Actualitatea creștină, nr. 8/2016 | serie nouă by Revista Actualitatea Crestina

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXVII, Nr. 8/2016

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Fericitul Vladimir, martor al milostivirii VATICAN

5 6 7

Papa Francisc. Trei cuvinte Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

Alte Biserici Sinodul din Creta. O privire catolică 10 Călătorii apostolice Pace, dialog, unitate. Papa în Armenia 12 Știri ARCB 13 Știri interne/externe VIAȚA APOSTOLICĂ

14 Asociații de laici Asociația Signis România Clubul Sportiv Român ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII

16 Din catehezele Papei Francisc Rugăciunea, comuniune cu Dumnezeu

17 Jubileul artizanilor atmosferei de sărbătoare Sunteți artizani ai atmosferei de sărbătoare 18 Sfinții milostivirii Sfântul Maxim Mărturisitorul Sf. Ioan Maria Vianney 19 Faptele milostivirii Simţul liturgic în faptele de caritate 20 Parabolele milostivirii Parabola prietenului insistent (Lc 11,5-13) 21 Credința în fapte Fă ce face popa! OAMENI ȘI LOCURI

22 Altarele Fecioarei Săracilor – Banneux și Cărbunari UNIVERSUL FAMILIEI

26 Amoris laetitia, începutul şi sfârşitul 27 Amoris laetitia, la îndemâna fiecăruia 28 Suflet tânăr 72 de tineri la Cracovia Zeffirino Namuncura

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 8/2016 Foto credit: Cosmin Sipoș

22 30 ABC-ul credinței 32 Povești de viață Cu Isus în spațiu CULTURĂ

33 File de istorie Trei papi în trei luni Pr. Jean de Krassowski 34 Idei pentru timpul liber ETCETERA

35 De pe net 36 Anunțuri

Mesajul redacției Au trecut (deja) trei ani de la beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika, un eveniment important al Bisericii noastre locale, amintit de PS Cornel Damian în editorialul acestui număr al revistei. Episcopul îl prezintă pe laicul Vladimir Ghika, martor al milostivirii lui Dumnezeu, și amintește, totodată, că „pe parcursul acestui An Sfânt, în fiecare număr al revistei Arhidiecezei noastre este ilustrată una dintre faptele de milostivire trupească și sufletească pusă în practică de Vladimir Ghika”. Rubrica „Focus” propune o retrospectivă asupra vizitei Papei Francisc în Armenia și un interviu cu Pr. dr. Eduard-William Fărtan, despre recentul Sinod panortodox de la Creta. În paginile revistei continuă, apoi, prezentarea asociațiilor care activează în Arhidieceză - în acest număr, Asociația Signis România și Asociația Clubul Sportiv Român -, iar Viviana și Alexis Dimcev aduc în atenția cititorilor, la rubrica „Oameni și locuri”, capela sanctuarului de la Banneux (Franța) și replica ei românească de la Cărbunari (Blaj). „Universul familiei” prezintă mărturiile a trei familii, referitoare la Exortația apostolică Amoris laetitia, un scurt reportaj despre participarea tinerilor din Arhidieceza noastră la Zilele Mondiale ale Tineretului de la Cracovia (Polonia), viața Sfântului Josemaria Escriva de Balaguer - în benzi desenate -, și povestea unui astronaut american care l-a luat pe Isus cu el, în spațiu. Alte subiecte: despre inițiativa „Fă ce face popa”, știri din țară, de la Vatican și din lume; semnalări de evenimente culturale și noi apariții de carte; curiozități. Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Liana Gehl Cristina Grigore Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Cristina Șoican Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Daniel Filip Paula Iosif

Colaboratori

Marta Andro Pr. Daniel Bulai Viviana şi Alexis Dimcev Dănuț Doboș Anca Mărtinaş Giulimondi Pr. Dan Suciu csi Layout GRAFIC

Lavinia Dăncescu Manuchian Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Petreș Tereza Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro

Vatican: Îngerul Domnului, cu Papa - 24.07.2016

Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Fericitul Vladimir, martor al milostivirii

a 27 martie 2013, Papa Francisc ne-a făcut nouă, românilor, un dar minunat: acela al recunoașterii oficiale a martiriului lui Vladimir Ghika. Iată că luna aceasta se împlinesc trei ani de la fericitul eveniment celebrat pe 31 august. „Prin credință, martirii și-au dăruit viața pentru a mărturisi adevărul Evangheliei care i-a transformat și i-a făcut capabili să ajungă până la darul cel mai mare al iubirii, cu iertarea propriilor persecutori” (Benedict al XVI-lea, Porta fidei, nr. 13). Practic, mărturia de credință își găsește apogeul în martiriu. Martorul, credinciosul creștin, dă dovada supremă a ceea ce este tocmai în actul acceptării morții pentru ceea ce este, pentru ceea ce crede. „Suferința a intrat în lume odată cu păcatul... Suferința a intrat în lume pentru noi”, scria Monseniorul Ghika, meditând despre suferință mai înainte de a urca propriul calvar, dar nu fără a o fi experimentat în toate aspectele. „Și tot prin suferință este învins păcatul. Suferința lui Isus este cea care trimite păcatul, prin iertare, în neant; de altfel este singura realitate care piere cu adevărat printr-un miracol al bunătății divine” (Vladimir Ghika, Convorbiri spirituale). Un aspect, poate mai puțin cunoscut, este activitatea lui ca laic, mai ales, și nu numai în folosul celor aflați în suferință. Înainte de a deveni preot – știm că a fost hirotonit preot

la vârsta de 50 de ani –, urmând sfatul Papei Pius al X-lea, s-a dedicat apostolatului ca laic, devenind un pionier în această misiune. Fidel „teologiei necesității”, Vladimir se dedică imediat activității caritative cu o mare disponibilitate față de cei săraci, bolnavi și răniți, devenind un adevărat apostol al carității, activitate pentru care nu a precupețit niciun efort. În anul 1904 o cunoaște, la Salonic, în Grecia, pe una dintre Surorile de Caritate ale Sfântului Vincențiu de Paul: Sora Elisabetta Pucci. Deja din acel moment încolțește în mintea lui dorința ca aceste surori „experte în caritate” să ajungă și la București. Va fi un drum anevoios. La 20 mai 1906, trei surori ajung la București, și astfel se deschide primul dispensar gratuit în capitală. Surorile îmbinau grija pentru sănătatea trupului cu preocuparea pentru binele sufletelor. „Lecția tăcută a devotamentului creștin al lui Vladimir, al doctorilor și al Surorilor, alături de harurile nevăzute ale prezenței Mântuitorului, în mijlocul săracilor și al slujitorilor săi, unii ocupându-se de ceilalți și toți adunați în numele său, înclina deja spre acest scop” (M. de Galzain, Une âme de feu. Monseigneur Vladimir Ghika, Ed. Beauchesne, 1961, p. 38, în „Profesor de speranță”, Ed. ARCB, 2013, p. 120). Impresionantă este prezența prințului Vladimir Ghika la Zimnicea,

Vladimir Ghika în 1917

unde, însoțit de câteva surori, se dedică cu mult devotament îngrijirii soldaților bolnavi de holeră. Soldații români, participanți la al Doilea Război Balcanic din 1913, s-au întors în țară, mulți dintre ei contaminați de această cumplită boală. Vladimir Ghika, deși civil, la sfârșitul războiului este decorat: singura decorație acordată de Regele Carol la sfârșitul acestei campanii. Regina Maria, în Povestea vieții mele, evocă prezența lui Vladimir într-unul dintre lazaretele de la Zimnicea: „Vladimir Ghika, coborâtor din voievozi români [...] cu toată inima și cu tot sufletul făcea parte din cei care simt aprigă AUGUST 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

năzuință de a-și jertfi viața în slujba semenilor săi. Împreună cu călugărițele cu care era totdeauna în legătură [...] își alesese câmpul lui de muncă în cel mai întunecat dintre toate corturile de bolnavi, acela pe care îl poreclisem «iadul». Aici se oferi Vladimir Ghika să facă serviciul de noapte printre muribunzi, neînfricoșat, fără să admită că s-ar putea obosi, nelăsându-se respins de nicio grozăvie, misionar în sensul cel mai înalt al cuvântului, deși era un om palid, plăpând, care părea fără sânge în vine și de o sănătate șubredă”. Fiind în Anul Jubiliar al Milostivirii, am dorit să evoc doar câteva aspecte din activitatea caritativă a Fericitului Vladimir ca laic, fără a mai aminti și uriașa lui activitate diplomatică și ecumenică. De altfel, pe parcursul acestui An Sfânt, în fiecare număr al revistei Arhidiecezei noastre, este ilustrată una dintre faptele de milostivire trupească și sufletească pusă în practică de Vladimir Ghika. Iar în Anul Milostivirii, suntem chemați și noi, într-un mod deosebit, la săvârșirea actelor de milostivire trupească. Or, grija față de cei bolnavi și părăsiți cred că înseamnă un moment de întâlnire cu Cristos suferind, prezent în persoana celui bolnav și abandonat: „Doamne, merg să întâlnesc pe unul dintre aceia pe care Tu i-ai numit «un alt Eu însumi»”. Convins de acest lucru, Vladimir nu a avut rețineri să ofere toată energia și averea sa în favoarea celor săraci și bolnavi. „Liturgia aproapelui” devine o constantă a gândirii sale și a formării pe care o transmitea colaboratorilor săi. „Liturgia aproapelui” înseamnă că, în vizitarea săracilor trebuie celebrată „întâlnirea lui Isus cu Isus”. Scria: „Dublă și misterioasă liturgie: săracul îl vede pe Cristos 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2016

Vladimir Ghika la Paray-le-Monial, 26 martie 1917, când a participat la ceremonialul de depunere a drapelelor

Vladimir Ghika la Le Hâvre, 26 august 1918

venind la el sub speciile celui care îl ajută și binefăcătorul îl vede în sărac pe Cristos suferind care se apleacă asupra lui. Dar cu toate acestea, este vorba de o unică liturgie, dacă gestul este săvârșit așa cum trebuie, de ambele părți este numai Cristos: Cristos Mântuitorul vine spre Cristos Suferindul și amândoi se întâlnesc în Cristos Înviat” (Pontificio Consiglio per la Promozione della Nuova Evangelizzazione, Santi nella misericordia, p. 70). Fericitul Vladimir Ghika este considerat unul dintre cei care alcătuiesc „norul de martori care ne înconjoară” (Evr 12,1), după expresia autorului Scrisorii către Evrei. Beatificarea lui de acum trei ani este semnul prețuirii de care el se bucură în comunitatea credincioșilor

și reprezintă dorința Bisericii de a propune modele de viață eroică în credință și virtute. În acest An Jubiliar al Milostivirii, Fericitul Vladimir ne este propus ca model, el care, și atunci când era laic, a înțeles cuvântul Mântuitorului și l-a pus în practică: „Tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi-ați făcut” (Mt 25,40). În acest An Sfânt al Milostivirii – al cărui moto este „Milostivi ca Tatăl” –, Fericitul Vladimir Ghika este pentru noi nu numai exemplu de sfințenie, ci și îndemn pentru a trăi și noi viața de credință în milostivire. PS Cornel Damian Episcop auxiliar de București

VATICAN

PAPA FRANCISC. TREI CUVINTE

Dăruindu-se, creştinul dă savoare vieţii celorlalţi Baterie. Duşman. Oglindă

Marţi - 7 iunie 2016

BATERIE. În Matei 5,13-16, gă-

sim o definiţie a creştinului, care trebuie să fie sare şi lumină. Sarea dă savoare, conservă, iar lumina luminează. Un exemplu care ne invită la acţiune, pentru că lumina nu e făcută să fie ţinută ascunsă, pentru că se stinge; nici sarea nu e un obiect de muzeu sau de vitrină, pentru că la umezeală îşi pierde tăria, savoarea. Dar ce facem noi pentru a evita ca lumina şi sarea să se piardă? Ce facem pentru a evita ca credinţa noastră să slăbească? Un răspuns ni-l oferă parabola celor zece fecioare (Mt 25,2), dintre care cinci nechibzuite şi cinci înţelepte. Înţelepciunea şi nechibzuinţa vin din faptul că unele au adus ulei pentru candele, iar celelalte au uitat și lumina lor s-a stins. Lanterna, când lumina începe să fie slabă, ne spune că trebuie să reîncărcăm bateria. Care este uleiul creştinului? Care e bateria cu care creştinul luminează? Simplu: e rugăciunea. Putem

face multe lucruri, multe fapte mari şi acte de milostivire, lucruri măreţe pentru Biserică, dar dacă nu ne rugăm, toate acestea nu vor aduce lumină. Câte opere nu devin întunecate datorită lipsei de lumină, a lipsei rugăciunii. Iar rugăciunea înseamnă adorarea Tatălui, lauda adusă Treimii, rugăciunea de mulţumire, chiar şi rugăciunea de cerere, dar să fie mereu o rugăciune din inimă. Acesta e uleiul, aceasta e bateria care dă viaţă luminii. Marţi - 14 iunie 2016

DUŞMAN. Să ne întrebăm: „Mă rog pentru dușmanii mei sau îmi vine să le doresc răul?”. „Cine sunt dușmanii mei sau cei care mi-au făcut rău ori pe care nu-i iubesc? Mă rog pentru ei?”. Să ne dea Domnul acest har să ne rugăm pentru dușmani, pentru cei ce ne vor răul, care ne-au făcut rău, care ne persecută. Vom vedea că această rugăciune va aduce două roade: pe duşmanul nostru îl va face mai bun, pentru că rugăciunea e puternică; iar pe noi ne va face mai mult fii ai Tatălui.

Luni - 20 iunie 2016

OGLINDĂ. Toți vrem ca, în Ziua

Judecății, Domnul să ne privească cu bunăvoinţă, să uite multele rele pe care le-am făcut de-a lungul vieţii. Şi e normal, pentru că suntem fii, iar un fiu asta aşteaptă de la tatăl, mereu. Dar dacă îi judeci mereu pe ceilalţi, cu aceeaşi măsură vei fi judecat şi tu: asta e clar. Mai întâi porunca: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați”. Pasul al doilea: aceeași măsură pe care voi o aplicați fraților voștri. Și pasul al treilea: privește-te în oglindă, nu ca să te machiezi, să nu se mai vadă ridurile, ci ca să te vezi așa cum ești. Adevărul e că cine judecă pe altul, se pune în locul lui Dumnezeu, se crede Dumnezeu și se îndoiește de cuvântul Domnului. Așa că, atunci când ne vine să spunem „ea face aia, el face aia”, e mai bine să ne privim în oglindă înainte de a vorbi. Altfel vom fi niște ipocriți, pentru că ne punem în locul lui Dumnezeu. Iar judecăţii noastre îi lipseşte ceva important: milostivirea.

Twitter: @Pontifex Să ne rugăm pentru cei bătrâni şi bolnavi, care vara rămân adesea singuri şi în dificultate. Papa Francisc

AUGUST 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

Sfântul Părinte va vizita orașul Assisi Pe 4 august, Papa Francisc va face o vizită la biserica Portiuncula din Assisi, cu prilejul celui de-al VIII-lea centenar al evenimentului cunoscut sub numele de Iertarea de la Assisi.

Noul purtător de cuvânt al Sfântului Scaun De la 1 august, pr. Federico Lombardi, SJ se retrage din activitate.

ălătoria Papei Francisc la Assisi este considerată un pelerinaj privat la capela mică, pe care a construit-o Sf. Francisc și unde la începutul secolului al XIII-lea, a fondat Ordinul franciscan. De-a lungul timpului, amplasamentul simplu de piatră a fost decorat de artiști, prezentând evenimente din viața Sărăcuțului din Assisi, așa cum este cunoscut Sfântul Francisc în Italia. Frescele includ scene înfățișând originile Iertării de la Portiuncula. Potrivit președintelui Consiliului Pontifical pentru Noua Evanghelizare,

Arhiepiscopul Rino Fisichella, Papa se va ruga în capela Portiuncula, subliniind importanța acestei a 800-a aniversări și semnificația ei în contextul Anului Jubiliar al Milostivirii, care în acest an este celebrat de Biserica din întreaga lume. În urma unei viziuni, în august 1216, Sf. Francisc a dobândit de la Papa Honorius al III-lea acordarea indulgenţei plenare tuturor pelerinilor care intră în biserica Portiuncula în ziua de 2 august. Ulterior, indulgenţa Portiunculei a fost extinsă la toate bisericile franciscane, iar în cele din urmă, la toate bisericile parohiale.

apa Francisc a acceptat renunțarea la funcția de director al Sălii de Presă a Sfântului Scaun prezentată de pr. Federico Lombardi, care ocupa această funcție de 10 ani. Pontiful l-a numit în această funcție, cu începere de la 1 august, pe Greg Burke (56 de ani, membru Opus Dei), care până acum fusese vice-director al aceleiași instituții, iar ca vice-director al Sălii de Presă a Sfântului Scaun a numit-o pe Paloma García Ovejero, jurnalistă spaniolă. Pr. Lombardi a rămas în funcție până la 31 iulie.

Benedict al XVI-lea, o nouă carte Interviurile acordate de către Benedict al XVI-lea jurnalistului german Peter Seewald vor fi publicate într-o carte.

nterviurile, acordate după retragerea Papei, au fost adunate într-o carte ce va fi lansată pe 9 septembrie. Intitulată Ultimele conversații, cartea „atinge toate etapele mai importante ale vieții lui Joseph Ratzinger”. Aceste etape includ copilăria, descoperirea vocației la preoție, perioada din Vatican până la alegerea ca Papă și până la decizia „dureroasă” de retragere, gânduri despre Papa Francisc.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2016

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Maria Magdalena În sfârșit, apostol L’Osservatore Romano, 10 iunie 2016

e aproape două mii de ani era sub privirile tuturor prezența fermă, în fața mormântului gol, a Mariei Magdalena, prima care a dat vestea Învierii: o femeie. Dar se pare că nimeni nu și-a dat seama cu adevărat de acest lucru. De-a lungul secolelor, au apărut chiar istorioare misogine, cum ar fi că Isus i-a apărut mai întâi unei femei pentru că femeile bârfesc mai mult și astfel, vestea s-a răspândit mai repede. În plus, unii comentatori de seamă s-au întrebat cum de a ignorat-o Cel Înviat pe mama lui, ajungând chiar să-și imagineze o apariție în fața Mariei înainte de întâlnirea cu Magdalena, pentru a restabili o ierarhie care se considera că fusese alterată. Despre Maria Magdalena, tocmai datorită apropierii sale evidente de Isus, au apărut și voci îngrijorătoare, care au transformat-o chiar în simbolul păcatului sexual, relansat de legende îndrăznețe, spuse și astăzi: mulți își amintesc de Magdalena din filmul lui Martin Scorsese Ultima ispitire a lui Cristos, și desigur, mult mai mulți au citit Codul lui da Vinci, best-seller bazat tocmai pe presupusa căsătorie secretă între ea și Isus.

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

O noapte lungă În rest, Magdalena este singura protagonistă a istoriei sacre reprezentată în iconografie puțin dezbrăcată și mereu cu părul roșu, considerat mult timp semn al dezordinii sexuale. De fapt, chiar dacă era considerată o sfântă, era reprezentată aproape mereu ca simbol opus imaginii feciorelnice a Mariei, înveșmântată în alb și azur. [...] Drumul către acceptarea adevărului a fost lung și dificil; un adevăr simplu, dar expresiv al unui mesaj pe care mulți nu au voit să-l audă: că pentru Isus, femeile erau egale cu bărbații din punct de vedere spiritual, că aveau aceeași valoare și aceeași capacitate. De aceea era atât de greu de admis că Magdalena a fost un apostol, prima dintre apostoli căreia i s-a arătat Domnul Înviat. De aceea, pornind de la ea, adică de la restituirea locului care i se cuvine în tradiția creștină, poate să înceapă în sfârșit recunoașterea rolului femeilor în Biserică. Papa Francisc a înțeles acest lucru și a lansat un proces care nu va putea fi oprit. [...] Cu crearea noii sărbători a Sfintei Maria Magdalena, Papa Francisc le face o onoare tuturor femeilor creștine din lume. (de Lucetta Scaraffia; trad. C. Grigore)

Elie Wiesel, scriitor și mărturisitor al Holocaustului, a murit la 2 iulie, la New York, la vârsta de 87 de ani.

ăscut în 1928 la Sighet, în România, într-o familie de evrei ortodocși, a fost deportat în 1944 la Auschwitz-Birkenau, iar apoi la Buchenwald, unde aveau să moară părinții săi și una dintre cele trei surori. După teribila experiență a lagărelor morții, și-a dedicat viața amintirii victimelor: „Dacă am supraviețuit, există un motiv. Trebuie să fac ceva cu viața mea”, a declarat într-un interviu pentru New York Times, în 1981. A lăsat ca moștenire apelul la responsabilitate colectivă în fața ororii și invitația de a pune la un loc capacitățile tuturor persoanelor pentru a înfăptui binele. AUGUST 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS ALTE BISERICI

Din păcate, nu ţinem cont întotdeauna de consecinţele deciziilor şi acţiunilor noastre asupra unităţii Bisericii şi de faptul că rănind unitatea noastră ne rănim pe noi înşine. Patriarhul Bartolomeu I Creta, 20 iunie 2016 Sinodul din Creta, iunie 2016 (foto: © John Mindala; holycouncil.org)

Sinodul din Creta O privire catolică Pe insula Creta a avut loc, între 19-22 iunie, Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe. Redacţia noastră a stat de vorbă, despre acest subiect, cu Pr. dr. Eduard-William Fărtan, fost responsabil al comunității românești greco-catolice din Atena (Grecia), între 1999 și 2011, și din 2012 Rector al Misiunii Române Unite din Londra (Marea Britanie). 1. Sinodul panortodox din Creta, îndelung pregătit și așteptat, și anunțat ca un mare eveniment, a fost umbrit de neparticiparea a patru Biserici Ortodoxe. Care a fost importanța acestui Sinod pentru lumea creştină, în general, şi pentru Ortodoxie, în particular, şi ce efect a avut neparticiparea celor patru Biserici autocefale?

ă mulţumesc mult pentru interesul de a-mi adresa aceste întrebări. 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2016

Sfântul şi Marele Sinod Panortodox, al tuturor Bisericilor Ortodoxe, a fost un deziderat pe care acestea l-au pregătit de foarte multă vreme. Primele pregătiri concrete au început demult, în 1961, deci cu 55 de ani în urmă. Locul inițial de întâlnire al Sinodului ar fi trebuit să fie biserica Sfânta Irina din Constantinopol. Acest loc a fost schimbat în ultimele momente înainte de începerea Sinodului în favoarea insulei Creta, care a mai fost gazdă a altor întâlniri teologice internaţionale.

A fost o surpriză nu dintre cele mai plăcute absenţa unora dintre Bisericile Autocefale. Antiohia este unul dintre patriarhatele istorice şi locul „unde întâia oară ucenicii au fost numiţi creştini” (cf. Fap 11, 26), Rusia – cea mai numeroasă dintre toate Bisericile Ortodoxe Autocefale, cu mai mult de 150 de milioane de creştini ortodocşi, şi Patriarhiile Georgiei şi Bulgariei. A fost dureros să vezi insistenţele paterne ale Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, din apelurile repetate către aceste Biserici, de a renunţa la ne-participare şi invitaţiile acestuia la dialog. Neparticiparea acestor Biserici a arătat că lumea creştină răsăriteană nu este, din păcate, pregătită pentru dialog nici pe plan intern. Boicotul nu este o soluţie; este refuzul dialogului. Este o măsură de forţă. Din păcate, similaritatea cu sfera geo-politică a fost mai mult decât simţită. Efectul acestor absenţe a fost că, deşi formal, Sinodul s-a întrunit, în mod concret, puterea lui decizională a fost minimalizată.

FOCUS

Această situaţie ne face să ne gândim la importanţa unităţii Bisericii. Ne face să înţelegem valoarea inestimabilă pentru Biserică a slujirii petrine a Episcopului Romei. Universalitatea Bisericii, catolicitatea („sobornicitatea” ei, cum le place unora să o numească) cere ca Sinodul să aibă un cap văzut, un lider care să exercite slujirea unităţii, aşa cum a fost lăsat de Mântuitorul Isus Cristos. 2. La acest Sinod au fost invitaţi ca observatori - doar la deschidere şi închidere - şi reprezentanţi ai celorlalte Biserici, ceea ce a fost interpretat ca o deschidere a Bisericii Ortodoxe. În documentul final dedicat relaţiilor cu „restul lumii creştine” se insistă pe importanța misiunii ecumenice a Bisericii Ortodoxe, pe necesitatea continuării dialogului, pe căutarea unităţii. Dar la nr. 21, se afirmă: „Biserica Ortodoxă păstrează rezerve în ce privește unele puncte capitale legate de credință și disciplină, căci unele Biserici și confesiuni neortodoxe s-au îndepărtat de adevărata credință a Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească”. Această mențiune a fost introdusă la propunerea delegației Bisericii Ortodoxe Române. Cum comentați această afirmație?

dogmatice ţin de evoluţia dogmei, de mai buna explicare a Revelaţiei Divine în momente în care era nevoie de precizări. Ceea ce aş dori, însă, să subliniez este că accentul ar trebui să cadă pe ceea ce ne uneşte. Avem un patrimoniu comun de o extensie incredibilă cu Bisericile Ortodoxe. Să nu îl uităm de dragul unor puncte formulate diferit. Sigur că, privind auto-referenţial, fiecare dintre confesiunile creştine poate să considere că celelalte s-au îndepărtat. Dar aceasta nu ajută la unitate. Unitatea cere perseverenţa şi smerenia convertirii personale şi colective la gândul lui Cristos „ca toţi să fie una, pentru ca lumea să creadă” (In 17, 21). 3. Un alt document al Sinodului este dedicat sacramentului căsătoriei. Un text frumos din punct de vedere teologico-pastoral, din care, însă, în presa din România a ajuns doar una dintre piedicile la căsătorie: cea dintre ortodocși și neortodocși, pe motiv de acribie canonică. Căsătoriile mixte sunt permise, totuși, și în Biserica Ortodoxă, prin dispensa

episcopului locului. Dar la noi au existat cazuri în care partea catolică, de exemplu, a fost solicitată de preotul ortodox oficiant se renunțe în scris la apartenența la Biserica Catolică.

hestiunea căsătoriilor mixte este una foarte delicată de-a lungul istoriei Bisericii. Deşi căsătoriile între persoane provenind din diferite confesiuni religioase a fost o realitate, mai ales în zonele de întâlnire dintre culturi, încheierea acestor căsătorii nu a fost simplă. De cele mai multe, ori convertirea uneia dintre părţi a fost calea cea mai frecventată. Sinodul nu a făcut decât să pună în scris ceea ce deja ştiam şi era prevăzut în canoanele precedente. Căsătoria între persoane de confesiuni diferite rămâne un impediment, dar unul pentru care se poate obține dispensă din partea episcopului locului. Problema cea mai mare este că între Bisericile Ortodoxe nu există unitate de opinii în ceea ce priveşte situaţia catolicilor. Aceste diferenţe există nu numai între diferite

ără îndoială că există diferenţe între Bisericile creştine locale. Diferenţe de natură disciplinară sau liturgică există chiar şi între Bisericile ortodoxe. De aceea se şi numesc Biserici autocefale şi autonome. Faţă de alte confesiuni creştine, există, desigur, şi diferențe de natură dogmatică. În ceea ce priveşte raportul Bisericilor Ortodoxe cu Biserica Catolică, diferenţele

Card. Kurt Koch și Mons. Brian Farrell, preşedintele şi respectiv secretarul general al Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creştinilor, la sesiunea de închidere a Sinodului din Creta (foto: © John Mindala; holycouncil.org) AUGUST 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS

Biserici Autocefale, ci şi de la o episcopie ortodoxă la alta. Da, sunt locuri în care catolicii sunt socotiţi ne-creştini pe considerentul că Sfintele Sacramente administrate de ne-ortodocşi (uneori numiţi şi „eretici”) nu sunt valide; deci, catolicii nu ar fi botezaţi valid şi de aceea, pentru a fi creştini, trebuie re-botezaţi (!!!). Acest tipar de gândire se aplică pentru toate celelalte Sfinte Taine (Sacramente). În alte Biserici Ortodoxe, catolicii sunt consideraţi drept creştini „schismatici” care pot fi primiţi la deplina comuniune cu Biserica Ortodoxă prin Miruire în urma unei mărturisiri de credinţă ortodoxă care implică abjurarea concretă şi nominală a Bisericii Catolice şi a învăţăturilor ei. Situaţia este tragi-comică şi, evident, incoerentă faţă de poziţiile publice de Biserici Surori pe care diferiţi lideri ai Bisericilor Ortodoxe le profesează în întâlniri internaţionale. Altceva se spune în public – altceva se face când se întorc acasă. Nu există soluţii „centralizate” pentru remedierea unor asemenea situaţii. Nu există for al Bisericii Ortodoxe care să reglementeze acelaşi lucru în toate Bisericile. Singurul for care ar fi putut să o facă – Sfântul şi Marele Sinod Panortodox – a eşuat în a găsi o voce comună pentru toate Bisericile ortodoxe.

pentru vreo hotărâre. Sper ca evidenţa imposibilității organizării acestui Sinod să sporească în toţi oroarea de dezbinare şi dorinţa de unitate. Aş evita să folosesc sintagma „Biserica Catolică de ambele rituri” din România pentru că noi avem, istoric, pe teritoriul României şi ritul armean catolic (chiar dacă Ordinariatul Armean este încredinţat unui episcop romano-catolic) şi, mai nou, avem şi creştini de rit maronit organizați în parohie. Deci, cel puţin patru rituri ale Bisericii Catolice funcţionale în România. 5. Sunteți Rectorul Misiunii Române Unite din Londra, dar sunteți implicat de mulți ani în pastorație în diaspora. Credeți că Sinodul din Creta va aduce ceva nou pentru Biserica Ortodoxă Română din diaspora?

u, nu cred că acest Sinod va aduce vreo schimbare pentru Biserica Ortodoxă Română în diaspora. Nu există în documentele Sinodului ceva care să nu fi fost deja spus în prealabil. Nu sunt hotărâri de luat pe baza Sinodului din Creta. Totuşi, aş vrea să sper că, în mod indirect, această întâlnire va aduce

roade. Mi-aş dori ca noi toţi să înţelegem cât de fragili suntem atunci când suntem izolaţi. Desfăşurarea Sinodului din Creta ne poate face să înţelegem că avem nevoie de unitate creştină mai mult decât oricând. Că Biserica nu poate sta la mâna jocurilor şi trendurilor geo-politice, ci are de dat un semnal luminos şi mântuitor lumii. Că încrâncenarea şi încremenirea în propriile poziţii nu aduce rod şi că Duhul Sfânt se arată în dialog frăţesc. A discuta împreună chestiuni – chiar dureroase unele – este deja un semn de iubire şi poate duce la depășirea acestora. Fie ca acest Sinod să reprezinte una dintr-o serie de întâlniri ale Bisericilor Ortodoxe Surori care să sporească unitatea dintre ele şi să aducă mai aproape unitatea tuturor creştinilor, nu vreo unitate de ideologie lumească, ci acea unitate dumnezeiască dorită de Mântuitorul Isus Cristos. „Unitatea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh cerând, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Dumnezeu să o dăm!” (Sfânta Liturghie bizantină)

4. Cum credeți că se vor reflecta deciziile de la acest Sinod în relațiile dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Catolică din România, de ambele rituri?

ersonal, nu cred că acest Sinod din Creta va schimba în vreun fel situaţia dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Catolică din România. Nu cred că la nivel real se poate invoca Sinodul din Creta 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2016

Sinodul din Creta, iunie 2016 (foto: © John Mindala; holycouncil.org)

FOCUS CĂLĂTORII APOSTOLICE

Martirii sunt ai tuturor Bisericilor, iar suferința lor e un ecumenism al sângelui care trece dincolo de diviziunile istorice dintre creştini, chemându-ne pe toţi să promovăm unitatea vizibilă a discipolilor lui Cristos. Papa Francisc Foto: © Paul Haring, CNS

Pace, dialog, unitate Papa în Armenia La sfârşitul lunii iunie 2016, timp de trei zile (24 - 26), Papa Francisc s-a aflat în vizită apostolică în Armenia: a paisprezecea călătorie apostolică a actualului Suveran Pontif în afara Italiei şi a nouăsprezecea ţară vizitată în trei ani (exceptând Italia).

ălătoria Papei Francisc în Armenia are trei cuvinte cheie: pace, dialog, unitate. Şi o imagine simbol: cei doi porumbei albi eliberaţi de Papa şi de Catolicosul Bisericii Apostolice Armene, Karekin al IIlea, la Mănăstirea de la Khor Virap, şi care păreau că se îndreaptă spre Muntele Ararat, spre Turcia. O frontieră fierbinte pe vremea Războiului rece − la poalele mănăstirii trecea linia care separa Pactul de la Varşovia de NATO −, dar nu mai puţin fierbinte acum, după o sută de ani de la genocidul armean.

La Erevan, Papa Francisc a vorbit despre memoria „pe care trebuie să construim viitorul căutând pacea”, despre reconcilierea care e mai puternică decât ura şi diviziunile, despre necesitatea de a construi punţi, nu ziduri. E nevoie de unitate între Biserici, a insistat Papa, pentru că „de la creștini lumea așteaptă o mărturie a fraternității și de aceea drumul ecumenic are astăzi o valoare exemplară chiar dincolo de granițele creștinismului”. În Declaraţia comună, de la Ecimiadzin, Papa Francisc şi Catolicosul Karekin al II-lea afirmă:

„Suntem, din păcate, martorii unei imense tragedii care are loc sub ochii noștri: nenumărate persoane nevinovate sunt ucise, deportate ori obligate să ia calea unui dureros și nesigur exil datorită conflictelor continue bazate pe rațiuni etnice, politice și religioase în Orientul Mijlociu și în alte părți ale lumii. Minoritățile etnice și religioase au devenit ținta persecuțiilor și a actelor de cruzime, așa încât astfel de suferințe datorate apartenenței la o confesiune religioasă au devenit o realitate de zi cu zi”. „Astăzi − a mai spus Papa Francisc − să căutăm calea pentru a ne reîntâlni după 500 de ani, pentru că trebuie să ne rugăm împreună, să lucrăm împreună pentru săraci, refugiați, pentru cei ce suferă”. Pentru că, așa cum au afirmat cei doi lideri religioși în Declarația comună, sunt „milioane de ființe umane care așteaptă cu nerăbdare să fie pace şi dreptate în lume, care cer respectarea drepturilor primite de la Dumnezeu, care au urgentă nevoie de pâine, nu de arme”. (Fabio Zavattaro, Agenția SIR) AUGUST 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS ȘTIRI ARCB

București

Concert

Sâmbătă, 9 iulie, în Catedrala Sfântul Iosif, din București, a avut loc un concert aniversar, organizat în memoria compozitorului Bálint Bakfark (cca. 1526, Brașov – 1576, Padova), susținut de Corul de cameră Madrigal, Ansamblul Codex și István Kónya – lăută. Bucegi

Campus În perioada 24-31 iulie, Provincia Fraţilor Minori Conventuali din România a organizat un campus itinerant în Munţii Bucegi, eveniment destinat tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18-30 de ani. Snagov

HRAM

Pe 16 iulie, comemorarea Sf.Fecioare Maria de pe Muntele Carmel, a fost sărbătoarea hramului Sanctuarului marian de la Ciofliceni (Snagov), al Mănăstirii Părinților Carmelitani Desculți. Liturghia solemnă a fost celebrată la ora 18, în biserica Sanctuarului, sărbătoarea fiind precedată de un triduum de pregătire.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2016

Întâlniri spaniole Concert în biserica romano-catolică Cristos, Rege, din Ploiești

e 5 iulie, biserica romano-catolică Cristos, Rege a găzduit concertul de încheiere a celei de-a VIII-a ediții a Festivalului internațional de muzică clasică și contemporană Țintea Muzicală. Bucurându-se de primirea părintelui paroh Iosif Imbrișcă, artiștii au invitat publicul în liniștitorul spațiu al bisericii, la o întâlnire cu muzica spaniolă, motoul evenimentului fiind Întâlniri spaniole. Momentul a fost onorat de prezența Mons. Miguel Maury Buendía, Nunțiu Apostolic în România, spaniol de origine. Pagini bine-cunoscute din creația compozitorilor Antonio Soler, Francisco Tárrega, Jesús Guridi, Isaac Albéniz, Joaquín Rodrigo, Joaquin Turina, Heitor Villa-Lobos, Manuel de Falla și Marianna Martinez au fost interpretate de muzicieni consacrați, alături de ei, în concert evoluând și elevi ai Şcolii de Muzică Nr. 5 din București, aflați în primii ani de studiu.

Vacanţă animată de cercetaşi

Perioada 30 iunie - 3 iulie le-a oferit copiilor din Brezoi zile de bucurie, ei participând la diferite activități creative și recreative.

ele două parohii catolice din Brezoi - romano-catolică și greco-catolică - cu sprijinul Asociaţiei Cercetaşii Români Uniţi, le-au oferit copiilor din oraş momente deosebite și multă voie bună. Activităţile animate de patru cercetaşe din Bucureşti – Alexia, Diana, Lucia şi Maria – s-au desfăşurat în sala de cateheză, în curtea parohiei și în parcul central. Pe 3 iulie, copiii au participat la aniversarea a cinci ani de la sfinţirea Grotei de la Proieni (pe DN 7, Râmnicu Vâlcea – Sibiu), iar apoi au luat parte la Sf. Liturghie. Cele patru zile s-au încheiat cu promisiunea tuturor de a se revedea anul viitor.

Sf. Rita din Cascia la Constanța „În Anul Milostivirii, o săptămână cu Sf. Rita!”, a fost propunerea Pr. Ionel Pojum, parohul bisericii Padre Pio, din Constanța.

ntre 12 și 17 iulie, moaștele Sfintei Rita din Cascia, Patroana lucrurilor imposibile, cum mai este cunoscută, au fost expuse spre venerare credincioșilor, în Biserica catolică Sf. Pius din Pietrelcina (Padre Pio), din Constanța. „Credincioșii din Constanța, din împrejurimi și turiștii au avut binecuvântatul prilej de har să vină și în fața sfintei relicve să înalțe rugăciuni către Dumnezeu cel Milostiv, prin mijlocirea acestei mari făcătoare de minuni”, a explicat pr. Ionel Pojum.

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Cercetări arheologice la Sâniob Episcopia Romano-Catolică de Oradea a organizat săpături arheologice pe teritoriul cetății renascentiste din comuna Sâniob.

Tabără pentru copiii nevoiași Organizația Kolping este alături de copiii fără posibilități. n perioada 30 iunie - 3 iulie, pentru al doilea an consecutiv, voluntarii Kolping Oituz au organizat un eveniment caritabil pentru 20 de copii de la Casa Kolping din Ploscuţeni (VN). Pentru aceşti copii, a fost prima participare la o tabără de mai multe zile. Ei s-au bucurat de fiecare lucru, de la microbuzul cu care s-au deplasat, la vederea unui tren, la traversarea oraşului sau jocurile cu mingea. Prin astfel de acţiuni, voluntarii Kolping au dorit să dea o şansă acestor copii să înveţe lucruri frumoase pentru viaţă, să se bucure, să zâmbească.

ercetările organizate în luna iulie în colaborare cu Muzeul Țării Crișurilor se încadrează în eforturile Episcopiei Romano-Catolice de Oradea de a ridica lăcașul de cult al comunității catolice din Sâniob – odinioară unul dintre cele mai importante centre regionale ale cultului Sf. Fecioare – la rangul de Sanctuar diecezan de pelerinaj. Pe ruinele fortificației construite în secolul al XVI-lea, astăzi se ridică biserica parohială romano-catolică a localității și un conac al abației de la Sâniob, construit în secolul al XVIII-lea. În urma cercetărilor arheologice, specialiștii speră să obțină informații în vederea elaborării unui proiect de

renovare și restaurare a conacului abațial și transformarea lui în centru de exerciții spirituale și cămin de pelerinaj. În paralel, vor începe lucrările de restaurare a icoanei Sf. Fecioare din biserica romano-catolică a localității, în jurul căreia se va organiza centrul de pelerinaj.

Italia

GuineEa

Austria

Imigranții, 8,2% din populație

Abolirea pedepsei cu moartea

NU violențelor în numele lui Dumnezeu

Numărul imigranților a ajuns la 5 milioane și 14 mii, adică 8,2% din populația țării. Datele sunt conținute în Raportul CaritasMigrantes 2015. Realizat de cercetători din domeniul sociologiei, studiul se oprește asupra provenienței imigranților, a zonelor geografice în care sunt distribuiți; analizează date referitoare la imigranții ce au solicitat și obținut cetățenie italiană, la problemele privind locurile de muncă, gradul de sărăcie al imigranților și nivelul de studii.

La începutul lunii iulie, Parlamentul a aprobat o reformă a Codului penal, ce deschide calea spre eliminarea definitivă a pedepsei cu moartea. Decizia reprezintă un pas înainte pentru această țară, unde astfel de pedepse nu se mai execută din 2002. Ministrul de Justiție, Cheik Sako, a participat frecvent la conferințele miniștrilor de justiție, organizate de Comunitatea Sant’Egidio, pentru a facilita procesul de abolire a acestei pedepse în diferite țări africane și asiatice.

Istanbul, Dacca, Bagdad, Medina: orașe unite de șuvoiul de sânge al victimelor atentatelor teroriste. Ca răspuns la astfel de fapte de violență, Centrul internațional pentru dialog interreligios și cultural a făcut o declarație în numele a cinci religii: creștinism, budism, hinduism, islam și iudaism. Declarația exprimă sentimente de profundă întristare și de apropiere sufletească față de rudele victimelor. Centrul, fondat în 2012 cu sprijinul Sfântului Scaun, are sediul la Viena. AUGUST 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VIAȚA APOSTOLICĂ ASOCIAȚII DE LAICI

De la stânga: „Femeia adulteră”, cu Camelia Maxim, Dan Bădărău, Francesco Agnello; Dorin Babeu primește premiul JVC în Japonia, 2006

ASOCIAȚIA SIGNIS ROMÂNIA

IGNIS ROMÂNIA realizează proiecte audiovizuale de teatru și de film sau programe de educație media, promovând valorile creștine în media. Ca membră a asociației catolice mondiale de comunicare SIGNIS WORLD, asociația română s-a implicat în proiecte internaționale. Producția de film a început cu un documentar despre „Memoria celor care au trecut”, turneu de teatru spre Compostela, cu Evanghelia după Ioan, un proiect european coordonat de UNITER în 2003. Pornind de la schimbul de scrisori dintre Monseniorul Ghika și fratele său, Dimitrie, filmul „Fratelui meu din exil”, produs de Signis și KTO, vorbește despre instalarea regimului stalinist și mărturia de credință a Fericitului Vladimir. Documentarul a primit premiul UCIN 2009, fiind difuzat în Franța, Elveția, Polonia și România. În 2008, prin Programul Cantemir al ICR, Signis România a readus în actualitate și opera dramatică a lui Vladimir Ghika, 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2016

Text: Ana Boariu

spectacolul „Femeia adulteră” fiind produs și jucat la Paris, Auberive și Bruxelles. Festivalul de Film pentru Drepturile Copilului, organizat între 2006-2007 de SIGNIS și UNICEF ROMÂNIA, a fost un proiect de anvergură europeană, dedicat educației media pentru copii în situații de risc. Timp de cinci ani, din 2005 până în 2009, în cele 19 ateliere UMA, au participat 400 de elevi și s-au realizat 270 de filme, programul devenind partener al Festivalului European Stranger în 2008. Dreptul copilului a fost o temă reluată în 2014, odată cu producția unui film de scurtmetraj ficțiune, „Castane&Ghinde”, prezentat la Centrul educațional Replika, în 2015. Membrii Signis România au participat aproape anual în jurii ecumenice, la Cannes, Berlin, Veneția, Locarno, Monte-Carlo, Hong Kong. Cu o prezență în mai mult de 30 de festivaluri internaționale de film și televiziune, Signis World este o voce importantă în formarea opiniei

DESPRE ASOCIAȚIA SIGNIS

reată în 2001, asociația Signis World a reunit două asociații catolice octogenare, OCIC (Organizația catolică pentru cinema) și UNDA (asociația catolică pentru radio și televiziune). Primul secretar general Signis a fost Robert Molhant, după ce ani de zile, a condus și dezvoltat OCIC. Asociația Signis România a fost înființată în 2003 și este reprezentată acum de Pr. Francisc Doboș − președinte, și Florin Silaghi, SJ − vicepreședinte. Membrii fondatori sunt laici care lucrează în televiziune, cinema și educație media: Aziza Boadea, Izabela Bostan, Marius Șopterean și Ana Boariu (Berlogea).

despre cinema în lumea catolică și, totodată, un centru de resurse pentru educație media.

VIAȚA APOSTOLICĂ

VALORILE UNIVERSALE ALE SPORTULUI

Tabără CSR la Sinaia

CLUBUL SPORTIV ROMÂN

sociația „Clubul Sportiv Român” (CSR) este o organizație care are ca scop promovarea sportului în rândul tinerilor, pentru ca aceștia să trăiască experienţa sportului ca activitate de educaţie, de maturitate umană şi de implicare socială, având la bază valorile creştine. În acest sens, sportul este propus ca o parte componentă a activităților culturale, de formare și de petrecere a timpului liber, în așa fel încât cei care îl practică să obțină rezultate nu doar în plan fizic, ci și în plan educațional, moral, spiritual. Deşi nu este un club confesional, la toate nivelele asociaţiei există un consilier eclezial, numit de autoritatea bisericească competentă, cu rolul de a contribui la realizarea scopului educativ şi spiritual al CSR . Responsabilitatea pastorală a acestuia este stabilită în strânsă legătură cu episcopul diecezan, care îl numeşte, şi cu alte organisme pastorale ce activează în dieceza respectivă.

Text: Claudiu Roznovszky

Asociaţia colaborează atât cu Comitetul Olimpic Român şi federaţiile naţionale, cât şi cu foruri ecleziale (Consiliul Pontifical pentru Laici, Federaţia Internaţională de Educaţie Fizică şi Sport etc.) şi asociaţii sportive catolice din ţară şi din străinătate. De asemenea, se implică în descoperirea, pregătirea şi îndrumarea sportivă şi educaţională a tinerilor, organizează tabere şi competiţii, cursuri de formare pentru conducători de societăţi sportive, instructori sportivi, arbitri etc. Una dintre activităţile cele mai cunoscute ale asociației în Arhidieceza Romano-Catolică de București este „Cupa parohiilor la fotbal”, ajunsă

alorile universale pe care fotbalul și sportul în general le pot favoriza sunt loialitatea, împărtășirea, acceptarea celuilalt, dialogul, încrederea. Este vorba de valori comune pentru toate persoanele, indiferent de rasă, cultură ori crez religios. În competiții, sportivii sunt chemați să arate că sportul este bucurie de a trăi, sărbătoare și, prin urmare, trebuie valorificat prin recuperarea capacității sale de a strânge legături de prietenie și de a ne deschide unii către ceilalți. Papa Francisc

în 2016 la a VIII-a ediție. Meciurile se dispută pe terenul de la Oratoriul „Leonard Murialdo”, din Popeşti Leordeni, iar echipele sunt ale parohiilor romano-catolice din capitală și împrejurimi, precum și ale unor instituții/asociații care își desfășoară activitatea în cadrul Arhidiecezei. Echipele sunt formate din laici şi preoţi, iar premii primesc atât primele trei echipe clasate, cât şi suporterii, CSR acordând un trofeu şi o diplomă şi pentru „Cea mai devotată galerie”.

Cupa parohiilor la fotbal AUGUST 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII DIN CATEHEZELE PAPEI FRANCISC

Rugăciunea,

comuniune cu Dumnezeu

Trebuie să ne rugăm fără aroganţă şi ipocrizie, cu umilinţă, recunoscându-ne păcătoşi, conştienţi că avem nevoie de mila lui Dumnezeu. Papa Francisc

Text: Iulia Cojocariu

n cadrul catehezei din 25 mai, Papa Francisc a abordat tema rugăciunii ca izvor al milostivirii şi s-a oprit asupra parabolei văduvei şi a judecătorului. Mesajul principal al acesteia este că trebuie să ne rugăm întotdeauna şi fără a ne descuraja. Rugăciunea nu este o baghetă magică. Rolul ei este de a păstra credinţa în Dumnezeu, căruia trebuie să ne încredinţăm chiar şi atunci când nu îi înţelegem voinţa. Obiectul rugăciunii trebuie să rămână în plan secundar; ceea ce contează înainte de toate este relaţia cu Tatăl. Prin rugăciune, dorinţa noastră se transformă şi se modelează după voinţa lui Dumnezeu. Rugăciunea realizează în primul rând comuniunea cu Dumnezeu, care este iubire milostivă. 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2016

În cateheza din 1 iunie, Suveranul Pontif, pornind de la parabola vameşului şi a fariseului, a vorbit despre atitudinea pe care trebuie să o avem în rugăciune şi cum trebuie să ne rugăm şi să-l invocăm pe Dumnezeu. Nu este important doar cât ne rugăm, ci trebuie să cercetăm şi felul în care ne rugăm şi mai ales cum este inima noastră, care sunt gândurile, sentimentele noastre. În faţa lui Dumnezeu, trebuie să ne rugăm aşa cum suntem, fără aroganţă şi ipocrizie, cu umilinţă, recunoscându-ne păcătoşi şi fiind conştienţi că avem nevoie de mila lui Dumnezeu. Nunta din Cana a fost în centrul reflecţiei Papei Francisc în cadrul catehezei din 8 iunie. Prima minune pe care Isus o face cu ocazia participării sale la o nuntă alături de ucenicii săi

reprezintă un fel de „poartă de intrare” pe care sunt gravate cuvinte şi expresii care luminează întregul mister al lui Cristos şi care deschid inima ucenicilor la credinţă. Isus se manifestă ca mire al poporului lui Dumnezeu, pe care l-au anunţat profeţii. El revelează o nouă alianţă bazată pe iubire. Pe 15 iunie, în cadrul catehezei, Papa a meditat asupra temei milostivirii văzute ca lumină, pornind de la episodul evanghelic în care Isus redă vederea unui orb. În acest orb, Papa spune că sunt reprezentate toate persoanele care sunt marginalizate din cauza unui defect fizic sau de alt tip. Cuvântul lui Dumnezeu ne aminteşte că indiferenţa şi ostilitatea ne fac orbi şi surzi şi ne împiedică să-i vedem pe fraţi şi nu ne permit să-l recunoaştem în ei pe Domnul.

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII JUBILEUL artizanilor atmosferei de sărbătoare

Sunteți artizani

ai atmosferei de sărbătoare Text: Cristina Șoican

a jumătatea lunii iunie, la Roma s-a desfășurat Jubileul Milostivirii destinat profesioniștilor din lumea circului, lucrătorilor din parcurile de distracții și bâlciuri, păpușarilor, membrilor unor fanfare și grupurilor folclorice, la care au participat reprezentanți din țări europene, ca Franța, Germania, Italia, Olanda, România, Spania, Elveția, Ucraina, Ungaria, și din continentul american, precum Argentina, Canada, Chile, Peru și Statele Unite ale Americii și din Africa. Pe 15 iunie, pelerinii au sosit în Piața Santa Maria in Trastevere, unde au participat la Sfânta Liturghie, prezidată de Card. Antonio Maria Vegliò, Președintele Consiliului Pontifical pentru Pastorația Migranților și Itineranților. Pe 16 iunie, cei șapte mii de participanți s-au întâlnit cu Sfântul Părinte în Aula Paul al VI-lea din Vatican. Adresându-li-se participanților, Papa Francisc i-a definit drept „artizani ai atmosferei de sărbătoare, ai uimirii și ai frumuseții”: „Atmosfera de sărbătoare și bucuria sunt semnele distinctive ale identității voastre, ale profesiunilor și vieților voastre și, în cadrul Jubileului Milostivirii, nu putea lipsi această întâlnire. Voi aveți o resursă specială: cu mutările voastre continue, puteți duce tuturor iubirea lui Dumnezeu, îmbrățișarea și milostivirea sa. Puteți fi comunitatea

creștină itinerantă de mărturisitori ai lui Cristos, care este mereu în mers pentru a-i întâlni și pe cei mai îndepărtați”. După întâlnirea cu Sfântul Părinte, pelerinii din lumea spectacolului itinerant și popular au trecut pragul Porții Sfinte a bazilicii Sf. Petru, iar la ieșire, au oferit un spectacol celor prezenți în Piața Sf. Petru.

Eu nu încetez să mă rog pentru voi

otrivit calendarului activității publice a Papei, în luna iulie au fost suspendate toate Audiențele. Dar, deși „în această lună, audiențele mele sunt suspendate, eu nu încetez să mă rog pentru voi, iar voi, vă rog, rugați-vă pentru mine!”, a scris Papa Francisc pe Twitter. Pelerinii ce au sosit la Roma în această perioadă l-au putut vedea și asculta pe Sf. Părinte duminica, la rugăciunea Angelus. Deși suspendate toate audiențele, pe 6 iulie, când a avut loc pelerinajul săracilor din Diecezele provinciei Lyon, în mod excepțional, Sfântul Părinte i-a primit pe aceștia în Aula Paul al VI-lea. Pelerinilor însoțiți de Cardinalul P. Barbarin, Arhiepiscop de Lyon, Papa le-a spus: „Iubiți frați, vă cer să vă păstrați curajul și chiar

în mijlocul temerilor voastre, să păstrați bucuria speranței. Acea flacără ce locuiește în voi să nu se stingă. Pentru că noi credem într-un Dumnezeu ce îndreaptă nedreptățile și mângâie toate necazurile”. Papa și-a manifestat recunoștința față de cei ce i-au însoțit pe săraci, mulțumindule pentru ce fac, apoi i-a îndemnat pe săraci să se roage pentru bogați, pentru cei cărora le place să fie lingușiți și pentru ipocriți. O schimbare decisivă de spațiu și de atmosferă pe agenda pontificală a lunii iulie a avut loc pe 27 iulie, când Papa a început călătoria apostolică în Polonia, cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului, de la Cracovia. În luna august, Pontiful reia obișnuitele audiențe generale de miercurea în Piața Sf. Petru. AUGUST 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII SFINȚII MILOSTIVIRII

Sfântul Maxim Mărturisitorul

Teolog, Sfânt Părinte al Bisericii

S Sfântul Maxim Mărturisitorul Călugăr, mistic bizantin În calendarul latin, la 13 august; în cel bizantin, la 21 ianuarie și 13 august (mutarea moaștelor). A trăit între 580-662.

fântul Maxim, numit „Mărturisitorul”, care a știut să apere credința creștină prin cuvântul, scrierile și viața sa, descrie milostivirea ca bunătate a lui Dumnezeu față de păcătoși. „Nimic nu e atât de iubit și de plăcut lui Dumnezeu ca întoarcerea oamenilor spre El, cu pocăință adevărată. Voind să arate că acest lucru este mai dumnezeiesc decât celelalte, mai bine zis semnul prim și unic al bunătății nesfârșite, Cuvântul dumnezeiesc și începător al lui Dumnezeu și Tatăl, [...] a binevoit să viețuiască cu noi prin trup. Căci n-a vindecat numai prin minuni bolile noastre și însușindu-Și prin pătimire slăbiciunile și plătind prin moarte Cel fără de moarte ca un datornic datoria noastră, ne-a eliberat pe noi de multele și înfricoșătoarele vini, ci și învățându-ne în multe feluri, ne-a sfătuit să ne facem cu voia asemenea Lui prin deprinderea de oameni iubitoare și prin desăvârșita iubire a unora față de alții”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Scrieri, Partea a II-a, Scrieri şi Epistole hristologice şi duhovniceşti, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1990, p. 61)

SfÂNTUL Ioan Maria Vianney Preot

P Sf. Ioan Maria Vianney În calendare, la 4 august. A trăit între 1786-1859. Sfântul Patron al tuturor parohilor din lume

arohul din Ars, la vremea sa, a știut să transforme inima și viața multor persoane, pentru că a reușit să-i facă să perceapă iubirea milostivă a Domnului. Și în timpurile noastre este necesară o astfel de vestire și o asemenea mărturie a adevărului Iubirii: „Deus caritas est” (1 In 4,8). Prin Cuvântul și Sacramentele lui Isus al său, Ioan Maria Vianney știa să edifice poporul său, chiar dacă adesea se cutremura convins că nu este potrivit, într-atât încât să dorească să se sustragă de la responsabilitățile slujirii sale parohiale de care se simțea nedemn. Cu toate acestea, cu o ascultare exemplară, a rămas mereu în postul lui, pentru că îl consuma pasiunea apostolică pentru mântuirea sufletelor. [...] Nucleul învățămintelor sale: sufletele sunt răscumpărate cu sângele lui Isus, iar preotul nu se poate dedica mântuirii lor dacă refuză să participe personal la „prețul mare” al mântuirii. (Scrisoarea Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea pentru declararea Anului Sfintei Preoții, cu ocazia aniversării a 150 de ani de la dies natalis a lui Ioan Maria Vianney)

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2016

ȘTIAȚI CĂ De mărturisirea lui Maxim împotriva ereziei monoteliste se leagă convocarea, în 649, a unui Conciliu la Lateran de către Sfântul Papă Martin I? Este primul Conciliu convocat de un papă și nu de un împărat, ca până atunci.

Sf. Ioan Maria Vianney

Spunea despre preoție: „Preoția este iubirea inimii lui Isus”. „Dacă am înțelege bine ce este un preot pe pământ, am muri nu de frică, ci din iubire”. „Preotul nu se va înțelege pe sine pe deplin decât în cer”.

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII FAPTELE MILOSTIVIRII

Desen în peniţă pentru „La visite des pauvres”, de Vladimir Ghika

A-i hrăni pe cei flămânzi. A da de băut celor însetaţi

Simţul liturgic în faptele de caritate Text: Iulia Cojocariu

ipsurile la care trimit aceste două fapte de milostenie trupească (a nu avea de mâncare, a nu avea de băut) sunt puse de Vladimir Ghika, într-unul din „gândurile” sale, în paralel cu o altă lipsă (sufletească) pe care o poate avea omul – cea a prezenţei lui Dumnezeu: „Dacă foametea este foamete şi disperarea setei este disperarea setei, ce înseamnă absenţa lui Dumnezeu dintrun suflet făcut să trăiască din El?” Iar într-un alt „gând”, el avertizează: „Vai ţie dacă fratele tău îşi închipuie Cerul ca pe un loc în care ne e cald şi unde nu ne mai e foame”. Monseniorul Ghika le recomanda astfel unor doamne dedicate operelor de caritate şi care suferiseră de pe urma războiului care le răpise unul sau mai mulţi membri ai familiei:

„Gândiţi-vă […] că este important să nu vă limitaţi la un automatism maşinal, la un gest aproape convenţional, la un soi de achitare fără efort nici atracţie, ci să fiţi conştiente de ceea ce faceţi, de ceea ce puteţi şi trebuie să faceţi, […] şi cu un simţ liturgic foarte marcat al operei de caritate faţă de aproapele”. Şi, în aceeaşi idee, arăta că „nici gestul, nici pomana, oricât de lăudabile şi de evidente ar fi, nu contează în sine, ci ceea ce contează în faţa lui Dumnezeu este sufletul plin de iubire de Dumnezeu cu care faceţi acestea”. Simţul liturgic despre care vorbeşte Vladimir Ghika în textul de mai sus este un aspect important din spiritualitatea sa, care se găseşte expus în scrierea „Liturgia aproapelui”. În acest text, în care se adresează doamnelor

de caritate pentru a le trasa anumite direcţii de urmat în vizitele pe care le făceau săracilor, Monseniorul vorbeşte mai întâi despre „sentiment[ul] tragic și umilitor, dar atât de blând și de bun, care mă obsedează și mă conduce zi de zi, al acestei prezențe continue a lui Dumnezeu, a lui Dumnezeu prezent peste tot și în toate, pe care nu trebuie să-l pierdem nicio clipă din vedere1”. Acest sentiment al prezenței continue a lui Dumnezeu îl face să vorbească, pornind de la o afirmație a lui Georges Goyau – care numea liturgie a celui sărac și suferind , acea prezență substituită a lui Cristos în cel sărac –, de o „liturghie albă” pe care o poate spune oricine, o liturghie în care are loc o consacrare și în care se păstrează niște aparențe care „nu sunt Cristos și totuși îl ascund”. Această liturghie este dublă, a binefăcătorului și a săracului, iar „dacă gestul este de o parte și de cealaltă ceea ce trebuie, de o parte și de cealaltă este Cristos întâlnit în două ființe, prin intermediul a două ființe, Cristos binefăcător venind către Cristos suferind pentru a se reintegra în Cristos victorios, glorios și care binecuvântează” 2. Îndemnurile pe care le adresa văduvelor sau doamnelor de caritate le-a trăit el însuşi în gesturi concrete faţă de cei bolnavi şi săraci, cărora le dădea să mănânce şi să bea sau cărora le ducea pachete de alimente. Practica pe care a făcut-o în mai multe spitale, îngrijirea holericilor din lazaretul de la Zimnicea, a răniţilor de pe urma cutremurului de la Avezzano, numeroşii săraci pe care i-a întâlnit mereu şi cărora le dădea ceea ce avea sunt concretizări ale acestei „liturgii a aproapelui”, văzută ca o prelungire a Jertfei Euharistice, pe care, de altfel, se sprijină.

1 Vladimir Ghika, La liturgie du prochain, Beauchesne, Paris, 1932, p. 2. 2 Vladimir Ghika, La liturgie du prochain, Beauchesne, Paris, 1932, p. 13. AUGUST 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII PARABOLELE MILOSTIVIRII

PARABOLE DE IERI… Tatăl ceresc este atent, darnic, milostiv

ând Isus Cristos se ruga, chipul lui trebuie să fi avut ceva cu totul aparte. Probabil se transfigura, se lumina, oglindea trăsăturile Celui căruia i se adresa în rugăciune. Aşa se explică de ce, într-una din zile, ucenicii, văzându-l rugându-se, au simţit că rugăciunea lui e diferită de a lor, că e vie, că ei trebuie să înveţe sau să înveţe din nou să se roage. Oare prin ce era atât de diferită rugăciunea lui Isus de a lor? Foarte probabil că rugăciunea lor devenise de ceva timp o simplă recitare de formule sau de poezioare cu scopul de a împlini o obligaţie prescrisă. Rugăciunea lor nu mai avea nimic viu în ea, pentru că ea nu era adresată Cuiva anume. În schimb, Isus, atunci când se ruga, se afla într-o comunicare vie cu Tatăl. Răspunzând, aşadar, cererii ucenicilor de a-i învăţa să se roage, Isus Cristos nu a

...PARABOLE DE AZI Pelerini prin munți pustii

ergeam deja de trei zile cu câțiva tineri prin munții dintre Ciucaș și Valea Prahovei. Deși obosiți, ne doream să continuăm pelerinajul nostru, încrezători în Providență. La prânz, a început o ploaie torențială. Ne-am repezit spre o stână pe care o zărisem nu foarte departe. Ploua atât de tare, că nici câinii n-au ieșit să ne latre... Ciobanul ne-a primit înăuntru, dar ne-a spus că nu ne ține peste noapte. Când a stat ploaia, am plecat mai departe uzi, pe muntele pustiu. Spre seară, am zărit pe dealul de vizavi un alt cioban. L-am strigat și am pornit 20

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2016

Text: Pr. Tarciziu Șerban

încercat să le sugereze o formulă nouă de rugăciune, ci să le reveleze chipul Tatălui căruia i se adresează, care este sfânt, dispus să ne ofere loc în Împărăţia sa, pâinea cea de toate zilele şi chiar să le ierte păcatele în cazul în care şi ei i-ar ierta pe cei care le-au greşit. Mai mult, chipul Tatălui nu semăna cu cel al „prietenului” care, fiind solicitat în miez de noapte să îi vină în ajutor unui prieten aflat în dificultatea de a nu avea ce să le pună înainte unor oaspeţi obosiţi şi flămânzi, îl refuză, motivând că s-a culcat deja alături de copiii săi. Nu seamănă nici cu un eventual tată care i-ar oferi fiului flămând un şarpe în loc de peşte sau un scorpion în loc de ou. Tatăl ceresc este atent, darnic, milostiv. E suficient să fie rugat „personal”, cu credința că El va răspunde cu promptitudine celor care cer şi deschide oricui bate la uşa Lui. În plus, El oferă şi un „bonus”: pe Duhul Sfânt, lumina chipului celor care se roagă.

Text: Fr. Dan Suciu CSJ

spre el, însă pe măsură ce ne apropiam, el se grăbea să dispară cu oile sale de cealaltă parte a muntelui. „Un cioban ne dă afară și altul fuge de noi... Doamne, chiar nu vrei să ne ajuți puțin?” Într-un târziu, l-am ajuns. Încruntat, a ascultat povestea noastră. Apoi ne-a spus-o pe-a lui. Cu o săptămână înainte, fusese atacat de niște persoane care apăruseră tot așa, pe deal. Îl bătuseră și-i furaseră calul. Ne-a poftit la stână. Ne-a dat locurile cele mai bune lângă foc. Ne-a pregătit cel mai bun boț cu brânză, prăjit pe jar. Providența transformase refuzul inițial într-o întâlnire și mai frumoasă.

Parabola prietenului insistent (Lc 11,5-13)

Dacă unul dintre voi are un prieten și merge la el la miezul nopții și-i spune: «Prietene, împrumută-mi trei pâini ...», dacă celălalt dinăuntru, răspunzând, îi zice: «Nu mă deranja; ușa este deja închisă..., nu pot să mă scol să-ți dau», vă spun, chiar dacă nu se va scula să-i dea pentru că îi este prieten, pentru insistența lui, se va scula și-i va da ceea ce are nevoie.

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII CREDINȚA ÎN FAPTE

Fă ce face popa!

Donează sânge, dăruiește viață Text: Pr. Francisc Doboș

ra în luna aprilie 2015, Centrul de transfuzie sangvină București. Împreună cu câțiva preoți ai Arhidiecezei Romano-Catolice de București am hotărât să donăm sânge. O mai făcusem până atunci; nu eram la prima „abatere”. În acea zi, însă, am scos telefonul și am făcut un video-selfie. Am început mai în glumă, mai în serios spunând: fă ce face popa, de data aceasta... Cu toții știm și folosim când ni se pare oportun, zicala: fă ce zice popa, nu ce face popa. Bineînțeles că autoironia m-a făcut să folosesc termenul de popă, știind că sunt preot. În plus, spunând fă ce face popa, am vrut să îmblânzesc puțin zicala populară. Prin această inițiativă, noi, preoții donatori, am dorit să-i îndemnăm pe cei care încă nu au (mai) donat sânge să își facă curaj, să îndrăznească și să doneze și ei. Nici eu nu aș fi început să donez sânge dacă altcineva nu m-ar fi îndemnat sau provocat. Sunt mulți cei care donează, dar sunt și mai mulți cei care nu o fac. Și asta nu pentru că nu vor, ci pentru că nimeni nu i-a îndemnat, nu i-a chemat. Este mare nevoie de sânge în spitale, este nevoie de viață, iar sângele înseamnă viață. Dacă cei care citiți aceste rânduri nu puteți dona, vorbiți-le altora despre această posibilitate și îndemnați-i să o facă. Știind că începe vara, iar numărul donatorilor scade, la începutul

Pr. Francisc Doboș alături de pastorul adventist Tiberiu Nica

De la stânga la dreapta: Pr. Gabriel Anghel, Pr. Francisc Doboș, Pr. Dan Suciu CSI, Pr. Francisc Ungureanu

Trăim într-o lume de simboluri: acțiuni practice care, în timp ce devin tot mai clare, ascund în sine bogăția lor. Donarea de sânge se înscrie în această lume simbolică: face tot mai clară solidaritatea noastră, compasiunea noastră, responsabilitatea noastră, dăruirea noastră, și ascunde în sine misterul profund al existenței, ne face părtași, într-un fel, la dăruirea de sine a lui Cristos. Donarea de sânge pe care o facem devine astfel un imn adus vieții, un imn adus victoriei Învierii, care dezminte cultura morții, [cultură] care îi prezintă ca învingători, în lumea de astăzi, pe cei ce proclamă drept valori egoismul și închiderea în sine, și care se lasă stăpâniți de căutarea puterii, a plăcerii și a avuției. Donarea de sânge e exact la polul opus al acestei culturi a morții. Pentru că, pentru creștini, a dona sânge înseamnă a se dărui lui Dumnezeu și altora. Card. Javier Lozano Barragan, președinte emerit al Consiliului Pontifical pentru Pastorația operatorilor din sectorul sanitar

lunii trecute l-am provocat pe prietenul Tiberiu Nica, pastor adventist, director general al Speranța TV și al Radio Vocea Speranței. Nu mai donase sânge până atunci. A acceptat cu bucurie. Am făcut împreună un

video-selfie, al cărui mesaj era că sângele nu are confesiune, dar are viață. Frăția de sânge în vremurile noastre se poate realiza și donând sânge. Fă-ți curaj: donează și tu sânge! Dăruiește viață! AUGUST 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Altarele Fecioarei Saracilor

Banneux și Cărbunari

Text: Viviana și Alexis Dimcev

O legătură tainică unește două sanctuare din două țări diferite: Banneux, din Belgia, și Cărbunari-Blaj, din România. Aflate sub protecția Fecioarei Săracilor, cele două locuri de pelerinaj atrag anual mii de oameni care vin să caute ocrotirea Preacuratei.

Fresca Fecioarei Săracilor din capela Banneux, Belgia

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2016

OAMENI ȘI LOCURI

Fericiți cei săraci cu duhul, căci a lor este Împărăția Cerurilor Săracii de astăzi – și există atâtea modalități de a fi sărac! – se simt acasă la Banneux. Ei vin să caute aici curajul, speranța, unirea cu Dumnezeu în încercările lor. Îi încurajez pe pelerinii care vin să se roage aici Celei care, oricând și pretutindeni în Biserică, reflectă chipul Milostivirii lui Dumnezeu.

Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, la Banneux, 21 mai 1985

Foto stânga: Capela Sfintei Fecioare a Săracilor de la Cărbunari, Blaj; Foto dreapta: Capela Sfintei Fecioare a Săracilor din Banneux, Belgia

xistă locuri înrudite spiritual, prin planurile nebănuite ale Providenței. Nu întâmplător grota de la Lourdes a fost multiplicată în mii de locuri, pentru a-i ajuta și pe cei care nu pot ajunge în Franța să se bucure de un crâmpei din harul aparițiilor Preacuratei. Tot astfel, pe o colină de lângă Blaj, în pădurea Cărbunari, o capelă micuță amintește de locul unei alte apariții a Maicii Domnului, mai puțin cunoscute decât cea de la Lourdes, dar cu un mesaj de mângâiere și alinare: Fecioara Săracilor de la Banneux, din Belgia.

pădurii. Sus, o poiană luminată de soare, o bisericuță minusculă și un altar de vară. Am intrat în capelă. Un preot singur slujea Sfânta Liturghie. Capela era atât de mică, încât oriunde ședeam, eram aproape de altar. Intimitatea locului impregnat de rugăciune ne-a învăluit. Deasupra noastră veghea fresca luminoasă a Fecioarei Săracilor.

Care era legătura dintre evlavia credincioșilor greco-catolici români și mesajul de la Banneux,

transmis de o copilă de 12 ani în orășelul aflat la mii de kilometri distanță? Am descoperit-o într-o zi de iulie, urcând potecile pădurii de la Cărbunari. O cărare nu foarte abruptă, cu miros reavăn de mușchi și flori, un drum ca oricare alt traseu de drumeție, în răcoarea

Fresca Fecioarei Săracilor din capela de la Cărbunari, Blaj AUGUST 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

OAMENI ȘI LOCURI

Foto stânga: Izvorul de la Banneux, Belgia; foto dreapta: Mariette Beco în copilărie

Am aflat apoi că în 1933, la Banneux, în Belgia, Sfânta Fecioară i s-a arătat lui Mariette Beco, o fetiță de 12 ani. Maica Domnului a cerut ca în acel loc să fie construită o capelă mică. Maria s-a arătat lui Mariette Béco de opt ori, din 15 ianuarie până în 2 martie 1933. Pe 22 august 1949, Episcopul de Liège a declarant autenticitatea aparițiilor și a mesajului. După apariții, vizionara Mariette s-a căsătorit și a rămas în lume ca o prezență discretă, fără să atragă vreodată atenția asupra sa. A murit pe 2 decembrie 2011. La Banneux, Sfânta Fecioară s-a revelat sub două nume.

Pe 19 ianuarie 1933, i-a spus fetiței „Eu sunt Fecioara Săracilor”. Pe 2

Izvorul de la Banneux Desemnat de Sfânta Fecioară ca fiind „pus deoparte pentru toate națiunile… pentru a-i alina pe cei bolnavi” izvorul este unul dintre punctele centrale ale sanctuarului. Pelerinii își înmoaie ambele mâini în apă, imitând gestul făcut de vizionară la îndemnul Maicii Domnului.

martie 1933, a adăugat: „Eu sunt Maica Mântuitorului, Maica lui Dumnezeu”. De trei ori în timpul aparițiilor, Sfânta Fecioară i-a cerut lui Mariette să se roage mult. Pe 11 februarie, aniversarea apariției de la Lourdes, Maica Domnului a spus: „Am venit să alin suferința”. Un alt cuvânt plin de speranță al Maicii Domnului este „Credeți în mine, eu voi crede în voi”. Un semn vizibil al prezenței Sfintei Fecioare este izvorul spre care a condus-o pe micuța vizionară, indicându-i să își cufunde mâinile în apa înghețată. Astăzi, mii de pelerini suferinzi merg să caute la izvor alinarea promisă, deoarece Maica Domnului a spus: „Acest izvor este pus deoparte pentru mine”.

Rugăciune către Fecioara Săracilor Fecioară a Săracilor, condu-ne la Isus, Izvorul harului Fecioară a Săracilor, mântuiește națiunile, Fecioară a Săracilor, alină-i pe bolnavi, Fecioară a Săracilor, alină suferința, Fecioară a Săracilor, roagă-te pentru fiecare dintre noi, 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2016

Fecioară a Săracilor, noi credem în tine, Fecioară a Săracilor, crezi în noi, Fecioară a Săracilor, ne vom ruga mult, Fecioară a Săracilor, binecuvântează-ne, Fecioară a Săracilor, Maică a Mântuitorului, Maica lui Dumnezeu, mulțumim!

OAMENI ȘI LOCURI

În 1938, părintele asumpționist Adhémar Merckx, de origine belgiană, a avut inițiativa de a construi la Blaj o replică a capelei de la Banneux, „ridicată de părinții călugări asumpționiști, mulțumită daniilor trimise din banii credincioșilor uniți din Ardeal și Vechiul Regat. Preacurata a spus nevinovatei copilițe că a venit pentru toate neamurile, și prin urmare a venit și pentru noi, românii. Și a mai spus atunci Preacurata că Ea este Mama Săracilor și că a venit pentru a alina durerile celor năpăstuiți și săraci. Săraci și lipsiți sufletește suntem cu toții. La Preacurata Fecioară găsim ajutor pentru toate lipsurile și durerile sufletului nostru. Trebuie numai să alergăm cu încredere la ea. (Unirea Poporului, 14 mai 1939). Bisericuța a fost sfințită de Mitropolitul greco-catolic Alexandru Nicolescu pe data de 5 iunie 1938. „La acest act so-

lemn a luat parte lumea şcoalelor din Blaj, mulţime de popor din împrejurimi şi oaspeţi din depărtare ca d. Iosif Frollo şi o seamă de domni şi doamne din elita belgiană bucureşteană”, consemna ziarul Unirea din 11 iunie 1938. Atmosfera pelerinajelor se regăsește în articolele timpului: „Cu toată vremea rea ce se arăta încă din ajun, credincioșii din Blaj și satele din apropiere au venit cu zeci, cu

Cărbunari

Capela de la Cărbunari în construcție, Blaj, 1937 (sursa: Alexandru Petărlecean)

sute. Câteva grupuri erau conduse de preoții și învățătorii lor, frumos încolonate, în cântece mariane, în frunte cu praporii. Sosit-au și pelerini răzleți, din depărtări mari, veniți pe jos: din Târgu-Mureș, mijlocul Câmpiei și mai ales din părțile Aiudului. Trei Sfinte Liturghii au dat prilejul la sute și sute de cuminecări… După-masă la 3 s-a recitat în comun Sf. Rozar; la ceasul 5 s-a slujit Acatistul Maicii Domnului, urmat de procesiune până pe vârful dealului (Unirea Poporului, 21 august 1938) Pelerinajele s-au ținut până în anul 1948, când Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică a fost scoasă în afara legii. Oamenii au continuat să meargă clandestini la capela unde nu se mai țineau slujbe. În 1990, pelerinajele au fost reluate. Fecioara Săracilor: nici nu putea fi o devoțiune mai potrivită pentru cei care aveau să rămână lipsiți de Biserica lor timp de decenii.

Episcopul Vasile Aftenie la Cărbunari

rimul episcop martir al Bisericii Române Unite cu Roma, GrecoCatolice, Vasile Aftenie, a vizitat de mai multe ori sanctuarul Fecioarei Săracilor. Două dintre pelerinajele lui sunt consemnate de ziarul Unirea: pe 15 august 1944, respectiv 1946.

Sursa: Alexandru Petărlecean

CĂRBUNARI, Sanctuar Arhiepiscopal Major

e 29 mai 2014, capela Fecioarei Săracilor, de la Cărbunari-Blaj, a fost declarată Sanctuar Arhiepiscopal Major al Bisericii Române Unite cu Roma, GrecoCatolică. Pe 28-29 mai 2016, sanctuarul a găzduit Pelerinajul Național cu prilejul Anului Milostivirii.

Eremitul de la Cărbunari

ărintele Jean-Baptiste Robin, călugăr și iconar francez, a slujit timp de mai mulți ani în sanctuarul de la Cărbunari. A venit în România în 1999, impresionat de strigătul „Unitate!” de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea. A fost hirotonit preot greco-catolic în 2004, în catedrala din Blaj. A adormit în Domnul pe 31 iulie 2014.

AUGUST 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI

Amoris laetitia, începutul şi sfârşitul Au trecut deja patru luni de la publicarea Exortației apostolice Amoris laetitia, rod a doi ani de discuţii și reflecţii pe tema familiei, ca urmare a sinoadelor din octombrie 2014 şi octombrie 2015. Text: Pr. Fabian Măriuţ

nainte de a fi punctul de sosire al dezbaterilor sinodale, documentul este punctul de plecare pentru ceea ce se doreşte a fi consolidarea familiei şi reînnoirea Bisericii. Numele unui document papal provine de la cuvintele inițiale. Dar de ce oare să nu amintim şi cuvintele de încheiere? De aici şi precizarea din titlul articolului, „începutul și sfârșitul”: „Să nu ne pierdem speranţa din cauza limitelor noastre şi nici să nu încetăm a căuta plinătatea iubirii şi a comuniunii care ne-a fost promisă” (Amoris laetitia, 325). Poate fi grăitor că la cincizeci de ani de la documentul cu care se încheia Conciliul Vatican II, Gaudium et spes, Papa apelează la termenul bucurie (în formele sale latine: gaudium şi laetitia) pentru a ne vorbi în

Evangelii Gaudium despre bucuria de a vesti Evanghelia şi în Amoris laetitia, despre bucuria de a rămâne în iubire, care îşi află expresia cea mai concretă în relaţia stabilă, fidelă, fecundă dintre un bărbat şi o femeie. În mesajul său, Papa Francisc acordă în mod constant un loc de seamă milostivirii, tandreţei şi bucuriei. Voci critice atrag atenţia că face acest lucru cu riscul de a lăsa adevărul pe plan secundar. Din istorie ştim că Biserica s-a luptat pentru apărarea adevărului dogmelor, pentru ca în vremurile actuale, Magisteriul Bisericii Catolice să intervină pentru apărarea adevărului despre om, cu tot ceea ce comportă demnitatea fiinţei umane şi binele vieţii sale. După Al Doilea Război Mondial, s-a încercat elaborarea

„Dumnezeu a creat omul, bărbat şi femeie i-a creat” şi i-a chemat la acea comuniune de viaţă, singura pe care, aşa cum spune o prefaţă la Liturghia de căsătorie, nici păcatul nu a distrus-o. 26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2016

unor legi care să garanteze drepturile şi libertăţile omului. Dar în domeniul legislaţiei civile, se dă loc la contradicţii, ceea ce, într-adevăr, aduce prejudicii noţiunii de adevăr. Într-o lume confuză, care a pierdut conştiinţa păcatului şi conștiința prezenţei lui Dumnezeu, Papa Francisc vrea să ne reconducă la Evanghelie, al cărei mesaj principal este milostivirea. Bucuria este rodul iubirii milostive. Cred că este o pistă falsă teza că a pune accentul pe milostivire ar deforma adevărul despre om. Dimpotrivă, numai în lumina milostivirii străluceşte adevărul. Numai în această lumină, evanghelia familiei – expresia îi aparţine lui Ioan Paul al II-lea –, răzbate printre opinări şi drepturi inventate.

UNIVERSUL FAMILIEI

Amoris laetitia, la îndemâna fiecăruia „Bucuria iubirii care se trăieşte în familie este şi bucuria Bisericii. În ciuda numeroaselor semne de criză ale căsătoriei, «dorinţa de a avea o familie rămâne vie, îndeosebi printre tineri, şi încurajează Biserica»”. (Amoris laetitia, nr. 1) Texte: A.F.C. „Vladimir Ghika”

Indisolubilitatea nu este o povară

Recomandări pentru viaţa obişnuită

itind Amoris laetitia, am descoperit că Papa revine de multe ori asupra legăturii de dragoste dintre soţi. Ne-am reamintit de pregătirea la căsătorie pe care am făcut-o cu cincisprezece ani în urmă când, din discuţiile avute cu preotul, neam oprit mai ales asupra aspectelor de natură juridică şi morală ale căsătoriei. Amoris laetitia ne-a ajutat să înţelegem că ele sunt importante, dar căsătoria nu se rezumă la ele şi că relaţia noastră este mai mult decât sentimentele pe care le nutrim unul faţă de celălalt. Căsătoria îl face atât de prezent pe Dumnezeu în legătura noastră de iubire, încât devine garantul acesteia. Indisolubilitatea căsătoriei este departe de a fi o impunere sau o povară. Este un dar pe care Dumnezeu ni l-a oferit pentru a ne întări în drumul vieţii conjugale şi de familie. Acel „să te iubesc şi să te respect în toate zilele vieţii mele” din ziua căsătoriei, făgăduinţa de a ne iubi pentru totdeauna, nu se datorează puterii sentimentelor, ci planului lui Dumnezeu în mâinile căruia ne-am pus împreună viaţa. (Marta şi George Voicu)

e-a surprins limbajul viu şi direct al Sfântului Părinte. Amoris laetitia este presărată cu recomandări folositoare pentru viaţa noastră zilnică, obişnuită. Una dintre ele este să ne facem timp unul pentru altul în fiecare zi: „Dragostea are nevoie de timp și de spațiu, toate celelalte vin pe locul doi. Este nevoie de timp pentru a discuta problemele, pentru a face planuri, pentru a vă asculta unul pe celălalt, pentru a vă aprecia și pentru a construi o relație puternică”. Alta ne învaţă cum să practicăm ascultarea: „În loc să oferi un sfat sau să-ți spui părerea, trebuie să asculți tot ce are de zis celălalt. Deseori, celălalt nu are nevoie de soluții, ci doar să fie ascultat, să simtă că celălalt îi înțelege durerea, dezamăgirea, frica, furia și speranțele”. Cea mai tranşantă recomandare se referă la încredere: „Încredere înseamnă mai mult decât să crezi că celălalt îți este fidel și nu te minte. Înseamnă că nu trebuie să încerci să-l controlezi pe celălalt sau să îi urmărești fiecare pas”. (Raluca şi Matei Sandu)

Cuvintele nu sunt mereu necesare

m descoperit cu plăcută surprindere cum în Amoris laetitia, Papa ţine cont de înţelepciunea populară. Ne-am regăsit cu totul în următoarea recomandare: „Sfatul meu este să nu încheiați ziua fără să aduceți pacea în familie. Și cum pot face pace? Căzând în genunchi? Nu! Ci cu un mic gest și armonia va reveni în familie. O mângâiere. Cuvintele nu sunt întotdeauna necesare”. La nunta noastră, naşii ne-au spus: „Să nu plecaţi niciodată supăraţi la culcare” şi asta a devenit regula de aur a vieţii noastre matrimoniale şi de familie. (Andreea şi Ioan Robu) AUGUST 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI SUFLET TÂNĂR

CRACOVIA

ZIUA MONDIALĂ A TINERETULUI 2016 Logoul ZMT 2016 Logoul ZMT a reunit elemente ale întâlnirii ce a avut ca temă: „Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire”. n centrul logoului este crucea, care-l reprezintă pe Cristos, în jurul căruia se întâlnesc tinerii. Din cruce pornesc razele Milostivirii lui Dumnezeu, sângele şi apa care au curs din coasta lui Isus. Razele se contopesc cu braţele unui tânăr care îmbrăţişează crucea. Este marcată forma Poloniei şi poziţia geografică a Cracoviei, care coincide cu capul tânărului. Culorile folosite sunt albastru, roşu şi galben, culorile oficiale ale oraşului gazdă, Cracovia.

Twitter: @Pontifex Să iubim și să iertăm așa cum Dumnezeu ne iubește și ne iartă pe noi. Papa Francisc

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2016

72 de tineri la Cracovia Tinerii din Arhidieceză, la ZMT 2016

uni, 18 iulie 2016, 72 de tineri din Arhidieceza RomanoCatolică de București au plecat în Polonia, pentru a participa la Ziua Mondială a Tineretului, organizată, în acest an, la Cracovia. După ce au participat la Sfânta Liturghie, celebrată în Catedrala Sf. Iosif, din București, tinerii, persoanele consacrate și preoții însoțitori au călătorit către Oradea, unde au poposit la Parohia „Adormirea Maicii Domnului”. A doua zi au continuat pelerinajul către Polonia, oprindu-se la Budapesta, în Ungaria, şi la Zvolen, în Slovacia. Ajunşi în Polonia, au fost găzduiţi de diferite familii din Dieceza Bielsko-Zywiecka (la sud-vest de Cracovia), unde au rămas pe perioada 19-25 iulie, participând la diferite activităţi pregătite de dieceza gazdă: au vizitat muzeele Auschwitz şi Auschwitz II - Birkenau, Catedrala din Zywiecka, au parcurs un traseu montan şi au disputat un meci de fotbal România-Polonia, încheiat cu scorul de 3 la 1, echipele fiind formate din tineri pelerini români şi tineri localnici polonezi. În după-amiaza

aceleaşi zile a avut loc un mic festival la care şi-au adus contribuţia tinerele gazde şi tinerii pelerini, veniţi din diferite colţuri ale lumii: Hong Kong, Rusia, România etc. În ultima zi petrecută în dieceza Bielsko-Zywiecka, tinerii din Arhidieceza de Bucureşti au participat la Sfânta Liturghie alături de aproximativ 6.000 de tineri pelerini şi gazde. La data închiderii acestei ediţii a revistei noastre, tinerii Arhidiecezei au ajuns deja la Cracovia, unde se pregătesc să participe la Zilele Mondiale ale Tineretului. În după-amiaza zilei de 26 iulie vor participa la Sfânta Liturghie de deschidere a Zilelor Mondiale. În zilele următoare vor lua parte la întâlnirile de cateheză, la Festivalul Tineretului, îl vor întâmpina pe Papa Francisc, se vor ruga Calea Crucii în Parcul Jordan și vor participa la Veghea de rugăciune de la Campus Misericordiae. Duminică, 31 iulie, vor participa la Sfânta Liturghie solemnă prezidată de Papa Francisc. În numărul următor vom reveni cu un amplu reportaj şi mărturii.

UNIVERSUL FAMILIEI

Gândul meu pentru

TINERI SFINȚI AI MILOSTIVIRII

Zeffirino Namuncura

ericitul Zeffirino este sărbătorit pe 26 august în calendarul catolic argentinian. S-a născut în 1886, la Chimpay, Argentina. Descendent al tribului de indieni băştinaşi araucani, este trimis de tatăl lui să studieze la Buenos Aires, ca într-o zi, să-şi poată apăra neamul: „Eşti inteligent şi totodată ultima speranţă a tribului nostru. Dacă vei deveni militar sau om politic, vei putea apăra drepturile araucanilor”. Dar băieţelul de 11 ani nu a rezistat la şcoala militară, după câteva zile întorcându-se acasă. Urmând sfatul unui prieten, tatăl l-a trimis la colegiul părinţilor salezieni. Luni de zile, Zefferino făcea lucrurile de capul lui. Îi plăcea libertatea. Profesorii erau îngrijoraţi, dar părinţii salezienii au avut răbdare; ştiau că acel copil trăise fără reguli, fără disciplină. Cu toate că îi era extrem de greu, Zeffirino se străduia şi a început să fie tot mai „ascultător clopoţelului”, devenind model pentru colegi. A învăţat să citească şi să scrie. În 1898, în timp ce se pregătea pentru prima Sfântă Împărtăşanie, a cunoscut un salt calitativ. A trăit cu inten-

sitate momentele! Mai târziu, a simţit chemarea de a deveni salezian. Modelul lui era Dominic Savio şi în cei cinci ani de şcoală,

T I NE

Dragi prieteni, căutători de Dumnezeu,

s-a străduit să-l egaleze. Devine el însuşi un alt Dominic, exemplu în viaţa spirituală, în caritate, în împlinirea datoriilor personale şi în mortificarea zilnică.

Sârguincios în studii şi umil în rugăciune, cum îi plăcea lui Don Bosco, ştia să se facă ascultat de colegii certăreţi. Îşi

corecta prietenii, învăţându-i să se roage cât mai bine; îi plăcea să facă semnul crucii încet, ca să aibă timp să se gândească la fiecare cuvânt. La insistenţele sale, tatăl acceptă să fie botezat la vârsta de 80 de ani!

Zefferino nu a avut o sănătate de fier. Îl chinuia tuberculoza.

În 1904, merge în Italia, părinţii sperând să găsească acolo un tratament mai bun. Astfel, tânărul salezian ajunge să frecventeze şcoala din Torino, unde îl cunoaşte pe Don Rua, succesorul lui Don Bosco. Ajunge şi la Roma, unde se întâlneşte cu Papa Pius al X-lea, care-l binecuvântează cu bucurie. Dar boala nu-l iartă; moare în 1905. Marta Andro

Trupul lui se odihneşte în capela din Fortin Mercedes, Rio Colorado; mii de tineri merg în pelerinaj pentru că au găsit în el un prieten care-i înţelege şi-i ajută la nevoie.

nul acesta, am participat pentru a opta oară la o Întâlnire Mondială a Tineretului. La fiecare întâlnire, am participat, de fapt, la „o școală de credință”. Acest lucru mi-a dat o motivație sinceră și un entuziasm aparte în misiunea mea sacerdotală de a lucra cu tinerii! Peste tot, împreună cu tinerii, am trăit o experiență de fraternitate cu adevărat creștinească. Diferența limbilor, bogăția culturilor, varietatea tradițiilor s-au contopit și au creat o mare familie. Atitudinea sinceră a tinerilor de a-l întâlni pe Cristos se putea vedea în dorința lor de a participa la cateheze, la Liturghii, la Adorație, la Calea Crucii și în certitudinea apartenenței la Biserica lui Cristos condusă de urmașul Sfântului Pentru, Papa de la Roma. Tinerii sunt speranță pentru Biserică! Când participă activ la viața Bisericii, pășesc în orizonturi noi, folositoare pentru viața lor. Tinerii care au șansa să intre la „o școală de credință” înțeleg că este bine să ai credință și că o credință profundă, matură, sinceră este de preferat! Învață să trăiască o credință ce dă gust și culoare vieții, o credință din care să nu lipsească actele concrete de caritate, o credință care să fie prezentă în orice relație pe care tânărul o are, o credință vie în toate alegerile importante din viață! Ei învață să guste fericirea celor „care nu văd” (cf. In 20,29), a acelora care tocmai pe motivul că nu ating ceva fizic cred cu adevărat, au încredere, își întind mâna spre Dumnezeu! Pr. Daniel Bulai AUGUST 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI ABC-UL CREDINȚEI

Joia Sfântă

Joia dinaintea Paştelui este ziua în care amintim cum Isus a instituit sacramentul Euharistiei şi al Preoţiei. La Liturghia de dimineaţă, preoții se adună în jurul episcopului lor, reînnoind făgăduințele din ziua hirotonirii lor. De asemenea, are loc sfinţirea uleiurilor. La Liturghia de seară, preoții spală picioarele a 12 bărbați, urmând exemplul lui Isus de la Cina cea de Taină.

Jertfa lui Isaac

Caută cele 12 diferențe dintre cele două imagini și încercuiește-le.

Jubileu

În Vechiul Testament, jubileul era un an de iertare a datoriilor și a pedepselor și se celebra o dată la cincizeci de ani. Începând cu anul 1300, Biserica a introdus celebrarea Anului Sfânt – Jubileul, la început o dată la o sută de ani, apoi mai des sau ocazional. La 8 decembrie 2015, Papa a deschis Anul Jubiliar al Milostivirii, îndemnându-ne să fim milostivi precum Tatăl.

Jertfă

În vechime, era actul de cult prin care se sacrifica un animal sau un element natural ca semn de recunoaștere a suveranității lui Dumnezeu. În Vechiul Testament, se ardeau animale, dar Dumnezeu îi cere lui Abraham să-l ofere ca jertfă pe Isaac, fiul bătrâneților, acesta fiind un mare test de ascultare şi de încredere în Dumnezeu. Abraham a ascultat de Dumnezeu, devenind Părintele nostru în credinţă. Jertfa lui Isus de pe Cruce a desființat toate celelalte jertfe.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2016

Josemaría s-a născut în Spania, într-o familie practicantă. În adolescență a înțeles că Dumnezeu are un plan cu el.

Hmmm!

A devenit preot și a studiat și dreptul.

Când avea 26 de ani, a înființat Opus Dei, care înseamnă „lucrarea lui Dumnezeu”.

La Războiul Civil din Spania, au murit mulți preoți, dar Josemaría a scăpat.

Opus Dei este o organizație care îi ajută pe laici să fie sfinți în lume. Episcopii au început să-i ceară să țină reculegeri pentru preoți. Ar trebui să ajungem la Isus prin Maria.

Opus Dei a deschis școli și spitale. Josemaría le-a scris multor oameni, îndrumându-i să fie sfinți în viața de zi cu zi.

Sfântul Josemaría a scris și a călătorit în toată lumea pentru a-i învăța pe oameni să fie sfinți în lume. El le-a arătat că nu doar preoții și călugării pot fi sfinți. Și noi putem crește în iubirea și slujirea eroică a lui Dumnezeu, făcând toate pentru Dumnezeu. AUGUST 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

[După: TheKidsBulletin]

comemorat la 26 iunie

SFÂNTUL JOSEMARÍA ESCRIVÁ DE BALAGUER (1902-1975)

UNIVERSUL FAMILIEI

UNIVERSUL FAMILIEI POVEȘTI DE VIAȚĂ

Când vezi de acolo, de sus, Pământul și toate frumusețile naturale, nu poți să nu reflectezi și să nu înțelegi că trebuie să existe o putere mai mare care a făcut toate acestea. Michael Hopkins Michael Hopkins, 24 decembrie 2013 (foto: NASA)

Cu Isus în spațiu Text: Cristina Grigore

ichael Scott Hopkins are 47 de ani, este colonel în armata americană și, din 2009, astronaut NASA. Născut într-o familie de creștini metodiști, s-a căsătorit cu Julie, de confesiune catolică, și au împreună două fetițe, botezate în Biserica Catolică. În 2013, a cerut să devină și el catolic: „Simțeam că lipsea ceva din viața mea”, avea să declare ulterior. Întreaga familie frecventează sacramentele în biserica parohială Sfânta Fecioară Regină, din Friendswood, Texas. Tot în 2013, a fost selectat de NASA să participe, ca inginer de zbor, la Expediția 37/38, pe Stația spațială internațională. Era prima sa misiune în spațiul extraterestru. A petrecut în spațiu 24 de săptămâni, de la 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2016

25 septembrie 2013 până la 10 martie 2014. În timpul misiunii, a realizat câteva experimente științifice, a efectuat lucrări de mentenanță a stației spațiale și a ieșit de două ori în spațiul cosmic. Pentru Mike – cum îi spun apropiații – plecarea în spațiul extraterestru nu însemna și distanțare de viața de credință. Cu acordul parohului, Pr. James H. Kuczynski, și al Arhidiecezei de GalvestonHouston, Mike a luat cu sine, în spațiu, șase ostii, împărțite în patru: 24 de fragmente, pentru 24 de săptămâni. „Era extrem, extrem de important pentru mine acest lucru. Era foarte important pentru mine să știu că Isus era cu mine atunci când ieșeam afară în vidul din spațiu”. Pe stația spațială, Mike și-a făcut timp pentru sufletul lui și

Dumnezeu: se retrăgea în Cupola – un modul semisferic, cu șase ferestre laterale și una superioară, care le oferă astronauților o vedere panoramică asupra planetei Pământ –, și acolo se ruga, citea săptămânal lecturile duminicale și predica parohului său, pe care le primea, cu ajutorul NASA, prin email, se împărtășea o dată pe săptămână cu Isus Euharistic. Despre experiența din Cupola, Mike a declarat la întoarcerea din misiune: „Când vezi de acolo, de sus, Pământul și toate frumusețile naturale, nu poți să nu reflectezi și să nu înțelegi că trebuie să existe o putere mai mare care a făcut toate acestea”. Colegii lui Mike, astronauții ruși Oleg Kotov și Sergey Ryazansky, știau că are Sfânta Împărtășanie cu el. „Eu nu am făcut niciodată mare caz din asta – a povestit Mike mai târziu–, și nici ei. Au respectat credința mea și dorința mea de a-mi trăi credința chiar și când eram în spațiu”.

CULTURĂ FILE DE ISTORIE

Trei papi în trei luni august - octombrie 1978

n anul 1978, Biserica Catolică a fost condusă, succesiv, de trei papi: Paul al VI-lea, Ioan Paul I și Ioan Paul al II-lea. Înainte de 1978, situația se mai repetase, de-a lungul istoriei, de 13 ori; ultima oară, cu trei secole în urmă. Ceea ce a făcut, însă, ca anul 1978 să rămână în amintirea multora a fost faptul că evenimentele au avut loc, oarecum, pe neașteptate. Paul al VI-lea (Giovanni Battista Montini) era la cârma Bisericii de 15 ani, din iunie 1963. Răpirea, și apoi uciderea, în mai 1978, de către Brigăzile Roșii, a prietenului său de o viață Aldo Moro, l-au afectat mult și au marcat declinul sănătății sale. La audiența generală din 29 iunie, Paul al VI-lea a apărut vădit slăbit, dar nimeni nu se aștepta la decesul său, survenit la Castel Gandolfo, la 6 august, în urma unui edem pulmonar.

Text: Cristina Grigore

La fel de neașteptată a fost alegerea succesorului său, Cardinalul italian Albino Luciani (66 de ani), încă din prima zi a conclavului, la 26 august 1978. Și-a luat numele Ioan Paul I și i-a cucerit pe mulți cu zâmbetul său și stilul său natural de a comunica. Dar după numai 33 de zile, un infarct, survenit la 29 septembrie, a pus capăt subit pontificatului său. Cardinalii s-au văzut, astfel, nevoiți să se întoarcă la Roma pentru a alege un alt papă. Al doilea conclav din 1978 l-a ales pe polonezul Karol Wojtyła, la al optulea scrutin. O alegere surpriză: un papă tânăr (58 de ani), aproape necunoscut la Roma, dintr-o țară comunistă din Europa de est. Și-a ales numele Ioan Paul al IIlea. Era primul papă neitalian, după mai bine de 450 de ani.

Papa Paul al VI-lea

Papa Ioan Paul I

Papa Ioan Paul al II-lea

Pr. Jean de Krassowski (1896-1958)

Text: Dr. Dănuț Doboș

-a născut la 13 mai 1896, la Mihailovska (lângă Kiev, Ucraina), într-o familie aristocrată; a urmat studii universitare la Kiev (Dreptul) și la Moscova (Conservatorul). Din cauza Revoluției bolșevice din Rusia, s-a refugiat în România, la Giurgiu. De aici, la îndemnul Fericitului Anton Durcovici, va pleca la București și Genova (Italia), pentru studii teologice. A fost hirotonit preot la 25 mai 1929, în Catedrala Sfântul Laurențiu, din Genova. Întors în România, a activat ca profesor la Seminarul Sfântul Duh, din București (1929-1932), ca paroh de Câmpina (1932-1951), Bacău (1951-1952), consilier al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București și preot ajutător la biserica Sfânta Elena, din București. În perioada comunistă, pr. Jean de Krassowski a fost urmărit de Securitate, care l-a determinat, de altfel, să accepte unele compromisuri cu regimul ateu-comunist. A trecut la cele veșnice la 2 iulie 1958, la București. AUGUST 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

EXPOZIȚIE

Ciao Bucarest. Influențe urbane italiene în Bucureşti Muzeul Naţional de Artă al României, București Deschisă până la 15 august 2016 Despre spiritul creativ italian, reflectat în arhitectura şi peisajele Bucureştiului. Intrare liberă. Detalii: www.mnar.arts.ro

SPORT

Half Marathon „Fox Trail” 28 august 2016, ora 11.00 București - Băneasa Patru trasee: Kids races – 2,5 km, 6-11 ani; Scurt – 5 km, + 12 ani; Standard – 10 km, + 14 ani; Epic – 21 km, + 18 ani. Înscrierile se închid pe 24 august a.c. Pentru Kids races, participarea e gratuită; pentru celelalte categorii, se percepe taxă. Detalii: www.runfest.ro

Ben-Hur

(2016)

Premieră în România: 19 august 2016

omanul scris de Lew Wallace în 1880, „Ben-Hur” (BenHur: A Tale of the Christ), revine pentru a cincea oară pe marile ecrane, în regia lui Timur Bekmambetov, produs de studiourile Paramount şi MGM. Sinteză: Ben-Hur (Jack Huston), un prinț din Ierusalimul ocupat de romani, este trădat de prietenul Messala (Toby Kebbell) și acuzat de asasinat. Pierde totul, trăiește cinci ani ca sclav pe o galeră, după care se întoarce și îl provoacă pe Messala la o mare cursă cu care romane. Între timp, o serie de întâlniri ale lui BenHur cu Isus din Nazaret transformă complet viața prințului și îl fac să descopere harul, milostivirea și iertarea. Despre film: Filmul urmărește îndeaproape cartea lui Lew Wallace. „Are ceva foarte frumos – a afirmat Bekmambetov –, mai ales în actualul climat din lume, în care religii și oameni diferiți

Ben-Hur (2016)

Istoric, 100 min.

sunt în conflict. Cum aflăm calea pentru a ieși din această situație, cum să iertăm, cum să uităm, cum să mergem mai departe, cum îi tratăm pe semenii noștri?” Din distribuția filmului mai fac parte Morgan Freeman – în rolul șeicului Ilderim, cel care îl instruiește pe Ben-Hur pentru cursa cu care –, actorul brazilian Rodrigo Santoro – în rolul lui Isus –, actrițele Ayelet Zurer și Nazanin Boniadi. Recomandare: Pentru adulți, nerecomandat copiilor sub 13 ani.

CARTE

„Simfonii de vară”, ed. a 7-a

Despre minciună Sfântul Augustin Ediție bilingvă Editura Humanitas, 2016 Colecția: Surse clasice Detalii: librariasfiosif.ro

Festival de muzică clasică

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2016

arcul Colțea din capitală găzduiește în această vară 38 de concerte de muzică clasică, susținute de artiști români și străini. În luna august, vor concerta: Angely’s Symphonic (7 august), Grupul vocal Acapella (13 august), Cvartetul Passione (14 august), Corala „Te Deum Laudamus” (15 august), Cvartetul Bella Musica (20 august), Orchestra de femei (21 august), Brass Quintet București (27 august) și Muse Orchestra (28 august).

ETCETERA DE PE NET

ȘTIAȚI CĂ

CEA MAI ÎNALTĂ STATUIE CATOLICĂ

Teoria Big Bang îi aparține unui preot catolic?

ea mai înaltă statuie din lume dedicată unui personaj creștin este cea a Sfintei Rita din Cascia, aflată în orașul Santa Cruz (Brazilia). Are 56 de metri înălțime, cu 18 m mai mult decât celebra statuie a lui Cristos Mântuitorul, din Rio de Janeiro, care a deținut înainte recordul în înălțime. Statuia Sfintei Rita a fost inaugurată la 27 iunie 2010, după 10 ani de muncă, și a costat circa 2 milioane și 400 de mii de euro. Realizată din blocuri de ciment, ridicate pe un schelet din lemn, statuia este opera sculptorului Alexandre Azedo Lacerda. Statuia a fost ridicată pe o colină, care acum poartă numele Sfintei Rita, iar în jurul monumentului a fost amenajat un centru pentru congrese, cu 225 de locuri și un restaurant. Autoritățile organizează și un centru de informare referitor la Sfânta Rita, față de care brazilienii au o devoțiune deosebită. De altfel, în fiecare an, la 22 mai - ziua comemorării liturgice a sfintei din Cascia (Italia) - în orașul Santa Cruz are

Statuia Sfintei Rita din Cascia, Santa Cruz (Brazilia)

loc o mare sărbătoare, la care participă chiar și 60.000 de persoane, venite din toată Brazilia. Rita din Cascia (1381-1457) a fost o călugăriță augustiniană, care a trăit și murit la Cascia, în Perugia (Italia). În ultimii 15 ani de viață, a purtat în frunte o rană adâncă, urmă a unui spin din coroana lui Isus și semn al uniunii sale profunde cu Cel Răstignit. A fost declarată sfântă de Papa Leon al XIII-lea, în 1900.

ÎN LUNA AUGUST • 106 - S-a constituit provincia romană imperială Dacia, așa cum atestă o diplomă militară romană, descoperită la Porolissum (în Sălajul de azi); • 1483 - A fost celebrată pentru prima oară Sfânta Liturghie în Capela Sixtină (Vatican), în cinstea Înălţării la Cer a Sfintei Fecioare Maria; • 1534 - Ignațiu de Loyola a întemeiat Ordinul iezuit; • 1968 - ÎPS Ioan Robu a fost hirotonit preot, la Iași, de către Episcopul Petru Pleșca. • 2013 - La 31 august, a fost beatificat Monseniorul Vladimir Ghika, prinț, preot și martir român, comemorat la 16 mai în calendarul bisericesc.

Georges Lemaître (18941966) a fost un preot, fizician și astrolog belgian, care a dovedit că religia și știința nu se exclud. După ce a studiat într-un colegiu iezuit, în 1923 a fost hirotonit preot. În 1927 a publicat Teoria Big Bang, prin care a arătat că universul este în expansiune nelimitată și are un punct de pornire, un atom primar, teorie confirmată mai apoi de dovezi și observații astronomice.

COLȚUL CU ZÂMBET În 1902, Papa Leon al XIII-lea, deși avea 92 de ani și o sănătate destul de fragilă, reușea totuși să-și îndeplinească misiunea de Pontif al Bisericii. Într-o zi, l-a primit în audiență pe un laic spaniol. Acesta, foarte recunoscător pentru favoarea primită, i-a spus papei entuziast: - Ce bucurie! Imaginați-vă, Sanctitate! Și Papa Pius al IXlea m-a primit în audiență, chiar cu câteva zile înainte de a muri. - Dacă aș fi știut că sunteți atât de periculos pentru papi, aș fi amânat cu câțiva ani această întrevedere, a răspuns papa.

AUGUST 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ETCETERA ANUNȚURI

In memoriam: Pr. Ștefan Ghența

upă o îndelungată suferinţă, vineri, 27 mai 2016, a trecut la Domnul Pr. Ștefan Ghența, la vârsta de 79 de ani. Funeraliile au fost oficiate marți, 31 mai 2016, în biserica „Sf. Pius din Pieltrelcina”, din Constanța, trupul neînsuflețit al părintelui fiind înmormântat în curtea parohiei. Pr. Ștefan Ghența 1936-2016 Pr. Ștefan Ghența s-a născut la 2 septembrie 1936, la Luizi-Călugăra (Bacău). În 1960, a absolvit Seminarul teologic din Iaşi, fiind hirotonit la Alba Iulia, de PS Marton Aron, pe 5 februarie 1961. A activat la Luizi-Călugăra și Pustiana (colaborator), Faraoani și Hălăuceşti (vicar), Oituz (administrator vicar), Brăila și Constanţa (paroh şi decan). A fost vicar episcopal de Dobrogea și s-a pensionat în 2011. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Pelerinajul familiilor la SaNctuarul marian de la Ciofliceni

rhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti şi Asociaţia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika” organizează sâmbătă, 3 septembrie 2016, pelerinajul familiilor la Sanctuarul marian diecezan Regina Carmelului, de la Ciofliceni (Snagov). Pelerinajul se va încheia cu Sf. Liturghie celebrată la ora 15.00, în biserica sanctuarului. Este recomandat ca fiecare pelerin să aibă apă, prânz la pachet, încălţăminte adecvată, pălărie, umbrelă. Înscrierile se fac în parohii. Persoane de contact: Pr. Fabian Măriuț, tel: 0727 232 110; Pr. Stefano Conotter, tel: 0754 263 234.

ASCULTĂ RADIO MARIA O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz www.radiomaria.ro 36

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2016

ACTUALITATEA CREȘTINĂ ABONAMENTE 2016

u noul an calendaristic, revista „Actualitatea Creștină” a trecut pragul spre cel de al 27-lea an de apariție. Pentru anul 2016, preţul revistei este de 4,00 lei exemplarul, iar costul unui abonament individual pe un an este de 55,00 lei (expediție prin Poșta Română). Pentru abonamente anuale colective, cu cel puţin 10 exemplare, preţul este de 50,00 lei (expediție prin firmă de curierat). Prețul unui abonament include 12 numere lunare, supliment de Crăciun și taxe de expediţie. În noul an, abonaţii vor primi revista la domiciliu, în căsuţa poştală (prin Poştă) sau prin curier. Abonamentele se fac la Librăria „Sfântul Iosif”, str. G-ral Berthelot, nr. 19, 010164 – Bucureşti, sect. 1, tel. 021 2015457, email: libraria@arcb.ro. Persoană de contact: Petreş Tereza.