Actualitatea creştină, nr. 8 / 2011

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Arhiepiscopia Romano-Catolică București a câștigat procesul împotriva dezvoltatorilor „Cathedral Plaza”

ÎPS Ioan Robu: „Momentul jumătăților de măsură a trecut.

Așteptăm demontarea construcției ilegale!”

Actualul moment este marcat de încheierea unui ciclu procesual complex prin care am reuşit să demonstrăm ilegalitatea autorizării şi executării construcţiei acestui turn, nedorit de bucureşteni în general şi de comunitatea romano-catolică în special.

de Curtea de Apel Suceava.

Aceeaşi soartă au avut-o şi revizuirea şi contestaţia în anulare formulate de beneficiarul Millenium Building Development SRL, astfel încât sentinţa civilă nr. 122/27.02.2009 prin care Tribunalul Dâmboviţa a anulat autorizaţia de con-

” Campania de minciuni şi denigrare folosită

împotriva Arhiepiscopiei Romano-Catolice nu a avut rezultatele scontate de oponenţii noştri, la fel cum campania de falsuri şi ilegalităţi care a însoţit autorizarea proiectului, nu a putut păcăli justiţia română.

”

Tulburând ordinea de drept şi spaţiul spiritual al Catedralei, acest turn s-a înălţat cu trufie şi insolenţă.

A avut, din păcate, şi un sprijin deosebit de puternic din partea a doi comandanţi ai capitalei şi al unui primar de sector, acesta fiind practic ultimul care a părăsit vasul, nu înainte de a fi aruncat încă patru colaci de salvare înecatului Millennium. După cum se ştie, Primarul Sectorului 1 a formulat nu mai puţin de patru căi extraordinare de atac pentru a salva această construcţie, situaţie fără precedent în istoria juridică a Capitalei. În acest moment, aceste patru căi extraordinare (două revizuiri şi două contestaţii în anulare) au fost respinse

struire, a rămas irevocabilă.

Ultima dintre aceste căi extraordinare, contestaţia în anulare formulată de Millennium, a fost respinsă în cursul zilei de ieri, 11.07.2011, ca nefondată. În acest fel se pune punct unui controversat proiect imobiliar şi procesului privind anularea autorizaţiei sale ilegale.

Campania de minciuni şi denigrare folosită împotriva Arhiepiscopiei Romano-Catolice nu a avut rezultatele scontate de oponenţii noştri, la fel cum campania de falsuri şi ilegalităţi care a însoţit autorizarea proiectului, nu a putut păcăli justiţia română.

Momentul jumătăţilor de măsură a trecut. Se impune în acest moment,

dacă România nu a renunţat fără ştirea cetățenilor săi la statutul de stat de drept, să se ia măsuri ferme şi concrete pentru eliminarea din peisajul centrului Capitalei a blocului turn ilegal construit de Millennium Building Development SRL, lăsând la o parte interesele politice şi de strategie electorală şi punând în faţă interesele naţionale privind patrimoniul cultural, parte a patrimoniului european: - din partea Primarului General al Municipiului Bucureşti, reprezentat aici de dl. Avocat Antonie Popescu, aşteptăm să acţioneze pentru demontarea construcţiei; - din partea Guvernului României punerea în executare a recomandării Senatului formulată prin Hotărârea nr. 40/2006 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică a acestui imobil (expropriere care, cel puţin pentru teren este imperios necesară); - din partea Inspectoratului de Stat în Construcţii, atât cel teritorial cât şi cel general, aşteptăm un control inopinat la această clădire, fără telefoane date în prealabil pentru a preveni muncitorii să fugă ca potârnichile înainte de venirea inspectorilor; iar acest control să constate realitatea din teren şi anume că această construcţie este

neterminată şi că se lucrează pe ascuns şi în prezent.

Noi avem dovezi concrete în acest sens; - din partea instanţelor penale şi a procurorilor să constate infracţiunile săvârşite de constructor şi beneficiar, care au edificat ilegal construcţia în aceşti ani, precum şi de către cei care şi-au dat concursul la întocmirea unui fals procesverbal de recepţie a clădirii. Ştim că acest proiect a avut sprijinul multor persoane implicate profund în administraţie şi politică, şi care nu au înţeles să-şi recunoască niciodată greşeala.

Este însă timpul ca autorităţile să nu mai mimeze o bună administraţie, ci să o realizeze efectiv, iar un bun început este acela al reîntoarcerii la istorie şi credinţă, protejând monumentele istorice care sunt şi lăcaşe de cult.

Nu cerem asta numai pentru noi, o cerem pentru toate cultele care creează diversitatea spirituală a naţiunii, cunoscând că şi Biserica Ortodoxă, şi cea Armeană, şi Cultul Musulman au avut de suferit datorită violării zonelor de protecţie a lăcaşelor de cult şi implicit a dreptului lor la exercitarea credinţei.

Chiar dacă avem speranţa că am pus la dispoziţia autorităţilor instrumentul

august 2011 Actualitatea Creştină 1

juridic de necontestat care dovedeşte ilegalitatea acestei construcţii şi că Decizia nr. 1989/2010 a Curţii de Apel Suceava va determina o schimbare de atitudine în administraţie, aşa cum a determinat un precedent urmat de alte instanţe în justiţie, am promovat o serie de acţiuni prin care cerem exproprierea întregului imobil şi demontarea construcţiei, care se află în zona de protecţie a Catedralei, şi a încă 5 monumente istorice de pe aceeaşi stradă. Încrederea noastră în justiţie este mult mai puternică decât în administraţie, aşa că ne vom căuta dreptatea în continuare şi în sălile de judecată, luptând pentru o soluţie prin care să se dispună demontarea acestei construcţii, ca precedent şi avertisment pentru cei care nu respectă legea.

refuzând a comunica date referitoare la întocmirea notei şi conţinutul concret al acesteia.

De asemenea, se afirmă că a fost intabulată clădirea.

Ne întrebam când? Deoarece la data de 4.03.2011 ni s-a comunicat un extras de carte funciară din care rezultă că s-a luat act de nulitatea irevocabilă a autorizaţiei de construire. De atunci până în prezent s-au întâmplat multe, însa nu benefic pentru construcţie, ci din contra. Adică au fost respinse toate căile extraordinare de atac promovate de parteneriatul public - privat, Primarul Sectorului 1 şi MBD împotriva deciziei nr.

1989/2010 pronunţată de Curtea de Apel Suceava.

Dacă informaţia comunicată de constructor privind intabularea în cartea funciară este corectă,

Acest turn nu are proces-verbal de recepţie finală, ci un act care poate fi cel mult un proces-verbal de predare-primire, încheiat între constructor şi beneficiar, act care este cercetat în prezent pentru fals, întrucât are ca dată a întocmirii data de 21.10.2010, iar în cuprinsul său sunt inserate obiecţiuni ale Inspectoratului pentru situaţii de urgenţă din data de 28.10.2010, adică obiecţiuni inexistente încă la data întocmirii!

Deşi am fost asiguraţi de conducerea ISU în scris la data de 29.11.2010 că reprezentanţii săi nu au fost nici măcar invitaţi la recepţie, ulterior se pare că a apărut o notă de control antedatată 28.10.2010.

Din păcate, ISU favorizează această construcţie ilegală şi pe proprietarii săi, 2 Actualitatea Creştină august 2011

vom folosi calea justiţiei împotriva celor responsabili solicitând răspunderea penală şi civilă a instituţiei şi a lucrătorilor săi.

Niciuna însă din manevrele MBD şi a aliaţilor săi nu are cum să blocheze procesul de demontare a construcţiei întrucât aceasta a fost şi rămâne ilegală, a fost realizată în timpul procesului, adică prin asumarea riscurilor, iar o construcţie ilegală nu poate să rămână în picioare indiferent cât ar fi costat în acte şi în afara lor. Mafia imobiliară nu trebuie lăsată să-şi bată joc de valorile istoriei noastre, iar administraţia şi justiţia pot şi trebuie să exercite puterea coercitivă a unui stat de drept.

Ceea ce ne preocupă cel mai mult este ca lăcaşul nostru de cult să nu aibă de

suferit în această perioadă până la demontare, având în vedere lupta cu rea-credinţa purtată de adversarii noştri care nu au precupeţit niciun efort pentru a întârzia rezultatul disputei noastre, inclusiv prin nu mai puţin de 15 cereri de strămutare a dosarelor, ceea ce îngreunează pronunţarea unor soluţii cu celeritate în dosare.

Sperăm ca soluţia privind demontarea acestei construcţii să vină mult mai repede decât cea de acum, astfel încât să preîntâmpine şi cel mai mic risc de afectare a Catedralei Sf. Iosif.

Da, este adevărat, Arhiepiscopia RomanoCatolică de Bucureşti a câştigat procesul împotriva celor care au proiectat şi construit turnul de lângă Catedrala Sf. Iosif. Îi mulţumim lui Dumnezeu că ne-a ajutat. Rugăciunile noastre, jertfele, postul, greva foamei, protestele nu au fost în zadar.

Am dovedit că aprobarea dată de Primăria Sectorului 1 a fost ilegală.

Procesul a fost lung, dar a demonstrat că aprobarea de construire a colosului de lângă Catedrala Sf. Iosif a fost dată cu încălcarea tuturor legilor sau cu interpretarea lor cea mai perfidă. Îi mulţumim lui Dumnezeu care ne-a dat biruinţa, dar nu-i uităm nici pe cei care ne-au stat aproape.

Gândindu-mă la începuturile procesului în cauză, trebuie să amintesc cu toată recunoştinţa familia Baciu şi Agenţia de comunicare BDR Associates, de asemenea secretara de atunci Elisabeta Robu, avocaţii Florea şi Fenechiu.

Dar mulţumiri deosebite adresez avocaţilor Bârsan şi

Popescu, care de câtva timp ne-au ajutat în acest proces, ducându-l cu succes până la capăt. Ne-au sprijinit din tot sufletul, dovedindu-se fără tăgadă oameni integri şi de caracter, adevăraţi profesionişti. Mi-am dorit asemenea avocaţi. Dumnezeu ne-a ajutat să-i întâlnesc în casa de avocatură Bârsan, Popescu şi Asociaţii.

Câştigarea procesului nostru îi recomandă ca fiind avocaţi de mare clasă.

Vă mulţumim, domnilor avocaţi. Şi mulţumesc şi Episcopului Auxiliar Cornel, secretarului meu Pr. Gabriel Popa, precum și fostului secretar Pr. Francisc Doboș, pentru toată munca şi strădania din inimă pentru cauza Catedralei noastre.

Le mulţumesc credin-

cioşilor noştri, preoţilor, congregaţiilor, diecezelor catolice şi Episcopilor de ambele rituri, bisericilor istorice din România în frunte cu Biserica Ortodoxă Română pentru solidaritatea lor; de asemenea Academiei Române, Senatului, Agenţiei de comunicare Domus PR şi atâtor susţinători cunoscuţi şi necunoscuţi, oameni politici din diferite partide, ziarişti, reporteri radio şi TV. Nu am cum să-i pomenesc pe toţi prietenii noştri, dar le exprim toată recunoştinţa. Vă mulţumim tuturor, dragi prieteni!

Pentru solidaritatea voastră şi în problema Catedralei, dar şi în a aştepta o Românie mai bună, mai senină, mai ocrotitoare a tuturor şi mai preocupată de binele comun.

Multă vreme am fost singuri în lupta noastră.

Însă venirea domnului Oprescu la Primăria Capitalei a fost o binecuvântare pentru noi. Domnia Sa a înţeles că eram victima unui joc pus la cale de oameni din cercurile puterii împreună cu nişte investitori străini care exploatau sărăcia ţării şi lipsa de funcţionare a instituţiilor Statului. Domnul Oprescu a înţeles situaţia comunităţii catolice din Bucureşti şi pericolul în care se află Catedrala Sf. Iosif, ne-a dovedit solidaritatea şi sprijinul său şi de aceea îi exprimăm toată recunoştinţa.

Mulţumiri şi domnului Ministru al Culturii, domnul Kelemen Hunor: primul şi ultimul ministru din actualul executiv care ne-a sprijinit în cazul Catedralei.

Mulţumiri, şi nu în cele din urmă, Sfântului Scaun,

Nunţiaturii şi Uniunii Europene.

Solidaritatea ne-a încurajat, înţelegerea ne-a întărit, lupta împreună ne-a adus izbânda. Sigur, nu toată izbânda, căci până la dezmembrarea clădirii mai avem de pătimit. Dar Dumnezeu e mare! El să ne binecuvânteze pe noi toţi şi să ne călăuzească spre adevăratul bine.

Repet: Da, este adevărat, Arhiepiscopia RomanoCatolică de Bucureşti, a câştigat procesul împotriva celor care au proiectat şi construit turnul de lângă Catedrala Sf. Iosif.

12 iulie 2011 Dr. Ioan ROBU Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti

răspuns la Telegrama de felicitare adresată Papei Benedict al XVI-lea cu ocazia aniversării a 60 de ani de Preoție Excelența Voastră, Sfântul Părinte a primit cu mare bucurie frumoasele urări, unite cu rugăciuni, pe care Excelența Voastră, în Solemnitatea Sfinților Apostoli Petru și Paul, felicitându-l pentru împlinirea celor 60 de ani de la hirotonirea preoțească, i le-a adresat și în numele Episcopului Auxiliar, al preoților, călugărilor și călugărițelor și al tuturor credincioșilor Scaunului arhiepiscopal și mitropolitan din București.

Sfântul Părinte Vă mulțumește din inimă pentru acest atât de frumos semn de comuniune, de respect și de ascultare, iar Binecuvântarea Apostolică pe care ați implorat-o, V-o acordă cu plăcere Excelenței Voastre și tuturor celor pentru care ați dorit-o, cerând de la Dumnezeu Cel atât de mărinimos, prin mijlocirea Reginei Cerului și a Celor doi Principi ai Apostolilor, belșug de bine pentru toți creștinii din România, pe care îi iubește foarte mult.

Transmițându-Vă toate acestea, conform misiunii încredințate mie, Vă salut în Domnul, cu toată ardoarea sufletului meu.

Angelus Becciu Substitut al Secretariatului de Stat Excelenței Sale IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de București

august 2011 Actualitatea Creştină 3

rubrică realizată de Pr. Tarciziu ŞERBAN

uvântul Domnului

omentariu la Evanghelia duminicală Duminica a XIX-a (A) Evanghelia zilei: Matei 14,22-33 Acest episod este strâns legat atât de episodul înmulţirii pâinilor pe care l-am meditat duminica trecută, cât şi de seria de parabole propuse spre meditare în duminicile precedente, având ca temă Împărăţia cerurilor. Într-adevăr, cuvântul semănat de Isus, chiar dacă nu a putut da rod în pământul plin de spini (vizaţi fiind fariseii şi concitadinii din Cafarnaum), a adus totuşi rod în cei care l-au urmat în pustiu. Credinţa a încolţit în inimile lor, iar cuvântul i-a adunat pe credincioşi pentru a fi hrăniţi, a fi întăriţi, a fi apăraţi.

După ce a hrănit mulţimea care l-a urmat în pustiu, Isus le porunceşte ucenicilor săi să se urce în luntre şi să treacă înaintea lui pe ţărmul celălalt, rămânând ca El să dea drumul mulţimii. Din acest episod se desprinde un profil aparte al lui Isus Cristos. După ce şi-a arătat puterea de a vindeca bolnavii şi de a înmulţi pâinile în pustiu, Isus se revelează pe sine drept stăpân peste forţele dezlănţuite ale naturii, forţe care ameninţau

barca în care se aflau ucenicii săi în drum spre ţărmul celălalt.

Acest profil a şi căpătat o recunoaştere specială din partea celor salvaţi care se aflau în barcă: Cu adevărat, tu eşti Fiul lui Dumnezeu!

Acestui eveniment, relatat atât de Sfântul Marcu cât şi de Sfântul Ioan, Sfântul Matei îi adaugă un episod inedit care îl are protagonist pe Sfântul Apostol Petru. Acesta, văzându-şi Învăţătorul într-o ipostază atât de neobişnuită, îi adresează o cerere la fel de neobişnuită: să-i permită să vină alături de El păşind pe mare. Orice minte pozitivistă de astăzi ar refuza o astfel de posibilitate şi totuşi porunca lui Isus (Vino!) provoacă, fie şi numai parţial, acea convingere (credinţă) cu ajutorul căreia să poată depăşi ceea ce, în mod normal, pare imposibil.

Deznodământul îl va purta pe Petru

prin îndoială care, la rândul ei, va avea drept efect afundare în apele zbuciumate ale mării. Rugăciunea lui Petru, Doamne, salvează-mă!, va fi răsplătită prin gestul salvator al lui Isus.

Interpretările unui astfel de episod sunt multiple, însă pentru o bună şi utilă interpretare nu avem voie să pierdem din vedere esenţialul: credinţa în cuvântul lui Isus şi în sprijinul Lui, întărită de rugăciune, ne poate salva din orice situaţie dramatică, chiar şi din aceea din care nu se mai întrevede nici o posibilitate de salvare.

