Actualitatea creştină, nr. 9/2004

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:

“ªcoala deþine un rol esenþial în formarea viitoarelor generaþii” Suntem la începutul unui nou an ºcolar, eveniment care vã priveºte nu numai pe voi, elevi, pãrinþi ºi profesori, ci priveºte întreaga societate, de aceea ºi Biserica participã la acest nou început de drum educativ, însoþindu-vã cu binecuvântarea ºi rugãciunea ei. ªtim cu toþii, ºcoala deþine un rol esenþial în formarea viitoarelor generaþii, deoarece este chematã sã le insufle copiilor ºi tinerilor o educaþie adecvatã, care sã le asigure un viitor cât mai bun în viaþã. De aceea, ºcoala ca instituþie în general ºi cadrele didactice în particular, cautã sã îndrume ºi sã educe noile generaþii, astfel încât acestea sã fie deschise faþã de valorile esenþiale ale vieþii.

Dacã avem astãzi mai multe ºcoli catolice la Bucureºti, Câmpulung Muscel, Craiova ºi Brãila, acestea nu s-au fãcut fãrã eforturi ºi sacrificii ºi de aceea mã gândesc cã elevii care le frecventeazã ar trebui sã vadã în ºcolile noastre nu numai pereþii ºi acoperiºul, bãncile, catedrele ºi profesorii, dar ºi ceea ce nu se vede ºi care înseamnã, din partea conducerii ºi profesorilor, multã abnegaþie ºi dãruire, multe aºteptãri, poate deziluzii, precum ºi speranþe. M-aº bucura sã ºtiu cã elevii ºi elevele ºcolilor noastre, împlinindu-ºi datoria zilnicã a formãrii lor intelectuale ºi morale, dovedesc prin aceasta preþuirea lor, poate neexprimatã, pentru tot ceea ce se sperã ºi se aºteptã de la ºcolile noastre din arhidiecezã. ªi nu este vorba numai de o preþuire a tot ceea ce se face în ºcoalã; dar vreau sã-i îndemn pe elevii ºi elevele din ºcolile noastre sã preþuiascã mult sacrificiile pe care le fac pãrinþii lor cu gândul de a le asigura propriilor copii, în limita posibilitãþilor, cel puþin cele strict necesare.

Profesorilor care lucreazã în ºcolile noastre le adresez îndemnul ca în contactele zilnice pe care le au cu elevii sã se strãduiascã, cu generozitate, sã le arate acestora iubire ºi înþelegere, rãbdare ºi încredere, prietenie ºi mereu bunãvoinþã. ªcoala are datoria de a-i introduce progresiv pe elevi în lumea cunoaºterii cea de multe feluri, care este luminatã de credinþã. Privind la realitãþile pãmânteºti, nu uitãm de cele cereºti. Profesorilor de religie din ºcolile noastre ºi din alte ºcoli le amintesc cã predarea religiei catolice este o slujire educativã în favoarea noilor generaþii, „care – afirmã sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea – are ca scop formarea de personalitãþi tinere bogate în interioritate, dotate cu putere moralã ºi deschise valorilor dreptãþii, solidaritãþii ºi pãcii, capabile sã se foloseascã bine de propria libertate”.

Elevilor ºi elevelor le spun sã profite din plin de toate ocaziile pe care ºcoala le oferã pentru a înainta în cunoaºterea ºi aprofundarea adevãrului. Fiind înconjuraþi în permanenþã de internet, play station ºi alte distracþii, vã îndemn sã nu pierdeþi vremea, ºi sã acordaþi timp suficient pentru studiu ºi lecturã.

Pe profesori îmi place sã-i vãd, la înãlþimea misiunii lor de educatori, acordând atenþie ºi timp persoanelor care pregãtesc viitorul lor ºi al societãþii.

Este adevãrat cã ºcoala ca instituþie joacã un rol esenþial în modelarea noilor generaþii. Doresc însã acum sã fac apel ºi la familie. Anul pastoral 2004-2005 va fi dedicat familiei ºi Euharistiei. Familia, mai mult decât ºcoala, deþine un rol primordial în orientarea spiritualã, educativã ºi socialã a propriilor fii. ªcoala familie sãdeºte valorile esenþiale. ªcoala instituþie cultivã ceea ce s-a sãdit în familie.

Dragi elevi ºi eleve, cãutaþi sã fiþi bucurie pentru familiile voastre, pentru pãrinþii ºi fraþii voºtri. Participaþi la toate problemele pe care le au familiile voastre, nu fiþi niciodatã indiferenþi faþã de ceea ce se întâmplã la voi acasã, fiþi ascultãtori ºi purtãtori de pace ºi seninãtate în familie.

Spuneam cã este anul pastoral dedicat nu numai familiei, ci ºi Euharistiei. Preþuiþi Sfânta Liturghie duminica ºi în sãrbãtori, preþuiþi spovada ºi împãrtãºania, rãmâneþi în acest fel aproape de ceea ce este esenþial în viaþa noastrã, legãtura intimã cu Isus om ºi Dumnezeu, prezent în Sfânta Tainã.

Profesorilor ºi profesoarelor, elevilor ºi elevelor din ºcolile arhiepiscopiei ºi din alte ºcoli le doresc mult succes, rugându-l pe Dumneezu sã le dea sãnãtate, putere de muncã, pace ºi bucurie.

Aº mai adãuga, la cele spuse mai sus, încã un gând: sã nu uitãm cã în fond ºcoala trebuie sã fie un loc al practicãrii iubirii creºtine, un loc luminat de învãþãtura Evangheliei. nr. 9/2004

1

ªCOALA

Un nou an ºcolar pentru Colegiul Sfântul Iosif Prezenþa Bisericii în domeniul ºcolar se manifestã în mod deosebit prin ºcoala catolicã. Desigur, ea urmãreºte, nu mai puþin decât celelalte ºcoli, scopuri culturale ºi formarea umanã a tinerilor. Dar elementul ei caracteristic este crearea în comunitatea ºcolarã a unei atmosfere însufleþite de spiritul evanghelic al libertãþii ºi iubirii...(Conciliul Vatican II, Gravissimum Educationis 8) Dupã o meritatã vacanþã de varã, luna septembrie aduce în sufletul copiilor, al pãrinþilor ºi al profesorilor emoþia unui nou început de an ºcolar. Acelaºi sentiment îi încearcã ºi pe cei care lucreazã la Colegiul Romano-Catolic Sfântul Iosif din Bucureºti.

Urmând tradiþia îndelungatã a ºcolii catolice din România, întreruptã în 1948 de regimul comunist, aceastã ºcoalã a fost redeschisã la cererea Arhiepiscopului Ioan Robu în anul 1992 ºi inclusã în reþeaua învãþãmântului de stat. În anii care au urmat, Liceul s-a dezvoltat, numãrând în prezent aproximativ 750 de elevi, de la ciclul primar pânã la liceu ºi la Postlicealã Sanitarã.

Datoritã prestigiului de care s-a bucurat ºi se bucurã ºcoala catolicã, prin Ordinul Ministrului Educaþiei ºi Cercetãrii nr. 4465/30.07.2004, din anul ºcolar 2004/2005, Liceul Teologic Romano-Catolic Sfântul Iosif ºi-a schimbat titulatura în Colegiul RomanoCatolic Sfântul Iosif.

Actualmente, ºcoala, situatã pe ªoseaua Olteniþei 7, în vecinãtatea Bisericii Sfânta Tereza, îºi desfãºoarã activitatea în douã imobile, construite ºi dotate de Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Bucureºti. Imobilele au 20 sãli de cursuri, 4 cabinete (informaticã, biologie, chimie, biblie), o salã de festivitãþi, o salã multimedia ºi o bibliotecã. Pentru

2

nr. 9/2004

copiii defavorizaþi, Colegiul Sfântul Iosif are în derulare un proiect de asigurare a unei mese zilnice în cadrul programului ºcolar. În anul ºcolar 2004/2005, Colegiul Romano-Catolic Sfântul Iosif va avea 30 de clase: 9 clase de învãþãmânt primar, 7 clase de învãþãmânt gimnazial, 10 clase de învãþãmânt liceal (profil teologic, matematicã-informaticã ºi ºtiinþe sociale) ºi 4 clase de învãþãmânt postliceal, cospecializarea de asistenþi generaliºti.

Pentru formarea elevilor care se aflã în aceastã ºcoalã au fost desemnaþi sã lucreze, prin numirea Inspectoratului ªcolar ºi la propunerea Arhiepiscopului Ioan Robu, un numãr de 41 profesori, cu o foarte bunã pregãtire profesionalã ºi metodicã (doctorat, master, grade didactice), cu calitãþi morale ºi pedagogice deosebite.

Activitatea spiritualã ºi orele de religie sunt animate de 3 preoþi ºi 10 cãlugãriþe ce aparþin diferitelor congregaþii religioase.

Deschiderea noului an ºcolar are loc la Catedrala Sfântul Iosif, printr-o Liturghie prezidatã de Arhiepiscopul Ioan Robu, în prezenþa elevilor ºi a profesorilor Colegiului Sfântul Iosif precum ºi a unui mare numãr de pãrinþi ºi invitaþi.

Cu aceastã ocazie, implorãm harul divin asupra tuturor celor care îºi desfãºoarã activitatea în ºcoala catolicã de aici ºi de pretutindeni.

Pr Pr.. ION RIBA

ªcolile Catolice din Craiova ºi Brãila

Prof. Maria Constanþa Ambrozie Prof. Sr. Margareta Andrici Înv. Daniela Androºcã Pr. Prof. Marius Antãluþe Prof. Ana-Maria Bejan Institutor Sr. Alfonsa Cecilia Benedic Institutor Sr. Natalia Tereza Benedic Prof. Dr. Dan Bodea Institutor Sr. Tarsicia Tereza Cata Prof. Eduard Chenciu Prof. Aurelia Ciobanu Prof. Flaviana Cochior Prof. Ionica Alina Costache Înv. Florentina Dumitru Prof. Maria Frãsin Prof. Viorel Gabriel Ionescu Prof. Paula Iosif Prof. Lucia Maria Luca Prof. Maria Marinescu Institutor Sr. Magdalena Lenuþa Hârbu Institutor Sr. Monica Jitaru Prof. Rozalia Mincu Institutor Sr. Nicoleta Herciu Prof. Dr. Sr. Rodica Elena Miron (director) Prof. Rodica Maria Muºeþeanu Prof. Octavian Nuþã Prof. Livia Maria Oþoiu Prof. Drd. Luminiþa Pãtraºcu Prof. Alexandrina Patriche Prof. Maria Pârvuþoiu Prof. Carmen Melania Pop Prof. Walter Alexander Prager Pr. Prof. Ion Riba (director spiritual) Prof. Claudia Mioara Roban Prof. Mihaela Scânteie Prof. Manuela Claudia Stãnicã Institutor Elena Stoian Prof. Georgeta Marilena Titiricã Prof. Otilia Cristina Trandafir Pr. Prof. Francisc Trefaº Prof. Vasile Turculeþ

Vacanþa a trecut... ºcoala a început la ªcoala Sfântul Iacob din Câmpulung Muscel

Acestea sunt cuvintele pe care fiecare profesor ºi elev le spune în luna septembrie. Conþinutul lor e plin de tot felul de evenimente. Referindu-ne la timpul vacanþei, toþi cei implicaþi în procesul de învãþãmânt, putem spune, ca de fiecare datã: “ce repede a trecut!”. La Câmpulung Muscel vacanþa într-adevãr a trecut, dar a lãsat în urmã o ºcoalã proaspãt rezugrãvitã, amenajatã corespunzãtor stilului ºi viziunii fiecãrui educator, învãþãtor, profesor. Toate acestea au fost posibile pentru cã s-a lucrat împreunã. Am învãþat cã suntem o familie iubitoare, o ºcoalã formatã din oameni ºi nu din îngeri, care, an de an, încercãm sã ne descoperim drumul în viaþã luminaþi de învãþãtura ºi exemplul lui Cristos.

Am pregãtit clasele, laboratoarele, capela, toate colþurile ºi locurile din ºcoalã sclipesc acum de curãþenie ºi de luminã. Deoarece învãþãtura este cifrul lumii civilizate, acum fiecare clasã aºteaptã sã primeascã elevii, etalând o adevãratã diversitate de daruri pentru nou ºi frumos. Toate aceste acþiuni înmãnuncheate au în centru elevul, cel care trebuie pregãtit sã intre cu iubire în tainele vieþii sub toate aspectele ei. Fiecare elev este primit de ºcoala noastrã cu o inimã deschisã ºi educat ca la rândul lui sã aibã o inimã deschisã faþã de Dumnezeu ºi de oameni.

Sã dea Domnul sã începem noul an ºcolar cu inima deschisã, urmând sfaturile dascãlilor noºtri, pãrinþilor noºtri, preoþilor noºtri. Fie ca acest an ºcolar sã fie un drum spre luminã, un pas spre iubirea lui Dumnezeu ºi a semenilor noºtri, un pas spre dezvoltarea propriei personalitãþi ºi, mai ales, sã înfloreascã acel potenþial bun din germenul fiecãruia.

Dascãli competenþi ºi pregãtiþi ºi o mirabilã ºcoalã îi aºteaptã pe cei aproximativ 500 de elevi sã-i treacã pragul pentru un nou an ºcolar dorindu-le tuturor succes.

Prof. RODICA BABEU nr. 9/2004

3

ªCOALA

Cadrele didactice din Colegiul Romano-Catolic Sfântul Iosif

În Cetatea Bãniei, Biserica Catolicã a fost întotdeauna cunoscutã pentru calitatea ºcolilor pe care le-a pus la dispoziþia tinerelor generaþii. ªcoala Sanitarã “Sfântul Iosif “ este un punct de reper important în spaþiul educaþional craiovean. Anul acesta cei 180 de elevi vor beneficia nu numai de formarea sanitarã impecabilã, prin care s-a afirmat aceastã instituþie, dar ºi de facilitãþile propuse de Programul “Leonardo Da Vinci”, în cadrul cãruia a fost reinclusã în urma unei examinãri atente, nelipsind concurenþii.

Ca noutate pentru aceastã comunitate este faptul cã, dupã 56 de ani, se redeschide ªcoala Sfântul Anton, deocamdatã cu o singurã clasã întâi, adicã 24 de ºcolari. Beneficiind de un sponsor italian, familiile copiilor nu vor trebui sã plãteascã nimic pentru ºcolarizare, ba chiar vor avea un program prelungit pentru copilaºi, cu prânz ºi teme incluse.

Tot la început de drum, chiar dacã au început drumul acum patru ani, se aflã ªcoala Primarã “Sfânta Maria” din Brãila, aflatã sub patronajul surorilor din Congregatio Jesu. Patruzeci de copii, cei mai mulþi fiind dintre cei care au frecventat grãdiniþa catolicã, se bucurã de educaþie aleasã, în ciuda micilor dificultãþi datorate spaþiului puþin generos pentru moment. Acest impediment va fi în curând depãºit, când noua clãdire va fi gata; atunci poate cã se va putea împlini ºi dorinþa pãrinþilor de a avea ºi o ºcoalã 5-8 pentru copiii lor.

Corespondenþã de la Pr RÂTTAN ºi Sr Sr.. ANGELA Pr.. IONEL RÂ

Ca importanþã, dupã familie, grãdiniþa este prima instituþie în care copiii învaþã lucruri importante ºi îºi formeazã deprinderi care vor influenþa evoluþia lor ulterioarã. Tocmai de aceea, atunci când aleg o grãdiniþã, pãrinþii manifestã prudenþã ºi spirit critic. ªi acest lucru, alegerea unei grãdiniþe, nu este tocmai uºor. Cei cu posibilitãþi materiale deosebite preferã grãdiniþele particulare unde se presupune cã grija acordatã copiilor ºi condiþiile în care ei îºi desfãºoarã activitatea sunt cu totul deosebite. Dar ceea ce conteazã cel mai mult sunt persoanele care se ocupã de copii ºi atmosfera pe care reuºesc sã o creeze pentru ca micuþii sã se simtã ca într-o familie. Din acest punct de vedere, grãdiniþele catolice sunt cãutate ºi apreciate. ªi pentru cã suntem la început de an ºcolar, ne-am gândit cã ar fi nimerit sã prezentãm câteva dintre grãdiniþele din Arhidieceza de Bucureºti, grãdiniþe de care se ocupã surori din diferite ordine religioase sau care funcþioneazã pe lângã parohii. În Arhidiecezã sunt multe astfel de planete ale copilãriei ºi toate ar avea motive sã fie prezentate în paginile revistei noastre, lucru care, din motive obiective, nu este posibil.

De aceea ne vom opri doar la câteva dintre ele, alegerea fiind aleatorie. În incinta parohiei romano-catolice „Adormirea Maicii Domnului” din Bucureºti Bucureºti, funcþioneazã din anul 2000 grãdiniþa condusã de surorile din Congregaþia „Maria Bambina”, despre care am aflat lucruri interesante de la sora Gabriela: “Grãdiniþa noastrã este deschisã tuturor, dar, în particular, ne ocupãm de copiii sãraci ºi nevoiaºi. Scopul nostru este acela de a stimula viaþa în fiecare copil, de a crea o ambianþã familiarã în care sã se poatã realiza comuniunea cu Dumnezeu ºi cu ceilalþi; noi acordãm încredere fiecãrui copil, ajutându-l sã se formeze armonios ºi complet. În spiritul carismei noastre, acordãm atenþie sporitã persoanei copilului, folosind jocul ca metodã.

Pentru copiii noºtri, un lucru deosebit îl reprezintã parteneriatul pe care l-am realizat cu grãdiniþe din Italia, mai precis din Milano, parteneriat care constã în relaþii de prietenie, corespondenþã, schimburi de desene ºi de alte “opere” specifice vârstei copiilor. În prezent, avem o singurã grupã care funcþioneazã cu program scurt, pentru copii de la 3 la 6 ani”. Dupã ce mi-a rãspuns plinã de bunãvoinþã ºi disponibilitate, deºi fusese luatã pe nepregãtite, sora Gabriela, o italiancã ce vorbeºte foarte bine limba românã, s-a întors zoritã la treburile ei. În grãdiniþã, bineînþeles. ântul Anton din Craiova Despre grãdiniþa romano-catolicã Sf Sfântul am aflat cã nu este rodul iniþiativei unor surori ºi cã personalul este în totalitate laic. Doamna Ana Ghidiceanu, directoarea grãdiniþei, contactatã telefonic, ne-a informat cu amabilitate: “ În anul 1995, când a fost înfiinþatã, funcþiona ca o grãdiniþã de stat.

Din 2000, funcþioneazã în cadrul societãþii Caritas, pe lângã parohia romanã-catolicã. Avem 80 de copii, distribuiþi în 3 grupe.

Copiii au posibilitatea sã participe zilnic la cursurile de limbi strãine: italianã, germanã ºi englezã; dar acestea nu sunt singurele lucruri interesante pe care le învaþã aici. Este consideratã una dintre cele mai bune grãdiniþe din oraº. Vin la noi copii catolici, ortodocºi ºi musulmani. De asemenea, avem copii din toate categoriile sociale, ºi din familii foarte înstãrite, ºi din familii nevoiaºe. Aceºtia din urmã sunt ajutaþi financiar prin programul “Adopþie la distanþã”. Trimestrial, familii din Italia trimit bani pentru a-i ajuta pe aceºti copii.

Cred cã grãdiniþa noastrã se poate caracteriza prin deschiderea sincerã pe care întreg personalul o are faþã de copii ºi faþã de pãrinþii acestora”.

La Târgoviºte, cãutând pe cineva cu care sã vorbesc despre grãdiniþã, l-am gãsit pe pãrintele paroh Petru Balint care s-a oferit sã-mi spunã tot ce ºtia despre acest subiect: „Grãdiniþa Sf. Francisc ºi-a început activitatea la 1 octombrie 1998 ºi a funcþionat treptat cu 2, 3 ºi 4 grupe. Acum am ajuns la 5 grupe a câte 20 de copii.

Eu vãd aceastã grãdiniþã ca o familie iubitoare în care toþi membrii învaþã sã se ajute reciproc ºi sã se respecte. Este o instituþie creºtinã unde se formeazã ºi latura spiritualã, nu doar cea intelectualã.

Vin aici copii din toate categoriile sociale, dar predominã cei de nivel mediu. Existã o taxã, dar nu este impusã. Cei care pot ºi au dau mai mult, ca sã-i ajute ºi pe ceilalþi. La activitatea din grãdiniþã suntem ajutaþi de surorile „Sf. Paul”, care-ºi au sediul la Câmpulung Muscel. Alãturi de surori activeazã tinere laice, angajate ºi voluntare. Toate se ocupã cu dragoste de binele copiilor”. Îngerul pãzitor este grãdiniþa romano-catolicã din Piteºti care funcþioneazã din 1991. ªi-a început activitatea într-un local închiriat, cu o grupã de 35 de copii, din care 11 erau cu handicap, având nevoie permanentã de ajutor. Ajutor care a venit din partea tinerilor voluntari din parohie. Ulterior, pãrinþii acestor copii au înfiinþat Asociaþia copiilor cu handicap ºi au deschis o grãdiniþã specialã pentru ei. În 1999, Surorile Caritãþii Sfântului Paul au cumpãrat o casã, pentru ca grãdiniþa catolicã sã-ºi aibã propriul sediu. Mai sunt încã de fãcut mici lucrãri, inaugurarea oficialã a clãdirii fiind programatã pe 2 octombrie. Noua clãdire va dispune ºi de o salã de muzicã, de o salã de sport ºi de o salã multifuncþionalã.

Bunul mers al grãdiniþei, care în prezent funcþioneazã cu 4 grupe, fiecare având aproximativ 17 copii, este asigurat de personal laic, calificat, membri ai Asociaþiei „Sf. Vicenþiu De Paul”. Între 1998-2000 au dat o mânã de ajutor ºi surorile „Sf. Paul”.

Acum sunt prezente surorile din congregaþia Ioana Antida.

Informaþiile despre Îngerul pãzitor, cea mai veche grãdiniþã particularã din judeþul Argeº, le-am obþinut telefonic de la doamna Mariana Georgescu, psiholog, directoarea grãdiniþei.

Ceea ce s-a spus aici este mai mult o înºiruire de date, nume ºi momente importante, este doar o imagine vagã a ceea ce se face, de fapt, în aceste instituþii de învãþãmânt. Reprezentanþii acestora nu anunþã cu surle ºi trâmbiþe rezultatele muncii lor ºi nici nu-ºi fac reclamã. Una dintre persoanele cu care am stat de vorbã îmi spunea: ”Mulþumirea de pe faþa pãrinþilor ºi acel mulþumesc simplu pe care ni-l spun atât de des, este singura reclamã care ne bucurã ºi de care avem nevoie”.

Grãdiniþele catolice sunt locuri cãutate ºi apreciate de pãrinþi ºi de copii, poate ºi pentru faptul cã aici, micuþii sunt ajutaþi sã înveþe ºi altceva decât limbi strãine ºi calculator. Aici copiii sunt ajutaþi sã se descopere pe ei înºiºi, sã se dezvolte armonios din toate punctele de vedere, dar, în acelaºi timp, sunt ajutaþi sã rãmânã copii, frumoºi ºi senini: „...Copilul sã ºtie.../ Sã poarte cu sine/ Lumina de sus/ Lumina din care/ Pe lume-i adus, / Sã nu uite-o clipã/ Ce drum i-a fost dat:/ ªi floare ºi zbor,/ ªi prunc ºi bãrbat/ Sã nu uite-o clipã/ Ce drum i-a fost scris:/ Sã poarte-n privire/ Tot cerul promis/ Sã fie cuminte,/ ªi bun ºi umil,/ Sã scrie pe fruntea-i:/DE-A PURURI COPIL...”.

CRISTINA ªOICAN

gr ãd ini þe ca tol ice

ªCOALA

“…Sã scrie pe fruntea-i: DE-A PURURI COPIL…”

4

nr. 9/2004

Prin crucea noastrã cea de toate zilele înþelegem bolile ºi durerile de orice fel, sufleteºti ºi trupeºti, lipsurile ºi nesiguranþa zilei de mâine, uneori munca ºi datoriile noastre zilnice, suportarea celor care ne asupresc ºi ne fac rãu, nestatornicia firii noastre pãmânteºti, pagubele ºi nenorocirile care ne pândesc, ameninþarea morþii la fiecare pas, bãtrâneþea cu greutãþile ºi neputinþele ei.

Cu toþii dorim ca dupã peregrinarea noastrã pe pãmânt sã câºtigãm Împãrãþia cereascã, dar prea puþini suntem pregãtiþi sã purtãm cu resemnare ºi rãbdare, în aceastã viaþã, povara crucii pe care ne-a dat-o Dumnezeu, pentru ispãºirea pãcatelor noastre. Ni se pare greu de urmat cuvântul care zice: Leapãdã-te de tine, ia-þi crucea ºi urmeazã-l pe Isus (cf. Mt 16, 24) în fiecare zi. Dar nimeni în aceastã lume n-a fost lipsit de cruce. Nici sfinþii cei mai mari n-au trãit fãrã sã întâmpine multe lipsuri ºi împotriviri. Iar Isus Cristos, Domnul Nostru, n-a fost scutit - mãcar un singur ceas - de durerile ºi amãrãciunile pãtimirii pãmânteºti, care au culminat cu moartea Sa pe cruce pentru rãscumpãrarea noastrã.[...]

Purtând cu resemnare crucea noastrã cea de toate zilele, muncind ºi îndeplinind datoriile noastre zilnice, Îl vom cunoaºte mai bine pe Domnul Cristos; prin cruce vom propãºi în credinþã, prin ea vom dobândi speranþa învierii. [...]

Prin acceptarea crucii devenim fraþi ai Domnului ºi moºtenitori ai Împãrãþiei Cerurilor împreunã cu El. Cel ce nu-ºi ia crucea ºi nu-mi urmeazã Mie, nu este vrednic de Mine, spune Domnul (Mt 10, 38). Fãrã cruce nu existã mântuire, deci n-o respingeþi ºi trãiþi-o cu iubire, cãci prin lemnul crucii a venit bucuria în toatã lumea (din Liturghia Vinerii Sfinte).

Pentru cel care crede în Cristos, nu existã suferinþã fãrã rost. ªi în abis de durere, Rãstignitul este cu el (Calea Sf. Cruci, XII).

Astfel, Sf. Tereza a Pruncului Isus, încã din copilãrie, avea un dor adânc de suferinþã ºi în acelaºi timp încredinþarea intimã cã Isus îi va rezerva un numãr mare de cruci (Istoria unui suflet, IV, 85, 1992).

Ispitele Celui Rãu, seceta sufleteascã, scrupulozitatea, încercarea credinþei sunt tot atâtea cruci pe care Dumnezeu ni le trimite ca sã nu ne mândrim, ci ca sã luptãm pentru statornicia în bine a sufletelor noastre pânã la moarte.

Sã ne dea curaj jertfa rãscumpãrãtoare a lui Isus Cristos, care pe când era om, din dragoste pentru noi, a îmbrãcat toate neputinþele firii omeneºti, în afarã de pãcat, ºi suferind chinurile ºi moartea cea mai dureroasã ºi cea mai ruºinoasã, rezervatã sclavilor, prin crucificare, ne-a salvat de la osândã, cãci prin sângele Sãu a ºters pãcatele noastre. Datu-mi-s-a toatã puterea, în cer ºi pe pãmânt, spune Domnul (Mt 18, 11).

Fãrã sacrificiul Domnului Cristos, noi, sãrmanii pãcãtoºi, nu am avea nici o speranþã de mântuire, nu am avea parte de înviere ºi nu am putea sã scãpãm de pedeapsa veºnicã. Isus Cristos ne-a lãsat o învãþãturã ºi un exemplu de jertfã pentru ispãºire care trebuie urmate. El a luat asupra Lui pãcatele noastre, deci ºi pentru noi nu existã cale de ispãºire fãrã suferinþã ºi umilinþã; s-o oferim lui Dumnezeu, din dragoste ºi cu credinþã.

Prin împãrtãºirea cu Trupul ºi Sângele lui Cristos în Sf. Euharistie, ne întãrim în purtarea crucii de fiecare zi. Spovada ºi împãrtãºania deasã sunt cel mai mare sprijin ºi ajutor, prin ele credinþa sporeºte, speranþa este plinã de dragoste, iar lupta

cu suferinþa ºi greutãþile vieþii devine mântuitoare.

Crucea nu o poþi schimba. Fugind de o cruce, de cele mai multe ori, dai peste alta mai grea. Puterea rãbdãrii ºi acceptarea crucii înduioºeazã bunãtatea ºi milostivirea divinã, iar, de multe ori, rãul este schimbat în bine. Dumnezeu are aceastã putere tãmãduitoare pentru suferinþele noastre. Rugându-ne ºi recurgând la meritele nesfârºite ale lui Isus Cristos ºi ale Sf. Fecioare Maria, vom putea învinge toate greutãþile ºi vom suporta toate necazurile, ºtiind cã nu sunt vrednice pãtimirile vremii de acum, spre dobândirea mãririi viitoare (Rom 8, 18); cãci numai trecând prin multe suferinþe se cade nouã a intra în Împãrãþia lui Dumnezeu (Fap 14, 22); iar cine suferã cu Isus Cristos ºi pentru El, va avea parte de El. ªi dacã ar fi ceva mai bun ºi mai folositor pentru mântuirea oamenilor decât suferinþa, Cristos desigur ne-ar fi arãtat-o prin cuvântul ºi cu pilda Sa (cfr.

Imitaþiunea lui Cristos 2, 12, 120, 2003). El ne încredinþeazã cã la sfârºit, însuºi Dumnezeu va fi împreunã cu cei aleºi ºi va ºterge orice lacrimã din ochii lor ºi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigãt, nici durere nu vor mai fi, cãci cele dintâi au trecut (Apoc 21, 4).

MARIA PAºCA (parohia Sfânta Cruce - Bucureºti) Mulþumim credincioºilor parohiei Jesus the Divine W ord Word din Huntingtown, Mar yland - USA, pentru sprijinul financiar Maryland acordat Centrului de Comunicaþii Sociale al Arhiepiscopiei Romano-catolice de Bucureºti. God bless you!

Centrul de Comunicaþii Sociale al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti Pr. Francisc Ungureanu, Pr. Liviu Bãlãºcuþi, Anca Mãrtinaº Giulimondi, Cristina ªoican, Eusebiu Pîrþac Redactor coordonator Actualitatea Creºtinã: Marina Fara Versiunea on-line (www.arcb.ro): Pr. Bernard Noghiu Serviciu fotografic: Adriana Rãcãºan, Pr. Francisc Doboº Consultant: Veronica Zybaczynski Tehnoredactare: Mircea Rãºchitor Grafica coperþi: Adriana Rãcãºan Corectori: Roberta Nãstase, Pr. Cazimir Budãu Redacþia ºi administraþia: str. G-ral Berthelot 19, 010164, Bucureºti, Sectorul 1, Tel./Fax: 021/313 34 65 E-mail:actualitateacrestina@arcb.ro Tipar: Tipografia Everest 2001 S.R.L. Bucureºti, Tel./fax: 021/255 11 18 Dir. Tehnic: Dan Abraham Abonamente: 120 000 lei/6 luni, 240 000 lei/1 an la Librãria Sfântul Iosif: str. G-ral Berthelot 19, 010164 Bucureºti, Sectorul 1, pentru Petres Tereza ISSN 1221-7700

nr. 9/2004

5

NE SCRIU CITITORII

Crucea noastrã cea de toate zilele

UNIVERSUL FFAMILIEI AMILIEI

Familia ºi parohia Unui eventual titlu, “parohia ºi familia”, am preferat pe cel de “familia ºi parohia”. O astfel de alegere are vãdita intenþie de a pune în evidenþã întâietatea pe care o deþine familia faþã de parohie. Dacã prima este o instituþie naturalã, cea de-a doua este una umanã ºi istoricã. Desigur, cele douã instituþii nu se exclud. Dimpotrivã, doar o sãnãtoasã reciprocitate ºi complementaritatea lor pot da sens atât familiei cât ºi parohiei.

Cea de-a doua instituþie, adicã parohia, trebuie sã se afle în permanenþã în slujba familiei, pe când prima, adicã familia, trebuie sã umple cu duhul sãu viaþa parohialã.

Scurtã consideraþie asupra termenului parohia

Etimologic vorbind, el provine de la compunerea a douã cuvinte greceºti para ºi oikia, care întro traducere imediatã ar însemna “ceea ce este pe lângã case”. Aºadar, prin însãºi alcãtuirea sa, termenul acordã casei un loc privilegiat. De nenumãrate ori în Faptele Apostolilor, dar ºi în Scrisorile Sfântului apostol Paul, cuvântul casã este apropiat ca sens de cel de familie.

Sfântul Paul salutã deseori acele case (familii) în care Evanghelia a ajuns prin vestirea sa. Ce e într-adevãr de remarcat este dorinþa lui de a conserva ºi cultiva relaþiile sale de prietenie în Domnul cu persoanele ºi familiile întâlnite în misiunile sale. Dacã aceasta este calea aleasã de marele apostol, ºi deoarece scrierile Noului Testament ne-o prezintã, am putea sã întrezãrim ºi noi o modalitate de a da parohiilor noastre un chip cât mai familiar.

Apropierea dintre paroh (pãstor) ºi cei încredinþaþi de episcop grijii sale pastorale nu poate fi decât beneficã, dar mai ales evanghelicã. Îmi permit, nu lipsit de ironie, sã deschid o parantezã.

Bântuiþi la tot pasul de “P.C.R.-isme” (adicã “pile, cunoºtinþe ºi relaþii”), din pãcate nu a apus acea epocã, suntem expuºi riscului de a lãsa în umbrã o parte din autenticitatea mesajului evanghelic, anume prietenia. Isus însuºi ne spune cã aceasta este rodul unei cunoaºteri (Cf. In 15, 15).

6

nr. 9/2004

E vorba de o prietenie în Domnul, care izvorãºte din Cuvântul Evangheliei ºi se consolideazã prin slujire, ca dãruire, prin caritate.

O familie de familii

Am putea sã vorbim de o dimensiune familialã a parohiei care se integreazã cu o dimensiune eclezialã a familiei. Ca aceste dimensiuni sã iasã la ivealã este necesarã crearea unui cadru favorabil. Aici intrã în joc ºi ceea ce noi desemnãm cu termenul “structurã”. Parohia o întâlnim, poate, în modul cel mai imediat la acest nivel. Tot la nivelul acesteia se aflã organizarea ºi alcãtuirea unui proiect sau plan pastoral. Legat de aspectele amintite se naºte însã o mare întrebare. Care este funcþionalitatea lor? Ar trebui ca familia sã fie funcþionalã la un proiect sau proiectul ca atare ar trebui sã favorizeze acest tezaur, care este familia? În primul caz am rãmâne tributari doar unor ºabloane organizative. Unei astfel de preocupãri îi scapã din vedere cã pe primul loc se aflã persoana cu vocaþia sa specificã (cãsãtoritã, consacratã, în aºteptarea definirii stãrii de viaþã, vãduvã). De aici se poate constata cã, dacã accentul în munca pastoralã cade pe organizare, cadrul care se creeazã poate foarte uºor sã rãmânã strãin persoanelor ºi stãrilor lor de viaþã.

Mi se pare cã adevãrata întrebare nu are în vedere atât modul în care persoana ºi familia intrã într-un anume proiect pastoral, dar modul în care un proiect este în stare sã punã în valoare bunãtatea persoanei ºi a familiei, pe care de fapt acestea le au în sine. În aceastã opticã proiectul are rolul de a deveni un canal de transmisie atât în interiorul familiei (al casei), cât ºi în parohie ºi societate, considerate o familie din ce în ce mai mare. Parohia deci este locul unde persoanele ºi familiile creºtine primesc un important stimul pentru a “scoate la ivealã” bogãþia darurilor primite conform naturii ºi conform harului lui Cristos. De asemenea, parohia poate deveni locul unde familia poate creºte în convingerea cã prin interiorul ei trece graniþa dintre Evanghelie ºi istorie, de aceea este un loc de deschidere a sa spre latura socialã a vieþii. Iar ca parohia sã devinã o mare familie, prietenia ºi iubirea trebuie sã alimenteze viaþa ei, aºa cum ele stau la baza familiei ca instituþie naturalã.

Pr Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

Amintirea experienþelor frumoase sunt un real sprijin în trãirea cu seninãtate a timpului prezent ºi un ajutor consistent în proiectarea încrezãtoare spre viitor viitor,, iar întreaga experienþã a vieþii îºi gãseºte împlinirea în dimensiunea veºniciei.

Timpul care a trecut

Pentru cã suntem fiinþe în continuã devenire, trebuie sã ne oprim deseori pentru a îndrepta privirea atentã asupra noastrã ºi a înþelege cine ºi ce suntem. Orice astfel de oprire spre analizã se face apelând la memorie : la memoria personalã, în cazul unei autoanalize, sau la memoria colectivã, în cazul unei comunitãþi sau a unei naþiuni. În cazul poporului ales, Dumnezeu invitã deseori Israelul sã facã apel la memoria celor înfãptuite de El în favoarea sa: “Ascultã, Israele: Domnul este Dumnezeul nostru …” (Dt 6,4-9; 11,1821; Num 15,38-41; Oz 11,1.3s).

O analizã realã asupra noastrã, pentru a ºti cine suntem, acum, dupã ce vacanþa sau concediul a trecut, necesitã un timp de liniºte acordat sufletului nostru, pentru ca, asistaþi de lumina Duhului Sfânt, sã redescoperim cine suntem ºi sã reevaluãm standardul condiþiei noastre umane ºi creºtine.

Este invitaþia pe care o face ºi Isus Apostolilor sãi, atunci când s-au întors din prima lor misiune apostolicã: “Veniþi voi singuri, într-un loc retras, ºi odihniþi-vã puþin” (Mc 6,31).

Stând în compania lui Isus, putem sã analizãm în mod imparþial patrimoniul experienþei vacanþei sau a concediului, observând atât aspectele pozitive, care ne-au adus satisfacþie, cât ºi cele negative, care ne-au adus nemulþumiri ºi suferinþã, aspecte care trebuie corectate, dacã þin de posibilitãþile noastre, sau dacã nu, uitate, pentru a fi liberi sã mergem mai departe doar cu încãrcãtura pozitivã pe care am acumulat-o.

Timpul prezent

Orice clipã, minut, orã, zi trãitã este un dar al lui Dumnezeu.

Domnul este stãpânul timpului ºi al istoriei, iar El a pãtruns în istoria umanã pentru a o sfinþi cu prezenþa Sa. Ciclul zilei sau al anului, considerat profan ºi numit în greceºte kronos, este sfinþit ºi transformat în timp de mântuire ºi de har – kairos – datoritã intervenþiei lui Dumnezeu în istorie.

De ce aceastã dorinþã a lui Dumnezeu de a pãtrunde istoria umanã ºi mai ales istoria prezentã? Pentru cã El este în permanenþã la timpul prezent: Eu sunt cel ce sunt! (Ex 3,14); pentru cã El este în permanenþã Iubirea mereu prezentã, care vrea sã se comunice omului. ªi noi afirmãm identitatea noastrã la timpul prezent de atâtea ori: eu sunt! Dar ca aceastã identitate a noastrã la timpul prezent sã fie autenticã, ea trebuie sã fie unitã cu dimensiunea Veºnicului Prezent – Dumnezeu – ºi sã trãiascã în iubirea Acestuia: “Dumnezeu este iubire ºi cine rãmâne în iubire rãmâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rãmâne în el” (1 In 4,16). În aceastã unire în spirit de iubire cu Dumnezeu stã secretul adevãratului prezent al nostru ºi acesta este cu

adevãrat timp de har, de sfinþire ºi de mântuire – kairos.

Angajaþi fiind într-o multitudine de activitãþi, minutele, zilele ºi anii se vor scurge, vor rãmâne în urma noastrã, în trecut. Vom constata chiar pe chipul nostru aceastã scurgere a timpului.

Noi însã, datoritã trãirii în iubirea lui Dumnezeu, avem posibilitatea de a rãmâne mereu în prezent, adicã în permanenþã cu El. “Cine ne va despãrþi de iubirea lui Cristos? – se întreabã Apostolul Paul – Oare necazul, sau strâmtorarea, sau persecuþia, sau foametea, sau lipsa de haine, sau primejdia, sau sabia?” (Rm 8,35). Rãspunsul sãu ferm ºi convingãtor la aceastã întrebare este: nimic ºi nimeni nu ne va despãrþi de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus (cf. Rm 8,37-39).

A trãi în prezent înseamnã, deci, a trãi în iubirea lui Dumnezeu ºi a sfinþi cu aceastã iubire toate ocupaþiile, activitãþile ºi raporturile noastre cu ceilalþi.

Timpul care va veni

Numai cei care sunt foarte pesimiºti nu au o privire încrezãtoare îndreptatã spre viitor, sau cei care trag concluzii false din principii bune, cum s-a întâmplat cu un grup de creºtini de la Tesalonic. Aceºtia, plecând de la speranþa reîntoarcerii Domnului, au tras concluzia cã nu mai era necesar sã lucreze: ajungea sã-l aºtepte pe Domnul; nu era cazul sã-ºi mai organizeze viaþa într-un mod riguros, deoarce totul era provizoriu. Ei bine, lucrurile nu aveau cum sã stea aºa, iar Apostolul Paul îi corecteazã impunând aceastã decizie: cine nu munceºte, nici sã nu mãnânce (cf. 2 Tes 3,618).

Pentru noi însã, care ne-am propus sã reþinem ºi sã purtãm în noi numai încãrcãtura pozitivã a experienþelor trecute ºi sã trãim clipa prezentã în iubirea lui Dumnezeu, viitorul nu poate sã fie decât optimist. Avem speranþa cã Dumnezeu ne susþine cu harul sãu pentru împlinirea cu simþ de responsabilitate a tuturor obligaþiilor noastre ºi încrederea cã, asistaþi de acelaºi har al sãu, vom fi gãsiþi pregãtiþi pentru momentul sosirii Domnului în slavã. Mijlocul cel mai bun pentru a împlini responsabilitãþile noastre cu încredere ºi supunere ne este indicat de Apostolul Paul: sã-i mulþumim lui Dumnezeu pentru darurile pe care ni le-a fãcut, întrucât nu ne lipseºte nimic pentru a trãi în fericita speranþã a venirii sale (cf. 1 Cor 1,1-9).

Trecutul, prezentul ºi viitorul nostru devine astfel circumscris în veºnicie.

Pr Pr.. VENIAMIN AENêOAEI nr. 9/2004

7

ANUL P ASTORAL LUNÃ DE LUNÃ PASTORAL

Trecutul, prezentul ºi viitorul, timp încorporat în veºnicie

SUFLET TÂNÃR

SÃ FIM APOSTOLI AI LUI CRISTOS! Puterea exemplului la studentul creºtin

Vã vine sã credeþi sau nu, vara a trecut. ªi dacã ploile nu vã vor convinge, bãnuiesc cã cel mai convingãtor va fi “clopoþelul” care va suna - pentru mulþi dintre noi - la 15 septembrie. Emoþii, buchete de flori; fetiþe cu codiþe ºi bãieþei aranjaþi pãºesc cu încredere spre un nou an ºcolar, spre o nouã aventurã a cunoaºterii.

Poate tocmai de aceea, de cele mai multe ori, studenþii nu mai prezintã nici un interes. Ei sunt deja “mari”. Ei bine, poate cã nu au codiþe sau buchete de flori, dar cu siguranþã au emoþii... Pornesc în cãutarea idealurilor, a carierei; descoperã viaþa adevãratã - fãrã ca mama sau tata sã intervinã atunci când nu se descurcã sã-ºi facã temele.

Dragã studentule, bãnuiesc cã toate acestea îþi sunt cunoscute. ªtii cã este greu sã fii pe picioarele tale, sã te descurci singur. Sunt sigurã cã asta þi-ai dorit toatã viaþa pânã acum... când vezi cã nu este aºa uºor. Într-adevãr, facultatea este “facultativã”, dar la noi în þarã eºti aproape obligat sã urmezi studii superioare pentru a obþine un serviciu mai bun. Societatea în care trãim ºi perioada (veºnicã) de tranziþie prin care trecem ne fac, în mod indirect, sã urmãm o facultate. Vrem diploma - dorinþa de cunoaºtere rãmâne pe un plan secund. E ca parabola talanþilor. În loc sã încercãm sã înmulþim talanþii, ne plafonãm ºi îi pãstrãm doar pe cei primiþi pânã în “studenþie”.

Aº vrea sã ne oprim, totuºi, asupra unui pasaj din Evanghelia dupã Marcu (capitolul 4, versetele 11, 12): “ªi le spunea: “Vouã vi s-a dat taina Împãrãþiei lui Dumnezeu, însã celor din afarã toate li se spun cu parabole pentru ca privind sã priveascã ºi sã nu vadã ºi auzind sã audã ºi sã nu înþeleagã ca nu cumva sã se întoarcã ºi sã li se ierte lor.”

Cu siguranþã vrem “sã auzim”, “sã vedem”, “sã pricepem”, “sã cunoaºtem”.

Este oare acest lucru posibil fãrã El? El, Atotstãpânitorul, Atotºtiutorul?

Bineînþeles cã întrebarea este retoricã; nu cred cã este cineva care sã fi reuºit în viaþã fãrã ajutorul Lui, fãrã harul divin.

Astãzi, la facultate, în societate, suntem noi apostoli ai lui Cristos? Este un subiect delicat, într-adevãr. Nu putem sã “defilãm” cu credinþa noastrã ºi sã le vorbim direct colegilor despre Isus. Nu cred cã am fi luaþi în seamã. Însã cred cã existã o soluþie ºi anume aceea a exemplului. Putem da mãrturie despre Isus prin comportamentul nostru. Atâta timp cât El trãieºte în noi, este viu - imposibil ca ceilalþi sã nu-L descopere.

Deci, dincolo de cuvinte, sunt faptele care deseori conteazã mai mult decât orice altã frazã frumoasã. Nu este uºor, însã este important sã “creºtem” ºi sã ne dãm silinþa în a-L reprezenta cât mai bine. El, înainte de toate prietenul nostru, nu ne va lãsa singuri. Dimpotrivã, va ºti sã facã în aºa fel încât sã ne fie bine. Acest lucru îmi aduce aminte de o frazã repetatã de-a lungul Întâlnirii Diecezane din Când Dumnezeu este mic aceastã varã: “Când mic,, problemele sunt mari; când Dumnezeu este mare, problemele sunt mici mici.”

Aºadar, la început de an universitar, îl rugãm pe Dumnezeu sã ne aibã în pazã, sã ne “modeleze” dupã voinþa Sa, sã ne ajute sã creºtem ºi sã dãm rod bun: sã dãm mãrturie de prezenþa Lui: “Aºa este Împãrãþia lui Dumnezeu... mai întâi pai, apoi spic, dupã aceea grâu deplin în spic.” ( Mc 4, 26-29).

ROXANA ROT ARU ROTARU

8

nr. 9/2004

În luna octombrie va începe ANUL PASTORAL 2004-2005 pentru tinerii din Arhidieceza Romano-Catolicã de Bucureºti. Pânã pe data de 9 octombrie 2004 2004,, când se va deschide oficial Anul Pastoral în cadrul unui festival în Bucureºti, este bine sã ne familiarizãm cu rãspunsurile la urmãtoarele trei întrebãri:

CE ÎNÞELEGEM PRINTR-UN PLAN PASTORAL PENTRU TINERI?

Un plan pastoral pentru tineri reprezintã un ansamblu de acþiuni, dintr-o perioadã bine determinatã (octombrie 2004 – august 2005), pe care Biserica localã le face cunoscute sub cãlãuzirea Duhului Sfânt, pentru a da sens vieþii ºi speranþã tuturor tinerilor.

DE CE ESTE NECESAR UN PLAN PASTORAL LA NIVEL DIECEZAN?

1. pentru a îndepãrta monotonia ºi nesiguranþa; 2. pentru a evita discriminarea dintre grupuri; 3. pentru a urmãri creºterea ordonatã ºi continuã a educaþiei în credinþã a tânãrului; 4. pentru a lansa o provocare ºi a descoperi o motivaþie; 5. pentru a întãri identitatea grupului parohial; 6. pentru a sãdi în conºtiinþa tinerilor o dorinþã de slujire voluntarã în Biserica localã ºi în societate; 7. pentru ca tinerii sã devinã apostolii iubirii lui Dumnezeu în acest timp.

CARE SUNT OBIECTIVELE GENERALE ÎN ACEST AN P ASTORAL? PASTORAL?

1. Cunoaºterea tinerilor din parohiile Arhidiecezei de Bucureºti ºi unitatea grupurilor parohiale; 2. Asumarea rolului pe care îl au preoþii, tânãrul responsabil cu tineretul din parohie ºi animatorii în grupurile parohiale de tineret; 3. Schimburi de experienþã între tineri la nivel zonal, diecezan, naþional ºi internaþional; 4. Urmarea temelor de catehezã recomandate de Arhiepiscopul nostru, cu aplicare la situaþia concretã a fiecãrei parohii; 5. Implicarea tinerilor din echipã în animarea activitãþilor comune din Anul Pastoral 2004-2005 ºi colaborarea acestora cu tinerii din alte dieceze din þarã ºi strãinãtate.

Pr Pr.. DANIEL BULAI Responsabil diecezan cu pastoraþia tineretului

l u t a Sf r o l i s u, p ã p

scrisoare cãtre mai marii oameni politici, sugerându-le sã preia modelul de convieþuire paºnicã al pãpuºilor. Numai cã, scrisoarea nu a fost trimisã cu confirmare de primire, aºa cã nu ºtim dacã a ajuns sau nu.

Eu am motive sã cred cã rãvaºul va ajunge într-o zi la destinaþie ºi sper ca cei care-l vor primi sã aibã dorinþa de a-l citi cu ochii copilãriei, cãci numai aºa vor încuviinþa sã urmeze sfatul pãpuºilor.

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Foto: Pãpuºi din colecþia privatã a doamnei Serafina Gesualdo, Roma

nr. 9/2004

9

PAGINA MICULUI PRINÞ

s

e povesteºte cã regele pãpuºilor primi, într-o zi, vizita unei venerabile doamne, cãreia îi plãceau tare mult figurinele cu chip de om de care, dacã ne aducem bine aminte, eram ºi noi afecþionaþi în copilãrie.

Mãgulit de entuziasmul vizitatoarei care, deºi nu mai era tânãrã, reuºea sã se bucure în faþa unei pãpuºi asemenea unui copil, regele decise sã o rãsplãteascã. Din ordinul lui, câte o pãpuºã din fiecare þarã trebuia sã ajungã în casa acestei doamne, pentru a-i þine de urât pânã la sfârºitul vieþii.

Aºa se face cã, în casa femeii, apãrurã un numãr impresionant de pãpuºi, cu obârºii din cele mai diverse: europene, asiatice, africane. Din porþelan, plastic, pânzã sau carton, cu ochi albaºtri, negri, verzi sau cãprui, pãpuºile aºteptau în cutii, nerãbdãtoare sã ocupe un loc de vazã în noua lor locuinþã.

Dar cine putea sã-ºi închipuie neplãcuta situaþie în care avea sã fie pusã femeia, din cauza pãpuºilor care începurã sã cearã locuri de frunte ºi atenþii speciale.

De exemplu, pariziencele de porþelan pretindeau un spaþiu rezervat doar pãpuºilor din þãrile Uniunii Europene, protestând ºi plângându-se pentru faptul cã aºteaptã aºezarea pe rafturi, stând la rând alãturi de „extracomunitare”, adicã de pãpuºile venite din þãrile care nu aparþin Comunitãþii Europene. La rândul lor, pãpuºile din Europa de Est revendicau dreptul de a sta alãturi de colegele din Uniunea Europeanã, invocând apartenenþa europeanã cu argumente istorice, geografice, culturale ºi religioase.

Pãpuºile asiatice nu se lãsarã nici ele mai prejos, cerând spaþii largi, care sã poatã gãzdui un numãr cât mai mare de figurine drãgãlaºe, cu ochi migdalaþi ºi evantaie mãtãsoase.

Cele africane revendicau fie rafturile însorite de lângã fereastrã, fie pe acelea din vecinãtatea caloriferului, pentru a nu suferi de frig.

Cât despre pãpuºile americane, care invocau principiul libertãþii de a alege, susþineau dreptul de a fi aºezate pe rafturile de sus, aºa încât sã poatã avea o vedere de ansamblu a celorlalte colege din lumea largã.

Fãrã a se lãsa intimidatã de revendicãrile lor, stãpâna pãpuºilor nu acceptã ideea de a face separatism ºi se gândi cã cel mai bine ar fi sã gãseascã pentru fiecare dintre ele locul potrivit, care sã le punã cel mai bine în valoare. Aºa cã, alãturi de pãpuºile din þãrile Comunitãþii Europene, gãsi loc ºi pentru cele din þãrile Europei de Est, Africa ºi Asia. La fel cum, pe rafturile de sus, alãturi de pãpuºile americane, fãcu loc celor din þãri africane, arabe ºi europene.

Cred cã vã întrebaþi, ca ºi mine, cum se simþeau pãpuºile în noua configuraþie geo-politicã. Ei bine, vãzând cã are fiecare destul loc pe rafturi ºi cã nu sunt ameninþate sã fie date la o parte pe criterii etnice sau de alt fel, pãpuºile acceptarã sã trãiascã în pace unele cu altele. Ba mai mult, scriserã ºi o

Doamna Suzana Bara, o credincioasã din aceastã parohie, considerã biserica Sfânta Cruce, „un dar minunat” pe care Dumnezeu l-a fãcut nu numai comunitãþii romano-catolice, ci ºi celei greco-catolice (în fiecare duminicã, la orele 12.00, se celebreazã o Sfântã Liturghie în ritul greco-catolic). „Dumnezeu – spune interlocutoarea noastrã – a rânduit clipa în care sã se construiascã aceastã bisericã ºi ceea ce a început a dus la bun sfârºit. Aºadar este, în primul rând, lucrarea lui Dumnezeu”. Pentru doamna Suzana Bara, comunitatea bisericii Sfânta Cruce este un loc unde se pune în practicã porunca iubirii ºi, ori de câte ori apar neînþelegeri în sânul acestei comunitãþi, ea þine sã le reaminteascã acest lucru. „În jurul nostru este numai goanã dupã vânt, dar aici este iubire”, spune aceeaºi credincioasã care, în fiecare dimineaþã, se roagã cu aceste cuvinte: „Doamne, lasã-mã sã fiu bunã, sã dau speranþã celor necãjiþi, celor care au lacrimi pe obraz”.

Aceeaºi iubire o determinã ºi pe doamna Petra Petre, o altã enoriaºã din aceastã parohie, sã spunã cã biserica Sfânta Cruce o ajutã sã fie mai aproape de Dumnezeu: „În aceastã bisericã vin cu toate necazurile ºi bucuriile mele ºi primul cuvânt care îmi vine în minte când mã gândesc la Sfânta Cruce este crucea, la care mã gândesc ca la o cale spre mântuire, iar aceasta se datoreazã ºi legãturii care existã între preoþi ºi credincioºi”.

Viorica Damian, preºedinta asociaþiei Sfântul Vincenþiu de Paul, ne-a împãrtãºit experienþa pe care

10

nr. 9/2004

Parohia S Scu rt i sto ri c

Biserica Sfânta Cruce a apãrut ca o floare rarã în primãvara libertãþii noastre, frumuseþea ºi poziþia ei privilegiatã fãcând ca imaginea ei sã rãmânã imprimatã în memoria multora. Sunt puþini bucureºtenii care sã nu ºtie de existenþa ei; ce-i drept, nu toþi îi ºtiu numele cu exactitate; unii îi spun „biserica de pe Mihai Bravu”, alþii „Biserica din Caporal Ruicã” sau „biserica de lângã spitalul Victor Babeº”, dar indiferent de modul în care o numesc, oamenii îºi înalþã privirea când trec pe lângã ea ºi poate cã ºi gândul li se înalþã în acelaºi timp spre Acela în cinstea cãruia a fost construitã.

Paro ’87 Paro Mult cu anul pãrintel Prim bisericii, grãdiniþã În m este Înã

o trãieºte în aceastã ne: „În fiecare duminic atmosfera este foarte într-o familie, am p Liturghie se prelun jumãtate de orã. De e se gãsesc voluntar masa pentru elevii d iar aceasta se dato rugãciune petrecute special, aprofund Dumnezeu”.

Domnul Ambro „Ambrozie la pãtrat” sã-ºi spunã) ne decla se spune cã aceastã pentru cã am vãzut-o am fost martor la tot

Sfânta Cru

Unitatea dintre pre de mare ajutor pãrin încã din momentul nu comunitãþi. Pãrintele i-a fost uºor, avân experienþã, deoarec venit la numai un an preot. „Când suna cin vrea cu parohul, prim a mã uita în jur, de

ohia Sfânta Cruce este relativ tânãrã, fiind înfiinþatã în anul 1987 de cãtre ÎPS Dr. Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti. Pânã în ohia Sfânta Cruce a fost filiala parohiei Cioplea. t timp, Sfânta Liturghie s-a celebrat în capela din casa parohialã, care a aparþinut, pânã în 1956, Bisericii Armeno - Catolice. Începând 1956, capela a fost datã în grija Arhiepiscopiei Romano - Catolice de Bucureºti. De credincioºii care frecventau capela se ocupa e Sebastian (Ivan Petre), cãlugãr carmelitan desculþ. mul paroh al parohiei Sfânta Cruce a fost pãrintele Cornel Damian, actualmente episcop auxiliar de Bucureºti. În anul 1992 s-a început construirea care a fost consacratã în ziua de 19 august 1998. În aceeaºi perioadã s-au fãcut reparaþii ºi la casa parohialã, construindu-se alãturi ºi o ã care funcþioneazã în cadrul fundaþiei Mlãdiþa ºi care este în grija a trei surori din congregaþia Surorile Doctrinei Creºtine. momentul de faþã, parohia este formatã din circa 900 de familii (1600 de suflete), iar paroh este pãrintele Ionel Pojum. Hramul Bisericii ãlþarea Sfintei Cruci (14 septembrie).

comunitate, spunânducã, dupã Sfânta Liturghie, e plãcutã, ne simþim ca putea spune cã Sfânta ngeºte cu cel puþin o exemplu, de fiecare datã i care sã pregãteascã e la liceul greco-catolic, oreazã momentelor de e împreunã ºi, în mod dãrii Cuvântului lui

ozie Ambrozie (sau ”, cum îi place dânsului arã: „Sunt mândru când bisericã este frumoasã, o crescând sub ochii mei, ce s-a fãcut aici”.

uce ce va dãinui

eoþi ºi credincioºi i-a fost ntelui paroh Ionel Pojum umirii ca paroh al acestei Ionel mãrturiseºte cã nu nd în vedere lipsa de ce numirea ca paroh a dupã ce a fost hirotonit neva la uºã ºi spunea cã ma reacþie era aceea de e a-l cãuta (pe paroh).

M-am obiºnuit greu cu ideea cã eu sunt parohul, ba mai mult, fiind foarte preocupat de noua misiune ºi de aceastã bisericã nouã care mi-a fost încredinþatã, aveam ºi coºmaruri”, spune zâmbind pãrintele. ªi continuã: „Îmi amintesc cã într-unul dintre coºmaruri, biserica se dãrâma iar eu dãdeam telefoane la mai multe instituþii, printre care ºi la televiziune, care, în finalul visului urât, m-a ajutat sã rezolv problema”.

Satisfacþia pãrintelui Pojum este mare acum, când vede cã, din 1998, anul în care a fost numit paroh, comunitatea este într-o continuã creºtere: de la 400 de familii s-a ajuns la 900. Cât despre viitorul parohiei Sfânta Cruce , pãrintele Pojum îl pune în mâinile tinerilor ºi copiilor care participã la activitãþile parohiei ºi care vor forma viitoarele familii.

Dupã cum spuneam mai sus, primul paroh al acestei comunitãþi a fost ÎPS Cornel Damian, actualmente episcop auxiliar de Bucureºti. Am vrut sã vedem ce înseamnã, acum, pentru Excelenþa Sa, Biserica Sfânta Cruce. Iatã ce ne-a declarat: „Experienþa de paroh la Sfânta Cruce a fost frumoasã ºi deosebitã pentru cã am avut bucuria sã constat cã, odatã cu zidurile de piatrã care se înãlþau, creºtea ºi comunitatea ºi ceea ce mã bucurã mai mult este cã parohia Sfânta

Cruce este o parohie vie, sunt mulþi tineri, mulþi copii ºi asta aratã cã preoþii pun mult suflet în activitate”. Depãnând amintirile, din vremea când era paroh, faþa i se însenineazã atunci când îl pomeneºte pe pãrintele Sebastian, despre care spune: „Trãia viaþa spiritualã în mod deosebit ºi de aceea era cãutat de mulþi bucureºteni. (...) Eu aveam doar 27 de ani ºi un singur an de preoþie ºi mã bucur cã am avut ºansa de a creºte la umbra unui preot cu o bogatã experienþã pastoralã”. În final, ÎPS Cornel Damian îi îndeamnã pe credincioºii parohiei: „Nu uitaþi cã sunteþi fii ai Bisericii, nu uitaþi cã Biserica de astãzi îºi pune speranþa în voi, în credinþa voastrã, iar voi, dragi tineri, nu uitaþi cã sunteþi speranþa zilei de mâine”.

Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

www w.. s f a n t a c r u c e . r o

nr. 9/2004

11

DIN VIAÞA P AROHIEI PAROHIEI

fânta Cruce - Bucureºti, o parohie vie

CÃRÞI PENTRU NEUIT ARE NEUITARE

Volumul

IULIU MANIU – Un creator de istorie

a fost editat de Fundaþia Academia Civicã, în colaborare cu Centrul Internaþional de Studii asupra Comunismului ºi Muzeul Memorial Sighet . Dacã e adevãrat cã „orice carte este o boalã învinsã“ (Lucian Blaga), atunci volumul acesta e important din douã motive: ne vindecã de minciunã (care pe vremea comunismului se numea, pompos ºi fraudulos, „istorie“) ºi de nepãsare (care face ravagii din Decembrie ’89 încoace).

Dupã o schiþã biograficã, se intrã în substanþa cãrþii dedicate memoriei lui Iuliu Maniu, pe care Octavian Goga îl caracteriza astfel: „[E]ra un spiritus rector al vieþii noastre politice, socotit de toþi ca un om de mare calibru, un bãrbat de stat în înþelesul adevãrat al cuvântului“. Imagine întregitã de mãrturia preotului greco-catolic Alexandru Raþiu: „[Maniu] a fost de o cinste ºi corectitudine exemplare, considerat de toatã lumea drept cel mai inteligent ºi cel mai statornic om de caracter din secolul al XX-lea românesc“. Secþiunea gânduri care nu mor… reuneºte fragmente din discursuri, scrisori, memorii. Cedarea Ardealului în august 1940 ºi instaurarea comunismului în România reprezintã momentele de vârf ale luptei ºi ale suferinþei sale. „În numele poporului meu (…) protestez cu toatã puterea sufletului meu contra sentinþei de arbitrare, care atribuie Ungariei o majoritate de români din Ardeal, pentru a îngloba þãrii lor o minoritate de maghiari“ (fragment din scrisoarea de protest trimisã de Maniu lui Hitler). „Ceea ce pot eu sã fac acum pentru neamul meu este sã câºtig în realitate alegerile, chiar dacã ele vor fi trucate, pentru a arãta lumii ºi mai ales poporului nostru cã nu a acceptat în mod liber împilarea comunistã.

Aceastã atitudine, moralmente valoroasã, va sta la temelia renaºterii în demnitate ºi adevãr, care sigur va veni“ (opinia lui Iuliu Maniu referitoare la climatul în care aveau sã se desfãºoare alegerile din 1946). Se citeazã apoi o minunatã rugãciune pe care Maniu obiºnuia sã o rosteascã, text pe care vã invit sã-l descoperiþi. La 5 februarie 1953, marele om de stat se stinge în închisoarea de la Sighet, iar jertfa sa încununeazã o viaþã excepþionalã, care justificã pe deplin titlul acestui volum: „Cãci sensul jertfei lui Iuliu Maniu depãºeºte cu mult graniþele ciuntite ale þãrii noastre. Între confruntarea mondialã dintre tirania îmbrãcatã în hainele moderne ale etatismului ºi colectivismului, ºi principiul libertãþii omeneºti, Iuliu Maniu este fãrã îndoialã un mare erou al luptei democratice“ (George Ciorãnescu, 22 oct. 1955).

Anexele cuprind o prezentare a sãlii Iuliu Maniu din cadrul Memorialului Sighet (fotografii, documente, obiecte), precum ºi o serie de fotografii ºi documente referitoare la acesta. „Iuliu Maniu – un creator de istorie“, Fundaþia Academia Civicã, 2003; 80 p.

12

nr. 9/2004

Episcopul IOAN SUCIU Apostolul tinerilor Cartea pe care v-o prezint este alcãtuitã din mesaje, studii ºi mãrturii prezentate la evocarea fãcutã la 25 iunie 2003, la sediul Fundaþiei „Academia Civicã“, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la moartea episcopului Ioan Suciu, în închisoarea de la Sighet.

Episcopul Ioan Suciu – supranumit „apostolul tinerilor“ – ocupã un loc aparte în inima ºi în amintirile contemporanilor sãi. O simplã trecere în revistã a titlurilor este revelatoare în acest sens: El era iubirea lui Dumnezeu printre noi; „Ioan Gurã de Rai“; Un martir al Bisericii Greco-Catolice; Viaþa lui Ioan Suciu – Dreptul de a ne regãsi identitatea; A lãsat în urma lui blândeþe, iubire ºi luminã; Episcopul Ioan Suciu: din corespondenþa sa de direcþie spiritualã; Are un loc aparte în împãrãþia lui Dumnezeu; Nu mai încãpeau oamenii în Catedralã.

Nãscut la 3 decembrie 1907, studii liceale la Blaj, strãlucite studii de teologie la Roma (doctor în filozofie – la 4 iulie 1927, doctor în teologie – la 26 iunie 1932), hirotonit preot la 29 noiembrie 1931 în Cetatea Eternã, profesor de religie la liceul comercial de bãieþi din Blaj ºi la Internatul Vancean, profesor la Academia de Teologie „Sfânta Treime“ din Blaj, hirotonit episcop la 22 iunie 1940, arestat la 27 octombrie 1948, Ioan Suciu a murit la 27 iunie 1953 în sinistra închisoare de la Sighet, locul ales de comuniºti pentru decapitarea elitelor noastre politice, culturale ºi religioase. În anul 1948, tânãrul episcop rostea aceste cuvinte premonitorii pentru destinul sãu ºi al Bisericii greco-catolice: „Bisericii Unite îi mai lipseºte încã frumuseþea martiriului ºi a prigoanei; încã îi mai lipsesc rãnile Mântuitorului. Fãrã de ele, lumina Bisericii noastre rãmâne ascunsã sub obroc. Numai prigoana ne va putea da sfinþi ºi va putea sã arate lumii ceea ce suntem: fii ºi apostoli ai Bisericii adevãrate“.

Când ciuma roºie s-a abãtut asupra acestei þãri, episcopul Ioan Suciu ºi-a îmbãrbãtat turma, îndemnând-o sã reziste rãului ºi cerându-i sã nu renunþe la credinþa sa: „Staþi tari ºi neclintiþi, statornici întru credinþa pentru care au sângerat pãrinþii ºi strãmoºii voºtri. Nu puneþi semnãtura pe nici un petec de hârtie prin care vi s-ar cere sã vã lepãdaþi de legea pãrinþilor adevãraþi. Nu vã înfricaþi! […] În clipa aceasta ochii istoriei sunt aþintiþi asupra noastrã“.

Orator neîntrecut, episcopul nu pierdea nici un prilej de a rosti adevãrul, predicând împotriva comuniºtilor.

Era atât de temut, încât Petru Groza a încercat imposibilul: sã-l „cumpere“, oferindu-i scaunul patriarhal în schimbul renunþãrii la credinþã ºi la opoziþia faþã de regim.

Refuzul i-a pecetluit soarta: „Aceasta este o gurã ce trebuie închisã!“.

Viitorul episcop-martir decisese însã: „Numai când voi fi mort nu voi mai predica“.

ªi a fost Olimpiada…

Prezenþa României la Olimpiada de la Atena a fost bine mediatizatã. Avem ziariºti sportivi excelenþi! În general, ziaristul – ºi nu funcþionarul de presã – este o specie rarã, care deºi se dãruieºte în asemenea mãsurã lumii pe care o protagonizeazã, încât dobândeºte mult din caracteristicile acesteia, bune, rele, totuºi reuºeºte sã-ºi pãstreze distanþa necesarã, obiectivitatea.

Astfel, entuziasmul trofeelor româneºti, în aur, argint, bronz la sporturile individuale, ce meritã la superlativ admiraþia ºi recunoºtinþa, este salvat de festivismul care i-a cenzurat decenii întregi adevãrata ºi impresionanta semnificaþie – a valorilor umane, personale ºi de echipã – printr-o constatare obiectivã din partea comentatorilor sportivi:

„Ioan Suciu – apostolul tinerilor“, Fundaþia Academia Civicã, 2003; 167 p.

Cantemus Domino Se mai compune muzicã demnã sã figureze în spaþiul liturgic, reflectând imaginea comunitãþilor de azi în relaþia lor cu Dumnezeu?

Mai existã gustul rugãciunii-cântec?

Adicã, Sfântul Augustin s-ar mai regãsi astãzi în gândul sãu celebru: „cine cântã pentru Dumnezeu se roagã de douã ori”?

Ascultând „Cântece pentru Sfânta Liturghie”, CD semnat de Pr. Jerome Ambãruºi (aranjament orchestral ºi voce Andrei Barbu, alãturi de Prof. Vili Dulã, Alexandra Bogdan, Cristina Mocanu, Marcus Moroºan, Monica Moroºan), aþi putea gãsi rãspunsuri la aceste întrebãri, atât de actuale.

CD-ul costã 120 000 lei ºi, în Bucureºti, poate fi cumpãrat la librãria Sfântul Iosif.

A.C.

la sporturile de echipã, la aceastã olimpiadã, românii au obþinut puþine performanþe.

Aceastã constatare are tâlcul ei: ne putem gândi cã multe dintre neîmplinirile noastre, ale românilor, rezumate în cuvinte obsesiv prezente: sãrãcie, lipsã de ºanse, zone defavorizate, s-ar datora nepreþuirii gustului pentru solidaritate, pentru spirit de echipã, pentru bucuria luptei împreunã. ªi iatã cã, în privinþa singurãtãþii în cursa vieþii, o altã secvenþã de la Atena ne-a oferit o parabolã impresionantã. Cuvintele tinerei din satul lui Rebreanu, trofeul Maieru, dupã ce a cucerit medalia de bronz la cursa de 1500 de metri, „trofeul m-a scãpat de sãrãcie sãrãcie”, au pentru noi, românii, un ecou mai mult decât dramatic.

Pentru ceilalþi membri ai familiei planetare din acest început de secol XXI, este posibil ca impresionanta afirmaþie a atletei române sã ilustreze motivarea unei competiþii tulburãtor de apropiate de existenþa cotidianã. Sã fie o „ieºire din rând”, spre a putea opri, mãcar pentru o clipã de reflecþie, cursa acerbã care divinizeazã performanþa cu orice preþ, rupând-o parcã definitiv de viaþã.

Acest stop cadru, cât ºi întreaga reflectare a Olimpiadei, sunt demne de aplauze.

Felicitãri ziariºtilor sportivi !

MARINA FARA nr. 9/2004

13

MEDIATIC ÎNDRUMAR MEDIA TIC

Arestat, anchetat, torturat, Ioan Suciu avea sã-ºi poarte crucea cu demnitate, curaj ºi blândeþe. La un moment dat, îi spune unui torþionar: „Degeaba dai, prietene, eu nu mai simt, dar îmi e teamã de dumneata; mai odihneºte-te, fiule, sã nu te doarã mâinile“.

Deloc întâmplãtor, ultimul text din cartea dedicatã memoriei episcopului Ioan Suciu se încheie cu o comunicare intitulatã Procesul de beatificare a servilor lui Dumnezeu episcopii greco-catolici decedaþi pentru credinþã în timpul persecuþiei comuniste.

Sã nu ne lãsãm înºelaþi de minciunile etalate în manualele de istorie vreme de 50 de ani ºi sã nu fim indiferenþi la exemplul unor oameni extraordinari care au mãrturisit cu viaþa lor adevãrul credinþei creºtine. Sã ne rugãm împreunã pentru a trãi bucuria de a-i vedea ridicaþi la cinstea altarelor.

ANA-MARIA BOTNARU

“Este momentul în care trebuie sã fiu aici, cãci trebuie sã fiu împreunã cu poporul meu atunci când va suferi…”

Monseniorul Ghika

Omul deplin, am spune azi...

O mãrturie a pãrintelui Daniel Ange despre Monseniorul Vladimir Ghika apare în numãrul din 16 iulie 2004 al publicaþiei France Catholique. Prin bunãvoinþa doamnei Oana Seceleanu, fiicã spiritualã a Monseniorului Ghika ºi prietenã a pãrintelui Daniel Ange, reproducem câteva fragmente din aceastã mãrturie, pe care fondatorul miºcãrii carismatice Béatitudes, pãrintele Daniel Ange, a încredinþat-o cititorilor francezi, dupã ce a participat la celebrarea la Bucureºti, la 17 mai, a celor 50 de ani de la martiriul Monseniorului Ghika. Vã amintim cã în cadrul acelei comemorãri, în piaþa care acum îi poartã numele, situatã în dreptul bisericii sale, Sacré Coeur, a fost dezvelitã statuia Monseniorului, celebra operã realizatã în 1966 de Gheorghe Anghel, Cãrturarul.

Pãrintele Daniel Ange este apropiat de Monseniorul Ghika ºi prin biografia sa, dupã cum subliniazã în acest articol publicat în revista francezã: “Prieten intim cu tatãl meu, Vladimir Ghika mi-a marcat profund viaþa. El i-a cãsãtorit pe pãrinþii mei, ne-a binecuvântat casa, a binecuvântat naºterea mea. Dumnezeu m-a ajutat sã-i cunosc pe mai mulþi dintre cei mai apropiaþi prieteni ai sãi ºi chiar pe unii pãrtaºi de închisoare care au scãpat în mod miraculos.”

Dar...”cine ”cine este acest neobiºnuit profet care traverseazã meteoric epoca noastrã ?”

Dacã ar fi sã-l defineascã în câteva cuvinte, pãrintele Daniel Ange îl considerã pe Monseniorul Ghika “înainte de toate un frate universal, fiind omul unei plenitudini. “ Apoi argumenteazã cu date biografice pentru ce Monseniorul Ghika este perceput ca sfânt de opinia generalã (atât de ortodocºi cât ºi de catolici) ºi în ce constã universalitatea personalitãþii sale – sunt argumente cunoscute de cititorii noºtri, aflaþi atât de aproape de Monseniorul Ghika prin misiunea de a promova, cu rugãciunea ºi cuvântul cãtre alþii, ridicarea sa la cinstea altarelor.

Daniel Ange vorbeºte despre faptul cã Monseniorul poartã, prin descendenþã familialã, “ceea ce este mai bun din Orient ºi din Occident” , “respirând amplu cu aceºti doi plãmâni ºi alimentându-se fãrã încetare din cele douã izvoare ale unicei mari TTradiþii radiþii creºtine. A vea Avea sã fie sfinþit preot în cele douã rituri, roman ºi bizantin.”

Alt argument este dimensiunea radicalã a caritãþii pe care o profesa, indiferent de mediul social, atât în sfera cancelariilor ºi a pãturilor avute cât ºi în zonele marginale ale societãþii, cu precãdere spre cei mai abandonaþi. “Iatã-l profund tulburat de orice formã de suferinþã, de mizerie, pânã în clipa în care, cu toate puterile puterile,, reuºeºte sã aducã uºurare. Împreunã cu admirabila Sorã Pucci de la Saint

14

nr. 9/2004

Vincent de Paul, ajutat de nu mai puþin admirabila reginã Maria în persoanã, el îi îngrijeºte pe bolnavii de holerã ºi pe leproºi, având grijã sã se iniþieze în cel e mai recente cele tratamente practicate în spitale pariziene. Întemeiazã dispensare, spitale, orfelinate, leprozerii. La sfârºitul vieþii, lanseazã o fraternitate a infirmierelor cu voturi de consacrare pentru «a a lucra la aceastã operaþiune a circulaþiei divine a iubirii iubirii»’.’.

Locurile, oamenii - semnele din România, care pãstreazã prezenþa Monseniorului Ghika (oricât de îndârjitã a fost intervenþia comunistã spre a le ºterge) au lãsat în sufletul pãrintelui Daniel Ange o adâncã duioºie, împãrtãºitã cititorilor francezi. Cei ce l-au întâlnit la Bucureºti pe autorul acestor mãrturii au fost cuceriþi de dinamismul fãpturii sale, de bucuria cu care comunicã, mãrturisindu-ºi cu simplitate sentimentele ºi credinþa.

Lãsãm pentru urmãtoarea ediþie a Actualitãþii creºtine”alte “argumente” din mãrturia sa încredinþatã cititorilor francezi, fiind o bucurie sã petrecem cât mai mult timp în compania acestui valoros apostol, marcat de personalitatea Monseniorului Ghika.

MARINA FARA

Intrând într-o searã pe poarta parohiei, am fost surprinsã de un fapt neobiºnuit: Gabriela, o fetiþã de vreo 9 ani, s-a repezit la mine sã mã salute ºi sã mã îmbrãþiºeze. Gabriela e dintr-o familie cu mulþi copii ºi stã mai mereu tristã, tãcutã ºi gânditoare. Purtarea ei m-a uimit. Mi-am fãcut un scurt examen mintal: fãcusem eu ceva anume pentru ea? Nu. În urmã veneau sora ºi fraþii ei, sãrind într-un picior. ªi nu numai ei, ci toþi copiii din parohie pãreau cuprinºi de o veselie de zile mari. Care putea fi cauza?

Cauza am aflat-o a doua zi, stând de vorbã cu câþiva dintre membrii grupului internaþional «Missionari della Consolata», care veniserã sã petreacã douã sãptãmâni la noi în parohie.

«Chiar dacã nu le înþelegem limba mi-a explicat don Antonio, preot italian - e important pentru copii sã fim prezenþi, sã ne simtã alãturi. Un gest de simpatie, o micã ºotie, pentru ei înseamnã foarte mult». Cât de mult poate însemna un pic de atenþie pentru un copil, mi-o arãtase cu o searã înainte purtarea Gabrielei; devenise deodatã o fetiþã veselã, sociabilã, cu inima plinã de bucurie.

De-a lungul verii 2004, copiii ºi tinerii din parohia Bucureºtii Noi s-au bucurat de prezenþa a numeroase grupuri din strãinãtate, care au transformat beneficiarii într-o comunitate poliglotã ºi foarte versatã în mânuirea tam-tamului ºi a altor instrumente muzicale exotice.

Deºi o parohie micã, ospitalitatea pãrintelui Martin a ºtiut sã o facã mai mult decât încãpãtoare, gãzduind pe rând - sau chiar simultan - douã grupuri din Franþa, de 11 ºi respectiv 15 persoane, un grup din Treviso, Italia (22 de persoane care revin cu fidelitate de vreo 7-8 ani), grupul internaþional «Missionari della Consolata» (17 tineri ºi doi preoþi) ºi un grup din Belgia (un preot ºi 5 tineri). Ultimul grup al verii, din Olanda - pentru cã la Bucureºtii Noi vara þine mult timp - urmeazã sã soseascã la sfârºitul lui septembrie.

Dintre aceste grupuri, am avut prilejul sã-i cunosc mai bine pe cei de la «Consolata», cum li se spunea pe scurt. Erau tineri din mai multe þãri: Italia, Spania, Portugalia, Timorul de Est, o sorã din Columbia, un preot din Italia, un seminarist ºi un preot din Kenia.

Obiectivul Misionarilor Consolatei este acela de a vesti Evanghelia «acolo unde nimeni nu a vestit-o niciodatã»; sunt o miºcare misionarã internaþionalã la care pot participa deopotrivã laici, preoþi ºi persoane consacrate. Au centre de misiune pe toate continentele. I-am întrebat dacã primesc numai persoane necãsãtorite; mi-au rãspuns cã primesc atât persoane singure, cât ºi familii: important este ca cei care doresc sã plece ca misionari sã se ofere pentru o perioadã mai lungã, unu sau doi ani, timp care include ºi un stagiu iniþial de formare. Spunându-le cã poate se vor

SOCIAL

Lucruri mari a fãcut Domnul pentru noi, ne e plinã inima de bucurie! gãsi doritori ºi în România, ne-au lãsat o adresã de e-mail la care pot fi contactaþi: P. Antonio Rovelli, Istituto Missioni Consolata, amvitalia@missionariconsolata.it.

La plecare, i-am întrebat ce amintiri vor duce cu ei din România. Mi-au rãspuns cã i-au impresionat firea plãcutã a românilor, un amestec de veselie, bunãtate ºi modestie, precum ºi caracterul internaþional al parohiei - gazdã, o mare bogãþie pentru enoriaºi. Lucru cu totul adevãrat, cãci varietatea limbilor, a culturilor ºi a raselor ne-a fãcut pe noi, cei din parohie, sã ne simþim cu adevãrat privilegiaþi: aveam impresia cã întreg pãmântul îºi trimisese reprezentanþi ca sã ne viziteze. ªi cã experienþa acestei veri a lãsat urme care nu se vor ºterge curând, ne-a dovedit-o felul în care au ºtiut copiii ºi tinerii sã participe la unul dintre cele mai frumoase evenimente pe care le-a trãit vreodatã parohia noastrã. E vorba de hirotonirea ºi primiþia pãrintelui Marius Taloº SJ, la data de 4 ºi 5 septembrie, cu participarea Preasfinþitului Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti, Parintele Puni, superiorul general al iezuiþilor din România, numeroºi preoþi ºi persoane consacrate, oaspeþi din þarã ºi strãinãtate.

Rezumat elocvent în cuvintele: “Iatã-mã, Doamne! Mulþumesc. Te iubesc”, programul de viaþã al pãrintelui Marius i-a impresionat pe copii ºi ei s-au gîndit sã-i facã un cadou. Aflând de la pãrintele Martin cã preotul nou sfinþit nu va avea o parohie, unii dintre ei ºi-au exprimat temerea cã pãrintele Marius va rãmâne ºomer. Dar tot unul dintre copii a gãsit ºi soluþia. La Oferirea darurilor din cadrul primei sale liturghii, pãrintele Marius a primit cadou din partea copiilor un glob pãmântesc pe care aceºtia lipiserã cu scotch un avion de hârtie. ªi aºa cum era poziþionat avionul, arãta fãrã doar ºi poate cã va porni din România, strãbãtând lumea în lung ºi-n lat, dar periodic, inevitabil cãci pãmântul e rotund - va reveni în mica parohie de unde a plecat, umplând inimile de bucurie.

LIANA GEHL nr. 9/2004

15

CONCILIU

Lumen Gentium, «lumina popoarelor» Este cel mai lung document pe aceastã temã publicat Constituþia ierarhicã a Bisericii, mai ales episcopii; III. Despre vreodatã în vreun conciliu ecumenic. Multe alte documente poporul lui Dumnezeu, în special laicii; IV. Vocaþia la sfinþenie conciliare l-au luat ca punct de plecare doctrinal 1 . în Bisericã. Capitolele III ºi IV au fost obiectul unor sesiuni întregi Titlul. Cuvintele iniþiale ale unui document conciliar sunt de de dezbateri conciliare, care s-au desfãºurat în perioada 16 mare importanþã: alese cu grijã, ele indicã tema centralã a octombrie 1963 – 30 septembrie 19645 . În sfârºit, pe 21 întregului text, stabilind ºi perspectiva particularã sub care noiembrie 1964, la cea de-a cincea sesiune publicã, Constituþia trebuie citit întregul conþinut. despre Bisericã a fost aprobatã cu 2.151 voturi Placet (pro) ºi 5 Constituþia începe cu aceste cuvinte (în originalul latin): voturi Non Placet (contra). În aceeaºi zi, aveau sã fie aprobate Lumen Gentium, «lumina popoarelor». Cristos – ºi nu Biserica ºi Decretele despre Bisericile Orientale ºi despre Ecumenism, – este lumina care înlãturã întunericul pãcatului ºi umbrele încheindu-se astfel cea de-a treia perioadã a Conciliului. A patra morþii. Papa Ioan al XXIII-lea iubea mult aceastã perspectivã – ºi ultima – avea sã se deschidã pe 14 septembrie 1965.

Doctrina. Explicarea ideilor principale ale documentului – cristologicã a Bisericii. Adresându-se credincioºilor din întreaga lume în Mesajul radiofonic din 11 septembrie 1962, el se exprima fie ºi pe scurt – nu este posibilã în cadrul restrâns al rândurilor astfel: «La un anumit moment al liturgiei, iatã cã rãsunã numele de faþã. Lumen Gentium nu este un text simplist sau de lui Cristos: lumen Christi. Biserica lui Isus, circumstanþã, ci Biserica lui Cristos care din toate colþurile pãmântului, rãspunde: se prezintã pe sine lumii, în lumina Deo gratias, Deo gratias, ca ºi cum ar Mirelui ei. Un aspect impresioneazã: spune: Da, lumen Christi: lumen prezentarea de sine a Bisericii, deºi Ecclesiae: lumen gentium. Ce este de fapt fãcutã într-un limbaj teologic, nu are un un Conciliu Ecumenic, dacã nu o reînnoire scop didactico-apologetic, ci unul prin aceastã întâlnire cu chipul lui Isus misionar, apostolic. Din fiecare capitol înviat, regele glorios ºi ne-muritor?»2 . (opt la numãr) se degajã dorinþa intensã Istoric. La 1 decembrie 1962 a început a Bisericii – a noastrã – de a-l arãta pe dezbaterea conciliarã a schemei De Cristos celor care-l cautã fãrã sã-l Ecclesia. Opusculul cu aceastã schemã cunoascã. Cu aceastã dorinþã se mai conþinea un document separat cu deschide (nr. 2) ºi se încheie aceastã privire la Sf. Fecioarã Maria. Prezentarea Constituþie: verbalã a textului-schemã a fost fãcutã «Toþi creºtinii sã înalþe rugi stãruitoare de card. Ottaviani. Acesta, în intervenþia cãtre Mama lui Dumnezeu ºi Mama sa, evidenþia anumite merite biblice ºi oamenilor pentru ca ea, care a sprijinit pastorale ale documentului, dar cu rugãciunile sale începuturile Bisericii, prevedea ºi critici. Între 1-7 decembrie ºi acum, când este înãlþatã în ceruri 1962 au intervenit circa 80 Pãrinþi. Zece peste toþi sfinþii ºi îngerii, sã mijloceascã dintre ei au cerut o revizuire completã a la Fiul sãu, în comuniunea tuturor sfinþilor, ca toate familiile popoarelor, schemei. Majoritatea au criticat diferite aspecte particulare. atât cele împodobite cu numele de creºtin cât ºi cele care nu-L cunosc încã I se reproºa acestei scheme Foto V atican Vatican pe Mântuitorul lor, sã se uneascã în juridismul. Îi lipsea echilibrul teologic, © of Jorge TTutore utore mod fericit, cu pace ºi armonie, într-un deoarece se accentuau în mod excesiv aspectele instituþionale ºi juridice. Se cerea totodatã o viziune singur Popor al lui Dumnezeu, spre slava Preasfintei ºi mai «completã» a misterului Bisericii (suntem la nivelul teologic), Nedespãrþitei Treimi» (nr. 69). cu propunerea de a se þine cont ºi de teologia orientalã. În Pr. C ORNELIU BEREA, Misionarii V erbiþi CORNELIU Verbiþi sfârºit, Pãrinþii conciliari nu erau mulþumiþi de felul în care erau 1 Cap. III despre «ierarhia Bisericii» este baza pentru cele trei Decrete caracterizaþi «membrii Bisericii»: un mod rigid, bazat în principal despre episcopi, despre preoþi ºi despre formarea sacerdotalã; cap. IV, pe elementele vizibile ale apartenenþei la Bisericã. despre «laici», baza pentru Decretul despre apostolatul laicilor; nr. 15 cap.

Printre aspectele pozitive ale acestei scheme am putea II, e baza pentru Decretul despre ecumenism; cap. VI, despre cãlugãri e enumera faptul cã era o bazã realã de pornire, având câteva punct de plecare pentru Decretul despre viaþa consacratã.

2 Cfr. G. Caprile, Il Concilio Vaticano II, ed. II, Roma 1966, 629-633. formulãri bine gândite, care au ºi rãmas de altfel în versiunea Papa se referã la momentul liturgic al nopþii Învierii, când diaconul (preotul) finalã3 . intrã în biserica cufundatã în întuneric cu lumânarea pascalã aprinsã ºi Pe baza observaþiilor fãcute, Comisia Teologicã ºi-a reluat anunþã solemn de trei ori: «Lumina lui Cristos».

4 munca , devenitã mai eficientã prin participarea la dezbateri 3 Cfr. J.M. Estevez, «La Costituzione sulla Chiesa: Lumen Gentium», in a unor teologi experþi. Au fost propuse spre discuþie patru J.M. Miller, ed., La teologia dopo il Vaticano II, Brescia 1967, 126-134.

4 Numele complet al acestei comisii era «Comisia pentru Credinþã ºi diverse scheme. În final a fost pãstratã cea a grupului francoMoralã». Pentru o facilitare în referinþe ºi comunicãri s-a folosit expresia belgian de episcopi ºi teologi.

«Comisia Teologicã».

La începutul perioadei a doua a Adunãrilor Generale, pe 5 Dupã lungi discuþii, Pãrinþii conciliari au decis ca acel document 29 septembrie 1963, Pãrinþii conciliari aveau în mânã un text iniþial despre Sf. Fecioarã Maria sã fie integrat în Lumen Gentium, devenind nou, alcãtuit din patru capitole: I. Despre misterul Bisericii; II. cap. VIII al Constituþiei, în structura ei finalã revizuitã.

16

nr. 9/2004

„Prin credinþã Isaac a dat lui Iacob ºi lui Esau o binecuvântare, care avea în vedere lucrurile viitoare!”.

(Evr 11,20)

târziu urmaºii sãi au construit o fântânã numitã Fântâna lui Iacob, despre care este vorba în Noul Testament, în Evanghelia lui Ioan, capitolul 4: „Fântâna lui Iacob era acolo. Isus era obosit de cãlãtorie ºi aºa s-a aºezat lângã fântânã. Era ceasul Iacob este fiul-geamãn nãscut din pãrinþii Isaac ºi Rebeca aproape ºase!” .

Conform tradiþiei iudaice, pe lângã Moise ºi David, Iacob a ºi despre care Biblia spune cã el a fost în duºmãnie cu fratele Esau încã din sânul mamei sale. Conform unei profeþii pe care jucat un rol foarte important în istoria biblicã. El a avut 12 fii, din ar fi avut-o Rebeca, mama lor, cã din fiii ei se vor naºte douã care se trag cele 12 triburi ale lui Israel. Mult mai târziu, o scriere popoare, cel mai în vârstã dintre ei va fi supus celui mai tânãr. iudaicã numitã Haggada, vorbeºte despre Iacob afirmând cã La naºterea sa, Iacob se þinea cu mâna de cãlcâiul fratelui sãu existenþa sa este marcatã de multe suferinþe, din pricina fiilor Esau, astfel a primit numele de Iacob. În ciuda acestui fapt, sãi, în care se oglindesc ºi suferinþele întregului popor. Iacob Esau este ºi rãmâne totuºi primul nãscut. La evrei, primul nãscut nu a luat numai cele douã soþii ale sale, ci a primit ºi cei 12 se bucura de anumite drepturi, care erau numai ale lui. Mai copii ai sãi, semn cã Dumnezeu l-a binecuvântat din belºug, târziu Iacob a cumpãrat dreptul de primul nãscut de la fratele cum scrie psalmistul: „Într-adevãr, copiii sunt o moºtenire de la Domnul, sãu, naivul Esau, pentru o mâncare de linte care-i plãcea rodul trupului este o rãsplatã de la El. nespus de mult tatãlui sãu. Rebeca, mama lui, a aranjat totul.

Precum sunt sãgeþile în mâna celui viteaz, Iacob a luat o hainã care sã-l transforme în Esau: „Rebeca a Tot aºa sunt feciorii nãscuþi la tinereþe! luat veºmintele cele mai bune ale fiului sãu mai mare, Esau, Fericit este bãrbatul care are tolba plinã de sãgeþi! pe care le avea la ea în casã ºi a îmbrãcat cu ele pe Iacob, Nu se va face de ocarã, când va sta de vorbã cu duºmanii, feciorul ei mai mic. Pieile iezilor le-a înfãºurat pe mâinile lui ºi la porþile cetãþii! (Ps 127,3-6). pe partea netedã a gâtului!” (Gen 27,15-16). În viaþa patriarhului Iacob ne La rugãmintea mamei sale, impresioneazã în mod deosebit scârbit de cele întâmplate cu fratele întâlnirea plinã de mister de la râul sãu geamãn, Iacob fuge departe de Iabbok. Iacob se întorcea tocmai de mânia lui Esau la unchiul sãu Laban. la Laban cu cele douã soþii ºi copiii În drum spre unchiul sãu, Iacob se lor, cu slujitorii ºi turmele sale. Se opreºte într-un loc sã se odihneascã gândea cã în curând îl va întâlni pe ºi unde el va avea o teofanie , o fratele sãu, Esau, ºi-ºi fãcea deja viziune a Domnului, foarte importantã planuri cum sã se comporte faþã de în mersul vieþii sale: „Cât de înfricoºat el. La un moment dat, searã fiind, a este locul acesta! Aici este cu trecut râul Iabbok, însã el a voit cu tot adevãrat casa lui Dumnezeu ºi aici dinadinsul sã rãmânã singur ºi sã este poarta cerului!” (Gen 28,17). Aici petreacã toatã noaptea în Dumnezeu i se aratã lui Iacob în vis singurãtate. Un bãrbat necunoscut ºi îl binecuvânteazã cu cuvintele: „Eu s-a luptat cu el întreaga noapte, însã, sunt Domnul Dumnezeul lui la ivirea zorilor, vãzând cã nu poate Abraham, pãrintele tãu, ºi birui, i-a scrântit încheietura ºoldului Dumnezeul lui Isaac. Pãmântul pe lui Iacob. Strãinul s-a rugat de Iacob care tu stai culcat þi-l voi da þie ºi spunându-i: „dã-mi drumul, cãci se seminþiei tale! Iar seminþia ta va fi ca lumineazã de ziuã!” , Iacob, pulberea pãmântului ºi te vei dimpotrivã, nu l-a lãsat sã plece pânã rãspândi spre apus ºi spre rãsãrit ºi când nu-l va binecuvânta. Atunci spre miazã-noapte ºi spre miazãzi ºi Lupta lui Iacob cu Îngerul - Eugène Delacroix, Biserica Saint-Sulpice, Paris strãinul l-a numit pe Iacob Israel, se vor binecuvânta întru tine ºi întru adicã „pentru care Dumnezeu se luptã”, cãci el s-a luptat cu seminþia ta toate neamurile pãmântului!” (Gen 28,13-14).

Iacob trãieºte momente extraordinare, pe care nu le va Dumnezeu ºi cu oamenii ºi a biruit. Locul acela Iacob l-a numit uita niciodatã. Biblia, plinã de sfialã, noteazã mai departe: Panel, adicã faþa lui Dumnezeu. Ziua urmãtoare l-a întâlnit pe „Iacob a visat un vis; ºi iatã, în visul sãu, o scarã era proptitã Esau, însã se schimbase cu totul, a fost o întâlnire plinã de de pãmânt, iar cu vârful ei atingea cerul, iar îngerii Domnului lacrimi ºi emoþii.

Iacob a trãit pânã la adânci bãtrâneþi binecuvântând pe se urcau ºi coborau pe ea” (Gen 28,12). Atunci Iacob a spus cuvintele, care au rãmas memorabile pentru toate generaþiile: fiii sãi ºi apoi ºi-a închis ochii cu credinþã în Dumnezeul, unic „Cu adevãrat Domnul este în locul acesta ºi eu n-am ºtiut!” ºi adevãrat, la care el s-a închinat pe tot parcursul vieþii sale (Gen 28,16). Iacob numeºte locul acela sfânt ºi binecuvântat ºi în zilele cu soare ca ºi în cele înnorate. Când a murit, Iacob de Dumnezeu, cãci aici el l-a vãzut ca în vis pe însuºi a fost înmormântat, conform dorinþei sale, alãturi de pãrinþii Dumnezeu, auzindu-i vocea sa extraordinarã. De aceea a sãi, Abraham ºi Isaac, în grota familiei de la Hebron.

Mons. VLADIMIR PETERCÃ numit acel loc Bethel, adicã casa lui Dumnezeu, ridicând ºi o piatrã ca amintire pentru totdeauna. În acest loc sfânt, mai Rectorul Institutului TTeologic eologic Sfânta TTereza ereza nr. 9/2004

17

OAMENI AI CREDINÞEI

Patriarhul Iacob ºi lupta sa cu Dumnezeu

ªTIRI

CONST ANÞA NEWS CONSTANÞA

Pagini realizate de EUSEBIU PÎRÞAC

BREZOI NEWS

Continuând o tradiþie veche de mai bine de zece ani, ºi anul acesta 12 tineri din diferite zone ale Italiei, împreunã cu sora Providenþa din congregaþia Sfintei Familii de Nazaret din Spoleto au venit în parohia din Brezoi timp de aproape douã sãptãmâni, între 18 ºi 30 august, pentru a cunoaºte realitatea localã.Tineri cazaþi în grãdiniþa Caritasului din Brezoi, s-au întâlnit cu copii ºi tineri din parohie, au organizat excursi în împrejurimi ºi jocuri educative, au vizitat în grupuri mici diferite famili ºi bolnavi din cadrul parohiei, au vizitat proiectele sociale ale Caritasului din Brezoi ºi au animat Sfânta Liturghie duminicalã.

Sosirea lor a fost pentru copiii ºi tinerii din Brezoi un moment de împãrtãºire a bucuriei ºi credinþei, un moment de cunoaºtere reciprocã ºi de îmbogãþire spiritualã.

A consemnat pr VORSCHI pr.. GILBERT SEBASTIAN IA IAVORSCHI

Sora Ecaterina, din congregaþia Sfântul Iosif din Cuneo, ne-a scris despre Campusul Familiilor 2004, organizat de comunitatea constãnþeanã, având ca temã de meditaþie un verset din a doua Scrisoare pe care Sfântul Apostol Paul a trimis-o credincioºilor din Corint: „Dumnezeu care dã sãmânþa semãnãtorului ºi pâinea pentru hranã, vã va înmulþi ºi vã va da ºi vouã sãmânþa pentru semãnat ºi va face sã creascã roadele dreptãþii voastre” (9,10). În decorul montan de la Timiºul de Sus, la mãnãstirea surorilor din Congregaþia lui Isus, mai multe familii de la malul mãrii, „47 de chipuri cu un suflet bogat, copii minunaþi ºi inimi rãnite”, au petrecut împreunã o vacanþã cu folos spiritual. „Încã o datã – scrie corespondenta noastrã – am constatat cât de important este a oferi familiei un loc de întâlnire, de împãrtãºire, o ocazie de a se confrunta ºi de a fi ascultat cu respect ºi înþelegere.”

COLENTINA NEWS

Pentru prima datã, parohia Sfântul Anton a fost gazda unui grup de tineri belgieni care au ales sã petreacã vacanþa în România.

Cele 12 fete ºi un bãiat care fac parte din organizaþia Tineri ºi Sãnãtoºi, împreunã cu tinerii parohiei au dat o mânã de ajutor bolnavilor de cancer internaþi la spitalul Fundeni, au zugravit ºi curãþat casa unei bãtrâne ºi s-au implicat în celelalte activitãþi sociale ale parohiei. A urmat o scurtã perioadã de destindere la munte ºi la mare. Belgienii au putut vedea ºi înþelege realitãþile româneºti, sã ne cunoascã cultura ºi tradiþiile.

Aniversare

În ziua de 8 septembrie, la Mãnãstirea Sfânta Agnes din Popeºti Leordeni, a avut loc a III-a comemorare a patronilor ºcolilor creºtine din România. Manifestarea a fost organizatã de „Asociaþia foºtilor elevi ºi eleve ai ºcolilor Arhiepiscopiei romano-catolice din România” Dupã Sfânta Liturghie, cei 55 de foºti elevi prezenþi s-au reîntâlnit dupã ani de zile ºi ºi-au depãnat amintiri. Întâlnirea a luat sfârºit dupã o agapã frãþeascã ºi adorarea Preasfântului Sacrament.

Hramul celei mai vechi comunitãþi romano-catolice din Bucureºti

Sãrbãtoarea “Naºterea Sfintei Fecioare Maria” - 8 septembrie - este ziua în care cea mai veche comunitate romano-catolicã din Bucureºti, Bãrãþia, îºi celebreazã hramul. ªi anul acesta, credincioºii, adunaþi în biserica parohialã, i-au întâmpinat pe cei care au dorit sã fie alãturi de ei la aceastã zi. La Liturghia solemnã de la ora 18.00 a participat ºi Episcopul Auxiliar de Bucureºti, Cornel Damian. Omilia a fost rostitã de pr. Veniamin Aenãºoaie, parohul comunitãþii Cioplea din Bucureºti. În cadrul aceleiaºi Sfinte Liturghii a fost prezentat ºi pr.

Vasile Ciobanu, colaborator la parohia Bãrãþia.

18

nr. 9/2004

21 septembrie zi internaþionalã de rugãciune pentru pace

500 de milioane de creºtini din toatã lumea sunt invitaþi sã promoveze pentru prima datã o zi internaþionalã de rugãciune pentru pace. Iniþiativa este promovatã de Consiliul Ecumenic al Bisericilor, prin vocea pãrintelui Samuel Kobia, care invitã bisericile membre ale consiliului sã organizeze un timp de rugãciune pentru pace, de nonviolenþã ºi oprire a tuturor tirurilor de arme, de a sensibiliza ºi informa opinia publicã.

ZECE CUVINTE, UN NOU ÎNCEPUT!

Copiii, victime nevinovate, din cauza violenþei adulþilor

De aproape un an, la Institutul Teologic Romano-Catolic Sfânta Tereza din Bucureºti (strada General Berthelot, nr. 19) se desfãºoarã un curs de cateheze pentru tineri ºi adulþi, þinut de preotul carmelitan Adolfo Scandurra.

Titlul cursului este ZECE CUVINTE . Se înþelege cã este vorba despre Decalog, o sursã inepuizabilã de înþelepciune pentru a învãþa sã trãieºti. Cursul cuprinde ºi momente de rugãciune, de dezbatere, de împãrtãºire a experienþelor spirituale, zile de reculegere ºi de întâlnire cu Sfânta Scripturã. Mulþi au experimentat, deja, puterea celor ZECE CUVINTE de a schimba, în bine, viaþa.

Pentru cei dornici sã participe la aceste cateheze, se oferã ocazia unui nou început.

DUMINICÃ, 3 OCTOMBRIE, ORA 15.30, la Institutul Teologic Romano-Catolic Sfânta Tereza (din curtea Catedralei Sfântul Iosif) reîncepe cursul dedicat celor mai de preþ ZECE CUVINTE. Sunt invitaþi toþi cei interesaþi. Intrarea este liberã.

Papa Ioan Paul al II - lea, în ziua de 8 septembrie, sãrbãtoarea Naºterii Sfintei Fecioare Maria, a amintit lumii problema copiilor care suferã din cauza violenþei adulþilor ºi s-a rugat pentru victimele atacului terorist din Beslan, Rusia.

Suferinþa acestor copii “nu poate sã ne lase indiferenþi” a spus Sfântul Pãrinte, cu o voce tristã, adresându-se celor 8.000 de persoane prezente. Intâlnirea s-a transformat într-o ceremonie de rugãciune pentru aceºti copii. Sfântul Pãrinte a deschis celebrarea cu o meditaþie despre Maria - copilã ºi a subliniat: “cum este posibil sã nu ne gândim la micile victime din Beslan, Osetia, victime ale unei rãpiri barbare ºi ale unui masacru tragic? Era într-o ºcoalã, locul în care se învaþã valorile care dau semnificaþie istoriei, culturii ºi care a îmbogãþit civilizaþia… ºi acest spaþiu a fost schimbat în loc de teroare ºi moarte, consecinþe diabolice ale unui fanatism crud” - a adãugat Sfântul Pãrinte. (www.arcb.ro).

Caritas: Un deceniu de activitate în România

Cu ocazia împlinirii unui deceniu de activitate, Confederaþia Caritas România, for reprezentativ al celor 11 organizaþii Caritas diecezane ºi eparhiale din þarã, a derulat timp de douã zile, 6 ºi 7 septembrie, la Timiºoara conferinþa internaþionalã intitulatã “Rolul organizaþiilor Caritas în viaþa socialã”. La manifestãri au fost invitate sã participe 200 de persoane din 13 þãri. În prima zi a aniversãrii jubiliare, dupã Sfânta Liturghie de la domul din Piaþa Unirii, oficiatã de ES Jean-Claude Périsset, Nunþiul apostolic, însoþit de PS Martin Roos, episcop de Timiºoara ºi PS Jenö Schönberger, episcop de Satu Mare, a avut loc deschiderea oficialã a manifestãrii la Casa “A.M. Guttenbrunn”, ocazie cu care invitaþii au participat la vernisajul expoziþiei itinerante “Poverty has faces în Europe”. În cea dea doua zi a manifestãrii au avut loc trei ateliere de discuþii pe urmãtoarele teme: “Problematica migraþiei ºi a imigraþiei în România”, “Legislaþia ºi finanþarea serviciilor sociale” ºi “Parteneriat”.

Ecumenica În perioada 16-23 august la Târgul Lãpuº, Maramureº, a avut loc tabãra pentru tineret Ecumenica , aflatã la a ºasea ediþie. Acþiunea a fost organizatã de parohia greco-catolicã Buna Vestire, cu sprijinul ES Florentin Crihãlmeanu, episcop de Cluj-Gerla. Aceastã tabãrã nu e una doar religioasã, ci ºi una cultural-socialã, având ca scop întãrirea relaþiilor de prietenie între tinerii din toatã þara, indiferent de statutul social, apartenenþa religioasã sau etnicã, printr-o varietate de activitãþi religioase, socialculturale ºi distractive.

Surori din România în Mexic În perioada 25 iulie - 7 august a avut loc în oraºul Morelia din Mexic întâlnirea Federaþiei Surorilor Sociale.

Programul întâlnirii, având ca motto Transformarea prin intermediul pãcii a cuprins: familiarizarea cu analiza socialã ºi aplicarea sa concretã, conferinþe, prezentãri de materiale audio-vizuale care ilustrau efectele globalizãrii asupra þãrilor slab dezvoltate, precum ºi încercãri de a crea noi structuri, ca modalitate de a-i ajuta pe cei marginalizaþi. De asemenea, au fost activitãþi de workshop pe teme ce vizau relaþia dintre mass-media ºi doctrina socialã a Bisericii, salariu ºi capital, salariaþi ºi patronat.

A luat fiinþã grupul Scout al Catedralei În perioada 7 - 10 septembrie a.c., în apropiere de Rucãr, în mijlocul naturii, ºapte tineri de la Catedrala Sfântul Iosif (Alexandra Duicã, Paula Klain, Simona Mihãieº, Rãzvan Popia, Claudia ªerban, Carin Huþu ºi Vlad Osiac) au descoperit spiritul SCOUT alãturi de cinci scout-iºti din Bacãu ( Monica Petea, Elena Petea, Andreea Niþu, Lucian Ianuº ºi Brânduºa Tãtãrescu). În acest campus s-au fãcut primii paºi în formarea grupului Scout de la Catedralã. Mulþumim tuturor celor care au fãcut posibilã organizarea acestui campus.

Dialog Pe data de 28 septembrie, la Cluj, va avea loc a 9-a întîlnire a Comisiei Mixte GrecoCatolicã ºi Ortodoxã. Ne unim în rugãciune pentru ca acest eveniment sã dea roade. nr. 9/2004

19

SFÂNTUL LUNII

Cei trei arhangheli împreunã cu Tobia (1470) - TTempera empera pe lemn de Francesco Botticini (1446 - 1497), Galeria Uf fizi, Florenþa Uffizi,

Sfinþii arhangheli Mihail, Gabriel ºi Rafael 29 septembrie

Mihail = cine este ca Dumnezeu?

În 1969, calendarul roman a unit într-o singurã sãrbãtoare pe cei trei arhangheli: Mihail, Gabriel ºi Rafael.

Sfânta Scripturã ne dã numele lor ºi ne aratã însãrcinãrile care le-au fost încredinþate. De pildã, arhanghelul Mihail apare în cartea lui Daniel ca „una dintre cãpeteniile cele mai de seamã ale oºtirilor îngereºti ºi un pãzitor ºi protector al poporului lui Israel” (Cfr. Daniel 12,1). În Apocalipsã, Mihail este principalul luptãtor al oºtirilor îngereºti împotriva diavolului (sau al balaurului), „care a fost aruncat pe pãmânt, ºi împreunã cu el au fost aruncaþi ºi îngerii lui” (Apocalipsã 12, 7-9). În Epistola lui Iuda , versetul 9, Mihail îºi disputã cu diavolul trupul lui Moise ºi îi spune: „Domnul sã te mustre”. Sfântul Mihail s-a bucurat de un cult deosebit chiar din primele veacuri ale istoriei creºtinismului. Împãratul Constantin a înãlþat în cinstea arhanghelului Mihail o bisericã pe malul european al Bosforului, iar Iustinian a ridicat o alta pe malul opus. La Roma s-a ridicat în cinstea lui un impunãtor monument pe ruinele celebrului mausoleu al împãratului Adrian, monument cunoscut sub numele de Castelul Sfântului Înger – Castel Sant’ Angelo.

Gabriel = Dumnezeu a fost puternic

Arhanghelul Gabriel este menþionat în Vechiul Testament ca îngerul care l-a ajutat pe Daniel sã înþeleagã viziunea (Daniel 8,15 ºi 9, 12). În Noul Testament, Gabriel este cel care îi aduce vestea lui Zaharia cã se va naºte Ioan Botezãtorul (Luca ,11-20); însã mai presus de toate, Gabriel este îngerul Bunei Vestiri. Potrivit lui E. Bishop, Gabriel a fost invocat pentru prima datã în cadru liturgic în Litania Sfinþilor, care dateazã

20

nr. 9/2004

în esenþã din timpul pontificatului lui Sergiu I (686-701).

Reprezentãrile artistice ale îngerilor – în particular Gabriel – sunt însã mai vechi. A fost declarat de cãtre Papa Benedict al XV-lea, în 1921, sfântul ocrotitor al poºtei, telefonului ºi telegrafului.

Rafael = Dumnezeu a tãmãduit

Arhanghelul Rafael este menþionat în cartea lui Tobia ºi a fost venerat din cele mai îndepãrtate vremuri, îndeosebi în Rãsãrit, ca vindecãtor, fiind uneori identificat cu îngerul care tulburã apele scãldãtoarei tãmãduitoare din Ierusalim (Vezi: Ioan 1, 1-4). ªi numele sãu se aflã în Litania Sfinþilor alãturi de cel al arhanghelilor Mihail ºi Gabriel, iar în reprezentãrile artistice a fost înfãþiºat, în general, tot împreunã cu ei.

Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

Existenþa fiinþelor spirituale, netrupeºti, pe care Sfânta Scripturã le numeºte în mod obiºnuit îngeri, este un adevãr de credinþã. Mãrturia Scripturii este la fel de clarã ca ºi caracterul unanim al tradiþiei.

Ca fãpturi pur spirituale, ei au inteligenþã ºi voinþã: sunt fãpturi personale ºi nemuritoare. Întrec în desãvârºire toate fãpturile vãzute. Este mãrturie strãlucirea slavei lor. … întreaga viaþã a Bisericii se bucurã de ajutorul tainic ºi puternic al îngerilor. În liturgia sa, Biserica se uneºte cu îngerii pentru a-l adora pe Dumnezeul cel de trei ori sfânt; ea invocã sprijinul lor (astfel în Supplices te rogamus … «Te rugãm cu umilinþã…» din Canonul Roman sau In Paradisum deducant te angeli … « Îngerii sã te conducã în Paradis» din liturgia pentru rãposaþi sau în «Imnul heruvic» din liturgia bizantinã) ºi celebreazã în mod deosebit comemorarea anumitor îngeri (Sfântul Mihail, Sfântul Gabriel, Sfântul Rafael, îngerii pãzitori).

Catehismul Bisericii Catolice, nr nr.. 328, 330, 334-335