Actualitatea creştină, nr. 9/2006

Publicaţie a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti * Anul XVII, Nr. 9/2006

Pãstorul Arhidiecezei IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Semnul Mântuirii

Biserica celebreazã sãrbãtoarea Înãlþãrii Sfintei Cruci sãrbãtoare veche în lumea credinþei noastre, dar pururi nouã prin semnul care lucreazã veºnic în lumea aceasta. Pentru cei care cred, ca ºi pentru cei care nu cred. Este un semn mereu prezent în gesturile de celebrare solemnã sau simplã a riturilor sacre. Este un semn prezent în clãdirile, în casele creºtine; prezent în artã, prezent chiar ºi în gândul acelora care stau departe de conþinutul cuprins de cuvântul Cruce rãscumpãrãtoare a lui Cristos.

Capitolul 21 din Cartea Numerilor (v. 4-9) aminteºte de clipa în care Moise, într-un mod care, poate, ne surprinde, a trebuit sã salveze iarãºi poporul ales. ªerpi veninoºi se apropiau ameninþãtori de acest popor. Israeliþii au crezut, pentru moment, cã îºi vor afla sfârºitul din cauza acelor ºerpi. ªi Moise, inspirat de Dumnezeu, face un ºarpe de aramã, pentru ca toþi cei care, muºcaþi fiind de ºarpe, privesc spre el, sã fie vindecaþi. ªi, spune Scriptura, ºi noi credem cã cei care erau muºcaþi de ºarpe ºi priveau la ºarpele de aramã, îndatã îºi recãpãtau sãnãtatea.

Nu era ºarpele de aramã cel care avea în sine vreo putere divinã, dar, prin credinþa în Dumnezeu, erau vindecaþi; prin încrederea cã Dumnezeu poate lucra prin orice semn ca sã ne vindece.

De când, însã, Cristos a fost înãlþat pe Cruce nu existã mântuire în afara acestui semn. Numai prin Cruce existã mântuire ºi prin umbra ei, cum spun unii teologi astãzi.

Biserica are aceastã convingere: Cristos, murind pe Cruce, îi cheamã pe toþi cei care aveau sã creadã în El sã accepte suferinþa cu gând de credinþã. ªi atunci moartea se schimbã: se schimbã în victorie.

Creºtinii din toate timpurile ºi-au exprimat încrederea fãcând semnul crucii: semn de victorie asupra rãului, asupra pãcatului, asupra diavolului; semn de victorie în primejdii. ªi astãzi Biserica face la fel. Traseazã semnul crucii asupra realitãþilor acestei lumi ºi, în mod deosebit, asupra oamenilor, credincioºi ºi necredincioºi. Cãci ºtim, puterea Crucii nu lucreazã numai în cei care cred, ci în toþi; cãci Crucea a fost implantatã pe Calvar pentru toatã lumea, pentru toatã suflarea acestui pãmânt, din toate timpurile.

Evanghelia lui Ioan, în capitolul 3 (v. 13-17), reluând semnul din Vechiul Testament ºi fixându-ne privirea asupra Crucii lui Cristos, ne îndeamnã sã rãmânem mereu legaþi de acest semn prin care, ºtim, vom dobândi viaþa veºnicã.

Sfântul Pãrinte Ioan Paul al II-lea, vorbind odatã despre semnul crucii, observa cum lumea, în care s-au adunat atâtea suferinþe, nu e capabilã sã facã acest singur gest: sã priveascã spre Crucea rãscumpãrãtoare a lui Cristos, ca sã fie vindecatã de relele care o acoperã. Nu e capabilã sã-l priveascã pe Mântuitorul în suferinþã, ca sã-ºi uneascã propriile suferinþe cu cele ale Mântuitorului.

Sãrbãtoarea glorificãrii Crucii este rugãciune ºi pentru cei care nu cred; ºi în ei lucreazã Crucea rãscumpãrãtoare a lui Cristos, aºa cum lucreazã medicamentul în bolnavul care a luat un medicament, chiar dacã nu ºtie cã îl are deja în el. Crucea nu poate fi îndepãrtatã, scoasã din lume, sub nici o formã, cãci ea a fost pusã de Dumnezeu.

Crucea este o punte între timp ºi veºnicie. Dacã credem în semnul acesta pe care Cristos a murit, noi vom muri, dar, cum spune Evanghelia, vom trãi totuºi, în Dumnezeu ºi pentru Dumnezeu.

Crucea, cum spune Sfântul Toma de Aquino, este sinteza tuturor virtuþilor creºtine. Ne vorbeºte despre iubirea fãrã margini, despre renunþare, despre rãbdare, despre încredere, despre speranþã...

Crucea trebuie sã adune în noi semnele acestor virtuþi ca, asemãnându-ne cu Cristos prin suferinþã, prin moarte, sã avem parte de aceeaºi înviere.

Astãzi Biserica, în mod special în aceastã sãrbãtoare, îndeamnã lumea întreagã sã priveascã spre Cruce, fiindcã nu existã o altã cale de mântuire.

1

2

Actualitate

Voi toþi sunteþi fraþi (Mt 23, 8)

Întâlnirea Naþionalã a TTinerilor inerilor Catolici P agini realizate de ROXANA ROT ARU ROTARU

Atenþie! Acest articol este dedicat atât tinerilor care au participat la Întâlnirea Naþionalã a Tinerilor Catolici, cât ºi celor care, din diferite motive, nu au putut participa. Se recomandã citirea acestor rânduri cu ochii minþii ºi ai sufletului…ai sufletului tânãr! Începem „pelerinajul” nostru cu câteva cuvinte din partea Preotului responsabil cu pastoraþia tineretului în Arhidieceza Romano-Catolicã de Alba-Iulia, Dr. Nagy-György Attila: „…aºa se þine anul acesta a X-a Întâlnire Naþionalã a Tineretului Catolic, de data aceasta organizatã de Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Alba-Iulia. În comun acord cu episcopii, s-a ales ca loc de desfãºurare a întâlnirii ªumuleu-Ciuc, „pãmântul sfânt” al catolicilor maghiari, cel mai mare loc de pelerinaj, din þarã, la Maica Domnului. Dumnezeu s-a reconciliat cu omul prin opera de mântuire a Fiului sãu, Isus Cristos. Dacã El ne-a acceptat aºa cum suntem noi, atunci ºi noi trebuie sã ne acceptãm pe noi înºine, sã ne reconciliem cu noi înºine. Totodatã, prin pocãinþã, trebuie sã ne reconciliem cu Dumnezeu ºi cu aproapele, sã trãim ca fraþi, chiar dacã avem vârstã, rang, rasã, culturã sau cult diferit.”

Continuãm…

Tinerii din Arhidieceza Romano-Catolicã de Bucureºti au fost ºi ei prezenþi la ªumuleu-Ciuc (23-27 august 2006) pentru a sãrbãtori,la nivel naþional, ce-a XXI-a Zi Mondialã a Tineretului. Ca Diecezã, ne-am fãcut simþitã prezenþa în moduri diferite: ateliere, scenete, cântece.

Primul „atelier” a fost unul „introductiv”, unde dicezele au fãcut cunoºtinþã. Noi am fost reprezentaþi cu cinste de Centrul Diecezan pentru Pastoraþia Tineretului, pe „numele mic”…CDPT. „El”, ca personaj animat, a povestit tinerilor din alte dieceze cum ne desfãºurãm noi activitatea. În aceeaºi zi, am mai avut parte de alte douã ateliere: „Mass-media de azi” prezentat de Centrul de Comunicaþii Sociale al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureºti, „Angelus Communications” , ºi „Pregãtirea pentru cãsãtorie” , prezentat de Centrul pentru Pastoraþia Familiei, Bucureºti.

Apoi, Pr. Daniel Bulai a atins un punct destul de sensibil în rândurile tinerilor…vocaþia. Titlul atelierului…„Tânãrul, societatea ºi Biserica – punct de vedere vocaþional”. În urmãtoarele zile, tinerii Diecezei de Bucureºti au participat ºi la programul de searã: au prezentat o scenetã, „Tu ºi El” , ºi au cântat imnul Diecezei pentru aceastã întâlnire: „Prietenul meu”. De menþionat faptul cã la acest concurs de imnuri, au câºtigat ºi un premiu…pentru cea mai bunã interpretare. Felicitãri! În continuare, haideþi sã vedem cum au simþit tinerii participanþi aceastã întâlnire…

Pe data de 22 august, noaptea, am pornit la drum un grup destul de numeros din parohiile Arhidiecezei noastre de Bucureºti. Destinaþia: Întâlnirea Naþionalã a Tineretului Catolic din România, întâlnire ce a avut loc la Miercurea Ciuc. Eram cu toþii încãrcaþi de voie bunã ºi totuºi de o mare curiozitate, deoarece ºtiam cã ne vom afla oarecum pe teritoriu strãin... Prima datã când am intrat în contact cu cei de acolo, am rãmas plãcut surprinsã, deoarece mã aºteptam sã ne vorbeascã în limba maghiarã, dar nu, ei ne-au rãspuns în limba noastrã maternã.

Biserica din ªumuleu Ciuc este incredibil de frumoasã, peisajul care o înconjoarã îi completeazã frumuseþea, iar poveºtile localnicilor completau o istorie parcã demult trecutã. Poate organizarea nu m-a cucerit întrutotul, dar anumite ateliere au fost alese exact pentru sufletul tânãrului din ziua de azi... Oricum, ce este mai important este faptul cã am simþit iubirea Tatãlui, atât pe plan personal, cât ºi împreunã cu prietenii. Am simþit cã în faþa lui Dumnezeu, “Noi cu toþii suntem fraþi”, suntem egali. ªi lucrul cel mai important, ºi colegii mei din echipã ºtiu despre ce este vorba: Dumnezeu nu ne uitã niciodatã, nu-i aºa? ALINA NICA În ªumuleu am avut impresia cã sunt în altã þarã, având în vedere populaþia care vorbea numai ungureºte. De aceea am fost surprins când la un magazin mi-am dat seama cã se plãteºte în lei. Impresia aceasta nu a reuºit sã se atenueze decât parþial, cu ajutorul grupului mixt de discuþii la care am avut norocul sã iau parte. Aºa mi-am dat seama cât de actualã este problema reconcilierii ºi cât de necesarã a fost aceastã întâlnire. Nu existã nici o altã metodã de a înlãtura aceste

Actualitate probleme decât gândindu-ne cã toþi suntem fraþi în Cristos. ANDREI NEAGU Îmi place sã cred cã la ªumuleu-Ciuc am trãit cu toþii o experienþã extraordinarã ºi cã ne-am întors convinºi cã Isus este acela care ne dã curaj ºi ne întãreºte pentru un nou început: „Cuvântul tãu e fãclie pentru paºii mei ºi luminã pentru cãrãrile mele” - vã mai amintiþi discuþiile în grupuri?

A fost prima întâlnire naþionalã la care am participat ºi am fost plãcut impresionatã sã vãd cum tinerii din întreaga þarã vorbeau aceeaºi limbã în prezenþa lui Isus, nemaiþinând cont cã…tu eºti român, tu eºti maghiar. Îmi aduc aminte cum, la Sfânta Liturghie, þinându-ne de mânã, ne rugam toþi, rând pe rând, rugãciunea „Tatãl Nostru” în limbile românã, maghiarã ºi germanã.

Acum pot spune cã a fost frumos: am avut parte de surprize.

Ne-am rugat, am meditat ºi am sãrbãtorit împreunã Întâlnirea Naþionalã a Tineretului Catolic. CRISTINA DULCELE Cel mai mult mi-au plãcut catehezele în grupuri mici, pentru cã am reuºit sã ne deschidem ºi sã ne spunem pãrerile în mod sincer. Biserica din ªumuleu este frumoasã, o clãdire impunãtoare care m-a îndemnat la reculegere în faþa lui Isus ºi a statuii fãcãtoare de minuni a Sfintei Fecioare Maria. Totodatã m-au impresionat plãcut curãþenia ºi frumuseþea oraºului. ADAM IULIAN Nu am mai participat pânã acum la o întâlnire naþionalã sau internaþionalã ºi nu am cu ce sã o compar, însã la ªumuleu mi s-a pãrut extraordinar cât sunt de prietenoºi oamenii, cât sunt de organizaþi ºi cât sunt de sociabili.

Totul a fost un vis care s-a teminat parcã prea repede, dar care va rãmâne în amintirea mea pentru mult timp.” LORENA STRUGARIU Pentru mine, Întâlnirea de la ªumuleu poate avea ºi un alt moto: „Omul propune, Domnul dispune”. Dincolo de experienþa frumoasã pe care am trãit-o acolo, am avut parte ºi de o lecþie de viaþã, pe care am sã v-o mãrturisesc. Într-una dintre seri, Dieceza de Bucureºti trebuia sã prezinte o scenetã, „Tu ºi El”. Toate bune ºi frumoase, numai cã în timpul scenetei o problemã tehnicã a anulat toatã munca noastrã. Nu am mai putut continua. Îmi pãrea cã trãiesc un vis urât… Numai cã…organizatorii ne-au acordat o a doua ºansã, astfel cã în ultima searã am încheiat programul artistic ºi de aceastã datã totul a decurs perfect. Ceea ce a pãrut un vis urât, un blestem…a devenit o binecuvântare. Tocmai de aceea, aceastã întâlnire m-a fãcut sã mã încred mai mult în Domnul… El le „plãnuieºte” mai bine decât noi.

ROXANA ROTARU Din pãcate “ªumuleu” va fi de acum un subiect închis. Atâtea pregãtiri, atâtea vise, atâtea aºteptãri au trecut atât de repede. Suntem din nou acasã, dar acum suntem un pic mai “bogaþi”: ne-am îmbogãþit cunoºtinþele despre Isus, avem noi prieteni, ºtim alte locuri din þarã, am cunoscut noi obiceiuri, o nouã limbã, noi experienþe. Deºi am plecat de acasã cu ideea cã cei de acolo vor fi reci cu noi, când am ajuns mi-am

dat seama cã nu-i deloc aºa. Deºi era imposibil sã vorbesc cu atâtea persoane, am primit totuºi de la fiecare ceva: UN ZÂMBET. Era foarte plãcut sã vezi în ochii fiecãruia bucuria cã se aflã acolo ºi zâmbetul lor pe buze. Am fost puþin dezamãgitã când am auzit Sfânta Liturghie, pentru prima datã în altã limbã. Nu înþelegeam nimic, dar mi-am dat seama cã orice limbã s-ar vorbi, Isus va înþelege ºi ne va asculta rugãciunile. Am ieºit de la slujbã dându-mi seama cã orice limbã s-ar vorbi ºi în orice mod s-ar sãvârºi Liturghia, toþi avem ceva comun: îl purtãm pe Isus în inimile noastre tinere ºi asta conteazã cel mai mult. ªi locaþia a fost bine aleasã. În timpul liber am putut vedea locuri minunate.

Pentru mine totul a fost minunat. Niciodatã nu am mai cunoscut atâþia tineri, niciodatã nu am mai vãzut atâtea feþe zâmbitoare ºi niciodatã nu m-am simþit atât de aproape de Isus. Îmi pare rãu cã totul s-a terminat aºa de repede, dar port în inimã toate amintirile ºi nerãbdarea sã merg la o nouã întâlnire. ELENA DOBROGEANU Este a treia întâlnire naþionalã la care particip ºi sunt uimitã cã, de data aceasta, am fost plãcut impresionatã de lucruri pe care pânã acum le criticam: muzicã, catehezele în grupul mare, mâncarea. Într-adevãr catehezele þinute de pãrintele Orosz István au reuºit sã-mi atragã atenþia atât prin dãruirea cu care ne vorbea dar ºi prin originalitatea metodelor folosite. Am simþit cã trãieºte cu sinceritate ceea ce ne spune ºi cã exemplele pe care ni le-a prezentat vin dintr-o inimã de om ºi nu din cãrþi de teologie. În ceea ce priveºte reconcilierea cu românii de origine maghiarã, pe care am fost invitaþi sã o trãim acolo, mã amuza faptul cã nu am avut ce reconciliere sã trãim: nimeni nu se certase cu nimeni ºi nici nu avea intenþia. Sincer mi-au plãcut tinerii unguri pe care i-am cunoscut ºi mi-ar plãcea sã repet experienþa acestui schimb de culturi.” CRISTINA NICA M-am întors la ªumuleu-Ciuc dupã doi ani, dar emoþia trãitã în sanctuar a fost aceeaºi. Vorbim de un loc care emana o magie ascunsã, care despietreºte ºi încãlzeºte sufletele. Cu atât mai mult cu cât luãm în discuþie o întâlnire de asemenea anvergurã, cu tineri adunaþi din toatã þara, români ºi maghiari, catolici de rit roman sau oriental. Acolo am putut înþelege cã aºa-zisele tradiþionale disensiuni dintre cele douã naþiuni, de fapt, nu se regãsesc ºi în realitate, mai ales cã Dumnezeu poate aduna ºi înfrãþi oameni care vorbesc limbi diferite ºi se roagã, fiecare în felul sãu. Impresionant a fost concertul rock „Te Deum” de vineri seara: chiar dacã a fost cântat în maghiarã, cu ajutorul textului proiectat, am trãit profund interpretarea de excepþie a misterului întrupãrii. De fiecare datã, reîntâlnirea cu tinerii pelerini e ca o hranã spiritualã, e un semn cã tradiþia merge mai departe ºi cã, mereu, credinþa în Dumnezeu învinge.” CRISTI DÃMOC Sper ca aceste rânduri sã te fi ajutat sã participi la întâlnire alãturi de noi sau, dacã ai participat, mãcar sã readucem un pic din atmosfera de acolo… Dupã toate acestea…ar fi bine sã participi la un examen.

Nu te speria! Este confidenþial! Citeºte mai departe…

3

4

Actualitate

Întâlnirea naþionalã a tineretului catolic ªumuleu Ciuc 2006

„Un examen” pentru tineri Pr Pr.. DANIEL BULAI

Într-o dupãamiazã, în timpul Întâlnirii Naþionale de la ªumuleu Ciuc, m-am retras, singur, pe dealul unde mii de pelerini merg în fiecare an pe „drumul crucii” ºi mediteazã suferinþa Mântuitorului. Îi aveam în suflet pe tinerii din Arhidieceza noastrã… Pe tinerii plini de entuziasm, pe tinerii deschiºi spre creativitate, pe tinerii care ºtiu sã se roage, pe tinerii care participã cu interes ºi responsabilitate la program…

Dar îi aveam în minte ºi pe cei pe care erau prezenþi în Judeþul Harghita numai ca sã nu fie acasã cu pãrinþii, pe cei pe care nu-i interesa programul, pe cei care erau departe de spiritul unei întâlniri creºtine, pe cei pe care îi vedeam numai când se distribuia masa…

Acolo sus, încercam sã mã gândesc numai la ceea ce este frumos. Dar, nu puteam! Mã frãmânta atitudinea celor care erau indiferenþi faþã de bogãþia spiritualã a acestei întâlniri.

Simþeam cã printre crucile staþiunilor Cãii Sfintei Cruci, Isus îºi ducea crucea grea mai departe ºi totuºi, din când în când, se mai oprea îndelung ºi oferea „o faþã seninã” unui numãr impresionant de tineri care ar merita nota zece. Aceºtia sunt rodul bogat ºi frumos al Bisericii. Ei sunt un dar preþios pentru familiile lor, pentru Biserica noastrã localã, pentru societatea în care trãim. Isus se bazeazã pe aceºti tineri! În aceste rânduri vreau sã-i felicit pe acei tineri care, în timpul Întâlnirii Naþionale 2006, au ºtiut sã dea mãrturie despre credinþa lor, primitã ºi maturizatã în Arhidieceza noastrã, ºi altor tineri din alte Dieceze sau Eparhii din þarã. Iar celorlalþi tineri, care îºi gãsesc singuri locul departe de motivaþiile profunde ºi spirituale ale vieþii creºtine, le spun sã se pregãteascã bine pentru viitoarele „examene” ale vieþii. Nu ºtiu dacã Cristos este mulþumit de ei prin „locul” pe care-l ocupã!

Adicã, departe de El. Oricum, aceastã Întâlnire, ce s-a desfãºurat în faþa Maicii Domnului de la ªumuleu Ciuc, cu binecuvântarea Episcopilor ºi preoþilor noºtri, sub pulsul entuziasmului tinerilor din întreaga þarã, a fost un examen ºi pentru „cei buni”, dar ºi pentru „ceilalþi”, în urcuºul pe drumul credinþei. „Cei buni” au devenit mai buni ºi urcã muntele Domnului cu satisfacþie mai departe. „Ceilalþi”, ar fi bine, dacã nu au cãzut prea mult, sã se ridice repede… Isus ne vrea pe toþi aproape de El. Aceasta este realitatea!

La INTC pentru prima datã... Întâlnirea cu orice om e o întâlnire sfântã, cãci poate fi un eveniment unic ºi, mai ales, poate fi de mult pregãtitã ºi minuþios lucratã pentru noi, cãlãtori prin aceastã viaþã!

Pornind de acasã cu concepþia cã fiecare zi e specialã, iar orice evadare din cotidian nu trebuie ratatã, am poposit în ªumuleu Ciuc cu o micã strângere de inimã: nu mai participasem la asemenea întâlniri!

Pierdutã puþin în agitaþia de la început, mi-am regãsit inopinat liniºtea la simpla întâlnire cu Sfânta Fecioarã (de ªumuleu). Cu braþele-i atât de calde ºi privirea-i plinã de iubire, am simþit cum mã împresoarã. Erau persoane pe care le vedeam întâia oarã în viaþa mea ºi poate nici nu împãrtãºeam aceeaºi limbã, confesiune sau culturã. Cu toate astea simþeam cã sunt fericitã cã le vãd! Iar sentimentul era reciproc… cu siguranþã, doar astfel îmi explic feþele ce conturau parcã un zâmbet de regãsire.

Am lãsat de o parte bagajul ºi ne-am strâns prima datã mâna în semn de pace, la Sfânta ºi Dumnezeiasca Liturghie de deschidere: am descoperit cã „suntem fraþi” ºi am rãmas împreunã, în spirit! În acel moment am înþeles cã sunt cãlãtor într-un univers plin de învãþãturi!

Nu a trecut mult pânã sã înþeleg asta… În zorii urmãtoarelor zile, ajunºi în campusul de pelerinaj, ne trezeam în învãþãtura de catehezã a pãrintelui Orosz István. Câtã convingere! Ne-a fãcut sã reflectãm la reconcilierea între naþiuni, Biserici ºi comunitãþi, dar, mai ales, la cea cu noi înºine ºi cu Dumnezeu! „Cum aratã chipul ui Dumnezeu pentru noi ?”, „Cum ªi-a manifestat Dumnezeu iubirea faþã de mine?”, „Ce aº vrea sã schimb la mine?”, „Cine a fost persoana cea mai dificilã din viaþa mea ?”ºi „Ce am fãcut în vederea relaþiei cu aceasta ?” sau „Cum am participat eu la împãcarea dintre naþiuni?”, au fost întrebãri bine-gândite, în concordanþã cu tema fiecãrei zile ºi în acord cu tema întâlnirii. Denotând deschidere, am ajuns sã descopãr ºi reconcilierea cu aproapele. Am cunoscut un crâmpei

Actualitate din cel de lângã mine ºi am împãrtãºit idei, prin participarea la grupul de discuþii.

Atmosfera ludicã, natura, dar mai ales fraternitatea au transformat orele de discuþii libere în partea cea mai interesantã pentru mine, cãci am cunoscut mulþi oameni ºi am înþeles cã iubindu-i ca pe mine însãmi pot sã fiu într-adevãr fericitã !

Liturghia de la miezul zilei mi-a îmbãlsãmat mintea ºi sufletul cu pace, liniºte ºi rãbdare, iar programele alternative au fost punctul culminant de înþelepciune ºi cunoaºtere, dupã pãrerea mea. Foarte diversificate, cred cã au reuºit sã fie pe placul tuturor, pe mine ajutându-mã cel mai clar, la o conferinþã, ºirul de întrebãri : „ Ce caut în viaþã? Unde vreau sã ajung? Cu cine vreau sã mã întâlnesc?”, motiv pentru care am ales, într-una din zile, programul Tânãrul, comunitatea ºi Biserica -þinut de Pr. Daniel Bulai, Dieceza de Bucureºti. Nu cã aº fi

gãsit neapãrat toate rãspunsurile la aceste întrebãri, dar mi-a limpezit orizontul împânzit de gânduri stresante: caut sã-i fac fericiþi pe oameni, vreau sã ajung la o perfectã comuniune cu mine însãmi ºi, mai ales, vreau sã îl întâlnesc pe Dumnezeu în tot ceea ce fac. La fel de tare m-a marcat ºi cursul pãrintelui Felix Roca din Dieceza de Iaºi, care ma convins cã „Grupul e o cale spre comuniune” ºi nu o pierdere de vreme .

Concursul programelor culturale, sau al imnurilor diecezane, sau concertele muzicale au încheiat fiecare zi într-un mod aparte, fãcându-mã sã înþeleg cã „Noi toþi avem comori de împãrtãºit, / Noi toþi avem un zâmbet de dãruit”(fragment din Imnul Întâlnirii).

Am schimbat date de contact, am fãcut multe poze ºi m-am întors acasã cu o inimã mai mare, cu o minte mai limpede ºi cu certitudinea cã noi toþi suntem fraþi!

Pentru mine, a fost o experienþã pe cât de nouã, pe atât de instructivã ºi abia aºtept urmãtoarea ocazie de acest gen!

MIHAELA CABA, Radio Maria , Oradea

Cine este Isus…?

Duminica a XXIV -a XXIV-a Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea, iar eu nu m-am împotrivit, nici nu m-am dat înapoi. Spatele mi l-am dat spre a fi lovit, obrajii spre a fi pãlmuiþi ºi faþa nu mi-am întors-o de la cei care mã ocãrau ºi mã scuipau. Domnul Dumnezeu îmi vine în ajutor, de aceea nu m-au doborât ocãrile. De aceea le-am oferit o faþã ca de cremene ºi ºtiu cã nu voi rãmâne de ruºine. Apãrãtorul meu este aproape (Is 50,5-8a).

Acest text reprezintã al treilea din cele patru imnuri pe care profetul Isaia le dedicã unui personaj oarecum enigmatic ºi pe care Dumnezeu îl numeºte Servitorul sãu. Deºi are mult de pãtimit, suferinþa acestuia dobândeºte valoare de jertfã care îi salveazã pe mulþi din poporul lui Dumnezeu.

Lectura creºtinã a acestor texte lasã sã se întrevadã în ele prevestiri a ceea ce Isus Cristos va înfãptui mai târziu.

Isus, împreunã cu ucenicii sãi , se îndreptau cãtre satele din þinutul Cezareii lui Filip. Pe drum i-a întrebat: „Cine spun oamenii cã sunt eu?”. Ei i-au rãspuns: „Unii spun cã eºti Ioan Botezãtorul, alþii cã eºti Ilie, iar alþii cã eºti unul dintre profeþi”. Simon Petru i-a rãspuns: „Tu eºti Cristos”… Atunci, pentru prima datã, le-a fãcut cunoscut cã Fiul Omului trebuie sã îndure multe ºi sã fie respins de cãtre bãtrâni, de cãtre mai marii preoþi ºi de cãtre cãrturari, cã trebuie sã fie ucis ºi dupã trei zile sã învie… (Mc 8,27-31).

De la Botezul sãu pânã la momentul relatat de textul evanghelic al duminicii a XXIV-a d.p.a., s-au scurs mai multe luni, poate chiar mai bine de un an, timp în care Isus a desfãºurat o activitate bogatã constând în anunþarea Evangheliei, în minuni ºi vindecãri etc. Întrebându-i pe ucenici, martorii cei mai apropiaþi ai activitãþii sale, Cine spune lumea cã sunt eu?, Isus realizeazã un adevãrat sondaj de opinie asupra modului în care oamenii îl percep dupã atâta timp.

Din rãspunsurile date de ucenici, unii spun cã eºti Ioan Botezãtorul, alþii cã eºti Ilie, iar alþii cã eºti unul dintre profeþi, deducem cã oamenii îl percep pe Isus ca pe unul din personajele care, conform scrierilor acelui timp, urma sã împlineascã un rol pregãtitor (profetic) cu ocazia instaurãrii Împãrãþiei lui Dumnezeu în lume. Ucenicii, în schimb, întrezãresc în Isus profilul unui alt personaj care, conform aceloraºi scrieri, urma sã joace un rol central în aceleaºi circumstanþe, este vorba de Mesia (Cristos). Explicaþiile date ulterior de Isus cu privire la rolul real pe care El îl are de împlinit la Ierusalim precum ºi utilizarea unei alte expresii care sã o înlocuiascã pe cea de Cristos ne indicã urmãtoarele lucruri: 1. Isus este Mesia anunþat de Scripturi; 2. de vreme ce în timpul sãu acest titlu avea o conotaþie politicã, El o înlocuieºte cu alta, cea de Fiul Omului, la fel de biblicã, dar mult mai conformã misiunii sale; 3. Isus completeazã acest titlu cu profilul unui alt personaj biblic, cel al Servitorului suferind (vezi Lectura I), atunci când prevesteºte viitoarea sa arestare, ucidere ºi înviere.

Cu alte cuvinte, mesianismul lui Isus este mult îmbogãþit, chiar sublimat faþã de ceea ce Scripturile prevesteau. Mântuirea lui cuprinde întreaga noastrã fiinþã, cu istoria ei trecutã ºi viitoare.

5

6

Anul pastoral

Educaþia încotro?

Pr Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

Începe ºcoala. Reîncep speranþe, aºteptãri, griji. Apar întrebãri.

Cu ele, poate, ºi întrebarea de mai sus: „educaþia încotro?”. În vorbirea curentã substantivul educaþie este asociat cu multe atribute: educaþie civicã, educaþie fizicã, educaþie moralã, educaþie sexualã, educaþie ºtiinþificã, educaþie ecologicã etc. Nu mã voi opri asupra lor. L-am asociat în schimb cu adverbul „încotro”. Cu asta aº dori sã arãt cã problematica educaþiei este, înainte de toate, una de sens. Zicala non per scola sed per vitae aratã care este menirea ºcolii. Conform intuiþiei înþelepciunii antice, ºcoala slujeºte, pregãtind copii ºi tineri, la ºi pentru o viaþã frumoasã.

Cuvântul educaþie este de origine latinã; el derivã din substantivul

„educatio” care înseamnã “creºtere, hrãnire, cultivare”. Înþelepciunea popularã spune: „copacul cade acolo unde este înclinat”. Educaþia apare ca o modalitate de a îndrepta, de a orienta viaþa unei persoane cãtre o anume direcþie, de a o conecta la o serie de valori. Educaþia poate fi conceputã, într-un mod mai larg, ca o întâlnire între individ ºi societate ºi întreaga viaþã socialã poate fi marcatã de acest schimb permanent. La acest aspect al întâlnirii aº vrea sã reflectãm.

Declaraþia Conciliului Vatican al II-lea, Gravissimum educationis, vorbeºte despre un drept universal la educaþie: „Toþi oamenii, indiferent de rasã, condiþie sau vârstã, în baza demnitãþii personale, au dreptul inalienabil la o educaþie pe mãsura menirii lor, adaptatã caracterului, sexului, culturii ºi tradiþiilor þãrii lor ºi, în acelaºi timp, deschisã relaþiilor frãþeºti cu celelalte popoare pentru a favoriza adevãrata unitate ºi pace pe pãmânt” (nr. 1). Dreptul de a primi educaþie este strâns legat cu datoria de a educa: „Pãrinþii, având datoria ºi dreptul, primordiale ºi inalienabile, sã-ºi educe copiii, trebuie sã se bucure de o libertate realã în alegerea ºcolii” (nr. 6). În declaraþie se aminteºte cã Statul are obligaþia de a tutela ºi a apãra libertatea de alegere a familiei, în respect faþã de dreptatea distributivã, excluzând orice formã de monopol scolastic, în virtutea principiului subsidiaritãþii. În perioada „monopolului comunist”, în ºcolile noastre accentul cãdea pe „instrucþie”. Învãþãmântul era redus mai ales la un cumul de cunoºtinþe, de informaþii. Copilului sau tânãrului i se cerea performanþa intelectualã. Pânã la un punct era „firesc” sã se întâmple aºa din moment ce educaþia trecea prin filtrul ideologiei comandate

de partid. Orele de dirigenþie ºi de educaþie civicã erau, de cele mai multe ori, bizare puneri în scenã. Pedagogii se fãceau cã vorbesc, elevii se fãceau cã ascultã. Era ºi greu sã faci recurs la conºtiinþã din moment ce „oligarhia socialistã” gãsea un obstacol serios în aceasta.

Instrucþia devenea unicul lucru sãnãtos de care ºcoala se achita într-un mod acceptabil. Pentru maestru era un mod de a fugi de duplicitatea la care era constrâns. Instrucþia rãmânea astfel un mijloc onest de formare, fãrã a putea înlãtura, totuºi, piedica jocului dublu: ceva pentru viaþã, ceva pentru regim. În tot rãul exista ºi un bine.

Educaþia religioasã, la credinþã, revenea familiei ºi Bisericii.

Situaþia s-a schimbat în ultimii ani. Societatea româneascã e pe cale sã devinã pluralistã, ceea ce a dus la apariþia unor provocãri fãrã precedent. Adeseori e vorba de un pluralism greºit înþeles. Pe de o parte, Statul nu promoveazã o adevãratã paritate între ºcolile de stat ºi cele private (confesionale, în cazul Bisericii), pe de altã parte, persistã o anume ostilitate preconceputã, chiar ideologicã, faþã de învãþãmântul ºi ºcoala catolicã. La acestea se adaugã o acutã cãutare a libertãþii din partea noilor generaþii, care coincide, de cele mai multe ori, cu refuzul unei educaþii de tradiþie, printre care ºi cea la credinþã. Dar ce pare a fi îngrijorãtor este situaþia multor pãrinþi care ori se vãd nevoiþi ori se complac în a lãsa pe mâinile altora propriile responsabilitãþi educative. Aceastã delegare a competenþelor proprii þine de o multitudine de factori. Din ei aº aminti doi: pãrinþii nu reuºesc sã þinã pasul cu fiii lor ºi renunþã la luptã, ori sunt prea ocupaþi profesional ºi nu au timpul fizic sã se dedice fiilor.

Pãrinþi ºi fii, deºi trãiesc sub acelaºi acoperiº, nu se întâlnesc, sunt împreunã dar nu fac o unitate. Mutatis mutandis, acelaºi fapt se poate repeta ºi în Bisericã ºi la ºcoalã. Ajuns la acest punct, doresc sã revin la aspectul educaþiei înþeleasã în sens larg, ca întâlnire cu altul.

Filosoful polonez Stanislaw Grygiel spune: „cine nu a întâlnit pe nimeni pierde încrederea în sine”. Descoperirea propriului „eu” trece prin întâlnirea cu o altã persoanã. De-a lungul veacurilor, educatorul a fost asemãnat unui sculptor care modeleazã materia, unui grãdinar care se îngrijeºte de grãdina sa. Astãzi, ar putea fi asemãnat unui tehnician care gândeºte educaþia în termeni de instrucþie programatã, unui manager care pregãteºte oameni utili din punct de vedere profesional. Nici una din concepþii nu este completã, deºi fiecare conþine un dram de adevãr. Blocul de piatrã poate fi modelat, dar nu întâlnit. Douã roþi dinþate funcþioneazã. A întâlni este mult mai mult.

Este o modalitate specificã de a fi într-un raport personal. Educator ºi educat, maestru ºi ucenic, comunicã împreunã. În final, aº dori sã nu rãmânem prea tributari etimologiei termenului educaþie. „Încotro” ne trimite cãtre cineva, la Cineva. Marea întrebare a sfântului Augustin „cine sunt ºi încotro merg?” ar putea fi completatã de o alta „pe cine întâlnesc?”, ºi de o alta „unde?”...

Funcþionarul ºi clientul nu se întâlnesc... Ce-ar fi dacã familiile noastre ar fi locuri de întâlnire? Dacã ºcoala? ªi de ce nu, dacã Biserica? „Încotro” are nevoie de un cãmin, de un loc. „Încotro” pleacã „de la”, familie, ºcoalã, Bisericã....

Gânduri cãlãuze

Frumuseþea existenþei iubirea IONUÞ CHELARIU

Se ºtie cã realitatea în general este tot ceea ce trãim, simþim ºi iubim, deci ceea ce suntem. Însã nu de puþine ori am putea spune cã ceea ce suntem, existenþa noastrã este golitã de realitate, deoarece nu suntem ce ar trebui sa fim.

Istoria ºi viaþa ne-au arãtat dintotdeauna cã lumea se schimbã, oamenii se schimbã, ideile se schimbã, mentalitaþile se schimbã, tehnica progreseazã, trupul omului cunoaºte modificãri ºi chiar sufletul omului se poate mântui sau nu...

Toate aceste schimbãri existenþiale ne determinã sã ne gândim încã o data la acea Realitate Supremã care rãmâne la fel în ciuda trecerii timpului, ea nefiind supusã timpului, deoarece prin natura ei ea îºi are existenþa din ºi în veºnicie. ªtim cã Dumnezeu este Realitatea Supremã, el rãmâne fidel întotdeauna creaþiei sale ºi iubirea lui nu înceteazã niciodatã pentru cã dacã El ar înceta sã ne iubeascã, noi nu am mai fi în stare nici sã respirãm. Omul este chemat la viaþã ºi devine cu adevãrat real când acceptã sã respire iubirea lui Dumnezeu, orice refuz înseamnã sufocare ºi pierderea vieþii. În cartea sa „Maladia mortalã” , Kierkegaard spunea cã orice om este destinat sã fie spirit, adicã sã locuiascã în casã, dar omul preferã sã stea în pivniþã, adicã în determinarea senzualitãþii ºi nu numai cã preferã sã stea în pivniþã, dar îi place atât de mult sã se înfurie dacã cineva îi propune sã ocupe etajul de deasupra care este gol ºi la dispoziþia sa, deoarece casa în care locuieºte este a sa...

Cel care are inteligenþa de a distinge între ceea ce trebuie sã se schimbe ºi prin urmare se schimbã, ºi ceea ce trebuie sã rãmânã la fel ºi prin urmare rãmâne la fel fel, acela are puterea de a ieºi din pivniþa despre care vorbeºte Kierkegaard sau din peºtera din filozofia lui Platon.

Perspectiva existenþei se dobândeºte prin capacitatea de a recunoaºte ca ultimã instanþã în aceastã viaþã dar ºi dincolo de ea, iubirea fãrã limite a lui Dumnezeu. Aceastã iubire,ne mãrturiseºte sfântul Paul, nu va înceta niciodatã, profeþiile vor dispãrea, limbile vor înceta, ºtiinþa se va sfârºi, însã iubirea rãmâne prezentã întotdeauna, se regãseºte în toþi, se reflectã în toþi ºi îi cucereºte pe toþi.Trãieºte cu adevãrat doar cel care iubeºte, pentru cã a iubi înseamnã a intra în veºnicie; aºadar sã ne lãsãm seduºi de iubire, sã ne lãsãm seduºi de Dumnezeu,dupã cum ne îndemna ºi poetul latin Virgil: „Omnia vincit amor, et nos cedamus amori!”

Cum poþi ajunge cel dintâi dintre toþi?

Duminica a XXV -a XXV-a Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

Au spus cei nelegiuiþi: „Sã-i întindem o cursã celui drept, fiindcã ne stinghereºte ºi se împotriveºte faptelor noastre… Sã vedem deci dacã cuvintele lui sunt adevãrate… Cãci dacã acest drept este fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu îl va apãra ºi-l va scoate din mâna duºmanilor sãi… Sã-l osândim la o moarte ruºinoasã cãci, dupã vorba lui, Dumnezeu va avea grijã de el” (Înþ 2,12.17-20).

Dreptul despre care vorbeºte cartea Înþelepciunii nu este altul decât oricare evreu credincios ce se strãduieºte sã trãiascã în cât mai multã conformitate cu Legea lui Dumnezeu. Acest mod de a trãi ar fi firesc în contextul unei comunitãþi religioase tradiþionale.

Textul cãrþii Înþelepciunii fiind însã redactat în Egipt, reflectã ceva din atmosfera unei comunitãþi evreieºti ai cãrei membri, seduºi de „civilizaþia” elenisticã nordafricanã, sunt dispuºi sã o îmbrãþiºeze cu preþul pãrãsirii Legii. Mai mult, pe acela dintre ei care încearcã sã rãmânã fidel orânduirii divine, fidelitate care este un adevãrat reproº la modul lor de a trãi, fie îl iau în derâdere ca fiind retrograd, fie îl persecutã.

Cât este de actual acest text! Isus, mai târziu, ºi dupã el ucenicii sãi, trãind cu fidelitate Evanghelia, i-au stânjenit pe contemporanii lor, de unde ºi consecinþele: batjocurã sau chiar persecuþie.

Isus strãbãtea Galileea împreunã cu ucenicii sãi nu voia sã afle nimeni cãci dorea sã-i instruiascã pe ucenicii sãi. El le spunea: „Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor ºi ei îl vor ucide, dar dupã trei zile va învia”. Însã ucenicii n-au înþeles aceste cuvinte ºi le era fricã sã-l întrebe… Isus i-a chemat pe cei doisprezece ºi le-a zis: „Dacã cineva vrea sã fie cel dintâi, sã fie cel din urmã dintre toþi ºi slujitorul tuturor” (Mc 9,30-37).

Pe fondul anunþului pãtimirii Fiului Omului (cu care El se identificã), Isus ne oferã în aceastã duminicã o învãþãturã a cãrei temã centralã enunþã rãsturnarea valorilor socio-religioase ale timpului: cel care vrea sã devinã cel dintâi, în noua comunitate fondatã de Isus Cristos, trebuie sã fie cel din urmã dintre toþi ºi slujitorul tuturor. Un astfel de enunþ reprezintã o revoluþie în societãþile în care sclavagismul era o realitate. Noile raporturi dintre ucenici propuse de Isus fac ca slujirea reciprocã sã devinã fireascã ºi chiar înnobilatoare.

Asocierea anunþului pãtimirii, morþii ºi învierii lui Isus Cristos cu învãþãtura ce rãstoarnã valorile societãþilor acelor timpuri mai reveleazã ceva fundamental. Nu e uºor sã transformi raporturile dintre oameni ca sã le faci fraterne mai ales atunci când instinctul de dominare este adesea puternic. Conformare însã cu spiritul Evangheliei lui Isus cere un itinerariu care sã treacã prin „pãtimire” ºi chiar „moarte” a omului vechi din noi pentru a ajunge la „înviere”, la transfigurarea în fiinþa duhovniceascã.

7

8

Universul familiei

CRISTINA ªOICAN

Din nou septembrie...

La fel ca un ogor fertil care nu rodeºte fãrã muncã, tot astfel ºi sufletul omului nu poate fi educat fãrã învãþãturã (Cicero).

Luna septembrie este aºteptatã ºi trãitã cu emoþie de toþi cei care au, într-un fel sau altul, legãturã cu ºcoala. Emoþii în calitate de profesori, de elevi, de pãrinþi, sau emoþii în calitate de nostalgici ai anilor de ºcoalã. ªi ºcolile catolice din Arhidieceza de Bucureºti aºteaptã sã-ºi deschidã larg porþile, pentru a putea oferi celor care le trec pragul hranã pentru minte ºi suflet. La început de an ºcolar ne-am gândit cã ar fi nimerit sã readucem în paginile revistei noastre câteva crâmpeie din atmosfera acestor ºcoli.

La Câmpulung Muscel funcþioneazã ºcoala „Sfântul Iacob”, „o familie iubitoare dedicatã educaþiei prin credinþa creºtinã, ajutându-ne pe fiecare dintre noi sã ne descoperim drumul în viaþã...”.

Aceasta este viziunea ºcolii, la toate nivelurile - grãdiniþã, ciclul primar ºi ciclul gimnazial. Aici, prioritatea este de a stabili un mediu fericit ºi sigur, care sã încurajeze creºterea personalã ºi iubirea de învãþãturã,

ºi de a dezvolta personalitatea ºi potenþialul copilului. Aici, valorile creºtine nu reprezintã o laturã separatã a educaþiei elevilor, ci sunt integrate în întreaga viaþã a ºcolii, cuprinzând toate ariile curriculare.

Toþi cei implicaþi în procesul educaþional, dascãli pregãtiþi ºi competenþi, considerã cã o viziune creºtinã despre viaþã îi poate face pe oameni sã devinã mai umani. De aceea încearcã sã o prezinte, sã o trãiascã ºi sã o sãrbãtoreascã în ºcoalã, fãrã sã o impunã în nici un fel elevilor, personalului sau familiilor. Despre noul an ºcolar care bate la uºã, pãrintele Pãuleþ ne-a spus cã este aºteptat cu emoþie ºi bucurie, ca de fiecare datã, iar ºcoala, care a fost renovatã în timpul verii, va fi frecventatã de aproximativ 500 de elevi.

La Craiova funcþioneazã ºcoala Sanitarã “Sfântul Iosif “, care se bucurã de o poziþie deosebitã în spaþiul educaþional al oraºului. În cetatea Bãniei, în 2004, a fost redeschisã ºcoala primarã „Sfântul Anton”. Despre aceasta din urmã, am stat de vorbã cu doamna Director Alina Cristuinea: “În prezent, în ºcoala noastrã, care funcþioneazã cu autorizaþie de la Minister, sunt trei clase, cu aproximativ

68 de copii. Dupã terminarea cursurilor, copiii pot rãmâne în ºcoalã pânã la ora 16, timp structurat dupã programul propus de conducerea ºcolii (masa de prânz, efectuarea temelor, diferite cursuri de aptitudini, cu profesori specializaþi). Copiii, ca ºi cadrele didactice din ºcoalã, sunt de ambele confesiuni. Nu am fãcut niciodatã vreo diferenþã în acest sens.

Pânã acum, ºcoala a obþinut rezultate deosebite la diferite activitãþi educaþionale. De aceea, începerea anului ºcolar ne gãseºte cu sufletul plin de bucurie ºi optimism; vrem sã demonstrãm, încã o datã, cã la noi în ºcoalã se face învãþãmânt de calitate”.

La Brãila ºcoala catolicã se aflã în mâinile surorilor din „Congregatio Jesu”. Ele se ocupã de grãdiniþa „Sfânta Maria” ºi de ºcoala primarã cu acelaºi nume. Grãdiniþa este frecventatã de 75 de copii, repartizaþi în trei grupe. Este foarte solicitatã datoritã calitãþii personalului didactic ºi atmosferei deosebite pe care pãrinþii ºi copiii le gãsesc aici. Despre ºcoala primarã, sora Angela ne-a mãrturisit cã pãrinþii au încã unele reþineri, poate ºi pentru cã este abia la început. Ea sperã ca seriozitatea ºi buna formare a cadrelor didactice, reflectate în rezultatele copiilor, sã fie o mãrturie a calitãþii acestei ºcoli. Surorile au pregãtirea corespunzãtoare pentru a putea fi educatoare ºi învãþãtoare, personalul laic fiind solicitat doar pentru predarea limbii strãine (englezã).

Colegiul catolic „Sfântul Iosif” din Bucureºti îºi relua activitatea în 1992, dupã ce, în anul 1848, când ºcoala catolicã se afla în plinã ascensiune, regimul comunist închidea ºi porþile acestui lãcaº de învãþãturã. Atunci, localul, împreunã cu toate bunurile materiale, biblioteca ºi documentele ºcolare, au fost confiscate, profesorii arestaþi, elevii risipiþi, iar arhiva, în cea mai mare parte, distrusã. Despre ce este astãzi Colegiul Romano-Catolic „Sfântul Iosif” am stat de vorbã cu pãrintele Ioan Riba, directorul spiritual al ºcolii: „Colegiul Romano-Catolic „Sfântul Iosif” funcþioneazã cu toate autorizaþiile necesare în reþeaua învãþãmântului de stat. Pentru anul ºcolar 2006-2007 va avea 33 clase, dupã cum urmeazã: 12 clase de învãþãmânt primar, 7 clase de învãþãmânt gimnazial, 8 clase de învãþãmânt liceal (filiera vocaþionalã ºi filiera teoreticã) ºi 6 clase de

Universul familiei învãþãmânt postliceal sanitar (specializarea asistent medical generalist) (...) Înfiinþat din dorinþa Arhiepiscopului Ioan Robu, Colegiul Romano-Catolic „Sfântul Iosif” se situeazã, prin statutul sãu, printre ºcolile catolice. «ªcoala catolicã urmãreºte, nu mai puþin decât celelalte ºcoli, scopuri culturale ºi formarea umanã a tinerilor. Dar elementul ei caracteristic este crearea, în comunitatea ºcolarã, a unei atmosfere însufleþite de spiritul evanghelic al libertãþii ºi iubirii, (...) astfel încât cunoaºterea pe care elevii o dobândesc treptat despre lume, viaþã ºi om sã fie luminatã de credinþã» (Gravissimum Educationis 8).

Regulamentul de ordine interioarã are rolul (þinând cont de specificul acestei ºcoli, de tendinþele societãþii ºi de aºteptãrile pãrinþilor ºi ale copiilor) de a ne ajuta sã gãsim drumul bun spre finalitãþile propuse.

Chiar dacã sunt cazuri în care întâlnim ºi dificultãþi în atitudinea faþã de regulile impuse, suntem mereu conºtienþi cã formarea adolescenþilor cere o atenþie sporitã”. Întrebat despre calitatea celor care ies de pe bãncile Colegiului pentru a forma societatea viitorului, pãrintele Riba a spus plin de încredere „toþi cei care ne desfãºurãm

UNIVERSIT ATEA UNIVERSITA DIN BUCUREªTI FACUL ACULTTATEA DE TEOLOGIE ROMANO-CA TOLICÃ ROMANO-CATOLICÃ Admitere - 2006 Licenþã în 3 ani, la zi Master în 4 semestre Profilul: teologie Specializarea: teologie catolicã, comunicare-doctrina socialã a Bisericii Perioada de înscriere: 8 – 12 septembrie 2006

PRECIZÃRI PRIVIND ADMITEREA LA DOCTORA DOCTORATT 2006

Înscrierile la colocviu se fac în perioada 5-10 septembrie 2006.

Colocviul la admitere la doctorat va avea loc pe data de 15 septembrie 2006, ora 9.

La colocviul de admitere la doctorat se pot prezenta absolvenþii învãþãmântului universitar de lungã duratã cu diplomã de licenþã.

activitatea în Colegiul Romano-Catolic „Sfântul Iosif”, cât ºi cei care ne privesc din exterior putem spera cã tinerii formaþi în aceastã comunitate ºcolarã vor fi persoanele de care are nevoie societatea de astãzi ºi de mâine. Aceastã speranþã ne este datã de certitudinea cã efortul nostru uman este însoþit permanent de harul lui Dumnezeu.

Avem certitudinea cã ceea ce noi semãnãm ºi udãm astãzi, va aduce rod mâine. ªi în acest an ºcolar le propun elevilor noºtri, ca de altfel tuturor elevilor, sã-l aibã ca model pe Cristos, despre care Evanghelistul Luca spune: Isus înainta în înþelepciune, în staturã ºi în har înaintea lui Dumnezeu ºi a oamenilor (Lc 2,52)”.

Alte informaþii la secretariatul facultãþii: str. G-ral Berthelot nr. 19, sector 1 Bucureºti, tel/fax: 314.86.10

INSTITUTUL TEOLOGIC ROMANO-CA TOLIC ROMANO-CATOLIC „SFÂNT A TEREZA” „SFÂNTA DIN BUCUREªTI Admitere - 2006 Facultatea de Teologie Didacticã Licenþã în 3 ani – la zi sau frecvenþã redusã Perioada de însctiere: 18- 25 septembrie 2006

Studii Postuniversitare Master în 4 semestre - Exegezã biblicã ºi hermeneuticã - Credinþã ºi psihologie

Perioda de înscriere: 4 - 12 septembrie 2006 DESCHIDEREA ANULUI ªCOLAR 2006 - 2007 PENTRU COLEGIUL ROMANO-CATOLIC SFÂNTUL IOSIF DIN BUCUREªTI VA AVEA LOC VINERI, 15 SEPTEMBRIE, ORA 12,00 LA CATEDRALA SFÂNTUL IOSIF, PRINTR-O SFÂNTÃ LITURGHIE SOLEMNÃ.

Amãnunte la sediul Institutului: Str. G-ral Berthelot, 19 Tel: 021/2015416; Fax: 021/2015477 www.itrc-buc.ro

9

10

Oameni ai credinþei

Ioel, cel care plânge la zidurile Ierusalimului Mons. VLADIMIR PETERCÃ

“Ioel” de M i c h e l a n h e l o , în Capela Sixtinã Vatican

“Veþi cunoaºte cã eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, care sãlãºluieºte în Sion, în muntele cel sfânt al meu.

Ierusalimul va fi un locaº sfânt!” (Ioel 4,17).

Nu cunoaºtem nici un amãnunt mai aparte din viaþa acestui profet. El ºi-a desfãºurat activitatea în tãcere ºi neºtiut de nimeni. Se pare cã a fost un profet care ºi-a iubit nespus de mult chemarea de a predica cuvântul lui Dumnezeu. Profetul Ioel ºi-a iubit poporul, din rândurile cãruia provenea, împãrþind cu el ºi bucuriile ºi necazurile pe care întâmplãrile vieþii ni le hãrãzesc fiecãruia la timpul cuvenit. Într-adevãr, nu cunoaºtem nimic despre persoana profetului Ioel, dar cunoaºtem gândurile ce l-au preocupat ºi grijile pe care le avea mereu. Se poate spune cã a fost un slujitor credincios al Domnului, cãci nu s-a dat niciodatã în lãturi de la a-ºi face datoria.

Numele sãu este mai mult decât elocvent, Ioel însemnând Domnul este Dumnezeu.

Profetul Ioel face parte dintre profeþii mici, sau minori, iar opera sa are doar patru capitole, care se împart în douã pãrþi deosebite.

Prima parte, formatã de capitolele 1 ºi 2, ne prezintã o invazie de lãcuste, care provoacã adevãrate ravagii în regatul lui Iuda, iar a doua parte se terminã cu o liturgie de doliu ºi o rugãciune profundã ºi tãcutã cãtre Domnul. Profetul ne invitã pe toþi sã luãm parte la aceastã liturgie unicã, în care suntem îndeamnaþi sã fim mai buni, mai drepþi ºi mai curaþi. Pentru noi este o adevãratã provocare. Întradevãr, Dumnezeu va rãspunde la aceastã provocare promiþând poporului evreu sfârºitul flagelului dureros pentru întreg pãmântul iudeu. O revenire la timpurile de altãdatã, abundente ºi roditoare, abia se întrezãreºte la orizont. Cine are încredere în Dumnezeu nu are de ce se teme, pentru cã Domnul nu se dezice niciodatã, acesta este, de fapt, mesajul profetului Ioel. Dumnezeu rãsplãteºte întotdeauna fidelitatea celui ce îºi respectã cuvântul dat: ”Poporul meu nu va mai fi de ocarã în veci de veci!

Atunci veþi observa cã eu sunt în mijlocul lui Israel, cãci eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, ºi nu mai este altul, iar poporul nu va mai fi de ocarã în vecii vecilor!” (Ioel 2,26b-27).

Profetul Ioel are mare admiraþie pentru Dumnezeu, predicând pretutindeni “o zi a Domnului”, în care El îºi va arãta puterea, mãreþia ºi maiestatea fãrã margini. Valurile de lãcuste care au invadat þara, o vor pãrãsi în curând, cãci “Ziua Domnului este aproape!”

(Ioel 2,1). Este o zi a mâniei, dar ºi o zi a bucuriei. Este o zi a tristeþii, dar ºi o zi a mângâierii. Este ziua noastrã, a tuturor, aºa cum stã scris: “ Ziua Domnului este mare ºi deosebit de înfricoºãtoare, ºi cine va putea sã-i stea împotrivã!” (Ioel 2,11).

Ce avem noi de învãþat din cartea profetului Ioel? Care este mesajul sãu adresat lumii de astãzi, cu probleme ei în mare parte nerezolvate? Cu toþii aºteptãm o schimbare în bine, dar care se lasã prea mult aºteptatã. Oare nu suntem ºi noi vinovaþi pentru aceasta?

Schimbarea trebuie sã înceapã de la fiecare dintre noi.

Un lucru îl reþinem din cartea lui Ioel; el ne vorbeºte despre “ziua Domnului, în Valea lui Iosaphat!”, când Domnul ne va judeca pentru tot ce am fãcut în viaþa noastrã pãmânteascã, pentru faptele ºi pentru gândurile noastre. Judecata Domnului va avea loc, când puterile naturii se vor schimba, cãci atunci, ”soarele ºi luna se vor întuneca, iar stelele îºi vor pierde lumina lor!” (Ioel 4,14b-15). Atunci vom rãmâne singuri cu conºtiinþa noastrã ºi vom rãspunde pentru toate câte am fãcut în viaþa noastrã. Este judecata universalã a Domnului!

Aprofundare

Înãlþarea Sfintei Cruci Pr Pr.. prof. dr dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ

„Crucii tale ne închinãm, Doamne, ºi sfânta înviere a ta o lãudãm ºi o preamãrim, cãci prin lemnul crucii a venit bucuria în toatã lumea.” În ziua de 14 septembrie, atât Biserica Catolicã ºi cea Orientalã celebreazã sãrbãtoarea Înãlþãrii Sfintei Cruci, zi în care ne aducem aminte de lemnul (pomul vieþii) prin care am fost rãscumpãraþi ºi avem dreptul la viaþa lui Dumnezeu. În ritul latin, la Evanghelie, avem un fragment din Evanghelia dupã Ioan ºi anume cap.3, 13-17. Versetul 16 din acest capitol ne dã motivul mântuirii. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul sãu unul-nãscut, pentru ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþa veºnicã”.

Deunãzi citeam într-o revistã urmãtorul fapt,petrecut în oraºul cu milioane de locuitori, Tokio, Japonia. Un bãiat, tremurând de frig, cerºea.

Se apropie de un european ºi-i cere de pomanã. Acesta îi dã o adresã, îi descrie casa ºi-i spune: „Dacã þi se deschide sã spui: „Ioan 3, versetul 16”.

Tânãrul se minuneazã, însã aleargã într-acolo. Pe drum tot repetã: „Ioan 3, versetul 16”. Gãseºte strada ºi casa, bate la uºã ºi la întrebarea ce doreºte el spune: „Ioan 3, versetul 16”. Cerºetorul nostru este invitat înãuntru, primeºte o baie caldã, haine noi ºi o mâncare bunã. Când tânãrul nostru pãrãseºte foarte fericit casa, se gândeºte la cuvintele miraculoase: „Ioan 3, versetul 16”. Cãzut pe gânduri aleargã pe strãzi ºi, neatent, este accidentat de o maºinã. Inconºtient este dus la spitalul de urgenþã. Medici ºi surori se luptã pentru viaþa lui. El repetã mereu: „Ioan 3, versetul 16”. În sfârºit, surorile ºi-au dat seama cine este ºi au scris pe o tãbliþã la patul sãu: Nume: „Ioan 3, versetul 16”. Tânãrul din relatare avea un nume ºi era scris deasupra patului sãu în spital: „Ioan 3, versetul 16”. Aºa i-a spus strãinul. ªi cu aceastã formulã i s-a deschis tânãrului uºa. De fapt ºi noi am citit ºi ascultat ceea ce se scrie în Evanghelia dupã Ioan cap. 3, v. 16. Sã ne mai amintim: „Într-adevãr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul sãu, unicul nãscut, ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþa veºnicã” (In 3,16).

Aºadar, aceasta este cheia care-mi aratã cã nu trebuie sã alerg pe drumurile vieþii mele fãrã rost ºi neajutorat. Pot avea încrederea cã nu trebuie sã mã dau la o parte din pãrþile întunecate ºi fãrã speranþã ale vieþii mele de creºtin rãscumpãrat de Cristos. Trebuie sã accept pozitiv viaþa mea aºa cum este ea, atât cu pãrþile ei frumoase ºi colorate, cât ºi cu cele grele ºi triste. Cãci aici este Unul care a cuprins în Inima sa întreaga lume ºi toatã viaþa mea ºi acesta este Dumnezeul nostru.

Garanþia pentru acestea este Isus Cristos, Fiul sãu. Isus ne însoteºte pe toate drumurile vieþii noastre, pentru cã Dumnezeu ne iubeºte. Dumnezeu nu vrea ca noi sã ne pierdem cu firea, sã ne pierdem echilibrul vieþii, ci El vrea ºi pentru viaþa mea, ca de altfel ºi pentru a fiecãruia dintre noi sã ni se deschidã o uºã ce ne aratã: „Întreaga ta viaþã are un sens”. Pãrþile luminoase, dar ºi cele întunecoase din tine, totul a fost preluat de Dumnezeu.Toate acestea sunt pe drept cuvânt la Inima lui Dumnezeu, pentru cã El te iubeºte cu adevãrat. ªi astfel gãseºti viaþa veºnicã ca un om iubit de Dumnezeu. Viaþa veºnicã nu este o problemã ce pare interesantã abia dupã moartea mea, ci ºi acum. Pretutindeni în viaþã, cât timp sunt conºtient de mine însumi, când mã simt într-adevãr liber dar totodatã supus ºi ocrotit de

Dumnezeu, atunci pot simþi ce înseamnã viaþa cu Dumnezeu, viaþa veºnicã. Asemenea momente le pot simþi, iarãºi ºi iarãºi, în viaþa mea. Cãci pentru aceasta Isus a venit în lume, din acest motiv de iubire, pentru aceasta a acceptat crucea ºi moartea groaznicã pe Cruce, pentru ca noi sã vedem ºi sã avem o perspectivã pentru viaþa noastrã. Perspectiva vieþii noastre nu mai este: „Ia tot ceea ce doreºti, doar tu plãteºti etc.” Nu, toate aceste lanþuri de care depindem, s-au rupt, s-au distrus.

Odatã cu Crucea lui Isus, perspectiva vieþii noastre este: Dumnezeu a riscat totul pentru tine, pentru ca tu sã simþi ºi sã ºtii cã tu, cu starea ta, cu menirea ta în lume, eºti cunoscut ºi iubit de Dumnezeu. Bazat pe aceastã încredere poþi trãi, cãci Dumnzeu nu-ºi calcã niciodatã cuvântul.

Dacã suntem adânc convinºi, din inimã, de acest adevãr, atunci ceva poate sã se schimbe în viaþa noastrã. Sunt situaþii în viaþa noastrã când ne pierdem busola, când nu ºtim încotro ne îndreptãm. Sunt clipe în viaþã când alergãm fãrã rost ºi cãutãm protecþie ºi odihnã, ajutor ºi vindecare, siguranþã ºi încredere. Sunt valabile ºi pentru noi cuvintele ce le murmura tânãrul la spitalul de urgenþã: „Ioan 3, versetul 16”: „Întradevãr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul sãu, unicul nãscut, ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþa veºnicã”.

Apoi sã nu uitãm cã ºi noi putem fi unul pentru celãlalt ceea ce a fost europeanul pentru tânãrul cerºetor, când i-a indicat o casã unde gãseºte protecþie ºi ajutor. Da, ºi noi ne putem ajuta unul pe altul în viaþã, ºi noi putem arãta celuilalt cã nu aleargã de unul singur pe strãzi. Cãci ºi noi ºtim motivul, cunoaºtem ºi noi cuvântul de trecere, parola: „Ioan 3, versetul 16”. Meritã sã ne strãduim s-o avem ºi sã o observãm în viaþã cuvintele: „Într-adevãr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul sãu, unicul nãscut, ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþa veºnicã” (In 3,16). Cãci nici un alt Dumnezeu nu ne-a dat niciodatã mai mult. Spunea odatã card. Anastasio Ballestrero: „Cine iubeºte, cautã, cine iubeºte, pãstreazã, cine iubeºte este fidel, cine iubeºte, are curaj, cine iubeºte, este generos. ªi toate acestea trebuie spuse ºi trebuie fãcute faþã de Crucea Domnului”.

Misterul Crucii este structural în creºtinism.

Domnul Cristos Rãstignit este Paºtele nostru: aceastã trecere a noastrã de la un timp ce trece, la o veºnicie care rãmâne. Aceastã trecere a noastrã de la o viaþã care numai în moarte gãseºte libertatea, în sânul Tatãlui care este în ceruri ºi care ne însoþeºte.„Într-adevãr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul sãu, unicul nãscut, ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþa veºnicã” (In 3,16). „Crucii tale ne închinãm, Doamne, ºi sfânta înviere a ta o lãudãm ºi o preamãrim, cãci prin lemnul crucii a venit bucuria în toatã lumea.”

11

12

Universul Familiei

Cu tinerii, la ªumuleu, despre cãsãtorie Întâlnirea tineretului catolic din România, încheiatã recent la ªumuleu, meritã sã fie comentatã ºi amintitã cu insistenþã. Invitatul redacþiei noastre, dr. FLORIN ARDELEAN, a fost pentru câteva ore în mijlocul tinerilor, antrenându-i la un dialog despre cãsãtorie. Înainte de a ne împãrtãºi impresii despre acest dialog, se cuvine sã le mulþumim organizatorilor ºi sponsorilor, care au dorit ca întâlnirea naþionalã a tinerilor sã fie cât mai amplã (A.C.).

- La aceastã INTC Pr. Fabian Mãriuþ si cu tine, dr Florin Ardelean, vaþi întâlnit cu tinerii din diecezele ºi eparhiile noastre în cadrul unui seminar de 3 ore dedicat pregãtirii pentru cãsãtorie. Cât de bine a fost primit acest dialog? Cãsãtoria este o temã care intereseazã un public majoritar adolescent?

- ªi la alte întâlniri ale tinerilor le vorbisem despre prietenie, logodnã sau despre problemele care îi frãmântã...

De aceastã datã, într-adevãr, am ales sã le vorbim despre un subiect dificil ºi surprinzãtor pentru cei mai mulþi dintre ei, pentru cã mulþi nu se identificau cu vârsta la care sã se gândeascã la o cãsãtorie imediatã.

Surpriza a fost pentru ei ºi mai mare pentru cã am început a le defini cãsãtoria ca o etapã de continuitate în viaþa lor în cadrul mai larg al gãsirii unui drum în viaþã, al gãsirii vocaþiei lor pentru celibat sau pentru viaþã în doi, pentru cea de viitori pãrinþi. ªi în Familiaris consortio Sfântul Pãrinte Ioan Paul al II-lea identifica pregãtirea pentru cãsãtorie pe 3 nivele de viaþã: - îndepãrtatã îndepãrtatã, în familia în care ne-am nãscut ºi unde pãrinþii noºtri ne-au dat un exemplu de viaþã familialã; - apropiatã, corespunzãtoare vârstei celor cu care ne întâlneam în acest seminar; - imediatã, cea pe care o fac logodnicii când se hotãresc sã-ºi uneascã destinele în faþa lui Dumnezeu.

Dar am simþit nevoia de a le spune mai întâi cã, dacã la baza trãirii lor nu stau spiritul de iubire, credinþa într-unul singur Dumnezeu ºi încrederea (speranþa) cã în fiecare moment al vieþii noastre Creatorul nostru ne dã tot ce ne trebuie ca sã facem alegeri bune, nu putem spera cã vom face o casã trainicã din cãsnicia noastrã sau cã vom avea copii care sã creascã într-o atmosferã de dragoste, responsabilitate ºi credinþã. În a doua parte am plecat de la faptul cã, în fond, nimic nu este nou sub soare! Cã în ciuda unor pãreri superficiale sau care denotã neînþelegerea lor, tinerii de astãzi nu sunt mai altfel decât cei dinaintea lor. Ei au aceleaºi trãiri ºi cãutãri ca ºi cei din generaþia mea, ca ºi tinerii de acum 50 sau 100 de ani, de altfel ca toþi tinerii dintotdeauna.

- Totuºi, ce ar fi mai relevant din contextul care deosebeºte generaþia actualã de cele anterioare?

- Mediatizarea intensã a sexualitãþii, informaþiile dupã ureche sau manipulatoare care îi bombardeazã de cele mai multe ori pe fondul unei educaþii consumiste ºi a cãutãrii spectaculosului sau a extravaganþei.

Dispariþia valoriilor creºtine de bazã (responsabilitatea, sacrificiul, iubirea

ºi nu egoismul, trãinicia ºi nu relativismul) din mass-media sau din dezbaterile publice ºi promovarea culturii imediatului ºi a egocentrismului fac ca vocea Bisericii sã fie bruiatã de acest haos informaþional.

De aceea le-am spus cã ei nu sunt altfel decât am fost noi, dar trãiesc într-un alt mediu decât cel în care am trãit noi ºi sã fie atenþi la cine le vorbeºte ºi ce li se spune.

- Cum au reacþionat tinerii? Am înþeles cã la un moment dat discuþiile s-au încins! Care subiect a aprins spiritele?

- Discuþiile s-au încins când Pr. Fabian ºi cu mine am atacat subiectul concubinajului premarital, o adevãratã modã dãunãtoare în tineretul actual ºi care atinge, din pãcate, ºi majoritatea tinerilor catolici. O putem constata la cei care vin pentru pregãtirea pentru cãsãtorie. În fapt, marea majoritate nu face altceva decât sã-ºi oficializeze o relaþie de concubinaj, având uneori deja ºi copii. Unde mai rãmâne atunci cãutarea aceea febrilã pentru celãlalt a logodnicilor autentici, unde este responsabilitatea actelor noastre când noi încercãm mai întâi sã vedem cum este dar fãrã jurãminte? Te muþi la mine sau eu la tine, mimãm viaþa în doi ºi, dacã relaþia noastrã rezistã o anumitã perioadã de timp, ne mai ºi cãsãtorim.

Nu, chiar nu este o raritate între tinerii din comunitãþile noastre!!

Mai degrabã vezi cã aceste situaþii sunt o regulã.

- Acest subiect este unul grav...

- Dacã preoþii noºtri care se ocupã de tineri sau noi ca pãrinþi nu conºtientizãm acest fapt ca unul extrem de dãunãtor comunitãþilor noastre, implicând viitorul Bisericii noastre, facem un act de inconºtienþã ºi vom da socotealã pentru generaþiile viitoare.

- Deprecierea castitãþii ameninþã în primul rând viaþa personalã, destinul propriei persoane!

- Chiar sunt curãþia, castitatea, responsabilizarea ºi credinþa valori perimate sau despre care sã vorbim mai puþin?

Concubinii ºtiu cã nu sunt în regulã în faþa lui Dumnezeu. Treptat, pe mãsurã ce se complac în aceastã situaþie, ei se indepãrteazã de trãirea creºtinã, de hrana spiritualã ºi devin mai „reci”. Sã nu ne mirãm cã devin practicanþi de ocazie (botezul, prima împãrtãºanie sau mirul copiilor lor, decesul cuiva apropiat sau din Crãciun în Paºti), iar copiii lor vor creºte în aceastã stare de spirit. În acest context, le-am detaliat tinerilor prezenþi cum vedem noi un tânãr pregãtindu-se pentru a-ºi împlini vocaþia de cãsãtorit. De aici au plecat multe comentarii ºi întrebãri, mãrturiile unora dintre participanþi fiind pilduitoare sau dramatice.

Impresia mea este cã la aceastã INTC participanþii la seminar au fost mai informaþi, iar discuþiile au atins mult mai profund cãutãrile lor spre deosebire de INTC-urile anterioare.

- ªi ca o concluzie...

- Ca o concluzie, invit în special preoþii noºtri ºi responsabilii tinerilor sã nu minimalizeze cãutãrile tinerilor pentru a-ºi gãsi vocaþia în viaþã.

Rugam ca la întâlnirile lor tinerii sã fie încurajaþi sã-ºi prezinte propriile probleme ºi sã le dezbatã. Ascunderea sau minimalizarea lor nu fac decât sã le acopere ºi la un moment dat sã explodeze, mirându-ne apoi cã unii dintre ei uitã calea de a veni la bisericã.

Copile dragã, Deunãzi, uitându-mã la un frumos desen ce înfãþiºeazã creaþia lumii, m-a nãpãdit gândul la cât de mult s-a înstrãinat omul de naturã ºi la cât a devenit de neºtiutor în ale minunãþiilor acestei lumi create spre a-i fi de folos ºi spre învãþãturã. Omul a fost pus sã stãpâneascã peste vieþuitoarele pãmântului, peste peºtii mãrii ºi peste pãsãrile cerului ºi tot spre binele lui au fost create toate soiurile de ierburi, de flori, de arbori ºi de arbuºti. Dar nesãbuinþa ºi lãcomia l-au purtat pe om sã nesocoteascã tezaurul naturii creat ºi dãruit lui de cãtre Dumnezeu ºi l-a împins la distrugerea unor locuri de o neînchipuitã frumuseþe pentru a dobândi în schimb aºa-zisa bunãstare. ªi aºa, de dragul „progresului”, omul a tãiat copacii pãdurilor ºi a distrus luncile de pe malurile apelor curgãtoare ce formau zãgazuri care nu lãsau ca apa sã inunde þinuturile locuite din apropiere, a infectat cu resturi industriale apele ºi a fãcut ca aerul sã fie greu de respirat din pricina þevilor de eºapament ale maºinilor. Astfel, natura a devenit, pe zi ce trece, din ce în ce mai desfiguratã, mutilatã de modernizarea fãcutã cu sãlbãticie de cãtre omul pus custode al naturii, care s-a dovedit a fi precum lupul paznic la oi.

E greu de înþeles cum de vederea omului este într-atât de scurtã încât nu reuºeºte sã vadã mai departe de prezent, la dezastrele care ameninþã generaþiile viitoare din pricina felului brutal în care acesta se poartã cu natura. Dar nu e de mirare, copile dragã, cãci omul a dovedit a avea nu doar vederea dar ºi memoria scurtã ºi de aceea repetã la nesfârºit nesãbuinþele fãcute de înaintaºi, fãrã a învãþa nimic din usturãtoarele „lecþii” pe care le dã uneori natura. ªi, dacã astãzi ne plângem de arºiþã cumplitã nu ar fi bine sã ne înviorãm mintea ºi sã ne gândim la soluþii pentru a stãvili poluarea, adicã otrãvirea aerului cu substanþe dãunãtoare sãnãtãþii planetei ºi a vieþuitoarelor care o populeazã, ºi n-ar fi oare cazul sã ne dãm de lucru pentru a salva pãdurile fãrã de care viaþa pe planeta Pãmânt ar deveni un soi de cazan încins?

Odatã, un bãtrân înþelept de la þarã mi-a spus cã planeta noastrã este asemenea unei case uriaºe ai cãrei stâlpi de rezistenþã sunt copacii; coroanele acestora þin de acoperiº ºi rãdãcinile lor formeazã temelia. „ªi dacã omul, în nesãbuinþa lui, taie copacii este ca ºi cum ar dãrâma pereþii care þin casa în picioare”, a spus bãtrânul care era convins cã, înlãturând arborii sau alte plante lemnoase, se desfac „curelele” care þin pãmântul legat ºi, spunea el „de aceea nui de mirare cã pe alocuri alunecã pãmântul, înghiþind tot ce întâlneºte în cale”. ªi când se întâmplã astfel de necazuri, omul priveºte întrebãtor spre cer ºi dã vina pe „mânia lui Dumnezeu” pentru dezlãnþuirile naturii dar nu-i vine în minte cã rãzboiul pe care omul zilelor noastre l-a declarat naturii nu are învingãtori, ci numai învinºi: pe de o parte, distrugerea

Copiii se întreabã…

l u t n e m or a t s il e c T a p co ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

frumuseþii ºi cumpãtãrii naturii; pe de altã parte, oameni din ce în ce mai suferinzi ºi mai neputincioºi în faþa stihiilor unei naturi bolnave.

Soluþia? Cum sã nu existe? Dacã noi ne-am strãdui sã cunoaºtem îndeaproape ceea ce Bunul Dumnezeu a creat spre folosul ºi spre binele nostru ºi dacã, cunoscând minunile Creaþiei, am învãþa sã le iubim, sã le respectãm ºi sã le pãstrãm cât mai bine cu putinþã, cred cã omenirea s-ar putea întoarce la a trãi în armonie cu natura ºi în pace cu ea însãºi.

Mi-a fost dat, cândva, sã aud rugãciuneatestament a unor copaci de pe o colinã muntoasã, care urmau sã fie tãiaþi a doua zi pentru a face loc casei unui om avut la pungã, dar destul de gol la suflet pentru a arãta vreo urmã de pãrere de rãu pentru copacii care urmau a fi sacrificaþi. ªi rugãciunea asta suna cam aºa: „Doamne, cât am fost în viaþã, am dat omului, dupã voinþa Ta, oxigen, fructe, umbrã ºi ramuri uscate pentru foc. I-am dat ochilor lui frumuseþe ºi nu i-am refuzat rãcoarea dupã care tânjea în zilele de arºiþã. Acum, când omul a hotãrât sã ne taie, un singur lucru îþi cerem: când s-o încãlzi la focul fãcut cu lemnul nostru, fã sã i se dezgheþe nu doar trupul, ci ºi mintea, aºa încât sã-i înfloreascã în suflet ideea ca în locul nostru sã planteze alþi copãcei, ca sã aibã ce tãia, la rândul lor, copiii copiilor lui”. ªi aºa cu testamentul copacilor dar, pânã una alta, copilul meu drag, dacã ai ceva bãnuþi de buzunar care te fac sã nu dormi liniºtit pânã ce nu-i cheltuieºti, cumpãrã o plantã pe care sã o sãdeºti în faþa blocului sau în grãdina casei ºi învaþã sã o îngrijeºti ºi sã o preþuieºti pentru ceea ce reprezintã: adicã o parte a mãreþiei Creaþiei lui Dumnezeu, fãrã de care pãmântul ar fi nu doar cumplit de bolnav, de trist ºi de gol, dar ar putea ajunge sã fie, într-o zi, doar o simplã amintire.

Legenda foto: Creaþia lumii , desen de Matei Catalan, elev în clasa a III-a

De ce nu ne lasã diavolul în pace?

Diavolul este duºmanul lui Dumnezeu, aºa cã nu poate suferi pe nimeni care este de partea lui Dumnezeu. Diavolul este invidios pentru faptul cã Dumnezeu este prietenul nostru, ºi cautã sã ne îndepãrteze de El prin tot felul de minciuni. Se foloseºte de greutãþile vieþii ca sã ne descurajeze ºi sã ne facã sã credem cã Dumnezeu nu ne iubeºte.

Dar dacã ne þinem aproape de Dumnezeu ºi avem încredere în El, diavolul nu va avea nici o putere asupra noastrã.

Verset cheie: Supuneþi-vã lui Dumnezeu; împotriviþi-vã diavolului ºi el va fugi de voi; apropiaþi-vã de Dumnezeu, ºi el se va apropia de voi.

(Iac 4, 7-8) Versete ajutãtoare: Ef 6,11; 1Pt 5, 8-9 (adaptare dupã 205 Questions Children Ask about God )

13 Din viaþa Parohiei

Micul Prinþ

14

Parohia Preasfânta Inimã

Scurt istoric

Prima prezenþã catolicã în oraºul Slobozia apare în anul 1967, odatã cu construirea fabricii de ulei, a abatorului ºi a combinatului chimic. Locurile de muncã deschise de regimul economic comunist au atras, în aceastã zonã a Bãrãganului, absolvenþii facultãþilor din Iaºi.

Primele familii catolice apar dupã anul 1970 ºi sunt încredinþate spre pãstorire preoþilor parohiei din Buzãu. Pânã în anul 1990, când a fost înfiinþatã parohia, Sfânta Liturghie s-a celebrat, prin rotaþie, în apartamentele enoriaºilor. În 1992 este numit primul paroh, pãrintele Petru Mihãicã, care va fi înlocuit, în anul 1999, de pãrintele Eronim Ambãruº. În anul 2001 a fost consacratã noua bisericã, unicã în Slobozia prin durata de execuþie a lucrãrilor (3 luni) ºi prin materialul folosit (pereþi metalici).

Din 2002, paroh este pãrintele Octavian Enache care are în grijã ºi parohia Sfântul Anton de Padova din Urziceni. Pe teritoriul acestor parohii activeazã, din 1998, surorile din congregaþia Surorile Maestre ale Sfintei Doroteea, Fiicele Inimilor Sfinte: Isus ºi Maria, Caritas-ul parohial ºi un oratoriu.

Sfânta Liturghie, precedatã de desene animate

Familiile Andrieº ºi Farcaº pot fi considerate familiile fondatoare ale comunitãþii catolice din Slobozia. Domnul ªtefan Andrieº s-a nãscut în Nisiporeºti, judeþul Neamþ, ºi a venit la Slobozia dupã absolvirea ºcolii. „Am fost repartizaþi aici vreo 10 maiºtri pentru deschiderea unei fabrici de ulei; unii dintre noi eram catolici, adicã eu ºi cumnatul meu Farcaº.

Când au apãrut copiii în familia surorii mele, am apelat la pãrintele Francisc Trifaº, ruda familiei Farcaº, sã-i boteze. Vestea cã la Slobozia sunt câteva familii catolice a ajuns la Catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti ºi de acolo la pãrintele Ioan Ciuraru, care era paroh la Buzãu. Într-o zi m-a sunat pãrintele Ciuraru ºi mi-a cerut sã ne întâlnim. Ne-am întâlnit la garã, iar pãrintele mi-a spus cã îl voi recunoaºte dupã cipilica de pe cap ºi dupã ziarul Flacãra de sub braþ. Aºa a început sã vinã pãrintele Ciuraru, odatã la douã sãptãmâni, pentru a celebra Sfânta Liturghie în apartamentele noastre. Am avut ºi probleme, pentru cã ne considerau sectanþi; de fapt, pãrintele a avut mai multe probleme, dar s-au rezolvat. Înainte de revoluþie, a fost cumpãratã casa ºi a început sã se formeze

comunitatea noastrã, asemenea unei familii”. Tanti Fãnica, soþia domnului Andrieº, adaugã: „Pãrintele Ciuraru ne cerea mereu sã gãsim o casã în vânzare ºi când am descoperit-o, am cumpãrat-o, iar când ne întâlneam la capelã, mai mulþi, parcã eram ºi mai aproape de Dumnezeu”.

Doamna Francisca Farcaº, sora domnului Andrieº, a lucrat din anul 1970 la aceeaºi fabricã de ulei. „Aici, la fabricã, l-am cunoscut pe soþul meu, spune doamna Farcaº, cu care am avut patru copii, pe primul l-am botezat la Teþcani, satul natal al soþului, iar pe ceilalþi ni i-au botezat pãrintele Francisc Trifaº ºi Iosif Cobzaru. Este frumos acum, dar era frumos ºi când venea pãrintele Ciuraru ºi celebra Sfânta Liturghie în apartament la noi. De fiecare datã Liturghia se termina cu o masã, iar înainte de Sfânta Liturghie pãrintele le dãdea copiilor desene animate. Important este cã ne-am pãstrat credinþa ºi am format aceastã comunitate”.

„Biserica, parte din viaþa mea”

Domnul Mihãiþã-Corneliu ªtefan a pãºit, pentru prima datã, în capela din Slobozia în anul 1997, când ºi-a cunoscut soþia. „Când am intrat prima datã în capelã, spune domnul ªtefan, erau doar câteva familii, dar am simþit o liniºte sufleteascã pe care nu am mai simþit-o altundeva. De atunci fac parte din aceastã comunitate cu suflet mare, care se adunã mai mult duminica, din cauza serviciului, care uneori mai ajunge ºi la discuþii contradictorii, dar care reuºeºte sã meargã cu bine mai departe”.

Doamna Verona Dinescu este ºi dânsa din Moldova, din Buhonca, judeþul Neamþ, ºi a venit la Slobozia în anul 1972. „Eu am lucrat la un restaurant, spune doamna Dinescu, aici l-am cunoscut pe soþul meu ºi ne-am cãsãtorit ortodox, avem patru copii pe care i-am botezat tot în Bisrica Ortodoxã. Eu am continuat totuºi sã vin la Sfânta Liturghie când se celebra prin apartamente, pentru cã Biserica face parte din viaþa mea, nu pot trãi fãrã Bisericã.

M-am bucurat cã una din fetele mele a cerut sã se facã ºi ea catolicã; pãrintele Mihãicã a pregãtit-o”.

„Familia mea, Biserica”

Doamna Nicoleta Cochior este din Brãila, dar la Iaºi ºi-a cunoscut soþul ºi prin el a ajuns la Slobozia. „Soþul meu este catolic, eu am fost doar formal ortodoxã, formarea mea creºtinã am fãcut-o aici, în Slobozia. La capelã am venit doar o singurã datã dar, de când s-a construit biserica, am început sã vin mai des, iar sentimentul pe care îl trãiesc este cã aparþin unei familii, iar apartenenþa la aceastã familie îmi dã siguranþã. Când mã duc la Roman simt cã mã pierd în bisericã, însã aici simt cã aparþin unei familii creºtine”. „ªi eu tot aici m-am format, adaugã domniºoara Iuliana Badea, reprezentanta grupului de tineri din parohie; sunt o norocoasã cã m-am nãscut aici. Pe lângã Sfânta Liturghie, tinerii, adolescenþii ºi copiii din Slobozia se mai întâlnesc sâmbãta ºi duminica la oratoriu, unde participã la diferite activitãþi. Comunitatea noastrã este veselã, pânã acum doi trei ani nu era

15

mã a lui Isus – Slobozia niciun zâmbet de copil în bisericã; acum, dintr-o datã, au început sã înfloreascã mai multe floricele, care mai de care mai frumoasã”.

Slobozia, loc de formare umanã ºi religioasã

Sora Emillia, din congregaþia Fiicele Inimilor Sfinte, ne-a povestit cum au ajuns ele în aceastã comunitate. „Am venit în Slobozia, spune sora Emilia, în anul 1998, pe 4 octombrie, rãspunzând la invitaþia pãrintelui Petru Mihãicã.

Trei luni am fost oaspeþi în casa parohialã, apoi pãrintele a cumpãrat, în numele congregaþiei, o casã. Mai întâi, am încercat sã cunoaºtem realitatea, am vrut sã mergem prin casele oamenilor, prin spitale (...). Prima noastrã activitate a început pe stradã, cu copiii din parohie ºi din cartier. Carisma noastrã are douã obiective: asistenþã ºi formare. În atingerea celui de-al doilea obiectiv al carismei noastre ne-a ajutat mult don Dino Pistolato, directorul Caritas-ului din Veneþia.

Cu ajutorul lui s-a construit biserica, oratoriul ºi centrul Caritas pe care îl folosim deseori pentru întâlnirile noastre formative. Organizãm deja întâlniri formative pentru tineri la nivel decanal, încercãm sã-i ajutãm sã se formeze uman ºi religios. La aceste întâlniri am abordat diferite teme, importante pentru ei, de exemplu, rugãciunea, botezul, comunicarea, sexualitatea ºi responsabilitatea. Anul acesta, am reuºit sã organizãm o întâlnire pentru familii, la care au participat 29 de persoane de la Constanþa, apoi am organizat zile de reculegere pentru surorile din zonã (Constanþa, Buzãu, Nãvodari). Sunt aici de 8 ani, dar parcã aici am fost dintotdeauna. Nu lucrãm doar cu catolicii, mai mult lucrãm cu copiii ºi tinerii ortodocºi, iar mai nou am început sã mergem cu pãrintele Octavian ºi în închisoare”.

„Misionari în propriul oraº”

Pãrintele Octavian Enache a ajuns în aceastã parohie în august 2002, dupã o scurtã experienþã la parohia din Constanþa. „Încã de la început, spune pãrintele Enache, am simþit o oarece tensiune în comunitate; nu era o familie, ci erau mai multe grupuleþe, „bisericuþe” care formau un grup mai mare, dar acum, cred cã am devenit o familie. Suntem o parohie care, prin Caritas, se implicã mult în diferite proiecte sociale. Ne implicãm mult, de data aceasta cu ajutorul surorilor, ºi în formarea copiilor ºi a tinerilor, iar în acest proiect sperãm sã cooptãm ºi Biserica Ortodoxã. Nu este o muncã uºoarã, fiind dificil sã-i formezi, la dimensiunea caritãþii, chiar ºi pe catolicii noºtri. În Slobozia avem 30 de familii, dar mai sunt alte ºase în afara oraºului, fiecare familie în câte o localitate; la Urziceni sunt 20 de familii în oraº ºi doar una locuieºte în afara localitãþii. Mulþi dintre enoriaºi provin din Moldova, au venit pe aceste meleaguri în cãutarea unui loc de muncã, apoi ºi-au adus fraþii ºi surorile care s-au cãsãtorit aici. Sunt multe cãsãtorii mixte care duc, din pãcate, la împãrþirea vieþii de credinþã; de exemplu, vin singuri la Bisericã, iar aceastã împãrþire are repercusiuni ºi asupra copiilor. Baza comunitãþii

sunt cei în vârstã, dat fiind cã tinerii pleacã din oraºul lor care, din punct de vedere economic, este la pãmânt. Tinerii sunt obligaþi sã plece, dar avem speranþe pentru copiii din comunitate. Parohia din Slobozia este ca o familie micã, dar dinamicã, ºi care are o perspectivã misionarã, pentru cã trebuie sã primeascã ºi pe alþii. Suntem, într-un fel, misionari în propriul oraº”.

La Urziceni, Prutul nu mai este graniþã

Credincioºii catolici din Urziceni îºi au rãdãcinile în Basarabia ºi au ajuns pe aceste meleaguri în urma ocupãrii Basarabiei de cãtre ruºi, când au avut de ales între Serbia ºi România. De exemplu, familia Moisesovici a venit din Bãlþi-Basarabia la Urziceni în anul 1944 ºi a locuit în capela parohiei. Alte familii catolice au venit în Urziceni din Moldova, cum este ºi cazul doamnei învãþãtoare Cristina Ciubotaru, originarã din satul Ploscuþeni, judeþul Vrancea. „În oraºul Urziceni am ajuns în anul 1972, spunea doamna Ciubotaru, pentru cã soþul meu era cadru militar ºi a fost chemat aici de patrie, iar eu am fost chematã de soþ. Încã de micã am fost educatã în spiritul credinþei, dar pe timpul comunismului, recunosc, nu am participat la Sfânta Liturghie, poate ºi de frica pierderii serviciului. Nici nu ºtiam cã se celebreazã Sfânta Liturghie la familiile Catanã sau Oprea. Abia înainte de revoluþie, când copiii au ajuns la vârsta la care trebuiau sã primeascã Prima Sfântã Împãrtãºanie, am început sã venim la capelã. Era pe vremea pãrintelui Vincenþiu Vochin; dânsul i-a pregãtit pe copii. Dupã revoluþie, am început sã venim în fiecare duminicã ºi am început sã mã implic în viaþa parohiei. Acum mã ocup de curãþenia din capelã, de aranjamentul floral, de grãdinã (...) ºi pot spune cã toatã aceastã activitate este o parte foarte importantã din viaþa mea. Biserica înseamnã pentru mine totul. Isus face parte din viaþa mea, a noastrã, a întregii comunitãþi pentru cã ne implicãm cu toþii când este nevoie. Trãirea mea interioarã, comunicarea cu Isus este sincerã ºi mã înalþã, mã face sã simt cã Dumnezeu mã ocroteºte, cã este cu mine. Pãrintele nu poate veni în fiecare zi, vine doar duminica ºi marþea, dar noi ne adunãm ºi recitãm Sfântul Rozariu. De fiecare datã ne rugãm un mister pentru salvarea Catedralei Sfântul Iosif din Bucureºti ºi un mister pentru construirea noii biserici”.

Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

16

Din viaþa Arhidiecezei

Binecuvântarea Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Nehoiu Se cuvine sã aducem un imn de laudã atotputernicului Dumnezeu, sã-L preamãrim pe El, care a dorit ºi doreºte sã rãmânã cu noi pânã la sfârºitul veacurilor, ºi sã-I aducem ca prinos de închinare acest sfânt lãcaº, prin mâinile Maicii Preacurate, ridicatã cu trupul ºi cu sufletul la cer.

Cu ocazia solemnitãþii Adormirea Maicii Domnului, comunitatea Romano-Catolicã din Nehoiu, pe lângã festivitatea hramului Bisericii, s-a bucurat de un alt mãreþ eveniment, ºi anume binecuvântarea bisericii ºi consacrarea noului altar. Deºi biserica a fost constituitã în anul 1912, de-a lungul timpului a cunoscut o serie de deteriorãri, motiv pentru care a avut nevoie de o consolidare generalã. Toatã aceastã consolidare a fost fãcutã în trei luni, costând efort din partea membrilor comunitãþii, ºi mai ales din partea Pr. Ciprian Mãrtiºcã, parohul comunitãþii din Nehoiu.

Lucrãrile s-au încheiat cu acest solemn eveniment, al binecuvântãrii Bisericii ºi al consacrãrii noului altar, pe data de 13 august 2006, bucurându-se de prezenþa Excelenþei Sale, Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti, cãruia comunitatea credincioºilor din Nehoiu (45 de familii cu 60 de suflete) i-a fãcut o cãlduroasã primire.

La aceastã sãrbãtoare au participat mai mulþi preoþi, printre care ºi custodele Fraþilor Capucini din România, pãrintele Ubaldo Oliviero, autoritãþi locale, binefãcãtori veniþi din diferite zone ale þãrii, precum ºi numeroºi fraþi studenþi capucini.

Casa parohialã a fost construitã în vara anului 1997, în colaborare cu Arhiepiscopia de Bucureºti, ºi în prezent este funcþionalã datoritã ajutorului acordat de Fraþii Capucini din Oneºti, fiind folositã ºi cu scopul de casã de postulandat: o etapã a formãrii tinerilor la viaþa consacratã. Actualmente, fraternitatea capucinã este alcãtuitã din doi preoþi si un viitor candidat la treapta diaconatului. Încrezãtori în Dumnezeu ºi în Preasfânta Fecioarã Maria, pentru tot binele ce ni l-a fãcut, ne vom strãdui sã construim edificiul spiritual al credincioºilor dupã bunul plac al Fiului Sãu ºi fratelui nostru Isus Cristos.

Au consemnat pentru voi Fraþii Capucini din Nehoiu

Biserica – o casã pentru toþi Aniversarea a 10 ani de la sfinþirea Bisericii din Slatina

Pe data de 2 septembrie Comunitatea Catolicã din Slatina a sãrbãtorit aniversarea a 10 ani de la sfinþirea Bisericii „Naºterea Sfintei Fecioare Maria”. La liturghia solemnã au fost prezenþi Excelenþa Sa, Dr. Ioan Robu , preoþi din decanat, preoþi ºi surori din Italia, persoane care într-un fel sau altul sunt legate de istoria acestei biserici .

La omilie Excelenþa Sa a amintit cu tristeþe în glas cã Slatina a fost singurul oraº unde capela a fost distrusã în timpul regimului comunist, iar pãrintele paroh de Craiova pr. Râtan Ionel a venit sã strângã bãncile ºi icoanele . De aceea, dupã numirea pãrintelui paroh, pr. Coºa Gheorghe, în 1991 s-a început construcþia unei biserici, care a durat timp de cinci ani. Ani grei, ca orice început, dar la sfârºitul lui august 1996 visul credincioºilor din Slatina s-a împlinit: se sfinþea biserica pe care ºi-au dorit-o ºi visat-o mulþi ani. La început erau puþini credincioºi, dar cu ajutorul lui Dumnezeu comunitatea a crescut, dând o mãrturie vie a prezenþei lui Cristos în oraºul nostru.

Din 1995 sunt prezente douã congregaþii de surori „Surorile Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes” ºi „Surorile Sãrace ale Sfântului Iosif”, care au deschis douã grãdiniþe, în care generaþii de copii au beneficiat de experienþa ºi de educaþia surorilor. De asemenea au ºi douã Case de formare a tinerelor vocaþii, care dupã o pregãtire de câþiva ani, au devenit surorile de astãzi, care ajutã la formarea spiritualã a tineretului ºi a copiilor prin orele de catehezã. În cadrul comunitãþii este ajutat ºi un grup de surdo-muþi, persoane care din cauza handicapului sunt marginalizaþi, dar care aici au gãsit o adevãratã familie.

De la început comunitatea a fost alãturi ºi de copiii orfani, cu ajutorul unui grup de voluntari italieni, care vin în fiecare varã ºi prin activitãþile de animaþie transmit iubirea de care aceºtia sunt privaþi din cauza lipsei pãrinþilor. Prin aceste opere s-a reuºit crearea unei familii mari împreunã ºi cu fraþii ortodocºi.

Cei 10 ani au fost un pas important pentru Comunitatea Catolicã din Slatina, care încrezãtoare în ajutorul lui Dumnezeu ºi cu binecuvântarea Pastorului Arhidiecezei de Bucuresti, Arhiepiscop dr.

Ioan Robu, continuã drumul de credinþã început cu ani în urmã.

Cu aceastã ocazie Comunitatea Catolicã din Slatina mulþumeºte Excelenþei Sale, pentru grija pe care a avut-o ºi o are faþã de aceastã comunitate în formare.

Din viaþa Arhidiecezei

COMUNICA COMUNICATT DE PRESÃ

Bucureºti, 28.08.2006

Dreptul la adevãrata istorie Declaraþia Domnului Ministru al Culturii, Adrian Iorgulescu, cu privire la posibilitatea ca preoþii sã divulge ceea ce au auzit în cadrul Tainei Spovedaniei, este un afront grav adus Bisericii ºi adevãrului istoric, probat de pleiada de martiri ai Bisericii.

Posibilitatea ca unii slujitori sã fi avut contacte cu lucrãtori ai regimului comunist nu dã voie nimãnui sã speculeze asupra a ceea ce pentru creºtini este sacru, respectiv, Taina Spovezii. Mãrturisirea, ca Tainã, este expresia cea mai concretã a Milostivirii Divine ºi se ridicã deasupra intereselor oricãrui regim politic. Încãlcarea secretului mãrturisirii, în orice context s-ar face, este nepermisã ºi atrage dupã sine o cenzurã gravã din partea Bisericii, pentru toþi cei care au auzit conþinutul acesteia.

Biserica Catolicã este de acord cu desecretizarea dosarelor care îi privesc pe slujitorii Bisericii, aºa cum a propus Preºedintele Traian Bãsescu, în cadru CSAT. Acest fapt va aduce la luminã multe adevãruri legate de suferinþa Bisericii în timpul Comunismului, în mod special a Bisericii Catolice, persecutatã în cel mai crunt mod.

Au existat greºeli. Dar, în mod categoric, orice formã de acceptare obþinutã sub presiune este departe de a avea vreo legãturã cu încãlcarea sigiliului Spovezii.

Afirmaþia Domnului Ministru este regretabilã pentru cã pune într-o luminã negativã Biserica ºi Tainele sale ºi, fãrã dovezi, pare halucinantã.

Biroul de presã al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti

ªCOALA VIEÞII 8 luni pentru a descoperi mai adânc legãtura inimii tale cu inima lui Isus 8 septembrie – 8 mai. Opt luni pentru Isus, într-o mãnãstire catolicã, pentru a trãi o viaþã de rugãciune, de dãruire personalã printr-o viaþã de comuniune frãþeascã, prin voluntariat, cu ajutorul fraþilor pentru trezirea inteligenþei tale în cunoaºterea Sfintei Scripturi, învãþãturilor Bisericii ºi a vieþii tale.

Ai între 18 ºi 30 de ani ? ªcoala Vieþii poate fi pentru tine înainte, dupã, sau în timpul studiilor tale... Înscrieri ºi detalii suplimentare sau orice întrebare : fratele Jean 0 788 596 380 Comunitatea “Sfântul Ioan” Mãnãstirea “Sfânta Familie” Strada Jiului 35-37 Bucureºti, sectorul 1

CAMP ANIE DE SEMNÃ TURI CAMPANIE SEMNÃTURI

Ocrotiþi familia, protejaþi cãsãtoria!

“Biserica din Europa, în toate componentele sale, trebuie sã propunã din nou cu fidelitate adevãrul despre cãsãtorie ºi familie. (...). Numeroºi factori culturali, sociali ºi politici contribuie la provocarea unei crize tot mai evidente a familiei. Aceºtia compromit, într-o anumitã mãsurã, adevãrul ºi demnitatea persoanei umane ºi pun în discuþie însãºi ideea de familie, denaturând-o (...). Nu lipsesc încercãrile de a accepta o definiþie a cuplului în care diferenþa de sex nu este consideratã esenþialã” (Papa Ioan Paul al II-lea, Ecclesia in Europa, 90). În slujba adevãrului despre persoana umanã, Biserica apãrã instituþia naturalã a cãsãtoriei dintre un bãrbat ºi femeie femeie, pe care o binecuvânteazã cu un sacrament special. În acest sens, în luna septembrie se va desfãºura o campanie de semnãturi pentru introducerea în Constituþia României a unui amendament care sã recunoascã acest adevãr fundamental.

Pentru completarea listelor de semnãturi este necesarã seria ºi numãrul de buletin, precum ºi codul numeric persoanal.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinþitului Ioan Robu, Centrul diecezan de pastoraþie a familiei vã invitã sã daþi curs acestei iniþiative civice la care subscriu parohiile noastre.

Centrul diecezan de pastoraþie a familiei, în colaborare cu Centrul diecezan de pastoraþie a tineretului ºi Centrul diecezan de comunicaþii sociale

CONFERINÞÃ Miercuri, 27. septembrie, 2006, ora 18.00 În seara de 27 septembrie ora 18.00 în aula Institutului Sfânta Tereza (lângã Catedralã) profesorul José Noriega Bastos Bastos, în prezent, secretar academic al Institutului Ioan Paul al II-lea din Destinul sexualitatii Roma va þine o conferinþã cu tema “Destinul umane”.

Dupã Întâlnirea mondialã a familiilor de la Valencia cu binecuvântarea Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea, Pãrintele Profesor Noriega se aflã într-un turneu prin Europa Centralã ºi de Est cu intenþia de a cunoaºte situaþia familiior din fiecare þarã dar ºi nevoile concrete ale Bisericii locale.

Sunt invitaþi tineri, logodnici ºi familii.

17

18

Din viaþa socialã

Combaterea sãrãciei ºi a excluziunii sociale: CCR în prima linie Continuând seria interviurilor dedicate structurii Caritas, l-am rugat pe Pãrintele Egidiu Condac, preºedintele Confederaþiei Caritas România, sã ofere cititorilor Actualitãþii Creºtine mai multe date despre organizaþia pe care o conduce.

- A.C. Ce reprezintã Confederaþia Caritas România (CCR) ºi cum este organizatã? Cum a luat naºtere ºi care sunt membrii ei?

- Confederaþia Caritas România reprezintã o organizaþie neguvernamentalã, umanitarã, nonprofit, ce aparþine Bisericii RomanoCatolice. Activitatea de asistenþã socialã ºi umanitarã a constituit mereu o preocupare constantã chiar în perioada deosebit de grea a regimului comunist. Dupã cãderea acestuia, comunitãþile catolice au simþit forþa solidaritãþii creºtine ºi ajutorul venit din partea numeroaselor organizaþii Caritas din vestul Europei. Dupã modelul acestor organizaþii s-au constituit organizaþii Caritas, mai întâi în diecezele ºi parohiile romanocatolice. Dezvoltarea programelor de asistenþã socialã ºi umanitarã, de asistenþã medicalã ºi a celor educative cu sprijinul constant ºi eficace din partea partenerilor din comunitãþile catolice din strãinãtate, entuziasmul primilor iniþiatori ai acestor programe, au fãcut ca în câþiva ani aceste organizaþii sã-ºi dobândeascã un renume ºi un statut de organizaþii eficiente ºi utile în peisajul ONG-urilor din România.

La 1 septembrie 1993, la Iaºi, cu ocazia întâlnirii anuale a Caritas-urilor Diecezane, a luat fiinþã Confederaþia Caritas România. În 21 octombrie al aceluiaºi an, a fost reorganizatã în mod oficial de cãtre Conferinþa Episcopilor Catolici din România, iar în 11 ianuarie 1994 a devenit persoanã juridicã. În prezent CCR este alcãtuitã din ºase Caritas-uri diecezane catolice: Alba-Iulia, Timiºoara, Bucureºti, Oradea, Iaºi, Satu-Mare, care au statut de membri fondatori, ºi cinci Caritas-uri eparhiale ale Bisericii Greco-Catolice: Blaj, Cluj, Oradea, Maramureº ºi Lugoj. Începând din 1995, cu ocazia celei de a cincisprezecea Adunãri Generale Caritas Internationalis de la Roma, Confederaþia Caritas România a devenit membru deplin al Caritas Internationalis, alãturi de peste alte 150 de þãri din lumea întreagã .

- A.C. Care sunt programele curente CCR în România? Colaboraþi ºi cu alte organizaþii?

- La constituirea programelor naþionale au contribuit, pe de o parte, unificarea iniþiativelor organizaþiilor diecezane privind funcþionarea unor proiecte locale similare ºi, pe de altã parte, consultanþa ºi modelul oferite de cãtre organizaþiile Caritas din strãinãtate. Programele naþionale curente sunt: Centrul de Îngrijire la Domiciliu (CID), Biroul de Asistenþã ºi Consultanþã a Persoanelor cu Handicap (BACH), programul naþional de Capacity Building (strategie ºi formare) ºi Programul de Intervenþii în caz de calamitãþi ºi catastrofe naturale.

Primul program naþional, iniþiat în anul 1997, a fost Centrul de Îngrijire la Domiciliu, constituit fiind dintr-o reþea de centre locale, având ca obiectiv asistenþa medicalã ºi socialã a persoanelor suferinde de boli cronice, a bãtrânilor ºi a celor cu diverse dizabilitãþi. Acest program a fost iniþiat ºi susþinut de cãtre Deutscher Caritas Verband Germania.

Fiecare organizaþie diecezanã are în gestiune cel puþin un Centru de

Îngrijire la Domiciliu, în timp crescând numãrul de noi centre precum ºi calitatea serviciilor prestate.

În anul 2000 este înfiinþat BACH, o reþea naþionalã formatã din 11 Birouri de Asistenþã ºi Consiliere pentru persoane cu Handicap, care urmãreºte îmbunãtãþirea calitãþii vieþii persoanelor cu handicap ºi promovarea integrãrii lor în societate. Biroul de Asistenþã ºi Consiliere pentru Persoane cu Handicap face parte din programul „Structura de bazã pentru asistenþa persoanelor cu handicap”, derulat de Confederaþia Caritas România, finanþat ºi susþinut profesional tot de cãtre Deutscher Caritas Verband.

Programul naþional de Capacity Building reprezintã o încercare de analizã ºi restructurare a organizaþiilor diecezane asociate precum ºi a structurilor CCR, prin evaluare ºi monitorizare, formare continuã, planificare strategicã ºi dezvoltare. Prin programul naþional pentru catastrofe, Caritas România doreºte sã sprijine persoanele ºi comunitãþile afectate de calamitãþi naturale. Sprijinul acordat în cadrul programului are în vedere intervenþia rapidã (apã potabilã, alimente, pãturi, haine, asistenþã tehnicã etc.) sau intervenþia pe o perioadã îndelungatã (programe pentru reconstrucþie ºi reamenajarea locuinþelor ºi a infrastructurii).

Toate proiectele de ajutorare sunt implementate de Caritas-urile Diecezane, care sunt sprijinite în dezvoltarea structurilor proprii atât prin sesiuni de formare, informaþii, cât ºi prin resurse materiale (depozite naþionale, fondul naþional, intermedierea finanþãrii externe).

Toate aceste programe constituie un atu important al CCR, prin adâncirea colaborãrii între organizaþiile partenere, determinând o creºtere semnificativã a impactului serviciilor acordate atât faþã de mediul intern, cât ºi în raport cu poziþia internaþionalã în cadrul reþelei Caritas. Unele dintre aceste programe naþionale dezvoltã colaborãri în parteneriat cu autoritãþile locale ºi centrale ºi cu organizaþii neguvernamentale, ceea ce contribuie semnificativ la recunoaºterea activitãþii CCR în cadrul societãþii civile din România.

Confederaþia Caritas România este membru Caritas Europa, reþea inclusã la nivel mondial în Caritas Internationalis. Prin intermediul Caritas

Din viaþa socialã Europa, organizaþiile membre coopereazã pentru agenda europeanã ºi rezolvarea problemelor europene. În afara parteneriatelor cu organizaþii Caritas din þãrile Europei, care asigurã un cuantum important al resurselor financiare necesare funcþionãrii programelor Confederaþiei Caritas România, se poate constata o participare intensã a responsabililor ºi specialiºtilor din cadrul CCR la structurile de guvernare ale Caritas Europa ºi în comisiile de specialitate constituite la nivel european ºi mondial. Se cuvine menþionatã poziþia deosebit de importantã obþinutã de cãtre Confederaþia Caritas România, prin persoana Secretarului General, Cristina Loghin, care deþine, din anul 2003, poziþia de vicepreºedinte al Caritas Europa, iar începând cu anul 2005, pe cea de preºedinte al Caritas Europa.

- A.C. Existã ºi programe internaþionale în care CCR este implicatã?

- În anul 2005, CCR a organizat, pentru prima datã, campanii de strângere de fonduri pe plan naþional, în vederea sprijinirii victimelor catastrofelor. Prima campanie, organizatã în ianuarie 2005, a fost dedicatã sud-estului Asiei afectat de tsunami. Cu fondurile adunate în parohiile catolice din România (217.470 EUR) s-a reuºit finanþarea unor programe de ajutor de urgenþã, derulate de Caritas Sri Lanka ºi a unui program de reabilitare (construcþia a 50 de case, 10 bãrci pentru pescari, plantarea de pãduri de protecþie) în India, realizate în strânsã legãturã cu Caritas Austria. Pentru Confederaþia Caritas România, aceste programe reprezintã primul pas spre dezvoltarea activitãþilor internaþionale. Organizaþiile membre colaboreazã cu Caritasurile din þãrile vecine sau mai îndepãrtate. Astfel, Caritas Iaºi lucreazã cu Caritas Moldova, Caritas Alba Iulia cu Caritas Belarus ºi Serbia, Caritas Timiºoara cu Caritas Bulgaria, Caritas Satu Mare are in proiect colaborarea cu Caritas Armenia etc.

- A.C. Care este, în general, climatul în care lucraþi? Mã refer la cele mai mari dificultãþi. Dar realizãri?

- Existã o bunã colaborare la nivel local între toate centrele diecezane Caritas, cu susþinere reciprocã în cadrul diverselor proiecte comune, în funcþie de nivelul de dezvoltare a fiecãrei asociaþii. Climatul în care lucrãm este cel caracteristic colaborãrii unei ONG cu structurile autoritãþilor locale ºi centrale. Organizaþiile Caritas au o colaborare bunã cu autoritãþile locale.

La nivel naþional, Confederaþia Caritas România are o relaþie bunã cu Ministerul Sãnãtãþii, cu Ministerul Muncii, Solidaritãþii Sociale ºi Familiei, cu Ministerul Transporturilor, Construcþiilor ºi Turismului ºi cu Ministerul Administraþiei ºi Internelor, atât direct cât ºi prin agenþiile lor specializate.

La dificultãþi trebuie menþionatã mentalitatea oamenilor, nu întotdeauna deschisã, ºi o lipsã a solidaritãþii creºtine. Este greu de obþinut un ajutor care nu cere un efort financiar, cum ar fi voluntariatul. În general, apar voluntari care întreabã cât primesc... Este adevãrat cã existã ºi locuri unde voluntariatul funcþioneazã, de exemplu la Iaºi, la Alba Iulia. Extrema cealaltã, a celor mai mari realizãri, s-a manifestat la colecta pentru catastrofa din Asia de Sud, unde rezultatele au fost mult peste aºteptãri, permiþând pornirea proiectelor menþionate.

Pe de altã parte, recunoaºterea calitãþii muncii, a valorii serviciilor

sociale prestate, a expertizei pe care o oferã organizaþiile Caritas vine din ce în ce mai des. Suntem invitaþi la pregãtirea elaborãrii noilor reglementãri legale în domeniu, consultaþi pe parcursul etapelor pe care ele le parcurg. Suntem parte la elaborarea metodologiei de accesare a Fondurilor Structurale Europene, de care va depinde viitorul multor organizaþii neguvernametale, fonduri care reprezintã marea provocare a anilor viitori.

Caritas Satu Mare face parte din Consiliul de Consultare a Societãþii Civile de pe lângã primul ministru. Caritas Satu Mare ºi Alba Iulia au obþinut statutul de organizaþie de utilitate publicã, fiind printre puþinele organizaþii din domeniul serviciilor sociale care au acest statut în România.

- A.C. Cum aþi defini relaþia cu Biserica Ortodoxã Românã ºi cu celelalte confesiuni implicate în domeniul social?

- Cu Biserica Ortodoxã Românã existã o relaþie de cooperare, de schimb de experienþã. Din pãcate lipseºte o mediatizare a acestei bune colaborãri. De exemplu, la Alba Iulia campaniile de colectã, în preajma marilor sãrbãtori de Crãciun ºi de Paºti se organizeazã de mai mult timp împreunã, de cãtre Caritas ºi Biserica Ortodoxã. Cu alte organizaþii sociale interconfesionale Confederaþia Caritas România ºi organizaþiile membre au o colaborare bunã, în special cu Organizaþia Creºtin-Umanitarã World Vision România.

- A.C. La mai bine de 10 ani de la înfiinþare, ce planuri are CCR pentru viitor?

- Pe viitor, CCR îºi propune îmbunãtãþirea metodelor de informare ºi de comunicare cu instituþiile Bisericii. Un deziderat important al CCR este dezvoltarea programelor naþionale curente pentru ca acestea sã atingã standardele minime de funcþionare a proiectelor ºi implementarea acestora în condiþii de competenþã ºi transparenþã. Mã refer la Centrele de îngrijire la domiciliu, la Birourile de Asistenþã ºi Consiliere pentru persoanele cu handicap, la Programele de intervenþie în cazul calamitãþilor naturale. De asemenea, este necesarã crearea unui sistem de colaborare permanent ºi reglementat între coordonatorii programelor naþionale ºi responsabilii de resurse umane din organizaþiile diecezane. De o mare importanþã pentru viitor sunt ºi programele de formare în diferite domenii sociale, þinând cont de doctrina Bisericii Catolice ºi de orientãrile europene. Îmbunãtãþirea colaborãrii cu autoritãþile publice centrale în vederea participãrii CCR, ca unul din cei mai importanþi factori prestatori de servicii sociale, în procesul de luare a deciziilor care privesc combaterea sãrãciei ºi a excluziunii sociale, la nivelul autoritãþilor centrale, trebuie sã fie o activitate constantã ºi normalã în urmãtorii ani. Nu în ultimul rând, se doreºte creºterea vizibilitãþii organizaþiilor Caritas, în general, ºi a Confederaþiei Caritas România, în special, în societatea româneascã prin prezentarea principiilor ºi a acþiunilor organizaþiilor Caritas din teritoriu.

- A.C. E clar cã “seceriºul este mult”, ºi sperãm ca împreunã cu Caritasurile diecezane ºi cele din afarã sã împliniþi aceste planuri pentru viitor. Vã mulþumim, Pãrinte Egidiu, ºi vã urãm mult succes.

19

20

Istorie ºi Spiritualitate

La Roma, pe urmele sfinþilor sfinþilor,, cu monseniorul Ghika Spiritualitatea Monseniorului Vladimir Ghika, marca distinctivã a personalitãþii lui de excepþie, s-a caracterizat, înainte de toate, prin modestie ºi smerenie. Una dintre consecinþele acestei ezitãri înaintea luminilor rampei, a retractilitãþii din faþa spaþiului public se vede ºi cercetând opera sa scrisã: scrierile Monseniorului Ghika nu sunt numeroase ºi nu au bãtut niciodatã la ochi prin afiºãri stridente.

Sãmânþa de adâncã ºi substanþialã cugetare pe care o regãsim la fiecare filã în cartea sa poate cea mai cunoscutã - Gânduri pentru ºirul zilelor - ne oferã, în acest sens, o pildã de prezenþã pe cât de grãitoare în semnificaþie, pe atât de discretã ºi neostentativã în expresie ºi formulare: o bunã ºi frumoasã hranã pentru suflet, chiar dacã îmbrãcatã într-un stil de inconfundabilã virtuozitate scriitoriceascã. În prefaþa scrisã pentru cartea scriitorului francez Edmond Joly, “La Chambre des Saints”, aceste virtuþi aparte ies cu strãlucire la vedere.

Monseniorul Ghika a scris acest admirabil “Cuvânt înainte” cu gândul la bunurile spirituale oferite de autorul cãrþii. Spiritualitatea celui care a aºternut pe hârtie introducerea iese în evidenþã la fiecare cotiturã a gândului ºi a frazei, îmbrãcatã mereu în metafore ºi comparaþii, care - în frumuseþea lor discretã - invitã, pas cu pas, la adâncã reflecþie.

Cãci Edmond Joly (1861-1932) evocã în acea carte propriii sãi paºi într-un pelerinaj fãcut la Roma - nu în cãutarea desfãtãrii ochiului la vederea monumentelor ºi a maiestãþii marilor bazilici, ci, în mod paradoxal, în cãutarea acelor locuri ponosite ºi îndeobºte trecute cu vederea de turist ºi cãlãtor: modestele locuinþe memoriale unde au trãit o vreme, în popasul lor pãmântesc, sfinþi ai Bisericii.

Vãzute de Monseniorul Ghika ca niºte “anticamere” ale Cerului, aceste smerite încãperi, odãi banale - decoruri ale vieþii cotidiene de odinioarã a unor persoane înãlþate între timp la demnitatea altarelor - dau prefaþatorului ocazia de a medita asupra importanþei lucrurilor mici din viaþa obiºnuitã, de zi cu zi, a creºtinului; ºi, mai cu seamã, a raportului dintre acestea ºi chemarea noastrã, a tuturor, la cele de Sus, rod al smeririi prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu. Dar sã-l lãsãm pe Monseniorul Ghika sã ne cãlãuzeascã acest gând de profundã relevanþã.

Vladimir Ghika Camera sfinþilor*

“Camera Sfinþilor”...S-ar putea crede cã acest titlu ascunde cumva o intenþie poeticã, o misterioasã imagine, ticluit aleasã tocmai spre a înþepa curiozitatea trecãtorului. Câtuºi de puþin. E drept, titlul e frumos ºi sunã bine, dar nu-i mai puþin adevãrat cã el e cât se poate de simplu ºi cât se poate de loial. Nu-i unul din acele titluri gândite sã-þi sarã în ochi, titluri de formulã literarã, acoperind, ba uneori depãºind, meritul cãrþilor pe care le vestesc, ele care – într-o manierã puþintel indiscretã, dar totuºi agreabilã – îmbie pe cititor sã le cumpere. Nu. Cãci e vorba aici de camera sfinþilor, în sensul propriu, direct ºi concret al acestor cuvinte, anume de odãile unor sfinþi care au vieþuit la Roma, locuri unde ei ºi-au trãit zilele, încãperi unde, în deplinã ºi izbitoare smerenie a realitãþii cotidiene, ochiul surprinde un frapant contrast.

Acest contrast vorbeºte despre ceea ce - pornind de la întruparea lui Dumnezeu - omul poate azi întrezãri pânã ºi în cele mai îndepãrtate ºi smerite rãsfrângeri ale fiinþelor de El Însuºi asociate propriei Sale vieþi; ºi despre ce pot ele aduce lumii în dar, atât ca prezenþe de acþiune, cât ºi ca prezenþe sacre. ªi iatã cum, dintr-o datã, o carte ca aceasta, “Camera Sfinþilor”, ne pune sub ochi tranziþia tragic mizerã - ºi, tocmai de aceea, cu atât mai semnificativã - care se statorniceºte pe de o parte, între supranaturalul cel mai elevat ºi mai net ºi, pe de altã parte, cele mai pãmânteºti ºi mai intime detalii ale unor vieþi domestice, despuiate pânã ºi de mãruntul coeficient de nobleþe pe care, prin miºcarea laborioasã a zilelor, ºi-o pot câteodatã dobândi de-a lungul unei existenþe.

Camerele sfinþilor au, astfel, caractere diferite. Mai întâi, rolul de anticamerã a Cerului.

Fãrã a trãda ori dezminþi vreuna din aceste douã trãsãturi – anticamerã, pe de o parte, Cer, pe de altã parte - o atare încãpere îmbracã îndeobºte aparenþe modeste ºi pricãjite, anume fãcute parcã pentru aºteptãri mofluze ori trude ingrate. Se ºtie cã, din punctul de vedere al decorului, o anticamerã are prea puþin în comun cu marea încãpere unde, în cele din urmã, are loc primirea, cea dintâi servind celei de-a doua doar ca loc modest de aºteptare. ªi totuºi, numai anticamera duce la locul cel ales, unde se petrece primirea. ªi cât de mult timp nu ni se întâmplã uneori sã petrecem fãcând anticamera, petrecând în faþa uºilor închise ceasuri prelungi de fastidioasã aºteptare. De locul primirii ne desparte doar o uºã, dar tocmai acea uºã ne ascunde totul. E de ajuns o cheie, gestul scurt al rãsucirii unei chei în broascã ºi, iatã, uºa se deschide. Pânã atunci însã nu suntem lãsaþi sã bãnuim nimic din splendorile de dincolo de canaturile acelei uºi închise, ºi de care - ca ochiul sã se poatã convinge - tot ce îl desparte e o simplã rãsucire a ivãrului ºi a cheii în broascã. Camera Sfinþilor, iatã, e una din aceste anticamere ºi, tocmai de aceea, ea îmbracã adeseori trãsãturile acelor ingrate locuri de aºteptare, fãcute parcã mai ponosite încã de rãvãºirile aduse de trecerea vremii ºi de dezafectare.

Dar, în alte cazuri – împovãratã de onorurile posteritãþii — încãperea poate cãpãt a caracterul paradoxal al unei magazii de serviciu, un fel de debara a iarmarocului nostru pãmântesc, încãpere în care unii sunt preocupaþi sã adune cât mai multe lucruri, sã pãstreze totul, pânã la cele mai sãrmane firimituri de amintire trãitã, pânã la ultimele lucruºoare care ar trebui, fãrã regret, lepãdate.

Amândouã aspectele se cuvin scoase în relief ºi subliniate. Din ascuþirea discordanþei dintre ele douã se naºte o folositoare lecþie, se precizeazã mai bine sensul harului, acel miracol cotidian ce înfloreºte pânã ºi din inima celor mai derizorii condiþii de existenþã. (va urma)

Prezentare ºi traducere de ANDREI BREZIANU

* Cuvânt înainte la cartea scriitorului francez Edmond Joly “La Chambre des Saints” (1933)

Istorie ºi Spiritualitate

A trecut la Domnul, pãrintele dominican Marie-Dominique Philippe…

Arhitect Ferdinand Hoeflich (1880-1934)

S-a nãscut la 24 iunie 1880 la Bucureºti unde a urmat apoi ªcoala de arhitecturã.

A fost cãsãtorit cu Tereza Spreitz-Grabner ºi a avut patru copii.

A colaborat cu ing. Cesare Fantoli („Casa Fantoli- Hoeflich”) la executarea unor construcþii civile importante în Bucureºti, iar în plan bisericesc a efectuat restaurarea bisericilor de la Popeºti ºi Târgoviºte. De asemenea, a întocmit dezinteresat proiectele pentru Seminarul Unit din Blaj, ªcoala din Hãlãuceºti, bisericile din Rãducãneni, Colelia, Brezoi, Sinaia ºi Cernavodã. A contribuit la construirea Sanatoriului „Sfântul Vincenþiu de Paul”, a capelei Institutului „Notre Dame de Sion” din Bucureºti ºi a condus anevoioasele lucrãri de restaurare de la Catedrala „Sfântul Iosif” (1929-1934). În ultimii ani de viaþã a executat proiecte pentru zidul Cimitirului Bellu ºi pentru Capela de la Bucureºtii Noi. A rãmas însã în memoria Bisericii locale pentru marea sa realizare arhitectonicã – Palatul Arhiepiscopal din Bucureºti, de la a cãrui construcþie se împlinesc, anul acesta, 80 de ani.

Moare la 13 iunie 1934, dupã o lungã ºi chinuitoare suferinþã. La moartea sa, ziarul catolic „Farul Nou” scria urmãtoarele: „Dupã o muncã neobositã ºi rodnicã, tatãl ºi soþul model, sfãtuitorul priceput ºi mai cu seamã bunul creºtin a fost chemat la Acela pe care l-a servit ºi iubit, la odihnã veºnicã”.

Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOª

… întemeietorul Familiei religioase a Sfântului Ioan, prezentã ºi în România.

Pãrintele Marie-Dominique Philippe s-a nãscut în 1912 în Franþa. Filozof ºi teolog, a fost profesor la Universitatea din Fribourg (Elveþia). În studiile sale, îmbinã experienþa, dupã perspectiva lui Aristotel, ºi credinþa contemplativã, pe urmele sfântului Toma d‘Aquino ºi ale sfântului Ioan, ale cãrui scrieri îl marcheazã profund ºi la care se întoarce fãrã încetare.

Cãutarea sa de adevãr este orânduitã dupã cele trei înþelepciuni: înþelepciunea filozoficã, înþelepciunea teologicã ºi înþelepciunea misticã.

La Fribourg, în 1975, la cererea câtorva studenþi francezi, întemeiazã Comunitatea Fraþilor “Sfântul Ioan”, apoi cea a Surorilor Contemplative ºi cea a Surorilor apostolice. Acestora li s-au adãugat numeroºi laici, oblaþii Sfântului Ioan. Începând din 1974, o prietenie profundã îl leagã de Karol Wojtyla. Prin numeroase întâlniri ºi scrisori, Papa Ioan Paul al II-lea nu va înceta sã îl încurajeze în cãutarea sa filozoficã ºi în rolul sãu pe lângã fraþii ºi surorile din Familia “Sfântul Ioan”.

Pãrintele Philippe a scris peste 35 de lucrãri de filozofie ºi de teologie spiritualã: filozofia artei, cugetãri despre matematicã ºi medicinã, studii de metafizicã, comentarii ale Evangheliei Sfântului Ioan, scrieri despre misterul lui Cristos ºi despre Sfânta Fecioarã Maria, lucrãri despre familie etc., în special Retour à la source (Fayard 2005), care prezintã gândirea sa filozoficã asupra persoanei umane. În limba românã au apãrut: “Despre iubire”, “Sfântul Toma, învãþãtor, mãrturisitor al lui Cristos”, “În inima iubirii”, “Convorbiri despre iubire, cãsãtorie ºi familie”, “Foc am venit sã arunc pe pãmânt”, “Convorbiri despre Fericiri”.

Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea cere Domnului sã primeascã în Împãrãþia sa pe cel care, de-a lungul multor ani, a cãlãuzit ºi format numeroase persoane la ºcoala lui Cristos, în duhul “ucenicului preaiubit”, înrãdãcinându-i într-o iubire profundã a Bisericii ºi în fidelitatea faþã de Urmaºul lui Petru.

Înþelepciunea Crucii

Crucea lui Cristos, ne spune sfântul Paul, este nebunie (pentru raþiunea noastrã) ºi scandal (pentru sensibilitatea noastrã); dar pentru credincios ea este puterea lui Dumnezeu ºi înþelepciunea lui Dumnezeu (Cf. 1Cor 1,23-24). Cristos rãstignit este înþelepciunea noastrã (Cf. 1Cor 1,30), iar înþelepciunea dumnezeiascã este iubirea care învinge totul, este aceastã întâietate a iubirii în stare sã cuprindã totul ºi sã transforme totul. Este iubirea dumnezeiascã, în inima lui Isus, care se foloseºte de toate suferinþele, de toate rãnile, de toate morþile, de toate eºecurile, de toate fragilitãþile, pentru a relua totul ºi pentru a se revela într-un mod cu totul nou, pentru a revela ce e mai intim în misterul Preasfintei Treimi – ºi nu numai pentru a-l revela, dar ºi pentru a ne introduce în el.

Când vorbeºte de înþelepciune, sfântul Paul ºtie ce vrea sã spunã. “E propriu înþeleptului sã ordoneze”, spune Aristotel. Înþelepciunea Crucii realizeazã o rãsturnare completã a tuturor valorilor, ea aduce o ordine nouã care se desãvârºeºte în misterul Învierii. “Dacã Cristos nu a înviat, mai spune sfântul Paul, zadarnicã este credinþa noastrã”(1Cor 15,17). ªi Isus însuºi aratã ucenicilor de la Emaus cã existã o legãturã de necesitate între Cruce ºi slavã: “Oare nu trebuia Cristos sã sufere acestea ºi sã intre în slava sa?”(Lc 24,26). Dacã trebuie sã sufere pentru a intra în slavã, nu înseamnã oare cã toatã semnificaþia suferinþei sale este de a-i face pe oameni sã intre în slava Tatãlui ? Cãci Isus însuºi, Fiul preaiubit, nu a pãrãsit niciodatã “sânul Tatãlui”(Cf. In 1,18) (…)

Traducere dupã pãrintele M ARIE -D OMINIQUE P HILIPPE , o.p., « J’ai soif », ed. Saint-Paul, Versailles 1996, pag. 74-75

21

22

Media

Un minut de adolescenþã ANA BOARIU

Ne uitãm în fiecare zi la televizor. Ni se vorbeºte despre copii. Din când în când. Mereu, când se întâmplã ceva grav, este o ºtire care apare brusc despre un abuz sau o neglijenþã. Sau, dimpotrivã, copiii sunt într-un univers amuzant, plin de jocuri, în care spun lucruri trãsnite. În ultima vreme, o emisiune realizatã de Cornel Mihalache pe TVR priveºte copiii ºi din alt unghi ºi, din titlu, ne atenþioneazã: Copiii spun lucruri nu tocmai trãsnite. Elevi din toatã þara au fost întrebaþi despre politica româneascã, despre integrarea europeanã, despre corupþie ºi justiþie. ªi rãspunsurile lor meritã sã fie luate în seamã. Dau serios de gândit celor mari, de la care copiii câteodatã au preluat pãreri sau, altãdatã, dimpotrivã, le-au privit deciziile cu un ochi critic ºi cu mult bun simþ. Documentarul este înscris în competiþia din cadrul Festivalului „Privind copiii”, care se va desfãºura anul acesta la Bucureºti, între 15-20 noiembrie, sub egida UNICEF ºi SIGNIS. Festivalul a început anul trecut cu o primã ediþie FORUM, în care filme de ficþiune privind copiii, premiate de jurii ecumenice internaþionale, au fost prezentate la Cinemateca Românã, urmate de dezbateri cu publicul. Anul acesta, oferta se lãrgeºte. În afara unei selecþii de filme de ficþiune, existã o secþiune competitivã în care vor concura filme documentare europene care ating problematica drepturilor copilului. De asemenea, în 20 noiembrie, Ziua Mondialã a Drepturilor Copilului, copiii înºiºi vor prezenta filme de un minut, realizate în cadrul unor ateliere de creaþie video.

Atelierele au fost organizate de SIGNIS ROMANIA cu sprijinul UNICEF ºi al Fundaþiei RENOVABIS, în colaborare cu CARITAS ºi alte ONG-uri din România. O idee simplã ºi curajoasã, pornitã de la un proiect european al Fundaþiei OneMinutesJr. din Olanda, care organizeazã ºi un festival anual al filmelor de un minut, fãcute de tineri între 12-21 de ani.

Copiii au ceva de spus, ºi nu spun lucruri trãsnite. Au curajul sã vorbeascã despre ei, despre poveºtile, câteodatã dureroase, pe care le-au trãit. Filmele lor de un minut trag un semnal de alarmã asupra drepturilor copilului, nu întotdeauna respectate, ºi în primul rând vorbesc despre dreptul unui copil de a fi iubit. La Timiºoara, unde Centrul “Rudolf Walter” a gãzduit unul din atelierele de creaþie video, adolescenþi din centre de plasament au îndrãznit sã vorbeascã despre dificultatea lor de a se integra în ºcoalã, unde ceilalþi copii îi resping. Au vorbit cu durere ºi sensibilitate despre drama familialã, despre divorþul pãrinþilor, care i-a împins spre casa de copii, sau chiar despre violenþa din familie.

Au vorbit despre dorul de casã, pe care nu au curajul sã îl recunoascã, dar care îi macinã atunci când sunt în tabãrã cu alþi copii. Ceilalþi se

bucurã cã pleacã acasã, în timp ce unul dintre ei viseazã sã poatã ºi el ajunge acasã.

Regizori profesioniºti, directori de imagine, profesori de montaj sau animaþie au avut câteva întâlniri de neuitat în aceastã varã cu copiii de la Câmpulung, Iaºi, Timiºoara ºi Bucureºti. Majoritatea dintre ei profesori, conferenþiari sau asistenþi la Universitatea de Teatru ºi Film din Bucureºti, au avut cu toþii ocazia sã trãiascã o experienþã diferitã, care pe unii i-a speriat la început, dar i-a fascinat din ce în ce mai mult în timp ce trãiau o sãptãmânã magicã, aºa cum a simþit Dragoº Popescu, director de imagine, care ne-a însoþit la Timiºoara.

Marius ªopterean ºi Doru Niþescu au întâmpinat greutãþile inerente, dar s-au bucurat ºi de fascinaþia unei tabere la munte, organizatã la Sãtic cu sprijinul ºi generozitatea pãrintelui Pãuleþ ºi a Caritas Câmpulung Muscel. Sorin Botoºeneanu ºi Iulia Murgu s-au bucurat de confortul Centrului de Plasament - Caritas Iaºi ºi totodatã de energia ºi generozitatea surorilor care au gãzduit în tabãrã copii din mai multe proiecte de asistenþã socialã coordonate de Caritas, dar ºi de asociaþia “Slujirea Vieþii”, Fundaþia “Holt” sau Centrul de plasament Tãtãraºi din Iaºi. Napoleon Helmis ºi Dragoº Popescu au petrecut o sãptãmânã la Timiºoara cu copii de la Fundaþia “Rudolf Walter”, de la Centrul de plasament din Lugoj, de la Centrul de plasament al Caritas-ului Timiºoara la care s-au alãturat copii din satul Ionel, inundat anul trecut ºi unde asociaþia SCOP încearcã sã îi ajute pe foºtii sinistraþi. La Bucureºti, pãrintele Martin Cabalaº a gãzduit în ultima sãptãmânã din august un atelier coordonat de Florin Kevorkian ºi Izabela Bostan, la care au fost înscriºi copii de la Centrul de plasament “Sf. Petru ºi Pavel”, de la Fundaþia Bucureºtii Noi, din proiecte ale BACH, Bucureºti ºi din parohiile Bucureºtii Noi ºi Buftea. Cu mult curaj ºi încredere în aceºti copii minunaþi, proiectul a fost coordonat de Rodica Buzoianu, medic psihiatru. Un ultim atelier se va desfãºura la Bucureºti, la Centrul “Sfântul Dimitrie”, unde cei mai talentaþi copii la desen vor învãþa ce înseamnã animaþia.

Vã invitãm, sã vizionaþi toate filmele copiilor pe data de 20 noiembrie, în cadrul Festivalului “Privind copiii”, organizat de UNICEF ºi SIGNIS. Recunosc... am pornit în aceastã experienþã destul de sceptic. Mai mult de dragul plãcerii de a mã lãsa “sedus” de bunul meu amic ºi coleg, Napoleon Helmis. Nu dãdeam prea multe ºanse de succes “experimentului”. Datoritã timpului foarte scurt în care trebuia sã predãm, mãcar niºte “rudimente fundamentale” ale acestei mult prea vaste ºi în continuã prefacere teme, numitã “film”... Datoritã vârstei mult prea fragede a “cursanþilor” ºi a faptului cã ,din pãcate, contactul lor cu acest subiect era probabil nul... ªi, mai presus de toate, datoritã faptului cã scopul propus, realizarea unor filme doar DE UN MINUT, era unul deosebit de spinos ºi dificil chiar ºi pentru un profesionist cu experienþã! Limbajul imaginii are multe nuanþe, iar experienþa noastrã de viaþã, sublimatã în mesaj filmic, poate sã ne joace feste urâte când încercãm sã realizãm o astfel de formulã, atât de limitatã ca TIMP. Este în mod particular dificil sã ne autocenzurãm ºi sã ne autodisciplinãm, pentru a pãstra din acest limbaj doar esenþa ºi în acelaºi timp coerenþa poveºtii cinematografice, care trebuie sã rãmânã inteligibilã ºi semnificativã pentru ORICE spectator.

Acum, privind rezultatul, privind FILMELE DE UN MINUT ale acestor minunaþi copii ºi mai ales privind în urmã la acea sãptãmânã petrecutã împreunã cu ei... eu, “scepticul” ºi “destul-de-cartezianul-liber-cugetãtor” trebuie sã recunosc cã ceva MAGIC s-a întâmplat probabil... cu ei, cu noi, dar mai ales CU MINE ! (Dragoº Popescu)

Lecturi

Bernard Ducruet, OSB – „Lupta spiritualã“ & „Umilinþa“ dupã Sfântul Benedict Ed. Sapientia, Iaºi, 2006; 46 p. & 53 p.

ANA-MARIA BOTNARU

„Lupta spiritualã la care ne cheamã mereu Evanghelia constã în renunþarea la idolatria eu-lui, fãrã de care nu se poate porni în cãutarea adevãratului Dumnezeu. Evanghelia întreagã ne cheamã la un Paºte al eu-lui; trebuie sã «punem cruce» acestei pseudo-relaþii hipertrofiate cu sine, spre a regãsi înþelepciunea iubirii” scrie Bernard Ducruet în micul tratat de spiritualitate consacrat personalitãþii ºi învãþãturii Sfântului Benedict. Într-o lume hipermodernã, care se uitã prea mult în oglindã, dar a uitat sã priveascã spre cer, o scriere ce popularizeazã Regula ºi spiritualitatea Sfântului Benedict poate pãrea unora strãinã, iar altora fascinantã. „Eroii” zilelor noastre sunt jalnici ºi se vãd la televizor. Eroii Evului Mediu stãteau ascunºi în mãnãstiri ºi scriau, spre îndreptarea fraþilor lor. Iubirea lor de Dumnezeu este o mãrturie ºi pentru noi, cei de azi.

Sfântul Benedict (480, Nursia – 547, Monte Cassino), fondatorul mãnãstirii de la Monte Cassino ºi pãrintele monahismului occidental, a fost proclamat patron al Europei. Regula sa este o artã de a trãi. „Începând din secolul al ºaptelea, civilizaþia romanicã, nãscutã în mãnãstirile ce acopereau deja întreaga Europã, de la Dunãre la Marea Nordului, de la Ebru la Elba, va gãsi în Regula benedictinã cea mai bunã parte a inspiraþiei sale ºi a interpretãrii concrete a Evangheliei, într-o lucrare în care viaþa economicã, cea liturgicã, relaþionalã ºi personalã se echilibreazã prin ordine, simþul mãsurii, respectarea persoanelor ºi credinþa concretã în Dumnezeu, «primul slujit».”

Trei spãrturi ºi trei simboluri: Viaþa noastrã spiritualã este întunecatã de trei tendinþe negative: pofta (de bani, de plãcere ºi de bunuri lumeºti) – simbol: porcul care râneºte; vanitatea (dorinþa de a fi mereu admirat) – simbol: pãunul care-ºi roteºte coada; mândria (dorinþa de a fi absolut autonom în raport cu orice ordine superioarã: Dumnezeu sau alþi oameni) – simbol: vulturul dominator.

Lupta omului credincios nu va consta în uciderea dorinþei – motor al vieþii, ci în reorientarea ei spre Dumnezeu.

Capitolul II ne vorbeºte despre Greutãþile luptei spirituale: contextul (mediul ºi cultura din care provenim), inerþia, vrãjmaºul (diavolul ºi minciunile sale).

Capitolul III este consacrat fronturilor luptei spirituale: are dimensiuni medicale, sociale, politice, educative. Se duce atât la nivel individual, cât ºi colectiv. În capitolul IV aflãm Marile principii ale luptei spirituale: cãutarea dragostei; lipsa oricãrei asemãnãri între lucrarea Duhului Sfânt ºi lucrarea duhului viclean; participarea la mântuire – ºi noi facem parte din rãzboiul nevãzut ºi lucrarea mântuitoare a Domnului; creºterea în dragoste;

certitudinea cã lupta noastrã este ºi lupta Bisericii. Capitolul V dezvãluie Principalele arme ale luptei spirituale: rugãciunea (cu precãdere „Tatãl nostru” ºi psalmii), Biserica (liturghia ºi sacramentele, mai ales sfânta spovadã), faptele dragostei, contemplaþia, calea monahalã (trezvia – atenþia smeritã la prezenþa lui Dumnezeu; apatheia – potolirea patimilor).

Concluzia poartã acest titlu: „Spiritul filial” ºi ne dezvãluie rezultatul luptei spirituale: „regãsirea încrederii în Dumnezeu, o încredere de fiu, care creºte pânã ce ajunge totalã“.

Micul tratat se încheie cu aceste cuvinte: „Cãlugãrul ia cu asalt povârniºurile Muntelui Schimbãrii la Faþã, ºoptind neîncetat rugãciunea Vameºului: Doamne Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã pe mine, pãcãtosul. Rugãciune pe care o transformã uneori aºa: Doamne Isuse Cristoase, tu eºti bucuria mea, trimite Duhul tãu ºi mântuieºte-mã”. Nimeni nu ne opreºte sã înlocuim „cãlugãrul“ cu „omul“, pur ºi simplu... *** „Umilinþa nu este o simplã virtute moralã constând în a fi modest, ci chiar atitudinea fundamentalã prin care o fiinþã liberã întâmpinã ºi primeºte totul de la Dumnezeu, inclusiv propria fiinþã. Este una dintre componentele iubirii. Iubirea este umilã, iar umilinþa, iubitoare. Unii autori vorbesc chiar despre «umilinþa lui Dumnezeu».”.

Treptele umilinþei, descrise de Sfântul Benedict în Regula sa, sunt în numãr de 12: frica de Dumnezeu, urmarea lui Cristos, ascultarea din dragoste pentru Dumnezeu, suportarea încercãrilor zilnice, conºtiinþa faptului cã suntem pãcãtoºi, bucuria în Domnul, experienþa lui Cristos rãstignit, supunerea la Regulã ºi la ordinea adoptatã de comunitate, tãcerea, râsul – zâmbetul – umorul, cuvântul – regãsirea funcþiei primordiale a limbajului, atenþia treazã la prezenþa lui Dumnezeu. În concepþia Sfântului Benedict, la capãtul scãrii umilinþei se aflã trei roade: practicarea virtuþilor, curãþirea inimii ºi dragostea desãvârºitã ce alungã orice temere. „Unitatea dintre chemarea lãuntricã adresatã omului de cãtre Tatãl ºi împlinirea ei exterioarã, în comportament, aºa încât el sã ajungã asemenea lui Cristos, ne învaþã sfântul Benedict, este lucrarea Duhului Sfânt” (subl. mele, A-MB).

Scrierile lui Bernard Ducruet, apãrute în seria „Mici tratate de spiritualitate“, se constituie într-un gest necesar: i se reaminteºte omului modern, amnezic ºi neliniºtit deopotrivã, cã Dumnezeu este izvorul ºi scopul ultim al vieþii noastre. Regula Sfântului Benedict este un imn al iubirii de Dumnezeu ºi al înþelepciunii care vine de la Duhul Sfânt.

23

24

ªtiri

Întâlnirea istoricã mondialã interreligioasã pentru pace – dupã 20 de ani

Dupã 20 de ani de la Ziua Mondialã de Rugãciune pentru Pace, Assisi a fost din nou locul unei întâlniri interreligioase ºi de rugãciune, în zilele 4 ºi 5 septembrie. Ziua Mondialã, convocatã de Papa Ioan Paul al II-lea, în oraºul Sfântului Francisc în octombrie 1986 a reprezentat un eveniment fãrã precedent, alãturi de Episcopul Romei participând reprezentanþi ai marilor religii ale lumii, de la Dalai Lama, la Arhiepiscopul anglican de Canterbury. Întâlnirea de atunci a fost începutul unui proces pe care Comunitatea “Sant’ Egidio” ºi l-a asumat, ajungându-se astfel la Întâlnirile Internaþionale “Oameni ºi Religii”. Aceste întâlniri au avut loc, an de an, în diferite oraºe din Italia ºi în capitale europene (inclusiv la Bucureºti în 1998), dar ºi la Washington, oferind ocazii pentru dialogul ecumenic ºi interreligios.

Tema întâlnirii din acest an a fost: „Religiile ºi culturile în dialog pentru o lume a pãcii”.

Miºcarea “Sant’ Egidio” a explicat cã “într-o perioadã marcatã de terorism ºi de rãzboi, precum ºi de eforturi în direcþia dialogului ºi reconcilierii, religia ºi-a asumat un rol proeminent în viaþa publicã ºi în conflictul de identitãþi. Religiile sunt tot mai mult expuse pericolului de a deveni instrumente ale extremismului”. De aceea, la Assisi, reflecþia marilor religii ale lumii asupra dialogului dintre culturi se va impune drept cheie de dezamorsare a conflictului dintre civilizaþii, ca axã a globalizãrii care nu trebuie sã fie inspiratã doar de probleme comerciale.

Papa subliniazã importanþa rugãciunii ºi a contemplaþiei

Duminicã, 20 august, adresându-se miilor de pelerini aflaþi în curtea reºedinþei papale de la Castel Gandolfo pentru rugãciunea Angelus, Papa a subliniat faptul cã rugãciunea ºi contemplarea trebuie sã fie puse înaintea “agitaþiei” cotidiene ºi a avertizat asupra pericolului cãderii în „învârtoºarea inimii” ca urmare a prea multelor ocupaþii zilnice. Sfântul Pãrinte a vorbit despre Sfântul Bernard de Clairvaux (1091-1153), doctor al Bisericii, ca un exemplu de creºtin care a ºtiut cum sã îmbine în mod echilibrat rugãciunea cu activitatea. Papa Benedict a spus: „Este necesar sã acordãm atenþie pericolelor activitãþii excesive, indiferent de condiþia ºi ocupaþia noastrã (…) deoarece preocupãrile numeroase conduc adesea la «învârtoºarea inimii», nefiind altceva decât suferinþã pentru spirit, pierderea inteligenþei ºi risipirea harului”. „Aceastã avertizare este validã pentru tot felul de ocupaþii, inclusiv în cazul celor inerente conducerii Bisericii”, a adãugat Papa. „Cât de utilã este, de asemenea, pentru noi chemarea la primatul rugãciunii!”, a continuat Episcopul Romei. A subliniat apoi faptul cã Sfântul Bernard „a putut sã armonizeze aspiraþia cãlugãrului spre singurãtate ºi liniºtea mãnãstirii cu urgenþa misiunilor importante ºi complexe în slujba Bisericii. Pentru el, iubirea este cea mai mare forþã a vieþii spirituale.

Dumnezeu, care este iubire, creeazã omul din iubire ºi îl salveazã din iubire”. Papa a citat apoi un sfat marian al Sfântului Bernard, îndemnându-i pe toþi: „Priviþi steaua, chemaþio pe Maria. Cu ea cãlãuzã, nu veþi rãtãci, iar invocând-o, nu vã veþi pierde inima. Dacã ea merge înaintea voastrã, nu veþi obosi; dacã este alãturi de voi, vã veþi atinge scopul”.

“Eu nu am mandatul sã fac schimbãri”

Pãrintele Federico Lombardi, noul director al Biroului de Presã al Vaticanului, vede oportunitãþi în mai buna coordonare dintre sectoarele de comunicare ale Sfântului Scaun. Numit în luna iulie, ca succesor al lui Joaquin Navarro-Valls, la conducerea Biroului de Presã, a declarat cã va acþiona în direcþia atingerii unui echilibru între respectivele sectoare: Biroul de Presã, L‘Osservatore Romano, Radio Vatican, Centrul de Televiziune al Vaticanului ºi Internet.

Director al Radio Vatican în momentul numirii, funcþie pe care de altfel ºi-a pãstrat-o, preotul iezuit a spus cã diferitele sectoare de comunicare ale Sfântului Scaun vor rãmâne ºi pe viitor separate. Întrebat despre zvonurile privitoare la o reorganizare majorã a comunicaþiilor din Vatican, pãrintele Lombardi a afirmat: “Eu nu am mandatul sã fac schimbãri”.

Benedict al XVI-lea a spus, despre pãrintele Lombardi, cã este “un foarte bun comunicator”. Deºi nu este “un tehnician în ale comunicaþiilor”, are darul transmiterii conþinutului credinþei creºtine în mod profund ºi clar. Reflectând la priceperea folosirii mijloacelor de comunicare socialã, doveditã în timpul pontificatului anterior de cãtre Papa Ioan Paul al II-lea, pãrintele Lombardi a afirmat cã a ajuns la concluzia cã o prezenþã media reuºitã reflectã “coerenþã, sinceritate, onestitatea unei persoane ºi curajul de a se arãta aºa cum este”. În acest sens, a spus el, Papa Benedict are, în esenþã, aceleaºi calitãþi ca predecesorul sãu.

ªtiri

Benedict al XVI-lea în Bavaria natalã

În perioada 9-14 septembrie Suveranul Pontif va efectua cea de-a 4-a cãlãtorie internaþionalã, în aceastã perioadã el fiind prezent în unele locuri care au avut un impact deosebit asupra vieþii sale.

Conform programului oficial al vizitei, publicat de Biroul de presã al Sfântului Scaun, prima ceremonie papalã va fi o rugãciune în faþa Coloanei Fecioarei, în Marienplatz, din München . Sfântul Pãrinte va merge apoi la reºedinþa preºedintelui Horst Kohler, pentru o întâlnire cu acesta, cu cancelarul Angela Merkel ºi cu ministrul preºedinte al Bavariei, Edumund Stoiber. Papa va rãmâne peste noapte la Palatul Arhiepiscopal din München, fosta sa reºedinþã.

Duminicã, 10 septembrie, Sfântul Pãrinte va celebra Sfânta Liturghie pe esplanada Neue Messes din München, în cadrul uneia dintre cele mai largi ceremonii ale vizitei papale.

Luni, 11 septembrie, Papa va lua parte la Vesperele mariane, alãturi de persoanele consacrate ºi seminariºtii din Bavaria, în Bazilica “Sfânta Ana” din Altoetting. Apoi va merge în localitatea sa natalã, Marktl am Inn, pentru o scurtã vizitã.

Marþi, 12 septembrie, Papa Benedict al XVI-lea va celebra Liturghia pe esplanada Islinger Feld din Regensburg ºi va vizita

Bisericã consacratã în amintirea pruncilor nevinovaþi.

La Iurga, în sudul Siberiei, se construieºte o bisericã ortodoxã unde vor fi celebrate Liturghii pentru copiii care nu s-au nãscut din cauza avortului. Cu câteva sãptãmâni în urmã, Radio Vatican anunþa iniþiativa pãrintelui Constantin, a cãrui bisericã, ce va fi terminatã în vara anului 2007, va avea ca hram Sfinþii Prunci Nevinovaþi din Betleem, martirizaþi de Irod pe vremea lui Isus.

Ca ºi Biserica Catolicã, Biserica Ortodoxã considerã avortul o crimã ºi un pãcat grav.

Guvernul rus ºi-a exprimat dorinþa de a reduce pe cât posibil rata avorturilor, datã fiind „alarmanta scãdere demograficã”. În ziua în care Radio Vatican vorbea despre acest proiect, publicaþia italianã „Avvenire” informa cã iniþiativa pãrintelui Constantin este fãrã precedent în Rusia, bucurându-se de sprijinul credincioºilor ortodocºi ruºi. Preotului i-a venit aceastã idee dupã ce o parte din presupusele rãmãºiþe pãmânteºti ale copiilor, uciºi de Irod acum 2.000 de ani, au sosit de la Ierusalim la Iurga.

Vatican Information Service (VIS)

Universitatea Regensburg, unde a fost profesor ºi vicerector, pentru o întâlnire cu reprezentanþii lumii ºtiinþei. Va participa, la Catedrala din Regensburg, la celebrarea ecumenicã a Vesperelor.

Miercuri, 13 septembrie, Sfântul Pãrinte va binecuvânta noua orgã din Alte Kapelle, din Regensburg, unde fratele sãu, Mons. Georg Ratzinger, a fost dirijor mulþi ani. Apoi, împreunã cu fratele sãu, va face o vizitã la cimitirul Ziegetzdorf, unde

sunt îngropaþi pãrinþii ºi sora.

Joi, dupã întâlnirea cu preoþii ºi cu diaconii permanenþi din Bavaria, care se va desfãºura la Catedrala din Freising, Papa va sosi la aeroportul internaþional din München, unde va avea loc ceremonia de plecare.

Papa se roagã pentru responsabilii media În luna septembrie Sfântul Pãrinte se va ruga în mod deosebit „ca toþi cei care utilizeazã mijloacele de comunicare socialã, s-o facã mereu cu conºtiinþã ºi responsabilitate”.

Aceasta este intenþia generalã de rugãciune anunþatã de Apostolatul pentru Rugãciune, iniþiativã la care participã aproximativ 50.000 de persoane din întreaga lume, prin care laici, persoane consacrate, preoþi ºi Episcopi din lumea întreagã oferã rugãciunile ºi sacrificiile lor pentru intenþia pe care Papa o indicã pentru fiecare lunã.

Comentând intenþia, Apostolatul pentru Rugãciune afirmã cã ”o reflecþie atentã asupra dimensiunii etice a comunicaþiilor sociale trebuie sã conducã la iniþiative practice, orientate sã elimine pericolele pe care acestea le reprezintã pentru bunãstarea familiei, ºi sã asigure cã aceste mijloace de comunicare continuã sã fie autentice surse de îmbogãþire (…) În acest sens, o responsabilitate deosebitã revine celor care lucreazã în media, autoritãþilor politice ºi pãrinþilor”.

De asemenea, în fiecare lunã, Suveranul Pontif îºi oferã rugãciunile ºi sacrificiile pentru o intenþie misionarã care, în aceastã lunã, este „Pentru ca în teritoriile de misiune întregul popor al lui Dumnezeu sã aibã ca prioritate proprie formarea permanentã”.

MULÞUMIM PENTRU ÎNCREDERE!

Suntem aproape de încheierea unui an pastoral. Un timp în care Actualitatea Creºtinã ºi Centrul de comunicaþii sociale al Arhidiecezei noastre au încercat sã propunã ºi sã însoþeascã iniþiativele din Biserica noastrã localã. Activitatea centrului ºi a redacþiei a fost continuu animatã de dorinþa de a corespunde calitativ cerinþelor Dumneavoastrã.

Responsabili ºi voluntari, angajaþi în munca redacþionalã ºi de producþie, vã mulþumim pentru înþelegerea de care daþi dovadã ori de câte ori suntem în cãutarea calitãþii.

De nepreþuit a fost în ultimul an ajutorul pe care l-am primit de la Dumneavoastrã. Cel spiritual este cel mai important, rugãciunea, apropiindu-ne de Dumnezeu, ne-a apropiat ºi între noi. Încurajarea primitã ne-a susþinut mai ales atunci când totul pãrea sã devinã rutinã. ªi sprijinul financiar a fost important, fie prin donaþii, fie prin folosirea serviciilor noastre. Mulþumim încã o datã pentru toate colectele organizate. Mulþumim instituþiilor ºi persoanelor care ne-au sponsorizat. Mulþumim pentru încrederea pe care ne-o acordaþi în continuare.

ANGELUS COMMUNICATIONS Vatican.va

catholica.ro

Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

25

26

Ecumenism

“Unitate! Unitate! Unitate!”*

Noi delimitãri confesionale ºi argumentarea lor teologicã

Pr. VASILE CIOBANU

În numãrul trecut al revistei s-a fãcut referire expresã la fenomenul de înstrãinare survenit în mod nedorit în urma acþiunilor de unire, începând cu sec. XVI. Consider cã ar trebui sã aprofundãm puþin perioada imediat urmãtoare, analizând ºi efectele “colaterale” apãrute între timp.

Odatã cu naºterea bisericilor greco-catolice a început sã aparã o nouã problemã deosebitã în practica sacramentalã. Pentru pãstori se punea urmãtoarea problemã în termeni din ce în ce mai acuþi: în ce mãsurã credincioºii mai puteau frecventa vechile “biserici-mamã” (ortodoxe), liturghia fiind oricum aproape identicã? Era mai întâi o problemã de conºtiinþã, însã devenea din ce în ce mai acutã, cãci putea compromite cauza unirii.

Modelul ecleziologic al acþiunilor de unire nu e aºa de greu de recunoscut: Reîntoarcerea „oiþelor pierdute în staulul Bisericii lui Cristos” – anume prin acte de unire. În perioada post tridentinã – mai ales începând cu secolul XVII, aºadar dupã unirile cu Roma – s-a rãspândit opinia cã sacramentele celebrate de creºtinii schismatici (ortodocsi, protestanþi) sunt valide însã ilicite. Astfel s-a ajuns în regiunile unde trãiau uniþii – mai ales Ucraina ºi Transilvania -, la conflicte de conºtiinþã, pentru misionari, cât priveºte communicatio in sacris. Ortodocºii (schismatici) mai pot fi primiþi la sacramente, sau nu? Credincioºilor proprii sã li se mai permitã participarea la sacramentele sãvârºite în bisericile acestora (pânã de curând frecventate din generaþie în generaþie), sau nu? Practic a fost vorba de adevãrate drame de suflet ºi uneori chiar familiale... De aceea ºi preoþii sau pãstorii misionari nu împãrtãºeau întotdeauna aceleaºi pãreri. În afarã de aceasta, dacã sacramentele celebrate de ortodocºi erau valide (chiar dacã ilicite), atunci exista pericolul real ca unirea sã fie compromisã.

La cererile tot mai insistente ale misionarilor catolici adresate Congregaþiei De Propaganda Fide, (aceºtia fiind subordonaþi direct congregaþiei în cauzã) s-a primit în cele din urmã urmãtorul rãspuns, în forma unui Decret, pentru a pune capãt diferenþelor de vederi dintre 1729 misionari (1729 1729): orice communicatio in sacris ºi orice act liturgic comun, vor fi de acum înainte interzise, inclusiv rugãciunile în comun! (Cf. E. Ch. Suttner, Die Christenheit aus Ost und West, 187 ff.) Aºadar, timp de mai bine de 200 ani – pânã la Conciliul Vatican II – s-a respectat aceastã hotãrâre, care a fost mai apoi introdusã ºi în Codul de Drept Canonic.

Autorul, E. Ch. Suttner, precum ºi alþi autori de renume, sunt de pãrere cã „Aceastã decizie, deºi nu a fost datã de papa însuºi, ci emisã de Congregaþia De Propaganda Fide, a fãcut ca ruptura dintre cele douã Biserici sã fie mult mai vizibilã ºi sã acþioneze mai intens, decât ceea ce se întâmplase în anul 1054...” (Cf., Die Christenheit, 192; vezi, de asemenea, ºi autorul De Vries, Rom und die Patriarchate des Ostens, 385).

Drept rãspuns la aceastã hotãrâre radicalã a Bisericii Catolice patriarhii din Constantinopol, Alexandria ºi Ierusalim s-au întrunit într-un sinod comun, în 1755, declarând drept nesacramentale toate

actele liturgice ale catolicilor. De asemenea, au mai hotãrât ca pe viitor, convertiþii care se vor reîntoarce în sânul Bisericii Ortodoxe, vor trebui sã fie rebotezaþi! ªi patriarhatul de Antiohia ºi-a însuºit mai apoi hotãrârea acestui sinod panortodox, deoarece patriarhul nu reuºise sã fie de faþã. De asemenea, patriarhatul Moscovei a acceptat în cele din urmã aceastã hotãrâre, însã cu o diferenþã semnificativã: cei care vor reveni în biserica ortodoxã rusã, dacã au fost miruiþi deja, nu vor necesita reprimirea acestui sacrament.

Astfel, se poate spune cã adevãrata schismã, cu toate implicaþiile sale profund ecleziologice, abia acum s-a produs! Acum începe cu adevãrat ºi în estul Europei timpul confesiunilor catolicã ºi ortodoxã (aºa dupã cum se întâmplase deja în Occident între “catolici” ºi “protestanþi”). Dacã înainte se vorbea de Bisericile latinã ºi greacã, respectiv rusã, ca despre douã spaþii cultural-creºtine diferite, acum începe sã se vorbeascã tot mai mult de confesiunea catolicã, respectiv de ortodoxie. Desigur ºi literatura teologicã va fi scrisã în consecinþã: dacã înainte se întâlneau mai ales scrieri polemice, acum apar adevãrate încercãri de fundamentare dogmaticã a situaþiei deja existente. Practic, apare o rãsturnare de sens: Axioma primelor secole din timpul Sf. Ciprian (+258) sau al lui Origene (+253) ”Extra ecclesiam nulla salus!” (“În afara Bisericii nu existã mântuire”), va fi reconsideratã, devenind acum: “Extra Romam / Constantinopolim / Wittenberg nulla salus!” (“În afara Romei / respectiv a Constantinopolului / a Wittenbergului nu existã mântuire!”).

Nici consecinþele practice nu vor întârzia sã aparã: se va intensifica ridicarea de noi lãcaºuri de cult ºi crearea de noi structuri bisericeºti paralele, faþã de cele existente deja de secole. ªi, deoarece fiecare dintre cele douã Biserici începe sã se considere ca fiind singura Bisericã adevãratã întemeiatã de Isus Cristos, aceste acþiuni, de “competiþie” am putea chiar spune, vor lua avânt din ce în ce mai mult. Astfel se face cã atitudinea moºtenitã, a unor creºtini ortodocsi, respectiv greco-catolici, de astãzi de la noi, nu poate fi mai veche de circa 250 ani! Însã, pentru o atitudine cu adevãrat ecumenicã, în spiritul lui Isus Cristos, care s-a rugat ca “toþi sã fie una”, desigur cã asemenea evoluþii trebuie reconsiderate. Unitatea Bisericii este ºi se întemeiazã în Cristos ºi pe darurile sale sacramentale. Iar El este acela care dãruieºte fãrã de mãsurã. Dupã anii Conciliului (Vatican II) Biserica noastrã Catolicã ºi-a revizuit, pe bunã dreptate, poziþia din sec. XVII-XIX ºi acest lucru ne bucurã ºi reprezintã un progres semnificativ. Acum îl putem lãuda împreunã cu toþi ceilalþi creºtini pe Domnul ºi, în condiþii anume, este chiar posibilã communicatio in sacris. Cãci mântuirea credincioºilor ºi prosperitatea lor spiritualã constituie regula prioritarã în întreaga pastoraþie (”Salus animarum suprema lex!”). (va urma) *memorabilul strigãt al mulþimii din Parcul Izvor, la Sfânta Liturghie celebratã de Papa Ioan Paul al II-lea (9 mai 1999)

Viaþa consacratã

Binecuvântarea casei ºi capelei Fraþilor Misionari ai Caritãþii în Colentina

Inaugurarea Casei “Sfânta Maria a harurilor” din Mangalia

27 iulie 2006

Suntem plini de bucurie pentru aceastã etapã pe care o reprezintã binecuvântarea capelei noastre ºi cea dintâi Euharistie, celebratã de Monseniorul Sociu. De aici începe totul! Noua ºi mica noastrã comunitate (suntem doi fraþi, deocamdatã) are nevoie de acest ferment pentru a creºte ºi a atinge viaþa celor pe care îi întâlnim pe strãzile Bucureºtiului.

Identitatea noastrã de persoane consacrate ºi carisma proprie a Congregaþiei noastre ne cer o prezenþã de rugãciune, o prezenþã smeritã alãturi de cei mai sãraci. Dupã discernãmântul fãcut în Comunitate, în acest loc este vorba de persoane tinere sau în vârstã, singure sau abandonate, pe care sã le vizitãm pe stradã. Sperãm sã putem deschide în curând un centru de zi ºi un adãpost de urgenþã pentru noapte. Rãmân, însã, multe etape de strãbãtut înainte de a putea funcþiona eficient.

Trebuie sã ne pãstrãm carisma ºi libertatea de acþiune, menþinând în acelaºi timp legãturi de colaborare cu serviciile sociale, trebuie sã rãmânem liberi, deºi noile legi ne îndreaptã spre structuri ºi moduri de funcþionare foarte precise!

Desigur, suntem chemaþi sã mergem mult mai departe decât ajutorul material, oricare ar fi acesta. Mlãdiþe ale lui Isus, ale Viþei, trebuie sã dãm mãrturie cã, prin Cristos, orice om, oricât de sãrac ar fi, a primit o demnitate pe care nimeni ºi nimic nu i-o mai poate rãpi.

Misiunea noastrã este de a revela, prin fapte obiºnuite, dar «transformate de iubirea divinã», valoarea fiecãrei persoane, în special a celor mai sãraci.

Multe încercãri stau în faþa noastrã! De aceea, astãzi, dupã acest nou început în acest cartier al Bucureºtiului, ne amintim de promisiunea fãcutã de Isus ucenicilor sãi: «Sunt cu voi pânã la sfârºitul lumii», promisiune reînnoitã de Bisericã, ºi care ne încurajeazã încã o datã prin prietenia, prin rugãciunea, prin viaþa ei frãþeascã, bisericeascã ºi sacramentalã.

FRAÞII MISIONARI AI CARITÃÞII

Sãrbãtoarea Înãlþãrii Sfintei Fecioare Maria la cer a fost pentru Surorile Muncitoare ale Sfântului Iosif prilej de deosebitã bucurie ºi datoritã unui eveniment dorit ºi aºteptat de comunitate: inaugurarea Casei „Sfânta Maria a Harurilor”.

La sãrbãtoarea noastrã a participat Mons. Cornel Damian, care ne-a oferit darul prezenþei, al rugãciunii ºi al binecuvântãrii sale, împreunã cu toþi preoþii prezenþi care au concelebrat.

Cu aceastã ocazie, un gând de mulþumire ºi recunoºtinþã se îndreaptã spre Surorile Muncitoare ale Sfântului Iosif din Florenþa, reprezentate de Sora Marta Lombardi, comunitate care a sponsorizat lucrãrile de construcþie ºi ne-a susþinut în cei doi ani cât au durat acestea.

Casa„Sfânta Maria a Harurilor” este un centru de zi pentru copii, care va oferi, pe lângã materialele necesare educãrii ºi formãrii ca oameni, ºi cãldura ºi dragostea personalului care va sluji în aceastã casã. Cu bucurie în suflet, cu binecuvântarea Mariei, cu aprobarea Bisericii ºi a parohiei „Sfântul Andrei” reprezentatã de pãrintele paroh Nicolae Ilie, aducem laudã lui Dumnezeu pentru lucrurile minunate sãvârºite în fiecare dintre noi.

Suntem aici ca sã slujim, de aceea avem nevoie de rugãciunea voastrã ºi de susþinerea voastrã pentru a continua lucrarea pe care Dumnezeu a început-o în noi, pentru ca toþi copiii sã fie primiþi, iubiþi, ajutaþi în dezvoltarea lor integralã ºi în inima lor sã fie sãditã sãmânþa bucuriei ºi a solidaritãþii.

Sora CA TERINA LACANCELLERA A OLIVEIRA CATERINA LACANCELLERA,, Sora RIT RITA LIMA LIMA,, Sora LUCIA PUTHENOURAYIL

27

28

Sfântul lunii

27 septembrie - Sfântul Vincenþiu de Paul

Vincent Depaul, cum obiºnuia Sfântul Vincenþiu sã se semneze pentru a evita orice asociere a particulei „de” cu nobilimea, s-a nãscut în anul 1581, în ziua de 24 aprilie, într-o familie de agricultori gasconi, la Pouy, un sat din Franþa, aproape de Dax, care acum îi poartã numele. A fost al treilea din cei ºase copii ai familiei Depaul, iar la vârsta de 15 ani a intrat în colegiul franciscan din Dax, apoi ºi-a continuat studiile la Universitatea din Toulouse, iar pe 23 septembrie 1600, la o vârstã neobiºnuitã – avea doar 19 ani – a fost hirotonit preot. Se pare cã la începutul activitãþii sale pastorale a fost capelan la curte, dar avea grijã ºi de bunurile unei abaþii pânã la înlocuirea sa, prilejuitã de o acuzaþie, neadevãratã, de furt. Probabil, Sfântul Vincenþiu a studiat un an la Roma, iar întorcându-se în Franþa, la Paris, s-a alãturat preoþilor adunaþi în jurul prietenului ºi mentorului sãu Pierre de Bérulle (devenit apoi cardinal), una dintre figurile principale ale renaºterii religioase franceze din secolul al XVII-lea. Ascultând de sfatul acestuia, în anul 1612, Vincenþiu devine paroh de Châtillon-les-Dombes, o parohie de la periferia Parisului, iar anul urmãtor, convins de acelaºi Bérulle, acceptã sã fie mentorul fiului cel mai mare, Pierre, al familiei Gondi.

De-a lungul vieþii ºi-a îmbinat apostolatul printre cei bogaþi ºi rafinaþi cu devotamentul total faþã de cei sãraci ºi oprimaþi.

Fiicele Caritãþii, îngerii sãracilor

Avea mai puþin de ºase luni de când se afla la Châtillon-les-Dombes, când un grup de enoriaºi l-a înºtiinþat cã una din familiile sale a rãmas pe drumuri. Vincenþiu apeleazã la ceilalþi membri ai parohiei pentru a ajuta aceastã familie aflatã în dificultate.

Reacþia lor este promptã, adunându-se mai mult de cât era nevoie, însã parohul îºi dã seama cã acest ajutor nu poate sã dureze, ofertele se vor termina, iar familia va reveni la starea iniþialã. Plecând de la acest fapt, în mintea Sfântului Vincenþiu încolþeºte ideea de a înfiinþa o congregaþie de persoane devotate, care sã asigure asistenþa sãracilor din parohia sa. Aºa a apãrut prima casã de charité (caritate), care s-a deschis pe 20 august 1617, iar persoanele care îi îngrijeau pe cei sãraci erau cunoscute ca Slujitoarele Sãracilor. Regula pe care Sfântul Vincenþiu a scris-o pentru aceastã congregaþie era un rezumat al propriei spiritualitãþi, adicã vãzându-l pe Cristos în cei sãraci, mergând în cãutarea lor lor,, poþi sã ajungi sfânt sfânt. Casele de caritate au început sã se înmulþeascã; Slujitoarele Sãracilor au devenit Doamnele caritãþii însã, pentru cã unele dintre ele nu puteau face faþã muncii grele cu cei bolnavi ºi sãraci, Sfântul Vincenþiu a înfiinþat o altã congregaþie pe care a numit-o Fiicele Caritãþii.

Aceste fiice ale caritãþii erau tinere provenite de la þarã, care cunoºteau

foarte bine viaþa sãracilor ºi a bolnavilor cãrora voiau sã se dedice. În aceastã muncã, Sfântul Vincenþiu a fost ajutat ºi de Louise de Marillac, prima superioarã a congregaþiei care, în noiembrie 1633, a primit în casa ei patru dintre aceste tinere novice; în luna iulie a anului urmãtor, numãrul acestora crescuse pânã la douãsprezece. Sfântul Vincenþiu nu a voit ca Fiicele caritãþii sã trãiascã precum cãlugãriþele din acea vreme, adicã în mãnãstire, ci printre oamenii aflaþi în suferinþã. Fiicele caritãþii au fãcut voturi în particular, voturi pe care le reînnoiau în fiecare an. Noua congregaþie creºtea, iar zona de activitate se lãrgea mereu. Fiicele Caritãþii se îngrijeau de bolnavii din spitale, din orfelinate sau din puºcãrii, însã erau alãturi ºi de cei bãtrâni sau de rãniþi în rãzboaie. Aceastã nouã congregaþie a fost aprobatã, în anul 1646, de arhiepiscopul de Paris, iar în 1668, la opt ani de la moartea Sfântului Vincenþiu, ºi de Sfântul Scaun.

Preot al condamnaþilor lla a galere

În anul 1625, Sfântul Vincenþiu a înfiinþat ºi congregaþia Preoþilor lazariºti care trebuiau sã trãiascã dintr-un fond comun, sã renunþe la orice avansare pe linie ecleziasticã ºi sã se dedice credincioºilor din oraºele mici ºi din sate. Au început sã fie numiþi lazariºti dupã ce au primit, în anul 1633, biserica Saint-Lazare din Paris. Madame Gondi a susþinut financiar aceastã congregaþie pentru cã unii dintre preoþi predicau constant þãranilor care lucrau pe proprietãþile sale. Ca ºi Fiicele Caritãþii ºi Preoþii lazariºti ºi-au diversificat câmpul de activitate.

Au început sã se îngrijeascã, pe lângã muncitorii obiºnuiþi, de sclavi ºi de deþinuþi. Sfântul Vincenþiu l-a convins pe Filip Emanuel de Gondi, general peste condamnaþii la galere, sã construiascã un centru de recuperare, la Marsilia, pentru cei care vâsleau din greu, ºi adesea mureau, în pântecele navelor de rãzboi sau de comerþ ale Franþei.

Sfântul Vincenþiu a contribuit mult la creºterea spiritualã a clerului din Franþa secolului al XVII-lea, prin exerciþiile spirituale pe care le þinea în dieceza de Beauvais ºi, apoi, la Paris, dar ºi prin stilul de predicã, simplu ºi practic, pe care l-a încurajat mereu. A fost un luptãtor energic împotriva jansenismului, care învãþa cã toþi oamenii sunt predestinaþi la paradis sau la iad ºi puþini sunt aceia care se mai pot mântui. În anul 1643, Sfântul Vincenþiu a avut o influenþã deosebitã la curtea regentei Anna de Austria, care îl respecta în mod deosebit ºi îi preþuia sfatul.

A murit la vârsta de 80 de ani ºi a fost canonizat de cãtre Papa Clement al XII-lea, în 1737, iar papa Leon al XIII-lea l-a numit sfânt ocrotitor al societãþilor caritabile.

Se spune cã prin mâinile Sfântului Vincenþiu au trecut mai mulþi bani decât prin mâinile ministrului de finanþe, atât de vastã a fost activitatea sa socialã.

Congregaþiile Fiicele Caritãþii ºi Preoþii lazariºti, iar la nivel parohial confraternitatea laicã Societatea Sfântului Vincenþiu de Paul, duc mai departe dragostea sincerã ºi activã faþã de Cristos care, în sãrãcie, i-a îmbogãþit pe oameni cu pace ºi bucurie.

Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI