Actualitatea creştină, nr. 10/2006

Pãstorul Arhidiecezei IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Familia ºi educaþia Pentru noul an pastoral, octombrie 2006 octombrie 2007, propunem ca temã de aprofundat în cadrul catehezelor ºi omiliilor duminicale „Familia ºi educaþia”. Ca documente de referinþã recomand cucernicilor pãrinþi parohi ºi vicari, precum ºi familiilor noastre catolice Exortaþia apostolicã despre obligaþiile Familiei creºtine în lumea de azi (Familiaris consortio), a Sfântului Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea ºi Declaraþia despre educaþia creºtinã (Gravissimum educationis) a Conciliului II Vatican. Îi rog pe cucernicii preoþi nu numai sã se inspire din documentele de mai sus, dar sã facã astfel încât toate familiile catolice sã le aibã în casã ºi sã le poatã citi în clipele de liniºte ºi rãgaz.

Iatã ce spune Sfântul Pãrinte Ioan Paul al II-lea în documentul citat: „Biserica, conºtientã cã taina cãsãtoriei ºi a familiei constituie una din valorile cele mai preþioase ale omenirii, vrea sã-ºi facã auzit glasul ºi-ºi oferã serviciile celor care, conºtienþi de valoarea cãsãtoriei ºi a familiei, se strãduiesc sã realizeze cu fidelitate aceste valori în viaþa lor, precum ºi acelora care plutesc în nesiguranþã ºi anxietate, cautã adevãrul, dar sunt împiedicaþi, pe nedrept, a trãi liber propriul proiect al familiei. Susþinându-i pe cei dintâi, luminându-i ºi ajutându-i pe ceilalþi, biserica îºi oferã serviciile celor care sunt preocupaþi de destinul cãsãtoriei ºi al familiei” (FC, nr.1). ªi în concordanþã cu acest text, documentul Conciliului Vatican II precizeazã: „De aceea, Conciliul aminteºte pãstorilor sufleteºti îndatorirea deosebit de gravã pe care o au de a face totul pentru ca toþi credincioºii sã aibã parte de aceastã educaþie creºtinã, mai ales tinerii, care sunt speranþa bisericii. Pãrinþii, deoarece au dat viaþã copiilor, au obligaþia foarte gravã de a-i educa ºi, de aceea, trebuie consideraþi primii ºi principalii lor educatori. Aceastã funcþie educativã a lor este atât de importantã încât, acolo unde lipseºte, cu greu poate fi suplinitã. Într-adevãr, este îndatorirea pãrinþilor sã creeze o atmosferã familialã însufleþitã de iubire, de

pietate faþã de Dumnezeu ºi de respect faþã de oameni, care sã favorizeze educaþia integralã, personalã ºi socialã a copiilor. Familia este, aºadar, prima ºcoalã a virtuþilor sociale, de care nici o societate nu se poate lipsi” (G.E nr.2-3).

Luminaþi de cuvintele acestor documente, considerãm de maximã importanþã tema acestui an pastoral, „Familia ºi educaþia” fiind împreunã un domeniu pastoral în care sunt provocaþi atât pãstorii sufleteºti cât ºi membrii familiilor. Nu putem uita nici tema anului pastoral propusã tinerilor din Arhidiecezã, “Meditarea fericirilor din Evanghelie”, temã care completeazã ºi inspirã familia ºi educaþia, marile capitole ale anului pastoral general. Am deplina convingere cã tinerii din comunitãþile noastre parohiale vor fi sensibili la catehezele propuse de pãstorii lor sufleteºti ºi nu vor ezita sã se angajeze ºi în activitãþile la care vor fi chemaþi. Cu toþii formãm o singurã bisericã localã, am putea spune o familie a familiilor, în care educaþia ºi spiritul fericirilor evanghelice dau creºtere generaþiilor de azi ºi de mâine. Îmi exprim ºi aici recunoºtinþa faþã de preoþii, cãlugãrii, cãlugãriþele ºi laicii care sunt angajaþi în nobila operã educativã, de orice tip ºi grad, din Arhidiecezã, bine ºtiind cã prin activitatea lor contribuie la reînnoirea internã a Bisericii, a familiilor, a societãþii noastre.

Doresc sã închei aceste rânduri citând încã o datã din Exortaþia Sfântului Pãrinte Ioan Paul al II-lea: „deosebitã sforþare trebuie sã cer de la fiii Bisericii. Ei, care prin credinþa lor cunosc pe deplin planul minunat al lui Dumnezeu, au un motiv în plus pentru a le sta la inimã realitatea familiei în timpul nostru de încercare ºi de har.

Ei trebuie sã iubeascã deosebit de mult familia.

Aceasta este o poruncã concretã ºi exigentã.

A iubi familia, înseamnã a ºti sã-i stimezi valorile ºi posibilitãþile, promovându-le mereu. A iubi familia, însemneazã sã descoperi primejdiile ºi relele care o ameninþã, spre a le putea învinge. A iubi familia, înseamnã a se strãdui pentru a-i pregãti un mediu înconjurãtor care s-o ajute la dezvoltare. Forma excelentã de iubire a familiei este aceea de a-i reda familiei creºtine de azi motive de a se încrede în ea însãºi, în propriile bogãþii ale naturii umane ºi ale harului, încredere în misiunea pe care i-a încredinþat-o Dumnezeu, tocmai azi când familia este încercatã de lipsa confortului ºi îngrijoratã de greutãþile sporite ale vieþii. Familiile noastre trebuie sã-ºi afle elanul de la început. Trebuie sã-l urmeze pe Cristos”(F.C nr.86).

1

2

Actualitate

Complicitatea autoritãþilor în De la începutul lunii martie, dupã cum deja se cunoaºte, ne confruntãm cu o problemã gravã. La 8 m de Catedrala Sfântul Iosif se construieºte un bloc mamut, de 75m înãlþime, cu 19 etaje, cu 4 niveluri subterane care merg pânã la 16m adâncime (la mai mult de 10m sub temeliile edificiului Catedralei). Dupã cum constatã raportul Inspectoratului de stat în construcþii, autorizaþia pentru acest proiect încalcã în mod grav legile române ºi europene. Cazul este bine cunoscut ºi a fost mediatizat îndelung de presa internã ºi de cea internaþionalã. Am protestat în numeroase rânduri, ne-am adresat în permanenþã ºi insistent autoritãþilor. În afarã de o scenografie îndoielnicã, am fost trataþi cu foarte multã tãcere ºi indiferenþã complice.

Dupã ce am trecut pe la toate forurile competente, pe la ministere ºi Parlament, am apelat cu stãruinþã ºi încredere la garantul legilor ºi al Constituþiei, Preºedintele României – cãruia i s-au adresat pânã acum nouã scrisori – solicitându-i sã intervinã. Cum credeþi cã a reacþionat Preºedintele „jucãtor”?...

Astfel stând lucrurile, am apelat la justiþie.

Am fost trataþi în acelaºi fel: „jonglerii legale” prin care Arhiepiscopia a fost þinutã la distanþã de orice proces care sã abordeze fondul problemei, adicã ilegalitatea totalã a autorizaþiei. Din „teamã” cã Arhiepiscopia ar influenþa ºi intimida instanþa, beneficiarul lucrãrii a cerut strãmutarea procesului.

Precizãm cã tatãl managerului firmei Millenium a fost preºedintele Curþii de Apel Constanþa. Unde credeþi cã a fost strãmutat procesul? Din toate instanþele din þarã ºi în mod pur ºi simplu „întâmplãtor” chiar la Constanþa. Ce coincidenþã! Aºa cã, la ºase luni de la declanºarea procesului, pe fond nu avem încã termen de judecatã, iar lucrãrile pe ºantier continuã. De ce oare?

Din modul de desfãºurare a evenimentelor rezultã cã la aceastã „paralizare” a oricãrei solicitãri a Arhiepiscopiei conlucreazã din plin ºi voios autoritãþile Statului. Confirmarea complicitãþii lor în acest caz o reprezintã Nota verbalã a Ministrului de Externe cãtre Primul Ministru din 18 august 2006. Redãm alãturat nota respectivã ºi comunicatul de presã al Arhiepiscopiei.

Nota domnului Ministru al Afacerilor Externe, Mihai-Rãzvan Ungureanu, din 18.08.2006, privind proiectul construirii Cathedral Plaza în apropierea Catedralei „Sfântul Iosif”, adresatã Primului Ministru al României, domnul Cãlin Popescu-Tãriceanu Urmare Notei privind proiectul construirii Cathedral Plaza în apropierea Catedralei „Sfântul Iosif”, din data de 29 mai 2006, revenim cu o informare asupra evoluþiilor nou-apãrute în chestiunea menþionatã.

I. Situaþia actualã Ca urmare a memoriilor adresate Inspectoratului de stat în construcþii de cãtre Arhiepiscopia Romano-Catolicã ºi a retransmiterii acestora de cãtre Senatul României, Ministerul Transporturilor, construcþiilor ºi Turismului ºi Ministerul Culturii ºi Cultelor, Inspectoratul a redactat un Raport „cu privire la exercitarea controlului statului în amenajarea teritoriului, urbanism ºi autorizarea executãrii lucrãrilor de construcþie, precum ºi a calitãþii în construcþii la obiectivul Cathedral Plaza. În Raport se concluzioneazã cã toate aspectele precizate pun în discuþie caracterul de legalitate a autorizaþiei de construcþie nr. 179/18/B/ 43074 din 24.02.2006 eliberatã de cãtre Primãria Sectorului 1, Bucureºti. Raportul menþioneazã cã Inspectoratul de Stat în Construcþii al Municipiului Bucureºti va sancþiona contravenþional pe arhitectul ªef al Municipiului Bucureºti, pentru neprezentarea documentelor ºi a actelor solicitate la control ºi pe arhitectul ªef al Primãriei Sectorului 1 pentru emiterea de certificate de urbanism cu date eronate ºi de autorizaþii de construcþie în baza unor documentaþii incomplete, care nu conþin avizele ºi acordurile necesare. Documentul menþioneazã cã Inspectoratul de Stat în Construcþii va sesiza Consiliul Legislativ, Ministerul Transporturilor, Construcþiilor ºi Turismului, Ministerul Justiþiei asupra inadvertenþelor privind textul de reglementare precizat în art. 49 pct. D din Legea nr. 422/ 2001 privind protejarea monumentelor istorice.

Inspectoratul a cerut Ministerului Culturii ºi Cultelor, respectiv Ministerului Transporturilor, Construcþiilor ºi Turismului sã reanalizeze situaþia creatã ºi sã decidã în consecinþã asupra aspectelor care trebuie soluþionate potrivit prevederilor legale specifice.

Inspectoratul de Stat în Construcþii a propus înaintarea cãtre Prefectul Municipiului Bucureºti a concluziilor Raportului care sã stea la baza analizei oportunitãþii iniþierii procedurii de anulare în contenciosul administrativ a hotãrârii de aprobare a documentaþiei de urbanism modificatoare, în condiþiile în care: se afecteazã grav sistemul de telecomunicaþii al SRI; nu au fost menþionate în certificatul de urbanism nr. 1973/83B/5701 din 13.06.2005 toate avizele legale necesare eliberãrii autorizaþiei de construcþie; avizele, acordurile, expertizele ºi studiile impuse nu au fost impuse ca obligativitate în faza de verificare a cerinþelor, anterioarã autorizãrii de execuþie a lucrãrilor; contractul ce concesiune nr. 675/24.09.2002 îºi pierde valabilitatea în condiþiile art. 36 din Legea nr. 50/1991, republicatã cu completãrile ºi modificãrile ulterioare.

Poziþia autoritãþilor pontificale a fost reiteratã la 6 iunie 2006 de cãtre Monseniorul Pietro Parolin, Subsecretar pentru raporturi cu Statele al Sfântului Scaun, cu prilejul unei întâlniri cu Ambasadorul României pe lângã Sfântul Scaun. Vaticanul este preocupat de amânarea pentru luna septembrie 2006 a judecãrii procesului intentat firmei constructoare de cãtre Arhiepiscopia Romano-Catolicã, întrucât se percepe pericolul cã societatea Millenum vrea sã punã partea catolicã în faþa faptului împlinit.

Secretarul de Stat al Suveranului Pontif a adresat, în data de 27 iunie 2006, o scrisoare pe aceastã temã domnului Traian Bãsescu, Preºedintele României. Corespondenþa Sfântului Scaun a reluat, în mare parte, argumentaþia folositã de Mons. Robu în acþiunile sale. În rãspunsul sãu, Domnul Traian Bãsescu, Preºedintele României, ºi-a exprimat speranþa cã autoritãþile române competente vor soluþiona în spiritul dreptãþii acest diferend.

Conducerea Senatului a aprobat, în data de 27 iunie a. c., la solicitarea Comisiei de Abuzuri,

Actualitate

proiectul de lângã Catedralã înfiinþarea unei comisii de anchetã ce va avea drept scop investigarea modului de autorizare a construirii Cathedral Plaza. Potrivit unei Note adresate Biroului Permanent al Senatului, Comisia pentru cercetarea abuzurilor a hotãrât sã facã demersuri, ca urmare a numeroaselor sesizãri, având ca obiect „protestul cetãþenilor” faþã de modul de realizare a proiectelor de sistematizare a Capitalei, precum ºi protestul Arhiepiscopiei RomanoCatolice din Bucureºti faþã de instituþiile Statului care au avizat ºi au autorizat construirea imobilului Cathedral Plaza.

Recent, Subsecretarul pentru raporturile cu Statele al Sfântului Scaun, Monsenior Pietro Parolin, a adus la cunoºtinþa Ambasadorului României pe lângã Sfântul Scaun, în data de 8 august 2006, cã, urmare a îngrijorãrii cu care este perceputã la Vatican aceastã problemã, este posibil ca Suveranul Pontif sã se pronunþe public în aceastã problemã.

II. Evaluare Considerãm cã, în eventualitatea ridicãrii chestiunii la nivelul Suveranului Pontif, acest demers politic ar afecta foarte mult imaginea României în mediile catolice din întreaga lume. Este de dorit ca, prin demersuri politicodiplomatice, autoritãþile române sã evite o astfel de reacþie. În plan intern, este oportun ca reprezentanþi ai autoritãþilor sã-ºi exprime în mod explicit, public, aprecierea pentru importanþa esteticã ºi arhitectonicã a Catedralei „Sfântul Iosif” ºi preocuparea ca aceastã clãdire sã nu fie în nici un fel afectatã.

Astfel de declaraþii vor arãta atenþia cu care este urmãritã chestiunea, evitându-se, în acest fel, pronunþarea asupra solicitãrii Bisericii Catolice de sistare a lucrãrilor.

Propunem: Discutarea chestiunii în ºedinþã de Guvern ºi trasarea de sarcini în acest sens.

Bucureºti, 18 septembrie 2006 Arhiepiscopia Romano-catolicã de Bucureºti protesteazã faþã de modul în care Ministrul Afacerilor Externe trateazã problema salvãrii Catedralei Sfântul Iosif Am luat act cu stupefacþie de conþinutul notei B1-1/11576 din 18 august 2006 adresatã de Ministerul Afacerilor Externe, prin Domnul Ministru Mihai Rãzvan Ungureanu, Domnului Cãlin Popescu Tãriceanu, Primul Ministru al României, notã cu privire la proiectul construirii Cathedral Plaza în apropierea Catedralei Sf. Iosif, publicatã în facsimil în cotidianul Ziua ºi analizatã de ziarul Bursa de luni 18 septembrie 2006. Înþelegem, din conþinutul notei, cã evitarea îndeplinirii atribuþiilor de serviciu pe care le au reprezentanþii autoritãþilor, în cazul de faþã de acþiunea de distrugere a Catedralei Sf. Iosif devine politicã de stat ºi cã se propune chiar discutarea chestiunii în ºedinþã de guvern ºi trasarea de sarcini în acest sens.

Faþã de obligaþiile ºi competenþele pe care le au anumite autoritãþi, cum ar fi Inspectoratul de Stat în Construcþii, Comisia Naþionalã a Monumentelor Istorice, Prefectura Municipiului Bucureºti, Primarul General al Capitalei, Primarul Sectorului 1, Ministerul Construcþiilor, Ministerul Culturii ºi al Cultelor, în legãturã cu soluþionarea administrativã a unor cereri, cu care au fost legal investite propunerea Ministrului Afacerilor Externe nu este nimic altceva decât o instigare la abuz în serviciu. Domnul Ministru afirmã cã: „În plan intern, este oportun ca reprezentanþii autoritãþilor sã îºi exprime în mod explicit, public, aprecierea pentru importanþa esteticã ºi arhitectonicã a Catedralei Sfântul Iosif ºi preocuparea ca aceastã clãdire sã nu fie în nici un fel afectatã. Astfel de declaraþii vor arãta atenþia cu care este urmãritã chestiunea, evitându-se, în acest fel, pronunþarea asupra solicitãrii Bisericii catolice de sistare a lucrãrilor”.

Posibilitatea ca aceastã propunere sã fie discutatã în Guvern ºi sã se traseze sarcini în sensul evitãrii implicãrii autoritãþilor care au competenþe ºi atribuþii în soluþionarea administrativã a „chestiunii”, aºa cum o numeºte Ministrul Ungureanu, ne îngrozeºte.

Poziþia Ministrului Afacerilor Externe ne aratã, o datã în plus ºi incontestabil, cã lipsa constantã de implicare a autoritãþilor competente în soluþionarea cererilor noastre nu este întâmplãtoare ºi este consecinþa politicii statului român de a asista pasiv la agresiunea împotriva Bisericii noastre.

Ce va face Inspectoratul de Stat în Construcþii în contextul indicaþiilor MAE? Va reveni asupra poziþiei sale iniþiale? Sau va efectua un nou raport prin care va arãta cât de grav este periclitatã Catedrala Sf. Iosif de proiectul Cathedral Plaza, dar se va abþine sã propunã mãsura fireascã de sistare a lucrãrilor, pentru cã aºa cere Ministrul de Externe ? Sau va constata grave ilegalitãþi în procesul de avizare ºi autorizare ºi va antama posibilitatea sistãrii lucrãrilor, indiferent de consecinþe? Încercarea de inducere în eroare a Sf. Scaun prin declaraþii de complezenþã, lipsite de substanþã, ce urmãresc sã mascheze nu doar o lipsã de reacþie a autoritãþilor, ci chiar complicitatea acestora cu cei ce pericliteazã grav existenþa complexului Catedralei Sf. Iosif, reflectã „respectul” pe care Guvernul României îl poartã Sf. Scaun ºi Bisericii Catolice.

Arhiepiscopia Romano-catolicã de Bucureºti protesteazã faþã de modul în care Ministerul Afacerilor Externe ºi Guvernul României înþeleg sã trateze o problemã de o asemenea importanþã ºi solicitã ca acestea sã-ºi prezinte public poziþia în legãturã cu conþinutul notei.

Cerem cu fermitate stoparea imediatã a lucrãrilor din vecinãtatea Catedralei Sfântul Iosif, anularea autorizaþiei de construcþie acordatã companiei Millenium ºi protejarea, printr-o lege dreaptã, europeanã, a valorilor de patrimoniu ale României!

Cerem oprirea distrugerii Catedralei Sf. Iosif!

Cerem oprirea oricãror acte de agresiune împotriva patrimoniului cultural ºi spiritual al României.

Valori irecuperabile se pierd în fiecare zi prin stupefianta indiferenþã a autoritãþilor în drept!

Biroul de presã al Arhiepiscopiei Romano-Catolice Pr. FRANCISC DOBOª, Purtãtor de cuvânt

Trecând aºadar de la Ana la Caiafa ºi asistând la spãlarea mâinilor lui Pilat ne aflãm, în momentul actual, pe drumul Calvarului neºtiind încã exact la care staþiune. Ceea ce este sigur e cã va trebui sã le parcurgem pe toate, crezând cu tãrie în ziua învierii ce va sã vie. „Moartea ta o vestim Doamne ºi Învierea ta o mãrturisim pânã când vei veni”.

3

4

Actualitate

Papa, faþã în faþã cu islamul

Joseph Ratzinger susþine duetul religiei cu raþiunea, nu cu violenþa 25 aprilie 2005, prima referire la lumea musulmanã Era chiar la începutul pontificatului sãu când Papa Benedict al XVI-lea a întâlnit, în Sala Clementinã din Vatican, delegaþii ale Bisericilor ortodoxe, ale Bisericilor orientale ºi ale Comunitãþilor ecleziale din Occident.

“Sunt recunoscãtor, în mod special, pentru prezenþa între voi a unor membri ai comunitãþii musulmane ºi îmi exprim preþuirea pentru creºterea dialogului dintre musulmani ºi creºtini, atât la nivel local cât ºi internaþional. Vã asigur cã Biserica vrea sã continue sã construiascã punþi de prietenie cu adepþii tuturor religiilor, în scopul de a cãuta binele autentic al fiecãrei persoane ºi al societãþii în ansamblul ei. (…)

Eforturile noastre pentru a ne întâlni ºi a promova dialogul sunt o preþioasã contribuþie pentru a construi pacea pe temelii solide. Papa Ioan Paul al II-lea, venerabilul meu predecesor, la începutul noului Mileniu a scris cã “numele unicului Dumnezeu trebuie sã devinã tot mai mult, aºa cum este, un nume de pace ºi un imperativ de pace” (Novo Millennio ineunte, 55). De aceea, este imperioasã angajarea într-un dialog autentic ºi sincer, construit pe respectul demnitãþii fiecãrei persoane umane creatã, aºa cum noi creºtinii credem cu tãrie, dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu” (cf Gn 1,26-27).

20 august 2005,Köln, întâlnirea cu reprezentanþii unor comunitãþi musulmane „Dragi prieteni musulmani, este motiv de mare bucurie pentru mine sã vã primesc ºi sã vã adresez salutul meu cordial.

Sunt aici pentru a întâlni tineri din orice parte a Europei ºi a lumii.

Tinerii sunt viitorul umanitãþii ºi speranþa naþiunilor. Iubitul meu predecesor, Papa Ioan Paul al II-lea, a spus într-o zi tinerilor musulmani reuniþi pe stadionul din Casablanca (Maroc): „Tinerii pot construi un viitor mai bun, dacã pun înainte de toate credinþa lor în Dumnezeu ºi se angajeazã apoi sã construiascã aceastã lume nouã dupã planul lui Dumnezeu, cu chibzuinþã ºi încredere”. [Insegnamenti (Învãþãturi), VIII/2, 1985, p.500]. În aceastã perspectivã, mã adresez vouã, dragi prieteni musulmani, pentru a împãrtãºi cu voi speranþele ºi preocupãrile mele în aceste momente deosebit de dificile ale istorie timpului nostru. (…)

Dragi prieteni, sunt profund convins cã trebuie sã afirmãm, fãrã cedãri în faþa presiunilor negative ale ambientului, valorile respectului reciproc, ale solidaritãþii ºi ale pãcii. Viaþa fiecãrei fiinþe umane este sacrã, atât pentru creºtini cât ºi pentru musulmani. Avem un mare spaþiu de acþiune în care sã ne simþim uniþi în serviciul valorilor morale fundamentale.

Demnitatea persoanei ºi apãrarea drepturilor care izvorãsc din aceastã demnitate trebuie sã constituie scopul oricãrui proiect social ºi al oricãrui efort depus pentru a-l realiza. Acesta este un mesaj repetat în mod inconfundabil de glasul tãcut, dar clar, al conºtiinþei. Este un mesaj pe care trebuie sã-l ascultãm ºi sã-l facem sã fie ascultat: dacã s-ar stinge ecoul sãu în inimi, lumea ar fi expusã întunericului unei noi barbarii. Numai pe recunoaºterea importanþei persoanei se poate gãsi o bazã comunã de înþelegere, depãºind eventuale opoziþii culturale ºi neutralizând forþa explozivã a ideologiilor. (…)

Experienþa trecutului ne învaþã cã respectul reciproc ºi înþelegerea nu au marcat întotdeauna raporturile dintre creºtini ºi musulmani. Câte pagini de istorie înregistreazã bãtãliile ºi rãzboaiele înfruntate invocând, de o parte ºi de alta, numele lui Dumnezeu, ca ºi cum a combate duºmanul ºi a ucide adversarul ar putea fi un lucru plãcut Lui. Amintirea acestor triste evenimente ar trebui sã ne umple de ruºine, bine ºtiind ce atrocitãþi au fost comise în numele religiei. Lecþiile trecutului trebuie sã ne serveascã sã evitãm repetarea aceloraºi greºeli. Voim sã cãutãm cãile reconcilierii ºi sã învãþãm sã trãim respectând, fiecare, identitatea celuilalt. Apãrarea libertãþii religioase, în acest sens, este un imperativ constant , iar respectul minoritãþilor un semn incontestabil de adevãratã civilizaþie. În aceastã privinþã, este mereu oportun sã ne amintim ceea ce Pãrinþii Conciliului Vatican II au spus despre raporturile cu musulmanii: „Biserica îi priveºte, de asemenea, cu multã stimã pe musulmani, care îl adorã pe Dumnezeul cel unic, viu ºi existent în sine, îndurãtor ºi atotputernic, creator al cerului ºi al pãmântului, care a vorbit oamenilor. Ei cautã sã se supunã din tot sufletul hotãrârilor tainice ale lui Dumnezeu, aºa cum s-a supus Abraham, la care credinþa islamicã se referã bucuros...

12 septembrie 2006, la Universitatea din Regensburg „(…) chiar ºi în faþa unui scepticism atât de radical, rãmâne necesar ºi rezonabil a se interoga asupra lui Dumnezeu prin intermediul raþiunii ºi acest lucru trebuie sã fie fãcut în contextul tradiþiei creºtine (…) Toate acestea mi-au revenit în minte când, recent, am citit partea editatã de profesorul Theodore Khoury (Münster) a dialogului pe care doctul împãrat bizantin Manuel al II-lea Paleologul, probabil în cantonamentul de iarnã din 1394 în apropiere de Ankara, l-a avut cu un persan cult asupra creºtinismului ºi islamului ºi asupra adevãrului amândurora. A fost apoi, probabil, împãratul însuºi cel care a notat, în timpul asediului de la Constantinopol, între 1394 ºi 1402, acest dialog; se explicã astfel de ce raþionamentele sale sunt reproduse în mod mult mai detaliat dar nu rãspunsurile eruditului persan. Dialogul se extinde asupra întregului domeniu al structurilor credinþei cuprinse în Biblie ºi în Coran ºi se opreºte, mai ales, asupra imaginii lui Dumnezeu ºi a omului, dar în mod necesar ºi mereu din nou asupra relaþiei dintre cele „trei Legi”: Vechiul Testament – Noul Testament – Coran. Aº vrea sã tratez în aceastã lecþie doar un argument, mai degrabã marginal în structura dialogului care, în contextul temei „credinþã ºi raþiune”, m-a fascinat ºi care

Actualitate îmi va servi ca punct de plecare pentru reflecþiile mele asupra acestei teme. În cel de-al ºaptelea colocviu (diàlexis – controversã ) editat de prof.

Khoury, împãratul abordeazã tema jihadului (rãzboi sfânt). Desigur, împãratul ºtia cã în sura 2,256 se citeºte: „Nici o constrângere în lucrurile de credinþã”. Este una din surele perioadei iniþiale, în care Mahomed însuºi era încã fãrã putere ºi ameninþat. Dar, fireºte, împãratul cunoºtea ºi dispoziþiile, dezvoltate succesiv ºi fixate în Coran, referitoare la rãzboiul sfânt. Fãrã a se opri asupra amãnuntelor, precum diferenþa de tratament între cei care posedã „Cartea” ºi cei „necredincioºi”, el, în mod surprinzãtor de brusc, s-a adresat interlocutorului pur ºi simplu cu întrebarea centralã asupra raportului dintre religie ºi violenþã în general, spunând: „Aratã-mi totuºi ce a purtat Mahomed nou ºi vei gãsi acolo numai lucruri rele ºi inumane, precum dispoziþia de a rãspândi cu spada credinþa pe care el o predica”. Împãratul explicã apoi amãnunþit raþiunile pentru care rãspândirea credinþei prin violenþã este lucru nerezonabil (neraþional). Violenþa este în contrast cu natura lui Dumnezeu ºi cu natura sufletului. „Dumnezeu nu se complace în sânge; a nu acþiona potrivit raþiunii (cu raþiune – sùn lògo) este contrar naturii lui Dumnezeu. Credinþa este rod al sufletului, nu al trupului. Prin urmare, cine vrea sã conducã pe altcineva la credinþã are nevoie de capacitatea de a vorbi bine, de a raþiona corect ºi nu de violenþã ºi de ameninþare.

Pentru a convinge un suflet raþional nu este necesar a dispune nici de propriul braþ, nici de instrumente pentru a lovi, nici de vreun alt mijloc prin care sã se poatã ameninþa o persoanã cu moartea...”.

Afirmaþia decisivã în aceastã argumentare împotriva convertirii prin violenþã este: a nu acþiona potrivit raþiunii este contrar naturii lui Dumnezeu. Editorul, Theodore Khoury, comenteazã: pentru împãrat, ca bizantin crescut în filozofia greacã, aceastã afirmaþie este evidentã.

Pentru doctrina musulmanã, în schimb, Dumnezeu este absolut transcendent. Voinþa sa nu este legatã de nici una din categoriile noastre, fie ea ºi cea a raþionalitãþii. În acest context, Khoury citeazã o operã a cunoscutului islamist francez R. Arnaldez, care relevã cã Ibn Hazn merge pânã la a declara cã Dumnezeu nu ar fi legat nici chiar de cuvântul sãu ºi cã nimic nu l-ar obliga sã ne descopere nouã adevãrul. Dacã ar fi voinþa sa, omul ar trebui sã practice chiar ºi idolatria.

Aici se deschide, în înþelegerea lui Dumnezeu ºi prin urmare în realizarea concretã a religiei, o dilemã care astãzi ne sfideazã în mod foarte direct. Convingerea cã a acþiona împotriva raþiunii este în contradicþie cu natura lui Dumnezeu, este doar o gândire greacã sau valoreazã mereu ºi prin ea însãºi? Eu cred cã în acest punct se manifestã concordanþa profundã între ceea ce este grec, în sensul cel mai bun, ºi ceea ce este credinþã în Dumnezeu, pe baza Bibliei. Modificând primul verset al Cãrþii Genezei, Ioan a început prologul Evangheliei sale cu cuvintele: „La început era “lògos’”. Acesta este tocmai cuvântul pe care îl foloseºte împãratul: Dumnezeu acþioneazã cu lògos. Logos înseamnã deopotrivã raþiune ºi cuvânt – o raþiune care este creatoare ºi capabilã sã se comunice dar ca raþiune. Ioan ne-a dat prin aceasta cuvântul conclusiv asupra conceptului biblic de Dumnezeu, cuvântul în care toate cãile adesea anevoioase ºi întortocheate, ale credinþei biblice ajung la þintã, îºi aflã sinteza. La început era logos-ul, ºi logos-ul este Dumnezeu, ne spune evanghelistul.” (…) (Notã: Textul integral al prelegerii, tradus în limba românã de Radio Vatican, poate fi citit pe situl: http:// www.oecumene.radiovaticana.org/rom/index.asp sau pe situl http:/ /www.catholica.ro )

Clarificãri: 16 septembrie 2006 Noul secretar de stat, cardinalul Tarcisio Bertone, lãmureºte sensul mult discutatului citat folosit de Joseph Ratzinger în prelegerea de la Regensburg: „ (…) În ceea ce priveºte judecata împãratului Manuel al II-lea Paleologul, citat de el în discursul de la Regensburg, Sfântul Pãrinte nu a intenþionat ºi nici nu intenþioneazã sã ºi-o însuºeascã, dar a folosit-o doar ca prilej pentru a dezvolta, într-un context academic, unele reflecþii asupra temei raportului dintre religie ºi violenþã în general, ºi sã ajungã la concluzia cã trebuie respinsã clar ºi radical motivaþia religioasã a violenþei, din orice parte ar proveni”.

17 septembrie 2006 Amãrãciunea Papei, exprimatã la rugãciunea Angelus, referitoare la înþelegerea greºitã a cuvintelor sale: „ (…) În acest moment, doresc doar sã adaug cã sunt profund îndurerat pentru reacþiile suscitate de un scurt pasaj al discursului la Universitatea din Regensburg, reþinut ofensator pentru sensibilitatea credincioºilor musulmani, în timp ce era vorba de un citat al unui text medieval, care nu exprimã în nici un mod gândirea mea personalã.

Ieri, cardinalul secretar de stat a fãcut publicã, în aceastã privinþã, o declaraþie în care a explicat sensul adevãrat al cuvintelor mele. Sper ca aceasta sã poatã calma spiritele ºi sã lãmureascã adevãrata semnificaþie a discursului meu care, în totalitatea sa, era ºi este o invitaþie la dialog franc ºi sincer, cu mare respect reciproc. (…)”

20 septembrie 2006 Sfântul Pãrinte întãreºte adevãratul sens al discursului de la Universitatea din Regensburg: „ (…) Alesesem sã vorbesc despre raportul dintre credinþã ºi raþiune – spune Suveranul Pontif – un subiect dramatic ºi de actualitate care, în cursul acelei tratãri, atinge la un moment dat nodul raportului dintre religie ºi violenþã. Acest citat, din pãcate, a putut sã se preteze la a fi greºit înþeles. Însã, pentru cititorul atent al textului meu, reiese clar cã nu voiam în nici un fel sã-mi însuºesc cuvintele negative pronunþate de împãratul medieval în acest dialog, iar cuprinsul lor polemic nu exprimã convingerea mea personalã. Intenþia mea era foarte diferitã; plecând de la ceea ce Manuel al II-lea spune mai departe în mod pozitiv, printr-un cuvânt foarte frumos privind raþionalitatea care trebuie sã cãlãuzeascã în transmiterea credinþei, am voit sã explic cã nu religia ºi violenþa, ci religia ºi raþiunea merg împreunã.”

Lumea se întreabã Din pasajele citate mai sus reiese, fãrã vreo umbrã de îndoialã, respectul sincer pe care Papa Ratzinger îl are faþã de islam ºi deschiderea Pontifului faþã de dialogul interreligios cu musulmanii. ªi atunci, ce anume sau cine a dat impulsul reacþiilor violente faþã de discursul Papei de la Regensburg? Sã fie, oare, doar rodul ignoranþei celor care se lasã manipulaþi, precum marionetele, de semãnãtorii de furie ºi de urã? Sau interpretarea discursului Papei a fost fãcutã ºi transmisã de cãtre mass-media occidentalã în mod greºit, mai mult sau mai puþin voit? De ce s-ar face aºa ceva, se întreabã lumea?

Poate pentru cã, rupt din context ºi fãcut sã parã opinia Papei, citatul din Manuel al II-lea Paleologul vine ca o mãnuºã intenþiei celor care vor sã incite musulmanii la reacþii violente pentru a putea aplica mai apoi islamului eticheta de religie fundamentalistã, violentã ºi total închisã dialogului, în ideea de a suscita indignarea opiniei publice ºi de a justifica, în acest fel, represiunile împotriva lumii arabe? Poate…

Pagini realizate de ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

5

6

Universul familiei

Despre sensul sexualitãþii Pãrintele Jose Noriega, Secretar Academic al Institutului Ioan Paul al II-lea pentru ºtiinþele cãsãtoriei ºi familiei, din Roma, a þinut câte o conferinþã, la Cluj ºi la Bucureºti (26 ºi 27 septembrie a.c.) despre sensul sexualitãþii umane.

Cu o solidã fundamentare filozoficã ºi teologicã, folosind deci cele douã „aripi”: raþiunea ºi spiritul, în contemplarea ºi aprofundarea adevãrului vieþii personale, aceastã conferinþã a venit în întâmpinarea unui demers foarte necesar pentru familia zilelor noastre, atât de mult asaltatã de dificultãþi ºi de confuzii: acela de a aprofunda propria sa realitate, realitatea familiei bazatã pe cãsãtoria sacramentalã dintre un bãrbat ºi o femeie, deschiºi noilor vieþi cu care Dumnezeu le rãsplãteºte iubirea. Sexualitatea apare astfel ca o revelare a ceea ce noi înºine suntem: suntem chemaþi la o comuniune, cãci am fost creaþi pentru ceva mai mare decât noi, la o construcþie a deplinãtãþii umane, participând cu întreaga noastrã persoanã: trupul, afectivitatea, inteligenþa, voinþa. În al doilea rând, sexualitatea implicã perspectiva reciprocitãþii prin faptul cã existenþa personalã se împlineºte în raport cu un altul. Aceasta presupune o armonie care se realizeazã prin efort personal, prin muncã, o muncã de construcþie, de „calificare” pentru a iubi cu totalitatea fiinþei. Este vorba despre arta de a iubi, care e o virtute.

De fapt, virtutea aceasta defineºte adevãrul vieþii de cãsãtorie.

Virtutea aceasta este castitatea.

Despre castitate s-a vorbit ºi se vorbeºte mult, dar fãrã ca sensul adevãrat al acestei virtuþi sã fie cunoscut. În general, castitatea este privitã sub aspectul sãu superficial (ºi inexact), de constrângere, de represiune a simþurilor, de ignorare a stãrii de afectivitate. De fapt, castitatea presupune o construcþie interioarã a subiectului, capabil sã iubeascã în totalitatea dimensiunilor personale. Pornind de la definiþia pe care Sf. Augustin o dã virtuþii – ordine a iubirii – se poate

spune cã virtutea castitãþii constã în acea iubire care ºtie sã se dãruiascã în întregime celuilalt.

Aceasta este castitatea soþilor: dãruirea totalã unul altuia. În zilele noastre, îndrãgostiþii îºi trãiesc iubirea abandonaþi circumstanþelor exterioare: un loc de muncã bine retribuit, ajutorul pãrinþilor, apariþia copiilor la momentul oportun. Dar viaþa este foarte diferitã de aceste planuri: copiii vin când vrea Dumnezeu. Dãruirea totalã a soþilor este o virtute care se construieºte cu maturitatea iubirii ºi având conºtiinþa legãturii sacramentale a cãsãtoriei. Bogãþia de haruri cu care este dãruitã cãsnicia în fiecare moment, efuziune a Duhului Sfânt, revãrsat din Iubirea lui Isus pe Cruce, face ca iubirea soþilor sã devinã caritate conjugalã.

Adicã acea capacitate de a iubi care le permite soþilor sã vadã ºi sã se bucure de o realitate supranaturalã, ºi anume, faptul cã Dumnezeu îi umple cu daruri. În aceastã realitate, sexualitatea devine un dar de la Dumnezeu ºi o adevãratã cale de împlinire a planului divin.

Castitatea conjugalã, o cale de sfinþenie prin dãruirea totalã.

Cãsãtoria este, deci un drum de sfinþenie: o permanentã învãþare de a primi darurile divine, de a se dãrui total, de a parcurge drumul împreunã, pânã la Banchetul ceresc. În aceastã perspectivã se observã legãtura dintre vocaþia vieþii de cãsãtorie ºi vocaþia vieþii consacrate. Fecioria consacratã, în prietenia absolutã a fiinþei cu Cristos, anticipeazã acest Banchet ceresc.

A. C.

Slujba se învaþã în familie BRUNO FERRERO Gata cu prefãcãtoria Celebrarea Sfintei Liturghii sau, cum se spune în mod obiºnuit, a merge la Slujbã, este gestul cel mai important al credinþei creºtine.

Nu înseamnã doar un simplu a se alãtura, a face un act de prezenþã, a asista la o ceremonie sau ceva de genul acesta.

Este mai ales a decide sã trãieºti într-un anumit fel. Creºtinismul nu este un accesoriu, ceva alãturat, ceva adãugat, frumos dar fãrã importanþã pentru viaþa de zi cu zi. Nu este o ºãpcuþã cu o stemã, pe care o purtãm o datã pe sãptãmânã sau mai puþin.

Liturghia, Euharistia, sunt o idee adecvatã despre Dumnezeu, deci o idee adecvatã despre viaþã ºi despre om: Dumnezeul lui Isus este Dumnezeul vieþii ºi al bucuriei.

La fiecare sãrbãtoare, copiii ar trebui sã-i întrebe pe pãrinþi: „pentru ce facem sãrbãtoare?”. Sãrbãtorile anului liturgic sunt un mod minunat de a face catehezã, care antreneazã toatã familia. Un adevãrat catehism „invãluitor” fãcut din miºcãri, cântec, participare, bucurie, comunicare ºi nu de formule abstracte. ªi cum copiii învaþã doar ceea ce trãiesc, dacã existã o semnificaþie spiritualã a vieþii, aceasta se poate învãþa doar în familie. Doar dacã ceea ce este celebrat este ºi trãit în viaþa de familie, Slujba va fi un moment de satisfacþie spiritualã intensã.

Celebrãm ceea ce trãim ºi trãim ceea ce celebrãm. (traducere ºi adaptare dupã BRUNO FERRERO, La messa si impara in famiglia, Elledici 2006)

Gânduri cãlãuze

Un buchet de trandafiri Sfintei Fecioare Luna Rozariului a început, pentru mulþi dintre noi, cu un eveniment pe care meritã sã-l împãrtãºim noi, cei ce alcãtuim familia arhidiecezei de Bucureºti. Este vorba despre o mult aºteptatã apariþie editorialã, dedicatã Sfântului Rozariu.

Este un eveniment, în primul rând pentru cã aduce o mãrturie de iubire cãtre Sfânta Fecioarã ºi apoi o notã de originalitate în literatura de specialitate, fiind un mãnunchi de rugãciuni ºi meditaþii izvorâte direct din practica familiilor.

Ideea de a compune un rozariu al familiilor, alcãtuit din texte scrise de familii, rugãciuni personale adresate Sfintei Fecioare, rugãciuni ce leagãnã intimitatea atâtor familii, a fost a Preasfinþitului Cornel Damian, în urma unui proiect editorial iniþiat de pr. Claudiu Bãrbuþ.

Citind aceste rugãciuni, putem vedea, de asemenea, cât de mare este puterea rozariului, care ajutã familia sã rãmânã unitã, în ciuda oricãror dificultãþi, sã creascã ºi sã se maturizeze în iubire.

Paginile acestei mici cãrþi aduc nu doar o mãrturie „literarã” – ci ºi una artisticã. Ilustraþiile, semnate de artiºti plastici consacraþi, apar ºi ele, în mod evident, ca ipostaze de rugãciune.

Aceastã carte a produs deja un prim rod, chiar înainte de a se închega între coperþi, pe când se construia. Adunându-se spre a o compune, familiile au trãit o experienþã de comuniune care merita continuatã ºi dupã ce misiunea de a realiza cartea va fi fost împlinitã. Astfel, s-au întâlnit din nou, sub conducerea Pr. Fabian Mãriuþ, responsabilul arhidiecezei noastre cu pastoraþia familiei, pentru a participa la împlinirea acestor direcþii pastorale.

Recenta apariþie editorialã dedicatã Rozariului, aºa cum observa un oaspete al arhidiecezei noastre, este „ca un buchet de trandafiri oferit de familii Celei care este Trandafirul Mistic”: o carte de mare originalitate, chemând la rugãciune ºi la aprofundarea darurilor de preþ cu care Dumnezeu binecuvânteazã viaþa de familie.

MARINA FARA

Duminica a XXVIII-a d p a Pr. ªERBAN TARCIZIU

Lui Dumnezeu m-am rugat ºi mi s-a dat pricepere; l-am implorat ºi Duhul înþelepciunii s-a coborât asupra mea. Am þinut la înþelepciune mai mult decât la tronuri ºi sceptre, în comparaþie cu ea bogãþiile le-am socotit de nimic… Împreunã cu ea mi-au venit bunurile ºi prin mâinile ei bogãþii nenumãrate (Înþ 7,7-11).

Omenirea nu a aºteptat Biblia ºi religia Dumnezeului lui Israel pentru a descoperi cã bogãþiile inteligenþei ºi mai ales ale inimii sunt mai preþioase decât aurul ºi bijuteriile lumii. Astfel de afirmaþii ar fi putut fi foarte bine, enunþate de mulþi dintre filozofii greci ºi nu numai.

Una e însã sã ºtii aceste lucruri ºi alta e sã le pui în practicã. Citind aceastã carte a Înþelepciunii lui Solomon, toþi am avea, mereu, câte ceva de învãþat.

Fragmentul propus pentru duminica a XXVIII-a dpa este menit, pe de o parte, sã ne vorbeascã despre o Înþelepciune care vine de la Dumnezeu, adesea mult diferitã de înþelepciunea umanã ºi pe care o întâlnim în textele Sfintei Scripturi, fundamentalã însã pentru împlinirea destinului vieþii noastre. Pe de altã parte, textul nostru ne pregãteºte sã ne confruntãm cu o astfel de Înþelepciune divinã care ne surprinde prin contrariul a ceea ce bunul nostru simþ ne-ar sugera.

Pe când Isus era gata sã plece la drum, a alergat la el un om, a cãzut în genunchi înaintea lui ºi l-a întrebat: „Învãþãtorule bun, ce trebuie sã fac pentru ca sã moºtenesc viaþa veºnicã?”… Isus i-a rãspuns: „Cunoºti poruncile: sã nu ucizi, sã nu sãvârºeºti adulter, sã nu furi, sã nu dai mãrturie falsã, sã nu înºeli pe nimeni, cinsteºte pe tatãl ºi pe mama ta!” El i-a rãspuns: „Învãþãtorule, toate aceste porunci le-am pãzit din tinereþe”. Atunci Isus, fixându-l cu privirea, la îndrãgit ºi i-a spus: Un singur lucru îþi lipseºte. Mergi, vinde tot ce ai, împarte la sãraci ºi vei avea comoarã în cer; apoi vino ºi urmeazã-mã!”(Mc 10,17-21). Întrebarea omului din acest fragment evanghelic este cu adevãrat fundamentalã, întrebare pe care fie refuzãm sã ne-o punem, fie o amânãm mereu pentru mai târziu: Ce trebuie sã fac ca sã moºtenesc viaþa veºnicã?

Rãspunsul lui Isus, care se desfãºoarã pe douã niveluri, ne surprinde la fiecare dintre ele. Ca ºi omul din textul nostru, noi ne-am imagina cã, pentru a moºteni viaþa veºnicã, ar trebui sã facem cine ºtie ce lucruri extraordinare. Isus ne surprinde la primul nivel al rãspunsului sãu amintindu-ne de datoria de a împlini poruncile lui Dumnezeu rezumate în Cele Zece Porunci dictate lui Moise pe muntele Sinai. ªi mai surprinzãtor este cel de-al doilea nivel al rãspunsului dat de Isus atunci când omul L-a asigurat cã a pãzit cu stricteþe toate poruncile lui Dumnezeu încã din tinereþea sa: Mergi, vinde tot ce ai, împarte la sãraci… apoi vino ºi urmeazã-mã! Considerând cã acest îndemn este adresat tuturor creºtinilor, ne-am întreba în mod inevitabil, ce-ar fi dacã l-am împlini întocmai. Cum s-ar mai putea organiza o viaþã socialã, economicã ºi politicã? Genialitatea rãspunsului lui Isus nu neagã aceste dimensiuni ale vieþii. El însã vizeazã ceva în plus, ceea ce noi uitãm adesea: sã dobândim acea detaºare de lucrurile pe care le avem pentru ca ele sã nu ne stãpâneascã inima, fiinþa. Sã putem fi liberi sã-L urmãm pe Cristos. ªi-apoi, sincer vorbind, oare multe din ceea ce noi avem nu aparþin de fapt sãracilor?

7

8

Spiritualitate

La Roma, pe urmele sfinþilor, cu monseniorul Ghika Continuãm sã publicãm un “Cuvânt înainte” , semnat de Monseniorul Ghika, la cartea scriitorului Edmond Joly, “La Chambre des Saints” (1933), o carte interesantã prin faptul cã prezintã un pelerinaj la Roma, pe urmele sfinþilor, contemplând locuinþele lor modeste, dar încãrcate de memoria iubirii de Dumnezeu. Prefaþa scrisã de Monseniorul Ghika dã o strãlucire specialã acestei cãrþi, aprofundând în cheie spiritualã minunata idee a autorului. Îi mulþumim lui Andrei Brezianu, fiu spiritual al Monseniorului Ghika, pentru acest text (comentat – în numãrul trecut al revistei “Actualitatea creºtinã” ºi adnotat), pus la dispoziþia iubitorilor Monseniorului Ghika, în paginile publicaþiei noastre. (A.C.)

Vladimir Ghika Camera sfinþilor (continuare din numãrul trecut)

Se întâmplã ca aceste biete camere în care au locuit o vreme, sfinþi, sã fie prea des desfigurate de urmaºi prin adaosuri de ornamentãri postume, ori prin aportul unor decoruri superflue. Dar aºa cum autorul despre care vorbim aratã prea bine -, va rãmâne mereu în astfel de încãperi câte o urmã din umanitatea concretã, autenticã ºi, dacã vreþi, trivialã, a celor care au vieþuit într-însele. ªi tocmai racordarea discordantã fãcutã uneori de cãtre cei de azi între astfel de vechi decoruri de viaþã, ºi viaþa trãitã acolo chiar de foºtii locatari, ne face ºi mai vizibilã lecþia. Ceea ce rãmâne mai precis ºi mai preþios, dincolo de adaosurile pompoase aduse acestor încãperi cu trecerea vremii, nu reprezintã neapãrat rãmãºitele cele mai nobile ale unor existenþe pãtrunse - atât în fiinþa lor intimã cât ºi în faptã -, de acþiunea divinã. Nu, ci, în aceastã stranie situaþie, e vorba mai curând de rãmãºite, de deºeuri, de fãrâme de detritus lãsate în urmã de cei care au fost. Nu-i vorba de triste rãmãºite trupeºti, de ce va fi rãmas dintr-un trup sau altul dupã plecarea sufletului, de frânturi de mãdulare din ceea ce va fi fost un leº, de praful cules dintr-un osuar cu tigve. Acestea, dacã-i vorba, au dreptul de a fi duse la bisericã, unde sã odihneascã sub piatra de altar. E vorba dimpotrivã, aici, de lucruri ce vin de mult mai jos, ºi de mult mai sus - ºi de mult mai departe, totodatã. Sunt lucruri chemate sã ne arate forþa amprentelor lui Dumnezeu în cel mai fad dintre neanturi.

Vorbim de obiecte care au servit cândva la ceva, lucruri de uz cotidian, pe vremuri þinute în mânã, câte o zdreanþã de rufãrie, o poalã de hainã ponositã, o pereche de cipici scâlciaþi - umile, nevenerabile gioarse, dintr-o datã înãlþate mai presus de rangul lor, înnobilate cu virtuþile veneraþiei ºi onoarei . Aparenta incongruenþã ne vorbeºte, repet, despre importanþa celor de jos, atunci când sunt chemate sã indice înãlþimea unui salt fãcut în sus. Din ceea ce s-ar fi cuvenit sã-ºi aibã locul într-o cutie de gunoi, saltul acesta face, prin revers, un lucru sfânt; o fãrâmã de umanitate sãracã vine cuviincios sã ne arate cãi nebãnuite ale harului, mai grãitoare aici decât, poate, oriunde altundeva. E vorba, în fond, de cutia cu deºeuri... în loc s-o vedem trântitã la marginea trotuarului, iat-o aici la loc de cinste. Câte o zdreanþã e pe masã, câte o fãrâmã din ce a fost stã acum pe etajerã, sau iat-o aºezatã pe mescioara unui relicvariu.

Aici, din nou, ca ºi pretutindeni - transcendenþã ºi familiaritate; ca, de altfel, în întreaga economie a mântuirii, o sobrã familiaritate cu biete lucruºoare triviale ºi caduce....”De stercore erigens pauperem” (1) Cel ce semneazã acest Cuvânt înainte, o face printre altele pentru

a aduce mulþumire celui care a scris cartea, pentru a-i mulþumi cã a scris-o, fãcând ºi mai palpabilã încã, prin aceste pagini, o învãþãturã care-i este atât de dragã: cea potrivit cãreia transcendentul ºi familiarul se aflã atât de aproape unul faþã de celãlalt, pânã la întrepãtrundere, în credinþa noastrã. Mai existã însã ºi un alt motiv de gratitudine.

Autorul a þinut sã înfãþiºeze cititorului aceste pagini, - atât de adânci ºi miºcãtoare - pentru cã el însuºi, într-un anume fel, se numãrã printre fiii spirituali ai acestor modeste camere din Roma. În istoria destinului sãu spiritual, vizitarea acestor încãperi, cândva locuite de sfinþi, a jucat într-adevãr un rol definitiv. A pãºit curios pragul tuturor acestor încãperi de la odaia unde a locuit Sfântul Filip de Neri, la cea a Sfântului Dominic, unde a ºi devenit, odatã pentru totdeauna, fiu al Bisericii, dupã ce, mai înainte, cãzuse în genunchi în faþa unui preot necunoscut (care ºi avea sã-i primeascã adeziunea la credinþã). ªi - aºa cum ºade atât de bine celor proaspãt chemaþi de Dumnezeu la credinþã, trebuie spus cã autorul nu a cãutat cu dinadinsul aceste trãiri; nu i-a trecut prin minte, mãcar o clipã, atunci când a pãºit acele praguri, unde aveau sã-l aducã aceste vizite ºi care avea sã le fie rodul . Iatã însã cã, tot mai conºtient de cele ce i s-au întâmplat, ca ºi de ceea ce i-a fost dat sã înþeleagã în aceste încãperi, el vede acum cu alþi ochi acea binecuvântatã plãmadã din care se clãdeºte orice viaþã de creºtin, fidelã celor douã naturi ale lui Christos. Plãmada mai tãios ºi mai violent vizibilã dupã moartea sfinþilor decât în timpul vieþii, când acest amestec e trãit zi de zi, ca o cerinþã imperioasã ºi paradoxal de sezisantã.

Autorul are tot dreptul la recunoºtinþa noastrã pentru faptul cã a înþeles, a îndrãgit, ºi a descris aceste camere, cândva locuite de sfinþi.

Dar cartea lui are ºi alte merite: pe plan speculativ, pentru bucuria spiritului, ea uneºte profunzimea observaþiei cu farmecul expresiei, remarca ingenioasã cu o justã perspectivã de ansamblu, notaþia bogatã în nuanþãri subtile cu o incisivã utilizare a culorii în descrieri.

Dar dincolo de toate acestea, cartea are ºi o utilitate practicã ºi imediatã, de interes actual.

Deºi nu a fost conceputã, în principal ºi deliberat, în acest scop, aceastã carte e fãcutã sã serveascã de cãlãuzã pelerinului, poate chiar de ghid turistului. Mã gândesc la acel turist hãrãzit a deveni, pânã la urmã, pelerin, pe urma paºilor scriitorului care a trãit aceste

Gânduri cãlãuze momente la Roma, evocându-le aici. ªtim din experienþã, atât generalã cât ºi proprie, ce rol sunt chemate sã joace în mâinile cãlãtorului astfel de lucrãri îndrumãtoare. Dacã-i vorba însã de Assissi, sau de grotele din Rieti, care ghid turistic din seria “Guides Bleus” ar putea rivaliza cu o carte ca “Pelerinajele franciscane” ale lui J. Joergensen? (2) Care broºurã a unei agenþii de turism - “Cook” de pildã -, poate ajuta paºii cãlãtorului prin locurile sfinte ale Italiei cu atâta inteligenþã, cu atât tact, cu atâta simþ pentru cele de dincolo de fire? Lacuna s-a fãcut simþitã, pânã acum, pentru Roma. Cartea vine sã umple aceastã lacunã într-un punct precis dintre cele mai ataºante.

Prin scrisul sãu, cel ce vine sã umple aceastã lacunã ne face sã ne gândim mai curând la John Ruskin (3) decât la Joergensen. Dar un Ruskin mai curând atent decât meticulos, mai curând evlavios decât estet, ºi, în final, mult mai profund ºi mai salubru în calitatea lui de catolic, decât în aceea de cucernic drumeþ. În aceastã cãrticicã cititorul va gãsi, atât pentru inima sa, cât ºi pentru utilitatea practicã a itinerariilor pe care le-ar putea parcurge, o fericitã îmbinare de priveliºti ºi locuri de contemplat, folositoare ºi grupurilor de pelerini ºi credincioºi curioºi sã vadã cu ochii lor aceste vechi locuinþe, atât de goale în aparenþã, atât de bogate, de fapt, în prezenþe; atât de sãrãcãcios garnisite cu anodine relicvii, atât de bogate, pe de altã parte, în viaþa veritabilã. Cartea este menitã sã-ºi dovedeascã excelenta utilitate ca un bun de duratã, de pus la îndemânã cât mai multor cititori interesaþi de preþiosul serviciu pe care ea este pregãtitã sã-l ofere.

“Habent sua fata libelli”...

Este de dorit ca destinul acestei cãrþi sã ducã pe cât mai mulþi întracolo, spre Camera Sfinþilor, ºi, prin complicitatea lor – sfinþii se pricep foarte bine la asta - dincolo ºi mai sus, mai departe...

(1)Psalmul 112: “Pe cel sãrac din gunoaie înãlþându-l” (2)Johannes Joergensen, scriitor a cãrui carte aici citatã (apãruta iniþial în danezã), a devenit curând bine cunoscutã în toatã Europa dupã traducerea ºi publicarea ei în francezã (1910), traducere reeditatã de nenumãrate ori dupã aceea ºi tãlmãcitã ulterior ºi în alte limbi (3) John Ruskin, scriitor ºi critic de artã englez, autor al unor importante lucrãri despre tezaurele artistice ale Italiei, printre care cartea consacratã comorilor de artã religioasã ale Veneþiei (“The Stones of Venice” - 1853)

www.vladimirghika.ro …este un nou sit, scopul lui fiind acela “de a face cunoscutã viaþa ºi opera acestei personalitãþi, al cãrei proces de beatificare este în curs de desfãºurare la Roma”.

Situl oferã informaþii generale despre Monseniorul Ghika: viaþa pe scurt, genealogie, cronologie etc. De asemenea, reuneºte scrieri ale sale, existând un index al acestora, dintre care unele incluse integral în sit. Putem astfel citi un istoric discurs al Mons. Ghika, þinut la deschiderea Congresului Euharistic de la Sydney, din 1928; sau o piesã de teatru, scrisã tot de el: “Femeia adulterã”. Tot între scrierile disponibile online se numãrã “Gânduri pentru fiecare zi” (apãrutã la Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureºti) ºi “Gânduri pentru zilele care vin”.

O secþiune aparte reuneºte scrieri despre Mons. Ghika: “Monseniorul”, “Însemnãri despre Monseniorul Ghika”, “A trãit ºi a murit ca un sfânt”, “Memoria tãcerilor”.

O altã secþiune, “Din arhive”, publicã documente ºi fotografii. În site se gãsesc, de asemenea, informaþii despre ce înseamnã un proces de beatificare.

Duminica a XXX-a d p a Pr. ªERBAN TARCIZIU

Aºa vorbeºte Domnul: „Strigaþi de bucurie pentru Iacob, ridicaþi în slãvi pe cel dintâi dintre popoare. Sã rãsune cântãrile voastre de laudã spunând: <Domnul a salvat pe poporul sãu, rãmãºiþa lui Israel!> Iatã, eu îi aduc în þarã de la miazãnoapte ºi-i adun de la marginile lumii. Printre ei sunt chiar ºi orbi ºi ºchiopi, femei care au zãmislit ºi altele gata sã nascã. O mare mulþime se va întoarce… (Ier 31,7-9).

Cuvintele pline de seninãtate pe care profetul Ieremia le pronunþã sunt spuse nu într-un moment de bucurie, ci dimpotrivã. Poporul tocmai a trãit o dramã teribilã. Ierusalimul tocmai a fost cucerit, incendiat, iar aceia dintre locuitori care au scãpat cu viaþã au fost umiliþi ºi trimiºi în exil. Prin cuvintele lui, Ieremia luptã împotriva disperãrii compatrioþilor sãi. Alaiul despre care el vorbeºte este opusul convoiului de deportaþi dintre care mulþi nu vor suporta brutalitãþile ºi condiþiile de detenþie. Ieremia promite cã într-o zi locuitorii þãrii vor reveni.

Atunci cãlãtoria va fi liniºtitã ºi plinã de veselie cãci pânã ºi cei mai slabi, cei orbi ºi ºchiopi vor putea face parte din alaiul care îi aduce acasã.

Imaginea acestui alai a rãmas atât de vie în amintirea poporului încât a considerat cã, în timpurile mesianice, va fi la fel.

Un cerºetor orb, Bartimeu, ºedea pe marginea drumului.

Auzind cã trece Isus din Nazaret, a început sã strige: „Isuse, fiul lui David, fie-þi milã de mine!”… Isus s-a oprit ºi a zis: „Chemaþi-l!” L-au chemat deci pe orb ºi i-au spus: „Curaj! Ridicãte, te cheamã!” Orbul s-a ridicat … ºi a alergat la Isus. Isus l-a întrebat: „Ce vrei sã fac pentru tine?” Orbul i-a rãspuns: „Rabboni, fã-mã sã vãd!” Isus i-a spus: „Mergi, credinþa ta te-a mântuit”. Imediat omul ºi-a recãpãtat vederea ºi l-a urmat pe Isus în drumul sãu (Mc 10,46-52). În textul evanghelic al acestei duminici, sfântul Marcu pune în scenã un alai în fruntea cãruia se aflã Isus în drumul sãu cãtre Ierusalim. Vindecându-l pe orbul care îi implorã acest lucru ºi apoi primindu-l în alaiul sãu, Isus lasã sã se înþeleagã cã a sosit acel timp mesianic. El este acela care îi poate vindeca ºi conduce acasã pe toþi cei care îl cautã, cred în El, sperã în mântuirea Lui. Mai mult, acest episod vine imediat dupã o învãþãturã pe care Isus a dat-o ucenicilor cu privire la mesianismul ºi misiunea sa (misiune pe care ucenicii vor trebui sã o ducã mai departe).

Ceea ce conducãtorii din acel timp ºi chiar unii dintre ucenici nu au descoperit în Isus, a întrezãrit acel nefericit care stãtea pe marginea drumului ºi cerºea. Prin urmare, recãpãtarea vederii are, în cazul nostru, o dublã semnificaþie: 1. recãpãtarea capacitãþii de a vedea cu ochiul de carne; 2. capacitatea de a descoperi în Isus pe Mesia, Mântuitorul.

9

10

Oameni ai credinþei

Zaharia, un mare vizionar Mons. VLADIMIR PETERCÃ

“M-am întors cu milostivire cãtre Sion, ºi voi locui în mijlocul Ierusalimului.

Da, Ierusalimul se va chema cetatea credincioasã Iar muntele Domnului Sabaot, munte preasfânt!”

(Zah 8,3).

A fi profet în Israel în acele timpuri, însemnã în primul rând cã lui Dumnezeu îi pãsa cu adevãrat de poporul sãu. El se îngrijeºte ca un pãrinte, cu inima care bate numai pentru el, pentru cã Dumnezeu ne iubeºte nespus de mult. Glasul profetului Zaharia a fost asemenea unui far ce stã întruna de veghe pe malul mãrii indicând calea celor ce se aflã în larg sau celor care cautã un refugiu. De aceea, glasul unui profet se asemãnã cu biciul pãstorului care îºi mânã necontenit turma. El este mereu atent la turmã, ca nu cumva vreuna sã se rãtãceascã sau sã o rãpeascã lupul. Turma trebuie sã fie mereu în siguranþã ºi sã pãºeascã pe drumul cel bun, aºa cum este cazul în Zah 11. În partea de mijloc a acestui text (vv.4-14), profetul ne prezintã o întoarcere, în termeni alegorici, asupra evenimentelor care s-au abãtut asupra Israelului ºi care constituie o apologie a Providenþei într-o perspectivã mesianicã. De fapt, Providenþa divinã este aceea care ne face sã fim atenþi la tot ceea ce sãvârºim.

Într-adevãr, trebuie sã îi fim recunoscãtori lui Dumnezeu pentru grija ºi bunãvoinþa pe care ni le poartã, ieri ºi astãzi. Ca ºi alþi profeþi, Zaharia nu este strãin de tot ceea ce se întâmplã în jurul sãu. Întreg Israelul era preocupat de un singur gând: reconstrucþia templului dupã exilul babilonic. Se ºtie cã templul de la Ierusalim era o carte de vizitã pentru poporul evreu. Zaharia transpune aceastã reconstrucþie pe un plan mult mai larg. El este convins cã reconstrucþia templului nu este posibilã fãrã o altã reconstrucþie, de data aceasta interioarã, care este mult mai importantã, adicã reconstrucþia inimilor. De aceea, profetul trece la un plan de reconstrucþie prin aplicarea unor exigenþe de puritate interioarã ºi de moralitate acceptatã în mod conºtient. Este vorba de o restaurare interioarã, ea însemnând totodatã ºi un nou început de viaþã, mai atent ºi mai grijuliu ca mai înainte. Cere, de asemenea, mai multã renunþare ºi mai multã jertfã, el cere mai ales o schimbare radicalã a mentalitãþilor de pânã acum. În viziunea profetului Zaharia, aceastã reconstrucþie interioarã trebuie sã coincidã cu o nouã erã mesianicã în care preoþia ºi regalitatea vor fi exercitate în cunoºtinþã de cauzã, de acum încolo, de un ”vlãstar”, termen evident mesianic care se referã la timpurile care aveau sã vinã: ”Iatã, Eu voi aduce pe servitorul meu Vlãstar . . . cãci în ziua aceea, fiecare dintre voi va îmbia pe vecinul sãu sub viþa ºi sub smochinul sãu” (Zah 3,8.10). În felul acesta, profetul Zaharia renaºte o veche ºi importantã tradiþie mesianicã, ce are urmãtoarele caracteristici: o cãutare continuã a puritãþii interioare ºi un rol, pe care îl vor juca viziunile profetice, precum ºi aºteptarea unui Rege-Mesia, umil ºi fãcãtor de pace: ”Bucurã-te fiica Sionului, cãci, iatã, regele tãu vine la tine: drept ºi mântuitor, smerit ºi cãlare pe un asin... El va vesti popoarelor pacea iar împãrãþia lui se va întinde de la o Mare pânã la cealaltã Mare ºi de la Eufrat pânã la marginile pãmântului!” (9,10-11).

Astãzi avem imaginea unui alt mare profet, care este la fel cu ceilalþi. Zaharia a iubit templul ºi jertfele de acolo, a iubit poporul credincios, care îl slujea pe Dumnezeu cu inimã curatã ºi sincerã, a iubit ordinea interioarã bazatã pe schimbarea mentalitãþilor, i-a iubit pe toþi cei care, zi ºi noapte, nu se gândeau decât la slujirea sincerã ºi umilã a lui Dumnezeu. De aceea, “în ziua aceea, spune profetul Zaharia în încheiere, va izvorî din Ierusalim apã vie... iar Domnul va fi rege peste tot pãmântul. În ziua aceea va fi unul singur Domn ºi tot aºa ºi numele sãu unul singur!” (14,8.9).

Sã meditãm îndelung la toate aceste lucruri necesare pentru sufletele noastre, pentru cã Dumnezeu cere acest lucru, este voinþa sa. Dumnezeu ne cere, înainte de toate, schimbarea mentalitãþilor, pentru cã nimic nou nu se poate construi cu o mentalitate veche.

Aprofundare

Regina Sfântului Rozariu Pr. prof. dr. ISIDOR MÃRTINCÃ

Sâmbãtã, 8 mai 1999, Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea, de pioasã amintire, a vizitat mormintele martirilor catolici din cimitirul Bellu.

La intrarea în cimitir, am avut parte ºi de fericirea de a-l vedea pe Suveranul Pontif recitând Sfântul Rozariu într-o profundã meditaþie. Am fost adânc impresionat de rugãciunea lui atât de evlavioasã, cãci în ciuda aplauzelor ºi uralelor mulþimii de pe stradã ºi a noastrã de pe alee, Sanctitatea sa îºi continua nestingherit rugãciunea preferatã. Atunci nu am înþeles în mod deosebit aceastã evlavie a sa, dar, mai târziu, citind Scrisoarea Apostolicã Rosarium Virginis Mariae am gãsit explicaþia momentului respectiv. „Eu însumi nu am pierdut nici o ocazie de a îndemna la recitarea frecventã a Rozariului. Încã din anii tinereþii aceastã rugãciune a avut un loc important în viaþa mea spiritualã. Recenta mea cãlãtorie în Polonia mi-a amintit cu intensitate acest lucru, mai ales vizita la sanctuarul din Kalwaria. Rozariul m-a însoþit în momentele de bucurie ºi în cele de încercare. Lui i-am încredinþat multe griji; în el am aflat mângâiere.

Acum douãzeci ºi patru de ani, la 29 octombrie 1978, la numai douã sãptãmâni de la alegerea în scaunul lui Petru, deschizându-mi într-un fel sufletul, m-am exprimat astfel: Rozariul este rugãciunea mea preferatã. O rugãciune minunatã! Minunatã în simplitatea ºi profunzimea ei. În acelaºi timp inima noastrã poate sã cuprindã în aceste decade de Rozariu toate faptele care alcãtuiesc viaþa individului, a familiei, a naþiunii, a Bisericii, a omenirii; întâmplãri personale ºi întâmplãri ale aproapelui ºi, în mod deosebit ale acelora care ne sunt mai apropiaþi, la care þinem mai mult. Astfel, simpla rugãciune a Rozariului bate ritmul vieþii umane”.

Sã considerãm acum câteva gânduri despre importanþa Sfântului Rozariu. Ea este confirmatã de glasul noilor îngeri. „ªi îngerul a plecat de la Ea”. Cu aceste cuvinte încheie Evanghelia dupã Sfântul Luca relatarea Buneivestiri. Îngerul este Arhanghelul Gabriel, mesagerul. O scenã imortalizatã aproape în toate bisericile creºtine, mai ales dupã ce Papa Clement al-XI-lea, în 1716, a universalizat aceastã sãrbãtoare liturgicã instituitã de Papa Pius al-V-lea, în 1571, în amintirea victoriei de la Lepanto, când flota creºtinã a învins armata turcã în faimoasa bãtãlie navalã.

Noii îngeri, adunaþi în jurul Preasfintei Fecioare Maria, sunt, aºadar, papii, care ne întãresc în speranþã. Ei, de fapt, au insistat mereu ca aceastã rugãciune, mentalã ºi vocalã, a Sfântului Rozariu sã fie prezentã în pietatea poporului.

Rugãciunea Sfântului Rozariu este o sintezã a istoriei mântuirii, un rezumat exemplar al Evangheliei ºi al misterelor sale. Vestitul artist, Michelangelo Buonarroti, a schiþat într-un mod inteligent încrederea poporului creºtin într-o imagine a grandioasei scene a Judecãþii Universale, din Capela Sixtinã: douã persoane sunt trase la cer de un al treilea credincios, care îi ridicã cu coroana Rozariului. În secolul al XIX-lea, Sfântul Pãrinte Papa Leon al XIII-lea a scris 16 documente, dintre care Supremi apostolatus officio, la 1

septembrie 1883, confirmând pietatea marianã ºi consacrarea lunii octombrie practicãrii rugãciunii Sfântului Rozariu. Printre ultimii papi care, în perioada conciliarã, s-au distins în promovarea Rozariului, amintim pe Fericitul Papã Ioan al XXIII-lea ºi pe Papa Paul al VI-lea, care în exortaþia apostolicã Marialis cultus a subliniat, în spiritul Conciliului ecumenic Vatican II, caracterul evanghelic al Sfântului Rozariu ºi orientarea sa cristologicã. Toþi papii, inclusiv actual Papã, Benedict al XVI-lea, au confirmat prin cuvântul ºi scrierea lor, splendida tradiþie a rugãciunii Sfântului Rozariu.

Importanþa Sfântului Rozariu o scoate în evidenþã ºi glasul venerabilului Papã Ioan Paul al II-lea. El a voit sã proclame anul Rozariului – octombrie 2002 - octombrie 2003, cu ocazia jubileului de douãzeci ºi cinci de ani de pontificat, mereu credincios motto-ului episcopal luat din opera Sfântului Grignon de Montfort: „Totus tuus”. Dacã, într-adevãr, Rozariul este sinteza Evangheliei, Papa Ioan Paul al II-lea „Santo subito” a voit ca misterelor de bucurie, de durere ºi de slavã sã li se adauge memoria misterelor luminoase, adicã a vieþii publice a lui Isus: botezul sãu în apele Iordanului, prezenþa cu mama sa, Maria, la nunta din Cana Galileii, proclamarea sosirii Împãrãþiei lui Dumnezeu, schimbarea la faþã pe muntele Tabor, darul sãu suprem, „Sfânta Euharistie”, la ultima cinã cu apostolii sãi.

Coroanele Sfântului Rozariu sunt aºadar patru: un numãr familiar vieþii cotidiene a creºtinului, pentru faptul cã recitarea Sfântului Rozariu poate fi realizatã „pe bucãþi”: la muncã, la ºcoalã, în familie, în boalã, la sport. Cardinalul Giacomo Lercaro, arhisepiscop de Bolognia ºi moderator al Conciliului Vatican II, obiºnuia sã spunã: „Zece automobile, zece Ave Maria; un camion, un mister. “ Importanþa Sfântului Rozariu o confirmã ºi glasul poporului creºtin. „Contemplându-l pe Cel Înviat, creºtinul descoperã motivaþiile propriei credinþe”(23) , scria Ioan Paul al II-lea în scrisoarea mai sus amintitã. Creºtinul, încã de la începutul vieþii sale, copilãrie, adolescenþã ºi tinereþe urcã la maturitate ºi coborând spre bãtrâneþe mediteazã misterele Sfântului Rozariu.

Rozariul a fost obiectul mãrturiei evlaviei cãtre Sfânta Fecioarã a Fericitului Piergiorgio Frassati, sfântul celor opt fericiri. Chiar ºi noi, care o cinstim în mod deosebit pe Sfânta Fecioarã Maria prin rugãciunea Sfântului Rozariu, dorim sã avem acest obiect sfânt în mâinile noastre în clipa morþii. În orice etapã a vieþii, purtând Rozariul, am putea repeta cuvintele din Bucurã-te Reginã: „…dupã surghiunul vieþii acesteia, aratã-ne nouã pe Isus, binecuvântat rod al trupului tãu…”

Italo Alighiero Chiusano, un mare scriitor creºtin, la sfârºitul pelerinajului la Sanctuarul Preasfintei Fecioare Maria din Fatima, a citit pe un afiº, în limba portughezã: „dacã vrei sã iei cu tine o amintire de la Fatima, recitã în fiecare zi o parte din Rozariu”. La aceste cuvinte, ºi-a spus: „Eu Rozariul nu l-am spus niciodatã. Dar de acum înainte îl voi recita zilnic.” ªi a rãmas fidel promisiunii sale.

Sã-i imitãm ºi noi exemplul!

11

12

Suflet Tânãr

Gândul meu pentru tine(ri)

Pr. DANIEL BULAI, responsabil cu pastoraþia tineretului

Dragã prietene, Treptat, în viaþa noastrã, începem perioade noi. Începem un nou an ºcolar sau universitar; începem un nou an liturgic sau civil; începem un nou an pastoral etc. ªi, de fiecare datã, ne întâlnim cu un nou început. Deºi am parcurs diferite experienþe pânã în momentul de faþã, mereu, suntem în faþa unui drum nou…

Acum, când este timpul întocmirilor de programe, la nivel de tineret, în parohii, în decanate ºi în arhidiecezã, pentru anul pastoral 20062007, aº vrea sã împãrtãºesc tinerilor ºi celor care sunt implicaþi direct în pastoraþia tineretului, cuvintele pe care nu le pot uita dintr-o discuþie avutã cu o persoanã cu pãrul cãrunt: tinerii sunt puternici ºi plini de entuziasm, dar ar trebui sã nu uite cã mâine vor fi ºi ei ca mine ºi ceea ce conteazã sunt lucrurile ºi faptele bune pe care le-au lãsat în urmã. Prietene, preot sau persoanã consacratã, tânãr animator sau tânãr cãutãtor de fericire, hai în acest an pastoral, sã încercãm împreunã sã facem ca lumea pe care o întâlnim sã fie mai bunã ºi sã fie marcatã în bine de cuvintele ºi gesturile noastre concrete. Haideþi sã lãsãm în urmã ceva din fericirea noastrã izvorâtã din credinþã ºi sã fim, cu toþii, profeþi ai unei lumi mai bune!

Odatã cu acest an pastoral, are ca responsabilitate decanatul de Ploieºti. Face parte din grupul de tineri al parohiei “Sfântul Francisc De Asissi” din Militari. Are 21 ani ºi este studentã în anul III la Facultatea de Teologie ºi Asistenþã Socialã, din cadrul Institutului Sfânta Tereza. Activeazã în echipa diecezanã din iarna anului 2004 ºi o vom cunoaºte în rândurile de mai jos… Nica Alina Gabriela.

- La început de an pastoral, cum ai descrie echipa? S-au produs modificãri din punct de vedere organizatoric?

- Anul acesta, cu toþii, am revenit din vacanþã cu o mare poftã de muncã. Aºadar, suntem pregãtiþi sã ne luãm în serios sarcinile atribuite de Pr. Daniel. Modificãri s-au produs ºi într-adevãr, destul de mari. Lucrurile sunt mult mai clare; fiecare are o sarcinã de îndeplinit. Eu, de exemplu, sunt responsabilã pe Decanatul de Ploieºti, un alt membru, responsabil pe cursul de formare, un altul pe sãrbãtoarea ministrantului, ºi tot aºa... Cu toþii muncim ºi sper sã ne putem duce sarcinile la bun sfârºit.

- Ai participat la multe activitãþi cu echipa. O întâmplare ce te-a marcat…

- Lucruri frumoase ºi interesante ar fi multe de spus, dar cred cã ieºirea pe care am avut-o în varã la ªumuleu mi-a rãmas cel mai mult întipãritã în inimã. Pentru aceastã întâlnire am lucrat mult împreunã, atât la scenetã cât ºi la imn. Timpul petrecut împreunã a fost unul minunat ºi cred cã toþi cei care au fost prezenþi acolo pot spune acest lucru. Pe unii dintre noi, ne-a apropiat foarte mult.

- E destul de greu sã mergi pe un drum drept, sã nu-l superi pe Isus. Tu cum te descurci?

- Într-adevãr, este foarte dificil sã þii linia dreaptã, sã nu te abaþi de la drumul lui Cristos. Eu, recunosc, ºi nu sunt mândrã sã o spun, cã mi-este foarte greu sã nu-l supãr pe Isus. Greºesc ºi poate destul de des, dar am încredere cã mã pot corecta, pentru cã în fond, asta þine de credinþã, de iubirea lui Isus. Lucrul acesta aº dori sã-l vãd ºi la cei de lângã mine: dorinþa de schimbare spre mai bine.

- Deviza ta în viaþã…

- “Fii corect ºi spune lucrurilor pe nume”. Cred cu tãrie cã adevãrul este cel mai bun aliat al omului, chiar dacã de multe ori aduce suferinþã...

NOU! Anul pastoral 2006-2007 aduce cu el ºi schimbãri …spre o comunicare eficientã între adolescenþii din parohiile Diecezei de Bucureºti ºi echipa diecezanã. De aceea, au fost aleºi 6 responsabili care vor þine legãtura cu fiecare parohie, din decanate, în parte, prin intermediul adolescenþilor pe care parohii ºi i-au ales.

Pentru a fi mai aproape de adolescenþi ºi tineri ºi pentru a lucra mai uºor împreunã în parohii, cei ºase vor vizita decanatele ºi vor prezenta proiectele din acest an pastoral. Iatã programul de întâlniri: 14 octombrie - decanatele Bucureºti Nord ºi Sud 4, 5 noiembrie - decanatele de Craiova ºi Ploieºti 11, 12 noiembrie - decanatele de Constanþa ºi Brãila.

Sã-i încredinþãm lui Isus activitãþile noastre din acest nou an pastoral ºi sã ne amintim cã suntem unica Biblie pe care popoarele încã o mai citesc, suntem unicul mesaj al lui Dumnezeu scris în fapte ºi cuvinte.

Paginã realizatã de ROXANA ROTARU

Copile dragã, Auzit-am cã, dupã ceva vreme de la facerea lumii ºi de la luarea în stãpânire, de cãtre om, a peºtilor mãrii, a pãsãrilor cerului ºi a animalelor de tot felul de pe pãmânt, dupã cum hotãrâse Bunul Dumnezeu, vieþuitoarele începurã sã murmure, pe motiv cã omul nu era cu nimic mai presus decât ele ºi cã nu merita sã le fie stãpân.

Furnicile roºii, de pildã, erau de neînduplecat în judecarea asprã a omului pe care-l considerau o creaturã lipsitã de forþã. „Noi, spuneau insectele cu pricina, suntem în stare sã cãrãm o greutate de zece ori mai mare decât propriul corp, în vreme ce omului i se taie suflarea dacã ridicã un sac de 30, 40 de kilograme. Aºa cã, povestea cu superioritatea omului sã fie spusã copiilor de adormit ºi nu nouã, vajnice furnici”.

De aceeaºi pãrere cu furnicile, creaturi pe cât de mici pe atât de aprige, erau ºi alte vieþuitoare din lumea necuvântãtoarelor. Astfel, leul susþinea cu tãrie cã omul nu-i în stare sã aibã în stãpânire animalele dat fiind cã nu ar putea sã se facã auzit de acestea din pricina firiºorului de voce cu care a fost înzestrat. ªi, pentru a-ºi face ºi mai convingãtor discursul, leul scoase un rãget înfricoºãtor ce fu auzit de toate animalele, chiar ºi de cele aflate la o distanþã de 9 kilometri.

Dar nici pãsãrile nu se lãsarã mai prejos în a-ºi arãta superioritatea faþã de om, cãlãtoarele la mare înãlþime dând drept exemplu ºoimul peregrin a cãrui vitezã, în picaj (adicã la coborâre), poate atinge 350 de kilometri pe orã. „Cât despre înãlþimea la care poate zbura o pasãre – spuse un vultur pleºuv african, fãcând un pas înainte pentru a fi vãzut ºi admirat de celelalte animale – aþi aflat, probabil, cã eu pot ajunge pânã la o înãlþime de 11 000 de metri, înfruntând temperaturi cu mult sub zero grade Celsius, aºa cã omul ar trebui sã-ºi þinã pliscul închis când vine vorba de superioritatea faþã de noi”.

Cât despre vieþuitoarele din adâncul mãrilor ºi oceanelor, pãrerea cã omul nu ar fi vrednic sã stãpâneascã peste necuvântãtoare era pe deplin împãrtãºitã, înotãtoarele aducând ca exemplu recordurile de scufundare la mare adâncime ale focilor (300 de metri), ale pinguinilor imperiali (500 de metri) ºi mai ales ale

Copiii se întreabã…

a e r r o l a r e r ã a p ãto u S ânt uv c ne ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

caºaloþilor care se pot scufunda pânã la o adâncime de 3000 de metri. ªi, datã fiind pãrerea generalã din adunarea n e c u v â n t ã t o a r e l o r, hotãrârea fu una: sã meargã la Creatorul ºi sã-i cearã sã le elibereze de sub stãpânirea omului, datã fiind inferioritatea acestuia faþã de necuvântãtoare, dupã cum dovedesc exemplele de felul celor scrise în poveste.

Zis ºi fãcut, animalele de toate soiurile – de pe pãmânt, din înãlþimi ºi din adâncuri – se puserã pe cale spre Bunul Dumnezeu.

Dar, ce sã vezi? În drumul lor întâlnirã o ceatã de þânci care, vãzând mulþimea animalelor, începurã a se minuna de nenumãratele lor soiuri ºi de câte lucruri dificile erau în stare sã facã ºi, din uimire în uimire, ajunserã sã se întrebe cine ºi de ce le-a creat pe toate ºi, aflând rãspunsul, începurã a-l lãuda pe Creator ºi a-i mulþumi pentru toate fãpturile în care a pus suflare de viaþã. Atunci se deschiserã porþile cerului lãsând sã se audã o voce care, vorbindu-le animalelor în graiul lor, le îmbunã, spunându-le: „Nu forþa fizicã ºi nici cea a minþii îi dau omului dreptul sã stãpâneascã peste voi, ci inima lui în care am sãdit sãmânþa slavei Creaþiei ºi a respectului pentru toate câte cuprinde universul. ªi, atâta vreme cât omul va fi în stare sã se minuneze în inima lui, asemenea unui copil, la vederea a ceea ce am creat, acesta va putea stãpâni peste vieþuitoarele de pe pãmânt, din înãlþimile cerului ºi din adâncurile apelor”. Astfel le vorbi Creatorul animalelor rãzvrãtite, convingându-le sã se întoarcã fiecare de unde venise ºi unde vor rãmâne pânã în ziua în care omul, din trufie, va uita sã se uluiascã de minunile lumii ºi de bunãtatea Celui care le-a creat.

Cum aratã îngerii?

Cuvântul înger vine din greaca veche, unde însemna „sol”, “mesager”, “trimis”. Îngerii sunt deci trimiºii lui Dumnezeu. Deºi în general îngerii sunt prezentaþi - pe iconiþe mai ales – ca niºte tineri frumoºi, în haine lungi ºi cu aripi pe umeri, ei nu aratã neapãrat aºa, ci au diverse chipuri. În Biblie ni se vorbeºte despre oameni care au vãzut îngeri, dar nu întotdeauna au ºtiut cã sunt îngeri. ªi în vieþile sfinþilor sunt multe episoade în care apar îngeri, unii sfinþi putând sã-ºi vadã ºi sã vorbeascã cu îngerul pãzitor. De asemenea, oameni care nu au fost neapãrat declaraþi sfinþi relateazã situaþii deosebite - de exemplu, un accident sau un incendiu -, când au fost ajutaþi de persoane necunoscute, pe care nimeni nu le-a mai vãzut nici înainte, nici dupã aceea. În astfel de situaþii, îngerii arãtau ca un mecanic vânjos, ori ca o bãtrânicã simpaticã etc. Îngerii pot apãrea, deci, sub chipuri mai uºor de înþeles celui la care sunt trimiºi, dar un lucru nu se schimbã: ei împlinesc întotdeauna o misiune încredinþatã lor de Dumnezeu, spre binele nostru. (adaptare dupã 205 Questions Children Ask about God)

13 Din viaþa Parohiei

Micul Prinþ

14

ANUL PASTOR

TEMA: F

MOTTO: Cristos, dru Preacucernici pãrinþi, Dragi persoane consacrate, Iubiþi tineri, Odatã cu începerea anului universitar, tinerii încep ºi un nou An Pastoral. Anul acesta adolescenþilor ºi tinerilor din Arhidieceza noastrã le este propus, din nou, un Plan Pastoral care sã-i ajute sã creascã în credinþã, sã se implice cu responsabilitate în viaþa Bisericii ºi a societãþii ºi, mai ales, sã se pregãteascã cu seriozitate pentru drumul vieþii.

Vã îndemn sã vã implicaþi cu toþii pentru ca adolescenþii ºi tinerii din toate parohiile Arhidiecezei sã aibã parte de o formare consistentã ºi profundã a credinþei noastre creºtine. Viitorul Bisericii ºi societãþii trebuie sã aibã o atenþie specialã din partea noastrã, a tuturor. Trãim într-o societate în care tinerii au un cuvânt important pentru „ziua de mâine”!

Sã nu uitãm formarea tineretului nostru: • fixând Sf. Liturghie specialã pentru ei, în fiecare duminicã, acolo unde este posibil; • organizând cateheze sãptãmânale, þinând cont de vârsta ºi cerinþele lor. Anul acesta pastoral m-am gândit ca adolescenþii ºi tinerii sã aibã ca temã generalã de catehezã fericirile din evanghelia Sfântului Matei 5,3-11 ºi ca motto: Cristos, drumul fericirii noastre!

• îndemnându-i sã participe, în fiecare primã sãptãmânã a lunii, la un moment de adoraþie în faþa Preasfântului Sacrament; • urmând Planul Pastoral propus de Centrul Diecezan pentru Pastoraþia Tineretului din Arhidiecezã (...).

Arh. dr. IOAN ROBU

ORGANIZAREA GRUPULUI PAROHIAL Grupul parohial este format din toþi adolescenþii ºi tinerii unei parohii ºi poate purta o denumire fixatã la liberã alegere (în principiu este cunoscut cu numele Patronului Bisericii de care aparþine); Fiecare grup parohial are un tânãr responsabil, ales de cãtre membrii grupului, care este recunoscut ºi susþinut de pãrintele paroh; Grupul parohial are 2,3,4 sau mai mulþi animatori, care vor însufleþi activitãþile cuprinse în cele patru planuri (liturgic, educaþional-catehetic, cultural-recreativ, caritabil). Animatorii unui grup sunt aleºi de cãtre pãrintele paroh împreunã cu responsabilul parohial, dupã o perioadã de pregãtire ºi probã, în care aceºtia au dat dovadã cã pot fi animatori.

Dacã se considerã oportun, grupul parohial se poate împãrþi în grup de adolescenþi (14-17 ani) ºi în grup de tineri (18-30 ani). Dacã într-o parohie sunt mai mulþi preoþi, pãrintele vicar se ocupã de tineret. Pãrintele paroh, în schimb, se implicã ºi cunoaºte toate activitãþile tineretului din parohie ºi din arhidiecezã.

ORGANIZAREA LA NIVEL DIECEZAN Responsabilul Diecezan cu Pastoraþia Tineretului este un preot numit de Arhiepiscop, care se ocupã de tinerii din arhidiecezã. Acesta lucreazã direct cu un grup de tineri, aleºi de el (dupã ce s-a consultat cu preoþii), din diferite parohii, grup care ºi-a luat denumirea de “echipã”. Împreunã colaboreazã direct cu pãrinþii parohi, cu responsabilii parohiali, cu animatorii, cu grupurile parohiale de tineret, cu congregaþiile, asociaþiile, miºcãrile care au carisma de a se ocupa de educaþia tineretului prin diverse cãi (vizite în parohii, cursuri de formare etc.)

La nivel diecezan existã un preot, în fiecare decanat, ales de cãtre pãrintele decan din decanatul respectiv, care colaboreazã direct cu centrul diecezan. Tot la nivel de decanat, mai existã un tânãr responsabil, ales dintre tinerii responsabili parohiali ai decanatului respectiv. Aceºtia au rolul de a coordona buna desfãºurare a programului pastoral, la nivel regional.

15

RAL 2006-2007

Fericirile

umul fericirii noastre Alina Nica - Decanatul de Ploieºti Ana Maria Teletin - Festivalul copiilor Bianca Dâscã - Curs animatori Cristina Dulcele - Decanatul Bucureºti Nord Cristina Nica - Planul Educaþional Elena Alina Radu - Decanatul Bucureºti Sud Elena Dobrogeanu - Ziua de reculegere Gabriela Ghercã - Ziua Mondialã a Tineretului Luminiþa Bãltãreþu - Ziua Mondialã a Vocaþiilor Magdalena Chihaia - Ziua de Reculegere Mirela Nica - Concertul de Colinde Petronela Pogar - www.tic.ro - coordonator RoxanaOnisei - Decanat de Brãila Roxana Rotaru - Planul Cultural Sr. Tereza - Planul Liturgic Adrian Farcaº - Campusul de la Sinaia Andrei Trefaº - Ziua Mondialã a Vocaþiilor Anton Stoian - Decanatul de Constanþa, imagini www.tic.ro Bogdan Iºtoc - Planul Caritabil Claudiu Roznovzsky - Secretar, campionate sportive Cristian Dãmoc - Curs echipã Cristian Gabrea - Veghe de Rusalii Emanuel Enãºcuþi - Decanatul de Craiova Emanuel Ungureanu – administraþie, www.tic.ro Iosif Nãstase - exerciþii spirituale Iulian Susanu - colaborator, www.tic.ro Viorel Ferenþ - Sãrbãtoarea Ministranþilor Ionuþ Tudor - Festival – deschiderea Anului Pastoral 2006-2007 Pr. Daniel Bulai - responsabil diecezan cu pastoraþia tineretului

ACTIVITÃÞI COMUNE z 7 octombrie 2006 - Festivalul de deschidere a Anului Pastoral z 17-19 noiembrie 2006 - Curs de formare pentru noi animatori (adolescenþi din clasele IX-X) z 2 decembrie 2006 - Zi de reculegere pentru adolescenþi ºi tineri z 16 decembrie 2006 - Concert de colinde (coruri parohiale de adolescenþi ºi tineri) z 9-11 martie 2007 - Curs de formare pentru echipa diecezanã z 24 martie 2007 - Zi de reculegere pentru adolescenþi ºi tineri z 1 aprilie 2007 - A XXII-a Zi Mondialã a Tineretului z 21 aprilie 2007 - Sãrbãtoarea ministranþilor z 22 aprilie 2007 – Duminica Bunului Pãstor - Ziua mondialã a vocaþiilor z 11-13 mai 2007 - Exerciþii spirituale pentru adolescenþi ºi tineri z 19 mai 2007 - Festivalul copiilor z 26 mai 2007 - Veghea de Rusalii z 9-14 iulie 2007 - Campus de formare pentru generaþia nouã de animatori (adolescenþi care au terminat clasele IX-X) z Campionate sportive (toamna ºi primãvara).

N.B.: Fotografiile au fost realizate de tinerii din Arhidieceza de Bucureºti, la un curs de formare din anul pastoral precedent

16

Din viaþa Arhidiecezei

Din nou la catehezã Cateheza care se desfãºoarã, în fiecare sâmbãtã, în cadrul parohiei “Adormirea Maicii Domnului” din Drumul Taberei, a revenit în forþã dupã o “semi-vacanþã”, cãci orele de catehezã s-au þinut ºi pe perioada verii însã numãrul celor prezenþi era semnificativ mai mic.

Sâmbãtã, 9 septembrie, Surorile Pauline ºi pãrintele paroh Dominic Hîrja au organizat cateheza cu tema “Evanghelia Evangheliei”, (Lc 15,1132). Foarte mulþi au fost cei care au rãspuns invitaþiei. Deºi trãim într-o lume alertã, a crizei de timp, încã mai existã persoane care se opresc din treburile lor ºi îºi îndreaptã privirea în sus, vrând sã aprofundeze cuvântul lui Dumnezeu, sã-l înþeleagã mai bine, dar mai ales sã-l trãiascã în viaþa lor. Cu siguranþã, toþi cei prezenþi au mai auzit parabola “Fiului risipitor”, mãcar sub forma Evangheliei, însã cuvântul lui Dumnezeu e atât de profund, încât, oricât l-am citi, de fiecare datã am descoperi în el ceva nou.

Unii au plecat acasã cu hotãrârea de a se spovedi ºi împãrtãºi cât de curând, alþii simþindu-se mult mai iubiþi de Dumnezeu ºi mai împãcaþi, iar alþii având certitudinea cã, dacã se opresc doar o clipã din drumul lor nesigur, vor fi gãsiþi de Dumnezeu, cãci au dat crezare Tatãlui: “acest fiu al meu era pierdut ºi a fost gãsit”.

Surorile Pauline sunt invitatele parohiei noastre “Adormirea Maicii Domnului”, o datã pe lunã pentru a þine împreunã cu pãrintele paroh Dominic Hîrja ora de catehezã.

La fel ca fiul rãtãcitor sã încercãm sã ne ridicãm ºi sã mergem la Tatãl nostru…

Vom face tot posibilul Cu acest gând au plecat lupeþii de la Catedrala “Sfântul Iosif” în primul lor campus, la Sinaia. Emoþiile, bucuria, dar mai ales curiozitatea i-au însoþit pânã la destinaþie.

Dupã deschiderea oficialã a campusului, au avut multe activitãþi: jocuri, cântece ºi diferite programe educative.

Aºa cum scout-ball-ul nu lipseºte din nici un campus, lupeþii au trãit bucuria descoperiri unui nou joc.

Viaþa în comun, în mijlocul naturii, buna dispoziþie, dar ºi rugãciunea i-au ajutat pe lupeþi sã se cunoascã mai bine între ei ºi sã devinã prieteni, fãcându-i sã trãiascã dupã modelul oferit de Kiplling în Cartea Junglei, mergând pe urmele lui Mowgli.

Amintirea acestor clipe petrecute împreunã vor fi pãstrate cu sfinþenie tot restul vieþii.

MARIA ANGHEL

Campus SCOUT – Ramura roveri “România! Servim patria!” acesta este sloganul cu care noi, roveri de la Catedrala “Sfântul Iosif”, am pornit în campus cu scopul de a cuceri Ceahlãul.

Cele cinci zile petrecute în mijlocul naturii, alãturi de scoutiºtii din Bacãu, Pildeºti ºi Hãlãuceºti ne-au ajutat sã descoperim adevãrata viaþã spiritualã ºi minunãþiile create de Dumnezeu. Ajutându-ne unii pe alþii, am reuºit cu greu sã ajungem la destinaþie: Cabana Dochia din vârful muntelui.

Frumoasa priveliºte care ne-a întâmpinat aici ne-a fãcut sã uitãm de grijile ºi de efortul depus.

Un alt scop al nostru a fost ºi ecologizarea traseelor pe care le-am parcurs: Izvorul Muntelui, Cascada Duruitoarea, Cabana Fântânele, Mãnãstirea “Sfânta Anton” etc. N-au lipsit nici discuþiile în grup, programele distractive precum ºi munca în echipã. În ciuda ploii din ultima searã, care a încercat sã strice atmosfera, nimeni nu s-a descurajat ºi am profitat din plin de aceste ultime clipe petrecute împreunã.

Cu aceastã ocazie mulþumim: patronului nostru, Sf. Paul, pãrintelui Paroh ºi binefãcãtorilor noºtri care ne-au sprijinit ºi ne-au ajutat în realizarea proiectelor noastre.

KARIN HUÞU SIMONA MIHÃIEªI Roveri Scout, Catedrala Sf. Iosif

Din viaþa Arhidiecezei

ªcoala Catolicã din Craiova ºi-a deschis porþile În reþeaua învãþãmântului particular craiovean se disting trei instituþii care sunt legate prin douã cuvinte: “romano-catolicã” ºi o persoanã care le uneºte într-un singur tot : Pãrintele Decan Ionel Râtan . În general, numele Bisericii Romano-Catolice din Craiova este asociat ºcolilor sale pe care, de-a lungul celor 15 ani, le-a înfiinþat ºi le-a dezvoltat continuu. În ziua de 15 septembrie 2006, s-au reunit, în Biserica Romano-Catolicã, toþi cei care lucreazã sau învaþã în aceste ºcoli: 75 de copii ai Grãdiniþei “Sfântul Anton”, însoþiþi de pãrinþi, bunici sau rude, alãturi de cele 4 educatoare ºi cei 3 profesori de limbã germanã, englezã ºi dans; 70 de copii ai ªcolii Primare “Sfântul Anton”, însoþiþi, ºi ei, de pãrinþi, bunici sau rude ºi îndrumaþi de cele 3 învãþãtoare, precum ºi de cei 7 profesori de pian, dans, cor, orientare sportivã, informaticã, limbã italianã, limbã germanã; 170 de eleve ale ªcolii Postliceale Sanitare “Sfântul Iosif”, alãturi de cele 30 de cadre didactice (medici, profesori, asistenþi medicali, ingineri, economiºti, personal auxiliar).

Festivitatea de deschidere a fost, cu adevãrat, o sãrbãtoare. În anii petrecuþi împreunã educatorii, profesorii, medicii, asistenþii medicali, copiii, elevii, pãrinþii, preoþii au format o familie bine închegatã, ai cãrei membri lucreazã într-o înþelegere perfectã ºi cu un scop comun: asigurarea educaþiei la nivel european-competitiv.

Dacã în reþeaua învãþãmântului de stat începutul anului ºcolar a fost ezitant, la Craiova ªcoala Catolicã ºi-a deschis porþile larg, în ciuda greutãþilor cu care se confruntã: lipsa spaþiului care, în ultimii 2

ani, a devenit insuficient; îmbunãtãþirea bazei materiale (un laborator de informaticã modern, o bibliotecã dotatã cu material informativ de ultimã orã, o salã de sport sau un teren de joacã adecvat). Ne-ar fi de folos un sprijin financiar pentru a putea acorda facilitãþi elevilor care provin din familii defavorizate sau pentru a putea oferi premii încurajatoare elevilor cu rezultate deosebite la învãþãturã.

Pãºim în noul an ºcolar cu încredere: Dumnezeu ne va îndruma paºii ºi sufletele ºi va veghea asupra întregii noastre activitãþi.

Ec. prof. MONICA WOJCICKI – director economic

Angelus Communications – predare de ºtafetã Între 15 ºi 17 septembrie, membrii (angajaþi ºi voluntari) Centrului de comunicaþii sociale „Angelus Communications” s-au adunat, pentru o întâlnire de lucru, la Mãnãstirea franciscanã „Sfânta Treime” de lângã Pârâul Rece, jud.

Braºov. „Angelus Communications” este un centru multifuncþional, activitãþile sale incluzând revista Actualitatea creºtinã, editura ARCB, un serviciu foto-video, precum ºi producþii audio ºi video. Întâlnirea, þinutã cu puþin înainte de începerea noului an pastoral, a avut ca scop atât evaluarea activitãþii precedente, cât ºi o regândire temeinicã a planurilor pentru viitor. Întâlnirea a fost cu atât mai necesarã cu cât anul acesta are loc o „predare de ºtafetã”: pãrintele Francisc Ungureanu, coordonatorul centrului, va pleca, pentru doi ani, la studii la Roma, responsabilitãþile sale fiind preluate de cãtre pãrintele Liviu Bãlãºcuþi. Totodatã, reuniunea a fost un prilej pentru o mai bunã cunoaºtere reciprocã ºi pentru introducerea celui mai nou membru, pãrintele Vincenþiu Balint, vicar la Catedrala „Sfântul Iosif”. Ceea ce a dat o notã aparte întâlnirii a fost tocmai faptul cã au participat nu numai cei direct implicaþi în activitãþile Centrului, ci ºi familiile celor cãsãtoriþi. A fost o iniþiativã beneficã nu numai pentru cã ne-am simþit „de douã ori în familie”, ci ºi pentru cã, în acest fel, li s-a recunoscut ºi celor de acasã, contribuþia la munca de apostolat a Centrului. Mulþumim pe aceastã cale pãrintelui Francisc Ungureanu pentru grija cu care a însoþit activitatea Centrului de comunicaþii sociale, ºi-i dorim succes Pr.Liviu Bãlãºcuþi.

Angelus Communications

APEL Marele Priorat Magistral al României al Ordinului Suprem Militar al templului din Ierusalim (O.S.M.T.H.) susþine demersurile fãcute de Arhiepiscopia Romano-Catolicã pentru stoparea lucrãrilor la edificiul Cathedral Plaza din vecinãtatea Catedralei „Sfântul Iosif” din Bucureºti.

Fideli principiilor afirmate de O.S.M.T.H., Cavalerii ºi Doamnele Templului din Marele Priorat Magistral al României fac apel cãtre toate oficialitãþile din România pentru a lua mãsuri împotriva profanãrii unui lãcaº de cult care reprezintã, totodatã, ºi un monument pentru capitalã ºi pentru þara noastrã. Facem apel la toþi creºtinii ºi la toþi oamenii de bunã credinþã, indiferent de religia pe care o împãrtãºesc, sã punã capãt acestui supliciu ºi sã protejeze, aºa cum se cuvine, Casa Domnului.

(Din Apelul publicat pe 28 septembrie 2006 ºi semnat de Cav. Mare Cruce Dan Vasiliu, Marele Prior Magistral al României ºi de Monseniorul Ilieº Sociu, Vicar Episcopal, Mare Capelan al Marelui Priorat Magistral al României).

17

18

Din viaþa socialã

Dovezi de solidaritate Începând cu lunile mai-iunie, Caritas Bucureºti a organizat o serie de tabere, mai întâi de evaluare a situaþiei ºi apoi de muncã, în localitãþi afectate de inundaþii din judeþele Tulcea ºi Dolj. Echipele multidisciplinare au fost compuse din peste 100 de voluntari proveniþi de la Caritasuri diecezane din toatã þara (o premierã în acest sens), ºi au condus anchete sociale ºi medicale în rândul sinistraþilor, oferind totodatã ºi consiliere socialã ºi psihologicã. În localitatea Ostrov, jud. Tulcea, tabãra de evaluare a fost însoþitã de o tabãrã de muncã, voluntarii provenind din grupul “Claudianum” alcãtuit din patru iezuiþi ºi 7 tineri care au ajutat la sãpat temelia noilor case, la cãrat BCA etc.

Activitãþile au fost finanþate, pânã în prezent, de Caritas Germania ºi Ungaria, de cãtre Vatican ºi prin unele contribuþii de la persoane particulare din þarã ºi strãinãtate ºi vor continua, pe partea de reconstrucþie, cu fonduri donate de Caritas Elveþia ºi Austria.

A relatat IOANA BACI, Caritas Bucureºti

Glosar social

Solidaritate socialã Din perspectivã sociologicã, solidaritatea se referã la sentimentul sau condiþia de unitate bazatã pe scopuri comune, interese ºi simpatii, care se instituie între membrii unui grup. S. descrie relaþiile sociale care se stabilesc între oameni, legându-i în grupuri specifice; s. este totodatã indicatorul gradului de integrare a membrilor unei societãþi date (coeziunea socialã). Conform distincþiei elaborate de Emil Durkheim (1858-1917), în societãþile primitive se observã un tip de solidaritate bazatã pe rudenie („s. mecanicã”), pe când în societãþile avansate tinde sã se instituie o „s. organicã” în care se reflectã interdependenþa segmentelor care compun societatea (de ex., agricultorii produc hrana pentru muncitorii care produc tractoarele cu care agricultorii lucreazã pãmântul etc.). Din aceastã perspectivã, s. poate ºi trebuie sã depãºeascã deosebirile legate de rasã, culturã, religie etc.

Doctrina socialã a Bisericii Catolice aduce un alt tip de fundamentare a solidaritãþii sociale. Acesta se bazeazã pe Evanghelie ºi promoveazã opþiunea preferenþialã pentru cei mai sãraci („Adevãr, adevãr vã spun, orice aþi fãcut unuia dintre aceºtia mici ai mei, mie mi-aþi fãcut”, spune Mântuitorul). Este, evident, un tip de solidaritate care depãºeºte calitativ atât s. de tip mecanic, cât ºi pe cea organicã, testul moral al oricãrei societãþi fiind modul în care aceasta îºi trateazã membrii cei mai vulnerabili.

Organizaþiile Caritas au în faþã o nouã provocare: fondurile europene Sala de conferinþe a Institutului Teologic Romano-Catolic “Sfântul Iosif” din Iaºi a fost gazdã, timp de douã zile, 11 ºi 12 septembrie 2006, pentru participanþii la lucrãrile Conferinþei Internaþionale “Organizaþiile Caritas din Europa Centralã ºi de Est în faþa provocãrilor: parteneriatul ºi accesarea fondurilor europene”. Manifestarea a fost organizatã de Confederaþia Caritas România ºi a adunat la masa dezbaterilor reprezentanþi ai organizaþiilor Caritas din Europa de Est, ai Caritas-urilor din România, clerici ai Bisericilor Romano-Catolicã, Greco-Catolicã ºi Ortodoxã, oficialitãþi ale administraþiei publice locale ºi reprezentanþi ai societãþii civile. În deschiderea lucrãrilor, PS Aurel Percã, Episcop auxiliar de Iaºi, a arãtat cã proiectele derulate sub egida Caritas au cãpãtat, de la an la an, o importanþã deosebitã, atât prin sprijinul material adus persoanelor în suferinþã, cât ºi prin ajutorul spiritual dãruit cu inimã largã de preoþi ºi voluntari. “Aceste opere sunt ºi trebuie sã rãmânã o încununare fericitã a cuvintelor din Enciclica `Deus caritas est a Papei Benedict al XVI-lea”, a spus Episcopul Aurel Percã. Pãrintele Egidiu Condac, preºedintele Confederaþiei Caritas România, ºi Iosefina Cristina Loghin, secretar general al Caritas Europa, au remarcat cã schimburile de reflecþii ºi experienþe între Caritas-urile din aceastã parte a Europei au fost extinse ºi mai mult dupã a zecea aniversare a confederaþiei, putând fi baza viitoarelor cooperãri pentru atragerea fondurilor europene spre vastul domeniu social. La aceste cooperãri sunt aºteptate sã se alãture autoritãþile publice locale ºi alte organizaþii neguvernamentale, acreditate pe domeniile de intervenþie socialã.

Caritas-urile sunt chemate sã îºi manifeste prezenþa prin proiecte care sã diminueze problemele sociale: conflicte de interese, dezorganizãri de familii, copii abandonaþi, trafic de droguri ºi de fiinþe umane, bãtrâni uitaþi ºi femei abuzate, persoane cu dizabilitãþi ºi copii fãrã un cãmin. La toate acestea, Caritas trebuie sã gãseascã un rãspuns material ºi mai ales spiritual. Lucrãrile conferinþei s-au desfãºurat ºi pe grupuri de lucru, acolo unde oaspeþii din Malta, Bulgaria, Albania, Grecia, Letonia, Rusia, Estonia sau Georgia au analizat împreunã cu reprezentanþii Caritas-urilor din România mijloacele prin care proiectele sociale est-europene pot atrage susþinerea financiarã a programelor majore ce vor fi lansate de Uniunea Europeanã, dupã aderarea României ºi Bulgariei.

Participanþii ºi-au manifestat speranþa cã dialogul care a stat la baza dezbaterilor din cele douã zile ale Conferinþei Internaþionale “Organizaþiile Caritas din Europa Centralã ºi de Est în faþa provocãrilor: parteneriatul ºi accesarea fondurilor europene” este o oportunitate binecuvântatã de a schimba, prin muncã ºi solidaritate, viaþa de zi cu zi a celor care au nevoie de ajutor. ªtire de NINEL BERNEAGÃ, preluatã de pe Ercis.ro

Anunþuri

Apariþie editorialã

„Tigrul” de Murray Schisgall în regia: Lilianei Cîmpeanu cu: Raluca Urea si Corneliu Bulai O piesã contemporanã americanã care vorbeºte despre frustrãri, slãbiciuni umane, despre erorile de sistem. “Tigrul” este un text despre clasicul conflict victimã – cãlãu, cu o previzibilã rãsturnare de situaþie. Montarea Lilianei Câmpeanu doreºte a scoate în evidenþã necomunicarea, convenþionalismul relaþiilor interumane din societatea actualã (“lipsa de relaþie” – spune Liliana). Discursul sãu este despre fricile cotidiene (“carapacea în care ne închidem atunci când ne simþim vulnerabili”), despre frica ºi refuzul comunicãrii reale. Întreaga montare este la limita austeritãþii. Elementele de decor sunt puþine. Spectacolul se joacã în doar douã personaje – el ºi ea. Dar, de ce e nevoie mai mult pentru o dramã?! joi seara, 12. oct. 2006, ora 19.30, „Casa Boxberg” (Asoc. Ateliere Protejate, Str. Seceriºului nr. 15, Bucureºti, sect. 4) Intrarea liberã

Luna misionarã 2006 Ziua Misionarã Mondialã, de pe apropiatul 22 octombrie, va avea ca temã „Caritatea, sufletul misiunii”. Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea, în mesajul dat cu aceastã ocazie (Ziua Mondiala Misionarã 2006), ne propune sã trãim ºi sã gândim misiunea universalã a Bisericii plecând de la izvorul ei: „Iubirea pe care Dumnezeu o manifestã faþã de fiecare persoanã constituie, de fapt, inima experienþei ºi a vestirii Evangheliei, iar cei care o primesc devin, la rândul lor, mãrturisitori ai acesteia”. În concluzie, fiecare creºtin care a fost investit cu acest dar este un om chemat la misiune. În România, în dieceza de Bucureºti, Misionarii Oblaþi ai Mariei Imaculate vor realiza iniþiative de animare pentru a aprofunda tema propusã de Sfântul Pãrinte ºi pentru a sensibiliza creºtinii cãtre un angajament misionar. În timpul lunii octombrie, zilele misionare în parohiile diecezei Bucureºti vor fi o „ocazie pentru a înþelege din ce în ce mai bine cã mãrturia iubirii, sufletul misiunii, se referã la toþi. A sluji Evanghelia nu trebuie consideratã o aventurã solitarã, ci un angajament care sã fie împãrtãºit de fiecare comunitate” (ZMM 2006). Misiunea este o responsabilitate care îmbrãþiºeazã întreaga Bisericã. De aceea, Sfântul Pãrinte spune cã pe lângã misionarele ºi misionarii angajaþi în mod direct în acþiunea de evanghelizare „mulþi alþii, copii, tineri ºi adulþi care, cu rugãciunea ºi cooperarea lor, în diferite moduri, contribuie la rãspândirea împãrãþiei lui Dumnezeu pe pãmânt” (ZMM 2006). Copiii care, în felul lor, colaboreazã la misiune vor fi angajaþi în iniþiativele din apropiata lunã octombrie.

Oblaþii îi vor întâlni pe cei mai mici, adicã pe cei din Grãdiniþele catolice. Copiii români, proaspet unºi cu sacramentul Mirului, sunt chemaþi sã exprime ceea ce au primit în Bisericã prin darul Duhului Sfânt.

Ziua Misionarã Mondialã a fost instituitã, pe 14 aprilie 1926, de Papa Pius al X-lea, care a aprobat cererea Consiliului Superior

„Liturgia orelor”, într-o prezentare graficã deosebitã, ne este oferitã acum de Editura Sapientia.

Aceastã nouã apariþie editorialã pune la dispoziþia credincioºilor Breviarul (Laudele, Ora medie, Vesperele ºi Completoriul), în ediþie prescurtatã, dupã cele patru volume aprobate de Conferinþa Episcopalã Românã ºi primind autorizarea Congregaþiei pentru Cultul Divin ºi Disciplina Sacramentelor. Preþul: 35 RON. Poate fi achiziþionatã de la Librãria Sfântul Iosif.

General al Operei Pontificale al Propaganda Fide. Luna aceasta vom celebra, aºadar, a 80-a Zi Mondialã Misionarã, ocazie pentru a ne ruga ºi a ne apropia împreunã de izvoarele vestirii Evangheliei.

“Caritatea, sufletul misiunii”. Mesajul pentru Ziua Mondialã a Misiunilor 2006 Programul octombrie misionar 1 octombrie – Slatina Parohia Sfântul Anton de Padova 8 octombrie – Bucureºti Parohia Sfinþii Petru ºi Paul 10 octombrie – Piteºti Parohia Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul Grãdiniþa Îngerul Pãzitor 12 octombrie – Craiova Grãdiniþa Sfântul Anton ªcoala Postlicealã Teologico-Sanitarã Romano-Catolicã Sfântul Iosif 15 octombrie – Ploieºti Parohia Cristos Rege 17-18 octombrie – Câmpulung ªcoala Sfântul Iacob 22 octombrie – Drobeta-Turnu Severin Parohia Neprihãnita Zãmislire 24 octombrie – Slatina Grãdiniþa Sfânta Bernadetta 25 octombrie – Târgu Jiu Grãdiniþa Maestre Pie 27 octombrie – Râmnicu Vâlcea Grãdiniþa Sfânta Ioana Antida 29 octombrie – Râmnicu Vâlcea Parohia Sfântul Anton de Padova Parohia Adormirea Maicii Domnului ºi Sf. Rita de Cascia www.omimissio.net\romania Misionarii Oblaþi ai Mariei Imaculata - e-mail: maracineni@omimissio.net

19

20

Restituiri

Mircea Eliade între prezent ºi sacru IONUÞ CHELARU

Acum câteva luni, în urma lansãrii de cãtre Televiziunea Românã a campaniei Mari Români, am aflat cu o deosebitã plãcere cã printre primii 10 Mari Români ai tuturor timpurilor se afla ºi scriitorul Mircea Eliade. Anul acesta s-au împlinit 20 de ani de la moartea marelui român iar de fiecare datã când auzim rostindu-se numele lui, gândul ne zboarã, aproape în mod inconºtient la una din cãrþile sale sau la mai multe, la una din ideile sau termenii prin care s-a impus în cultura universalã, sau poate ne gândim la una din întâmplãrile din viaþa sa pe care scriitorul le aminteºte în scrierile sale autobiografice, sau poate cã unora chiar nu le spune nimic numele lui...

Este destul de greu sã surprinzi în câteva cuvinte personalitatea sa complexã, dar ºi mai greu de abordat imensa lui operã, însã nu despre acest lucru vreau sã vorbesc acum, ci despre plãcerea pe care o oferã lectura ºi opera lui Eliade, despre caracterul ei creator, stimulativ ºi actual. Recunoscut pe plan mondial pentru studiile sale de istoria religiilor ºi pentru scrierile sale literare, Eliade s-a impus prin gândirea sa ºi ca filozof. El face parte din acel grup de filozofi care nu oferã soluþii problemelor lumii, ci mai degrabã idei, la fel precum Socrate nu oferea rãspunsuri când era întrebat, ci rãspundea întrebând, pentru ca, astfel, cel care întrebase iniþial sã ajungã singur la rãspunsul propriei sale întrebãri. Idei precum cele de fiinþã, real, sacru, profan, adevãr, sens, religie, timp ºi spaþiu se regãsesc peste tot în lucrãrile sale, în mod explicit în cele ºtiinþifice ºi implicit în cele literare.

„Conºtiinþa unei lumi reale” Una dintre cãrþile ºtiinþifice ale lui Eliade poartã titlul de „Nostalgia originilor”, o carte în care autorul trateazã despre istorie ºi semnificaþie în religie. De fapt, lucrarea în sine, dupã cum ne indicã ºi traducerea titlului cãrþii în englezã „The Quest”, este o cercetare, o cãutare, o urmãrire atentã a experienþei religioase ºi a comportamentului omului în prezenþa sacrului, nu atât referitor la detalii, cât mai ales la esenþã. O carte cu un asemenea conþinut mi se pare destul de provocatoare pentru lumea în care trãim, care se distanþeazã ostentativ de tot ceea ce înseamnã sacru. Nu doar cã se aratã indiferentã, dar uneori se manifestã criticând cu rea intenþie pe cei care vorbesc despre existenþa unei lumi sacre, iar alteori acþionând distructiv faþã de ceea ce aminteºte de prezenþa sacrului, fie cã este vorba de dimensiunea timpului sau a spaþiului sacru. Realitatea este cã ceva lipseºte conºtiinþei lumii în care trãim sau, mai potrivit spus, acel ceva a fost pierdut cândva.

Dezorientarea existenþialã se prezintã ca o stare-de-fapt la nivelul conºtiinþei individuale a celui care a pierdut contactul cu acel ceva care conferã ordine ºi semnificaþie lucrurilor. Pentru Eliade, acel ceva care face ca totul sã devinã real este sacrul, iar sacrul este realul prin excelenþã. Este greu sã ne imaginãm, spune el, cum ar putea funcþiona spiritul uman fãrã a avea convingerea cã ceva ireductibil real existã în lume; ºi este cu neputinþã sã ne închipuim cum ar putea sã aparã conºtiinþa, fãrã a conferi o semnificaþie impulsiunilor ºi experienþelor omului. Conºtiinþa unei lumi reale ºi semnificative este strâns legatã de descoperirea sacrului. Prin experienþa sacrului, spiritul uman a sesizat diferenþa între ceea ce se revela ca fiind real, puternic, bogat ºi semnificativ, ºi ceea ce este lipsit de aceste calitãþi, adicã curgerea haoticã ºi periculoasã a lucrurilor, apariþiile ºi dispariþiile lor fortuite ºi vide de sens (Nostalgia originilor).

„Sacrul ºi profanul în lumea modernã” „Sacrul ºi profanul” este o altã carte excepþionalã a lui Mircea Eliade, o carte care, dupã cum mãrturiseºte autorul, a fost gânditã ºi scrisã pentru marele public, ca o introducere generalã în studiul fenomenologic ºi istoric al faptelor religioase. „Sacrul ºi profanul în lumea modernã” este ultimul subiect despre care se trateazã în lucrarea ca atare.

Mãrturisesc cã acest subtitlu mi-a atras atenþia într-un mod aparte, poate ºi pentru cã textul ca atare sugereazã un context în care regãsim cu uºurinþã realitatea în care trãim.

A fi în lume presupune o anumitã înþelegere a acestei lumi, o concepþie care sã conþinã unele principii fundamentale care sã-l orienteze metafizic pe om ºi sã-i confere echilibru, valoare ºi sens. În creºtinism, sacrul ºi profanul vorbesc despre prezenþa ºi absenþa lui Dumnezeu, în cartea sa Eliade spune cã acestea sunt douã modalitãþi de a fi în Lume, douã situaþii existenþiale asumate de cãtre om de-a lungul istoriei sale. În timp ce sacrul face referire la existenþa unei realitãþi absolute care transcende aceastã lume, unde, totuºi se manifestã, sanctificând-o ºi

Istorie ºi Spiritualitate fãcând-o realã, realitatea profanã este exact contrariul. În aceastã modalitate profanã de a fi se regãseºte omul areligios care respinge transcendenþa, acceptã relativitatea “realitãþii” ºi chiar se îndoieºte uneori de sensul existenþei. Sacrul, este prin excelenþã, o piedicã în calea libertãþii sale, iar în ultimã instanþã trebuie sã constatãm cã omul modern areligios, pentru cã despre el este vorba , îºi asumã o existenþã tragicã, el este rezultatul unei desacralizãri a existenþei umane dar, fie cã vrea, fie cã nu, el descinde din homo religiosus, fapt ce îi conferã posibilitatea reîntoarcerii, în orice moment, la „origine”.

Cãutând sã înþeleagã comportamentul ºi modul de a fi al omului “cãzut” ºi implicit sã se înþeleagã pe sine însuºi, Mircea Eliade vede în Ulise modelul fundamental de a fi în lume; iatã ce spune scriitorul despre eroul grec, cuvinte cu care aº vrea sã ºi închei: Ulise este pentru mine prototipul omului, nu numai modern, dar ºi al omului legat de viitor, pentru cã este tipul cãlãtorului hãituit.

Cãlãtoria sa este o cãlãtorie spre centru, spre Ithaca, adicã spre sine însuºi. El este un bun navigator, dar destinul sau altfel spus probele iniþiatice pe care trebuie sã le depãºeascã, îl constrânge sã îºi întârzie în mod nedeterminat reîntoarcerea în propriul cãmin. Cred cã pentru noi este foarte important mitul lui Ulise. Suntem cu toþii un pic ca ºi Ulise, cãutându-ne, sperând sã ajungem, pentru ca în cele din urmã sã ne regãsim pe noi înºine. Dar, ca ºi în Labirint, în orice cãlãtorie existã riscul de a te pierde. Dacã reuºeºte sã iasã din Labirint ºi sã-ºi regãseascã propriul cãmin, atunci cel care se regãseºte pe sine devine o altã fiinþã.

Waldemar Hoeflich (1851-1937) S-a nãscut în 1851, la Pless (Germania) ºi a murit la 12 martie 1937 la Bucureºti, la vârsta de 86 de ani.

Presa catolicã l-a apreciat pe W. Hoeflich ca fiind „mândria laicatului catolic” din Bucureºti, „un mare mãrturisitor al credinþei catolice” ºi „un bãrbat de o credinþã vie ºi puternicã”, plin de respect faþã de Bisericã ºi slujitorii sãi.

Timp de 40 de ani, W. Hoeflich a fost preºedinte al Conferinþei Sfântul Vincenþiu ºi preºedinte de onoare al Asociaþiei Catolicilor din Capitalã. În calitate de preºedinte al Conferinþei – scria Buletin Parohial – „neþinând seama de cãldura verii sau de frigul iernii, îºi lua bastonul ºi colinda mahalalele Bucureºtilor, vizitând pe adevãraþii sãraci, împãrþindu-le bani, alimente, lemne”.

Cu puþin timp înainte de a muri a primit de la Papa Pius al XI-lea o binecuvântare specialã , care l-a umplut de bucurie.

Binecuvântarea papalã fusese solicitatã de arhiepiscopul Alex.

Th. Cisar, care îl recomandase pe W. Hoeflich ca pe un „pios fiu al Bisericii”. German prin naºtere, W. Hoeflich a iubit mult România, unde a trãit 50 de ani.

Dr. DÃNUÞ DOBOª

Tereza cea Micã: o cale cu totul nouã (...) Aceastã cale nouã, o cale «cu totul de încredere ºi de iubire», care implicã aceastã ofrandã a tot ce suntem Iubirii milostive, este cu adevãrat «calea iubirii», cãci iubirea este sfârºitul, ea terminã totul, iar calea sunt mijloacele. Cum sã fim sfinþi ? Pentru aceasta avem nevoie de o cale ºi aceastã cale este Isus, Fiul Preiubit al Tatãlui. El este Iubire ºi Tatãl ni-l dã ca sã ne atragã la El; Isus de pe Cruce este pentru noi Calea, Adevãrul ºi Viaþa. Tereza, în realismul ei foarte mare, a dorit sã trãiascã în fiecare clipã a parcursului ei ceea ce este sfârºitul ultim al întregii sale vieþi: sã iubeascã, sã iubeascã fiind cu totul relativã lui Isus ºi Tatãlui. Aceastã iubire, care este în acelaºi timp prima iubire ºi iubirea ultimã, este mereu prezentã, în fiecare clipã. Tocmai aici vedem cã iubirea dumnezeiascã este pentru ea ceea ce e cel mai concret. Nouã ne este mereu tare greu sã înþelegem cã iubirea este cea mai concretã, contemplaþia creºtinã este cea mai concretã, ºi separãm concretul zilnic de iubire. Este o eroare. Isus ne este dat pentru a fi iubirea noastrã ºi pentru a fi calea noastrã. Asta ne aratã Tereza în calea ei cea «nouã». (...)

Iatã ce trebuie sã-i cerem sfintei Tereza cea Micã : sã ne înveþe ºi sã ne ajute sã trãim acest realism al iubirii, depãºind acest spirit dialectic de opoziþie care este adânc înscris în noi ºi ne face sã considerãm cã viaþa contemplativã este rezervatã numai unora, mai ales cãlugãriþelor în clauzura lor. Nu e deloc aºa! Viaþa contemplativã este pur ºi simplu cel mai mare realism al vieþii noastre creºtine, în care totul trebuie sã fie transformat de iubirea dumnezeiascã ce este în noi. Trebuie sã-i cerem Terezei acest realism al credinþei.

Pr. MARIE-DOMINIQUE PHILIPPE o.p. trad. Comunitatea Fraþilor Sf. Ioan

21

22

Media

Povestea întregului ANA BOARIU

Ce vedem? Existã un sculptor care s-a amuzat sã creeze forme care pãcãlesc. De departe crezi cã vezi o masã, sau un scaun ºi când te apropii este de fapt cu totul altceva. Prin jocul de linii a creat iluzia unor obiecte. Dar e un joc de-a uite, nu e. Când te apropii, descoperi de fapt cã nu existã. Sunt doar linii frânte sau cuburi cu totul altfel dispuse decât credeai. Ochiul într-un fel ne pãcãleºte. Sau ne ajutã.

Dar trebuie sã ºtim de fapt cum vedem. Pentru cã omul învaþã, treptat, sã vadã mai mult decât se vede. Percepem câteva linii frânte ºi ºtim, sau credem cã ºtim, cã este o masã. La început, un copil nu ºtie asta. El descoperã treptat lumea din jurul sãu. Învaþã sã vadã o masã ºi un scaun. Le descoperã prin vãz ºi prin pipãit, mergând în jurul obiectelor, învãþându-le forma ºi utilitatea. Creierul pãstreazã informaþia ºi, dupã un timp, în clipa în care vede o parte, ºtie care e întregul. Existã un termen, împrumutat din englezã, sunã interesant, este vorba despre o percepþie holisticã (whole=întreg). Creierul nostru a învãþat sã vadã întregul, chiar ºi atunci când i se dã sã perceapã doar un fragment. Întotdeauna vedem, de fapt, un fragment. ªi deja, din copilãrie începem sã uitãm detaliile. Nu completãm doar liniile frânte cu forma întregului, ci ºi un detaliu de tablou sau de imagine cu întreaga poveste.

Un exerciþiu pentru copii (ºi oameni mari), pe care l-am aplicat de curând. Copilul priveºte chipul bãtrânului din pictura lui Rembrandt, Întoarcerea fiului risipitor. Doar chipul bãtrânului. ªi spune: e Dumnezeu.

Ce vezi? am întrebat. Un bãtrân. În urmãtoarea planºã, vede tânãrul, în genunchi, lipit de pieptul tatãlui. ªi imediat a venit alt rãspuns: e fiul risipitor. Ce vedeþi? Planºa cu reproducerea picturii stã în mijlocul cercului de 14 copii. Unul dintre ei, nefamiliarizat cu pictura, spune senin: Nu înþeleg. Cine sunt oamenii aceia? El era la un început de drum. Învãþa de-abia sã descifreze detaliile, sã descopere povestea care, pentru un altul pãrea evidentã. Câteodatã e mai important drumul. Sã nu ºtii sau sã nu crezi cã ºtii ce vezi. ªi atunci îþi acorzi timp sã priveºti din nou detaliile, pentru a redescoperi întregul ºi pentru a redescoperi frumuseþea ºi bogãþia întregului.

E un exerciþiu care a devenit ºi probã de examen la Universitatea de teatru ºi film. Trebuie sã priveºti o picturã ºi sã spui care e povestea, începând prin a identifica personajul, ce se întâmplã cu el, de ce face ce face. E un exerciþiu care poate fi foarte pãcãlitor. Pentru cã nu e vorba de imaginaþie, ci de spirit de observaþie. De descoperirea detaliilor ºi de a încerca sã înþelegi care e întreaga poveste din care pictorul a surprins doar un fragment. Acest joc l-am jucat cu un grup de copii de la ºcoala susþinutã de Caritas Blaj. Prima clasã de gimnaziu are acum 16 copii ºi s-au prins în jocul de a învãþa ceva despre lumea imaginilor ºi a poveºtilor filmate. Începând cu începutul: descifrarea poveºtii din picturã. A fost mai interesant când nu ºtiau ce vãd, când trebuia sã descopere, întrebare cu întrebare, pas cu pas, ce vãd. O mamã cu patru copii. Sunt în interior, stau în fata unei uºi închise. Din cealaltã camerã se vede lumina prin geamul uºii. Copilul cel mai mic, un bebeluº doar, doarme liniºtit în braþele mamei. Fetiþa cea mare e lângã ea,

vorbeºte cu ea. Poate o întreabã ceva. Mama e singura care stã jos, copiii sunt în picioare. Doi bãieþi, unul mai mare, unul mai mic, sunt aproape lipiþi de uºa închisã. Dacã cel mare e aproape la nivelul geamului, cel mic are în faþã doar lemnul mat, prin care nu poate întrezãri nimic din ce se aflã în cealaltã camerã. Ce anotimp e? Unul din elevi spune toamna.

Dar de ce ar fi toamnã? Când îºi adunã o mamã copiii în jurul ei ca sã aºtepte ceva, sau pe cineva, pe care nu-l vãd? Când ar putea sta cu toþii, mai ales copiii, atenþi ºi curioºi la ceva ce se întâmplã dincolo de o uºã. Un alt elev rãspunde: E Crãciunul. Titlul picturii, pe care copiii nu-l vedeau, era : Copiii aºteptând Crãciunul. ªi privind, pentru a mia oarã, pictura, de-abia atunci descoperi cã în centrul ei se aflã mama cu pruncul. E o mamã oarecare, ºi un copil oarecare, dar familia de aici, de dincoace de uºã, îºi trãieste bucuria venirii unui copil pe lume, luminatã de misterul de care îi desparte doar o uºã. Misterul Naºterii Domnului. O poezie de Rainer Maria Rilke începe aºa: Te ascult, Doamne, cum respiri. Între mine ºi tine e doar un zid subþire. Ce se va întâmpla oare când va cãdea?

Vedem doar o parte, vedem un fragment, ºi încercãm sã înþelegem întregul. Vedem ce e dincoace de uºã ºi credem cã ºtim ce e dincolo.

Dar privim cu suficientã atenþie ce vedem? Poate, de multe ori, credem cã ºtim, dar am uitat sã privim detaliile ºi sã învãþãm de la ele, încã o datã, povestea întregului.

Filmul documentar ºi drepturile copilului SIGNIS ºi UNICEF anunþã selecþia filmelor documentare europene care vor candida pentru premiul Drepturile copilului.

Competiþia a fost lansatã în luna iulie ºi înscrierile s-au încheiat pe data de 10 septembrie. 10 filme documentare, un program special dedicat copiilor cu probleme de învãþare ºi trei reportaje produse de TVR ºi înscrise într-un program dedicat, vor fi prezentate la Bucureºti, în 18 ºi 19 noiembrie, la sala Elvira Popescu. La proiecþie vor participa ºi realizatorii, ocazie pentru a fi organizate dezbateri pornind de la filmele vizionate. Împreunã cu specialiºti care lucreazã în problema protecþiei copilului, publicul va avea ocazia sã discute probleme grave, de la violenþa ºi detenþia juvenilã pânã la integrarea copiilor cu dizabilitãþi, de la copiii care muncesc pentru a supravieþui pânã la cei abuzaþi fizic ºi psihic. Un copil are dreptul sã fie protejat, are dreptul la educaþie, are dreptul sã se exprime liber. Un copil are dreptul la identitate. Are dreptul sã fie protejat în caz de rãzboi.

Un moment forte al festivalului va fi prezentarea documentarului “Copiii din Beslan”, o producþie BBC realizatã la un an dupã atacul terorist asupra ºcolii din Beslan. Tot filmul este povestit de copiii care au trãit o dramã cumplitã ºi vocea lor e singura pe care o auzim.

UNICEF va prezenta, în aceeaºi perioadã, expoziþia de fotografii realizatã de copiii din Beslan.

Lecturi

Anton Moisin – „Episcopul român unit Ioan Suciu, cãlãuzitorul tinerilor de ieri, de azi ºi de mâine” Ed. Imago, Sibiu, 2004; 120 p.

ANA-MARIA BOTNARU

Micuþa carte consacratã de Anton Moisin învãþãturii ºi personalitãþii episcopului greco-catolic Ioan Suciu are, pentru cititorul de astãzi, un triplu rol: de restituire a memoriei, de sever avertisment ºi de prezentare a unui veritabil model, demn de urmat. În anii comunismului ateu ºi criminal, Biserica românã unitã (greco-catolicã) ºi-a urmat Pãstorul pe Golgota. Credincioºii, preoþii ºi episcopii au fost prigoniþi, torturaþi ºi uciºi. Restituirea memoriei acestui calvar este o datorie moralã, istoricã, socialã ºi, deloc în ultimul rând, creºtinã. Într-o epocã de amnezie convenabilã, sã ne amintim ºi sã spunem ºi altora cã secolul al XX-lea a fost unul al martirilor. Ep. Ioan Suciu a murit în închisoarea de la Sighet la 27 iunie 1953. Demersul lui Anton Moisin readuce în atenþia cititorilor figura excepþionalã a acestui slujitor al Bisericii lui Cristos. Cartea, minuþios documentatã ºi mustind de înþelepciune, este scrisã pe baza corespondenþei între Ioan Suciu ºi fiii sãi spirituali.

Avertismentul sever rezultã din comparaþia, chiar ºi superficialã, între învãþãturile Ep. Suciu ºi „educaþia“ contemporanã. Diferenþa e colosalã. Toate cuvintele episcopuluimartir se nasc din iubire creºtinã ºi îºi trag seva înþelepciunii din Evanghelii. Esenþa lecþiei sale este o imitatio Dei. „Educaþia“ contemporanã se face în faþa televizorului, prin linguºirea a tot ce e josnic în om. Suntem în cãdere liberã ºi acest lucru nu pare sã-i tulbure decât pe puþini.

Autorul scrie aceastã carte spre a oferi cititorilor sãi un model de urmat. Ep. Ioan Suciu ºi-a trãit credinþa pânã la ultimele ei consecinþe: jertfirea de sine ºi moartea ca martir. Asta înseamnã cã toate cuvintele lui sunt demne de crezare ºi capãtã greutatea exemplului propriu. Mai mult: dupã trecerea atâtor decenii, problemele la care el se referã sunt de o uimitoare actualitate: cauza secetei spirituale la tineri ºi remediul ei, legãtura dintre frumuseþe ºi credinþã, iubirea faþã de om ºi iubirea faþã de Dumnezeu, tinerii bãtrâni ºi bãtrânii tineri, „Evanghelia Iubirii” a Rãnilor Domnului, despre atitudinea creºtinã, ºcoala suferinþei creºtine, munca tânãrului, curajul creºtin, încrederea în Dumnezeu, refuzul trãdãrii, sensul vieþii...

Pentru cei înstrãinaþi de Cristos ºi Biserica sa, pentru (post)modernii mulþumiþi de sine ºi de lumea în care trãiesc, cartea poate pãrea stranie. Sã fim serioºi: câþi mai cred astãzi cã printre virtuþile unei tinere trebuie sã se numere modestia? ªi totuºi...

Oare nu tocmai lipsa modestiei a contribuit serios la criza catastrofalã a cãsãtoriei ºi a familiei, crizã cu care ne confruntãm astãzi? Ep. Ioan Suciu abordeazã teme delicate ºi spinoase pentru orice om, dar de care modernul are oroare pur ºi simplu: suferinþa, lacrimile, penitenþa…

Scrisul Ep. Suciu este o încântare: forþã ºi delicateþe, smerenie ºi putere, ºi, mai presus de toate, Adevãrul... Regãsim ecouri franciscane („Iubind pe Isus te faci sfânt. ªi atunci iubeºti tot ce a iubit Isus. Aci e toatã sfinþenia!” ; „Suntem copleºiþi de surâsul lui Dumnezeu în creaturi, de la aripi de fluturi pânã la petale, de la stele pânã la smerita gâzã, ºi suntem promiºii Paradisului.

Mediteazã asupra motivelor bucuriei noastre.”), formulãri tãioase care vindecã de obsesia (sau depresia) de a fi pe placul lumii („Pãrerile lumii sã-þi foloseascã de ºtergãtoare de picioare când intri în conºtiinþa ºi judecata ta.“) ºi un ghid – mistic ºi practic deopotrivã – destinat credincioºilor de ieri ºi de azi („Ranele lui Hristos spun iubirea lui Dumnezeu ºi o spun concret ºi o spun fiecãruia. Privind cu aceºti ochi ranele Domnului, înþelegem cã rostul lor este [...] aºteptarea lui Dumnezeu la un inevitabil rãspuns pe care sufletul nostru trebuie sã-l dea iubirii lui pãtimitoare. Acest rãspuns pune în joc veºnicia noastrã”).

Care e lecþia esenþialã pentru un tânãr? Curajul. Ep. Ioan Suciu scrie despre curaj într-un mod cu totul surprinzãtor. Curajul nu e simplã bravadã ºi nu are legãturã cu forþa fizicã (aºa cum ne învaþã filmele proaste), ci este esenþialmente de naturã spiritualã: curajul de a avea încredere în protecþia oferitã de Dumnezeu fidelilor sãi pe valurile acestei vieþi; curajul de a ne smeri pentru a-i ajuta pe semenii noºtri aflaþi în nenorocire; curajul de a avea încredere cã Dumnezeu te-a iertat, atunci când i-ai cerut iertare în Sf. Spovadã. Meditând la aceste gânduri ale e p i s c o p u l u i - m a r t i r, înþelegem cât de îndreptãþit era supranumele sãu – Episcopul Tineretului.

Iubindu-l ºi urmându-l pe Cristos, Ep. Ioan Suciu a predicat Cuvântul sãu ºi a purtat Crucea sa, pe care s-a lãsat rãstignit, dând mãrturie despre Adevãr. Aceastã carte-document, scrisã pentru neuitare, ar trebui dãruitã fiecãrui tânãr: celui credincios – pentru a-ºi aprofunda credinþa, dar ºi celui rãtãcit – ca sã se întoarcã în Casa Tatãlui...

23

24

ªtiri

Benedict al XVI-lea, un Papã pentru timpul nostru Este afirmaþia Mons. Rino Fisichella, Rectorul Universitãþii Pontificale din Lateran ºi Episcop Auxiliar de Roma care, în luna septembrie, a participat, la Institutul Italian de Culturã din Munchen, la Conferinþa „Gândirea teologicã a Papei Benedict al XVI-lea ºi Europa” din Ciclul „Conversaþii despre Europa”. Vorbind despre poziþia Suveranlui Pontif faþã de realitatea actualã din Europa, Prelatul a afirmat cã Papa „propune în mod constant o ideee centralã în gândirea sa: suntem în mijlocul unei reale ºi profunde schimbãri culturale” ce se plaseazã „la sfârºitul unei radicalizãri a gândirii iluministe ºi raþionaliste care, punând omul în centru, l-a pierdut din vedere pe Dumnezeu”. În aceastã situaþie dificilã, Mons. Fisichella este convins cã „vocea lui Benedict al XVI-lea (...) poate sã fie o provocare la a gândi ºi a reflecta pentru ca lumea sã poatã gãsi drumul drept cãtre care sã orienteze schimbarea majorã în care suntem implicaþi”.

„Copiii ºi mass-media – o provocare pentru educaþie” Aceasta este tema aleasã de Suveranul Pontif pentru cea de-a 41-a Zi Mondialã a Comunicaþiilor, din 2007. Ziua Mondialã a Comunicaþiilor Sociale, singura zi mondialã stabilitã de Conciliul Vatican II (“Inter Mirifica”, 1963), este celebratã, la recomandarea Episcopilor în Duminica ce precede Sãrbãtoarea Coborârii Duhului Sfânt (în 2007, pe 20 mai). Tema aleasã – a afirmat Arhiepiscopul John Foley, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Comunicaþiile Sociale – subliniazã „necesitatea ca pãrinþii ºi educatorii sã înþeleagã cât de importantã este influenþa formativã pe care media o au asupra vieþii copiilor”. În mod tradiþional, Mesajul pentru Ziua Mondialã a Comunicaþiiilor Sociale este publicat pe 24 ianuarie, în sãrbãtoarea Sfântului Francisc de Sales, patronul jurnaliºtilor.

Seminar ortodox supravieþuieºte graþie ajutorului catolic Pãrintele Victor Savik, Rectorul Seminarului rus-ortodox din Smolensk (în Russia occidentalã) a mulþumit Asociaþiei Catolice Internaþionale „Ajutor pentru Bisericile în nevoi” (Kirche in Not) pentru ajutorul oferit. „Asociaþia susþine Seminarul nostru de la începutul anilor ’90, ºi a fãcut acest lucru ºi în momentele cele mai dificile. Fãrã ajutorul sãu, am fi fost constrânºi sã închidem Seminarul (...). Cu Biserica Catolicã avem o bunã relaþie de colaborare.

Anul trecut am organizat o conferinþã despre Formarea teologicã, în cadrul cãreia reprezentanþii ambelor Biserici ºi-au prezentat punctul de vedere (...) În 2005 ne-am bucrat de vizita Arhiepiscopului de Lyon, Cardinalul Philippe Barbarin”, a declarat pãrintele Savik.

Despre vizita Suveranului Pontif în Bavaria, unde a participat ca membru al delegaþiei oficiale din partea Bisericii ortodoxe, preotul rus a spus cã „a fost o experienþã frumoasã ºi încurajatoare, pentru cã Papa a subliniat în mod special importanþa unor raporturi bune între catolici ºi ortodocºi”.

Arhiepiscopul Foley cere eticã în mass-media ºi în publicitate Arhiepiscopul John Foley, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Comunicaþiile Sociale, participând, la Helsinki, la o conferinþã internaþionalã despre relaþiile publice, i-a îndemnat pe lucrãtorii din mass-media ºi din publicitate sã arate respect pentru demnitatea umanã. Prelatul a spus cã cei care lucreazã în media trebuie sã fie atenþi la binele comun.

“Fiecare persoanã trebuie tratatã cu respect”, a spus el. Apoi a subliniat faptul cã mesajele presei pot avea un impact deosebit, uneori pe viaþã. El le-a cerut lucrãtorilor în publicitate sã fie conºtienþi de influenþa pe care o au asupra oamenilor prin munca lor, invitându-i sã reziste tentaþiei de a-i face pe oameni sã se simtã inferiori dacã nu cumpãrã anumite produse. Þinând cont cã unii nu vor avea resursele financiare sã cumpere, a spus el, este greºit sã sugerezi cã „posedarea (unor anumite produse) îl face pe un om mai bun decât ceilalþi”.

ªtiri

Ziua Mondialã a Rozariului Pe 21 octombrie se va celebra Ziua Mondialã a Rozariului care va uni, în mod spiritual, milioane de persoane de pe toate continentele. Anul trecut au participat peste 100 de þãri ºi s-a recitat Sfântul Rozariu simultan, în 8000 de locuri.

Iniþiativa a fost lansatã cu 10 ani în urmã de un grup de laici mexicani, cu ocazia aniversãrii a 50 de ani de la hirotinirea Papei Ioan Paul al II-lea. Organizatorii au cerut coordonatorilor locali sã informeze ºi sã obþinã sprijinul Conferinþelor episcopale ºi al parohilor, pentru cã, printre altele, Rozariul Mondial promoveazã ºi unitatea eclezialã.

Pentru acest an sunt prevãzute mai multe intenþii: rugãciunea pentru a face sã înfloreascã dragostea între fiinþele umane, pentru pacea în lume, pentru viaþã ºi pentru familie, pentru copiii nenãscuþi, pentru Papa, pentru preoþi ºi pentru vocaþii la viaþa sacerdotalã ºi la viaþa consacratã. De asemenea, iniþiatorii propun rugãciuni pentru instituirea Zilei Mondiale a Rozariului în a treia sâmbãtã a lunii octombrie.

Respectarea drepturilor omului Apãrarea drepturilor omului reprezintã „stâlpul de bazã al edificiului pãcii mondiale”, a afirmat Arhiepiscopul Giovanni Lajolo, Preºedintele Comisiei Pontificale pentru Statul Cetãþii Vaticanului ºi Preºedinte al Guvernatoratului aceluiaºi Stat, la sfârºitul lunii septembire, în intervenþia sa din cadrul celei de-a 61-a sesiuni a Adunãrii Generale a Naþiunilor Unite. “Fiecare Guvern trebuie sã înþeleagã cã violarea drepturilor fundamentale ale persoanei nu poate fi trecutã cu vederea de comunitatea internaþionalã sub pretextul inviolabilitãþii afacerilor interne ale unui Stat”.

Printre drepturile fundamentale, Mons. Lajolo a subliniat, în mod deosebit, trei: dreptul la viaþã (recunoaºterea sacralitãþii vieþii ºi prin refuzul ºi condamnarea pedepsei cu moartea); dreptul la libertatea religioasã care înseamnã respectarea raportului intim dintre cel care crede ºi Dumnezeu, sub aspectele sale individuale ºi sociale; ºi dreptul la libertatea de gândire ºi de exprimare, aici fiind inclusã ºi libertarea presei.

Vatican Information Service (VIS)

Vatican.va

A 80 - a Zi Mondialã Misionarã Duminicã, 22 octombrie, va fi celebratã cea de-a 80-a Zi Mondialã a Misiunilor. În mesajul adresat cu acestã ocazie, Sfântul Pãrinte subliniazã ideea cã misiunea este o angajare permanentã în slujba Bisericii, dar nu trebuie sã fie redusã doar la o simplã acþiune filantropicã ºi socialã.

Pornind de la tema din acest an “Caritatea, sufletul misiunii”, Papa a firmat cã scopul misionarismului este acela de a-l face cunoscut pe Dumnezeu care este Iubire. “A fi misionar înseamnã a te apleca, asemenea Bunului Samaritean, asupra nevoilor tuturor, mai ales ale celor mai sãraci ºi nevoiaºi, pentru cã cel care iubeºte cu iubirea lui Cristos nu cautã propriile interese, dar, în mod unic, cautã gloria Tatãlui ºi binele aproapelui. Aici stã secretul fecunditãþii apostolice a acþiunii misionare, care depãºeºte frontierele ºi culturile, ajunge la toate popoarele ºi se rãspândeºte pânã la marginile pãmântului”.

Cardinalul Bertone – prima întâlnire cu membrii Corpului diplomatic Vineri, 29 septembrie, Noul Secretar de Stat al Vaticanului, Cardinalul Tarcisio Bertone, s-a adresat pentru prima datã celor 174 de ambasadori acreditaþi pe lângã Sfântul Scaun.

Acestora le-a prezentat provocãrile care, conform opiniei sale, sunt prioritare nu numai pentru diplomaþia Vaticanului, dar ºi pentru aceea a fiecãrui stat ºi pentru comunitatea internaþionalã. „Avem nevoie de o angajare universalã pentru cei mai defavorizaþi ai planetei, pentru cei mai sãraci, pentru cei care, de cele mai multe ori, cautã în zadar ceva ca sã poatã trãi, ei ºi familiile lor (…) Demnitatea, libertatea ºi respectul necondiþionat al oricãrei fiinþe umane în drepturile sale fundamentale, în mod deosebit libertatea de conºtiinþã ºi dreptul la libertatea religioasã, trebuie sã se regãseascã printre preocupãrile noastre principale, pentru cã nu putem sã nu fim solidari cu soarta ºi viitorul fraþilor noºtri în umanitate”. Nu putem nici mãcar „sã rãmânem liniºtiþi în faþa suferinþelor care desfigureazã omul ºi care sunt, în fiecare zi, înaintea ochilor noºtri”, a mai adãugat Cardinalul. catholica.ro

Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

25

26

Ecumenism

Profilul ecumenismului în scrierile Sfinþilor Pãrinþi capadocieni Pr. dr. DAMIAN SPÃTARU

Atunci când vorbim de Pãrinþii din Capadocia ne referim la Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigore de Nazianz ºi Sf. Grigore de Nissa. Zona geograficã în care au trãit aceºti Sfinþi Pãrinþi este importantã deja începând cu apostolatul Sf. Petru (cfr.1 Pt 1, 1) ºi pânã în secolul IV, secol considerat perioada de aur a patristicii. Cardinalul Newman, citând pe Socrate, afirmã cã „locuitorii acestei zone se distingeau de celelalte popoare prin rigoare ºi seriozitate în comportament, fãrã sã aibã duritatea sciþilor ºi a tracilor ºi nici uºurãtatea ºi senzualitatea orientalilor” (J. H. NEWMAN, Gli ariani del IV secolo, Milano 1981, 13-14).

Biserica din Capadocia mai întâi, iar apoi întreaga creºtinãtate, vor fi influenþate din punct de vedere spiritual si intelectual de aceºti Sf. Pãrinþi, consideraþi de cãtre anumiþi autori ca formând un corp unic: „Vasile este braþul care lucreazã, Grigore de Nazianz este gura care vorbeºte, Grigore de Nissa este mintea care gândeºte” (M. SIGNORELLI, Letteratura cristiana greca e latina, Lugano 1930, 61). Într-un mod aproape asemãnãtor, dar cu accente diverse, descoperim în fiecare dintre ei o preocupare particularã, atât pentru apãrarea adevãratei credinþe, cât ºi pentru pãstrarea legãturilor iubirii fraterne al cãrei semn este unitatea. Ambele aspecte pot fi vãzute în cheie ecumenicã. Iar acestã sensibilitate a Sf. Pãrinþi nu se limiteazã doar la teritoriul propriei comunitãþi, ci dobândeºte un caracter de universalitate. În acest sens întrezãrim douã idei clare despre ecumenism: prima accentueazã dorinþa de unitate a Pãrinþilor capadocieni cu toþi espiscopii din Orient ºi Occident, iar a doua aratã dorinþa de unitate a Sf. Vasile cu episcopul Romei, Papa Damasus. Aceastã a doua idee, care apare doar în Sf. Vasile, creeazã ºi în momentul actual confuzie în rândul unor autori ortodocºi (I. Karmiris, B. Khrivochéine, N. Corneanu etc.), prin urmare fiind combãtutã, în timp ce alþii (Vladimir Solovev, V. Phidas etc) acceptã evidenþa datelor istorice relevate de scrierile acestui mare Sf. Pãrinte al Bisericii. Este clar însã faptul cã diferitele noþiuni ecleziologice, nefixate încã în mod sistematic la Sf. Vasile, precum ºi dificultatea de a defini în mod clar ideea de comuniune între Orient ºi Occident, persistã ºi conduc încã, dupã atâtea secole, la diferite afirmãri uneori excentrice ºi antiecumenice. De aceea, consider cã poate fi utilã critica anumitor autori moderni, dar mai important este textul însuºi al Sfinþilor Pãrinþi, care, din fericire, poate fi consultat în original. În acest prim articol, pentru a delinia în ce mod activitatea ecumenicã prindea deja vigoare începând cu sec. IV, voi prezenta în mod sintetic activitatea epistolarã a Pãrinþilor din Capadocia, în ceea ce priveºte importanþa unitãþii dintre toþi episcopii. Într-un prim articol va fi prezentat Sf. Vasiel cel Maire, iar într-unul ulterior ceilalþi doi Sf. Pãrinþi capadocieni: Sf. Grigore de Nazianz ºi Sf. Grigore de Nissa. Din cauza ereziilor, nu numai credincioºi, dar ºi mulþi episcopi se îndepãrteazã de normele credinþei fixate la Conciliul din Niceea (325). Riscul ca întreaga creºtinãtate sã devinã o familie dezmembratã devine realitate. Ce trebuia fãcut pentru ca Biserica sã redevinã ca o singurã familie unitã, pentru ca tunica lui Cristos sã ramânã „fãrã cusãturã”? (Cfr. In 19, 23; Sf. Grig. Nis., Eccl II, 4, 26 (SC [Sources Chrétiennes] 416, 162). Unitatea dintre episcopii din Orient ºi Occident apare în gândirea Pãrinþilor ca unica garanþie a pãstrãrii caracterului unitãþii, sfinþeniei, universalitãþii ºi apostolicitãþii

Bisericii lui Cristos. De acceea Sf. Vasile scrie epicopilor din Occident: „Suntem uniþi în acelaºi gând!” (Cfr. In 19, 23; Sf. Grig. Nis. Eccl II, 4,26 (SC 416,162). Printre metodele de lucru cele mai utilizate de Sfinþii Pãrinþi pentru a ajunge la unitatea mult doritã se enumerã: predica (mai ales la comemorarea martirilor), schimbul de epistole ºi vizitele pastorale. Sf. Vasile scrie în acest sens episcopului Ambrozie din Milano: „Mari ºi numeroase sunt darurile Domnului nostru... Unul dintre cele mai mari daruri, pentru cei care ºtiu sã accepte binefacerile sale, este faptul cã ne-a oferit posibilitatea nouã, care suntem separaþi de distanþe, sã fim apropiaþi prin scrieri. Ne-a dat beneficiul sã ne cunoaºtem într-un mod dublu: atât prin întâlniri cât si prin colocviul epistolar” (Sf. Vasile, Ep. 197, 1; Court. II, 149-150). Aºa cum afirmã Grigore de Nazianz, Sf. Vasile dã mãrturie fãrã vãrsare de sânge, înãlþând la nivel de eroism gesturile propriei credinþe, acea credinþã care îºi manifestã vivacitatea ºi dinamismul carismatic prin miracolele caritãþii fraterne (Cf. Grig. Naz., Or. 43, 54 (SC 384, 236-240). Unul dintre gesturile de eroism este dorinþa de unitate, iar epistolele Sf. Vasile trimise episcopului Atanasie, episcopilor orientali, episcopului Romei ºi celorlalþi episcopi occidentali aratã de fapt, în mod clar, promovarea comuniunii.

Unele exemple confirmã cele spuse mai sus: Episcopului Atarbiu din Neocezareea Sf. Vasile îi reproºeazã tãcerea afirmând importanþa comuniunii cu ceilalþi episcopi. Numai în acest fel grija comunã pentru unitatea Bisericii poate fi vãditã: “Sã ºtii cã, dacã noi nu susþinem pentru Biserici o luptã asemãnatoare adversarilor dreptei doctrine (...), nimic nu poate sã împiedice ca adevãrul sã piarã nimicit de duºmani, iar noi sã participãm la condamnare, pentru faptul cã nu am demonstrat cu zel ºi grijã, în unire reciprocã ºi aspiraþie comunã spre Dumnezeu, datoria încredinþatã nouã pentru unitatea Bisericii. Te rog deci, îndepãrteazã din sufletul tãu convingerea cã nu ai nevoie de nimeni. Nu este demn pentru cine trãieºte dupã adevãr, sã se separe de contactul cu fraþii” (Sf. Vasile, Ep. 65; Court. I, 155-156). Episcopului Ascoliu din Tesalonic Sf. Vasile îi scrie: “Te rog aºadar sã nu ne privezi de plãcerea de a mãri sentimentele tale faþã de noi prin întâlniri frecvente, sã arãþi cum trãiesc în unire Bisericile voastre, ºi sã scrii de fiecare datã când þi se oferã ocazia” (Sf. Vasile, Ep. 154; Court. II, 79).

Dacã pânã acum am vãzut cum Sf. Vasile se adresa episcopilor orientali, într-o altã scrisoare el scrie episcopilor din Occident: „Aºa cum noi considerãm ca fiind ºi un bine al nostru unirea reciprocã ºi comuniunea, tot astfel vã invitãm sã participaþi ºi voi la suferinþele noastre cauzate de diviziuni. ªi vã rugãm sã nu ne respingeþi doar pentru faptul cã locuim departe unii de alþii, dar sã ne acceptaþi în armonia unui singur trup (eclezial), pentru faptul cã suntem uniþi în comuniune dupã Spirit” (Sf. Vasile, Ep. 90, 1; Court. I, 195). În acelaºi mod Sf. Vasile insistã: „Într-adevãr, Domnul a separat insulele ºi continentele prin mare, însã i-a unit pe cei care locuiesc pe insule cu cei care locuiesc pe continente prin iubire. Nimic nu ne separã unii de alþii, o fraþilor, dacã nu voim sã ne separãm de bunã voie. Unul singur este Domnul, una singurã credinþa, aceeaºi speranþa. (...) ªtim cã, chiar dacã nu sunteþi prezenþi fizic, cel puþin prin rugãciune ne veþi fi de mare folos în diferitele circumstanþe dificile” (Sf. Vasile, Ep. 203; 3 Court. II, 170).

Magisteriu În încheierea Conferinþei Episcopale române, care s-a întrunit la Baia Mare între 25 ºi 26 septembrie, episcopii catolici au formulat, în urmãtorul comunicat, preocupãrile lor privind starea actualã de lucruri din România.

Cum intrãm în Europa?

Este una dintre întrebãrile pe care ne-am pus-o în Adunarea plenarã a Conferinþei Episcopale române, întrunitã la Baia-Mare între 25-26 septembrie 2006. Aceastã întrebare ne neliniºteºte. De ani buni se pare cã toate eforturile politicii naþionale tind spre atingerea scopului mult râvnit, fapt transformat într-un vis colectiv. Dar care este preþul pe care îl plãtim pentru a depãºi pragul judecãþii pozitive din partea instituþiilor europene competente?

Avem de plãtit un preþ mare la nivelul reformelor structurale, al stãrii sociale ºi al pieþei muncii faþã de categoriile cele mai defavorizate.Din partea noastrã, ca Bisericã catolicã, în coerenþã cu principiul evanghelic al caritãþii ºi cu cel civil al subsidiaritãþii, am investit multã energie, dacã nu pentru a rezolva, cel puþin pentru a atenua situaþiile de sãrãcie ºi urgenþele pe care România le înfruntã de la sfârºitul regimului comunist ºi de la începutul procesului de aderare. Am crezut în acest proces deoarece alegerea libertãþii este o opþiune de fond la care nu se poate renunþa. Asemenea întregii populaþii din România, în toate componentele sale, am împãrtãºit încrederea cã preþul mare de plãtit era pe mãsura înaltului proiect în care ne investim energiile. Dar, ni se pare cã, în raport cu atâtea energii investite, nici conaþionalilor noºtri, nici Bisericii catolice nu le-au fost rãsplãtite eforturile ºi buna credinþã.

Europa nu este doar o piaþã globalizatã. Dacã ne pregãtim pentru Europa fãrã a þine cont de ceea ce este mai original ºi mai adevãrat în noi, adicã valorile care ne însufleþesc, acest fapt nu va putea decât sã ne ducã la pierderea identitãþii. Înainte de toate, intrarea în Europa ar trebui sã însemne o schimbare radicalã a stilurilor moºtenite din perioada comunistã, atunci când puterea era valoarea supremã ºi limbajul politicii era cel al minciunii sistematice ºi al tãcerii lipsite de respect din partea instanþelor legitime civile.

Care este situaþia actualã? Poate fi ea consideratã demnã de intrarea în Uniunea Europeanã? Multe exemple recente ne lasã cel puþin perplecºi. Cu ce demnitate putem sã întrãm în Europa când un ministru al României nu se gândeºte cã trebuie sã rãspundã pentru documentele pe care le-a semnat: documente în care el sugereazã minciuna ca politicã de Stat - ca formã de relaþie cu partenerii

internaþionali - ºi ilegalitatea susþinutã printr-o tãcere complice. Ne referim, evident, la nota B1-1/11576 a Ministrului de Externe, publicatã recent, aproape din greºealã, dar îndatã uitatã de principalele mijloace de informare, atât publice cât ºi private. (...) Apare astfel dubiul cã preþul de plãtit pentru a intra în Europa nu este altul decât sistematica sacrificare, pe altarul marilor interese economice, a drepturilor unei minoritãþi ºi a dreptului tuturor de a conserva memoria istoricã ºi culturalã a unei naþiuni.

Pe de altã parte, dacã alãturãm tãcerea de care aminteam mai sus cu tãcerea nejustificatã a autoritãþilor competente, care însoþeºte procesul de recuperare a bunurilor confiscate de regimul comunist, constatãm cã acest tip de politicã nu este doar un incident de traseu, care este deja foarte grav în sine, anume cel al Catedralei „Sfântul Iosif”, ci se extinde la sectoare mult mai vaste din viaþa socialã ºi religioasã a þãrii noastre. Cum poate fi comentat faptul cã, dupã 16 ani, Biserica Greco-Catolicã nu a recuperat propriile biserici, cã întreaga Bisericã încearcã sã-ºi recupereze încã bunurile precum sunt ºcolile, care îi sunt necesare pentru desfãºurarea misiunii proprii în slujba întregii naþiuni? Uneori justiþia s-a pronunþat, dar de cât timp este nevoie ca aceste decizii sã fie urmate de punerea în practicã. Situaþia libertãþii religiose din þara noastrã a fãcut obiectul unui amplu studiu al Departamentului de Stat din SUA care enumerã un incredibil ºir de violãri ale principiilor de bazã ale statului de drept (cf. http:// www.state.gov/g/drl/rls/irf/2006/71402.htm).

Dacã drumul spre Europa rãmâne acesta, un drum marcat de dese scandaluri de corupþie, de mari ramificaþii de complicitãþi, poate unele având legãturi cu vechiul regim, credem cã este un drum greºit, care trebuie îndreptat cât mai repede.

Acestea fiind spuse, reînnoind încrederea în forþa poporului nostru care meritã o clasã politicã înþeleaptã ºi capabilã sã se inspire din adevãratele valori, dorim ca autoritãþile competente sã gãseascã remediu celor mai controversate situaþii.

Cerem ca lucrãrile la proiectul de lângã Catedrala „Sfântul Iosif” sã fie suspendate imediat ºi ca întrebãrile noastre adresate autoritãþilor sã-ºi afle rãspuns. În numele Bisericii catolice, noi, episcopii din România, ne ridicãm vocea dând-o care nu au nici o voce: nu cãutãm privilegii, dar ne dorim un stat de drept care vrem sã fie ca atare pentru toþi, neþinând cont de capacitatea economicã, de rudeniile politice ºi de apartenenþa religioasã.

27

28

Sfântul lunii

26 octombrie - Sfântul Dumitru Sfântul Dumitru (sau Dimitrie) a fost, probabil, un diacon martir din localitatea Sirmium, astãzi Sremska Mitrovica din (fosta) Igoslavie, ºi a trãit înainte de secolul al V-lea. De fapt, aceasta este perioada în care au fost construite douã biserici în cinstea lui, cea din Sirmium ºi cea din Tesalonic. O altã sursã susþine cã Sfântul Dumitru s-a nãscut în secolul al III-lea d.C, în cetatea Tesalonicului (Salonicul de astãzi), ºi a fost crescut în credinþa creºtinã de tatãl sãu, om de vazã al oraºului, dupã a cãrui moarte, împãratul Maximilian l-a numit pe Dumitru ca succesor. Pe atunci, împãratul nu ºtia cã Dumitru era creºtin. Însã, dupã victoria împotriva sciþilor, Maximilian a poruncit sã se organizeze în fiecare cetate, inclusiv în Tesalonic, sãrbãtori in cinstea zeilor ºi, pus sã aducã jertfã zeilor, Dumitru a refuzat. Abia atunci împãratul a aflat de adevãrata convingere religioasã a acestuia; Dumitru a mãrturisit cã este creºtin, iar împãratul a poruncit sã fie închis împreunã cu ceilalþi mãrturisitori ai lui Cristos. În Tesalonic, erau în plinã desfãºurare jocurile în cinstea împãratului Maximilian. Creºtinii trebuiau sã-l înfrunte în arenã pe Lie, unul dintre cei mai puternici luptãtori, care se dovedea de neînvins.

Mulþi creºtini au pierit de mâna lui, pânã când un tânãr creºtin, pe nume Nestor, vãzând cum Lie ucide fãrã milã atâþia oameni, ºi-a propus sã lupte cu el. A mers la Dumitru, în temniþã, pentru a-i cere binecuvântarea. Fãcându-i semnul crucii pe frunte, Dumitru i-a spus: „Du-te ºi pe Lie vei birui, iar pe Cristos vei mãrturisi!”. Intrând în luptã, Nestor a strigat: „Dumnezeul lui Dumitru, ajutã-mã!” ºi l-a ucis pe Lie. Maximilian s-a întristat de moartea acestuia ºi, aflând cã Dumitru este cel care, binecuvântându-l, l-a încurajat pe Nestor sã se lupte cu Lie, a trimis ostaºi, poruncindu-le sã-l strãpungã cu suliþele, iar Sfântul Dumitru ºi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, ca martir. Tot atunci, din porunca împãratului, i s-a tãiat capul ºi lui Nestor.

Poate nu a fost proconsul sau soldat, dar sigur a fost martir Potrivit unei alte scrieri, Passio, Sfântul Dumitru a fost locuitor al Tesalonicului, arestat pentru cã predica Evanghelia ºi executat, fãrã a fi judecat, în staþiunea termalã din localitate. Deasupra acestei staþiuni s-a construit o bisericã ºi, se spune cã, în Evul Mediu, din relicviile Sfântului Dumitru, aflate în aceastã bisericã, a curs un ulei parfumat miraculos.

Alte relatãri ulterioare, cum este ºi Martirologiu Roman, susþin cã Sfântul Dumitru a fost proconsul sau un sfânt rãzboinic, de aceea a fost luat de cruciaþi ca protector în luptã, iar popularitatea lui s-a rãspândit foarte mult pentru cã era cel de-al doilea martir militar, primul fiind Sfântul Gheorghe. Din pãcate, nici una dintre aceste relatãri nu poate fi verificatã

din punct de vedere istoric; ceea ce se poate spune cu exactitate este cã a existat un martir care purta acest nume. Ziua sãrbãtorii sale este celebratã în Biserica Orientalã cu mare solemnitate, în ziua de 26 octombrie, iar numele sãu este prezent ºi în calendarul latin, tot pe 26 octombrie.

Cultul sãu este popular ºi la Ravenna, în Italia, unde i-a fost dedicatã cea mai veche capelã. Bazilica din Macedonia, distrusã în 1917, era împodobitã cu preþioase mozaicuri care datau din secolul al VI-lea ºi al IX-lea, în care Dumitru era reprezentat ca diacon, dar el apare deseori înfãþisat ca soldat, chiar ºi în pictura Sfântului Sebastian, de Giovanni Battista Benvenuti, cunoscut cu numele de Ortolano, pãstrat la National Gallery din Londra.

Cultul Sfântului Dumitru s-a extins în afara Sirmium-ului când Leonzio, prefectul Ilir, a mutat scaunul autoritãþii civile la Tesalonic ºi se crede cã el a înãlþat cele douã biserici. Cu siguranþã, Dumitru a fost venerat ca sfânt la Sirmium înainte ca biserica din Salonic sã fie construitã, dar cum Sirmium a fost distrusã odatã cu invazia hunilor, din 441, a devenit aceastã a doua bisericã centru principal al cultului martirului, atrãgând un mare numãr de pelerini (ºi aceastã bisericã a fost ditrusã de un incediu în 1917, dar a fost reconstruitã ºi mãritã pentru a primi un numãr mai mare de vizitatori).

Sfântul Dumitru la români În tradiþia noastrã se spune cã, în ziua de 26 octombrie, de Sfântul Dumitru (Sâmedru), se sfârºeºte vara pãstorilor, începutã la 23 aprilie, de Sfântul Gheorghe (Sângeorz). Tot despre aceºti sfinþi se mai spune cã ar purta la brâu cheile anului, cea cu care Sângeorz închide iarna si deschide vara, la 23 aprilie, ºi cea cu care Sâmedru închide vara ºi deschide iarna, la 26 octombrie, aºa încât un sfânt înfrunzeºte codrul, iar celãlalt îl desfrunzeºte. În volumul Sãrbãtori româneºti, Cosmin Manolache spune cã anul se aseamãnã cu o casã care are douã uºi: una stã descuiatã o jumãtate de an, ºi este pãzitã de Sfântul Gheorghe, iar pe cealaltã o deschide Sfântul Dumitru, când îi vine ziua. Atenþi la ciclurile naturii ºi ale vieþii lor, þãranii au împãrþit anul oierilor dupã sãrbãtorile celor doi sfinþi. Acum, toamna, ciobanii coboarã de la munte pentru a lãsa oile în gospodãriile stãpânilor ºi toatã lumea se pregãteºte pentru iarnã.

In ziua de 26 octombrie, mai ales în satele din Oltenia ºi din Muntenia, se aprind focuri rituale, iar femeile dãruiesc copiilor covrigi, mere, nuci sau fructe uscate. Seara, bãrbaþii scot tãciuni din vatrã ºi îi aruncã în livezi pentru ca anul urmãtor sã aducã o bogatã recoltã de fructe.

Prezentare de Pr. LIVIU BÃLêCUÞI