Actualitatea creştină, nr. 09/2009

Prim Plan Biserica doreºte sã se implice în elaborarea Codului Educaþiei CÃTRE MINISTERUL EDUCAÞIEI, CERCETÃRII ªI INOVÃRII În atenþia Doamnei Ministru, Ecaterina Andronescu

Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Bucureºti urmãreºte cu viu interes dezbaterile referitoare la proiectele de Lege a Educaþiei, întrucât Biserica din toate timpurile a fost preocupatã de formarea tinerei generaþii.

Educaþia se prezintã astãzi ca o activitate complexã, provocatã de transformãri rapide de ordin social, economic ºi cultural. Misiunea ei specificã rãmâne formarea integralã a persoanei umane.

Copiilor ºi tinerilor trebuie sã le fie garantatã posibilitatea de a-ºi dezvolta armonios propriile abilitãþi fizice, morale, intelectuale ºi spirituale; de asemenea, trebuie sã fie ajutaþi sã-ºi perfecþioneze sensul responsabilitãþii, sã înveþe corecta folosire a libertãþii ºi participarea activã la viaþa socialã.

Rãmânând fidelã misiunii sale, Biserica s-a dedicat ºi continuã sã se dedice în mod apreciabil educaþiei noilor generaþii, prin multe comunitãþi ºi congregaþii religioase, urmãrind idealuri nobile, de formare a persoanei umane în vederea scopului ei ultim precum ºi pentru binele societãþii. În acest fel, considerãm cã, prin misiunea sa educativã, Biserica poate în mod real ajuta Statul la formarea personalitãþii tinerei generaþii în spiritul valorilor creºtine - cu atât mai mult în societatea contemporanã. Astfel, având deschiderea cuvenitã faþã de exigenþele progresului actual, ºcolile înfiinþate de Bisericã îºi educã elevii la promovarea eficientã a binelui întregii societãþi. (Conciliul Ecumenic Vatican II, Gravissimum educationis, 1,8).

Pornind de la aceastã premisã, ne exprimãm dorinþa de a rãmâne un partener activ al Statului, în vederea educaþiei tinerei generaþii.

Totodatã, ne arãtãm preocuparea pentru faptul cã, pânã în prezent reprezentanþii cultelor religioase recunoscute oficial de Stat nu au fost invitaþi la aceste dezbateri.

Expunem în cele ce urmeazã propunerile Bisericii Romano – Catolice referitoare la educaþia religioasã în ºcoalã, în conformitate cu documentele Bisericii Catolice, cu Constituþia României ºi cu Legea nr. 489/ 2006, privind libertatea religioasã ºi regimul general al cultelor.

1. Disciplina Religie trebuie sã facã parte din trunchiul comun, la nivel primar, gimnazial, liceal ºi postliceal.

2. În cadrul liceelor teologice ºi al ºcolilor confesionale, disciplina Religie trebuie sã fie obligatorie pentru toþi elevii.

3. Copiilor aparþinând cultelor minoritare, indiferent de numãrul lor, trebuie sã li se asigure dreptul constituþional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii. La cerere, în situaþia în care conducerea ºcolii nu poate asigura profesori de religie aparþinând cultului din care fac parte elevii, aceºtia pot face dovada studierii religiei proprii cu atestat din partea cultului cãruia îi aparþin.

4. Propunem ca Religia sã figureze ca disciplinã de bacalaureat.

5. Dorim ca în viitoarea lege a educaþiei sã se facã o diferenþiere mai clarã între învãþãmântul confesional ºi cel particular.

6. Fiecare cult trebuie sã fie liber sã-ºi stabileascã forma, nivelul, numãrul ºi planul de ºcolarizare pentru instituþiile de învãþãmânt confesional.

7. Finanþarea unitãþilor de învãþãmânt confesional trebuie sã se facã din fonduri bugetare.

8. Cultele religioase pot participa la buna desfãºurare a activitãþii învãþãmântului confesional cu donaþii ºi sponsorizãri ºi, dupã caz, cu imobilele aflate în proprietatea lor. Aceste imobile rãmân proprietatea cultului.

9. Directorul ºi preºedintele Consiliului de administraþie din unitãþile ºcolare înfiinþate de culte sunt desemnaþi de cãtre ºeful cultului respectiv. Fiecare cult îºi organizeazã conducerea unitãþilor de învãþãmânt ºi structura de personal potrivit statutelor proprii ºi finalitãþilor învãþãmântului teologic sau confesional.

10. Cadrele didactice din unitãþile ºcolare înfiinþate de culte trebuie sã aibã avizul prealabil al ºefului de cult.

Suntem dispuºi sã purtãm discuþii cu reprezentanþii Ministerului Educaþiei ºi Inovãrii în vederea elaborãrii unui text de lege optim, care sã contribuie la creºterea calitãþii din învãþãmântul românesc. În speranþa cã punctul nostru de vedere va fi luat în considerare, vã mulþumim ºi îl rugãm pe Dumnezeu sã binecuvinteze activitatea pe care o desfãºuraþi. + IOAN ROBU Arhiepiscop ºi Mitropolit de Bucureºti

Într-o scrisoare adresatã la 24 august doamnei Ecaterina Andronescu, Ministru al Educaþiei, Cercetãrii ºi Inovãrii, Înalt Preasfinþitul Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti îºi exprimã îngrijorarea pentru faptul cã, pânã în prezent, reprezentanþii cultelor religioase recunoscute oficial de cãtre Stat nu au fost invitaþi la dezbaterile care au loc în vederea elaborãrii Codului Educaþiei.

La 27 august, reprezentanþi ai Bisericilor Romano ºi Greco-Catolice, ai Bisericii Reformate, Unitariene, Penticostale, Adventiºtii de Ziua a ªaptea ºi ai Bisericii Baptiste s-au reunit la Oradea, la invitaþia Comisiei Sinodale pentru Educaþie Catolicã din cadrul Sinodului Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice. Ei au cerut ca Ministerul Educaþiei, Cercetãrii ºi Inovãrii sã þinã cont de punctul lor de vedere în elaborarea legilor educaþiei. În cadrul întâlnirii, a fost elaborat un document care conþine o serie de propuneri de principiu ºi care va fi semnat de ºefii cultelor.

Acesta va fi trimis Ministerului Educaþiei, Cercetãrii ºi Inovãrii.

Reprezentanþii cultelor minoritare din România considerã cã aceste propuneri trebuie sã se regãseascã în cadrul legilor educaþiei ºi cã vor contribui la dezvoltarea învãþãmântului confesional ºi la o mai bunã predare a religiei în ºcoli.

1

2 Pelerin la Vatican

„Cunoaºte-þi vecinul”

Un mic ºi inedit dicþionar pentru favorizarea integrãrii comunitãþii românilor din TTorino orino „Bunã ziua!”; „Ce mai faceþi?”; „Mã bucur sã vã cunosc!” Sunt câteva fraze pe care, cred, orice român din Italia ar dori sã le audã de la vecinii de apartament, italieni sau de altã naþionalitate, de la colegii de muncã sau de studii. ªi în întâmpinarea unei astfel de dorinþe, care deschide, dacã nu o uºã, cel puþin o fereastrã integrãrii ºi unei sãnãtoase interculturalitãþi, a venit o iniþiativã a asociaþiei „Laboratorio Creativo” („Laborator Creativ”).

Este vorba, mai exact, de o publicaþie intitulatã „Conosci il tuo vicino” („Cunoaºte-þi vecinul”), un dicþionar de buzunar ce are ca scop favorizarea integrãrii comunitãþii românilor prezenþi la Torino. Un dicþionar mai puþin obiºnuit, în care 16 români, rezidenþi la Torino (printre care artiºti, un medic, îngrijitoare, profesori, zidari…), au ales cuvinte ºi expresii româneºti pe care ar

vrea sã le facã cunoscute italienilor, în general, ºi torinezilor, în special, pentru a prezenta comunitatea româneascã în mod direct, fãrã filtrul mass-mediei.

Publicaþia numãrã 48 de pagini, cu o primã secþiune de câteva cuvinte alese de cei 16 români, urmatã de cea de exerciþii lingvistice, destinatã prezentãrii propriilor istorii de viaþã, a dificultãþilor ºi punctelor lor de vedere, cu dorinþa de a corecta anumite stereotipuri (atât italiene cât ºi româneºti).

Departe de a fi o lucrare ºtiinþificã, „Cunoaºteþi vecinul” se doreºte un instrument de dialog ºi de integrare ce este oferit gratuit doritorilor la Biroul de relaþii cu publicul al Provinciei Torino ºi care poate fi, de asemenea, descãrcat direct de pe site-ul www.laboratoriocreativo.com.

Din dicþionar lipseºte, în mod surprinzãtor, un cuvânt esenþial, ºi anume „Mulþumesc!” („Grazie!”), cuvânt pe care îl adãugãm cu bucurie ºi-l adresãm tuturor acelora care au fãcut posibilã apariþia acestei publicaþii, în special asociaþiei „Laboratorio Creativo”.

Comunitatea românã este cea mai numeroasã comunitate de imigranþi din Italia: 625.000 de români cu reºedinþã pe teritoriul italian.

Dintre aceºtia, 41.159 se aflã în oraºul Torino, iar 31.590 trãiesc pe teritoriul provinciei torineze. Circa 19% dintre românii care trãiesc la Torino sunt minori.

Din 2005 ºi pânã în 2007 numãrul românilor care s-au stabilit la Torino aproape cã s-a dublat.

Mulþi dintre ei lucreazã în construcþii (circa 73%), manufacturã (6%), comerþ (5,9%) ºi activitãþi imobiliare (4,7%).

Anca MÃRTINAª GIULIMONDI

File de istorie

Preot Iosif Gunciu (1909-1999) S-a nãscut la 15 decembrie 1909, la Dudeºti-Cioplea, pãrinþii sãi fiind Ivan ºi Ivanca. A absolvit Seminarul ºi Academia Teologicã Sfântul Duh, din Bucureºti, în anul 1934. Dupã ce a fost hirotonit preot în acelaºi an, a urmat studii de specializare la Universitatea din Münster – Germania, unde a obþinut doctoratul în teologie.

Revenit în þarã, a activat la Seminarul Sfântul Duh, din Bucureºti (1937-1940) ºi în parohiile Sinaia (1940-1951), Piteºti (1951-1952; 1969-1979), Greci-Tulcea (1964-1966), ºi Sfânta Elena – Bucureºti (1968-1969). În anul 1952, a fost arestat în lotul „Ghika-Menges” ºi condamnat, de cãtre Tribunalul Militar Bucureºti, la ºase ani muncã silnicã, cinci ani degradare civicã ºi confiscarea averii, pentru complicitate la crima de înaltã trãdare. A fost eliberat de la Penitenciarul Aiud în noiembrie 1958, însã în ziua urmãtoare a fost din nou internat la Periprava pentru „activitate legionarã”. A fost eliberat definitiv la 17 noiembrie 1963. În anul 1979 a fost transferat la Constanþa, fiind pensionat în anul 1986. A trecut la cele veºnice la 21 iunie 1999, fiind înmormântat în cimitirul mãnãstirii de la Timiºul de Sus. Pãrintele Iosif Gunciu rãmâne în istoria Bisericii locale drept o personalitate ilustrã a perioadei rezistenþei anticomuniste, profund ataºat valorilor ºi idealurilor creºtine, într-o perioadã zbuciumatã din istoria Arhidiecezei.

Rubricã realizatã de Dr Dr.. Dãnuþ DOBOª

nr nr..

9/2009

Magisteriu

Din alocuþiunile Sfântului Pãrinte la rugãciunea Angelus Sfântul Ioan Vianney despre Maica Domnului (15 august)

Modele de spiritualitate ºi devotament preoþesc (2 august ) Dragi fraþi ºi surori,, Anul Sfintei Preoþii pe care îl celebrãm constituie o preþioasã ocazie pentru a aprofunda valoarea ºi misiunea preoþilor în Bisericã ºi în lume.. Motive utile de reflecþie, în acest sens, ne vin de la comemorarea sfinþilor pe care Biserica ni-i propune zilnic. În aceste zile ale lunii august, de exemplu, îi amintim pe unii din ei care sunt adevãrate modele de spiritualitate ºi devotament preoþesc. Ieri (sâmbãtã, 1 august) era comemorarea liturgicã a Sfântului Alfons Maria de’ Liguori,, episcop ºi învãþãtor al Bisericii, mare maestru de Teologie moralã ºi model de virtuþi creºtine ºi pastorale, mereu atent la necesitãþile religioase ale poporului. Astãzi contemplãm în Sfântul Francisc de Assisi iubirea arzãtoare pentru mântuirea sufletelor, pe care fiecare preot trebuie sã o nutreascã în mod constant recurgând la aºanumita „Iertare de la Assisi”, pe care el a obþinut-o de la Papa Honoriua al III-lea, în anul 1216, dupã ce a avut o viziune în timp ce se ruga în bisericuþa de la Porþiuncula. Apãrându-i Isus în slava sa, cu Fecioara Maria la dreapta sa ºi înconjurat de mulþi îngeri, i-a cerut sã-ºi exprime o dorinþã, ºi Francisc a implorat „o iertare amplã ºi generoasã” pentru toþi aceia care „cãiþi ºi spovediþi” aveau sã viziteze acea bisericã. De îndatã ce a primit aprobarea pontificalã, Sfântul nu a aºteptat nici un document scris, ci a alergat la Assisi ºi, ajuns la Porþiuncula, a dat frumoasa ºtire: „Fraþilor mei, vreau sã vã trimit pe toþi în Rai!” De atunci, de la amiaza zilei de 1 august pânã la miezul nopþii din 2 august, se poate dobândi, în condiþiile obiºnuite, indulgenþa plenarã ºi pentru rãposaþi, vizitând o bisericã parohialã sau franciscanã.

Ce sã spunem despre Sfântul Ioan Maria Vianney, pe care îl vom aminti pe 4 august? Tocmai pentru a comemora cea de-a 150-a aniversare a morþii sale am proclamat Anul Sfintei Preoþii. Acest umil paroh constituie un model de viaþã preoþeascã nu numai pentru parohi ci pentru toþi preoþii.

Pe 7 august, apoi, va fi comemorarea Sfântului Gaetan din Thiene,, care obiºnuia sã repete cã „nu cu iubirea sentimentalã, ci cu iubirea faptelor se purificã sufletele”. ªi ziua urmãtoare, pe 8 august, Biserica ni-l va arãta ca model pe Sfântul Dominic,, despre care s-a scris cã „deschidea gura ori pentru a vorbi cu Dumnezeu în rugãciune, ori pentru a vorbi despre Dumnezeu”. În fine, nu pot sã uit ºi marea figurã a Papei Montini, Paul VI-lea,, de la moartea cãruia, la 6 august, se împlinesc 31 de ani. Viaþa sa, atât de profund preoþeascã ºi atât de bogatã în umanitate, rãmâne în Bisericã un dar pentru care îi mulþumim lui Dumnezeu.

Fecioara Maria, Mama Bisericii, sã-i ajute pe preoþi sã fie toþi îndrãgostiþi cu totul de Cristos, urmând exemplul acestor modele de sfinþenie sacerdotalã”.

În inima lunii august, Biserica sãrbãtoreºte solemnitatea Ridicãrii la cer a Fericitei Fecioare Maria. Aceasta este o ocazie specialã pentru a medita asupra sensului ultim al existenþei noastre, ajutaþi de Liturghia de azi care ne invitã sã trãim, în aceastã lume, orientaþi spre bunurile veºnice, pentru a avea parte de aceeaºi slavã a Mariei, de aceeaºi bucurie a Mamei noastre . De aceea, sã ne îndreptãm privirea spre Sfânta Fecioarã, Steaua speranþei, care ne lumineazã drumul pãmântesc, urmând exemplul sfinþilor ºi sfintelor care au recurs la Ea în orice împrejurare. ªtiþi cã celebrãm Anul Sfinteri Preoþii în amintirea Parohului de Ars ºi aº vrea sã preiau, din gândurile ºi mãrturiile acestui sfânt paroh de þarã, câteva puncte de reflecþie care pot sã ne ajute pe toþi, în special pe noi, preoþii, ca sã reînsufleþim iubirea ºi veneraþia faþã de Fecioara Preasfântã.

Biografii atestã cã Sfântul Ioan Maria Vianney vorbea despre Sfânta Fecioarã cu devoþiune ºi, în acelaºi timp, cu încredere ºi mare apropiere. Obiºnuia sã repete “Sfânta Fecioarã este fãrã patã, înzestratã cu toate virtuþile care o fac atât de frumoasã ºi plãcutã Preasfintei Treimi” (B. Nodet, Pensiero e l`anima del Curato d`Ars, Torino 1967, pg. 303). ªi mai departe: “Inima acestei bune mame nu este decât iubire ºi îndurare, nu doreºte decât sã ne vadã fericiþi. Ajunge doar sã ne adresãm Ei pentru a fi ascultaþi” (pg. 307). Transpare din aceste expresii zelul preotului care, miºcat de râvnã apostolicã, se bucurã sã vorbeascã despre Maria credincioºilor, ºi nu oboseºte niciodatã în acest sens. Chiar ºi un mister dificil ca cel de azi, al Ridicãrii la cer a Mariei, el ºtia sã-l prezinte prin imagini reuºite, ca de pildã: “Omul era creat pentru cer. Diavolul a rupt scara care duce acolo.

Domnul nostru, prin Pãtimirea sa, ne-a fãcut o alta... Preasfânta Fecioarã este pe vârful scãrii ºi o þine cu amândouã mâinile” (ibid).

Sfântul Paroh de Ars era atras mai ales de frumuseþea Mariei, frumuseþe ce coincide cu realitatea de a fi ea însãºi Neprihãnita, singura creaturã zãmislitã fãrã umbrã de pãcat. “Sfânta Fecioarã”, afirma el, “este acea frumoasã fãpturã care nu l-a dezamãgit niciodatã pe Dumnezeu” (ibid, 306). Ca pãstor bun ºi credincios, el a dat, înainte de toate, exemplu ºi în aceastã iubire filialã pentru Mama lui Isus, de care se simþea atras spre cer. “Dacã nu aº merge în cer, cât aº fi de îndurerat! Nu aº vedea-o niciodatã pe Sfânta Fecioarã, aceastã creaturã atât de frumoasã!” (ibid, 309).

A consacrat apoi, de mai multe ori, parohia sa Sfintei Fecioare, recomandând în special mamelor sã facã la fel, în fiecare dimineaþã, cu copiii lor.

Dragi fraþi ºi surori, sã ne însuºim simþãmintele Sfântului Paroh de Ars. ªi cu aceeaºi credinþã, sã ne îndreptãm spre Maria cea Ridicatã la cer, încredinþându-i în mod special pe preoþii din întreaga lume.

3

4

A nul S fintei P reoþii

19 iunie 2009 - 11 iunie 2010

CRISTOS, UNICUL PREOT (III) “Fraþilor, nimeni dintre noi nu trãieºte pentru sine ºi nimeni nu moare pentru sine.

De fapt, dacã trãim, pentru Domnul trãim, ºi dacã murim, pentru Domnul murim.”

(Rom 14,7-8)

Acest cuvânt al Apostolului Paul este de un realism tulburãtor. Poate cã nu vã aºteptaþi sã-l vedeþi pomenit într-un articol dedicat Sfintei Preoþii. Este adevãrat cã într-un astfel de context poate suna sau apãrea anacronic acest Cuvânt. Însã lucrurile nu stau deloc aºa. ªi veþi înþelege acest lucru citind ºi reflectând la cele ce urmeazã sã vã împãrtãºesc. Este vorba de o experienþã personalã ºi, în felul ei, unicã. Citiþi-o cu atenþia cuvenitã ºi în maniera cea mai optimistã posibil. Pentru cã tot ceea ce voi exprima, în continuare, este caracterizat de optimism ºi nu de pesimism.

Relaþia cu Cristos, o relaþie de viaþã viaþã.

Viaþa, însã, înseamnã confruntare cu situaþiile concrete, unele chiar surprinzãtoare. O astfel de situaþie surprinzãtoare m-a copleºtit pe mine la un moment dat. Considerând situaþia în sine, ea poate sã fie interesantã, ca relatare sau povestire. Confruntarea cu realitatea concretã a fost, însã, de-a dreptul dramaticã. Dramatismul a fost legat de experienþa morþii iminente. Când moartea îþi „cântã la ureche”, înseamnã cã situaþia este cu adevãrat serioasã.

Aceasta a fost experienþa trãitã de mine, acum o sãptãmânã. Inima nu mai putea accepta solicitarea obiºnuitã. Oare

de ce? Mi-au trebuit douãzeci ºi patru de ore pentru a înþelege.

Mai exact, dupã starea de comã pe care am avut-o, mi-a trebuit mai mult timp sã pricep cele întâmplate. ªi am priceput. Inima mea nu mai putea sã facã faþã solicitãrii la „iubire”. Sau, cu alte cuvinte, ea „crãpa” de iubire. O iubire oreientatã, fãrã îndoialã, faþã de Domnul, dar ºi o iubire orientatã faþã de misiunea mea ºi faþã de oameni.

Altfel spus: iubirea poate ucide? Se pare cã da. Cristos este Iubire ºi îºi exprimã iubirea în manierã totalã, adicã, prin moarte. Moarte care înseamnã iubire.

Amintiþi-vã de cuvântul sãu: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva sã-ºi dea viaþa pentru prietenii sãi” (In 15,13).

Aºadar Aºadar,, Cristos, Unicul Preot Dupã experienþa unei morþi iminente, meditând ºi scriind despre Cristos, Unicul Preot, nu pot sã spun decât aceste lucruri: este admirabil sã-L poþi iubi pe Cristos ºi sã simþi prezenþa lui în întreaga ta fiinþã; este admirabil sã poþi rãspunde la porunca Lui de a-i iubi pe ceilalaþi, aºa cum El ne-a iubit pe noi; este admirabil sã-L recunoºti pe El ca pe Cel care conduce paºii vieþii noastre ºi care constituie unicul motiv de speranþã sigurã.

Continuând pe aceastã idee, îmi dau seama cã experienþa trãitã m-a condus spre cunoaºterea adevãratei liniºti ºi a adevãratei pãci, care-ºi are fundamentul

doar în abandonarea în „braþele Domnului”. ªi atunci, când vorbim despre Cristos Unicul Preot, despre ce vorbim?

Vorbim despre: - autorul vieþii fiecãruia dintre noi; - cel care reabiliteazã condiþia noastrã de fiinþe greºitoare; - cel care, prin jertfa sa, ne transpune în posibilitatea de a trãi, din nou, condiþia de copii ai Domnului; - cel care înnobileazã condiþia noastrã, pânã la a ne face pãrtaºi de condiþia fiilor lui Dumnezeu.

Concluzionând: a muri nu este altceva decât a te putea bucura de tot ceea ce Dumnezeu, în iubirea Lui, ne-a pregãtit, în manierã admirabilã, pentru noi copiii sãi. Iar acest lucru, prin Cristos, Fiul Sãu, Unicul Preot, care ne-a oferit mântuirea prin jertfa Sa. Noutatea ºi surpriza argumentului Nu era în plan o astfel de abordare.

Ineditul situaþiei, însã, m-a fãcut sã înclin balanþa spre un astfel de argument tocmai datoritã autenticitãþii ºi unicitãþii sale. ªi cu siguranþã, pe mine, care am trãit o astfel de experienþã, mã ajutã sã înþeleg ºi sã simt cât de important este sã ne raportãm la Cristos, Unicul Preot, pentru cã doar cu El ºi prin El putem sã aducem, ºi noi, adevãrata cinstire ºi slavã lui Dumnezeu Tatãl.

Pr eniamin AENêOAE Pr.. dr dr.. V Veniamin

nr nr..

Viata , unui Preot Sfânt

9/2009

Sfântul Vincenþiu de Paul (1581-1660) Preot ºi apostol al caritãþii Contextul istoric. Rãzboiul de Treizeci de Ani (1618-1648), asemenea tuturor conflagraþiilor, a dus ºi la ruinarea vieþii religioase în statele beligerante: biserici abandonate, parohii împrãºtiate ºi lipsite de preoþi, copii care cresc pe drumuri, fãrã o minimã instrucþie religioasã etc. În acele timpuri ºi-a desfãºurat curajoasa operã apostolicã ºi socialã, în Franþa, pãrintele Vinceþiu de Paul, numit de conaþionalii sãi Monsieur Vincent.

Primii ani de viaþã. Nãscut în anul 1581 la Pouy în sud-vestul Franþei, în copilãrie Vincenþiu a pãzit oile familiei. Dându-ºi seama de inteligenþa bãiatului, un avocat din partea locului l-a îndreptat cãtre studiu. A învãþat mai întâi într-o mãnãstire franciscanã. A urmat, apoi, teologia la Toulouse, fiind hirotonit preot în anul 1600. Dupã specializarea în Drept, ajutat de legatul papal de la Avignon ºi-a început cariera ecleziasticã, ce pãrea a-l conduce pe panta ascendentã a onorurilor bisericeºti ºi lumeºti. Capturat însã de corsari, a ajuns sclav în Tunisia, timp de doi ani. Suferinþele detenþiei ºi contactul cu lumea care nu-l cunoºtea pe Cristos au pregãtit în acei ani caracterul sãu creºtin ºi sacerdotal, schimbându-i radical programul de viaþã. Scopul vieþii sale a devenit recuperarea sufleteascã a oamenilor de la þarã ºi a sãracilor din oraºe, pe calea dragostei frãþeºti ºi a instruirii religioase. ªi-a dat seama cã nu doar teritoriile de dincolo de mãri ºi oceane, dar chiar vaste spaþii din þara sa deveniserã „teren de misiune”; aici se aflau mulþimi disperate care trebuiau evanghelizate, hrãnite, instruite.

Operele sociale. În acest scop, pãrintele Vincenþiu a organizat primele „companii ale caritãþii”. Acestea erau grupuri autonome de bãrbaþi ºi femei, organizate pentru „primul ajutor” împotriva mizeriei. („Conferinþele Sfântului Vincenþiu”, înfiinþate în secolul al XIX-lea de Frederic Ozanam, nu sunt altceva decât o reeditare a acelor companii ale caritãþii). O altã grijã a lui Vincenþiu a fost accea de a pregãti preoþi, mai ales pentru misiunile de la þarã, care sã fie trimiºi din sat în sat pentru opera de evanghelizare. Beneficiind de o importantã donaþie oferitã de ducesa de Gondi, Monsieur Vincent a creat seminarii specializate pentru formarea acestor preoþi. În felul acesta el a pus la cale una dintre cele mai importante instituþii catolice: Congregaþia preoþilor lazariºti (Preoþii Misiunii din Franþa).

Prestigiul pãrintelui Vincenþiu a atras în companiile de caritate multe doamne aristocrate. Entuziasmul iniþial al acestora dispãrea însã repede în faþa realitãþii crude a mizeriei, a bolilor ºi a situaþiilor limitã. Pentru a nu-ºi „murdãri mâinile” deseori aceste mari doamne se mãrgineau sã-ºi trimitã slujnicele pentru a-i asista pe cei aflaþi în mizerie. Pentru a corecta aceastã ineficientã caritate „delegatã”, Vincenþiu s-a gândit sã foloseascã, în opera sa caritativã, fete energice „din popor”. A fost un nou faliment: erau prea puþine ºi total nepregãtite pentru o astfel de muncã. Vincenþiu a înþeles atunci cã, pentru opera sa, era nevoie de grupuri alese de bãrbaþi ºi de femei, pregãtite cu grijã, care sã stea aproape de bolnavi, bãtrâni, orfani ºi sãraci ºi nu între zidurile mãnãstirii.

Acest lucru era însã împotriva tradiþiei; a le trimite pe „cãlugãriþe” în

tumultul lumii era, în concepþia vremii, scandalos. Pãrintele Vincenþiu, cu curajul ºi prudenþa sfinþilor, a purces la remodelarea tradiþiei. În casa Luizei de Marillac, la 29 noiembrie 1633, s-a închegat o nouã ºi surprinzãtoare instituþie caritativã: asociaþia „Fiicele caritãþii”. Fondatorul ºi colaboratoarea sa s-au grãbit sã precizeze cã nu este vorba de un nou ordin religios. In locul hainei monahale, Fiicele caritãþii purtau costumul femeilor de la þarã, de culoare gri, cu o bonetã albã, tipicã þãrãncilor bretone. Sediul lor se numea, în mod simplu, „casã”. Erau conduse nu de o stareþã, ci de o simplã sorã slujitoare. Sfântul Vincenþiu le-a dat fiicelor sale spirituale aceastã normã: „Fiicele caritãþii vor avea drept mãnãstire casa bolnavilor, drept chilie camera celor suferinzi, drept curte a mãnãstirii strãzile satelor ºi oraºelor ºi culoarele spitalelor, drept clauzurã ascultarea, drept vãl sfânta modestie”. Arhiepiscopul Parisului a aprobat asociaþia în anul 1646, iar patru ani mai târziu aceasta a primit aprobarea pontificalã.

La sfârºitul secolului al XVII-lea existau circa trei sute de case ale Fiicelor caritãþii. La începutul secolului XX, prin grija Monseniorului Ghika, Fiicele caritãþii au venit la Bucureºti desfãºurând o frumoasã activitate în câmpul asistenþei sanitare, pânã la interzicerea lor de cãtre comuniºti. În timp ce efectele Rãzboiului de Treizeci de Ani continuau sã devasteze Franþa, Vincenþiu de Paoli, ajutat de preoþii lazariºti ºi de fiicele caritãþii, au pus la cale ºi condus o vastã operã caritativã ºi asistenþialã: ºcoli ºi colegii pentru orfani, centre de pregãtire pentru meserii, dormitoare pentru vagabonzi, aziluri pentru bãtrâni. Principiile care au stat la baza acestor opere sociale creºtine au fost preluate ºi dezvoltate de Statele moderne abia în secolul al XX-lea. În timp ce „opera” marilor contemporani ai Sfântului Vincenþiu de Paoli, cardinalii Richelieu ºi Mazarin, Henric al IV-lea ºi Ludovic al XIII-lea s-a sfârºit odatã cu moartea lor, lucrarea sfântã, începutã de pãrintele Vincenþiu, continuã în lume, pentru gloria lui Dumnezeu ºi împlinirea oamenilor.

Sfântul Vincenþiu de Paoli: nãscut: 24 aprilie 1581 la Pouy, Franþa; decedat: 27 septembrie 1660 la Paris; fondator: Congregaþia pentru misiuni (CM) sau Congregaþia preoþilor lazariºti; patron al: vincenþienilor (lazariºtilor) ºi vincenþienelor, al clerului, al caselor de copii ºi spitalelor, al deþinuþilor etc; beatificat: 21 august 1792 de Papa Benedict al XIII-lea; canonizat: 16 iunie 1737, de Papa Clement al XII-lea; sanctuar principal: Casa mamã a vincenþienilor din Paris; comemorare obligatorie: 27 septembrie Pr Pr.. Ieronim IACOB

5

Din Viaþa Arhidiecezei

6 Din Viata , Arhidiecezei

Binecuvântarea monumentului Sfintei Cruci, la Brezoi ”Crucea, semn al mântuirii tuturor creºtinilor, cu ani în urmã putea fi întâlnitã mai des la intrarea ºi ieºirea din sate ori la rãscrucea drumurilor” a remarcat PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti, în cadrul ceremoniei de binecuvântare a monumentului închinat Sfintei Cruci, înãlþat în curtea bisericii romano-catolice din Brezoi.

Dupã cum aflãm dintr-o corespondenþã de la Pr. Gilbert Iavorschi, parohul comunitãþii din Brezoi, binecuvântarea monumentului a avut loc joi, 6 august, dupã celebrarea Sfintei Liturghii solemne din sãrbãtoarea Schimbãrii la Faþã a Domnului.

La celebrare au participat peste 300 de persoane. Sfânta Liturghie a fost prezidatã de episcopul Cornel Damian, înconjurat de 11 preoþi din Bucureºti, Slatina, Craiova, Rovinari, Curtea de Argeº ºi Brezoi. La celebrare a luat parte ºi preotul greco-catolic Victor Ostropel din parohia Sf. Gheroghe (Brezoi). La sfârºitul Sfintei Liturghii, participanþii au avut ocazia sã venereze o relicvã a Sfintei Cruci, pe care mons. ªtefan Ghenþa, vicar episcopal de Dobrogea, a primit-o, în octombrie 2007, de la cardinalul Ioachim Meisner, arhiepiscop de Koln. Relicva este însoþitã de un act de autentificare din anul 1748. Prin bunãvoinþa mons. Ghenþa, aceastã relicvã va pleca de la Brezoi, în pelerinaj, în comunitãþile catolice din decanatul de Craiova.

Crucifixul, binecuvântat de PS Cornel Damian ºi care îi întâmpinã astãzi pe cei care trec prin faþa bisericii romano-catolice din Brezoi, este realizat în totalitate (atât Cristos rãstignit cât ºi crucea) din fibrã de sticlã, fiind, se pare, unicul de acest fel în þarã. Crucea - realizatã la o firmã din Bacãu -, are o înãlþime de 4,80 m. Corpul Rãstignitului – realizat de inginerul Gãlbeniþã, din Iaºi, dupã un model adus din Polonia – este în mãrime naturalã ºi mãsoarã 1,80 m. Monumentul dedicat Sfintei Cruci a fost ridicat în curtea biserici romano-catolice din Brezoi prin strãdania ºi contribuþia credincioºilor. De altfel, în curtea parohiei se aflã ºi o copie a grotei de la Lourdes, realizatã, în anul 2005, prin bunãvoinþa unui enoriaº din comunitate.

Pelerinii de la Cacica s-au rugat ºi pentru catedrala Sfântul Iosif Peste 16.000 de credincioºi au participat sâmbãtã, 15 august, la tradiþionalul pelerinaj de la Sanctuarul Marian de la Cacica. În acest an, pelerinajul a fost marcat ºi de împlinirea a 200 de ani de la aducerea Icoanei Maicii Domnului, o copie a icoanei „Madona Neagrã”, de la Czestochowa, din Polonia.

Pelerinii au sosit la Cacica încã de vineri seara, când mii de catolici au pornit în procesiunea cu lumânãri în jurul bisericii. Dupã ce, în timpul nopþii, s-au rugat la altarul din curtea bisericii, miile de credincioºi au participat la Sfânta Liturghie solemnã Pontificalã a Hramului, prezidatã de Înalt Preasfinþitul Ioan Robu, alãturi de episcopii diecezei de Iaºi, PS Petru Gherghel ºi PS Aurel Percã. Dupã Liturghie, circa 10.000 de catolici au participat la procesiunea ºi binecuvântarea Euharisticã.

La începutul Sfintei Liturghii, în cuvântul de salut, episcopul Petru Gherghel i-a invitat pe cei prezenþi sã-i cearã Maicii Domnului sã apere „Grãdina sa, România”. Episcopul a adãugat cã Arhiepiscopul de Bucureºti, IPS Ioan Robu, participã la acest pelerinaj ca “sã înalþe o rugãciune pentru þarã, pentru Catedrala din Bucureºti ºi pentru toate sanctuarele ºi monumentele istorice”.“Azi, aici, aducem o rugãciune Maicii Domnului, ca sã ocroteascã aceste valori, astfel încât ele sã treacã peste veacuri ca o mãrturie a credinþei noastre în Dumnezeu”, a mai spus monseniorul Gherghel. În cuvântul de învãþãturã, arhiepiscopul Ioan Robu le-a vorbit pelerinilor despre evlavia ºi devoþiunea parohului din Ars, Sfântul Ioan Maria Vianney, faþã de Maica Domnului.

nr nr..

9/2009

Din Viata , Arhidiecezei

Liturghia de înmormântare a compozitorului Florin Bogardo „Avea o pace lãuntricã extraordinarã, pe care nu a pierdut-o nici în momentele grele. ªi numai noi preoþii ºtim - pentru cã puþini au vãzut - modul în care venea el la altar, chipul sãu luminos, chipul sãu transfigurat, pentru cã îl primea pe Isus în Sfânta Împãrtãºanie”. Cu aceste cuvinte l-a descris Pr. Tarciziu ªerban pe compozitorul Florin Amedeo Bogardo, adresându-se rudelor, prietenilor, cunoscuþilor ºi admiratorilor domnului Bogardo, prezenþi luni, 17 august, în catedrala Sfântul Iosif, la Liturghia de înmormântare a artistului. Sfânta Liturghie a fost prezidatã de Arhiepiscopul Ioan Robu, alãturi de care au concelebrat monseniorul Luigi Vittorio Blasutti, Pr. Eugen Bortoº ºi alþi preoþi din Arhidiecezã.

Florin Amedeo Bogardo s-a nãscut la 16 august 1942 în Bucureºti într-o familie catolicã practicantã. Între anii 1962-1967 a studiat la Conservatorul de Muzicã din Bucureºti. A debutat ca artist la festivalul de muzicã de la „Mamaia” din 1963, împreunã cu Margareta Pâslaru, festival pe care l-a câºtigat. Din 1971 a cântat împreunã cu Stela Enache, care i-a devenit soþie în acelaºi an.

Pânã în anul 1988 a compus peste 300 de melodii de muzicã uºoarã. În ultimii 20 de ani s-a retras din viaþa publicã, acordând prioritate vieþii sale spirituale. Participa zilnic la Sfânta Liturghie din Catedrala „Sf. Iosif” ºi la Sacramente. «El a înþeles cã „nimeni dintre noi nu trãieºte pentru sine, ºi nimeni nu moare pentru sine”», a explicat Pr. Tarciziu ªerban în timpul Liturghiei de înmormântare. ”Era fascinat de Isus Cristos – a mai spus pãrintele -, era fascinat de Padre Pio (Pius de Pietrelcina), era fascinat de monseniorul Ghika, era fascinat de Sfânta Fecioarã Maria, care i-a dat acest mare privilegiu, ca sã adoarmã în Domnul exact în sãrbãtoarea Adormirii Ei”.

Numiri ºi transferuri de la 1 septembrie 2009 Pr Pr.. Eduard Giurgi este numit vicar judecãtoresc ºi preot vicar la parohia Cioplea.

Pr Pr.. Sebastian Lucaciu este transferat, ca vicar parohial, de la parohia Popeºti Leordeni la parohia Buzãu.

Pr Pr.. Antal Pall Pall, pânã acum preot pentru comunitatea maghiarã de la parohia Bãrãþia, ºi-a încheiat, la 1 august misiunea în Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Bucureºti, fiind numit paroh la Sighiºoara.

Pr Pr.. Sebastian Vârgã Vârgã, pânã acum preot vicar la Cioplea, ºi-a început la 1 august activitatea pastoralã ca preot în Austria.

Pr Pr.. Claudiu Herciu Herciu, preot vicar la Buzãu, a fost transferat la Popeºti Leordeni.

Pr iba Pr.. Iosif TTiba iba, pânã acum preot vicar la parohia Sfântul Francisc din Bucureºti, a fost numit preot vicar la parohia Adormirea Maicii Domnului, din Bucureºti.

Pr Pr.. Cristinel Þâmpu Þâmpu, pânã acum vicar parohial la Catedrala Sfântul Iosif, a fost numit preot pentru comunitatea maghiarã de la parohia Bãrãþia.

Pr Pr.. Petru Medveº Medveº, pânã acum preot vicar la parohia Adormirea Maicii Domnului, din Bucureºti, a fost transferat ca preot vicar la Catedrala Sfântul Iosif.

Pr Pr.. Petricã Boroº Boroº, pânã acum vicar la parohia Sfânta Tereza din Bucureºti, a fost transferat ca preot vicar la parohia Sfântul Anton, din Constanþa.

Pr Pr.. Ciprian Mãrtiºcã Mãrtiºcã, pânã acum vicar la parohia Sfântul Anton, din Constanþa, a fost transferat ca preot vicar la parohia Sfânta Tereza, Bucureºti.

Pr Pr.. Emil Moraru Moraru, numit profesor la Colegiul Sfântul Iosif ºi preot colaborator la parohia Sfânta Tereza din Bucure’ti.

Pr Pr.. Paul Marþiu Marþiu, întors din Franþa, a fost numit paroh la parohia Sfântul Francisc de Assisi, din Bucureºti.

A intrat în vigoare a III-a ediþie a Liturghierului Roman De la 1 septembrie 2009 a intrat în vigoare, în Arhidieceza Romano-Catolicã de Bucureºti, ediþia a III-a a Liturghierului Roman. Liturghierul a fost tipãrit în 2009, sub egida Conferinþei Episcopale Române, la Editura Sapientia din Iaºi. Promulgarea a avut loc prin decretul Înalt Preasfinþitului Ioan Robu, din 22 august 2009.

Aºa cum se explicã în Decret, „Congregaþia pentru Cultul Divin ºi Disciplina Sacramentelor, rãspunzând diferitelor necesitãþi de corectare ºi completare, a pregãtit o nouã ediþie a Liturghierului Roman, care are în vedere cele mai recente documente ale Scaunului Apostolic, în special noul Cod de drept canonic.

Conformându-se decretului dat de Congregaþia pentru Cultul Divin ºi Disciplina Sacramentelor, Conferinþa Episcopilor din România a încredinþat Comisiei liturgice a Diecezei de Iaºi misiunea de a realiza, într-un timp corespunzãtor, traducerea în limba românã a Liturghierului Roman, ediþia a treia (2002). În urma deliberãrilor episcopilor, prin Prot. nr. 111/ 29.11.2006, aceeaºi conferinþã a aprobat textul ediþiei a treia a Liturghierului Roman în limba românã. Acest text, potrivit normelor Codului de Drept Canonic (can.

838), a primit ºi autorizarea Congregaþiei pentru Cultul Divin ºi Disciplina Sacramentelor prin decretul nr. 1505/ 04/L din 10 august 2006”.

7

8 Actualitate ICCJ a respins cererea Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureºti de strãmutare a dosarului Cathedral Plaza

ARCB pune sub semnul îndoielii judecarea echitabilã a revizuirii la Curtea de Apel Ploieºti Prin hotãrârea pronunþatã în cursul zilei de 19 august a.c. Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie (ICCJ) a lãsat pe umerii Curþii de Apel Ploieºti (CAP) povara soluþionãrii cererii Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureºti (ARCB) de revizuire a deciziei 1025/2009, pronuntate de CAP. Reamintim cã, prin aceastã decizie, CAP a admis recursurile formulate de SC Millennium Building Development SRL ºi Primarul Sectorului 1, ºi a respins cererea ARCB de anulare a autorizaþiei de construire a clãdirii autointitulate Cathedral Plaza.

Referitor la aceastã situaþie, Înalt Preasfinþitul Mons. Dr. Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti, afirmã urmãtoarele: „Ne aflãm în situaþia în care soluþiile Curþii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) nu sunt puse în aplicare ºi dreptul nostru la un proces echitabil este pus sub semnul întrebãrii. CEDO a arãtat în diverse hotãrâri ale sale (Campbell & Fell vs. Marea Britanie - 1982 ºi Belios vs.

Elveþia -1988) cã «este suficient ca aparenþele sã creeze în mintea justiþiabililor o îndoialã legitimã cu privire la independenþa instanþei, pentru ca respectarea acesteia sã fie contestatã cu succes».

Noi, aºa cum am susþinut ºi în faþa ICCJ, nu avem doar o îndoialã, ci chiar convingerea fermã ºi legitimã cã judecarea imparþialã ºi independentã a cererii noastre nu va fi posibilã la Curtea de Apel

Ploieºti. Aceastã instanþã ºi-a manifestat public ºi ferm, printr-un comunicat de presã, poziþia sa de susþinere a completului de judecatã care a pronuntat decizia 1025/2009. Suplimentar, în cererea de strãmutare, ARCB a invocat ºi alte motive de bãnuialã legitimã, motive care au fost identice cu cele invocate de cãtre MBD în mai multe cereri de strãmutare formulate de-a lungul desfãºurãrii procesului. În timp ce cererile de strãmutare ale MBD au fost admise, cererea ARCB a fost respinsã, ceea ce ne determinã sã gândim cã, de multe ori, Justiþia lucreazã cu mãsuri diferite. ªtim cã pe umerii judecãtorilor care vor soluþiona cererea de revizuire apasã o mare responsabilitate. Decizia acestora poate fi ultima posibilitate din dreptul intern, prin care monumentele istorice de valoare naþionalã ºi universalã - parte a patrimoniului european - pot fi protejate în faþa lãcomiei dezvoltatorilor imobiliari.

Este necesar ca Statul Român, prin autoritãþile sale, sã acorde monumentelor istorice toatã consideraþia cuvenitã, prin recunoaºterea ºi aplicarea mãsurilor legale de conservare ºi punere în valoare a acestora”.

(Comunicat de presã al ARCB nr. 619/20.08.2009)

E T IÞ IA !

SEMNAÞI P

Salvaþi Locurile de Suflet Protejaþi Catedrala Sfântul Iosif ºi monumentele istorice de patrimoniu!

Destinatar: Guvernul României, Parlamentul României, Preºedintele României Petiþie: act ce are ca obiect respectarea articolului 59 din Legea nr. 422, din 18 iulie 2001, privind protejarea monumentelor istorice, ce prevede urmãtoarele: „pânã la instituirea zonei de protecþie a fiecãrui monument istoric potrivit art. 9 se considerã zonã de protecþie suprafaþa delimitatã cu o razã de 100 m în localitãþi urbane, 200 m în localitãþi rurale ºi 500 m în afara localitãþilor, mãsuratã de la limita exterioarã, de jur-împrejurul monumentului istoric”.

Au rãmas câteva locuri, în Bucureºti, care ne reprezintã ca popor ºi personal, fiind parte din noi, locuri pe care le arãtam cu mândrie copiilor noºtri, dar ºi oaspeþilor din þarã sau din strãinãtate, adevãrate bijuterii care înfrumuseþeazã mediul în care trãim: Ateneul Român, Grãdina Ciºmigiu, Catedrala Patriarhalã de pe Dealul Mitropoliei, Catedrala romano-catolicã Sfântul Iosif, Muzeul de Artã, clãdirea C.E.C.-ului, Muzeul Satului, Muzeul Þãranului Român, Spitalul ºi Biserica Colþea, Centrul vechi istoric (zona Lipscani) ºi multe alte locuri de suflet în þarã. În ultimii ani, urma lãsatã de istoria noastrã prin astfel de monumente este sfâºiatã de ansambluri de oþel ºi sticlã, impersonale, care pe lângã faptul cã umbresc aceste locuri ale sufletelor noastre, le pun într-un pericol real, iar haosul urbanistic, creat dupã 1990, este comparabil sau chiar îl întrece pe cel din perioada lui Ceauºescu.

Construirea fãrã o viziune clarã ºi unitarã a dezvoltãrii urbanistice a oraºului, a menþinerii identitãþii culturale ºi istorice a acestuia, nerespectarea zonei de conservare integratã, de 100 metri în mediul urban, instituitã de Legea 422, din 18 iulie 2001, poate duce la distrugerea a ceea ce înseamnã valoare urbanisticã ºi de cult, mai exact la distrugerea unor locuri de suflet pentru generaþii întregi de bucureºteni: Catedrala Sfântul Iosif, Biserica Armeneascã, Palatul CEC ºi multe alte monumente.

Bucureºtiul a trãit deja experienþa tristã în care un monument istoric de patrimoniu a suferit de pe urma construirii, în imediata sa apropiere, a unei clãdiri de birouri. Biserica Armeneascã a fost afectatã de pe urma incendiului puternic ce a cuprins Millenium Business Center, aceasta suferind iniþial ºi crãpãturi puternice în structurã ca urmare a construirii clãdirii de birouri. Dorim ca astfel de situaþii sã nu se mai repete nicãieri în România!

Actualitate

O nouã acþiune de protest a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Bucurºti a iniþiat o nouã acþiune de protest faþã de indiferenþa ºi pasivitatea autoritãþilor Statului în cazul construcþiei ilegale a clãdirii de birouri de lângã Catedrala Sfântul Iosif: pichetarea Ministerului Culturii, Cultelor ºi Patrimoniul Naþional (MCCPN).

Vineri, 31 iulie 2009, credincioºi de la Catedrala Sfântul Iosif au stat douã ore, în rugãciune, în faþa MCCPN, iar reprezentantul Arhiepiscopiei a depus la registratura ministerului o revenire la memoriul din data de 7 iulie 2009, în care se cerea „verificarea ºi anularea avizelor iniþiale privind autorizarea clãdirii auto-intitulate Cathedral Plaza ºi stoparea reluãrii lucrãrilor de construcþie la aceastã clãdire”.

De atunci, credincioºi din toate parohiile din Bucureºti au fost prezenþi în faþa acestei instituþii cerând, prin prezenþa ºi rugãciunea lor, sã nu fie trataþi cu nepãsare de cãtre autoritãþile Statului, iar cererile lor, fãcute prin conducerea ARCB, sã fie luate în seamã. Ei militeazã pentru salvarea Catedralei Sfântul Iosif, lãcaº de cult ºi monument istoric, ºi vor continua acest demers.

„Vom picheta ºi alte instituþii ale statului, responsabile de avizarea clãdirii care pune în pericol, pe zi ce trece, Catedrala Sfântul Iosif ºi viaþa bucureºtenilor. Avem nevoie de soluþii concrete fiindcã, pânã acum, am primit doar indiferenþã din partea autoritãþilor”, a declarat pãrintele Gabriel Popa, secretarul Arhiepiscopiei RomanoCatolice de Bucureºti.

ARCB încã mai aºteaptã împlinirea promisiunii domnului prim-ministru al României, Emil Boc, fãcutã în noaptea dintre 25-26 iunie

2009, prezent împreunã cu domnul ministru al MCCPN, Theodor Paleologu, la locul incendiului de lângã Biserica Armeanã: cã va fi creatã o comisie care va analiza legalitatea tuturor avizelor ºi autorizaþiilor de construcþie date la cele douã clãdiri, Millennium Business Center ºi Cathedral Plaza. Într-un interviu acordat televiziunii Antena 3, Ministrul Paleologu a declarat cã juriºtii MCCPN analizeazã modalitatea prin care ministerul ar putea retrage avizele date în cazul construcþiei de lângã Catedrala Sfântul Iosif.

(A.C.)

Catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureºti are nevoie de ajutor! Deºi s-au luat anumite mãsuri pânã acum, legislaþia þãrii nu este respectatã de toatã lumea. Prin Hotãrârea publicatã în Monitorul Oficial nr. 934/2006, Senatul României a solicitat Guvernului României oprirea lucrãrilor ºi elaborarea unui proiect de lege pentru declararea utilitãþii publice de interes naþional asupra imobilului Cathedral Plaza - teren ºi construcþie în curs de realizare - ºi sã urmeze de urgenþã procedurile de expropriere ºi de stabilire a despãgubirilor.

Totodatã, în septembrie 2007, Parlamentul Europei, prin Declaraþia nr. 0054, semnatã de 424 de europarlamentari, a arãtat cã emiterea autorizaþiei de construire pentru uriaºul de metal s-a realizat cu încãlcarea gravã a legislaþiei româneºti în vigoare, dar ºi cu încãlcarea Convenþiei de la Granada, pentru protejarea patrimoniului arhitectural european, la care România a aderat din 1997. Întrucât toate mãsurile ºi demersurile de pânã acum au rãmas fãrã un rezultat concret, pânã în prezent, pentru a demonstra cã România este o þarã care îºi susþine valorile, pentru a arãta cã ne respectãm cultura, istoria ºi tradiþiile, vom lua atitudine semnând aceastã petiþie, cerând, pe aceastã cale, Guvernului ºi Parlamentului României sã îºi respecte propriile legi ºi hotãrâri ºi, totodatã, sã priveascã cãtre cetãþenii acestei þãri.

Noi, cei care vom semna aceastã petiþie, cerem: - Guvernului României, prin structurile sale responsabile, sã intervinã imediat, prin toate mijloacele legale, interne ºi comunitare, în apãrarea patrimoniului cultural arhitectural de valoare naþionalã ºi universalã; - Parlamentului României sã ia în discuþie, în regim de urgenþã, proiectul de expropriere a imobilului Cathedral Plaza; - Preºedintelui României sã dea dovadã de imparþialitate ºi sã intervinã de urgenþã pentru respectarea legislaþiei române ºi europene ºi sã restabileascã normalitatea înlãturând dezechilibrul actual care a lãsat fãrã zona de protecþie toate monumentele istorice din România, dând deplina sa recunoaºtere protejãrii integrate a monumentelor istorice, astfel cum este stabilit în dreptul comunitar ºi inclusiv prin dispoziþiile normelor interne, respectiv ale art. 59 din legea 422/2001.

Deciziile tale schimbã viaþa ta, pe a altora, modeleazã mediul înconjurãtor ºi pãstreazã vii locurile tale de suflet!

Salveazã Catedrala Sfântul Iosif de la distrugere!

Semnaþi

petiþia

pe

internet,

la

adresa:

http://www .petitieonline.ro/petitie-p46324046.html http://www.petitieonline.ro/petitie-p46324046.html

9

10 Sfânta Scripturã Duminica a XXIII-a (B) Isus a plecat din þinutul Tirului; trecând prin Sidon, s-a îndreptat spre Marea Galileii ºi a intrat în þinutul Decapole.

Acolo i s-a adus un surdomut ºi l-au rugat sã-ºi punã mâinile peste el. Isus l-a dus deoparte, departe de mulþime, ºi i-a pus degetele în urechi; apoi a luat salivã ºi i-a atins limba. Ridicându-ºi ochii spre cer, a suspinat ºi a spus: „Efata!”, adicã „Deschide-te!” Urechile i s-au deschis; îndatã i s-a dezlegat ºi limba ºi vorbea corect. Atunci Isus le-a poruncit sã nu spunã aceasta nimãnui. Însã cu cât îi oprea, cu atât ei vorbeau ºi mai mult. Uimiþi peste mãsurã, spuneau: „Tot ce face el este minunat: pe surzi îi face sã audã, iar pe cei muþi sã vorbeascã” (Mc 7,31-37).

Episodul vindecãrii de cãtre Isus a surdomutului din þinutul Decapole împreunã cu episodul eliberãrii fiicei siro-feniciencei de duhul rãu care o stãpânea (Mc 7,24-30), descriu acþiuni ale lui Isus în þinuturi „pãgâne” (Tyr ºi Decapole). Aceste episoade se aflã în centrul celei de-a treia secþiuni a Evangheliei sfântului Marcu, secþiune dominatã de tema înmulþirii pâinilor, oferite de Isus Cristos pentru a-i sãtura pe cei flãmânzi (Mc 6,30-8,26). De-a lungul acestei secþiuni, Isus se preocupã, aºadar, sã se dezvãluie ucenicilor sãi ºi mai ales sã le dea acea formare spiritualã care sã-i conducã de la necredinþã la acea credinþã mãrturisitoare.

Controversa asupra tradiþiilor mozaice (7,1-13) ºi învãþãtura referitoare la puritate ºi impuritate cultualã (7,14-23) au permis înþelegerea faptului cã inima este atât principiu al puritãþii cât ºi al ascultãrii (7,14-15). Din acest moment, orice om, fie iudeu fie pãgân, poate fi capabil ºi disponibil sã primeascã Cuvântul lui Dumnezeu. În acest sens prezintã sfântul Marcu gestul siro-feniciencei, al unei pãgâne, care, prin cuvintele sale, provoacã admiraþia ºi gestul binevoitor al lui Isus. Fãrã a face parte din poporul ales, aceastã femeie primeºte pâinea copiilor ºi este primitã la masa lor. Prin vindecarea surdomutului, Sfântul Marcu merge ºi mai departe : Isus face ca urechile sã se deschidã cãtre cuvântul revelaþiei lui Isus, chiar într-un þinut locuit de pãgâni. Astfel, privilegiul de care se bucura poporul ales se nãruieºte: convertirea profundã a inimii permite, de acum înainte, accesul tuturor oamenilor la masa copiilor.

Vindecarea surdomutului a trezit, în mulþimea umplutã de admiraþie, speranþa mesianicã. Cuvintele lui Isaia, cel care vestea întoarcerea poporului din exil, le oferã ucenicilor lui Isus sensul ascuns al acestui eveniment: Atunci ochii orbilor se vor deschide ºi urechile surzilor vor auzi. (Is 35,5 ºi 42,18). Ei, însã, nu sunt vindecaþi de surzenia lor ºi nici de orbirea lor (8,18), întrucât admiraþia mulþimilor nu îi determinã încã sã recunoascã faptul cã Cel care face bine toate este Cristos, slujitorul lui Iahve.

Duminica a XXIV-a (B) Dupã ce Isus Cristos a hrãnit în pustiu mulþimile venite sã-l asculte ºi dupã ce i-a primit pe pãgânii din Tyr (7,24-31) ºi din Decapole (7,32-37) la masa copiilor, atenþia contemporanilor sãi se orienteazã tot mai mult asupra Persoanei care a oferit pâinile. Chiar ºi ucenicii vor fi nevoiþi sã se situeze, încet-încet, vizavi de Isus.

De altfel, exigenþele credinþei le vor fi impuse în mod progresiv. Astfel, orbul din Betsaida (8,22-26) este simbolul stãrii lor de orbire, în timp ce surdomutul (7,3137) semnificã starea lor de surzenie. Vindecarea celor doi va ajunge sã semnifice ºi acel proces tãmãduitor al credinþei în Isus. Prin urmare, dupã ce semnele au pregãtit inimile ucenicilor, poate fi pusã întrebarea radicalã cu privire la viaþa lor.

Ea priveºte angajarea lor în urmarea lui Isus. (Sã nu uitãm cã acest episod se aflã în inima Evangheliei sfântului Marcu.) Întrebarea fundamentalã va fi adresatã ucenicilor de Isus pe când se îndreptau cãtre Cezareea lui Filip (în þinut pãgân). În prealabil, însã, Isus îi va chestiona pe ucenici asupra opiniei contemporanilor sãi cu privire la el însuºi. Or, oamenii nu vãzuserã într-însul decât un profet sau, cel mult, un precursor al lui Mesia (semn cã sunt condiþionaþi de „originea” lui ºi nu au descoperit ºi nu s-au deschis noutãþii revelaþiei sale). Iar atunci când întrebarea Dar voi cine spuneþi cã sunt eu? se face auzitã, atât ucenicii cât ºi cititorul Evangheliei se simt obligaþi sã dea un rãspuns. E drept cã fiecare a întrezãrit câte ceva în persoana lui Isus, în funcþie de deschiderea inimii. Cât îl priveºte pe Petru, el depãºeºte percepþia comunã situându-ºi maestrul pe culmea istoriei mântuirii: Tu eºti Cristos. Aceastã definiþie, însã, nu precizeazã modul în care va fi înfãptuitã mântuirea ºi nu dezvãluie nici natura intimã a persoanei lui Cristos. Va fi necesarã intervenþia Tatãlui cu ocazia Schimbãrii la faþã pentru ca sã poatã fi înþeleasã legãtura strânsã dintre Isus ºi Tatãl sãu: Acesta este Fiul meu preaiubit: ascultaþi-l! (Mc 9,7).

Pentru a-i ajuta pe ucenici (ºi pe cititor) sã înþeleagã natura mesianitãþii sale Isus le-a fãcut cunoscut cã Fiul Omului trebuie sã îndure multe… Or, caracterul abrupt al acestei învãþãturi scoate în evidenþã abisul care existã între venirea glorioasã a Fiului omului aºa cum o profetiza Daniel (7,13) ºi acest destin al

suferinþei de care este legat prin verbul trebuie. Afirmaþia acestei necesitãþi stârneºte tulburare în inima ucenicilor tocmai atunci când Isus trebuia sã fie pentru ei o sursã de încredere, iar când Petru încearcã sã-l îndepãrteze de acest destin, Isus îl înlãturã ca pe o ispitã demoniacã, de vreme ce el exprimã mai curând gândurile oamenilor ºi nu pe cele ale lui Dumnezeu. Îndemnurile care urmeazã, adresate poporului ºi ucenicilor, Dacã vrea cineva sã vinã dupã mine, se doresc a fi o invitaþie adresatã tuturor de a-ºi lega existenþa de cea a Maestrului ºi de condiþiile pe care ea le comportã. Dar oare, a-l urma pe Isus nu înseamnã a te îndrepta spre pieire, asemenea lui? Nu, deoarece mântuirea omului, sensul destinului sãu, nu este rezultatul propriilor eforturi, ci acceptarea urmãrii lui Isus ºi a noutãþii aduse de el. ªi iatã-ne în faþa paradoxului creºtin: a dori sã salvezi înseamnã sã pierzi, în timp ce a pierde din cauza lui Isus ºi a Evangheliei înseamnã a salva. Cu alte cuvinte, sensul oricãrui destin uman nu poate fi decât Isus. Aceasta este exigenþa moralã esenþialã a Evangheliei, iar ea este legatã de mãrturisirea credinþei.

Isus, împreunã cu ucenicii sãi, se îndreptau cãtre satele din þinutul Cezareii lui Filip. Pe drum i-a întrebat pe ucenici: „Cine spun oamenii cã sunt eu?” Ei i-au rãspuns: „Unii spun cã eºti Ioan Botezãtorul, alþii cã eºti Ilie, iar alþii cã eºti unul dintre profeþi”. Atunci el i-a întrebat: „Dar voi cine spuneþi cã sunt eu?” Simon Petru i-a rãspuns: „Tu eºti Cristos”. (...)

Apoi a chemat la el poporul ºi pe ucenicii sãi ºi le-a zis: „Dacã vrea cineva sã vinã dupã mine sã renunþe la el însuºi, sã-ºi ia crucea ºi sã mã urmeze. Cãci cel care vrea sã-ºi salveze viaþa o va pierde; dar cel care-ºi va pierde viaþa pentru mine ºi pentru evanghelie o va salva” (Mc 8,27-35) .

nr nr..

9/2009

Isus strãbãtea Galileea împreunã cu ucenicii sãi ºi nu voia sã afle nimeni, cãci dorea sã-i instruiascã pe ucenicii sãi. El le spunea: “Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor ºi ei îl vor ucide, dar la trei zile dupã moartea lui va învia”. Însã ucenicii n-au înþeles aceste cuvinte ºi le era fricã sã-l întrebe. Ei au sosit la Cafarnaum ºi, ajunºi acasã, Isus ia întrebat: “Despre ce aþi discutat pe drum?” Ei tãceau, cãci pe drum discutaserã unii cu alþii, voind sã ºtie care dintre ei era cel mai mare. Dupã ce s-a aºezat, Isus i-a chemat pe cei doisprezece ºi le-a zis: “Dacã cineva vrea sã fie cel dintâi, sã fie cel din urmã dintre toþi ºi slujitorul tuturor”. Luând atunci un copil, l-a pus în mijlocul lor. Apoi, strângându-l în braþe, le-a spus: “Cine primeºte în numele meu un copil ca acesta, pe mine mã primeºte, iar cine mã primeºte pe mine, nu pe mine mã primeºte, ci pe cel care m-a trimis” (Mc 9,30-37).

Sfânta Scripturã

11

Duminica a XXV-a (B)

Episodul evanghelic intitulat „a doua vestire a Pãtimirilor” (Mc 9,30-37) este urmat de un dialog al lui Isus cu ucenicii sãi care, de altfel, devin Cei Doisprezece (9,35). În strânsã legãturã cu anunþul Pãtimirii, dialogul se axeazã pe modul de viaþã creºtinã care nu va fi altceva decât o urmare a Servitorului suferind (Fiul omului dat în mâinile oamenilor). În mod indirect, Isus se va identifica cu acest Servitor care îºi dã viaþa arãtând în felul acesta adevãrata cale a „mãreþiei”, aceea de a sluji (v. 10,45). În centrul învãþãturii lui Isus se aflã fraza: Dacã cineva vrea sã fie cel dintâi, sã fie cel din urmã dintre toþi ºi slujitorul tuturor. O astfel de învãþãturã se prezintã ca rãspuns la întrebarea „cine este cel mai mare”; iar cel mai mare este, pentru Isus, acela care în societate (în Bisericã), prin importanþa pe care ºi-o dã ºi prin categoriile de persoane cãrora este dispus sã le slujeascã, ocupã ultimul loc. Dacã Isus dã, în acest sens, exemplul unui copil, el o face tocmai pentru cã, în societatea timpului sãu, copilul se bucura de foarte puþinã atenþie din partea adulþilor, ocupând pe scara socialã rangul cel mai de jos, echivalentul sclavilor. Prin urmare, a fi slujitorul tuturor înseamnã sã primeºti cu dragoste pe aceia pe care societatea îi neglijeazã. Or, aceastã primire implicã o rãsturnare a valorilor stabilite ºi „acceptate” de societate; ea se înfãptuieºte „în numele lui Isus”, în persoana sa. În felul acesta se stabileºte un raport destul de complex: mai întâi, Isus este cel care primeºte (ºi slujeºte) pentru cã mai apoi el sã devinã cel primit în persoana copilului, cãci copilul îl reprezintã ºi, primind copilul, este primit el însuºi ºi împreunã cu el Cel care l-a trimis. Cu alte cuvinte, accentul este pus pe mãreþia eminentã a celui mai mic: cel pe care eu îl primesc, primiþi-l ºi voi în numele meu; ºi, primindu-l, de fapt voi mã primiþi pe mine…

Dupã cum se poate vedea, învãþãtura exprimatã de Isus în evanghelia sfântului Marcu nu este moralizatoare (ca la sfântul Matei); este mai curând o revelaþie a eminentei demnitãþi a „celui mic” ºi a mãreþiei „servitorului” (ºi, ceva mai târziu, a eminentei demnitãþi a ucenicului, a celui mic care crede… 9,42). Aceastã rãsturnare de valori pe care o afirmã în cuvinte ºi o dovedeºte în fapte, Isus ne-o propune ca regulã fundamentalã de viaþã creºtinã atât în societate cât ºi în Bisericã. Orice altã logicã este generatoare de tensiuni aducãtoare de suferinþe fãrã numãr.

Duminica a XXVI-a (B) Ioan, unul dintre cei doisprezece, i-a spus lui Isus: “ Învãþãtorule, am vãzut pe cineva care scotea diavoli în numele tãu; am voit sã-l împiedicãm, cãci nu-i din rândul acelora care ne urmeazã”. Isus i-a rãspuns: “Nu-l împiedicaþi, cãci cel care face o minune în numele meu nu poate, imediat dupã aceea, sã mã vorbeascã de rãu. Cel care nu este împotriva noastrã este cu noi (...) (Marcu 9,38-43.45.47).

pahar cu apã este un gest cu o deschidere escatologicã care anunþã deja viaþa veºnicã pe care Isus o promite drept rãsplatã. Dar dacã, în locul slujirii ºi a primirii semenului, este preferat refuzul recunoaºterii demnitãþii valorii sale unice – mai ales când acesta este slab ºi mic – mergându-se pânã a-l face sã sufere, autorul unor astfel de fapte se expune unui destin teribil: moartea prin scufundare având o piatrã de moarã legatã de gât, ar fi o nimica toatã în comparaþie cu cel care i-ar cauza o moarte moralã fratelui sãu. ªi apoi mai existã ºi o altã formã de scandal: ucenicul poate sã-ºi provoace singur cãderea. Isus denunþã cu vigoare orice lucru care ar împiedica legãtura cu Împãrãþia. Amintindu-ne cã în timpul Macabeilor deja, dar ºi în Biserica primarã mai apoi, s-au vãzut exemple de credincioºi care au preferat sã le fie scoºi ochii sau sã le fie tãiate mâinile din ataºament pentru Împãrãþie mai mult decât pentru viaþa de pe acest pãmânt, înþelegem cã recomandãrile lui Isus nu sunt simple metafore.

Prin urmare, nimeni nu se poate prezenta în faþa lui Dumnezeu revendicând vreun drept: exigenþa iubirii ne depãºeºte; nu o vom putea împlini sutã la sutã. Ea este ca un creuzet în care se purificã existenþa noastrã. În fond, constanþa credinþei se aprofundeazã în focul încercãrii.

Pr ARCIZIU Pr.. ªerban TTARCIZIU

Învãþãturile lui Isus propuse nouã spre meditare în aceastã a XXVI-a duminicã de peste an se gãsesc în inima secþiunii a patra a evangheliei sfântului Marcu în care Isus le explicã ucenicilor condiþiile urmãrii lui (8,3110-31). Urmându-l pe Isus pe cale, descoperim, împreunã cu apostolii, preþul acceptãrii de a-l urma pe Fiul omului: a lãsa, a pãrãsi, a renunþa pentru a pãºi pe urmele lui Isus ºi a intra în Împãrãþie, aceasta ar fi atitudinea fundamentalã pe care Mântuitorul o explicã în mod progresiv prin intermediul unei întregi serii de sfaturi: puterea rugãciunii fãcute cu credinþã (9,23-29), sensul slujirii ºi al modestiei (9,35-37), radicalismul angajamentului (9,43-47), exigenþa iubirii (10,6-8) etc. ªi care ar fi acea dragoste care trebuie sã aibã întâietate în raporturile comunitare, dacã nu aceea care, cu modestie, ºtie sã se retragã din primul plan, care ºtie sã iasã înaintea aºteptãrilor ºi nevoilor fratelui, care nu scandalizeazã ºi ºtie sã se arate tolerantã.

Toatã aceastã serie de învãþãturi are drept punct de plecare un eveniment pe care, unul dintre apostoli, Ioan, supranumit ºi „fiul tunetului” (3,17), i-l aduce lui Isus la cunoºtinþã: am vãzut pe cineva care scotea diavoli în numele tãu. Gestul sãu denotã o grijã pentru „prerogativele” Învãþãtorului sãu dar ºi pentru „privilegiul” apostolic. Isus însã îi dezvãluie faptul cã oricine poate avea acces la puterea sa chiar dacã nu-l urmeazã în mod fizic. Acþiunea sãvârºitã în numele lui Isus va purta amprenta divinã. A recunoaºte ºi a primi ceea ce vine de la Dumnezeu, dincolo de compromisuri ºi ambiguitãþi, nu este oare atitudinea unui adevãrat ucenic? ªi apoi, nu este suficient ca ucenicul sã fie tolerant. El trebuie sã accepte cã ºi alþii pot dãrui. Astfel, nu este fãrã importanþã, de exemplu, ca cineva (un ne-ucenic) sã se comporte ca un frate faþã de altcineva care ar fi „înveºmântat” cu demnitatea lui Cristos. A dãrui ºi numai un

12 Stiri Interne , Biserica Românã Unitã - Vicariatul de Bucureºti

Hram la Bucureºti, în sãrbãtoarea Adormirii Maicii Domnului Biserica Adormirii Maicii Domnului, din Bucureºti, ºi-a sãrbãtorit hramul sâmbãtã, 15 august, în prezenþa Episcopului Mihai Frãþilã ºi a numeroºi credincioºi din capitalã.

Cuvântul la Sfânta Evanghelie a aparþinut rectorului Misiunii greco-catolice române din Paris, pãrintele Gabriel Buboi, venit la Bucureºti special pentru acest praznic.

Meditaþia pãrintelui Buboi a pus în luminã adevãrul dupã care Maica Domnului a ºtiut sã desãvârºeascã prin lucrarea harului aparentul conflict dintre partea activã ºi cea contemplativã a vieþii, conflict ilustrat nu numai în exemplul celor douã surori ale lui Lazãr, ci ºi în viaþa fiecãrui creºtin. Nãscãtoarea de Dumnezeu propune astfel calea familiaritãþii cu Hristos fiecãrui om de credinþã: „mama mea ºi fraþii mei, spune Domnul, sunt cei care ascultã cuvântul ºi-l pãzesc”. Pentru creºtini, la rândul lor, fãrã rugãciune nu este cu putinþã a afla mãsura vieþii ºi a continua mãrturia binelui în lume – apartenenþa ºi familiaritatea cu Dumnezeu – a mai spus pãrintele rector al Misiunii din Paris.

Dupã Sfânta Liturghie, cei prezenþi au împãrtãºit bucuria sãrbãtorii în jurul mesei agapei frãþeºti. Timp de douã sãptãmâni, pe perioada postului, ca ºi anul trecut, comunitatea de la Adormirea Maicii Domnului s-a împãrtãºit zilnic în comuniunea de rugãciune, participând zilnic la Paraclisul Maicii Domnului, iar în ajunul sãrbãtorii a fãcut veghe de rugãciune, cu recitarea Rozariului complet, de la orele 9,00 pânã seara la orele 22,00. Alãturi de pãrintele protopop Liviu Oþoiu ºi ceilalþi preoþi din Bucureºti prezenþi, PS Mihai a celebrat, joi seara, Vecernia mare a sãrbãtorii cu Prohodul Maicii Domnului ºi procesiunea în jurul bisericii.

Parohia Adormirea Maicii Domnului din Bucureºti, pãstoritã în prezent de pãrintele Constantin Oltean, este a doua comunitate a vicariatului, fiind fondatã în anii 30 în cartierul Dealului Arsenalului, unde se afla o numeroasã colonie de români transilvãneni.

(Sursa: www.bru.ro)

Dieceza romano-catolicã de Iaºi

Butea: 60 de ani de la revolta anticomunistã “8 august 1949, zi de cumpãnã pentru mulþi locuitori ai satului Butea, zi care a marcat istoria multor buteni”. Cu aceste cuvinte începe Ioan Zãpodeanu sã toarcã firul din caierul amintirilor referitoare la foarte cunoscuta ºi mult tãcuta revoltã popularã din satul Butea, judeþul Iaºi, când credincioºii romano-catolici de aici au sãrit, cu mic cu mare, ºi au fãcut din trupurile lor un cerc de apãrare în jurul pr. Gheorghe Petz, împotriva agenþilor Securitãþii comuniste veniþi sã-l aresteze pe acest “duºman al poporului”. În 1949, 8 august era o zi de duminicã. Aparent, viaþa satului se desfãºura dupã canoanele tradiþionale. (…) Începuse deja campania de exterminare a tuturor “duºmanilor poporului”, între care un loc de frunte îl aveau episcopii ºi preoþii. La 26 iunie 1949 fusese arestat episcopul de Iaºi, Mons. Anton Durcovici. La Butea, pentru a-ºi apãra preotul, credincioºii au organizat încã din primãvara aceluiaºi an pichete de pazã, noaptea, în jurul casei parohiale ºi pe uliþele satului care duceau spre bisericã. Pichetele erau organizate de un comitet cunoscut de foarte puþini sãteni ºi erau în vizorul organelor de Securitate.

Pe 8 august 1949, liniºtea satului Butea a fost tulburatã de patru agenþi ai Securitãþii, în frunte cu instructorul de partid Aurel Iricinschi, veniþi sã-l aresteze, la bisericã, pe pãrintele Gheorghe Petz. Era ora 12, Sânta Liturghie tocmai se terminase ºi credincioºii se întorceau de la bisericã la casele lor. Strigãtul de alarmã l-a dat un grup de femei rãmase în curtea bisericii sã mai punã “þara la cale”. (…)

De atunci au trecut 60 de ani. Mulþi dintre cei care au luat parte activã la revolta popularã au trecut la Domnul. Cei care au rãmas în viaþã povestesc, de multe ori cu teamã, despre acþiunea de represiune ºi intimidare desfãºuratã cu brutalitate de cãtre autoritãþile comuniste. Dreptatea umblã, în continuare, cu ochii legaþi ºi cu capul spart. Momentul celebrativ de sâmbãtã, 8 august 2009, doreºte sã se constituie într-o aducere de mulþumire din partea Bisericii de astãzi pentru credincioºii de atunci care, cu curaj, au înfruntat opresiunea totalitarã comunistã pentru a-ºi apãra pãstorul. “Vã dãm cote, vã facem zile de clacã, vã dãm ºi vã facem tot ce vreþi, dar nu ne luaþi preotul!” Auzind aceste cuvinte, te cuprinde ºi acum un fior prin tot trupul, iar în ochi þi se ivesc lacrimi de admiraþie ºi de bucurie. “Fraþilor ºi surorilor, mare a fost credinþa ºi iubirea voastrã! Domnul sã vã rãsplãteascã însutit pentru picãturile de sânge ºi sudoare vãrsate pentru libertatea Bisericii ºi pentru adevãr!” (sursa: www.ercis.ro)

nr nr..

9/2009 “Numai familia poate garanta educarea în spiritul valorilor”

În luna august s-a desfãºurat la Amsterdam cel de-al V-lea Congres Mondial al Familiilor ce a reunit familii ºi organizaþii din peste 60 de naþiuni, printre care ºi România.

Tema principalã a fost Familia: mai mult decât suma pãrþilor sale, divizatã în douã sub-teme: Familii moderne, valori tradiþionale, ce ºi-a concentrat atenþia asupra dilemei „carierã versus familie”; a doua secþiune a discutat starea instituþiei familiei în þãrile în curs de dezvoltare ºi sprijinul pentru aceasta. În discursul de la ceremonia de deschidere, subsecretarul Consiliului Pontifical pentru Familie, Episcopul Carlos Simon Vasquez, a spus: „Familia naturalã, care este izvorul ºi comoara societãþii, trebuie susþinutã la fiecare nivel”. Apoi a amintit câteva pasaje din recenta enciclicã a Papei Benedict al XVI-lea Caritas in Veritate, subliniind cã doar familia „poate garanta o autenticã educaþie în spiritul valorilor umane, deoarece ea asigurã altruismul ºi continuitatea în lume, care sunt esenþiale în educaþie”.

Congresul Mondial al Familiilor este o reþea internaþionalã alcãtuitã din organizaþii pro-familie, intelectuali, lideri ºi activiºti din întreaga lume, care promoveazã familia naturalã ca unitate fundamentalã a societãþii, precum ºi sfinþenia vieþii umane, de la concepere ºi pânã la moartea naturalã.

Congresul a fost fondat în 1997 de Centrul Howard pentru Familie, Religie ºi Societate, din Rockford, Illinois. Întâlnirile anterioare au avut loc la Praga (1997), Geneva (1999), Ciudad de Mexico (2004) ºi Varºovia (2007).

Ziua Mondialã a TTurismului, urismului, 2009 La 27 septembrie se va celebra cea de-a 30-a Zi Mondialã a Turismului, organizatã de Consiliul Pontifical pentru Pastoraþia Migranþilor ºi Itineranþilor. Tema din acest an - Turismul, celebrarea diversitãþii - deschide cãi de întâlnire cu omul „în diversitatea sa, în bogãþia sa antropologicã”.

“Diversitatea - se citeºte în mesajul dat pentru aceastã ocazie este un fapt pozitiv, dar în aceastã realitate se poate descoperi ºi un paradox: într-o epocã precum cea a noastrã, marcatã de globalizare, culturile ºi religiile se apropie din ce în ce mai mult fãcând sã se nascã o autenticã dorinþã de pace. Dar chiar în acest scenariu au loc ºi neînþelegeri, prejudecãþi ºi înþelegeri greºite profund înrãdãcinate care ridicã bariere ºi alimenteazã divizãri”. Angajamentul este deci acela de a transforma discriminarea, xenofobia ºi intoleranþa în „înþelegere ºi acceptare reciprocã”, parcurgând cãile respectului ºi dialogului „constructiv ºi obligatoriu”.

Pentru credincios, ansamblul diversitãþilor „deschide drumuri pentru a se apropia de infinita mãreþie a lui Dumnezeu”. Ca posibil fenomen de consacrare a diversitãþii, turismul poate fi „creºtin”, o „cale deschisã spre mãrturisirea sa contemplativã”.

Stiri Externe , Anul Sfintei Preoþii se va încheia cu o întâlnire internaþionalã, la Roma Congregaþia pentru Cler, condusã de Cardinalul Claudio Hummes, a fãcut publice detalii suplimentare despre intenþia Papei Benedict al XVI-lea de a încheia Anul Sfintei Preoþii convocând o uriaºã întâlnire a preoþilor din lumea întreagã între 9 ºi 11 iunie 2010, la Roma. Fiecare dintre cei aproximativ 407.000 de preoþi catolici din lumea întreagã este invitat la întâlnirea ce va avea ca temã Fidelitatea lui Cristos, fidelitatea preotului.

Conform programului anunþat, prima zi a întâlnirii se va desfãºura în Bazilica San Giovanni fuori le mura ºi va avea ca temã Convertire ºi misiune. Activitãþile vor include rugãciuni, o conferinþã care va dezbate subiectul, Adoraþie Euharisticã, spovezi, Liturghii. A doua zi, pe 10 iunie, tema va fi Cenacolul, invocarea Duhului Sfânt cu Maria, în comuniune fraternã. Locul de desfãºurare va fi Bazilica Santa Maria Maggiore, urmând ca seara sã se celebreze o „vigilie preoþeascã” în Bazilica San Pietro, unde preoþii vor adora Sfânta Euharistie, vor cânta ºi unii dintre ei vor da mãrturie. Papa va fi prezent la vigilie ºi-i va saluta pe cei prezenþi.

Anul Sfintei Preoþii se va încheia vineri, 11 iunie, în Solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus. Sfântul Pãrinte va prezida Liturghia în Bazilica San Pietro. Ultima zi a întâlnirii va avea ca temã Cu Petru, în comuniune eclezialã.

Biserica are nevoie de confesoriformatori de conºtiinþe

În perioada 24-28 august s-a desfãºurat, la Barletta (Italia), cea de-a 60-a Sãptãmânã Naþionalã Liturgicã, ce a avut ca temã Celebrarea milostivirii: lãsaþi-vã împãcaþi cu Dumnezeu.

Cu aceastã ocazie Papa a trimis o scrisoare în care subliniazã cã propunerea ca temã pentru acest an a Sacramentului Spovezii este “o alegere în mod special oportunã” dat fiind cã se aniverseazã “35 de ani de la intrarea în vigoare în Biserica din Italia a noului Ritual al Spovezii”, dar ºi datoritã “fericitei coincidenþe cu Anul Sfintei Preoþii”.

Pontiful a afirmat: “În aceste vremuri, formarea corectã a conºtiinþelor credincioºilor este fãrã îndoialã una dintre prioritãþile pastorale, deoarece, cu cât se pierde mai mult simþul pãcatului, cu atât sentimentul de vinovãþie creºte, iar oamenii cautã sã îl elimine recurgând la remedii paliative inadecvate”. Apoi a adãugat: “Pe lângã formarea adecvatã a conºtiinþei morale, de maturitatea vieþii ºi de celebrarea sacramentului, este nevoie sã li se ofere credincioºilor experienþa îndrumãrii spirituale”.

De aceea Biserica are nevoie de “învãþãtori spirituali înþelepþi ºi sfinþi”, preoþii fiind îndemnaþi, în acest sens, de cãtre Pontif “sã pãstreze vie în ei cunoaºterea faptului cã trebuie sã fie miniºtri demni ai milostivirii divine ºi educatori responsabili de conºtiinþe”.

13

14 Biserica Misionarã “Mergeþi în lumea întreagã ºi predicaþi evanghelia la toatã fãptura” (cf. Mt 28,19)

Alãturi de misionari, cu ”inimã de mamã” Miercuri, 5 august 2009, la ora 16.30, membrii Asociaþiei Misionare Inimã de mamã (A.M.I.M.), din Brãila, au avut marea bucurie de a-l avea în mijlocul lor pe pãrintele Paul Panþiru ofmconv, fiu al comunitãþii catolice brãilene, actualmente misionar la Takoradi în Ghana, Africa. Întâlnirea a avut loc la Casa Bunului Samaritean, unde, cu ajutorul imaginilor, pãrintele Paul ne-a ajutat sã cunoaºtem mai bine realitatea Bisericii din Ghana ºi în mod deosebit a misiunii în care activeazã ºi Sfinþia Sa. Am aflat, de exemplu, cã, numeric, locuitorii Ghanei sunt aproximativ cât cei ai þãrii noastre, cã 55% dintre ei sunt creºtini, iar procentul catolicilor reprezintã cam 30% din locuitorii tãrii.

Biserica Catolicã Ghanezã este una înfloritoare ºi are 14 dieceze ºi un cardinal bãºtinaº. Primii misionari au ajuns acolo în anul 1906 ºi au fost numiþi Pãrinþii Albi, atât datoritã faptului cã erau de culoare albã, cât ºi datoritã hainelor albe pe care le purtau.

Misiunea în care activeazã pãrintele Paul are o bisericã parohialã, 4 biserici filiale, o

ºcoalã generalã, o tipografie, o organizaþie de combatere a leprei (au fost construite patru spitale - leprozerii). Misiunea franciscanã are în grijã aproximativ 6000 de suflete.

La finalul întâlnirii, preºedinta grupului A.M.I.M Brãila (d-na Violeta Ciocodei) i-a oferit pãrintelui Paul buchete spirituale, special pregãtite cu aceastã ocazie, alãturi de un dar care exprimã recunoºtinþa noastrã pentru frumoasa activitate misionarã pe care o desfãºoarã în Africa.

Membrii grupului ºi-au reafirmat angajamentul personal ºi comunitar de a fi mereu alãturi de misionarii Bisericii în primul rând cu rugãciunea lor ferventã, dând dovadã de adevãrate inimi de mamã, pline de grijã pentru toþi aceia care rãspund chemãrii lui Cristos de a duce Evanghelia Sa la toate popoarele.

Dupã Sfânta Liturghie de la ora 18 ne-am rugat împreunã Vesperele pentru misionarii Bisericii ºi, în mod special, pentru misionarii noºtri români.

Urmând exemplul Sfintei Tereza a Pruncului Isus, Patroana Misiunilor, membrii Biserica

din

asociaþiei A.M.I.M. - Brãila se roagã în fiecare sãptãmânã, miercurea ºi vinerea, în biserica noastrã, dupã Sfânta Liturghie de la ora 18.00, Vesperele, împreunã cu ceilalþi credincioºi doritori ai parohiei, pentru toþi misionarii Bisericii. La aceste rugãciuni invitãm sã participe cât mai mulþi credincioºi, conºtienþi fiind de natura misionarã a Bisericii lui Cristos ºi de datoria pe care fiecare dintre noi o are de a contribui dupã propriile posibilitãþi astfel încât harul mântuirii sã fie cunoscut de cât mai mulþi oameni. Vinerea, rugãciunea pentru misionari are loc în cadrul adoraþiei de dupã Sfânta Liturghie.

Mulþumim pãrintelui Paul pentru cele împãrtãºite ºi ne rugãm sã se bucure de cât mai multe haruri ºi împliniri în via Domnului.

TTakoradi akoradi

Pr Pr.. Paul Panþiru o.f.m.conv

Asociaþia Misionarã Inimã de Mamã este o organizaþie care se roagã pentru misionari ºi oferã misiunilor mici ajutoare financiare.

A.M.I.M. a fost înfiinþatã la 22 octombrie 2000, cu centrul în parohia Fericitul Ieremia Valahul din Tomeºti, sub îndrumarea pãrintelui Pavel Chelaru, asistentul spiritual al asociaþiei, fiind subordonatã Centrului Misionar Diecezan - Iaºi.

Preocuparea A.M.I.M. se concentreazã asupra situaþiei, vieþii ºi activitãþii misionarilor români. Pe lângã aceasta, A.M.I.M. mai are ºi alte activitãþi, cum ar fi: cunoaºterea documentelor din magisteriul Bisericii, cu caracter misionar, recitarea Rozariului, participarea la Sfânta Liturghie ºi la Calea Sfintei Cruci. La aceste întâlniri sunt uneori prezenþi ºi misionari români, care împãrtãºesc cu ceilalþi membri A.M.I.M. greutãþile ºi bucuriile întâlnite în misiune. În parohia din Brãila, grupul A.M.I.M. numãrã aproximativ zece persoane care, de ani buni, sunt alãturi de misionari, în primul rând cu buchetele spirituale. Îndrumãtorul spiritual al grupului este pr. Andrei Ciprian. (sursa: www.catolicbraila.cnet.ro) Pr Pr.. Ciprian ANDREI

nr nr..

9/2009

Oameni Oameni ai credintei ,

Oameni oameni

ai ai

credinþei, curajului!

“Eu nu pun niciun preþ pe viaþa mea, numai sã duc la capãt alergarea mea ºi slujirea pe care am primit-o de la Domnul Isus, aceea de a da mãrturie despre vestea cea bunã a harului lui Dumnezeu!”

(Fap 20,24).

Luna iunie a fost marcatã de marea sãrbãtoare a sfinþilor Petru ºi Paul, aceºti doi mari corifei ai Bisericii. Ca un omagiu de credinþã ºi de iubire pentru Bisericã, cu care amândoi ºi-au unit destinele, Petru ºi-a oferit viaþa prin rãstignire, iar Paul a murit decapitat. Oamenii puternici nu se clatinã în faþa destinului, ei îºi duc cu rãbdare misiunea pânã la sfârºit!

De data acesta, vreau sã vorbesc despre drumul de întoarcere al apostolului Paul la Ierusalim ºi despre o serie de învãþãcei pe care Paul, cu seninãtate în inimã ºi cu curajul pe faþã, i-a lãsat sã pãstoreascã în diferitele comunitãþi înfiinþate de el (Fap 20,1-21,15).

Dacã privim în urmã la pãstorii pe care Paul mai întâi i-a binecuvântat, iar apoi i-a lãsat în fruntea comunitãþilor, nu putem sã nu exclamãm, cu satisfacþie, cã toþi aceºtia sunt oameni ai credinþei ºi ai curajului!

Pe de altã parte, iudei fanatici au voit sã-i întindã o cursã pe când era pe punctul de a se îmbarca spre Siria. Atunci, el a fost nevoit sã-ºi schimbe traseul, fiind însoþit pânã în Asia, la Troas, de un prim grup format din ºapte discipoli. Admirãm în primul rând la aceºti însoþitori spiritul lor de sacrificiu pe care l-au învãþat de la maestrul lor.

La Troas, Paul sãvârºeºte o primã minune. ”Era în prima zi a sãptãmânii, când cu toþii erau adunaþi la frângerea pâinii!”(Fap 20,7). Cum predica s-a prelungit târziu în noapte, ”un tânãr, cu numele Eutich, stând pe fereastrã... a fost doborât de somn ºi cãzând de la al treilea etaj, a murit!” (Fap 20,9-10). Atunci apostolul Paul a exclamat puternic zicând celor adunaþi la rugãciune: ”Nu vã tulburaþi, pentru cã sufletul sãu este în el!” ªi, într-adevãr, copilul a fost bine!

Când s-au ivit zorile, Paul a plecat , luând o corabie, ºi a trecut pe lângã Efes ºi de acolo mai departe pânã la Milet. ”Se grãbea sã ajungã la Ierusalim, dacã ar fi fost posibil, chiar în ziua de Rusalii”, cum noteazã Paul mai departe. Þinea mult sã ajungã în zi de sãrbãtoare în Cetatea Sfântã a Ierusalimului. Acolo îl aºteptau mulþi fraþi întru credinþã, care erau solidari cu Paul, dar tot acolo îl aºteptau ºi mulþi duºmani ai lui Cristos, care îi voiau moartea. Tuturor, Paul le rãspundea la fel: ”Sã se împlineascã voinþa Domnului!” (Fap 21,14).

A luat din nou o corabie care avea sã-l ducã în cele din urmã la Cezareea maritimã. A fost o cãlãtorie grea ºi plinã de întâmplãri

de tot felul. Peste tot îl aºteptau fraþii cu multã cãldurã, dar ºi cu mâhnire, cãci aflaserã ºi ei de intenþia lui Paul de a merge la Ierusalim.

Paul le repeta, pretutindeni, acelor fraþi care erau triºti: ”De ce plângeþi de-mi sfâºiaþi inima? Eu sunt gata nu numai sã fiu legat, ci chiar sã mor la Ierusalim pentru numele Domnului Isus!” (Fap 21,13).

Paul e conºtient de ce îl aºteaptã la Ierusalim ºi totuºi merge mai departe. Un glas interior îl mânã întruna spre Ierusalim, el nu ezitã nicio clipã sã plece, deºi era conºtient de gravitatea situaþiei. Oamenii puternici îºi vãd viitorul cu propriii ochi ºi totuºi merg mai departe.

Ajuns la Ierusalim, ”fraþii l-au primit cu bucurie”, este notat mai departe în Faptele Apostolilor. În ziua urmãtoare, l-a vizitat pe apostolul Iacob, episcopul Ierusalimului, ºi împreunã cu el toþi presbiterii erau de faþã. Dupã salutul de rigoare, apostolul Paul le-a povestit pe larg despre succesele avute printre ”miile de iudei, care au crezut ºi þin cu râvnã Legea!” (Fap 21,20). Confraþii au aflat despre acuzele foarte grave din partea evreilor ºi a mai-marilor preoþi împotriva lui Paul cum cã acesta i-ar fi îndemnat ”pe evreii care trãiesc printre pãgâni sã se lepede de Moise, sã nu circumcidã copiii ºi sã nu þinã tradiþiile!” (Fap 21,21).

Paul presimþea ce-l aºteaptã la Ierusalim, acuzele grave ce i le aduceau conaþionalii sãi, furia poporului, maºinaþiile preoþilor. Într-un cuvânt, atmosfera nu era deloc favorabilã lui Paul. De fapt, în curând va fi arestat ºi va începe Calvarul care-l va duce la Roma, capitala imperiului, ºi se va încheia cu moartea prin decapitare (în calitate de cetãþean roman nu putea fi rãstignit).

Acum, când peste imaginea Sfântului Paul s-a tras cortina anului dedicat lui, am þinut cu tot dinadinsul sã-l mai aduc în amintirea noastrã, a tuturor, ca un ultim gest faþã de acest om al lui Isus Cristos, prin viaþa sa de slujire, prin activitatea sa printre strãini plinã de iubire, pin opera sa despre Cristos ºi creºtinism plinã de speranþã.

Dacã aº încerca sã-l prezint doar printr-un cuvânt, l-aº cita pe Paul, când spune: ”Este mai mare fericire a da decât a primi!” (Fap 20,35d).

Sã meditãm ºi noi asupra înþelesului acestor cuvinte ºi la importanþa lor asupra vieþii noastre!

Mons. Vladimir PETERCÃ

15

16 In Memoriam

SR. CLARA CA TRINA LASLÃU CATRINA (3 mai 1912 - 23 august 2009)

Sora Clara Catrina Laslãu s-a nãscut la 3 mai 1912, în satul Pustiana din Bacãu. Pãrinþii ei, Gheorghe ºi Maria Laslãu, munceau din greu ca sã poatã asigura hrana zilnicã pentru cei 10 copii ai lor, ºi cu toate acestea, seara, când se întorceau acasã de la munca câmpului, oricât ar fi fost de obosiþi, recitau rozariul. Dupã ce tatãl s-a întors din rãzboi, în anul 1922 familia s-a mutat în satul Lespezi, unde a cumpãrat o bucatã de pãmânt.

Când Catrina a împlinit 17 ani, a decis sã intre în mãnãstire pentru a-ºi dãrui toatã viaþa lui Cristos. În anul 1932 a îmbrãcat haina cãlugãreascã, iar dupã doi ani de Noviciat a fãcut promisiunea primelor voturi cãlugãreºti.

Sr. Clara i-a slujit Domnului cu bucurie ºi a primit cu încredere orice misiune pe care i-au încredinþat-o Superioarele. Întotdeauna era gata de jertfã ºi nimic nu i se pãrea greu de îndeplinit, cãci era convinsã cã prin toate faptele ei îl slujeºte pe Isus.

Când, în anul 1938, a fost trimisã sã lucreze la Nunþiaturã nu bãnuia ce „cruce” mare o aºtepta acolo! A slujit cu dãruire ºi cu multã bucurie timp de 12 ani la Nunþiatura Apostolicã din Bucureºti.

Avea doar 38 de ani când, la data de 19 iulie 1950, a fost arestatã. Timp de doi ani a fost cercetatã ºi supusã deseori la chinuri îngrozitoare. Sr. Clara a suportat cu mare curaj toatã durerea ºi, în timp ce era bãtutã, se ruga pentru acele persoane de la securitate care o torturau. Pe sentinþa ei de judecatã este scris: „Condamnatã pentru crimã de uneltire contra ordinei sociale”, motiv pentru care a suferit nevinovatã 14 ani de închisoare. În aceºti ani a fost la Penitenciarele din Jilava, Vãcãreºti, Mislea, Timiºoara, Miercurea Ciuc ºi Oradea.

Sr. Clara a folosit fiecare ocazie ca sã le vorbeascã deþinutelor din închisoare despre Dumnezeu ºi a dat mãrturie de credinþã prin toate faptele ei. În clipele de tristeþe ºi descurajare ele veneau la Sr. Clara ºi îi cereau sfatul ºi rugãciunile ei. În caracterizarea pe care i-au fãcut-o cei care au supravegheat-o la închisoare este scris cã: a fost exemplu de corectitudine în tot ceea ce fãcea ºi cã de-a

Sora Clara a fost înmormântatã marþi, 25 august, în cimitirul Bellu catolic, la parcela surorilor Congregatio Jesu. Liturghia cu requiem, celebratã în capela mãnãstirii Sfânta Agnes din Popeºti Leordeni, a fost prezidatã de PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti, împreunã cu un grup de 20 de preoþi romano ºi greco-catolici.

lungul celor 14 ani a avut o singurã abatere pentru care a fost pedepsitã cu 5 zile de carcerã. În zilele de carcerã a stat numai în picioare ºi nu i s-a dat de mâncare. Fusese pedepsitã pentru cã în Noaptea de Crãciun a început cântecul Stille Nacht, iar celelalte deþinute, cu ochii în lacrimi au cântat toate strofele împreunã cu Sr. Clara, fãrã sã se opreascã la avertismentele gardienilor. Ea punea în practicã ceea ce Sf. Benedict le cerea discipolilor sãi: „Nimic sã nu fie mai presus de Cristos”. În anul 1964, Sr. Clara a fost eliberatã ºi s-a întors în comunitatea Sf. Agnes, din Popeºti Leordeni (Bucureºti) alãturi de celelalte surori. Mulþi ani a lucrat la sacristie ºi, ori de câte ori venea un preot pe la mãnãstire, pregãtea cu multã bucurie altarul ºi participa la celebrarea Sf. Liturghii.

I-a îngrijit cu multã generozitate pe preoþii care au locuit în mãnãstirea noastrã, a fost ospitalierã ºi îi primea cu zâmbetul pe buze pe toþi cei care ne vizitau. S-a rugat în permanenþã pentru cei dragi ºi vorbea cu multã dragoste despre familia ei numeroasã. În toate circumstanþele apãrea - aºa cum mulþi au cunoscut-o - directã, sincerã, curajoasã în faþa persoanelor ºi a faptelor, fidelã angajamentului religios asumat prin voturi, tare în credinþã. În viaþa ei s-a concretizat oferta totul spre cea repetatã de atâtea ori „totul mai mare slavã a lui Dumnezeu Dumnezeu”, în conformitate cu condiþia sa de sorã în Congregatio Jesu, cu adevãrat „ignaþianã” în trãirea carismei Sf. Ignaþiu de Loyola. În ultimii ani Sr. Clara petrecea ore în ºir în faþa Sf. Sacrament ºi se ruga pentru toate intenþiile Bisericii ºi ale Sfântului Pãrinte, faþã de care a nutrit o cinste deosebitã întreaga ei viaþã. Sfânta Liturghie a fost centrul vieþii ei, iar în ultimele zile, când trupul ei fragil era copleºit de dureri, a venit totuºi în bisericã ºi a participat la celebrãri împreunã cu comunitatea. În ziua de 23 august 2009 l-a primit pe Isus în Sfânta Împãrtãºanie ºi apoi s-a stins lin, asemenea unei lumânãri ce s-a consumat pentru Cristos. Avea 97 de ani, dintre care 80 de ani de viaþã consacratã.

CONGREGA TIO JESU CONGREGATIO

nr nr..

Preotia , în Biblie

9/2009

Preoþia leviticã echiului Legãmânt Vechiului în slujirea V Distinºi cititori, continuând cãlãtoria noastrã spre izvoarele biblice ale teologiei sacerdotale, ne vom opri la o perioadã extrem de importantã din istoria poporului evreu, descrisã în cartea Exodului ºi în cartea Deuteronomului: drumul fiilor lui Israel prin deºert, dupã eliberarea lor din robia egipteanã (1250-1200 î C.). În acea perioadã, cele douãsprezece triburi ale lui Israel au format poporul ales, primind, pe Muntele Sinai, Decalogul, semnul Legãmântului încheiat între Dumnezeu ºi Israel. Moise le-a dãruit israeliþilor esenþialul unei legislaþii ºi primele baze ale instituþiilor sociale; trebuia, însã, sã-i organizeze ºi religios. Clasa sacerdotalã dateazã din aceastã perioadã. Preoþii au devenit o categorie oficialã a slujitorilor cultului; ei nu erau doar interpreþi ai profeþiilor sau ai deciziilor juridice, ci aveau ºi sarcina de mijlocitori ai voinþei lui Dumnezeu; tot ei îi aduceau divinitãþii ofrandele ºi jertfele credincioºilor.

Conform tradiþiilor din vechime, funcþia sacerdotalã era încrediþatã unei familii. De aceea, Moise a ales tribul lui Levi, cel al fratelui sãu, Aaron, pentru a-l consacra cultului religios. Etimologia cuvântului levi, lwh, propusã de vocabularul biblic, indicã sensurile urmãtoare: a însoþi, a se ataºa de cineva, a se alipi de cineva. Prima soþie a lui Iacob, la naºtere, îl numeºte pe copilul sãu Levi, pentru cã, spunea ea: De acum se va lipi de mine bãrbatul meu (Gen 29,34). Leviþii erau oameni ataºaþi de slujirea unui templu sau a unui cult. Dintr-un simplu trib, au devenit o comunitate religioasã. Datoritã evenimentelor petrecute, începând cu ieºirea din Egipt, leviþii vor fi însoþitorii lui Dumnezeu, mereu alipiþi de fiinþa lui.

Urmaºii lui Levi au fost aleºi pentru a oficia ritualul sacru. În cadrul acestui trib, o ramurã a primit fãgãduinþele unei preoþii veºnice, la care erau subordonaþi alþi leviþi, grupaþi pentru a împlini funcþiile inferioare ale cultului. Aºadar, exista o diferenþã între preoþi ºi leviþi, chiar dacã proveneau din acelaºi trib. Profetul Ezechiel, el însuºi preot, scria: Ei (leviþii) vor sluji în templul meu ca stãjeri la porþile templului ºi fãcând slujba templului; ei vor junghia pentru popor arderi de tot ºi alte jertfe ºi vor sta înaintea lui ca sã-i slujeascã (Ez 44,11).

Iar preoþii din seminþia lui Levi (...) aceia se vor apropia de mine ca sã-mi slujeascã ºi vor sta înaintea feþei mele ca sã-mi aducã grãsime ºi sânge, zice Domnul Dumnezeu ( Ez 44,15; cf.

Lc 10,31-32). Învestitura fiilor lui Levi avea loc pe baza unei formule tehnice, conform textului din cartea Exodului 32, 29: Umpleþi mâinile voastre astãzi pentru Domnul (trad. cf. Bible de Jérusalem). În altã traducere din ebraicã aflãm o

altã variantã, mai clarã: Consacraþi-vã astãzi Celui Veºnic (cf. La Bible, traducerea Rabinatului francez, Les Editions Colbo, Paris, 2004).

Legãtura totalã cu Domnul este bine marcatã de prepoziþia pentru; o regãsim ºi în alte exprimãri: a fi preot al sau pentru Domnul.

Aceastã consacrare cu mirul sfintei ungeri, în numele lui Dumnezeu, era semnul comuniunii totale de viaþã între preot ºi Dumnezeu (cf. Ex 30, 30-31). Criteriul decisiv al acestei împuterniciri a fiilor lui Levi era relaþia exclusivã ºi nezdruncinatã cu Dumnezeu.

Carisma existenþialã a fiilor lui Levi era sãrãcia sãrãcia, pentru cã, la împãrþirea Þãrii Canaanului în regiuni, toate triburile au primit un teritoriu, în afarã de cel al lui Levi (cf. Dt 18,1-2). Refuzul pãmântului însemna, într-o societate încã nomadã, refuzul bogãþiei, al permanenþei, al siguranþei. De aceea, preoþii erau sãraci, alipiþi existenþial de Dumnezeu, depinzând de bunãtatea credincioºilor.

Prin aceºti slujitori sacri, Dumnezeu era legat de oamenii cei mai sãraci, de strãini, de orfani ºi de vãduve (cf. Dt 14,29). Diferenþele sociale îl priveau ºi pe Domnul; de aceea preoþii (prin tradiþia sacerdotalã) vor elabora, de-a lungul timpului, o învãþãturã religioasã a suferinþei ºi o eticã socialã, fundamentatã pe Decalog: ºi sãracii sunt în cãutarea mânturii, ei fiind preferaþii lui Dumnezeu.

Tradiþia biblicã a deºertului ne descoperã rolul concret al preoþiei lui Levi, care s-a nãscut odatã cu Legãmântul de pe Muntele Sinai. Fiii lui Aaron erau martorii fãgãduinþelor sfinte, încheiate între Dumnezeu ºi poporul ales. Preoþii erau numiþi Apostolii Torei, având datoria de a învãþa pe popor Legea lui Dumnezeu: Învaþã pe Iacob legile tale ºi pe Israel poruncile tale; pune tãmâie înaintea feþei tale ºi arderi de tot pe jertfelnicul tãu (Dt 33,10). Ei vegheau la sfinþenia poporului, aºa cum însuºi Dumnezeu o cerea: Fiþi sfinþi, cãci eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt (Lv 19,2). Dacã omul îl întâlneºte pe Dumnezeu prin legãmânt, el se strãduieºte sã fie chipul Sãu, din dorinþa lui de a fi sfânt. A tinde spre sfinþenie înseamnã, pentru omul biblic, a merge la drum cu marele sãu prieten, Dumnezeu. În acest sens, preoþii lui Levi erau mijlocitorii acestui drum de sfinþenie, reamintind poporului ales suprema poruncã: sã-l iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu, sã asculþi glasul lui ºi sã te lipeºti de el (Dt 30,20a).

(Vã invit sã citiþi cu atenþie cartea Numerilor, cap. 3 ºi cap. 6,22-27, pentru a aprofunda rolul preoþilor. Gândurile dumneavoastrã desprinse din texte le puteþi trimite electronic la adresa cristinamares100@yahoo.fr sau la adresa redacþiei).

Sr Sr.. Cristiana MAREª CJ

17

18 Universul Familiei Reformarea cuvintelor (XXI)

Respectul Conform Ritualului Celebrãrii Cãsãtoriei, înainte de exprimarea consimþãmântului, preotul li se adreseazã mirilor prin trei întrebãri: dacã se cãsãtoresc de bunãvoie, dacã se vor respecta reciproc ºi dacã sunt dispuºi sã primeascã ºi sã-ºi educe copiii în credinþa creºtinã. În acest episod ne oprim asupra termenului respect respect.

Vorbind despre respect, avem în vedere, pe de o parte obiectul respectului (în cazul de faþã soþul, respectiv soþia), iar pe de altã parte modul de a se raporta la persoana celuilalt.

Atitudinea de stimã Conform DEX-ului, respectul poate fi „atitudinea sau sentimentul de stimã, de consideraþie sau de preþuire deosebitã faþã de cineva sau de ceva; deferenþã, veneraþie”. Tot DEX-ul aminteºte douã expresii legate de termenul respect: „a þine (pe cineva) la (sau în) respect = a þine pe cineva la distanþã, a nu-l lãsa sã devinã prea familiar”; „a pune (pe cineva) la respect = a impune cuiva o atitudine respectuoasã”. E clar cã al doilea sens nu cadreazã cu menirea cãsãtoriei. Mirii se cãsãtoresc pentru a fi una, nu pentru a se þine la distanþã unul pe altul. În linii mari, respectul este comportamentul derivat din cunoaºterea valorii pe care o are o persoanã, un lucru, o normã. Prin valoare nu ne referim la calitatea, la talentul, la performanþele, la statutul unei persoane sau unui lucru. Respectul, în sens autentic, se extinde ºi la ceea ce este slab, neputincios, umil, fãrã apãrare.

Cu referinþã la om, e grãitoare expresia „iubeºte-mã aºa cum sunt!”. Aparþine psihologului francez Hélène Marie Mettieu, ºi e rodul îndelungatei sale slujiri faþã de persoanele cu nevoi speciale. A iubi pe cineva aºa cum este înseamnã a-l respectata pentru ceea ce este, dar ºi a recunoaºte cã fiecare fiinþã umanã, oricât de neputincioasã ar fi, are o profundã dorinþã ºi nevoie de stimã ºi iubire, chiar ºi atunci când ele nu pot fi manifestate.

Respectul este, în primul rând, atenþia faþã de aceste nevoi. Nu-i nicidecum o atitudine pur formalã. Dimpotrivã, e participare afectivã la viaþa celuilalt. Îl stimez cu mintea, voinþa, sentimentele. În psihologie, respectul izvorãºte deopotrivã din fricã ºi din iubire. Din frica de a nu-l

lipsi pe celãlalt de ceea ce i se cuvine, mai ales de spaþiul sãu vital, dar ºi de a nu-i acorda încrederea cuvenitã. Din iubire, deoarece aceasta este unica forþã capabilã sã ducã persoana umanã la împlinire.

A da atenþie La baza termenului respect, din limba românã, se aflã latinescul respectus. Verbul spectare înseamnã a da atenþie, ºi este sinonim cu respicere, “a privi cu respect”, “a acorda atenþie”. Se dã atenþie unei legi, unui lucru, unei persoane, unui aspect etc... Totuºi e de remarcat cã respectul se referã mai ales la ceea ce este lãuntric, interior. Ar fi de semnalat legãtura dintre respicere ºi specere, “a privi”, “a observa”.

Cuvântul latin speculum, oglindã, e derivat din specere. Tot de aici provin ºi termenii specie, spectacol, spectru, care se referã, în general, la aspecte de naturã externã. Între a respecta ºi a oglindi existã o opoziþie ºi o complementaritate. Opoziþia vine din a pune în balanþã ceea ce este lãuntric cu ceea ce apare la exterior, ceea ce este profund cu ceea ce este de suprafaþã. Complementaritatea constã în manifestarea (oglindirea) a ceea ce este lãuntric.

Umilinþã Autorii cunoscutei antologii de spiritualitate Filocalia reiau, în volumul al VI-lea, câteva dintre învãþãturile lui Nichita Stithatul. Pentru cãlugãrul atonit respectul izvorãºte din umilinþã. Cineva dã dovadã de umilinþã în mai multe feluri: prin vorbirea smeritã, prin starea de smerenie, prin cugetarea smeritã, prin simþirea smeritã.

Terenul cel mai fertil pentru respect e simþirea smeritã.

Vorbirea sau starea de smerenie pot fi doar o oglindã exterioarã, o mascã, dacã sunt separate de simþirea smeritã. ªi cugetarea, dacã e lipsitã de adevãr, poate fi eronatã.

Cuvinte pline de dulcegãrii, umilinþa gheboasã, gândirea pozitivã – cã tot e la modã – sunt o oglindã falsã. Ascund o simþire egoistã. O poftã dezordonatã. Simþirea smeritã e dar al lui Dumnezeu.

De la oglindã la icoanã E surprinzãtoare pedagogia lui Isus din dialogul cu samariteanca.

Acest episod biblic mi se pare o icoanã a respectului. Isus nu pune în faþa femeii pãcãtoase o oglindã, în care ea sã se poatã privi ca sã poatã simþi dispreþ, repulsie faþã de sine. Nu-i prezintã o oglindã acuzatoare: „Vezi cât eºti de mizerabilã… Cât de jalnicã e viaþa ta…” Îi aratã o icoanã. Icoana a ceea ar putea fi, a unei frumuseþi de atins. Dã la o parte ceea ce umbreºte chipul sãu autentic. În faþa unei oglinzi, eu recit rolul lui Narcis, din cunoscutul mit. Mã opresc la contemplarea sinelui, atât pentru a mã admira, cât ºi pentru a mã detesta. Isus nu-i întinde samaritencei o oglindã care sã-i permitã sã fie ºi mai narcisistã. Îi întinde o icoanã, adicã un chip splendid, de unde sã ia puterea autodepãºirii, chemarea la o metamorfozã nemaiauzitã. Isus vrea sã trezeascã în fiinþa ei acea stimã sãnãtoasã de sine.

Isus nu restaureazã omul vechi, ci face sã se nascã omul nou.

Pe scurt, respectul e stima pentru ceea ce eºti ºi pentru cum eºti, iar, pe de altã parte, e icoana (atitudine, comportament) care aratã simþirea smeritã, adicã compasiunea ºi pasiunea de a da sau reda aproapelui o reînnoitã frumuseþe.

Pr Pr.. Fabian MÃRIUÞ

nr nr..

Universul Familiei

9/2009

S-au scurs 13 ani de la ultima întâlnire naþionalã a tinerilor catolici la care am luat parte. Era la Bucureºti în1996 (dupã ce participasem la toate ediþiile anterioare). Revenirea la întâlnirea de la Baia Mare m-a ajutat sã mã întorc cumva în timp, dar ºi sã înþeleg starea actualã a Bisericii în rândul tineretului. În cele 3 zile petrecute printre tinerii din toatã þarã, m-am redescoperit apropiat lor, mam lãsat purtat de entuziasmul lor ºi, mai ales, de dorinþa lor de a intra în focul întâlnirii personale cu Dumnezeu.

Am vii în memorie chipurile locuitorilor din Baia Mare, ieºiþi la uºi ºi ferestre (copii, adulþi si vârstnici), pentru a privi marea de tineri (cca.

2000) însoþiþi de episcopi, preoþi ºi persoane consacrate, care invadaserã strãzile oraºului. M-au emoþionat lacrimile unor persoane în vârstã care nu mai vãzuserã aºa ceva în viaþa lor. I-am purtat în gând ºi rugãciune pe strãzile din Baia Mare ºi pe tinerii care au contribuit în trecut la reuºita precedentelor întâlniri naþionale ale tinerilor catolici. În fapt, am purtat torþa (sã-i spun olimpicã?) sufletelor de tineri din diferite generaþii, unite de acelaºi Duh Sfânt.

Am avut totodatã bucuria de a reîntâlni persoane dragi, care acum sunt cãsãtorite ºi care sunt active în parohii. Împreunã, am putut constata cã, dacã între 1991–1996 existau în Bisericã mai ales asociaþii/ organizaþii de tineri, iar cele de adulþi puteau fi numãrate pe degete, acum, în ultimii ani, se constatã creºterea numãrului de asociaþii/ organizaþii de familii catolice la nivel naþional.

La Baia Mare am reprezentat Asociaþia Familiilor Catolice Vladimir Ghika din Bucureºti, în numele cãreia am þinut conferinþa cu titlul “Tinerii de azi în focul familiei de mâine”.

Amintesc, dintre asociaþiile din þarã, Acþiunea Catolicã

Tinerii de la Baia Mare ...în drum spre viaþa de FFAMILIE AMILIE din România (ACRO) – chiar dacã secþiunea de adulþi este încã în creºtere ºi consolidare – ºi asociaþia Darul vieþii, din Timiºoara (organizaþie pro-vita). Din strãinãtate am remarcat prezenþa organizaþiei Human Life International. Unul dintre reprezentanþii sãi a dat o mãrturie miºcãtoare despre cum organizaþia, prin activitatea sa, a reuºit numai în ultimii 3 ani sã salveze de la avort 11 000 de prunci nenãscuþi (ceea ce a fost demonstrat ºi prin datele de identificare, poze ale acestora) ºi sã contribuie la închiderea a 3 clinici pro avort din Austria.

Toþi tinerii implicaþi în diverse activitãþi în

Bisericã e bine sã ºtie cã existã astfel de asociaþii în România, chiar dacã prezenþa lor, încã timidã, nu e foarte vizibilã. Cred cã e important ca tinerii sã intre în aceastã perspectivã a vieþii de familie, dar ºi în aceea de a se regãsi, odatã cu cãsãtoria, în proiecte comune cu alte familii legate atât de parohie, de diecezã, cât ºi de nivelul naþional ºi internaþional. Numai aºa se poate realiza acea profeþie a Papei de fericitã amintire, Ioan Paul al II-lea, ca Biserica sã fie „o familie de familii” ºi „o ºcoalã de comuniune”.

Dacã la Telega am intuit cât de importantã este o cale similarã cu cea a tinerilor pentru familii, la Baia Mare am intuit, ºi sper sã nu greºesc, cã acum a sosit ceasul ca tinerii ºi familiile din parohii ºi dieceze sã aibã un plan comun. Asta, atât în ideea de a lucra la unitatea vizibilã a Bisericii, cât ºi pentru a da continuitate între pastoraþia tineretului ºi cea a familiilor.

Dragi cititori, sunt convins cã printre cei ce parcurg aceste rânduri sunt familiºti care doresc sã cunoascã alte familii catolice ca sã lucreze împreunã în via Domnului. „Tinerii sunt speranþa Bisericii locale, iar familiile de azi pot schimba societatea în care trãim” (cum frumos spunea Monseniorul Vladimir Ghika).

Cornel BÃRBUÞ

19

20 Arta de a Trãi

Dreptul la viaþã este un drept fundamental La începutul lunii august, presa relata un fapt ce era prezentat ca fiind de o înfiorãtoare cruzime: opt pui de câine s-au înecat în smoalã topitã aruncatã de lucrãtorii care tocmai asfaltaserã un drum. Doar unul dintre cãþei a putut fi salvat de un grup de turiºti. Într-adevãr, un lucru înfiorãtor, mai ales cã s-au difuzat ºi imagini care sã susþinã ºtirea.

Cu tot respectul pentru tânãra care a renunþat la câteva ore de plajã pentru a salva vietatea, mi s-a pãrut cã s-a exagerat gravitatea acelei situaþii. Îmi plac animalele, dar iubesc oamenii!

Vãzând atenþia care se acordã acestui fapt, mi-a venit în minte întrebarea: câtã atenþie i se acordã, ºi nu mã refer doar la mass-media, unui prunc cãruia îi este încãlcat dreptul la viaþã? Când se face un avort, câte persoane încearcã sã salveze de la moarte puiul de om? ªi mi-a mai venit în minte o amintire pe cât de tristã ºi de greu de crezut, pe atât de realã: cu câþiva ani în urmã, plimbându-mã cu copilul prin parc, am auzit remarca, cãtre o prietenã, a unei doamne ce þinea plinã de mândrie lesa unui câine de rasã: „Ce sã-i faci, drãguþã? Cine n-are cãþel, îºi plimbã nepotul!”

Cu douãzeci de ani în urmã, imediat dupã Revoluþie, prima lege datã în

România, la 26 decembrie 1989,, a fost cea a legalizãrii avortului. Legea, vãzutã ca un semn al libertãþii abia câºtigate, a avut efecte grave. În 1990, la o populaþie de 22 de milioane de locuitori, erau înregistrate, în mod oficial, peste un milion de avorturi.

Pânã în anul 2000, s-au înregistrat peste 10 milioane de avorturi, iar pânã în 2007, peste 15 milioane de avorturi declarate.

Numãrul poate fi ºi mai mare, dacã avem în vedere faptul cã centrele medicale private nu sunt obligate sã declare numãrul de avorturi efectuate.

Omul vrea sã fie tot mai mult stãpân pe viaþa ºi pe moartea sa. ªi nu doar a sa.

Zilnic, mass-media ne bombardeazã cu informaþii despre cât rãu se face în lume. Ni se prezintã crime comise din cele mai diferite motive: gelozie, dorinþa de avere, dispute politice etc. Toate acestea încalcã flagrant caracterul sacru al vieþii.

Dar existã un alt delict care nu este atât de mediatizat, numit, pe un ton neutru, avort. Televiziunile nu fac din acestea o ºtire.

Nici presa scrisã nu-i acordã spaþii mai ample. Doar statisticile vorbesc despre asta. Despre avort se vorbeºte în cifre, de parcã viaþa unei fiinþe umane ar fi o loterie. ªi, atunci când se vorbeºte, se au în vedere doar drepturile femeii.

Nu este intenþia noastrã sã exprimãm o atitudine negativã faþã de femeile care fac avort. Fiecare persoanã este responsabilã de faptele sale. Dar nu putem sã nu ne exprimãm dezaprobarea faþã de distrugerea unei posibile vieþi umane.

Fiecare dintre noi ar putea sã se întrebe: „Eu m-aº bucura acum de viaþã, dacã mama mea ar fi recurs la un astfel de gest?”

Când se vorbeºte despre avort, drepturile copilului nenãscut sunt eliminate din discuþie. Se vorbeºte mult despre respectarea drepturilor omului, dar, oare, fundamental ºi de primã importanþã nu este chiar dreptul la viaþã? ªi parcã pentru a minimaliza gravitatea actului, cultura avortului a impus termeni care sã mascheze realitatea ce se ascunde dincolo de acest cuvânt. De exemplu, se spune fãt, în loc de copil; în loc de crimã, se spune întrerupere de sarcinã; instituþia în care se face avortul este numitã clinicã (loc în care, în mod normal, viaþa omului este ocrotitã ºi salvatã) etc.

Trãim într-o societate în care ierarhia valorilor s-a schimbat. Viaþa copiilor a devenit „un bun” de care pãrinþii pot dispune dupã placul lor. Ei decid dacã ºi în ce moment va veni la viaþã propriul copil. În faþa acestei situaþii, oare nu trebuie sã luãm atitudine?

Trebuie sã rãmânem liniºtiþi în egoismul nostru?

Dreptul la viaþã este un drept fundamental. Dacã acesta nu este respectat, submineazã ºi pune la îndoialã toate celelalte drepturi ale omului. Se ºtie cã atunci când creºtinii au tãcut, cultura morþii a înregistrat succese rãsunãtoare.

De aceea, Biserica, mergând contra curentului ºi fãcându-se vocea celor neajutoraþi, apãrã cu fermitate dreptul la viaþã al oricãrei fiinþe umane, din momentul conceperii ºi pânã la moartea sa naturalã.

Fãcându-se parcã vocea Bisericii, Daniel Ange spune: „Neutralitatea faþã de rãu înseamnã complicitate. Biserica doreºte mai degrabã sã fie vãzutã, astãzi, ca fiind reacþionarã, decât sã fie acuzatã, mâine, de complicitate faþã de genocidul actual”.

Cristina ªOICAN

nr nr..

Arta de a Trãi

9/2009

Psihologul rãspunde “În zilele noastre wrestling-ul este un sport destul de popular ºi multora le place sã-l urmãreascã, dacã nu chiar sã-l ºi practice. Dupã pãrerea mea însã este un sport rãu, pentru cã nesocoteºte porunca lui Isus “Iubeºte-þi aproapele”. În plus, inspirã numai violenþã. Care ar fi cel mai bun mod de a-i face ºi pe alþii sã înþeleagã acest lucru, renunþând la “pasiunea” lor?” (Samuel, 13 ani) ªtiam, în mare, cam ce este wrestling-ul, dar pentru a rãspunde în cunoºtinþã de cauzã la întrebarea ta, am cãutat mai multe informaþii despre acest sport ºi am constatat, cu surprindere, cã este într-adevãr apreciat ºi cã îºi gãseºte foarte mulþi fani. Nu ºtiu în ce mãsurã îl putem numi sport, cred cã mai potrivit ar fi sã îi spunem scamatorie, circ… acolo îºi are, de altfel, ºi originea. Sau cum îl numea cineva pe un forum: „telenovelã” a sportului. Pentru cei care nu ºtiu exact despre ce este vorba aº spune doar cã wrestling-ul e o luptã ce se duce într-un spaþiu ca un ring de box, în care oamenii, de cele mai multe ori bãrbaþi, cu mulþi muºchi intenþionat scoºi în evidenþã, mimeazã o luptã cu unul sau mai mulþi adversari. Acest “spectacol”, cum îl numesc unii, include însã ºi elemente care, în mod evident, sunt reale: cãderi de la înãlþime, rãsuciri forþate, poziþii dificile ºi anormale ale membrelor etc.

Mã bucur cã ai sesizat ºi singur, mai ales cã ai doar 13 ani, pericolul ce se aflã în spatele acestui “sport”. Chiar dacã, la prima vedere, ar pãrea un show, un spectacol nevinovat (cum s-ar scuza mulþi fani), vizionarea ºi implicit simpatizarea cu aceste manifestãri atrage dupã sine o serie lungã de consecinþe greu de gestionat în timp. Primul ºi cel mai important l-ai punctat deja: instigarea la violenþã ºi amplificarea instinctului violenþei în privitor. Desigur cã, în acest context, nu poate fi vorba de practicarea poruncii iubirii datã de Cristos. Fiind violenþã, instigã la violenþã ºi determinã violenþã. Chiar ºi numai dacã rãmâne în spaþiul interior, personal, tot pãcat este prin acele trãiri ce sunt simþite acolo, în mod voluntar, ºi care ajung, cu timpul, sã fie dorite, puse în praticã.

Nu e uºor sã te faci înþeles acolo unde pasiunea este mare, mai ales dacã satisface un instinct (în cazul de faþã, pe cel al violenþei). Omul, datoritã faptului cã are raþiune, este obligat sã valorizeze tot ceea ce îi este prezentat de mediu sau de sine, în încercarea de a se dezvolta pe sine. Consider cã aici cel mai eficient ar fi exemplul propriu, susþinut de o prezentare logicã ºi obiectivã a falsitãþii acestui sport. Dar toate acestea trebuie sã fie îndreptate spre o minte deschisã, capabilã sã accepte ºi altceva decât propria pãrere. În cele din urmã, decizia este a fiecãruia ºi riscurile implicit…

Psiholog, Pr Pr.. Marius ANTÃLUÞE

Sfatul Medicului PREGÃ TIRI PENTRU ªCOALÃ PREGÃTIRI Bogatã în fructe, toamna asigurã o bunã pregãtire pentru lunile ce vor urma. Copiii încep grãdiniþa, cei mai mãriºori, ºcoala.

Consumul zilnic de fructe ºi legume proaspete întãreºte forþele de apãrare a organismului, mãreºte rezistenþa la infecþii ºi creºte capacitatea de muncã fizicã ºi intelectualã.

Un ritm ordonat de viaþã, cu ore fixe de sculare ºi culcare, obiºnuieºte organismul pentru adaptarea la cerinþele etapei „post vacanþã, post concediu”. Adaptarea la solicitãrile impuse de specificul muncii fiecãruia este mai uºoarã în cadrul unei vieþi disciplinate.

Se recomandã, astfel, scularea din pat în momentul trezirii, puþinã gimnasticã de înviorare, duºul (dacã nu a fost fãcut seara înainte de culcare), ºi apoi micul dejun. Nu se pleacã din casã „pe stomacul gol”. Micul dejun asigurã, prin consistenþa sa, capacitatea de efort reclamatã de muncã. Ca ora de sculare sã nu fie o corvoadã, se va respecta ora de culcare, nu mai târziu de 22.30.

Oricât de tentante ar fi unele emisiuni TV de la ore târzii, renunþarea la ele este în favoarea sãnãtãþii: somnul reface organismul dupã eforturile din timpul zilei. În acest sens, exemplul pãrinþilor joacã un rol important în educarea ºi formarea personalitãþii copilului.

Curiozitatea copiilor este un fapt pozitiv ºi pãrinþii sunt datori sã rãspundã întrebãrilor celor mici cu argumente reale; adevãrul va fi explicat pe mãsura înþelegerii copilului, nu sunt indicate rãspunsuri evazive sau chiar afirmaþii lipsite de adevãr. Sarcina pãrinþilor nu este uºoarã.

La început de an ºcolar se cere prezentarea avizului epidemiologic. Medicul de familie va examina copilul ºi va indica mãsurile igienico-sanitare în cazul copiilor cu probleme de sãnãtate, fie oculare, fie auditive, fie cutanate sau legate de antecedentele patologice recente sau cele cunoscute din anii trecuþi. Se insistã în mod special asupra poziþiei corecte a copilului la masa de scris, pentru a evita deformãri ale coloanei vertebrale. Se va atrage atenþia ca învãþatul ºi lectura sã se efectueze la masã, nu în pat.

Vizionarea emisiunilor TV se va limita la maxim 30 minute pentru preºcolari ºi o orã pentru ºcolari. Activitãþile extraºcolare vor fi dozate astfel ca sã îi rãmânã copilului ºi timp de relaxare, de joacã, de plimbare cu bicicleta sau un alt sport. Copilului nu trebuie sã i se „fure” copilãria, el are dreptul la ea. În educaþia copilului se va cultiva spiritul de echipã, de respect reciproc ºi acceptarea demnã a superioritãþii adversarului, când este cazul, ca element de stimulare pentru performanþe mai bune în viitor.

Sã nu se treacã cu vederea cã pãrinþii au datoria de supraveghere permanentã a sãnãtãþii copilului ºi, la cel mai mic semn de boalã, sã recurgã la ajutorul medicului de familie înainte de a trimite copilul în colectivitate, mai ales în cazul maladiilor eruptive contagioase. În situaþia actualã, când încã se semnaleazã noi cazuri de îmbolnãvire cu virusul gripal A/H1N1, este datoria noastrã, a tuturor, de a aplica mãsurile preventive, pentru evitarea rãspândirii virusului, iar la apariþia primelor simptome sã ne prezentãm la Spitalul de Boli Contagioase.

Dr AL Dr.. Beatrix P PAL

21

22 Istorie si, Spiritualitate Monseniorul Ghika, din nou la Villejuif Villejuif este o zonã sudicã a Parisului, în aºa zisul “banlieu” parizian. Aici Monseniorul Ghika a lãsat o parte din inima sa, în timpul unei activitãþi cu adevãrat misionare. Aici ºi-a instalat baraca, pe care o folosea drept capelã, pentru a le dãrui celor din împrejurimi dragostea ºi prezenþa lui Cristos euharistic. În acest loc i-a întâmpinat cu inima sa de preot pe sãrmanii acestui cartier.

La Villejuif am trãit zile încãrcate de haruri ºi binecuvântare, în urmã cu doi ani, împreunã cu pãrintele Ioan Ciobanu, parohul biserici Sacre Coeur din Bucureºti, ºi Maria Sander, atunci când am pãºit pentru prima datã pragul bisericii Sfânta Tereza a Pruncului Isus. Era vorba de o iniþiativã a pãrintelui Ciobanu, care ne-a invitat sã mergem pe urmele Monseniorului Ghika, în Franþa, pentru a-i întâlni pe cei care acum continuã munca lui în via Domnului pentru salvarea sufletelor.

Era într-o duminicã, 29 septembrie 2007, de hramul bisericii Sfânta Tereza a Pruncului Isus, din Villejuif. În aceastã bisericã i-am întâlnit, pentru prima oarã, pe pãrintele Boniface Sebogo ºi pe credincioºii acestei parohii, care ne-au deschis nu doar uºa bisericii, ci însãºi inima lor, primindu-ne ca pe niºte fraþi iubiþi ºi parcã de mult cunoscuþi.

Acea clipã de har a fost momentul fondator al micului grup, pe care Preasfinþitul Ioan Robu îl trimitea în misiune pe pãmântul Franþei, pentru a purta, din nou, prezenþa Monseniorului Ghika prin locurile unde acesta a desfãºurat cu multã dragoste o activitate rodnicã, multilateralã, cu un rãsunet impresionant. Grupul era format din sora Antoneta, Maria Sander ºi eu.

Prima noastrã acþiune a fost în anul 2008, pe 17 mai, în parohia Sfânta Tereza a Pruncului Isus, cu permisiunea episcopului diecezei

de Creteil - dieceza în care se aflã Villejuif -, Mons. Michel Santier. Ca orice început ,era greu, aveam nevoie de susþinere ºi încurajare; ºi le-am avut din plin, din partea tuturor. Pãrintele Boniface a organizat, împreunã cu noi, cele douã zile de rugãciune ºi adoraþie, iar noi am prezentat o expoziþie ºi conferinþele referitoare la biografia ºi spiritualitatea Monseniorului Ghika. Câtã bucurie ne-a adus atunci prezenþa familiei Monseniorului Ghika! Ne-au arãtat multã bunãvoinþã ºi cãldurã ºi au dat mãrturie din viaþa familiei, centratã pe amintiri legate de Monseniorul. Au urmat, apoi, celelalte conferinþe, pe urma paºilor Monseniorului Ghika: în dieceza de Paris, la mãnãstirea benedictinã Sainte Marie de Paris, misiunea grecocatolicã din Paris etc.

Dar începutul a fost aici, la Villejuif, ºi va rãmâne de neuitat pentru noi. Pãrintele Boniface ºi cei care, ulterior, ne-au devenit prieteni Marlene, Marthe, Arlette, Sophie, Dominique, Christian, Michel Prat, Beatrice Durande (care petrecuse opt ani de misiune în Bucureºti), Beatrice Hoquemille, diaconul ºi soþia lui, ºi toþi cei din parohie - ne-au întâmpinat cu zâmbetul ºi afecþiunea lor. În acest an, parohia Sfânta Tereza a Pruncului Isus din Villejuif a împlinit 75 de ani de la fondare. S-au împlinit, totodatã, 55 de ani de când Monseniorul Ghika a trecut în veºnicie, din sumbra închisoare Jilava. Pãrintele Boniface, actualul paroh din Villejuif, a pregãtit o mare sãrbãtoare pentru jubileul parohiei sale, la care l-a invitat pe pãrintele Ciobanu ºi 30 de credincioºi ai parohiei Sacre Coeur din Bucureºti. În cadrul ceremoniei, pãrintele Ciobanu i-a oferit în dar pãrintelui Sebogo binecuvântarea pe care Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea i-a acordat-o pãrintelui paroh ºi enoriaºilor sãi, cu ocazia jubileului parohiei Sfânta Tereza a Pruncului Isus din Villejuif. Ulterior a fost dezvelitã ºi binecuvântatã de cãtre Mons. Santier statuia Monseniorului Ghika, realizatã de Luana Alexe, profesor de religie ºi ceramist la Bruxelles.

Momentul descoperirii chipului blând ºi plin de distincþie al Monseniorului Ghika a fost întâmpinat cu exclamaþii de admiraþie, bucurie ºi cu aplauze de cãtre cei din biserica arhiplinã. În acest timp, pãrintele Ciobanu ºi grupul de români au intonat imnul Magnificat: „... Inima mea tresaltã, tresaltã de bucurie în Dumnezeu, mântuitorul meu”. Atunci am simþit toþi cã monseniorul Ghika se întorcea printre cei de la Villejuif, pe care i-a iubit ºi i-a slujit cu devotament. Iar noi am fost martorii plin de bucurie ºi emoþie ai unui eveniment minunat.

Mihaela V ASILIU VASILIU

nr nr..

9/2009

Sfântul Lunii în Iconografie

Sfântul Ieronim (340-420)

Ipostaze iconice ale unei personalitãþi complexe Pãrinte ºi doctor al Bisericii, Sfântul Ieronim rãmâne în memoria creºtinã drept primul traducãtor al Bibliei, din limbile greacã ºi ebraicã, în latinã (Vulgata). Polemist înfocat, dar ºi penitent exemplar, activ în viaþa Bisericii ºi-n acelaºi timp nostalgic dupã singurãtatea eremiticã, la Roma, ca ºi în grota de la Betleem, Ieronim ne apare ca un creºtin în permanentã luptã cu pornirile lãuntrice, cu adversarii sãi teologici, cu spiritul lumii. Caracterul sãu complex ºi viaþa consumatã asemenea unei flãcãri incandescente au fãcut, de timpuriu, din Ieronim un subiect de interes pentru artiºtii plastici. Prima reprezentare iconograficã dateazã din secolul al VII-lea („dipticul lui Boezio”, Brescia). Între secolele al XV-lea ºi al XVII-lea, Ieronim va fi reprezentat în sute de fresce ºi tablouri, mai ales în postura de penitent, preocupat de studierea Bibliei, „cardinal” etc.

Penitentul. Cele mai vechi reprezentãri artistice ni-l înfãþiºeazã pe Sfântul Ieronim în postura de penitent. Într-o frescã de secol XV (Andrea di Niccolò, Crocifissione e santi, biserica din Petroio, Siena), Ieronim este plasat la picioarele Crucii, alãturi de Maica Domnului. Sfântul, în veºmântul þãranilor toscani, îºi bate pieptul cu o piatrã þinutã în mâna dreaptã, în timp ce cu cealaltã mânã deapãnã boabele mãtãniilor (rozariul).

Privirea fixã asupra Rãstignitului pare a trece dincolo de realitatea morþii rãscumpãrãtoare a Domnului þintind cãtre propria Judecatã de apoi ºi viaþã veºnicã, mistere care-i dau imbold în actul sãu penitenþial. Ulterior, artiºtii plastici îl vor plasa pe penitentul Ieronim în austeritatea grotei din Betleem, întins la pãmânt (Lorenzo Lotto, Sfântul Ieronim în meditaþie, 1544-1546, Muzeul Naþional de artã al României), despuiat de orice vanitate lumeascã, cu un corp mãcinat de post ºi renunþare. Începând cu pictorii flamanzi de secol XVI, instrumentarul penitenþial este îmbogãþit cu prezenþa craniului, simbol al vanitãþii lucrurilor ºi chemare perpetuã la meditarea lucrurilor din urmã ale omului (moartea, judecata, paradisul, infernul). În

Ghirlandaio, San Girolamo nel suo studio, Biserica Ognisanti, Florenþa

aceeaºi notã de atenþionare asupra fragilitãþii existenþei, uneori, apare ºi clepsidra, simbol al timpului care fuge ºi conduce inexorabil cãtre moarte (memento mori).

Cardinal” ºi studios al „Cardinal” Sfintelor Scripturi. Sfântul Ieronim nu a fost cardinal. De altfel, în vremea în care a trãit el, nici nu exista aceastã demnitate bisericeascã. Pãlãria roºie ºi veºmântul de culoare purpurie i-au fost atribuite ca simboluri iconice, datoritã misiunilor îndeplinite de Ieronim pentru Bisericã, din încredinþarea Papei Damasus.

Biblia, în schimb, este simbolul apropriat al Sfântului Ieronim. În faimosul tablou al lui Ghirlandaio (San Girolamo nel suo studio, 1480, biserica „Ognissanti”, Florenþa), sfântul, în veºminte de cardinal, este înfãþiºat în camera sa de lucru. Mulþimea obiectelor înconjurãtoare, mai mult decât o simplã frescã a timpului, ne sugereazã seriozitatea ºi acurateþea muncii depuse de Ieronim în elaborarea Vulgatei, versiune a Scripturii accesibilã contemporanilor.

Din abundenþa obiectelor de birou, lumânarea aºezatã în sfeºnic, arsã pe jumãtate, sugereazã cã trebuie lucrat atâta timp cât mai este vreme.

Tot astfel ºi linia (rigla) din prim plan este o avertizare la adresa traducãtorului de a rãmâne fidel textului original, iar interpretului de a se conforma regulilor tradiþiei.

Dupã o veche legendã, Ieronim a scos un spin din laba unui leu pripãºit în apropierea grotei sale, domesticindu-l astfel pe regele animalelor. Ca urmare, leul a devenit un simbol aproape nelipsit din iconografia ieronimianã. Leul este un simbol al forþei oarbe, ucigaºe, domolitã prin exerciþiile de pietate creºtinã.

Când privesc trupul consumat al Sfântului Ieronim Ieronim, îmi vin în minte imaginile angelice ale copiilor din fotografiile de la Prima Sfântã Împãrtãºanie. Într-adevãr, toate trec! Sfântul Ieronim ne spune cã important este cum trec cele ale lumii acesteia, ºi de o ºi mai mare importanþã este ceea ce rãmâne dupã...

Lorenzo Lotto, Sf. Ieronim în meditaþie, 15441546, Muzeul Naþional de artã al României

Andrea di Niccolo, Crocifissione e santi, sec. XV, Chiesa di S. Andrea, Petroio (SI, Italia)

Pr Pr.. Ieronim IACOB

23

24 Micul Print, Grest 2009, la Ploieºti An de an, indiferent de condiþiile meteorologice, ne reunim cu toþii, cu mare drag, sã luãm parte la ceea ce, de foarte mulþi ani, numim simplu: Grest.

Tabãra de varã a copiilor începe în fiecare an, în curtea parohiei Cristos Rege din Ploieºti.

Anul aceasta a început pe 28 iulie ºi s-a sfârºit pe 5 august, fiind în acelaºi timp un prilej de creºtere în credinþã, de relaxare, dar ºi de educare. Copiii au învãþat sã se accepte unul pe celãlalt ºi s-au strãduit sã-ºi uneascã forþele în scopul câºtigãrii trofeului. În final, o singurã echipã avea sã câºtige acest trofeu al Grestului.

Anul acesta echipa câºtigãtoare a fost echipa verde, cea a “Marþienilor jucãuºi“ (printre animatorii acestei echipe se numãrã Alexandru Guþoiu, Alina Laslãu, Cãtãlina Persello, Oana Anastasescu , Simona Ivan ), pe locul al 2-lea situându-se echipa portocalie a Soarelui

învingãtor ( printre animatorii acestei echipe se numãrã Loredana Moraru, Claudia Hranici, Vlad Butnariu, Ana Persello, Sorina Constantinescu), iar pe locul al 3-lea s-a clasat echipa roºie “Steluþele câºtigãtoare” ( animatori la aceastã echipã au fost Ana Maria Marinescu, Andreea Costache, Oana Bãlan, Ana-Maria Dobrotã , Ciprian Cãlin, Mihai Ciorobea ). Tema Grestului de anul acesta a fost “Cerul” ºi toate activitãþile au reflectat aceastã temã. Pe parcursul unei zile au avut loc mai multe activitãþi, printre care se pot numãra diverse jocuri, activitãþi manuale. Un moment important al zilei a fost lecþia de catehezã, în care copiii au fost mai aproape de Dumnezeu prin intermediul scrierilor sfinte ºi al catehezei þinute de pãrintele vicar, Iosif Balint.

Fiecare zi a început cu o scurtã rugãciune, dupã care urmau dansurile, jocuri, prânzul, momentul de catehezã, povestea (povestea de anul acesta a fost “Micul prinþ”), activitãþile manuale ºi bineînþeles gustarea.

În acest an, Grestul a fost special, deoarece s-a organizat un program deosebit ºi pentru ziua de sâmbãtã, 2 august, când toate activitãþile s-au desfãºurat la Sala Sporturilor Olimpia din Ploieºti. La aceasta se adaugã ºi o mai mare implicare a tinerilor în organizarea activitãþilor, responsabilele din acest an fiind Neagu Lidia ºi ªugaru Carmen. În ultima zi a Grestului ne-am adunat, împreunã în jurul altarului la Sfânta Liturghie, pentru a cere iertare pentru greºeli ºi pentru a-i oferi lui Dumnezeu toate activitãþile.

Serbarea de final a Grestului a fost un prilej de a le demonstra pãrinþilor cã timpul investit în aceste 10 zile nu a fost zadarnic, astfel cã toate echipele au avut ocazia sã-ºi prezinte imnul ºi steagul, iar pãrinþii au putut viziona întreaga poveste rezumatã ( în fiecare zi copiilor le-a fost prezentat un fragment al poveºtii). Copiii au dansat cele 3 dansuri, repetate de-a lungul acestor zile, a urmat apoi dansul animatorilor ºi un ultim joc ce a desemnat ºi echipa câºtigãtoare. Cu acesta, Grestul a luat sfârºit. Îi mulþumim lui Dumnezeu pentru aceste zile frumoase ºi tuturor celor care ne-au ajutat: pãrintelui paroh Iosif Imbriºcã, lui don Simone, pãrintelui vicar Iosif Balint, sorei Cristina din Congregaþia Micilor Slujitoare ale Inimii lui Isus, tuturor animatorilor ºi, nu în ultimul rând, copiilor ºi pãrinþilor. Sperãm sã ne vedem ºi la anul la fel de veseli ºi cu ºi mai multã energie!

Alina LASLÃU

Copiii, prieteni ai Bibliei Peste 30 de copii din parohia bucureºteanã Adormirea Maicii Domnului (cartierul Drumul Taberei) au petrecut împreunã, în perioada 17-20 august, câteva zile de cunoaºtere ºi formare, sub egida „Copiii, prieteni ai Bibliei”. Participanþii – copiii care au primit anul acesta Prima Sfântã Împãrtãºanie ºi cei care se implicã în mod constant în activitãþile parohiei – au fost gãzduiþi la Casa de odihnã de la Sinaia. Sub îndrumarea pãrintelui paroh Dominic Hîrjã, cei mici au aprofundat cunoºtinþele biblice dobândite la pregãtirile pentru Sfânta Împãrtãºanie ºi la orele de religie.

Programul a fost antrenant ºi captivant: concursuri pe echipe, cu întrebãri din Vechiul ºi Noul Testament; prezentarea unor scene biblice prin mimicã, misiunea copiilor fiind aceea de a recunoaºte exact descrierile prezentate. Pe lângã aceasta, în cadrul atelierului manual, cei mici au creat o imagine din Biblie folosindu-se doar de elemente din naturã (frunze, lemne, apã, pãmânt etc.): o echipã a realizat scena rãstignirii lui Isus, o alta l-a înfãþiºat pe Moise ºi cele 10 porunci, iar cea de a treia a ales sã îi reprezinte pe Adam ºi Eva.

„Ca animator – ne-a mãrturisit Claudia Anghel –, am înþeles, încã o datã, cât de frumoasã este compania copiilor, care reuºesc sã ne umple de bucurie prin puritatea, inocenþa ºi bucuria lor.

Mi-a plãcut în mod deosebit cã, în aceste zile petrecute împreunã, departe de preocupãrile ºi zarva vieþii de zi cu zi, ne-am reunit zilnic în jurul altarul la celebrarea Sfintei Liturghii, care a fost animatã chiar de cãtre copiii participanþi”.

A.C.

nr nr..

Suflet Tânãr

9/2009

Tinerii, uniþi de credinþã, formeazã o coroanã marianã

Ziua Mondialã a Tineretului de la Madrid (2011) are deja un logo oficial Logoul oficial al urmãtoarei Zile Mondiale a Tineretului (ZMT), care va avea loc la Madrid, între 16-21 august 2011, a fost prezentat de curând în mod oficial, ºi este realizat de graficianul spaniol José GilNogués. Desenul – aºa cum a explicat graficianul – îi simbolizeazã pe “tinerii din toatã lumea care se unesc pentru a celebra propria credinþã alãturi de Papa, la picioarele crucii, ºi formeazã coroana sfintei Fecioare de Almudena, patroana Madridului”. În coroanã, graficianul a adãugat litera “M” de la Maria, care este, de altfel, ºi iniþiala capitalei Spaniei, Madrid, locul unde va avea loc ZMT din 2011.

Crucea prezideazã întâlnirea Papei cu tinerii, care fac vizibilã, prin mãrturia lor, tema întâlnirii de la Madrid: “Înrãdãcinaþi ºi întemeiaþi în Cristos, tari în credinþã (Col 2,7)”.

Mesajul pe care vrea sã-l transmitã logoul este “o catehezã, o oportunitate de evanghelizare”: „calea rapidã ºi sigurã pentru a ajunge la Cristos este Fecioara Maria, Mama lui Dumnezeu ºi a oamenilor. În credinþa Mariei, tinerii au un exemplu ºi un model pentru a ajunge la Cristos ºi a înfãptui scopul primar al ZMT, acela de a face cunoscut lumii mesajul Lui”, a adãugat José Gil-Nogués.

Logoul a fost ales printr-un concurs destinat graficienilor profesioniºti. José GilNogués (Valencia, 1971) este ziarist ºi grafician, iar de-a lungul carierei sale a primit numeroase premii, lucrãrile lui fiind expuse în întreaga lume.

Gândul meu pentru tine/ri Adevãrul este înþelepciune.

Cine ºtie sã fie înþelept în lumea aceasta deþine Adevãrul!

Adevãrul este în înþelegere.

Cine ºtie sã înþeleagã lumea aceasta deþine Adevãrul!

Adevãrul este în tãrie.

Cine ºtie sã fie tare în lumea aceasta deþine Adevãrul!

Adevãrul este în ºtiinþã.

Cine se bucurã de ºtiinþã în lumea aceasta deþine Adevãrul!

Adevãrul este în „sfat”.

Cine ºtie sã accepte „sfat” ºi sã dea „sfat” în lumea aceasta deþine Adevãrul!

Adevãrul este în evlavie.

Cine ºtie sã fie evlavios în lumea aceasta deþine Adevãrul!

Adevãrul este în „frica de Dumnezeu”!

Pr Pr.. DANIEL BULAI

Tinerii dupã vacanþã Ce micã e vacanþa mare!... spuneam când eram ºcolar. Sunt douã versuri dintr-un cântec fredonat cel mai adesea de copii. La fel de mult cred cã împãrtãºesc ºi tinerii aceastã idee.

Vacanþa... un cuvânt care rar nu trezeºte în cel care-l aude o reacþie ori o amintire. Iubim atât de mult vacanþa pentru cã ea înseamnã STOP! ºi, în acelaºi timp, pãstrând paralela, STOP ªcoala ºi, dupã caz, Munca! Stop teme peste teme/ Sarcini nesfârºite! Stop Griji! Stop Programului fix! Stop Deºteptãrii-dis-dedimineaþã! Stop Distracþiei doar de weekend acum avem tot timpul din lume!

Spunem “stop” multor lucruri care ne obosesc, ne plictisesc sau ne streseazã în timpul anului, pentru a da startul la distracþie.

Pentru noi, tineri creºtini, se contureazã o altã întrebare: mai încape Dumnezeu în cuvântul “distracþie”? Sau, pe timp de vacanþã, îi spunem “stop” ºi lui Dumnezeu? ªi dacã existã întrebãri, trebuie sã existe ºi niºte rãspunsuri. Andreea ºi Viorel, doi tineri dintre noi, au încercat sã le gãseascã:

În vacanþã îmi place sã ies cu prietenii, sã ies cu bicicleta, sã merg la mare sau la munte.

Trebuie sã recunosc cã, poate, nu îi mai dedic la fel de mult timp lui Dumnezeu ca în timpul anului. Mã refer mai ales la duminicile când nu sunt în Bucureºti sau într-un alt loc unde sã pot participa la o Sfântã Liturghie. Totuºi, îmi fac timp pentru a mã ruga câtuºi de puþin.

Cred cã tinerii, în timpul vacanþei, se distreazã la maxim, uneori chiar excesiv. E

important ca ei sã-ºi pãstreze identitatea ºi sã nu se lase influenþaþi de cei din jur ca sã nu comitã acte necugetate. (Andreea,18 ani) Pe timpul vacanþei, noi, tinerii, cãutãm distracþie ºi relaxare. Vrem sã ne distanþãm de monotonie, sã nu mai depindem de un program fix, sã facem tot ce simþim. Trebuie, totuºi, sã nu ne luãm vacanþã ºi de la Dumnezeu, sã mergem la bisericã ºi sã continuãm sã ne rugãm dimineaþa ºi seara. Sã nu uitãm sã pãstrãm un permanent dialog cu Domnul! (Viorel, 22 ani) Sigur cã fiecare dintre noi are un rãspuns propriu la aceste întrebãri. Acesta este, de fapt, ºi scopul acestor rânduri. Sã ne facã sã ne gândim sincer: Mai am timp în vacanþã pentru Dumnezeu?

Dacã rãspunsul nostru neprefãcut nu ne face sã roºim, suntem niºte tineri responsabili, cu dragoste autenticã faþã de Dumnezeu ºi, mai ales, niºte tineri fericiþi...

Bianca DÂSCÃ

25

26 Lecturi Anselm Grün Dezbinãri

Serafica, Roman 2009, 152 pag.

Subtitlul cãrþii lui Anselm Grün (tradusã de sora Bernadeta Ciobanu dupã versiunea italianã Lacerazioni, Ed. Messaggero di Sant’Antonio, Padova 2003), este „Drumul spre unitatea personalã”. O temã care se situeazã clar în aceeaºi zonã de preocupãri ca ºi cartea prezentatã în numãrul anterior, Întrebãrile potrivite, de Debbie Ford, al cãrei subtitlu era: „Zece întrebãri esenþiale care vã conduc cãtre o viaþã extraordinarã”. Ambele titluri implicã ideea de drum, înþeles ca evoluþie, dezvoltare ºi, implicit, de destinaþie, aceasta din urmã fiind echivalentã cu unitatea, plinãtatea.

Mult timp dependentã de droguri, Debbie Ford a decis, în cele din urmã, cã trebuie sã-ºi schimbe viaþa. Ani de zile a tot mers pe la seminarii ºi ºedinþe de consiliere, încercând sã corecteze sau sã elimine acele pãrþi ale personalitãþii ei care i se pãreau rele. Apoi a înþeles cã, de fapt, ceea ce avea de fãcut era sã se împace cu toate calitãþile ºi defectele primite ºi sã înveþe sã scoatã ceva bun din ele. Acelaºi lucru trebuia fãcut ºi cu împrejurãrile exterioare ale vieþii ºi, în acest scop, autoarea elaboreazã ºi propune tocmai cele „zece întrebãri esenþiale” descrise în cartea cu acelaºi titlu.

Cu aproximativ un secol mai înainte, Sfânta Tereza de Lisieux scria în autobiografia ei cã întotdeauna a fost recunoscãtoare pentru tot ce Bunul Dumnezeu a binevoit sã-i dea, chiar ºi pentru acele trãsãturi care i se pãreau mai puþin plãcute. În acest sens mai amintea ºi o întâmplare din copilãrie, care îi dãduse apoi mult de gândit. Într-o zi, una din surorile ei, considerând cã se fãcuse prea mare ca sã se mai joace cu jucãrii, a hotãrât sã le împartã pe toate surorilor mai mici ºi le-a invitat pe fiecare sã aleagã câte ceva din coºul în care îºi pusese jucãriile. Când a venit rândul Terezei, ea a apucat hotãrâtã de coº ºi a spus: „Aleg totul!” De-a lungul anilor, în diferitele împrejurãri ale vieþii, aceasta a fost o hotãrâre constantã, care a definit-o ca persoanã: intratã în Carmel, avea sã-I

promitã Mirelui ei, Cristos, cã alege sã primeascã tot ceea ce El va voi sã-i trimitã.

Nu s-a dezis niciodatã, deºi încercãrile – o ºtim bine – au fost grele.

Tereza de Lisieux mai este numitã ºi „Tereza cea Micã” (pentru a nu fi confundatã cu Tereza de Ávila, „Tereza cea Mare”). Ca maestrã a spiritului însã, Tereza cea Micã a exercitat asupra lumii moderne o influenþã covârºitoare, fiind admiratã de numeroase personalitãþi ale secolului XX, credincioºi sau nu, ºi cauzã a multor convertiri celebre.

Doctrina ei a jucat un rol cu totul aparte în cadrul Conciliului Vatican II, ºi Tereza este sfânta cel mai des citatã în noul Catehism al Bisericii Catolice. Întâmplarea din copilãria Terezei, menþionatã mai sus, a inspirat chiar titlul unui important document al Conciliului, Optatam totius (Decret asupra formãrii preoþeºti).

Ce legãturã au toate acestea cu cartea lui Anselm Grün, despre care ar trebui sã vorbim în aceastã paginã? Ei bine, Grün – cãlugãr benedictin ºi unul dintre cei mai apreciaþi maeºtri spirituali din zilele noastre – propune ca drum de unitate ºi desãvârºire interioarã tocmai aceastã „alegere” tipic terezianã care presupune acceptarea a tot ceea ce Dumnezeu ne dã – plãcut sau neplãcut – ºi abandonarea plinã de încredere în mâinile Sale. Multe persoane ºi chiar comunitãþi întregi – aratã autorul –, trãiesc experienþa unei profunde dezbinãri interioare, fie din cauza unor porniri dezordonate, fie pentru cã trebuie sã joace un rol care nu li se potriveºte, fie pentru cã – în sfârºit – nu se cunosc pe sine ºi nu-ºi înþeleg aºteptãrile. Bazându-se deopotrivã pe tradiþia Pãrinþilor deºertului ºi pe intuiþiile psihologiei moderne, mai ales de sorginte junghianã, Anselm Grün recomandã ca remediu „punerea în dialog a eu-lui bun ºi a eu-lui rãu ºi încredinþarea acestui dialog lui Cristos ºi harului Sãu”. Lucrul cel mai bun pe care-l putem face, la nivel personal ºi comunitar, este sã conºtientizãm bagajul de lucruri negative pe care îl purtãm în noi („umbra”, cum îl numeºte, pentru prima

oarã, Jung), ºi sã gãsim suficientã iubire în noi pentru a ni-l putea asuma ºi vindeca.

Numai iubirea, prin harul lui Cristos, vindecã ºi, dacã oamenii de azi suferã de dezbinare, înãuntru ºi în afarã, aceasta se întâmplã pentru cã mulþi, prea mulþi, „refuzã sã intre într-o relaþie de prietenie cu realitatea realitatea”. Porunca lui Cristos „iubeºteþi aproapele ca pe tine însuþi” pune aici accentul pe un element mai puþin luat în atenþie, acela al necesitãþii unei sãnãtoase iubiri de sine, fãrã de care nu se poate face nimic. În tot acest proces de vindecare interioarã, Grün identificã patru etape: - privirea în faþã a laturii noastre negative, cu Cristos Cristos, al cãrui har ne va ajuta sã o ºi iubim; - relativizarea acestei laturi (numai Cristos este absolutul); - acceptarea pãrþii de mister cuprins în latura negativã, mister pe care nu-l pot înþelege ºi relativiza („Cristos este Domnul, El ºtie de ce a hotãrât sã fie aºa, iar eu am încredere în Cristos, chiar dacã pentru moment nu înþeleg”); - sfinþenia, care înseamnã „menþinerea constantã în lumina lui Cristos a tot ce existã în mine”.

La capãtul acestui drum, „când în moarte vom fi pãtrunºi de Dumnezeu, vom fi pentru totdeauna un singur lucru, compleþi, integri, un singur lucru cu Dumnezeu ºi în Dumnezeu, în unire cu tot ceea ce existã.”

Liana GEHL

nr nr..

Educatie , Media

9/2009

De ce nu mai mergem la cinema?

Obiceiul de a-þi scoate prietena sau soþia la un film ºi la o prãjiturã pare apus de multã vreme. Se vede limpede cum cinematograful a pierdut ºi continuã sã piardã teren în faþa noilor mijloace de divertisment, mai ales în faþa televiziunii ºi a internetului care, este adevãrat, oferã cea mai comodã ºi necostisitoare metodã de a viziona un film acasã. Costul biletului de Cinema (destul de mare, îndeosebi cel de la cinematograful din Mall) ºi faptul cã trebuie sã ieºi din casã, sã mai foloseºti ºi un mijloc de transport în comun pânã la cinematograf, te determinã sã te laºi pãgubaº.

Apoi, Televiziunea, ºi mai ales Internetul, care îþi oferã posibilitatea de a viziona, la puþine luni, sãptãmâni sau chiar zile de la apariþie, ultimele filme prezentate la cinematograf, te fac insensibil la tot ce înseamnã premierã în materie de film.

De ce ne uitãm la un film?

Unii ar rãspunde simplu: din plictisealã. Însã, adevãratul motiv este cã vrem sã evadãm, timp de aproximativ douã ore, într-o para-realitate pe care ne-o oferã filmul. În film cãutãm viaþa într-o formã cât mai aproape de perfecþiune, iar aceastã idealizare a vieþii ne intereseazã ºi ne capteazã atenþia pe durata filmului. Putem vorbi de o aventurã în lumea filmului care ne seduce, ne emoþioneazã ºi, uneori, chiar ne hipnotizeazã.

Cinematograful ne ajutã sã evadãm din realitate ºi sã socializãm

O ieºire la cinematograf cu prietena, soþia sau copiii ar trebui sã fie similarã cu mersul la teatru, ar trebui sã fie un eveniment. Mersul la cinema este un act de evadare din realitate ºi un moment de socializare deoarece, în acea salã, întâlneºti ºi alte persoane care îþi împãrtãºesc gustul estetic.

Vizionarea unui film într-o adevãratã salã de cinema este, cum bine ºtim, o experienþã deosebitã ºi la aceasta contribuie întunericul din salã, marele ecran, sunetul, zecile de spectatori etc.

Când a apãrut televiziunea prin cablu, cinematograful pãrea cã-ºi pierde ºi ultima speranþã de a mai rãmâne printre preferinþele spectatorilor, dar nu s-a lãsat învins, ci ºi-a îmbunãtãþit spectacolul din salã. Aºa a apãrut ºi s-a dezvoltat redarea sunetului în sistem Dolby (redarea stereofonicã a sunetului în sala de cinematograf, dupã o înregistrare fonograficã pe peliculã), s-a reamenajat ambientul cu fotolii comode, s-a instalat aer condiþionat,

iar condiþiile de vizibilitate au fost îmbunãtãþite prin reamplasarea fotoliilor.

Cinematograful, având ca scop ieºirea în întâmpinarea potenþialului spectator care, dupã efectuarea cumpãrãturilor opteazã pentru o destindere altfel decât cea domesticã, s-a mutat din marile bulevarde ale oraºelor mai aproape de marile supermarketuri sau în interiorul lor (exemplul Mall-ului).

Experienþa de a merge la cinema s-a schimbat radical în ultimii ani, odatã cu apariþia multiplexurilor care au adus, ºi în România, ultima tehnologie. Vorbim acum de filme 3D, sau chiar 6D, care oferã senzaþii de miºcare în timpul rulãrii filmului prin balansarea scaunului sau senzaþii olfactive ºi tactile, încât îþi creeazã impresia cã faci parte din film.

Filme recomandate?

Cinematograful pare cã revine la forma sa iniþialã, adicã un loc unde putem sã mergem ºi sã visãm pentru douã ore. Important este sã ºtim ºi ce film sã alegem. Avem nevoie de puþinã educaþie cinematograficã; ea ar putea începe cu citirea recenziilor.

Anul trecut, cele mai vãzute filme – care nu sunt nicidecum cele mai bune – au fost Cãlãtorie spre centrul Pãmântului, Hancock, Madagascar, Bolt, toate producþii de box-office, deci cu audienþã numeroasã. Mall-urile încurajeazã filmele comerciale ºi oferã servicii conexe, cum ar fi posibilitatea de a-þi lua popcorn, suc, chipsuri. „La un film cum este 4 luni, 3 sãptãmâni ºi 2 zile, în regia lui Cristian Mungiu, nu poþi sã intri cu popcorn ºi suc pentru cã îþi stau în gât”, spunea într-un interviu criticul de film Iulia Blaga.

Conferinþa Episcopalã din România a primit cu entuziasm iniþiativa prezentatã de un grup de familii romano-catolice ºi greco-catolice de realizare a unui website (www.profamilia.ro) cu privire la familie ºi viaþã. Acesta se doreºte a fi un material util atât pentru familiile catolice cât ºi pentru tinerii catolici care vor sã se pregãteascã cât mai bine pentru primirea sacramentului cãsãtoriei. Pe acest website se gãseºte ºi secþiunea: „Filme recomandate?” Este cu semnul întrebãrii tocmai pentru cã, atenþie, includerea filmelor în paginile acestui website nu înseamnã recomandarea lor.

La fiecare film administratorii acestui website includ câte o recenzie bazatã pe surse catolice, text ce vã poate orienta în a alege sau nu respectivul film. Selecþia lor include filme recente ce ruleazã la cinematografe sau pot fi închiriate pe casete video, în general filme de box-office.

Recenziile sunt bazate pe cele scrise de Conferinþele Episcopale din SUA ºi Australia.

Pr Pr.. Liviu BÃLêCUÞI

27

28 Din Istoria Bisericii GIROLAMO SA VONAROLA SAVONAROLA Viaþa lui Ieronim în contextul sec. al XV XV-lea -lea Nãscut la 21 septembrie 1452, Girolamo se trãgea, dupã tatãl Niccolò Savonarola, din mica nobilime a oraºului Ferrara, Italia. Mama sa, Elena Bonaccorsi, originarã din Mantova, i-a dat o educaþie aleasã fiului ei.

Girolamo a studiat, în Ferrara, filosofie, muzicã, medicinã ºi desen. La vârsta de 20 de ani, a publicat prima sa lucrare, „De ruina mundi”, în care criticã corupþia ºi decadenþa moravurilor societãþii din vremea sa. În 1474, dupã ce a ascultat predica unui cãlugãr, a plecat la Bologna, sã intre într-o mãnãstire a Ordinului Dominicanilor, fãrã ºtirea pãrinþilor.

Aici a scris a doua lucrare criticã la adresa neregulilor din Bisericã, intitulatã „De ruina ecclesiae”, în care susþine cã aceasta a pierdut rolul de mediatoare între Dumnezeu ºi oameni, dar ºi necesitatea unei exigente regenerãri a clerului. A cãlãtorit prin oraºele din nordul Italiei ºi, în predicile sale, a denunþat putreziciunea societãþii prevestind venirea apropiatã a “Judecãþii de pe urmã”. În 1482, Lorenzo de Medici „Magnificul” – la îndemnul lui Pico della Mirandola - îl cheamã la Florenþa, unde devine prior (superior) al mãnãstirii San Marco. În acest oraº îºi va gãsi sfârºitul în ziua de 23 mai 1498 fiind spânzurat ºi apoi ars pe rug dupã ce, convins cã misiunea de a schimba întreaga societate florentinã este primitã de la Dumnezeu, într-o disputã îi propune unui cãlugãr franciscan proba focului (trebuiau sã stea în mijlocul unui rug de foc ºi sã nu ardã), iar apoi se eschiveazã trimiþând pe altcineva în loc, lucru ce a stârnit nemulþumirea poporului.

Pr Pr.. Emanuel DUMITRU

Lumea nouã instituitã de Savonarola în Florenþa Instituirea „Republicii Fiorentina“, dupã ocupaþia Florenþei de trupele regelui Carol al VIII-lea al Franþei ºi alungarea de la putere a Medicilor, a creat un regim nou, „democratic” în care Savonarola deþinea puterea absolutã, fiind conducãtorul guvernului florentin timp de patru ani (1494-1498). Cu ajutorul acestei noi funcþii, ia o serie de mãsuri: abolirea luxului, a cãmãtãriei ºi perceperea impozitelor pe avere. A luptat nu numai împotriva desfrâului,

ci ºi împotriva cultului pãgân antic ºi a artei insuficient pãtrunse de spiritualitatea creºtinã. E de notorietate faptul cã talentul sãu oratoric l-a convins ºi pe pictorul Sandro Botticelli sã îºi arunce în foc propriile tablouri pe teme mitologice.

Aceste mãsuri au dus la un mare aflux de vocaþii ºi la o extindere a mãnãstirilor feminine.

A fãcut din Florenþa, oraºul plãcerilor ºi al petrecerilor de pânã atunci, un oraº în care predomina spiritul Evangheliei. Serbãrile ºi petrecerile au încetat; în locul cântecelor lumeºti, erau numai cântãri bisericeºti. Averile câºtigate pe nedrept au fost restituite, duºmanii de moarte s-au împãcat. Bisericile au devenit neîncãpãtoare pentru mulþimea credincioºilor.

Idealuri de reformã religioasã ºi civilã Absolutist în viaþa asceticã, a aprobat noi legi ºi dispoziþii drastice (spre exemplu, celui ce blestema i se fãcea o gaurã în limbã).

Susþinea cã „nu existã o reformã civilã fãrã una moralã, nu existã reformã moralã fãrã Evanghelie ºi fãrã viaþã creºtinã trãitã în mod autentic”. „Guvernanþii sunt responsabili pentru moralitatea supuºilor; ca atare, trebuie sã-i determine pe aceºtia sã trãiascã creºtineºte. O astfel de reformã nu se putea aplica fãrã o guvernare care sã accepte, în totalitate, programul sãu de reformã destinat formãrii unui oraº creºtin sau unei societãþi de creºtini. Una din condiþii era aceea de a asigura o viaþã liniºtitã pentru supuºi, promovând binele comun, pentru ca astfel, ei sã se exercite în practicarea virtuþilor creºtine prin care sã ajungã la fericirea veºnicã.

Savonarola,

sfânt?

Pãrerile sunt împãrþite cu privire la înfocatul predicator. Din perspectiva faptului cã nu a ascultat de Papa Alexandru al VI-lea ºi a sfârºitului dramatic al vieþii sale, sunt unii care îl blameazã; sfântul Filip Neri (1515-1595, cel care a înfiinþat Congregaþia Oratoriului, o asociaþie de preoþi care se ocupa în chip deosebit cu educaþia tineretului) îl va onora pe Savonarola ca pe un sfânt, iar cardinalul John Henry Newman (1801-1890) nu s-a interesat

niciodatã de Savonarola, deºi avea o veneraþie profundã pentru sfântul Filip Neri.

Perspectiva abordãrii unei poziþii pro sau contra este prezentã ºi astãzi. ªi astãzi unii ar vrea o societate bazatã pe valorile creºtine ºi actualizeazã discursurile lui Girolamo Savonarola; dimpotrivã, alþii sunt încântaþi de varianta opusã, în care luxul ºi plãcerea întruchipeazã adevãratele valori.

Condiderãm, însã, cã atitudinea cardinalului Newman care, tot în timpuri de crizã, cu o umilinþã genuin catolicã, a înþeles sã nu se poziþioneze la extreme ci a integrat veneraþia faþã de un sfânt ca Filip Neri ºi lipsa de interes pentru ceva ce era „senzaþional”, teocraþia lui Savonarola.

Savonarola

de Nichita STÃNESCU

Mi se-arãtã Savonarola care-mi zise: Sã ardem copacii pe rugul vanitãþilor, sã ardem iarba, grâul, porumbul, ca sã fie totul mai simplu !

Sã sfãrâmãm pietrele, sã smulgem râurile din albie, ca sã fie totul mai simplu, cu mult mai simplu !

Sã renunþãm la picioare, pentru cã mersul e-o vanitate.

Sã renunþãm la privire, pentru cã ochiul e-o vanitate.

Sã renunþãm la auz pentru cã urechea e-o vanitate.

Sã renunþãm la mâini, ca sã fie totul mai simplu, cu mult mai simplu !

Mi se-arãtã Savonarola în vis, ca o ranã veche a creierului lumii.

Mi se-arãtã în vis ºi m-am trezit urlând ºi strigând.