Duminica a XX-a (A) Evanghelia zilei: Matei 15,21-28 În ansamblul literar compus din capitolele 14-17, Sfântul Matei reuneşte o serie de episoade care reflectă o Biserică în plin proces de constituire. Într-adevăr, evanghelistul prezintă de-a lungul diferitelor episoade tot atâtea itinerarii de credinţă eclezială. În capitolul 15 este pusă în evidenţă o opoziţie între obstacolele pe care observarea strictă a tradiţiilor le aşază înaintea fariseilor şi cărturarilor şi deschiderea ce poate fi constatată la păgâni. Exemplară, în acest sens, este atitudinea femeii cananeene. În Evanghelia Sfântului Matei, vindecarea fiicei femeii cananeene este unul din puţinele gesturi salvatoare pe care Isus Cristos l-a făcut în favoarea unei persoane ce nu aparţine poporului ales. Mai mult, acea fată oropsită de diavol aparţinea unui popor care, conform Dt 7,1-6 şi 20,16-18, fusese exclus oricărei bunăvoinţe divine, pentru că prigonise poporul ales. Şi totuşi, dacă Isus săvârşeşte vindecarea copilei, o face pentru mărturia admirabilă de credinţă a mamei în mesianitatea Lui atunci când i se adresează cu 4 Actualitatea Creştină august 2011

formule care aparţin patrimoniului religios iudaic şi creştin: Doamne… sau Fiul lui David… şi mai ales …şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de pe masa stăpânilor lor.

Credinţa femeii cananeene este şi mai elocventă (şi de aceea merită răsplătită) dacă ţinem cont că episodul citit în această duminică este precedat de o controversă destul de aprinsă cu reprezentanţii de seamă ai poporului (15,1-20), care nu sunt capabili să iasă dintr-o tradiţie devenită nefuncţională şi să recunoască noutatea mântuitoare a Evangheliei lui Isus Cristos. Or, tocmai că femeia păgână, prin cuvintele ei atât de înţelepte şi atât de curat cristologice, a dat dovadă că şi-a însuşit esenţialul Evangheliei predicate de Mântuitorul.

După lectura unui astfel de episod nu putem să nu elogiem această abundenţă de milostivire divină care depăşeşte limitele poporului ales pentru a intra şi „în ţinutul păgân” al sufletelor celor care, chinuiţi de duhuri rele, aşteaptă de la El mântuirea şi viaţa.

Duminica a XXI-a (A)

Duminica a XXII-a (A)

Evanghelia zilei: Matei 16,13-23

Evanghelia zilei: Matei 16,21-27

Pentru toţi cei trei evanghelişti sinoptici (Matei, Marcu şi Luca) episodul evanghelic propus spre meditare în această duminică reprezintă un moment de referinţă. Într-adevăr, până în acest moment Isus a desfăşurat o activitate misionară în regiunea de nord a Israelului, mai precis în Galileea.

Mai înainte însă de a-şi începe activitatea în sud, în Iudeea, Mântuitorul face un bilanţ al activităţii desfăşurate până atunci. Acest bilanţ încearcă să stabilească modul în care este perceput de către cei care l-au auzit vorbind sau care au beneficiat de intervenţiile sale salvatoare: vindecări de boli, înviere de morţi, eliberare de duhuri necurate etc. Întrebaţi fiind ucenicii care l-au însoţit în tot acest timp, ei relatează opiniile mulţimii: Unii spun că este Ioan Botezătorul, alţii că este Ilie, alţii că este Ieremia sau unul dintre profeţi…

O astfel de exprimare indică faptul că Isus ajunge să fie comparat cu personaje de referinţă în istoria şi spiritualitatea poporului ales.

Mai mult, Isus ar fi un soi de Ioan Botezătorul ori un Ilie redivivus.

Altfel spus, El ar manifesta puteri asemănătoare celor ale „oamenilor lui Dumnezeu” pomeniţi mai sus.

Într-un al doilea moment al anchetei sale, Isus trece de la o problemă generală la o interpelare personală: Dar voi, cine spuneţi că sunt eu? Formulată astfel, interpelarea făcută ucenicilor devine problema unică şi decisivă pe care se joacă destinul oricărui om. Astăzi, ca şi în timpul lui Isus, nu e suficient să te referi, pentru a spune cine este El, la un personaj din trecut.

Răspunsul pe care fiecare ucenic e chemat să-l dea trebuie să reflecte relaţia deja existentă cu Trimisul Tatălui, relaţie cu cel numit Cristos de către purtătorul de cuvânt al ucenicilor (Simon-Petru). Acest titlu dat lui Isus, după cum bine ştim, îl desemnează pe Regele din dinastia davidică care adună poporul lui Dumnezeu, are grijă şi conduce pe fiecare membru al lui aidoma Păstorului cel Bun. Răspunsul lui Simon Petru reflectă această descoperire pe care el şi ceilalţi ucenici o vor face în mod progresiv. E drept că și conţinutul acestui titlu de Cristos avea să asume o dimensiune pe care apostolul Petru nu o putea, în acel moment, nici întrezări şi nici înţelege prea uşor: aceea a suferinţei mântuitoare, aidoma Servitorului suferind, prezisă de profetul Isaia, dar şi de alţi profeţi.

Atât el cât şi ceilalţi ucenici, vor trebui să traverseze experienţa pătimirii, morţii şi învierii Mântuitorului pentru a înţelege valoarea jertfei de sine din iubire pentru cei mulţi, să experimenteze în mod personal viaţa cea nouă de înviere pe care Isus Cristos o oferă tuturor celor botezaţi, adică tuturor celor care, prin Botez, au murit şi mai apoi au înviat împreună cu El. Ucenicul de astăzi are nevoie, mai mult decât oricând, să „rişte” totul pe această relaţie cu Cristos, convins fiind că doar la El se află sursa vieţii şi a împlinirii personale.

Textul evanghelic al acestei duminici reia un fragment important din pericopa duminicii trecute cu privire la evenimentele dramatice ce vor avea loc la Ierusalim şi la mustrarea lui Petru care încearcă să-l abată pe Cristos de la un astfel de proiect de mântuire (Mt 16,21-23). Acest fragment este completat cu un altul (Mt 16,2427) care enunţă condiţiile în care ucenicii îl pot urma: Dacă vrea cineva să vină după mine, să renunţe la el însuşi, să-şi ia crucea şi să mă urmeze. Pentru că cine va voi să-şi salveze viaţa, o va pierde; iar cine îşi va pierde viaţa pentru mine, o va salva.

Trebuie notat faptul că vestirea Pătimirii nu putea să-şi dobândească adevărata semnificaţie decât pentru persoanele convinse că Isus este Cristos. În fond nu este vorba de vestirea pătimirii unui om oarecare, nici măcar a vreunui profet, ci de Pătimirea lui Cristos. Drept care, dacă Isus îl apostrofează pe Petru numindu-l Satană! e pentru faptul că atitudinea lui repeta întrucâtva ispita diavolului din pustiu care încerca, chiar de la începutul activităţii Sale publice, să-L abată de la proiectul de a deveni Cristos prin pătimire (Mt 4,1-11). În ceea ce îi priveşte pe ucenici, evangheliile sunt unanime în stabilirea unei legături strânse între anunţul Pătimirii lui Isus şi exigenţa purtării crucii de către cei care vor să-L urmeze. Sfântul Luca ilustrează această idee prin persoana lui Simon din Cirene pe care călăii îl obligă să poarte crucea în urma lui Isus (Lc 23,26). „Cele trei verbe – a renunţa la sine însuşi, a se împovăra cu cruce şi a-L urma pe Isus – nu enunţă atât condiţiile necesare pentru a deveni ucenic, cât mai ales elemente care alcătuiesc existenţa ucenicului” (B. Maggioni). Dacă Cristos trebuie să sufere şi ucenicul va avea de suferit, întrucât el nu este mai mare decât stăpânul său (In 15,20).

Pentru a-i ajuta pe ucenici să îndure toate dificultăţile ce decurg din condiţia de creştin, evangheliştii au crezut de cuviinţă să reamintească nu doar perspectiva învierii, ci şi pe cea a răsplăţii: într-o zi va avea loc judecata finală, iar judecătorul va fi însuşi Cristos. Cei care vor fi rămas de partea lui, nu vor avea motiv să se teamă de acea judecată (cf. Rm 8, 31-37). El îi va mântui şi îi va răsplăti pe cei care l-au urmat.

Din cele spuse de textul evanghelic al acestei duminici putem deduce cu uşurinţă că cuvintele lui Cristos se referă şi la noi cei de astăzi. Sfântul Luca a subliniat acest lucru adăugând, apropo de purtarea crucii, cuvintele „în fiecare zi…” la exigenţa lui Cristos: Dacă cineva vrea să vină după mine… să-şi ia crucea în fiecare zi… (Lc 9,23). august 2011 Actualitatea Creştină 5

Din alocuțiunile Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea Să fim „pământ bun” în care sămânţa cuvântului să aducă roade

Adevărata calitate a vieţii depinde de conştiinţa dreaptă

(Rugăciunea Îngerul Domnului, 10 iulie)

(Rugăciunea Îngerul Domnului, 24 iulie)

În Evanghelia din această duminică (Mt 13,1-23), Isus spune mulţimii cunoscuta parabolă a semănătorului. Este un pasaj întrun anumit sens „autobiografic”, deoarece reflectă însăşi experienţa lui Isus, a predicării Sale: El se identifică cu semănătorul, care seamănă sămânţa bună a Cuvântului lui Dumnezeu şi vede efectele diferite care urmează potrivit felului în care este primită vestirea. Există cei care ascultă superficial, dar nu o acceptă; există cei care o acceptă în primul moment, dar le lipseşte statornicia şi pierd totul; există cei care sunt copleşiţi de grijile şi seducţiile lumii; şi există aceia care ascultă cu receptivitate asemenea unui pământ bun: aici Cuvântul aduce roade din abundenţă.

Această Evanghelie insistă însă şi asupra „metodei” de a predica a lui Isus, care este tocmai folosirea parabolelor. „De ce le vorbeşti în parabole?”, întreabă discipolii. Şi Isus răspunde făcând o distincţie între ei şi mulţime: discipolilor, adică acelora care au decis deja să fie cu El, le poate vorbi deschis despre Împărăţia Cerurilor; dar celorlalţi trebuie să le vorbească în parabole, tocmai pentru a trezi decizia, convertirea inimii. Parabolele, într-adevăr, prin natura lor, necesită un efort de interpretare, angajează raţiunea persoanei, dar şi libertatea. În cele din urmă, adevărata „Parabolă” a lui Dumnezeu este Isus însuşi, Persoana Lui care, prin semnul umanităţii, în acelaşi timp ascunde şi revelează divinitatea. În acest fel Dumnezeu nu ne forţează să credem în El, ci ne atrage la sine cu adevărul şi bunătatea Fiului Său întrupat: iubirea, într-adevăr, respectă întotdeauna libertatea.

Iubiţi prieteni, mâine vom celebra sărbătoarea Sfântului Benedict, abate şi sfânt patron al Europei. În lumina acestei Evanghelii privim la el ca maestru al ascultării Cuvântului lui Dumnezeu, o ascultare profundă şi perseverentă. Trebuie să învăţăm mereu de la marele patriarh al monahismului apusean să îi acordăm lui Dumnezeu locul care îi aparţine, primul loc, oferindu-i, cu rugăciunea de dimineaţă şi de seară, activităţile noastre de zi cu zi. Fie ca Fecioara Maria să ne ajute prin exemplul ei să fim „pământ bun” în care sămânţa cuvântului să aducă roade.

Intenţia generală Pentru ca Ziua Mondială a Tineretului care se desfășoară la Madrid să-i încurajeze pe toți tinerii din lume să-și înrădăcineze și să-și întemeieze viața în Cristos.

Intenţia Misionară Pentru ca toți creştinii din Occident, docili la acţiunea Duhului Sfânt, să regăsească prospeţimea şi entuziasmul credinţei lor.

6 Actualitatea Creştină august 2011

Iubiţi fraţi şi surori, astăzi, la Liturghie, lectura din Vechiul Testament ne prezintă figura regelui Solomon, fiu şi urmaş al lui David. Ni-l prezintă la începutul domniei sale, când era încă foarte tânăr. Solomon a moştenit o sarcină împovărătoare, iar responsabilitatea care apăsa pe umerii săi era mare pentru un tânăr suveran. Ca prim lucru el i-a oferit lui Dumnezeu o jertfă solemnă - „o mie de arderi de tot”, spune Biblia. Atunci Domnul i-a apărut într-o viziune şi i-a promis că îi va da ceea ce i-ar fi cerut în rugăciune. Şi aici se vede măreţia sufletească a lui Solomon: el nu-i cere nici viaţă lungă, nici bogăţie, nici eliminarea duşmanilor; în schimb îi spune Domnului: „Dă-i slujitorului tău o inimă înţeleaptă, ca să ştie să conducă poporul tău, să deosebească binele de rău” (1 Rg 3,9). Şi Domnul l-a ascultat, astfel că Solomon a devenit renumit în toată lumea prin înţelepciunea şi judecăţile sale drepte.

El s-a rugat lui Dumnezeu să-i dea „o inimă înțeleaptă”. Ce înseamnă această expresie? Ştim că în Biblie „inima” nu indică doar o parte a trupului, ci chiar centrul persoanei, sediul intenţiilor şi judecăţilor sale. Am putea spune: conştiinţa. „Inimă înțeleaptă” înseamnă așadar o conştiinţă care ştie să asculte, care este sensibilă la glasul adevărului şi de aceea este capabilă să deosebească binele de rău.

Exemplul lui Solomon trebuie să strălucească mai ales în cei care au responsabilităţi instituţionale şi politice. Dar fiecare are propria parte de împlinit, în situaţia concretă în care se află. Fiecare trebuie să se încredinţeze conştiinţei drepte şi să fie în măsură să distingă binele de rău. O mentalitate greşită ne sugerează să cerem de la Dumnezeu lucruri sau favoruri; în realitate, adevărata calitate a vieţii noastre şi a vieţii sociale depinde de conştiinţa dreaptă a fiecăruia, de capacitatea fiecăruia şi a tuturor de a recunoaşte binele, separându-l de rău, şi de a căuta cu răbdare să-l punem în practică.

INTENŢIILE DE RUGĂCIUNE ALE SFÂNTULUI PĂRINTE PAPA BENEDICT AL XVI-LEA PENTRU LUNA AUGUST

Numiri și transferuri în Arhidieceză Prin decrete arhiepiscopale, Înalt Preasfinţitul Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, a procedat la următoarele numiri şi transferuri în Arhidieceza Romano-Catolică Bucureşti, care vor intra în vigoare începând cu data de: - 1 august 2011: * Pr. Florin BUHALEA Capelan militar şi colaborator la Parohia Sfinţii Petru şi Paul (Băneasa - Bucureşti) * Pr. Liviu CRIȘMARU Vicar parohial la Parohia Sfânta Tereza a Pruncului Isus (Bucureşti)

* Pr. Maximilian LUCACI Vicar parohial la Parohia Sacré Coeur (Biserica Franceză - Bucureşti) * Pr. Mircea Ioan RĂILEANU Vicar parohial la Parohia Catedralei Sfântul Iosif (București)

* Pr. Laurențiu FERĂSTĂUARU Vicar parohial la Parohia Sfântul Anton de Padova (Constanța)

- 1 septembrie 2011: * Pr. Veniamin AENĂŞOAEI Preot colaborator la Parohia Sfântul Anton de Padova (Câmpina)

* Pr. Eusebiu GABOR Responsabil arhidiecezan pentru Opera misionară şi Opera de promovare a vocaţiilor; colaborator la Parohia Catedralei Sfântul Iosif (București)

- 1 octombrie 2011: * Pr. Francisc DOBOŞ Purtător de cuvânt al Arhidiecezei și colaborator la Parohia Catedralei Sfântul Iosif (București)

* Pr. Vasile Lucian IANUȘ Vicar parohial la Parohia Sfânta Fecioară Maria, Regina Sfântului Rozariu (Popeşti-Leordeni – Bucureşti)

Alte mandate: * Pr. Petrică BOROŞ – studii la Pontificia Università Lateranense (Roma - Italia) * Pr. Claudiu HERCIU – studii la Studium Generale Marcianum (Veneţia - Italia)

Rubrică realizată de Dr. Dănuţ Doboş

File de istorie

Pr. Cornel Chira (1904-1953)

S-a născut la 29 aprilie 1904 la Boş (Hunedoara), iar studiile teologice le-a urmat la Academia de Teologie Greco-Catolică din Blaj. În perioada interbelică a activat ca profesor la Seminarul diecezan din Iaşi, iar începând cu anul 1942 a deţinut funcţia de superior al iezuiţilor din România.

A fost un adversar al regimului totalitar comunist, motiv pentru care a fost arestat de Securitate şi închis în perioada octombrie 1948-mai 1949. În perioada mai 1949-decembrie 1950 a activat în calitate de vicar la Parohia Sfânta Elena din Bucureşti, însă în decembrie 1950 a fost din nou reţinut şi încarcerat împreună cu ceilalţi iezuiţi din ţară, la Gherla, unde i s-a fixat domiciliu obligatoriu. În Pr. Cornel Chira anul 1952 a fost adus la Bucureşti şi anchetat în lotul Fotografie din dosarul de anchetă „Ghika-Schubert-Gatti”.

A murit la sfârşitul lunii iulie 1953, în timpul anchetelor la care l-au supus torţionarii săi, membri ai Securităţii. Decesul a fost înregistrat la 19 august 1953 la Spitalul Victor Babeş din Bucureşti.

La 13 iulie 1965 a fost reînhumat la Cimitirul Bellu Catolic. august 2011 Actualitatea Creştină 7

ACTUALITATE

Responsabilul săpăturilor arheologice ilustrează descoperirea de la Hierapolis

Mormântul Apostolului Filip Francesco D’ANDRIA Universitatea din Salento (Italia)

«Şi în Asia de fapt se odihnesc mari aştri, care se vor ridica în ultima zi a parusiei Domnului (...) (printre aceştia) Filip, unul dintre cei doisprezece apostoli, care a murit la Hierapolis (...) şi Ioan (...) care a murit la Efes». Aşa scria în jurul anului 190 episcopul de Efes, Policrat, într-o scrisoare trimisă episcopului Victor, din Roma.

Câţiva ani mai târziu, în Dialogul, un prezbiter roman, Gaius, discută tezele lui Proclus, un reprezentant al ereziei montaniste apărută în Frigia. În timp ce Gaius indică «trofeele» lui Petru şi Paul, temeliile Bisericii din Roma, Proclus face referinţă la mormintele lui Filip şi ale fiicelor sale, profetese, aflate la Hierapolis. Numeroase alte surse leagă cetatea frigiană de apostolul din Betsaida Galileii, iar cercetarea arheologică a permis descoperirea complexului monumental din care se distinge figura lui Filip.

Încă din 1957, în momentul înfiinţării misiunii arheologice italiene de la Hierapolis, Paolo Verzone, profesor de inginerie la Universitatea Politehnică din Torino, a insistat cu hotărâre asupra existenței mormântului apostolului, scoţând la lumină, pe colina estică, în afara zidurilor cetăţii, o extraordinară biserică în plan octogonal. Era vorba de o capodoperă a arhitecturii bizantine din secolul al V-lea, rod al tradiţiilor locale, având în vedere tehnica de prelucrare a travertinului precum şi cunoştinţele rafinate ale unor arhitecţi care aveau legătură cu curtea imperială de la Constantinopol. Pe lângă aceasta, planul complex face referinţă la simbolistica numerelor: cele opt laturi ale părţii centrale, pătratul care înglobează octogonul,

Treptele din travertin, spre colina Sfântului Filip 8 Actualitatea Creştină august 2011

curţile triunghiulare, capelele cu şapte laturi fac trimitere la referinţe subtile cu caracter teologic.

Verzone identificase în octogon Martyrion-ul sfântului Filip şi căutase în acel loc mormântul, dar fără vreun rezultat.

O dată cu reluarea lucrărilor (2001) în edificiu, au fost continuate şi cercetările, şi prin prospecţiuni geofizice, îndeosebi în zona altarului, dar fără succes. În acelaşi timp Giuseppe Scardozzi, un cercetător de la Consiliul Naţional al Cercetărilor (CNC) din cadrul Institutului pentru bunuri arheologice şi monumentale (IBAM) din Lecce (Italia), a identificat, prin studierea imaginilor din satelit şi a cercetărilor topografice, drumul principal procesional care-i conducea pe pelerini, de-a lungul cetății, până la colina sfântului apostol. Credincioșii, ieșind pe poarta cetății, traversau un pod și, înainte de a începe să urce de-a lungul unei scări cu trepte largi din travertin, trebuiau să se spele întrun izvor, amenajat și el în formă octogonală, în care exigențele igienice impuse de afluxul foarte mare de credincioși se îmbinau cu practicile de purificare ritualice.

La capătul scării, o fântână permitea potolirea setei și împlinirea altor abluțiuni înainte de a urca la Octogon. Aici erau amenajate camere cu pardoseala tăiată în stâncă pură unde credincioșii își petreceau noaptea, poate pentru a intra în contact direct cu sfântul prin practici de pregătire atestate și în alte sanctuare creștine de pelerinaj, precum cel din jurul bisericii Sfinților Cosma și Damian de la Costantinopol.

Firma care realizează săpăturile de la misiunea arheologică italiană de la Hierapolis, cu permisiunea Ministerului Culturii din Turcia, a lucrat în acest an într-o zonă plană, la câțiva metri de Octogon.

Aici, a ieșit la iveală, dintr-un cumul imens de pietre și bucăți de marmură sculptate, partea superioară a fațadei, lucrată în travertin, a unei capele mortuare din epoca romană.

Era ceva normal, întrucât zona este o vastă necropolă din acea perioadă, numai că împrejurul ei se află numeroase urme de ziduri și fragmente de marmură din perioada bizantină. În cele din urmă săpăturile, coordonate cu mult zel de Piera Caggia (IBAM-CNC), au adus la lumină o mare bazilică în trei nave: au fost găsite capitelurile în marmură cu decorațiuni rafinate ce datează din secolul al V-lea, cruci, ramuri de plante, plăci de piatră traforate, frize cu palmieri stilizați în interiorul cornișelor. În plus, pardoseala navei centrale este realizată cu inserțiuni de marmură (opus sectile) cu motive geometrice în culori foarte variate.

Pe cadrul unei arhitrave în marmură se poate citi monograma lui Teodosiu, cu referință probabil la împăratul bizantin. E o bogăție de decorațiuni care sporeşte în fiecare zi, prin noile elemente care se descoperă. Dar lucrul cel mai deosebit este faptul că această biserică în trei nave este construită în interiorul capelei mortuare din epoca romană care constituie punctul principal al întregii construcții: este înglobată într-o structură pe care se află o platformă la care se poate ajunge urcând o scară de marmură.

Pelerinii, intrând prin nartex, urcau în partea superioară a mormântului, unde ne imaginăm că erau amplasate lămpi, imagini și relicve ale sfântului apostol, și coborau pe altă

mormântului, o serie de flori ne duc cu gândul la o încuietoare metalică aplicată; în față era și o poartă ulterioară din lemn, dacă ținem cont de găurile găsite în pardoseală.

Prin descoperirea acestei a doua biserici se risipesc și semnele de întrebare ridicate de un sigiliu de bronz, de zece centimetri diametru, care provine cu certitudine de la Hierapolis, iar acum se află la muzeul din Richmond, în Statele Unite. Îl reprezintă în centru pe Sfântul Filip, indicat de inscripţie, îmbrăcat în veşminte de pelerin, şi servea la marcarea pâinilor distribuite credincioşilor cu ocazia sărbătorii sfântului. La dreapta şi la stânga apostolului sunt reprezentate două edificii aşezate în capătul unor scări.

Cel din dreapta lui, în plan central cu cupolă, reprezintă cu siguranţă Pelerinii, pentru a ajunge pe colină, Martyrion-ul; cel din traversau cetatea Hierapolis stânga lui, până acum necunoscut, a fost identificat, și datorită fațadei cu acoperișul în pantă acoperit cu țigle, drept biserica în trei nave, la care

parte, traversând o galerie decorată cu un mozaic rafinat cu reprezentări de pești. O referință la minunea înmulțirii pâinii și peștilor (Ioan 6,5)?

Caracterul particular al acestei scări este dat de gradul ridicat de uzură al marmurei, semn al trecerii miilor de persoane, și aceleași semne de uzură se află pe arhitrava porții de la intrarea în mormânt, unde travertinul este lustruit ca alabastrul. În jurul porții

Izvorul în formă octogonală, pentru purificarea pelerinilor august 2011 Actualitatea Creştină 9

sunt în curs săpăturile arheologice.

S-ar putea spune că e o fotografie a complexului, făcută în secolul al V-lea; al doilea edificiu, și datorită lămpii atârnate la intrare, ne duce cu gândul la structurile mormintelor sfinților.

Cercetarea arheologică ne permite acum să punem la un loc multe fragmente, adunate în cursul îndelungilor ani de căutări, și să compunem un mozaic coerent.

Mormântul Sfântului Filip constituie punctul central în jurul căruia se structurează edificiile acestui extraordinar sanctuar de pelerinaj, apărut între secolul al V-lea și al VI-lea în valea fluviului Lykos în Turcia, în fața cetăților Colose, celebră pentru scrisoarea Sfântului Paul, şi Laodicea, una dintre cele şapte biserici din cartea Apocalipsului.

(L’Osservatore Romano, 3 august 2011.

Traducere de Cristina GRIGORE)

Martyrion-ul Sfântului Filip 10 Actualitatea Creştină august 2011

Sigiliul de bronz, păstrat la Virginia Museum of Fine Arts, din Richmond (SUA) poartă iscripția în limba greacă Hagios Philippos (Sfântul Filip) și citează din Isaia 6,3: Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Sabaot; cerul și pământul sunt pline de mărirea Lui.

Înscăunarea PS Vasile Bizău, noul Episcop greco-catolic de Maramureş Sâmbătă, 23 iulie, la Baia-Mare a avut loc ceremonia Înscăunării Preasfințitului Vasile Bizău, ca Episcop al Eparhiei greco-catolice de Maramureş.

Mii de credincioşi, călugări, călugăriţe, preoţi şi episcopi au mers în procesiune, de la sediul Episcopiei, către Sala Polivalentă (Ca urmare a neretrocedării până în prezent a Catedralei greco-catolice din Baia Mare, ceremoniile religioase au avut loc la Sala Sporturilor din localitate.).

La celebrări au participat ierarhii greco-catolici şi romano-catolici din România, Slovacia, Ucraina şi Ungaria. Din partea Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti a participat PS Cornel Damian, Episcop auxiliar. Au fost de faţă reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române şi ai autorităţilor de stat şi locale. Sfânta Liturghie Arhierească a fost prezidată de Preafericitul Lucian Mureşan, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică (BRU). Dl. Florinel Irinel Frunză, Directorul Secretariatului de Stat pt. Culte a transmis un mesaj din partea Guvernului României. PS Vasile Bizău, în primul său cuvânt adresat comunității pe care de-acum o păstorește, și-a exprimat dorinţa de a fi vestitor al puterii Învierii Domnului. În cadrul ceremoniei înscăunării, Preasfinţitul Vasile Bizău a primit din mâna PF Lucian Mureşan însemnele misiunii Sale, în timp ce toţi cei prezenţi răspundeau: “Vrednic este”. Apoi a urmat aşezarea solemnă pe tronul arhieresc, PF Lucian Mureşan rostind formula: “Cu vrerea Tatălui, cu puterea Fiului şi împreună cu lucrarea Spiritului Sfânt, în numele Sinodului Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, iubite frate Episcop, Vasile, te punem şi te aşezăm astăzi arhiereu în scaunul eparhial al Maramureşului, cu toate drepturile care îţi revin”. A urmat încredinţarea toiagului ca semn al păstoririi şi al cârmuirii: “Primeşte toiagul acesta ca să păstoreşti turma lui Cristos cea încredinţată ţie. Şi celor ascultători să le fie de la tine toiag de viaţă şi întărire. Iar pentru cei neascultători şi nestatornici să îl foloseşti ca toiag de deşteptare, ca toiag de certare”.

Momentul de comuniune manifestată faţă de noul Episcop eparhial de către părinţii protopopi, de către superiorii ordinelor religioase aparţinătoare Eparhiei şi de către asociaţiile laice eparhiale a reprezentat punctul final al ceremonialului de înscăunare. (după www.bru.ro) august 2011 Actualitatea Creştină 11

Din viaţa ARHIDIECEZEI

Sărbătoarea sfântului Josemaría Escriva Sâmbătă, 25 iunie 2011, în ajunul comemorării liturgice a Sfântului Josemaria Escriva de Balaguer, fondatorul Prelaturii Opus Dei, IPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucuresti, a prezidat Sfânta Liturghie solemnă în cinstea sfântului Josemaría, în Biserica Sfânta Tereza a Pruncului Isus.

Au concelebrat Pr. Niculae Farcaş, Pr. Augustin Cadar, Pr. Emil Moraru, Pr. Eduard Mihai Coşa, Pr. Ciprian Mărtişcă şi Pr. Javier Quesada.

Prelatura Opus Dei şi-a început oficial activitatea în România în luna iunie 2009, prin înfiinţarea unui centru la Bucureşti, unde trei laici şi doi preoţi sunt mereu disponibili pentru a oferi asistenţă spirituală membrilor, cooperatorilor şi prietenilor Prelaturii.

Prin Centrul înfiinţat la Bucureşti,

Prelatura doreşte să slujească Biserica Catolică din România şi societatea românească propunând diferite mijloace formative, menite să-i ajute pe oameni să aprofundeze viaţa creştină personală în familie, la locul de muncă şi prin profesie. Înfiinţată în 1928 de către preotul spaniol Josémaria Escrivá de Balaguer (1902-1975) - ridicat la cinstea altarelor în 2002 de Papa Ioan Paul al II-lea - Prelatura Opus Dei este o instituţie a Bisericii Catolice al cărei scop este de a le oferi oamenilor sprijin în viaţa lor

spirituală. Răspândită în diferite țări de pe cinci continente, Prelatura numără actualmente circa 87.000 de membri, majoritatea persoane căsătorite. Opus Dei este condusă în momentul de faţă de către episcopul Javier Echevarría şi are sediul central la Roma.

O româncă, superioară generală a Oblatelor Asumpționiste În perioada 27 iunie-21 iulie 2011 s-a desfășurat la Froyennes, în Belgia, cel de-al XV-lea Capitul General al Congregaţiei „Surorile Oblate Asumpţioniste”. În timpul lucrărilor, pe data de 13 iulie, sora Felicia Ghiorghieş, superioara Provinciei României, a fost aleasă ca superioară generală, pentru un mandat de şase ani, fiind prima superioară generală de altă naționalitate decât cea franceză din istoria congregaţiei.

Sr. Felicia Ghiorghieş, OA, s-a născut la 28 august 1968, în com. Mărgineni, jud. Bacău. În 1987, a cunoscut şi frecventat în clandestinitate Congregaţia „Surorile Oblate Asumpţioniste”. A

Misiune biblică paulină în Parohia Sfânta Tereza a Pruncului Isus În perioada 27-30 iulie, în Parohia Sfânta Tereza a Pruncului Isus din Bucureşti a avut loc misiunea biblică paulină cu tema Toate le fac pentru Evanghelie, organizată de surorile pauline din Bucureşti în colaborare cu

preoţii paulini din Vicenza, Italia, părintele paroh Niculae Farcaş şi un grup de tineri din diferite dieceze ale României.

Anul Paulin a fost momentul în care s-a născut în inimile noastre dorinţa

12 Actualitatea Creştină august 2011

făcut noviciatul și profesiunea perpetuă la Bacău.

A activat în diferite comunităţi religioase de la Paris, Roma, Bacău, Bucureşti. A fost superioară provincială pentru „Surorile Oblate Asumpţioniste” din Bulgaria, România şi Rusia. În perioada 2006-2010 a îndeplinit și funcția de vicepreşedintă şi preşedintă a Conferinţei Superioarelor Majore din România (CRSM). Din 2003 făcea parte din colectivul revistei pentru dialog mixt catolic-ortodox „Pax et unitas” (Roman).

Surorile Oblate Asumpționiste activează și în Aarhidieceza noastră, la București.

de a împărtăşi oamenilor iubirea pe care apostolul Paul a avut-o pentru vestirea Evangheliei, pentru Isus, Cuvântul Tatălui.

După ce în anii anteriori am făcut această experienţă în parohiile din Horgeşti şi Piatra Neamţ, în acest an am avut bucuria de a trăi aceste zile de împărtăşire a Cuvântului divin în Parohia Sfânta Tereza a Pruncului Isus din Bucureşti, unde am fost primiţi cu căldură de părintele paroh.

Asemenea Sfântului Paul care de-a lungul călătoriilor sale misionare şi-a creat o adevărată reţea de colaboratori, şi noi am pornit la drum cu tineri din diverse dieceze. Momen-

tele de rugăciune şi de lectio divina, de cunoaştere a Bibliei şi a carismei pauline au hrănit mintea şi inima celor mai tineri timp de câteva zile înainte de misiune, aceştia devenind ei înşişi animatori alături de surori şi părintele paulin Domenico Soliman.

Deschizând paginile Evangheliei şi întâlnindu-l pe Isus care vorbeşte în mod personal fiecărui om, tinerii animatori, au înţeles că Cuvântul lui Dumnezeu este asemenea unui năvod care, aruncat în mare, prinde tot felul de peşti. De aceea, şi ei au simţit invitaţia de a arunca

năvodul Cuvântului, în cele trei zile de animaţie, tuturor credincioşilor parohiei: copii, adolescenţi şi adulţi.

Un moment special a fost vizionarea filmului „Binecuvântată fii închisoare”. O istorie adevărată în care am putut vedea cum personajul principal îşi schimbă în mod radical viaţa prin întâlnirea cu o carte: Biblia. Datorită Bibliei, orice loc poate fi binecuvântat. După vizionarea filmului, am avut bucuria de a-i avea în mijlocul nostru pe actriţa Maria Ploae, care a interpretat rolul principal, şi pe regizorul Nicolae

Mărgineanu. Aceştia ne-au împărtăşit experienţa pe care au făcut-o lucrând la acest film şi au dat mărturie asupra modului în care realitatea închisorii, ce este atât de viu prezentată în film, le-a atins viaţa la nivel uman şi spiritual.

Zilele de misiune au avut în centru adoraţia şi Sfânta Liturghie, momente în care ne-am adunat cu toţii în jurul lui Isus prezent în Cuvântul său şi în Sfânta Euharistie şi ne-am lăsat transformaţi de El pentru a-l comunica prin viaţa noastră celorlalţi.

Sr. Paula Burcă, Fiicele Sfântului Paul

Solidaritate cu Africa Răspunzând apelului lansat duminică, 17 iulie, de către Papa Benedict al XVI-lea, IPS Ioan Robu, Arhiepiscop mitropolit de Bucureşti, i-a chemat pe credincioşii din Arhidieceză la solidaritate faţă de populaţia din Cornul Africii, lovită de foamete şi secetă. Duminică, 31 iulie 2011, colecta de la toate Sfintele Liturghii din parohiile Arhidiecezei au fost oferite pentru populaţiile din Cornul Africii, îndeosebi pentru Somalia.

în spiritul iubirii fraterne”. Banii adunaţi în urma colectei speciale vor ajunge la populaţiile din Cornul Africii prin intermediul Nunţiaturii Apostolice.

Într-o scrisoare pastorală adresată credincioşilor, IPS Ioan Robu i-a îndemnat pe aceştia să nu rămână indiferenţi faţă de “suferinţele grave ale fraţilor şi surorilor din Africa”: “Ştiu că multe familii din Arhidieceza noastră se confruntă cu probleme economice din cauza reducerii veniturilor, a scumpirilor de tot felul, a lipsei unui loc de muncă.

Sunt sigur că, asemenea văduvei sărace din Evanghelie (v. Lc 21,1-4), veţi oferi din puţinul vostru cu generozitate, august 2011 Actualitatea Creştină 13

DOSSIER

16-21 august

MADRID

ZMT 2011

Madrid, capitala mondială a tinerilor Timp de șase zile, de la 16 la 21 august 2011, Madridul va fi capitala mondială a tinerilor: va găzdui cea de a XXVI-a Zi Mondială a Tinerilor.

S-au înscris deja circa 500.000 de tineri proveniţi din peste 180 de ţări din întreaga lume. Primele zece ţări cu cel mai mare număr de tineri înscrişi sunt: Italia, Spania, Franţa, Statele Unite ale Americii, Germania, Brazilia, Portugalia, Mexic, Polonia şi Argentina. De

pe continentul african, cei mai mulţi tineri s-au înscris din Africa de Sud şi Nigeria; din Asia, Filipine; iar din Oceania, Australia. Site-ul oficial al ZMT, www.madrid2011.com este disponibil în 13 limbi (spaniolă, coreeană, franceză, engleză, germană, italiană, poloneză, portugheză, rusă, arabă, ucraineană, vietnameză și chineză), iar pe Facebook sunt deschise profiluri oficiale ale ZMT în 21 de limbi.

ZMT e un eveniment pentru toţi tinerii; şi pentru cei cu deficienţe. Organizatorii au luat măsuri pentru ca la ZMT de la Madrid să poată participa în mod activ şi tineri cu deficienţe fizice, intelectuale, de auz şi de vedere. Pentru ei sunt prevăzute vizite organizate la obiectivele importante din capitala Spaniei, precum şi traduceri în limbajul semnelor şi subtitrări pe ecrane la celebrările principale.

CE ESTE ZIUA MONDIALĂ A TINERETULUI? Este un mare eveniment religios şi cultural care se celebrează la nivel mondial o dată la doi ani şi reuneşte tineri din întreaga lume, timp de o săptămână. Scopul este acela de a împărtăşi cu tinerii de astăzi mesajul lui Cristos şi de a crea un ambient deschis pentru a reflecta împreună asupra unor teme fundamentale.

Este evenimentul de cea mai mare anvergură organizat de Biserica catolică. Papa îi convoacă pe tinerii din întreaga lume, alege locul următoarei întâlniri şi tema Zilei Mondiale a Tineretului. Obiectivele principale ale Zilelor Mondiale ale Tineretului sunt evanghelizarea, comuniunea eclezială cu Sfântul Părinte şi pelerinajul în credinţă.

Până acum au fost organizate la nivel mondial Zile Mondiale ale Tineretului în 1985, la Roma (Italia), în 1987, la Buenos Aires (Argentina), în 1989, la Santiago de Compostela (Spania), în 1991, la Czestochowa (Polonia), în 1993, la Denver (SUA), în 1995, la Manila (Filipine), în 1997, la Paris (Franţa), în 2000, la Roma (Italia), în 2002, la Toronto (Canada), în 2005, la Köln (Germania) şi ultima în iulie 2008, la Sydney (Australia). La Sydney a fost anunţată Ziua Mondială a Tineretului din acest an, care va avea loc la Madrid (Spania) între 16 şi 21 august, cu tema „Înrădicinați în Cristos, tari în credință” (din scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Coloseni, 2.7).

14 Actualitatea Creştină august 2011

SPANIA Radiografia unei țări * 46.073.000 locuitori, din care 42.470.000 catolici (92,18% din populație); * 70 de circumscripții ecleziastice și 22.890 parohii; * 126 episcopi, 24.778 preoți, 54.184 persoane consacrate, 2.826 laici în institute seculare și 99.581 cateheți; * 1.258 studenţi în seminariile mici şi 1.866 în seminariile mari; * 1.461.899 elevi în 5.535 centre educative catolice, de la grădiniţe până la universităţi; * 77 spitale, 54 ambulatorii, o leprozerie, 803 aziluri pentru bătrâni și bolnavi, 391 orfelinate 293 centre de consultanță pentru familii, 3.323 centre speciale de educare și reeducare și 632 de instituții sociale administrate de Biserică.

august 2011 Actualitatea Creştină 15

Cu toții îi mulțumim Domnului pentru Ziua Mondială a Tineretului de la Madrid, 15-21 august 2011, căci prin astfel de celebrări crește și se primenește întreaga Biserică prin forța Cuvântului lui Dumnezeu, prin Taina Euharistică și porunca iubirii și prin experimentarea universalității. Mă gândesc că atunci când s-a început celebrarea Zilei Mondiale a Tineretului, nici nu visam că vreodată vom participa și noi la asemenea evenimente.

Slavă Domnului că și noi, din România, împreună cu alții din fostul lagăr comunist, putem acum să simțim altcum catolicitatea noastră și ne putem împărtăși mai lesne cu tăria care izvorăște din solidaritatea și simțirea catolică, universală.

Domnul a făcut cu

Mesaj pentru Cea de-a XXVI-a Zi Mondială a Tineretului, nr. 6).

Dumnezeu să ne binecuvânteze!

Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie de încheiere a Întâlnirii de la Madrid va avea loc pe 21 august. Îi rog pe preoții din Arhidieceză să citească această Scrisoare Pastorală la toate Sfintele Liturghii din acea zi, ca semn de simțire cu întreaga Biserică Catolică ce privește la viitorul ei prin tinerii adunați la Madrid, ca și prin tinerii rămași acasă.

noi lucruri minunate.

Din știrile citite despre Întâlnirea de la Madrid am înțeles că Sfântul Părinte a dorit să-i întâlnească în mod cu totul aparte pe tinerii cu handicap și pe maicile tinere din diferite congregații.

M-a impresionat acest fapt și m-am gândit: Iată, Sfântul Părinte ne ajută să-l vedem și să-l întâlnim în ei și în ele pe Cristos care suferă și pe Cristos care slujește.

Bucureşti, 30 iulie 2011

+ Ioan Robu Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti

Sfântă Născătoare de Dumnezeu, dă-ne harul să putem spune cu Apostolul Paul „că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălţimile, nici adâncurile şi nici vreo altă creatură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru” (Rom 8,38-39).

Sfinte Ioan al Crucii, Sfântă Tereza de Avila, Sfinte Ignațiu de Loyola, Sfinte Benedict, rugați-vă pentru noi, pentru Biserica Catolică!

Rugați-vă pentru noi ca să nu uităm că suntem „înrădăcinați și întemeiați în Cristos, tari în credință”.

În 1985 Papa Ioan Paul al II-lea i-a chemat pe tineri în Piața Sfântului Petru pentru a celebra cu ei Anul Internaţional al Tineretului. S-au întrunit atunci peste 350.000 de tineri.

Acela a fost momentul în care Papa s-a gândit să orânduiască pentru tinerii din lumea întreagă Zilele Mondiale ale Tineretului. Acestea au avut loc la Buenos Aires (1987), Santiago de Compostela (1989), Czestochowa (1991), Denver (1993), Manila (1995), Paris (1997), Roma (2000), Toronto (2002), Köln (2005),

Iubiți frați și surori,

Să ne amintim că Zilele Mondiale ale Tineretului au fost instituite de Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea pentru a stabili un dialog direct cu tinerii din toată lumea. „Scopul principal al acestor zile este acela de a reda credinței locul său central

Sydney (2008). A unsprezecea întâlnire internațională a tinerilor are loc anul acesta, după cum a dorit Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea, în Spania, țară cu vechi tradiții creștine și cu mari nume de sfinți, ca Ioan al Crucii, Tereza de Avila, Ignațiu de Loyola, Dominic și alții.

Madrid, 2011

SCRISOARE PASTORALĂ

Sigla întâlnirii de la Madrid este un ansamblu de simboluri: în afară de tinerii din toată lumea care se țin de mână, mai apar acolo o coroană (aceea a Fecioarei de Almudera, Patrona capitalei spaniole) și un M, inițiala de la Maria, Maica Domnului, și de la Madrid. Totul este pus sub o cruce, simbolul credinței pe care tinerii vor fi chemați să o mărturisească alături de Papa și de întreaga Biserică. Sub această cruce stăm

în viața tinerilor”, explică același Papă, „pentru ca fiecare să-și fixeze privirea asupra persoanei lui Isus”.

16 Actualitatea Creştină august 2011

La începutul mesajului de care aminteam, Sfântul Părinte le scria tinerilor și nouă tuturor: „Vă invit la acest eveniment așa de important pentru Biserica din Europa și pentru Biserica Universală. Și aș vrea ca toți tinerii, fie cei care împărtășesc credința noastră în Isus Cristos, fie cei care ezită, care

De la noi din Arhidieceză vor merge circa 200 de tineri, însoțiți de Episcopul Cornel Damian și de câțiva preoți. Din întreaga țară se vor duce acolo la întâlnirea cu Sfântul Părinte aproximativ 1500 de tineri români. Îi însoțim pe toți cu dragostea noastră și vom fi uniți cu ei prin meditarea aceluiași cuvânt care este tema întâlnirii și a mesajului Sfântului Părinte Benedict: „Înrădăcinați și întemeiați în Cristos, tari în credință” (cf. Col 2,7).

noi toți, fie că vom fi la Madrid, fie că vom sta acasă.

Primul punct din mesajul Suveranului Pontif are titlul: „La izvoarele celor mai mari aspirații ale noastre”. Fiecare om are în ființa sa asemenea izvoare din care pornesc atâtea căutări, doruri, proiecte, toate însoțite și de anumite neliniști și temeri ca și de speranțe. Spune Sfântul Părinte în mesaj: „Omul este într-adevăr creat pentru ceea ce este mare, pentru infinit.

Nimeni nu poate face experiența lui Isus înviat și viu și a iubirii sale decât prin Biserică și în Biserică, prin Cuvântul Evangheliei și prin sacramentul unității și universalității, Sfânta Euharistie.

sunt în îndoială sau care nu cred în El, să poată trăi această experiență, care poate să fie decisivă pentru viață: experiența Domnului Isus înviat și viu și a iubirii sale față de fiecare dintre noi”.

Orice alt lucru este insuficient. Sfântul Augustin avea dreptate: inima noastră este neliniștită până când nu se odihnește în Tine”. Inima noastră se odihnește în Dumnezeu, se simte în siguranță și în speranță neclintită când prin credință vede că suntem înrădăcinați și întemeiați în Cristos.

El luminează întrebările și căutările, zbuciumul și tulburările noastre. Important este să însoțim orice aspirație, orice dor, orice proiect cu credința înrădăcinării și întemeierii noastre În acest fel vom înțelege și vom experimenta că „credința creștină nu este numai a crede în adevăruri, ci este înainte de toate o relație personală cu Isus Cristos, este întâlnirea cu Fiul lui Dumnezeu, care dă întregii existențe un dinamism nou. Atunci când intrăm într-un raport personal cu el, Cristos ne revelează identitatea noastră și, în prietenia lui, viața crește și se realizează în plinătate” (Benedict al XVI-lea,

în Cristos, înviat și viu.

„Învățați să-l vedeți, să-l întâlniți pe Isus în Euharistie, unde este prezent și aproape, până acolo încât se face hrană pentru drumul nostru; în Sacramentul Pocăinței, în care Domnul manifestă milostivirea sa oferindu-ne mereu iertarea sa. Recunoașteți-l și

„Nu pot decât să vă invit să primiți crucea lui Isus, semn al iubirii lui Dumnezeu, ca izvor nou de viață. În afara lui Cristos mort și înviat nu există mântuire. Numai el poate să elibereze lumea de rău și să facă să crească împărăția dreptății, a păcii și a iubirii la care aspirăm cu toții” (Benedict al XVI-lea, Mesaj pentru Cea de-a XXVI-a Zi Mondială a Tineretului, nr. 3).

„Sprijiniți-vă pe credința celor dragi ai noștri, pe credința Bisericii, și mulțumiți-i Domnului că v-ați însușit-o!” (Idem).

Mesaj pentru Cea de-a XXVI-a Zi Mondială a Tineretului, nr. 2).

„Zilele Mondiale ale Tineretului sunt un har nu numai pentru noi, ci pentru întregul popor al lui Dumnezeu” (Benedict al XVI-lea,

La acestea, mai adaug două citate: „Nu suntem credincioși izolați, ci, prin Botez, suntem membri ai acestei mari familii, și credința mărturisită de Biserică e cea care dă siguranță credinței noastre personale” (Benedict al XVI-lea, Mesaj pentru Cea de-a XXVI-a Zi Mondială a Tineretului, 5).

Am citat din câteva numere ale Mesajului papal ca să medităm cu toții, și cei plecați la Madrid și noi cei de acasă, gândurile de învățătură ale urmașului Sfântului Petru.

slujiți-l pe Isus și în cei săraci, în cei bolnavi, în frații care sunt în dificultate și au nevoie de ajutor” (Benedict al XVI-lea, Mesaj pentru Cea de-a XXVI-a Zi Mondială a Tineretului, nr. 4).

PATRONI ZMT 2011 Sfântul Ioan al Crucii (1542-1591) Nume de la botez: Juan Născut la: Fontiveros, Spania Memoria liturgică: 14 decembrie Titlu: învățător al Bisericii în teologie mistică Cunoscut pentru că: a reformat ordinul masculin al carmelitanilor desculți Legătura cu alți sfinți: fiu spiritual al Sfintei Tereza de Avila și îndrumătorul ei spiritual Opere: Urcarea Muntelui Carmel, Noaptea întunecată asufletului, Flacăra iubirii vii, Cântare sprituală Sfânt Patron: al vieții contemplative, al teologiei mistice, al misticilor, al poeților spanioli Sfântul Ignațiu de Loyola (1491-1556) Nume de la botez: Iñigo Născut la: 14 decembrie 1491, în castelul din Loyola în provincia bască Guipuzcoa, din nord-vestul Spaniei Memoria liturgică: 31 iulie Fondator: al Societății lui Isus (iezuiții) Cunoscut pentru: cunoașterea adâncă a vieții spirituale și a discernământului vocațional, pentru umilința și inteligența sa, pentru că a fondat colegiile iezuite și pentru zelul său apostolic Opere: Exerciții spirituale Sfânt Patron: al iezuiților, al exercițiilor spirituale și al soldaților

Sfântul Francisc Xaveriu (1506-1552) Născut la: 7 aprilie 1506 în Castello di Javier, Navarra, Spania Memoria liturgică: 3 decembrie Cauza morții: febră contractată în timpul activității sale misionare în China.

Titlul în Biserică: Apostol al Orientului Îndepărtat Cunoscut pentru că: a fost renumit în istoria misiunilor. A botezat peste 50.000 de persoane de orice rasă și vârstă, de la copii la studenți, de la leproși până la regi bogați.

Sfânt Patron: al misiunilor, al misionarilor, al navigatorilor pe mare, al misiunilor parohiale, al Australiei, ai Chinei, al Indiei, al Japoniei și al Noii Zeelande.

Sfântul Isidor Plugarul (1080-1172) Născut la: Madrid, Spania Memoria liturgică: 15 mai Ocupație: agricultor Legătura cu alți sfinți: căsătorit cu Sfânta Maria de la Cabeza.

Cunoscut pentru: simplitate, umilință, ascultare, onestitate, hărnicie, predilecție și generozitate față de săraci, viață de rugăciune, spirit de pocăință.

Sfânta Maria de la Cabeza (data exactă necunoscută) Născută la: Uceda, Guadalajara, în Spania Legătura cu alți sfinți: căsătorită cu Sf. Isidor Plugarul Memoria liturgică: 9 septembrie, celebrată la 15 mai (împreună cu soțul) Ocupație: casnică.

Cunoscută pentru: simplitate, austeritate, caritate, spirit de slujire, curăție, modestie august 2011 Actualitatea Creştină 17

Sfântul Rafael Arnaiz (1911-1938) Născut la: 9 aprilie 1911 la Burgos, Spania Memoria liturgică: 26 aprilie A murit: la vârsta de 27 de ani Canonizat: la 11 octombrie 2009 de Papa Benedict al XVI-lea Cunoscut pentru: umilință, abandonare la voința lui Dumnezeu, talent și sensibilitate artistică, bucurie, fin simț al umorului.

Sfântul Ioan de Avila (1500-1569) Născut la: 6 ianuarie 1500 la Almodóvar del Campo, lângă Toledo, Spania Memoria liturgică: 10 mai Cunoscut pentru: mare devoțiune în celebrarea Sfintei Liturghii, darul predicării, a încurajat practicarea împărtășirii frecvente, încercarea de a reforma starea laică și clericală, pentru operele sociale și apostolice, sfaturile spirituale pline de înțelepciune, caritate, prudență și discreție.

Legătura cu alți sfinți: printre discipolii care au fost atrași mai mult de predicarea și sfințenia lui se numără Sfânta Tereza de Avila, Sfântul Ioan al lui Dumnezeu, Sfântul Francisc Borgia și Venerabilul Luigi da Granada.

Sfânta Tereza din Avila (1515-1582) Născută la: 28 martie 1515 la Avila, Spania Memoria liturgică: 15 octombrie Titlul: învățătoare a Bisericii și maestră a rugăciunii Cunoscută pentru că: a reformat Ordinul Carmelitan, a întemeiat 15 mănăstiri de carmelitane desculțe, a trăit o intensă viață mistică Opere principale: Autobiografie, Castelul interior, Drumul perfecțiunii

Sfânta Roza de Lima (1586-1617) Născută la: 20 aprilie 1586 la Lima, Peru Nume de la botez: Isabella Memoria liturgică: 23 august Legătura cu alți sfinți: avea o mare devoțiune față de Sfânta Ecaterina de Siena Cunoscută pentru că: a fost prima persoană din America de sud ridicată la cinstea altarelor Sfântă patroană: a Americilor, a persoanelor batjocorite pentru credința lor, a florarilor

Fericitul Ioan Paul al II-lea (1920-2005) Nume de la botez: Karol Józef Născut la: 18 mai 1920, la Wadowice, în Polonia Beatificat: la 1 mai 2011, de Papa Benedict al XVI-lea Memoria liturgică: 22 octombrie Fondator al: Zilelor Mondiale ale Tineretului şi al Întâlnirilor Mondiale ale Familiilor

18 Actualitatea Creştină august 2011

LOCURILE ZMT Plaza de Cibeles. Este unul dintre spaţiile publice simbolice ale oraşului Madrid. Va găzdui câteva dintre momentele importante ale Zilei Mondiale a Tineretului (ZMT).

Numele pieţei vine de la fântâna centrală, care o reprezintă pe zeiţa greacă Cybele într-o caleaşcă trasă de lei. Piaţa este înconjurată de clădiri construite între secolul al XVIII-lea şi începutul secolului al XX-lea. În această piaţă, marţi, 16 august, Cardinalul Antonio Maria Rouco Varela, Arhiepiscop de Madrid, va concelebra împreună cu episcopii şi preoţii prezenţi Sfânta Liturghie de deschidere a ZMT (la ora locală 20.00). Tot aici, joi, 18 august, începând cu ora 19.30, Papa Benedict al XVI-lea se va întâlni pentru prima oară cu tinerii veniţi la Madrid. Din această Piaţă va porni vineri, 19 august, Calea Sfintei Cruci.

Puerta de Alcalá. În trecut, accesul în orașul Madrid se făcea prin cinci porți, una dintre ele fiind Puerta de Alcalá prin care treceau, de exemplu, cei care veneau din Franța sau din nord-est. Monumentul actual datează din secolul al XVIII-lea și Catedrala Almudena

Plaza de Cibeles

înlocuiește un arc mare din secolul al XVI-lea. După ce Papa Benedict va ateriza la Madrid, va trece pe la Nunțiatura Apostolică, apoi se va îndrepta spre Puerta de Alcalá, unde va trece pe sub arcele Porții împreună cu cinci tineri proveniți de pe cele cinci continente, în timp ce piloți din aviația spaniolă vor desena pe cerul Madridului drapelul Vaticanului și al Spaniei. Acest moment va marca intrarea simbolică a Papei Benedict în orașul Madrid.

Paseo de Recoletos. Este unul dintre principalele bulevarde din Madrid, care măsoară doar 500 metri lungime şi leagă Plaza de Cibeles de Plaza de Colón. De-a lungul acestui bulevard se va desfăşura, în seara zilei de vineri, 19 august, Calea Crucii: 14 stațiuni, 14 „pasos” care vor reuni cele mai celebre reprezentări din diferite colțuri ale Spaniei. Papa Benedict al XVI-lea va parcurge Paseo de Recoletos până la Plaza de Colón (Piața lui Columb),

împreună cu reprezentanți din 15 țări în care Biserica traversează situații deosebit de dificile: acești tineri vor purta Crucea ZMT. Aeroportul Cuatro Vientos.

Aflat la 8 kilometri de Madrid, aeroportul va găzdui Veghea tinerilor sâmbătă, 20 august, și Sfânta Liturghie de încheiere a ZMT a doua zi, duminică, 21 august. Cândva bază aeriană militară, dar din anii ʽ60 și aerodrom civil, Cuatro Vientos a găzduit și cu alte ocazii mari evenimente ale Bisericii Catolice: tot aici i-a întâlnit pe tineri Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea în timpul ultimei sale vizitei în Spania, în 2003. Pentru adoraţia la Preasfântul Sacrament au fost instalate 17 corturi mari.

Organizatorii estimează că la Sfânta Liturghie de încheiere a ZMT vor participa peste 1,5 milioane de tineri şi au cerut autorităţilor să poată fi utilizate şi alte spaţii verzi adiacente aeroportului.

Parco del Retiro. Considerat „plămânul verde al Madridului”, Parco del Retiro va participa la unul dintre momentele ZMT, intitulat „Sărbătoarea Iertării”. Pentru această „sărbătoare”, toate bisericile vor rămâne deschise pentru pelerini, care vor avea astfel ocazie permanentă de spovadă; şi pe aleile din Parc vor fi amenajate locuri pentru tinerii care vor să primească sacramentul reconcilierii. august 2011 Actualitatea Creştină 19

Catedrala Almudena. Numele complet în limba spaniolă este Catedral de Santa María La Real de La Almudena. Este biserica mamă a Arhidiecezei de Madrid. Are 102 m lăţime şi 73 m înălţime şi a fost construită între secolele al XIX-lea şi al XX-lea, îmbinând diferite stiluri arhitectonice: neoclasic la exterior, neogotic în interior și neoromanic

în criptă. A fost consacrată de Papa Ioan Paul al II-lea în timpul celei de-a patra vizite în Spania, la 15 iunie 1993. Catedrala se află în centrul istoric al oraşului, faţada principală aflându-se chiar vis-avis de Palatul Regal. În interiorul catedralei se află cinci picturi realizate de Kiko Argüello, fondatorul Mişcării Neocatehumenale. Picturile

ZMT – 25 de ani, 3 generaţii Arhiepiscopul de Madrid (care a organizat ZMT de la Santiago di Compostela din 1989 iar acum se pregăteşte să-i întâmpine pe tineri şi pe Papa în capitala spaniolă), într-un interviu acordat cotidianului Bisericii italiene, Avvenire, a spus: «Ne aflăm în faţa celei de a treia generaţii de tineri care trăiește experienţa ZMT. Prima a fost generaţia '68, marcată de frământări revoluţionare, de mentalitatea „interzisă interzicerea”, doritoare de libertate, dar totodată şi contradictorie în această dorinţă a sa, dat fiind că în cele din urmă s-a aliat cu ideologia cea mai totalitară şi înrobitoare din lume, marxism-leninismul». A doua a fost generaţia 1989, «formată la şcoala lui Ioan Paul al II-lea şi legată, cronologic, de căderea Zidului Berlinului şi de sfârşitul ideologiilor.

Era o generaţie mai atentă faţă de dimensiunea spirituală, o generație care, fără îndoială, a fost sensibilă față de carisma și învățătura Papei polonez». În fine, a treia generație «este cea actuală, adică generația internetului și a rețelelor de socializare. Sunt tinerii care devorează comunicarea, dar în cele din urmă riscă să experimenteze singurătatea, deoarece descoperă că, poate, sunt incapabili de relații interpersonale. Este o generație tentată adesea să-și creeze o „realitate virtuală”, evitând greutăţile, dar și bucuriile realității de zi cu zi. Provocarea constă acum în a-l vesti pe Cristos şi acestei a treia generaţii». Va fi greu? Va fi uşor? Arhiepiscopul de Madrid răspunde plecând de la lecţia oferită de Papa Ioan Paul al II-lea, actualizând-o în lumina învăţăturii lui Benedict al XVI-lea. «Şi acum 25 de ani, Biserica se temea că nu mai reuşeşte să se adreseze tinerilor, până când, dintr-o intuiţie extraordinară, Papa Wojtyla a dat viaţă Zilelor Mondiale ale Tineretului. Noi suntem chemaţi, acum ca şi atunci, să nu ne temem să dialogăm cu generaţia actuală, servindu-ne de mijloacele pe care le avem şi pătrunzând în aceste mijloace cu prezenţa noastră şi cu cuvântul nostru».

20 Actualitatea Creştină august 2011

reprezintă Botezul, Schimbarea la față, Răstignirea, Cristos Pantocrator (Regele universului), Învierea, Înălțarea lui Isus la cer și Rusaliile.

Catedrala Almudena găzduiește Crucea și Icoana ZMT, înainte de deschiderea oficială. Sâmbătă, 20 august, în Catedrala Almudena se va celebra o Sfântă Liturghie pentru seminarişti.

O monedă şi un timbru, dedicate ZMT Madrid 2011 Poșta Spaniolă și Cetatea Vaticanului au realizat în comun o emisie filatelică pentru a comemora celebrarea Zilei Mondiale a Tineretului (ZMT) de la Madrid. Timbrul reproduce logo-ul oficial al ZMT și are valoarea de 80 de cenți. Tot cu ocazia ZMT, Serviciul Numismatic al Statului Vatican va emite în octombrie o serie limitată de monede (115.000 de exemplare). Pe monedă sunt reprezentați trei tineri: unul dintre ei ține drapelul cu scutul Regatului Spaniei, altul înalță logo-ul ZMT de la Madrid, iar cel deal treilea ține drapelul Vaticanului.

FOTBALIŞTII, ALĂTURI DE ZMT Pe 21 august, meci amical de binefacere „España vs resto del mundo” – Spania împotriva restului lumii. Nu e un război, ci sloganul partidei de fotbal care va avea loc duminică, 21 august, de la ora locală 21.00, pe stadionul din capitala Spaniei “Vicente Calderon”, al formației Atletico Madrid. Foști fotbaliști spanioli vor întâlni foști fotbaliști din întreaga lume, într-un meci amical de binefacere în sprijinul ZMT. Din echipa internațională a foştilor fotbalişti va face parte şi un sportiv român, Gherghe (Gică) Craioveanu, stabilit acum în Spania, care a jucat 11 din cei 18 ani de activitate la trei cluburi spaniole şi a purtat tricoul naţionalei României în 14 meciuri între 1996 şi 1998. Pe gazonul stadionului formației Atletico Madrid se vor întâlni Paolo Futre (Portugalia), Fernando Hierro, Milinko Pantic (Muntenegru), Luis Milla, Fernando Sanz, Francisco Javier González Fran, Fabio Celestini (Elveţia), Diego Tristán, Albert Celades, Donato Gama da Silva, Toni Muñoz, Santi Denia, Noureddine Naybet (Maroc), Kiko Narváez, Ricardo Gallego, “Lobo” Carrasco, Thomas N´Kono (Camerun), Veljko Paunovic (Serbia).

Căpitanii celor două echipe vor fi doi tineri pelerini la ZMT: un spaniol și un străin. La pauză, 10 tineri din tot atâtea țări vor intra pe teren pentru a bate un penalti împotriva portarilor titulari ai celor două echipe.

SEMNIFICAŢII LITURGICE

Rugăciunea și problemele meteorologice De ceva vreme, ne-am obişnuit să auzim frecvent avertizări meteorologice: grindina, canicula, viiturile vin una după alta. Unii spun că aceste lucruri se întâmplă din cauza încălzirii globale, alţii – fiindcă nu avem bani să cumpărăm rachete şi alte echipamente anti-grindină, alţii – fiindcă se apropie sfârşitul lumii.

Ce abordare ne poate oferi Liturgia Bisericii în această situaţie? În Ritualul roman există o „Procesiune pentru a cere ploaie”. Se pare că această acţiune liturgică era „eficientă” pe vremea în care se folosea frecvent, fiindcă imediat după ea, în Ritual avem altă procesiune: „pentru a cere vreme bună”! Chiar ultima ediţie a Liturghierului roman are rugăciuni ale zilei „pentru a cere ploaie”, „pentru a cere cer senin” şi „pentru a îndepărta furtuna” (printre liturghiile pentru diferite necesităţi).

Acum ne putem întreba dacă au sens rugăciunile pentru a cere vreme favorabilă: dacă vremea ţine de fenomenele naturale, care funcţionează după legile lor, stabilite o dată pentru totdeauna prin Creaţie, ce rost are să-i cerem lui Dumnezeu să schimbe aceste legi? Pe de altă parte, dacă admitem

că Dumnezeu poate interveni în natura creată de El, dar voinţa sa este ca în această perioadă să vină vreme rea asupra lumii, nu este oare o superstiţie să credem că putem schimba planul divin prin rugăciune sau procesiuni?

Catehismul Bisericii Catolice explică astfel complementaritatea dintre providenţă şi „cauzele secunde”: „Dumnezeu este Stăpânul suprem al planului său. Dar pentru înfăptuirea acestui plan, El se foloseşte şi de colaborarea creaturilor […]. Dumnezeu nu dăruieşte făpturilor sale doar existenţa, ci şi demnitatea de a acţiona ele însele, de a fi cauză şi principiu unele pentru altele şi de a conlucra în felul acesta la împlinirea planului Său” (nr. 306).

Dumnezeu nu acţionează împotriva ordinii create de El, fiindcă astfel şi-ar contrazice preştiinţa şi voinţa; dar poate acţiona dincolo de ordinea lucrurilor sau mai presus de aceasta, pentru că Dumnezeu nu este supus ordinii lumii, ci aceasta i se spune Lui. Aşadar, au sens sau nu Slujbele pentru vreme bună? În rugăciunea Tatăl nostru, modelul oricărei rugăciuni, se cere, printre altele, „pâinea de toate

zilele”. Rugăciunea nu înseamnă a-l informa pe Dumnezeu despre problemele noastre (v. Mt 6, 8); totuşi, Dumnezeu voieşte să ne dea darurile sale dacă le cerem în rugăciune (cf. Mt 7, 7 şi urm.).

Dacă n-ar avea rost să-i cerem lui Dumnezeu să schimbe o situaţie, rugăciunea ar dispărea cu totul sau ar deveni doar o meditaţie asupra sinelui nostru.

Rugăciunea de cerere – inclusiv cea din procesiunile pentru ploaie sau pentru vreme bună – nu intenţionează să schimbe planul veşnic al lui Dumnezeu, ci doreşte să primească darurile divine. În planul dumnezeiesc cel veşnic intră şi rugăciunea, precum şi faptul că unele lucruri le putem primi dacă le cerem în rugăciune. De iubirea lui Dumnezeu faţă de oameni ţine şi ascultarea dorinţelor prietenilor săi: „Mult poate rugăciunea plină de râvnă a celui drept. Ilie era om supus suferinţei ca şi noi, dar s-a rugat fierbinte să nu plouă şi nu a plouat pe pământ trei ani şi şase luni. Şi iarăşi s-a rugat şi cerul a dat ploaie şi pământul a odrăslit rodul său” (Iac 5, 16-18).

Wilhelm TAUWINKL

Programul Sfintelor Liturghii în parohiile de la mare și de la munte LA MARE Constanța (Sf. Anton de Padova) - de luni până sâmbătă: orele 8.00 și 18.00 - duminică: orele 9.00, 10.30, 12.00 și 18.00

- miercuri și sâmbătă: ora 8.00 - duminică: orele 10.30 și 18.00

Constanța (Sf. Pius din Pietrelcina) - de luni până sâmbătă: ora 18.00 - marți: ora 8.00 - duminică: orele 10.00 și 18.00

Sinaia - de luni până sâmbătă: ora 18.00 - duminică: orele 11.00 și 18.00

Techirghiol - duminică: ora 14.30 Năvodari - de luni până sâmbătă: orele 18.00 - duminică: orele 9.00 și 18.00 Mangalia - luni, marți, joi și vineri: ora 18.00

LA MUNTE

Predeal - marți: ora 17.30 - duminică: ora 8.45 - prima vineri și prima sâmbătă din lună: ora 17.30 Azuga - marți: ora 16.00 - duminică: ora 10.30 - prima vineri și prima sâmbătă din lună: ora 16.00

august 2011 Actualitatea Creştină 21

VLADIMIR GHIKA

Vladimir Ghika în sanctuarul Preasfintei Inimi a lui Isus Narcis ISPAS Într-o autobiografie din 1930, Vladimir Ghika menţionează că în timpul primului război mondial a îndeplinit mai multe misiuni diplomatice oficioase pe lângă Curia Romană şi s-a ocupat la Roma, alături de fratele său, ministru pe lângă regele Italiei, de bolnavi şi răniţi. Acolo, în 1917, când România era pe jumătate ocupată de trupele germano-bulgare, Dimitrie Ghika „a format Legiunea română din prizonieri ardeleni, în vederea continuării războiului”.

Exprimându-se atât de categoric, Vladimir Ghika, atât de discret asupra rolului său în alte mari reuşite, ne face să credem că prezenţa sa la evenimentul din 26 martie 1917, când a participat la ceremonia de la Parayle-Monial, unde drapelele Aliaţilor au fost oferite solemn Preasfintei Inimi a lui Isus, a fost de mare însemnătate. Într-una din puţinele fotografii ce dau mărturie despre activitatea Monseniorului Ghika, îl vedem alături de drapelul românesc împodobit cu simbolul Preasfintei Inimi a lui Isus.

Mărturiile fotografice ale acelei perioade, păstrate la Bozieni, în Moldova, s-au pierdut în 1944 odată cu jefuirea conacului familiei Ghika de către trupele sovietice.

Recent, Biblioteca Naţională a Franţei a pus în circulaţie o fotografie care îl prezintă pe prinţul Vladimir Ghika în compania celorlalţi reprezentanţi neoficiali ai ţărilor Antantei, prezenţi la acel eveniment, printre care monseniorul Pini şi cardinalul Bourne.

Fotografii

(sus) Paray-le-Monial, 26 martie 1917, ceremonia drapelelor Aliaților. Prinţul Vladimir Ghika (primul din stânga), Cardinalul Francis Bourne, Arhiepiscop de Westminster și Mons.

Gian Domenico Pini.

(Sursa: Bibliothèque nationale de France, département Estampes et photographie ; http://gallica.bnf.fr) (în dreapta) Paray-le-Monial, 26 martie 1917, Prinţul Vladimir Ghika cu drapelul românesc.

Aprofundare În ianuarie 1917, o tânără catolică franceză, Claire Ferchaud, îi scrie președintelui de atunci al Franței, Raymond Poincaré, pentru a-i transmite un mesaj pe care declara că l-ar fi primit de la Isus. Pe scurt, mesajul spunea că Isus vrea să salveze Franța și Aliații implicați în Primul Război Mondial, dar pentru aceasta Inima lui Isus trebuia să fie imprimată pe drapelul național. Șeful statului francez și cei ai țărilor aliate trebuiau să meargă la Bazilica Preasfintei Inimi a lui Isus de la Montmartre. Acolo urma să aibă loc binecuvântarea solemnă a drapelelor naționale, pe care trebuia imprimată imaginea Preasfintei Inimi. Același simbol trebuia purtat și de soldați.

Președintele Franței refuză să modifice drapelul național și o ignoră pe Claire. Cu toate acestea, două luni mai târziu, la 26 martie, printr-o inițiativă neoficială, drapelele țărilor aliate (Franța, Anglia, Belgia, Italia, Rusia, Serbia, România, Polonia și Japonia) sunt însemnate cu simbolul Preasfintei Inimi și binecuvântate în cadrul unei ceremonii solemne la Paray-le-Monial. (cf. Alain DENIZOT, Le Scare Coeur et la Grande Guerre, Nouvelles Editions Latines, Paris, 1994)

22 Actualitatea Creştină august 2011

ARTA DE A TRĂI

„Cununa bătrânilor sunt nepoţii lor!”

Cristina ŞOICAN «... bătrânii au carisma de a depăşi barierele dintre generaţii, înainte ca acestea să se facă simţite. Câţi copii au găsit înţelegere şi iubire în ochii, în vorbele şi în dezmierdările bătrânilor!… Şi câţi bătrâni subscriu cu plăcere la cuvintele inspirate ale Bibliei: „Cununa bătrânilor sunt nepoţii lor!” (Prov 17,6)» (Familiaris consortio, 27) Eu nu mi-am cunoscut bunicii. Şi spun asta cu părere de rău. Doar despre bunica maternă am câteva amintiri personale. Nu ne vedeam foarte des, dar atunci când ne întâlneam mă impresiona privirea ei de un albastru frumos şi profund.

Atât! Restul tezaurului despre bunicii mei l-am primit de la părinţi şi de la fraţii mai mari. Şi ştiu că ei, bunicii, au avut un rol important în formarea şi creşterea noastră.

Rolul bunicilor în viaţa nepoţilor Specialiştii sunt de părere că prezenţa bunicilor în viaţa nepoţilor reprezintă o resursă importantă pentru creşterea şi dezvoltarea lor emoţională, afectivă şi relaţională.

Dintotdeauna, relaţia bunicilor cu nepoţii s-a caracterizat printr-o deosebită înţelegere şi toleranţă, dar şi prin căutarea unei căi de mediere legată de rolul educaţional al părinţilor.

Bunicii au fost cei care au trecut cu vederea anumite reguli impuse de părinţi şi le-au îngăduit nepoţilor unele capricii pe care autoritatea părintească le refuza. Ei au fost, de asemenea, cei care i-au sprijinit pe nepoţi în momentele de dificultate; au fost puncte de referinţă constante la care, datorită experienţei de viaţă a celor născuţi mai demult, nepoţii puteau să apeleze cu încredere. Bunicii au fost cei care, pentru binele nepoţilor şi pentru o relaţie armonioasă în familia lărgită, au trebuit să aibă înţelepciunea de a nu fi în opoziţie cu părinţii şi de a nu se substitui acestora.

Bunici şi nepoţi, astăzi Care este astăzi rolul bunicilor în viaţa nepoţilor? S-a schimbat această relaţie faţă de modul în care era trăită de generaţiile anterioare?

Unii dintre noi ne mai amintim poate, din manualul de limbă română, povestirea „Bunicul“, scrisă de Barbu Ştefănescu-Delavrancea. Personajul principal reprezenta modelul bunicului plin de înţelepciune, care-şi ţine cu iubire nepoţii în braţe şi răspunde întrebărilor pline de naturaleţe şi de naivitate ale acestora. În peisajul actual, o astfel de imagine ţine de lumea basmelor.

Astăzi, bunicii sunt ei înşişi protagoniştii unei vieţi active, iar activităţile lor nu se mai rezumă la treburile de pe lângă casă. Mai mult, astăzi, pentru a putea face faţă relaţiei cu proprii nepoţi, bunicii trebuie să arate minimum de interes,

trebuie să fie măcar puţin informaţi despre noile preocupări, pasiuni, dorinţe etc. ale nepoţilor supertehnologizați. În ciuda acestei aparente prăpăstii, surprinde adesea înţelegerea, apropierea şi complicitatea care se realizează între bunici şi nepoţi, mai ales dacă ne gândim că aparţin unor generaţii diferite şi că vârsta care îi desparte este cam jumătate de secol. Unii au de împărtăşit amintiri şi experienţe, ceilalţi au sertăraşe ale memoriei pe care trebuie să le umple. Astfel, se stabileşte o legătură greu de explicat, din care ambele tabere - bunici şi nepoţi - au de câştigat.

Nepoţii, mici profitori? Şi totuşi, copiii de astăzi - sau poate aşa au fost întotdeauna?!? - văd în bunicii lor nişte persoane uşor de manipulat. Nepoţii ştiu că bunicii sunt mai toleranţi, că-i răsfaţă, că în prezenţa lor pot fi încălcate anumite reguli, că sunt mai liberi, şi profită de lucrul acesta. Ei se simt atât de iubiţi de bunici încât îşi dau seama că aceştia nu pun nicio condiţie pentru a le oferi dragoste şi atenţie.

Bunicii fac parte din familia lărgită şi locul lor în universul copiilor este unul aparte, dar ei nu pot lua locul părinţilor şi nici nu-i pot înlocui permanent pe aceştia. Psihologul francez Marcel Rufo consideră că „Bunicii sunt mai îngăduitori, iar părinţii nu sunt întotdeauna de acord, dar dacă fiecare îşi joacă rolul aşa cum trebuie, nu vor apărea probleme. Copiii înţeleg repede că în relaţia cu părinţii sunt valabile o serie de reguli, iar în raport cu bunicii sunt altele”.

Iar copiii se adaptează perfect acestor serii de reguli! „Cine nu are bătrâni, să-şi cumpere”, spune o veche vorbă românească. Experienţa lor de viaţă, înţelepciunea lor, momentele frumoase petrecute alături de ei, micile compromisuri pe care le fac împreună cu nepoţii, alintările şi răsfăţul de care se bucură nepoţii când sunt lăsaţi în grija lor – toate acestea vor face ca în amintirile din copilărie ale copiilor, imaginea şi prezenţa bunicilor să aibă un loc aparte.

De aceea nu trebuie să-i privăm pe copii de prezenţa bunicilor, de dragostea lor necondiţionată, de bunăvoinţa şi sprijinul lor. De asemenea, nu trebuie să-i privăm pe bunici de şansa de a se menţine sănătoşi, în formă şi plini de viaţă dându-le ocazia să se implice în creşterea nepoţilor lor. august 2011 Actualitatea Creştină 23

ÎNDRUMAR MEDIATIC

Cruciadă împotriva pornografiei Pr. Liviu BĂLĂȘCUȚI Într-o eră digitală când copiii și tinerii, mai ales, îşi petrec marea majoritate a timpului între chat-line, social network, blog şi site-uri web, organizația Morality in Media (Moralitatea în media) din Statele Unite ale Americii a venit în întâmpinarea lor cu o campanie împotriva pornografiei, transmiţând live, pe facebook, toate dezbaterile.

Morality in Media A fost înfiinţată în anul 1962, la New York, și a avut ca fondatori pe părintele iezuit Morton A. Hill, pe rabinul Julius Neumann şi pe pastorul luteran Robert Wiltenburg. Mai târziu, li s-a alăturat și părintele Constantine Volaitis din Biserica Ortodoxă greacă.

Una dintre preocupările de bază ale acestei organizații este lupta împotriva pornografiei. „Fii atent: pornografia dăunează!”

Această campanie s-a desfășurat în perioada 11 iulie – 9 august 2011, la New York. Iniţiativa se numeşte în limba engleză Be aware: Porno Harms, adică Fii atent: pornografia dăunează. În prima săptămână, participanții la întâlnire au insistat asupra dependenței la care se ajunge în urma vizionarii materialelor pornografice; în a doua săptămână (18-24 iulie) s-au examinat daunele produse de pornografie asupra copiilor; în a treia săptămână s-au evidențiat legăturile dintre pornografie şi traficul sexual, iar în ultima săptămână s-a vorbit despre violenţa asupra femeii. Campania a fost organizată de Morality in Media prezidată, astăzi, de avocatul catolic Patrick A. Trueman.

A fost o lună prin care Morality in Media a încercat, printr-o serie de evenimente 24 Actualitatea Creştină august 2011

publice, cum ar fi întâlniri la nivel local şi naţional, conferințe online, distribuire de afișe și alte materiale informative, să sensibilizeze publicul asupra pericolului pornografiei.

combat pornografia, ilegalitatea fiind și primul vehicul al acesteia, există, însă ele trebuie aplicate fără ezitare.

Uneori parcă ne luptăm cu morile de vânt, dar putem învinge”.

În loc de concluzii Pornografia este un drog, creează dependenţă, dar poate fi învinsă. Cum? Lucrând foarte mult cu caracterul persoanei dependente, educând-i voinţa, regenerându-i imaginaţia, privirea și simțurile. Campania nu s-a rezumat doar la teorie, ci prevede centre de asistenţă şi de recuperare, precum și distribuirea faimoaselor software care pot fi instalate pe computerele copiilor ca să blocheze orice material pornografic. În Statele Unite, astfel de software s-au distribuit gratis în centrele pro-familia.

Pornografia este ca o „pandemie care distruge viaţa, căsătoria şi familia”, spune Trueman. ”Legile care

Pornografia de la tarabă În România, pornografia este împânzită peste tot în spațiul public, chiar dacă în felul acesta sunt expuși și copiii. La colțul străzii, în stațiile de autobuz, în piețe, în librării, lângă licee și biserici găsești la vedere materiale pornografice. Începând cu anul 1986, mai multe state americane, dar și comunități mai mici au adoptat legi locale care obligau comercianții să așeze revistele indecente în țiplă neagră sau să le expună pe rafturi speciale, care să permită să se vadă doar titlul publicației, nu și imaginile ofensatoare. În anumite state, cum e Alabama, e definită prin lege incluziv înălțimea minimă a raftului pe care pot fi expuse aceste reviste (circa 1,7 metri).

La noi sunt expuse și se vând împreună cu presa pentru cei mici. „Pentru copiii de la 8-9 ani în sus impactul universului stradal îmbibat cu elemente de tip pornografic este devastator”, spunea într-unul din ziarele noastre psihologul Hanibal Dumitraşcu, „pentru că sunt la începutul înmuguririi vieţii sexuale şi distorsionarea asupra conştiinţei copilului este de lungă durată. Acele reviste îi stârnesc curiozitatea să o ia pe cont propriu să exploreze acel univers sexual. Totul se va reflecta într-o dezordine comportamentală pe care o au foarte mulţi dintre adolescenţii noştri.

De la dezordinea sexuală la consumul de alcool şi stupefiante nu mai este decât un singur pas, pentru că fac parte din acelaşi tip de experienţă bazat pe supraexcitare şi pe absenţa normelor de ordin moral”.

Dreptul de a te juca cu focul Liana GEHL O strategie frecventă în marketing, când vrei să vinzi un produs sau serviciu, este să stimulezi artificial o nevoie după produsul respectiv. Acesta a fost primul gând, involuntar, care mi-a venit citind broşura intitulată Exclaim!, postată recent pe internet de către International Planned Parenthood Federation (IPPF – Federația Internațională de Planificare a Familiei). Federația are membri asociați și în România și Republica Moldova și prin urmare nu e exclus ca broșura să apară și în limba română, promovată de asociații care, sub aparența programelor de educație sexuală, finanțate chiar din fonduri europene (deci şi din banii noştri), militează pentru avort, libertinaj etc.

Mesajul broşurii – care nu-i prima de acest gen – este simplu: toţi oamenii, inclusiv copiii şi tinerii, sunt fiinţe sexuale, şi toţi, fără excepţie, trebuie să fie liberi să „exprime, să exploreze şi să folosească” această dimensiune a persoanei lor, indiferent de vârstă, statut civil (căsătorit/ necăsătorit) ori intenţia de a avea copii sau nu. În fond – am putea spune la prima vedere – lu-

crurile pot părea chiar acceptabile: libertate, egalitate (vechile sloganuri!) pentru toţi… De ce nu, mai ales că IPPF se angajează solemn să apere aceste drepturi până la ultima suflare?

Cui îi foloseşte însă o asemenea abordare ce desfiinţează dintr-o trăsătură de condei zeci de mii de ani de înţelepciune ancestrală care spune că fiecare lucru are timpul său? (Literatura catolică de specialitate vorbeşte despre o perioadă de „latenţă sexuală”, necesară în viaţa oricărui copil pentru o dezvoltare sănătoasă şi armonioasă, precum şi despre „integrarea sexuală” de la vârsta maturităţii, prin care orice adult deţine controlul asupra sexualităţii sale, integrând-o armonios stării de viaţă – celibat sau căsătorie – la care a fost chemat).

Revenind la întrebarea qui prodest – cui foloseşte?

– poate trebuie să menţionăm că IPPF este şi unul dintre cei mai mari furnizori mondiali de servicii abortive şi contraceptive: liberalitatea mesajului din broşura menţionată capătă astfel o justificare mai concretă. Însă pericolul mare al acestei abordări constă în aceea că produce o scindare – Divide et impera! – în sfera cea mai intimă şi mai delicată a personalităţii umane: afectivitatea (grăitor în acest sens este stilul grafic ales pentru ilustrarea broşurii, care foloseşte un fond preponderent roşu şi chipuri de oameni care

se descompun în pete ca de sânge). De fapt, funcţia sexuală, chiar şi privită doar ca funcţie biologică – nu poate fi niciodată o valoare în sine, pentru simplul fapt că este o funcţie relaţională, implică o legătură. Dacă separăm sexualitatea de dragostea responsabilă şi de procreare, reducând-o la un simplu mijloc pentru plăcere, îi oferim omului trista condiţie de sclav al propriilor senzaţii. Încadrând-o însă în contextul iubirii angajate dintre un bărbat şi o femeie, deschişi vieţii, sexualitatea îşi dezvăluie întreaga ei nobleţe şi bogăţie.

Revenind la mesajul broşurii, ideile-cheie sunt, pe scurt, două: 1) „Sexualitatea este o funcţie vitală a organismului şi toţi trebuie să fie liberi să o exercite”. Dacă facem o analogie cu o altă funcţie vitală, nutriţia, această primă idee s-ar traduce astfel: „E O.K. să mănânci ce vrei, cât vrei, oricând şi oricum vrei, cu condiţia să te speli în prealabil pe mâini.” Omului de azi, atât de familiarizat cu canoanele impuse de necesitatea unei alimentaţii sănătoase, o asemenea afirmaţie i se va părea cel puţin absurdă. Şi menţionez doar în treacăt o situaţie de acum câţiva ani, când diverse fo-

ruri ale societăţii civile americane solicitau guvernul să ia măsuri pentru că, în urma campaniilor publicitare şi a substanţelor folosite la prepararea alimentelor, în ţară existau prea mulţi obezi…

2) A doua idee-cheie este că „Viaţa este o alegere” (nu o chemare, cum ar spune creştinul). Omul este astfel separat de Creatorul său şi forţat într-un egoism solitar, unde face tot ce vrea, pentru că vrea, adică de plăcere.

Dar orice alegere implică şi o renunţare. Câţi tineri, împinşi de presiunea grupului, sunt conştienţi la ce renunţă când „aleg” să se arunce într-o experienţă sexuală doar de dragul experienţei, lipsită de viitor şi adesea fără dragoste? „Rodul păcatului este moartea”, spune Sfântul Paul. Nu e o simplă coincidenţă faptul că multe, prea multe persoane care s-au lăsat atrase de „principiile emancipatoare” enunţate de IPPF sunt mai apoi invitate să recurgă la avort, şi astfel „libertatea sexuală” trâmbiţată şi aproape impusă în numele drepturilor omului sfârşeşte prin a deveni sentinţă de moarte pentru alţi oameni – pentru aceia care nu au nici posibilitatea, nici dreptul de face o alegere: copiii nenăscuţi.

august 2011 Actualitatea Creştină 25

UNIVERSUL FAMILIEI

… de la adulter Pr. Fabian MĂRIUŢ În ziua cununiei, mirii îşi făgăduiesc fidelitate, iar schimbul de inele întăreşte consimţământul lor. Soţul şi soţia, prin dăruirea lor reciprocă întărită de sacramentul căsătoriei, devin un singur trup (Gen 2,24), o comuniune bărbat-femeie, ceea ce le conferă dreptul de a-şi aparţine trupeşte şi sufleteşte unul altuia pentru toată viaţa. Acest drept are la bază abandonul fără rezerve a unuia faţă de celălalt.

Opusul fidelităţii este adulterul, care întinează frumuseţea legăturii de iubire dintre soţ şi soţie, atentează la stabilitatea vieţii de cuplu, procură răni sufleteşti adânci, umbreşte valoarea vieţii. Catehismul Bisericii Catolice (nr.

2380) învaţă: „adulterul este o nedreptate. Cel care îl săvârşeşte îşi încalcă angajamentele. Vatămă acel semn al legământului care este legătura matrimonială, lezează dreptul celuilalt soţ şi loveşte instituţia căsătoriei violând contractul care o întemeiază. Compromite binele propagării speciei umane şi al copiilor, care au nevoie de unire stabilă între părinţii lor”.

Verbul latin adulterare, din care derivă în limba română substantivul „adulter”, înseamnă „a falsifica”, „a corupe”, „a denatura”. Se compune din ad (spre) şi alterare (a

altera). Plecând de la semnificaţia etimologică, aplicat în câmp moral, adulterul duce la alterarea iubirii dintre soţ şi soţie. În limbaj comun este actul de trădare prin care se încalcă fidelitatea făgăduită în ziua căsătoriei şi prin care i se neagă partenerului (partenerei) de viaţă dreptul exclusiv asupra trupului şi al actului conjugal. Altfel spus, adulterul atentează la unitatea căsătoriei. Învăţătura lui Isus, dezvoltată de Papa Ioan Paul al II-lea în catehezele de miercurea, arată că adulterul nu e o pură chestiune trupească, ci mai ales una de inimă.

Partea a II-a a catehezelor (XXIV - LVIII) are ca punct de plecare cuvintele lui Isus: „… oricine privește o femeie, dorindo, a şi comis adulter cu ea în inima lui” (Mt 5,28). În Evanghelia după Matei, explicarea celor Zece porunci se află în prelungirea celor opt Fericiri, făcând împreună un corp comun intitulat Predica de pe munte (cf. Mt 5 -7).

Evanghelistul sugerează astfel continuitatea dintre legea Vechiului Testament şi legea nouă instituită de Isus. Porunca „să nu săvârşeşti adulter” desemnează legea exclusivității în căsătorie. Cu Predica de pe munte – comentată în cateheze – intrăm în

26 Actualitatea Creştină august 2011

inima moralei pe care Isus o eliberează de spiritul legalist şi pe care o duce la izvor, adică la Dumnezeul alianţei care rămâne mereu fidel făgăduinţelor sale. Dar eu vă spun este expresia care introduce noul mod de a vedea al lui Isus. Învăţătura lui Moise, să nu comiţi adulter, este completată de cea a lui Isus: dar eu vă spun oricine privește o femeie, dorind-o, a şi comis adulter cu ea în inima lui. Pe baza catehezelor am putea parafraza cuvintele lui Isus astfel: nu vă lăsați dominaţi de ispită, de poftă, de pasiuni, nu distrugeţi legăturile de căsătorie. Cine priveşte o femeie cu dorinţă dezordonată a săvârşit deja adulter în inima sa. Dar Isus nu este un puritan, aşa cum se întâmpla cu unul dintre cunoscuţii rabini, Matei ben Haraci, care se lăuda că în viaţa sa nu a privit o femeie, prezentându-se ca model de om care îşi stăpânea toate pasiunile. Perspectiva lui Isus este mult diferită. Ca om liber, focalizează atenţia asupra inimii. Vrea controlul inimii. Vrea stăpânire de sine. Mesajul fundamental

este: rămâneţi fideli legământului căsătoriei.

Cine crede că nu a săvârşit adulter deoarece a păcătuit numai mâna sa, ori numai ochiul său, se înşală.

Isus merge la rădăcină.

De la ochi, la desfrâul din inimă. Dacă acesta e lăsat în voia sa, cine ştie unde poţi ajunge? Cine ştie ce fărădelege poţi săvârşi?

Ar fi de făcut o subliniere. Isus afirmă în alt loc că e de preferat să-ţi pierzi trupul ca să-ţi salvezi sufletul. Aici, în schimb, e trupul care trebuie salvat de la pierzanie. Dar a nu pierde trupul şi integritatea sa nu este egal cu a păstra trupul în întregimea sa.

Amputarea cerută – „taie” – depăşeşte orice imaginaţie: „dacă ochiul tău drept te duce la păcat, scoate-l şi aruncă-l de la tine (…). Şi, dacă mâna dreaptă te duce la păcat, taie-o şi arunc-o de la tine, pentru că este mai bine pentru tine ca să piară unul dintre membrele tale, decât tot trupul tău să ardă în Gheenă” (Mt 5,29-30).

Cine găseşte curajul să îndepărteze ceea ce îl duce

la păcat şi pierzanie e un trup întreg, mult mai întreg decât trupul care păcătuia.

Ochiul scos, mâna tăiată nu erau adevăratul trup, ci duşmanii de care trupul trebuia salvat pentru a-şi păstra integritatea.

Vederea unei persoane fără un ochi sau cu mâna amputată provoacă fiori.

Copii sunt terorizaţi la gândul că pentru o vorbă urâtă li se poate tăia limba, sau că pentru furt li s-ar putea tăia mâna. În subconştientul lor se ascunde

dorinţa de integritate. Aşa ar trebui să fie şi pentru o persoană căsătorită. Să aibă oroare faţă de tot ce întinează inima, de tot ce alterează integritatea trupească şi sufletească. Şi în căsătorie se poate vorbi de o inimă neîmpărţită.

Inima de femeie sau de bărbat e neîmpărţită atunci când e pusă deplin în slujba comuniunii şi a unităţii, dar şi a altor inimi, cele ale copiilor.

Adulterul, de fapt, este o formă de falsificare a

Familia: munca şi ziua de sărbătoare

adevărului despre căsătorie, de alterare a unităţii, de întinare a trupului, de îmbolnăvire a inimii.

Adulterul duce la rătăcire şi la lipsă de sens. În loc de concluzie două citate din Familiaris consortio: „Fidelitatea conjugală, departe de a fi o mortificare a libertăţii persoanei, o pune la adăpost împotriva oricărei forme de subiectivism sau relativism şi o face părtaşă de înţelepciu-

nea creatoare” (nr. 11). „Căinţa şi iertarea reciprocă în sânul familiei creştine, lucruri obişnuite în viaţa zilnică a familiei, îşi află momentul specific în pocăinţa creştină. În ceea ce priveşte pe soţii creştini, Papa Paul al VIlea a scris: «Dacă păcatul îşi are loc între ei, să nu se descurajeze, ci să recurgă cu umilinţă şi perseverenţă la mila lui Dumnezeu, care este împărţită cu îmbelşugare în sacramentul Spovezii»” (nr. 58).

Rugăciune pentru familii cu ocazia celei de-a VII-a Întâlniri Mondiale a Familiilor 2010 Tatăl lui Cristos și Tatăl nostru, noi Te adorăm!

Izvor al comuniunii, ocrotește familiile noastre cu binecuvântarea Ta pentru ca ele să fie loc de comuniune între soți și de dăruire reciprocă între părinți și copii.

Noi Te contemplăm!

Autorul perfecțiunii și al frumuseții dăruiește fiecărei familii un loc de muncă bun și demn care să-i asigure pâinea cea de toate zilele și să o ajute să guste privilegiul de a fi colaboratorii Tăi la edificarea omenirii.

Noi Te lăudăm!

Tu, care ești motiv de bucurie și de sărbătoare, călăuzește și familiile noastre pe calea bucuriei și a odihnei, ca să guste încă de pe acum bucuria desăvârșită pe care ne-a dăruit-o Cristos Înviat.

Cardinalul Dionigi Tettamanzi, fost Arhiepiscop de Milano, dieceză ce va găzdui cea de-a VII-a Întâlnire Mondială a Familiilor din 2012, a scris o rugăciune ce îmbină cele trei aspecte prezente în tema Întâlnirii: munca, familia și sărbătoarea.

Astfel, zilele noastre pline de muncă și de solidaritate vor fi o rază a misterului Tău de lumină și de iubire, pe care Cristos, Fiul Tău, ni l-a descoperit și pe care Duhul Dătător de viață ne-a făcut să-l pregustăm.

Astfel, fericiți vom fi că suntem familia Ta peregrină spre Tine, Dumnezeule Binecuvântat în veci.

Amin.

august 2011 Actualitatea Creştină 27

din LUMEA CREDINŢEI

Sfântul Tarciziu, micul martir al Sfintei Euharistii

colorează !

Cine era Sfântul Tarciziu?

Nu avem prea multe informații despre el. A trăit în primele secole ale istoriei Bisericii, mai precis în al treilea secol. Despre el se povestește că era un tânăr care frecventa Catacolbele Sfântului Calixt, de la Roma, și era foarte fidel față de angajamentele sale creștine. Iubea mult Euharistia și, din diferite informaţii, tragem concluzia că, probabil, era un acolit, adică un ministrant. În acea perioadă împăratul Valerian îi persecuta aspru pe creştini, care erau constrânşi să se reunească în ascuns în case private sau, uneori, chiar şi în catacombe, pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu, pentru a se ruga şi celebra Sfânta Liturghie. Chiar şi obiceiul de a le duce Sfânta Împărtăşanie celor închişi şi bolnavilor devenise un lucru tot mai periculos. Într-o zi, atunci când preotul a întrebat – aşa cum făcea de obicei – cine era dispus să ducă Sfânta Împărtăşanie fraţilor şi surorilor care aşteptau să-l primească pe Isus, s-a ridicat tânărul Tarciziu şi a spus: „Trimite-mă pe mine”. Băiatul pă-

rea prea tânăr pentru o slujire atât de importantă! „Tinereţea mea – a spus Tarciziu – va fi cea mai bună ascunzătoare pentru Euharistie”.

Preotul, convins, i-a încredințat acea Pâine prețioasă spunându-i: „Tarciziu, amintește-ți că o comoară cerească este încredințată slabelor tale îngrijiri. Evită drumurile aglomerate şi nu uita că cele sfinte nu trebuie aruncate la câini, nici mărgăritarele la porci.

Vei păzi cu fidelitate şi în siguranţă Sfintele Taine?”. „Voi muri, mai degrabă – răspunse Tarciziu cu hotărâre –, decât să le dau”. Pe drum s-a întâlnit cu câţiva prieteni care, apropiindu-se de el i-au cerut să li se alăture. La răspunsul lui negativ ei – care erau păgâni – au devenit suspicioşi şi insistenţi şi şiau dat seama că el ţinea strâns ceva la piept, un lucru pe care părea că încearcă să-l ocrotească. Au încercat să-i smulgă acel lucru, dar în zadar; lupta s-a întețit tot mai mult, mai ales când au aflat că Tarciziu era creștin; au început să-l lovească cu picioarele, să arunce cu pietre în el, dar el nu a cedat.

Muribund, a fost dus la preot de către un soldat pretorian pe nume Quadrato, care devenise și el creștin, în ascuns.

Când a ajuns la preot era deja mort,

dar mai ţinea încă strâns la piept o bucăţică de pânză în care era Preasfântul Sacrament. Tarciziu a fost înmormântat imediat în catacombele Sfântului Calixt.

Papa Damasc o scris o inscripţie pentru mormântul Sfântului Tarciziu, conform căreia tânărul a murit în anul 257. Martirologiul Roman stabileşte ca dată a morţii 15 august. Şi tot în Martirologiu este relatată o frumoasă tradiţie orală, conform căreia, pe trupul Sfântului Tarciziu nu a fost găsit Preasfântul Sacrament, nici în mâinile lui, nici printre haine. S-a explicat atunci că hostia consacrată, apărată cu viaţa de micul martir, devenise trup din trupul lui, formând astfel cu trupul lui o hostie unică nepătată oferită lui Dumnezeu.

* * * Mărturia Sfântului Tarciziu şi această frumoasă tradiţie ne învaţă profunda iubire şi marea veneraţie pe care trebuie să le avem faţă de Sfânta Euharistie: este un bine preţios, o comoară de o valoare inestimabilă, este Pâinea vieţii, e Isus însuşi devenit hrană, sprijin şi tărie pe drumul vieţii noastre de zi cu zi şi drum deschis spre veşnicie; este darul cel mai mare pe care Isus ni l-a lăsat.

Benedict al XVI-lea (fragment din alocuţiunea din timpul Audienţei Generale din 4 august 2010; traducere de Cristina GRIGORE)

28 Actualitatea Creştină august 2011

SUFLET TÂNĂR

200 de tineri din Arhidieceză la ZMT Madrid Interviu cu Pr. Daniel Bulai, responsabil diecezan cu pastoraţia tineretului

Gândul meu pentru tine/ri Dragă prietene, căutător de Dumnezeu,

Câți tineri din Arhidieceza noastră estimați că vor participa la ZMT de la Madrid? Înflăcărați de dorința de a fi împreună, de a crește în credință și de a „simți” cu Biserica Universală 200 de tineri din Arhidieceza RomanoCatolică de București au răspuns pozitiv invitației Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea de a participa la Întâlnirea Mondială a Tineretului de la Madrid ce se va desfășura în perioada 15-21 august 2011. Prin Centrul Diecezan cu Pastorația Tineretului s-au înscris oficial 125 de tineri care vor reprezenta Arhidieceza noastră și numărul este completat de tinerii animați de preoții Carmelitani Desculți din Ciofliceni, de călugării Congregației „Sf. Ioan” din București, de preoții iozefini din Popești Leordeni (Fraternitatea Murialdo), de preoții Comunității „Emanuel” etc.

Până la Madrid tinerii se vor opri și în alte dieceze?

Ca la fiecare Întâlnire Mondială a Tineretului și anul acesta Diecezele din Spania își deschid larg porțile pentru ca tinerii din lumea întreagă să ia contactul cu biserica locală. Tinerii din Arhidieceza de București înainte de a ajunge la Madrid vor poposi patru zile în Dieceza de Barcelona. Aici vor avea ocazia să ia contact cu viața bisericii din Spania (participând la întâlniri catehetice, la momente de rugăciune, la Sfinte Liturghii etc.) dar și cu tradiția și cultura locului (obiective turistice, vizite ghidate, voluntariat etc). Această etapă pregătitoare este așteptată cu mult interes de toți tinerii, fie spanioli, fie pelerini spre Madrid, deoarece au ocazia să se cunoască, să comunice, să-și împărtășească propriile experiențe de viață... Oprirea în dieceze îi ajută pe tineri să se familiarizeze cu ceea ce vor descoperi la Madrid atunci când se vor întâlni cu Sfântul Părinte Papa: o mare sărbătoare a credinţei. Și ceilalți tineri din Arhidieceza noastră vor parcurge pe cont propriu acest drum de pregătire, marcat și de frumusețea spiritului Congregațiilor și Comunităților unde vor fi găzduiţi.

Câți preoți însoțesc grupul tinerilor care merg cu Centrul Diecezan?

Trebuie subliniat, mai întâi, importanța și rolul preotului în mijlocul tinerilor care se pregătesc și vor participa la ZMT. Toate grupurile de tineri sunt însoțite de preoți. Preotul este pentru tineri, mai întâi, un model de trăire a credinței și apoi, „un păstor care ține turma unită”. Grupul care va reprezenta Arhidieceza de București va fi însoțit de trei preoți: Pr. Eusebiu Gabor, Pr. Mircea Ioan Răileanu și Pr. Daniel Bulai. Grupul se va bucura, la Madrid, și de prezența Episcopului Cornel Damian.

Un cuvânt pentru tinerii care rămân acasă... Îmi pare rău că nu toți tinerii pot participa la Întâlnirea Mondială din anul acesta! Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea își pune încrederea în tineri atunci când spune: „Prezenţa voastră reînnoieşte Biserica, o întinereşte şi-i dăruieşte un nou elan”. Acolo va fi o experiență unica... și cei care vor participa, la întoarcerea lor în parohii, vor putea da mărturie despre „harul comuniunii” întâlnit la Madrid. Tinerii care rămân acasă pot intra în comuniune de rugăciune cu tinerii de la Madrid și îi pot aștepta cu nerăbdare pentru a le împărtăși ceva din ceea ce au luat și ei și astfel, împreună, așa cum reamintește Sfântul Părinte în Mesajul trimis tinerilor cu această ocazie: „putem creşte în credinţă şi în iubire”.

Interviu realizat de Cristina GRIGORE

Participând la întâlnirile mondiale ale tineretului de la Czestochowa, Paris, Roma, Toronto, Köln şi cunoscând tineri din lumea întreagă, am admirat mereu entuziasmul lor. Condiţiile de cazare, hrana, transportul în comun, kilometrii parcurşi pe jos, dormitul sub cerul liber, ploaia, căldura, aglomeraţia, limba, oboseala, nu i-au împiedicat pe tineri să arate lumii că au „ceva de spus”. Entuziasmul tineresc depăşeşte orice barieră a limitei umane.

De aceea, Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, privindu-i, „devenea tânăr”. În acele momente, important era faptul că eram împreună, că făceam parte din Biserica lui Cristos, că stăteam înaintea lui Isus, Bunul Păstor, cu întreaga Sa „turmă de mieluşei”. În continuare, pentru că toți ne îndreptăm ochii spre Madrid, vreau să transmit un gând despre entuziasmul tineresc ce se sprijină pe Cristos, Stânca noastră, cu referință la tema Mesajului Papei Benedict al XVI-lea cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului din acest an: „Înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Cristos, tari în credinţă” (cf. Col 2,7).

Tânărul, pentru că este capabil de jertfă, este plin de entuziasm!

El este dator să fie martorul iubirii lui Cristos.

El este dator să-i pregătească Domnului calea.

Tânărul, pentru că este dornic de aventură, este plin de entuziasm!

El este dator să poarte crucea în toată lumea.

El este dator să rămână lângă Crucea lui Cristos.

Tânărul, pentru că este în putere, este plin de entuziasm!

El este dator să fie martor curajos al lui Cristos.

El este dator să lupte cu răul din lume.

Tânărul, pentru că vrea pacea, este plin de entuziasm!

El suportă timpul de tranziţie deoarece crede într-o zi mai bună.

El depăşeşte uşor ipocrizia pentru că aşteaptă un timp nou.

Tânărul are vârsta lui Isus, de aceea este plin de entuziasm!

Isus, la treizeci de ani, şi-a început activitatea publică, predicând Împărăţia lui Dumnezeu.

Isus, la treizeci şi trei de ani, şi-a purtat crucea pentru a muri pe ea.

Pr. Daniel BULAI august 2011 Actualitatea Creştină 29

ŞTIRI interne Nunţiatura Apostolică în România

Sfinţirea bustului Fericitului Ioan Paul al II-lea din Bucureşti În seara zilei de 1 august 2011, la trei luni de la beatificarea Slujitorului lui Dumnezeu, Papa Ioan Paul al II-lea, a fost dezvelit şi sfinţit bustul Fericitului Papă Ioan Paul al II-lea din Piaţa Constantin Stahi, în apropierea sediului Nunţiaturii Apostolice din Bucureşti. Gazdele acestei inaugurări au fost, ca să spunem aşa, ÎPS Francisco Javier Lozano, Nunţiu Apostolic în România, şi domnul profesor dr. Sorin Oprescu, Primarul General al Capitalei.

De asemenea, au fost prezenţi ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, care a şi săvârşit ceremonialul sfinţirii monumentului, PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de Bucureşti, PS Mihai Frăţilă, Episcop greco-catolic, preoţi din Bucureşti şi împrejurimi, numeroşi oameni de cultură, academicieni, oficialităţi şi reprezentanţi acreditaţi ai diferitelor ambasade, politicieni, cât şi credincioşi şi oameni de bunăvoinţă. În cuvântul său, Primarul Capitalei şi-a exprimat mulţumirea şi bucuria că „Primăria Municipiului Bucureşti a făcut posibilă materializarea unei mai vechi dorinţe a românilor, şi a mea în aceeaşi măsură, de a nemuri în bronz pe Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea”. „Într-o lume aflată în agitaţia schimbărilor, Papa Ioan Paul al II-lea şi-a încheiat Vizita în România, pe care anumit-o «Grădina Maicii Domnu-

30 Actualitatea Creştină august 2011

lui», repetând cuvintele pe care românii le-au spus, şi anume: Unitate, unitate, unitate!”

După cuvântul Primarului General, ÎPS Francisco Javier Lozano, a adresat un cuvânt de mulţumire şi preţuire pentru toţi cei care au făcut posibilă această lucrare prin care „ne vom aminti de acest Papă, apărător al vieţii şi al drepturilor omului, de acest avocat al celor mai slabi şi abandonaţi, de acest promotor al ecumenismului”. „Ioan Paul al IIlea a fost un bun prieten al României, al acestei naţiuni antice bogată în istorie şi cultură, o cultură elaborată cu răbdare, conformă cu realitatea Romei antice, cu o tradiţie de sfinţenie care îşi are originea în camerele nenumăraţilor călugări şi călugăriţe care şi-au dedicat timpul pentru a-i cânta laude lui Dumnezeu”.

Ultimul dintre cei care au vorbit înainte de ceremonia dezvelirii şi sfinţirii bustului Papei Ioan Paul al II-lea, a fost domnul academician Răzvan Teodorescu. Acesta a rememorat, asemenea tuturor vorbitorilor, istorica vizită a unui Episcop al Romei în România. „Venea în România la invitaţia Patriarhului Teoctist, a subliniat, nu doar cel mai important conducător spiritual al catolicismului din timpurile moderne, ci şi, cu siguranţă, cea mai importantă personalitate cu care generaţia noastră a fost contemporană”. „Fie ca imaginea sa de pe acest soclu să ne amintească mereu de un excepţional oaspete al Bucureştiului cu drept cuvânt devenit recent un Fericit care anunţă în viitorul apropiat un Sfânt”.

A urmat apoi ceremonia de dezvelire şi sfinţire săvârşită de ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti. „Să invocăm împreună binecuvântarea lui Dumnezeu asupra acestui monument al Fericitului Papă Ioan Paul al II-lea”, au fost cuvintele ÎPS Ioan de la începutul ceremoniei.

La umbra cuvintelor Papei Ioan Paul al II-lea rostite pentru România şi în ascultarea cuvintelor Mântuitorului din Evanghelia după sfântul Matei, cei prezenţi au retrăit cu emoţie bucuria amintirii acestui mare Papă. Cu aceeaşi emoţie au ascultat rugăciunea de binecuvântare a monumentului spusă de Arhiepiscopul Ioan şi au privit la imaginea Papei care primea apa sfinţită şi fumul de tămâie plăcut lui Dumnezeu.

La sfârşit, „deşi nu m-am înscris şi nu m-au înscris între cuvântători”, amintea Arhiepiscopul, a spus câteva cuvinte prin care a reînnoit aducerea de mulţumire „pentru voi toţi care v-aţi adunat aici şi v-aţi luat din timpul vostru, începând cu primul, cu Primarul Bucureştiului”. „Acum Bucureştiul cred că este mai frumos, aici este Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea, chipul său luminos, l-am pus nu sub obroc, ci ca să lumineze deasupra să ne amintească de timpul frumos pe care l-am petrecut împreună în Capitală şi, totodată, de timpul pe care sperăm să-l trăim şi de acum înainte poate mai mult sub deviza aceasta scrisă în limba latină aici: Ut unum sint”.

Pr. Vincenţiu BALINT www.arcb.ro

Reevanghelizarea Europei creștine Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări, al cărui președinte este Arhiepiscopul Rino Fisichella, a lansat în luna iulie un proiect pentru reevanghelizarea câtorva dintre marile oraşe ale Europei. Cu acest scop au fost prezenți la Vatican episcopi din Barcelona, Budapesta, Bruxelles, Köln, Dublin, Lisabona, Liverpool, Paris, Torino, Varşovia şi Viena. Proiectul ar putea continua în mai multe dieceze dacă se dovedeşte că are succes.

Iniţiativa va avea loc în Postul Mare 2012 şi se va concentra în jurul bisericii catedrale.

Evenimente planificate până în prezent sunt: o lectură continuă a Evangheliei, exercitarea misiunii episcopului de a învăţa poporul lui Dumnezeu, promovarea mărturisirii credinţei şi îndemnul la iniţiative caritabile. Proiectul va începe în catedrale datorită semnificaţiei acestora, dar se dorește extinderea lui la parohiile diecezelor pentru a avea un impact direct asupra credincioșilor.

Inițiativa este destinată celor care trăiesc credinţa fără să conștientizeze că „acest lucru poate influența stilul lor de viaţă”, potrivit declarațiilor Arhiepiscopului Fisichella.

Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări a fost înfiinţat în 2010 de Papa Benedict al XVI-lea, pentru a promova „o evanghelizare reînnoită” în ţările tradiţional creştine care trăiesc într-o „secularizare progresivă a societăţii şi un fel de pierderea a simțirii prezenței lui Dumnezeu”.

Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor 2012 A fost deja stabilită tema meditațiilor pentru Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor (SRUC) 2012. Aceasta se inspiră din prima Scrisoare a Sfântului Apostol Paul către Corinteni (15, 51-58): „Toţi vom fi schimbaţi de victoria Domnului nostru Isus Cristos”.

Materialul este pregătit de un grup de lucru compus din reprezentanţi ai Bisericilor Romano-Catolică, Ortodoxă, Veche Catolică şi Protestantă din Polonia. În 2012, Polonia se pregăteşte să găzduiască şi Campionatul European de Fotbal, iar realizatorii programului pastoral pentru SRUC au preluat chiar din acest eveniment sportiv cuvintele cheie „victorie” şi „înfrângere”, pentru a sublinia că „rivalitatea este o caracteristică permanentă, nu numai în domeniul sportului, ci şi în cel politic, comercial, cultural, chiar şi în viaţa Bisericii”.

ŞTIRI externe Rolul religiei în viața omului Organizaţia britanică Ipsos MORI a realizat un sondaj referitor la rolul pe care îl are religia în viața personală. Din sondajul la care au participat 18.473 de persoane adulte din 24 de ţări ale lumii reiese că 7 din 10 oameni declară că sunt adepţii unei religii şi mulţi dintre aceştia afirmă că religia joacă un rol important în viaţa lor.

Sondajul a arătat că în ţările cu populaţie majoritar musulmană, 94% dintre cei care sunt adepţi ai unei religii recunosc faptul că aceasta are un loc special în viaţa lor. Procentul este de doar 66% în ţările cu populaţie majoritar creştină.

Aproape jumătate dintre respondenţi sunt de acord că religia asigură valorile comune şi bazele etice de care au nevoie diversele societăţi ale lumii pentru a se dezvolta. Dar procentele diferă în privinţa acestei opinii.

Doar 19% dintre suedezi consideră că religia este utilă şi necesară pentru dezvoltarea societăţii, la polul opus situându-se locuitorii Arabiei Saudite, unde 92% dintre respondenţi consideră că dezvoltarea lumii depinde de valorile religioase.

O treime dintre persoanele care au aderat la o anumită religie sau credinţă spun că religia este factorul care le motivează să facă acte de caritate, iar pentru 52% dintre respondenţi religia nu este neapărat o forţă motivatoare a actelor de caritate.

Papa, o vacanță activă În vacanța sa de vară, Papa scrie al treilea volum din seria „Isus din Nazaret”, îşi pregăteşte călătoriile apostolice din Spania şi Germania şi apropiata aniversare a 50 de ani de la deschiderea Conciliului Vatican II. Pentru al doilea an consecutiv, Sfântul Părinte îşi petrece vacanţa la Castel Gandolfo, reşedinţa papală de vară aflată la 25 de kilometri sud de Roma.

Pontiful a luat cu el numeroase cărţi şi documente ca să se pregătească pentru Madrid, pentru Ziua Mondială a Tineretului (18-21 august), şi pentru Germania natală (22-25 septembrie), ocazie cu care va merge în Berlin, Erfurt, Etzelsbach şi Fribourg. Publicaţia semi-oficială a Vaticanului, L’Osservatore Romano, a confirmat că „prioritate o are scrierea concluziilor la lucrarea despre Isus din Nazaret”. Este al treilea volum al seriei „Isus din Nazaret”, serie ce s-a bucurat de un succes internaţional după apariţiile din 2007, respectiv de la începutul acestui an. Acelaşi ziar afirmă că Papa „meditează asupra temei credinţei, în contextul apropierii aniversării a 50 de ani de la deschiderea Conciliului Vatican II (la 11 octombrie 1962), la care Joseph Ratzinger a luat parte de la început”. Tema credinţei vine firesc după celelalte două virtuţi teologale, iubirea şi speranţa, cărora Papa le-a dedicat enciclicele Deus Caritas Est (2005) şi Spe Salvi (2007).

La Assisi, pelerinaj al adevărului şi al păcii Benedict al XVI-lea a convocat o „Zi de reflecţie, dialog şi rugăciune pentru pace şi dreptate în lume”, ce va avea loc pe 27 octombrie, la Assisi.Întâlnirea nu se dorește a fi doar o amintire a istoricei întâlniri organizate de Fericitul Ioan Paul al II-lea în 1986 cu toți liderii religioși ai lumii, dar se realizează mai ales pentru că marile speranţe de pace șovăie încă și pentru că al treilea mileniu a fost marcat încă de la început de acte teribile de terorism, care nu încetează. În acest context, Papa consideră important ca reprezentanții diferitelor comunităţi creştine şi ai celorlalte religii să dea o nouă mărturie credibilă şi fermă în favoarea păcii şi dreptăţii în lumea de astăzi. Toţi participanţii sunt invitaţi la o angajare personală în a declara public şi în a se strădui pentru ca religia şi credinţa să nu se înrudească în niciun fel cu ostilitatea şi violenţa, ci să se acordeze cu dorința de pace şi reconciliere. august 2011 Actualitatea Creştină 31

ANUNŢURI

Academia Teologică Anton Durcovici vă invită la conferinţa

Fericitul Ioan Paul al II-lea, apostol al Milostivirii Divine, şi enciclica Dives in Misericordia Invitaţi: Pr. Prof. Dr. Tadeusz Tostworowski SJ Pr. Prof. Dr. Jan Michniak (cel mai apropiat colaborator al Card. Dziwisz) Prof. Dr. Ecaterina Hanganu

Marţi, 30 august 2011, la ora 16.30 Institutul Teologic Romano-Catolic Sfânta Tereza (aula Auditorium Maximum, etaj IV) Intrarea liberă

ICOANA FECIOAREI MARIA DE LA GUADALUPE LA BISERICA „SFÂNTA CRUCE” – BUCUREŞTI 9 – 10 august 2011 Marţi, 9 august 2011 17.00 Comunitatea aşteaptă şi primeşte icoana

în rugăciune şi cântece mariane.

18.00 Sf. Liturghie cu predică

(Pr. Ioan Chişărău).

19.00 Rozariul de bucurie.

19.30 Prezentare video: „Apariţiile Fecioarei Maria

de la Guadalupe” 19.50 Acatistul Maicii Domnului.

20.20 Film documentar: „Viaţa este în noi” 21.20 Rozariul de durere.

21.50 Procesiune cu icoana Maicii Domnului 22.30 Adoraţie euharistică cu cântece şi meditaţii

urmată de binecuvântarea euharistică Miercuri, 10 august 2011 08.00 Sf. Liturghie cu predică (pr. Ioan Chişărău) 09.00 Rozariul de mărire.

09.30 Film documentar: „Evoluţia intrauterină” 10.00 Cântece.

10.30 Scrisoarea unui copil nenăscut către mama sa 32 Actualitatea Creştină august 2011