Actualitatea creştină, nr. 10/2004

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:

Octombrie 2004 Când începe luna octombrie octombrie, îmi vin în minte câteva lucruri legate de acest timp: luna Rozariului, Sfânta Tereza ºi începutul cursurilor pentru studenþi.

Rozariul Rozariul, devoþiune faþã de Maica Domnului ºi ajutor pentru a medita Evanghelia, care descrie viaþa Rãscumpãrãtorului, este cunoscut nu numai de preoþi, cãlugãri ºi cãlugãriþe, dar ºi de mulþi credincioºi, în diferite feluri.

Am vãzut rugându-se Rozariul pe Sfântul Pãrinte Ioan Paul al II-lea, pe fostul preºedinte al Italiei, Scalfaro; am vãzut femei ºi bãrbaþi din parohiile noastre purtând rozariul în mânã, am vãzut de asemenea tineri, copii ºi oameni în vârstã care, dacã nu þineau rozariul în mânã, acasã, pe drum, în bisericã, parcã ar fi lipsit ceva din tabloul lor. Am cunoscut ºi credincioºi care þin rozariul la cutie, ca sã fie acolo, ca un fel de talisman, pe care nu-l ating niciodatã, decât poate atunci când ºterg praful. Am vãzut orbi rugându-se Rozariul, dar ºi vãzãtori care nu vãd ce înseamnã aceastã rugãciune. ªi mã vãd pe mine însumi, cu ºi fãrã rozariu în mânã, rugându-mã prin el Maicii Domnului, vorbind sau scriind, ca acum, despre Rozariu. În fond am vãzut ºi vãd cã, în linii mari, Rozariul este parte mare din rugãciunea Bisericii, este expresie de dragoste încrezãtoare în Maica Domnului, fie din partea celor care îl þin în mâini, spre rugãciune, zilnic sau sporadic, fie din partea celor care-l þin „la adãpost”…

Fiecare în felul lui. Dar felul Bisericii este acesta: roagã-te Rozariul, cinsteºte-o pe Sfânta Fecioarã, mediteazã misterele vieþii lui Cristos.

Rozariul este ca un lanþ care te leagã spre libertatea invocãrii lui Dumnezeu, prin salutul adresat Mamei Cereºti. Este sprijin pentru a merge drept, ancorã spre liniºtire sufleteascã, armã de pocãinþã, cântec de laudã ºi mulþumire, strigãt de speranþã, de durere, de cãutare disperatã, rugãciune spusã din preocupãrile inimii, privind la Isus care se naºte, lumineazã, suferã ºi este preamãrit. Rozariul este rugãciunea tuturor fiilor Bisericii care, aºa cum sunt, aºa îl spun. Iar Fecioara Mamã de Dumnezeu îi binecuvânteazã pe toþi, vestind, prin puterea ei de mijlocire, nemãrginita iubire a lui Dumnezeu.

Amintindu-mi de Sfânta TTereza ereza ereza, mã gândesc la evlavia atâtor credincioºi, a noastrã a tuturor, faþã de aceastã sfântã, de farmecul pe care-l exercitã în lumea credinþei, de faptul cã este ºi patroana Institutului nostru teologic. ereza, confruntându-se cu grave probleme financiare, începe sã-ºi suspende, Anul acesta, Institutul Sfânta TTereza treptat, activitatea, ducând mai departe, desigur, seriile de studenþi care sunt înscriºi la Institut. Nu s-ar fi ajuns la acest moment de crizã dacã, acum doi ani, atunci când era posibil, am fi intrat cu Institutul nostru la Universitatea Bucureºti. În primãvarã, am încercat sã trecem cu Institutul la Universitate, dar fãrã succes, invocându-se, atât din partea Ministerului Educaþiei ºi Învãþãmântului, cât ºi a Universitãþii, acelaºi motiv: lipsa banilor.

Nu vreau sã mai scriu acum despre toate aspectele acestei istorii; sper sã am altã ocazie. Vreau, însã, sã sper cã toate se vor aranja în timp ºi cã vom ieºi mai maturi din aceastã crizã. Institutul Sfânta Tereza îºi va gãsi forma de existenþã ºi va supravieþui.

Le doresc studenþilor ºi profesorilor care încep noul an academic, tot harul ºi binecuvântarea.

Regina Sfântului Rozariu ºi Sfânta Tereza sã vã ocroteascã ºi sã vã dea curaj, încredere ºi seninãtate în munca de zi cu zi!

nr. 10/2004

1

Rozariul, rugãciunea preferatã a Papei Ioan Paul al II-lea Nu întotdeauna ne este uºor sã vorbim despre preferinþele noastre. În primul rând pentru cã de multe ori nu gãsim curajul ºi încrederea de a vorbi despre noi înºine ºi despre „comoara” inimii noastre.

Apoi, pentru cã preferinþele trãdeazã cel mai adesea egoismul din noi, mãrginirea ºi parþialitatea care ne înrobesc. Cel mai adesea, a-þi exprima o preferinþã echivaleazã cu a recunoaºte implicit ºirul nesfârºit de realitãþi ºi chipuri, de locuri ºi de situaþii pe care nu le suferim, în care nu vrem sã fim ºi cu care nu vrem sã ne identificãm. Existã, într-adevãr, preferinþe care exclud practic tot restul ºi în cele din urmã îl secãtuiesc pe om, fãcând din el un sclav. Preferinþa poate fi succedaneul iluzoriu al neputinþei noastre de a iubi.

Existã însã ºi preferinþe care, bine alese, îl elibereazã pe om, deschizându-l în faþa lumii întregi ºi înaintea lui Dumnezeu, îmbogãþindu-l ºi transformându-i pentru totdeauna viaþa.

Un astfel de om care are rarul curaj de a numi ceea ce iubeºte este Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea, iar Sfântul Rozariu este „rugãciunea lui preferatã”. Luna octombrie ne oferã prilejul de a medita nu doar misterele Rozariului, ci ºi misterul acestei legãturi cu totul speciale pe care Papa o are cu aceastã rugãciune: „La 29 octombrie 1978, la numai douã sãptãmâni de la alegerea în scaunul lui Petru, deschizându-mi într-un fel sufletul, m-am exprimat astfel: „Rozariul este rugãciunea mea preferatã. O rugãciune minunatã!

Minunatã în simplitatea ºi în profunzimea ei. [...] De fapt, pe fundalul cuvintelor Bucurã-te, Marie, prin faþa ochilor sufletului trec principalele episoade ale vieþii lui Isus Cristos. [...] În acelaºi timp inima noastrã poate sã cuprindã în aceste decade de Rozariu toate faptele care alcãtuiesc viaþa individului, a familiei, a Bisericii ºi a omenirii; întîmplãri personale ºi întîmplãri ale aproapelui ºi, în mod deosebit, ale acelora care ne sunt mai apropiaþi, la care þinem mai mult. Astfel, simpla rugãciune a Rozariului bate ritmul vieþii noastre”1.

Tot în luna octombrie, de data aceasta a anului 2002, Ioan Paul al II-lea a anunþat douã gesturi simbolice pe care avea sã le sãvârºeascã în curînd: semnarea Scrisorii apostolice despre Rozariu ºi proclamarea „Anului Rozariului” 2002-2003.

Se poate spune, aºadar, cã acest moment privilegiat al anului pune constant în luminã preferinþa Papei pentru rugãciunea numitã de-a lungul timpului „Psaltirea Sfintei Fecioare”. Însã o astfel de preferinþã constituie în acelaºi timp pentru Sfântul Pãrinte prilejul de a afirma încã o datã cã „centrul credinþei noastre este Cristos, Mântuitorul omului”. De fapt, Rozariul nu este altceva decît prilejul de a-l contempla pe Cristos cu Maria2 . ªi tocmai în acest sens, pentru a potenþa

2

nr. 10/2004

densitatea cristologicã a Rozariului, Papa a reþinut oportun ca alãturi de misterele tradiþionale de bucurie, de durere ºi de slavã sã fie introduse ºi misterele de luminã, care mediteazã asupra unor momente cruciale ale vieþii publice a lui Isus Cristos: 1. Botezul în Iordan; 2. Autorevelarea sa la nunta din Cana; 3. Vestirea împãrãþiei lui Dumnezeu cu invitaþia la convertire; 4. Schimbarea la faþã ºi 5. Instituirea Euharistiei, expresie sacramentalã a misterului pascal: „Aceastã integrare a noilor mistere, fãre a prejudicia nici un aspect esenþial al structurii tradiþionale a Rozariului, urmãreºte sã ne facã sã o trãim, în spiritualitatea creºtinã, cu un interes reînnoit, ca pe o adevãratã introducere în profunzimea inimii lui Cristos, abis de bucurie ºi de luminã, de durere ºi de slavã”3 . Într-adevãr, dacã este recitat cum se cuvine ºi dacã este meditat fiecare mister al sãu în parte, atunci Rozariul devine o expresie a acelei iubiri care nu oboseºte sã se întoarcã la persoana iubitã cu efuziuni care, deºi sunt asemãnãtoare ca manifestare, sunt mereu noi datoritã sentimentului care le însufleþeºte: „Un lucru este clar: dacã repetarea rugãciunii Bucurã-te, Marie se adreseazã direct Mariei, împreunã cu ea ºi prin ea actul de iubire se îndreaptã, în definitiv, spre Isus. Repetiþia se alimenteazã din dorinþa unei conformãri tot mai depline cu Cristos, adevãratul „program” al vieþi creºtine. Sfîntul Paul a enunþat acest program prin cuvinte înflãcãrate: „Pentru mine a trãi înseamnã Cristos ºi a muri este un câºtig” (Fil 1,21). ªi iarãºi: „nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine” (Gal 2,20).

Rozariul ne ajutã sã creºtem în aceastã conformare pânã la atingerea sfinþeniei4 ”. În concluzie, existã preferinþe care trãdeazã neputinþa noastrã de a iubi, însã existã totodatã ºi preferinþe care ne învaþã ºi ne permit sã iubim mai mult, sã iubim „totul în toate.”

Preferinþa Sfîntului Pãrinte pentru Rugãciunea Rozariului face parte dintre acestea din urmã. Sã ne rugãm cu stãruinþã Rozariul în luna octombrie a acestui an pentru ca preferinþa papei sã poatã deveni ºi preferinþa noastrã...

Pr Pr.. MARIUS TALOº SJ 1 Angelus: Insegnamenti di Giovanni Paolo II, I (1978): 75-76, în ROSARIUM VIRGINIS MARIAE (RVM), Scrisoare apostolicã a suveranului pontif Ioan Paul al II-lea cãtre episcopat, cler ºi credincioºi despre Rozariu, 2002 (trad. rom. Ed. Presa Buna Iaºi, 2002), 1.

2 RVM, cap. I, nn. 9.

3 RVM, cap. II, nn. 19.

4 RVM, cap. III, nn. 26.

Prezentul ºi viitorul Europei În perioada 16-18 septembrie, Academia Românã a organizat în cadrul Seminarului internaþional “Penser l’Europe” o întâlnire între oameni de ºtiinþã, oameni politici ºi reprezentanþi ai diferitelor culte, pe tema “Religii ºi culturi europene”, având ca subiecte: creºtinismul ºi Europa, frontierele Europei, minoritãþile din Europa.

Au participat preºedinþi ai unor academii naþionale europene, ambasadori, cercetãtori. Arhiepiscopul Ioan Robu, care este ºi academician, a fost prezent la aceastã dezbatere cu o prelegere în limba francezã: L’Eglise catholique et la nouvelle Europe, (Biserica Catolicã ºi noua Europã). Pornind de la Îndemnul apostolic Ecclesia in Europa, în care Papa Ioan Paul al II-lea aminteºte patrimoniul creºtin al continentului nostru, ÎPS Robu detaliazã cele trei direcþii de participare ale Bisericii Catolice la proiectul comun european: continuând sã vesteascã misterul lui Cristos; în mod ecumenic – deci împreunã cu toþi creºtinii; în dialog cu celelalte religii, mai ales cu iudaismul ºi islamul.

“Mulþi europeni din ziua de azi cred cã ºtiu ce este creºtinismul, dar nu-l cunosc în mod real. Deseori, noþiuni fundamentale ale credinþei nu mai sunt cunoscute. Numeroºi botezaþi trãiesc ca ºi cum Cristos nu ar exista: sunt repetate gesturi ºi semne ale credinþei, mai ales în pratica de cult, dar aceste semne nu corespund nici unei veritabile cunoaºteri a conþinutului credinþei, nici unei adeziuni personale faþã de Isus.

Marilor certitudini ale credinþei li s-a substituit, în cazul multora, un vag sentiment religios, total neangajant; forme de agnosticism ºi de ateism practic se rãspândesc, contribuind la agravarea îndepãrtãrii dintre credinþã ºi viaþã (…). Marile valori care au inspirat puternic cultura europeanã au fost separate de Evanghelie, pierzându-ºi astfel sufletul ºi profunzimea ºi lãsând câmp liber unor numeroase devieri.” “Isus trebuie predicat în integralitatea sa: nu numai ca model etic, dar înainte

de toate ca Fiul lui Dumnezeu, unicul Mântuitor al tuturor, care trãieºte ºi acþioneazã în Biserica sa.” În afarã de aprofundarea ecumenicã este nevoie de un dialog interreligios “profund ºi inteligent, mai ales cu iudaismul ºi islamul”, “în vederea cunoaºterii ºi îmbogãþirii reciproce”. Din pãcate, este foarte rãspânditã indiferenþa, la acest capitol, “deseori bazatã pe concepte teologice inexacte ºi impregnate de relativism religios”. În privinþa raportului cu islamul, episcopii catolici europeni afirmã cã acesta trebuie purtat “cu prudenþã, cunoscându-se clar posibilitãþile ºi limitele, menþinând încrederea în planul de mântuire al lui Dumnezeu, care îi cuprinde pe toþi fiii sãi. Trebuie sã fim conºtienþi, printre altele, de divergenþa notabilã existentã între cultura europeanã, care are profunde rãdãcini creºtine, ºi gândirea musulmanã. În privinþa aceasta, creºtinii care trãiesc în contact zilnic cu musulmanii trebuie pregãtiþi sã cunoascã islamul în mod obiectiv ºi sã ºtie cum sã rãspundã confruntãrilor; o astfel de pregãtire trebuie sã-i priveascã în mod special pe seminariºti, pe preoþi ºi pe toþi agenþii pastoralei. (…) Se înþelege cã Biserica, atunci când cere instituþiilor europene sã promoveze libertatea religioasã, îºi asumã datoria de a aminti cã reciprocitatea în garantarea libertãþii religioase trebuie sã existe ºi în þãrile cu tradiþie religioasã diferitã, în care creºtinii sunt în minoritate.”

“Gândindu-mã la intrarea României în Europa – a încheiat Arhiepiscopul Robu – doresc sã le spun ºi sã le repet fraþilor creºtini ai þãrii noastre: rãmâneþi fideli lui Cristos în credinþa voastrã! Purtaþi de suflul credinþei noastre sã participãm la creºterea dimensiunii spirituale a Europei, rãmânând deschiºi dialogului ºi iubirii faþã de fraþii noºtri care nu împãrtãºesc aceeaºi credinþã.”

ACTUALIT ATEA CREºTINÃ ACTUALITA

250 de ani de învãþãmânt românesc

Academia Românã a fost, la 21 septembrie, gazda ºi mentorul unui simpozion prin care s-a deschis seria manifestãrilor dedicate unui important eveniment: împlinirea unui sfert de mileniu de la întemeierea învãþãmântului organizat cu predarea exclusivã în limba românã. În octombrie 1754, la Blaj - oraºul numit mai apoi de Eminescu «Mica Romã» episcopul Bisericii Române Unite cu Roma, Petru Pavel Aron, a reuºit sã înfiinþeze primele ºcoli româneºti: una de obºte – primarã, una latineascã – gimnaziu ºi o ºcoalã de preoþi – liceu superior.

De aici, prin urmare, pe unde au trecut

reprezentanþii ªcolii Ardelene, unde s-a tipãrit Biblia lui Samuil Micu (1795), de «unde a rãsãrit soarele românilor» (cum se exprima Heliade Rãdulescu în 1848) ºi unde a înflorit spiritul rezistenþei unor martiri: Ioan Suciu, Vasile Aftenie, Alexandru Todea º.a., blãjenii s-au dovedit a fi primii noºtri conaþionali, români europeni, având acces la spiritul ºi cultura «Europei luminilor» - întemeietori de învãþãmânt românesc.

Aniversarea din 2004 a acestor instituþii de învãþãmânt, de educaþie civicã ºi patrioticã, de conºtiinþã româneascã, ºcoli numite pe drept cuvânt «fântâni ale harurilor», a oferit unor reprezentanþi de astãzi ai culturii române (acad. Eugen Simion, acad. Rãzvan Theodorescu, P.S. Virgil Bercea, poetul Ion Brad) prilejul fericit de a evoca pagini de istorie ce transmit mesaje de dreptate, moralã ºi patriotism.

S-a amintit faptul cã învãþãmântul românesc s-a fundamentat pe filierã catolicã, pe aceeaºi cale prin care ªcoala Ardeleanã a afirmat cu putere conºtiinþa originii latine a limbii ºi poporului nostru, a unitãþii sale lingvistice, spirituale, culturale.

A fost remarcatã însemnãtatea ºcolilor iezuite în formarea unor români, ºcoli înfiinþate dupã ºi ca urmare a Conciliului de la Trento (1545-1563), în perioada de avânt a Reformei Catolice (Contrareformei).

Atunci, nu numai ardeleni, ci ºi moldoveni ca binecunoscuþii Grigore Ureche ºi Miron Costin, dar ºi fiii unor boieri munteni ca Udriºte Nãsturel, cumnatul lui Matei Basarab, au ales sã urmeze ºcoli iezuite, atât în strãinãtate, cât ºi în þarã.

Simpozionul din 21 septembrie 2004, cadru select de evidenþiere a meritelor Bisericii Române Unite cu Roma în istoria ºi cultura poporului român, a fost un adevãrat regal de care s-au bucurat nu numai cei familiarizaþi cu sesiunile academice, ci ºi profesori, studenþi, elevi.

Prof. DANIEL LUCA nr. 10/2004

3

NE SCRIU CITITORII

Cazuri ºi necazuri în lumina credinþei Au trecut anii, dar îmi aduc aminte de zilele în care eram disperatã ºi Dumnezeu nu m-a pãrãsit. Nu meritam ajutorul Sãu, dar L-am implorat ºi El a fost cu mine! În toamna anului 2002 aveam 31 de ani. Soþul meu, cu care eram cãsãtoritã de trei ani, brusc s-a schimbat. A devenit foarte tãcut, obosit, lipsit de chef... Într-o noapte i s-a fãcut rãu; am chemat Salvarea iar dimineaþa ne-am prezentat la Spitalul Municipal.

Aici a fost vãzut de trei medici. Diagnostic: clinic, perfect sãnãtos. Ne-am întors acasã, dar noaptea am chemat din nou Salvarea. Într-un târziu a apãrut ºi aceasta. A fost diagnosticat cu comã diabeticã cu cetoacidozã severã ºi l-au internat la Terapie intensivã. Nu m-au lãsat sã rãmân cu el.

Eram disperatã, singurã, faþã în faþã cu destinul.

Mã gândeam la ce era mai rãu. Imploram ajutorul lui Dumnezeu. Aºa cã am plecat la bisericã. Eram foarte confuzã ºi derutatã. Nu-mi venea sã cred cã lãsasem în spital un muribund ºi când mã voi întoarce... era foarte posibil sã gãsesc un cadavru.

Am încercat sã vorbesc cu Pãrintele, dar cred cã nici nu auzeam ce spunea. Doar atât... are Dumnezeu grijã...

Am ieºit de la el ºi am intrat în bisericã, locul în care de nenumãrate ori în viaþã am gãsit sprijin ºi soluþii. În bisericã era liniºte. Acum însã, nu puteam sã mã rog.

Cred cã era pentru prima oarã în viaþã când aºteptam ca Domnul sã facã o minune, pe care eu nu puteam sã i-o cer. ªtiam doar cã Dumnezeu nu o sã mã lase.

M-am întors la spital. Soþul meu ieºise din comã. L-au þinut cinci zile ºi apoi l-au trimis acasã, însã a rãmas insulinodependent. Întorºi acasã, eram fericitã. Îi mulþumeam Domnului cã trãieºte, dar în acelaºi timp îmi era ºi foarte milã de el.

La scurt timp, am constatat cã tot nu se simþea bine. Aºa cã peste douã sãptãmâni am început alte investigaþii. În urma unui prim consult, m-a chemat doctorul de o parte ºi mi-a spus: „posibil cancer digestiv; dar este bine cã nu sunt prinºi ganglionii“.

…rutinã

Chiar dacã ai avut sau nu concediu, e greu sã te trezeºti dis de dimineaþã ºi s-o iei de la capãt… ºi din nou.

Ai douã posibilitãþi: sã-þi continui rutina ºi sã te târâi sau sã transcenzi, sã intri în aceastã autodepãºire în fiecare zi, doar aºa ajungi mai sus sau creºti, depinde câþi ani ai sau pe unde eºti…

Azi m-am trezit cu bucurie ºi cu „hai sã facem treabã”, aºa mã îndemn ca sã fiu viu ºi ca viaþa de la serviciu sau de acasã sã nu-mi fure zâmbetul. Nu fac

4

Trebuie sã vã descriu ce am simþit? Cred cã nu! Am plecat amândoi acasã, el neºtiind nimic, doar cã sunt necesare alte investigaþii, o tomografie – nimic grav. Seara, m-am dus la bisericã. ªtiam cã trebuie sã fac ceva. Nu ºtiam ce, dar aveam nevoie de ajutor. ªi era singurul loc de unde puteam sã-l primesc. Spre deosebire de prima datã, acum însã, încercam sã mã resemnez. Facã-se voia ta, Doamne. Dar voi lupta! ªi unica mea armã era rugãciunea. În viaþã, deviza mea a fost: punct. ªi de la capãt. Dar acum mã simþeam responsabilã de viaþa acestui om ºi credeam cu tãrie cã pot face ceva. ªi am încercat: pentru început am cerut o Liturghie pentru sãnãtatea soþului meu. Între timp, am fãcut ordine în gândurile mele, într-un mod cu totul personal ºi am început sã-L vizitez pe Cristos zilnic primind ºi Sfintele Taine. Cea mai mare parte a zilei o petreceam în rugãciune, pe lângã Liturghia zilnicã ºi Rozariul întreg (cu misterele de bucurie, durere ºi slavã, atunci).

Seara, mã retrãgeam în camera mea la discuþii personale cu Dumnezeu. Îl imploram sã mã ajute dar nu ºtiam cum. Lãsam asta la latitudinea Lui, dar aveam o încredere desãvârºitã cã Dumnezeu n-o sã mã lase.

De copil am fost foarte apropiatã de Cristos.

Mi-aduc aminte de timpurile în care bunica mã ducea la bisericã sã-L vizitãm pe Isus. Am învãþat sã-L iubesc ca pe Unicul prieten împreunã cu care traversezi viaþa ºi am traversat multe încercãri. De fiecare datã însã, mai devreme sau mai târziu, Dumnezeu a fost cu mine.

Aºa simþeam ºi acum. Nu voiam sã-L ispitesc pe Dumnezeu dar îl imploram fierbinte, zi de zi, ceas dupã ceas. ªi ajutorul lui Dumnezeu nu s-a lãsat aºteptat! Într-o duminicã, a venit Pãrintele la noi ºi i-a dat Maslul, iar câteva ore mai târziu am mers la spital pentru tomografie. Surprizã!

Diagnosticul a fost total schimbat: peritonitã cu un abces de 800mL!!!! Diagnosticul era grav, dar eu ºtiam cã a fost un MIRACOL. A urmat o perioadã de patru luni de zile de suferinþe fizice multiple, cu o intervenþie chirurgicalã în douã etape. Dar Domnul îi dãruise viaþa ºi a rãmas cu noi, depãºind cu succes ºi aceastã încercare. „Cereþi, ºi vi se va da; Cãutaþi, ºi veþi afla; Bateþi, ºi vi se va deschide.“ (Lc, 11,9-10) IZABELLA TILEA

lucruri mari sau deosebite, sunt lucruri zilnice pe care le face tot omul: un fax, un telefon, la computer, rapoarte, anchete… închid, „la revedere”, „poftã bunã”, „ne vedem mâine”… din nou spre casã. ªi iau metroul sau maºina ºi am ajuns. Mai trebãluiesc ceva, mãnânc ce gãtesc, mai deschid televizorul ºi adorm cu lumina aprinsã…

Aºa se scurg zilele… E varã, e toamnã deja ºi parcã a ºi trecut un alt an. Pentru multã lume este aºa. ªi n-aº vrea ca rutina sau cotidianul sã ne facã urâþi sau triºti. Eu cred mult cã pot trãi altfel acum ºi mâine. Mâine e la fel, doar

nr. 10/2004

cã mâine poate mã întorc mai nervos sau mai obosit. Vorbe… fiecare le ºtie pe-ale lui… Într-o zi m-am întors de la muncã ºi am stat pe o piatrã uitându-mã în zare: Cum trãiesc? Care e sensul a ceea ce fac? M-am oprit ºi am început sã mã rog: întâi lent, apoi încet, apoi în gând… ºi am privit la Dumnezeu… atunci L-am vãzut uitându-se la mine.

Fac aceleaºi lucruri, dar acum altfel, pentru cã Dumnezeu dã sens oricãrei dimineþi ºi oricãrei seri, pânã ºi rutinei ãsteia de care m-am agãþat…

GABI LUNGU

- din jurnalul unui pelerin-

Dând curs invitaþiei Institutului Secular Cruzadas de Santa María din Madrid, am pornit la drum spre Spania.

Pentru cineva care a visat, timp de ºapte ani, sã fie pelerin pe drumul spre Santiago de Compostela, este un vis împlinit, care a adus cu sine dovada cã acest pelerinaj îþi poate schimba viaþa ºi îþi dãruieºte o inimã nouã!

meditaþiile susþinute, preotul Juan Antonio Martinez Camino, secretarul Conferinþei Episcopale Spaniole ºi Lydia Jiménez Gonzalez, Directoarea acestui Institut din anul 1971.

Fiecare suflet are propriul dialog cu Dumnezeu, nu se poate transcrie, este un limbaj divin care are un alfabet unic ºi irepetabil. Aºadar, nici eu nu pot reda toate trãirile spirituale ale acestui pelerinaj interior, dar vã pot invita sã vã rugaþi neîncetat ca Dumnezeu sã vã ajute sa trãiþi împlinirea; chiar dacã pelerinajul exterior nu va avea acelaºi peisaj, important este drumul parcurs ºi dorinþa arzãtoare de a primi din partea lui Dumnezeu o inimã nouã!

Oricare ar fi greutãþile drumului, sã rãmânã mereu deasupra inimii, ca un curcubeu: „Iubeºte-L pe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ta, din tot sufletul tãu ºi din tot cugetul tãu” (Mt 22, 37-38).

IRINA ISÃCESCU Mulþumim credincioºilor care susþin financiar opera Centrului de Comunicaþii Sociale. Le respectãm dorinþa de a rãmâne anonimi, dar nu-i uitãm în rugãciunile noastre. Domnul sã-i rãsplãteascã cu binecuvântarea sa!

Am strãbãtut drumul de Nord, pornind din Ribadeo, localitate aflatã pe þãrmul mãrii Cantabrice ºi, timp de nouã zile, cu o inimã de pelerin, ºi nu cu o atitudine de turist, am mers prin munþii ºi dealurile Galiciei.

Când porneºti într-un astfel de pelerinaj este foarte important cine este alãturi de tine ºi în ce mod îþi petreci tot acest timp dedicat convertirii interioare.

Noi am fost pe deplin binecuvântaþi deoarece acest pelerinaj, fiind organizat de persoanele consacrate ale Institutului Secular Cruzadas de Santa Maria, a purtat amprenta ºi carisma acestora, prin programul spiritual din care nu a lipsit, în nici o zi, celebrarea Sfintei Liturghii, prilejul de spovadã, cateheza, meditaþiile, o orã de mers în tãcere, având astfel oportunitatea de a ne face un examen de conºtiinþã.

Când ajungi în Santiago de Compostela, dupã ce împlineºti toate cerinþele unui pelerinaj fãcut într-un an Jubiliar, începând cu Sfânta Liturghie, trecerea pe sub poarta sfântã, pânã la celebra îmbrãþiºare a statuii Apostolului, realizezi cã trãieºti un vis împlinit, care nu ar fi avut aceeaºi valoare spiritualã dacã drumul parcurs pânã aici nu þi-ar fi schimbat viaþa ºi inima pentru totdeauna.

Din Santiago de Compostela am plecat spre Gredos, un sat în munþii provinciei Castilla y León, unde am participat, timp de opt zile, la exerciþii spirituale în tãcere, dupã metoda Sfântului Ignaþiu de Loyola.

Aceste exerciþii spirituale, în tãcere ºi fãrã a-l privi pe celãlalt, fac parte din programul spiritual al Institutului Secular Cruzadas de Santa María. Acest Institut Secular a fost fondat de cãtre preotul iezuit Tomás Morales, care pânã la moartea sa, la 1 octombrie 1994, ºi-a trãit viaþa de misionar printre laici, pe mãsura visului sãu: salvarea sufletelor, în special ale tinerilor, prin intermediul Sfintei Fecioare.

La aceste exerciþii spirituale ne-au ajutat ºi îndrumat, prin

Centrul de Comunicaþii Sociale al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti Pr. Francisc Ungureanu, Pr. Liviu Bãlãºcuþi, Anca Mãrtinaº Giulimondi, Cristina ªoican, Eusebiu Pîrþac Redactor coordonator Actualitatea Creºtinã: Marina Fara Versiunea on-line (www.arcb.ro): Pr. Bernard Noghiu Serviciu fotografic: Adriana Rãcãºan, Pr. Francisc Doboº Consultant: Veronica Zybaczynski Tehnoredactare: Mircea Rãºchitor Grafica coperþi: Adriana Rãcãºan Corectori: Roberta Nãstase, Pr. Cazimir Budãu Redacþia ºi administraþia: str. G-ral Berthelot 19, 010164, Bucureºti, Sectorul 1, Tel./Fax: 021/201 54 11 E-mail:actualitateacrestina@arcb.ro Tipar: Tipografia Everest 2001 S.R.L. Bucureºti, Tel./fax: 021/255 11 18 Dir. Tehnic: Dan Abraham Abonamente: 120 000 lei/6 luni, 240 000 lei/1 an la Librãria Sfântul Iosif: str. G-ral Berthelot 19, 010164 Bucureºti, Sectorul 1, pentru Petres Tereza ISSN 1221-7700

nr. 10/2004

5

NE SCRIU CITITORII

Un curcubeu deasupra inimii

UNIVERSUL FFAMILIEI AMILIEI

Familia ºi ºcoala Al cui eºti?

Ce frumos ar fi dacã ºcoala ar fi întotdeauna o prelungire a familiei! Realitatea pare a fi diferitã în aºa-zisa “societate de tranziþie”. Prea multe probleme ca sã ne mai gândim la legãtura dintre familie ºi ºcoalã. O serie de dificultãþi sunt de naturã economicã. ªtim bine cã mulþi dintre pãrinþi au muncit poate din greu ºi pe bani puþini pentru fiii lor. Mulþi dintre ei au pus în balanþã grija pentru cele zilnice cu dorinþa ca fiii lor sã fie învãþaþi ºi sã o ducã mai bine. Dar greutãþile pãrinþilor nu sunt departe nici de cele ale dascãlilor. Recentele lor revendicãri salariale, la începutul acestui an ºcolar, sunt o vãditã confirmare a situaþiei lor precare. Zicãtoarea “cine are carte are parte” nu pare sã mai fie atât de grãitoare. Altele sunt criteriile prin care cineva îºi poate “face parte”. Cinstea ºi omenia, pe care doritorul de carte le-ar pune la mare preþ, ca valori ale unei vieþi cu adevãrat frumoase, sunt prea des înlocuite în mod brutal de o serie de “oportunisme”. De fapt, nu mai conteazã prea mult cine eºti, dar ce ai.

Sã redescoperim dialogul

O ºcoalã bunã ar trebui sã insiste pe latura fiinþei. Ar trebui sã dea rãspunsuri la întrebarea “cine sunt?”. Sã ne gândim la tipica întrebare pe care, în lumea satului un trecãtor o pune copilului aflat la drum: “al cui eºti?”. Cred cã ºcoala trebuie sã ajute elevul, studentul, sã dea un rãspuns acestei întrebãri.

Dar întrebarea nu se poate naºte decât din dialog.

O insistenþã exclusivã asupra instrucþiei introduce copilul sau tânãrul în sfera lui “a avea”. A intra în posesia unor cunoºtinþe nu este totdeauna ºi o adevãratã cunoaºtere.

Acumularea de informaþii riscã de-atâtea ori sã poarte la monolog. Adevãrata cunoaºtere este comunicabilã ºi invitã la dialog.

Dialogul, ce vine de la grecul dia-logos, ºi care, într-o traducere aproximativã, ar însemna cuvânt în doi, este modalitatea de mult intuitã de marii pedagogi (de exemplu, maieutica lui Socrate) prin care se poate ajunge la veritabila cunoaºtere. Doar când cuvântul profesorului, învãþãtorului,

Un sfârºit de sãptãmânã cu familiile

prinde viaþã ºi în elev, în student, ºi-l îmbogãþeste cu atribute ale fiinþei ca omenia ºi cinstea, ne aflãm pe calea cea bunã.

Dialogul trebuie sã se extindã ºi la relaþia ºcolii cu familia

Dacã definim familia drept “comunitate de viaþã ºi iubire”(Gaudium et spes 48) ne dãm seama cã ºcoala, ca prelungire a familiei, ar trebui sã fie un loc în care copiii ºi tinerii noºtri învaþã sã-l iubeascã ºi sã-l preþuiascã pe celãlalt (semenul, aproapele), care uneori este atât de diferit de sine.

Iatã de unde se naºte exigenþa unui dialog sincer ºi deschis între pãrinþi ºi profesori. Atâta timp cît ar persista ruptura sau existenþa paralelã între ºcoalã ºi familie, ºi ºcoala ar fi doar un loc de «parcare a copilului», ºi nu o instanþã educativã care sã implice efortul comun dascãli/pãrinþi, ne-am afla în faþa unui situaþii paradoxale: pe de o parte pãrinþii sunt în stare sã dea totul pentru fiii lor, dar, pe de altã parte, poate prea des aceastã jertfã se rezumã la sfera materialã, neglijând tocmai ceea ce este esenþial, ºi anume educaþia.

Este adevãrat cã mulþi pãrinþi sunt preocupaþi de grija precumpãnitoare faþã de “pâinea cea de toate zilele”, o constantã a societãþii de tranziþie, dar aceasta nu justificã declinarea responsabilitãþii educative doar în favoarea ºcolii.

Dar atenþie ºi la ce se interpune în drumul dintre ºcoalã ºi casã: strada, televiziunea ºi alte realitãþi ce pretind sã fie educative…

Ar fi de luat în consideraþie ºi misiunea educativã a Bisericii. ªi în acest caz este necesarã o colaborare cu pãrinþii, ba mai mult, trebuie apreciatã ºi “mãsura” deschiderii acestora la Cuvântul Evangheliei. Pe de altã parte, aceiaºi pãrinþi, gata sã dea totul fiilor, renunþã la dialogul cu ºcoala ºi, chiar dacã nu totdeauna în mod voit, la transmiterea valorilor comuniunii, iubirii, omeniei, cinstei…, care ar fi sarcina conjugatã a familiei ºi a ºcolii… Bisericii…. Îmi permit sã închei aceastã consideraþie cu un îndemn adresat deopotrivã pãrinþilor ºi dascãlilor. Or fi multe probleme ºi chiar necazuri, dar în sufletul unui copil, al unui tânãr, se ascunde speranþa zilei de mâine. Dragi das cãli ºi dragi pãrinþi, arãtaþi prin colaborarea vostrã cã vreþi ca flacãra speranþei sã nu se stingã, ci sã ardã ºi mai puternic.

În perioada 17-19 septembrie, un grup de ºapte familii din parohia Sfânta Elena, împreunã cu pãrintele Francisc Trefaº, s-au aflat la Sinaia.

Acest sfârºit de sãptãmânã pentru familii a fost posibil mulþumitã generozitãþii surorilor Însoþitoarele credincioase ale lui Isus - participante ºi ele la întâlnire - ºi animaþiei competente a familiilor Elena ºi Eugen Ghelner din parohia Cioplea ºi Elena ºi Florin Ardelean din parohia Sfânta Cruce, precum ºi familia Cornelia ºi Aurel Vesea din Oradea. Pe baza unei metode deja experimentate, care are drept obiectiv o progresivã deschidere spre dialog a cuplului conjugal, cei prezenþi au putut sã aprofundeze trãinicia vieþii lor de cuplu ºi de familie. Ce poate fi într-adevãr demn de luat în seamã este cã metoda le oferã soþilor posibilitatea de a citi istoria vieþii lor, care este ºi istoria dragostei lor reciproce, la lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Soþii creºtini pot descoperi cã între «viaþa de zi cu zi» ºi ceea ce aparþine «strict» lui Dumnezeu nu existã o separare ci o continuã împletire.

Ca preot, gãsesc cã aceastã «micã revelaþie» îi ajutã pe cei cãsãtoriþi sã fugã de tendinþa de a separa «afacerile zilnice» de viaþa de credinþã. Îi ajutã sã înþeleagã cã tocmai faptele, gesturile, cuvintele zilnice sunt expresie ºi a credinþei, ba chiar sunt, înainte de toate, rod al credinþei, dacã ele construiesc binele cuplului ºi al familiei.

Tainica revãrsare a harului cãsãtoriei cuprinde timpul ºi spaþiile vieþii conjugale ºi ale vieþii de familie.

6

nr. 10/2004

Chiar la începutul scrisorii Familiaris consortio Sfântul Pãrinte Ioan Paul al II-lea spune cã “taina cãsãtoriei ºi familiei constituie una din valorile cele mai preþioase ale omenirii”. În aceeaºi scrisoare, Papa cere episcopului, în calitatea sa de prim responsabil în diecezã cu pastoraþia familiei, ca “în misiunea sa de tatã ºi pãstor, sã aibã deosebitã grijã de acest sector, fãrã îndoialã prioritar, al pastoraþiei” (nr. 73 ). În aceastã opticã se explicã ºi încredinþarea pe care episcopul o poate da unor persoane: preoþi, cãlugãri, laici, dar ºi cuplurilor cãsãtorite, pentru a-i fi colaboratori apropiaþi în activitatea cu familiile.

În acest cadru se înscrie ºi scrisoarea din 11 iunie 2004, pe care episcopii diecezei noastre, Înaltpresfinþitul Ioan Robu ºi Preasfinþitul Cornel Damian, au expediat-o pãrinþilor parohi ºi preoþilor din diferitele congregaþii ce lucreazã pe teritoriul Arhidiecezei de Bucureºti, ºi în care se cereau pãreri cu privire la situaþia familiilor diecezei. Cele 15 rãspunsuri primite aratã, aproape în unanimitate, importanþa capitalã a familiei pentru Biserica noastrã localã, dar ºi pentru societate. Din conþinutul scrisorilor se pot vedea atât preocupãrile pãstorilor comunitãþilor noastre parohiale pentru situaþia actualã a familiei în general ºi a familiilor catolice în special, cât ºi o mare dorinþã de a ºti cum s-ar putea veni în ajutorul acestora.

Iniþiative pastorale

Cel ce vã scrie aceste rânduri vã poate spune cã nu existã nici un artificiu miraculos care ar putea sã remedieze de îndatã dificultãþile întâmpinate de familii, dar, în faþa transformãrilor pe care le suferã, familia nu se poate rãmâne cu braþele încruciºate. Acest fapt ar putea fi ºi o comunã constatare a celor 15 scrisori. De aici ºi o serie de iniþiative care ar putea sã stea la baza unui proiect pastoral. Le vom clasifica în douã categorii. Din prima, le amintim pe cele cu caracter organizatoric: instituirea unor comisii mixte între preoþi ºi laici,

de preferinþã cupluri ce au primit taina cãsãtoriei, una la nivel diecezan ºi altele la nivel decanal, care sã se ocupe cu grija pastoralã a familiilor ºi care sã se reuneascã periodic; înfiinþarea unui consiliu pentru familii; constituirea unor grupuri de catehezã pentru familii în parohii; celebrarea unei liturghii în care sã fie invitate acele cupluri ºi familii ajunse la aniversãri importante: 10, 20, 25, 35, 40 º.a.m.d. ani de cãsãtorie; organizarea unor sfârºituri de sãptãmânã dedicate familiilor, cu un program bine stabilit, la care sã participe persoane pregãtite pe o anume tematicã; constituirea unor grupuri parohiale care sã vizeze persoanele ce se aflã în dificultate (bãtrânii, bolnavii) sau familiile în dificultate nu numai economicã, dar ºi de convieþuire; vizita regulatã (una la trei ani) ºi de mai lungã duratã a episcopilor în parohii.

A doua categorie de iniþiative priveºte educaþia credincioºilor la viaþa de familie. Dintre ele amintim: o listã cu teme care sã fie abordate în decursul Anului familiei; sublinierea sfinþeniei Sacramentului Cãsãtoriei, a complementaritãþii dintre viaþa de cãsãtorie ºi viaþa consacratã, a misiunii specifice a celor cãsãtoriþi ºi a preoþilor.

Una dintre propuneri pare a fi deosebit de importantã: predicile duminicale ºi nu numai, sã conþinã referinþe la sfinþenia cãsãtoriei, la misiunea soþilor în viaþa Bisericii. Unele sugestii privesc mai îndeaproape viaþa spiritualã a familiilor: încurajarea rugãciunii în viaþa de cuplu ºi în viaþa de familie, ºtiind cã familia este ”Bisericã domesticã”; propunerea unor lecturi ca hranã pentru viaþa lor spiritualã; cunoaºterea tainei Euharistiei care este izvorul ºi culmea întregii vieþi a Bisericii.

Ca toate aceste iniþiative sã poatã deveni realitate, pãstorii comunitãþilor noastre vor fi sprijiniþi îndeaproape. De sensibilitatea preoþilor faþã de problematica familiei depinde într-o bunã mãsurã ºi continua reînnoire a vieþii în parohiile noastre.

Proiect pastoral

Pentru ca ajutorul sã nu fie doar teoretic, anul pastoral 20042005, dedicat Euharistiei ºi Familiei, va cunoaºte trei momente deosebite. Vizita Mons. Renzo Bonetti, consilier al Sfântului Pãrinte pe probleme de famile, în 10-12 noiembrie în Dieceza noastrã ºi în Dieceza de Iaºi; organizarea unei Sãptãmâni pentru familii în luna martie a anului 2005, centratã pe tema spiritualitãþii vieþii de familie; o bunã pregãtire a sãrbãtorii Corpus Domini, care este ºi centrul anului Euharistic, pe care Sfântul Pãrinte îl va deschide în luna octombrie a acestui an.

Pagini realizate de Pr ABIAN MÃRIUÞ Pr.. FFABIAN Responsabil diecezan cu pastoraþia familiilor nr. 10/2004

7

ANUL P ASTORAL LUNÃ DE LUNÃ PASTORAL

Episcopii ºi grija faþã de familie

SUFLET TÂNÃR

Suntem la începutul unui nou an pastoral pentru tineri. Acum privirea plinã de gingãºie pe care Dumnezeu o are pentru fiecare se fac programe, se gândesc temele de catehezã, se formeazã dintre noi. Eu am înþeles-o ºi atunci când lucrez cu tineri (Sr.. Cornelia) Cornelia)! grupurile de lucru. Totul se calculeazã cu prudenþã ºi înþelepciune. (Sr Pastoraþia tineretului nu este o muncã uºoarã. De aceea, în În primul rând, pentru mine, a lucra cu tinerii nu înseamnã a drumul activitãþilor mele, la începutul anului pastoral 2004-2005, conduce, ci înseamnã a sluji. Acest lucru l-am învãþat de la cei am pus o întrebare unor tineri ce lucreazã direct cu mine la Centrul mai mari, iar acum realizez cã a sluji este esenþial în lucrul cu Diecezan pentru a descoperi în rândurile lor un nivel al maturitãþii. tinerii. Pentru mine a lucra cu tinerii este cea mai bunã modalitate Întrebarea a fost aceasta: Ce înseamnã prin care lucrez în primul rând cu mine, pentru tine a lucra cu tinerii? ªi, iatã mã formez ca om, prin sacrificii ºi câteva rãspunsuri: renunþãri. Mã gândesc cã noi, cei care A lucra cu tinerii nu este deloc uºor. lucrãm cu tinerii, nu trebuie sã Pentru mine este un efort, dar un efort ordonãm, ci trebuie ca noi sã fim un care meritã depus. Când lucrez cu tinerii Pr model de urmat. În acelaºi timp, Pr.. DANIEL BULAI pot învãþa din experienþele lor, din trebuie sã fim disponibili ºi sã ajutãm Responsabil diecezan cu pastoraþia tineretului succesele ºi insuccesele lor. Pot sã arãt pentru a ajunge împreunã la un þel tinerilor cum, la rândul meu, mi se aratã un drum cãtre ceva mai comun cu valorile morale ºi spirituale ale Bisericii (Adrian Farcaº) Farcaº). bun, drumul cãtre o conºtiinþã curatã, drumul cãtre un viitor M-am bucurat când am primit aceste rãspunsuri ºi vreau sã promiþãtor. Când lucrez cu tinerii ajung la o satisfacþie spiritualã mulþumesc, prin ei, tuturor tinerilor din echipa diecezanã, tinerilor ºtiind cã pot ajuta pe cineva sã devinã mai bun, (Emanuel Enãºcuþ) Enãºcuþ). animatori din parohiile Arhidiecezei ºi tuturor celor care, motivaþi A lucra cu tinerii este un drum. Mereu un nou început, de de idealuri creºtine, se implicã la zidirea sufleteascã a tinerilor. În multe ori prea dificil, dar cu multe bucurii, succese ºi realizãri. De rãspunsurile de mai sus se pot vedea dãruirea, dialogul ºi când lucrez cu tinerii am învãþat cã celãlalt trebuie pus în centrul maturitatea. Sunt trei cuvinte cheie care ilustreazã încrederea, atenþiei, deºi existã dorinþa sã ocup eu acest loc. Tinerii formeazã deschiderea ºi creºterea. Mãrturisesc cã, lucrând cu tinerii, de un trup armonios ºi împreunã suntem chemaþi sã ajungem la fapt admir cum lucreazã Dumnezeu ºi cum este atât de prezent bogãþia supremã care este Cristos (Cristina Petrencic) Petrencic). printre noi. Mã simt dator în conºtiinþã sã spun tuturor cã meritã Pentru a rãspunde la aceastã întrebare aº vrea sã amintesc sã lucrezi cu tinerii, meritã sã „pierzi timpul” cu ei, meritã sã cuvintele care au rezonanþã mereu în inima mea: “orice aþi fãcut investeºti fãrã rezervã în ei. Am citit odatã o frazã, într-o carte a lui unuia din fraþii mei mai mici, mie mi-aþi fãcut” (Mt. 25,40). Aceste Toth Tihamer, pe care nu o pot uita: „copacii bãtrâni nu prea se cuvinte ale lui Isus îmi dau un motiv sã stau lângã fraþii mei tineri mai dau îndoiþi; toatã speranþa noastrã este în aceea cã familiile pentru a merge împreunã spre aceeaºi Împãrãþie care ne-a fost viitorului, mai religioase decât cele de azi, se vor forma din tineretul promisã. Aº vrea sã le urez tinerilor ca în fiecare zi sã descopere actual crescut în iubirea lui Cristos.”

Meritã sã lucrezi cu tinerii!

Primii paºi...

„Sã lãsãm aceastã lume un pic mai bunã decât am gãsit-o!”

ROBERT BADEN-POWELL BADEN-POWELL,, întemeietorul Scoutismului

Scoutismul este o metodã pedagogicã, un stil de viaþã, o miºcare internaþionalã.

Scout-ul este o aventurã care are ca prim obiectiv educaþia globalã, în care toþi sunt egali; toþi sunt una, indiferent de sex, religie sau clasã socialã. Educaþia se face în familie, dar viaþa normalã depãºeºte totdeauna graniþele mediului familial. De aceea este nevoie de o educaþie pentru societate, o educaþie prin diversitate, o educaþie prin credinþã, o educaþie pentru solidaritate, mai bine zis, o educaþie globalã. Scout-ul se ocupã de formarea copiilor ºi a tinerilor, având un program ºi o metodã specificã. O constantã a acestei metode este „educaþia prin jocuri”. Firesc pentru copii, jocul este o atracþie, poate chiar irezistibilã, fãrã intervenþia pãrinþilor; de aceea metoda Scout cautã sã-ºi însuºeascã aceastã dorinþã normalã, sã o preia în dimensiunile ei ºi sã o fructifice cu mijloace adecvate. [...]

Lângã Rucãr, într-un loc numit Sãtic, ºapte tineri de la Catedrala Sfântul Iosif , s-au arãtat dornici sã cunoascã acest mod de viaþã, iar primii lor paºi în Scout au fost fãcuþi într-un cadru simbolic, în junglã, reprezentând un Haitic. Ei au fost Lupeþi, gata oricând sã plece la vânãtoare. Lupeþii reprezintã prima ramurã în Scout ºi manualul dupã care sunt iniþiaþi este Cartea Junglei de Rudyard Kipling.

Motto-ul lor este: „Vom face tot posibilul!”. La nivelul acestei ramuri stau la bazã câteva direcþii de activitate: formarea religioasã (sã mergem cu Dumnezeu), natura ºi viaþa în aer liber, formarea fizicã, dezvoltarea simþurilor, abilitãþi manuale, formarea socialã (sã fim atenþi cu alþii). În acest Campus, Lupeþii au urmãrit Legea Haiticului, care exprimã reguli ce-i ajutã în Marele Joc al propriei creºteri: Lupetul gândeºte despre alþii ca despre sine; Lupetul convieþuieºte cu bucurie ºi sinceritate în Haitic. Pãrintele Dominic Soare a fost asistentul nostru spiritual, mereu aproape de sufletul ºi preocupându-se de formarea noastrã religioasã. Lupeþii au învãþat sã împartã totul, bucurii ºi tristeþi, prin cântece ºi jocuri, lucrând în echipe, ajutând la gãtit... Mulþumim tuturor celor care ne-au ajutat sã organizãm acest campus, celor care ne susþin. Vom face tot posibilul sã parcurgem acest drum în noul spirit, Spiritul Scout... În încheiere, Akeela, conducãtorul haiticului vã spune „Vânãtoare plãcutã”.

MONICA PETREA

8

nr. 10/2004

ã m i In il p o c e d PAGINA MICULUI PRINÞ

A

fost odatã… Aºa încep poveºtile cu Fãt-Frumos ºi zâne, împãraþi ºi Ilene Cosânzene. Tot cu „a fost odatã” încep ºi poveºtile adevãrate ale unor copii care, de-a lungul istoriei, au fost uciºi în rãzboaie ºi acte teroriste. Mã întrebi de ce? Din urã, rod otrãvit al disperãrii, al fanatismului, lãcomiei ºi orgoliului prostesc, al invidiei ºi al trufiei. Rod al unor minþi rãtãcite în întunericul lipsei de Dumnezeu.

1942-1945: lagãrul de exterminare de la Auschwitz (Polonia); 6 august 1945: bomba atomicã de la Hiroshima (Japonia); 2003-2004: rãzboiul din Irak; 1 septembrie 2004: actul terorist într-o ºcoalã din Beslan (Osetia). Sunt doar câteva exemple de locuri ºi date legate de ucideri ale pruncilor nevinovaþi. Zilnic, pe glob, alþi copii, mulþi la numãr, înceteazã de a mai bucura lumea cu gânguritul ori cu râsul lor zglobiu.

Ce poþi face tu? Parcã te vãd ridicând din umeri neputincios, în timp ce mã întrebi. Nici nu-þi închipui cât de multe poþi face, copile dragã. Multe minuni ºi împãciuiri între popoare au fost îngãduite de Bunul Dumnezeu pentru cã au fost cerute de copii ca tine, care n-au loc de urã în sufletul lor.

Uite, îþi dau ca exemplu pe cei trei copilaºi de la Fatima (Portugalia), cãrora li s-a arãtat Preasfânta Fecioarã Maria, în data de 13 mai 1917. Cu un an mai înainte, pe 9 martie 1916, Germania declarase rãzboi Portugaliei. Erau, aºadar, timpuri grele, de lupte care semãnau moarte ºi teroare, când Maica Domnului s-a arãtat celor trei pãstoraºi portughezi: Lucia (10

ani), Francisc (9 ani) ºi Iacinta (7 ani). Le-a cerut sã se roage Rozariul în fiecare zi ºi le-a promis cã rãzboiul va lua sfârºit, dacã lumea se va întoarce la Dumnezeu ºi va înceta sã-l supere. ªi aºa a fost. Rãzboiul s-a încheiat graþie minunii Maicii Domnului care a ascultat rugãciunea celor trei copilaºi ºi a celor mari, care le-au urmat exemplul.

Mult îi este plãcutã Mamei cereºti rugãciunea copiilor ºi mai ales Rozariul spus de cei mici, împreunã cu pãrinþii lor.

Multe haruri pot fi dobândite astfel, dar mai ales darul pãcii în inimi, în familii ºi în lume.

Copile dragã, oferã lumii pacea inimii tale! O bobiþã de Rozariu (cu un „Bucurã-te Marie”) pentru un copil care suferã sau care a plecat la Domnul, o alta pentru pãrinþii care plâng pentru pierderea copiilor lor ºi o a treia pentru inimile împietrite de urã, pentru ca Bunul Dumnezeu sã le redea inima pe care au avut-o în copilãrie.

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI Desene din inimã de copil; ANDREI COZMA, clasa a IV -a IV-a

nr. 10/2004

9

Parohia Sfânta TTereza ereza, Bucureºti, cu adevãrat terezianã

Scurt istoric

Parohia Sfânta Tereza a fost înfiinþatã pe data de 1 august 1975, dupã ce a fost mai întâi filialã a Catedralei Sfântul Iosif ºi apoi filialã a parohiei Bãrãþia. Biserica a fost construitã în perioada 1935-1937 pe terenul cimitirului Bellu catolic ºi a fost sfinþitã la 1 noiembrie 1936, de cãtre ÎPS Alexandru Cisar, Arhiepiscop de Bucureºti. De la înfiinþarea parohiei, numãrul credincioºilor a crescut odatã cu extinderea cartierelor din sectoarele 4 ºi 5 ale

Dupã ce Sfânta Tereza a Pruncului Isus ºi-a pe nouã ani de viaþã împreunã cu surorile carmelitan Lisieux (oraº din nord-vestul Franþei), la moartea ei dintre cãlugãriþe se întrebau nedumerite: „Ce s-ar scrie în cronica mãnãstirii despre aceastã mult tânãrã cãlugãriþã?”(vã amintim cã Sfânta Tereza doar 24 de ani). ªi asta pentru cã ea nu fãcuse vreodatã extraordinar ºi nu a avut nici o responsabilitate impo dar a îndeplinit extrem de bine fiecare element a austere specifice regimului carmelitan. Plecând aceastã caracteristicã a Sfintei Tereza a Prunculu patroana Parohiei romano-catolice Sfânta Tereza Parohia Bellu) din Bucureºti, pãrintele paroh Iosif Imb îºi defineºte parohia ca pe una „obiºnuitã”. „Este o pa terezianã, continuã pãrintele, în care preoþii ºi credi se strãduiesc sã fie fideli în cele mai mici lucruri, tinz maturitatea creºtinã prin trãirea Evangheliei, cã sfinþenia în ritmul obiºnuit al vieþii de fiecare zi. Sigur ne rugãm ºi aici se uneºte trecutul, prezentul ºi viito rugãm pentru cei care sunt rãposaþi, care sunt tr Bisericii, ne rugãm pentru copii ºi tineri, care sunt v Bisericii, ne rugãm ºi pentru prezentul Bisericii, dar c nu facem ceva neobiºnuit”.

Tot „o parohie terezianã” o considerã ºi unul enoriaºii acestei comunitãþi, domnul Vasile Gheorghe ne spune: „Prima datã când am venit aici nu ºtiam nimic despre Sfânta Tereza. Am fost adus în ac parohie de un prieten, pentru cor, apoi, citind Istori suflet - cartea ei - am fost cucerit de ea. Sfânta Tereza ajutat sã trecem peste toate nereuºitele ºi am deven uniþi ºi mai puternici. Dupã 20 de ani îmi dau seam este de minunat sã faci parte dintr-o comunitate, î eºti cunoscut ºi þi se spune pe nume. Când îþi spune c pe nume, nu numai preotul, dar ºi prieteni, par înfãptuieºte acea iubire a lui Dumnezeu, despre vorbeºte Sfânta Tereza a Pruncului Isus”.

La Sfânta TTereza ereza, mai bine ca acasã

capitalei. Parohia numãrã aproximativ 1540 de familii, cu 4620 de credincioºi, dintre care 17 familii cu 64 de credincioºi în filialele: Jilava, 1 Decembrie ºi Adunaþii Copãceni. Hramul bisericii este Sfânta Tereza a Pruncului Isus (1 octombrie), iar parohul actual este pãrintele Iosif Imbriºcã.

Pe raza parohiei activeazã: Misionarele Caritãþii, Congregaþia lui Isus ºi Centrul de asistenþã socialã.

10

nr. 10/2004

Chiar dacã pãrintele paroh Iosif Imbriº caracterizeazã parohia, cu modestie, num „obiºnuitã”, pentru credincioºi ea are ceva care ie obiºnuit, ceva aparte. De exemplu, domnul Anton M care de aproape 30 de ani face parte ºi participã în constant la activitãþile care se desfãºoarã în parohia Tereza, spune: „parohia este locul unde mã si într-o familie, aº putea spune cã uneori mã simt ma decât acasã. Îmi place, continuã domnul Mosoia, m în care se desfãºoarã Sfânta Liturghie ºi acest lucr ca biserica sã fie mai primitoare, sã te relaxezi ºi aº mai liniºtit, dar, din nefericire, acest lucru se întâ numai în interiorul ei. Odatã ieºiþi din bisericã, par ne mai recunoaºtem. Este o lipsã pe care am încer o remediem într-un fel, adunându-ne într-o organ prin care sã ne cunoaºtem mai bine, dar se pare cã acum nu a dat rezultate…”. Domnul Aurel Simion care este de doar 7 ani în aceastã parohie, est optimist ºi citeazã un proverb strãvechi: „omul sfi locul”. Comunitatea din parohia Sfânta Tereza caracterizatã, în opinia domnului Aurel Simiones fiind plinã de cãldurã ºi mângâiere sufleteascã; do

ceva rtantã, al vieþii de la ui Isus, a (sau briºcã, arohie ncioºii ând la utând cã aici rul, ne recutul viitorul red cã

dintre e, care m mai ceastã a unui a ne-a nit mai ma cât n care cineva rcã se e care

ã

cã îºi ind-o se din Mosoia, n mod Sfânta imt ca ai bine modul u face ºa eºti âmplã rcã nu rcat sã nizaþie, ã pânã nescu, te mai nþeºte a este cu, ca ovada

este, în aceastã privinþã, numãrul mare de credincioºi prezent la toate liturghiile celebrate în aceastã bisericã. Un alt atu al acestei parohii, subliniat tot de domnul Simionescu este urmãtorul: „preotul îºi face timp sã rãmânã cu enoriaºii dupã Sfânta Liturghie ºi sã discute cu ei, se intereseazã de problemele pe care le au acasã, existã o interdependenþã între preot ºi enoriaº”. Doamna Cristina Iozefina Paradoschi ne spune cã, de când s-a nãscut, chiar dacã meseria sau ºcoala au purtato prin alte pãrþi, când a avut posibilitatea tot în aceastã parohie

s-a întors pentru cã, spune dânsa: „ aceastã parohie are un farmec aparte, e casa mea de-a doua. Este o comunitate unitã, o comunitate receptivã. Este suficient ca pãrintele sã ne cearã ceva ºi noi nu aºteptãm sã ne spunã de douã ori; este o comunitate deschisã, dacã cineva vine cu o iniþiativã, comunitatea reacþioneazã imediat; pentru aceasta sunt ºi mulþi voluntari”. Am rugat-o pe doamna Lucica Laslãu, sacristanã de patru ani în aceastã bisericã, sã ne spunã cum se vede comunitatea Sfintei Tereza din sacristie. „Este o comunitate dornicã de a-ºi manifesta iubirea faþã de Dumnezeu, cred cã suntem comunitatea cea mai gãlãgioasã din Bucureºti, pentru cã la nici o altã bisericã nu am auzit sã se rãspundã aºa de prompt ºi tare la liturghie”, ne povesteºte interlocutoarea noastrã. Doamna Laslãu face parte ºi din grupul persoanelor care, în fiecare zi de joi, se adunã împreunã cu parohul acestei comunitãþi pentru a petrece o orã de rugãciune. Ea este bucuroasã cã poate sã-ºi petreacã timpul alãturi de Isus ºi alãturi de bisericã. La fel de bucuroasã este ºi doamna Veronica Petre, care vinde revista noastrã, dar ºi multe alte cãrþi sau reviste. Ea ne spune, referindu-se la obiectul muncii sale: „aici este prezent Cuvântul lui Dumnezeu, în fiecare revistã sau cãrticicã, aºa îl predic eu pe Isus…”.

Stând de vorbã cu doamna Aida Bãtrânu am aflat cã va fi reluatã ora de pregãtire pentru reglementarea naturalã a fertilitãþii, care va avea loc o datã la douã sãptãmâni. Referitor la comunitate, ºi doamna Bãtrânu se simte „ca acasã”.

Parohia Sf. TTereza ereza, o familie ºi nu o instituþie

Aceastã parohie „obiºnuitã” are la ora actualã unul dintre cele mai active grupuri de tineri. Ce îi determinã pe aceºti tineri sã stea împreunã? Ne spune Patricia Maria Luiza Stroe: „E bine când te întâlneºti cu alþi tineri, când se fac diferite activitãþi, dar îmi plãcea mai mult când se fãceau grupuri de rugãciune…”. Gabriel Petrescu, alias „Trompeþel”, organist ºi dirijor, îºi aminteºte cu tristeþe cã, în perioada comunismului, în ciuda dificultãþilor, comunitatea a fost mai rodnicã. „Fãceam multe lucruri frumoase, spune el, ºi

cu tinerii ºi cu copiii. Noi am cunoscut parohia ca o familie ºi nu ca o instituþie ºi asta a contat foarte mult, de exemplu în noaptea de Paºti stãteam ºi curãþam biserica de cearã fãrã sã ne oblige cineva; era bucuria noastrã cã putem ajuta. Acum s-au mai schimbat lucrurile, parcã nu ne mai ajunge timpul, dar ºi acum mergem în vizitã la spital, de exemplu, la Budimex, cu corul de copii. O altã calitate a acestei parohii este corul. Ce are special acest cor? Ne rãspunde tot „Trompeþel”: „Am reuºit sã ne formãm un anumit stil, un anumit repertoriu; am adunat foarte multe cântece din multe locuri, atât din strãinãtate cât ºi de pe la noi ºi aºa am dezvoltat modul nostru de a cânta. Avem chiar ºi o nouã colecþie de cântece, dar care nu este încã publicatã”. Dar sã revenim la preocuparea cãlugãriþelor carmelitane, care nu nu-ºi puteau imagina ce se va scrie în cronica mãnãstirii despre Sfânta Tereza. Nedumerirea lor a fost spulberatã când superioara le-a destãinuit însemnãrile pe care Tereza le-a fãcut într-un caiet intitulat Istoria primãverii unei mici flori albe, însemnãri care au fost publicate sub titlu Istoria unui suflet, pentru cã în aceste pagini puteau descoperi taina ºi frumuseþea unei vieþi trãite în iubirea lui Dumnezeu. La fel ºi noi, stând de vorbã cu aceºti oameni, am descoperit o „tainã” sub crusta obiºnuinþei, posibilitatea de a transforma în acte de iubire cereascã chiar ºi cele mai simple ºi banale acþiuni. Iubire aducãtoare de pace ºi bucurie în inimi ºi între oameni.

Pr Pr.. LIVIU BÃLúCUÞI nr. 10/2004

11

DIN VIAÞA P AROHIEI PAROHIEI

etrecut ne din unele putea t prea a trãit

CÃRÞI PENTRU NEUIT ARE NEUITARE

Esenþa Creºtinismului ”Cum poate revelaþia, împlinitã în triplul exod al lui Isus, sã îi vorbeascã crizei produse de dezechilibrul falselor certitudini ale ideologiei ºi dureroasei absenþe a motivelor de a spera în ceva mãreþ, caracteristicã nihilismului postmodern? Rãspunsul la aceastã întrebare nu poate sã nu atragã atenþia asupra creºtinilor cãrora, angajaþi sã trãiascã ºi sã lucreze în aceastã lume în schimbare li se cere astãzi, mai mult decât oricând, sã de socotealã de speranþa care e în ei, cu blândeþe ºi respect faþã de toþi (cf. 1Pt. 3,15), fãcând loc pentru pãtrunderea ºi prezenþa Celuilalt.”

Bruno Forte rãspunde, în aceastã carte, la întrebarea atât de frecventã în lumea noastrã: “Cine sunt creºtinii ºi ce rol au în lumea modernã sau postmodernã, aºa cum mulþi definesc timpul nostru. Bruno Forte, nãscut la Napoli în 1949, hirotonit preot în 1973, doctor în teologie în 1974 ºi în filosofie în 1977, este în prezent preºedintele Facultãþii de teologie din Italia de Sud (Napoli). A efectuat îndelungi stadii de cercetare la Tubingen ºi Paris. Membru în Comisia Teologicã Internaþionalã, a þinut prelegeri ºi conferinþe în multe universitãþi europene ºi americane. Anul trecut a conferenþiat pentru preoþii Arhidiecezei de Bucureºti ºi pentru studenþii Institutului Teologic Romano-Catolic din Bucureºti. A þinut ºi numeroase cicluri de exerciþii spirituale în lumea întreagã. Anul acesta a fost invitat de Papa Ioan Paul al II -lea sã predice exerciþiile spirituale din Postul Mare la Vatican.

Cartea poate fi cumpãratã direct sau prin comandã la adresa: Librãria “Sf. Iosif”, str. G-ral Berthelot, nr. 19, sect. 1, 70749-Bucureºti; tel.

021/3144341; sau prin e-mail: arcb_sf.iosif@rdslink.ro, Responsabil: Tereza Petreº.

Pr Pr.. BERNARD NOGHIU

Scrisoare cãtre prieteni

Îngãduiþi-ne sã vã dãm, la începutul anului euharistic, câteva veºti despre noi ºi Mãnãstirea noastrã. Dupã cuvântul sfântului apostol Ioan, Pãrintele nostru, vã împãrtãºim astfel câteva gânduri ºi dorinþe ale celor ºase cãlugãri ai dumneavoastrã din Bucureºtii Noi, precum ºi câteva activitãþi la care sunteþi invitaþi sã luaþi parte sau mãcar sã le purtaþi în rugãciune.

Douã realitãþi ºi taine stau în centrul activitãþilor nostre din anul ºcolar care începe: Euharistia ºi Familia Familia. Ascultând glasul Duhului Sfânt ºi al pãstorilor noºtri, am ales aceste douã puncte principale, ca sã le adâncim în trãirea, meditaþiea ºi rugãciunea zilnicã, sã le vestim ºi sã le descoperim celor pe care-i întâlnim. Sfânta Euharistie este celebratã în fiecare zi la ora 9h00 ºi adoratã în Sfântul Sacrament în fiecare searã de la ora 18h30 (uneori ºi noaptea), în cadrul unei veghi de rugãciune, dar poate vã întrebaþi în ce fel trãiesc cãlugãrii taina familiei ? Ea nu ne este strãinã, cãci este «taina lui Cristos ºi a Bisericii» (Efeseni 5,32). Mai mult, de când lãcaºul nostru de rugãciune poartã numele de Mãnãstirea Sfânta Familie, ne simþim chemaþi întrun mod deosebit sã trãim aici porunca iubirii lui Cristos, între noi ºi faþã de toþi cei pe care-i gãzduim. Dupã cum ºtiþi, mai ales cei care ne-aþi vizitat în ultima vreme, ºantierul s-a terminat, iar mãnãstirea – construitã, amenajatã, vopsitã ºi înfrumuseþatã – stã gata sã vã primeascã pentru un timp de liniºte, de rugãciune ºi de reculegere.

Dorinþa noastrã este ca toþi cei care rãmân un timp sub acoperiºul nostru sã-l descopere mai adânc pe Cristos ºi iubirea lui pentru ei. În aceastã luminã, vã anunþãm ºi diferitele întâlniri prin care vrem sã-l vestim pe Cristos ºi adevãrul sãu. În fiecare luni ºi sâmbãtã seara, va avea loc o conferinþã la ora 20h30, de cele mai multe ori despre o carte din Vechiul sau Noul Testament, pentru a descoperi din ce în ce mai mult bogãþia Cuvântului lui Dumnezeu, cel care ne dã viaþã prin Duhul Sfânt. În fiecare lunã, într-o zi de sâmbãtã, vom aborda un subiect în cadrul unei sesiuni de conferinþe pe teme filozofice, teologice, sau spirituale, cãutând în primul rând nu ºtiinþa, ci înþelepciunea. Înþelegerea familiei, Duhul Sfânt în viaþa Bisericii, Familia ºi Euharistia, Dezvoltarea persoanei prin munca ºi activitãþile sale, iatã câteva din subiectele pe care le vom aprofunda, dupã puterile noastre.

Douã cuvinte în mod special pentru tineri. Vom continua ce am început anul trecut, ºi anume, «cineclubul»: vã vom invita din când în când sã privim un film împreunã. Ce credeþi, ne putem apropia oare de Dumnezeu la cinematograf ? În orice caz, scopul noastru este foarte precis: vrem sã ne folosim de aceastã artã a luminii ºi a imaginii pentru a ne trezi ºi înainta în cãutarea adevãrului ºi înþelegerea lumii în care trãim. Al doilea anunþ este pentru cei între 18 ºi 30 de ani: «ªcoala Vieþii» îºi redeschide porþile, pentru cei care doresc sã-ºi dãruiascã opt luni din viaþã ca sã-l descopere mai adânc ºi sã-l urmeze mai îndeaproape pe Cristos. Nu este o pregãtire pentru mãnãstire, ci un timp de formare creºtinã ºi umanã, alãturi de Fecioara Maria ºi de ucenicul preaiubit al lui Isus. Veniþi ºi vedeþi !

Toate activitãþile noastre le vom afiºa la începutul fiecãrei luni la Catedrala Sfântul Iosif, iar când vom gãsi un suflet dispus sã ne ajute ºi un pic competent în domeniu, le vom publica ºi pe internet.

Un cuvânt de încheiere ? Toate acestea vi le scriem pentru ca bucuria noastrã sã fie deplinã ! (1 Ioan 1,4) ªi dupã cuvânt, mai rãmâne tãcerea rugãciunii noastre ºi a Euharistiei.

Comunitatea Sfântul Ioan, Mãnãstirea Sfânta Familie el/Fax : 021 - 222 59 37 Str.. Jiului 35-37, Bucureºti 1, TTel/Fax Str bucuresti@stjean.com

12

nr. 10/2004

Nu-i aici un loc de teoretizare a genului gazetãresc cel mai rãspândit, care este ºtirea. Definiþii, evaluãri, raportãri se gãsesc cu prisosinþã în manualele ºi tratatele care alcãtuiesc literatura recentã de analizã media. Litera legii, ºi în cazul acesta, este depãºitã de spiritul sãu, de spiritual fenomenului mediatic.

Recunoaºtem cã principalul criteriu actual al ºtirii este senzaþionalul. Conjugat cu viaþa acceleratã, orice senzaþional de azi este sortit mâine desuetudinii, pentru cã hrana ºtirilor se ingurgiteazã repede. Adicã fãrã a se permite rãgazul de a-i simþi adevãratul gust.

Un public pe care îl definea Caragiale...

... cu mai bine de un secol în urmã, ilustreazã fenomenul actual: lipsa de reacþie în faþa evenimentelor le transformã pe acestea în simple artificii de spectacol. Iatã un text din publicistica dramaturgului, oglindind acest adevãr: “Trecem pe lîngã absurditate, ºi nu ridicãm mãcar o sprînceanã revoltatã; auzim neghiobia (...) vedem impostura ºi ticãloºia, ºi zîmbim frumos, ca la întîlnirea celor mai bune cunoºtinþe.

De cîte ori ºi la cîþi dintre noi nu ne pare societatea noastrã, cînd o privim în complexul ei de activitate, ca un ciudat teatru!

Piesa nu se mai ºtie deloc; o cîrcãrealã ca vai de capul ei ºi al nostru, al privitorilor; tragedie, te face sã rîzi; comedie, sã plîngi.

De ce? Fiindcã rolurile au fost distribuite d-a-ndoasele ºi piesa se joacã fãrã nici o probã serioasã... Dar cum poate merge un aºa teatru? Cu decor! Cu mult decor! Cu strãlucit decor ºi cu toba mare! Orbeºti ochii, asurzeºti urechile, ca sã nu mai încapã pretenþii de înþeles... Într-un aºa splendid teatru de lux nu e permisã nici cea mai slabã reflexiune de dezaprobare, nici cîtuºi de palidã glumã asupra vreunui grav ºi demn istrion: claca, bine organizatã, imediat ar aplauda (...).” ( I..Caragiale, “Despre lume, artã ºi neamul românesc” Antologie alcãtuitã de Dan C. Mihãilescu, Humanitas, 1994).

Am spune astãzi, având experienþa de libertate care ne-a însufleþit reacþia dupã decembrie 1989, cã exerciþiul mediatic – domeniu în care ne-am aliniat rapid la standardele lumii libere – ne-a produs, ca pretutindeni, dezinhibarea, dar în acelaºi timp s-a instalat, imperceptibil, un gen de blazare în faþa grozãviilor derulate mediatic ca un spectacol.

ªi totuºi, publicul face ºtirea

Din punct de vedere creºtin (nu neapãrat pentru cã pagina aceasta este a unei reviste creºtine, ci pentru cã ne place sã ne definim creºtini) este surprinzãtoare mentalitatea în care ne-am trezit din nou, fãrã voie, a neparticipãrii la ceea ce i se întâmplã aproapelui. Dar, în acelaºi timp, aceastã pasivitate este de rãu augur, pentru cã trec pe lângã noi, astfel, destule evenimente care ne privesc direct, ameninþându-ne prezentul ºi viitorul, ºi care sunt validate prin propria noastrã lipsã de reacþie. Exemple sunt multe. Dacã ar fi sã gãsesc unul, este suficient sã deschid un ziar.

Chiar am în faþã o ediþie mai veche a “Jurnalului naþional”, 21

septembrie; îl rãsfoiesc ºi gãsesc pe a doua paginã o ºtire, printre altele (poziþionatã dupã: veºti despre circulaþia cu tirurile, ucrainenii luaþi la întrebãri în privinþa deciziei cu Insula ªerpilor, mizerie ºi mâncare alteratã în ºcolile - internat , reduceri de toamnã la tarifele prostituatelor în Bacãu, ordonanþã în Camera Deputaþilor privind prelungirea sezonului rece, stabilitã de Guvern). ªtirea la care mã refer, de departe cea mai percutantã dacã privim la realitatea familiei, nu a avut nici o reacþie pânã acum. Iatã textul: “Liber la avort pentru tinerele «cu consimþãmânt» Adolescentele ºi tinerele care au capacitate de consimþãmânt au dreptul la întrerupere voluntarã de sarcinã în condiþii de siguranþã, fãrã consimþãmântul pãrinþilor sau al tutorilor legali, au decis ieri deputaþii care au dezbãtut raportul de mediere la legea privind sãnãtatea reproducerii ºi reproducerea umanã asistatã medical. Proiectul mai prevede cã înaintea întreruperii sarcinii persoana care doreºte acest lucru trebuie sã fie consiliatã asupra riscurilor avortului. În cazul în care nu face acest lucru, medicul riscã o amendã între 3 ºi 5 milioane de lei. Raportul de mediere va fi supus marþi votului final.”

Chiar dacã în propria noastrã familie nu s-ar pune problema unor astfel de situaþii, comunicarea între generaþii funcþionând, educaþia de asemenea, ne priveºte ºi pe noi realitatea din spatele acestei decizii legislative, realitatea familiilor care trãiesc tragica rupturã între generaþii, ce face ca vârstele vulnerabile (în cazul acesta adolescenþii) sã fie confiscate de forþa instituþionalã care eticheteazã o practicã nocivã drept un bine.

Lipsa de pasivitate faþã de nenorocirea altora este, dupã cum se ºtie, un semn al familiei autentice, care subzistã prin solidarizare cu celelalte, aflate în nevoie, ºi se manifestã prin reacþii. În schimb, lipsa de reacþie poate însemna ori o stare narcisistã a familiei închisã în zidurile cãminului propriu, ori o “defecþiune” de funcþionare a acestei interioritãþi, fiecare membru fiind absorbit de propriile preocupãri. ªi suntem astfel aliniaþi publicului descris mai înainte prin textul lui Caragiale.

Rolul Mass Media este sã slujeascã. Deci e un nonsens ca puterea care i se recunoaºte în zilele noastre sã degenereze spre înstãpânire. Mass media nu poate exista fãrã public. Un public pasiv, în fotoliul de teatru surprins de Caragiale, condamnã ºtirea la instrument regizoral. Dacã, în schimb, publicul trãieºte realitatea exprimatã de cuvinte ºi imagini ºi reacþioneazã, atunci este creatorul comunicãrii de care are nevoie: un serviciu mediatic conform misiunii sale autentice, nobile, de a sluji.

Acestea nu sunt simple teorii. Publicul real nu este cel reprodus în masa cifrelor de “audienþã” sau a sondajelor oportuniste.

Publicul eºti tu, este ea, este el, suntem noi, sunt eu... Urmãrind nenorocirea altora etalatã în ºtirea de ultimã orã, chiar ºi dacã spunem în gând o rugãciune pentru cei în cauzã, este bine. ªtim cã este o fireascã ºi fericitã reacþie.

MARINA FARA Foto: Deasupra noastrã , bronz, autor Alberto Ceppi, 1971

nr. 10/2004

13

MEDIATIC ÎNDRUMAR MEDIA TIC

ªtirea – pâinea cea de toate zilele a ziaristului

Monseniorul Ghika

“Cel mai mic act de iubire de Dumnezeu ºi de iubire a aproapelui ne dãruie o pregustare a vieþii de dincolo”

Purtãtorul V eºtii Bune Veºtii Mãrturia pãrintelui Daniel slujire, sub patronajul spiritual al Sfântului Ioan, a fost una Ange despre Monseniorul dintre cele mai dureroase experienþe sufleteºti ale Vladimir Ghika, apãrutã în Monseniorului Ghika. Daniel Ange dezvãluie faptul cã în acele numãrul din 16 iulie 2004 al momente, locuind într-o celulã a închisorii dezafectate, publicaþiei France Catholique Monseniorul a vãzut în imposibilitatea transformãrii acestui – a cãrei prezentare am edificiu al durerii într-unul al slujirii, un plan superior al lui început-o în ediþia anterioarã Dumnezeu, care îi cerea martiriul, dar altundeva... Pe firul a Actualitãþii creºtine - face acestui gând din dialogul sãu cu Dumnezeu, el avea sã în continuare obiectul inte- aleagã, peste mai mulþi ani, sã rãmânã dincolo de cortina resului pe care credincioºii de fier, într-o Românie prizonierã a terorii comuniste. bucureºteni (Arhidieceza, care A fost martorul lui Cristos în cel mai cumplit loc al suferinþei a deschis cauza lui de – acela al depersonalizãrii, al agresiunii totale asupra beatificare), alãturi de demnitãþii umane. Contemplând cuvintele, gesturile, credincioºii români de rãspunsurile Monseniorului în aceastã experienþã limitã, faþã DANIEL ANGE pretutindeni, îl manifestã faþã de puterea totalitarã aflatã în exerciþiul maxim de forþã, Daniel de acest mare apostol provenit din rândurile lor.

Ange îi descoperã figura de profet: “Privirea de foc, barba mare, albã, umerii dezgoliþi, el Dacã în deceniile de tãcere în care comunitatea catolicã a supravieþuit în foarte mare mãsurã datoritã alimentului pare un profet care irumpe din viaþa de dincolo. Judecãtorii spiritual lãsat de aceºti apostoli martiri ºi de discipolii lor, figura împietresc.”

Apoi, confirmarea divinã a acestei realitãþi, înalte, Monseniorului Ghika era reperul unui sfânt, având puterea miraculoasã de a ajuta sufletele, - dupã eliberarea de spirituale, nevãzute de iluzoria atotputernicie a stãpânirii dictaturã, dupã câºtigarea libertãþii, este cât se poate de pãmânteºti. Intrarea Monseniorului în sinistra închisoare ”în sãrbãtoarea lui Cristos-Rege, justificatã dorinþa de a-i pãstra ºi a-i cinsti memoria. ªi de a se petrecea...”în 25 octombrie 1953...” promova ridicarea sa la cinstea altarelor.

Cuvintele lui Dostoievski sunt cât se Pãrintele Daniel Ange, fiu spiritual al poate de elocvente; aici, Daniel Ange le Monseniorului Ghika, a participat la aminteºte, pentru a întãri în conºtiinþa celebrarea la Bucureºti, la 17 mai, a celor celor de azi nevãzutul mister de 50 de ani care s-au scurs de la martiriul Monseniorului. speranþã, pe care îl poartã crucea , În partea a doua a gândurilor sale deasupra tuturor tribulaþiilor: “Dacã Dumnezeu este izgonit de pe pãmânt, despre Monseniorul Ghika, adresate noi îl vom întâlni sub pãmânt. Oameni cititorilor francezi, Daniel Ange evocã ai subteranei, sã mergem înainte; din marea “pasiune” care înflãcãra mãruntaiele pãmântului, vom intona lui apostolatul social atât de intens cãruia i Dumnezeu ºi bucuriei un imn tragic. s-a dedicat Monseniorul: “... sã-i ajute pe toþi, pe fiecare, sã Trãiascã Dumnezeu ºi bucuria sa! Îl iubeascã Iubirea, atât de puþin ºi de rãu iubesc!“ iubitã... Într -o noapte de intimitate cu Într-o Înainte de a pleca din Bucureºti, spre sfântul Bernard, el simte cã trebuie ‘sã Paris, pãrintele Daniel Ange a vizitat lanseze o cruciadã pentru a elibera închisoarea Jilava, care “a fost castelul regal de pe urmã” al Monseniorului sufletele prizoniere lipsei de credinþã’.

Lipsa de credinþã: oare nu este aceasta Ghika : acolo a mângâiat cu prisosinþã cea mai tragicã mizerie? suferinþe, a trezit sentimentul pentru Celor mai sãraci, el le va dezvãlui, cu Dumnezeu, a fãcut convertiri puternice. delicateþe, sensul adânc al suferinþei, Pentru Daniel Ange nu a fost o simplã pentru a o face sã devinã mântuitoare; vizitã, ci o împãrtãºire din bucuria Învierii, pe cei mai superficiali îi va conduce la bucurie pe care nu a exprimat-o în esenþial.” cuvinte, ci a celebrat-o. Împreunã cu trei preoþi (ortodox, greco-catolic ºi romanoChiar înainte de închisoarea în care catolic), în locul în care s-a petrecut s-a petrecut momentul martiriului, ”...am cântat cu martiriul Monseniorului...”...am Monseniorul Ghika a avut parte de diferite toatã puterea vocilor noastre TTroparul roparul eºecuri. La Auberive, într-o fostã Învierii.” închisoare mizerã, neputinþa de a Foto din colecþia Daniel Ange desãvârºi, de a consacra o comunitate de MARINA FARA

14

nr. 10/2004

Caritas: noi strategii

Ca un ecou al multelor activitãþi din vara care a trecut (dar care parcã tot mai stãruie în aer...), ºi ca un preludiu al proiectului pentru aceastã toamnã - acela de a stimula formarea de noi Caritasuri parohiale -, aº dori sã semnalez aici un eveniment petrecut nu de mult la noi în diecezã. Este vorba de un curs de formare pentru lucrãtorii Caritas, organizat la Sinaia de Caritas Bucureºti ºi finanþat de Confederaþia Caritas România. Formatori au fost P. Virginio Colmegna, directorul Caritasului Milano, ºi ing. Paolo Moreiro, preºedintele fundaþiei Pepino Vismara, Italia. Au participat reprezentanþi din diecezele de Bucureºti, Iaºi, Chiºinãu. Seminarul a fost alcãtuit din patru module tematice însoþite de grupuri de dezbateri. Cele patru teme au fost: 1. Caritas diecezan -misiune ºi viziune; 2. Proiectarea activitãþilor sociale ºi susþinerea lor; 3. Strategia unui Caritas Diecezan; 4. Cum se organizeazã cu persoane ºi servicii o structurã socialã.

Experienþã, înþelepciune ºi umor

Chiar dacã titlurile pot pãrea puþin anoste, dezbaterile nu au fost deloc astfel, ci s-au referit la aspecte foarte practice, la probleme de zi cu zi, pe care vorbitorii le-au tratat cu profesionalism, dar ºi cu înþelepciune ºi umor.

Menþionãm cã Don Virginio, de 11 ani director al Caritasului Milano, mai este printre altele ºi animator al unei comunitãþi pentru resocializarea “boschetarilor” - poziþie pentru care îi trebuie într-adevãr multã înþelepciune ºi umor -, în timp ce ing. Moreiro, un tatã care mai bine de 16 ani ºi-a crescut cei trei bãieþi fãrã televizor, lucreazã part time în industrie ºi part time ca voluntar pentru proiecte de dezvoltare socialã (seminarul de la Sinaia fiind unul dintre ele). Interesant ºi faptul cã dl. Moreiro este preºedintele unei fundaþii pe care bunicul sãu a înfiinþat-o în a doua jumãtate a vieþii sale, deoarece a considerat cã atinsese un grad suficient de bunãstare ºi cã îºi putea permite ca tot cîºtigul viitor sã-l doneze în scopuri de binefacere...

O culturã a vieþii comunitare

Am reþinut de la acest seminar câteva idei de folos, nu numai lucrãtorilor Caritas, ci ºi nouã tuturor. În lumea de azi, oamenii au condiþii de trai mai bune decât în trecut, ºi totuºi, paradoxal, au mai puþinã încredere în viitor. În aceastã lume angoasatã, creºtinul este chemat sã construiascã o culturã a vieþii comunitare, a ospitalitãþii ºi a speranþei. În aceastã lume tot mai divizatã ºi mai solitarã, creºtinii sunt chemaþi sã lucreze împreunã, pentru cã “astãzi, spunea don Virginio, cine nu lucreazã împreunã, lucreazã în pierdere”. Argumentul irevocabil îl constituie exemplul primelor comunitãþi creºtine, unde “nu era nici unul care sã ducã lipsã” ( Faptele Apostolilor ). ªi asemenea diaconilor din primele comunitãþi, rolul Caritasului se concretizeazã într-un program compus din cinci verbe: sã asculte pe cei ve cauza sãraci, sã obser observe problemelor ºi posibilitãþile de rezolvare, sã formeze sufletele în spiritul caritãþii, sã promoveze Vestea cea Bunã ºi demnitatea umanã, sã coordoneze în spirit de slujire generoasã iniþiativele celor care se dedicã gratuit fraþilor lor.

Cu o metaforã foarte frumoasã, don Virginio a descris rolul Caritasului drept “inima gânditoare a Bisericii”. Iar seminarul de la Sinaia a fost un prim pas pentru a apropia realitãþile noastre de azi, cu toatã sãrãcia, dar ºi cu tot elanul lor, de acest nobil ideal.

Discuþiile pe marginea temelor propuse au fost multe ºi interesante, prilej pentru o mai bunã cunoaºtere reciprocã. Surpriza întâlnirii a reprezentat-o chiar... surpriza oaspeþilor care nu se aºteptau sã gãsescã - citez exact cuvintele lor - “structuri diecezane atât de bine organizate ºi cu atât de multe activitãþi”. Un lucru care i-a bucurat pe participanþi, ºi care i-a fãcut sã se întoarcã acasã mai siguri de misiunea lor ºi cu o viziune mai clar conturatã, drept pentru care considerãm cã seminarul ºi-a atins din plin scopul.* (L.G.)

Creºtini mai politici ºi mai evanghelici

În mesajul sãu pentru Sãptãmâna Socialã Francezã, organizatã la Lille în perioada 23-26 septembrie, Papa Ioan Paul al II-lea a subliniat importanþa implicãrii creºtinilor în politicã ºi le-a amintit datoria de a fi mereu coerenþi cu Evanghelia.

SOCIAL

“Azi, cine nu lucreazã împreunã, lucreazã în pierdere”

Acest an s-au împlinit o sutã de ani de la prima ediþie a acestei iniþiative de reflecþie socialã în contextul întâlnirii ºi al schimbului de experienþe în lumina Evangheliei. În 1904, doi laici catolici francezi, întreprinzãtorul Marius Gonin ºi profesorul Adéodat Boissard, au început sã facã

cunoscutã doctrina socialã a Bisericii, începând de la Enciclica Rerum Novarum, a Papei Leon al XIII-lea ºi sã aplice aceastã învãþãturã în contextul social modern. „Vã invit sã nu vã sustrageþi de la misiunea voastrã în acest domeniu, sã cãutaþi mereu coerenþa cu Evanghelia, Tradiþia divinã ºi apostolicã ºi Magisteriul Bisericii” a spus Papa în mesajul sãu. nr. 10/2004

15

CONCILIU

Unitatis Redintegratio «Cu Decretul conciliar despre Ecumenism, Biserica Catolicã Romanã recunoaºte nu doar faptul separãrii între creºtini ºi scandalul ce derivã din aceasta, ci ºi miºcarea ecumenicã, în care Biserica a voit sã intre. În acest sens, Decretul este mai mult decât un text: este un act»1 .

Considerat pe bunã dreptate ca cel mai important act ecumenic al Conciliului, Decretul a fost proclamat solemn la 21 noiembrie 1964, în sãrbãtoarea Prezentãrii Mariei la Templu. Cu doar câteva zeci de ani mai înainte, puþini catolici ºtiau ceva concret despre ecumenism. Fãrã sã fi intrat în Consiliul Ecumenic al Bisericilor, Biserica Catolicã definea în mod oficial poziþia ei cu privire la aceastã miºcare.

Conciliul se prezenta «ecumenic» deci, în douã sensuri: cel originar, prin convocarea tuturor episcopilor catolici; cel recent, modern, prin angajarea efectivã ºi universalã pentru unitate.

Ioan al XXIII-lea adresase «comunitãþilor separate o invitaþie la cãutarea unitãþii pe care o doresc atâtea suflete în orice parte a pãmântului». Instituirea unui Secretariat special pentru Unitatea Creºtinã a fost pasul urmãtor, iar iniþiativele cardinalului Bea, preºedintele acestui secretariat, au fãcut ca la Conciliu sã participe ºi observatori necatolici, care au influenþat în modul lor documentele emanate. La fiecare dintre cele trei mari sesiuni conciliare au participat circa 60 de observatori, atât protestanþi, cât ºi ortodocºi. În Decretul despre Ecumenism (numit Unitatis Redintegratio, dupã cuvintele de început, adicã «Restabilirea unitãþii»), trei direcþii tematice par sã orienteze conþinutul: 1) principiile pe care Biserica le respectã în privinþa unitãþii ei; 2) activitãþile ce se pot desfãºura în acord cu aceste principii; 3) valorile pe care le au fraþii separaþi împreunã cu noi, valori ce ne fac sã sperãm într-o completã unitate într-o zi2 . În esenþã, existã un singur ecumenism, al cãrui ideal este unitatea de credinþã. Ne diferenþiem doar dupã felul în care concepem aceastã unitate. În ceea ce priveºte Conciliul, acesta afirmã cã ecumenismul constã «în activitãþile ºi iniþiativele care se nasc ºi fac eforturi în vederea promovãrii unitãþii creºtinilor, potrivit diverselor necesitãþi ale Bisericilor ºi condiþiilor timpului» (Unitatis Redintegratio, nr.4).

Suntem îndemnaþi – mai ales la numerele 4 ºi 5 – sã avem o atitudine ecumenicã. Concret, se afirmã: a. Cel mai puternic factor de unitate este reînnoirea vieþii de credinþã ºi de sfinþenie în Bisericã. b. Sã ne rugãm pentru unitate, pe cât posibil împreunã cu fraþii separaþi. c. Cercetarea teologicã sã expunã adevãrul lui Cristos în mod clar ºi integral, explorând bogãþiile teologice ale fraþilor, mãrturisind împreunã dogmele fundamentale ( Unitatis Redintegratio, nr. 6-12).

16

nr. 10/2004

Un lucru frapeazã în capitolul III al Decretului: sunt subliniate valorile pe care le posedã fraþii separaþi. Oare Conciliul nu-i elogiazã în mod exagerat pe ne-catolici?

Pãrinþii conciliari ne învaþã aici sã privim cu nepãrtinire la darurile revãrsate în afara graniþelor vizibile ale Bisericii noastre. Aceste valori (vestigia Ecclesiae , în document) împing spre unitate. Zece secole de separare au generat ignoranþã, prejudecatã, neîncredere. Conciliul recunoaºte cel puþin trei mari valori: secolele de unitate; liturgia; viaþa monahalã.

Concluzia Decretulului e semnificativã. Sã lucrãm pentru 1964: Papa Paul al VI-lea ºi Patriarhul Athenagoras al Constantinopolului, moment istoric al ridicãrii anatemelor din 1054

unitate cu toatã puterea; efectul acestor eforturi se bazeazã însã pe speranþa rodirii harului: Conciliul doreºte stãruitor ca iniþiativele fiilor Bisericii catolice sã meargã mânã în mânã cu iniþiativele fraþilor despãrþiþi, fãrã a se pune vreun obstacol în calea Providenþei ºi cu deschidere totalã faþã de inspiraþiile viitoare ale Duhului Sfânt. Pe lângã aceasta, Conciliul declarã cã este conºtient de faptul cã nãzuinþa sfântã de a-i împãca pe toþi creºtinii în unitatea Bisericii lui Cristos, una ºi unicã, depãºeºte puterile ºi capacitatea omului. De aceea el îºi pune întreaga speranþã în rugãciunea lui Cristos pentru Bisericã, în iubirea Tatãlui faþã de noi, în puterea Duhului Sfânt . “Iar speranþa nu înºealã pentru cã iubirea lui Dumnezeu s-a revãrsat în inimile noastre prin Duhul Sfânt ce ne-a fost dat” (Rom 5, 5).3 Pr Pr.. CORNELIU BEREA, Misionarii Verbiþi 1 T.F. Stransky, «Il Decreto sull’ecumenismo», în J.M. Miller, ed., La teologia dopo il Vaticano II, Brescia 1967, 471.

2 Cfr. C. Boyer, «Il Decreto sull’ecumenismo del Concilio Ecumenico Vaticano II», Unitas, XX, ianuarie-martie 1965, 5-8.

3 Unitatis Redintegratio , nr. 24. Cursivul nu se aflã în textul Conciliului. Ne-am permis sã o facem numai pentru a motiva cele afirmate în concluzia articolului de faþã.

„Iosif, pe patul de moarte, datoritã credinþei a reamintit ieºirea fiilor lui Israel ºi a dat dispoziþii în privinþa osemintelor sale!” (Evr 11,22).

Istoria lui Iosif este plinã de urcuºuri ºi coborâºuri. Pe el îl iubea Iacob mai mult decât pe toþi ceilalþi fraþi ai sãi, de aceea viaþa lui începe cu o întâmplare tristã care-i va influenþa întreaga-i viaþã.

De fapt, toatã istoria lui Iosif, cuprinsã în cap. 37-50 din cartea Genezei, este atât de emoþionantã, parcã s-a fi desfãºurat aievea.

Viaþa lui începe cu un vis, pe care nu se sfiieºte sã-l relateze fraþilor sãi: „S-a întâmplat cã noi legam snopii în mijlocul câmpului ºi iatã cã snopul meu s-a ridicat ºi a stat în picioare, iar snopii voºtri, stând jur-împrejur, s-au închinat snopului meu!” (Gen 37,7).

A mai avut un vis! Se fãcea cã soarele ºi luna ºi unsprezece stele se închinau înaintea mea!” (Gen 37,9). Pentru fraþii lui Iosif visul a fost un motiv de rãzbunare; plini de rãutate ºi invidie, i-au hotãrât moartea, pentru cã ei se temeau cã odatã Iosif ajuns mare, va face cu ei ceea ce va voi. Atunci unul dintre fraþii sãi a fost de o altã pãrere: ”Sã nu vãrsaþi sânge! Aruncaþi-l în fântâna aceea din deºert, dar mâna sã n-o întindeþi asupra lui, cãci ce folos avem dacã ne vom ucide fratele nostru ºi vom ascunde sângele lui?” (Gen 37,22).

Aºadar, l-au aruncat pentru moment în fântâna fãrã apã, cãci era perioada secetoasã, iar tunica sa cea lungã ºi cu mâneci, pe care Iosif o purta de obicei, au reþinut-o ei. Din întâmplare, trecu pe acolo o caravanã de ismailiþi, care se afla în drum spre Egipt ºi care l-au cumpãrat pe Iosif. Ei îl vor vinde mai departe lui Putifar, mai marele dintre supraveghetorii lui Faraon, regele Egiptului.

Fraþii sãi au luat tunica lui Iosif, au înjunghiat un ied, au înmuiat-o în sângele lui ºi au dus-o bãtrânului Iacob rãmas acasã, care vãzând-o, a exclamat plin de durere: „E tunica fiului meu! O fiarã sãlbaticã l-a mâncat!

Iosif a fost sfâºiat, a fost sfâºiat!”

Iatã o istorie tristã în care un frate cade victima rãzbunãrii celorlalþi fraþi. Este o istorie tristã care, din pãcate, se repetã sub ochii noºtri ºi astãzi, cãci ºi astãzi existã fraþi care se ridicã împotriva fratelui lor. ªi astãzi existã pãrinþi care stau ºi plâng, cãci sunt minþiþi ºi torturaþi de copiii lor. Viaþa lui Iosif, departe de pãmântul natal ºi printre strãini, a fost grea ºi plinã de încercãri, însã ”Domnul era cu Iosif ºi a revãrsat asupra-i mila sa dãruind-i trecere înaintea mai-marelui temniþei!” (Gen 39,21). Iosif a fost chiar întemniþat de femeia Faraonului, dar ºi-a pãstrat demnitatea ºi conºtiinþa ºi în acele momente grele pentru el. Într-o zi a tãlmãcit visele a doi dregãtori ai Faraonului. În cele din urmã Faraonul însuºi are un vis neobiºnuit, iar pentru tãlmãcirea sa se va adresa tot lui Iosif.

Este vorba de celebrul vis, despre cele ºapte vaci grase ºi cele ºapte vaci slabe, la care se adaugã ºi un doilea, cel cu cele ºapte spice frumoase ºi pline de rod ºi cele ºapte spice seci. Iosif, înainte de a tãlmãci visul, îi spune Faraonului: „Nu eu, ci Dumnezeu va da rãspuns pentru liniºtea lui Faraon!” (Gen 41,16). Iosif a prevestit Faraonului cã dupã ºapte ani roditori, se vor abate asupra Egiptului alþi ºapte ani de secetã ºi lipsuri. Drept recompensã, Faraon îl numeºte pe Iosif cu cuvintele: „Iatã, eu te pun astãzi peste tot pãmântul Egiptului!” (Gen 41,41).

Dumnezeu îl rãsplãteºte pe Iosif pentru cã ºi-a pãstrat

întotdeauna cinstea, tãria de caracter, corectitudinea, sinceritatea ºi spiritul de dreptate. Cu alte cuvinte, dupã noapte vine zi, dupã întuneric vine luminã, dupã furtunã vine vreme bunã, dupã zile de încercare vin zile de bucurie. Iosif a înaintat pe culmile respectului ºi recunoaºterii din partea celorlalþi oameni, pentru cã Dumnezeu, Cel sfânt ºi atotputernic, era cu el. Marile caractere s-au cãlit întotdeauna în focul încercãrilor. Lumea de astãzi nu duce lipsã de oameni culþi, duce însã mare lipsã de oameni de caracter ºi de oameni ai credinþei, spunea odinioarã un mare om de stat.

Istoria lui Iosif nu se sfârºeºte cu numirea sa ca dregãtor înalt la curtea lui Faraon. Între timp, ne povesteºte istoria, ºi asupra Palestinei s-a abãtut o foamete nãprasnicã, aºa încât bãtrânul patriarh Iacob, împovãrat de ani ºi de griji, se zbãtea în tot felul de nevoi. Ogoarele nu au mai rodit de mult iar foametea i-a determinat pe cei zece fraþi ai sãi sã plece în Egipt în cãutare de hranã. Cel mai mic însã, Beniamin, a rãmas acasã cu tatãl lui, bãtrânul Iacob. Ajunºi în Egipt, situaþia fraþilor avea sã se înrãutãþeascã dintr-o datã. Iosif i-a recunoscut fãrã ca ei sã bãnuiascã ceva. De aceea, fãrã sã le spunã, Iosif le-a încãrcat desagii cu grâu, dar la plecare va reþine pe unul dintre fraþii sãi drept garanþie pentru fratele mai mic rãmas cu tatãl sãu. Iosif a cerut fraþilor sãi sã-l aducã în Egipt ºi pe fratele rãmas acasã. Atunci el le-a rezervat fraþilor sãi o mare surprizã:: „Eu sunt Iosif! Spuneþi-mi, tatãl meu mai este încã în viaþã? Fraþii lui nu puturã sã mai rãspundã, ci stãteau înmãrmuriþi în faþa lui! (Fac 45,3).

Vãzând cã vorbele sale le-au tãiat respiraþia, Iosif a adãugat: „Vã rog, apropia-þi-vã, de mine!... nu mai fiþi triºti, nici sã nu vã fie ruºine cã m-aþi vândut, fiindcã Dumnezeu m-a trimis pe mine înaintea voastrã spre pãstrarea vieþii!... Deci nu voi m-aþi trimis aici, ci Dumnezeu... grãbiþi-vã ºi aduceþi pe tatãl meu ºi spuneþi-i: «Vino la mine, nu zãbovi!»”

(Fac 45,5.7.9). La aflarea veºtii, bãtrânului Iacob nu-i venea sã creadã cã fiul sãu iubit trãieºte. Atunci se sculã ºi spuse rãspicat: „Mã voi duce sã-l vãd pe fiul meu înainte de a muri!”. Cu inima plinã de durere ºi cu sufletul încrezãtor, Iacob plecã la un drum lung ºi obositor. Momentul reîntâlnirii lor cu Iosif a fost de-a dreptul emoþionant, când acesta le-a descoperit tot secretul, pe care ei nu-l ºtiau. Dupã aceea, însuºi Faraonul l-a primit pe Iacob ºi fiii sãi în Egipt. Aceºtia s-au aºezat în partea de nord a Egiptului, în delta Nilului, un þinut foarte mãnos ºi nu departe de graniþele Israelului.

Iosif i-a fãgãduit cu jurãmânt lui Iacob cã, atunci când va muri, va avea grijã de el ºi-l va duce înapoi în pãmântul Palestinei pentru a fi înmormântat împreunã cu pãrinþii sãi, patriarhii Abraham ºi Isaac. Iosif ºi-a þinut cuvântul dat ºi l-a dus ºi l-a îngropat pe patriarhul Iacob alãturi de pãrinþii sãi.

Dumnezeu rãsplãteºte mereu pe cel care-i rãmâne credincios. În ciuda tuturor dezamãgirilor, a insucceselor, în ciuda faptului cã a rãmas singur în viaþã, Iosif nu ºi-a pierdut cumpãtul ºi-a învins, cãci Dumnezeu era cu el. ªi mai învãþãm ceva: nu se poate ca un gest nobil sã rãmânã neobservat în viaþã. Mai degrabã sau mai târziu, adevãrul va ieºi la suprafaþã. Trebuie sã dãm doar dovadã de credinþã vie ºi vom învinge cu siguranþã toate neajunsurile vieþii.

Mons. VLADIMIR PETERCÃ PETERCÃ,, Rectorul Institutului Sfânta TTereza ereza nr. 10/2004

17

OAMENI AI CREDINÞEI

Iosif ºi fraþii sãi

ªTIRI

Pagini realizate de EUSEBIU PÎRÞAC

Orã de rugãciune

Joi, 23 septembrie, în biserica parohiei Cioplea din Bucureºti a avut loc ora de rugãciune lunarã a preoþilor din decanatele de Bucureºti Sud ºi Nord. Gazda acestei adunãri de rugãciune a fost pãrintele paroh de Cioplea-Bucureºti, Veniamin Aenãºoaie. Tema orei de rugãciune a fost: Euharistia ºi pastoraþia familiei. La aceastã întâlnire a fost prezent Arhiepiscopul Mitropolit de Bucureºti Ioan Robu ºi numeroºi preoþi din decanate. Cu aceastã ocazie s-a dezbãtut ºi tema propusã pentru noul an pastoral ºi modul în care tematicile alese ar putea sã se coreleze mai bine cu anul liturgic. In acelaºi timp, s-au propus modalitãþi de implicare a unui numãr cât mai mare de familii, din fiecare parohie a Arhidiecezei, în pastoraþia familiilor. A fost un moment de orientare pentru noul an pastoral, urmând sã se finalizeze structura pe subiecte de catehezã ºi organizare a acesteia, cu ajutorul familiilor implicate direct în catehezã. (www.arcb.ro)

Specialiºtii în bioeticã condamnã Un grup compus din reprezentanþii a 35 de centre ºi instituþii de bioeticã din întreaga lume condamnã extinderea practicii eutanasiei la copii, reacþie suscitatã de o lege olandezã. Federaþia internaþionalã a centrelor ºi institutelor de bioeticã a fãcut apel la Uniunea Europeanã pentru a interveni ºi a proteja drepturile omului.

Declaraþia este o reacþie faþã de acordul magistraþilor olandezi, care permit practica eutanasiei în cazul nou-nãscuþilor ºi a copiilor pânã la 12 ani. Organizaþia internaþionalã a arãtat, în mod clar, cã nimeni nu poate sã abuzeze de viaþã, pentru cã aceasta este “un bun fundamental pentru persoana însãºi ºi pentru societate”.

“Credem cã Europa va interveni legitim pentru a împiedica o astfel de interpretare a drepturilor omului, sancþionând astfel de atitudini”, au declarat reprezentanþii federaþiei de bioeticã.

Librãria Sfîntul Iosif

este un spaþiu care a devenit comun pentru cei care frecventeazã Catedrala, de la care a împrumutat numele, dar, în ultimul timp, a devenit un spaþiu cu mult mai primitor. Chiar dacã „firma” a rãmas aceeaºi, interiorul este proaspãt. Dupã lucrãrile de consolidare ºi reamenajare a noului spaþiu, librãria beneficiazã acum de o suprafaþã dublã.

Efectul este vizibil: posibilitatea de a etala mai multe produse; facilitarea unei serviri moderne ºi elegante. Nu rãmâne decât sã îi treceþi pragul în timpul programului care a rãmas neschimbat: Luni-Vineri 8,30-18, Sâmbãta – închis, Duminica 8,30-13. O noutate este, însã, numãrul de telefon la care puteþi suna pentru comenzi ºi pentru a-i felicita pe cei care s-au pus în serviciul nostru: 2015457.

Lansare de carte

Festivalul de Film de la V eneþia Veneþia În aceastã toamnã, Marius ªopterean - regizor de film ºi ºeful catedrei de regie de film a Universitãþii de Teatru ºi Film, Bucureºti - a fost numit în juriul Signis la Festivalul de Film de la Veneþia, festival care s-a desfãºurat între 2 ºi 11 septembrie.

ANCA BERLOGEA

18

nr. 10/2004

Sub auspiciile Inspectoratului ªcolar al Municipiului Bucureºti ºi Primãriei Generale a Capitalei, Cercul de Istorie al Colegiului Romano-Catolic „Sfântul Iosif ” Bucureºti a lansat, în ziua de 24 septembrie, volumul trei al cãrþii Romanitate - Românitate Universalitate.

Lucrãrile simpozionului au avut loc în amfiteatrul Colegiului Romano-Catolic Sfântul Iosif din ªoseaua Olteniþei nr. 7. Au fost invitaþi sã participe: ministrul Educaþiei ºi Cercetãrii, primarul general, însoþit de primarii de sector ºi numeroºi profesori universitari. Volumul este un omagiu adus învãþãmântului catolic din România.

Evenimente în Arhidiecezã În ziua de 4 octombrie, sãrbãtoarea Sfântului Francisc de Assisi, va avea loc hramul ºi sfinþirea noului altar al bisericii din Târgoviºte ºi hramul noii parohii din cartierele Crângaºi ºi Militari.

Tot pe 4 octombrie, se va deschide anul universitar 2004-2005 la Institutul Teologic RomanoCatolic Bucureºti. Liturghia Solemnã de deschidere se va celebra la orele 10.30.

Noi numere de telefon

La Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Bucureºti s-au schimbat numerele de telefon: 201 54 00 ºi 201 54 01 sunt numerele la care vã rãspunde operatorul pentru a face legãtura cu cel cãutat; pentru a suna la Cancelaria parohialã puteþi forma ºi noul numãr - 201 54 06. Dintre birourile mai importante amintim: Secretariatul Arhiepiscopiei 201 54 07 (fax: 201 54 83), Biroul Personal (Mons. Sociu Ilie) - 201 54 22, Secretariatul Naþional pentru Educaþie Catolicã (SNEC) - 201 54 70, Contabilitatea - 201 54 03, Serviciul Juridic - 201 54 18 ºi Redacþia Actualitatea Creºtinã - 201 54 11. Unele dintre vechile numere pot fi utilizate în continuare, dar nu pentru mult timp.

Parohia în Europa

În data de 25 septembrie, Episcopul Cornel Damian a participat la manifestãrile organizate de comunitatea din Fermo, Italia. La invitaþia Arhiepiscopului de Fermo, Italia, ÎPS Gennaro Franceschetti, ºi a primarului oraºului, Dr. Saturnino Di Ruscio, Preasfinþitul Cornel a þinut o conferinþã pe tema „Parohia în Europa”. Discursul a adus în luminã atât istoria zbuciumatã a Bisericii locale române, cu dificultãþile întâmpinate în timpurile grele comuniste, cât ºi situaþia actualã a vieþii parohiale în România. Evocând vizita în cripta Catedralei, unde Arhiepiscopul Franceschetti i-a prezentat relicvele multor sfinþi din Biserica primarã, Preasfinþitul Cornel a spus: „în Italia aveþi o Bisericã de Sfinþi în timp ce noi avem o Bisericã de Martiri”. Istoria de suferinþã a credincioºilor catolici români a miºcat auditoriul italian, ca ºi mãrturia vocaþiei, ca mãrturisire a credinþei sub dictatura comunistã, a pãrintelui Gabriel Popa care l-a însoþit pe Episcopul Cornel. Tinerii italieni, prezenþi la întâlnire, au adus ºi ei mãrturia lor de credinþã ºi de viaþã în comunitatea parohialã, completând astfel imaginea Bisericii vii, animate de entuziasmul tineresc ºi de înþelepciunea istoriei.

de la V ATICAN VA

Speranþe pentru Anul Euharistic

17.09.2004: Papa Ioan Paul al II-lea s-a întâlnit cu 130 de Episcopi recent numiþi, printre care ºi Episcopul Auxiliar de Bucureºti, Cornel Damian. Prelaþii au participat la un seminar organizat de Congregaþiile pentru Episcopi, respectiv pentru Bisericile Orientale. Cu aceastã ocazie, Sfântul Pãrinte ºi-a exprimat speranþa cã apropiatul An Euharistic îi va ajuta pe credincioºi sã redescopere importanþa acestui sacrament. “Îmi pun mari speranþe cã Anul Euharistic, ce va începe la 10 octombrie, odatã cu deschiderea Congresului Euharistic Internaþional, va constitui o ocazie providenþialã de înþelegere mai profundã a importanþei centrale a sacramentului euharistic în viaþa ºi activitatea fiecãrei Biserici locale”, a spus Papa.

Europa, Biserica ºi emigranþii

Întâlnirea anualã a Comisiei CCEE pentru migraþie ºi a directorilor naþionali pentru grija pastoralã a migranþilor a avut loc anul acesta în centrul pastoral al diecezei de Mechelen (Malines), Belgia, în perioada 17- 19 septembrie.

27 septembrie: a XXV -a zi mondialã a turismului XXV-a

„Sportul ºi turismul. Forþe vii pentru înþelegere reciprocã, culturã ºi dezvoltare socialã” este tema Zilei Mondiale a Turismului, ajunsã la a 25-a ediþie ºi promovatã de Organizaþia Mondialã a Turismului.

“ªtefan cel Mare punte între Orient ºi Occident”

În perioada 30 septembrie - 31 octombrie, la Muzeele Vaticane se desfãºoarã expoziþia “ªtefan cel Mare - punte între Orient ºi Occident”. Evenimentul are loc simultan cu iniþiativele întreprinse la nivel european pentru celebrarea a 500 de ani de la moartea domnitorului român.

La deschiderea expoziþiei vor participa Arhiepiscopul de Bucureºti Dr. Ioan Robu ºi Preºedintele României, Ion Iliescu. nr. 10/2004

19

SFÂNTUL LUNII

4 octombrie octombrie:: Sfântul Francisc de Assisi, a cãrui viaþã, plinã de sfinþenie ºi minuni, a arãtat lumii o cale de a-l urma pe Isus Cristos.

Francisc de Assisi,, cavaler în armata lui Cristos În aºternut de paie

Era în îndepãrtatul an 1182 când, în oraºul Assisi, din Italia, se nãºtea Francisc, primul fiu al unui bogat negustor de stofe – Pietro Bernardone – ºi al doamnei lui, o franþuzoaicã pe nume Pica. Sigur te-ai fi aºteptat ca Francisc sã fi venit pe lume într-un aºternut mãtãsos, cã doar tatãl sãu fãcea comerþ cu stofe scumpe, dar n-a fost aºa. Francisc s-a nãscut în aºternut de paie, asemenea Pruncului Isus. Cum aºa?! Ei bine, Pica, aflatã de câteva zile în chinurile facerii, fu sfãtuitã de un misterios pelerin, aflat ca din întâmplare în Assisi, sã meargã în staulul vitelor pentru a naºte, spunându-i cã „doar acolo va auzi þipãtul nou-nãscutului”. ªi aºa a fost, dupã cum prevestise pelerinul pe care nimeni nu-l mai vãzuse nici pânã atunci ºi nici de atunci încolo.

„Fiu de bani gata”

Micuþul Francisc a crescut lipsit de griji. Era un copil vesel, jucãuº ºi foc de poznaº. Nu ºtia ce înseamnã foamea, sãrãcia ori suferinþa. Aºa se face cã, ajungând la vârsta tinereþii, era cum am zice noi astãzi „fiu de bani gata”, care nu avea decât o grijã: sã risipeascã cât mai mulþi bani în compania prietenilor cu care, de altfel, era foarte generos.

Ambiþii deºarte

La 22 de ani nu avea decât un vis: sã ajungã cavaler. Cu acest gând a plecat la rãzboiul dintre Assisi ºi Perugia ºi tot pentru a-ºi împlini aceastã ambiþie decise, un an mai târziu, sã se înroleze în armata contelui Gaultier de Brienne, convins cã astfel va fi consacrat cavaler ºi va ajunge, dupã cum îi era dorinþa, un mare principe.

Alãturi de alþi voluntari din Assisi, Francisc luã drumul Italiei meridionale, pentru a se alãtura armatei lui Gaultier de Brienne. Înnoptarã la Spoleto, o localitate din Umbria dar, în timpul somnului, lui Francisc îi fu dat sã audã vocea Domnului, care i-a cerut sã se întoarcã la Assisi.

Alt om

ªi, dând ascultare lui Dumnezeu, Francisc se întoarse acasã unde, cum era de aºteptat, nu fu primit cu onoruri, ci cu batjocurã, fiind considerat un dezertor. Dar el era alt om;

20

nr. 10/2004

în adâncul inimii lui se deschideau noi ferestre, lãsând sã intre o luminã caldã ºi puternicã, pe care nu o mai cunoscuse pânã atunci. Contempla minunile naturii asemenea unui copil, descoperind astfel calea rugãciunii. Sufletul i se ºlefuia din zi în zi, asemenea unui cristal de mare preþ, în care avea sã strãluceascã lumina divinã, în toatã splendoarea ei.

Aproape cã era de nerecunoscut; tânãrul cãruia odinioarã îi plãcea atât de mult sã se înconjoare de nobili, îi prefera acum pe cei sãraci. Nefericiþii care trãiau din mila lumii deveniserã preocuparea lui: cei pe care-i asculta, îi mângâia în suferinþã ºi-i miluia cu inimã largã.

„Reconstruieºte casa mea, ameninþatã de ruinã!”

Aceasta a fost cererea pe care Dumnezeu i-a fãcut-o lui Francisc în biserica Sfântul Damian .

Francisc era îngenuncheat în faþa crucifixului bizantin de la altar, pe care era pictatã imaginea lui Isus, când auzi aceastã cerere-îndemn.

Hotãrât sã împlineascã cererea Domnului, care se referea la Biserica vie, ºi nu la ziduri, Francisc decise sã înceapã reconstrucþia cu el însuºi. ªi astfel, renunþând de bunã voie la toate bunurile materiale, Francisc se însoþi pentru tot restul vieþii cu „Doamna Sãrãcie”. În hainã asprã, de culoarea cenuºii, încins cu o sfoarã, desculþ ºi purtând pe cap glugã. Aºa se prezenta acum Francisc, devenit cavaler al lui Cristos, cel ales sã reconstruiascã casa Domnului, dar nu cu pietre ºi ciment, ci cu focul Cuvântului ºi cu puterea exemplului.

Viaþa lui a numãrat 44 de ani, fiind declarat sfânt la doi ani dupã moarte.

Sol al Regelui Suprem, Isus Cristos, Sfântul Francisc a fondat trei ordine religioase ºi a purtat lumii mesajul pãcii ºi al binelui, din Assisi ºi pânã-n Þara Sfântã, Siria ºi Egipt.

Sfântul Francisc de Assisi – cel care a purtat în trupul sãu rãnile Mântuitorului ºi cãruia i s-a arãtat Isus Cristos ºi Sfinþii Petru ºi Paul; cel care a predicat cuvântul Domnului pânã ºi pãsãrilor – sã-þi fie þie, cititorule, model ºi cãlãuzã.

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI Foto: Assisi, Bazilica Sf. Clara, Crucifixul care i-a vorbit lui Francisc ( în biserica Sf. Damian )