Actualitatea creştină, nr. 9/2005

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:

Ce spune Catehismul despre pelerinaj Nici în copilãrie ºi nici în adolescenþã eu nu am avut prezentã preocuparea pentru un pelerinaj sau altul. Condiþiile acelor vremuri îi puneau, cred, în încurcãturã pe pãrinþi ºi pe preoþi; nu ne-au vorbit despre aceastã practicã strãveche în Biserica noastrã.

Azi mã gândesc cã poate în Seminar am fi putut fi familiarizaþi cu tema pelerinajului, dar nici acolo nu am fost îndrumaþi spre o astfel de practicã. Era o temã „interzisã”? Poate cã nu; dar oricum, nu avea prea multe ºanse ºi, de aceea, nici familia, nici preoþii sau profesorii din Seminar nu ne-au pus în suflet dorinþe greu de realizat în acele timpuri, când în afara programelor legate de colectivul sãtesc nu se puteau deschide altfel de perspective.

Parohii ºi preoþii parohiilor noastre au insistat, laudã lor, pe un „singur” program: catehismul de învãþat, frecventarea sacramentelor, în special Spovada ºi Împãrtãºania, postul ºi Liturghia de Duminicã ºi din Sãrbãtorile de poruncã. Sigur cã au mai fost ºi altele, legate de familie, de educaþie, de datorii faþã de Bisericã, dar oricât m-aº strãdui s-o gãsesc în amintiri, tema pelerinajului nu-mi vine în întâmpinare.

Aflându-mã la Roma, pentru studii, am plecat spre Lourdes. Acela a fost primul meu pelerinaj în sensul strict al cuvântului. În faþa grotei mi-am spus toatã rugãciunea sufletului, uitând chiar unde eram. ªi azi, la 30 de ani distanþã, îi sunt recunoscãtor lui Dumnezeu cã am fãcut acel drum de har. Pe atunci nu-l numeam pelerinaj, cãci termenul acesta nu-mi era familiar; era, pur ºi simplu, un drum la Lourdes, loc celebru în universul de cinstire a Maicii Domnului în Biserica noastrã Catolicã; loc de rugãciune ºi de mai mare apropiere de Dumnezeu.

Când, dupã 1989, s-au organizat din diferite comunitãþi mai multe pelerinaje spre locuri celebre de închinare din þarã ºi din strãinãtate, se recupera o tradiþie întreruptã în timpul comunismului, intrându-se astfel în normalitate ºi cu acest capitol din vastul domeniu al religiozitãþii populare.

Iatã ce ne spune despre aceasta, ºi astfel ºi despre pelerinaj, Catehismul Bisericii Catolice: „În afarã de liturgia sacramentelor ºi a sacramentaliilor, cateheza trebuie sã þinã seama de formele de pietate a credincioºilor ºi de religiozitatea popularã. Simþul religios al poporului creºtin ºi-a gãsit întotdeauna expresia în diferitele forme de pietate care însoþesc viaþa sacramentalã a Bisericii, cum ar fi venerarea relicvelor, vizitarea sanctuarelor, pelerinajele, procesiunile, Calea Crucii, dansurile religioase, rozariul, medaliile etc.

Aceste forme de exprimare sunt o prelungire a vieþii liturgice a Bisericii, dar nu o înlocuiesc: ele «trebuie orânduite, þinând seama de timpul liturgic, în aºa fel încât sã se potriveascã cu liturgia sacrã, sã se inspire din ea într-un fel sau altul ºi la ea sã-l ducã pe poporul creºtin, pentru cã ea prin natura sa e cu mult superioarã oricãror exerciþii»… Religiozitatea popularã, în esenþã, este un ansamblu de valori care, împreunã cu înþelepciunea creºtinã, rãspunde la marile întrebãri ale existenþei. Bunul simþ popular catolic este fãcut din capacitate de sintezã pentru existenþã. Astfel, el alãturã în mod creativ divinul ºi umanul, pe Cristos ºi pe Maria, spiritul ºi trupul, comuniunea ºi instituþia, persoana ºi comunitatea, credinþa ºi patria, inteligenþa ºi sentimentul. Aceastã înþelepciune este un umanism creºtin care afirmã în mod radical demnitatea oricãrei fiinþe, ca fiu al lui Dumnezeu, instaureazã o frãþie fundamentalã, învaþã armonizarea cu natura ºi înþelegerea muncii ºi oferã motivaþii de a trãi în bucurie ºi seninãtate chiar în mijlocul greutãþilor existenþei. Pentru popor, aceastã înþelepciune este ºi un principiu de discernãmânt, un instinct evanghelic, care-l face sã perceapã spontan când este Evanghelia cea dintâi slujitã în Bisericã ºi când este golitã de conþinut ºi sufocatã de alte interese” (CBC, 1674 - 1676).

Aceastã paginã de catehism ne oferã posibilitatea sã privim la ansamblul formelor de pietate popularã, printre care ºi pelerinajul. Biserica favorizeazã formele de religiozitate popularã care exprimã un instinct evanghelic ºi o înþelepciune umanã care îmbogãþesc viaþa creºtinã: venerarea relicvelor ºi a medaliilor, vizitarea sanctuarelor, pelerinajele, procesiunile, Calea Crucii, rozariul etc.

Dacã în timpul comunismului multe generaþii au rãmas departe de noþiunea ºi de practica pelerinajelor, slavã Domnului, celelalte forme de pietate la care se referã Catehismul Bisericii Catolice au rãmas ºi s-au dezvoltat în toate comunitãþile noastre de credinþã. nr. 9/2005

1

PELERINAJ

Pelerinajul – ocazie de “Biserica este prea legatã de istorie ca sã nu recunoascã rostul pelerinajelor spre locurile vieþii pãmânteºti a lui Cristos sau ale manifestãrii lui în viaþa sfinþilor: ea vede în aceste adunãri pe locurile acþiunii lui Cristos o ocazie, pentru credincioºi, de comuniune în credinþã ºi rugãciune; ea cautã mai ales sã le reaminteascã aici cã se aflã în drum spre Domnul lor ºi sub cãlãuzirea lui” (Vocabular de teologie biblicã).

Istoric

Pelerinajul este un fenomen religios ale cãrui origini se pierd în negura timpului; ca extindere geograficã, se poate spune cã a fost semnalat în toate zonele Globului. A pleca în pelerinaj este un moment important în viaþa oricãrui credincios.

Pelerinajul nu este un act prin excelenþã creºtin.

Antropologia religioasã confirmã existenþa pelerinajului la toate popoarele ºi în toate epocile, deºi formele sub care se realiza erau diferite de ceea ce este astãzi pelerinajul. De exemplu, în Grecia anticã, oamenii mergeau la sanctuare pentru a consulta ghicitorii sau pentru a implora ajutorul zeilor rãzboinici. În lumea romanã, aceastã practicã se realiza prin prezentarea de ofrande la templu, în cadrul cultului public. Evreii mergeau la locurile pe care le considerau sfinte: la mormintele patriarhilor ºi la Ierusalim - centrul spiritual al poporului ales. Isus însuºi a vorbit pentru prima datã Învãþãtorilor Legii în cadrul unui pelerinaj la Ierusalim (Luc 2, 41-46). În religia islamicã, pelerinajul la Mecca, “casa Domnului”, este unul din cei cinci stâlpi ai credinþei, alãturi de mãrturisirea credinþei, rugãciune, milostenie ºi post. Pelerinajul conferã celui care-l efectueazã merite deosebite ºi un loc important în comunitatea credincioºilor.

2

Cacica

La începutul secolului al XVIII-lea, Cacica era o aºezare cu câteva case rãzleþe de români, înconjuratã de bãlþi mlãºtinoase, locuite de raþe sãlbatice. De la aceste pãsãri de baltã se trage numele locului : “kakzyka” - în limba ucraineanã, înseamnã raþã.

Localitatea este atestatã documentar din anul 1775.

Aceastã micã localitate a cãrei existenþã se datoreazã în cea mai mare parte salinei, poate fi consideratã un exemplu de convieþuire paºnicã ºi de ecumenism: de secole, mai multe etnii (ucrainieni, polonezi, cehi, austrieci ºi români) de confesiuni diferite (romano-catolici, greco-catolici, ortodocºi) trãiesc în bunã întelegere ºi respect reciproc.

Cacica, localitate situatã în nord-estul României, în regiunea istoricã Bucovina, este cunoscutã în þarã ºi peste hotare nu numai pentru buna convieþuire a locuitorilor ei ºi pentru salinã, ci ºi datoritã bisericii romano-catolice cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Biserica a fost construitã între anii 1903-1904, de aceastã lucrare ocupându-se preoþii misionari din Cracovia care, timp de 60 de ani, au avut în grijã comunitatea polonezã. În biserica de la Cacica se aflã amplasatã, în altarul central, o copie a Icoanei “Madona Neagrã” de la Czestochowa care încã de la început a fost veneratã ca icoanã fãcãtoare de minuni. În anul 1904 s-a hotãrât celebrarea hramului la data de 15 august. Înainte de 1949, pentru aceastã zi, exista un tren special care lega Viena de Cacica, sãrbãtoarea Sfintei Fecioare Maria fiind un moment de mare bucurie ºi trãire spiritualã. În anul 1996 biserica din Cacica a fost declaratã Sanctuar diecezan, iar în 1997 Sanctuar Naþional. În anul 2000, Papa Ioan Paul al II-lea a hotãrât sã ridice biserica din Cacica la rangul de Basilica Minor.

Nu se poate sã vorbeºti despre Cacica fãrã sã aminteºti de grota care reprezintã un punct de referinþã pentru miile de pelerini ce se îndreaptã anual spre acest sanctuar. Grota, construitã în 1936, este o reprezentare a celei de la Lourdes. În imediata apropiere existã un izvor a cãrui apã este preþuitã de pelerini, care o duc la casele lor pentru a-i ocroti ºi pentru a-ºi sfinþi cu ea locuinþele.

Ceea ce surprinde la Cacica, la fel ca ºi în alte locuri de pelerinaj, este disponibilitatea, plinã de seninãtate, cu care oamenii participã la ceremonii ºi setea de rugãciune care se poate citi pe chipurile lor. Este impresionant ºi în acelaºi timp edificator pentru credinþã sã vezi oameni trecuþi demult de prima tinereþe ºi tineri, laolaltã, care înconjoarã altarul sau biserica în genunchi, rugându-se Rozariul. Sau marea de oameni care lumineazã întunericul nopþii cu lumânãrile care însoþesc ceremoniile nocturne. nr. 9/2005

comuniune în credinþã ºi rugãciune Maria Radna

Mãnãstirea “Maria Radna” este principalul loc de pelerinaj marian din Banat. Înscrisurile vremii atestã construirea la Maria Radna, de cãtre Carol Robert de Anjou, între anii 1325-1327, a unei biserici ºi a unei mãnãstiri, încredinþate Ordinului Franciscanilor; însã actuala mãnãstire dateazã din secolul al XVIII-lea.

Ea adãposteºte o icoanã a Preasfintei Fecioare Maria tipãritã la Budapesta în anul 1668 ºi adusã la Maria Radna în 1695, scãpatã miraculos dintr-un incendiu provocat de trupele otomane, icoanã consideratã fãcãtoare de minuni. ªi la Radna, pelerinajele au fost organizate fãrã întrerupere, deºi în perioada comunistã acest lucru nu era tocmai plãcut în ochii puterii, care încerca sã stopeze astfel de manifestãri. Începutul anilor ‘90 a însemnat un suflu nou pentru viaþa religioasã a mãnãstirii. Spaþiul de lângã mãnãstire a fost organizat corespunzãtor pentru a se putea rãspunde nevoilor spirituale ale miilor de pelerini care sosesc anual la Radna. În spatele bisericii a fost amenajat un drum al crucii strãbãtut de pelerini la marile sãrbãtori. În 1992, mãnãstirea franciscanã a fost ridicatã la rangul de Basilica Minor.

Chiar dacã o afluenþã mai mare de pelerini se observã cu ocazia sãrbãtorilor mariane, la Maria Radna au loc pelerinaje în tot timpul anului. Români, etnici germani, bulgari, maghiari, ori de câte ori au ocazia, cinstitorii Preacuratei îºi îndreaptã paºii cãtre Radna.

Icoana Sfintei Fecioare Maria cu pruncul în braþe constituie punctul principal de atracþie al acestui sanctuar. În ciuda dimensiunilor sale reduse, icoanei i se atribuie puteri miraculoase, existând numeroase mãrturii de însãnãtoºire prin mijlocirea Fecioarei de la Radna. Despre acest lucru dau mãrturie numeroasele obiecte votive aºezate în jurul altarului, aduse drept mulþumire din partea celor care au simþit intervenþia Preacuratei în viaþa lor.

Cacica, Radna, ªumuleu Ciuc, alte sanctuare mariane sau alte locuri de pelerinaj, toate au un punct comun: credinþa care pune oamenii în miºcare sau dorinþa de a gãsi un punct de sprijin pentru credinþa lor. Pelerinajul nu este indispensabil în viaþa unui creºtin, dar poate sã ducã la edificarea ºi maturizarea credinþei.

Semnificaþie

Pelerinajul este o cãlãtorie cãtre un loc sfânt.

Pentru creºtini, pelerinajul este un mijloc de apropiere de Bisericã ºi de întãrire a credinþei. A merge în pelerinaj înseamnã a porni pentru a descoperi noi orizonturi spirituale, adaptându-te vieþii de grup pe care o presupune o astfel de cãlãtorie ºi, mai ales, înseamnã sã vrei sã realizezi o schimbare interioarã care sã te ajute sã-l urmezi cu fidelitate pe Cristos. Mersul rãtãcitor ºi cãlãtoriile de vacanþã nu sunt suficiente pentru a face un pelerinaj.

Pelerinul, cel care pleacã sã se îmbogãþeascã, adorã, venereazã, aduce mulþumire, face pocãinþã, se roagã pentru a obþine binecuvântare ºi vindecare, atât sufleteascã cât ºi trupeascã. Pelerinajul devine izvor de pace interioarã ºi de îmbogãþire spiritualã atunci când este însoþit de rugãciune, de spovadã, de împãrtãºanie.

Lumea creºtinã organizeazã pelerinaje pentru a cinsti diferiþi sfinþi care au rãmas în conºtiinþa credincioºilor ca mijlocitori de nãdejde în faþa Celui Atotputernic. Un mare numãr de pelerinaje se organizeazã pentru a exprima cinstirea deosebitã faþã de Sfânta Fecioarã Maria. ªi în þara noastrã existã numeroase sanctuare mariane.

Asupra a douã dintre ele Cacica ºi Radna - am încercat sã ne oprim în aceste pagini.

Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN nr. 9/2005

3

UNIVERSUL FFAMILIEI AMILIEI

Paºii zilnici ai unui pelerinaj inedit Nu cu mult timp în urmã, s-a întâmplat ca unii „prieteni” ai mei sã cãlãtoreascã la depãrtãri destul de mari, de sute, mii de kilometri. Într-o searã, mi-a venit sã râd la gândul cã, de fapt, ºi eu fac adevãrate pelerinaje (însumând mulþi kilometri) numai adunând paºii fãcuþi dintr-o camerã în alta, de la un copil la altul, de dimineaþã pânã seara, chematã fiind mai mereu de cãtre unul dintre copii pentru cele mai obiºnuite sau mai puþin obiºnuite situaþii.

Nu am participat niciodatã la un pelerinaj adevãrat, deºi mi-aº fi dorit, însã acest pelerinaj „casnic” e unul autentic în mãsura în care nu uit adevãratul scop, dar asta nu mi se întâmplã mereu. Alãturi de mine sunt cei din familia mea, rude, prieteni, cunoscuþi, dar ºi mulþi necunoscuþi, ca la orice pelerinaj.

Persoanele consacrate ocupã un loc aparte, prezenþa lor între ceilalþi pelerini comportã ºi un caracter de competiþie; deºi persoanã laicã, mã simt ºi eu „consacratã” misiunii mele, familia.

Cu vârstele pe care le au copiii mei (împreunã ar avea, toþi patru, cam 20 de ani) ne putem lãuda cã suntem o comunitate gãlãgioasã ºi, în general, destul de veselã.

E o foarte scurtã prezentare a noastrã ºi a modului în care

vãd eu dãruirea în familie. ªi dacã schimb ordinea cuvintelor, aº putea spune cã familia e un dar. Atât de frumos ne-a arãtat-o chiar Dumnezeu, fãcut om, prezent în Sfânta Familie.

Familia creºtinã este introdusã în iubirea lui Dumnezeu, pãrtaºã la misterul Lui prin cea mai dãruitã ºi dãruitoare mamã: Sfânta Fecioarã Maria. Ocrotitoarea tuturor (cum frumos existã în picturã acea reprezentare a Sa cu mantia sub care îºi gãseºte adãpost familia, de la cel mai mic la cel mai mare), Ea este ºi adevãrata mamã a familiei noastre ºi a fiecãruia dintre noi. Sprijin ºi ajutor în orice situaþie, trebuie doar sã o strigãm (deºi numai o frânturã de gând ar fi de ajuns), aºa cum spuneam cã obiºnuiesc copiii.

Dãruirea o învãþãm de la Ea, care a ºtiut sã spunã „Da” lui Dumnezeu, într-un glas care ne cuprinde pe noi toþi. Sã ne bucurãm, deci, împreunã cu Ea, de cel mai mare dar fãcut Ei ºi, prin Ea, nouã: Isus Cristos, Cel care ne învaþã sã dãruim, sã iertãm, sã iubim, sã împãrtãºim ºi altora din bucuria noastrã.

MARIE-RA YMONDE ªOUCALIUC-PRAGER MARIE-RAYMONDE (din Dãruirea în familie, intervenþie în cadrul Întâlnirii Familia, mica Bisericã, 11-12 iunie 2005, la comunitatea Fraþii Sfântului Ioan, Bucureºti)

Familia în pelerinaj Pãrinte Fabian, „Adormirea Maicii Domnului” este solemnitatea în care mulþi credincioºi viziteazã sanctuarele dedicate Sfintei Maria. Ce semnificaþie ar putea avea un astfel de pelerinaj în viaþa unei familii?

- Se cuvine sã subliniem cã un pelerinaj este înainte de toate un act liturgic. Cuvintele lui Isus „convertiþi-vã ºi credeþi în Evanghelie” pot sã rezume foarte bine esenþa acestuia. Înainte de a lua trenul sau autocarul pentru a pleca la drum, pelerinul strãbate un drum lãuntric în care descoperã propria sa pãcãtoºenie, distanþa sa faþã de Dumnezeu, cât ºi necesitatea unui ajutor, a unei mijlociri. Tocmai aceasta îl împinge sã strãbatã o cale, care apoi se traduce ºi în parcurgerea zecilor sau sutelor de kilometri. În Litania Lauretanã, Sfânta Maria este numitã „scãparea pãcãtoºilor”. Invocaþia aratã credinþa poporului credincios în puterea de mijlocire a Preacuratei. Pelerinajul este o apropiere spiritualã dar ºi fizicã, spaþialã, de Maria.

Dorinþa de a se alãtura Maicii Preasfinte, de a-i imita virtuþile,

4

nr. 9/2005

izvorãºte ºi din convingerea cã ea ne duce la Isus. În ce priveºte semnificaþia pelerinajului în viaþa familiei creºtine, aº aminti cã însãºi viaþa de cãsãtorie este vãzutã ca o cale. Cei doi „pleacã împreunã la drum”. Devin împreunã pelerini. O autenticã apropiere a unuia de celãlalt nu se poate înfãptui fãrã o realizare în viaþa fiecãruia în parte a virtuþilor Mariei: ascultare, umilinþã, discreþie, perseverenþã, fidelitate, rãbdare… ca bazã a iertãrii, respectului ºi iubirii reciproce.

Un drum spre un sanctuar al Mariei devine o ocazie de întoarcere nu numai la Domnul, dar ºi a unuia spre celãlalt.

Misterul „faþã în faþã”, al bãrbatului ºi al femeii, deveniþi una în Domnul prin cãsãtorie, este o permanentã chemare la convertire.

Am spus cã un pelerinaj este un act liturgic. El însã nu-ºi aflã începutul în momentul deciziei de a pleca spre sanctuar.

Amintind cuvintele papei Paul al VI-lea cã „inima Bisericii este marianã”, începutul pelerinajului se aflã în dorinþa ºi gândul de a fi cât mai aproape de Maica Domnului. Uneori, mersul la un sanctuar nu este realizabil. Motivele pot fi multiple. Chiar ºi precaritatea economicã este un obstacol serios, când este vorba de o familie fãrã suficiente posibilitãþi financiare. De aceea, atitudinea lãuntricã este decisivã. O mamã spunea cã pelerinajul ei este de la un copil la altul…

Ave Maria!

(A.C.)

Familia se naºte în faþa Altarului prin unirea în cãsãtorie a celor doi, bãrbat ºi femeie, ºi tot aici îºi gãseºte sursa de hranã spiritualã de care are nevoie pentru a se consolida ºi pentru a se exprima ca o unitate de iubire ºi de viaþã. Când iubirea devine rodnicã, aducãtoare de viaþã, familia vine din nou înaintea Altarului pentru a oferi lui Dumnezeu copilul, pentru ca, prin botez, sã devinã ºi copilul Sãu adoptiv. ªi acest lucru se repetã ori de câte ori familia, în iubirea ei rodnicã, este binecuvântatã cu o nouã viaþã.

Numãrul pelerinajelor spre Altar, pentru a oferi Domnului propriii copii, diferã de la familie la familie, în funcþie de capacitatea fiecãreia de a se deschide, sau nu, cu generozitate, planului lui Dumnezeu.

Pelerinajul duminical spre Altar

Nu numai propria cãsãtorie ºi botezul propriilor copii sunt ocazii pentru familie de a se reuni în faþa Altarului. Fiecare duminicã, prin celebrarea Sfintei Liturghii, constituie o oportunitate pentru familie de a se regãsi unitã înaintea Domnului. Împreunã cu ceilalþi membri ai comunitãþii, familia se reuneºte în jurul lui Cristos pentru a se oferi cu El ca jertfã de laudã ºi de preamãrire adusã lui Dumnezeu Tatãl. ªi tot în acest cadru, ea este sfinþitã de jertfa lui Cristos ºi fãcutã pãrtaºã la harul mântuirii. Prin Împãrtãºanie, apoi, se realizeazã unirea intimã a membrilor familiei ºi ai comunitãþii cu Cristos, fãcând ca unitatea familiei ºi a comunitãþii sã fie consolidatã în unitatea sa de trup al lui Cristos. Este sugestiv sã ne reamintim, în acest sens, cuvintele sfântului Ioan Gurã de Aur: „Ce este, aºadar, aceastã pâine?

Este trupul lui Cristos. Ce devin aceia care îl primesc? Trupul lui Cristos: nu mai multe trupuri, ci un singur trup. Într-adevãr, dupã cum pâinea este una singurã, deºi este fãcutã din multe boabe de grâu care, deºi nu sunt vizibile, se gãsesc în ea, astfel încât diferenþa lor dispare din cauza unirii lor desãvârºite, la fel suntem noi uniþi unii cu alþii ºi suntem uniþi toþi împreunã cu Cristos” (Omilii la Scrisoarea cãtre Corinteni, 24, 2: PG 61, 200).

Duminicile au fost ceva cu totul special pentru noi

Prin faptul cã este Ziua Domnului, prin faptul cã este Zi de odihnã, duminica este ceva cu totul special în ritmul vieþii de sãptãmânã cu sãptãmânã. Iatã mãrturia unei persoane careºi aminteºte de duminicile din copilãrie într-un mod cu totul aparte: «Duminicile erau pentru noi toþi ceva cu totul special.

Forfota prin casã începea pe la ora ºapte. Grija fiecãruia era sã se aranjeze cât mai frumos pentru a merge la Sfânta Liturghie. Fiind mulþi în familie, niciodatã nu reuºeam sã ne gãsim lucrurile pe care trebuia sã le îmbrãcãm. Mama ne scotea pe toþi din încurcãturã. Dupã aproape o orã de agitaþie,

eram frumos aranjaþi ºi gata sã pornim spre bisericã. Nu aveam distanþã mare de parcurs, aºa cã, în cinci minute eram cu toþii la locurile noastre în bisericã: care la Altar sã ministreze, care la cor, care liniºtit la locul lui în bancã. De spovedit, ne spovedeam sâmbãta dupã-amiazã, pentru ca în timpul Liturghiei sã ne îndeplinim fiecare rolul. În ciuda faptului cã eram sute de copii în bisericã, atmosfera de rugãciune era destul de bine conservatã. Prin predicile sale ºi prin modul sãu de a celebra, preotul reuºea sã ne facã sã participãm ºi noi cu entuziasm la Liturghie. Întorºi acasã, luam micul dejun pe apucate. Lucrurile erau, însã, cu totul altfel, când ne întorceam de la Liturghia solemnã, la care participa toatã familia. La prânz nu trebuia sã întârzie, ºi cu atât mai puþin sã lipseascã, nimeni. Masa de prânz de duminicã avea un caracter aparte, era ceva cu totul solemn prin atmosfera care se crea. Mult timp nu am înþeles despre ce era vorba. Acum, însã, ºtiu. Era prelungirea sãrbãtorii de la bisericã, era bucuria de a fi o familie unitã de Cristos, pe care-l primisem cu toþii în Sfânta Împãrtãºanie, familie care continua sãrbãtoarea acasã, unde acelaºi Cristos era cu ea».

Lacrimile de duminicã ºi de toate zilele

Ar fi extraordinar ca în toate familiile noastre sã se verifice aceastã atmosferã de sãrbãtoare, duminicã de duminicã. Din pãcate, lucrurile nu stau aºa, dintr-un motiv foarte simplu: Sfânta Liturghie de duminicã nu este pentru toate familiile, sau nu pentru toþi membrii familiilor, motiv de sãrbãtoare ºi de realizare a unitãþii între membrii familiei.

Ne sunt mãrturie, în acest sens, lacrimile sfintei Monica ce au curs timp de zece ani pentru convertirea soþului ºi a fiului ei, Augustin. Ne sunt mãrturie lacrimile atâtor pãrinþi, în special mame, care deplâng înstrãinarea copiilor lor de Dumnezeu, iar în unele cazuri, chiar lacrimile copiilor pentru pãrinþii lor rãtãciþi. La toate acestea se adaugã lacrimile ºi durerea Bisericii, unite cu lacrimile ºi durerea Inimii Mamei noastre cereºti, care mijloceºte har ºi îndurare de la Fiul Ei, jertfit pentru rãscumpãrarea tuturor. Spre jertfa lui Cristos trebuie sã se îndrepte lacrimile ºi durerea inimii fiecãruia dintre noi, care suferim pentru înstrãinarea de Dumnezeu a celor dragi din familia sau din comunitatea noastrã. Jertfele noastre, unite cu jertfa lui Cristos de pe Altar, devin mântuitoare.

Timpul lacrimilor, de duminicã sau de fiecare zi, s-ar putea sã se prelungeascã mai mult decât am dori noi. Isus ne îndeamnã sã ne purtãm crucea ºi sã fim perseverenþi pânã la capãt. Atitudinea constantã de dãruire ºi de trãire cu maturitate a credinþei va scurta, cu siguranþã, timpul de rãtãcire a fraþilor noºtri, iar lacrimile noastre de durere se vor transforma în lacrimi de bucurie, atunci când ne vom regãsi împreunã cu ei uniþi în faþa Altarului.

Pr Pr.. VENIAMIN AENêOAEI nr. 9/2005

5

ANUL P ASTORAL LUNÃ DE LUNÃ PASTORAL

Euharistia întãreºte unitatea familiei ºi a comunitãþii

LECTURI DE V ACANÞÃ VACANÞÃ

Jacques Le Gof Gofff – „Omul medieval“ Ed. Polirom, colecþia PLURAL M, Iaºi, 1999; 368 p.

„Cartea de faþã ni-l prezintã pe omul medieval ºi ne oferã femeii era aceea de zãlog de pace: „La capãtul unui proces de zece profiluri ale acestuia, scrise de zece medieviºti actuali de rivalitate, uneori al unui rãzboi deschis între familii, ea instaureazã primã mãrime. […] Omul ºi oamenii, oamenii din societatea ºi pecetluieºte o pace“ (pp. 264-265). Oamenii Bisericii o privesc Occidentului creºtin, în principalele lor funcþii (adicã în esenþialul cu neîncredere: ea este urmaºa Evei, fiinþa slabã, gata sã ºi concretul statutului lor social, ale meseriei lor, ale profesiunii pãcãtuiascã; ea este ispititoarea, uneltitoarea, clevetitoarea. lor) […], oamenii vii (în condiþiile lor de viaþã, cu credinþele ºi Aspectele pozitive (pentru cã ele nu lipsesc) sunt revelate în cheie practicile lor)”, scrie Jacques Le Goff, coordonatorul volumului. marianã: femeia este aceea care transmite ºi ocroteºte viaþa, Ne întâlnim, pe rând, cu Cãlugãrii, Rãzboinicul ºi Cavalerul, prin maternitatea sa colaborând la voinþa divinã, cãci Dumnezeu Þãranul ºi muncile câmpului, Orãºeanul, Intelectualul, Artistul, este Dumnezeul celor vii. Situaþia socialã ºi afectivã a soþiilor era Negustorul, Femeia ºi familia, Sfântul ºi Marginalul. mai degrabã dificilã, cãci datorau „loialitate ºi devotament faþã Cãlugãrii. Studiul acesta subliniazã trei aspecte decisive de interesul ambelor familii (a tatãlui ºi a soþului – n.m., AMB) pentru excepþionala înflorire a monahismului occidental în Evul care, prin intermediul lor, s-au aliat“ (p. 269).

Sfântul. Tabloul sfinþeniei creºtine medievale este atât de variat Mediu: opþiunea pentru cenobitism (în defavoarea experienþelor solitare – eremiþii), adoptarea universalã a Regulii Sf. Benedict ºi ºi de spectaculos, încât devine dificil de schiþat. Existã regi sfinþi: crescânda conºtiinþã de sine a cãlugãrilor. Sunt evocate figuri de Robert cel Pios, Venceslas al Boemiei, ªtefan al Ungariei, Eduard primã mãrime ale monahismului occidental: Sf. Bernard de Confesorul. Aspiraþia cãtre sfinþenie se bazeazã pe concepþii Clairvaux, Hugues (abate de Cluny), diferite: la nord de Alpi, legãtura foarte Gregorio din Monte Cassino, Petru puternicã între naºterea aristocraticã, Venerabilul, Bruno (întemeietorul putere ºi sfinþenie a dat sfinþi precum mãnãstirii Chartreuse), Romualdo.

Ludovic cel Sfânt (rege), Cunegunda Rãzboinicul ºi cavalerul. Figura (împãrãteasã), Edwiga (ducesã), Elisabeta cavalerului medieval („eroul fãrã patã ºi de Thuringia (prinþesã); în þãrile fãrã prihanã“) se naºte din creºtinarea mediteraneene, sfinþenia încununeazã figurii rãzboinicului. Existã sfinþi luptãtori vieþi de bãrbaþi ºi femei ce se remarcaserã (Iacob, Martin, Gheorghe, Dimitrie) care îi nu printr-o naºtere ilustrã, ci prin apãrã pe creºtini în luptele lor împotriva „încercãrile îndurate din dragoste de necredincioºilor. Aºa se explicã Dumnezeu ºi de aproapele“; „sfinþenia deopotrivã naºterea ordinelor religioase mediteraneanã se defineºte ca un tip de militare – ordinul templierilor (consacrat viaþã ºi un model de comportament apãrãrii Sfântului Mormânt ºi a pelerinilor bazate pe sãrãcie ºi renunþare“ (p. 299). sosiþi la Ierusalim) ºi ordinul ospitalierilor În mulþimea sfinþilor medievali, douã (dedicat primirii, ajutorãrii ºi protecþiei chipuri strãlucesc peste veacuri: Sf. pelerinilor), cunoscut ºi sub alte nume: „de Francisc din Assisi (întemeietorul ordinului Rodos“, „de Malta“, „al Sfintei Maria“, „al fraþilor minoriþi) ºi Sf. Dominic (întemeietorul Giotto: Francisc renunþã la viaþa lumeascã - frescã, Asissi teutonilor“. ordinului fraþilor predicatori), modele de Intelectualul. În veacul de mijloc, „sfinþenie apostolicã ºi evanghelicã“, bazate intelectualul nu exista. Cuvântul „intelectual“ era cunoscut ºi folosit pe „idealul urmãrii lui Cristos“ (p. 299).

Marginalul. Tabloul marginalitãþii în veacul de mijloc este, la în poziþie adjectivalã, însoþind diferite substantive („cunoaºtere intelectualã“, „virtute intelectualã“, „substanþã intelectualã“), rândul sãu, foarte divers, pe potriva cauzelor care au generat-o: desemnând deci o calitate. Sensul contemporan, substantiv politice, sociale, economice – exilaþii, cerºetorii, sau religioase – definind o categorie de persoane, a apãrut târziu (a doua excomunicaþii, pãgânii. Sensibilitatea medievalã privea cu jumãtate a sec. XIX, discursul oral sau scris). În Evul Mediu, neîncredere ºi teamã vagabonzii, infirmii, cerºetorii, bolnavii, „intelectualul“ era, aproape fãrã excepþie, cleric. Sunt evocate leproºii, dar ºi vãduvele. Nu lipseau, fireºte, violenþa, hoþia ºi crima. figuri spectaculoase: Abélard, Ioan din Salisbury, Vincent de Numeroase meserii erau considerate pãcãtoase, ilicite, Beauvais, Anselm, Hugues ºi Richard de Saint-Victor, Sf. nedemne sau impure, iar cei care le practicau se gãseau la Bonaventura, Sf. Toma de Aquino, Roger Bacon. Extrem de marginea societãþii: cãmãtarii, proxeneþii ºi prostituatele, interesantã analiza întrepãtrunderii dintre teologie ºi pasiunea hingherii, cãlãii, gunoierii, groparii, mãcelarii, ciobanii ºi… politicã: cazul unor William Ockham, John Wycliff, Jan Hus, Jean profesioniºtii spectacolului: comedieni, menestreli, bufoni, dansatori pe sârmã.

Gerson.

Artistul. Termenul artifex desemneazã deopotrivã artizanul, Acesta este, în câteva cuvinte, omul medieval. Volumul meºteºugarul ºi artistul. Sunt analizate ipostazele semnificative coordonat de Jacques Le Goff se constituie într-o lecturã ale artistului medieval: arhitectul, orfevrierul, specialistul în topirea instructivã ºi captivantã: rigoarea ºtiinþificã a studiilor, bogãþia ºi metalelor, sticlarul, specialistul în miniaturi, copistul, pictorul, exactitatea informaþiilor se împletesc armonios cu poezia ºi sculptorul, subliniindu-se permanenta pendulare a acestuia între visarea la care ne îndeamnã cãlãtoria imaginarã într-un astfel de ev. orgoliul semnãturii ºi sfinþenia anonimatului.

Femeile ºi familia. În mentalul colectiv medieval, valoarea ANA-MARIA BOTNARU

6

nr. 9/2005

Doamna Claudia Covalciuc din Câmpina, scriitoare ºi traducãtoare din mai multe limbi, în principal din polonã, „originarã din Bucovina de Nord, înfocatã catolicã din prima copilãrie pânã la bãtrâneþe” i-a scris Sfântului Pãrinte Ioan Paul al II-lea, de fericitã amintire, despre preocupãrile ei ºi a primit un rãspuns. În urmã cu mai multã vreme, ne-a trimis la redacþie câteva traduceri din volumul Doamne, m-ai uimit, al cãrui autor este poetul polonez Joe Mannath SDB. Iatã, în continuare, unul dintre aceste poeme-rugãciuni:

Înainte de luarea unei decizii Revista Familia creºtinã a apãrut în ediþia sa “de varã” doar pe internet, la www.ProFamilia.ro , urmând ca celelalte numere sã fie, din nou, ºi tipãrite.

Aceasta nu înseamnã cã sumarul ediþiei curente este lipsit de interes. Veþi putea constata urmãrind titlurile mai importante ºi, desigur, consultând articolele. Dosarul este dedicat Papei Ioan Paul al II-lea ºi unor teme din magisteriul sãu: chemarea la sfinþenie, atitudinea faþã de suferinþã, “teologia trupului”, întâlnirile cu tinerii. Vã puteþi întâlni cu rubricile obiºnuite: Familia ºi Viaþa; Pagina copiilor; Popasuri creºtine: Sanctuarul de la Czestochowa; Culturã: Despre memorie ºi poezie - interviu cu Ana Blandiana ºi Romulus Rusan; Sexualitate; Pagina gospodinei.

Lecturã plãcutã!

Vin la Tine acum în clipa confuziei mele cãci nu ºtiu ce sã fac.

Preþuiesc încrederea cu care m-ai înzestrat permiþându-mi luarea unei decizii, de-a face unele greºeli sã fiu rãspunzãtor pentru viaþa mea.

Totuºi, uneori, rãspunderea este înspãimântãtoare cu diferite posibilitãþi cam multe întrebãri ºi atât de puþine rãspunsuri.

Sunt tocmai într-aºa un moment.

Mã înfricoºez sã nu cumva sã fac o miºcare greºitã Mã tem sã nu iau o decizie negânditã Nu vreau sã rãnesc pe alþii sau sã fiu însumi rãnit ºi mã tem de imperfecþiunea mea.

Condu mintea mea astfel ca sã pot vedea cum sunt cele mai bune ºi posibile dezlegãri ºi sã le iau cu curaj ºi dragoste.

Elibereazã-mã de preveniri ºi paralizante spaime Deschide ochii mei la felul dezlegãrii, pe care pânã acum nu o vãd.

Tu vezi mii de posibilitãþi pe când eu nu vãd nici una; Îmi dai luminã, când eu mã miºc în întuneric.

Au sosit la redacþie douã publicaþii care se adreseazã tinerilor.

Prima, Animatorul dupã inima lui Don Bosco este un instrument de formare pentru animatori, realizat de Salezienii din România. Ea conþine materiale dedicate spiritualitãþii, formãrii umane, vieþii de grup. Sunt prezentate ºi câteva tehnici de animaþie cu sugestii de jocuri în aer liber.

Cea de-a doua publicaþie, Urmeazã-mã…este editatã de Oblaþii Sfântului Iosif ºi reflectã viaþa parohiei ºi activitatea Seminarului Misionar din Crevedia, provincia Sfânta Familie.

Ultimile pagini ale publicaþiei sunt o mulþumire adusã Papei Ioan Paul al II-lea pentru tot ce a însemnat el în istoria Bisericii ºi a omenirii.

Eºti puterea ºi fortãreaþa mea când mã tem, Fã-mã deschis spre adevãr, capabil de îndreptare ºi prudent înainte de luarea unei decizii, Nu-mi permite sã devin sclavul pasiunilor mele, nici jertfã a lãudãroºeniilor ºi a necinstei.

Tocmai acum, în acest moment, fã sã se reverse asupra mea nemãrginita Ta deºteptãciune, ºi fã-mã prudent ºi puternic.

Spune-mi ce doreºti sã fie, care este cel mai bun fapt pe care ar trebui acum sã-l împlinesc? nr. 9/2005

7

NE SCRIU CITITORII

Poeme-rugãciuni

SUFLET TÂNÃR

Gândul meu pentru tine(ri) Dragã prietene, În aceastã varã, tineri din toatã lumea se vor îndreapta spre Köln. În drumul lor ei vor sã-l întâlneascã pe

Cristos prezent în lume ºi sã stea de vorbã cu El. Întreaga acþiune a Zilei Mondiale a Tinerilor are la bazã tema cãlãtorului, a pelerinului, a celui care porneºte dintr-un loc ºi ajunge la destinaþie… Magii au strãbãtut un drum, l-au cãutat ºi l-au adorat pe Isus… Vã invit pe toþi, care citiþi aceste

rânduri, ca împreunã, sã ne rugãm pentu cei 280 de tineri din Arhidieceza noastrã care vor participa la Ziua Mondialã a Tineretului! Ei sã se bucure de o întâlnire sincerã cu Cristos, sã se întoarcã acasã cu un nou suflu creºtinesc ºi sã arate tuturor cã meritã sã te îndrãgosteºti de Cristos!

Pr Pr.. DANIEL BULAI

Pregãtire pentru Köln Luna august... Vã vine sã credeþi sau nu, mai avem „un singur pas” pânã la Köln; acela de a ne urca în autocar... Întâlnirile pregãtitoare s-au încheiat pe 2 iulie, când am pus la punct toate detaliile. Dacã aþi lipsit la aceastã întâlnire, nu vã faceþi griji! În rândurile de mai jos o sã vã împãrtãºim tot ceea ce ºtim...ºi mai mult! Avem ºi fotografii edificatoare!

La început am urmãrit un filmuleþ trimis de tinerii din Köln tocmai pentru a ne obiºnui puþin cu atmosfera de acolo dar ºi cu limba lor. Întrucât mulþi dintre noi vor participa pentru prima datã la o întâlnire mondialã, acest filmuleþ i-a ajutat sã-ºi facã o micã idee despre ce înseamnã o astfel de întâlnire.

Aºa cum am mai anunþat ºi în articolele anterioare, din partea Centrului Diecezan pentru Pastoraþia Tineretului, la cea de-a XX-a zi mondialã a tineretului vor participa 150 de tineri. Vom pleca cu trei autocare ce vor avea 3 denumiri...cum credeþi?

Roºu, galben ºi albastru; doar suntem români!

De la aceastã întâlnire nu au lipsit cântecele religioase (atât de dragi nouã) ºi nici rugãciunea. De fapt, am putea spune cã aceasta a fost doar o încãlzire pentru cã drumul spre Köln va fi “presãrat” de astfel de momente: cântece religioase, rugãciuni, cântece de voie-bunã, jocuri...

Tot sâmbãtã, 2 iulie au fost selectaþi câþiva tineri pentru ca, împreunã cu echipa diecezanã sã pregãteascã momente artistice pentru tinerii din Germania. Aºadar, nu vor lipsi dansurile populare, cântecele, dansurile moderne dar ºi o scenetã cu titlul „Sã schimbãm lumea”.

Ceea ce este cel mai important de reþinut este faptul cã vom pleca din

8

nr. 9/2005

Bucureºti pe 9 august la ora 10.00 din faþa Catedralei Sfântul Iosif, nu înainte de a celebra Sfânta Liturghie (ora 09.00) cu ºi pentru toþi participanþii... La plecare vom primi un tricou care sã ne aducã aminte de cea de-a XX-a Zi Mondialã a Tineretului.

Dar pânã atunci haideþi sã vedem cum vom ajunge la Köln ºi ce ne aºteaptã acolo...

La Köln…

Traseul: Bucureºti, Piteºti, Sibiu, Arad, Budapesta, Viena, Linz, Regensburg, Nürenberg, Kassel, Osnabrück, Bösel. La Viena vom face o pauzã de 8 ore, timp în care putem vizita oraºul ºi centrele turistice. Al doilea popas se va face la Melk.

Pe 11 august vom ajunge în Dieceza de Münster. Tinerii vor fi cazaþi în Bösel (Garrel, Saterland) ºi Oldenburg. Se vor organiza activitãþi de diverse tipuri: rugãciuni, pelerinaje, iniþiative de voluntariat, vizite turistice, întâlniri festive ºi o zi de implicare socialã.

La Köln vom ajunge pe 15 august. Aici vom primi sacul pelerinului. Cea de-a XX-a Zi Mondialã a Tineretului va începe oficial marþi, 16 august. Celebrarea euharisticã de deschidere va fi prezidatã de Cardinalul Joachim Meisner, Arhiepiscop de Köln. Zilele urmãtoare (17, 18, 19 august) le vom folosi pentru a pregãti veghea ºi Sfânta Liturghie cu Papa Benedict al XVI-lea: vom participa la cateheze, vom celebra „Via Crucis”. Apogeul vor fi veghea ºi celebrarea euharisticã finale prezidate de Sfântul Pãrinte în seara zilei de 20 august ºi în dimineaþa zilei de duminicã, 21 august.

Vom ajunge în Bucureºti pe 23 august...dar nu oricum...

Cu siguranþã vom ajunge „altfel” de cum am plecat... Isus va avea grijã ca noi sã creºtem în haruri...

Paginã realizatã de Roxana Rotaru

ie v i l o c n i d ra a o i C

pâine sau biscuiþi; alþii, care abia au învãþaserã sã spunã „mama”, le chemau în felul lor hazliu; toþi îi cereau pãunului sã-ºi rãsfire coada, în timp ce el fãcea pe nepãsãtorul, lãsându-se rugat de nenumãrate ori pânã sã le facã pe plac.

Spectacolul oferit de zburãtoarele din cuºcã stârni, pe de o parte, curiozitatea copiilor ºi înteþi, pe de altã parte, mânia iubitorilor de animale în libertate; ba, mai mult decât atât, dãdu frâu liber invidiei unei familii de ciori aciuate într-un copac din vecinãtatea þarcului. „A dispãrut dreptatea de pe faþa pãmântului, se plângeau ciorile. Cu ce sunt mai cu moþ decât noi suratele raþe sau porumbeii ºi pãunii încât sã primeascã mâncare la orã fixã, sã li se facã curat zilnic în þarc ºi mai ales sã se bucure de atâta atenþie, în timp ce noi, ciorile, ne câºtigãm cu greu grãunþele de fiecare zi, înfruntând pericole de tot felul ºi fiind þinta batjocurii oamenilor?” ªi mai ziceau: „Cum se face cã pe lumea asta unii au parte doar de miere, în timp ce altora le rãmâne sã guste numai fierea?”. ªi… ce crezi c-au fãcut ele? Nici nu-þi imaginezi, copile dragã, la ce gest necugetat le-a împins pe bietele ciori invidia izvorâtã din amãrãciunile vieþii. Într-una din dimineþi, în timp ce stãpânul parcului intrã sã facã curat la pãsãri, ciorile profitarã de neatenþia lui ºi se strecurarã de bunã voie în închisoarea „de lux” atât de jinduitã de ele, hotãrâte fiind sã-ºi petreacã restul vieþii în tihnã, fãrã a mai avea grija zilei de mâine. Însã, magia vieþii fãrã trudã nu durã prea mult, risipindu-se încetul cu încetul, pe mãsurã ce punea stãpânire pe ele nostalgia zilelor în care nu cunoºteau graniþele zãbrelelor. Viaþa pe care o avuseserã înainte de a intra în cuºcã le lipsea atât de mult încât ajunseserã sã înþeleagã ce mare dar este libertatea ºi gândul cã au pierdut-o le fãcea sã dispere ºi sã-ºi plângã singure de milã, croncãnind de dimineaþa pânã seara acelaºi refren: „Cra, cra, cra, libertatea mea… dusã a fost ea… cuºca-i casa mea… cra, cra, cra”. În plus, ciorile descoperirã cã a fi în atenþia oamenilor nu-i deloc mare scofalã ºi ajunserã la înþelepciunea de a spune cã a fi privit nu-i egal cu a fi iubit ºi admirat, ba din contrã, înseamnã, de multe ori a fi comparat cu alþii ºi criticat.

Din pricina culorii penajului lor, unii vizitatori râdeau de ele, cu rãutate, spunând cã nu-i posibil ca ciorile sã fi ieºit, ca celelalte pãsãri, din ouã, ci din tãciuni. În aºa situaþie le-am cunoscut eu pe cumetrele ciori ºi, ascultându-le povestea, nu m-am lãsat rugatã de douã ori ºi le-am ajutat sã evadeze, arãtându-le o spãrturã din plasa de sârmã ce împrejmuia grilajul de fier al cuºtii.

Cu puþin efort ºi ajutor, ciorile reuºirã sã se elibereze de coºmarul zãbrelelor ºi, croncãnind de bucurie, îºi luarã zborul, nu înainte de a mulþumi ºi de a zice: „Cra, cra, spune-n pagina ta cã mai fericitã-i o cioarã liberã decât un porumbel în colivie! Cine are urechi de auzit sã audã; Cra, cra, cra!”.

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI nr. 9/2005

9

PAGINA MICULUI PRINÞ

Copile dragã, Multe ºi încântãtoare sunt parcurile Romei, cetatea celor ºapte coline, supranumitã caput mundi (capitala lumii). Întruna din aceste oaze verzi, strãjuitã de pietre cu înfãþiºãri mitologice ºi împrospãtatã de apele jucãuºe ale fântânilor arteziene, locuiesc, cu domiciliu obligatoriu, trei raþe, un pluton de porumbei, o pereche de pãuni ºi, mai nou, o familie de ciori.

Ce vrea sã spunã „domiciliu obligatoriu”? Ei bine, înaripatele cu pricina nu sunt libere sã-ºi pãrãseascã locuinþa care nu-i altceva decât o cuºcã destul de încãpãtoare, înzestratã cu un vechi porumbar ce le þine loc de adãpost pe timp de noapte sau de ploaie ºi le face umbrã în zilele toride de varã. În mijlocul cuºtii, o fântânã de piatrã, ce are forma unei cupe de ºampanie, þine loc de scãldãtoare pentru înotãtoarele cu cioc turtit ce par a fi mulþumite de traiul lor tihnit, socotind dupã modul în care scuturã din aripi ºi umplu parcul cu rãsunetul „mac mac-ului” lor strident.

Cât despre cei doi pãuni, cei mai vechi ocupanþi ai locuinþei în comun, ei preferã sã-ºi petreacã ceasurile zilei la umbra cireºului japonez, unicul copac ce împodobeºte þarcul cu grilaj de fier. Am lãsat la urmã familia de ciori ºi asta nu pentru cã ar fi ultima sositã sau n-ar avea prea mare importanþã. Dimpotrivã, cele trei pãsãri din familia corbului sunt chiar eroinele poveºtii pe care tocmai o citeºti.

Cum de au ajuns ciorile personaje principale, te întrebi… Am sã-þi rãspund tot cu o întrebare. Ai mai vãzut tu, oare, ciori într-o cuºcã? Suntem obiºnuiþi sã le vedem pe câmp, la furat de boabe; în livezi, la rãpitul fructelor; pe gunoaie, la cãutat de mâncare sau pe cerul înnorat, croncãnind a ploaie.

Dar într-o cuºcã… ?! Nici eu n-aº fi aflat cum vor fi ajuns acolo dacã nu mi-ar fi povestit chiar ele, în speranþã cã le-aº putea ajuta sã iasã de dupã gratii.

Ei, copile dragã…, povestea-i cam aºa... Stãpânul parcului în care se aflã cuºca cu pricina a avut intenþii bune când s-a hotãrât s-o construiascã ºi s-o populeze cu niscaiva zburãtoare de curte, gândindu-se la vizitatorii de vârsta ta care, locuind la oraº ºi neavând bunici la þarã, n-au de unde sã afle cum aratã de-adevãratelea pãsãrile de pe lângã casa omului.

Aºa se face cã, dupã ce au apãrut porumbeii, raþele ºi pãunii, cuºca cu pãsãri deveni atracþia copiilor din parc, de la þâncii care n-au fãcut încã primii paºi, pânã la copiii mai mãricei care au dat deja de greul ºcolii. Nu era zi în care copiii sã nu se îngrãmãdeascã în jurul coliviei uriaºe, încercând sã atragã atenþia vieþuitoarelor aflate dincolo de zãbrele. Câte unul le hrãnea cu firimituri de

Dobrogea catolicã Primiþia preotului Cristian Cherecheº la Constanþa „Este un nou motiv de mare sãrbãtoare pentru comunitatea noastrã, deoarece astãzi avem printre noi un al patrulea preot crescut în aceastã parohie“, a anunþat vicarul episcopal de Dobrogea, Monseniorul ªtefan Ghenþa, înaintea Sfintei Liturghii solemne din ziua de 10 iulie, celebratã în bazilica Sfântul Anton de Padova din Constanþa. În aceastã superbã zi de varã a avut loc primiþia preotului Cristian-George Cherecheº OFM C, nãscut în 1976 la Constanþa ºi hirotonit pe 26 iunie 2005 la Roman. Preoþii concelebranþi, romano-catolici ºi greco-catolici, alãturi de zeci de credincioºi, l-au aºteptat pe tânãrul preot în Piaþa Ovidiu, de unde au pornit în procesiune spre biserica arhiplinã. Predica a fost susþinutã de pãrintele Gheorghe Piºta, care a punctat excelent etapele vieþii de tânãr preot, una dedicatã iubirii faþã de turma Mântuitorului Isus Cristos.

Pãrintele Cherecheº a mulþumit la finalul Liturghiei tuturor celor care i-au fost aproape de-a lungul studiilor

la Seminarul Franciscan din Roman, ajutându-l mai ales prin rugãciuni fierbinþi. Un cuvânt special de mulþumire a fost adresat de tânãrul preot familiei sale, care a fãcut eforturi deosebite pentru a-l susþine pe drumul devenirii sale.

Marius Ovidiu Niculescu

Vara împreunã, în parohia Sfântul Anton din Bucureºti

Atunci când am fost repartizat în parohia Sfântul Anton, lucrul pe care l-am remarcat prima datã a fost numãrul mare al copiilor care participã la Sfânta Liturghie, duminica. Vãzând acest lucru mi-am amintit de primul an de preoþie din parohia Constanþa, unde am colaborat bine cu comunitatea Salezienilor - cei care urmeazã ºi pun în practicã exemplul lui Don Bosco - care reuºeau sã adune zeci, ba chiar sute de copii, ºi împreunã îl lãudau pe Domnul prin joc, veselie, mici îndeletniciri.

Acelaºi lucru am încercat sã facem împreunã cu un grup de tineri din Bergamo, Italia, însã la scarã mai micã, dupã posibilitãþi. Aºa cã anul trecut am iniþiat aceastã activitate cu copii din parohia Sfântul Anton. Neavând un spaþiu adecvat, am primit sprijinul Surorilor Franciscane ale Sfintelor Inimi care activeazã aici, care au pus la dispoziþie curtea ºi sãlile folosite în timpul anului ºcolar ca ºi grãdiniþã. De asemenea, nu trebuie trecutã cu vederea contribuþia unui grup de adolescenþi din parohie, care au pus mult suflet pentru ca aceastã activitate recreativã

10

nr. 9/2005

sã se poatã intitula pe bunã dreptate vara împreunã. Împreunã pentru cã astãzi, mai mult ca oricând, lipseºte acest spirit al comuniunii voit de Isus, voit de Bisericã, necesar timpurilor în care trãim, vremuri marcate de individualism.

La aceastã activitate au participat zilnic aproximativ 40 de copii catolici ºi ortodocºi, împreunã cu 10 animatori din Italia ºi din parohia noastrã. Programul începea la ora 09.00 ºi se încheia la ora 16.00; pe parcursul acestuia cântam, ne jucam, copiii realizau mici munci, dupã puterile lor. Toate acestea, împreunã cu truda tinerilor, deveneau zi de zi o rugãciune care, sunt convins, c-a plãcut Domnului, care a spus “ de nu veþi fi ca pruncii nu veþi intra în Împãrãþia cerurilor”. ªi tot El a spus “lãsaþi pe copii sã vinã la mine”.

Mulþumim bunului Dumnezeu pentru aceastã oportunitate, pentru curajul de a duce la bun sfârºit lucrul început, care anul acesta a durat douã sãptãmâni. Nu în ultimul rând mã gândesc la persoanele din parohie care ne-au ajutat, într-un mod sau altul, ºi pe care nu le numesc, pentru cã nu au fost puþine, dar pe care le asigur cã gestul lor de bunãvoinþã este deja notat în sufletele beneficiarilor ºi în Cartea Vieþii.

Pr Pr.. FLORIN BUHALEA

Oltenia Catolicã Încotro?

A fi tânãr înseamnã a te afla la o rãscruce de drumuri ºi a te întreba mereu: Încotro?

Drumul vieþii noastre se intersecteazã cu drumul atâtor persoane: pãrinþi, profesori, prieteni ºi trebuie sã decizi pe ce drum vei merge. În timp ce mã gândeam la aceste lucruri, lampa veºnicã de la Biserica Naºterea Sfântului Ioan Botezãtorul din Motru, unde pe data de 25-26 iunie 2005 a avut loc întâlnirea tinerilor, împrãºtia cu dãrnicie lumina în jurul lui Isus prezent în tabernacol ºi mã invita sã-l urmez.

Uºor de spus, greu de fãcut, când mulþi tineri nu împãrtãºesc aceastã idee. ªi totuºi, încotro?

Pãrintele Daniel Bulai, prezent la întâlnire, ºi-a fãcut apariþia la rãscrucea drumurilor vieþii noastre ºi, ca un ghid iscusit, ne-a dat curaj sã mergem înainte.

Printre multele întrebãri ºi rãspunsuri, Isus îºi fãcea loc din ce în ce mai mult în viaþa fiecãruia dintre noi, aºa încât, cu puþin timp înainte de finalul întâlnirii, glasul tinerilor, care nu ºi-au dat numele, a început sã prindã contur ºi au spus: ’’Plec pe alt drum de aici, drumul credinþei sincere’ sincere’’.’. ’’Plec de la întâlnire cu sufletul mai frumos ºi mai curat’ curat’’.’. ’’Am reuºit sã-l înþeleg mai bine pe Cristos, drumul pe care trebuie sã-l urmez în viaþã’ viaþã’’.’. ’’A fost o cãlãtorie minunatã spre Cristos’ Cristos’’.’. ’’Am descoperit cã în Dumnezeu toþi oamenii îmi sunt prieteni’ prieteni’’.’.

Slobozia

’’N-am sã uit niciodatã aceste momente unde ne-am sufletului’’.’. reîncãrcat bateriile sufletului’ Aºadar, cu bateriile reîncãrcate, adolescenþii ºi tinerii, în numãr de aproximativ 100, se îndreptau acum ’’pe alt drum’’, asemenea magilor, spre casele lor din Petroºani, Tg. Jiu, Mãtãsari, Craiova, Tr. Severin, Motru, unde vor întâlni multe rãscruci în viaþa lor, dar acum este important cã Isus este ghidul care le indicã direcþia cea bunã în viaþã.

Vacanþa înseamnã alte drumuri: la munte, la mare, la bunici, la prieteni, însã trãirea în prezenþa lui Isus ne ajutã sã nu ne rãtãcim de la credinþã. Întâlnirea tinerilor de la Motru s-a încheiat, dar nu ºi efortul tinerilor care trebuie sã-l aleagã mereu pe Cristos în viaþa lor. Mulþumim preoþilor Daniel Bulai, Iosif Demeter, Augustin Palcau, Vicenþiu Vochin, Francisc Petruþ, care ca niºte buni prieteni ne-au însoþit la întâlnirea în grupuri.

D. MIHAELA - Motru

Bãrãganul catolic

În perioada 21 iunie - 3 iulie, parohia noastrã a avut oaspeþi deosebiþi: 9 clovni din Federaþia VIP-Italia, faimoºii “nasuri roºii”. Obiectivul lor este acela de a aduce bucurie, speranþã, de a învãþa lumea sã trãiascã în mod pozitiv.

Slobozia ºi câteva sate din împrejurimi au vãzut ºi au experimentat toate acestea, copiii bucurându-se în mod special.

Tuturor le-au fost dãruite zâmbete, momente de bucurie prin spectacole, numere de magie, jonglerii, realizarea unor forme ciudate din baloane. În ziua de 27 iunie, grupul de clovni a poposit ºi la Cãminul cu program prelungit nr. 2 ºi la Centrul de servicii

sociale pentru drepturile copilului din Urziceni. Cei 8 clovni au reuºit sã aducã pe feþele celor mici zâmbete ºi chiote de bucurie. Este prima experienþã de acest fel, atât pentru comunitatea catolicã din Urziceni, cât ºi pentru cele douã instituþii sus amintite. Sperãm, nu ºi ultima. Între 17 iunie ºi 2 iulie, 6 tinere din regiunea Veneto, implicate în activitatea Caritas-ului de Venezia, însoþite de Monseniorul Don Dino Pistolato, directorul Caritas-ului de Veneþia ºi sora Linda aparþinând congregaþiei Surorile Franciscane ale lui Cristos Rege, au realizat cu animatorii noºtrii un Grest (vara împreunã).

Au consemnat pr pr.. Enache Octavian ºi Sora Emilia nr. 9/2005

11

Parohia Adormirea M Scurt istoric

Parohia romano-catolicã din Brãila a fost înfiinþatã în anul 1835. Între anii 1835 ºi 1842, preotul franciscan Bernard Fontanel locuia într-o casã închiriatã, unde a amenajat o capelã ºi a început sã þinã o evidenþã a credincioºilor parohiei. În anul 1837, acelaºi preot obþine de la prinþul Alexandru Vodã Ghika un loc pentru bisericã ºi unul pentru cimitir, iar pe terenul obþinut construieºte o capelã ºi o locuinþã pentru preot. Mai târziu, în anul 1855, preotul Ambrozie Bogdanfi, tot franciscan, a construit actuala bisericã, în stil romanic, locaº care a fost renovat în 1925 ºi tot în acelaºi an sfinþit de cãtre arhiepiscopul Alexandru Cisar. În anul 1903, la Brãila funcþiona ºi o ºcoalã parohialã în care învãþau 59 de bãieþi, în 1914 numãrul elevilor ajungând la 179. ªcoala de fete, condusã de cãlugãriþele din congregaþia Sfânta Maria , era frecventatã, în 1918, de 260 de eleve, numãrul acestora ajungând, în anul 1922, la 404 . În prezent, comunitatea romano-catolicã din Brãila este formatã din aproximativ 620 de familii, cu un numãr de 1200 de credincioºi.

Paroh este pãrintele Alois Arcana. Pe teritoriul parohiei activeazã ºi douã congregaþii: Congregatio Jesu ºi Franciscanele Misionare ale Sfântului Sacrament.

Parohia Brãila, Galilea neamurilor

Pãrintele Alois Arcana, paroh al acestei comunitãþi din anul 1991, a venit la Brãila chiar în Joia Mare ºi a gãsit o comunitate puþin dezorientatã ºi nostalgicã din cauza plecãrii fostului paroh, pãrintele ªtefan Ghenþa. „Pãrintele Ghenþa, spune pãrintele Arcana, lucrase frumos timp de optsprezece ani în aceastã comunitate ºi era normal ca oamenii sã fie afectaþi de plecarea lui. Pot sã spun cã abia dupã doi ani am început sã lucrez cu toatã plinãtatea atribuþiilor de paroh. În aceºti doi ani am vizitat toate familiile ºi am început sã le cunosc. În prezent, majoritatea credincioºilor provin din Moldova; iniþial parohia a fost formatã din oameni de afaceri – nemþi, francezi, italieni – sosiþi în Brãila pe la anul 1825, unii dintre ei plecând de la noi dupã primul ºi al doilea rãzboi mondial, iar restul pãrãsind comunitatea în timpul regimului de tristã amintire. Au plecat strãinii dar au venit românii, atraºi fiind de „coloºii industriali” din Brãila care le ofereau locuri de muncã. Dupã 14 ani de activitate, constat o anumitã creºtere a comunitãþii chiar dacã, în urma schimbãrilor care au avut loc în þara noastrã, a apãrut acest exod al tinerilor spre

12

nr. 9/2005

Occident. Au plecat familii, au plecat mulþi tineri; din cei 120 de tineri ai parohiei au plecat aproximativ jumãtate ºi s-au stabilit în Spania, Italia sau prin alte þãri. Ei se întorc sporadic în parohie ºi sper cã nu se vor stabili definitiv acolo; îmi place sã cred cã atunci când vor prinde un pic de putere economicã se vor întoarce acasã”.

Cât priveºte participarea credincioºilor la sfintele sacramente, pãrintele Arcana ne spune: „În zilele din timpul sãptãmânii nu avem sub 30 de persoane la Sfânta Împãrtãºanie, iar la Sfânta Liturghie de duminicã credincioºii participã în proporþie de 50%; þin sã specific cã aceastã parohie nu însumeazã mai mult de 150 de familii, în care ambii soþi sunt catolici; restul, pânã la 620, sunt familii mixte, în care doar un membru este catolic sau doar unul dintre soþi mai este în viaþã”. „Parohia romano-catolicã din Brãila este Galilea neamurilor, pentru cã aici avem credincioºi care provin din toate categoriile sociale, de la vameºii din port pânã la patronii de firme ºi, desigur, majoritatea persoanelor sunt, ca în toatã România, sãrace”, spune pãrintele Alois Arcana, adãugând cã preotul are misiunea de intermediar între aceste categorii de oameni, în vederea întrajutorãrii. „Sãracul, oricât ar fi de sãrac are ºi demnitate, continuã pãrintele paroh, el se destãinuieºte întotdeauna preotului ºi preotul cautã sponsor. Avem chiar amintiri frumoase în aceastã privinþã”.

Preotul, purtãtor al darului pãcii

Dupã cum am vãzut ºi în istoric, pe teritoriul parohiei din Brãila activeazã douã congregaþii de mãicuþe. Congregatio Jesu (Congregaþia lui Isus ) este prezentã în Brãila din anul 1992, fiind continuatoarea institutului Sfânta Maria care a fost desfiinþat de comuniºti. Cele ºapte surori ale congregaþiei se ocupã de educaþia copiilor din grãdiniþa ºi din ºcoala primarã, gãzduite în clãdirile parohiei.

Momentan, Congregatio Jesu construieºte o clãdire care va fi datã în folosinþã în toamnã, iar grãdiniþa ºi ºcoala se vor muta sub acest acoperiº. Cea de a doua congregaþie, a Franciscanelor Misionare ale Sfântului Sacrament de la Bologna, este formatã din patru surori care au în grijã optsprezece fete abandonate sau orfane, cu vârste cuprinse între 3 ºi 17 ani. Casa surorilor se numeºte Surâsul Marielei ºi face parte dintr-un proiect sponsorizat de festivalul Zecchino d’oro. „Colaborarea cu ordinele cãlugãreºti, ne spune tot pãrintele paroh, este primordialã pentru bunul mers al parohiei ºi consider cã parohul, oricine ar fi el, trebuie sã fie un factor de unitate în parohie ºi chiar în relaþiile cu celelalte

culte, inclusiv cu autoritãþile civile. O spun din suflet: preotul transmite darul pãcii lui Cristos cel Înviat”.

Locul unde mi-am gãsit liniºtea sufleteascã

Domnul Ioan Bejan este în aceastã comunitate de 50 de ani; el a venit de la Huºi ºi îºi aminteºte cât de grele erau vremurile pentru Bisericã, în timpul comunismului. „Pãrintele, spune domnul Bejan, trebuia sã stea la uºa bisericii ca sã adune doi lei de la unul, cinci lei de la altul, pentru a putea face anumite lucrãri de renovare. În bisericã nu putea sã cearã pentru cã îl reclamau; chiar ºi aºa l-au reclamat. Am avut noroc de preoþi buni care au pus suflet pentru comunitate. Eu sunt catolic, am în familie preoþi, iar biserica îmi dã o liniºte sufleteascã nemaipomenitã; îmi place cã suntem o comunitate unitã, îmi place corul; totdeauna s-a cântat frumos la Brãila, iar mãicuþele ne ajutã foarte mult în aceastã privinþã”.

Doamna Ionica Manole a trecut la catolicism acum 21 de ani ºi povesteºte cã un rol important în aceastã decizie l-a avut pãrintele ªtefan Ghenþa. „Îmi place foarte mult ºi vin aproape zilnic la Sfânta Liturghie, spune interlocutoarea noastrã, aici mi-am gãsit toatã liniºtea sufleteascã. Avem o comunitate frumoasã, cu preoþi plini de haruri, pe care îi preþuim pentru cã avem ce învãþa de la ei”.

Pentru domnul ªtefan Cotnãreanu, comunitatea din Brãila este „locul unde venim, împreunã cu familia, în fiecare duminicã, pentru a ne gãsi liniºtea sufleteascã, pentru a ne întâlni cu ceilalþi ºi a ne împãrtãºi experienþele. Comunitatea se caracterizeazã prin omogenitate ºi unitate, iar aceasta se datoreazã parohilor Alois Arcana ºi ªtefan Ghenþa care au ºtiut sã adune credincioºii în jurul lor”.

Biserica, cutia cu bijuterii spirituale

Doamna Elvira Romaºcanu provine dintr-o familie mixtã, dar nu i-a fost greu sã adopte credinþa mamei, mai ales cã l-a avut ca mentor spiritual pe pãrintele Mihai Mãcincã. „Pãrintele Mãcincã, spune doamna Romaºcanu, a fost o revelaþie a sufletului meu, el a fost cel care a sãdit grãunþele credinþei ce au încolþit ºi au dat roade. Am fost întotdeauna prezentã în mijlocul copiilor, între tineri ºi de aceea nu mã consider bãtrânã; ºi acum tot între copii trãiesc, pentru cã ei sunt sufletul ºi bucuria mea. De când se fac orele de religie în ºcoalã, am colaborat cu toþi preoþii ºi mereu am fost mediatorul între ªcoalã ºi Bisericã. Caut sã gãsesc în bisericã o a doua casã; acasã merg sã mã odihnesc, iar

aici vin sã mã rog ºi sã fac voia lui Isus. Biserica, ne spune în continuare doamna Romaºcanu, este ca o cutie de bijuterii în care se gãseºte tot ceea ce este mai scump pentru suflet, în primul rând Sfânta Împãrtãºanie. Am fost ºi în alte biserici, dar locul acesta este deosebit, poate ºi pentru cã aici am deschis ochii pentru prima datã pentru Isus, aici îl vãd cu alþi ochi”.

Pre oþi preþioºi Preoþi preþioºi,, pãstraþi în inima credincioºilor

Domniºoara Mihaela Lefter este nãscutã în Brãila ºi prin natura profesiei ei de medic a cunoscut aceastã comunitate mai mult din perspectiva vârstnicilor. „Boala, suferinþa, spune domniºoara Lefter, îi apropie pe oameni de Dumnezeu; am vãzut acest lucru la persoanele pe care le îngrijesc. Cred cã un rol important în comunitatea noastrã îl are pãrintele paroh, care nu numai cã ºtie sã ne uneascã, dar ºtie sã punã în valoare ce are fiecare mai bun; mie personal mi s-a întâmplat lucrul acesta. Ca orice colectiv, comunitatea noastrã este destul de pestriþã, dar mie tocmai de aceea îmi place, fiecare are o anumitã personalitate, fiecare are un aport”.

Doamnei Aneta Jipa îi place aceastã comunitate pentru cã, spune dumneaei: „Aici l-am descoperit pe Dumnezeu, oamenii sunt simpli, dar uniþi; desigur contribuie mult ºi preoþii din aceastã parohie, noi suntem uniþi prin dânºii ºi rãspundem necesitãþilor parohiei în limita posibilitãþilor”.

Domniºoara Cornelia Dumitrescu este în vârstã de 61 de ani, din familie ortodoxã, dar pentru cã mama dânsei era medicul mãicuþelor din congregaþia Sfânta Maria, de la vârsta de trei ani s-a perindat prin chiliile acestora ºi s-a „lipit” de Biserica Romano-Catolicã. „Nu-mi aduc aminte sã fi lipsit vreodatã de la Sfânta Liturghie de duminicã, spune domniºoara Dumitrescu, ºi nu am lipsit pentru cã vreau sã mã mântuiesc.

Pãrintele ªtefan Ghenþa a reuºit sã adune din nou catolicii în bisericã trimiþând scrisori tuturor familiilor iar apoi, prin devoþiunea la Sfântul Anton, au venit ºi mulþi ortodocºi în biserica noastrã. Comunitatea de astãzi, continuã domniºoara Dumitrescu, este mai inteligentã, mai sofisticatã, nu ºtiu cum sã vã spun, ºi acest lucru nu-i rãu ci, dimpotrivã, este bine pentru cã acum sunt alte timpuri”.

Dintr-o rãsuflare, domniºoara Dumitrescu face o trecere în revistã a tuturor preoþilor vicari care au activat în aceastã parohie, pomenind ºi fragmente din predicile lor. „De la toþi am rãmas cu ceva, spune dumneaiei, ºi consider cã ceea ce sunt la ora actualã este opera lor, fiecare a pus piatrã peste piatrã în inima mea”.

Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI nr. 9/2005

13

PAROHIEI DIN VIAÞA P AROHIEI

Macii Domnului – Brãila

Muntenia catolicã 30 de ani de pastoraþie În acest început de varã, Parohia Piteºti a trãit un eveniment deosebit. La întâlnirea colegialã de anul trecut s-a stabilit ca, în 2005, preoþii care au fost sfinþiþi în 1975 sã se întâlneascã la Piteºti ca sã aniverseze 30 de ani de preoþie.

Aºa cum se adunã pâraiele într-o matcã, aºa s-au adunat ºi s-au pornit la drum 12 preoþi (din Moldova, Banat, Bucureºti

ºi din acelaºi decanat de Craiova) pentru a trãi jubileul celor 30 de ani de pastoraþie.

Preasfinþitul Cornel Damian a fost invitat sã participe la sãrbãtoare, unii dintre protagoniºtii evenimentului fiind foºti profesori de-ai lui. Evenimentul s-a constituit parcã într-un schimb de generaþii, în aceeaºi zi Preasfinþitul împlinind 19 ani de preoþie.

La sfârºitul Liturghiei, copiii au umplut altarul, þinând în mânã

f l o r i de crin pentru cei sãrbãtoriþi. O imagine plãcutã care a rãmas în m i n t e a fiecãruia! La mulþi ani tuturor!

Pr Pr.. IOSIF COBZARU

Ora de rugãciune

Miercuri, 6 iulie, aproximativ 30 de preoþi, împreunã cu Episcopul Auxiliar Cornel Damian, au participat la ora de rugãciune lunarã, organizatã în iulie de preoþii de la parohia Sacre Coeur, la pãdurea Bãneasa.

Au trecut deja 20 de ani de când Arhiepiscopul nostru, Ioan Robu, a avut iniþiativa ca toþi preoþii din Bucureºti sã se adune în fiecare lunã din an pentru o orã de rugãciune, urmatã de o agapã frãþeascã, în timpul cãreia au loc discuþii, schimburi de idei ºi de experienþã, primirea unor informaþii, propuneri, sugestii etc.

Programarea orei de rugãciune se face la începutul anului, urmând ca parohilor sã li se comunice de cãtre decani luna în care ora de rugãciune se va desfãºura în parohia lor. Parohul gazdã pregãteºte programul orei de rugãciune.

Anul acesta, ca ºi în alþi ani, am organizat aceastã întâlnire la pãdure, în mijlocul naturii, unde aerul curat ºi liniºtea te predispun la rugãciune. Ne-am rugat împreunã rozariul de slavã ºi am cântat imnuri religioase. Aceste momente de har au fost urmate de prânzul la iarbã verde, luat cam pe fugã, pentru cã eram ameninþaþi de ploaie. Astfel de întâlniri ne încarcã bateriile ºi ne sporesc pofta de muncã.

Pr Pr.. IOAN CIOBANU

50 de ani de la înfiinþarea parohiei “Sfinþii Petru ºi Paul” din Oneºti

Invitaþia de a lua parte la aniversarul a 50 de ani de la înfiinþarea parohiei din Oneºti, al cãrei prim paroh am fost (1955-1962), mi-a produs o deosebitã bucurie. Aceastã aniversare mi-a adus aminte de primii ani ai preoþiei mele, pe care i-am petrecut pe meleagurile Moldovei, timp de 13 ani. Am fãcut parte din ultima serie de preoþi, sfinþiþi în 1949, ai Arhidiecezei de Bucureºti. Cu un an înainte, toate Seminarele ºi institutele religioase fuseserã închise printr-un

14

decret al guvernului comunist de atunci.

Dupã 4 ani de la sfinþirea mea ca preot, Episcopul Petru Pleºca m-a trimis la Oneºti sã încep o nouã parohie. Atunci, Oneºtiul era un oraº muncitoresc, cu o puternicã tentã comunist-atee. Dar entuziasmul tinereþii m-a ajutat în munca mea într-un loc nu tocmai prielnic ºi cu o extindere teritorialã mare: noii parohii iau fost ataºate patru filiale care aparþineau parohiei Oituz.

Comunitatea din Oneºti avea atunci peste 400 de familii ºi peste 1200 de suflete. În primul an am reuºit sã construiesc casa parohialã. Dar acesta a fost abia începutul. În 50 de ani de râvnicã pastoraþie, Oneºtiul a devenit o parohie puternicã ºi înfloritoare.

Sãrbãtoarea semicentenarului parohiei din Oneºti a fost organizatã de

nr. 9/2005

actualul paroh, pãrintele Iosif Pãuleþ, care este ºi decan de Trotuº. A fost un eveniment deosebit pentru întreaga comunitate. Au participat cu entuziasm un mare numãr de credincioºi, mulþi preoþi, foºti parohi ºi vicari, fii ai parohiei, autoritãþile locale ºi un episcop brazilian, aflat într-o vizitã ocazionalã. În cadrul unui simpozion care s-a desfãºurat la Casa tineretului, au fost evocate momentele ce au marcat viaþa comunitãþii din Oneºti, cu realizãrile ºi împlinirile ei. Toþi cei prezenþi au trãit aceste momente cu bucuria celui care dãruieºte toate spre slava lui Dumnezeu, spre binele sufletelor ºi al Bisericii. ªi, dupã cum spunea pãrintele decan Iosif Pãuleþ, “Cu ajutorul lui Dumnezeu mergem încrezãtori înainte!”.

Mons. VITTORIO BLASUTTI

Muntenia catolicã Binecuvântare

Duminicã, 24 iulie 2005, la ora 10 a avut loc binecuvântarea pietrei de fundaþie a bisericii Sfântul Francisc de Assisi.

Noua parohie romano-catolicã Sfântul Francisc de Assisi din Bucureºti care cuprinde cartierele Militari, Crângaºi ºi Giuleºti a fost înfiinþatã în anul 1991, iar în anul 2002 s-a reuºit cumpãrarea unui teren lângã Lacul Morii, unde în noiembrie 2004 s-a început construirea bisericii parohiale precum ºi a sãlilor anexe necesare formãrii tineretului ºi asistenþei sociale a persoanelor sãrace.

Finalizarea lucrãrilor se estimeazã în luna iunie a anului 2006.

Vã invitãm sã vã uniþi în rugãciune cu enoriaºii parohiei noastre pentru ca aceastã lucrare sã fie dusã la bun sfârºit.

Pr AUL MARÞIU Pr.. P PAUL

Sãrbãtoare la Ploieºti Duminicã, 17 iulie, în parohia Cristos Rege din Ploieºti, la Sfânta Liturghie de la ora 11, surorile din Congregaþia Sfânta Maria Magdalena Postel, prezente pe teritoriul parohiei noastre, în localitatea Ariceºti Rahtivani, din judeþul Prahova ºi la Schineni, în judeþul Bacãu, împreunã cu mai mulþi copii ºi tineri de a cãror educaþie se îngrijesc ºi un mare numãr de credincioºi au participat la celebrarea memoriei Sfintei Maria Magdalena Postel, ca mulþumire pentru chemarea ºi milostivirea pe care o are Domnului faþã de noi.

Alãturi de ele au fost ºi surorile din Congregaþia Micile Slujitoare ale Inimii lui Isus pentru bolnavii sãraci. Sãrbãtoarea s-a încheiat cu o agapã frãþeascã în casa tineretului Sfântul Anton de Padova.

Pr Pr.. ION M. SOLOMON

Vara…bucuria de a fi împreunã

La oratoriul Sfântul Anton de Padova din Ploieºti, pe tot parcursul anului, în cursul sãptãmânii, dar mai ales sâmbãta, vin foarte mulþi copii. Vin pentru cã aici este a doua lor casã. Vin pentru cã întotdeauna este cineva care sã-i primeascã, care sã le zâmbeascã ºi cel mai important, gãsesc pe cineva cu care sã se poatã juca, cãci jocul este în inima oricãrui copil. Întâlnirile ºi activitãþile din timpul anului sunt încununate de un moment forte, vara, când cu toþii aºteptãm plini de nerãbdare acele zile de la sfârºitul lui iulie ºi începutul lui august, când prieteni italieni din diecezele de Cremona ºi Bergamo sosesc la noi pentru a petrece zile minunate împreunã.

Vara aceasta, tema GREST – ului atinge un punct deosebit de important pentru copii ºi nu numai: sã împãrþim pentru a fi bogaþi împreunã. Este o lecþie de viaþã pentru noi toþi, este un aspect de care trebuie sã þinem seama; darul de a împãrþi cu celalalt aflat în nevoie este o valoare creºtinã.

RALUCA HARNICI

Un loc pentru întâlnire ºi dialog

Sâmbãtã, 16 iulie, a avut loc sfinþirea noului oratoriu din parohia Maica Îndureratã, Bucureºtii Noi. În predica de la Liturghia consacrãrii, celebratã împreunã cu numeroºi preoþi din diecezã, Preasfinþitul Cornel a amintit de frumoasa tradiþie a oratoriilor, mai puþin cunoscutã la noi, dar iniþiatã ºi susþinutã de mari sfinþi cum au fost Filip Neri ºi Don Bosco. Pãrintele paroh, Martin Cãbãlaº, a declarat cã a dorit aceastã construcþie ca loc de întâlnire ºi dialog, unde persoane de toate vârstele, cu diferite preocupãri, din diferite þãri, sã se poatã întâlni, cunoaºte ºi stabili relaþii durabile.

“E important, mai ales pentru copii, sã se obiºnuiascã sã stea împreunã, sã desfãºoare activitãþi în comun. Aºa ajung, sub îndrumare animatorilor anume pregãtiþi, sã se cunoascã, sã se accepte reciproc, sã capete încredere.” ªi parcã pentru a-i confirma spusele, la numai douã zile dupã sfinþire oratoriul a fost ocupat de un grup de voluntari din Italia, conduºi de Surorile Dorotee, care timp de trei sãptãmâni vor oferi copiilor din parohie (ºi nu numai) un program de cântece, jocuri, activitãþi practice ºi multã, multã voie bunã. La un moment dat, când construcþia era aproape pe terminate, l-am întrebat pe Pãrintele Cãbãlaº dacã i-a fost greu. “La început mã simþeam foarte obosit - a spus el - nu voiam sã încep. Dar apoi, pe mãsurã ce lucrãrile înaintau, am cãpãtat energie. Mi-a dat curaj ºi faptul cã am primit foarte mult ajutor, din toate pãrþile, de multe ori chiar nesolicitat.” Semn bun cã Dumnezeu a dorit aceastã construcþie!

Oratoriul este acum o realitate, o casã deschisã pentru inimi deschise. Vã aºteptãm!

Liana Gehl nr. 9/2005

15

ÎNDRUMAR MEDIA TIC MEDIATIC

Pãrinte, am ucis (în mod) virtual!

Dacã vrei sã simþi fiori reci pe ºira spinãrii, trebuie doar sã consulþi un catalog on-line de video-jocuri. Oferta cea mai consistentã priveºte jocurile video de acþiune ºi pe cele din categoria aºa-zisã „împuºcã totul”, în timp ce numãrul producþiilor din categoria video-jocuri educative nu depãºeºte degetele unei singure mâini.

Dacã vrei sã alegi, sã zicem, un video-joc de acþiune ºi nu eºti decis, te pot ajuta scurtele prezentãri ce însoþesc oferta de vânzare. Conþinutul „exploziv” al producþiilor este rezumat în fraze de tipul: „jocul cel mai violent din toate timpurile”, „ferocitate ºi forþã devastatoare, nemaiîntâlnite pânã acum într-un joc video”, „ peste o sutã de moduri de a tortura ºi ucide criminalii”, „un puternic arsenal de arme realistice la dispoziþie”. Toate acestea „cu doar” vreo 50 de euro, preþul unei doze de violenþã audio-vizualã ce a devenit „pâinea cea de toate zilele” pentru unii tineri, mulþi dintre ei nefiind încã trecuþi de pragul aºa-zisului majorat, prevãzut de lege la vârsta de optsprezece ani.

Adolescentul, aflat în cãutarea modelelor de viaþã, poate întâlni pe ecranul computerului pe unul ca Frank Castle (masacratorul care îi ucide cu sânge rece pe asasinii familiei sale). Cineva ar putea obiecta spunând cã, în realitate, Frank este doar o imagine virtualã care trebuie pusã în miºcare de un manipulator inteligent care sã-l comande ºi sã-l ghideze în aventura lui sângeroasã. Însã, cel care-l pune pe Frank în miºcare pe ecran ar putea fi fiul tãu care-ºi va da toatã silinþa pentru a câºtiga partida, ucigând cât mai mulþi „duºmani” în cât mai scurt timp. Nici o problemã, am putea gândi, mulþumiþi cã-l vedem pe bãiatul nostru în faþa computerului ºi nu în cine ºtie ce gaºcã de cartier.

Doar cã, de ceva timp, specialiºtii au lansat un semnal de alarmã în privinþa riscurilor la care sunt supuºi copiii ºi tinerii care fac exces de video-jocuri. De exemplu, neurologul italian Rosario Sorrentino, membru al Academiei Americane de

Neurologie, explicã faptul cã „abuzul de video-jocuri violente poate determina anularea funcþiilor unei anumite zone a creierului cu importantã valoare de inhibitor al agresivitãþii, în cazul subiecþilor predispuºi genetic la comportamente violente”.

Profesorul Sorrentino precizeazã cã abuzul de video-jocuri „determinã distrugerea acestei unice frâne inhibitoare prezentã în creier, mai exact în scoarþa pre-frontalã ºi în lobul frontal”.

Specialistul în neurologie mai afirmã cã, în relaþia cu jocurile video, „copiii sunt supuºi unei maturizãri excesive din punct de vedere mediatic ºi tehnologic, fapt ce determinã accelerarea etapelor normale de maturizare, generând efecte preocupante, mai exact favorizarea aspectelor celor mai impulsive ºi mai agresive ale personalitãþii”.

Poate cã nu m-ar fi interesat prea mult acest argument dacã n-aº fi auzit o conversaþie într-o staþie de autobuz. „Am atâtea pe cap, se plângea o doamnã unei cunoºtinþe. Serviciu, piaþã, spãlat, cãlcat, curãþenie în casã… Când sã mã mai ocup ºi de fiu-meu?”, spunea amãrâtã. Cealaltã persoanã rãspunde: „P-al meu, de când i-am luat calculator, nici n-apuc sã-l mai vãd la ochi. Stã, cât îi ziua de lungã, în camera lui, cu jocuri d’ alea cu împuºcãturi, ºi mã cheamã doar din când în când sã-mi zicã: ‘Mamã…, am omorât douãzeci de soldaþi în cinci minute!’.”

Rãmân perplexã… ºi mã întreb dacã nu cumva violenþa gândurilor duce, încetul cu încetul, la violenþa cuvintelor ºi a faptelor. ªi îmi vine în minte învãþãtura de la catehism, de pe vremea când mã pregãteam pentru Prima Sfântã Împãrtãºanie: „Se poate pãcãtui cu gândul, cu cuvântul, cu fapta ºi omisiunea…” ºi atunci, cel ce a ieºit învingãtor într-un videojoc de felul „împuºcã totul” n-ar trebui sã meargã la scaunul de spovadã ºi sã mãrturiseascã: „Pãrinte, am ucis (în mod) virtual!”?

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Europa lui Benedict în criza culturilor

sa, respectul pentru sacralitatea vieþii, el ajunge sã-ºi piardã pânã ºi propria identitate”. ( L’Europa di Benedetto nella crisi delle culture, p. 73).

Ultima parte a cãrþii este dedicatã semnificaþiei credinþei în viaþa de zi cu zi ºi care se traduce „printr-un comportament profund uman”. Cu Europa lui Benedict în criza culturilor cititorul devine pãrtaº la convingerea Papei Benedict al XVI-lea care insistã în a afirma cã în acest timp al istoriei avem nevoie mai ales de oameni care, printr-o credinþã trãitã zi dupã zi, sã ofere lumii actuale credibilitatea lui Dumnezeu.

A.M.G.

L’Europa di Benedetto nella crisi delle culture ( Europa lui Benedict în criza culturilor) este ultima carte a lui Benedict al XVI-lea, scrisã înainte de a fi ales papã ºi publicatã în iunie 2005 de Editura Cantagalli, cu acordul dat de Libreria Editrice Vaticana, cãreia Papa Benedict al XVI-lea i-a încredinþat toate drepturile sale de autor. În cele aproximativ 150 de pagini ale cãrþii, Joseph Ratzinger mediteazã asupra crizei culturilor, acordând o atenþie particularã culturilor contrare din prezent ºi limitelor pe care le comportã

16

cultura raþionalistã a zilelor noastre. Care este sensul permanent al credinþei creºtine? De ce nu trebuie sã ne resemnãm în faþa curentului de desacralizare a vieþii care a consimþit legiuitorilor sã acorde „dreptul” de a ucide prin avort? Rãspunde Joseph Ratzinger: „nu existã ‘crime mici’, respectarea fiecãrei vieþi umane fiind condiþia esenþialã pentru ca o societate sã fie demnã de acest nume”. ªi continuã: „când omul pierde, în conºtiinþa

nr. 9/2005

Educaþia Media - pe scurt, ºtiinþa care studiazã modul în care publicul este influenþat de un produs audio-vizual - trateazã domenii diverse, începând de la filmele de lung metraj pentru cinema sau televiziune, seriale sau telenovele ºi ajungând pânã la publicitate sau ºtiri. Poate cã publicitatea ºi ºtirile sunt domeniile cele mai interesante de studiat. Înveþi tehnicile de manipulare. ªi nu e rãu sã-þi cunoºti «duºmanul» sau partenerul de dialog. Sã încercãm sã le descifrãm puþin. Dintre ele, le-am ales pe cele care formeazã campania de publicitate a berii «Stella Artois».

De ce? Poate pentru cã berea Stella Artois e legatã de numele unei importante universitãþi catolice – cea de la Louvain, în Belgia. ªi chiar în ultimul spot prezentat în campania din România, apare un preot – evident catolic. Dacã nu vã aduceþi aminte: este vorba despre fiul care încearcã sã-i împlineascã ultimele dorinþe tatãlui sãu muribund. Prima: sã-i aducã o floare. A doua: un borcan cu miere. Ultima: sã-i aducã un pahar de bere. O dorinþã greu de împlinit. Fiul nu rezistã tentaþiei ºi bea paharul, pe care, plin de ºiretenie, îl pune în mâna preotului care vine sã dea maslu, sugerând cã acesta l-a bãut.

Sã începem. Genul programului: publicitate. Cine este producãtorul ºi care este scopul sãu, este evident. Care este publicul? Ce valori promoveazã? Cui se adresa, de fapt, spotul original, produs în Belgia în 1998 ? ªi cum poate fi receptat în România? Campania «Stella Artois» a subliniat mereu faptul cã berea «Stella Artois» este o avere pentru care meritã sã renunþi la orice: iar sacrificiile merg crescendo, de la mici averi materiale la valori morale sacrificate. Pânã unde poþi merge pentru un pahar de bere? Într -o prim ã serie de spoturi am vãzut Într-o primã cum un pictor îºi vinde toate tablourile, un þãran îºi dã toate florile... Totul pentru un pahar de bere!

• De la început, universul spoturilor Stella Artois se bazeazã pe realitate. Sunt prezentaþi oamenii ºi locurile unde aceastã bere este produsã. În universul rural, întâlnim sãteni sau soldaþi, - referire la istoria recentã care mai este o amintire vie pentru oamenii de acolo. ªi sunt oameni cu care publicul se poate uºor identifica.

• Dar poveºtile nu rãmân locale, în fiecare gãsim o referire la filme clasice, cum sunt Papillon sau altele. Cei care au o anumitã culturã cinematograficã le savureazã cu ºi mai multã plãcere, regãsind trimiterile ºi citatele.

• Tratarea situaþiilor este fãcutã cu umor. De fiecare datã, finalul e neaºteptat ºi îþi provoacã un zâmbet. Iar Stella Artois este „încurajator de scumpã”, cum ne spune brand-ul folosit în Occident!

Astfel, Stella Artois îºi identificã foarte precis publicul þintã: oameni de culturã, cu studii superioare ºi cu bani. Interesant este modul în care a fost transpusã campania «Stella Artois» în România. Cele douã spot-uri introduse iniþial - primul realizat pentru Stella Artois în 1990, «Jacques» ºi cel de-al doilea, „Loadsamonet” permit identificarea directã a publicului cu eroul.

Acesta îºi doreºte berea ºi e pus în situaþia de a sacrifica totul pentru a o avea. Capacitatea de a înþelege aluziile culturale a rãmas în planul doi. Pe de altã parte, campania a avut ca devizã «Preþuieºte fiecare pahar!». Nu a mai fost pus accentul pe un preþ ridicat. Într-o lume unde totul trebuie sã fie mai ieftin ºi mai accesibil, deviza «încurajator de scump» nu ar fi putut funcþiona. În mod explicit s-a accentuat valoarea calitativã a produsului.

Berea nu e neapãrat scumpã, ci preþioasã!

Intr -o a doua serie de spoturi, din care face parte ºi ultimul Intr-o

spot prezentat la noi, oameni dornici sã ajute nu rezistã tentaþiei de a pãstra berea pentru ei, sacrificând valori morale: respectul de mamã, dragostea de tatã, îndatorirea de a ajuta un om în pericol de moarte sau aceea de a rãsplãti sacrificiul unui prieten. Pentru a bea un pahar cu bere, un tânãr nu îi mai cumpãrã mamei pantofii pe care ea îi doreºte sau fiul nu îi mai îndeplineºte tatãlui ultima dorinþã pe care o are pe patul de moarte. Un barman refuzã sã ofere un pahar de bere soldatului care i-a salvat viaþa fiului sãu, considerând cã e prea scumpã.

Iar în spotul din campania occidentalã actualã, a cãrui poveste se petrece în primul rãzboi mondial, un barman dezvãluie unui grup de nemþi unde se ascunde un pilot refugiat, doar pentru a salva un pahar de bere!

Dacã eºti capabil sã dai totul pentru o bere, nu ajungi în pericolul de a renunþa la tot ce e important în viaþã? Spotul campaniei actuale (din Occident) se terminã cu reproºul pe care fiica i-l adreseazã tatãlui, care pentru a nu lãsa sã se verse un pahar cu bere sacrificã libertatea unui pilot englez.

Ce observãm: • Oamenii se pot raporta la «eroii» spoturilor ºi s-ar putea recunoaºte în ei. Este idealul oricãrei campanii. Totuºi, aici nu funcþioneazã identificarea imediatã ºi directã : un filtru de subtilã ironie îl distanþeazã pe spectator de eroul spotului.

• Adevãrate filme scurte, poveºtile ating, de fiecare datã, o coardã umanã extrem de sensibilã: relaþia dintre mamã ºi fiu, relaþia cu un tatã aflat pe patul de moarte sau cu un refugiat urmãrit de nemþi. Poate ceva sã impresioneze mai mult decât aceastã confruntare a omului cu moartea, aceste situaþii extreme în care ne aºteptãm ca oricine sã fie de partea binelui ºi sã lupte împotriva rãului? Emoþia provocatã de poveste e puternicã tocmai pentru cã finalul e neaºteptat. Pentru cã nici tatãl aflat pe patul de moarte, nici soldatul revenit de pe front, nici pilotul refugiat nu sunt, de fapt, ajutaþi.

Campania de promovare acþioneazã ca o provocare. Umorul inofensiv al primelor spoturi a evoluat în timp spre un umor negru. Spoturile îþi dezvãluie tentaþia berii dusã la extrem ºi în acelaºi timp provoacã la responsabilitate ºi generozitate. Nu se recurge la o identificare facilã a spectatorului cu eroul pozitiv dintr-o poveste în care triumfã, datoritã berii, valorile pozitive ale dãrniciei, solidaritãþii sau echitãþii. Pasiunea pentru o bere de valoare te poate face sã devii zgârcit, egoist ºi nedrept. Rezistã tentaþiei, dacã poþi! Stella Artois este «reassuringly expensive», încurajator de scumpã!

Prin felul în care este construitã, campania Stella Artois se adreseazã unor oameni inteligenþi, care se pot privi pe ei cu ironie ºi pot înþelege mesajul. Este publicul obiºnuit al festivalurilor de la Cannes ºi Sundance, care apreciazã calitatea artisticã, înþeleg aluziile culturale ºi acceptã provocarea. Este publicul pentru care Stella Artois este prezentã, ca sponsor, în asemenea festivaluri. În România, evident, campania s-a adaptat publicului.

Aluziile culturale rãmân mai greu de înþeles. ªi este, poate, important de remarcat faptul cã în versiunea româneascã a spotului – care pe site-ul principal poartã numele de „Ultimele sacramente” – nu mai existã nici o devizã. “Preþuieºte fiecare pahar” nu mai putea funcþiona. Iar „Reassuringly expensive” este încã mult prea provocator. Rãmânem cu imaginea preotului catolic pãcãlit, care þine în mânã, nedumerit, un pahar în care a fost cândva bere.

ANCA BERLOGEA nr. 9/2005

17

MEDIATIC ÎNDRUMAR MEDIA TIC

Educaþie media - spoturi publicitare

Monseniorul Ghika: “Singure, cãsãtoria împreunã cu preoþia pot schimba societatea.”

Cãsãtoria: “un sacrament care se reînnoieºte în fiecare zi” Vocaþia este esenþialã în asumarea stãrii de viaþã

Monseniorul Ghika a condus «pedagogic» apostolatul valorilor: cu deosebitã grijã i-a educat, i-a catehizat pe cei tineri, pentru ca opþiunile lor sã fie asumate în deplinã libertate ºi cu maximum de discernãmânt. Câþiva dintre fiii sãi spirituali neau mãrturisit aceastã grijã a Monseniorului pentru educarea valorilor ºi ceea ce am putut constata din mãrturii, dar evident, ºi din scrierile sale, este o supra-mãsurã a acestei «pedagogii», care armonizeazã inima cu raþiunea. Astfel, a trezit în primul rând «gustul» pentru viaþa spiritualã, într-un secol în care triumfa raþionalismul relativizant ºi deposedarea fiinþei umane de dimensiunea sa religioasã. În viaþa de cãsãtorie, pregãtirea personalã, riguroasã, ºi privirea spre Dumnezeu sunt esenþiale.

Horia Cosmovici, unul dintre fiii spirituali apropiaþi ai Monseniorului Ghika, a fost alãturi de acesta între anii 1943 – 1946 ºi ne-a lãsat o carte de referinþã, «Monseniorul» (ed. M.C., 1996). Cuvintele adresate la cãsãtoria lui de cãtre Monseniorul Ghika, oficiantul principal, explicã simplu ceea ce soþii - dar ºi societatea - sunt chemaþi sã nu uite: «Iubiþii mei fraþi, cãsãtoria este un sacrament care, ca ºi preoþia, se reînnoieºte în fiecare zi. Este o «stare» prin care bãrbatul ºi femeia pot ajunge la sfinþenie, fiind pur ºi simplu un soþ bun ºi o soþie bunã. În cãsãtorie, ca ºi în preoþie, harurile nu se primesc toate deodatã, ca în cazul celorlalte sacramente, ci se acordã de-a lungul zilelor, dupã nevoi. De aici decurge, pentru soþi, necesitatea de a le cere zilnic. În domeniul social, Dumnezeu nu ºi-a rezervat decât douã sacramente din ºapte. Anume, preoþia ºi cãsãtoria. Preoþia, care îl coboarã pe Cristos pe altar ºi cãsãtoria, care îl aduce pe creºtin în lume. ªi asta este toatã problema: întâlnirea dintre creºtin ºi Cristos, Dumnezeul sãu.

Singure, cãsãtoria împreunã cu preoþia pot schimba societatea.»

Oglinda acestor gânduri: “Rozariul social”

Horia Cosmovici, pornind de la aceastã experienþã personalã, ºi aprofundând legãtura dintre cãsãtorie ºi viaþa socialã, expune în aceeaºi carte, «Monseniorul», «Rozariul social», cu mistere ce acoperã viaþa publicã a lui Isus, între misterele copilãriei ºi cele ale patimilor. Monseniorul Ghika,

dupã ce a cercetat propunerea, a sfãtuit ca acest «Rozariu social» sã fie rãspândit, fiind o rugãciune pentru sfinþirea vieþii publice. În primul mister «se mediteazã faptul cã pentru a veni pe pãmânt Dumnezeu a ales familia. Isus vine în lume prin familie, rãmâne în familie, munceºte în familie ºi pleacã din familie atunci când îºi începe viaþa publicã». «În al doilea mister se mediteazã faptul cã primul drum al lui Isus înainte de a-ºi începe viaþa publicã a fost la Sfântul Ioan Botezãtorul, pentru cã acolo se practica morala naturalã.

Morala naturalã ne învaþã sã fim drepþi, adicã sã dãm fiecãruia ce i se cuvine». «În al treilea mister se mediteazã faptul cã prima minune a lui Isus a fost fãcutã cu ocazia unei cãsãtorii», la nunta din Cana Galileii; «dialogul a avut loc de la Inima Neprihãnitã a Mariei la Inima Preasfântã a lui Isus.» «În al patrulea mister se mediteazã faptul cã din clipa în care Isus îºi începe viaþa publicã el nu mai are nimic, se dãruieºte total». «În al cincilea mister se mediteazã faptul cã la capãtul tuturor dãruirilor stã jertfa lui Isus.» «Toatã viaþa publicã a lui Isus este o neîntreruptã frângere, care se încheie cu frângerea realã a Trupului sãu.» Acest ultim mister încoroneazã Rozariul social, prin cererea ca «Sfânta Euharistie sã devinã centrul vieþii sociale creºtine». În concluzie: «Pentru ca o viaþã publicã sã poatã fi cât mai creºtineascã trebuie ca ea sã plece de la familia creºtinã, trebuie sã practice dreptatea în cadrul legii naturale, dând fiecãruia ce i se cuvine, sã respecte ºi sã sprijine adevãrata cãsãtorie creºtinã, sã se dãruiascã complet ºi într-o continuã renunþare, pânã la propria frângere, singura dovadã de netãgãduit a adevãratei iubiri de oameni, iubire de oameni pentru Dumnezeu».

Calitatea socialã a apostolatului feminin, copiii ºi familiaritatea miracolului - alte cãi alese de Monseniorul Ghika în slujirea spiritualã a familiei – alcãtuiesc a doua parte a acestei succinte analize.

(Continuare în numãrul urmãtor) MARINA FARA («T ema familiei în spiritualitatea Monseniorului Ghika», («Tema Familia creºtinã, www www.. ProFamilia.ro)

Pro Memoria: Episcop Iosif Schubert S-a nãscut la 6 iulie 1890 la Bucureºti ºi a murit la 4 aprilie 1970 la München, Germania. A fost paroh ºi canonic al Catedralei Sfântul Iosif din Bucureºti ºi sa remarcat ca un preot înþelept ºi sfânt, extrem de activ în Acþiunea Catolicã ºi în centrele de instrucþie cateheticã din Bucureºti. Tot la Bucureºti a fondat centre de asistenþã socialã pentru sãraci precum ºi revista Buletinul Parohial.

18

La 30 iunie 1950, I. Schubert a fost consacrat episcop de cãtre Nunþiul Gerald Patrick O‘ Hara, fiind arestat ulterior, la 21 februarie 1951. A trecut prin închisorile de la Sighet, Piteºti, Dej ºi Gherla, fiind eliberat în 1964, când i s-a fixat domiciliul obligatoriu la Timiºul de Sus. În 1997, justiþia românã l-a reabilitat

nr. 9/2005

din punct de vedere juridic pe fostul paroh al Catedralei ºi Ordinar Substitut al Arhidiecezei de Bucureºti.

Episcopul I. Schubert reprezintã în istoria Bisericii locale un exemplu de credinþã, de ataºament ºi trãire creºtinã, un anumit tip de comportament pastoral, de noncompromis, ºi un anumit sistem de valori. Rãmâne o victimã a represiunii anticatolice declanºatã de regimul ateu, comunist.

Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOª

COMUNICA COMUNICATT

Confederaþia Caritas România este formatã din 11 membri, Caritas-uri Diecezane/Eparhiale. Este o organizaþie neguvernamentalã, non-profit, înregistratã juridic în 1994. Membrã a Caritas-ului Internationalis (Vatican) ºi a Caritas-ului Europa (Bruxelles) din 1995. Face parte din Biroul Executiv al Caritas-ului Europa (Bruxelles) din 2000 ºi din Comitetul Executiv al Caritas-ului Internationalis (Vatican) din 2003. Asigurã funcþia de vicepreºedinþie în Caritas Europa din iulie 2003, pentru patru ani.

Ajutor de la V atican Vatican pentru sinistraþi Multe organizaþii din þarã ºi strãinãtate, în urma inundaþiilor catastrofale de la mijlocul lunii iulie, au oferit ajutoare ºi au intervenit prin acþiuni de distribuþie în zonele afectate.

Vãzând gravitatea situaþiei, Nunþiul apostolic din România, IPS JeanClaude Perisset s-a adresat, pe data de 15 iulie, Sfântului Scaun cerând ajutor Vaticanului pentru cei aflaþi în dificultate. A fost o realã surprizã promptitudinea cu care s-a rãspuns la aceastã cerere. În aceeaºi zi, Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea a alocat suma de 25.000 Euro, care, la sugestia Nunþiului, va fi folositã de Episcopia de Iaºi pentru ajutorarea sinistraþilor.

Monseniorul Aurel Percã, Episcop auxiliar de Iaºi, a informat cã aceastã sumã va fi folositã în primul rând pentru sinistraþii din judeþul Bacãu, localitãþile Ciugheº, Comãneºti, Dãrmãneºti ºi Agãº. Episcopia, împreunã cu organizaþia Caritas a diecezei, va ajuta ºi locuitorii din Podul Roºca, judeþul Vrancea, chiar dacã acolo nu existã nici o parohie catolicã. În bisericile din Dieceza de Iaºi se va organiza o colectã pentru ajutorarea sinistraþilor în data de 24 iulie 2005. (ªtire trimisã de colega noastrã, Márta Bodó de la ziarul Vasárnap (Duminica) , al Arhiepiscopiei Romano-catolice de Alba Iulia)

Cãtre Parohiile Romano-Catolice ale Arhidiecezei de Bucureºti

Inundaþiile devastatoare din ultima lunã ne obligã sã apelãm la simþul caritãþii creºtine ºi sã nu rãmânem indiferenþi sau pasivi la cele întâmplate. În consecinþã, la iniþiativa Episcopilor noºtri, Asociaþia Caritas Bucureºti ne invitã sã facem un gest de suflet, rãspunzând generos la colecta organizatã în fiecare parohie, pe data de 31 iulie 2005.

Cu aceastã ocazie aducem la cunoºtinþã cã fondurile adunate în luna mai, colectate la nivel naþional, din toate diecezele, au fost gestionate de Comisia Naþionalã Caritas pentru Dezastre în zonele afectate din Banat (Cruceni, Foeni, Otelec) pentru alimente de bazã ºi furaje pentru animale.

Vã mulþumim în numele tuturor celor ce vor beneficia de sprijinul dumneavoastrã.

Dumnezeu sã vã binecuvânteze ºi sã vã rãsplãteascã!

Pr Pr.. VASILE CIOBANU

nr. 9/2005

19

SOCIAL

În urma inundaþiilor catastrofale din ultimele zile, Confederaþia Caritas România ºi organizaþiile sale membre au intervenit prin acþiuni de distribuþie de ajutoare umanitare în zonele cele mai afectate. În data de 15 iulie a.c., organizaþia Caritas Iaºi a distribuit alimente ºi pãturi pentru 200 de persoane afectate din localitatea Helegiu, jud. Bacãu, iar în ziua de 16 iulie a.c. a distribuit pachete cu alimente, articole igienico-sanitare ºi pãturi în localitatea Comãneºti ºi în alte comune din Valea Trotuºului. În localitãþile lovite de inundaþii din judeþul Teleorman, Asociaþia Caritas Bucureºti a demarat vineri, 15 iulie, distribuþii de pachete cu alimente, articole igienico-sanitare ºi pãturi pentru un numãr de 350 de persoane grav afectate de dezastru. Aceste acþiuni se desfãºoarã în localitãþile Smârdioasa, Conþeºti ºi Cervenia.

Confederaþia Caritas România, prin intermediul partenerilor din reþeaua Caritas Internationalis, a mobilizat deja 200.000 Euro destinaþi atât ajutorãrii comunitãþilor afectate, cu ajutoare de urgenþã, cât ºi unor mãsuri de reabilitare pe termen lung.

Eforturile de identificare de resurse pentru asistenþã ºi reconstrucþie continuã prin intermediul Departamentului de Intervenþii în situaþii de urgenþã Caritas.

Confederaþia Caritas România Program naþional pentru inter venþii în situaþii de urgenþã intervenþii

CONCILIU

Dignitatis Humanae Istoria Declaraþiei despre libertatea religioasã începe la 9 noiembrie 1963, când primul proiect al documentului, redactat de Secretariatul pentru Unitatea Creºtinilor, a fost supus Pãrinþilor conciliari spre dezbatere. Au urmat ºase reelaborãri de-a lungul a doi ani. Subiectul Declaraþiei a fost discutat în aula conciliarã de trei ori; 120 de vorbitori au luat cuvântul pe marginea temei ºi circa 600 de întrebãri au fost adresate Secretariatului pentru clarificãri, multe dintre ele având semnãtura unui important numãr de episcopi. Sunt cifre care vorbesc singure despre importanþa ºi complexitatea temei tratate de Conciliu.

De ce un astfel de document? Numãrul mare de creºtini (catolici sau nu) în închisorile comuniste, Bisericile suprimate cu forþa, trãirea credinþei într-o „clandestinitate” obligatã, cereau o poziþie clarã din partea Bisericii: proclamarea libertãþii religioase în faþa lumii moderne era, în acelaºi timp, o formã de protest în faþa încãlcãrii acestei libertãþi. Un alt motiv, la fel de important, era acela de a reafirma cã dreptul la libertatea religioasã nu era ceva ce statul dãdea sau lua cetãþeanului (Bisericilor), ci un drept natural, lãsat de Creator, un element esenþial al demnitãþii omului.

Cum înþelegem libertatea religioasã ? Conform documentului însuºi, (nn. 2-4), rãdãcina acestei libertãþi nu este

Catechismo della Chiesa Cattolica. Compendio (Compendiul Catehismului Bisericii Catolice), publicat de Libreria Editrice Vaticana împreunã cu Editura San Paolo, a apãrut, deja de o lunã, în librãriile italiene. Dorit de Papa Ioan Paul al II-lea care, în februarie 2003, aproba pregãtirea lucrãrii, Compendiul rezumã, în manierã explicitã, conþinutul Catehismului publicat în 1992, prezentând într-o formã clarã ºi concisã toate elementele esenþiale ºi fundamentale ale credinþei catolice.

Cu dimensiunile 18,8 x 14, adicã de ºapte ori mai redus decât Catehismul din 1992 ºi cu redactarea sub formã de întrebãri ºi rãspunsuri, Compendiul apare mult mai practic pentru simplul uz catehetic, prezentându-se, dupã cum a fost dorinþa lui Ioan Paul al II-lea, ca „un fel de ‘vademecum’ care sã le permitã oamenilor, credincioºilor ºi necredincioºilor, sã aibã o viziune panoramicã asupra credinþei catolice”.

Redactarea Compendiului a fost încredinþatã, la 2 februarie 2003, Prefectului Congregaþiei pentru Doctrina Credinþei care, în acea perioadã, nu era altul decât Cardinalul Joseph Ratzinger, actualul Papã Benedict al XVI-lea care încredinþeazã lucrarea „tuturor acelora care vor sã ajungã, prin Cristos, la adevãr”.

A.M.G A.M.G.

20

nr. 9/2005

Cel care nu-ºi ia crucea ºi nu mã urmeazã…

În duminica a XIII-a dpa, douã cuvinte ne-au reþinut atenþia : Cine-ºi iubeºte tatãl sau mama mai mult decât pe mine, nu este vrednic de mine…(Mt 10,37) ºi Cel care nu-ºi ia crucea ºi nu mã urmeazã, nu este vrednic de mine (Mt 10,39). De acest al doilea cuvânt am promis cã ne vom ocupa în acest numãr al revistei.

A-ºi lua crucea… ce-ar putea însemna aceastã expresie pe buzele lui Isus în timpul acela? Crucificarea era un supliciu destul de rãspândit prin care era sancþionatã orice abatere de la ordinea publicã. De-a lungul drumurilor Imperiului roman erau întâlniþi adesea zeci, dacã nu sute de rãstigniþi. Acest supliciu inspira oroare ºi-l expunea pe rãstignit oprobriului ºi batjocurilor trecãtorilor. De altfel, ne amintim cã în momentul condamnãrii lui Isus, rãstignirile nu se fãceau în oraº ci în afarã. Toatã lumea îºi aminteºte de fraza din cartea Deuteronomului : cel care atârnã de lemn este un blestemat de Dumnezeu (Dt 21,23), în timp ce Psalmul 21 spune, cu privire la Mesia, cã eu sunt un vierme ºi nu un om… Toþi cei care mã vãd îºi râd de mine, strâmbã din buze ºi îºi clatinã capul.

Or, dacã ucenicii dau o mãrturie autenticã despre Isus, inevitabil riscã sã aibã probleme cu autoritãþile, ºi nu numai. Vor trebui sã accepte sã fie dispreþuiþi ºi umiliþi. În orice caz, Isus exprimã aici conºtiinþa pe care el o are despre persecuþia care îl aºteaptã pe el ºi pe toþi care-l urmeazã. El însã îi avertizase deja: servitorul nu este mai mare decât maestrul sãu; dacã pe mine m-au persecutat ºi pe voi vã vor persecuta (In 15,20).

Pr Pr.. TARCIZIU ªERBAN

... pic... pic... pic ... pic ... picãturi de Revelaþie...

Compendiul Catehismului Bisericii Catolice

numai conºtiinþa fiecãruia ºi atâta tot, în sensul cã „sunt liber sã cred dupã cum îmi spune conºtiinþa mea”. Deja titlul Declaraþiei (Dignitatis Humanae, Demnitatea [persoanei] umane) ne aratã cã, pentru Pãrinþii conciliari, libertatea religioasã este ceva ce provine din demnitatea noastrã de persoane create de Dumnezeu ºi chemate sã-ºi pãstreze ºi sã-ºi cultive aceastã demnitate. Demnitatea însãºi nu provine dintr-o decizie a statului sau a societãþii, ci din faptul cã omul face parte din planul lui Dumnezeu ºi este imaginea Creatorului. O lecturã atentã a nr. 7 ne vorbeºte însã ºi de rolul statului: acesta are oare dreptul de a suprima aceastã libertate? Nu, dar are obligaþia de a stabili anumite reguli (în document termenul folosit este „limite”) pentru a asigura „binele comun” (o noþiune ce din pãcate poate fi uºor manipulatã politic, deºi validã ºi necesarã pentru orice societate).

Promulgatã la 7 decembrie 1965 (2308 voturi „pentru” din 2386 exprimate), Declaraþia se adreseazã în Concluzia sa tuturor oamenilor, subliniind încã o datã necesitatea libertãþii religioase dupã cerinþele lumii de azi, „o lume în care o nouã conºtiinþã a demnitãþii umane luptã pentru a-ºi gãsi expresia în instituþii sociale, care sã garanteze oamenilor aceastã libertate ce le revine pe tot dreptul” (card. F. König).

Pr erbiþi Pr.. CORNELIU BEREA BEREA,, Misionarii V Verbiþi

”Samuel, cinstit de popor ºi prea iubit de Domnul, nazireu al lui Dumnezeu, i-a fost oferit încã din sânul mamei sale.

El a fost uns profet de Domnul, fiind judecãtor ºi preot.

Dupã porunca Domnului, el a cârmuit pe Israel ºi a uns regi peste popor!”

(Ben Sirach 46,13).

Atunci când Biblia vorbeºte despre proroci sau, cum mai sunt ei numiþi în limba românã, profeþi, nu trebuie sã ne gândim la oameni cu calitãþi extraordinare, care ar fi fost capabili sã prevadã viitorul sau sã cunoascã prezentul. Numai Dumnezeu le cunoaºte pe toate, pentru om rãmân o tainã. Termenul biblic de profet se referã, înainte de toate, la anumite persoane alese ºi chemate de Dumnezeu, care aveau puterea sã instruiascã, sã cãlãuzeascã ºi sã predice cuvântul lui Dumnezeu oamenilor. De altfel, în cartea lui Samuel sau, cum mai este ea chematã în traducerea greacã a Septuagintei, Cartea Regilor se scrie: ”Cuvântul Domnului era tot mai rar pe vremea aceea iar viziunile nu erau deloc frecvente!” (1Sam 3,1).

Samuel face parte dintre aºa numiþii profeþi nescriitori, adicã dintre acei profeþi care nu ne-au lãsat în urmã nici un fel de operã scrisã, dar care, prin þinuta ºi poziþia sa, a fost unul dintre cei mai faimoºi profeþi, al cãrui nume a intrat de mult în galeria profetismului biblic. Samuel a fost profetul care a uns pe Saul, primul rege al lui Israel, iar atunci când Dumnezeu a hotãrât ca pe tronul de la Ierusalim sã urce un nou rege, tot profetului Samuel i-a revenit misiunea de a-l alege ºi a-l unge rege pe viteazul David. Cu acest prilej profetul Samuel a pronunþat urmãtoarele cuvinte rãmase celebre: ”Domnul nu se uitã nici la chipul lui, nici la înãlþimea staturii sale... Domnul nu se uitã la ceea ce omul priveºte.

De vreme ce omul se uitã doar la aparenþe, Dumnezeu se uitã întotdeauna la inima omului!” (1Sam 16,7).

Amintirea profetului Samuel a rãmas vie peste veacuri, el a fost înainte de toate un om al cuvântului dat. Chiar copil fiind, Samuel simte chemarea lui Dumnezeu care îi ºoptea la ureche.

Biblia ne relateazã cum micuþul Samuel era în slujba bãtrânului Eli. Domnul l-a chemat în vis pe nume: Samuele, Samuele! iar micuþul Samuel i-a rãspuns imediat spunându-i: ”Vorbeºte,

Doamne, cãci sluga ta te ascultã!”

Biblia noteazã cum „Samuel a fost judecãtor peste Israel în toate zilele vieþii sale” (1Sam 7,15), el locuind în oraºul Rama, situat în partea de nord a Ierusalimului, cãci de acolo ”judeca el pe Israel!” Samuel preia funcþia de judecãtor ca în vremurile de demult, atunci când judecãtorii deþineau autoritatea conducând poporul spre binele suprem. Astfel, Samuel convoacã poporul împotriva duºmanilor iar cu ajutorul lui Dumnezeu cel atotputernic, el conduce poporul din victorie în victorie. Un moment neplãcut în viaþa lui Samuel îl constituie comportarea nebuneascã a celor doi fii ai sãi, care grãbesc numirea unui rege în Israel în persoana lui Saul (1Sam 8,1-3).

Profetul Samuel a intervenit în favoarea poporului, asemenea lui Moise din vechime. El a fost iubit nespus de mult de popor, iar mama sa, Ana, s-a adresat lui Dumnezeu cu o rugãciune plinã de speranþã. Sã citim cu atenþie un fragment din aceastã minunatã rugãciune de suflet: ”Inima mea se veseleºte întru Domnul... iar gura mea s-a deschis larg împotriva duºmanilor mei, cãci eu mã bucur de ajutorul tãu!

Nimeni nu este sfânt, aºa cum este Domnul, cãci afarã de tine nu existã un altul . . .

Domnul este a toate ºtiutor ºi el cântãreºte toate faptele sale!...

Domnul aduce moartea ºi Domnul dãruieºte viaþa; Domnul coboarã ºi tot el scoate din mormânt!

Domnul face pe om sãrac ºi Domnul îl îmbogãþeºte; Domnul îl smereºte ºi El îl înalþã! ...

Domnul pãzeºte paºii iubiþilor Chemarea lui Samuel sãi iar cei necredincioºi pier în foto din Mica Biblie întuneric, cãci omul nu va învinge niciodatã cu puterea lui.

Domnul sfãrâmã pe cei ce sunt împotriva sa.

Cel Prea Înalt din ceruri îi va nimici.

Domnul va judeca marginile pãmântului, El va da putere regelui sãu ºi va înãlþa tãria unsului sãu!”

(1Sam 2,1-10) Sã meditãm temeinic la cuvintele pline de viaþã ºi sã citim zi de zi din cartea vieþii, Biblia! În ea vom gãsi rãspunsurile ultime ale vieþii.

Mons. VLADIMIR PETERCÃ Rectorul Institutului TTeologic eologic Sfânta TTereza ereza

nr. 9/2005

21

MOMENTE DE CREDINÞÃ

Samuel profetul

www .arcb.ro; www .catholica.ro www.arcb.ro; www.catholica.ro

ªTIRI

Pagini realizate de EUSEBIU PÎRÞAC

Vaticanul a încheiat bine anul fiscal 2004

Sfântul Scaun a încheiat anul fiscal în negru, dupã trei ani încheiat în roºu, a anunþat Biroul de Presã al Vaticanului. Preºedintele Prefecturii pentru Afacerile Economice ale Sfântului Scaun, Cardinalul Sergio Sebastiani, a prezentat situaþia financiarã a Vaticanului pe 2004 Comisiei Cardinalilor pentru studierea problemelor organizaþionale ºi economice ale Sfântului Scaun. Conform comunicatului, venitul Vaticanului în 2004 a fost de 205,6 milioane de euro, iar cheltuielile au fost de 202,5 milioane de euro, de unde se deduce un surplus de 3 milioane de euro. Anul trecut, balanþa s-a încheiat cu o pierdere de aproximativ 9,5 milioane euro. Situaþia financiarã ia în calcul doar dicasterele ºi organizaþiile Sfântului Scaun, care îl asistã pe Papa în slujirea sa universalã. În Curia Romanã lucreazã în total 2.663 de persoane, dintre care 759

sunt ecleziastici, 346 persoane consacrate ºi 1.558 laici, iar persoanele retrase sunt 1.429. Cardinalul Sebastiani a prezentat ºi situaþia financiarã a Statului Vatican, independent de raportul Sfântului Scaun. Micul oraº stat are un magazin, o farmacie ºi muzee, precum ºi forþe poliþieneºti ºi pompieri.

Anul fiscal 2004 s-a închis cu un profit de 5,3 milioane de euro. În 2003 balanþa a fost închisã în roºu, cu o pierdere de 8,8 milioane de euro. Biroul de Presã a mai comunicat faptul cã împreunã cu Cardinalii au fost analizate cheltuielile tehnologice ºi media, în special privind Radio Vatican, locul unde merg mare parte din fondurile Sfântului Scaun. Aceste instrumente aduc o importantã slujire prin informarea despre activitatea ºi învãþãtura Sfântului Pãrinte, precum ºi pentru formarea pastoralã, în special în acele þãri care au mijloace limitate de evanghelizare.

Mãsurile de securitate - o provocare pentru ZMT

Securitatea este una dintre cele mai mari provocãri în organizarea Zilei Mondiale a Tineretului din 2005, un eveniment care se aºteaptã sã atragã 800.000 de tineri. Mare dificultate este necesitatea de a se respecta cele 17.000 de norme de securitate impuse de legislaþia germanã. În perioada ZMT 2000 desfãºuratã la Roma, guvernul italian a suspendat aceste dispoziþii pentru zece zile. În timpul unei conferinþe de presã, Cardinalul Joachim Meisner de Koln a confirmat faptul cã cei care s-au înscris sunt în jur de 400.000, dar uºile vor fi deschise pânã în ultima zi pentru a oferi posibilitatea participãrii. Vor participa la eveniment 7.000 de preoþi ºi 700 de Episcopi. Familiile germane au oferit 85.000 de locuri de cazare pentru tinerii participanþi. ZMT, care se va desfãºura în perioada 15-21 august, se va încheia cu o veghe ºi o Liturghie, prezidate de Papa Benedict al XVI-lea la Marienfeld, unde a fost realizat un deal artificial cu sol provenind de pe toate continentele.

Medicii trebuie sã vorbeascã despre semnificaþia suferinþei Papa Benedict al XVI-lea îi încurajeazã pe medicii catolici sã îºi înveþe pacienþii despre semnificaþia transcendentã a bolii ºi a suferinþei. Într-un mesaj trimis congresului Boala ºi viaþa creºtinã, desfãºurat la Lima, în Petru, Papa i-a îndemnat pe medici sã îi susþinã pe bolnavi cu o atitudine de iubire, învãþându-i sã îºi accepte limitele umane ºi boala, încurajându-i sã îºi ofere Domnului suferinþele, unindu-se astfel cu jertfa mântuitoare a lui Cristos. O astfel de atitudine contribuie la o viziune despre viaþã puternic înrãdãcinatã în credinþã, ºi hrãnitã de contemplarea crucii.

Episcopul Luigi Locati ucis în Kenya

ªase oameni înarmaþi l-au împuºcat mortal pe Episcopul Luigi Locati, vicar apostolic de Isiolo, în nord-estul Kenyei.

Episcopul de 76 de ani a avut parte de mai multe ameninþãri la adresa vieþii sale, existând douã atentate în septembrie anul trecut ºi în mai acest an. În final ameninþãrile s-au împlinit. În dupã-amiaza zilei de joi, 14 iulie, el a fost rãpus de douã gloanþe trase de atacatori. Pentru moment, cauza atacului este învãluitã în mister. Investigatorii nu pot înþelege motivele acestei neîndurãtoare execuþii. Originar din Vinzaglio, provincia italianã Vercelli, Luigi Locati a fost hirotonit preot în 1952. Din 1962 a fost preot Fidei Donum - preot trimis în þãrile cu clerici puþini - în

22

nr. 9/2005

Papa Ioan Paul al II-lea i-a scris lui Ali Agca

O scrisoare trimisã de Papa Ioan Paul al II-lea lui Mehmet Ali Agca, teroristul care a încercat sã îl omoare, a fost descoperitã între scrierile Pontifului, de cãtre fostul sãu secretar, dar aceasta nu a fost trimisã niciodatã ºi nici datã publicitãþii. În documentul care probabil a fost redactatã în perioada mai 1981 - decembrie 1983, Papa îl întreabã pe Agca de ce a dorit sã îl omoare. De ce m-ai împuºcat, dacã amândoi credem în existenþa lui Dumnezeu?. Ioan Paul al IIlea l-a iertat public pe Agca ºi l-a vizitat în închisoare la 27 decembrie 1983. Agca, militant ultranaþionalist, a fost extrãdat în Turcia în 2000, dupã ce a petrecut 19 ani în închisorile italiene. El este acum închis în Turcia pentru alte crime.

Dieceza kenyanã de Meru. În 1963 a devenit preot paroh în Isiolo. În 1995 a fost numit ca primul Episcop al noului vicariat apostolic de Isiolo, creat din teritoriul Diecezei de Meru. Episcopul Locati ceruse deja eliberarea din funcþie pe motive de vârstã, ºi spera sã rãmânã în Kenya, pentru a putea sã îºi dedice energiile Bisericii. Episcopul Locati declara despre sine cã este un simplu misionar care a ales sã evanghelizeze prin promovarea educaþiei în rândul tinerilor din Isiolo. Cardinalul secretar de stat, Angelo Sodano, a trimis o telegramã de condoleanþe, în numele Papei, Arhiepiscopului Alain Lebeaupin, Nunþiu Apostolic în Kenya, în care Sfântul Pãrinte deplânge vestea tragicei morþi a Episcopului Luigi Locati, încredinþând nobilul suflet al acestuia milei infinite a lui Dumnezeu Tatãl, pentru mãrturisirea dezinteresatã a Evangheliei ºi pentru susþinerea cauzei demnitãþii umane, care au caracterizat slujirea sa ca preot ºi mai apoi ca episcop.

Papa a fost invitat sã viziteze Israelul

Ministrul israelian al comunicaþiilor, Dalia Itzik, a declarat la un post de radio cã i-a înmânat Papei Benedict al XVI-lea o invitaþie în timpul audienþei particulare pe care a avut-o la Vatican. Ea a destãinuit cã Papa a rãspuns cu interes, spunându-i cã Israelul se aflã printre locurile importante unde ar vrea sã cãlãtoreascã ºi a vorbit pozitiv despre relaþiile cu Israelul, subliniind faptul cã doreºte sã continue politica de prietenie a predecesorului sãu, Papa Ioan Paul al II-lea. Ambasadorul Israelului pe lângã Sfântul Scaun, Oded Ben Hur, care a participat de asemenea la audienþa particularã cu Sfântul Pãrinte, le-a spus reporterilor cã Suveranul Pontif a mulþumit guvernului israelian pentru invitaþie, spunând cã va fi luatã în considerare dupã cãlãtoriile deja programate. În timpul audienþei, oficialii israelieni i-au prezentat Papei Benedict al XVI-lea un timbru emis de guvern pentru a-l comemora pe Papa Ioan Paul al II-lea. Timbrul, emis la 18 mai, data de naºtere a defunctului Pontif, îl prezintã pe Papa Ioan Paul al II-lea la Zidul Plângerii din Ierusalim.

Numiri în A rhidiecezâ Arhidiecezâ cu data de 1 august 2005 Pr. Emanuel Dumitru - vicar parohial în parohia romano - catolicã Sfânta Cruce, Bucureºti.

Pr. Eugen Mateiaº - vicar parohial în parohia romano - catolicã Sfântul Anton de Padova, Constanþa.

Pr. Iosif Dumea - vicar parohial în parohia romano - catolicã Adormirea Maicii Domnului, Brãila.

Pr. Cristinel Þâmpu - vicar parohial la Catedrala Sfântul Iosif, Bucureºti.

Pr. Robert Bãlan va pleca la studii, la Roma.

Pr. Cristian Buga va pleca în Elveþia, dieceza de Lugano, pentru experienþã pastoralã,

Teroriºtilor: Opriþi-vã în numele lui Dumnezeu!

Papa Benedict al XVI-lea i-a chemat pe teroriºtii responsabili pentru atacurile cu bombã din Londra sã se opreascã în numele lui Dumnezeu. Dupã recitarea rugãciunii Angelus cu cei aproximativ 40.000 de pelerini aflaþi duminicã, 10 iulie, în Piaþa San Pietro, Sfântul Pãrinte a spus: Suntem cu toþii îndureraþi pentru atrocele atacuri teroriste din Londra.

Apoi, dupã ce a cerut rugãciuni pentru cei uciºi, pentru cei rãniþi ºi pentru cei dragi lor, Sfântul Pãrinte a fãcut un apel la rugãciuni pentru atacatori, pentru ca Domnul sã le atingã sufletele. Dumnezeu iubeºte viaþa - pe care El a creat-o - nu moartea, a transmis Papa celor care încurajeazã sentimentele de urã ºi celor care înfãptuiesc astfel de atacuri teroriste. Joi, 7 iulie, când a primit vestea despre atacurile teroriste, Sfântul Pãrinte s-a retras în capelã pentru rugãciune, ºi apoi i-a trimis un mesaj Cardinalului Cormac Murphy-O‘Connor, Arhiepiscop de Westminster, în care condamna aceste acte barbare împotriva umanitãþii.

O bisericã catolicã în Etiopia

Prima bisericã catolicã ce a fost construitã în ultimii 450 de ani, în Adwa, Etiopia, a fost recent deschisã la sfârºitul lunii iunie. Ordinul salezian a avut bucuria sfinþirii unei biserici dedicate Fecioarei Maria, construcþie aprobatã în urma relaþiilor de respect ºi încredere care s-au stabilit dupã foametea care a lovit în 1985 Etiopia. Atunci salezienii au sosit în aceastã þarã pentru a-i ajuta pe locuitori. În 1993, pãrinþii salezieni ºi un ordin feminin au început sã construiascã ºcoli ºi centre profesionale, sã îi ajute pe tineri în procesul de educare dar ºi de pregãtire profesionalã. Astfel relaþiile dintre salezieni ºi locuitori s-au cimentat ºi mai mult. Piatra de temelie a noii biserici a fost pusã în 2002. La 23 iunie anul acesta, biserica ºi-a deschis porþile ºi aproape o mie de persoane, inclusiv clerici ºi credincioºi ortodocºi, au luat parte la festivitãþi alãturi de toþi episcopii catolici din Etiopia ºi de Nunþiul Apostolic.

Episcopul care l-a înfruntat pe Hitler va fi beatificat Cardinalul August von Galen, care a avut curajul sã îl înfrunte pe Hitler, va fi beatificat la 9 octombrie. Prelatul a trãit între 1878 ºi 1964 ºi ar fi primul german proclamat fericit în pontificatul Papei Benedict al XVI-lea.

Beatificarea va avea loc în Bazilica San Pietro, decretul papal urmând sã fie citit de Cardinalul José Saraiva Martins, prefect al Congregaþiei pentru Cauzele Sfinþilor, prelat care, de altfel, va ºi prezida ceremonia. Beatificarea va avea loc în contextul în care în luna decembrie a anului trecut a fost aprobat un miracol atribuit mijlocirii Cardinalului von Galen. Pe când era Episcop de

Münster, în timpul regimului nazist, Clemens August von Galen a vorbit în apãrarea drepturilor sãracilor ºi bolnavilor, protestând vehement împotriva eutanasiei, a confiscãrii mãnãstirilor, a persecuþiei evreilor. Pentru a evita escaladarea protestelor în urma discursurilor episcopului von Galen, Hitler a dat, la 3 august 1941, un ordin prin care, oficial, era blocat programul de eutanasieri. Dar practica eutanasiei a continuat, la o scarã mai micã. În timpul procesului de beatificare s-a descoperit cã Papa Pius al XII-lea i-a citit predicile ºi l-a prezentat preoþilor germani din Westphalia ca pe un erou. nr. 9/2005

23

SFÂNTUL LUNII

4 august - Sfântul Ioan Maria Vianney protectorul parohilor

Ioan Maria Vianney s-a nãscut la 8 mai 1786 într-o familie de þãrani din Dardilly, aproape de Lyon (Franþa). Când a început Revoluþia francezã, Ioan avea trei ani ºi pe timpul prigoanei, împreunã cu pãrinþii sãi, a participat, deseori, în secret, la sfintele liturghii celebrate de preoþii exilaþi. Pe timpul terorii, Ioan avea grijã de animalele de la ferma tatãlui sãu. Era bine educat ºi credincios, avea o fire calmã ºi prefera mai degrabã sã meargã la bisericã decât sã se joace. A primit Prima Sfântã Împãrtãºanie la vârsta de treisprezece ani, iar cinci ani mai târziu i-a spus tatãlui sãu cã vrea sã devinã preot. Însã, Matei Vianney nu-ºi permitea sã-l trimitã la ºcoalã ºi nici nu se putea lipsi de ajutorul sãu de la fermã. În acele momente, Ioan Vianney avea impresia cã universul întreg se împotriveºte dorinþei sale de a deveni preot: familia sãracã, tatãl ostil, Revoluþia francezã care descreºtina Franþa; apoi Napoleon îl chemã la oaste de unde dezerteazã în scurt timp pentru cã nu voia sã fie în slujba celui care îl luase prizonier pe papa Pius al VII-lea; l-a salvat însã fratele sãu, Francisc, care s-a înrolat în locul sãu.

Dificultãþile ºcolii nu-i ocolesc nici pe sfinþi

Contextul istoric în care a crescut ºi vârsta înaintatã i-au afectat studiile, problema cea mai mare fiind limba latinã, pricinã pentru care începuse sã se descurajeze. În vara anului 1806 a fãcut un pelerinaj pe jos, cerºind hranã ºi gãzduire, mergând aproape o sutã de kilometri pânã la sanctuarul Sfântului Ioan Francisc Regis din Louves, pentru a cere ajutor lui Dumnezeu în aceastã problemã. Latina ºi studiile nu au devenit mai uºoare în urma acestui pelerinaj, dar Ioan Vianney a reuºit sã capete mai multã încredere în sine. Un rol important în pregãtirea lui intelectualã ºi spiritualã l-a avut parohul de Ecully, Charles Balley, care l-a pregãtit pentru seminar în casa parohialã ºi apoi l-a trimis la seminarul din Lyon. La sfârºitul primului trimestru, Vianney este trimis acasã pentru cã nu fãcea faþã cursurilor þinute în limba latinã, pãrintele Balley reprimindu-l în casa sa ºi continuând sã-l pregãteascã, în particular, pentru sfânta preoþie. A urmat examenul final unde comisia a refuzat sã-l accepte, dar l-au sfãtuit sã se transfere într-o diecezã mai puþin exigentã. “Cazul Vianney” a ajuns sã fie analizat de vicarul general al episcopiei din Lyon care i-a întrebat pe superiorii lui Vianney: „Domnul Vianney este bun?”. „Este un model de bunãtate” au rãspuns aceºtia. „Foarte bine, sã fie hirotonit, harul lui Dumnezeu va face restul”, a încheiat înaltul prelat.

Graiul exemplului personal, mai convingãtor decât latina

Pe 12 august 1815 a fost hirotonit preot la Grenoble ºi a fost numit vicar în parohia pãrintelui Balley, la Ecully, unde a început sã ducã o viaþã austerã, asemenea parohului sãu. Dupã câteva luni a primit ºi facultatea (dreptul) de a spovedi. Modul sãu de a uni seriozitatea cu compasiunea a fãcut din el un mare confesor popular, iar spovezile vor ocupa marea majoritate a timpului sãu. În 1817, pãrintele Balley moare, iar Vianney este numit paroh de Ars-en-Dombes, un sat cu trei sute de locuitori,care locuiau în case acoperite cu paie, iar singurele locuri de întâlnire ºi distracþie erau patru cârciumi cu respectivele terase de dans. Conform opiniei superiorilor sãi, aceasta era

24

nr. 9/2005

singura comunitate potrivitã pentru unul dintre cei mai puþin instruiþi preoþi ai timpului. Încã de la început, noul paroh face din bisericuþa comunitãþii „casa sa”. Zi ºi noapte era acolo, îngenuncheat în faþa tabernacolului, rugându-se pentru întoarcerea enoriaºilor sãi. Încetul cu încetul, a reuºit sã-i readucã la credinþã cu predicile sale bine pregãtite, rostite cu naturaleþe dar ºi cu multã vigoare, unul dintre enoriaºi spunând despre predicile pãrintelui Vianney: „Erau lungi ºi mereu despre iad… unii spun cã iadul nu existã, dar el credea cu siguranþã în existenþa lui!”. I-a atras însã, cel mai mult, prin rugãciune ºi prin modul sãu de a trãi. A renovat, de asemenea, biserica ºi a construit câteva capele laterale. Opt ani a luptat pentru respectarea duminicii, nu numai prin participarea la Sfânta Liturghie de duminicã ºi la Vespere, dar ºi prin abolirea muncii în zi de duminicã. Era împotriva dansurilor, pe care le considera o ocazie de pãcat pentru cei care dansau, dar ºi pentru cei care asistau ºi refuza sã le dea dezlegare celor care persistau în acest pãcat. Douãzeci ºi cinci de ani a dus aceastã bãtãlie ºi se pare cã a avut succes. În atenþia lui Vianney au fost ºi orfanii ºi copiii abandonaþi pentru care a construit un orfelinat, numit Providenþa, o instituþie devenitã faimoasã ºi care trãia doar din pomanã.

Cel mai cãutat confesor

Din 1830 ºi pânã în 1845 media vizitatorilor zilnici era de peste trei sute. În staþia feroviarã din Lyon s-a deschis un ghiºeu special unde se puteau face rezervãri pentru Ars ºi unde era emis un bilet dus ºi întors, valabil pentru opt zile, pentru ca penitenþii sã fie siguri cã vor beneficia de un colocviu cu pãrintele Vianney. Parohul de Ars trebuia sã stea 11-12 ore în confesional iarna ºi 16 ore vara. Bogaþi ºi sãraci, învãþaþi ºi ignoranþi, laici ºi clerici, episcopi, preoþi ºi cãlugãri veneau sã îngenuncheze la confesionalul sãu.

Vianney Vianney,, un sfânt mai actual ca niciodatã

Popularitatea pe care o dobândise în cei patruzeci de ani petrecuþi la Ars, l-a fãcut sã-ºi doreascã sã se retragã într-o mãnãstire a cãlugãrilor certozini sau trapiºti. Lucru care nu sa întâmplat. Ultima datã când a vrut sã pãrãseascã Arsul, în 1853, episcopul nu i-a permis ºi de atunci s-a dedicat, mai mult ca niciodatã, slujirii lui Dumnezeu în acest þinut. Între 1858 ºi 1859 peste o mie de pelerini vizitau Arsul sãptãmânal; pãrintele Vianney avea 73 de ani ºi efortul era prea mare pentru el. Pe 18 iunie a anunþat cã va muri în curând ºi, pe 29 iunie, a cerut sã fie chemat parohul din localitatea Jassans ca sã-i administreze ultimele sacramente; în acele momente a rostit aceste cuvinte: „Este trist sã primeºti Sfânta Împãrtãºanie pentru ultima datã…”.

Ioan Maria Vianney a murit în ziua de 4 august 1859, în timpul unei furtuni. A fost un om cu inima plinã de dragoste; era interesat de problemele oamenilor pe care i-a slujit cu o disponibilitate ºi o generozitate rar întâlnite. Mulþi pelerini veneau la Ars sã caute un confesor, dar unii veneau sã vadã ºi un fenomen excepþional: o parohie de credincioºi practicanþi în Franþa de la jumãtatea secolului al XIX-lea. În 1925, Ioan Maria Vianney a fost canonizat de Pius al XI-lea ºi, în 1929, acelaºi pontif l-a numit patronul principal al clerului parohial din toatã lumea.

Prezentare: Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI