Actualitatea creştină, nr. 10/2005

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:

“Pelerinajul nostru interior de adoraþie” din predica Sfântului Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea

Mi-a plãcut cuvântul Sfântului Pãrinte adresat tinerilor la Köln, ºi, gândindu-mã cã nu toþi au ascultat sau au în faþã textul acestei predici, ar fi bine sã o prezint în linii mari.

Tema predicii a fost Euharistia, Taina Tainelor, care ne redescoperã în fiecare zi, ca ºi în ocazii speciale, cãile frumoase ºi centrale de trãire a credinþei, cum ar fi adoraþia, jertfa, misiunea pe lângã semenii noºtri. „În faþa Sfintei Ostii, în care Isus s-a fãcut pentru noi pâine, care din interior ne susþine ºi ne hrãneºte vieþile (cf. Ioan 6,35), am început ieri searã pelerinajul nostru interior de adoraþie. În Euharistie, adoraþia trebuie sã devinã uniune. La celebrarea euharisticã, ne gãsim în acea “orã” a lui Isus, de care vorbeºte Evanghelia lui Ioan. Prin Euharistie, aceastã “orã” a lui Isus devine ora noastrã, prezenþa Sa în mijlocul nostru. ... El îi mulþumeºte lui Dumnezeu nu doar pentru marile lucrãri din trecut; îi mulþumeºte pentru propria sa slãvire, care se va realiza prin Cruce ºi Înviere, vorbindu-le discipolilor în cuvinte ce rezumã Legea ºi Profeþii: “Acesta este trupul meu, jertfit pentru voi. Acest potir este Noul Legãmânt al Sângelui meu.” El împarte apoi pâinea ºi potirul, ºi le cere sã repete cuvintele ºi gesturile Sale din acel moment, în amintirea Sa.” Sfântul Pãrinte spune cã adoraþia este un pelerinaj interior care duce la comuniunea cu Cel Prezent în Sfânta Tainã, cu cel care se jertfeºte în Celebrarea Euharisticã ºi care ne dã misiunea sã mergem spre fraþii noºtri spre a le arãta, în diferite feluri, cele care ne-au transformat pe noi, precum pâinea ºi vinul au fost transformate în Trupul ºi Sângele lui Cristos. „Ceea ce din exterior este violenþã brutalã, din interior devine un act al unei iubiri care se dãruieºte total. Aceasta este transformarea substanþialã care s-a realizat în Cenacol ºi care a fost destinatã pentru a genera un proces de transformare ce conduce în final la transformarea lumii, pânã acolo încât Dumnezeu sã fie totul în toate (cf. 1 Corinteni 15,28). ... Pâinea ºi vinul devin Trupul ºi Sângele sãu. Însã transformarea nu trebuie sã se opreascã în acest punct, ci, dimpotrivã, de aici trebuie sã înceapã cu adevãrat. Trupul ºi Sângele lui Cristos ne sunt date ca noi înºine sã ne transformãm la rândul nostru. Noi înºine trebuie sã devenim Trupul lui Cristos, de acelaºi sânge cu El. Cu toþii mâncãm aceeaºi pâine, iar aceasta înseamnã cã noi devenim una. Adoraþia, am mai spuso, devine uniune. Dumnezeu nu se mai aflã doar în faþa noastrã, ca unul care este total Altcineva. Este înãuntrul nostru ºi noi suntem în El. Dinamica sa ne pãtrunde ºi din noi cautã sã se rãspândeascã în alþii, sã se extindã în întreaga lume, pentru ca iubirea Sa sã devinã cu adevãrat mãsura dominantã a lumii.”

Revenind la imaginea Cinei de Tainã, Sfântul Pãrinte ne îndeamnã sã participãm la „ora” lui Isus prin respectarea Duminicii, care înseamnã prezenþã la Sfânta Liturghie: „Dragi prieteni! Uneori, la prima vedere, ar putea pãrea incomodã includerea în programul de duminicã a Liturghiei. Dar cu puþin efort veþi constata cã tocmai aceasta dã un centru corespunzãtor timpului liber. Nu vã lãsaþi convinºi sã nu participaþi la Euharistia duminicalã, ºi ajutaþi-i ºi pe alþii sã o descopere. Aceasta pentru cã din Euharistie þâºneºte bucuria de care avem atâta nevoie, ºi trebuie sã învãþãm sã o înþelegem tot mai profund, trebuie sã învãþãm sã o iubim. Sã ne angajãm în acest sens - va merita

efortul! Sã descoperim bogãþia interioarã a liturgiei Bisericii ºi adevãrata ei mãreþie: nu celebrãm noi pentru noi, ci însuºi Dumnezeul cel viu pregãteºte pentru noi o sãrbãtoare. Cu iubirea pentru Euharistie, veþi redescoperi ºi Sacramentul Reconcilierii, prin care bunãtatea milostivã a lui Dumnezeu ne permite mereu un nou început pentru viaþa noastrã.”

Cât de legate sunt Tainele între ele, ºi cu câtã forþã, Euharistia ne trimite la Spovadã, Sacramentul Reconcilierii! Parcurgând itinerarul pelerinajului interior de adoraþie, trecem ºi prin „staþia” Pocãinþei care ne ajutã sã ne uitãm la noi, la starea noastrã, dar ºi la alþii, la starea lor, la nevoile ºi provocãrile lor. În Spovadã descoperim iertarea fãrã margini a Fiului lui Dumnezeu, iar în Euharistie puterea sa de dãruire, de jertfã. „Cine l-a descoperit pe Cristos trebuie sã îi conducã pe alþii la El. O mare bucurie nu poate fi pãstratã pentru sine. Trebuie sã o transmitem mai departe.”

Spre finalul predicii sale, Sfântul Pãrinte deplânge un fenomen alarmant din timpurile noastre: „În multe pãrþi ale lumii existã astãzi o stranie uitare a lui Dumnezeu. Se pare cã toate ar merge la fel ºi fãrã El. Dar în acelaºi timp existã ºi un sentiment de frustrare, de nemulþumire legat de toþi ºi toate. ªi se ajunge la a exclama: “Nu se poate ca aceasta sã fie viaþa!”. Cu adevãrat nu. ªi astfel, împreunã cu uitarea lui Dumnezeu, existã un fel de nouã explozie a religiei. Nu doresc sã discreditez toate manifestãrile acestui fenomen. Poate exista chiar ºi bucuria sincerã a descoperirii. ªi totuºi, ca sã spunem adevãrul, religia devine aproape un produs de consum. Oamenii aleg ceea ce le place, ºi existã unii care ºtiu sã scoatã profit din aceasta. Însã religia construitã în stilul “fã tu singur” în final nu ne ajutã. Este comodã, dar în momentele de crizã rãmânem singuri. Ajutaþi-i pe oameni sã descopere adevãrata stea care ne indicã drumul: Isus Cristos!”.

Dupã ce recomandã Catehismul Bisericii Catolice ºi sinteza acestuia, Sfântul Pãrinte, revenind la tema predicii sale, „Euharistia”, spune: „”Pentru cã este o singurã pâine, noi, cei mulþi, suntem un singur trup” (1 Corinteni 10,17). Prin aceasta doreºte sã spunã: deoarece îl primim pe acelaºi Domn ºi El ne strânge la un loc ºi ne atrage în El, ºi noi între noi suntem una. Acest lucru trebuie sã se vadã în viaþa fiecãruia dintre noi. Trebuie sã se arate în capacitatea de a ierta. Trebuie sã se manifeste în sensibilitatea faþã de nevoile celorlalþi.

Trebuie sã se manifeste în disponibilitatea de a împãrtãºi.

Trebuie sã se manifeste în angajamentul faþã de semeni, atât cei care sunt aproape cât ºi cei care sunt departe din punct de vedere fizic, pe care tot apropiaþi trebuie sã îi considerãm. ... ªtiu cã voi, ca tineri, aspiraþi la lucruri mari, cã doriþi sã vã implicaþi în construirea unei lumi mai bune.

Demonstraþi acest lucru oamenilor, demonstraþi-l lumii, care aºteaptã tocmai aceastã mãrturie din partea discipolilor lui Isus Cristos ºi care, mai ales prin intermediul iubirii voastre, va putea descoperi steaua pe care noi o urmãm. Sã mergem înainte cu Cristos ºi sã ne trãim viaþa ca adevãraþi adoratori ai lui Dumnezeu! Amin.

Deºi ºtim cã Sfântul Pãrinte nu va citi niciodatã ceea ce am scris aici, îi mulþumesc din tot sufletul cã ne-a adresat acest cuvânt de luminã pentru acum ºi pentru viitor. Sfânta Fecioarã sã ne ajute sã rãmânem statornici în „pelerinajul nostru interior de adoraþie”. nr. 10/2005

1

SUFLET TÂNÃR ´LA ZMT - KÖLN 2005

O istorie care a ffã ãcut înconjurul lumii Ziua M ondialã a Tineretului Mondialã

În întreg pontificatul sãu, Papa Ioan Paul al II-lea a manifestat o simpatie deosebitã faþã de tineri, iar aceºtia au fost încântaþi de carismaticul Papã care, pentru ei, a inventat Ziua Mondialã a Tineretului.

Aceasta este mãrturia clarã cã Ioan Paul al II-lea - Papa tinerilor, Papa care a rãmas tânãr în ciuda trecerii anilor ºi a suferinþelor fizice – a dãruit tinerilor cea mai mare parte din energia ºi din opera sa de Pãstor al Bisericii Universale. “Voi sunteþi speranþa Bisericii! Voi sunteþi speranþa mea!”.

Despre aceste cuvinte adresate tinerilor la începutul pontificatului sãu se poate spune cã nu au fost doar artificii de retoricã. Ele conþineau un proiect pastoral foarte precis, pe care Ioan Paul al II-lea l-a parcurs cu tinerii, cu o iubire nesfârºitã, pânã la sfârºit.

Sãmânþa a fost aruncatã

Roma, începutul anilor ‘80; o stradã în apropierea Bazilicii Sfântul Petru. Aici, la biserica San Lorenzo, câþiva tineri se adunã cu regularitate pentru a se ruga împreunã ºi pentru a se îmbogãþi reciproc, simþind mereu cã au de dãruit ºi de primit de la cei care au aceleaºi preocupãri, aceleaºi nãzuinþe, aceleaºi gânduri de viitor. De multe ori li se alãturã Episcopul german Paul-Josef Cordes, Vicepreºedinte al Consiliului Pontifical pentru laici.

Papa Ioan Paul al II-lea proclamã anul 1983-1984 An Sfânt Jubiliar, la 1500 de ani dupã evenimentul morþii ºi Învierii lui Isus.

Cu acest prilej se are în vedere ºi organizarea de manifestãri pentru tineri. ªi totul prinde viaþã în urma disponibilitãþii cu care tinerii din lumea întreagã rãspund la invitaþia Papei de a participa la o întâlnire „de rugãciune, de împãrtãºire, de dialog ºi de bucurie”. În biserica San Lorenzo, punctul de întâlnire a tinerilor din Roma, se încearcã din rãsputeri ca aceastã primã întâlnire internaþionalã sã se transforme într-un obicei care sã se repete. În demersul lor, tinerii sunt susþinuþi de Monseniorul Cordes. În 1984, mai mult de 300. 000 de tineri vin la Roma, în Duminica Floriilor, pentru “Jubileul Internaþional al Tinerilor”. Nu este deloc uºor sã fie asiguratã cazarea pentru toþi participanþii. În timp ce la Roma se interzice, în ultimul moment, construirea unei enorme tabere de corturi, mai bine de 6000 de familii se pun la dispoziþia organizatorilor, deschizându-ºi inimile ºi casele pentru a-i primi pe tineri. La

2

nr. 10/2005

Ziua m ondi alã a mondi ondialã o ssãrbã ãrbã toare ãrbãtoare „...Cãci am vãzut steaua lui la rãsãrit ºi am venit sã ne închinãm lui” (Matei 2, 2)

Cãlãuziþi de stea, lumina credinþei noastre, ne-am început pelerinajul, marþi, 9 august 2005. Curaþi sufleteºte, am participat la Sfânta Liturghie celebratã de Pr. Daniel Bulai în Catedrala Sf. Iosif din Bucureºti. La sfârºitul Liturghiei am primit binecuvântarea Arhiepiscopului nostru, dr. Ioan Robu, ºi am pornit, asemenea celor trei magi, spre locul unde aveam sã-l adorãm pe Cristos.

Cei 150 de pelerini au fost împãrþiþi în trei autocare: roºu (responsabil - Pr. Daniel Bulai), galben (responsabil - Pr. Vasile Ciobanu), albastru (responsabil - Sr. Veronica).

Ajunºi la destinaþie, tinerii au fost repartizaþi la diferite parohii din Arhidieceza de Münster. Iatã poveºtile lor...

Autocarul roºu

Drumul pânã în Germania a fost destul de lung sau mai lung decât cel de la întoarcere. Acest lucru s-a datorat, probabil, ºi faptului cã eram cu toþii destul de nerãbdãtori sã ajungem în Bösel, Garrel, Saterland, oraºe pe care nu le cunoºteam deloc ºi pe care doar ni le imaginaserãm.

Pelerinii din autocarul roºu au fost cazaþi în Bösel ºi în Petersdorf. Trebuie sã recunoaºtem cã toþi eram puþin speriaþi; nu ºtiam cum ne vom înþelege cu gazdele noastre atâta timp cât noi vorbeam doar limba englezã. Temerile noastre au fost spulberate în scurt timp pentru cã, îndatã ce am intrat în „sala de primire”, toþi ne-au întâmpinat spunându-ne: „Bine aþi venit!”. La masã, fiecare legumã, fiecare fruct avea un bileþel pe care era scrisã denumirea în limba românã. Chiar dacã ulterior am vorbit în englezã, câteva cuvinte în germanã am învãþat totuºi. Prima searã s-a scurs destul de repede, fiecare a fãcut cunoºtinþã cu familia la care urma sã-ºi petreacã urmãtoarele patru zile.

Ziua care ºi-a lãsat adânc amprenta asupra noastrã a fost aceea a „implicãrii în viaþa socialã”. Am putut participa la diverse activitãþi, precum cãlãritul ºi trasul la þintã. Interesantã a fost ºi demonstraþia fãcutã de pompierii din localitate care ne-au arãtat cum se desfãºoarã o intervenþie a lor.

Comicã ni s-a pãrut ºi denumirea jocului preferat din þinut („boule”), datoritã

Gândul meu pentru tine(ri) Köln - 2005: entuziasm, credin þã ºi universalitate credinþã

Dragã prietene, Am avut marea bucurie de a participa, pentru a cincea oarã, la Zilele Mondiale ale Tineretului. Pãstrez în minte trei idei esenþiale, culese din întreaga experienþã a tinerilor prezenþi în Germania în luna august 2005.

Oriunde priveai, aveai ocazia sã descoperi entuziasmul tinerilor. Limba, cultura, culoarea pielii erau “depãºite”. Toþi aveau un mod cât mai original de a împãrtãºi bucuria tinereþii prin cântece, dansuri ºi voie bunã.

Orice ai fi încercat sã faci, la un moment dat, totuºi, te opreai ºi aveai ocazia ca prin rugãciune, catehezã ºi Sf. Liturghie sã intri într-o altã lume... în lumea credinþei! Zgomotul, preocupãrile exterioare, prieteniile se blocau ºi Cristos devenea centru de atracþie.

Am fost martorul unui fenomen universal. Tineri care nu se mai vãzuserã niciodatã, la Köln erau fraþi. Tineri care aparþineau unor istorii diferite, în Germania au format o familie. Tineri care au parcurs drumuri atât de „personale” în viaþã, în jurul Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea au simþit cã fac parte din Biserica lui Cristos.

Personal, întrezãresc roade frumoase dupã întâlnirea din Germania, atât în Biserica noastrã localã din Arhidieceza de Bucureºti, cât ºi în Biserica Universalã a lui Cristos!

Pr ANIEL BULAI Pr.. D DANIEL

asemãnãrii fonetice cu un anumit cuvânt din românã (cu care n-are nici o legãturã).

Nici spiritul creator nu a fost uitat, unii dintre noi împodobind cu hârtie creponatã crucea purtatã ulterior în procesiunea Sfintei Liturghii ce a încheiat acea zi frumoasã. În urmãtoarea zi ne-am îndreptat spre Cloppenburg, unde am fost primiþi cu cãldurã de tinerii a trei parohii: „Sf Andrei”, Sf Augustin” ºi „Sf Iosif”. Am cântat împreunã, ne-am rugat ºi, cel mai important, am participat la Adoraþie. Reprezentanþii fiecãrei þãri au cântat în semn de mulþumire.

Am mers apoi la Oldenburger Land, un loc de pelerinaj al Sfintei Fecioare Maria din Betleem. La amiazã am urmãrit un musical: „Crossing the line” care evoca un moment din 1936, când regimul nazist a interzis crucea, ca simbol, în orice instituþie de stat. Preoþii ºi laicii s-au opus acestui ordin ºi au celebrat o liturghie în semn de protest. Graþie intervenþiei unor oameni curajoºi, ordinul a fost revocat peste doar câteva luni. Dupã acest musical extraordinar, am vizitat Muzeul Satului din Cloppenburg.

Ziua a fost destul de lungã, iar cina a fost mai mult decât binevenitã, mai ales cã ne-am reunit pelerini din câteva state participante (Mexic, Argentina, Polonia).

Dupã cinã, Sfânta Liturghie a fost celebratã de Arh. de Munster, dr. Reinhard Lettmann. Toatã aceastã zi petrecutã în Cloppenburg a avut ca moto cuvintele Sfântului Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea: „Sã construim o civilizaþie a iubirii ºi a adevãrului”.

Duminicã, ultima zi petrecutã cu gazdele noastre, a fost una deosebitã. Neam adunat pe un stadion pentru a juca „Joc fãrã frontiere”. S-au format mai multe echipe care sã poarte aceeaºi costumaþie, în funcþie de denumire: „pãpuºele”, „pãdure”, „fotbaliºti”, „puºcãriaºi” etc. Cea mai frumoasã a fost bãtaia în ºi cu spumã, la care echipa românilor a ieºit învingãtoare.

La finalul acestui joc, tinerii din Arhidieceza de Bucureºti au prezentat un program artistic din care nu au lipsit dansurile moderne, dansurile populare, ori sceneta „Sã schimbãm lumea”. Astfel, am încununat cele patru zile petrecute în Bösel, Saterland ºi Garrel.

Urmãtoarea zi ne-am luat rãmas bun de la gazde, cu promisiunea cã o sã þinem legãtura ºi cã ne vom vedea în România.

ROXANA ROT ARU ROTARU

Autocarul galben

Am plecat de la Catedrala Sf. Iosif împreunã cu celelalte douã autocare. În drum spre Germania am vizitat, timp de 8 ore, Viena. Ajunºi la destinaþie, în primã fazã am fost cazaþi în zona Saterland, împãrþiþi fiind în trei parohii: Sedelzberg, Ramsloh ºi Scharell. În aceeaºi searã, dupã ce am participat la o Liturghie solemnã, am fost întâmpinaþi cu o petrecere de bun venit. În cea de a doua zi am mers la grãdiniþa din Scharell, unde am vopsit cãsuþe de joacã, am ajutat la grãdinãrit,

Colosseum, tinerii se roagã Calea Sfintei Cruci, iar la Bazilica Sfântului Petru participã la Liturghia prezidatã de Sfântul Pãrinte. Aceste manifestãri au un ecou impresionant. În ajunul Duminicii Floriilor, Papa, adresându-li-se tinerilor, spune: “Ce spectacol minunat constituie, în decorul acestei Pieþe, adunarea voastrã! Cine a spus cã tineretul de azi a pierdut simþul valorilor? ªi oare este adevãrat cã nu se poate conta pe tineri?”. Atunci Ioan Paul al II-lea a încredinþat tinerilor lumii un simbol: o imensã cruce din lemn care, mai târziu, avea sã devinã “Crucea Zilei Mondiale a Tineretului”. Pe cruce sunt scrise aceste cuvinte: ”Purtaþi-o în lumea întreagã ca semn al iubirii lui Cristos faþã de omenire ºi spuneþi tuturor cã nu existã mântuire decât în Cristos mort ºi înviat”.

Acest mesaj este, de fapt, adevãrata semnificaþie a Zilei Mondiale a Tineretului, care valoreazã mai mult decât multele cuvinte care ar încerca sã explice originea ºi scopul Zilei Mondiale a Tineretului.

Crucea a strãbãtut pânã acum aproximativ 90.000 de kilometri.

Anul tineretului

Sã contezi pe tineri!? Aceasta este provocarea pe care Sfântul Pãrinte ºi-o asumã în mod personal ºi propune ca astfel de întâlniri sã se repete. Tinerii de la biserica San Lorenzo ºi Consiliul Pontifical pentru Laici susþin acest proiect. Când, în 1985, Organizaþia Naþiunilor Unite proclamã un “An internaþional al tineretului”, la Roma toþi sunt de acord: este nevoie de o altã întâlnire a tinerilor din lumea întreagã cu Papa.

Mai mult de 250. 000 de tineri acceptã invitaþia Papei de a se întâlni la Roma, în Duminica Floriilor. Cu puþin înainte, pe 31 martie, Ioan Paul al II-lea publicã o scrisoare adresatã tinerilor, în care subliniazã responsabilitatea faþã de viitor pe care trebuie sã ºi-o asume toate generaþiile: “De profilul momentului actual sunt responsabili adulþii. De la voi aºtept sã vã asumaþi responsabilitatea pentru ceea ce, într-o zi, va deveni actualitate împreunã cu voi, ºi care acum este încã viitor”. Dupã o sãptãmânã de la întâlnirea cu tinerii, Sfântul Pãrinte anunþa, surprinzãtor pentru toþi, instaurarea Zilei Mondiale a Tineretului. În mesajul pascal “Urbi et orbi” din 7 aprilie 1985, spunea: “Duminica trecutã m-am întâlnit cu sute de mii de tineri ºi am ºi acum întipãritã în inimã imaginea entuziasmului lor plin de veselie. Dorind ca aceastã minunatã experineþã sã se poatã nr. 10/2005

3

SUFLET TÂNÃR ´LA ZMT - KÖLN 2005

tine retul ui - Köln 2005 tineretul retului a cr edin þei credin edinþei

SUFLET TÂNÃR ´LA ZMT - KÖLN 2005

repeta în urmãtorii ani, instituind Ziua Mondialã a Tineretului în Duminica Floriilor, îmi confirm convingerea: tinerii vor avea o misiune dificilã, dar entuziasmantã - (...) sã facã sã se nascã structuri noi, inspirate de adevãr, solidaritate ºi pace”.

Mesajul sãu de Crãciun, adresat Colegiului Cardinalilor, întãreºte cele spuse la Paºti: în fiecare an, în Duminica Floriilor, va fi celebratã Ziua Mondialã a Tineretului.

Primele întâlniri

În felul acesta a luat naºtere o istorie care avea sã continue triumfal în ochii întregii lumi. În Duminica Floriilor din 1986, la Roma, se celebreazã oficial prima Zi Mondialã a Tineretului. În 1987, tinerii lumii îl întâlnesc pe Sfântul Pãrinte în Argentina, la Buenos Aires. Aici, Papa le spune un lucru pe care avea sã-l repete de nenumãrate ori în mesajele adresate lor: “Aº vrea sã repet ceea ce am spus încã din prima zi a pontificatului meu: voi sunteþi speranþa Papei, voi sunteþi speranþa Bisericii”. În anul 1989, 600.000 de tineri îl întâmpinã pe Papã în Spania, la Santiago de Compostela. În 1991, un milion ºi jumãtate de tineri se adunã la Czestochova, în Polonia. Dupã cãderea “cortinei de fier”, aceastã întâlnire este prima posibilitate care se oferã tinerilor din Europa de Est sã participe în mod liber la o astfel de manifestare. Aici, Papa le spune: ”Vechiul continent se bazeazã pe voi, tineri din Europa Orientalã ºi Occidentalã, în reconstruirea acelei “case comune” de la care aºteptãm un viitor de solidaritate ºi de pace... Pentru binele generaþiilor viitoare, trebuie ca noua Europã sã fie construitã având la bazã acele valori spirituale care constituie nucleul tradiþiei sale culturale”. În 1993, 500.000 de mii de tineri acceptã invitaþia Papei de a se întâlni în SUA, la Denver. Pe fundalul impozant al Rocky Mountains, tinerilor le sunt adresate urmãtoarele cuvinte: ”Nu vã sufocaþi conºtiinþa! Conºtiinþa este adevãrata inimã ºi sanctuarul unei persoane, locul în care suntem noi singuri cu Dumnezeu... Sã nu vã fie fricã sã ieºiþi din stilul vostru de viaþã, comod ºi comun, ºi sã rãspundeþi provocãrii de a-l face cunoscut pe Cristos în metropolele moderne...”. În 1995, la Manila, în Filipine, are loc cea mai mare manifestare a Zilei Mondiale a Tinerilor. Participã 4 milioane de tineri care-l ovaþioneazã pe Sfântul Pãrinte atunci când vorbeºte despre iubirea faþã de aproapele: ”Sunteþi în stare sã vã dãruiþi timpul, forþele ºi talentul pentru binele celorlalþi? Sunteþi în

4

nr. 10/2005

Ziua mo ndialã a tineretului mondialã într-un cuvânt ne-am implicat social. A treia zi, dis-de-dimineaþã, ne-am îndreptat spre Cloppenburg, unde a avut loc o întâlnire regionalã. Ziua s-a încheiat cu o Sfântã Liturghie celebratã de Arhiepiscopul Diecezei de Münster, dr. Reinhard Lettmann. Ziua urmãtoare, fiind duminicã, am început-o cu o slujbã religioasã în parohia Sedelzberg, iar apoi am mers la un club vânãtoresc (Schutzenverein).

Dupã aceea am vizitat un punct turistic din zona de nord ºi am mâncat cu toþii prãjituri la moara de vânt din Scharell. În cea de a cincea zi ne-am luat rãmas bun de la familiile gazdã ºi, împreunã cu ceilalþi pelerini români, ne-am îndreptat spre Düsseldorf.

BIANCA DASCA

Autocarul albastru

Traseul grupului Albastru a avut o dublã dimensiune. Mai întâi a parcurs acelaºi drum ca ºi celelalte grupuri ºi, în Köln, a participat la aceleaºi activitãþi ca ºi ceilalþi tineri români. Însã am fost cu toþii de acord cã cea mai frumoasã parte din pelerinajul nostru a fost perioada petrecutã alãturi de familiile catolice din Garrel, Arhidieceza de Münster. Momentele trãite aici vor rãmâne în sufletele noastre ca dovadã puternicã a existenþei omeniei, prieteniei sincere între creºtini, indiferent de naþionalitate, culturã, nivel de trai, dovadã a existenþei unitãþii întru Cristos. Pentru cã, într-adevãr, ceea ce ne-a adus împreunã în aceastã circumstanþã nu a fost altceva decât credinþa noastrã comunã. Aceasta a fost mijlocitoarea întâlnirii dintre tinerii români ºi familiile unui sat din nordul Germaniei.

Cred cã mai multe detalii despre aceste momente minunate ar fi binevenite.

Ajunºi in Garrel, am trãit mai întâi emoþia cunoaºterii familiilor gazdã ºi a tinerilor din parohia lor. Câte doi sau câte patru, am fost cazaþi la familiile din sat, disponibile sã ne gãzduiascã, ºi am plecat cãtre casele “noastre”.

Impresiile împãrtãºite seara, la petrecerea de bun venit organizatã de parohia gazdã, au fost uimitor de asemãnãtoare: “E super!”, “Familia mea are patru (trei, doi) copii.”, “ Casa în care stau eu e sigur cea mai frumoasa!” ºi multe alte remarci. Încã din prima zi am avut ocazia sã gustãm din mâncãrurile traditionale, ºi sã le observãm obiceiurile, dintre care cel mai evident a fost plãcerea lor pentru bere...

A doua zi, pe care au numit-o “Implicarea în viaþa socialã” a fost o premierã pentru tinerii noºtri. Împreunã cu familiile din Garrel am plecat cãtre un sat vecin, Nikolausdorf, ºi am ajutat la construirea unei “maºinãrii de noroi”, cum a numit-o vicarul satului, în curtea unei grãdiniþe pentru copii. Uimitor, dar fetele au cãrat patru remorci cu nisip, cu ajutorul roabelor. Mai voinici, bãieþii au sãpat un ºanþ lung prin care sã treacã conducta de apã cãtre maºinãria din groapa cu nisip.

Atmosfera creatã de glumele mexicanilor, gãzduiþi ºi ei în Garrel, de cântecele româneºti, de râsetele colorate ale nigerienilor, a lãsat în sufletele tuturor imaginea plãcutã a armoniei dintre oameni, sãdind în fiecare dintre noi speranþa cã pacea este posibilã ºi pe Pãmânt. Ziua a fost Ãncununatã cu celebrarea Sfintei Liturghii în curtea grãdiniþei. Mai târziu, gazdele au pregatit pentru noi o petrecere în aer liber, cu muzicã, cartofi prãjiti, cârnaþi ºi bere. Ne-am bucurat cã am putut sã ne simþim bine ºi alãturi de tinerii germani din Garrel, ceva mai timizi decât românii, mexicanii sau nigerienii.

Chiar dacã puþin obosiþi, a doua zi ne-am trezit cu toþii pentru a ne îndrepta cãtre Cloppenburg, unde ne-am întâlnit cu tineri din mai multe sate ale regiunii, pentru a participa la Sfânta Liturghie. Înainte de aceasta am fãcut un pelerinaj pânã la biserica Sfântul Augustin, unde am luat ºi masa.

Ziua petrecutã numai în familia gazdã a fost pentru mulþi cea mai frumoasã. Unii au mers la piscinã, alþii s-au plimbat cu barca pe un lac

din apropiere, alþii au mâncat, printre povestiri si râsete, o îngheþatã uriaºã, alþii au cãlãrit sau au vizitat fermele uriaºe ale gazdelor. S-au schimbat numere de telefon, adrese de e-mail, cadouri, s-au plãnuit ºi alte vizite în Germania ºi chiar în România. Seara, împreunã cu familiile lor, toþi tinerii români s-au întâlnit în Petersdorf pentru a le oferi germanilor un spectacol de mulþumire pentru toate clipele frumoase pe care le-au trãit alãturi de comunitatea lor.

Cu sincere regrete în suflet, unii chiar cu lacrimi în ochi, în dimineaþa urmãtoare ne-am luat la revedere ºi am plecat cãtre Köln, locul în care aveam sã întâlnim înca 800.000 de tineri din lumea întreagã veniþi ºi ei pentru Cristos, pentru a da mãrturie lumii de credinþa lor.

CRISTINA NICA Aºadar, iatã-ne din nou la drum... de data aceasta spre marea atracþie a tuturor... Köln. Pentru cã era 15 august, sãrbãtoarea Adormirii Maicii Domnului, ne-am oprit la Münster pentru a participa la Sfânta Liturghie alãturi de alþi tineri din Mexic,

Pentru a citi mai multe impresii ale participanþilor la ZMT, Köln 2005, sunteþi invitaþi sã accesaþi site-ul www.tic.ro

Pagini realizate de ROXANA ROT ARU ROTARU

Polonia, Spania, Argentina, Italia.

Dupã acest moment unic de unitate în credinþã, ne-am reluat cãlãtoria. Cele trei grupuri de români au fost cazate împreunã în Düsseldorf, la ªcoala “Sfântul Petru”.

Pe parcursul celor cinci zile, în funcþie de programul la care am vrut sã participãm, am mers fie la Köln, fie la Bonn, fie am rãmas în Düsseldorf. Dacã la aceste programe nu ne întâlneam niciodatã toþi românii, cert este cã la cateheze biserica devenea neîncãpãtoare.

Catehezele au fost þinute de PS Virgil Bercea ºi PS Cornel Damian. Foarte impresionant a fost ºi faptul cã toþi tinerii români au participat la Liturghie atât în rit greco-catolic cât ºi în rit romano-catolic. Ne-am rugat împreunã ºi l-am adorat pe Isus.

A urmat o zi semnificativã pentru mulþi dintre pelerini. Ne-am întâlnit cu Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea. În aºteptarea Sanctitãþii Sale, tinerii din întreaga lume au cântat, au aplaudat, i-au scandat numele, a fost un adevãrat spectacol.

Un alt moment emoþionant a fost vizitarea Domului din Köln unde ne-am simþit mai aproape de Magi, primii oameni care l-au cãutat pe Isus ºi l-au recunoscut ca Rege al Universului. Pe înserate am participat la Calea Sfintei Cruci, “o poveste a speranþei pentru oamenii tuturor timpurilor”.

Am încheiat pelerinajul pe un câmp dedicat Sfintei Fecioare Maria, Marienfeld.

Aici, ne-am adunat tineri din întreaga lume ºi, alãturi de Papa Benedict al XVI-lea, am participat la o noapte de veghe sub cerul înstelat.

Duminicã dimineaþa ne-am trezit înfriguraþi. Am participat cu toþii la Liturghia solemnã celebratã de Sfântul Pãrinte, atingându-ne astfel scopul: ne-am închinat lui Cristos ºi i-am încredinþat inimile noastre. Îi mulþumim Domnului cã am ajuns cu bine acasã ºi ne înãlþãm rugãciunea cãtre Ceruri: “Doamne, fie ca strãlucirea gloriei tale sã ne lumineze, sã ne cãlãuzeascã prin întunericul acestei lumi, sã ajungem la slava Împãrãþiei Tale.”

stare sã iubiþi? Dacã da, atunci Biserica ºi societatea pot sã se aºtepte la lucruri mari de la fiecare dintre voi”. În 1997, la Paris, un milion de tineri sunt alãturi de Papã care le cere sã fie o mãrturie vie: ”Dragi tineri, drumul vostru nu se terminã aici. Timpul nu se opreºte la ziua de azi. Mergeþi pe strãzile lumii, rãmânând uniþi cu Biserica lui Cristos!”.

Drumul spre Germania

În Anul jubiliar 2000 este organizatã ºi o sãrbãtoare a tinerilor. Cu aceastã ocazie, aproape douã milioane de tineri se întâlnesc la Roma, iar dintre aceºtia, 12.000 sunt germani. În culise se vorbea deja despre o Zi a Tinerilor celebratã în Germania. La Roma, Sfântul Pãrinte le spune celor prezenþi: ” Gândul meu se îndreaptã ºi cãtre tinerii din alte Biserici ºi Comunitãþi ecleziale, care sunt aici; ... Ziua Mondialã a Tineretului sã fie o ocazie ulterioarã de cunoaºtere reciprocã ºi de rugãciune comunã la Duhul Sfânt, care sã implore deplina unitate a tuturor creºtinilor!”. La acest eveniment participã ºi Asociaþia Tineretului Catolic din Germania. În 2002, 3000 de tineri germani participã, la Toronto, în Canada, la Ziua Mondialã a Tinerilor, moment care reuneºte peste 800.000 de persoane. La sfârºitul acestei impresionante manifestãri, Papa spune: “Vreau sã anunþ oficial cã urmãtoarea Zi Mondialã a Tineretului se va desfãºura în 2005 la Köln, în Germania. În impunãtoarea Catedralã din Köln este veneratã memoria celor trei Magi, Înþelepþii veniþi din Orient urmând steaua care i-a condus la Cristos. Ca pelerini, drumul vostru cãtre Köln începe astãzi. Cristos vã aºteaptã acolo pentru a celebra cea de-a XX-a Zi Mondialã a Tineretului. Sã vã însoþeascã Fecioara Maria, Mama noastrã, în pelerinajul credinþei” (Toronto, 28 iulie 2002). În Duminica Floriilor din 2003, tinerii canadieni încredinþeazã Crucea Zilei Mondiale a Tineretului prietenilor lor germani. În Duminica Floriilor din 2005, Crucea ajunge la Berlin, dupã o cãlãtorie prin 26 de þãri europene. Din Duminica Floriilor 2005, Crucea Zilei Mondiale a Tineretului ºi-a început “pelerinajul de reconciliere” prin Germania ºi, în a doua jumãtate a lunii august, a ajuns la Köln pentru celebrarea celei de-a XX-a Zi Mondiale a Tineretului. La Köln, unde s-a trãit o nouã paginã a unei istorii de succes care dureazã de douã decenii, istorie a tinerilor lumii ºi a unui Papã care a intrat deja în istorie.

CRISTINA ªOICAN nr. 10/2005

5

SUFLET TÂNÃR ´LA ZMT - KÖLN 2005

- o sãrbã toare a cr edinþei sãrbãtoare credinþei

SUFLET TÂNÃR ´LA ZMT - KÖLN 2005

Ecouri despre întâlnirea tinerilor de la Köln în mass-media 20 august Papa Benedict al XVI-lea a trecut cu bine prima probã a pontificatului sãu, beneficiind joi de o primire triumfalã la Köln ºi reuºind sã se ridice la înãlþimea aºteptãrilor numeroºilor pelerini prezenþi la Zilele Tineretului, în ciuda faptului cã atitudinea sa e mai rezervatã decât cea a carismaticului sãu predecesor, Ioan Paul al II-lea. “600.000 de persoane pentru a-l celebra pe popstar”, scria ieri cotidianul regional “Rheinische Post”, în timp ce “Frankfurter Allgemeine Zeitung” observa cã papa german “a avut o întoarcere triumfalã acasã. Entuziasmul tinerilor care l-au primit la Köln nu avea nimic cu o aclamaþie de comandã. Ea era autenticã, emoþionantã, contagioasã”.

Punctul forte al primei zile a vizitei în Germania a fost o scurtã croazierã pe Rin, în timpul cãreia a fost aclamat de peste o sutã de mii de tineri adunaþi pe malul apei. Trecerea vasului pe care se afla Papa a fost salutatã cu aplauze ºi scandarea numelui sãu în forma italianã “Benedetto! Benedetto!”, aºa cum se fãcea pe vremuri ºi cu numele predecesorului sãu.

22 august La mesa de ieri, prima slujbã “de mase” oficiatã de Benedict al XVI-lea, au asistat peste 600 de prelaþi ºi numeroase personalitãþi politice, printre care cancelarul german Gerhard Schroeder ºi predecesorul sãu, Helmut Kohl. În predica rostitã, Suveranul Pontif a denunþat “boom-ul religios” ce a transformat religia în “produs de consum” din care fiecare ia ceea ce îi place, fãcând aluzie la proliferarea sectelor, chiar ºi în interiorul cultelor creºtine. Sâmbãtã seara, în discursul sãu, Papa a abordat aceeaºi temã, subliniind cã nu trebuie sã ne fabricãm “un Dumnezeu personal, un Isus personal”. Benedict al XVI-lea a insistat în faþa tinerilor ca slujba de duminicã sã devinã “centrul” vieþii lor, provocând aplauzele publicului. “Este frumos cã astãzi, în numeroase culturi, duminica este o zi liberã sau cã împreunã cu sâmbãta constituie ceea ce numim weekend-ul liber.

Cu toate acestea, acest timp liber este gol dacã Dumnezeu nu este prezent”, a afirmat Papa.

6

Colegiul Sf. Iosif la Cu toate cã a trecut ceva timp de la întoarcerea noastrã din Germania, trãim încã ºi acum acele clipe de bucurie maximã, în preajma atâtor persoane pe care le-am cunoscut ºi care ne-au facilitat plecarea în acest pelerinaj, cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului.

A fost o experienþã bogatã atât din punct de vedere spiritual cât ºi uman.

Sã-l simþi ca pe un frate pe cel de lângã tine, de altã naþiune ºi rasã, sã împarþi cu el aceeaºi condiþie de viaþã, sã mãnânci împreunã cu el, sã reuºeºti sã comunici cu el chiar ºi numai printr-un zâmbet, consider cã e o bogãþie extraordinarã ce se face simþitã doar acolo unde e prezent Dumnezeu. În aceastã trãire a bucuriei, ne îndreptãm din nou gândul nostru de mulþumire cãtre toþi binefãcãtorii noºtri, mai cu seamã cãtre Domnul Werner, Domnul Director al ºcolii din Koblenz, unde am fost cazaþi o sãptãmânã, Domnul Norman ºi cãtre

toþi ceilalþi binefãcãtori din Germania.

Desigur, nu putem uita binefãcãtorii din Ungaria ºi amintim aici pe pr. ªerban Mihai, un preot cu spirit misionar ºi o deschidere extraordinarã spre toþi pelerinii, pe Domnul Primar din parohia de la Zomba care, spre mirarea noastrã, ne-a gãzduit ºi hrãnit într-un mod aparte – slujindu-ne precum Cristos. A demonstrat acest lucru prin hrana gãtitã special de el pentru noi. Un cuvânt de mulþumire aducem ºi familiilor care ne-au gãzduit în Ungaria.

Mulþumindu-i lui Dumnezeu pentru aceºti binefãcãtori, îl rugãm sã-i binecuvânteze!

Sr A Sr.. MARGARET MARGARETA

nr. 10/2005

Wie schnell vergeht die Zeit. Einige Tage sind schon vergangen seitdem wir in Deutschland waren.

Wir erleben auch jetzt noch die grösste Freude neben den Menschen, die wir kennengelernt haben, und uns geholfen haben, diese Reise mit dem Ziel Weltjungendtag zu machen.

Es war wirklich eine sehr schöne Erfahrung.

In dieser Freude möchten wir uns bedanken bei dem Herrn Werner, bei dem Herrn Direktor der Schule von Koblenz, wo wir uns eine Woche sehr wohl gefühlt haben, bei dem Herrn Normann aber auch bei allen unseren Wohltätern von Deutschland.

Wir vergessen auch nicht die Wohltäter von Ungarn, besonders den Pater Mihai ªerban, ein sehr lieber offener Pater, den Bürgermester, der selbst für uns das Essen vorbereitet hat. Er hat uns wie Christus gedient.

Wir danken auch den Familien, bei denen wir zwei Nächte übernachtet haben.

Gott segne sie alle!

Pentru mulþi dintre noi, Întâlnirea Mondialã a Tineretului a fost cel mai aºteptat eveniment al anului. Între 16 ºi 21 august, Germania a fost gazda unui milion de tineri pelerini veniþi din toate colþurile lumii, uniþi de motto-ul întâlnirii: “Am venit sã ne închinãm Lui”.

Asemenea magilor, am mers la întâlnirea cu Isus Cristos, pentru a-i oferi daruri de preþ: credinþa, speranþa ºi iubirea noastrã. În acele zile am trãit o experienþã profundã ºi vie a unitãþii pe care o conferã credinþa în Cristos, unitate în care particularitãþile noastre culturale se însumau pentru a-i da relief. Cu toþii eram pregãtiþi sã învãþãm de la ceilalþi ºi sã îi învãþãm pe alþii despre cultura noastrã.

Cel care a mediat aceastã întâlnire a fost Sfântul Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea. Când ne-am hotãrât sã plecãm în pelerinaj, am sperat sã îl întâlnim pe Papa Ioan Paul al II-lea, singurul papã pe care îl cunoscusem vreodatã. Cu toate acestea, l-am primit cu entuziasm ºi cãldurã pe noul Suveran Pontif.

Vorbind oceanului de tineri care scandau într-un glas numele sãu alãturi de cel al lui Ioan Paul al II-lea ºi afiºând un zâmbet sfios, dar cald, Papa Benedict al XVI-lea a reuºit sã iasã din umbra predecesorului sãu ºi sã îºi dezvãluie personalitatea. Discursurile sale ne-au arãtat cã ºi Papa Benedict este un pelerin al pãcii ºi al unitãþii. Dupã cuvintele pline de cãldurã ºi dragoste pe care ni le-a adresat nouã, tinerilor, am fost convinºi de faptul ca noul papã nu ne va dezamãgi. În urma acestei întâlniri, asemenea magilor, am plecat “pe un alt drum”: credinþa noastrã în Cristos este mai puternicã, iar încrederea noastrã în noul pãstor al Bisericii, Papa Benedict al XVI-lea, a crescut. Suntem convinºi cã, asemenea lui Ioan Paul al II-lea, acesta va pãstra un loc mare în inima sa pentru noi, tinerii din toate colþurile lumii.

Va mulþumim, Sfinte Pãrinte!

ANA MONICA OL TEANU OLTEANU

22 august Peste un milion de tineri romanocatolici din toatã lumea, care ºi-au petrecut noaptea pe un câmp de lângã oraºul Köln, au participat, ieri, la slujba în aer liber oficiatã de Papa Benedict al XVI-lea, transmite Associated Press. În mesajul sãu, Suveranul Pontif a pledat pentru revenirea la originile adevãratului creºtinism, cerând tinerilor prezenþi sã nu se lase atraºi de ateism sau de aºa-zisa nouã spiritualitate, “o religie pe care fiecare ºi-o creazã dupã bunul plac”. Mesajul, calificat de unii drept conservator, s-a dorit totodatã un apel la consolidarea religiei, “într-o lume care l-a uitat pe Dumnezeu”. Slujba de ieri a marcat încheierea vizitei de patru zile efectuatã de Papa Benedict în Germania, cu ocazia Zilelor Mondiale ale Tineretului, eveniment iniþiat de predecesorul sãu, Ioan Paul al II-lea. (I.B.)

23 august Prima cãlãtorie în strãinãtate a Papei Benedict al XVI-lea s-a încheiat cu o slujbã celebratã la Köln, în Germania, la care au asistat aproximativ 800.000 de oameni.

Suveranul Pontif a criticat, în faþa sutelor de mii de catolici care au participat la Zilele Mondiale ale Tineretului, ceea ce el a numit “religia de consum”... “Nu trebuie fabricat un Dumnezeu al fiecãruia, un Isus personal”, a mai spus, în predica sa, Benedict al XVI-lea, întrerupt adesea de aplauzele credincioºilor veniþi din peste 190 de þãri pentru a-l asculta. Slujba de duminicã ar trebui sã devinã baza vieþii spirituale a fiecãruia, a mai spus Suveranul Pontif, pledând pentru creºterea rolului Bisericii Catolice în viaþa comunitãþilor de pretutindeni. Asemenea Papei Ioan Paul al II-lea, iniþiatorul Zilelor Mondiale ale Tineretului, Benedict al XVI-lea a anunþat cã, în 2008, manifestarea se va desfãºura la Sydney, în Australia. Colaborarea pentru pacea dintre religii a fost tema centralã a unei întrevederi a Papei cu reprezentanþii comunitãþilor musulmane din Germania, în cadrul cãreia Benedict al XVI-lea a condamnat dur toate formele de terorism, inclusiv cele comise în numele religiei.

Papa, care ºi-a exprimat deja speranþa de a vedea cele trei religii monoteiste susþinând împreunã cauza pãcii, a fãcut apel la respingerea “ranchiunii” ºi a “intoleranþei” care stau la baza terorismului. nr. 10/2005

7

SUFLET TÂNÃR ´LA ZMT - KÖLN 2005

Întâlnirea de la Köln

SUFLET TÂNÃR ´LA ZMT - KÖLN 2005

La Köln tinerii s-au rugat 19 august “Benedetto! Benedetto!” au strigat, cu un entuziasm de nedescris, miile de pelerini - tineri, dar ºi vârstnici - prezenþi la aeroportul Köln-Bonn pentru a asista la sosirea Papei Benedict al XVI-lea... Cu ocazia primului sãu discurs susþinut pe pãmânt natal dupã alegerea sa în fruntea Bisericii Catolice, Suveranul Pontif a mulþumit “Providenþei Divine, care i-a permis reîntoarcerea în patrie pentru a participa la Zilele Mondiale Catolice ale Tineretului”, iniþiate de predecesorul sãu, Papa Ioan Paul al II-lea. În uralele, aplauzele ºi valurile “la ola” schiþate de zecile de mii de mâini ale tinerilor prezenþi, Papa “Bene” le-a spus: “Sunt fericit cã mã pot afla în mijlocul vostru, sã vã fiu sprijin, cu voia Domnului, pe calea credinþei ºi sã trezesc speranþa în suflete”.

22 August Benedict al XVI-lea a ales Zilele Tineretului pentru a oferi lumii primele semne cã doreºte sã imprime papalitãþii marca propriei personalitãþi. Sâmbãtã, el a surprins adresându-se extrem de direct ºi de sincer liderilor religioºi musulmani, pe care i-a avertizat cã poartã o uriaºã responsabilitate în educarea credincioºilor ºi combaterea terorismului. El a numit terorismul “pervers ºi crud” ºi a avertizat cã viitorul depinde de dialogul dintre creºtini ºi musulmani, care nu poate fi redus la un adaos opþional.

Ieri, Papa Benedict ºi-a confirmat reputaþia de “gardian al credinþei” pe care ºi-o construise în vremea când era cardinalul Joseph Ratzinger. El a denunþat transformarea religiei în “produs de consum” prin apariþia sectelor New Age, a unor noi miºcãri religioase orientale ºi a unor curente protestante ºi catolice “din care unii ºtiu sã tragã profit”.

22-23 August Un milion de tineri în jurul Urmaºului lui Petru pe imensa esplanadã din Marienfeld. Un milion de lumini ce

8

nr. 10/2005

“Sã nu uitãm niciodatã: simpla dorinþã de Dumnezeu este deja începutul credinþei”

Roger Schutz, devenit fratele Roger, fondatorul Comunitãþii din Taizé, s-a nãscut la 12 mai 1915, într-o micã localitate din Elveþia. În 1940 se hotãrãºte sã se stabileascã în Franþa, þara de origine a mamei sale. Aici, profund marcat de ororile celui de-al II-lea Rãzboi Mondial, cumpãrã în mica localitate Taizé o casã modestã, cu intenþia de a pune bazele unei comunitãþi monastice dedicatã reconcilierii. În 1952 scrie prima ediþie a Regulii de la Taizé, care va deveni loc de rugãciune ºi de dialog.

De la începutul primãverii ºi pânã toamna târziu,tineri de pe toate continentele ajung la Taizé. Toþi sunt în cãutarea unui sens al vieþii.

Mergând la Taizé, întreprind un pelerinaj interior care-i va încuraja sã construiascã relaþii profunde de încredere între persoane. În unele sãptãmâni de varã, mai mult de 5000 de tineri din 75 de þãri se unesc în rugãciune la Taizé, într-o aventurã comunã a credinþei. Aventura continuã dupã întoarcerea la casele lor: se concretizeazã prin aprofundarea vieþii interioare ºi prin disponibilitatea de a-ºi asuma o responsabilitate, aceea de a transforma Pãmântul într-un loc în care sã se poatã trãi cu demnitate.

La Taizé, tinerii sunt primiþi de o comunitate de fraþi care ºi-au dedicat întreaga viaþã urmãrii lui Cristos ºi slujirii fraþilor. Cei prezenþi la Taizé sunt reuniþi de trei ori pe zi de rugãciunea comunã de laudã adusã lui Dumnezeu, prin cântece ºi profunde momente de tãcere.

Protestant, laureat în teologie, Roger Schutz – fratele Roger ºi-a consacrat viaþa reconcillierii între creºtini, mai ales întâlnirii între catolici ºi protestanþi. În ciuda apartenenþei protestante, a înclinat mereu spre o reconciliere între Biserici în jurul ministerului petrin al Papei.

Fratele Roger rãmâne unul din protagoniºtii renaºterii religioase în rândul tinerilor, alãturi de alþi fondatori, cum ar fi Chiara Lubich ºi don Giussani ºi de alte personalitãþi, ca Maica Tereza de Calcutta, de care era legat printr-o puternicã prietenie spiritualã.

Pãrintele Enzo Bianchi a spus despre fratele Roger, prietenul sãu vreme de 40 de ani: „A fost, cu siguranþã, omul cel mai carismatic al celei de-a doua jumãtãþi a secolului trecut. Un creºtin pasionat de Cristos.

Un om cu capacitate vizionarã.

Primul care, într-un oarecare sens, a iniþiat zilele tineretului dând viaþã Consiliului tinerilor, în anii ’70. Sfârºitul enigmatic ºi violent al fratelui Roger încoroneazã o viaþã consumatã pentru Bisericã ºi pentru sãracii lumii.

Cunoscându-l pe el, pot sã spun cã am cunoscut un sfânt: cu siguranþã toþi cei din generaþia mea, dar ºi cei din generaþiile care vor veni, se vor simþi mai sãraci fãrã acest mare mãrturisitor al lui Cristos”.

CRISTINA ªOICAN

Funeraliile Fratelui Roger

Marti, 23 august. O zi de varã târzie. Ploua uºor, iar atmosfera de tristeþe care domnea la Taizé înaintea înmormântãrii fratelui Roger pãrea cã se accentueazã. Mai multe mii de persoane erau înscrise de luni de zile sã participe la programul obiºnuit de întâlniri, dezbateri ºi rugãciune. Printre ei aproape 400 de români. Ca niciodatã, locul era împânzit de indieni, australieni ºi filipinezi: grupuri venite imediat dupã Zilele Mondiale ale Tineretului în acest loc unde tineri din întreaga lume se întâlnesc ºi se roagã împreunã, indiferent de confesiune. În afara oaspeþilor prevãzuþi, alte câteva mii au venit doar pentru funeralii. Printre personalitãþile importante s-a numãrat ºi preºedintele Germaniei, Horst Köhler.

Din partea României, Adrian Lemeny, Secretar de Stat pentru Culte, a venit sã aducã mesajul primului ministru Cãlin Popescu Tãriceanu.

Pentru mulþi era încã de neconceput ceea ce se întâmplase cu doar o sãptãmânã în urmã. Dintre cei prezenþi, doar voluntarii permanenþi asistaserã marþi, 16 august, la asasinarea fratelui Roger. Unul dintre ei recunoºtea cã nu a realizat imediat ce s-a întâmplat. În bisericã s-a auzit un þipãt puternic, câþiva fraþi l-au scos pe cel rãnit, apoi un altul a continuat rugãciunea la care participau peste 2000 de tineri. Doar ceva mai târziu li s-a spus: fratele Roger a murit în urma unui atac. Nici atunci nu au înþeles imediat. Sau nu au vrut sã înþeleagã: ar fi putut suferi un atac cardiac, un atac cerebral. Situaþia însã a fost repede lãmuritã. Fratele Roger a murit asasinat. Fraþii au fost asaltaþi de întrebãri: cine l-a omorât? de ce? de unde venea?. Ei au dat la început un singur rãspuns: era vorba de o femeie cu probleme mintale. Nu conta de unde venea. Putea fi de oriunde. Faptul cã a fost vorba de o româncã s-a aflat însã foarte curând. S-a aflat ºi numele ei. Fratele Joâo, responsabil cu grupurile de români, era foarte afectat, ºtiind cât de jenaþi se simþeau românii prezenþi la Taizé. ªi nu numai ei. A þinut sã sublinieze faptul cã românii sunt iubiþi la Taizé, acum poate mai mult ca oricând.

Slujba de înmormântare a fratelui Roger a fost o reafirmare, în spiritul instituit de fondatorul comunitãþii, a dorinþei de pace ºi înþelegere între comunitãþile creºtine. A fost o Liturghie celebratã de cardinalul Kasper, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitãþii între Creºtini, în care lecturile au fost citite de pastori protestanþi iar în încheiere, preoþi ortodocºi au slujit în româneºte.

S-au rostit rugãciuni pentru cel mort ºi, în biserica luminatã de mii de lumânãri, pe care tinerii le aprindeau unii de la alþii, la fel ca la Paºti, a rãsunat un minunat „Cristos a înviat”, cântat în româneºte. Apoi, sicriul a fost dus la cimitirul din sat, însoþit pe ultimul drum doar de fraþi ºi de familiile lor. În cuvântul rostit de fratele Alois, actualul superior al comunitãþii de la Taizé, el a þinut sã se roage pentru Luminiþa Solcan, spunând: „Dumnezeu al Bunãtãþii, încredinþãm iertãrii tale pe Luminiþa Solcan, care într-un gest bolnav a pus capãt vieþii fratelui nostru Roger. Cu Cristos cel Rãstignit, spunem: Tatã, iartã-o pe ea, cã nu ºtie ce face.” „Fratele Roger a rostit adesea aceste cuvinte: Dumnezeu este unit cu fiecare fiinþã umanã, fãrã excepþie. Aceastã încredere a purtat ºi va purta vocaþia ecumenicã a comunitãþii noastre”, a reafirmat plin de speranþã fratele Alois.

ANCA BERLOGEA

strãlucesc în întunericul unei seri care pare sã nu aibã sfârºit. Un milion de inimi care bat la unison cu inima Papei ºi cu inima Bisericii. A XX-a Zi Mondialã a Tineretului s-a încheiat la Köln cu veghea de rugãciune de sâmbãtã seara ºi cu solemna Celebrare Euharisticã de duminicã dimineaþa. S-a încheiat cu o unanimã mãrturie de credinþã ºi de bucurie adusã de noile generaþii de pe cele cinci continente. S-a încheiat sub semnul misiunii pe care Benedict al XVI-lea a încredinþat-o tinerilor planetei: aceea de a fi autorii “adevãratei revoluþii” care schimbã lumea cu forþa Iubirii. Este revoluþia “sfinþilor”, nu a celor violenþi. Este revoluþia celor care, ca ºi magii, înainteazã “cu picioarele pe pãmânt”. A celor care pornesc la drum pentru a urma steaua. A celor care îngenuncheazã pentru a-L adora ºi apoi se întorc acasã transformaþi, conºtienþi cã dupã acea întâlnire sunt “diferiþi”. Au învãþat “stilul lui Dumnezeu”. Iatã-i, tinerii “adevãrului, ai dreptãþii, ai bunãtãþii, ai iertãrii, ai milostivirii. Tinerii celui de-al treilea mileniu”.

“Am emoþii pentru aceastã întâlnire cu tinerii. O întâlnire extraordinarã a tinerilor de diferite culturi uniþi în cãutarea adevãrului, uniþi sub semnul lui Cristos.

Aceºti tineri sunt forþa pãcii în lume”. Sunt cuvintele Sfântului Pãrinte rostite cu puþin înainte de plecarea spre Köln. Este vorba despre prima cãlãtorie în strãinãtate a Papei Ratzinger ºi despre prima vizitã în þara natalã, dupã alegerea sa pe Scaunul lui Petru. Programul cãlãtoriei Pontifului îºi menþine caracterul pastoral ºi nu se configureazã în vizitã de stat, în ciuda întâlnirii pe care o va avea cu preºedintele german, Horst Köhler, ºi cu cancelarul Gerhard Schroeder.

Aflat la Köln, Papa a evitat chestiunile arzãtoare legate de morala creºtinã, de celibatul preoþilor ºi de accesul femeilor la ordinul sacru (preoþie). Cu toate acestea el a fãcut o impresie deosebitã, printr-o apariþie plinã de umilinþã, fãrã urmã de vanitate. În felul acesta a câºtigat credibilitate ºi a cucerit inimile tinerilor.

nr. 10/2005

9

SUFLET TÂNÃR ´LA ZMT - KÖLN 2005

pentru sufleul Fratelui Roger

UNIVERSUL FFAMILIEI AMILIEI

Adoraþia, cale spre Isus Alãturi de tineri, întâlnirea cu Sfântul Pãrinte de la Köln a fost urmãritã de cei interesaþi de pretutindeniâ, de pãrinþi ºi de comunitãþile creºtine. Care ar fi, pãrinte Fabian, sensurile lui legate de realitatea familiei? În discursul þinut episcopilor, pe 21 august la Köln, Sfântul Pãrinte Papa Benedict spune: „Asistenþa pastoralã a tinerilor ºi a vocaþiilor este, în definitiv, legatã de cea a familiei. Nu spun nimic nou atunci când observ cã familia de astãzi se confruntã cu numeroase probleme ºi dificultãþi. Vã îndemn cu cãldurã sã nu vã descurajaþi ci sã mergeþi înainte cu încredere în angajamentul vostru de sprijinire a familiei creºtine. Scopul pe care îl urmãrim este sã ne asigurãm cã cuplurile cãsãtorite pot sã îºi îndeplineascã în mod deplin misiunea, în special pe cea de evanghelizare a copiilor ºi tinerilor”. Îndemnul adresat episcopilor de a sprijini familia creºtinã este legat de necesitatea “noii evanghelizãri”. Nu-i vorba de a vesti o altã Evanghelie, ea rãmâne mereu una ºi aceeaºi. Noutatea este datã de prezenþa Duhului Sfânt, Duh al Tatãlui ºi al Fiului, unicul în stare sã schimbe inimile celor care îl cautã. Rusaliile coincid cu ieºirea Bisericii din cenacol spre Ierusalim, ºi mai apoi spre lumea întreagã. Putem compara întâlnirea de la Köln, ca de altfel ºi celelalte întâlniri ale tinerilor cu Papa, cu o ieºire din Cenacol.

Se pot prefigura consecinþe imediate, pe plan spiritual, în abordarea realitãþilor familiei? Încãrcãtura simbolicã a acestor întâlniri doar istoria ne-o va putea arãta. La începuturile celui de-al treilea mileniu se va afla ºi pelerinajul Sfântului Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea ºi al sutelor de mii de tineri din toate colþurile lumii la Sanctuarul care adãposteºte moaºtele (relicvele) celor trei Magi. Sfântului Pãrinte îi place sã-i asemene magilor. Ca ºi aceºtia, ºi tinerii îl cautã pe Acela cãruia sã i se închine. Papa Ratzinger vrea sã vinã în întâmpinarea acestei cãutãri. „Am venit sã ne închinãm Lui”, tematica Zilelor Mondiale ale Tineretului este, în fond, o invitaþie adresatã fiecãruia dintre noi. Ea pare sã spunã cã doar atitudinea adoratoare duce la o întâlnire profundã cu Dumnezeu. Prin adoraþie, omul este eliberat de falsa dorinþã de putere, de falsa dorinþã de posesie. Prin adoraþie, omul

10

nr. 10/2005

poate dobândi adevãrata libertate.

Modele de persoane adoratoare sunt sfinþii despre care Papa spune: „Sfinþii ºi fericiþii au fost persoane care nu au cãutat cu insistenþã propria fericire, ci pur ºi simplu au dorit sã se dãruiascã, pentru cã au fost atinºi de lumina lui Cristos. Ei ne aratã astfel drumul pentru a ajunge la fericire, ne aratã cum sã fim persoane cu adevãrat umane (…) Sfinþii sunt adevãraþii reformatori. Acum doresc sã exprim aceasta într-un mod ºi mai radical: doar de la sfinþi, doar de la Dumnezeu vine adevãrata revoluþie, schimbarea decisivã a lumii”. În omilia din 21 august, recurgând la nuanþele cuvântului “adoraþie”, în greacã ºi latinã, Sfântul Pãrinte spune: „Cuvântul grec este proskynesis. El se referã la gestul supunerii, al recunoaºterii lui Dumnezeu ca fiind adevãrata noastrã mãsurã, a cãrui normã acceptãm sã o urmãm. Înseamnã cã libertatea nu este doar a ne bucura de viaþã, în totalã autonomie, ci a ne orienta dupã mãsura adevãrului ºi a binelui, pentru a deveni astfel noi înºine adevãraþi ºi buni. O putem accepta pe deplin atunci când facem al doilea pas pe care Ultima Cinã ni-l propune. Cuvântul latinesc pentru adoraþie este ad-oratio - contact gurã la gurã, sãrut, îmbrãþiºare ºi, deci, în fond iubire. Supunerea devine uniune, pentru cã Cel cãruia ne supunem este Iubire”.

O supunere iubitoare - iatã rolul, scopul, menirea adoraþiei. Supunerea iubitoare este atitudinea care trebuie sã caracterizeze relaþia noastrã cu Dumnezeu, cu aproapele. Ajutorul în a educa la o supunere iubitoare nu este oare marele sprijin pe care pãstorul îl poate da familiilor, soþilor creºtini? În cazul copiilor ºi tinerilor, de unde ar putea sã înveþe ºi sã-ºi însuºeascã aceastã supunere dacã nu, înainte de toate, de la pãrinþi, de la unitatea vieþii lor?

Anul „Euharistiei ºi al familiei” ne-a deschis câteva perspective. Adoraþia prelungitã, cu participarea familiilor, în câteva dintre parohiile noastre, este un început. Noua evanghelizare trebuie sã înceapã de la întãrirea acestui þesut vital pentru Bisericã ºi societate, care este tocmai familia. Vocaþia se naºte ºi se cultivã mai întâi în familie. „Laboratorele” sunt doar locuri unde aceasta irupe.

(A.C.)

Familie ºi ºcoalã

Am intrat în luna septembrie, lunã în care se auresc pãdurile ºi se deschid din nou porþile ºcolilor. Pentru noi, pãrinþii, emoþii puternice, pentru copii ºi regretul cã vacanþa a fost prea scurtã. Încredinþând copiii în mâinile Domnului, pornim împreunã, pãrinþi - dascãli – copii, la un nou drum în acest an ºcolar. Sucesul copiilor depinde de colaborarea directã ºi continuã între ºcoalã ºi pãrinþi.

Dacã noi, pãrinþii, avem datoria sã verificãm calitatea temelor, þinuta ºi vocabularul copiilor noºtri, ºcolii îi revine misiunea CEA MARE de a le trezi copiilor curiozitatea cunoaºterii ºi de a le antrena conºtiinþa, de a-i responsabiliza ºi a-i ajuta sã se formeze ca viitori adulþi în societate.

Nu este suficientã doar educaþia din punct de vedere informaþional dupã curriculum-ul ºcolar, ci ºi o educaþie moral-creºtinã care are o influenþã majorã asupra unui caracter în formare.

“Iubeºte-þi aproapele ca pe tine însuþi” ne-a învãþat Isus, iubind copiii, oferindu-le afecþiune; dascãlii pãtrund mult mai uºor în sufletul elevilor. Dorim ca ºcoala sã fie “o altã familie”, care sã considere elevii nu doar un obiect de lucru, nici simpli trecãtori, ci o mare de inimi care bat în acelaºi ritm cu dascãlul.

Copiii au nevoie de severitate, dar ºi de înþelegere ºi prietenie.

Oferind prietenie, dobândeºti prietenie, iar o relaþie bazatã pe afectivitate ºi prietenie dã, întotdeauna, rod.

Suntem pãrinþii unui elev în clasa a VI-a, a Colegiului Romano-Catolic “Sf. Iosif”, ºcoalã care promoveazã valorile creºtine ºi le oferã elevilor garanþia pregãtirii lor ºcolare ºi spirituale.

Conºtienþi de misiunea noastrã, ca pãrinþi, “suntem gata” sã începem noul an ºcolar.

Le urãm tuturor copiilor mult succes ºi dascãlilor, prin puterea Duhului Sfânt, sã primeascã toate harurile pentru îndeplinirea misiunii lor.

Adrian si Liliana Simion

Euharistia nu este o afacere personalã a preotului pentru cã el celebreazã, el predicã, el se împãrtãºeºte la fiecare Liturghie. Euharistia este a Bisericii, a întregii comunitãþi. Prin Celebrarea Euharisticã, între Cristos, Capul Bisericii, ºi celelalte membre ale sale se realizeazã un raport de comuniune, de viaþã. Termenul comuniune a devenit unul dintre numele specifice ale sacramentului Euharistiei, iar ideea centralã a documentelor Conciliului Vatican II este aceea cã Biserica este chematã sã promoveze prin Euharistie atât comuniunea cu Dumnezeu, cât ºi comuniunea cu credincioºii.

Voi sunteþi prietenii mei…

Noutatea raportului dintre Isus ºi ucenici este fãcutã cunoscutã chiar de Mântuitorul, atunci când declarã, în Evanghelia Sfântului Ioan: „Voi sunteþi prietenii mei dacã faceþi ceea ce vã poruncesc. Nu vã mai numesc servitori, pentru cã servitorul nu ºtie ce face stãpânul lui. Însã v-am numit pe voi prieteni pentru cã toate câte le-am auzit de la Tatãl vi le-am fãcut cunoscute” (In 15,14-16). Saltul calitativ de la slugã la prieten se realizeazã prin primirea, aprofundarea ºi aplicarea în viaþã a Cuvântului lui Isus. În calitate de prieteni, apoi, prin sacramente ºi mai ales prin Euharistie, se ajunge la comuniunea intimã cu Dumnezeu Treime ºi la comuniunea dintre credincioºi, dupã cum ne învaþã Sfântul Pãrinte Ioan Paul al II-lea în enciclica Ecclesia de Eucharistia, la numãrul 34.

De aici derivã niºte consecinþe practice care pot sã ajute viaþa spiritualã a fiecãrui creºtin.

Prima consecinþã este aceea sugeratã de acelaºi Sfânt Pãrinte, la numãrul 34 din enciclica amintitã mai sus: „Este necesar sã cultivãm în inimi dorinþa constantã dupã sacramentul Euharistiei – ºi continuã citând-o pe Sfânta Tereza a Pruncului Isus – Când nu primiþi împãrtãºania la Liturghia pe care o ascultaþi, împãrtãºiþi-vã în mod spiritual, cãci este ceva foarte avantajos…; astfel, veþi imprima în voi o iubire adâncã faþã de Domnul nostru” (Drumul desãvârºirii, cap. 35).

A doua consecinþã este nevoia de îmbunãtãþire a participãrii noastre la celebrãrile euharistice. O participare mai conºtientã, mai activã ºi mai rodnicã trebuie sã ne conducã spre trecerea de la o prezenþã din obligaþie la o prezenþã din iubire, de la o prezenþã monotonã ºi plictisitoare la o prezenþã mereu vie ºi dinamicã, ce face sã creascã în noi apropierea de Dumnezeu ºi de confraþi. În sfârºit, trebuie sã depãºim ideea cã Euharistia este doar un mijloc prin care putem sã obþinem niºte haruri cu totul speciale. Euharistia nu este doar atât. Ea este o tainã, un mister de mântuire care se celebreazã ºi care se trãieºte, atât în cadrul comunitãþii reunite în bisericã, cât ºi în afara ei. De aici ºi nevoia de a ne deschide cu iubire faþã de fraþii noºtri. Nevoia de a fi preocupaþi de trebuinþele lor materiale ºi spirituale.

Nevoia de a ne simþi apostoli în mijlocul lumii, pentru a face ca mântuirea sã cuprindã spaþiul ºi timpul în care trãim.

Iubiþi fraþi ºi surori !

Am auzit de atâtea ori aceastã formulã de adresare încât se poate întâmpla ca ea sã treacã pe lângã urechile noastre, fãrã sã pãtrundã în noi ºi fãrã sã atingã în vreun fel sensibilitatea inimii noastre. ªi totuºi, încã din momentul primirii Botezului, am fost încorporaþi în Bisericã ºi am devenit, faþã de ceilalþi, frate ºi sorã. La Botez, însã, eram fratele sau sora mai micã a Bisericii. Cu trecerea timpului ºi cu participarea la viaþa sacramentalã a Bisericii, dimensiunea fraternã din noi a trebuit sã se dezvolte ºi sã creascã ºi sã avem faþã de ceilalþi, care fac parte din Bisericã, adevãrate simþãminte fraterne.

Ce facem atunci cu zicala româneascã: „Sângele apã nu se face!”, nu mai este valabilã? Ba da, rãmâne valabilã, dar, trebuie sã fie înþeleasã în mod corect.

Când trateazã despre porunca a patra a lui Dumnezeu, Catehismul Bisericii Catolice vorbeºte despre întâietatea pe care o au cei din familie faþã de ceilalþi din jurul nostru. Astfel cã întotdeauna pãrinþii, fraþii, surorile, bunicii, unchii, mãtuºile, veriºorii ºi celelalte rude vor fi primii faþã de care vom avea obligaþii ºi responsabilitãþi, atât de ordin material cât ºi spiritual. Legãturile de rudenie motivate de apartenenþa la o familie nu trebuie însã sã nu recunoascã ºi sã nu promoveze legãtura de rudenie ce se naºte, în plan spiritual, datoritã apartenenþei la familia lãrgitã a Bisericii. Viaþa supranaturalã sãditã în noi prin Botez ºi alimentatã apoi de sacramente, mai ales de Euharistie, face sã creascã în noi legãtura de rudenie spiritualã, întrucât este vorba de aceeaºi viaþã divinã care ne uneºte. „Eu sunt viþa, voi sunteþi mlãdiþele” (In 15,5), ne spune Cristos. În calitate de mlãdiþe, primim de la El seva vieþii dumnezeieºti ºi suntem transformaþi de El în adevãraþi fraþi ºi surori. Într-un mod cu totul privilegiat, acest lucru se petrece în Euharistie, la care participãm în calitate de fraþi ai Sãi. Acolo, în Celebrarea Euharisticã, ne jertfim împreunã cu Cristos Tatãlui, spre gloria Lui, acolo cu toþii suntem rãscumpãraþi prin misterul morþii ºi învierii lui Isus, acolo cu toþii participãm la acelaºi ospãþ divin al Trupului ºi Sângelui lui Cristos, care ni se oferã ca hranã.

Fraternitatea care se naºte din încorporarea noastrã în misterul rãscumpãrãrii este mult mai adevãratã ºi mai profundã decât aceea a apartenenþei, pe linie biologicã, la o anumitã familie. Înþelegem acest lucru din cuvintele lui Isus: „Frate pe frate va da la moarte ºi tatã pe fiu. Copiii se vor ridica împotriva pãrinþilor ºi-i vor ucide. ªi veþi fi duºmãniþi de toþi din cauza numelui meu” (Mt 10,21-22). Apartenenþa ucenicului ºi a noastrã la Cristos ne separã, pe de o parte, de cei care nu sunt ai lui Cristos, fie chiar fraþi ºi surori de sânge ºi ne uneºte, pe de altã parte, mai profund, cu propriile noastre rude ºi cu acele rude dobândite prin încorporarea în Bisericã.

Pr Pr.. VENIAMIN AENêOAEI

nr. 10/2005

11

ANUL P ASTORAL LUNÃ DE LUNÃ PASTORAL

Euharistia, intimitate cu Cristos ºi cu fraþii

Parohia Sancta Maria Scurt istoric

Aflatã în plin centru al capitalei, la kilometrul 0 al României, biserica Sancta Maria Gratiarum este cunoscutã, în þarã ºi în lume, sub numele de Bãrãþia. Existenþa bisericii romano-catolice Bãrãþia este consemnatã, în scrierile de demult, încã de la începutul secolului al XIV-lea când, în jurul anului 1321, se construieºte o bisericã din lemn în care slujeau fraþi misionari, de unde ºi numele de Bãrãþia (slv. brat sau ung. barat înseamnã frate). Devastatã de incendii, cutremure, dar mai ales de inundaþii, biserica Bãrãþia a fost reconstruitã tot de atâtea ori, prin osârdia ºi daniile fãcute de întreprinzãtorii bogaþi. Frecventele incendii devastatoare distrug din temelii Bãrãþia astfel cã, în anul 1629, se ridicã o nouã bisericã. Mai târziu, documentele vremii consemneazã numele bogatului negustor veneþian Locadello care, pe cheltuialã proprie, reconstruieºte biserica Bãrãþia, în anul 1637.

Cu timpul, însã, inundaþiile ºi apa freaticã atacã vechile temelii, aºa încât anul 1677 marcheazã prãbuºirea aproape totalã a bisericii. Abia în anul 1716 se obþine permisiunea domnitorului ªtefan Cantacuzino de a reclãdi biserica, dar acesta cere ca “turnul sã nu se înalþe prea sus pentru a nu-i supãra pe turci”.

Biserica ºi Turnul Bãrãþia au fost renovate ºi în anul 1952, prin eforturi proprii ºi prin vânzarea mai multor proprietãþi dobândite în secolele al XVII-lea ºi al XVIII-lea. În anul 1979, s-a fãcut restaurarea casei parohiale ºi a Turnului Bãrãþiei. În septembrie 1998 s-au început lucrãrile de consolidare, renovare ºi modernizare a clãdirii fostei ºcoli din incinta Bãrãþiei, lucrãri care prevãd extinderea ºi crearea unui complex ce va cuprinde birouri, o grãdiniþã, sãli de catehezã ºi de conferinþe, un club ºi spaþii necesare bunei funcþionãri a unei parohii. De comunitatea Bãrãþia aparþin circa 1200 de familii catolice, cu 2000 de credincioºi, dintre care: comunitatea românã cu 544 de familii, numãrând 1060 de credincioºi; comunitatea maghiarã cu 400 de familii ºi 730 de credincioºi; comunitatea germanã cu 180 de credincioºi.

Hramul bisericii se celebreazã la 8 septembrie, în sãrbãtoarea Naºterea Preasfintei Fecioare Maria. Paroh este pãrintele Tarciziu ªerban, ajutat fiind în munca pastoralã de Monseniorul Ilie Sociu ºi de preoþii Alexandru Cobzaru, Antal Pal ºi Vasile Ciobanu.

Atraºi de iubirea Maicii Domnului

Astãzi, dupã mai bine de ºase secole de atestare documentarã, parohia romano-catolicã Bãrãþia duce o intensã viaþã spiritualã, comunitãþile românã, maghiarã ºi germanã formând o mare familie.

Domnul Sorin Vegheº este legat de parohia Bãrãþia din anul 1976, când s-a cãsãtorit în biserica acestei parohii. „Sunt ardelean, spune domnul Vegheº; m-am nãscut ºi am trãit nouã ani într-o localitate de pe lângã Fãgãraº. Venind în Bucureºti, legãtura cu biserica s-a rupt, iar educaþia atee din ºcoalã, din liceul ºi din ºcoala

12

nr. 10/2005

militarã s-a lipit de mine.

Aºa cã, atunci când m-am cãsãtorit, eram fãrã credinþã dar în acelaºi timp tolerant faþã de cei credincioºi; am acceptat, de dragul soþiei, sã facem cãsãtoria religioasã ºi tot de dragul ei am venit în fiecare duminicã la bisericã, pentru a o însoþi în calitate de ºofer. Însã, atmosfera din bisericã ºi predicile preoþilor m-au fãcut sã urmãresc cu interes ce se întâmplã la liturghie, dar nu conºtientizam încã valoarea participãrii la celebrarea euharisticã. Treptat, am început sã redescopãr ce înseamnã credinþa în Dumnezeu… deci, pentru mine, parohia Bãrãþia înseamnã redescoperirea credinþei care, alãturi de cãsãtorie, este cel mai important lucru din viaþa mea”.

Soþia domnului Vegheº, Rozalia Vegheº, adaugã: „Legãtura strânsã a familiei noastre cu Biserica ºi cu preoþii acestei comunitãþi s-a realizat prin copiii noºtri. Avem trei copii care s-au nãscut unul dupã altul ºi, pentru cã sunt atât de apropiaþi de vârstã, au primit împreunã Prima Sfântã Împãrtãºanie ºi Mirul. Toþi preoþii þineau la ei ºi aºa Biserica a devenit pentru noi a doua casã”.

Pãrintele Alexandru Cobzaru, care cunoaºte foarte bine familia Vegheº, þine sã adauge: „Bãrãþia, cred, având ca patroanã ºi protectoare pe Sfânta Fecioarã Maria, atrage lumea din tot Bucureºtiul pentru cã toþi simt iubirea ei de mamã”.

Doamna Lucia Elisabeta Manulea este înscrisã în aceastã parohie din anul 1984 când a primit o locuinþã în zonã, locuinþã pe care o considerã un dar din partea Preasfintei Fecioare Maria care i-a dat posibilitatea de a fi mai aproape de aceastã bisericã închinatã ei. „Am început sã activez sporadic, spune doamna Manulea, pentru cã eram asistent medical ºi eram mereu la lucru. Cu ceilalþi credincioºi m-am cunoscut, mai întâi, dupã locurile pe care le ocupam în bãncile din bisericã; de multe ori ne pãstram locuri unii altora fãrã ca mãcar sã ne cunoaºtem dupã nume, apoi ne-am cunoscut mai mult când am început sã ne rugãm împreunã, de pildã, Rozariul viu. Cuvântul care ni se potriveºte cel mai bine este, în opinia mea, comuniune. Suntem împreunã – români, germani ºi maghiari – dar ne simþim o comunitate în care etnia sau limba nu împiedicã buna înþelegere dintre noi ºi întrajutorarea”.

Comuniune în limba maternã

Din comunitatea maghiarã am vorbit cu domnul Árvay Zsolt care a venit în Bucureºti odatã cu terminarea liceului, în anul 1952, ºi care participã la Sfânta Liturghie de la biserica Bãrãþia de 53 de ani. „Comunitatea maghiarã din Bucureºti, spune domnul Zsolt, s-a format din muncitorii maghiari, veniþi la lucru aici, ºi cred cã un sfert din Bucureºti este construit de unguri. Încã din anul 1933, Bãrãþia apare în documente ca fiind filiala bisericii Sfânta Elena, construitã pentru maghiarii din Bucureºti. Comunitatea maghiarã din Bucureºti înseamnã foarte mult pentru mine, continuã domnul Zsolt, este ceva vital pentru noi toþi, suntem în elementul nostru dat fiind cã Sfânta Liturghie se celebreazã în limba noastrã. Este o comunitate eterogenã; majoritatea sunt secui ºi existã un strat

subþire de intelectuali. Este dinamicã, se ajutã unul pe celãlalt ºi sunt unii care vin de la o distanþã destul de mare, din celãlalt capãt al Bucureºtiului”. Pãrintele Antal Pal, pãstorul comunitãþii maghiare ne spune: „Comunitãþile din diaspora trãiesc, parcã, mai bine, mai mult, comuniunea cu Dumnezeu ºi cu aproapele. Aceastã comuniune stã la baza comunitãþii maghiare din Bucureºti ºi o ajutã sã se descurce în viaþa de zi cu zi”.

În dulcea ºi frumoasa limbã a primelor rugãciuni…

Doamna Paula Fonosch, membrã a comunitãþii germane, vine de 40 de ani la Bãrãþia; dumneaei îºi aminteºte: „Pe vremuri, adicã înainte de cel de al doilea rãzboi mondial, comunitatea germanã a fost puternicã, activã ºi numeroasã. Dupã rãzboi, odatã cu instaurarea comunismului, mulþi germani au fost deportaþi; zece mii numai din Bucureºti, dintre aceºtia întorcându-se doar un sfert; alþii, mulþi la numãr, au emigrat, aºa încât, în prezent, media de vârstã a comunitãþii este între 70 ºi 90 de ani. Dupã revoluþie, am încercat sã ne adunãm la Sfânta Liturghie ºi prin intermediul Asociaþiei germanilor catolici”. Tot doamna Fonosch ne spune cã în prezent, în urma cãsãtoriilor mixte, nu se mai poate vorbi despre o etnie germanã „curatã” ºi citeazã o zicalã germanã care spune: „Undeva, în familie, existã un câine lup”, adicã bunica, mama sau tata au fost etnici germani. „Fiind destul de înaintatã media de vârstã a membrilor comunitãþii germane, participarea la Sfânta Liturghie s-a redus, fiecare preferând sã meargã la biserica din zona în care locuieºte”, ne mai spune doamna Fonosh. Pãrintele Vasile Ciobanu, responsabil cu pãstorirea acestei mici turme, ne vorbeºte conform cifrelor: „Pe hârtie apar în jur de 180 de etnici germani dar mulþi nu se mai pot deplasa sau preferã biserica cea mai apropiatã de locuinþã, iar eu încerc, în mãsura în care pot, sã-i vizitez acasã. În aceastã muncã sunt ajutat de Asociaþia germanilor catolici ºi de doi, trei voluntari. Comunitatea germanã încearcã sã-ºi pãstreze legãtura vitalã cu limba maternã prin intermediul cultului, accesul spre religiozitate, spre Dumnezeu, realizându-se aºa cum au învãþat în copilãrie, în limba germanã. În sânul comunitãþii germane au apãrut ºi persoane noi; nu sunt mulþi, este vorba de trei familii, plus doi diplomaþi, dar acest 10% din afara comunitãþii este un semn de speranþã. Cât priveºte generaþia de mâine a comunitãþii germane nu sunt perspective, poate cã s-ar putea lucra cu copiii diplomaþilor, dar este un domeniu dificil; mulþi vin, stau doi sau trei ani ºi apoi pleacã”.

O comunitate închegatã, solidarã, în care rugãciunile ºi meditaþiile sunt la ele acasã

Pãrintele paroh, Tarciziu ªerban, ne spune: „În jurul bisericii Bãrãþia s-a constituit o comunitate destul de solidã, iar acest lucru se datoreazã parohilor care au lucrat aici ºi care ºi-au lãsat o amprentã profundã.

Amintirea mea nu coboarã foarte departe, m-aº opri la pãrintele Francisc Zudor care a lucrat mulþi ani în aceastã parohie, iar oamenii

ºi-l amintesc ca pe un mare predicator ºi apropiat lor; i-au urmat apoi pãrintele Alexandru Suceu, ªtefan Tãtaru, Victor Iacobec, Alexandru Cobzaru, Alois Ilieº. Trebuie sã amintesc ºi câteva nume de vicari importanþi care au rãmas în amintirea oamenilor: pãrintele Lucian Farcaº, cu catehezele sale bine pregãtite la care participau mulþi tineri din Bucureºti; pãrintele Mihai ªerban care a reuºit sã apropie cele douã comunitãþi, românã ºi maghiarã; pãrintele Vincenþiu Pal ºi alþii.

Venind ca paroh în aceastã comunitate, am gãsit-o bine închegatã, cu persoane care au un simþ al comunitãþii, un simþ al parohiei ºi care trãiesc alãturi în ritmul parohiei; în al doilea rând trebuie sã menþionez faptul cã existã o moºtenire de spiritualitate ºi de liturgicã, adicã anumite grupuri de rugãciune pe care nu pot decât sã le încurajez, cum este, de exemplu, Rozariul viu, grupul mamelor care se roagã pentru copii ºi soþi, grupul scapularului… Este de asemenea o solidaritate în sânul acestei comunitãþi care se manifestã mai ales de sãrbãtori, de Crãciun sau de Paºte, în întrajutorarea persoanelor aflate în dificultate; trebuie sã menþionez ºi aportul unor congregaþii religioase care se implicã în viaþa parohialã: Fiicele caritãþii ale sfântului Vincenþiu de Paul ºi Surorile carmelitane misionare.

Pe lângã pregãtirea de la Prima Sfânta Împãrtãºanie, de la Sfântul Mir ºi catehezele de sâmbãtã, gândul meu este ca Bãrãþia sã devinã, poate, ºi un mini-oratoriu unde tinerii sã se întâlneascã ºi pentru altceva, nu doar pentru catehezã, de exemplu, sã putem oferi meditaþii la limba englezã, la matematicã sau la alte discipline, cum s-a fãcut deja anul trecut, sã putem oferi momente de destindere. La inimã îmi stã ºi formarea unui Caritas parohial , aºa cum ne-a încurajat de mai multe ori Înalt Preasfinþitul Ioan Robu.

Cât priveºte tema anului pastoral, Euharistia ºi familia, aº vrea sã amintesc douã iniþiative pe care le-am avut ºi care merg în continuare. În amintirea întâlnirii familiilor cu Preasfinþitul Cornel Damian, unde o parte din ele au reuºit sã se exprime pe o anumitã tematicã, în fiecare primã duminicã din lunã, dupã Liturghia de la ora 11, pentru 50 de minute, ne întâlnim în sala de catehezã unde discutãm pe o temã legatã de familie, cum ar fi de exemplu: televizorul în familie, rugãciunea în familie, educaþia copiilor. Noi, preoþii, punctãm doar câteva lucruri ºi apoi îi lãsãm sã se exprime, sã se ajute… Aºa s-a nãscut acel grup de rugãciune al mamelor care au probleme cu copiii sau cu soþii, grup care se întâlneºte în fiecare primã vineri din lunã.

Tot în prima vineri din lunã, pe lângã adoraþie ºi consfinþire la Inima lui Isus, avem ºi o consfinþire a familiilor, ne rugãm ºi pentru rezolvarea problemelor din familii, oamenii vin cu un soi de acatiste în care fiecare îºi spune pãsul”.

Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI nr. 10/2005

13

PAROHIEI DIN VIAÞA P AROHIEI

Gratiarum (Bãrãþia)- Bucureºti

Din Arhidiecezã Campus Scout

Grupul scoutiºtilor exploratori de la Catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti a petrecut împreunã cu lupeþii ºi exploratorii din Bacãu o sãptãmânã de neuitat în campusul organizat la începutul lunii august la Timiºul de Sus. Cele ºase zile petrecute împreunã au fost pentru toþi o experienþã unicã ºi de neuitat. Viaþa în comun în mijlocul naturii, buna dispoziþie, veselia, dar ºi rugãciunea i-au ajutat pe participanþi sã se apropie, sã se cunoascã între ei, sã devinã prieteni ºi sã-ºi doreascã sã se mai întâlneascã ºi cu alte ocazii. În campus, scoutiºtii au fost împãrþiþi în squadrile ºi împreunã au urmat un program distrctiv ºi edu-cativ.

Toþi participanþii au încercat sã urmeze

Primul meu campus cercetãºesc “PRIMUL MEU CAMPUS! ... Emoþii, bucurie, curiozitate. Toate mã fãceau sã aºtept cu sufletul la gurã momentul în care vom ajunge la destinaþie: Pârâul Rece.

Era pentru prima datã când urcam pe munte cu un rucsac în spate. Akela ºi Baghera ne încurajau pline de voie bunã. Ele trecuserã de mult de primele încercãri cercetãºeºti. Când am ajuns, bucuria a fost mare pentru toþi spiriduºii. Stãteam lângã o mãnãstire de cãlugãri Franciscani. Ce poate fi mai frumos decât sã-þi petreci timpul alãturi de prieteni, sã te joci ºi sã te poþi ruga în liniºte?!

Am învãþat multe lucruri acolo: am învãþat sã fim uniþi, sã ne ajutãm unii pe

14

exemplul sfântului Gheorghe, patronul explora-torilor ºi sau strãduit sã devinã adevãraþi cavaleri ai mesei rotunde, ghidaþi de istoria regelui Arthur.

Pe perioada întâlnirii, la mare cinste au fost olimpiada care a cuprins ªtafeta ºi Duelul, Marele joc, dar ºi lecþiile de orientare cu ajutorul busolei, drumeþia pe munte pânã la cascada Tamina. De asemenea, gustate de toþi participanþii au fost serile petrecute la lumina focului de tabãrã, buna dispoziþie fiind creatã prin cântece, jocuri ºi scenete.

Latura spiritualã a fost pregãtitã ºi asiguratã de pãrintele Dominic Soare ºi de pãrintele Iacob, care au însoþit cele douã grupuri la Timiºul de Sus. Chiar dacã în ultima searã ploaia a încercat sã strice atmosfera frumoasã ºi prieteneascã, nimeni nu s-a descurajat ºi s-a profitat din plin de ultimile momente petrecute împreunã. O experineþã frumoasã ºi de neuitat, pe care cu toþii ar vrea oricând sã o retrãiascã.

EXPLORA TORII EXPLORATORII

alþii, sã ascultãm ºi toate acestea sã le împletim cu credinþa noastrã ºi cu rugãciunea.

Dupã o zi de joacã, de drumeþii ºi alte distracþii, venea momentul când trebuia sã participãm la Sfânta Liturghie; ne adunam gândurile ºi trãiam alãturi de Cristos ºi de Sfânta Fecioarã.

Duhul Sfânt cobora peste noi ºi ne umplea de înþelepciune, ne lumina mintea ºi inima. Erau momentele cele mai frumoase. În mijlocul pãdurii, la rugãciune, ne uneam cu Cristos.

Toate acestea le voi pãstra în inima mea de SPIRIDUª.

Acestea sunt comorile mele pe care le voi pãstra cu sfinþenie tot restul vieþii.

Le mulþumesc celor care au fãcut posibilã aceastã poveste frumoasã trãitã de noi acolo.“ PANÃ LEONARD ANDREI – 10 ani

nr. 10/2005

Vara îîmpreunã mpreunã la B rezoi Brezoi Ca în fiecare varã, ºi anul acesta un grup de zece tineri italieni din diferite pãrþi ale Italiei, însoþiþi de douã surori din congregaþia Sfintei Familii din Nazaret au fost prezenþi în oraºul Brezoi timp de douã sãptãmâni (29 iulie – 9 august).

Au luat contact cu realitatea localã, au vizitat bolnavi, bãtrâni, familii nevoiaºe ºi au organizat diferite activitãþi cu copii ºi tineri din oraº, indiferent de confesiune. ( a consemnat ROBERT VÃCARU )

Valuri de inundaþii, valuri de generozitate Misterul pãcatului, misterul rãscumpãrãrii Recentele iniþiative de colectare de bunuri ºi bani pentru cei sinistraþi au dovedit, o datã în plus, cã suferinþa ne face solidari. Rezultatele colectelor au fost de folos pentru refacerea, mãcar în parte, a ceea ce s-a pierdut. Vã mulþumim pentru generozitatea arãtatã ºi Dumnezeu sã vã rãsplãteascã din belºug cu darurile sale!

Evenimentele dezastruoase din þara noastrã, din Europa ºi din lume, ar putea constitui un semnal de alarmã pentru noi toþi. ªtim ºi credem cã omul a fost aºezat de Creator ca administrator al creaþiei; de aceea, direct sau indirect, este rãspunzãtor pentru ceea ce se întâmplã în jurul lui.

Sfânta Scripturã ne prezintã, încã din primele ei pagini, Misterul Iubirii Divine cãruia i se rãspunde prin pãcat. Pãcatul omului nu a afectat doar relaþia sa cu Dumnezeu, dar a marcat ºi o dezordine în relaþiile interpersonale ºi în relaþiile acestuia cu mediul înconjurãtor. Misterul Rãscumpãrãrii omului ºi a universului afectat de pãcat este opera Fiului lui Dumnezeu, dar noi toþi suntem chemaþi sã ne asociem la aceastã lucrare. Tradiþia creºtinã dã mãrturie despre modul în care omul s-a implicat în opera de rãscumpãrare prin caritate, acte de pietate, acte de penitenþã ºi prin postul creºtin.

Aproape de final…

În octombrie 2003 viaþa comunitãþii parohiale catolice din Slobozia a fost însufleþitã de o nouã speranþã: sponsorii italieni s-au decis sã susþinã financiar un proiect destinat educãrii ºi formãrii umane ºi creºtine, proiect iniþiat de surorile din congregaþia „Suore Maestre Dorotea. Fiicele Inimilor Sfinte: Isus ºi Maria” . Astfel a apãrut ideea construirii oratoriului „Giovanni Antonio Farina” . De atunci ºi pânã acum nu au lipsit ofurile, necazurile, surprizele de tot felul, dar, speranþa înfiripatã cu doi ani în urmã devine, peste puþin, realitate.

Construirea oratoriului este în faza finalã. Preot, animatori, surori, voluntari – nimeni nu a ezitat sã dea o mânã de ajutor, pentru ca apoi împreunã sã se poatã bucura de noua „cucerire” a parohiei lor.

Ar trebui sã facem ceva mai mult în aceastã privinþã. Prin generozitatea arãtatã la colecte noi am fãcut deja primul pas. Am putea ca fiecare dintre noi sã ne facem un examen de conºtiinþã ºi sã eliminãm din viaþã tot ce nu concordã cu identitatea de creºtin. Ar trebui sã intensificãm rugãciunea, sã abordãm cu mai mult curaj actele de penitenþã, sã revalorificãm postul. În acest sens propun ca în toate parohiile ºi comunitãþile cãlugãreºti, începând cu data de 15 septembrie, sã se facã o novenã de ispãºire pentru pãcatele noastre ºi ale poporului nostru. În cadrul acestei novene, postind, sã ne rugãm cu toþii, acasã ºi la bisericã, ºi sã-i cerem lui Dumnezeu iertare ºi milostivire, ca þara noastrã sã fie feritã de orice calamitate. La toate Sfintele Liturghii din parohii ºi comunitãþi cãlugãreºti, rugãciunea universalã sã fie cea din timpul Postului Mare, iar la sfârºit sã se recite împreunã cu poporul Psalmul Miserere (preotul spune un verset ºi poporul repetã). Încredinþãm Preacuratei Fecioare Maria pe toþi cei care au suferit de pe urma inundaþiilor ca ºi dorinþa noastrã de a face mai mult ºi mai bine pentru noi ºi pentru cei din jurul nostru.

Cu binecuvântare, + Ioan Robu Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Femeia între a conduce ºi a sluji

N-o sã fac o pledoarie a femeii de astãzi; o sã împãrtãºesc doar câteva din aspectele care sunt oportune ºi necesare sã le dezvoltãm. Toate aceste elemente le-am aprofundat ºi discutat printr-o sesiune de formare intitulatã: “Femeia creºtinã în poziþie de conducere”, sesiune organizatã de surorile FCJ ( Însoþitoarele Credincioase ale lui Isus) din România ºi Anglia, la Broadstairs.

“Femeia creºtinã în poziþie de conducere” a atras un grup de lucru tânãr, creºtin ºi entuziast din România, Anglia, Polonia, Irlanda ºi Malta.

Purtând mesajul creºtin, iatã calitãþile pe care le poþi recunoaºte într-o femeie aflatã în poziþie de conducere: capacitatea de a empatiza; capacitatea de a fi spontan; a avea iniþiativã; a determina calitãþile în ceilalþi; capacitatea de a asculta; a proteja pe cei vulnerabili; a împãrtãºi compasiune; a accepta toate diferenþele ºi personalitãþile; a fi sincer, deschis ºi o persoanã de acþiune; a investi în capacitãþile celorlalþi; a fi coerent ºi constant în scopurile propuse; capacitatea de a comunica ºi de a organiza ; capacitatea de a reprezenta persoanele ; capacitatea de a cultiva modul de exprimare a opiniei.

Foarte important consider a fi legãtura cu tine însãþi ºi cu Dumnezeu.

Ca sã asculþi trebuie sã fii în legãturã cu tine, ca sã schimbi pãrerea e necesar sã asculþi din nou. Înveþi astfel sã vorbeºti mai puþin ºi sã asculþi mai mult, sã reflectezi mai mult la ceilalþi când iei decizii, sã reacþionezi cu discernãmânt, sã fii în pace când greºeºti, sã realizezi cã e important sã investeºti cel mai mult în ceea ce pot face persoanele din jurul tãu.

GABI LUNGU nr. 10/2005

15

LECTURI

O viaþã în iubire: Sf. Ioana Antida Thouret Ed. Piemme, f.a.; 92 p.

Micuþa carte dedicatã de Surorile Caritãþii fondatoarei lor, Sf. Ioana Antida Thouret (1765-1826), ne spune o poveste plinã de tâlc: anume cã sfinþenia înfloreºte ºi aduce roade în vremuri tulburi, iar încãpãþânarea nu e întotdeauna blamabilã.

Vremurile tulburi sunt reprezentate de revoluþia francezã ºi de Marea Teroare care a urmat, iar încãpãþânarea Ioanei Antida ne trezeºte admiraþie: refuzul net de a participa la liturghii oficiate de preoþi „juraþi“ (care depuseserã jurãmânt de credinþã faþã de republicã), excepþionala solidaritate cu puþinii preoþi rãmaºi fideli Romei, neobosita activitate clandestinã – aducerea unui preot la cãpãtâiul muribunzilor fiind în acele condiþii o adevãratã aventurã, grija constantã de a oferi hranã, ajutor ºi mângâiere celor sãraci. ªi, mai presus de toate, lupta cu sau fuga de autoritãþile agresivatee. Povestea Ioanei Antida seamãnã cu un film poliþist a cãrui moralã este una biblicã: micul David îl învinge pe puternicul ºi înfricoºãtorul Goliat. O femeie singurã ºi (aparent) neajutoratã se luptã cu autoritãþile revoluþionare animate de dorinþa de a distruge Biserica, de a suprima credinþa, de a închide institutele religioase, de a-i persecuta ºi chiar ucide pe preoþi. Dar Ioana Antida nu e niciodatã singurã; la avertismentele prietenilor îngrijoraþi cã-ºi pune viaþa în primejdie, ea rãspunde mereu: „Dumnezeu este cu mine“.

La Besançon, Surorile Caritãþii cuceresc inima sãracilor, aduc lumina iubirii evanghelice în spitale ºi în închisori. Opera fondatoarei creºte vãzând cu ochii: surorile „supei sãracilor ºi ºcolilor elementare“ sunt tot mai numeroase ºi la fel de entuziaste. Ordinul trece graniþele Franþei, surorile ajungând ºi la Napoli. Dar ambiþii prea omeneºti o împiedicã sã se bucure de roadele muncii sale: este înlocuitã din funcþia de Superioarã a Stãreþiei din Besançon, iar uºa „casei sale“ nu i se va mai deschide niciodatã. Se întoarce la Napoli, unde va

ºi muri la 24 august 1826.

Partea a doua a volumului reuneºte câteva gânduri ale Sfintei Ioana Antida pentru surorile sale, dar ºi pentru noi, cei de astãzi: despre calea de urmat, despre timp, despre credinþã, speranþã ºi dragoste, despre rugãciune ºi iertare, despre sãraci, despre Isus Cristos, despre comunitate, Bisericã ºi misiune, despre bucurie, despre perfecþiune, sfinþenie ºi despre Slava lui Dumnezeu, toate superb ilustrate cu icoane, peisaje sau instantanee fotografice.

«Cred fãrã tãgadã cã voi putea face totul cu ajutorul Tãu ºi cu harul Tãu; cred de asemenea cã nu pot face nimic fãrã Tine ºi cã sunt doar nevolnicie, pãcat ºi neºtiinþã» «În Cer sã cãutaþi comoara statornicã, iar nu pe acest pãmânt de nefericire, pe care trecem ca niºte umbre pieritoare.

Cerul!

Iatã unde veþi duce inimile voastre!» scria Sf. Ioana Antida, iar opera sa de iubire în numele lui Cristos strãluceºte ºi astãzi, dupã douã secole, pe toate meridianele globului.

ANA-MARIA BOTNARU

Jubileu

10 ani de la apariþia publicaþiei „Viaþa consacratã” În 1991 a avut loc, dupã 43 de ani de întrerupere datoratã regimului comunist, prima întâlnire a reprezentanþilor institutelor cãlugãreºti care au supravieþuit în clandestinitate – ºi s-a ajuns la concluzia cã este necesarã editarea unei publicaþii a vieþii consacrate din þara noastrã. Acest deziderat s-a putut realiza, însã, numai dupã stabilirea Misionarilor Congregaþiei Cuvântului Divin (Verbiþii) în România. Cu atribuþiile de coordonator ºi redactor responsabil a fost investit pãrintele Gianfranco Maronese, superiorul verbiþilor, care, de la început ºi pânã acum, când putem citi al 25-lea numãr al publicaþiei „Viaþa consacratã”, s-a dedicat acestui apostolat care cere spirit de orientare printre prioritãþile Bisericii, talent jurnalistic ºi timp.

Buletinul „Viaþa consacratã” este apreciat ºi de numeroºi intelectuali laici, cadre universitare, medici, profesori. „Viaþa consacratã” – Ad multos annos !

GHEORGHE FODOR Confrater piarist, secretar adjunct C.S.M.R.

16

nr. 10/2005

it m u n l lu e c ã hiu l d n Gâ „ O c u l u i “ n m o D

Povestea s-ar fi sfârºit aºa dacã, printre micile vieþuitoare înveºmântate de roºu ºi negru, n-ar fi rãmas câþiva gândãcei neatinºi de rãutate, þinuþi departe de luptele prosteºti în care semenii lor s-au lãsat asmuþiþi din dorinþa de a lua în stãpânire ceea ce nu le aparþinea de drept. ªi, fãrã a arãta cu picioruºele spre mulþimea celor orbi ºi pãcãtoºi, gândãceii cumsecade s-au dovedit a fi buni pânã la capãt, dând o aripioarã de ajutor aproapelui aflat la necaz, însoþindu-i pe cei cu privirea întunecatã ºi purtându-le de grijã. Aºa se face cã umblã legaþi unul de altul, gândãceii fãrã de vedere fiind cãlãuziþi de cei care au avut înþelepciunea de a-ºi pãstra aprinsã lumina ochilor.

Rãmâne acum de lãmurit misterul numelui OchiulDomnului care, gândeºti tu, nu se potriveºte deloc unor insecte cu astfel de apucãturi. Aflã însã cã, dupã ce a rãmas oarbã, „gândãcimea” a înþeles cã legea „ochi pentru ochi…” le-a adus numai rãu ºi cã ar trebui sã se întoarcã la izvoarele iubirii cu care au fost creaþi. S-au cãit, au cerut iertare Creatorului pentru a nu fi fost demni de iubirea Lui ºi s-au hotãrât sã înlocuiascã legea talionului cu cea a bunei înþelegeri ºi a respectului. Tot atunci ºi-au schimbat ºi numele, zicându-ºi Ochiul Domnului pentru a le aminti celorlalte vieþuitoare, ºi mai cu seamã oamenilor, cã privirea lui Dumnezeu este guvernatã de legea iubirii, a iertãrii ºi a îndurãrii, nu de cea a ochiului pentru ochi…care, dacã ar fi fost aplicatã, ar fi transformat Terra într-o planetã a luminilor stinse.

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Manual pentru Prima Sfântã Împãrtãºanie “Isus vine la tine! Iatã un adevãr care-i cuprinde pe toþi: pe copii ºi pe tineri, pe cei care au mulþi ani ºi pe cei care au ani foarte mulþi. Tuturor le este spus acest adevãr dar, în manualul acesta, copiii sunt cei chemaþi sã punã în inima lor aceastã veste bunã: Isus vine la tine!”. „Isus vine la tine!” - manualul de religie pentru clasa a II-a, mai precis pentru copiii care se pregãtesc sã primeascã Prima Sfântã Împãrtãºanie, este prima lucrare realizatã de Comisia Diecezanã pentru Catehezã. Grafica deosebitã, stilul dinamic ºi jocurile propuse vor asigura, cu siguranþã, succesul acestei cãrþi ºi vor face mai atractivã însuºirea primelor noþiuni de catehism.

Cartea a apãrut la Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti. nr. 10/2005

17

PAGINA MICULUI PRINÞ

Copile dragã, Am sã-þi povestesc cum, alungatã de nemiloasa cãldurã ce asediazã în lunile de varã cetatea de pe malurile Tibrului, mi-am gãsit adãpost în inima unuia sau altuia din parcurile romane, la umbra primitoare a vreunui copac bãtrân, cu ramuri lungi ºi frunziº stufos. În astfel de locuri, departe de zgomot, de praf ºi de fum, natura îþi îngãduie sã-i deschizi porþile comorilor de frumuseþe ºi de înþelesuri adânci, îmbiindu-te sã le descoperi ºi sã iei aminte. ªi, în vreme ce-mi lãsam privirea sã cutreiere prin ascunziºurile plantelor, zãresc un gândãcel prins în capcana þepoasã a unui cactus. Are culoarea focului ºi-i încondeiat cu desene de nuanþa abanosului, ce-i dau un aspect de o frumuseþe rar întâlnitã în neamul insectelor.

Curios este cã dumnealui, gândãcelul cu pricina, poartã complicata denumire ºtiinþificã lygaeus equestris însã, popular, este cunoscut cu numele de OchiulDomnului ºi tare aº vrea sã ºtiu de ce. E drept cã pe spinare are desenat un cerc de culoarea laptelui care, pe fundalul negru, ar putea da ideea unui ochi, dar nu sunt convinsã, aºa cã nu-mi rãmâne decât sã scot gândãcelul dintre spini, sã-i cer sã-mi dezlege misterul numelui ºi sã-mi explice de ce merg ei, de obicei, uniþi câte doi, trei sau chiar câte patru.

Zis ºi fãcut; odatã eliberat dintre þepi, am aflat povestea pe care mã grãbesc sã þi-o spun ºi þie.

Se istoriseºte cã la începuturi, gândãceii roºii cu desene negre formau un popor cumsecade, harnic ºi unit care, însã, cu timpul, uitând de învãþãtura Creatorului, a început sã se dezbine, împãrþindu-se în clanuri tot mai nemulþumite ºi mai rãzboinice, între care domnea cumplita lege a talionului, care spune „ochi pentru ochi…”, ceea ce înseamnã sã rãspunzi la un rãu ce þi s-a fãcut cu acelaºi fel de rãu. Ba mai mult, în cazul insectelor din poveste, legea „ochi pentru ochi…” nu era doar un fel de a descrie rãzbunarea sau plata cu aceeaºi monedã, ci era aplicatã în adevãratul înþeles al cuvântului, gândãceii scoþându-ºi ochii unii altora în lupte ce pãreau a nu se mai sfârºi. Azi aºa, mâine aºa, pânã la urmã ajunserã a fi un popor fãr’ de vedere care orbecãia în întunericul semãnat de urã, lãcomie ºi trufie.

Monseniorul Ghika: “Cãsãtoria este o” stare” prin care bãrbatul ºi femeia pot ajunge

la sfinþenie, fiind pur ºi simplu un soþ bun ºi o soþie bunã”

Cãsãtoria: “un sacrament care se reînnoieºte în fiecare zi”

(continuare din nr nr.. trecut)

Calitatea social ã a apostolatului feminin socialã

Un dar nepreþuit adus acestei familii dezbinate ºi fãrã credinþã: Alãturi de catehezele adresate tinerilor, exerciþiile spirituale convertirea. Cazul bucureºtean - din peisajul luminos al cu doamnele de caritate provenind din familii bucureºtene, «micului Paris» dintre cele douã rãzboaie mondiale - este care l-au ajutat în opera de la sanatoriul St. Vincent de Paul, precedat de altele, dintre care mai cunoscut este cel petrecut edificã apostolatul feminin. Partea femininã a familiei gãseºte la o periferie sumbrã a marelui Paris, în cartierul «roºu» Villejuif, în aceste cateheze resurse înalte pentru propria estimare, un acolo unde Vladimir Ghika ºi-a început slujirea ca preot. Prin nou mod de a-ºi descoperi ºi privi vocaþia, cu ecouri benefice copii a adus miracolul credinþei în familiile care trãiau într-o cruntã mizerie, nu doar materialã, ci în primul rând spiritualã. în viaþa propriei familii ºi în viaþa publicã.

Cateheze publicate în 1923 cu titlul «La Visite des Pauvres», Un posibil patron conferinþe grupate în «l’Heure al apostolatului laicilor Sainte», 1928; «la Présence de Dieu», Monseniorul Ghika ºi-a început «La souffrance» , «La Liturgie du vocaþia de slujire ca laic. A fost Prochain», 1932: parcurgându-le, primul laic care a fãcut studii de descoperim preþul pe care teologie ºi filozofie, iar ideile ºi Monseniorul Ghika îl dãdea calitãþii convingerile sale prefigureazã teme credinþei, iar dacã ne gândim la ale Conciliului Vatican II, cum ar fi specificul feminin, în modul de a apostolatul laicilor în Bisericã prin primi ºi de a transmite valorile pecetea Botezului. sacre, începând cu valoarea vieþii, Îl venerãm, deci, ºi ca un posibil descoperim cât de profund din arhiva Doamnei Oana Seceleanu patron ceresc al activitãþii laice, în psiholog este Monseniorul Ghika.

El însoþeºte apostolatul feminin spre valori de excelenþã, în faþa cãreia se deschid orizonturi bogate de apostolat.

Figura Monseniorului Ghika evocã o primãvarã a Bisericii, cele mai mãrunte gesturi din cotidian. care a înflorit în comunitãþile noastre, în prima jumãtate a Copiii ºi familiaritatea cu miracolul secolului trecut. La adãpostul acestei grãdini spirituale, Copiii au fost interlocutori predilecþi ai Monseniorului Ghika familiile au rezistat apoi asaltului comunismului ateu care, prin familiaritatea lor de credinþã cu Providenþa. Cu ochi de urmãrind destrãmarea valorilor, viza în primul rând familia copil, credinþa în miracol nu este superstiþie, ci puritate. În viaþa ca pãstrãtoare a acestora.

Pe Monseniorul Ghika îl celebrãm. Cauza beatificãrii sale de familie, marcatã de provocãri, de dificultãþi, câteodatã de uneºte rugãciunile noastre personale ºI pe ale familiilor. rupturi grave, este nevoie ºi de credinþa în miracol.

Monseniorul Ghika credea în miracol ca semn al Spiritualitatea sa este foarte actualã ºi îl simþim prezent, Providenþei. Printre episoadele acestui apostolat este veghind asupra noastrã, asupra familiilor ºi comunitãþilor cunoscutã, de exemplu, o întâlnire pe care a avut-o într-o noastre, în speranþa de a reconstrui o civilizaþie creºtinã. staþie de tramvai cu un copil care, confundându-l cu Moº MARINA FARA Crãciun, l-a chemat acasã, unde pãrinþii nu se înþelegeau. (“T ema familiei în spiritualitatea Monseniorului Ghika”, (“Tema Monseniorul vine cu un dar pentru copil, dar ºi pentru pãrinþi.

Familia creºtinã, www .ProFamilia.ro) www.ProFamilia.ro)

Parohul Carol Auner S-a nãscut la 18 octombrie 1865, la Viena ºi a murit la 30 decembrie 1932, la Bucureºti. A rãmas în istoria Bisericii locale drept cel mai important paroh al Catedralei Sfântul Iosif, cel mai mare istoric catolic român din toate timpurile, un adevãrat „pãrinte” al presei catolice româneºti, unul dintre cei mai talentaþi pianiºti ºi organiºti pe care i-a avut Biserica noastrã. A fost apreciat încã din timpul vieþii drept una din cele mai

18

erudite personalitãþi ale epocii sale, iar în calitate de pedagog, profesor, rector, duhovnic, director spiritual nu avea pereche.

A acordat o atenþie deosebitã solemnitãþilor ºi ceremoniilor religioase sau ocazionale de la Catedralã, organizãrii vieþii parohiale, ºi a înzestrat catedrala, în 1930, cu orga Wegenstein, „una din rarele, prea rarele mândrii ale capitalei României”, dupã cum se exprima, în 1933, ziarul Epoca. A fost cofondator al Buletinului Parohial în limbile germanã ºi francezã, precum ºi al Revistei Catolice.

nr. 10/2005

Rãmâne în istoria Bisericii locale ca un ministru smerit al altarului, printr-o viaþã exemplarã în modestie ºi simplitate, umil pânã la desãvârºire.

Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOª

Cu toate cã elevii erau de mult timp in vacanþã, centrul educaþional Sf. Faustina, din cadrul Spitalului Marie Curie, a avut toatã vara porþile larg deschise.

Cãrþile, caietele ºi cataloagele ºcolii au stat cuminþi în pupitrele lor, lãsând jocul, voia bunã ºi divertismentul sã fie suverane peste micuþii pacienþi.

Camerele de joacã au puterea de a-i reîntoarce în universul copilãriei chiar ºi pe cei care nu pot pãrãsi patul de suferinþã, prin prezenþa în salonul lor a educatoarelor din cadrul centrului.

Flacãra Olimpicã s-a aprins pentru toþi copiii internaþi.

Olimpiada s-a desfãºurat în “douã sesiuni” de-a lungul lunilor iunie, iulie ºi august, cuprinzând spectacole, jocuri, chiar ºi întreceri sportive ºi concursuri distractive.

Nimic nu este mai minunat decât a schimba lacrimile cu zâmbete, tristeþea cu bucuria ºi deznãdejdea cu speranþa. În decursul verii, bãtrâna Elada s-a mutat în Spitalul Budimex, iar

Moº Crãciun a cedat locul Ursuleþului Tedy care, cu

Reþele de solidaritate

Inundaþiile din aceastã varã au afectat o mare parte a þãrii, dupã unele estimãri numãrul gospodãriilor complet distruse fiind de circa 800, fãrã a mai vorbi de cele avariate într-o mãsurã mai micã sau mai mare. În prag de toamnã ºi presaþi de nevoia unei coordonãri eficiente a efortului de pregãtire pentru iarnã, Confederaþia Caritas România a organizat luni, 29 august, la sediul din Bucureºti, o întâlnire de lucru la care au participat reprezentanþi ai mai multor organizaþii ºi instituþii: Ambasada Austriei, Caritas Austria, Caritas Bucureºti ºi Caritas Iaºi, Crucea Roºie Românã, Patriarhia Românã ºi World Vision România.

Din prezentãrile participanþilor a reieºit o mare varietate de iniþiative, de la distribuirea de alimente, medicamente ºi materiale de urgenþã (Caritas, Crucea Roºie, Patriarhia Românã, World Vision), la campanii de vaccinare (Patriarhia Românã), ºi pânã la reconstrucþia sau reabilitarea de locuinþe (toþi participanþii, cu excepþia Crucii Roºii). Un proiect îndrãzneþ, ºi pentru care iniþiatorii - World Vision - au solicitat colaborarea tuturor participanþilor, constã în deschiderea unei campanii de educare pentru prevenirea dezastrelor, ºtiut fiind cã o bunã parte a

mãrinimie, a împãrþit tuturor copiilor daruri, iar participanþilor la “Jocurile Olimpice” diplome de merit.

Mulþi copii vor mai rãmâne luni de zile pe paturile de suferinþã ºi speranþã, alþii câteva zile sau sãptãmâni, iar unii dintre ei, din pãcate, nu se vor mai întoarce niciodatã acasã decât pentru cãlãtoria cea mare.

Sfânta Faustina, patroana spiritualã a centrului educaþional, ne-a învãþat sã-l rugãm pe Isus ca prin patimile sale îndurerate sã se îndure de noi ºi de lumea întreagã.

Aici, în Spitalul Marie Curie, este un mic Sanctuar al Milostivirii, iar cadrele didactice din centrul educaþional au misiunea apostolicã de a ºterge lacrimile, de a oferi iubire, aºteptând cu bucurie rãsplata zâmbetului de pe chipul neprihãnit al copiilor.

Prof. LILIANA SIMION catastrofelor naturale ar putea fi prevenite sau mãcar atenuate printr-o mai mare atenþie faþã de protejarea mediului. Multe aluviuni ºi aluncecãri de teren se produc din cauza defriºãrilor excesive, ºi o parte din viiturile acestei veri nu s-ar fi produs dacã albiile rîurilor nu s-ar fi blocat cu gunoaie (obiceiul românului de a “duce de râpã”, cum spun moldovenii, lucrurile care nu mai trebuie...). Pe linia aceluiaºi efort de prevenire se situeazã ºi principiul adoptat de multe dintre organizaþii de a nu încuraja reconstruirea sau reabilitarea acelor locuinþe care se aflã în zone predispuse la inundaþii. A fost solicitat în acest sens sprijinul autoritãþilor locale, ºi, în cazurile fericite, au fost obþinute terenuri noi, sigure, în schimbul celor afectate.

Revenind la proiectele de intervenþie imediatã, toþi participanþii au atras atenþia asupra crizei care s-ar putea instala odatã cu venirea iernii, dat fiind cã numai un foarte mic numãr din gospodãriile afectate au fost reabilitate pânã la ora actualã. De comun acord, cei prezenþi au hotãrât sã organizeze o nouã întâlnire, la care vor participa ºi autoritãþile, în a doua jumãtate a lunii septembrie, timp în care vor cãuta alternative pentru organizarea de adãposturi temporare de iarnã (clãdiri dezafectate, containere, locuinþe mobile etc.).

LIANA GEHL nr. 10/2005

19

SOCIAL

Vara împreunã la Spitalul Marie Curie

CONCILIU

Ad Gentes Biserica este Trupul lui Cristos trimis „cãtre popoare” [= ad gentes]. Este Capul acestui Trup, Domnul, cel care a fãcut aceastã trimitere dupã învierea sa: „Mergeþi ºi faceþi ucenici la toate popoarele...” ( Mt 28,19-20). Aceastã trimitere a Bisericii, însã se înscrie într-una mai profundã: cea a trimiterii lui Cristos în lume de cãtre Tatãl.

Dar oare, numai pentru cã Isus a spus aceste cuvinte, este Biserica misionarã ? Decretul despre activitatea misionarã a Bisericii, promulgat la Conciliul Vatican II, chiar de la nr. 2, spune cã totul se înscrie într-un plan dumnezeiesc care curge „din însuºi izvorul iubirii”, din iubirea Tatãlui care ne-a creat ºi ne-a chemat la o viaþã de comuniune între noi ºi cu El. Iar acest plan, care vizeazã ca El, Tatãl, sã fie cunoscut ºi iubit de toþi, se realizeazã printr-un mijloc special: Fiul sãu. Iar Fiul, la sfârºitul zilelor sale printre noi, dupã ce a împlinit toate câte i-au fost date de Tatãl, dupã moartea ºi Învierea sa, s-a înãlþat la cer, lãsând ca de acum înainte planul Tatãlui sã fie continuat de Trupul sãu, asupra cãruia l-a trimis pe Duhul Sfânt.

Biserica continuã ceea ce Domnul a început, are în ea energia de viaþã a Duhului: nu poate sã nu fie misionarã! ªi nu numai pentru un secol sau douã, ci pânã la sfârºitul istoriei, cãci Tatãl vrea ca toþi oamenii sã fie mântuiþi (nr.

7). Este specific pentru Bisericã (nr. 9), sã-ºi desfãºoare apostolatul între prima venire a Domnului ºi cea de-a doua, la sfârºiul timpurilor. Acest timp, între cele douã veniri, este chiar timpul ei, timpul Bisericii.

Ce anume înseamnã însã «misiune»? Iatã câteva elemente: vestirea Evangheliei, celebrarea sacramentelor (în special a Euharistiei), preþuirea ºi valorificarea a tot ceea ce este „adevãr ºi har” la diferite popoare, asumarea ºi purificarea oricãrei „bune seminþe” din inima ºi sufletul oamenilor, din riturile locale, din culturile particulare (toate elementele sunt enumerate la nr. 9). De ce acest efort?

Pentru cã numai ceea ce a fost asumat poate fi oferit Tatãlui, numai printr-o dilatare cu adevãrat universalã a respiraþiei Bisericii se poate ajunge la acea plinãtate pe care o gustãm acum în mod parþial ºi precar, dar care, în Împãrãþia definitivã,

va fi trãitã pe deplin de toþi. Care este, deci, obstacolul principal al misiunii? Nu împotrivirea oamenilor sau persecuþiile, ci stagnarea efortului Bisericii. Este suficient sã citim nr. 24-27 (despre spiritualitatea misionarã) ºi sã sesizãm cât de insistent repetã Conciliul „trebuie”, în sens de dinamicitate, de continuitate a misiunii.

Ce anume i-a impresionat mai mult din acest document, pe observatorii necatolici de la Conciliu? Faptul cã, în Decret, se subliniazã cã, pentru o adevãratã misiune faþã de lume, dezbinarea creºtinilor este obstacol ºi scandal. Unitate deci, pentru misiune. Este ceea ce scria Dr. Lukas Vischer, secretarul Comisiei Credinþã ºi Constituþie, observator la Conciliu din partea Consiliului Ecumenic al Bisericilor: Printre cele patru texte promulgate la finele celei de-a patra sesiuni a Conciliului, mi se pare cã Decretul despre activitatea misionarã a Bisericii are o importanþã specialã. El subliniazã cu tãrie cã Biserica Catolicã trebuie sã fie gata de a colabora cu celelalte Biserici, comunitãþi ecleziale ºi cu diferite organisme. Aceasta înseamnã cã unitatea ºi misiunea sunt indisolubil legate între ele ºi cã scandalul divizãrii trebuie sã fie depãºit în vedea mãrturiei creºtine1 .

Pr Pr.. CORNELIU BEREA 1 Citat în J. le Guillou, «Décret sur l’action missionnaire de l’Eglise, “Ad Gentes”», în Concile Œcuménique Vatican II, vol. IV, Paris 1966, 68-69. Decretul a fost promulgat la 7 decembrie 1965. Autorul se referã în special la nr. 12 al Decretului.

Comunitatea Sfântul Ioan - Mãnãstirea Sfânta Familie

ªcoala Vieþii 2005-2006

Un an ºcolar dãruit lui Isus, pentru a-l cunoaºte ºi iubi mai mult * Cu sfântul Ioan, ucenicul preaiubit, primind-o ca mamã pe Maria, Maica Milostivirii * Pentru cei care vor sã-ºi adânceascã credinþa ºi sã trãiascã Evanghelia * Opt luni de formare personalã ºi creºtinã * alãturi de Fraþii Sfântul Ioan la Mãnãstirea Sfânta Familie * de pe 27

20

septembrie a.c. pe 8 mai 2006 * pentru tineri între 18-30 de ani * Înscrieri tel.: 0788 596 378 „Dacã nu ºtii în ce port vrei sã ajungi, nici un vânt nu este favorabil“.

(Seneca) ªcoala Vieþii: o banalitate? o necesitate? o experienþã?

Opt luni din viaþã în care nu se

nr. 10/2005

întâmplã nimic deosebit ºi totuºi se schimbã ceva. Nu câºtigi nimic ºi totuºi ai ceva în plus. Opt luni de viaþã obiºnuitã ºi, în acelaºi timp, total diferitã. În concluzie, ªcoala Vieþii vrea sã fie un timp de dãruire, un timp în care încerci sã dai tot ce ai mai bun din nimicul tãu, un an în care poþi gãsi rãspuns la multe întrebãri, un an dupã care viaþa îþi pare, parcã, nouã, deºi este aceeaºi.

EMANUEL (ªcoala Vieþii 2004-2005)

”Samuel a spus cãtre tot poporul: Uitaþi-vã la acela pe care l-a ales Domnul, cã nu este nici unul la fel cu el în tot poporul.

Atunci întreg poporul a strigat cu bucurie ºi a zis: Trãiascã regele!”

(1Sam 10,24). domneascã ºi sã apere poporul de vrãjmaºii sãi. El a fost rege peste Israel între anii 1030-1010 îC. Mulþimile s-au strâns în jurul sãu încã de la început ºi l-au ovaþionat în strigãte de bucurie: „Trãiascã regele!” Profetul Samuel se deplaseazã personal ºi-l unge rege la Ghilgal, oraº situat pe malurile Iordanului, care trebuia sã aminteascã Israelului cã în acest oraº au poposit ºi au pãºit pentru întâia oarã pe Pãmântul Fãgãduinþei sub conducerea viteazului Iosue, urmaºul lui Moise.

Regele Saul nu a fost întotdeauna la înãlþime, a comis nenumãrate greºeli ºi s-a îndepãrtat de voinþa Domnului; pentru aceasta el ºi-a atras mânia divinã. Poporul a fost martor la toate acestea, de aceea profetul Samuel s-a apropiat încetul cu încetul de tânãrul David pe care, mai târziu, la uns rege punându-l în locul lui Saul devenit între timp nevrednic.

Lui Dumnezeu i-a pãrut rãu cã i-a fãcut o aºa de mare cinste. Puterea l-a zãpãcit pur ºi simplu pe regele Saul, fãcând din el o victimã neputincioasã. Este o regulã de dreptate în viaþã. Dumnezeu ne dãruieºte harul ºi lumina sa, pentru ca noi sã ducem la bun sfârºit misiunea pe care Dumnezeu ne-a încredinþat-o. El aºteaptã de la noi sã ne facem în toate datoria! Este trist, atunci când noi nu rãspundem la chemarea Domnului. Ne înºelãm pe noi înºine ºi-l înºelãm ºi pe Dumnezeu prin tot ceea ce facem. Astfel s-a comportat regele Saul, de aceea a avut un sfârºit atât de trist.

Mons. V LADIMIR PETERCÃ VLADIMIR ereza Rector al Institutului TTeologic eologic Sfânta TTereza

Semnul dragostei

În lectura a doua a duminicii a XXIII dpa, sfântul Pavel ne îndeamnã : Sã nu datoraþi nimãnui nimic, în afarã de a vã iubi unii pe alþii, cãci cine-ºi iubeºte aproapele a împlinit legea (Rm 13,8). Or capitolul 18 al Evangheliei sfântului Matei, din care se citeºte în aceastã duminicã un mic fragment (18,15-20), trateazã, sub diferite unghiuri, împlinirea acestei iubiri. El acordã o atenþie deosebitã la douã teme: prioritatea de care trebuie sã se bucure cei mici ºi slabi, ºi iertarea reciprocã. Chiar înainte de fragmentul propus spre meditare, Isus a povestit parabola oiþei pierdute, parabolã pe care o încheia atãl vostru din ceruri nu vrea cu cuvintele: Tot astfel TTatãl sã se piardã nici unul dintre micuþii aceºtia (18,14).

Aceastã grijã este de-acum înainte încredinþatã ucenicilor : nu îngãduiþi ca vreunul dintre fraþii voºtri sã se piardã. Aceastã grijã va fi un semn al dragostei cu care Dumnezeu ne iubeºte.

Pr Pr.. TARCIZIU ªERBAN nr. 10/2005

pic .. pic .. picãturi de Revelaþie...

Orice schimbare în structura unui popor însemnã, de fapt, o schimbare de mental ºi se realizeazã cu foarte multe dificultãþi. Marile transformãri profunde, le-aº numi de mentalitate, au necesitat multã trudã ºi s-au impus cu greu ºi dupã multã caznã. Este foarte greu sã schimbi modul de a fi ºi de a gândi al unui popor. Este mult mai uºor sã continui cu aceleaºi obiceiuri ºi moravuri care nu afecteazã cu nimic comoditatea unui popor, decât sã te implici ºi sã dai o altã traiectorie vieþii ºi activitãþii de fiecare zi. Sã ascultãm o parabolã minunatã din paginile Vechiului Testament, în care este ridiculizatã posibilitatea de a alege un rege.

Este una din cele mai frumoase pagini pãstrate în cadrul Bibliei, ea este o mãrturie a spiritului creator al acesteia: ”Copacii au plecat odatã sã ungã un rege care sã stãpâneascã peste ei. Au zis mãslinului: Fii rege peste noi! Mãslinul însã le-a rãspuns: Sã mã lipsesc eu oare de untdelemnul meu, întru care se cinstesc zeii ºi oamenii, ºi sã mã duc sã domnesc peste copaci?

Atunci copacii i-au spus smochinului: Vino tu ºi fii rege peste noi! Dar smochinul le rãspunde: Sã mã lipsesc eu oare de dulceaþa mea ºi de preagustoasele mele roade, ºi sã vin sã domnesc peste copaci?

Atunci copacii au grãit cãtre viþã: Vino tu ºi fii regele nostru! Însã viþa le-a rãspuns: Sã mã lipsesc eu oare de mustul meu, care înveseleºte pe zei ºi pe oameni, ºi sã vin sã domnesc peste copaci?

Atunci copacii s-au îndreptat cãtre mãrãcine: Vino tu ºi fii regele nostru! Mãrãcinele a rostit cãtre copaci: dacã voiþi sã mã ungeþi ca rege al vostru, veniþi ºi adãpostiþi-vã la umbra mea, iar de nu, foc sã izbucneascã din mãrãcine ºi sã mistuie cedrii Libanului! (Jud 9,8-15).

Avem în faþa noastrã o fabulã în sensul clasic al cuvântului.

Copacii sunt poporul, adicã noi toþi. În felul acesta, mãslinul, smochinul, viþa-de-vie reprezintã tot ce este mai de preþ în cadrul societãþii ebraice. În schimb, ºi acest lucru este ºtiut de cãtre toþi, mãrãcinele, dispus sã accepte sã fie uns rege fãrã nici o condiþie prealabilã, trebuie sã ne dea de gândit. El îi invitã pe toþi sã se odihneascã la umbra sa, pe care, de fapt, el nu o are. Acesta a fost mesajul profund pe care ni-l transmite aceastã parabolã.

A fost greu, foarte greu, ca poporul sã accepte un rege care sã-l conducã. ªi, totuºi, timpurile s-au schimbat foarte mult.

Poporul a devenit mai matur ºi mai rãspunzãtor de propria-i soartã. Nu a fost uºor deloc ca poporul, în totalitatea sa, sã-l accepte ca rege, dar el totuºi s-a impus ºi a domnit peste triburile israelite. Pe de altã parte, este un lucru ºtiut de toþi, cel ce întârzie, pe acela îl pedepseºte însãºi viaþa. Saul, cel din tribul lui Benianim, despre care Biblia ne vorbeºte în cartea 1Sam 9-22. 28. 31, este cel ales de Dumnezeu, sã conducã, sã

21

OAMENI AI CREDINÞEI

Saul, primul rege în Israel

ªTIRI

Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN ºi EUSEBIU PÎRÞAC

Doctrina socialã a Bisericii în ser viciul serviciul omului modern

Este tema întâlnirii care a avut loc pe 23 august la Rimini. Cardinalul Renato Raffaele Martino, Preºedintele Consiliului Pontifical pentru Dreptate ºi Pace, a afirmat în cadrul acestei manifestãri cã temele prioritare ale comunitãþii umane moderne sunt apãrarea vieþii, a libertãþii religioase, a pãcii ºi a drepturilor omului. Apãrarea vieþii din momentul conceperii ºi promovarea ei este “de o importanþã fundamentalã pentru acþiunea creºtinilor în viaþa socialã”, a precizat Cadrinalul Martino.

Savino Pezzotta, Secretarul general al CISL (Sindicatul Catolic Italian), a scos în evidenþã faptul cã “implicarea creºtinã nu poate sã fie ceva privat. Credinþa nu poate fi separatã de viaþã: credinþa este cea care cere ºi o dimensiune publicã.

Ca sindicalist, nu se poate reduce munca la dimensiunea economicã sau politicã. Munca este orientatã cãtre odihnã ºi nu cãtre retribuþie ºi succes, aºa cum se gândeºte în mod obiºnuit”. Din acest punct de vedere, a încheiat vorbitorul, “doctrina socialã a Bisericii este capabilã sã repunã în discuþie toate problemele”.

Sfânta Scripturã în viaþa Bisericii Catoice

Pentru a marca 40 de ani de la promulgarea documentului conciliar “Dei Verbum”, aprobat cu puþin timp înainte de încheierea Conciliului Vatican II în 1956, Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unitãþii Creºtinilor, condus de Cardinalul Kasper ºi Federaþia Biblicã Catolicã organizeazã între 14 ºi 18 septembrie, la Roma, conferinþa biblicã internaþionalã pe tema “Sfânta Scripturã în viaþa Bisericii”. Vor participa peste 400 de persoane din 98 de þãri, organizatorii estimând cã la eveniment vor fi prezenþi ºi reprezentanþi din alte Biserici ºi religii. Conferinþa îºi propune sã dezbatã problemele ºi provocãrile fundamentale ale secolului XXI, abordând biblic diverse aspecte precum contextul eclezial, dialogul ecumenic, dialogul cu diferitele culturi ºi religii, cu societatea ºi cu lumea.

Printre temele care vor fi dezbãtute se numãrã ºi: exegeza; catehismul ºi liturgia; dialogul ecumenic; relaþia cu evreii; dialogul interreligios; provocãrile ridicate de noile miºcãri religioase; problema tot mai gravã a fundamentalismului; valorile religioase în contextul secular; dreptatea ºi pacea într-o lume globalizatã.

Participnaþii se vor bucura de privilegiul unei întâlniri private cu Papa Benedict al XVI-lea.

Preºedintele Conferinþei Bisericilor Europene a vizitat România Pastorul Jean-Arnold de Clermont, Preºedintele Conferinþei Bisericilor Europene a început, pe 29 august, o vizitã în România. Unul din scopurile acestei vizitei este observarea modului în care vor decurge pregãtirile pentru cea de-a treia Adunare Ecumenicã Europeanã care se va desfãºura în 2007 la Sibiu. “Am venit în România ca sã demarãm pregãtirea Adunãrii din 2007 a reprezentanþilor Bisericilor Catolice, Protestante, Vechi-Catolice, Anglicane,

Ortodoxe, sã ne adunãm aici ºi, împreunã, sã descoperim ceea ce este comun în rãdãcinile spirituale ale credinþei noastre. Adunarea de la Sibiu va fi cea de a treia Adunare Ecumenicã Europeanã. Prima a avut loc în anul 1989, în Elveþia, la Basel, într-o þarã majoritar protestantã; a doua în 1997, la Graz, într-un context majoritar catolic; era necesar ca a treia sã aibã loc

ONG fac coaliþie pentru imigranþi

La începutul lunii septembrie, la Bruxelles, o coaliþie a 13 ONG- uri care se ocupã de problema emigranþilor ºi a refugiaþilor ºi-a exprimat preocuparea pentru actuala politicã a Uniunii Europene referitoare la recluziunea ºi expulzarea imigranþilor care nu au acte în regulã ºi a celor cãrora le este refuzat dreptul de azil.

Coaliþia organizaþiilor care funcþioneazã în colaborare cu Biserica ºi care susþin drepturile omului, a cerut Parlamentului European ºi Statelor membre sã ia în considerare câteva

22

nr. 10/2005

într-un context ortodox.

Acesta a fost primul motiv care a determinat alegerea României ca loc pentru cea de-a treia Adunare Ecumenicã Europeanã. Acum trebuie luat în considerare ºi faptul cã, aºa cum sperãm cu toþii, în 2007, România va deveni membrã a Uniunii Europene; în al doilea rând, Sibiul va fi capitala culturalã a Europei în anul 2007: cele douã elemente au fost hotãrâtoare în alegerea României ºi a Sibiului ca loc de întrunire.”

principii comune care sã asigure faptul cã preocedurile de expulzare vor respecta în mod deplin demnitatea individului.

Atât recluziunea cât ºi expulzarea ar trebui sã fie ultima mãsurã la care sã se recurgã în problema imigranþilor.

Caroline Intrand care a reprezentat Comisia Bisericilor pentru emigranþi în Europa a explicat: “Detenþia ºi expulzarea sfideazã în mod serios drepturile omului ale celor interesaþi.

Dupã o muncã susþinutã a Consiliului Europei asupra acestui subiect, am sperat din partea Comisiei Europene cã va elabora un ajutor centrat pe drepturile omului. Se pare, totuºi, cã propunerile recente dau prioritate unei presupuse “eficienþe” referitoare la aspectele tehnice ale expulzãrii....Aceasta ar putea avea un serios efect negativ asupra drepturilor celor care trebuie sã înfrunte expulzarea”, a concluzionat vorbitoarea.

Sfântul Pãrinte este alãturi de populaþia Europei lovite de inundaþii

La încheierea Audienþei Generale din 24 august, Papa Benedict al XVI-lea ºi-a manifestat “apropierea spiritualã” faþã de populaþia Europei, afectatã de inundaþii ºi de incendii. Sfântul Pãrinte a evocat aceste drame care “din nefericire, au provocat victime ºi daune imense. Multe familii au rãmas fãrã case ºi mii de persoane trebuie sã înfrunte situaþii tragice”. “În timp ce invoc de la Dumnezeu fericirea veºnicã pentru cei ce ºi-au pierdut viaþa, îi asigur de rugãciunea mea pe toþi cei încercaþi de aceste grave evenimente, având convingerea cã vor fi susþinuþi de solidaritatea comunã”.

Au fost amintite situaþiile tragice provocate de inundaþii sau incendii ºi mãsurile care s-au luat pentru a rezolva, mãcar parþial, aceste dezastre în România, Austria, Elveþia, Germania, Bulgaria, Portugalia, Spania, Franþa.

Adoraþia nu este un lux, ci o prioritate,

A spus Sfântul Pãrinte în discursul de duminicã, 28 august, þinut la Castel Gandolfo. “...tinerii, comunitãþile ºi Pãstorii trebuie sã fie mereu conºtienþi de o realitate fundamentalã a evanghelizãrii: acolo unde Dumnezeu nu ocupã primul loc, acolo unde nu este recunoscut ºi adorat ca Binele Suprem, nu se mai þine cont de demnitatea omului. A-l ajuta pe omul contemporan sã “descopere” chipul autentic al lui Dumnezeu, care ni s-a revelat în Isus Cristos, este o prioritate. Astfel, omenirea timpului nostru va putea, la fel ca Magii, sã se prosterne în faþa Lui ºi sã-L adore... Adoraþia nu este un lux, ci o prioritate”.

Mulþumim credincioºilor parohiei Jesus the Divine W ord Word din Huntingtown, Mar yland - USA, pentru sprijinul financiar Maryland acordat Centrului de Comunicaþii Sociale al Arhiepiscopiei RomanoC atolice de Bucureºti. În special mulþumim Romano-C familiei Kenlon ºi, totodatã, doamnei Sharon Litton ºi familiei ei. Dumnezeu sã-i binecuvânteze!

We are greatfull for the financial support of fered by offered the J esus the Divine W ord Parish from Huntingtown, Word Mar yland - USA Maryland USA.. Special thanks to Kenlon family and, also, to Sharon Litton and her family family.. God bless them them!!

Cazare pentru studente

Congregaþia Surorilor Oblate Asumpþioniste din strada Zeletin, numãrul 13 (lângã parohia romano-catolicã Sfinþii „Petru ºi Paul”) oferã cazare tinerelor studente dornice sã gãseascã o atmosferã favorabilã trãirii vieþii de credinþã.

Informaþii suplimentare se pot obþine la numãrele de telefon 021/233 01 46; 021/233 01 45 sau pe adresa de e-mail: oa_prov_romania@yahoo.fr

Grãdiniþa Ave

Comunitatea Surorilor Oblate Asumpþioniste anunþã cã în cadrul grãdiniþei Ave care funcþioneazã în incinta Mãnãstirii “Sfânta Treime”, de pe strada Zeletin, nr.13, din Cartierul Bãneasa (lângã parohia romano-catolicã “Sfinþii Petru ºi Paul) va fi înfiinþatã, începând cu anul ºcolar 20052006, ºi o grupã mijlocie care va funcþiona cu program prelungit. Vor fi primiþi copii de 4 ºi 5ani.

Activitatea va începe pe data de 19 septembrie.

Pentru înscrieri, informaþii sau detalii ne puteþi contacta telefonic, la numerele 021/233 01 46; 021/233 01 45 sau pe adresa de e-mail: oa_prov_romania@yahoo.fr

ªtirile negative fac piaþã

Atunci când se întâmplã un eveniment tragic, presa se comportã în mod furibund. Agenþiile de informaþii încearcã sã scoatã în evidenþã amãnunte cât mai interesante pentru public. ªi nu este vorba doar de a informa cu privire la eveniment, ci de un efort, exagerat uneori, de a acapara cititorii sau spectatorii speculând gustul, tot mai mult cultivat în ultima vreme, pentru morbid ºi negativ. Chiar dacã, în acelaºi timp cu evenimentul negativ, apare în lume un eveniment pozitiv, adesea este dat uitãrii, sau trecut cu vederea, spre a fi prezentat pe scurt.

Papa, conºtient fiind de faptul cã acest mod de a prezenta ºtirile afecteazã uneori ºi presa catolicã, s-a adresat ziariºtilor, înainte de a pleca la Köln, sugerându-le sã fie pozitivi în relatãrile lor ºi sã participe ca adevãraþi creºtini la acest moment: „Încercaþi sã scrieþi lucruri frumoase. Sã facem împreunã un pelerinaj pe urmele celor Trei Magi”.

Redacþia

ANGELUS COMMUNICA TIONS COMMUNICATIONS Centrul de Comunicaþii Sociale al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti Pr. Francisc Ungureanu, Pr. Liviu Bãlãºcuþi, Cristina ªoican, Anca Mãrtinaº-Giulimondi, Roxana Rotaru, Eusebiu Pîrþac Redactor coordonator Actualitatea Creºtinã: Marina Fara Versiunea on-line (www .arcb.ro): Pr. Bernard Noghiu (www.arcb.ro): Fotografii Fotografii: Serviciul Foto-Video Angelus Coperþi Coperþi: Adriana Rãcãºan, Marius Bulai Consultant Consultant: Veronica Zybaczynski Tehnoredactare ehnoredactare: Mircea Rãºchitor Corectori: Roberta Nãstase, Ruxandra Rãºchitor Pr. Cazimir Budãu Redacþia ºi administraþia: str. G-ral Berthelot 19, 010164, Bucureºti, Sectorul 1, Tel.: 021/201 54 11, Fax: 021/201 54 81 actualitateacrestina@arcb.ro actualitateacrestina@yahoo.com Tipar: Tipografia Everest 2001 S.R.L. Bucureºti, Tel./fax: 021/433 07 01, Dir. Tehnic: Dan Abraham Abonamente Abonamente: 120 000 lei/6 luni, 240 000 lei/1 an la Librãria Sfântul Iosif: str. G-ral Berthelot 19, 010164 Bucureºti, Sectorul 1, pentru Petres Tereza ISSN 1221-7700 nr. 10/2005

23

SFÂNTUL LUNII

23 septembrie – Sfântul Padre Pio din Pietrelcina Padre (pãrintele) Pio s-a nãscut la 25 mai 1887, la Pietrelcina, în provincia Benevento (Italia), într-o casã umilã de oameni sãrmani. Tatãl sãu se numea Orazio Forgione, iar mama Giuseppina. A doua zi dupã naºtere, a fost dus la bisericuþa din sat, Sfânta Ana, ºi a fost botezat cu numele de Francesco.

Din nefericire, cunoaºtem extrem de puþine lucruri din copilãria sa. Copilul pare sã fi fost tãcut ºi timid. Jocurile gãlãgioase ale tovarãºilor sãi nu-l atrãgeau; prefera singurãtatea. Era gãsit plângând cu lacrimi fierbinþi, dupã ce cineva înjura în prezenþa lui. Se ascundea în colþurile casei pentru a se ruga nestingherit ºi dupã placul inimii.

Un copil timid ºi plãpând, destinat unei slujiri sublime

În luna octombrie a anului 1902, tânãrul Francesco a mers cu tatãl sãu la Morcone, aproape de Benevento, cerând sã fie primit în mãnãstirea capucinilor. Aici îmbracã haina cãlugãreascã ºi primeºte numele de Pio, fratele Pio din Pietrelcina. Nici din timpul noviciatului nu cunoaºtem decât frânturi disparate, provenite de la pãrinþii sãi. Acest novice mic de staturã, palid ºi slab, nu mãnâncã zile ºi nopþi la rând. Constrâns de sfânta ascultare sã mãnânce, vomitã alimentele. Sfânta Împãrtãºanie îi este de ajuns. La Venafro, timp de 21 de zile, nu trãieºte decât cu Euharistia. Într-o zi, maestrul de novici îi interzice Sfânta Împãrtãºanie. Puþin a lipsit sã moarã. Dupã un an, îngrijorat de chipul sãu palid ºi de cearcãnele de la ochi, tatãl sãu voia sã-l ia înapoi acasã, dar pãrintele gardian s-a împotrivit energic. Singurul punct delicat din viaþa lui Padre Pio era sãnãtatea sa ºubredã: avea crize neaºteptate de febrã, care spãrgeau termometrele mãnãstirii.

Când îºi va face serviciul militar, Padre Pio va da mult de furcã medicilor. Febra îl va cuprinde des; face pocãinþã, vegheazã, noaptea are de luptat cu diavolul. Pãrintele spiritual al lui Padre Pio a tras, din aceste dueluri nocturne cu diavolul, o concluzie simplã, ºi anume cã micuþul novice era destinat pentru lucruri mari. Din pricina sãnãtãþii, îndatã dupã depunerea voturilor, superiorii l-au trimis în satul natal, pentru a se restabili.

Francesco din Pietrelcina devine Padre Pio

A fost sfinþit preot în Domul din Benevento, la 10 mai 1910.

Visul vieþii sale întregi se realiza, în sfârºit, iar familia lui Padre Pio ia parte la bucuria sa. Superiorii l-au lãsat în continuare la Pietrelcina, din motive de sãnãtate. Concetãþenii sãi ar fi preferat sã fie mai puþin sfânt. Într-o zi s-au plâns protopopului cã „Liturghia lui Padre Pio nu se mai terminã, nu putem sã stãm toatã ziua în Bisericã, nici sã lãsãm ogoarele nelucrate”. La altar, tânãrul preot pierdea noþiunea timpului.

Soldat în trupele auxiliare, dar în prima linie pe frontul lui Dumnezeu

Începe primul rãzboi mondial; la 24 mai 1915, Italia declarã rãzboi Austro-Ungariei, iar Padre Pio, în vârstã de 28 de ani, este chemat la arme. Iatã-l, deci, schimbându-ºi rasa cu o uniformã prea largã pentru trupul sãu firav. Contemporanii sãi ne spun despre el cã, îmbrãcându-ºi uniforma, avea o înfãþiºare caraghioasã ºi stângace. Superiorii sãi militari, vãzându-l atât de nepriceput ºi stângaci, dar ºi blând ºi extrem de smerit, l-au destinat la muncile cele mai ingrate ºi mai

24

nr. 10/2005

puþin dorite. Fãcea de planton, mãtura, era ordonanþã ºi… oarecum calul de bãtaie al tuturor. Cel mai greu îi cãdeau, în promiscuitatea cazãrmii, glumele ºi libertatea de comportament ale camarazilor sãi (se afla printre trupele auxiliare, nu pe front, unde pâlpâia permanent aripa solemnã a morþii), dezmãþul de-a dreptul fãrã perdea, limbajul presãrat cu trivialitãþi, înjurãturi ºi blesteme, toatã aceastã laturã tristã, deplorabilã a vieþii militare, cãreia îi erau supuse trupele în rezervã, îl fãceau sã sufere îngrozitor. Dumnezeu avea planurile sale pentru Padre Pio, care trebuia sã cunoascã ce este pãcatul, ºi asta nu din cãrþi, ci vãzându-l de aproape, în toatã monstruoasa lui neruºinare, ca o sfidare la adresa dreptãþii divine. ªi nu numai cã ajunge sã cunoascã pãcatul, ci învaþã totodatã sã-i iubeascã pe pãcãtoºi.

Purtãtor al rãnilor lui Isus

În focul încercãrii, acest contemplativ, încetul cu încetul, devine apostol. Libertatea i-a venit sub forma unei boli, pentru cã i s-a acordat un concediu de convalescenþã, petrecut mai întâi la Foggia, apoi la Pietrelcina. Revenind la Napoli, s-a îmbolnãvit din nou ºi a fost trimis iar în concediu, pentru 6 luni. De data aceasta superiorii l-au trimis la San Giovanni Rotondo.

Aici, în ziua de 20 septembrie 1918, Padre Pio primeºte stigmatele. În afarã de rãnile de la picioare ºi de la mâini, Padre Pio avea, în coasta dreaptã, o ranã adâncã, ce sângera abundent.

Lenjeria, ciorapii, totul era pãtat de sânge. ªi, lucru nemaipomenit, sângele acestor rãni nu se închega ºi rãspândea o mireasmã plãcutã. Vestea s-a rãspândit imediat.

Padre Pio continua sã spovedeascã în biserica Sfânta Maria a Harurilor. Afluenþa a devenit atât de mare, încât a fost necesar sã fie trimiºi jandarmii pentru a menþine ordinea. Toþi voiau sãl vadã, sã asiste la Liturghia lui.

Stigmatele nu sunt simple decoraþii…

Împins din toate pãrþile, ocupat pânã peste cap, sleit de puteri, devorat de mii de ochi ca o specie rarã, Padre Pio se iniþia în aceastã viaþã de martiriu pe care, începând de atunci, nu va înceta s-o ducã. Aºa cum spusese, în timpul serviciului militar, aceste stigmate nu sunt simple decoraþii! Padre Pio a fost supus unor examene clinice extrem de minuþioase ºi toate organele sale au trecut prin analize foarte riguroase. Lucru curios, nu s-a mai gãsit nici una din vechile sale afecþiuni pulmonare, nici un simptom al vreunei boli organice, psihice sau nervoase, iar diagnosticul a fost cã „acest gen de leziuni” scapã ºtiinþei. Padre Pio a devenit pescar de oameni prin preoþia sa, asociat Pãtimirii prin stigmatele sale; el se afla în serviciul sufletelor ºi aceasta era singura raþiune a existenþei sale. Ca ºi sfântul paroh de Ars, cu care Padre Pio avea unele trãsãturi comune, el era, în înþelesul strict al cuvântului, „prada pãcãtoºilor”.

Padre Pio a fost ridicat la cinstea altarelor de Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea în ziua de 16 iunie 2002. Tot atunci Papa a stabilit data oficialã a sãrbãtorii Sfântului Padre Pio, pe 23 septembrie, ziua morþii sale.

Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI În realizarea acestei pagini m-am folosit în mod special de cartea Adevãratul chip al lui Padre Pio, scrisã de Maria Winowska ºi tradusã în limba românã de pãrintele Claudiu Dumea. Cartea a apãrut la Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti.