ºi mãrturia lor de viaþã. Cu adevãrat, preoþii sunt importanþi nu numai pentru ceea ce fac, ci ºi pentru ceea ce sunt. În acelaºi timp, este adevãrat cã unii preoþii au fost uneori implicaþi în probleme grave ºi situaþii delictuoase. Desigur, trebuie continuat sã fie investigaþi, judecaþi cum se cuvine ºi pedepsiþi. Însã aceste cazuri se referã la un procentaj foarte mic din cler. În cea mai mare majoritate preoþii sunt persoane foarte demne, dedicate slujirii, oameni ai rugãciunii ºi ai caritãþii pastorale, care investesc întreaga existenþã în realizarea propriei vocaþii ºi misiuni, adesea cu mari sacrificii personale, dar întotdeauna cu iubire autenticã faþã de Isus Cristos, faþã de Bisericã ºi faþã de popor, solidari cu cei sãraci ºi suferinzi. De aceea, Biserica este mândrã de preoþii sãi din toatã lumea.

Anul acesta sã fie ºi o ocazie pentru o perioadã de aprofundare intensã a identitãþii sacerdotale, a teologiei preoþiei catolice ºi a sensului extraordinar al vocaþiei ºi al misiunii preoþilor în Bisericã ºi în societate. Acest lucru va cere întâlniri de studiu, zile de reflecþie, exerciþii spirituale specifice, conferinþe ºi sãptãmâni teologice în facultãþile noastre ecleziastice, cercetãri ºtiinþifice ºi publicaþii.

Sfântul Pãrinte, în discursul anunþãrii Anului Sfintei Preoþii, în timpul adunãrii plenare a Congregaþiei pentru Cler, la 16 martie, a spus cã se vrea cu acest an “sã se favorizeze aceastã tindere a preoþilor spre perfecþiunea spiritualã de care depinde mai ales eficacitatea slujirii lor”. De aceea, trebuie sã fie, în mod special, un an de rugãciune a preoþilor, cu preoþii ºi pentru preoþi. În acest context, Euharistia se prezintã ca ºi centru al spiritualitãþii sacerdotale. Adoraþia euharisticã pentru sfinþirea preoþilor ºi maternitatea spiritualã a cãlugãriþelor, a femeilor consacrate ºi a laicilor faþã de fiecare preot, aºa cum au fost propuse deja, cu câtva timp în urmã, de Congregaþia pentru Cler, ar putea sã fie dezvoltate cu roade sigure de sfinþire.

Sã fie ºi un an în care se examineazã condiþiile concrete ºi întreþinerea materialã în care trãiesc preoþii noºtri, obligaþi uneori la situaþii de sãrãcie durã.

Sã fie, în acelaºi timp, un an de celebrãri religioase ºi publice care sã facã poporul, comunitãþile catolice locale, sã se roage, sã mediteze, sã sãrbãtoreascã ºi sã aducã omagiul just preoþilor lor. Sãrbãtoarea în comunitatea eclezialã este o expresie foarte cordialã, care exprimã ºi hrãneºte bucuria creºtinã, o bucurie care provine din certitudinea cã Dumnezeu ne iubeºte ºi sãrbãtoreºte împreunã cu noi. Va fi o oportunitate pentru a dezvolta comuniunea ºi prietenia preoþilor cu comunitatea încredinþatã lor.

Multe alte aspecte ºi iniþiative ar putea sã fie nominalizate pentru a îmbogãþi Anul Sfintei Preoþii. Aici va trebui sã intervinã creativitatea corectã a Bisericilor locale. De aceea, este bine ca fiecare conferinþã episcopalã, fiecare diecezã ºi fiecare parohie ºi comunitate localã, cât mai curând posibil, sã stabileascã un adevãrat program pentru acest an special. Desigur, va fi foarte important sã se înceapã anul cu un eveniment semnificativ. În aceeaºi zi a deschiderii Anului Sfintei Preoþii la Roma, împreunã cu Sfântul Pãrinte, la 19 iunie, Bisericile locale sunt invitate sã participe, în vreun fel, la inaugurare, eventual cu un act liturgic specific ºi festiv. Cel care vor putea veni la Roma pentru deschidere, sã vinã desigur, pentru a manifesta propria participare la aceastã iniþiativã fericitã a papei. Fãrã îndoialã, Dumnezeu va binecuvânta aceastã angajare cu iubire mare. ªi Fecioara Maria, regina clerului, se va ruga pentru voi toþi, iubiþi preoþi.

(www .ercis.ro) (www.ercis.ro)

2

Pelerin la Vatican

„Amintiri despre Pinocchio, la Bucureºti...”

Când scena teatrului devine amvon: interviu cu monseniorul Raffaello Lavagna, cu amintiri despre Pinocchio la Bucureºti Monseniorul Raffaello Lavagna s-a nãscut la Savona (Italia) în 1918. Este dramaturg, autor de texte lirice, de cântece ºi melodii sacre, jurnalist la Radio Vatican ºi animator de spectacole teatrale, are la aproape 92 de ani, o minte strãlucitã, cu o inteligenþã acutã ºi cu un spirit de o tinereþe de invidiat, ba chiar de cumpãrat imediat, dacã s-ar putea. Locuieºte într-un apartament la etajul 8 al unui bloc din Roma. Din balconul lui, plin cu muºcate vesele ºi înflorite necontenit, poþi vedea cupola bazilicii Sfântul Petru, dar ceea ce-mi stãruie în memorie – dupã ce l-am întâlnit – este imaginea unui preot care s-a îngrijit timp de mai bine de opt decenii de scena unui mare teatru – cel al vieþii puse în slujba lui Dumnezeu.

Rep Rep: Monsenior Lavagna….

P. Lavagna Lavagna: Te rog, spune-mi pãrinte. Titlul „monseniore” sã-l lãsãm pentru ambientul Vatican; eu prefer sã mi se spunã mai ales „pãrinte”, pentru cã este caracteristica mea, la care þin în mod special.

Rep Rep: Aºadar, pãrinte Lavagna, când s-a nãscut aceastã pasiune pentru teatru? Apoi o sã vorbim ºi de raporturile cu România…

P. Lavagna Lavagna: Dintotdeauna. Pasiunea aceasta se îngemãneazã cu caracterul meu jovial ºi s-a ivit, cred, ºi graþie spectacolelor teatrale care se fãceau în studenþie, la Seminar.

Rep Rep: Dacã nu greºesc, acum nu prea se mai fac astfel de scenete.

P. Lavagna Lavagna: Aºa este, din pãcate. Era o lecþie utilã nu doar pentru recitare ºi dicþie, dar care se dovedea trebuincioasã mai ales pentru cine avea sã predice mai târziu. Dupã seminar, am continuat sã cultiv pasiunea pentru teatru, frecventând Micul Teatru din Milano, unde m-am împrietenit cu regizorul Giorgio Strehler care îmi permitea (excepþie unicã) sã asist la repetiþii ºi unde puteam conta ºi pe prietenia directorului, Paolo Grassi. De câte ori nu m-au însoþit ei pânã la tramvai pentru a lua apoi trenul Genova – Savona – Spotorno, la miezul nopþii…

Dormeam în tren, cu bilet de clasa a treia (exista pe atunci), unde totul era de lemn, iar dimineaþa mã prezentam în parohie, la Spotorno, pentru a celebra Sfânta Liturghie.

Rep Rep: ªi parohul ce spunea?

P. Lavagna Lavagna: Glumind, mã apostrofa. „Ei, unde ai fost astã noapte, hm?” Dar cunoºtea bine pasiunea mea pentru teatru pe care am pus-o în practicã imediat dupã sfinþire ºi numire, în parohie, la Spotorno, unde am amenajat o micã salã de teatru, într-un spaþiu vechi, destinat recreaþiei.

Rep Rep: Dupã aceea aþi venit la Roma. Cum aºa?

P. Lavagna Lavagna: Din vina unui autostop. Pierdusem trenul GenovaSavona ºi am fost nevoit sã apelez la autostop, oprind o maºinã cu numãr SCV (Statul Cetãþii Vaticanului – nn.). Era automobilul unui domn care mai apoi s-a revelat a fi Guvernator al Vaticanului. Am vorbit cu el

tot drumul despre colaborãrile mele cu Rai ºi Enzo Tortora pentru subiecte religioase pentru Televiziune ºi, fãrã sã-mi spunã nimic, dupã câteva zile a trimis episcopului meu o scrisoare cerându-i sã acorde transferul („autostopistul”) la Radio Vatican.

Rep Rep: Cum, ºi aþi abandonat teatrul?

P. Lavagna Lavagna: Nici vorbã… dimpotrivã, a fost o ocazie de aur pentru cã puteam conta pe lumea teatralã, invitând mulþi actori pentru a interpreta piese radiofonice.

Rep Rep: Dar sã revenim la România. Cum de aþi avut contacte cu Bucureºtiul?

P. Lavagna Lavagna: Realizasem mai multe adaptãri teatrale de opere pentru copii. Aºa s-a întâmplat ca regizorul român, Barbu Dumitrescu, sã vadã spectacolul meu inspirat din filmul Marcellino pane e vino ºi el m-a invitat sã fac o adaptare teatralã, din italianã, a operei Pinocchio ºi sã-i dau o cheie interpretativã.

Rep Rep: ªi?

P. Lavagna Lavagna: În ce priveºte cheia interpretativã, eram de acord dar de adaptarea teatralã nici prin gând nu-mi trecea sã accept, cãci îmi spuneam: „Dacã eu pun în scenã Pinocchio, o sã-mi zicã toþi, mai ales în Vatican, „pãpuºarul”.

Rep Rep: Pânã la urmã, însã, aþi fãcut spectacolul. Cum de v-aþi rãzgândit?

P. Lavagna Lavagna: Da, dar numai pentru cã dubiile mele au fost risipite de un episcop care mã cunoºtea ºi care mi-a spus: „Trebuie sã pui în scenã Pinocchio pentru cã, citind în profunzime, vezi cã, de fapt, este o carte religioasã”.

Rep Rep: De-a dreptul…

P. Lavagna Lavagna: Aºa mi-a spus acel episcop care, ca sã vezi, se chema Luciani, ºi care a devenit mai apoi Papã (Ioan Paul I – nn.), chiar dacã numai pentru o lunã. El a formulat, ca o sentinþã, acest gând: „Lui Geppetto tatãl, Pinocchio – care-i era creaturã – i-a ieºit imediat din cuvânt, nevoind sã-l asculte, la fel cum a fost Adam neascultãtor faþã de Dumnezeu Tatãl. Dar, pânã la urmã, ascultând vocea Greieruluivorbitor, care nu este alta decât vocea conºtiinþei, Pinocchio se converteºte, se mântuieºte ºi, dintr-o marionetã, devine un om adevãrat. Într-o oarecare mãsurã, la fel ca istoria fiecãrui om!” Acestea i-au fost cuvintele ºi m-a convins.

Rep Rep: Fantastic! ªi aºa aþi ajuns sã realizaþi piesa Pinocchio.

P. Lavagna Lavagna: Exact. Am adaptat Pinocchio pentru Teatrul de Copii Ion Creangã, din Bucureºti, în 1971, unde a rãmas în program timp de trei ani, piesa – în regia lui Barbu Dumitrescu – mergând în turneu chiar ºi la Teatrul Fenice din Veneþia, într-atât era de strãlucitã ºi de un înalt nivel artistic. Rezultatul a fost un succes extraordinar ºi pentru faptul cã actorii vorbeau în limba italianã. O interpretare minunatã, cu o excelentã Alexandrina Halic în rolul lui Pincocchio. La Bucureºti a fost realizatã ºi o a doua ediþie, tot la Teatrul Ion Creangã, în regia lui Cornel Todea ºi, din nou, o realizare remarcabilã, cu actori de înalt nivel artistic ºi interpretativ.

Rep Rep: V-ar plãcea sã reveniþi la Bucureºti, cu Pinocchio?

P. Lavagna Lavagna: De ce nu? În ciuda numeroaselor primãveri, 90 ºi un pic, eu continui sã lucrez ºi, cum spune un frumos cântec italian: „Finché la barca va” („Cât merge barca...”) sã o lãsãm sã meargã…

Cât despre o a treia ediþie la Bucureºti, dat fiind cã sunt credincios, eu spun: „Sã nu punem limite Providenþei Divine!”

Interviu de ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

nr nr..

Magisteriu

8/2009

Din alocuþiunile Sfântului Pãrinte la rugaciunea Angelus Preoþii devin instrumente de mântuire pentru toþi (26 iulie)

În aceastã minunatã duminicã în care Domnul ne aratã toatã frumuseþea creaþiei sale, Liturghia prevede ca paginã evanghelicã începutul capitolului VI dupã Ioan, care conþine mai întâi minunea pâinilor - când Isus a hrãnit mii de persoane, având doar cinci pâini ºi doi peºti; în continuare, o altã minune: Domnul umblã pe apele lacului pe timp de furtunã; ºi, în fine, discursul în care El se reveleazã ca „pâine a vieþii”. Povestind „semnul” pâinilor, evanghelistul subliniazã cã Isus Cristos, înainte de a le împãrþi, le-a binecuvântat printr-o rugãciune de mulþumire. Verbul grec este eucharistein ºi trimite direct la povestirea Ultimei Cine, în care, de fapt, Ioan nu relateazã instituirea Euharistiei, ci spãlarea picioarelor. Euharistia este aici ca anticipatã în marele semn al pâinii vieþii. În acest An al Sfintei Preoþii, cum sã nu amintesc cã, în special noi, preoþii, putem sã ne oglindim în acest text din Ioan, identificându-ne în Apostoli, acolo unde spune: ”Unde vom gãsi pâine pentru toatã aceastã lume?” ªi citind despre acel copil anonim care are cinci pâini de orz ºi doi peºti, ºi nouã ne vine spontan sã spunem: ”Dar ce înseamnã aceasta pentru o atare mulþime?”

Cu alte cuvinte: cine sunt eu? Cum pot, cu limitele mele, sã-l ajut pe Isus în misiunea sa? ªi rãspunsul îl dã Domnul: tocmai punând în „sfintele ºi preacinstitele” sale mâini puþinul care sunt ei, preoþii devin instrumente de mântuire pentru atâþia, pentru toþi.

Un al doilea punct de reflecþie ne vine din comemorarea de azi a sfinþilor Ioachim ºi Ana, pãrinþii Sfintei Fecioare Maria ºi, deci, bunicii lui Isus. Aceastã comemorare face sã ne gândim la tema educaþiei, care are un loc atât de important în pastorala Bisericii. În special, ne invitã sã ne rugãm pentru bunici care, în familie, sunt depozitarii ºi, adesea, martorii valorilor fundamentale ale vieþii. Sarcina educativã a bunicilor este mereu foarte importantã ºi devine încã mai mult când, din diferite motive, pãrinþii nu sunt în mãsurã sã asigure o prezenþã adecvatã alãturi de fii, la vârsta creºterii. Îi încredinþez ocrotirii Sfintei Ana ºi Sfântului Ioachim pe toþi bunicii lumii, acordându-le o binecuvântare specialã. Fecioara Maria, care - dupã o frumoasã iconografie - a învãþat sã citeascã Sfintele Scripturi pe genunchii mamei sale, Ana, sã-i ajute sã alimenteze mereu credinþa ºi speranþa la izvoarele Cuvântului lui Dumnezeu.

Biserica priveºte la viitor cu speranþã (12 iulie)

În zilele trecute, atenþia tuturor s-a îndreptat spre summitul G8 care s-a þinut în L’Aquila, oraº atât de încercat de cutremurul de pãmânt. Tematicile de pe agendã au fost uneori dramatic de urgente. Existã în lume disparitãþi sociale ºi injustiþii structurale ce nu mai pot fi tolerate, care cer, pe lângã imediate intervenþii de rigoare, o strategie coordonatã pentru a cãuta soluþii globale durabile. În timpul summitului, ºefii de stat ºi de guvern ai G8 au reafirmat necesitatea de a ajunge la acorduri comune în scopul de a asigura un viitor mai bun omenirii. Biserica nu posedã soluþii tehnice de prezentat, dar, expertã în umanitate, oferã tuturor învãþãtura Sfintei Scripturi despre adevãrul omului ºi vesteºte Evanghelia iubirii ºi a dreptãþii. Miercurea trecutã, comentând, la audienþa generalã, Enciclica Caritas in veritate, publicatã chiar în ajunul reuniunii G8, spuneam cã ”e nevoie de o programare economicã nouã, care sã redefineascã dezvoltarea în mod global, bazându-se pe fundamentul etic al responsabilitãþii înaintea lui Dumnezeu ºi al fiinþei umane drept creaturã a lui Dumnezeu”. Aceasta deoarece - am scris în Enciclicã – ”într-o societate în curs de globalizare, binele comun ºi angajarea pentru el nu pot sã nu asume dimensiunile întregii familii umane” (7).

Deja marele Pontif Paul al VI-lea, în Enciclica Populorum progressio, recunoscuse ºi indicase orizontul mondial al problematicii sociale. Continuând pe aceeaºi cale, ºi eu am simþit nevoia de a dedica enciclica Caritas in veritate acestei chestiuni care, în timpul nostru, a devenit ”în mod radical o chestiune antropologicã”, în sensul cã ea implicã însuºi modul de a concepe fiinþa umanã pusã tot mai mult în înseºi mâinile omului de tehnologiile moderne (cf. ibid. 75). Soluþiile la problemele actuale ale omenirii nu pot fi numai tehnice, ci trebuie sã þinã cont de toate cerinþele persoanei, care este înzestratã cu suflet ºi trup. „Absolutismul tehnicii”, care îºi aflã expresia maximã în unele practici contrare vieþii, ar putea, de fapt, desena scenarii sumbre pentru viitorul omenirii. Actele care nu respectã adevãrata demnitate a persoanei, ºi atunci când par motivate de o ”opþiune de iubire”, în realitate sunt rodul unei ”concepþii materiale ºi mecaniciste despre viaþa umanã”, care reduce iubirea fãrã adevãr la ”o carapace goalã de umplut în mod arbitrar” (cf. nr. 6) ºi poate, astfel, comporta efecte negative pentru dezvoltarea umanã integralã.

Oricât ar fi de complexã actuala situaþie a lumii, Biserica priveºte la viitor cu speranþã ºi le aminteºte creºtinilor cã ”vestirea lui Cristos este primul ºi principalul factor de dezvoltare”. Chiar astãzi, în rugãciunea Liturghiei numitã ”colecta”, liturgia ne invitã sã ne rugãm: ”Dãruieºte-ne, Pãrinte, sã nu avem nimic mai scump decât Fiul Tãu, care dezvãluie lumii misterul iubirii Tale ºi adevãrata demnitate a omului”. Sã ne ajute Fecioara Maria sã pãºim pe calea dezvoltãrii cu toatã inima ºi inteligenþa noastrã, ”ceea ce înseamnã cu ardoarea caritãþii ºi înþelepciunea adevãrului” (cf. nr. 8).

3

4

A nul S fintei P reoþii

19 iunie 2009 - 11 iunie 2010

CRISTOS, UNICUL PREOT (II)

În articolul din luna trecutã, am scris despre preoþia unicã a lui Cristos ºi am vãzut cum de aceastã preoþie sunt fãcuþi pãrtaºi ºi cei aleºi de El, adicã preoþii Noulul Testament.

Dar, la fel de adevãrat este ºi faptul cã, de aceeaºi unicã preoþie, însã într-un alt mod, sunt fãcuþi pãrtaºi toþi cei ai lui Cristos, împlinindu-se, astfel, promisiunea fãcutã de Dumnezeu Israelului: „Îmi veþi fi o împãrãþie de preoþi ºi un neam sfânt” (Ex 19,6). Poporul întreg al noii alianþe – scrie Sf. Petru – este constituit ca „un edificiu spiritual”, „o preoþie sfântã, ca sã aduceþi jertfe duhovniceºti plãcute lui Dumnezeu, prin Isus Cristos” (1 Pt 2,5). Cei botezaþi sunt „pietre vii”, care construiesc edificiul spiritual unindu-se cu Cristos, „piatra vie... aleasã ºi preþioasã înaintea lui Dumnezeu” (1 Pt 2,4-5). Referinduse la aceast argument, Papa Ioan Paul al II-lea scrie în exortaþia apostolicã Pastores dobo vobis: „Noul popor sacerdotal care este Biserica, nu numai cã are în Cristos imaginea sa proprie ºi autenticã, dar primeºte, de asemenea, de la el o participare realã ºi ontologicã la preoþia lui unicã ºi eternã cãreia trebuie sã i se facã asemenea prin întreaga viaþã” (n. 13).

De ce luãm în discuþie acest argument legat de participarea întrebului popor ales la Preoþia lui Cristos?

Cel puþin din nouã motive. Primul motiv este acela cã preoþia ministerialã a fost întemeiatã de Cristos pentru slujirea acestui nou popor,

care participã ºi el la unica preoþie a lui Cristos.

Pentru slujirea acestei preoþii universale a noii alianþe, Isus, în timpul vieþii sale pãmânteºti, cheamã la sine câþiva discipoli (cf Lc 10,1-12), ºi printr-un mandat special ºi autoritar îi cheamã ºi-i constituie pe cei doisprezece, „ca sã fie cu el, sã-i trimitã sã predice ºi sã aibã puterea sã alunge diavoli” (Mc 3,14-15). Referitor la aceastã slujire, Apostolul Petru îi îndeamnã pe preoþi: „Pãstoriþi turma lui Dumnezeu care v-a fost încrdinþatã, supraveghind-o, nu su silã, ci de bunãvoie, aºa cum vrea Dumnezeu, nu pentru un câºtig necinstit, ci din iubire; nu ca ºi cum aþi fi stãpâni peste cei care v-au fost încredinþaþi, ci fãcându-vã exemple pentru turmã” (1 Pt 5,2-3). Medicând asupra acestui mod de a sluji poporul lui Dumnezeu, Papa Ioan Paul al II-lea scrie: „În Bisericã ºi pentru Bisericã, preoþii sunt o reprezentare sacramentalã a lui Isus Cristos, cap ºi pãstor.

Ei îi proclamã cu autoritate cuvântul, îi repetã gesturile iertãrii ºi ale oferirii mântuirii, mai ales prin botez, pocãinþã ºi euharistie, îi exercitã grija plinã de iubire, pânã la dãruirea totalã de sine pentru turma pe care o adunã în unitate ºi o conduc la Tatãl, prin Cristos, în Duhul Sfânt” (Pastores dabo vobis, n. 15).

Vorbim, apoi, de participarea întregului popor ales la Preoþia lui Cristos, pentru cã cei care sunt chemaþi la preoþia ministerialã fac parte, mai întâi, din rândul acelora care participã la preoþia universalã, deci din rândul celor botezaþi. Noul Testament subliniazã unanim cã însuºi Duhul lui Cristos este acela care-i introduce în minister pe aceºti oameni, aleºi din mijlocul fraþilor..., chemaþi ºi abilitaþi sã continue acelaºi minister de a împãca, de a pãstori turma lui Dumnezeu ºi de a învãþa (cf 1 Tm 4,14; Fap 20,28).

Mai întâi participant la preoþia universalã ºi apoi la cea ministerialã La meditaþiile zilnice sau la exerciþiile spirituale, din timpul seminarului, am auzit de mai multe ori aceastã sintagmã: „Un seminarist sfânt va fi, probabil, un preot sfânt; un seminarist foarte bun va fi un preot bun, iar un seminarist bun va fi un preot mediocru”.

Acest lucru, în ideea cã valorificarea condiþiei de creºtin, chemat la preoþia ministerialã, trebuie fãcutã cu maximum de eficienþã în

timpul seminarului, acolo unde condiþiile de formare ºi de creºtere umanã ºi creºtinã sunt optime pentru edificarea preotului de mâine, care aflat în mijlocul lumii sã se poate manifesta ca adevãrat Pãstor, dupã stilul ºi modelul Maestrului: „Astfel prezbiterii sunt chemaþi sã prelungeascã prezenþa lui Cristos, unicul ºi supremul pãstor, actualizând stilul lui de viaþã ºi devenind, oarecum, transparenþa sa în mijlocul turmei încredinþate lor” (Pastores dabo vobis, n. 15).

Nu existã preoþie ministerialã fãrã preoþie universalã. Ca sã ne dãm seama de valabilitatea acestei afirmaþii, este suficient sã ne gândim la ordinea în care primim sacramentele. Primul sacrament, pe care-l primeºte orice persoanã, este botezul. Ori, prin botez, deja, creºtinul este fãcut pãrtaº la Preoþia lui Cristos. Impreunã cu întreaga Bisericã, deci ºi cu Capul Ei, Cristos, poate sã aducã cinstire ºi ofrandã de laudã lui Dumnezeu Tatãl, aºa cum se întâmplã la Sfânta Liturghie ºi la celebrarea celorlalte sacramente, sau la momentele de rugãciune comunã ºi individualã. Sacramentul preoþiei urmeazã sacramentului botezului ºi este un dar special acordat de Dumnezeu celui chemat la o participare specialã a unica Preoþie a lui Cristos: „Acesta este modul tipic ºi propriu prin care miniºtrii hirotoniþi participã la unica preoþie a lui Cristos. Prin ungerea sacramentalã a Preoþiei, Duhul Sfânt îi configureazã, printr-un titlu nou ºi specific, lui Isus Cristos, cap ºi pãstor, îi conformeazã ºi îi însufleþeºte cu dragostea sa pastoralã ºi-i plaseazã în Bisericã” (Pastores dabo vobis, n. 15). În sfârºit, ambele forme de participare la Preoþia lui Cristos sunt evidenþiate de Bisericã, cu o veselã recunoºtinþã, în rugãciunea euharisticã din Joia Sfântã de la Liturghia Crismei: „Prin ungerea cu Duhul Sfânt, tu l-ai rânduit pe Cristos Fiul tãu preaiubit ca preot al noului ºi veºnicului legãmânt, ºi ai voit ca preoþia lui unicã sã dãinuiascã de-a lungul veacurilor în sfânta Bisericã. Cristos este acela care dãruieºte întregului popor rãscumpãrat demnitatea preoþiei împãrãteºti, ºi tot el, din iubire pentru fraþii sãi, îi alege pe aceia care, prin impunerea mâinilor, primesc darurile slujbei preoþeºti”.

Pr Pr.. dr dr.. VENIAMIN AENêOAEI

nr nr..

Viaþa unui Preot Sfânt

8/2009

Sfântul Maximilian Maria Kolbe, .M.Conv O.F O.F.M.Conv .M.Conv.. (14 august) (1894 – 1941)

La botez, pãrinþii l-au numit Raymond. Maximilian este numele de cãlugãr, franciscan conventual, iar „Maria” aratã devoþiunea specialã faþã de Maica Domnului a acestui preot polonez, apostol al presei catolice ºi „martir al caritãþii” în buncãrul foamei de la Auschwitz.

La sfârºitul secolului al XIX-lea, Polonia era împãrþitã între Rusia, Germania ºi Austria. Familia Kolbe locuia în zona de influenþã ruseascã, unde educaþia catolicã a copiilor era pusã în pericol. Ca urmare, se mutã la Lvov, în zona austriacã, unde cãlugãrii franciscani deschid porþile colegiului lor pentru vlãstarele acestei familii credincioase ºi iubitoare de patrie. În acest climat profund catolic, dupã terminarea colegiului, tânãrul Raimond trece în noviciatul fraþilor Sfântului Francisc de Assisi.

Dupã perioada de iniþiere în viaþa franciscanã, la Lvov, fratele Maximilian a fost trimis la Roma, unde a studiat filozofia, la Universitatea Gregorianã, ºi teologia, la Colegiul Serafic, fiind sfinþit preot la 28 aprilie 1918. În timpul ºederii sale la Roma, s-au manifestat primele semne ale tuberculozei, boalã care i-a marcat întreaga viaþã. În primele decenii ale secolului al XX-lea, în timp ce Europa aluneca fatal spre Prima Conflagraþie Mondialã, pe când Biserica era asaltatã de modernism, iar ideologiile totalitare, de dreapta ºi de stânga, prindeau rãdãcini tot mai puternice, fratele Maximilian fondeazã Miliþia Imaculatei, o asociaþie religioasã pentru convertirea tuturor oamenilor prin mijlocirea Mariei. Printre fondatorii Miliþiei Imaculatei se aflã ºi pãrintele Petru Francisc Pal, franciscan român, cu care pãrintele Kolbe legase o strânsã prietenie.

Reîntors în Polonia, din cauza sãnãtãþii ºubrede, nu a putut ocupa un post în învãþãmânt. Ca urmare, s-a ocupat de lãrgirea asociaþiei mariane fondate la Roma, gãsind multe adeziuni printre membrii Ordinului franciscan, printre profesori ºi studenþi universitari, comercianþi ºi simpli credincioºi de la þarã.

Pentru a face cunoscutã Miliþia Imaculatei, în anul 1921 a fondat, la Cracovia, un ziar, de câteva pagini, intitulat Cavalerul Neprihãnitei.

Dupã transferul sãu la Grodno, localitate situatã la 600 km distanþã de Cracovia, a deschis un atelier propriu pentru tipãrirea ziarului, la început cu utilaje vechi. O mulþime de tineri erau atraºi de spiritul imprimat de Kolbe operei mariane, timp în care tirajul ziarului creºtea mereu. Pe terenul donat de contele Lubecki, la Varºovia, fratele Maximilian a fondat Niepokalanow (Oraºul Mariei). Ceea ce s-a întâmplat în anii urmãtori, pare a fi de domeniul miraculosului: de la primele barãci, s-a trecut la edificii de cãrãmidã, iar vechile

maºini de tipãrit au fost înlocuite cu utilaje moderne de tipãrire ºi legãtorie. În decursul a zece ani, numãrul cãlugãrilor care lucrau în Oraºul Mariei a ajuns la 762, iar Cavalerul Neprihãnitei la un tiraj de milioane de exemplare. Pe lângã revista iniþialã, se editau alte ºapte periodice.

Din dorinþa de a extinde opera marianã în afara graniþelor Poloniei, cu permisiunea superiorilor, Maximilian Kolbe a plecat în Japonia. Dupã primele tatonãri ºi insuccese, a fondat Oraºul Mariei la Nagasaki. La 24 mai 1930, avea, deja, pe pãmântul nipon, o tipografie, de unde expedia primele zece mii de exemplare ale Cavalerului Neprihãnitei, în limba japonezã.

Gândul pãrintelui Maximilian se îndrepta spre India, unde a reuºit chiar sã deschidã o casã cãlugãreascã la Ernakulam. Din cauza bolii, a trebuit, însã, sã se întoarcã la Niepokalanow, în þara natalã.

Cel de-al Doilea Rãzboi Mondial bãtea la porþile bãtrânei Europe. Dupã invadarea Poloniei, la 1 septembrie 1939, naziºtii au ordonat împrãºtierea Niepokalanowului.

Cãlugãrilor, constrânºi sã pãrãseascã Oraºul Mariei, fratele Maximilian nu prididea sã le repete: „Nu uitaþi porunca iubirii!”. La 19 septembrie 1939, Kolbe a cunoscut rigoarea lagãrului de concentare, unde a rãmas închis aproape trei luni. S-a întors, apoi, la Niepokalanow, transformat între timp în loc de asistenþã pentru rãniþi, bolnavi ºi fugari. În luna mai a anului 1941, arestat din nou de cãtre trupele SS, a fost dus în lagãrul de la Auschwitz ºi înmatriculat cu numãrul 16670.

La sfârºitul lui iulie, un om din acelaºi lot de deþinuþi cu pãrintel Kolbe a reuºit sã evadeze. Ca represalii, naziºtii au ales zece persoane pe care le-au condamnat sã moarã în buncãrul foamei. Când unul dintre cei condamnaþi, Francisc Gajowniczek, a izbucnit în lacrimi spunând cã avea o familie care-l aºtepta acasã, Kolbe a ieºit dintre rândurile deþinuþilor, oferindu-se sã moarã în locul lui. Dupã douã sãptãmâni petrecute în buncãr, fãrã apã ºi hranã, mai erau încã în viaþã patru condamnaþi. Printre ei se afla ºi pãrintele Kolbe. Au fost uciºi prin injectare cu acid fenic, la 14 august 1941, iar trupurile lor au fost incinerate. În ziua canonizãrii (10 octombrie 1981), în omilia sa, Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit pe Maximilian Maria Kolbe: „martir al caritãþii”. La ceremonie era prezent ºi Francisc Gajowniczek, pentru salvarea cãruia, pãrintele Kolbe îºi oferise propria viaþã.

Pr Pr.. IERONIM IACOB

5

6

Eveniment

Din Viaþa Arhidiecezei

Baia-Mare a fost capitala tinerilor tinerilor catolici catolici Timp de cinci zile, oraºul Baia-Mare a fost capitala tinerilor catolici din România. Peste 2000 de tineri, din toate colþurile þãrii, s-au întâlnit pentru a sãrbãtori împreunã cea de-a XI-a Întâlnire Naþionalã a Tineretului Catolic a cãrei temã a fost: Un foc care aprinde alte focuri. Tinerii participanþi au avut ocazia sã se îmbogãþeascã spiritual, sã cunoascã cultura zonei, sã lege noi prietenii ºi chiar sã înveþe diverse meºteºuguri.

Programul întâlnirii a permis ca tinerii sã stea cât mai mult timp împreunã ºi le-a oferit oportunitatea de a se cunoaºte. Fiecare zi începea cu rugãciunea de dimineaþã, urma Sfânta Liturghie, oficiatã în fiecare zi în alt rit, ºi apoi cateheza principalã, prezentatã de câte un conferenþiar. Pe baza acestei cateheze, tinerii se întâlneau apoi în grupuri mici unde dezbãteau tema prezentatã de conferenþiar.

Pe lângã aceste discuþii, tinerii au cântat, s-au împrietenit ºi au schimbat impresii despre diverse teme.

Toate aceste activitãþi s-au desfãºurat pe Câmpia Tineretului. Tot acolo se servea ºi prânzul, împreunã, tot pentru o mai bunã cunoaºtere. Pentru cã vremea a fost bunã, dupã masa de prânz, tinerii se puteau odihni chiar pe iarbã, însã nu prea era timp pentru odihnã, pentru cã organizatorii au pus la dispoziþie peste 100 de programe alternative. În cadrul acestor programe

tinerii aveau ocazia sã viziteze muzeele din oraº, sã îºi manifeste talentul în dansuri ºi cântece, sã cunoascã diverse congregaþii sau asociaþii religioase, sã participe la conferinþe pe diverse teme, precum Tinerii de azi ºi religiozitatea, Despre taina spovezii, Exorcismul în bisericã etc.

Dupã rugãciunea de searã ºi cinã, tinerii rãmâneau pe Câmpie, în faþa scenei amenajate pentru aceastã ocazie, unde în fiecare searã aveau loc momente artistice. Pe 23 iulie a fost organizat concursul de imnuri unde au participat 10 piese din aproape toate diecezele ºi eparhiile din þarã. Juriul, format din episcopi ºi oameni de specialitate, au decis ca locul I sã se împartã între Eparhia de Lugoj ºi Dieceza de Iaºi, cu menþiunea cã “toate grupurile participante au avut un nivel calitativ foarte ridicat”.

Pe 24 iulie, tinerii au avut ocazia sã se îmbogãþeascã spiritual participând la un pelerinaj care a început pe Câmpia Tineretului ºi s-a încheiat la Mãnãstirea Sfânta Maria, aflatã pe o colinã a oraºului. Dupã aceastã searã spiritualã, sâmbãtã a fost rândul dansului ºi a muzicii. Pe scenã au urcat interpreþi ºi dansatori de muzicã popularã din Maramureº care i-au ridicat pe tineri de pe iarbã ºi i-au strâns pe toþi în mai multe hore pe întreaga câmpie. Spre sfârºitul serii, o formaþie de muzicã folk a animat atmosfera. Ultima searã petrecutã împreunã la Baia-Mare s-a încheiat cu un frumos foc de artificii.

Duminicã, 26 iulie, în cadrul ultimei Sfinte Liturghii, organizatorii au mulþumit participanþilor, voluntarilor ºi colaboratorilor ºi au anunþat gazda urmãtoarei Întâlniri Naþionale a Tineretului Catolic din 2012, care va fi Dieceza de Iaºi.

Arhidieceza Romano-catolicã de Din Bucureºti Bucureºti,, la Baia-Mare au participat 180 de tineri, 7 persoane consacrate, 8 preoþi ºi Episcopul Cornel Damian.

Tinerii, veniþi din toate colþurile arhidiecezei (Constanþa, Brãila, Craiova, Bucureºti, Ploieºti), au purtat ca semn distinctiv o pãlãrie albastrã cu însemnele INTC 2009 ºi al Centrului Diecezan pentru Pastoraþia Tineretului Bucureºti. Majoritatea tinerilor au mers cu trenul de la Bucureºti pânã la Baia-Mare, peste 13 ore, iar tinerii din Constanþa au cãlãtorit 18 ore. Aceste sacrificii însã au fost rãsplãtite cu multã bunã dispoziþie ºi cu îmbogãþire sufleteascã.

Formaþia Suflet Tânãr care a reprezentat arhidieceza noastrã la

Eveniment concursul de imnuri a primit diplomã de participare ºi felicitãri pentru compoziþia ºi interpretarea imnului. În cadrul serii cu momente artistice, grupul de tineri care ne-a reprezentat a pus în scenã o coregrafie cu tema întâlnirii Un foc care aprinde alte focuri ºi a dansat pe melodii interpretate de Michael Jackson, transmiþând un mesaj de pace.

Un mesaj de pace ºi de înþelegere au trimis toþi tinerii care au participat la aceastã întâlnire prin intermediul unei declaraþii prin care au condamnat construcþia ilegalã de lângã Catedrala Sfântul Iosif, din Bucureºti. Aceastã declaraþie a fost semnatã de toþi responsabilii de tineret din fiecare diecezã sau eparhie din þarã.

MÃRTURII

„Dintre momentele preferate ale întâlnirii a fost programul alternativ cu tema Exorcismul în Bisericã ºi pelerinajul la Mãnãstirea Sfânta Maria. Aºtept cu nerãbdare urmãtoarea întâlnire de la Iaºi!” (Sergiu Iacob, Brãila) „Fiind pentru prima datã la o întâlnire naþionalã am avut mai multe sentimente: unele de fericire cã mã aflu printre atâtea mii de tineri din toatã þara, altele de recunoºtinþã faþã de organizatori, care au muncit mult pentru noi , ºi altele de mulþumire, în special lui Dumnezeu, care este alãturi de noi toþi.

El ne-a dãruit în fiecare zi ajutorul pentru a fi flacãrã care aprinde alte (Oanþã Cãtãlina, Bãrãþia-Bucureºti) focuri.”(Oanþã „Cinci zile împreunã cu tineri adunaþi din toate colþurile þãrii într-un oraº foarte cald ºi primitor, unde þi se rãspundea cu zâmbetul pe buze. Au fost zile departe de agitaþia Bucureºtiului, în care ne-am putut reculege, unde am lãsat internetul ºi televizorul deoparte pentru a cânta ºi a ne uni în gânduri cu alþi 2000 de tineri din România. O experienþã pe care este pãcat sã o (Lucia Tãlmacel, Cioplea-Bucureºti) ratezi.”(Lucia „Bucuria de a fi împreunã cu tineri veniþi din diferite dieceze, de alte naþionalitãþi, din întreaga þarã, a fost extraordinarã. M-au încântat prin prezenþa lor, prezenþã vie, plinã de elan ºi creativitate, ºi prin entuziasmul spiritual experimentate în timpul acestor zile. Toate acestea au fost un semn primordial al prezenþei Duhului lui Cristos, un foc care a aprins mai multe focuri.” (Sr (Sr.. Clara, Bucureºti)

Gândul meu pentru tine/ri Pr Pr.. DANIEL BULAI

Dragã prietene, În viaþã ne întâlnim la tot pasul cu semne!

Dacã vrei sã ajungi cu bine pe vârful unui munte trebuie sã respecþi semnele care îþi indicã traseul.

Dacã vrei sã eviþi un accident de circulaþie trebuie sã respecþi semnele care îþi indicã cum ºi pe unde sã conduci maºina.

Dacã vrei sã te bucuri mereu de o mulþumire sufleteascã trebuie sã respecþi semnele care îþi indicã ce este bine sã priveºti, ce este bine sã auzi, ce este bine sã vorbeºti, ce este bine sã atingi…, în cãlãtoria prin viaþã.

Este adevãrat: Poþi sã urci muntele pe un traseu ales de tine, neglijând semnele, dar îþi pui viaþa în pericol.

Poþi sã conduci o maºinã fãrã sã respecþi semnele de circulaþie, dar îþi pui viaþa ta ºi pe a altora în pericol.

Poþi sã priveºti, sã auzi, sã vorbeºti, sã atingi… totul, pentru cã eºti liber, dar îþi pui propriul suflet în pericol… Întâlnirea Naþionalã a Tineretului, de la Baia Mare, a fost un semn.

Un semn care i-a apropiat pe tineri de Cristos, Focul care arde, lumineazã ºi încãlzeºte!

Un semn care a indicat direcþia cãutãrilor noastre cãtre cer aºa cum flacãra foclului este mereu îndreptatã spre cer!

Un semn care vorbeºte despre unitate aºa cum mai multe flãcãri la un loc formeazã un singur foc!

Un semn care spune cã flacãra personalã niciodatã nu face umbrã, nu aduce greutate nimãnui atunci când Soarele-Cristos este prezent.

Un semn care vorbeºte despre generozitate pentru cã oricât ai împãrþi la alþii din lumina primitã de la Cristos, niciodatã aceasta nu se va termina.

ANTON BALINT

7

8

Eveniment

Pelerinaj la Catedrala Sfântul Iosif Duminicã, 12 iulie 2009, toate bisericile romano-catolice din Arhidieceza de Bucureºti (întregul teritoriu al Olteniei, Munteniei ºi Dobrogei) au fost închise în semn de protest faþã de indiferenþa autoritãþilor privind distrugerea patrimoniului cultural naþional, parte a celui european ºi mondial, de cãtre investitorii imobiliari, ºi faþã de modul incalificabil de comportament al autoritãþilor statului la adresa Bisericii Catolice ºi a Catedralei Sfântul Iosif.

Catedrala Sfântul Iosif a fost singurul lãcaº de cult romano-catolic în care s-a celebrat Sfânta Liturghie. Celebrarea a fost prezidatã de Înalt Preasfinþitul dr. Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti. Au fost prezenþi ºi ÎPS Francisco Javier Lozano, reprezentantul Vaticanului în România, care a transmis susþinerea ºi solidaritatea Sfântului Pãrinte pentru situaþia de la Catedrala Sfântul Iosif, PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de Bucureºti, PS Aurel Percã, Episcop auxiliar de Iaºi, ºi peste 100 de preoþi. Dupã Sfânta Liturghie, credincioºii au pornit într-un marº spre Palatul Victoria, unde a fost depusã, la Guvernul României, o petiþie în care s-au solicitat, printre altele, stoparea reluãrii lucrãrilor de construcþie la imobilul «Cathedral Plaza» ºi analizarea în amãnunt a activitãþii celor care urâþesc imaginea Bucureºtiului ºi pun în pericol viaþa oamenilor.

Conform datelor primite de la Jandarmerie, la marº au participat circa 6.000 de persoane, alãturi de credincioºii romano-catolici aflându-se greco-catolici, armeni, ortodocºi º.a.

Construcþia autointitulatã «Cathedral Plaza» are 75 m înãlþime, 4 subsoluri ºi 20 de niveluri ce se aflã în execuþie la numai 8 m de zidurile Catedralei Sfântul Iosif.

Redãm predica Înalt Preasfinþitului Ioan Robu, care a produs un efect deosebit asupra pelerinilor. La final, aceºtia au izbucnit spontan într-un ropot de aplauze.

Excelenþele Voastre, Preacucernici Pãrinþi, Iubiþi credincioºi, Catedrala, pentru orice comunitate, este Mama tuturor bisericilor ºi centrul de comuniune ºi de unitate a preoþilor ºi credincioºilor care formeazã respectiva comunitate; în cazul nostru, Arhidieceza romanocatolicã de Bucureºti.

Dacã ne-am adunat astãzi aici, dupã ce am avut un lung ºir de procese, nu o facem pentru cã timpul ne stã la dispoziþie ºi ca sã pierdem vremea. Suntem conºtienþi cã aceastã Catedralã este ameninþatã în existenþa ei fizicã ºi moralã. În existenþa fizicã, prin colosul de alãturi ºi prin lecþiile pe care le-am primit de la Biserica armeneascã, unde au crãpat solul ºi Catedrala; unde un incendiu a pus în pericol valorile inestimabile ale acestei minoritãþi din România, care este Biserica armeneascã. Am învãþat, am fost atenþi ºi suntem în continuare atenþi sã nu se întâmple la fel ºi cu Catedrala noastrã. Dacã nu ar fi acest

pericol, dacã autoritãþile oraºului cred cã fac ceva sau lasã sã creascã ceva frumos în Bucureºti, nu avem nimic împotrivã sã meargã pânã la cer, ca Turnul Babel; nu ne vom împotrivi. Dar ºtim cã suntem în pericol cu Catedrala noastrã ºi de aceea procesele, de aceea aceastã formã de protest. Nu în zadar!

Poate sã creadã cineva cã facem aceste procese sau acest protest numai aºa, de ochii lumii?

Catedrala este ºi în pericol moral. În ce sens? Dupã ce au început lucrãrile de la clãdirea de-alãturi, mulþi credincioºi n-au mai venit la Catedralã, pentru cã i-au deranjat zgomotul, vibraþiile, fumul, circulaþia fãrã noimã. ªi atunci e în pericol centrul unitãþii noastre catolice locale; e în pericol comuniunea noastrã catolicã localã! ªi de aceea procese, de aceea acest protest!

Am adunat peste o sutã treizeci de mii de iscãlituri de la catolici ºi ne-catolici, de la prieteni ºi susþinãtori! Am avut cuvântul Senatului, favorabil cauzei Catedralei! Am avut intervenþii de voci importante ale unor personalitãþi din þarã ºi de peste hotare! Am avut intervenþia Vaticanului, intervenþia Academiei, a Bisericii Ortodoxe Române, prin glasul Patriarhului Teoctist, Dumnezeu sã-l fericeascã! Am avut multe semne ºi voci în favoarea noastrã. ªi la ce ne-a folosit? Am câºtigat multe procese, dar ultimul l-am pierdut la Ploieºti din cauza unui grup de judecãtori care au aruncat o patã neagrã asupra chipului Justiþiei române. Ce-am obþinut prin procesele câºtigate? Nimic, decât cã nu s-au început lucrãrile! Ce-am pierdut în ultimul proces? Cã aceste lucrãri pot începe! Nu ne-am bucurat de niciun favor din partea autoritãþilor!

Ne-am bucurat, dacã se poate spune, de indiferenþã, de dispreþ, poate pentru cã suntem o minoritate neglijabilã, cum mai sunt ºi alte minoritãþi neglijabile. Am aflat cã o geamie, în Constanþa, se aflã în aceleaºi condiþii în care se aflã Catedrala, de pericol, aºa ca ºi Biserica armeneascã. Este un semn alarmant acest lucru ce se întâmplã în România, în politica faþã de minoritãþi. Nu cred cã se merge pe drumul

Eveniment cel bun, ºi-o spun cu toatã responsabilitatea.

N-am avut parte de niciun favor, de niciun ajutor, nimeni nu ne-a auzit! ªi nu mai spun câte adrese am scris cãtre autoritãþile române!

Am avut, uitam sã spun, ºi de la Parlamentul Europei o atitudine la fel, pozitivã, pentru Catedrala noastrã. ªi la ce ne-a folosit? Nu ne-a folosit la nimic! În schimb, pãrþii care a lucrat ºi intenþioneazã sã lucreze mai departe la aceastã clãdire i-au venit în ajutor mulþi: doi primari generoºi – primari generali – , unul dupã altul; le-au concesionat terenul, în condiþii ilegale. Ministerul Culturii ºi Cultelor, deºi nu a avut un cvorum - din nouãsprezece au votat pentru acest proiect doar opt - a dat, totuºi, aviz de construire. Este o favoare, dar pentru noi o defavoare. Nu-i invidiem pe aceºti vecini ai noºtri, nici nu-i urâm pentru ceea ce fac, cã suntem creºtini ºi Legea ne spune sã-i iubim ºi pe duºmanii noºtri. Dar avem ochi ºi vedem cã în timp ce noi nu suntem ascultaþi - de aceea am spus cã protestãm pentru felul în care suntem trataþi - , vedem cã alþii, care urâþesc chipul Bucureºtiului ºi pun în pericol adevãrate monumente de artã, aceºtia sunt înþeleºi ºi ajutaþi. Primãria sectorului 1 la fel, îi ajutã. Le dã aprobãrile, deºi nu împliniserã tot ce trebuia împlinit în dosar. ªi apoi, aceeaºi Primãrie i-a însoþit în procese, þinându-le partea. ªi nouã cine ne-a þinut partea?! ªi totuºi suntem cetãþeni ai acestei þãri! Avem ºi noi dreptul, cred eu, sã fim ascultaþi! ªi ce se întâmplã? Ni se spune: clãdirea va merge mai departe. Dacã aºa va fi, nu avem ce face! Dar noi vom continua, cu mijloacele care ne stau la îndemânã, sã apãrãm aceastã Catedralã. ªi uitam iarãºi sã spun: înainte de proces, Curtea Constituþionalã s-a exprimat în favoarea noastrã, adicã a spus clar cã nu Primãria sectorului 1, ci Primãria Generalã, Consiliul General al Capitalei trebuia sã dea aprobarea; deci a declarat cã era nulã aceastã aprobare; ºi apoi Tribunalul din Târgoviºte a declarat nulã aprobarea datã de Primãria sectorului 1. ªi totuºi, la Ploieºti, trei judecãtori au gãsit o altã decizie, împotriva a ceea ce au spus ºi Curtea Constituþionalã ºi colegii lor de la Târgoviºte. La Ploieºti s-a întâmplat ceva: ori a fost comandã mafioto-politicã, ori a fost banul. Or, Justiþia, într-un Stat de drept, nu lucreazã nici la comandã, nici la culoarea sau mulþimea banilor. ªi de aceea ne simþim nedreptãþiþi într-un proces a cãrui revizuire am cerut-o deja! Dar ne temem, o spun de pe-acum! ªi sã nu creadã cineva cã vreau sã critic toatã Justiþia. Nu! Îi critic pe cei din Justiþie care fac nedreptate oamenilor, cum ne-au fãcut ºi nouã, pentru cine ºtie ce foloase pe care nu putem sã le dobândim, ºi despre care toatã lumea vorbeºte. ªi nimeni nu se sesizeazã! Întrebarea care-mi revine mereu este aceasta: pentru ce suntem trataþi aºa? Pentru cã suntem catolici, pentru suntem minoritari, pentru cã suntem puþini, pentru cã nu contãm la un vot? Pentru ce nu ne ascultã nicio autoritate?

De ani de zile nimeni nu a luat în mânã cauza noastrã! Sã vedem cã cineva se pleacã spre noi! Nimeni! De ce? Suntem Stat de Drept? Atunci, aºteptãm altceva! Nicio persoanã umanã nu poate fi neglijabilã, cu atât mai mult un grup, o minoritate!

Iubiþi fraþi ºi surori, cred cã am spus suficient din nemulþumirea mea! Aºtept! Aºteptãm ca lucrurile sã se schimbe! În Evanghelia de azi am auzit un cuvânt: cã apostolii trimiºi de Isus le-au cerut oamenilor sã se converteascã.

Cuvântul acesta este ºi pentru noi toþi: episcopi, preoþi, credincioºi, catolici ºi de alte confesiuni. Sã ne convertim, sã ne schimbãm, cãci prin schimbarea noastrã mai putem

schimba niºte lucruri în jurul nostru ºi în þara noastrã!

S-a ajuns prea departe cu multe lucruri! Mã gândesc la un lucru la care nu mi-a dat nimeni rãspuns: suntem o þarã bogatã ºi bogatã în mulþi sãraci! Pentru ce? Noi avem petrol, avem munþii, avem gazele naturale, atâtea bogãþii! Trebuie ca sã ai geniul rãului ca sã administrezi în acest fel o þarã. Nu se poate! ªi încã odatã întrebarea: pentru ce pe noi, catolicii, nu ne iau în seamã autoritãþile, pentru cã ºi noi plãtim toate taxele, rezonabile ºi nebuneºti? Atâtea! ªi familiile noastre au lãsat copiii sã meargã în strãinãtate sã lucreze. ªi acest lucru de multe ori, dacã nu încontinuu, înseamnã umilire, înseamnã nedreptate. ªi noi, catolicii, asistãm, de ani de zile, la certuri politice care demonstreazã cã nimeni nu se gândeºte la binele comun al acestei þãri, ci numai la interese personale ºi politice. De aceea trebuie sã ne convertim, trebuie sã ne schimbãm! ªi prin schimbarea noastrã sã aducem ceva nou, ceva bun în þara noastrã, în societatea noastrã. Sã fie mai multã bunãtate, mai multã înþelegere, mai multã solidaritate, mai multã atmosferã creºtinã, nu de urã, fiindcã altfel mergem pe o cale care nu ne promite decât rãu ca popor, ca naþiune.

Trebuie sã ne convertim, sã ne schimbãm, cãci altã cale nu mi se pare cã existã! Evanghelia pe care am ascultat-o azi, ca ºi toatã Evanghelia, este, rãmâne vie ºi ne vorbeºte nouã sã ne schimbãm. În sfârºit, nu vreau sã vã mai þin cu aceste gânduri deloc comode.

Vreau sã închei, sperând cã lucrurile se vor schimba ºi se vor aranja.

Nu pot sã nu termin pe un ton totuºi optimist! Cred cã existã în poporul nostru atâta forþã ºi atâta inspiraþie încât sã depãºeascã rãul prezent!

Cred cã existã în societatea noastrã atâta solidaritate încât sã elimine rãul ºi pericolul public, de orice naturã ar fi! Cred cã prin schimbarea noastrã interioarã, poate vreþi un alt cuvânt, dar eu îl spun pe acesta cãci este din Evanghelie, cred cã prin convertirea noastrã putem schimba ceva din drumul ºi din destinul poporului nostru! Altfel, nemulþumirea noastrã poate sã rãmânã, cum spune Eminescu, ca o spaimã împietritã.

Noi ºtim cã Dumnezeu este Stãpânul timpului ºi al istoriei, noi ºtim cã grija lui stã, planeazã asupra noastrã, ne însoþeºte! De aceea ne-am adunat la orã de rugãciune, la Sfânta Liturghie, sã-l implorãm pe Bunul Dumnezeu sã binecuvânteze þara noastrã, sã-i lumineze pe conducãtorii noºtri, sã ne lumineze pe noi toþi, pentru ca prin ceea ce facem ºi suntem sã schimbãm ceva! Cãci poporul nostru, consider, meritã mai mult!

9

10 Sfânta Scripturã Duminica a XIX-a (B) Iudeii murmurau împotriva lui Isus, deoarece spusese: „Eu sunt pâinea coborâtã din cer”. ªi ziceau: „Nu este el Isus, fiul lui Iosif; nu cunoaºtem noi pe tatãl ºi pe mama lui? Atunci cum poate spune: «Eu m-am coborât din cer?»”. Isus le-a zis: „Nu murmuraþi între voi. Nimeni nu poate sã vinã la mine dacã nu-l va atrage Tatãl, care m-a trimis, ºi eu îl voi învia în ziua de apoi. Scris este în profeþi: «Toþi vor fi învãþaþi de Dumnezeu». Aºadar, oricine ascultã învãþãtura Tatãlui vine la mine… Adevãr, adevãr zic vouã: cel care crede în mine are viaþa veºnicã. Eu sunt pâinea vieþii. Pãrinþii voºtri au mâncat manã în pustiu ºi totuºi au murit. Pâinea care coboarã din cer este aceea din care, dacã mãnâncã cineva, nu moare. Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Cine mãnâncã din pâinea aceasta va trãi în veci; iar pâinea pe care eu o voi da, pentru viaþa lumii, este trupul meu” (In 6,41-51) Fragmentul evanghelic citit în aceastã duminicã, la Sfânta Liturghie, reprezintã continuarea discursului pronunþat de Isus atunci când iudeii, sãtui de pâinea oferitã lor în pustiu, au venit dupã el la Cafarnaum ºi s-au strâns în jurul lui pentru a beneficia ºi pe mai departe, în mod facil de darurile sale. ªi, pentru cã Mântuitorul le-a reproºat faptul cã voi mã cãutaþi nu pentru cã aþi vãzut semne, ci pentru cã aþi mâncat din pâine ºi v-aþi sãturat (In 6,26) – ceea ce înseamnã cã ei nu au înþeles cã, prin minunea înmulþirii pâinilor în pustiu, Isus se acredita înaintea lor drept conducãtorul, superior lui Moise, capabil sã-i adune pe toþi cei pe care Tatãl i-a încredinþat ºi sã-i învie în ziua de apoi (v. 39) – iudeii, crezând cã-L cunosc prea bine (Nu este el Isus, fiul lui Iosif...?), încep a-I contesta spusele care lãmureau identitatea mesianicã la care ei erau invitaþi sã adere prin credinþã. Contestarea, venitã din partea iudeilor, are loc prin murmure, acea atitudine de neîncredere prin care poporul evreu ºi-a manifestat, adesea, opoziþia faþã de Dumnezeu sau faþã de profeþii sãi (Ex 16,7-12; 17,3; Num 11,1; 14,27-29; 17,5.6.10).

Isus, fãrã a se pierde în explicaþii referitoare la originea sa familialã, în versetul 37 explicã un lucru fundamental: pentru a vorbi cu Cristos ºi a crede în el, trebuie sã fii atras de Tatãl. Aceastã regulã, care nu cunoaºte nicio excepþie, reveleazã faptul cã, în lucrarea de mântuire, Dumnezeu Tatãl are iniþiativa, iar el este singurul capabil sã reveleze acest adevãr pentru cã el este singurul care l-a vãzut pe Tatãl ºi numai cine crede în el obþine viaþa veºnicã.

A murmura împotriva lui Dumnezeu ºi împotriva Celui pe care El l-a trimis în lume este o tentaþie permanentã de care nici omul de astãzi nu poate scãpa. Modalitãþile acestei tentaþii variazã în decursul timpului, dar, în mod fundamental, este vorba de a ºti dacã noi acceptãm misterul nemaiauzit al Fiului lui Dumnezeu care a asumat, în totalitate, condiþia noastrã, pentru a ne introduce în familiaritatea lui Dumnezeu ºi a ne uni în Bisericã. Trebuie sã devenim conºtienþi de faptul cã putem aluneca foarte uºor spre necredinþã sau, cel puþin spre neîncredere, asemenea profetului Ilie (v. prima lecturã). Atitudinea lui Isus în faþa necredinþei nu este aceea de a da explicaþii. El repetã mai curând invitaþia adresatã fiecãruia de a iniþia un drum personal de credinþã care sã îl ajute sã-i facã loc lui Isus Cristos în viaþa sa. Or, a-l primi pe Cristos înseamnã a primi pâinea vieþii. În orice moment al existenþei sale, cel care crede poate intra în contact cu Cel Înviat. De-a lungul cãlãtoriei noastre pãmânteºti (a exodului nostru), pâinea vieþii, care este Isus Cristos, ni se oferã încontinuu (v. prima lecturã). Avem absolutã nevoie de ea pentru a putea împlini programul pe care ni-l propune sfântul Pavel (Paul) în a doua lecturã a acestei duminici.

Duminica a XX-a (B) Pasajul liturgic al evangheliei duminicii a XX-a de peste an reprezintã partea finalã a Discursului asupra pâinii Vieþii (In 6,29-59) conferindu-i o concluzie teologicã magistralã.

Tema hranei a format axa centralã a discursului; acum, ideea de pâine a vieþii devine dominantã ºi atrage cãtre ea toate problemele care s-au ivit, de-a lungul dezbaterii, între Isus ºi interlocutorii sãi: ar fi vorba, oare, de o hranã care ar reaminti experienþele minunate ale trecutului pe care iudeii ar dori sã le retrãiascã (v. 31)? Sau ar fi vorba de Isus, Mesia, care îºi oferã trupul drept hranã ºi sângele drept bãuturã, aºa cum pretinde el însuºi (v. 55)?

Originea acestei hrane a fost afirmatã încã de la începutul discursului. Întotdeauna a fost vorba de o pâine coborâtã din cer (v. 31-32). Or, ºi Isus se vede nevoit sã afirme în faþa celor care pretindeau cã îi cunosc tatãl ºi mama (v. 41-42) cã a venit din cer (v. 38). În acest caz originea cereascã a pâinii, admisã fãrã prea multã dificultate, genereazã într-o formã destul de accentuatã problema originii Mesiei, origine care nu a încetat sã preocupe minþile iudeilor. În cele din urmã, originea cereascã a pâinii va determina o dublã problemã: pe cea a naturii hranei ºi pe cea a identitãþii lui Isus. Pâinea pe care Isus o oferã este dãtãtoare de viaþã veºnicã, fiind aºadar o pâine a vieþii (v. 33 ºi 35), iar, odatã afirmatã natura acestei pâini, Isus poate avansa pretenþia de a fi El însuºi aceastã pâine a vieþii veºnice. Prin urmare va trebui ca trupul sãu sã fie mâncat, iar sângele sãu sã fie bãut. Dificultatea cea mai mare care se iveºte imediat este „cum s-ar putea realiza acest lucru?” de vreme ce Legea interzicea ca sângele sã fie bãut întrucât în el rezida viaþa. Cu toate acestea, menþiunea sângelui separat de trup orienteazã atenþia cãtre aspectul sacrificial atât de prezent în cultul iudaic, iar Isus sugerase, deja, cã va exista o jertfã atunci când vorbise despre pâine, care ar fi trupul sãu, oferit pentru viaþa lumii (v. 51). În plus, atunci când Isus afirmã cã Precum m-a trimis pe mine Tatãl cel viu ºi eu trãiesc prin Tatãl, la fel ºi cel care mã va mânca pe mine va trãi prin mine, El clarificã faptul cã sursa primã a darului dãtãtor de viaþã veºnicã se aflã în Tatãl, iar revelaþia totalã nu va avea loc decât dupã Ceasul jertfei Fiului pe cruce.

Noi, creºtinii, putem înþelege adevãrul învãþãturii acestui mister: Isus, mort ºi înviat, este cu adevãrat hranã, prin trupul sãu, ºi bãuturã, prin sângele sãu, pentru viaþa sufletului nostru, încã de pe acum ºi pentru toatã veºnicia fericitã. Se impunea, însã, ca mai întâi sângele sã fie vãrsat (Ev 9,22) ºi ca Cristos sã fi intrat în slavã (Lc 24,26). Doar jertfa crucii ºi Învierea preaglorioasã puteau oferi sensul profund ºi rãspunde la întrebarea „Cum poate acesta sã ne dea trupul sã-l mâncãm?” formulatã de iudei.

Isus a spus mulþimii: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Cine mãnâncã din pâinea aceasta va trãi în veci; iar pâinea pe care eu o voi da pentru viaþa lumii este trupul meu”. Iudeii se certau zicând: „Cum poate acesta sã ne dea trupul sã-l mâncãm?” Isus le-a zis: „Adevãr, adevãr zic vouã: dacã nu mâncaþi trupul Fiului Omului ºi nu beþi sângele lui, nu veþi avea viaþã în voi. Cine mãnâncã trupul meu ºi bea sângele meu are viaþa veºnicã ºi eu îl voi învia în ziua de apoi. Trupul meu, cu adevãrat este mâncare ºi sângele meu, cu adevãrat bãuturã. Cine mãnâncã trupul meu ºi bea sângele meu rãmâne în mine ºi eu rãmân în el.

Precum m-a trimis pe mine Tatãl cel viu ºi eu trãiesc prin Tatãl, la fel ºi cel care mã va mânca pe mine va trãi prin mine. Aceasta este pâinea care coboarã din cer, nu ca aceea din care au mâncat pãrinþii voºtri. Ei au murit; cine mãnâncã din aceastã pâine va trãi în veci”. Acestea le-a zis pe când învãþa în sinagoga din Cafarnaum (Ioan 6,51-59)

Sfânta Scripturã 11 În acel timp, mulþi dintre ucenicii lui, care-l auziserã, au spus: „Greu este cuvântul acesta. Cine poate sã-l asculte?” Isus ºtia în sine cã ucenicii murmurã împotriva lui. De aceea a spus: „Vã scandalizeazã lucrul acesta? Dar dacã îl veþi vedea pe Fiul Omului suindu-se acolo unde era mai înainte? Duhul este acela care dã viaþã, trupul nu ajutã cu nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh ºi viaþã. Dar sunt unii dintre voi care nu cred”. De fapt, Isus ºtia, de la început, cine sunt cei care nu cred ºi cine este acela care îl va vinde. ªi zicea: „Iatã pentru ce v-am spus, cã nimeni nu poate sã vinã la mine, dacã nu-i este dat de la Tatãl”. De atunci, mulþi dintre ucenicii sãi s-au retras ºi nu mai umblau cu el. Atunci, Isus le-a spus celor doisprezece: „Vreþi ºi voi sã plecaþi?” Simon Petru i-a rãspuns: „Doamne, la cine am putea merge? Tu ai cuvintele vieþii veºnice. Iar noi am crezut ºi am ºtiut cã tu eºti Cristos, Fiul lui Dumnezeu” (In 6,60-69) În acest pasaj evanghelic, sfântul Ioan rezumã câteva din reacþiile mai importante ale ascultãtorilor discursului asupra pâinii vieþii. Revelaþia cu privire la faptul cã Isus este hranã spiritualã a credincioºilor, mai ales prin euharistie, produce o sciziune pânã ºi în grupul ucenicilor. Un numãr important de ucenici se retrage ºi înceteazã sã-l mai urmeze pe Învãþãtor (v. 60-66); cei Doisprezece, în schimb, prin gura lui Petru, îºi mãrturisesc credinþa în mesianitatea Sa divinã (v. 67-71).

De remarcat, în privinþa murmurelor ucenicilor sãi, este rãspunsul pe care Isus li-l dã: Vã scandalizeazã lucrul acesta? Dar dacã îl veþi vedea pe Fiul Omului suindu-se acolo unde era mai înainte? În acest rãspuns se face aluzie la glorificarea lui Isus, la Înãlþarea sa. De ce? Pentru cã ea va manifesta calitatea divinã a Revelatorului. De fapt, cei mai mulþi dintre ucenici sunt scandalizaþi pentru cã ei nu recunosc în Isus acea Fiinþã coborâtã din cer ºi ale cãrui cuvinte ar fi de înþeles cu o inteligenþã spiritualã. Acest aspect iese în evidenþã în mod deosebit din cuvintele imediat urmãtoare: Duhul este acela care dã viaþã, trupul nu ajutã cu nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh ºi viaþã. O astfel de declaraþie nu vrea sã însemne câtuºi de puþin cã discursul lui Isus ar fi de perceput în mod alegoric. Ea comportã, mai întâi, enunþul unui principiu capital: trupul nu ajutã cu nimic, adicã ceea ce este de ordin pãmântesc, ceea ce provine de la omul lãsat pradã puterilor sale, este caduc ºi perisabil. Duhul este cel care dã viaþã, altfel spus, ceea ce este de ordin divin, ceea ce este transcendent ºi animat de Duhul, este puternic ºi generator de viaþã. Cuvintele lui Isus, mai ales discursul sãu referitor la pâinea vieþii, sunt de ordin spiritual ºi divin. Ele comunicã ucenicilor viaþa veºnicã. Dar pentru ca sã fie astfel ele trebuie primite în atitudine de credinþã ºi primite cu o inteligenþã iluminatã de Duhul Sfânt.

Cât priveºte rãspunsul pe care cei Doisprezece îl dau prin gura lui Petru, acesta este plin de semnificaþie: Doamne, la cine am putea merge...?, credinþa fiind, în acest sens, în mod esenþial ataºament la persoana lui Cristos; Tu ai cuvintele vieþii veºnice – cuvintele lui Isus participã la puterea dãtãtoare de viaþã a persoanei (abia acum începem sã întrezãrim de ce l-a desemnat sfântul Ioan pe Isus „Cuvântul”).

Isus ne adreseazã ºi nouã întrebarea decisivã: Vreþi ºi voi sã plecaþi?

Ea nu este inspiratã de vreo teamã; ea are drept scop sã trezeascã un angajament mai personal ºi mai hotãrât, ca cel al celor Doisprezece. ªi, întrucât discursul din capitolul 6 reveleazã faptul cã euharistia este locul privilegiat al darului lui Isus, pâinea vieþii, Isus, tocmai în contextul liturgic, ne adreseazã fiecãruia întrebarea: Vrei, cu adevãrat sã mã urmezi? În linia lecturii întâi a acestei duminici, putem înþelege cã participarea la euharistie reclamã un angajament ºi aceasta pentru cã a fi creºtin înseamnã a-l urma ºi a-l imita în mod concret pe Cristos.

Duminica a XXII-a (B) Acest fragment evanghelic face parte dintr-o lungã discuþie dintre farisei ºi Isus cu privire la interpretarea tradiþionalã a legilor puritãþii, discuþie care ocupã douã treimi din capitolul 7 (v. 1-23).

Controversa asupra a ceea este pur sau impur marcheazã o etapã esenþialã în înþelegerea persoanei lui Isus. El va institui un rit nou, atât pentru evrei cât ºi pentru pãgâni, cel al euharistiei, rit sugerat, deja, în episoadele înmulþirii pâinilor. Ori, acest rit rãstoarnã complet prescrierile rituale ale tradiþiei iudaice, reglate prin distincþia dintre pur ºi impur. Comportamentul religios pe care îl reveleazã Isus este întipãrit de Dumnezeu în adâncul inimilor ºi nu depinde de tradiþiile omeneºti. De exemplu, referindu-ne la cazul care a stârnit controversa relatatã în aceastã duminicã, cel al curãþãrii (spãlãrii) mâinilor, ar fi de notat cã, într-adevãr, cartea Leviticului este plinã de prescrieri ritualice de purificare care au fãcut obiect al unor interpretãri minuþioase ºi al unor prescrieri multiple din partea generaþiilor de rabini. Dar, în aceste interpretãri sau prescrieri s-a ajuns pânã acolo încât adevãrata adeziune faþã de Dumnezeu, atât în cult cât ºi în viaþa de zi cu zi, sã fie mãsuratã prin observarea scrupuloasã a gesturilor exterioare: a-ºi spãla mâinile pânã la coate (v. 3), a spãla în mod ritualic paharele, oalele ºi celelalte vase (v. 4). Or, aceste prescrieri „de referinþã” veneau de la oameni ºi nu de la Cuvântul lui Dumnezeu, cãci ele lipsesc din Sfânta Scripturã. Isus denunþã ipocrizia acestor practici fãcând referinþã la Scripturã prin citarea profetului Isaia (29,13), unde se spune cã adevãratul cult, comportamentul religios autentic, izvorãºte din inimã ºi nu depinde de determinãrile exterioare inventate de oameni. Astfel, pentru a primi sfânta împãrtãºanie nu este necesarã împlinirea niciunei prescrieri rituale, ci numai de credinþã, acea credinþã care izvorãºte din inimã. Aceeaºi inimã poate fi, însã, ºi sursã a impuritãþii ºi a rãului, iar Isus îi invitã pe ucenicii sãi sã-ºi purifice spiritele ºi inimile de tot ceea ce îi impiedicã sã recunoascã adevãrata lui identitate.

Aºadar, se impune, fiecãruia dintre noi, sã iasã din legalismul tradiþiilor omeneºti pentru a se deschide faþã de persoane, faþã de ceea ce existã mai profund în oameni: acest nivel al inimii unde se înnoadã dialogul dintre Dumnezeu ºi fiecare conºtiinþã. Prin interpelarea sa abruptã, Isus se face ascultat (v. 14) ca cel care vorbeºte inimii, care actualizeazã Cuvântul lui Dumnezeu prezent în Sfânta Scripturã.

Câþiva farisei ºi cãrturari, veniþi de la Ierusalim, s-au strâns în jurul lui Isus. ªi au vãzut pe unii dintre ucenicii lui cã mâncau cu mâinile necurãþate, adicã nespãlate… Aºadar, fariseii ºi cãrturarii l-au întrebat pe Isus: „Pentru ce ucenicii tãi nu respectã tradiþia bãtrânilor ºi mãnâncã cu mâinile nespãlate?”

Isus le-a rãspuns: „A avut dreptate Isaia când a spus despre voi, fãþarnicilor: «Acest popor mã cinsteºte cu buzele, dar inima lui este departe de mine»… Lãsând la o parte porunca lui Dumnezeu, voi þineþi tradiþia oamenilor”. Isus a chemat mulþimea, din nou, la el ºi a zis: „Ascultaþi-mã toþi ºi înþelegeþi bine ce vã spun: nimic din ceea ce este în afara omului ºi care pãtrunde în el nu-l poate întina, dar numai ceea ce iese din el…

Ceea ce iese din om îl întineazã, cãci dinãuntru, din inima omului, ies gândurile rele: desfrânarea, furturile, crimele, adulterul, lãcomia, înºelãciunea, rãutatea, dezmãþul, invidia, calomnia, mândria ºi nechibzuinþa. Toate aceste rele ies dinãuntru ºi-l întineazã pe om” (Mc 7,1-8a.14-15.21-23)

Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

Duminica a XXI-a (B)

12

ªtiri Interne Arhidieceza romano-catolicã de Alba Iulia

Simpozion al bibliotecarilor bibliotecarilor,, arhiviºtilor ºi muzeografilor ecleziastici

Aproximativ 200 de bibliotecari, arhiviºti ºi muzeografi ecleziastici din România ºi Ungaria au participat, în perioada 6-10 iulie 2009, la un Simpozion organizat de cãtre Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Alba Iulia. Simpozionul a fost gãzduit de Seminarul Teologic Romano-Catolic din Alba Iulia ºi a reunit reprezentanþi ai Bisericilor romano-catolice, greco-catolice, ortodoxe, luterane, reformate ºi unitariene ºi un reprezentant al ªcolii Superioare de Rabini. Întâlnirea a fãcut parte dintr-o serie de evenimente organizate de Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Alba Iulia cu ocazia jubileului de 1000 de ani de când a fost înfiinþatã aceastã arhiepiscopie, jubileu care a început la 29 septembrie 2008 ºi se va încheia la 29 septembrie 2009. Programul simpozionului a inclus sesiuni de comunicãri ºtiinþifice, excursii de studii ºi documentare ºi vizite la Arhiva Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Alba Iulia, la Centrul Naþional de Conservare ºi Restaurare a Cãrþilor Vechi, la Biblioteca Institutului Teologic Romano Catolic ºi la Biblioteca „Batthyaneum”.

Biserica Românã Unitã cu Roma, Greco-Catolicã

Reprezentanþi ai Sinodului, în pelerinaj la Damasc

Rãspunzând invitaþiei Beatitudinii Sale, Gregorios al III-lea, Patriarhul Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului ºi al întregului Orient, episcopii Virgil Bercea, de Oradea, ºi Florentin Crihãlmeanu, de Cluj-Gherla, au participat, în perioada 25-30 iunie, la celebrãrile organizate la Damasc, de cãtre Biserica Melkitã Greco-Catolicã din Siria, cu ocazia încheierii Anului Paulin. La manifestãri au luat parte reprezentanþi a 39 de Conferinþe Episcopale ºi Sinoade ale Bisericii Catolice din Chile, Brazilia, Franþa, Scoþia, Olanda, Ucraina, România, Spania, Polonia, Austria, Germania, Anglia, Mexic ºi Maroc.

Participarea celor doi episcopi români, ca reprezentanþi ai Sinodului Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice (BRU), a fost un prilej de pelerinaj la Damasc - un loc important în viaþa Sfântului Apostol Paul -, ºi totodatã un rãspuns la bunãvoinþa ºi prietenia Patriarhului Gregorios al III-lea, care a vizitat deja de douã ori Eparhia de Cluj-Gherla. Episcopii români i-au oferit Patriarhului greco-melkit, în semn de preþuire, o icoanã, o traistã tradiþionalã þãrãneascã ºi un album despre România, daruri pe care Patriarhul Gregorios al III-lea le-a primit cu multã bucurie.

ªtiri Externe Caritas in veritate

Pe 7 iulie 2009, a fost prezentatã Enciclica Papei Benedict al XVI-lea Caritas in veritate (Iubire în adevãr), ”despre progresul uman integral”, adresatã lumii catolice ºi ”tuturor oamenilor de bunãvoinþã”. Documentul a fost pus la dispoziþie în limbile latinã, italianã, francezã, englezã, spaniolã, portughezã, germanã ºi polonezã.

Enciclica cuprinde: Introducere; Cap. I: Mesajul Enciclicei Populorum progressio (a Papei Paul al VI-lea); Cap. II: Progresul uman în timpul nostru; Cap. III: Fraternitatea, dezvoltarea economicã ºi societatea civilã; Cap. IV: Progresul popoarelor, drepturi ºi îndatoriri, ambient; Cap. V: Colaborarea familiei umane; Cap. VI: Progresul popoarelor ºi tehnica; Concluzie. În introducere, Sfântul Pãrinte aminteºte cã ”iubirea este calea magistralã a doctrinei sociale a Bisericii”. Pe de altã parte, dat fiind ”riscul de a o înþelege greºit, de a o exclude din trãirea eticã”, ea trebuie conjugatã cu adevãrul. Apoi avertizeazã: ”Un Creºtinism de iubire fãrã adevãr poate fi lesne considerat drept o rezervã de bune sentimente, utile pentru convieþuirea socialã, dar marginale”. Dezvoltarea are nevoie de adevãr. Fãrã el, afirmã Pontiful, ”activitatea socialã ajunge la bunul plac al unor interese private ºi logici de putere, cu efecte dezagregatoare asupra societãþii”. Papa se opreºte asupra a douã ”criterii orientative ale acþiunii morale” care derivã din principiul ”iubirii în adevãr”: dreptatea ºi binele comun. Fiecare creºtin este chemat la iubire ºi printr-o ”cale instituþionalã” care sã exercite influenþã în viaþa polis-ului, a trãirii sociale. Biserica, reafirmã cã ”nu are de oferit soluþii tehnice”, are însã ”de îndeplinit o misiune de adevãr” pentru ”o societate pe mãsura omului, a demnitãþii sale, a vocaþiei sale”.

Incident estiv al Papei

În timpul perioadei sale de odihnã estivã la Les Combes, în regiunea italianã Valle d’Aosta, la graniþa cu Franþa, în urma unei cãderi accidentale, în mica vilã în care este gãzduit, Papa ºi-a fracturat încheietura mâinii drepte. Incidentul l-a constrâns la o internare de câteva ore în spitalul Parini, din oraºul Aosta, unde a fost supus unei intervenþii pentru reducerea fracturii ºi pentru aplicarea ghipsului. În ciuda nefericitului eveniment, sejurul Pontifului în Valle d’Aosta a continuat potrivit programului.

Pe 25 iulie, la o sãptãmânã de la incident, Papa a fost supus unei radiografii, normale în aceastã situaþie, din care a reieºit o evoluþie clinicã pozitivã. Decursul clinic s-a dovedit a fi bun ºi corespunzãtor cu ceea ce se prevedea.

La încheierea controlului medical, Papa i-a salutat cordial pe medici ºi pe membrii echipei. La examinare au participat cei doi medici din Vatican, care îl îngrijesc pe Papã pe timpul vacanþei, dr. Manuel Mancini, medicul primar ortoped care l-a operat pe Sfântul Pãrinte ºi prof.

Vincenzo Sessa, care colaboreazã, ca specialist, cu Serviciile sanitare vaticane ºi care-l va îngriji, din punct de vedere ortopedic, pe Sfântul Pãrinte, la întoarcerea sa la Castelgandolfo ºi la Roma. A fost prevãzutã o continuare adecvatã a asistenþei medicale a Pontifului.

Obama primit de Sfântul Pãrinte

La jumãtatea lunii iulie, preºedintele american, Barack Obama, s-a aflat în Italia pentru întâlnirea Grupului celor Opt. Cu aceastã ocazie, liderul american a fost primit de Sfântul Pãrinte, pentru o jumãtate de orã, în spatele uºilor închise. Temele centrale ale întâlnirii au fost avortul, apãrarea conºtiinþei ºi bioetica. ”Discuþiile s-au îndreptat în primul rând spre problemele ce sunt de interes pentru toþi ºi care constituie o mare provocare pentru viitorul fiecãrei naþiuni ºi pentru adevãratul progres al popoarelor, precum apãrarea ºi promovarea vieþii ºi a dreptului de a asculta de conºtiinþã”, se afirmã într-un comunicat dat de Vatican.

Papa Benedict al XVI-lea i-a oferit preºedintelui Obama o copie a recentei sale enciclice Caritas in veritate, precum ºi o copie a scrisorii, din 2009, a Congregaþiei pentru Doctrina Credinþei intitulatã Dignitas Personae (Demnitatea persoanei), care trateazã teme de bioeticã.

Pãrintele Federico Lombardi, directorul biroului de presã al Vaticanului, a declarat cã înmânarea scrisorii Dignitatis Personae a fost un gest ”foarte semnificativ”. ”În Statele Unite existã o amplã dezbatere despre valoarea fundamentalã a apãrãrii vieþii, iar în acest sens între perspectiva Bisericii ºi politica preºedintelui Obama existã diferenþe, uneori chiar mari”.

Pr. Lombardi a spus cã preºedintele american a confirmat cã ”este hotãrât, cu ajutorul guvernului, sã reducã numãrul avorturilor”.

Dupã întâlnirea cu Sfântul Pãrinte, preºedintele american a mãrturisit cã vizita a fost o ”mare onoare”.

13

14 Din viaþa Arhidiecezei

„Laudã suflete al meu pe Domnul.....”

Acest gând a animat ziua de 25 iulie 2009, când în biserica Sfânta Elena, Monseniorul Luigi Vittorio Blasutti ºi-a aniversat cei 60 de ani de preoþie. Un eveniment important pentru sfinþia sa, pentru cei aproximativ 60 de preoþi prezenþi, adunaþi în jurul altarului ºi a episcopului lor, Excelenþa Sa Ioan Robu, dar ºi pentru credincioºii care au fost de faþã spre a-i oferi lui Dumnezeu rugãciunea lor de laudã ºi de mulþumire.

Dacã privesc spre cel sãrbãtorit nu pot decât sã am o atitudine de reverenþã ºi de respect.

Reverenþã în faþa anilor de slujire în via Domnului (ani pe care, mãcar în sufletul sãu, orice preot ºi i-ar dori), dar ºi pentru faptul cã în faþa ochilor am o felie de istorie vie (þinând cont Monseniorul cã era aici când Biserica localã începea sã se structureze, oficial, din punct de vedere ierarhic ºi administrativ).

Respect pentru cã este împlinit ca preot ºi ca om. În predica þinutã de pãrintele Ionel Pojum, s-a amintit un crâmpei din ceea ce îl face demn de respect. Atunci când a cerut sã se retragã la pensie a fost întrebat: de ce cereþi acest lucru? Iar rãspunsul a fost: pentru ca sã am mai mult timp sã mã pregãtesc pentru momentul când voi pleca de aici, dintre voi.

Se cuvine sã aduc mulþumiri pãstorului Arhidiecezei, Arhiepiscopul Ioan Robu; parohului comunitãþii Sfânta Elena, pãrintele Petru Husariu, care a gãzduit acest eveniment; preoþilor oaspeþi care s-au alãturat ºi au contribuit ca acest eveniment sã fie cu adevãrat solemn; tuturor acelora care, cu trudã, ºi-au adus aportul la bunul mers al sãrbãtorii.

Mulþumindu-i lui Dumnezeu pentru cã am avut onoarea sã-l întâlnesc pe Monseniorul Blasutti, îi doresc pe mai departe, aºa cum

i-a urat predicatorul: atâþia ani de câþi are nevoie pentru a se pregãti bine ºi suficient pentru Marea Întâlnire. Iar celorlalþi preoþi nimic altceva decât ca tot mai mulþi dintre ei sã ajungã la venerabila vârstã.

De ce trebuie sã-i mulþumesc ºi Monseniorului pentru acest eveniment? Pentru cã în acea zi mi s-a confirmat, încã o datã, cã important este nu sã adãugãm ani vieþii noastre, ci sã adãugãm viaþã anilor noºtri.

Dumnezeu sã îl binecuvânteze ºi sã-i conducã paºii pe mai departe!

Pr Pr.. FLORIN BUHALEA

Prietenia este o comoarã

În primele trei sãptãmâni ale lunii iulie, la Piteºti s-a desfãºurat un campus de varã, activitate deja cu tradiþie în parohie. Copii între patru ºi doisprezece ani au împãrtãºit, timp de trei sãptãmâni, bucuria de a fi împreunã, aºa cum fac în fiecare varã. Educatoarele grãdiniþei Îngerul pãzitor au fost cele care s-au ocupat de campus, fiind ajutate de animatorii din parohie. În prima sãptãmânã, copiii s-au familiarizat cu tema campusului: Prietenia este o comoarã ºi au învãþat lucruri importante despre aceastã comoarã. Astfel, ei au descoperit cã este important nu sã ai mulþi prieteni, ci sã ai prieteni buni. Copiii au fost antrenaþi în discuþii ºi au dat exemple din relaþiile lor de prietenie de pânã acum. Pe lângã discuþiile „serioase”, copiii au cântat, au dansat ºi au participat la întreceri pe echipe.

Sãptãmâna a doua a stat sub semnul credinþei. Copiii s-au pregãtit pentru primirea în biserica parohialã a icoanei Sfintei Fecioare de Guadalupe. Cu aceastã icoanã minunatã, pãrintele paroh Iosif Cobzaru a organizat o procesiune în centrul oraºului, la care au participat numeroºi credincioºi.

A treia sãptãmânã, aºa cum ºtiau deja din anii trecuþi, copiii au plecat într-o excursie. Anul acesta destinaþia a fost Târgoviºte. Au vizitat parohia romano-catolicã, unde au fost primiþi de pãrintele paroh, Dominic Soare; apoi Turnul Chindiei ºi Grãdina zoologicã.

Au fost trei sãptãmâni minunate, au fost experienþe frumoase pentru care pãrinþii ºi copiii au mulþumit “vinovaþilor” care se încãpãþâneazã în fiecare an le ofere copiilor activitãþi ºi divertisment de calitate.

Aceºti „vinovaþi” sunt: pãrintele paroh Iosif Cobzaru, doamnele educatoare Iosifa, Brigita ’i Tereza, precum ºi doamnele care au avut grijã de cei mai mici dintre participanþi.

HELGA IANA-EBENHOEH

Interviu

A-l urma pe Cristos este frumos, chiar dacã nu întotdeauna uºor Fiecare vocaþie are în spatele ei o poveste. Fiecare preot are o istorie a vocaþiei sale, mai mult sau mai puþin spectaculoasã.

Fiecare slujitor al altarului are, dupã ani de slujire, o experienþã prin care poate da mãrturie cã a-l urma pe Cristos este frumos, chiar dacã nu întotdeauna uºor.

Pãrintele Petru Dâm s-a nãscut la 1 ianuarie 1944, la Iugani, judeþul Iaºi, ºi a fost hirotonit preot la 15 august 1968, la Iaºi. A activat ca preot la Râmnicu Vâlcea, Bãrãþia (Bucureºti), Malcoci (Tulcea) ºi, din nou, Bucureºti. Dacã ar putea sã o ia de la capãt, ºi-ar dori sã fi avut la tinereþe înþelepciunea pe care þi-o aduc vârsta ºi experienþa.

Sã vorbesc despre vocaþia mea…

M-am gândit cã o sã-mi puneþi întrebarea aceasta. Dar nu pot sã vã dau un rãspuns. Oricine spune despre propria mamã cã este o sfântã. Aºa spun ºi eu. Mama mea fost cea care m-a educat spre credinþã, m-a învãþat sã merg la bisericã. Am fost ministrant încã de mic. ªi în capul meu s-a conturat aceastã idee: vreau sã mã fac preot.

Aºa vedeam eu lucrurile. N-aº putea sã spun un motiv anume pentru care am intrat în Seminar, dar ºtiu bine cã voiam sã merg acolo.

Simþeam ºi doream acest lucru! ªi am intrat la Seminar, unde mi s-a spus, de la început, cã, dupã anii de studii, voi fi preot la Bucureºti. Nu fusesem niciodatã în Bucureºti, dar nu m-am speriat. Am avut încredere în Providenþã, care nu m-a dezamãgit niciodatã.

Preotul, o persoanã preþioasã

Când am intrat la Seminar, bãnuiam ce ne aºteaptã. Era perioada comunistã, când puteau oricând sã te cheme sã dai seama pentru ceea ce faci. De aceea, sã vrei sã devii preot a fost, pentru toþi seminariºtii din acea perioadã, un act de mare curaj. În perioada de început, în timpul ºederii la Bucureºti, noi, preoþii, eram cãutaþi mereu de credincioºi. Eram vicar la Bãrãþia, una din cele douã mari parohii de atunci, alãturi de Catedralã. Eram solicitat pentru cã erau multe de fãcut. ªi eram preoþi puþini. Bolnavi, înmormântãri, cununii, cateheze… Fãceam tot ce era spre folosul credincioºilor. Fãrã mândrie pot spune cã preotul era un om indispensabil, era o persoanã preþioasã.

Chiar dacã erau multe de fãcut, îmi rãmânea, totuºi, timp ºi pentru a mã întâlni cu tinerii, mulþi dintre ei studenþi, sã petrecem o dupãamiazã împreunã, sã discutãm. Eram prietenul lor ºi era frumos!

Pastoraþia în anii ’70

Era greu, pentru cã erai condiþionat ºi de timp ºi de distanþe. De exemplu, duminica, la ora 10, aveam Liturghie la Sfânta Elena, care atunci nu era parohie. Iar la ora 12 trebuia sã fiu la Sfânta Tereza. Era destul de greu, uneori chiar imposibil, sã asigur ºi spovezile sau alte probleme de moment care se iveau. Nu aveam maºinã ºi nu era chiar uºor sã te deplasezi. ªi mai era un aspect: faptul cã ºtiai cã þi se urmãreºte orice miºcare era teribil. Trebuia sã fii atent la vorbe, la gesturi, sã fii atent la ce spuneai la predicã. Însã am putut întotdeauna sã celebrez Liturghia, sã

fac cateheza cu copiii, sã intru la spovezi… În bisericã nu te oprea nimeni sã faci ceea ce trebuia sã faci. Eu, personal, am putut sã-mi îndeplinesc misiunea de preot. Sentimentul în sine cã eºti urmãrit te neliniºtea, dar niciodatã nu m-a oprit nimeni sã-mi îndeplinesc îndatoririle de preot.

La Malcoci…

În 1975, Mons. Francisc Augustin mi-a spus cã trebuie sã merg la Malcoci ºi am fost avertizat cã nu e chiar un loc de poveste. ªi am spus aºa: „Dacã socotiþi cã e un loc în care nu existã Dumnezeu, mi-e fricã, altfel, nu”. Ca orice tânãr preot, mi-am propus sã urmez mereu acest principiu: „nu voi refuza ºi noi voi cere niciodatã nimic superiorului meu”.

A fost surprins; probabil cã nu se aºtepta la un asemenea rãspuns.

Malcoci era un fel de Canosa. N-a fost uºor! Îmi amintesc cã, la primul Crãciun petrecut acolo, la Sfânta Liturghie stãteau oamenii cu cãciulile pe cap, aºa era de frig.

Aici am stat câteva luni; dupã aceea am mers la Tulcea unde am reînfiinþat parohia. Nu a fost deloc uºor sã fii acolo, la capãtul lumii, dar chiar ºi aºa anii aceia au fost extraordinari. Era elanul tinereþii care te ajuta sã treci mai uºor peste toate.

… ºi din nou la Bucureºti

În 1984 am fost chemat la Bucureºti. La Casa de Pensii a Cultului Catolic din România trebuia sã fie numit un director ºi, ca sã nu intre o persoanã strãinã de Bisericã, Monseniorul Ioan Robu, care atunci era Administrator Diecezan, s-a gândit sã numeascã un preot. ªi sorþii au cãzut pe mine. A fost purã întâmplare. Un an mai târziu, când s-a înfiinþat parohia Sfântul Anton, am fost numit paroh aici.

ªi acum…

De un an sunt la pensie. Nu e deloc uºor sã fii preot pensionar.

Dupã mine, preoþii nu ar trebui sã iasã la pensie. Ai senzaþia cã eºti dat la o parte, cã eºti marginalizat, cã nu mai eºti folositor. Te simþi aºa ºi pentru cã la noi nu existã, aºa cum se întâmplã în Occident, o casã, un spaþiu în care preoþii pensionari sã se retragã ºi sã locuiascã sub acelaºi acoperiº, pãstrându-se astfel o comuniune, o legãturã fraternã care sã-i ajute sã facã faþã acestei etape noi din viaþã.

Poate cã ar fi bine ca, pe viitor, sã se þinã seama ºi de acest aspect.

Un gând pentru tinerii preoþi…

În slujirea lor sã facã doar politica lui Cristos, care este porunca dragostei ºi vestirea cuvântului lui Dumnezeu.

A consemnat CRISTINA ªOICAN

15

16 Oameni ai credinþei

Timotei, model de episcop ºi slujitor vrednic Nimeni sã nu dispreþuiascã tinereþa ta, ci sã devii un model pentru toþi cei care cred: în cuvânt, în putrare, în iubire, în credinþã, în nevinovãþie!

(1Tim 4,13) Timotei a fost un discipol de încredere al lui Paul, numele sãu, foarte frecvent în limba greacã încã din perioada Vechiului Testament, însemna fie ”cinstitor de Dumnezeu”, fie ”cel care îl cinsteºte pe Dumnezeu”.

Despre Timotei avem informaþii de prima mânã, atât de la evanghelistul Luca, din Faptele Apostolilor, cât ºi din scrisorile apostolului Paul. Acesta îl va întâlni pentru prima oarã pe Timotei numindu-l ”cel care îl ajuta” (Fap 19,22). Timotei era originar din oraºul Listra, situat în Licaonia, din Asia Micã, o colonie fondatã de cãtre împãratul August în jurul anului 6 î.C. Provenea dintr-o familie înstãritã ºi bine vãzutã în oraºul Listra, iar ca pãrinþi avea o mamã evreicã ºi un tatã grec. Timotei era pãgân la început, dar cunoscându-l pe Paul, s-a convertit cu trup ºi suflet la învãþãtura creºtinã ºi la Cristos, deºi fusese tãiat împrejur, dupã legea lui Moise. Mama sa, pe nume Eunice, a devenit creºtinã ºi, împreunã cu ea, ºi bunica, care se numea Lois, o femeie distinsã ºi stimatã de toþi (2Tim 1,5). Când a început sã colaboreze cu Paul, Timotei era destul de tânãr, dar devine repede un colaborator apropiat ºi neobosit al apostolului. Timotei îl va însoþi pe Paul în a doua ºi a treia cãlãtorie misionarã.

Datoritã fidelitãþii sale faþã de apostolul Paul, este ales episcop în oraºul Efes, un oraº care cunoaºte o înflorire deosebitã datoritã poziþiei sale de port la mare, deosebit de favorabilã pentru rutele comerciale.

Aici, episcopul Timotei a fost martor al ridicãrii la cer a Preasfintei Fecioare Maria. La Efes mai dãinuie ºi astãzi urme pe care ni le-a lãsat, pe acele meleaguri, Maica Domnului. Un al doilea eveniment, care i-a marcat viaþa pentru totdeauna, a fost participarea la martirizarea apostolului Paul, undeva pe via Appia. Conform tradiþiei, ºi Timotei ºi-ar fi dat viaþa ca martir în anul 97 sub împãratul Nerva.

Aºa cum i-a fost viaþa, aºa i-a fost ºi moartea!

Iatã cum îl prezintã Faptele Apostolilor pe Timotei, chiar în preajma plecãrii sale în cea de a doua cãlãtorie misionarã, în compania apostolului Paul: ”Ajunºi la Listra, era acolo un discipol cu numele Timotei,

fiul unei evreice credincioase; tatãl lui era grec” (Fap 16,1). Pentru Timotei, participarea la cea de a doua cãlãtorie misionarã a fost o lecþie care i-a schimbat profund viaþa. El a învãþat atunci cât de preþioasã a fost alegerea sa de a-l sluji numai pe Cristos Isus. Pe de altã parte, între scrisorile pauline, existã douã care îi sunt adresate lui Timotei ºi pe care Paul îl menþioneazã de ºase ori pentru meritele sale deosebite în cadrul comunitãþilor din oraºele Filipi ºi Tesalonic.

Ca o rãsplatã pentru munca sa, aºa cum am mai spus deja, Timotei primeºte titlul de episcop de Efes.

Scrisorile adresate lui Timotei sunt, cu siguranþã, o dovadã cã apostolul Paul îl considerã un vechi prieten care acum are nevoie sã fie încurajat pentru munca sa de episcop ºi pentru meritele sale de a-l sluji pe Cristos în oamenii ce-i iau fost încredinþaþi. Sunt scrisori pe care Biserica le considerã ”pastorale”, scrise de Paul direct cu inima. Am ales un scurt fragment, din multe alte sfaturi pe care Paul i le împãrtãºeºte prietenului sãu de altã datã. Este vorba despre 2Tim 2,6-13; un text minunat, ca multe altele în cele douã scrisori, pe care sã-l meditãm ºi cu care sã ne rugãm împreunã: ”Agricultorul trebuie mai întâi sã trudeascã pentru a culege roadele! Înþelege ceea ce îþi spun! De fapt, Domnul îþi va da înþelegere în toate!

Adu-þi aminte de Isus Cristos, din seminþia lui David, care a înviat din morþi, dupã Evanghelia mea, pentru care eu sufãr pânã acolo cã sunt legat ca un rãufãcãtor. Dar cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi legat!

De aceea, eu îndur cu rãbdare toate pentru cei aleºi, pentru ca ºi ei sã obþinã mântuirea, care este în Cristos Isus; odatã cu mãrirea veºnicã!

Vrednic de crezare este cuvântul!

Dacã am murit împreunã cu el, vom ºi trãi împreunã cu el.

Dacã îndurãm cu rãbdare împreunã cu el, vom ºi domni împreunã cu el.

Dacã îl renegãm, ºi el ne va renega!

Dacã suntem infideli, el rãmâne fidel, pentru cã nu se poate renega pe sine!”

Mons. VLADIMIR PETERCÃ

Preoþia în Biblie 17

Preoþia lui Melchisedec, chipul ascuns al preoþiei lui Cristos Continuãm sã aprofundãm izvoarele biblice ale teologiei sacerdotale referindu-ne la perioada patriarhilor, descrisã în cartea Genezei, capitolele 12-50. Aceastã epocã nu a cunoscut preoþia sub forma unei clase sacerdotale. Ritualurile, în special jertfa, erau oficiate de capul familiei (cf. Gen 22; 31,54; 46,1). Patriarhii aduceau jertfe în lãcaºurile de cult, iar cartea nu vorbeºte despre preoþi decât referitor la cei strãini, care erau sedentari, ºi la preoþii egipteni (cf. Gen 41,45; 47,22). Patriarhul Abraham va primi o vizitã neaºteptatã din partea unei persoane tainice, care-i va confirma, pe deplin, statutul cultual. Este vorba de regele-preot al Salemului, Melchisedec.

Cele câteva rânduri din Genezã (14,17-20) nu pot fi trecute cu vederea de cãtre creºtini: ªi când se întorcea Abram, dupã înfrângerea lui Kedarlaomer ºi a regilor uniþi cu acela, i-a ieºit înainte regele Sodomei, în valea ªave, care astãzi se cheamã Valea Regilor. Iar Melchisedec, regele Salemului, i-a adus pâine ºi vin.

Melchisedec acesta era preotul Dumnezeului celui Preaînalt. ªi a binecuvântat Melchisedec pe Abram ºi a zis: “Binecuvântat sã fie Abram de Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului ºi al pãmântului. ªi binecuvântat sã fie Dumnezeul cel Preaînalt, Care a dat pe vrãjmaºii tãi în mâinile tale!” ªi Abram i-a dat lui Melchisedec zeciuialã din toate.

Text destul de dificil pentru exegeza biblicã, precizând, din capul locului, cã istoricii mai sperã sã descopere care sunt evenimentele la care se referã. Supremaþia regilor îndepãrtaþi se extindea asupra Þãrii Canaanului, încã din acea perioadã, provocând rãzboaie care vor însângera Orientul pânã în zilele noastre.

Se cuvine o analizã narativã a acestui episod. În timp ce Abraham se întorcea biruitor de la o luptã, pe drum a fost întâmpinat de regele Sodomei. Dar, neprevãzut, i-a apãrut în cale Melchisedec (Melki-þedek, adicã rege al dreptãþii), Rege al Salemului („cetatea pãcii”, similarã conform tradiþiei iudaice, cu cetatea Ierusalim), Preotul Dumnezeului celui Preaînalt. Situându-l pe Abraham în legãturã cu viitoarea capitalã a regelui David, textul doreºte sã legitimeze legãturile foarte vechi pe care Israelul le-a avut cu Ierusalimul ºi drepturile pe care regele ºi preotul din aceastã cetate le aveau, pe atunci, asupra patriarhilor; dar ne oferã ºi numele divinitãþii care era adoratã. El Elion, numele acestui Dumnezeu Preaînalt, derivã din termenul ebraic alah alah, a urca, a

fi ridicat, ºi se referea la un zeu preaînalt ºi preamãrit (cf. Gen 14, 19-20; Num 24,16). În calitate de rege, Melchisedec aduce o slujire cultualã, oferind pâine ºi vin (prefigurarea Sfintei Euharistii), hrana cea mai preþioasã care se oferea oaspeþilor nobili ai deºertului, binecuvântându-l apoi pe patriarh. La rândul sãu, Abraham îi va rãspunde printr-un gest de supunere, dãruindu-i zeciuialã din toate ale sale.

Creºtinul întrezãreºte în regele-preot Melchisedec o figurã profeticã a tainei sacerdotale a lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, aºa cum a fost descoperitã în Psalmul 110. Acest psalm celebreazã urcarea pe tron a unui rege-preot, asemãnãtor lui Cristos: Domnul s a jurat ºi nu i va pãrea rãu: „Tu eºti preot în veci dupã rânduiala lui Melchisedec!” (Ps 110,4). Referitor la acest text, sfântul Ciprian de Cartagina scria: Desãvârºind ºi mistuind jertfa simbolicã, Domnul a oferit, la rândul sãu, pâinea ºi potirul cu vin; fiind el însuºi Domnul a toate, a plinit ceea ce vestea M e l c h i s e d e c (Corespondenþa II, Scrisoarea 63, IV,1). Autorul Scrisorii cãtre Evrei va recunoaºte în regele Salemului chipul lui Cristos, Marele Preot. El va folosi acest scurt pasaj al Genezei pentru a stabili superioritatea lui Isus asupra lui Abraham ºi asupra tuturor preoþilor nãscuþi din seminþia lui (cf. Evr 5,1-10). De altfel, aºa cum am precizat mai sus, Melchisedec era considerat un personaj superior lui Abraham.

Textul ales este extrem de important pentru teologia sacerdotalã, din mai multe motive. În primul rând, pentru cã subliniazã cele douã slujiri care se regãsesc în identitatea preotului: el este un slujitor al dreptãþii lui Dumnezeu ºi al pãcii. Apoi, orice jertfã adusã de el pe altar este urmatã de binecuvântarea care se revarsã asupra poporului, în numele lui Dumnezeu (liturgia euharisticã se încheie cu binecuvântarea finalã). Prin aceste gesturi cultuale, preoþia nu se situeazã numai într-un timp biblic, ci ºi într-un timp al ritualului: aceasta leagã profanul de sacru, în cele mai adânci gesturi de închinare. Tocmai prin aceastã legãturã de mijlocire între omenesc ºi divin, preoþia a asumat prezenþa inefabilã a unui Dumnezeu care binecuvânteazã, fiind Creator ºi Dãtãtor de viaþã.

Sr Sr.. CRISTIANA MAREª cj

18 Universul Familiei

Reformarea cuvintelor (XX) VOINÞA ÎN SLUJBA IUBIRII În Scrisoarea cãtre familii, Papa Ioan Paul al II-lea afirma: „a iubi înseamnã a da ºi a primi ceea ce nu putem nici sã dobândim, nici sã vindem, ci numai sã acordãm în mod liber ºi reciproc”. Iubirea, în esenþa sa, e gratuitã, sincerã ºi dezinteresatã. La celebrarea Tainei Cãsãtoriei, când li se cere consimþãmântul, mirii rãspund cu „Da” sau „Vreau”. Acest „Vreau”, al mirelui ºi al miresei, este expresia angajamentului de a trãi gratuitatea iubirii.

Voinþa – facultate a sufletului uman care îl distinge de alte fãpturi – e în slujba acestei gratuitãþi. Într-o poezie a sa, Barrett Browning spunea: „dacã vrei sã mã iubeºti, n-o fã pentru nimic în lume, decât pentru iubire”. „A iubi pentru iubire” nu e un joc de cuvinte, nici o figurã de stil. Tradiþia spiritualã, misticã, subliniazã în mod repetat frumuseþea „iubirii pure”. Realitate profundã, sãditã de Dumnezeu în inima omului, ea presupune ºi imboldul spre dãruirea totalã. Totuºi, aceastã dãruire nu se poate realiza fãrã o îndelungatã ºi rãbdãtoare trudã care þine de exerciþiul voinþei.

Pentru a te dãrui, trebuie sã te posezi. Voinþa lucreazã asupra trupului, inimii, spiritului. Le þine împreunã, ca dãruirea sã poatã fi totalã. Nu se intrã în cãsãtorie doar cu trupul, doar cu inima sau doar cu spiritul, ci cu totalitatea fiinþei, cu istoria personalã, cu limite ºi calitãþi, cu lipsuri ºi nãzuinþe. Înainte de a-ºi exprima consimþãmântul, mirilor li se cer trei lucruri.

Fãrã constrângere

Mai întâi, sã facã pasul cãsãtoriei fãrã nicio constrângere, în mod liber, din toatã inima. Pasãrea prinsã în laþ nu poate zbura.

Orice constrângere, cu care s-ar intra în cãsãtorie, e asemãnãtoare unui laþ. Hotãrârea liberã, univocã ºi definitivã, e mai uºor de realizat, comparativ cu cea pãtrunsã de constrângeri ºi nesiguranþã, de tipul: „poate cã da…, voi vedea dupã…, cine ºtie?...”

Pentru toatã viaþa

În al doilea rând, sã ia hotãrârea de a se respecta pentru toatã

viaþa.

Iubirea cuprinde totalitatea existenþei în orice dimensiune a sa, ºi în aceea a timpului. Nu ar putea fi altfel, din moment ce iubirea tinde spre veºnicie. Iar ca un lucru sã dureze pentru totdeauna, trebuie sã aibã un început inepuizabil.

Sã nu fie asemenea unui torent nestatornic, care alterneazã momentele când iese din matcã ºi cele de totalã secetã, ci ca un fluviu peren, alimentat de un izvor care nu seacã niciodatã. Voinþa are scopul de a canaliza toate energiile trupeºti, sufleteºti ºi spirituale ºi de a le supune la ceea ce, mai bine zis Celui care este origine ºi garanþie ultimã a toate: Tatãl veºnic! „Vreaul” trece dincolo de timpul prezent: în întregimea sa „vreaul” înseamnã „pentru totdeauna” ºi constituie spaþiul fidelitãþii. Numai înãuntrul sãu poate creºte acea credinþã care sã dea un viitor ºi care permite ca fiii, rod al iubirii, sã creadã în om. Libertatea se aratã în capacitatea de a-ºi asuma ceea ce este definitiv. Prin urmare, expresia cea mai clarã a libertãþii nu este cãutarea plãcerii – astfel nu se ajunge niciodatã la luarea unei decizii adevãrate –, ci capacitatea de a se decide pentru o dãruire definitivã în care libertatea, dãruindu-se, se regãseºte deplin pe sine.

Primirea copiilor

În al treilea rând, sã-i primeascã pe copiii pe care Dumnezeu va binevoi sã li-i dea ºi sã-i educe dupã legea lui Cristos ºi a Bisericii sale.

Mai concret, „vreaul” personal ºi reciproc, al bãrbatului ºi al femeii, nu poate avea deschidere cãtre viitor, cãtre o autenticã împlinire a fiecãruia, dacã nu este, totodatã, orientat cãtre darul unor noi vieþi. În felul acesta soþii îºi exprimã responsabilitatea faþã de societate. Încheiem cu un citat din Scrisoarea cãtre familii: „Întrebarea referitoare la copii ºi la educaþia lor este strâns legatã de consimþãmântul conjugal, de fãgãduinþa de iubire, de respect, de fidelitate pânã la moarte. Primirea ºi educarea copiilor, care sunt douã din finalitãþile principale ale familiei, depind de modul în care se respectã acest angajament. Paternitatea ºi maternitatea reprezintã o îndatorire de naturã nu numai fizicã, ci ºi spiritualã”. În numãrul viitor ne vom opri asupra termenului respect.

Pr ABIAN MÃRIUÞ Pr.. FFABIAN

Anunþuri 19

Centrul de Ascultare ºi Primire

Motto: “Nimic nu-l face pe Dumnezeu mai aproape de noi decât aproapele. Pentru cine îl vede pe Dumnezeu departe, aproapele nu va fi niciodatã prea aproape; pentru cine nu-ºi vede aproapele într-adevãr aproape, Dumnezeu va rãmâne întotdeauna departe”.

(Vladimir Ghika) Centrul Diecezan de Pastoraþie a Familiei, din Arhidieceza Romano-Catolicã de Bucureºti, în colaborare cu Asociaþia Familiilor Catolice Vladimir Ghika, a deschis, de la începutul lunii martie a acestui an, uºile unui Centru de ascultare ºi primire, care funcþioneazã în incinta Parohiei Bãrãþia. În cadrul acestui centru se acordã, gratuit, consiliere pentru familii aflate în dificultate, consiliere psihologicã, planning familial precum ºi consultanþã juridicã. În perspectivã, se au în vedere ºi alte tipuri de activitãþi specifice: pro-vita, asistenþã socialã, consiliere vocaþionalã etc.

Dincolo de aceste aspecte, oarecum tehnice, trebuie precizat cã, mai presus de orice formare profesionalã, iubirea ºi caritatea sunt cele care îi însufleþesc pe voluntarii acestui centru. Este, poate, un început timid, dar Centrul se doreºte a fi un un loc din care dragostea, lumina lui Cristos sã fie propagatã în toate inimile care poposesc aici. Este, dacã vreþi, un nou Bethleem Mariae – primul dispensar gratuit, deschis de Vladimir Ghika în Bucureºti, în anul 1905, a cãrui activitate era atât de frumos caracterizatã de însuºi Monsenirul Ghika: „Aceastã caritate, aceastã iubire, aici, se îndreaptã cãtre Dumnezeu ºi cãtre aproapele nostru, dupã unica poruncã ce a fãcut din aceste douã iubiri un singurã; Dumnezeu este, într-adevãr, cel mai apropiat dintre cei apropiaþi nouã, iar aproapele nostru este Dumnezeu care pune la încercare, în altul, iubirea noastrã cãtre Dumnezeu.”

Este, într-adevãr, un loc în care suntem chemaþi la slujirea aproapelui, nu cu mândrie, ci cu smerenie, în ascultare de Cristos ºi acordând multã atenþie strigãtului mut al celor aflaþi în nevoie, indiferent de natura acesteia. Nu puþini sunt aceia care se adreseazã acestui centru, care solicitã ajutor, care depãºesc bariera ruºinii sau a prejudecãþilor, care înþeleg ºi acceptã cã suntem aici pentru ei, aºteptându-i cu bucurie, dragoste ºi discreþie. Centrului i se poate adresa orice persoanã, indiferent de religie sau confesiune, care simte cã are nevoie de sprijin, orice persoanã care cautã un loc în care sã nu fie judecatã, ci iubitã, respectatã, acceptatã, ascultatã, luatã în serios. Centrul poate fi contactat telefonic în orice zi a sãptãmânii, sau direct la sediu, în timpul programului. Indiferent de modalitatea aleasã, fiecare persoanã va fi preluatã de un consilier pentru identificarea problemei ºi programarea la unul dintre specialiºtii centrului sau, dupã caz, în vederea orientãrii cãtre instituþii sau persoane competente în soluþionarea problemei ridicate.

Pornind de la principiul biblic care spune cã „e mai ferice a da decât a primi”, Centrul le oferã tuturor oportunitatea de a lucra în via Domnului, fiecare dupã talanþii sau capacitãþile ºi posibilitãþile sale, în funcþie de nevoile persoanelor care se adreseazã centrului, dar ºi ale celor implicaþi aici. Nevoile sunt multiple ºi variate: de la nevoi materiale, financiare, la acordarea de sprijin profesionist, pânã la nevoi spirituale, de susþinere în rugãciune a tuturor activitãþilor desfãºurate la centru, precum ºi a persoanelor implicate. Astfel, fiecare persoanã are posibilitatea de a sluji dupã chemarea sa.

Prin urmare, ne puteþi contacta la sediul Centrului de ascultare ºi primire din str str.. Bãrãþiei 27, în apropierea Pieþii Unirii, în incinta Parohiei Bãrãþia, lunea, între orele 16.00-18.00 sau la telefon: 031 802 29 18/ 0723 176 240. „Avem o rãspundere extraordinarã pentru fiecare rãspuns al sufletelor noastre la chemãrile Dumnezeului nostru, la fiecare condiþie ce ne-o pune pe care noi o putem primi sau respinge”(Vladimir Ghika).

MÃDÃLINA HAIDEMAK

20 Biserica Misionarã

CRISTINA ªOICAN

De la Dunãre pânã la Oceanul Indian

În perioada 22 iunie – 7 iulie a.c. am avut fericirea sã pun, pentru prima datã, piciorul pe continentul african, în Tanzania. Nu aº fi ajuns, poate, niciodatã sã fac aceastã experienþã dacã Congregaþia Surorilor Oblate Asumpþioniste nu ar fi o congregaþie misionarã. Scopul acestei cãlãtorii a fost sã particip la Consiliul de Congregaþie (întâlnirea anualã a Consiliului General ºi a Superioarelor Provinciale), ocazie de a analiza viaþa familiei noastre religioase ºi de a descoperi culturi ºi tradiþii, realitãþi ecleziale ºi misionare inedite.

Dupã 26 de ore de cãlãtorie, am ajuns la aeroportul Kilimanjaro (sinonim aeroportului Bãneasa) ºi apoi la Arusha, oraºul unde se aflã Casa provincialã ºi noviciatul Surorilor Asumpþioniste. Treptat, aveam sã descopãr o parte din realitatea localã, atât de diferitã de ce aº fi putut sã-mi imaginez. Tanzania este o þarã în estul Africii, numele ei provenind din îmbinarea a douã teritorii: Tanganika (regiunea principalã) ºi Zanzibar (þãrmul arhipelagului). Fostã colonie britanicã, ºi-a dobândit independenþa în 1964. Populaþia, de 37 milioane de locuitori, este alcãtuitã dintr-un mozaic de grupuri etnice vorbitoare, pe lângã limbile locale, de kiswahili. Limba oficialã este engleza.

Bogãþia naturalã este constituitã din muntele Kilimanjaro (cel mai înalt vârf din Africa, 5895 m), Marile Lacuri ºi cascadele (Kalambo), precum ºi parcurile cu faunã sãlbaticã. Girafa este simbolul þãrii. În general, Kilimanjaro este acoperit cu zãpadã; anii cu mai puþinã zãpadã înseamnã secetã ºi implicit foame. Principalele resurse provin din agriculturã (zahãr, tutun), minereuri (diamante, aur, petrol) ºi, mai recent, din turism. Cântecul, dansul, comerþul ºi gãtitul la marginea drumului sunt la ele acasã.

Cu totul special este tribul Massai, cunoscut ca un popor rãzboinic, care se ocupã de creºterea vitelor. Acest trib trãieºte dupã alte reguli (poligamie, sistem patriarhal: bãrbatul este ºeful, femeia ºi copiii muncesc încontinuu etc). Este ceva obiºnuit sã vezi bãrbaþii, de staturã impunãtoare, îmbrãcaþi în panni (un fel de togã romanã) frumos colorat, mergând mereu cu o suliþã în mânã ºi cu un cuþit la brâu. Însã, ceea ce m-a impresionat a fost condiþia femeii massa¿. Ea are

un rol esenþial în asigurarea traiului zilnic ºi în menþinerea armoniei în familie. Femeile sunt cele care muncesc, îi cresc pe copii ºi au grijã de animale. Ele construiesc colibe de lut, paie ºi bãlegar, sapã în grotele de cãrbuni, transportã lemne ºi aduc apa zilnic, de la mari distanþe. Ele au un cap puternic (duc greutãþi de pânã la 20 kg), un spate solid (unde îºi poartã copilul legat cu un panni) ºi, mai ales, o inimã mare (pentru a purta toate suferinþele, truda ºi bucuriile familiei lor).

Din punct de vedere religios, populaþia este 35 % musulmanã, 30% creºtinã, iar restul, aproape 35 procente nu sunt religioºi, sau sunt constituiþi în grupuri indigene religioase. Creºtinii sunt romano-catolici, protestanþi, adventiºti, mormoni ºi martori ai lui Iehova. Peste tot am întâlnit bucuria de a celebra prin cânt ºi dans, în ritmul tam-tamului.

Sfânta Liturghie poate dura 2-3 ore. Mulþumirea, lauda ºi preamãrirea lui Dumnezeu, cu toatã viaþa, fac parte din fiinþa africanã. Vitalitatea lor la rugãciune ºi modul de a împãrþi puþinul pe care îl au sunt o lecþie pentru mine, pentru noi. Chiar dacã, din punct de vedere material, se confruntã cu dificultãþi majore (lipsa apei ºi a curentului electric, sãnãtate precarã (SIDA, mortalitate infantilã), spiritual sunt fericiþi ºi, poate, mai sãnãtoºi decât noi. ªtiu sã se mulþumeascã cu puþin..

Sunt fericiþi aºa cum sunt sunt.

A fost o experienþã de neuitat. Am descoperit o fãrâmã din Africa ºi din misiunea noastrã, a Surorilor Oblate Asumpþioniste din Tanzania ºi, în general, de pe continent (Congo, Burkina-Faso, Rwanda, Coasta de Fildeº, Uganda, Kenya), nu doar din auzite ºi din fotografii, ci în mod real. De când sunt acolo surorile, cu ajutorul Providenþei, au fãcut minuni pentru populaþie în domeniul alfabetizãrii, al educaþiei, al sãnãtãþii ºi, mai ales, al evanghelizãrii.

Am revenit acasã cu convingerea cã noi ar trebui sã-i mulþumim Domnului în fiecare clipã ºi sã ne bucurãm pentru cele mai mici lucruri. Închei cu urarea preluatã din imnul naþional: « Mungu ibariki Tanzania » « D o a m n e , binecuvânteazã Tanzania!». ªi misiunea Bisericii tale pe pãmântul african!

Sr Sr.. FELICIA GHIORGHIEº,, GHIORGHIEº O.A.

Arta de a Trãi Psihologul rãspunde

Sfatul Medicului

Sunt cãsãtorit de trei ani ºi pot spune cã am o cãsnicie fericitã. Existã totuºi un aspect care-mi umbreºte liniºtea, lucru ce mi se întâmplã de vreun an. Sunt gelos, fãrã ca soþia mea sã-mi fi dat vreun motiv. De ce am atitudinea asta? Ce pot sã fac pentru a scãpa de gelozie?

BÃ TRÂNEÞEA BÃTRÂNEÞEA

Spuneþi cã aveþi o cãsnicie fericitã. Vã place starea aceasta, vã securizeazã ºi nu vreþi sã vã imaginaþi viaþa altfel. Tocmai de aceea luaþi în calcul variantele prin care aþi putea pierde ceea ce aveþi acum, fericirea pe care o trãiþi într-o cãsnicie împlinitã.

Implicit, varianta ca soþia sã se îndrãgosteascã de altcineva vã sperie. Þineþi foarte mult la ea ºi nu vreþi sã acceptaþi gândul cã ar putea sã se îndepãrteze, sã vã neglijeze, sã acorde atenþie ºi altora. Pot fi imaginate multe variante ale inconºtientului (spun „inconºtient” pentru cã declaraþi cã nu ºtiþi motivul acestei gelozii) care vã determinã sã fiþi gelos. Este posibil sã fi apãrut o schimbarea în atitudinea ei în acest ultim an, care vã determinã suspiciunile. Dacã existã un asemenea factor declanºator, pe care numai dumneavoastrã puteþi sã-l conºtientizaþi, atunci încercaþi sã vorbiþi cu ea despre acel lucru, ca sã eliminaþi orice urmã de îndoialã. Faptul cã deºi aþi conºtientizat gelozia, continuaþi în aceastã stare, nu îºi gãseºte scuzã.

Ca soþ nu aþi avea motive sã fiþi gelos atunci când vedeþi cã aveþi o soþie apreciatã, care stârneºte admiraþie din diferite motive: pentru cã este o femeie frumoasã, elegantã, diplomatã, respectuoasã, iubitoare, devotatã, cu un caracter deosebit, cu abilitãþi aparte, o gospodinã vrednicã etc. ... ºtiind cã beneficiarul acestor calitãþi sunteþi dumneavoastrã. Dacã aþi fi mândru cã aveþi o aºa soþie ar fi scuzabil, dar gelos este iraþional sã fiþi.

Remedii? Mai întâi ar trebui sã aveþi mai multã încredere în soþia dumneavoastrã ºi în iubirea pe care v-o poartã. Apoi, sã vã impuneþi ca la fiecare aspect pe care l-aþi considera suspect, sã gãsiþi cel puþin douã circumstanþe atenuante prin care sã vã explicaþi acel comportament sau acele cuvinte. Dacã în loc de a judeca dur ºi negativ comportamentul soþiei aþi cãuta (ºi sunt convins cã aþi gãsi) douã gânduri pozitive legate de acel aspect, perspectiva asupra ei ºi asupra acþiunilor ei ar fi alta. Iar acest efort v-ar ajuta sã gândiþi mult mai eficient ºi constructiv toate celelalte situaþii ale vieþii, scãpând de gândirea negativã. Nimeni nu poate sã facã acest efort în locul dumneavoastrã. Acum aveþi ºi strategia!

Psiholog, Pr Pr.. MARIUS ANTÃLUÞE

ªi anii trec, în goanã, sãptãmânile trec...

Tinerilor, bãtrâneþea, li se pare departe, dar, pe nesimþite, ea bate la uºã.

Ce este bãtrâneþea? Etapa fireascã în evoluþia fiecãrui om.

Copilãria, primãvarã luminoasã, tinereþea-avânt, proiecte, visuri ºi realizãri, maturitatea - împliniri. Dar bãtrâneþea? Toamna vieþii, când se culeg roadele. În viaþa de familie, prezenþa bunicilor este o binecuvântare. Copiii învaþã sã respecte sfatul înþelept, gingãºia mângâierilor ºi fragilitatea sãnãtãþii omului în vârstã. Seninãtatea ºi evlavia bunicii care, încã, mai pregãteºte „bunãtãþi“, destoinicia bunicului în a repara câte ceva prin casã sunt exemple de viaþã care îºi lasã amprenta în sufletul nepoþilor. Însã, nu toþi privesc bãtrâneþea sub acest aspect. Unii sunt revoltaþi, morocãnoºi, nu-ºi acceptã limitele impuse de trecerea vremii, amãrându-ºi singuri viaþa... De ce oare? Atitudinea lor nu le rezolvã problemele.

Este important a învãþa sã îmbãtrâneºti cu înþelepciune, demnitate ºi recunoºtinþã faþã de Domnul, care þi-a hãrãzit zile îndelungate.

Înþelepciunea vieþii o câºtigi în timp, cu rãbdare ºi în trãirea sfaturilor Evangheliei.

Aºa, rãmâi demn ºi îi mulþumeºti Providenþei pentru atâtea ocazii în care ai simþit bucuria harului, ajutorul în clipe de cumpãnã ºi nesfârºita milostivire a Celui de Sus. Când intervin aspecte de boalã ºi scãderea puterii fizice, sufletul, ancorat în Dumnezeu, ºtie sã ofere totul spre slava Inimii lui Isus, rugã pentru cei dragi ºi nevoile lor, ispãºire pentru atâtea pãcate ºi nelegiuri care se petrec sub ochii noºtri.

Cumpãtarea ºi stãpânirea de sine sunt ocazii de mici jertfe, pe care copiii le învaþã de mici, ºi îi vor ajuta sã poatã lua decizii corecte în marile probleme ale vieþii, în alegerea profesiunii sau chiar ca rãspuns la o chemare specialã a Domnului.

Ca bãtrâneþea sã fie seninã, încã din tinereþe trebuie evitate excesele alimentare, alcoolul, tutunul, nopþile pierdute în petreceri fãrã limite; un program echilibrat de muncã ºi odihnã, de studiu ºi destindere, de miºcare în aer liber, plimbãri, excursii ºi sport, sunt jaloane care pregãtesc o bãtrâneþe în care problemele de sãnãtate sã nu fie îngrijorãtoare sau chiar invalidante. Astfel, se poate combate stressul, ca el sã nu ducã la hipertensiune, diabet, depresie. Alimentaþia la ore regulate va evita o serie de tulburãri digestive. Aportul suficient de lichide va ajuta organismul în menþinerea echilibrului de homeostazie ºi va favoriza o realã detoxifiere a organismului.

Tratamentul afecþiunilor acute va evita cronicizarea ºi încãrcarea patologicã a individului. Printr-un aport adecvat de supe, fructe ºi legume se va preveni constipaþia spre a evita complicaþii cum ar fi hemoroizii. Puþinã gimnasticã ºi mersul pe jos asigurã, cât de cât, mobilitatea ºi autoservirea.

Conºtientizarea neputinþei va fi primitã cu seninãtate, dacã este acceptat ajutorul oferit, cu bucurie ºi dragoste, de cei din jur.

Medic primar BEA TRIX P AL BEATRIX PAL

21

in memoriam 22 In

„ECCE HOMO” „În fine, în anul 2007, Ion Pogorilovschi lanseazã, la Institutul Cultural Român, în prezenþa nonagenarului Barbu Brezianu, masiva lucrare Brâncuºi. Geneza – 1905-1910 , cea mai impunãtoare carte a sa de pânã acum.” Aºa nota profesorul, filosoful ºi omul de ºtiinþã Ion Pogorilovschi, în memoriul sãu de activitate, la 4 februarie 2008. Un an ºi jumãtate mai târziu, la vârsta de 71 de ani, pe când lucra la cea de-a paisprezecea carte, avea sã fie chemat, pe neaºteptate, la cele veºnice, în ziua de 6 iulie 2009.

Era într-o luni dimineaþã, de parcã s-ar fi trezit sã înceapã un nou serviciu. De fapt, asta a fost ºi senzaþia noastrã, a copiilor sãi (aflaþi în acel moment în trei þãri diferite: unul în casa pãrinteascã din România, altul în Italia ºi celãlalt în Statele Unite), când am aflat vestea morþii sale. Prima reacþie, dincolo de conºtiinþa cã s-a petrecut un fapt iremediabil, a fost, pentru toþi trei, una de consolare, de parcã l-am fi vãzut pe tatãl nostru fericit ºi liber, spunându-ne: „De acum pot sã fiu cu voi infinit mai mult ºi mai bine decât am fost în aceastã viaþã. Nu am plecat, ci vã însoþesc mereu cu mare duioºie.”

Deºi a întâmpinat, de-a lungul vieþii, multe dificultãþi, mai ales în plan profesional (memoriului menþionat mai sus îi pusese, cu subtilã ironie, tocmai titlul Ecce homo...), Ion Pogorilovschi a fost, într-adevãr, un om fericit ºi liber. Avea luptele ºi suferinþele lui, pe care le consuma, cel mai adesea, în tãcere, dar poseda rara însuºire de a ºti sã se ridice deasupra lucrurilor printr-o vorbã de duh, prin revelãri proaspete ºi înviorãtoare ale rânduielilor acestei lumi ºi ale celei de dincolo. Aºa l-am cunoscut din copilãrie ºi pânã la sfârºit: un om care, trãind cu pasiune, a ºtiut sã câºtige, dar sã ºi piardã, în toate cãutând pururea sã menþinã o filosoficã ºi demnã seninãtate.

Ca fiicã, am învãþat de la el sã vãd frumuseþea ºi sã caut sã desluºesc înþelesurile pe care fiecare lucru le poartã în sine.

Fusese dãruit cu harul îndemânãrii, ºtia sã facã sau sã repare orice lucru cu care-ºi punea mintea ºi mereu ne-a încurajat ºi pe noi sã facem la fel. Fire artisticã, în timpul liber scria poezii – mai ales parodii –, desena, decora, cânta la mandolinã ºi la pian.

Neam de lemnari de pe malul Prutului, cum îi plãcea sã se defineascã, a lãsat în urmã o serie de sculpturi în lemn, cunoscute

doar familiei ºi prietenilor, dar de o rarã frumuseþe. Însã opera vieþii sale, cãreia i s-a dedicat statornic, zi de zi, timp de jumãtate de secol, se situeazã în planul cercetãrii filosofice. A fost profesor la mai multe instituþii de învãþãmânt superior, printre care ºi Institutul Teologic Sfânta Tereza ºi Facultatea de Teologie Romano-catolicã a Universitãþii din Bucureºti. Referent la numeroase doctorate ºi cercetãtor, a lucrat peste 14 ani la Institutul de Cercetãri Pedagogice ºi Psihologice, de unde a plecat, în 1982, fãrã dreptul de a mai profesa, în urma înscenãrii Meditaþia transcendentalã, organizatã de Securitate. Dupã 1989, revine în cercetare, întâi la Institutul de Etnografie ºi Folclor ºi, apoi, la Institutul de Filosofie, ambele sub egida Academiei Române. În tot acest timp a citit ºi a publicat asiduu, lista lucrãrilor cuprinzând 14 cãrþi (ultima, despre paralela Brâncuºi-Noica, neterminatã), 14 volume în colaborare ºi peste 200 de articole ºi comunicãri de specialitate. A iniþiat ºi coordonat numeroase simpozioane, colecþii ºi reviste de specialitate, în cea mai mare parte dedicate sculptorului Constantin Brâncuºi. De fapt, exegeza operei „inventatorului sculpturii moderne” a fost preocuparea constantã a criticului de artã Ion Pogorilovschi, din anii studenþiei ºi pânã la sfârºit, numeroasele lucrãri pe aceastã temã fãcând din el o autoritate de prestigiu internaþional. Dintre multele titluri publicate, le amintim doar pe cele mai dragi inimii lui: Comentarea capodoperei (Junimea, 1976, rezultatul cercetãrii doctorale pe tema ansamblului sculptural al lui Brâncuºi de la Târgu Jiu; lucrarea a apãrut ºi în versiune englezã, în 1987); Arhetipul expresiei lirice româneºti, Cartea Româneascã, 1987; Brâncuºi, Sophrosyne sau Cuminþenia Pãmântului, ediþie bilingvã, New York, Universalia Publishers, 2005 (distinsã cu premiul Mircea Florian al Academiei Române 2007) ºi Brâncuºi. Geneza – 19051910, Bucureºti, Universalia, 2007.

La 15 august, în sãrbãtoarea Adormirii Maicii Domnului, se împlinesc 40 de zile de la intrarea sa în veºnicie. Dumnezeu sã-l odihneascã!

LIANA POGORILOVSCHI-GEHL

Sfântul Lunii în Iconografie 23

Înãlþarea Mariei cu trupul ºi sufletul la cer

între concizia dogmei ºi mesajul pios al artei creºtine

Dogma catolicã. În Constituþia Apostolicã Munificentissimus Deus, a Papei Pius al XII-lea, proclamatã la 1 noiembrie 1950, se afirmã, în manierã sinteticã: „[...] terminându-ºi cursul vieþii pãmânteºti, Fericita Fecioarã Maria a fost ridicatã, cu trupul ºi sufletul, în gloria cereascã”. În aceste puþine cuvinte este cuprins tot ceea ce creºtinul trebuie sã creadã cu privire la sfârºitul vieþii pãmânteºti a Maicii Domnului.

Dorinþa de a ºti mai mult cu privire la acest moment misterios ºi decisiv din viaþa Mariei a dat naºtere, încã de la începutul Bisericii, la o bogatã literaturã apocrifã, reflectatã ulterior în iconografia marianã.

În Orient. Trecerea ( transitus ) Mariei la viaþa cereascã este celebratã ca „adormire”. La cãpãtâiul Nãscãtoarei de Dumnezeu coboarã, într-un nimb de glorie cereascã, însuºi Mântuitorul Isus Cristos însoþit de îngeri. În prezenþa grupului reunit al apostolilor, care înconjoarã catafalcul (nãsãlia), Isus primeºte în braþele sale sufletul Mariei, sub chip de nou- nãscut, pentru a-l purta în gloria cereascã. În Occident Occident, paleta iconograficã a trecerii Mariei la cer este mult mai bogatã. Modelul comun, imortalizat de Tiziano în faimosul tablou Assunta (1518), este o paralelã a Înãlþãrii lui Cristos. Trupul Mariei intrã în sfera luminii inefabile, purtat sub mantia primitoare a Tatãlui ceresc de o multitudine de îngeri. Maria poartã haina de culoare roºie a reginelor, iar braþele îi sunt deschise ca pentru rugãciune, ca pentru veºnica mijlocire între cer ºi pãmânt. Jos, în grupul compact al apostolilor, se contureazã dinamica proprie fiecãrui individ în contemplarea misterului, sub nota comunã a uimirii.

Bartolomeo della Gatta realizeazã o admirabilã sintezã artisticã a tot ceea ce scrierile apocrife au exprimat cu privire la transitus-ul Mariei. Lucrarea (Il sepolcro vuoto della Vergine Assunta in cielo, Muzeul diecezan din Cortona, Italia) este structuratã în douã registre. În partea superioarã, Fecioara, aºezatã, pe un tron, de îngeri, este însoþitã, în ridicarea ei la cer, de o animatã orchestrã angelicã. În registrul inferior, grupul apostolilor, sosiþi din misiune pentru a-ºi lua rãmas bun de la aceea care le devenise Mamã, îi înconjoarã mormântul – un sarcofag preaplin cu flori de crin ºi trandafir.

Unicul personaj înfãþiºat cu spatele cãtre privitor, în vârful picioarelor ºi cu ochii

cãutãtori spre înãþimi, este apostolul Toma.

Ajuns mai târziu la întâlnire, neputând sã creadã doar spuselor confraþilor apostoli ºi mormântului gol, Toma cautã un semn tangibil pentru a accepta misterul. De sus, Fecioara Maria, deschizându-ºi mâna cu un gest regesc, dar ºi cu compasiune faþã de firava credinþã a apostolului (mâna dusã la piept!), lasã sã cadã din ceruri brâul pe care Toma i-l dãruise înainte de plecarea în misiune. De o parte ºi de alta a apostolului „necredincios”, în veºminte de culoare albã, sunt înfãþiºaþi un bãrbat ºi o femeie în rugãciune, cu feþele îndreptate spre cei care privesc tabloul; îi reprezintã pe toþi „cei care nu au vãzut ºi au crezut” (In 20,29).

Marea Solemnitate a Maicii Domnului, de la 15 august, mã duce cu gândul, mereu, la Sanctuarul marian de la Cacica. Student fiind, am întâlnit acolo bãrbaþi ºi femei pentru care, dincolo de dogmã ºi de mesajul subtil al artei, „Mãicuþa Sfântã” era o icoanã vie, o prezenþã sigurã, calea cãtre Isus, cãtre cer.

Pr Pr.. IERONIM IACOB

24 Arta de a Trãi

Despre sinucidere “T u stãpâneºti peste viaþã “Tu ºi peste moarte…” ( Tob 13,2) Omenirea trece printr-o perioadã deloc uºoarã. Au mai fost ºi altele, dar poate nu atât de mediatizate. Acum se vorbeºte mult, pe toate canalele media, despre crizã. Mai ales despre criza economicã. Mulþi oameni îºi pierd locul de muncã, nu au cu ce sã-ºi plãteascã datoriile, nu au cu ce sã asigure un minim necesar familiei pe care o au de întreþinut ºi atunci… Oameni aflaþi în situaþii ce li se par disperate, fãrã vreo cale de ieºire, aleg sã renunþe la viaþã. În þara noastrã, în ultimele luni, numãrul tentativelor de suicid a crescut cu peste 15%. Îngrijorãtor este faptul cã s-au înregistrat numeroase cazuri de suprimare a propriei vieþi în rândul copiilor ºi al tinerilor. Într-o statisticã a Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii care a evaluat rata sinuciderilor în 34 de state europene, România se aflã pe locul 24. În toate statisticile Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii, rata sinuciderilor este consideratã un indicator foarte important în privinþa sãnãtãþii mintale a unui popor.

Pentru israeliþi, viaþa avea un caracter sacru ºi niciun motiv nu era suficient pentru a-l blestema pe Dumnezeu sau pentru a-l renega. Nici mãcar atitudinea plinã de pesimism din Qohelet nu poate autoriza faptul cã sinuciderea este o opþiune acceptabilã din punct de vedere etic. În Biblie, întâlnim personaje care s-au gândit sau au ales sinuciderea. Dreptul Iob, a spus: „Blestematã sã fie ziua în care m-am nãscut … De ce n-am murit în pântecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieºirea din pântecele ei?” ( Iob 3:3,11). Puternicul Samson s-a sinucis atunci când a

sui caedere

Sinuciderea, numitã ºi suicid (din latinã sui caedere , a se omorî pe sine), înseamnã curmarea conºtientã ºi voluntarã a propriei vieþi trupeºti, fie prin întrebuinþarea unor mijloace ucigãtoare, fie prin neîmplinirea unor acþiuni ce sunt imperios necesare pentru susþinerea vieþii (neglijarea sãnãtãþii, lipsa unei alimentaþii corecte ºi cumpãtate, folosirea unor substanþe ce distrug organismul, cum sunt alcoolul, drogurile, medicamentele luate în exces etc.). În unele religii, sinuciderea este consideratã un pãcat; în unele state, e un delict. În anumite culturi, sinuciderea este vãzutã ca o modalitate onorabilã de a scãpa din situaþii umilitoare sau prea dureroase.

Consideraþii biblice

Morala tradiþionalã referitoare la sinucidere s-a inspirat din creºtinism ºi din revelaþia biblicã, conform cãrora orice viaþã umanã este – fãrã nicio excepþie – un dar fãcut de Dumnezeu care este Creator, ºi obiect special al dragostei lui Cristos Rãscumpãrãtorul. Omul nu este proprietar, ci doar administrator al vieþii, pentru care va trebui sã dea seama în faþa lui Dumnezeu.

prãbuºit templul peste cei care-l voiau mort. În Noul Testament, singurul caz în care se face referire directã la sinucidere este Iuda care s-a spânzurat, mãcinat fiind de remuºcãri pentru cã-l trãdase pe Cristos.

Dar Biblia exprimã foarte clar care trebuie sã fie relaþia dintre viaþa creaturii ºi Creator: „Domnul omoarã ºi învie, El coboarã în locuinþa morþilor ºi El scoate de acolo.” (1Sam 2:6).

Morala creºtinã

Morala creºtinã nu este de acord cu sinuciderea în nicio împrejurare ºi pentru niciun motiv. În Decalog, porunca este clarã: Sã nu ucizi!; iar sinuciderea este uciderea propriei fiinþe.

Viaþa este un bun care nu ne aparþine, are o valoare absolutã ºi întotdeauna meritã sã fie trãitã. Morala creºtinã dezaprobã sinuciderea pentru cã: sinuciderea este o crimã împotriva firii omului. Orice fiinþã vie, chiar ºi din lumea animalã, este dominatã de instinctul de conservare, de instinctul de supravieþuire.

Sinuciderea contravine iubirii de sine, care cere ca omul sã preþuiascã viaþa ºi sã n-o distrugã intenþionat. Omul are drept asupra vieþii sale, dar e un drept legat de administrarea ºi

Arta de a Trãi folosirea raþionalã a vieþii. sinuciderea este o crimã împotriva societãþii. Fiecare om are obligaþii faþã de societate, trebuind sã contribuie la binele semenilor, dupã puterile sale. Sinuciderea încalcã iubirea faþã de aproapele, fiindcã rupe în mod nedrept legãturile de solidaritate cu societatea familialã ºi umanã, faþã de care toþi avem obligaþii. Binele unei familii poate sã depindã, uneori, de un singur om. Cel care se sinucide fuge de datoriile sale sociale ºi lasã în urmã neputinþã ºi disperare. sinuciderea este contrarã iubirii Dumnezeului celui viu.

Viaþa este un dar pe care Dumnezeu l-a fãcut omului, de aceea, dreptul de proprietate asupra persoanei umane îi revine lui Dumnezeu. În esenþã, sinuciderea constituie un refuz al suveranitãþii absolute a lui Dumnezeu asupra vieþii ºi a morþii, proclamatã astfel în rugãciunea strãvechiului înþelept din Israel: “Tu stãpâneºti peste viaþã ºi peste moarte; duci pânã la porþile locuinþei morþilor ºi iar ridici” (Înþ 16,13; cf. Tob 13,2).

Moartea voluntarã sau suicidul, la fel ca omuciderea, este inacceptabilã, pentru cã un astfel de act din partea omului înseamnã refuzul iubirii lui Dumnezeu. În plus, suicidul

este, adesea, ºi refuz al iubirii de sine, negare a aspiraþiei naturale la viaþã, renunþare la datoriile de dreptate ºi de caritate faþã de aproapele, faþã de diferitele comunitãþi ºi faþã de întreaga societate, deºi uneori intervin - aºa cum se ºtie - factori psihologici care pot atenua sau de-a dreptul suprima responsabilitatea ( cf. Declaraþia despre eutanasie , nr. 3).

ªi totuºi, de ce ?

Sinuciderea poate fi definitã ca fiind acþiunea de suprimare a propriei vieþi pentru eliberarea de o nenorocire pe care nu ai curajul sau puterea sã o suporþi. În faþa veºtii cã cineva s-a sinucis, se cautã ºi se presupun imediat motivele. De ce se recurge la acest gest?

Din punct de vedere psihologic, cauzele care duc la sinucidere ar fi: probleme psihologice sau stãri depresive (aproximativ 90% din cazurile de sinucidere). Singurãtatea, abandonul, indiferenþa socialã duc la depresie ºi nevroze care pot conduce, în multe cazuri, la sinucidere. Alte cauze: tensiunile ºi crizele din cadrul familiei; pierderea consideraþiei faþã de propria persoanã; ruperea relaþiei cu un prieten; abuzul de alcool ºi de droguri; trauma divorþului (cel mai tânãr sinucigaº din România este un copil de 9 ani, ce ºi-a curmat viaþa în urma divorþului pãrinþilor); izolarea; pierderile sociale, de serviciu sau financiare.

Bolile psihice sunt cauze importante ale sinuciderilor, mai ales dacã sunt dublate de alcoolism cronic sau toxicomanie.

Atitudinea Bisericii, astãzi

Creºtini fiind, ºtim cã viaþa este darul pe care Dumnezeu i l-a fãcut omului din iubire ºi cã El este stãpânul vieþii.

De aceea, apare întrebarea fireascã: sinuciderea este sau nu pãcat de neiertat? Cel care ºi-a curmat viaþa, având în vedere gravitatea pãcatului, are dreptul sã beneficieze de înmormântare creºtineascã?

Aceasta este ºi una dintre problemele pe care preoþii o întâmpinã în pastoraþie: care trebuie sã fie atitudinea faþã de cei care au murit prin sinucidere?

De obicei, în aceste cazuri, în trecut se celebra un serviciu religios minim, mai mult pentru alinarea familiei, iar sinucigaºii erau înmormântaþi la marginea cimitirului. Astãzi, preoþii celebreazã Liturghia de înmormântare a celor care ºi-au luat viaþa, fãrã ca prin atitudinea lor sã aprobe acest gest. Spiritul creºtin ne îndeamnã sã fim încrezãtori în milostivirea lui Dumnezeu. „Nu trebuie sã ne pierdem speranþa în mântuirea veºnicã a persoanelor care ºi-au dat singure moartea.

Dumnezeu le poate oferi, pe cãile pe care numai El le cunoaºte, prilejul unei cãinþe mântuitoare. Biserica se roagã pentru persoanele care au atentat la propria lor viaþã” (Catehismul Bisericii Catolice, 2283).

Cu aceeaºi rugãciune, Biserica îi însoþeºte ºi pe cei care au fãcut o tentativã de suicid; totodatã aceste persoane trebuie ajutate sã gãseascã sprijinul spiritual, psihologic ºi medical care sã le redea echilibrul.

CRISTINA ªOICAN

25

26 Lecturi

„Adevãrul vã va face liberi”

Debbie Ford – Întrebãrile potrivite. Zece întrebãri esenþiale care vã conduc cãtre o viaþã ou, 2004 extraordinarã, Editura For YYou, «Viaþa e un profesor pentru omul înþelept ºi un duºman pentru cel prost», spune un proverb citat de Debbie Ford în cartea sa Întrebãrile potrivite, pentru a sublinia cã orice eveniment sau stare de viaþã poate sã contribuie deopotrivã la împlinirea sau la degradarea noastrã ca persoane. Totul depinde doar de alegerile noastre sau, mai degrabã, de factorii pe care îi luãm în calcul când facem o alegere. Pornind de la propria sa experienþã, autoarea a elaborat o serie de zece „întrebãri potrivite” care, aplicate cu consecvenþã, ori de câte ori ne aflãm la o rãscruce, ne vor ajuta sã facem – exact – alegerile potrivite. Întrebãrile merg, treptat, de la preocuparea fireascã pentru viitor ºi de la conflictul între ideal ºi satisfacþiile de moment, la afirmarea de sine ºi dezvoltarea personalã, culminând cu întrebarea finalã: prin ceea ce facem, cãutãm ce e omenesc sau aspirãm la „divinul din noi”? Întreaga carte se organizeazã în jurul câtorva opoziþii „forte”, care reprezintã polii alegerii: frica sau credinþa, trecutul sau viitorul, dorinþele efemere sau idealurile de viaþã, „sinele inferior” ºi „sinele superior”. Alegerile, orientate constant cãtre polul pozitiv – ne asigurã Debbie Ford – ne vor duce cãtre o viaþã extraordinarã ºi cãtre împlinirea tuturor viselor noastre.

Mãrturisesc cã, fãcând abstracþie de tonul triumfalist, cea mai mare parte a ideilor expuse mi-au apãrut relevante ºi utile. Mai mult chiar, am regãsit constatãri care nu erau strãine de o anumitã înþelepciune de viaþã pe care am avut, de multe ori, ocazia sã o admir la bunica mea, þãrancã din Moldova, ºi la alte persoane provenite din aceeaºi zonã. Lucrul m-a surprins: ce pot avea în comun þãranii de pe malul Siretului cu o persoanã stilatã ºi hiperrafinatã ca Debbie Ford, California? Nimic, afarã de… durere. Durerea, spunea autoarea într-un interviu, este aceea care a fãcut-o sã-ºi schimbe viaþa. Apoi, în elaborarea modelului ei atitudinal, Debbie s-a inspirat din înþelepciunea ancestralã a multor popoare ºi - în mãsura în care surprinde esenþa naturii umane - aceastã înþelepciune va avea întotdeauna un numitor comun. ªi m-a mai surprins un lucru. Am regãsit, tot aici, trei principii fundamentale, de indubitabilã tradiþie creºtinã, pe care însãºi autoarea le propune ca bazã a cãrþii: 1) am fost „binecuvântaþi”, cum spune ea, cu puterea de a alege; 2) fiecare din noi este o capodoperã ºi un templu (deºi autoarea nu spune exact al cui); 3) adevãrul ne va face liberi. Or, libertatea de a alege este firul roºu care strãbate întreaga istorie a mântuirii, întreaga Scripturã, de la cãderea lui Adam ºi pânã la Apocalipsã. Psalmii preamãresc înþelepciunea lui Dumnezeu în crearea omului omului: „Te preamãresc, Doamne, pentru cã sunt o fãpturã minunatã” (Ps 138,13), iar Evangheliile ºi Epistolele vorbesc îndelung despre demnitatea noastrã de fii ai lui Dumnezeu ºi de temple ale Duhului Sfânt (cf. 1Cor 13,16). Cât despre principiul de bazã al cãrþii, adevãrul vã va face liberi”, de altfel amplu îmbrãþiºat de psihologia „adevãrul ºi psihiatria modernã, sã nu uitãm cã a fost afirmat ad litteram, cu douã milenii în urmã, de Isus Cristos: „Veþi cunoaºte adevãrul, ºi adevãrul vã va face liberi” (In 8,32).

Pânã aici n-ar fi nimic neobiºnuit. Surprinzãtor este însã faptul cã în cele 121 de pagini ale cãrþii, autoarea nu pomeneºte absolut niciodatã creºtinismul (deºi menþioneazã de cãteva ori tradiþii spirituale de sorginte

orientalã). E ºtiut faptul cã, mai ales în America, au cunoscut o mare înflorire studiile teologice bazate exclusiv pe Scripturã – pornind de la dictonul de la Luther citire: Sola Scriptura. Cartea lui Debbie Ford însã pare sã adopte exact programul opus: Sine Scritpura – „fãrã Scripturã”!

Fãrã citarea Scripturilor, mai precis, pentru cã altfel cartea abundã în elemente comune cu Sfânta Scripturã. De ce anume a ales scriitoarea acestã formulã, nu ºtiu. Cu siguranþã cã, abordând o poziþie a-confesionalã ºi incluzivã („nu revendic nicio credinþã anume”), mesajul are mai multe ºanse de receptare în mediul multicultural ºi pluralist specific Statelor Unite, ºi nu numai. Dovadã stã faptul cã scrierile lui Debbie Ford au fost traduse în peste douãzeci de limbi ºi ºcoala ei de consiliere integrativã se bucurã de mare succes pe plan mondial. Dar e o oarecare diferenþã între a cãuta un limbaj accesibil tuturor ºi a trece voit sub tãcere una din sursele fundamentale de inspiraþie a cãrþii.

Citarea ar fi fost de altfel ºi destul de incomodã, pentru cã este o diferenþã între „conºtiinþa divinã” difuzã ºi anonimã la care face referire Debbie Ford, ºi foarte personalul „Dumnezeu al lui Israel” revelat odinioarã de profeþii Vechiului Testament ºi fãcut cunoscut nouã în timpurile din urmã prin Fiul Sãu, Isus Cristos (cf. Evr 1,1-2). Cartea lui Debbie Ford este cu singuranþã scrisã bine ºi cu dragoste faþã de oameni, dar oare spune ea tot adevãrul? Iar adevãrul spus numai pe jumãtate nu este adevãr – ºi atunci cum ne va putea face liberi?

O altã problemã pe care mi-am pus-o, citind cartea, este aceea a succesului ei ºi a „prizei” pe care o au, în general, la public lucrãrile de acest gen (foarte numeroase pe piaþa actualã), care promit toate o viaþã mai fericitã ºi relaþii mai armonioase cu cei din jur printr-o mai bunã înþelegere a naturii umane, a originii vieþii, a „forþei superioare” care conduce universul etc.

Nu puþini sunt aceia care resping religia instituþionalizatã, considerând-o un produs defectuos al slãbiciunii omeneºti – ºi îmbrãþiºeazã în schimb modele „all inclusive” ca cel propus de Debbie Ford. Modele care pânã la urmã revin tot la vechea înþelepciune, dar „digeratã” oarecum altfel ºi cu unele mici amendamente (neimportante la prima vedere, dar deloc neglijabile), cum ar fi de exemplu perspectiva asupra cãsãtoriei – un contract valabil doar atât timp cât ambii membri sunt absolut satisfãcuþi –, ºi altele.

Mi-am dat seama cã una din cauzele succesului de piaþã al cãrþilor de acest gen este ignoranþa religioasã a cititorilor. Cunosc personal oameni care resping creºtinismul ca „învechit ºi limitat” fãrã sã fi cercetat cu de-amãnuntul ce învaþã el, ci doar pe baza unor prejudecãþi împrumutate de la alþii, ori pornind de la experienþe superficiale. La cuvântul „surogat”, DEX-ul dã urmãtoarea definiþie: „produs sau preparat ce poate sã înlocuiascã un alt produs sau preparat similar cu care prezintã unele calitãþi similare; fig. contrafacere, falsificare.” Dar decât sã-i acuzãm, fãrã vinã poate, pe cei care recurg la tot felul de credinþe-surogat, în calitate de creºtini autentici noi ar trebui, mai degrabã, sã adoptãm una din întrebãrile esenþiale, propuse de Debbie Ford: cum pot face ca aceastã situaþie sã contribuie la creºterea mea ºi a celorlalþi?

LIANA GEHL

Educaþie Media 27

Cum ar fi dacã am trata Biblia ca pe telefoanele mobile?

Vi s-a întâmplat, cu siguranþã, sã uitaþi vreodatã telefonul mobil acasã ºi, dacã nu v-aþi întors dupã el, tot timpul cât aþi fost plecaþi nu v-aþi simþit în largul dumneavoastrã. Acelaºi lucru se întâmplã ºi când ni se descarcã bateria, devenim nervoºi, încordaþi ºi ne macinã o singurã întrebare: „Dacã mã sunã cineva ºi nu mã gãseºte?” De cealaltã parte, cei care ne sunã ºi vãd cã nu rãspundem intrã la tot felul de idei. Deseori ne surprindem strângându-l în mânã sau privindu-l ºi consultându-l aproape în fiecare minut ca nu cumva sã pierdem vreun apel sau vreun SMS (Serviciul de Mesaje Scurte), de parcã de acel apel sau mesaj depinde viaþa noastrã. Cu aceastã nouã descoperire, aceea a telefonului mobil, suntem gãsiþi aproape oriunde ºi oricând, ceea ce nu e neapãrat rãu, dar mai avem nevoie ºi de momente de liniºte, de singurãtate, cum ar fi cele din bisericã, de la Sfânta Liturghie.

Mi s-a întâmplat de multe ori ca în timpul Sfintei Liturghii sã sune un telefon mobil, însã, nu am spus niciodatã, nimic, gândindu-mã cã este suficientã ruºinea pe care trebuie s-o îndure persoana respectivã din cauza privirilor dojenitoare ale celor din jur, dar m-am simþit indignat când cineva a rãspuns la apel continuându-ºi discuþia la uºa bisericii. Dacã nici sã ne rugãm nu mai putem din cauza telefonului mobil ºi dacã îl lãsãm sã ne conducã viaþa, atunci chiar e trist.

Biblia pe telefonul mobil

Cu ceva timp în urmã, am primit un email cu acest conþinut: „Cum ar fi dacã am trata Biblia ca pe telefoanele mobile? Oare am purta-o cu noi mereu, în poºete sau în buzunare? Oare ne-am întoarce dupã ea dacã am uitat-o? Am cãuta prin ea de câteva ori pe zi? Dacã am folosi-o ca sã primim mesaje din textul biblic? Dacã am trata-o ca ºi cum nu am putea trãi fãrã ea?

Oare am dãrui-o copiilor noºtri? Am folosi-o când cãlãtorim? Am folosi-o în caz de urgenþã? ªi încã ceva: spre deosebire de telefoanele mobile, nu trebuie sa ne facem griji cã vom fi deconectaþi. Isus a plãtit deja factura… în avans!” Dupã ce l-am citit, mi-am zis cã mare dreptate are. Navigând pe internet, am descoperit cã fraþii noºtri adventiºti s-au gândit cã am putea trata telefoanele mobile ca pe o Biblie. Intenþia acestei Biserici este ca Biblia sã fie cititã cu regularitate ºi mesajul Scripturii sã ajungã ºi la alte persoane, indiferent de confesiune. ªi pentru a

facilita acest lucru, ne sunt puse la dispoziþie mai multe versiuni ºi o putem folosi pe cea care este cel mai aproape de inima noastrã. De exemplu, pentru Biblia în limba românã gãsim trei versiuni: catolicã, ortodoxã ºi protestantã („Cornilescu”, dupã numele traducãtorului). Versiunea catolicã a Bibliei, pe telefonul mobil, conþine doar Noul Testament ºi Psalmii.

Paºi pentru instalare

Aceastã aplicaþie a fost dezvoltatã de http://www.biblephone.net . În caz cã sunt probleme de instalare sau doriþi sã folosiþi alte modalitãþi de instalare, citiþi instrucþiunile specificate pe acest site. a) descãrcaþi aplicaþia doritã din opþiunile de mai jos (se face click cu tasta dreapta a mouse-ului pe link-ul corespunzãtor ºi se dã Save As pe Desktop) obþinând astfel un fiºier cu extensia JAR (Java Archive ); b) realizaþi conexiunea prin cablul de legãturã între telefonul mobil ºi computer, dupã care, daþi drumul la aplicaþia de sincronizare (care, de regulã, porneºte automat). Instalaþi, în prealabil, aceastã aplicaþie de pe CD-ul cu care vine telefonul mobil; c) în aplicaþia de sincronizare, accesaþi memoria telefonului mobil (acolo unde vedeþi ºi ce poze aþi fãcut sau tonurile de apel pe care le aveþi disponibile) dar de data aceasta la secþiunea aplicaþii sau jocuri (dupã cum constataþi cã a precizat producãtorul); d) selectaþi fiºierul JAR, descãrcat de pe Internet, ºi îl “copiaþi” în folderul cu aplicaþii sau jocuri din telefonul mobil, fie prin “copy ºi paste” fie prin “drag and drop” cu mouse-ul; e) veþi vedea o fereastrã de transfer ºi, dupã ce se încheie acesta, desfaceþi legãtura telefon – calculator ºi deschideþi folderul jocuri sau aplicaþii de pe telefonul mobil; apoi daþi drumul la aplicaþie.

Acces la Biblie 24 ore /7 zile

Dacã stilul nostru de viaþã ºi societatea ne impun sã avem asupra noastrã telefoanele mobile, prin instalarea textului Sfintei Scripturi pe telefon putem sã avem Biblia mai aproape de noi ca niciodatã, iar scopul final al acestei noi descoperiri a tehnologiei nu este altul decât popularizarea Sfintei Scripturi ºi încurajarea studierii ei de cãtre orice persoanã.

Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

28 Din Istoria Bisericii

Respublica christiana în contextul cruciadelor târzii Problema musulmanã

Înfrângerea lui Baiazid, la Ankara (1402), de cãtre tãtarii lui Timur Lenk ºi dezordinile politice care au urmat în Imperiul otoman au trezit noi speranþe în lumea creºtinã, dezarmatã dupã înfrângerea de la Nicopole (26 sptembrie 1396).

Conciliile de la Basel, Ferrara, dar mai ales Florenþa au avut în vedere pe lângã unirea dintre latini ºi greci, realizarea unor cruciade grandioase, iar Papa Eugen al IV-lea, împãratul Ioan al VIII-lea Paleologul ºi alþi reprezentanþi ai Bisericilor din Orient ºi-au arãtat interesul pentru o ofensivã împotriva turcilor. În contextul dominãrii Balcanilor de cãtre musulmani, interesul Europei pentru Þãrile Române va creºte. Curia papalã va trimite regulat misionari în aceste zone cu însãrcinarea de a întocmi rapoarte detaliate privind situaþia lor economicã, politicã, dar mai ales religioasã. Acesta voia sã ºtie dacã, într-un front comun de luptã antiotomanã, ele vor fi alãturi de Europa, de ceea ce încã se mai numea respublica christiana („corpul creºtin”, unitate europeanã ce trebuia apãratã).

Respublica christiana ºi romanitatea românilor

Nu întâmplãtor, prima afirmare, în documentele externe, a romanitãþii românilor apare la un umanist luptãtor împotriva Semilunii, din prima jumãtate a secolului al XV-lea, Enea Silvio Piccolomini, care, în plus, avea sã devinã Papã, în anul 1458, sub numele de Pius al II-lea.

Pentru el era limpede cã în lupta antiotomanã un rol important le revenea popoarelor balcanice, printre ele un loc aparte ocupându-l românii, locuitorii fostei provincii Dacia, urmaºii legiunilor romane, vorbind o limbã din grupul limbilor romanice. Toate aceste elemente puteau fi luate în calcul în vederea includerii Þãrilor Române în respublicae-i christiana ºi subordonãrii lor politicii de la Roma.

Intuiþia viitorului Papã, cu privire la Þãrile Române, avea sã dea roade, în 1442, când Iancu de Hunedoara, ajutat ºi de domnitorul Þãrii Româneºti, Basarab al II-lea, i-a alungat pe turcii aflaþi în ofensivã peste Dunãre. Aceastã victorie a fost sãrbãtoritã, pe 4 noiembrie 1442, la Veneþia, ºi a constituit punctul de plecare al unei noi cruciade, plãnuitã încã de la Conciliul din Florenþa de cãtre Papa Eugen al IV-lea.

Iancu de Hunedoara va mai repurta o victorie împotriva turcilor, la începutul anului 1444, în contextul expediþiei cruciate cunoscutã sub numele de „Campania cea lungã” (nume dat de faptul cã ea s-a prelungit din iulie 1443 pânã pe 2 ianuarie 1444, când turcii cer pacea ºi

a fost un lucru neobiºnuit pentru acele vremuri, pentru cã rãzboiul nu se purta pe timp de iarnã).

Pentru rezistenþa antiotomanã, Þãrilor Române li se va recunoaºte un loc de drept în respublicae christiana, Europa creºtinã, ce îºi desfãºura lupta de rezistenþã încã sub un stindard religios. Mai mult, nucleul rezistenþei antiotomane va fi format de acum înainte de þãrile de la nord de Dunãre ºi nu de Imperiul bizantin, ce devenea cu fiecare zi tot mai slab ºi nu-ºi mai îndreptãþea cu nimic pretenþiile de protector al statelor din rãsãritul Europei, de centru spiritual în stare sã polarizeze popoarele ameninþate de turci.

Cruciadele dupã cãderea Constantinopolului

În anul 1453, Constantinopolul este cucerit de turci ºi aceasta va echivala cu un moment de grea cumpãnã pentru Europa. De altfel, nu sunt de neglijat utopicele spaime milenariste (obsesia sfârºitului lumii din Apocalipsã cap. 20, venirea, dupã o mie de ani de înlãnþuire a Satanei pe pãmânt, ca preludiu al sfârºitului lumii) apãrute în acest context, care trezeau certitudini nu numai la oamenii de rând ci ºi în rândul literaþilor sau al artiºtilor.

Cãderea Constantinopolului venea la aproximativ o mie de ani de la cãderea Romei (476), într-o lume cuprinsã de panicã ºi derutã care îndreptãþea apariþia unor opere ca Triumful morþii a lui Breugel, Judecata de apoi a lui Lucas von Leiden sau universul demenþial al lui Hieronimus Bosch.

Demersurile diplomatice ale lui Iancu de Hunedoara, devenit regent al Ungariei dupã moartea lui Vladislav I, insistenþele depuse de sfântul Ioan de Capistran mai ridicau o oaste cruciatã, în 1456, la care participau: maghiari, români, cehi, germani, poloni, ºi care va obþine o strãlucitã victorie împotriva turcilor. Aceastã victorie îi va aduce lui Iancu de Hunedoara numele de atletul cel mai puternic, unic al lui Cristos din partea Papei Calist al III-lea, dar, din pãcate, se va stinge din viaþã rãpus de ciumã, lângã Belgrad, nemaiputând sã guste bucuria succesului obþinut.

Din nefericire, vitejia unor domnitori români ca Vlad Dracul, Vlad Þepeº, ªtefan cel Mare, cunoscuþi în toatã Europa pentru succesele militare repurtate în luptele cu turcii, nu au putut menþine Dunãrea ca hotar între lumea musulmanã ºi cea creºtinã, dar vor contribui la realizarea concepþiei politice despre respublica christiana, din secolul al XVI-lea, în pragul formãrii statelor moderne.

Pr Pr.. EMANUEL DUMITRU

Pãrintel e Robert Lenz, martir al Bisericii Pãrintele S-a nãscut la 21 octombrie 1900, la Aradul Nou, ºi a absolvit cursurile Academiei Teologice din Timiºoara, precum ºi pe cele ale Facultãþii de Litere din Cluj. A fost hirotonit preot la Bucureºti, pe 28 august 1927, activând apoi ca profesor la ºcolile arhiepiscopale din Bucureºti (19271929), ºi ca paroh la Giurgiu (1929-1931), M. Kogãlniceanu – fost Caramurat (1931-1932), Malcoci – Tulcea (1932-1937), Turnu Severin (1937-1951), Sfânta Elena - Bucureºti (1951), Turnu Severin (1951-1958) .

A fost arestat de Securitate în 1958, murind în condiþii neelucidate pe deplin, ca martir al Bisericii Romano-Catolice în 1960 la Penitenciarul de la Gherla. Autoritãþile comuniste nu au informat niciodatã autoritatea bisericeascã de la acea vreme cu privire la circumstanþele arestãrii ºi morþii în captivitate a pãrintelui Robert Lenz.

Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOª