Actualitatea creştină, nr. 10/2007

Pãstorul Arhidiecezei IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Deschiderea noului an pastoral La 20 octombrie 2007 se va celebra, în Catedrala Sfântul Iosif, o Sfântã Liturghie (ora 17.00) de deschidere solemnã a noului an pastoral, cu tema „Familia ºi Sfânta Scripturã” Scripturã”, iar dupã Liturghie va urma o conferinþã despre „lectio divina” (formã directã de contact cu Scriptura; citirea unui text din aceasta ºi primirea cuvântului lui Dumnezeu în meditaþie, rugãciune ºi contemplaþie). Având în vedere aceastã celebrare, preoþii parohi din Bucureºti ºi din împrejurimi sunt rugaþi sã organizeze astfel programul în parohiile proprii, încât sã poatã veni, cu cât mai multe familii, la Catedralã, în ziua de 20 octombrie. În general, se ºtie cã familiile iau contact cu Sfânta Scripturã, de cele mai multe ori, prin participarea la Liturghia duminicalã unde ascultã lecturile sfinte, luate din Vechiul ºi Noul Testament. Se poate spune cã „Liturgia cuvântului” din cadrul fiecãrei Liturghii este, prin excelenþã, calea biblicã strãbãtutã de majoritatea credincioºilor noºtri. În lecturile biblice, Dumnezeu ne vorbeºte nouã, care suntem poporul sãu, ne aratã misterul mântuirii ºi ne dã hrana spiritualã; prin cuvântul sãu sfânt, Cristos însuºi este în mijlocul nostru.

Este adevãrat, din pãcate, cã mulþi considerã „Liturgia cuvântului” doar ca pe o pregãtire pentru momentul euharistic ºi de aceea, uneori, îºi permit sã vinã mai târziu la Liturghie. Trebuie însã ºtiut cã ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu este element constitutiv al întregii celebrãri; ca atare, se cuvine sã profitãm sufleteºte de cuvântul Scripturii, care ni se oferã în fiecare duminicã la Sfânta Liturghie, mai ales dacã nu obiºnuim sã citim la noi acasã ceva din Sfânta Carte.

O altã cale de legãturã a familiilor cu Scriptura este cea cateheticã. Aºa este tradiþia noastrã catolicã sã oferim, în activitatea noastrã pastoralã, tuturor vârstelor, lecþiile catehismului. Aceste lecþii se transformã, treptat, în cãi eminente de contact cu Sfânta Scripturã. Fie cã se predã învãþãtura despre crez, despre sacramente, fie cã se vorbeºte despre dreptate sau sfinþenie, despre virtuþi sau rugãciune, mereu se face apel la Scripturã; ea inspirã ºi lumineazã învãþãtura Bisericii, celebrarea tainelor, viaþa credinþei. Ne bucurãm cã acum dispunem de diferite catehisme, adaptate vârstelor (de exemplu „Dumnezeu vorbeºte copiilor sãi”, „Istoria sacrã”, „Catehismul mic”, „Catehismul mare” etc.) ºi sperãm sã fie tot mai bãtãtoritã aceastã cale de cunoaºtere a Scripturii: calea cateheticã.

Sigur cã ºi predarea religiei în ºcoalã ar putea sã devinã suport de cunoaºtere mai aprofundatã a Sfintei Scripturi, mai ales dacã se cautã cunoaºterea identitãþii istorice, literare ºi teologice a Bibliei, contribuþia sa la cunoaºterea religiei ebraice ºi a religiei creºtine, locul ei în gândirea ºi în viaþa Bisericii, puterea sa ecumenicã, istoria extraordinarã a efectelor sale religioase, civile ºi artistice, la nivel european ºi mondial, aportul Bibliei la dialogul interreligios ºi intercultural în contextul social actual. Aceste aspecte ar trebui bine subliniate de cei care predau religia în ºcoli, cãci, pânã la urmã, toate se îndreaptã spre binele familiilor noastre ºi al poporului nostru.

Nu mai puþin privilegiat este contactul direct cu Scriptura; sã deschizi cartea ºi sã citeºti tu, de unul singur, sau împreunã cu alþii. Sã asculþi în tãcere glasul lui Dumnezeu, sã-l meditezi, sã te rogi, sã vezi ce-þi spune þie azi, în aceastã împrejurare, în familia ta, în casa ta, în sufletul tãu. Ce altceva ar fi „Lectio divina” dacã nu o sursã de iubire efectivã ºi constantã pentru Sfânta Scripturã, un izvor de viaþã interioarã?

Când îl simþi ºi îl auzi în Scripturã pe Dumnezeu, când trãieºti în sufletul tãu, când ºtii cã te miºti ºi tu în planul sãu, atunci primeºti lecþia divinã.

La sfârºitul Liturghiei din 20 octombrie, de la ora 17.00, ni se va vorbi despre „Lectio divina”. Mã rog de pe acum Domnului sã dea har tuturor familiilor noastre ºi preoþilor ºi congregaþiilor cãlugãreºti ca anul pastoral pe care îl începem sã aducã tot mai aproape de noi Sfânta Scripturã ºi sã ne lumineze, sã ne înveþe pe toþi.

1

2

Actualitate Pr Pr.. FRANCISC DOBOº

Caracatiþa se destramã Aminteam, într-unul din numerele trecute ale revistei, cã în ceea ce priveºte cazul Catedralei suntem în aºteptarea unui „David”. Se pare cã suntem pe punctul de a-l gãsi. Oricum, semnele exterioare ne îndeamnã sã credem aceasta.

Justiþia s-a deblocat

Dupã ce mai bine de un an ºi jumãtate în care orice iniþiativã a Arhiepiscopiei, a societãþii civile, a credincioºilor ºi a Senatului României s-a izbit de hora complice a autoritãþilor în jurul proiectului babilonic „Cathedral Plaza”, dupã ce pânã ºi în justiþie a pãtruns aceastã horã ameþitoare, care a trecut de la Bucureºti la Constanþa, iar mai apoi la Craiova, iatã cã aceasta a început sã aibã sincope. Pe data de 10 iulie 2007, la mai bine de un an ºi ºase luni de la declanºarea procedurilor judecãtoreºti, instanþa din Craiova a stãvilit iureºul care a cuprins autoritãþile cu competenþe în domeniu ºi pe investitorii acestui proiect.

Aceasta a hotãrât oprirea imediatã a lucrãrilor în ºantier ºi suspendarea autorizaþiei de construire pânã la finalizarea procesului pe fond. S-a creat astfel o breºã semnificativã în scenografia bine ticluitã de cãtre partizanii plutocraþiei dâmboviþene implicate în acest caz. Între timp, Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a decis cã Ministerul Culturii ºi Cultelor ºi Inspectoratul de Stat în Construcþii pot dispune oprirea lucrãrilor la „Cathedral Plaza”. Temerile legate de periculozitatea proiectului s-au amplificat atunci când Observatorul seismic „A. Bina” din Perugia (Italia) a prezentat concluziile unui studiu seismic, potrivit cãrora, în cazul unui cutremur puternic, edificiul Cathedral Plaza va afecta grav construcþiile din jur pe o razã de 60 metri.

Parlamentul European condamnã „Cathedral Plaza” ºi autoritãþile implicate

fost 424 de europarlamentari care au semnat acest document. Foarte mulþi au fost profund indignaþi de „cultura barbariei” aprobatã ºi promovatã de cãtre autoritãþile publice din România. Declaraþia a fost adoptatã, în mod public, pe data de 26 septembrie 2007, la Strasbourg. S-a dovedit astfel cã o problemã aparent localã prezintã implicaþii mult mai mari decât s-ar fi crezut, dacã a ajuns sã fie tratatã cu cea mai mare seriozitate de forul legislativ al Europei. În tot acest rãstimp, de patru luni, am fost de multe ori, fie la Bruxelles, fie la Strasbourg pentru a face lobby cauzei noastre. Trei preoþi ai Arhidiecezei, Pr. Claudiu Bãrbuþ, Pr. Fabian Mariuþ ºi Pr. Francisc Doboº, însoþiþi de avocatul Daniel Fenechiu, au strãbãtut de nenumãrate ori Parlamentul European în lung ºi în lat, în discuþii

Bineînþeles, cazul a luat amploare ºi a depãºit cu mult graniþele þãrii. Dupã ce Sf. Scaun a fost tratat cu fãþãrnicie ºi dispreþ de cãtre oficialitãþile române, problema a ajuns pe masa Parlamentului European. Aici, pe data de 21 mai 2007, a fost depusã o Declaraþie Scrisã privind necesitatea luãrii unor mãsuri de protecþie a Catedralei Romano-Catolice Sfântul Iosif. Aceasta a fost iniþiatã de cinci europarlamentari români, patru socialiºti ºi unul conservator. La patru luni de la declanºarea declaraþiei, Parlamentul European s-a pronunþat ferm împotriva impietãþii ºi a ilegalitãþii construcþiei Cathedral Plaza. Au

JAN FIGEL FIGEL,, Comisarul European pentru Culturã

Actualitate ºi explicaþii, cãutând înþelegerea ºi sprijinul eurodeputaþilor. La început, peisajul a fost pitoresc; am ieºit imediat în evidenþã prin simpla prezenþã într-un ambient destul de alergic la Bisericã ºi în aparenþã indiferent faþã de creºtinism. Am constatat, ºi aceasta o spunem cu toatã smerenia, cã prezenþa noastrã repetatã în Parlament a stimulat în mod pozitiv conºtiinþa creºtinã a multora dintre eurodeputaþi. Aceasta s-a putut vedea prin empatia ºi simpatia creatã în jurul nostru ºi a problemei Catedralei pe care o (re)prezentam. Am avut parte de experienþe minunate. Mulþi eurodeputaþi au devenit, ei înºiºi, „misionari” printre colegii lor pentru a-i face sã ne susþinã. Aproape fiecare þarã a avut reprezentanþii ei în acest sens. Mulþumim delegaþiilor italianã, polonezã, irlandezã, ungarã, slovenã, lituanianã, luxemburghezã care au semnat în proporþie de 95%. Mulþumim în mod special delegaþiei române. Au semnat toþi, în afarã de cei de la Partidul Democrat care au fãcut o contrapropagandã demersului nostru. ªi ne întrebãm retoric: DE CE, OARE …? Cu siguranþã, AU MOTIVE… Dupã ce Declaraþia scrisã, 54/2007, a fost adoptatã, în seara aceleiaºi zile, am avut o întrevedere providenþialã cu Domnul Jan Figel, Comisarul European pentru Culturã. Acesta fusese eronat informat de cãtre autoritãþile române în privinþa construcþiei de lângã Catedralã. La sfârºitul întâlnirii concluzia sa a fost: VERITAS VINCIT! (Adevãrul învinge!)

Este ceea ce credem cu tãrie ºi noi.

Declaraþia scrisã,

depusã în conformitate cu articolul 116 din Regulamentul de procedurã, de Adrian Severin, Daciana Octavia Sârbu, Silvia Ciornei, Radu Podgorean, Corina Creþu privind necesitatea luãrii unor mãsuri de protecþie a Catedralei Romano-Catolice Sfântul Iosif din Bucureºti, România – monument istoric ºi de arhitecturã aflat în pericol:

Parlamentul European, A. întrucât articolul 151 din Tratatul de instituire a Comunitãþii Europene, care asigurã baza acþiunii comunitare în domeniul cultural, vizeazã promovarea ºi protejarea patrimoniului cultural al statelor membre; B. întrucât, la numai opt metri de Catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti ºi în zona de protecþie instituitã de legislaþia românã pentru acest monument istoric, se construieºte un bloc de tip „zgârie-nori”, cu patru subsoluri ºi 20 de etaje; C. întrucât, în acest caz, autoritãþile competente din România refuzã sistematic sã aplice atât dispoziþiile dreptului intern cu privire la protejarea monumentelor istorice, cât ºi dispoziþiile dreptului comunitar în materie de protecþie a patrimoniului cultural ºi arhitectural, 1. condamnã ferm construcþia ilegalã a acestei clãdiri, care pune în pericol douã edificii ale Arhiepiscopiei RomanoCatolice, din Bucureºti: Catedrala Sf. Iosif ºi Palatul Mitropolitan Romano-Catolic % ambele înscrise pe Lista monumentelor istorice de arhitecturã din România; 2. solicitã Comisiei ºi Consiliului sã condamne ferm atitudinea autoritãþilor române ºi sã declanºeze procedurile juridice care se impun pentru a determina respectivele autoritãþi sã îºi îndeplineascã obligaþiile comunitare, prevãzute la articolul 151 din Tratatul de instituire a Comunitãþii Europene, în ceea ce priveºte conservarea ºi protejarea patrimoniului cultural ºi arhitectural; 3. încredinþeazã Preºedintelui sarcina de a transmite prezenta declaraþie, însoþitã de numele semnatarilor, Consiliului, Comisiei, Guvernului României, precum ºi instituþiilor responsabile de protejarea patrimoniului cultural european.

3

4

Actualitate Acad. CONST ANTIN BÃLÃCEANU STOLNICI CONSTANTIN

Biserica Ortodoxã Românã are un nou Întâistãtãtor

La 12 septembrie, Providenþa Divinã, prin intermediul Sfântului Sinod ºi al Colegiului electoral, a dãruit Bisericii Ortodoxe Române drept Întâistãtãtor, în locul mult regretatului Patriarh Teoctist, pe IPS Daniel, Mitropolit al Moldovei ºi Bucovinei, unul din cei mai prestigioºi ierarhi ai Bisericii. Bãnãþean din Dobreºti (Judeþul Timiº), nãscut în 1951, face parte din generaþia tânãrã a episcopatului ortodox român, cunoscut pentru deosebita sa culturã dar ºi pentru calitãþile manageriale pe care le-a dovedit ca Mitropolit, la Iaºi. Format în facultãþile de teologie de la Sibiu ºi Bucureºti, discipol al pãrintelui Dumitru Stãniloaie, ºi-a desãvârºit cultura în mediile teologice protestante, la Strasbourg, ºi în cele catolice, la Freiburg, în Brissgau, ceea ce i-a dat un vast orizont de percepþie a realitãþilor acestei lumi, dar ºi ale celei de dincolo.

Viaþa monahalã ºi-a început-o la Mãnãstirea Sihãstria în 1987 sub cãlãuzirea spiritualã a pãrintelui Arhimandrit Cleopa, remarcându-se, curând, prin deschiderea sa în cadrul Secþiei pentru Dialog ecumenic a Patriarhiei române, prin deschiderea sa faþã de ecumenism.

Dupã un scurt stagiu, de trei luni, ca episcop vicar al Arhiepiscopiei de la Timiºoara, a fost înscãunat, în iunie 1990, ca Mitropolit al Moldovei ºi Sucevei, calitate în care l-am cunoscut ºi preþuit încã de la începutul pãstoririi sale. În afarã de lucrarea sa liturgicã ºi cateheticã, IPS Daniel a avut o rodnicã activitate administrativã. Având o viziune modernã, ºi-a înzestrat Mitropolia cu o puternicã reþea radiofonicã centratã de staþia de Radio Trinitas pe care plãnuieºte, în prezent, sã o extindã la nivel naþional ºi sã o completeze cu un post de televiziune, ceea ce va întãri viaþa religioasã a laicatului român.

Teolog distins, s-a dedicat ºi vieþii universitare, fiind, din 1992, profesor universitar la Facultatea de teologie a Universitãþii din Iaºi.

Pentru meritele sale a fost numit în Comisia Naþionalã Sinodalã pentru Educaþia religioasã, ºi preºedinte al Comisiei de Teologie ºi Liturgicã a Sfântului Sinod.

Toþi cei care-l cunosc, îl preþuiesc pentru prestanþa sa , însã fãrã aroganþã, pentru discursul sãu sobru, ºi pentru calitãþile sale de liturghisitor. De asemenea, este preþuit pentru deschiderea sa faþã de orientãrile ecumenice, însã fãrã sã se îndepãrteze de tradiþiile ortodoxiei.

Se pare cã a are o poziþie severã în ceea ce priveºte disciplina ecleziasticã, atât a preoþilor mireni cât ºi în cadrul mãnãstirilor. Îl aºteaptã o sarcinã foarte grea. În primul rând trebuie sã pãstoreascã Biserica Ortodoxã Românã, în aceastã grea perioadã de tranziþie post-comunistã cu toate moºtenirile ei. Apoi, trebuie sã continue cele începute de regretatul sãu predecesor, mai ales orientarea spre o integrare mai activã a clerului în viaþa socialã, dupã modelul Rerum Novarum al Bisericii Catolice ºi sã lupte împotriva prigoanei mediatice ºi a campaniilor de secularizare. De asemenea, îi revine sarcina sã continue în mod constructiv dialogul cu Biserica Catolicã, început de Papa Ioan Paul al II-lea ºi Patriarhul Teoctist. Nu pot decât sã-i urez succes în greaua misiune ce-i revine într-o lume în care rãutatea ºi ura sunt încã puternice, într-o lume care are nevoie de bunãtate, de toleranþã, de iertare dar, mai ales, de spiritualitate.

Preafericitului Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Preafericirea Voastrã, Pãrinte Patriarh Daniel, Am aflat cu mare bucurie cã Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române V-a ales pe Înalt Preasfinþia Voastrã ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române; Duhul Sfânt, prin vocea membrilor Colegiului Electoral, V-a chemat sã fiþi Pãrintele ºi Pãstorul tuturor credincioºilor Bisericii Ortodoxe Române. În numele catolicilor, exprim sentimentele noastre de preþuire, respect ºi dragoste în Domnul. Îl rog pe Întreitul, Atotputernicul ºi de oameni Iubitorul Dumnezeu sã Vã învredniceascã de sãnãtate, binecuvântare, har, bogatã ºi îndelungatã pãstorire în slujirea Bisericii Ortodoxe Române ºi în realizarea binelui comun al tuturor românilor, dupã tradiþia vrednicilor înaintaºi.

Cu frãþescã dragoste întru Cristos Domnul, + Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti Preºedintele Conferinþei Episcopale din România

Actualitate

Ecouri ...

A TTreia reia Adunare Ecumenicã Europeanã Sibiu, 4-9 septembrie 2007

A treia Adunare Ecumenicã Europeanã de la Sibiu a fost o experienþã foarte interesantã pentru mine. Am descoperit modalitãþile ºi dificultãþile unui dialog ecumenic. Modalitãþi deoarece am descoperit cã dialogul ecumenic este mai mult decât un vis; creºtinii pot vorbi, locui, munci, convieþui unul cu celãlalt, ºi se pot ruga împreunã. Dificultãþi - deoarece am remarcat (ºi remarc) dificultãþile în abordarea „problemelor” teologice dintre catolici ºi protestanþi ºi cele de naturã culturalã dintre ortodocºi ºi catolici. Dialogul ecumenic este ca un lung pelerinaj cãtre unitate, iar Sibiul a fost încã un pas. THÉO PÉPORTÉ – Luxembourg În primul rând am simþit bucuria de a-i întâlni pe cei de altã confesiune, chiar dacã erau diferiþi în gândire, limbaj ºi atitudine.

Am devenit cu toþii, într-un fel, prieteni în Cristos, deoarece fiecare dintre noi era mult mai deschis, în acele zile, cu un altul de altã confesiune. În al doilea rând am înþeles mai bine cã dorinþa de a forma unitatea nu pleacã de la oameni, dar de la Cristos. Este dorinþa Lui ca toþi sã fie „una”; ºi atunci, cu siguranþã, Duhul Lui va lumina omenirea, cu privire la posibilitãþile ºi modalitãþile de a fi o singurã „turmã”. În al treilea rând am reflectat asupra faptului cã lumina lui Cristos, care ne lumineazã pe noi cei botezaþi în Biserica catolicã, nu este numai a noastrã, dar este a Lui ºi noi am primit-o ca pe un dar. Ea îi poate lumina ºi pe ceilalþi în acelaºi mod pentru cã „Duhul suflã încotro vrea” (In 3, 8). Lungã este calea de strãbãtut pentru a ajunge la unitatea vizibilã, însã gândul cã aceastã unitate este prezentã în dorinþa lui Cristos trebuie sã-l impulsioneze pe fiecare sã spere ºi sã lucreze dupã darurile primite, aducând roade „care treizeci, care ºaizeci ºi care o sutã” (Mc 4, 8). Realizarea unitãþii vizibile nu este doar o lucrare omeneascã, aceasta aparþine economiei divine. Pr. DAMIAN SPÃTARU – Elveþia Este frumos atunci când oameni ce par atât de diferiþi, ce vin

din medii, culturi ºi Biserici diferite se întâlnesc cu toþii sub acoperiºul credinþei. Pentru noi, ortodocºii, a fost un timp al mãrturisirii, am încercat sã arãtãm ce avem mai sfânt ºi înalt în credinþa noastrã, care nu este o credinþã închisã ºi izolatã, ci deschisã ºi misionarã.

CIPRIAN OLINICI - Iaºi Ecumenismul este foarte dificil. Sunt câteva probleme foarte importante pe care nu le putem ocoli, doar pentru cã este foarte plãcut ºi încântãtor sã ne adunãm împreunã. Ecumenismul nu este doar o simplã senzaþie de apartenenþã comunã, ci este o continuã aprofundare ºi proclamare a credinþei comune în Isus Cristos. Eu cred cã ecumenismul este parte integrantã a împãrãþiei lui Dumnezeu. Aceasta trebuie sã ne înveþe sã sperãm, sã ne rugãm ca sã se împlineascã, fiind conºtienþi cã putem ajunge la aceasta doar prin voinþa Lui, nu doar prin a noastrã. BENEDETTA BELLOCCHIO - Italia Rostind împreunã rugãciunea „Tatãl nostru” simþi cã a rãsãrit, dintr-o datã, dorinþa pentru unitate.

O dorinþã care, poate, înainte nu a fost exprimatã, cu suficientã forþã, de cãtre poporul lui Dumnezeu; o forþã care sã fie capabilã sã rãspândeascã spiritul unitãþii peste comunitãþile noastre. De acum încolo, dupã Sibiu, dar ºi datoritã tuturor întâlnirilor ecumenice desfãºurate în Europa în ultimii ani, totul pare posibil. JOHANNA TOUZEL - Franþa Paginã realizatã de IRINA ISÃCESCU

5

6

Universul familiei

Familia ºi Biblia Tema noului an pastoral

- Pãrinte Fabian, în ultimii ani tematica anilor pastorali are în vedere familia. Anii 2004-2006 au fost dedicaþi legãturii dintre Euharistie ºi familie, anii 2006-2007, rolului familiei în educaþie. Urmãtorul an pastoral, 2007-2008, cu tema „Biblia ºi Familia”, priveºte legãtura dintre Cuvântul lui Dumnezeu ºi viaþa de familie. De ce aceastã insistenþã asupra familiei din partea episcopilor noºtri ºi cum sã înþelegem rolul Sfintei Scripturii în viaþa de familie?

- La a doua parte a întrebãrii aº rãspude reluând îndemnul Conciliului Vatican al II-lea: „este îndatorirea superiorilor bisericeºti, “care deþin învãþãtura apostolicã”, sã-i educe corespunzãtor pe credincioºii care le-au fost încredinþaþi, în privinþa folosirii corecte a Cãrþilor sfinte, mai ales a Noului Testament ºi, în primul rând, a Evangheliilor, prin traduceri ale textelor sacre însoþite de explicaþii necesare ºi cu adevãrat suficiente, pentru ca fiii Bisericii sã se familiarizeze în siguranþã ºi cu folos cu Sfânta Scripturã ºi sã se pãtrundã de spiritul ei” (Dei Verbum, 25). Este o responsabilitate a pãstorilor Bisericii de a educa poporul credincios la ascultarea, primirea, meditarea ºi trãirea cuvântului Scripturii.

- Cum sã ne apropiem de Sfânta Scripturã?

- Douã sunt modalitãþile. Prima vede în Biblie mai ales aspectul sãu istoric: o carte veche, plinã de înþelepciune, de îndemnuri ºi valori morale, chiar de poezie. Învãþãturile sale pot fi privite ca norme cãlãuzitoare pentru viaþa fiecãrui om, dar ºi a fiecãrei familii. A doua modalitate este de a ne apropia cu ochii credinþei, anume de a o vedea ca pe o scriere inspiratã, în care se aflã Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul viu. Chiar dacã este scrisã de autori umani, cu slãbiciuni ºi limite, rãmâne o carte inspiratã, scrisã sub directa intervenþie a lui Dumnezeu. Astfel, Biblia este o lucrare dumnezeiascã ºi omeneascã, în ea Domnul îi vorbeºte omului din toate timpurile, în ea se desluºeºte semnificaþia vieþii ºi a morþii.

- Cum putem gãsi legãtura dintre Biblie ºi familie?

- Cuvântul ºi chipul sunt strâns legate în Biblie. În comentariul pe care Sfântul Pãrinte de fericitã amintire, Ioan Paul al II-lea, îl fãcea chiar pe acestã temã în Scrisoarea cãtre familii (nr. 6) se spune: „este semnificativ cã acest cuvânt al Domnului este, în cazul creãrii omului, completat de aceste cuvinte: « Sã facem om dupã chipul ºi asemãnarea noastrã» (Gen 1, 26). Înainte de a crea omul, Creatorul pare cã intrã în sine însuºi pentru a-i cãuta modelul ºi inspiraþia în misterul Fiinþei sale, care se manifestã deja aici în dumnezeiescul «Noi». Din acest mister se naºte, prin actul creaþiei, fiinþa umanã: « L-a creat Dumnezeu pe om dupã chipul sãu. Dupã chipul lui Dumnezeu l-a creat. Bãrbat ºi femeie i-a creat» (Gen 1, 27)”.

- Din acest mister se naºte ºi familia?

- Îndrãznesc sã spun cã da, din moment ce Dumnezeu vrea sã ne dezvãluie ceea ce este ºi trãieºte în sine: comuniune de persoane, dar ºi tainã a iubirii.

- Biblia ne vorbeºte despre aceatã tainã?

- Desigur! În acest sens aº relua îvãþãtura Sfântului Augustin. El spune cã dacã printr-o nenorocire toate cãrþile Sfintei Scripturi ar fi distruse, ºi ar mai rãmâne doar un singur exemplar, ºi dacã în el nu ar mai rãmâne decât o paginã lizibilã, ºi din acestã paginã doar un singur rând, ºi dacã acest rând ar fi din Întâia scrisoare a Sfântului Apostol Ioan unde stã scris: „Dumenzeu este iubire”, atunci întrega Biblie ar fi salvatã.

Familia este, prin excelenþã, un spaþiu spiritual ºi tangibil al iubirii. Legãtura dintre un bãrbat ºi o femeie, cãsãtoriþi în Domnul, care îºi trãiesc în modul cel mai autentic viaþa de soþi, este locul unde „se produce mai multã iubire decât se consumã”. Din aceastã iubire se nasc ºi trãiesc copiii.

Cuvântul Sfintei Scripturi, meditarea sa, rugãciunea fãcutã cu ajutorul acestuia nu fac altceva decât sã alimenteze, sã creascã, dar ºi sã purifice iubirea. Biblia nu este doar o colecþie de învãþãturi morale sau sapienþiale, ci, mai ales, un izvor de viaþã ºi de iubire.

- Ce are în plus Cuvântul Sfintei Scripturi faþã de alte cuvinte?

- Poate unul dintre cele mai urgente lucruri pe care le avem de fãcut este tocmai „reformarea” cuvintelor. Cãsãtorie, fidelitate, iubire, respect, sub presiunea mass-media care induc o nouã mentalitate, au pierdut din semnificaþie ºi forþã. În ele îºi fac cuib înþelesuri ambigue, fapt care provine dintr-o îndepãrtare de izvor. Ca exemplu aº aminti simplul, poate banalul, dar ºi mãreþul „te iubesc”. Sub el se pot ascunde dorinþe pãtimaºe, dar ºi sublimul dãruirii unei persoane alteia, pentru toatã viaþa. Aceastã a doua semnificaþie este cea adevãratã. Pentru noi, creºtinii, Biblia este izvorul care dã autenticitate cuvintelor pe care le rostim, pe care le trãim.

Rugându-ne cu Sfânta Scripturã, nu facem altceva decât sã redãm cuvintelor adevãrata lor semnificaþie. Cuvântul Scripturii nu numai cã are ceva în plus, dar este Cuvântul rostit în puterea Duhului Sfânt: duh al adevãrului, al luminii, al iubirii.

- Ce sã facem pentru a descoperi sau redescoperi aceastã comoarã?

- Mai întâi este foarte important sã avem Biblia în casã.

Nu ºtiu câte dintre familiile noastre þin în biblioteca lor Cartea Sfântã. Dacã nu, mãcar una dintre cele patru Evanghelii.

Mulþumim Domnului cã în ultimul timp au apãrut o serie de traduceri bune ale Scripturii. Mã gândesc cã Biblia poate fi un foarte bun cadou. Aº recomanda naºilor ca, printre darurile fãcute finilor, la Prima Sfântã Împãrtãþanie, la Sfântul Mir, în

Gânduri cãlãuze ziua cununiei, sã le dãruiascã o Biblie.

Vã mãrturisesc cã am fost plãcut impresionat când doi soþi, cu ocazia nunþii de argint, mi-au arãtat cadoul cel mai de preþ primit în ziua nunþii: o Biblie. Pe marginea paginilor sale rãsfoite, rugate, erau o serie de adnotãri: cereri, mulþumiri, laude, încercãri, bucurii, naºterea copiilor, începutul ºcolii primului copil, când cel mai mare ºi-a terminat facultatea... ºi ultima adnotare, scrisã în dreptul capitolului al XIII-lea din prima Scrisoare cãtre Corinteni: „Doamne, îþi mulþumim cã ne-ai ajutat sã punem, mai presus de toate, dragostea. Ana ºi Ionel în cel de-al 25-lea aniversar al cãsãtoriei”. A.C.

În anul pastoral „Biblia ºi Familia” propunem urmãtoarele întâlniri: Sâmbãtã, 20 octombrie, deschiderea noului an pastoral: Biblia ºi Familia, ora 17.00, la Catedrala Sfântul Iosif; Sâmbãtã, 24 Noiembrie, ora 17.00, Lectio divina, parohia Adormirea Maicii Domnului; Sâmbãtã, 15 decembrie, reculegere de Crãciun, Mãnãstirea Sfântul Ioan; Sâmbãtã, 26 ianuarie 2008, pregãtire pentru Postul mare, ora 16.00, parohia Sfânta Tereza; Marþi, 25 martie, Bunavestire: rugãciune pentru darul vieþii (Adoraþie); Întâlnirea de 1 mai, la iarbã verde, la Mãnãstirea Sfânta Agnes; Duminicã, 18 mai, Sfânta Treime: sãrbãtoarea familiilor în fiecare parohie; Sâmbãtã – Duminicã, 30-31 mai, Pelerinaj; Luna iunie: trei zile de formare la Mãnãstirea fraþilor carmelitani.

Duminica a XXVII-a (C) Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

Pânã când te voi chema în ajutor, Doamne, fãrã sã mã asculþi…? Pentru ce mã laºi sã vãd nelegiuirea, iar tu stai ºi priveºti la nedreptatea care ni se face…? Atunci Domnul mi-a rãspuns: „Aºterne în scris viziunea pe care ai avut-o… Aceastã viziune se va împlini, însã numai la timpul hotãrât… Dacã þi se pare cã întârzie, aºteapt-o…! Iatã, cel care nu are sufletul drept va pieri, iar cel drept va trãi în viaþã datoritã credinþei.” (Hab 1,2-3; 2,2-4) Lectura întâi a acestei duminici ne aduce înaintea ochilor o reacþie virulentã a profetului Habacuc, îndreptatã împotriva lui Dumnezeu. Profetul se simte îndreptãþit sã-i adreseze Domnului cuvinte mustrãtoare, deoarece în þarã au loc fãrãdelegi provocate de soldaþii egipteni, de curând victorioºi în lupta de la Meggido, iar El, care le-a promis protecþie, pare sã rãmânã indiferent. Cât de des nu ni se întâmplã ºi nouã acest lucru, sã ne întâlnim cu „tãcerea” sau cu „indiferenþa” lui Dumnezeu!? ªi mai greu de înþeles e atunci când am ºi avut grijã sã ducem o viaþã corectã, conformã cu voinþa Lui. Rãspunsul lui Dumnezeu cãtre Habacuc cuprinde câteva detalii care ne intereseazã ºi pe noi. Cerându-i sã punã în scris viziunea care descrie în ce fel se va înfãptui eliberarea, Dumnezeu vrea sã facã din acest eveniment un model al tuturor eliberãrilor pe care El le va înfãptui pentru cei care îi sunt fideli. Ori de câte ori vor fi recitite cele scrise de profet, va fi redeºteptatã credinþa celor care suferã. Suferinþa lor nu este trecutã cu vederea de Dumnezeu. În Planul Sãu, Domnul a rânduit pentru fiecare o Zi a salvãrii. „Cheia” intrãrii în acea zi este credinþa.

Apostolii i-au spus Domnului: „Dã-ne mai multã credinþã!”

Domnul le-a rãspuns: „Dacã aþi avea credinþã cât un grãunte de muºtar aþi putea zice acestui dud: «Dezrãdãcineazã-te ºi sãdeºte-te în mare» ªi el v-ar asculta… Voi, însã, dupã ce veþi fi fãcut tot ce vi s-a poruncit, sã spuneþi: «Suntem niºte servitori nevrednici, n-am fãcut decât ceea ce eram datori sã facem»” (Lc 17,5-10) ªi pentru Isus tema credinþei este importantã, cu atât mai mult cu cât El însuºi are nevoie de ea pentru a putea traversa experienþa crucii. Pânã acolo, însã, Isus vorbeºte despre credinþã ca despre un mod de a aborda ºi a gestiona atât problemele personale cât ºi pe cele comunitare/sociale. (Ceea ce precede în pericopa noastrã este un exemplu de situaþie de viaþã care are nevoie ºi de înþelepciune ºi de credinþã).

Sã nu uitãm totuºi cã, vorbind despre credinþã, ea are un centru de referinþã care este Dumnezeu. Or, Dumnezeu, în toatã trãirea noastrã prin credinþã, nu este un simplu executant al cererilor noastre. Parabola din a doua parte a pericopei de astãzi (vv. 7-10) ne reaminteºte cã El rãmâne în continuare Stãpânul, cel de care noi depindem ºi pe care trebuie sã-L slujim. În sprijinul sãu mântuitor trebuie, atunci, sã recunoaºtem milostivirea, bunãtatea ºi imensa Lui iubire faþã de noi. ªi ce mari sunt acestea!

7

8

Oameni ai credinþei Mons. Dr Dr.. VLADIMIR PETERCÃ

Aºa mor eroii! ”Orice fãpturã, adicã orice fiinþã, va vedea mântuirea lui Dumnezeu!”

(Lc 3,6).

De mai multe luni meditãm, împreunã, asupra persoanei lui Ioan Botezãtorul, un om care a fost alãturi de cei sãraci ºi neputincioºi ºi care a luptat, în egalã mãsurã, cu mai-marii vremii.

Am admirat imparþialitatea sa dusã pânã la capãt, simþul sãu de dreptate, viaþa sa austerã, conºtiinþa sa independentã, precum ºi credinþa sa exemplarã, pusã în slujba lui Cristos. A sosit ºi pentru Ioan clipa despãrþirii! Dupã tot ceea ce a fãcut cu inima ºi cu conºtiinþa sa dreaptã, acum se gândeºte numai la Isus, care este tot mai aproape. Ioan îºi încheie viaþa de slujire cu o moarte de martir. Într-adevãr, aºa mor eroii!

Aºa mor cei care au þinut mereu aprinsã flacãra iubirii pentru Cristos ºi pentru cauza sa. Ioan nu a fost niciodatã omul compromisului facil, al interesului sau al plãcerilor. El a fost un om de o înaltã þinutã moralã, care nu ºi-a vândut niciodatã conºtiinþa. A fost un om drept ºi integru, a iubit pe toþi omenii ºi l-a iubit nespus pe Dumnezeu. Ioan a avut curajul sã-i spunã deschis lui Irod, care l-a aruncat în închisoare, cuvinte îngrozitoare: ”Nu-þi este permis s-o iei pe soþia fratelui tãu!”. Un cuvânt greu ºi apãsãtor pentru conºtiinþa liberã a lui Irod. Dar cine era Irodiada, devenitã soþie peste noapte? Era nepoata lui Irod cel Mare, soþia lui Irod Filip, care se întâlneºte cu Irod Antipa, în anul 28 d.C. la Roma, dupã care divorþeazã imediat de primul ei soþ. Vine în Palestina cu fiica sa din prima cãsãtorie, Salomeea. Mai târziu, dupã exilarea lui Irod, îl urmeazã pe acesta în oraºul Lyon, din sudul Franþei, pierzându-se firul povestirii lor. ”Nu-þi este permis!”. Rãsunã ºi astãzi în urechile noastre ca un cuvânt de acuzã pentru gestul nepermis al Irodiadei, care plãnuia, pe ascuns, decapitarea lui Ioan Botezãtorul. Ea nu þinea cont de nimeni ºi de nimic, dorind cu orice preþ moartea lui Ioan. Se ajunsese pânã acolo cã se afirmau, despre Ioan, urmãtoarele: ”El a înviat din morþi ºi de aceea puterea minunilor lui lucreazã în el!”

(Mc 6,14). Mai mult încã, ”unii spuneau cã este Ilie!”, alþii adãugau cã ”este un profet!” Într-adevãr, numele lui s-a transformat în

renume. El era mult mai mult, era un om ”drept ºi sfânt” a cãrui faimã îl fãcea cunoscut, apreciat ºi iubit de popor. Acest lucru o împiedica pe Irodiada sã-ºi transforme planul diabolic în faptã.

De aceea stãtea la pândã ºi aºtepta momentul potrivit, care nu s-a lãsat prea mult aºteptat. Fiica Irodiadei a dansat la banchetul organizat de Irod cu prilejul zilei sale de naºtere. Atunci regele a promis cu jurãmânt: ”Cere-mi orice vrei ºi îþi voi da!” În sfârºit, clipa mult aºteptatã a sosit, iar Irodiada îi spune fiicei sale: ”Vreau sã-mi dai imediat pe tavã capul lui Ioan Botezãtorul!”. O liniºte de mormânt s-a aºternut dintr-o datã. Toþi au amuþit la auzul acestor cuvinte, ele nu puteau sã iasã decât din gura rãzbunãtoare a Irodiadei. ªi regele a rãmas înmãrmurit ºi s-a întristat nespus de mult, noteazã evangheliºtii. Apoi, într-o liniºte de mormânt, s-a adresat unui soldat poruncindu-i sã-i aducã, pe o topsie, capul lui Ioan Botezãtorul. Soldatul a tãiat capul lui Ioan, l-a prezentat pe o tavã, l-a dat fetei, iar fata, în mod ostentativ, l-a dat mamei sale.

Decapitarea lui Ioan Botezãtorul a avut loc în palatul de varã al lui Irod, un palat somptuos, desprins parcã din povestea ”O mie ºi una de nopþi”, construit în Munþii Moabului, în Iordania de astãzi. Acolo, el ºi familia sa duceau o viaþã plinã de huzur.

Ce ne învaþã viaþa, activitatea, dar mai ales moartea lui Ioan Botezãtorul? Cuvintele sale: ”Nu-þi este permis!” sunt glasul ascuns al conºtiinþei omului din toate timpurile. Ieri, ca ºi azi, - pe vremea lui Ioan Botezãtorul, ca ºi pe vremea noastrã - tot ceea ce este bun, demn, drept, curat ºi vrednic de iubire, este apreciat ºi iubit ºi de Dumnezeu-Tatãl. Însã tot ce este rãu ºi ruºinos, tot ce însemnã desfrâu, necurãþie, duºmãnie, certuri, ambiþii, dezbinãri, crime etc., trebuie sã ºtim cã nu poate fi niciodatã pe placul lui Dumnezeu, iar conºtiinþa noastrã, ºi aºa îngreunatã de lipsuri ºi infidelitãþi de tot felul, ne repetã întruna: ”Nu-þi este permis!”. Noi, cei care trãim ºi credem în Isus Cristos, sã ascultãm glasul lui Ioan: „Convertiþi-vã, pentru cã s-a apropiat Împãrãþia Cerurilor!” (Mt 3,2). Acest lucru însemnã, înainte de toate, cã trebuie sã ne schimbãm mentalitatea ºi modul de a trãi! Cristos se uitã numai la inima omului ºi-l rãsplãteºte ca atare!

Aprofundare Pr Pr.. prof. dr dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ

Rozariul ºi ºcoala rugãciunii Luna octombrie este dedicatã într-un chip deosebit cinstirii Preasfintei Fecioare Maria prin rugãciunea Rozariului. Sfinþii Pãrinþi Papi (Paul al VI-lea citându-l pe Pius al XII-lea) spun cã „Rozariul este un compendiu al întregii Evanghelii ºi Psaltirea Sfintei Fecioare”.

Repetând „Bucurã-te Marie” sunt meditate misterele vieþii Domnului „vãzute prin Maria, care a fost cel mai aproape de El. Rozariul are menirea de a dezvolta o rugãciune contemplativã cu o eficacitate deosebitã pentru a promova viaþa creºtinã ºi angajarea apostolicã (MC 42; 47; 48).

Rozariul este o rugãciune. A ne ruga înseamnã a intra în relaþie cu Dumnezeu, a dialoga cu El lãudându-L, mulþumindu-I, cerându-I iertare ºi unindu-ne cu El. Nu este vorba numai de un simplu rit, nici de o formulã simplã, ci este mai mult o relaþie care se realizeazã în recunoaºterea propriei realitãþi de creaturã înaintea lui Dumnezeu, bunãtatea ºi adevãrul suprem. În toate religiile, acest mod de rugãciune este caracterizat de umilinþã ºi de încredere, pentru cã Dumnezeu este Creatorul care-ºi iubeºte creaturile. Este, aºadar, un mod de rugãciune cultualã ºi bazatã pe dialog.

Umilinþa stã la baza rugãciunii, pentru cã este totdeauna un dar al lui Dumnezeu (CBC 25-59).

Rozariul, ca ºi Psalmii, reprezintã o ºcoalã de rugãciune. Rugãciunea poate fi: vocalã, meditativã, contemplativã, celebratã...

Având în vedere aceste moduri de rugãciune este uºor de înþeles necesitatea unor metode cu scopul de a evita dificultãþile care provin din realitatea noastrã limitatã. Metodele sunt mijloace ºi nu scopuri în sine. Procesul interiorizãrii sau al reculegerii nu este încã o rugãciune în sine. Metodele sunt, desigur, de un mare ajutor pentru a purifica inima, pentru a asculta cât mai bine Cuvântul lui Dumnezeu. În creºtinism, rugãciunea este, în sine însãºi, o atitudine relaþionalã de încredere ºi de dragoste pentru cã suntem „fii ai Fiului”, Isus Cristos. De aceea, Isus, Fiul lui Dumnezeu, fãcându-se fratele nostru, ne-a învãþat „Tatãl nostru” (Mt 6,2-13), ca un mod de rugã, arãtându-ne cã El însuºi este Cel care se roagã în noi, cu noi ºi pentru noi. Este vorba, aºadar, de rugãciune ca atitudine filialã a acelora care, fiind nãscuþi în Cristos, pot sã se adreseze Tatãlui, în Duhul Sfânt, cu aceeaºi voce ºi dragoste a lui Cristos.

Duhul Sfânt primit la Botez îl face pe credincios sã se adreseze Tatãlui, numindu-l „Tatã”, cu sentimentele ºi atitudinea filialã ale lui Isus.

Dinamica rugãciunii creºtine este în mod deosebit trinitarã: în Duhul, prin Cristos, la Tatãl (cf. Ef 2,18). „Gemetele” Duhului Sfânt (Rom 8,23-26) constau în acþiunea misterioasã a Duhului lui Dumnezeu iubire, care întrece infinit orice mod al nostru de gândire, de simþire ºi de vorbire.

Persoana ºi comunitãþile creºtine sunt chemate sã se roage ca în Evanghelie: „Cel pe care-l iubeºti, este bolnav” (In 11,3); „Dacã vrei, poþi sã mã vindeci” (Lc 5,12); „Sufletul meu îl preamãreºte pe Domnul, ºi duhul meu tresaltã de bucurie în Dumnezeu Mântuitorul meu” (Lc 1,46-47).

Este modul de ascultare a Cuvântului, pornind de la propria sãrãcie „în Duh ºi în adevãr” (In 4,23). Este rugãciunea profund creºtinã care nu se identificã cu un proces de interiorizare; rugãciune ce se alimenteazã din Cuvântul lui Dumnezeu, din misterele lui Cristos (contemplate ºi celebrate ºi în Rozariul Preasfintei Fecioare Maria), din evenimentele fiecãrei zile trãite în spirit de credinþã, de speranþã ºi de dragoste.

Cristos, Cuvântul întrupat, vine în întâmpinarea credinciosului pentru a face posibilã aceastã rugãciune filialã: „veniþi ºi vedeþi.....ºi în acea zi au rãmas la El” (In 1,39). Aceastã rugãciune poate fi individualã (în cazul meditãrii Sfântului Rozariu ºi în rugãciunea particularã) sau comunitarã (în cazul Liturgiei sau a recitãrii Rozariului în comun). Un moment privilegiat al rugãciunii este celebrarea liturgicã, pentru cã aici se vesteºte Cuvântul ºi se actualizeazã misterele lui Cristos în comuniune cu Biserica. În Liturgie se trãieºte rugãciunea ca o comuniune eclezialã cu Dumnezeu ºi cu întreaga omenire.

Sfinþii ºi autorii spirituali creºtini au prezentat rugãciunea ca pe un simbol „al privirii, al prieteniei, al deschiderii inimii pentru Cuvântul lui Dumnezeu ºi prezenþa Lui”.

Sfânta Tereza de Avilla: a trãi prietenia... rãmânând cu acei pe care-i ºtim cã îi iubesc; Fericitul Charles de Foucauld: a ne gândi la Dumnezeu, iubindu-L ; Sfânta Tereza a Pruncului Isus: o micã privire a inimii îndreptatã spre cer; Sfântul Francisc de Sales: privindu-L în faþã; Sfântul Ioan Vianney: eu Îl privesc ºi El mã priveºte; Sfântul Ioan Damaschin: a ridica sufletul la Dumnezeu. Aceastã rugãciune este posibilã pentru toþi pentru cã valorile creºtine sunt totdeauna pentru „cei sãraci” ºi pentru „copii” (Lc 4,18; Mt 11,25).

Fiecare rugãciune tinde spre contemplaþie ca o atitudine de tãcere activã ºi iubitoare înaintea misterului lui Dumnezeu care este totdeauna mult mai mult decât orice experienþã religioasã. Lumina lui Dumnezeu parcã întunecã, pentru cã umbreºte. Este atitudinea de maximã sãrãcie (experimentând propria realitate limitatã) ºi de maximã încredere în Dumnezeu iubire (în acceptarea apropierii lui Cristos care ia asupra sa sãrãcia ºi istoria noastrã). Rugãciunea devine o prezenþã activã înaintea prezenþei lui Dumnezeu care lucreazã mereu în noi prin darurile sale.

Semnul cã ne-am rugat activeazã caritatea fraternã care se concretizeazã în ascultare, în colaborare, în dãruire. De aceea, rugãciunea conduce de la sine la slujire ºi la Evanghelizare.

Adevãrata rugãciune ne determinã la misiune; însã adevãrata acþiune apostolicã scoate în evidenþã necesitatea rugãciunii ºi a intimitãþii cu Cristos. Capacitatea rugãciunii se traduce în capacitatea de acþiune evanghelizatoare.

Meditând Rozariul ca rugãciune, participãm la viaþa lui Cristos ºi la meritele sale având-o alãturi pe Preasfânta Fecioarã Maria.

9

10

Bioetica

Alcoolismul: viciu sau maladie?

Prezentare de MARINA FARA

Grave consecinþe asupra sãnãtãþii personale ºi asupra celor din jur

Alcoolismul este o dezordine comportamentalã cronicã.

Se caracterizeazã prin ingerarea repetatã de bãuturi alcoolice în exces, cu grave consecinþe asupra sãnãtãþii ºi asupra funcþiilor sociale ºi economice ale celui în cauzã.

Intoxicarea cronicã apare ca o maladie, atât prin tulburarea de naturã cognitivã a persoanei - ºi respectivele consecinþe asupra familiei ºi mediului social -, cât ºi prin dependenþa fiziologicã de alcool. Un aspect deosebit de grav este alcoolismul în cazul femeilor gravide, copilul putând sã fie expus unor sechele organice iremediabile.

Viciu sau maladie?

Diferenþa depinde, în fond, de motivarea ºi de contextul care favorizeazã abuzul iniþial ºi episoadele succesive de ebrietate. De asemenea, distincþia între viciu ºi maladie este datã de puterea moralã cu care pacientul traverseazã stãrile neplãcute din perioada de abstinenþã ºi din timpul terapiei.

Dacã abuzul iniþial de alcool se datoreazã, în general, unei crize existenþiale, suferitã de adulþi, în ultima vreme existã un numãr din ce în ce mai mare de tineri care folosesc bãutura, chiar în mod abuziv, iar cauzele sunt de naturã sã trezeascã mari îngrijorãri: în principal, tinerilor din aceastã categorie dezavantajatã le lipseºte apropierea propriei familii.

Globalizarea mediaticã ºi a pieþei, condiþioneazã din ce în ce mai mult percepþiile, opþiunile ºi comportamentele tinerilor. Astãzi, mulþi tineri au posibilitãþi economice mai mari, dar sunt mai vulnerabili faþã de tehnicile de comercializare – din ce în ce mai agresive – ale produselor, mai ales ale celor nocive, precum alcoolul.

Tranzacþiile sociale ºi economice brutale, rãzboaiele civile, sãrãcia, marginalizarea sunt factori care încurajeazã consumul de alcool ºi de droguri, dezintegrând viaþa multor tineri. Politicile sociale ar trebui sã acorde mai multã atenþie protejãrii tinerilor de promovarea bãuturilor alcoolice, având în vedere faptul cã tinerii folosesc alcoolul urmând exemple ºi atitudini ale societãþii adulte. (Declaraþia „Tinerii ºi alcoolul”, Stocholm, 19-21 februarie 2001).

Reflexii de naturã eticã

Structuri culturale ºi sociale – specifice societãþii care încurajeazã hedonismul, subordoneazã totul plãcerilor imediate – sunt angrenate în propaganda lipsitã de scupule, pe care o promoveazã industria bãuturilor alcoolice, din interese de maxim profit economic.

Abuzul de alcool bazându-se pe necesitatea unei plãceri proprii imediate, apare problema: este licitã din punct de vedere etic o plãcere personalã care dãuneazã bunãstãrii celorlalþi?

Alt aspect important constã în natura iluzorie a bunãstãrii obþinute pe baza abuzului de alcool (ºi de droguri, în general).Alcoolul risipeºte angoase personale, fobii sociale cãrora nu li se poate astfel descoperi natura realã, patologicã ºi, deci, nu mai existã ºansa de a fi tratate. Se intrã astfel într-un cerc vicios: subiectul îºi reclamã „porþia” de „sedativ” care, de fapt, mascheazã adevãrata cauzã a suferinþei. În sfârºit, riscurile legate de scãderea capacitãþilor superioare ale conºtiinþei : evaluarea realitãþii, voinþa, asumarea responsabilitãþii.

A seda starea de suferinþã, este, în sine, o practicã licitã. Dar dependenþa creatã de abuzul unor mijloace (precum alcoolul) determinã mecanisme psihice: sciziune ºi expulzare a aspectelor nedorite. Acest parcurs psihic, foarte dramatic, încetineºte ºi frâneazã voinþa. S-a constatat cã, în esenþã, persoanele dependente de alcool suferã de diferite forme de singurãtate.

Starea lor pune în discuþie nu numai propria persoanã, ci ºi ambientul familial ºi social. Cu alte cuvinte, responsabilitatea pentru tragedia abuzului de alcool este a tuturor celor ce însoþesc aceste persoane aflate într-o atât de mare suferinþã.

(dupã Giovanni Russo, Bioetica in dialogo con i giovani , Elledici 2006)

Gânduri cãlãuze

ªcoala Biblicã „Nazaret”

ªi Cuvântul s-a fãcut Trup ºi a locuit între noi, (...) plin de har ºi de adevãr (In 1,14a.c.) ªcoala Biblicã Nazaret a Arhidiecezei de Bucureºti anunþã deschiderea cursurilor, în data de 6 octombrie 2007, pentru formarea ºi aprofundarea credinþei. ªcoala Biblicã se adreseazã creºtinilor catolici, urmând chemarea lor specificã: sacerdotalã ºi laicã (consacratã, familialã sau profesionalã). Într-o perioadã de 2 ani, cursanþii vor urma o dublã formare: Sfânta Scripturã - Catehezã biblicã. Antropologie biblicã – ºi Muzicã Liturgicã - Istoria muzicii sacre. Muzicologie liturgicã.

Muzicã Gregorianã. ªcoala Biblicã Nazaret deschide ºi o secþie specialã de iniþiere în muzica sacrã, pentru copiii cu vârsta între 8-12 ani, prin formarea unui cor tip „Pueri Cantores.”

Nu se cere un anumit nivel de studiu. Cursurile vor avea loc, vineri ºi sâmbãtã dupã-amiazã, în clãdirea Institutului Teologic „Sfânta Tereza”.

Perioada înscrierilor urmate de un colocviu: 1-3 octombrie octombrie, orele 10.00-14.00, în clãdirea Institutului Teologic „Sfânta Tereza”.

Persoanele care nu se pot înscrie în acest interval de timp sau cele care au nevoie de mai multe informaþii, sunt rugate sã ia legãtura cu responsabilele ªcolii Biblice: Sr. dr.Cristiana Mareº, CJ, - tel. 0740380151; e-mail: cristinamares@free.fr Sr. drd. Carmen Petcu, CJ, - tel. 0728441767; e-mail: carmencj2000@yahoo.it

Duminica a XXIX-a (C) Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

Amaleciþii au nãvãlit peste Israel ºi l-au atacat la Rafidim.

Atunci Moise i-a zis lui Iosua: „Alege-þi niºte bãrbaþi ºi ieºi la luptã împotriva amaleciþilor. Mâine voi sta pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mânã.”… Aron ºi Hur îi sprijineau mâinile…

Astfel mâinile lui Moise au rãmas ridicate pânã la asfinþitul soarelui. ªi Iosua i-a învins pe amaleciþi, trecându-i prin ascuþiºul sabiei. (Ex 17,8-13) Bãtãlia împotriva amaleciþilor se situeazã, în cartea Exodului, imediat dupã incidentul de la Massa ºi Meriba unde cei eliberaþi din Egipt s-au rãzvrãtit împotriva lui Moise din cauza lipsei de apã. Dar atitudinea evreilor ascundea, de fapt, o problemã mai profundã ºi anume aceea a credinþei în prezenþa activã a lui Dumnezeu în mijlocul lor: Se aflã Domnul într-adevãr în mijlocul nostru? Atacul duºman care urmeazã nu vine la întâmplare; Dumnezeu îl loveºte pe Israel pentru a-l conduce la convertire.

Punctul culminat al povestirii nu se aflã în lupta care, de altfel, nici nu este descrisã. Partida decisivã se joacã pe vârful colinei.

Având toiagul lui Dumnezeu în mânã, acel toiag cu care a despãrþit apele Mãrii Roºii, Moise îºi întinde braþele cãtre câmpul unde cele douã armate se încleºtau. Succesul armatei evreilor a depins de acest gest. Începând cu Origene, Biserica a vãzut în gestul lui Moise imaginea rugãciunii neîntrerupte. Într-adevãr, din aceastã rugãciune neîntreruptã izvorãsc adevãratele victorii.

Isus a spus o parabolã pentru a arãta ucenicilor sãi cã trebuie sã se roage mereu, fãrã sã se descurajeze: „Într-o cetate era un judecãtor… În cetatea aceea era ºi o vãduvã care venea la el ºi-l ruga: Fã-mi dreptate împotriva duºmanului. Multã vreme n-a voit, dar în cele din urmã ºi-a zis: … Fiindcã vãduva aceasta mã tot necãjeºte, îi voi face dreptate…” Domnul a adãugat: „Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleºilor sãi care strigã zi ºi noapte cãtre el?” (Lc 18,1-8) Introducerea fãcutã de evanghelistul Luca acestei parabole ar reprezenta o cheie suficientã de înþelegere: orice rugãciune, fãcutã cu insistenþã ºi fãrã descurajare, este ascultatã de Dumnezeu. Cu toate acestea accentul pare sã cadã, în parabolã, pe certitudinea de a fi întotdeauna ascultat. Tocmai aceastã certitudine reprezintã fundamentul perseverenþei ºi al încrederii.

Dacã un judecãtor nedrept a sfârºit prin a împlini cererea vãduvei, cu atât mai mult Dumnezeu, care este Tatã, va asculta rugãciunile copiilor sãi care îl implorã. Spiritul de rugãciune care se dobândeºte astfel îi oferã ucenicului acea capacitate de deschidere ce-i permite sã primeascã judecata lui Dumnezeu ca pe un dar. În timpul încercãrii, Isus s-a rugat în Grãdina Mãslinilor pentru a fi capabil sã împlineascã mântuirea; în timpul încercãrii, de-a lungul vieþii creºtine ºi mai ales în Ziua venirii Fiului Omului, ucenicul va trebui sã se gãseascã în aceastã atitudine de deschidere pe care o provoacã în noi rugãciunea. De aceea trebuie sã ne rugãm fãrã încetare ºi sã o facem încrezãtori (fãrã a ne descuraja) cãci suntem siguri cã vom fi ascultaþi.

11

12

Micul prinþ

De vo r bã Du m c u nez eu Copii, voi ºtiaþi cã încã cu multã vreme înainte de naºtere voi aþi vorbit în Cer, cu Dumnezeu, pe limba îngerilor? Cu câteva clipe înaintea venirii pe lume, la fiecare copil vine un înger al lui Dumnezeu ºi-i pune uºor degetul la gurã ca sã tacã. Copilul uitã tot ce a vorbit înainte de naºtere, dar urma degetului de înger rãmâne întipãritã pe feþele tuturor oamenilor. Este acel ºãnþuleþ mic ce coborând de sub nas panã la marginea de sus a buzelor, continuã apoi un pic mai jos, însemnat pe orice bãrbie. ªi uite aºa, dragi copii, la fel, înaintea venirii sale pe lume, un copilaº vorbea cu Dumnezeu.

- Dar..., îi spuse copilul lui Dumnezeu, eu aici, în Cer, nu fac nimic altceva decât sã râd ºi sã cânt… Simt cã aº avea nevoie de ceva diferit ca sã fiu fericit.

Dumnezeu îi spuse: - Sã n-ai nici o grijã, dragul meu. În fiecare zi, dupã ce te vei fi nãscut, cineva, alãturi, îþi va cânta, îþi va vorbi, te va mângâia, ºi aºa vei fi fericit.

- Dar, continuã copilaºul, cum voi putea pricepe ce-mi vor spune? Nu le cunosc graiul!

- Ah, asta-i lesne, spuse Dumnezeu. Acel cineva îþi va spune cele mai minunate ºi mai dulci cuvinte... ºi, încet, cu multã rãbdare ºi iubire, te va ajuta sã vorbeºti.

Copilul privi la Dumnezeu ºi-l întrebã : - ªi…, ce-am sã spun când voi ºti sã vorbesc?

Râzând, Dumnezeu continuã: - Acea persoanã te va învãþa sã împreunezi mâinile ºi sã te rogi.

- Dar, spuse copilaºul, am înþeles cã pe pãmânt sunt ºi oameni rãi. Cine mã va ocroti?

Cu multã duioºie, Dumnezeu îi rãspunse: - Aceeaºi persoanã de lângã tine te va apãra chiar ºi cu preþul vieþii ei!

Dupã câteva clipe, copilul se întristã ºi spuse: - Cred cã am sã fiu totuºi nefericit cãci plecând de aici, din Cer, nu am sã te mai vãd niciodatã!

Auzind cuvintele acestea, Dumnezeu îl îmbrãþiºã, asigurându-l: - Îngerul tãu pãzitor îþi va ºopti mereu, în conºtiinþã, despre Mine, povãþuindu-te, fãrã cuvinte, cum sã regãseºti calea cãtre Mine ºi Eu voi fi veºnic alãturi de tine.

Dupã cuvintele acestea, o pace adâncã coborî ºi de undeva se auzeau murmure de voci. Erau clipele dinaintea naºterii. Îngerul care punea degetul pe gura copiilor nenãscuþi era deja alãturi.

Simþind cã timpul era aproape, copilaºul îl întrebã pe Dumnezeu: - Oh, Doamne, sânt pe cale sã plec acum! Te rog, spune-mi degrabã numele acelei persoane!

Surâzând, Dumnezeu îi spuse: - Pentru moment asta nu-i important. La început ai sã-i spui simplu: MAMA!...

Pr Pr.. ADRIAN BOBORUÞÃ

Copiii se î ntreabã… în

E adevãrat cã îngeraºii noºtri pãzitori se fac mai mari ºi mai puternici dacã facem multe fapte bune?

Dumnezeu îl iubeºte foarte mult pe fiecare om în parte, ºi nu cred cã ar da unora îngeri mai mici ºi mai prãpãdiþi, ºi altora îngeri mai puternici, dupã numãrul de fapte bune pe care le facem fiecare. Îngerii pãzitori ne iubesc ºi ei foarte mult ºi vor sã ajungem în cer. Ei sunt ajutoarele lui Dumnezeu ºi ne stau mereu aproape, cãutând sã facã tot ce le stã în putinþã ca sã ne îndemne la bine ºi sã ne fereascã de rãu.

Dar ai auzit poate ºi tu expresia: „Cutare e un om tare de înger”, ori „cutare e cam slab de înger”. Iar unii profesori de religie chiar spun cã îngerii pãzitori devin mai puternici dacã facem fapte bune. În realitate, fãcând fapte bune, noi suntem cei care devenim mai puternici: voinþa noastrã se întãreºte ºi mintea ni se deºteaptã, astfel cã putem fi mult mai atenþi la îndemnurile bune pe care ni le dã îngerul pãzitor. Cine are o inimã bunã ºi un suflet curat poate colabora mult mai bine cu îngerul lui pãzitor. Dar îngerul nu poate face nimic în locul nostru. Numai noi putem hotãrî dacã vrem sau nu sã ajungem în cer.

Luna aceasta, pe 2 octombrie, a fost sãrbãtoarea sfinþilor îngeri pãzitori. Roagã-te ºi tu lor ºi cautã sã-i asculþi cât mai bine!

Verset cheie: El va porunci îngerilor sãi sã te pãzeascã în toate cãile tale ºi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de o piatrã. (Ps 91, 11-12) Versete ajutãtoare: Mt 18, 10, Lc 16, 22

(adaptare de LIANA GEHL dupã: 205 Questions Children Ask about God)

Suflet tânãr

ACTIVITÃÞI ÎN P AROHII: PAROHII: 1. În fiecare sãptãmânã, tinerii din parohii se vor întâlni pentru catehezã sau pentru alte activitãþi cuprinse în cele patru planuri generale (liturgic, educaþional, caritabil, cultural-recreativ), fie sâmbãta, fie duminica.

2. În fiecare primã sâmbãtã (sau duminicã) a lunii, tinerii sunt îndemnaþi sã participe la un moment de rugãciune ºi de adoraþie în faþa Preasfântului Sacrament. Acest moment de rugãciune ºi adoraþie va înlocui cateheza sau alte activitãþi.

3. Promovarea într-un An Pastoral de Exerciþii Spirituale pentru tineri.

4. În parohiile unde tinerii sunt activi, duminica, la o orã bine aleasã, sã se celebreze Sf. Liturghie specialã pentru ei. La aceastã Sf. Liturghie tinerii sã fie implicaþi în toate momentele în care ei pot interveni ºi sã fie îndemnaþi sã participe cu tot sufletul.

5. Pentru tinerii din Bucureþti, în fiecare primã zi de miercuri din lunã, se va celebra Sf. Liturghie pentru tineri (organizatã ºi animatã de ei), la Biserica Italianã, pentru a promova: cunoaºterea, creativitatea ºi unitatea între tineri.

Preacucernice pãrinte paroh, Dragi tineri, În luna octombrie începem un nou An Pastoral pentru tineri. Experienþa de pânã acum cu tinerii ne ajutã sã le oferim acestora un program precis în care ei sã se regãseascã, sã creascã în credinþã ºi astfel, sã se bucure de o temelie solidã în construirea viitorului lor. În toate activitãþile propuse tinerilor, atât la nivel parohial cât ºi la nivel diecezan, se urmãreºte: evanghelizarea, formarea creºtinã a conºtiinþelor bazatã pe principiile vieþii ºi moralitãþii creºtine, sfinþirea tuturor.

Faptul cã unele responsabilitãþi sunt preluate de cãtre preoþi, de persoane consacrate ºi de un grup de tineri (echipa diecezanã) vorbeºte de un suflu nou ºi bogat ce vrea sã ajungã în toate parohiile Arhidiecezei, la nivel de tineret ºi nu numai.

Pentru ca toate acestea sã se realizeze, se cer responsabilitate, colaborare ºi transparenþã din partea tuturor acelora care lucreazã la formarea tineretului în Arhidieceza de Bucureºti.

Mai jos gãsim activitãþile propuse tinerilor, la nivel parohial ºi diecezan, sectoarele care îi vor ajuta pe tineri sã se bucure de unitate în Biserica Localã ºi preoþii, persoanele consacrate ºi tinerii care vor anima viaþa tinerilor în acest An Pastoral.

Gândul meu pentru tine(ri) Pr Pr.. DANIEL BULAI

Pr Pr.. Daniel BULAI

ACTIVITÃÞI COMUNE ÎN ANUL P ASTORAL PASTORAL 2007-2008:

Festivalul de deschidere a anului pastoral pastoral: 6 octombrie 2007; Curs de formare pentru noi animatori (adolescenþi din clasele IX-XI): 16-18 noiembrie 2007; Zi de reculegere pentru adolescenþi ºi tineri: 1 decembrie 2007; Concert de colinde (coruri parohiale de tineri): 15 decembrie 2007; Zi de reculegere pentru adolescenþi ºi tineri: 16 februarie 2008;

Curs de formare pentru echipa diecezanã: 7-9 martie 2008; Ziua Mondialã a TTineretului ineretului ineretului: Duminica Floriilor, 16 martie 2008; Sãrbãtoarea ministranþilor ministranþilor: în Catedralã, 12 aprilie 2008; Ziua mondialã a vocaþiilor: Duminica Bunului Pãstor, 13 aprilie 2008; Veghea de Rusalii: 10 mai 2008; Sãrbãtoarea TTinerilor inerilor din Arhidiecezã: în Catedralã, 5 iulie 2008; A XXIII-a Zi Mondialã a TTineretului: ineretului: Sydney-Australia, 15-20 iulie 2008 ; Campionate sportive (toamna ºi primãvara).

13

14 „Îi întâmpinãm pe tineri acolo unde sunt. Suntem îndrãzneþi în a strãbate locuri necunoscute, unde aºteptarea lui Isus Cristos este evidentã prin sãrãcia atât spiritualã cât ºi materialã”.

Societatea Mariei este o congregaþie fondatã de Jean Claude Colin la Belley, o micã aºezare în apropiere de Lyon, în anul 1816 ºi aprobatã de Sfântul Scaun în 1836. Familia Maristrã este formatã din Societatea Mariei sau Preoþii ºi Fraþii Mariºti, Surorile Mariste, Surorile Misionare ale Societãþii Mariei, laicatul Marist ºi Fraþii Mariºti ai ªcolilor.

Congregaþia Fraþii Mariºti ai ªcolilor a luat fiinþã datoritã intuiþiei sfântului Marcellin Champagnat, un tânãr preot francez care, în jurul anului 1800, se ocupa de tinerii abandonaþi ºi fãrã perspective pentru viitorul pe care Revoluþia îl lãsase moºtenire istoriei. Pãrintele Marcellin rãspunde acestei provocãri ºi, cu mult curaj, înfruntã problemele de educaþie a tinerilor timpului sãu prin construirea de ºcoli ºi printr-o intensã operã de educare. ªi astãzi, Fraþii Mariºti continuã opera fondatorului în întreaga lume. Ei se ocupã de tineri, mai ales de cei aflaþi în situaþii de maxim disconfort, prin ºcoli, asociaþii ºi centre pentru tineri.

Una dintre caracteristicile operei pãrintelui Marcellin, pe care a transmis-o ºi Fraþilor, a fost aceea de „a face binele fãrã zgomot”. ªi totuºi este constructiv sã comunici ceea ce reuºeºti sã realizezi. ªi cred cã din acest motiv Fraþii Mariºti ai ªcolilor din Bucureºti au acceptat sã vorbeascã despre misiunea ºi munca lor în România.

Am fost primiþi cu multã disponibilitate la Centrul sfântul Marcellin Champagnat, din cartierul Militari. Interlocutorii noºtri au fost fratele Antolin Santos, Directorul Centrului, fratele Juan Carlos, superiorul acestei comunitãþii, ºi fratele Fabian Rubio, superiorul comunitãþii din Bucureºtii Noi..

- Povestiþi-ne cum aþi ajuns în România!

- Dupã ce am cunoscut realitatea din mai multe þãri din aceastã parte a Europei - Ungaria, Albania, România – am decis sã venim aici. Dintr-un Buletin informativ editat de Autoritatea Naþionalã pentru Protecþia Copilului am aflat atunci cã „În România existã aproximativ 6 milioane de copii cu vârste cuprinse între 0 ºi 18 ani, dintre care 2% (120. 000) au nevoie de asistenþã socialã ºi de servicii specializate de protecþie a minorilor”. Am simþit chemarea pentru realitatea

O inimã fã

Congregaþia Fraþii

CRISTINA ªOICAN

româneascã ºi am rãspuns acestei chemãri. Asta se întâmpla în 1998. Au venit patru fraþi, trei spanioli ºi un grec. În prezent suntem ºase Fraþi în douã comunitãþi din Bucureºti, fiecare dintre comunitãþi având o altã misiune. Prima comunitate, alcãtuitã din trei fraþi, se ocupã de Centrul sfântul Marcellin Champagnat, iar a doua comunitate se ocupã de pastoraþia vocaþionalã ºi de un centru de zi, Casa sfântul Marcellin Champagnat, în parohia Bucureºtii Noi. - Care este carisma Congregaþiei

dumneavoastrã?

- Institutul Fraþilor Mariºti ai ªcolilor se dedicã educaþiei copiilor ºi a tinerilor, în special a celor mai nevoiaºi. Suntem prezenþi în 77 de þãri de pe cinci continente, fiind implicaþi în activitãþi educative atât ºcolare, cât ºi extraºcolare. Încercãm sãi ajutãm pe copii sã-ºi însuºeascã educaþia completã ca persoane, cetãþeni ºi creºtini. Acþiunea noastrã educativã se desfãºoarã în toate mediile sociale, dar acordãm o atenþie deosebitã copiilor ºi tinerilor care reprezintã cazuri deosebite, atât în privinþa învãþãmântului cât ºi a comportamentului în societate.

- Ce faceþi, concret, în Arhidieceza de Bucureºti?

- În Centrul sfântul Marcellin Champagnat avem în grijã 40 de copii, cu vârsta cuprinsã între 6 ºi 16 ani, fete ºi bãieþi, fãrã familie sau cu grave probleme familiale. Copiii noºtri au ajuns aici prin Direcþia Generalã de Protecþie a Copilului, din sectorul 6, cu care avem relaþii de colaborare bazate pe respect ºi încredere. Avem numeroase cereri pentru Centru, care vin din alte zone ale Bucureºtiului, dar suntem nevoiþi sã le refuzãm, pentru cã trebuie sã fim fideli Convenþiei pe care o avem cu sectorul 6 pe al cãrui teritoriu activãm. În Centrul nostru copiii sunt distribuiþi în patru case, fiecare casã bucurându-se de o echipã de educatori. Am încercat sã organizãm casele ca pe niºte familii, de aceea am amestecat fete ºi bãieþi cu vârste diferite; încercãm sã creãm atmosfera unei familii care le lipseºte atât de mult acestor copii.

Pe lângã activitãþile ºcolare, copiii beneficiazã aici ºi de alte tipuri

15

ãrã margini

i Mariºti ai ªcolilor de activitãþi. De exemplu, o datã pe sãptãmânã ieºim din Centru, nu neapãrat în afara oraºului, pentru a ne plimba ºi pentru a ajuta copiii sã se socializeze. Ei nu trebuie sã vadã aceastã casã a lor ca pe-un ghetou. Intenþionãm ca sala destinatã timpului liber, care acum se aflã în construcþie, sã fie deschisã nu doar copiilor noºtri dar ºi copiilor din cartier. În felul acesta îi vom ajuta sã-ºi facã noi relaþii, sã lege noi prietenii.

Cealaltã comunitate se ocupã de un centru de zi, Casa sfântul Marcellin Champagnat, în parohia Bucureºtii Noi. Aici vin zilnic 15-20 de copii care au familii, dar care au diferite probleme în a-ºi pregãti temele pentru a doua zi sau care au lipsuri legate de igienã, alimentaþie, educaþie.

Pe lângã activitãþile dedicate educaþiei directe a copiilor, doi Fraþi se ocupã de catehezã pe plan diecezan. În acest sens participã, alãturi de persoane consacrate din alte congregaþii, la elaborarea unor manuale de catehezã ºi la formarea cateheþilor; de asemenea, ei asigurã ºi cateheza pentru copiii ºi tinerii din parohia Bucureºtii Noi. - Vorbiþi-ne despre proiectele pe care le aveþi!

- Pentru viitorul apropiat, prioritatea noastrã o reprezintã finalizarea lucrãrilor la construcþiile din jurul nostru. În curtea Centrului existã deja patru clãdiri destinate copiilor, plus casa comunitãþii. Alãturi de acestea sunt câteva construcþii care se ridicã încet-încet. Una dintre acestea va fi destinatã unui atelier de meserii. Clãdirea va cuprinde patru sãli destinate tinerilor care vor putea învãþa o meserie care sã-i ajute sã se integreze social ºi în câmpul muncii dupã ce vor împlini 18 ani. Clãdirea va avea ºi o mansardã unde vor funcþiona toate birourile care acum sunt în spaþii provizorii. Tot la mansardã va funcþiona un cabinet de informaticã ºi o salã de studiu. În fazã de proiect este ºi Sala polivalentã la care se lucreazã deja ºi care va fi folositã pentru activitãþi culturaleducative, în general. Alãturi de aceasta se înalþã deja silueta unei mici biserici. A

trebuit sã ne adaptãm la spaþiul de care dispuneam. Credem cã dupã finalizarea acestor proiecte, (care sperãm sã se întâmple în prima jumãtate a anului viitor) Centrul nostru va fi complet: dispune de spaþiu pentru rezidenþã, spaþiu pentru formare intelectualã, spaþiu pentru timpul liber ºi jocuri, ºi spaþiu pentru spiritualitate. ªi acest lucru ne bucurã pentru cã noi dorim sã le oferim copiilor o educaþie integralã. Vreau sã spun, legat de educaþia spiritualã, cã noi respectãm confesiunea fiecãrui copil. Copiii catolici merg la liturghie în Bucureºtii Noi, iar pe copiii ortodocºi îi însoþesc, în fiecare duminicã, la biserica Sfânta Treime, care este foarte aproape de noi.

- Copiii au nevoie de suport afectiv ºi psihologic. Ce faceþi în acest sens?

- În munca noastrã suntem susþinuþi de o echipã de psihologi care se ocupã de copii, din acest punct de vedere. Este o echipã din afara Centrului care lucreazã cu copiii ºi-i ajutã sã se dezvolte din punct de vedere psihologic. Aproape toþi copiii beneficiazã de terapie individualã sau de grup, care încearcã sã-i ajute sã recupereze mai ales carenþele afective. Fiind copii abandonaþi, majoritatea au traume lãsate de acest aspect al vieþii lor. ªtim cã nu putem vindeca în totalitate situaþia, dar trebuie sã încercãm mãcar s-o ameliorãm. Vrem sã-i ajutãm sã depãºeascã aceastã problemã sau sã înveþe sã trãiascã cu ea.

- Ce speranþe se leagã de Centrul sfântul Marcellin Champagnat?

- Deºi suntem conºtienþi cã nu putem umple golul lãsat de lipsa acelui spaþiu în care Dumnezeu a rânduit ca fiecare dintre noi sã se nascã, familia, facem pentru aceºti copii tot ce este omeneºte posibil.

Le asigurãm condiþii decente, educaþie, afectivitate. Încercãm sã le oferim tot ce este necesar pentru a se putea dezvolta normal, din toate punctele de vedere. Încercãm sã îi ajutãm sã recupereze cât mai mult din carenþele provocate de lipsa unei familii naturale.

16

Suflet tânãr

SECTOARELE ÎN CARE PREOÞII, PERSOANELE CONSACRA TE ªI TINERII SE VOR IMPLICA CONSACRATE PENTRU A ANIMA VIAÞA TINERILOR ÎN ACEST AN P ASTORAL: PASTORAL:

ANUL ANUL P PASTORAL ASTORAL PASTORAL 2007-2008 2007-2008

Tema pentru cateheze propusã tinerilor de cãtre Papa Benedict în acest an pastoral 2007-2008 este: „Când va veni Duhul Sfânt asupra voastrã, voi veþi primi o putere ºi îmi veþi fi martori” (Fap 1,8). Pr Pr.. Cristinel TÂMPU (de la Catedralã) ºi Sr. Cornelia (de la Congregaþia „Maria Bambina”) vor pregãti trimestrial materiale pentru catehezã. Subiectele de catehezã se vor gãsi pe: www.tic.ro

Tot pe site-ul tinerilor din Arhidiecezã - www.tic.ro sunt materiale pentru orele de adoraþie -. Pentru mai multe materiale poate fi contactatã Sr. Tereza (de la Congregaþia „Ioana Antida”).

Pentru cele douã zile de reculegere fixate pentru tinerii din Bucureºti (ºi nu numai) Pr Pr.. Petricã BOROª (de la Biserica „Sf. Tereza”) se va ocupa de prezentarea meditaþiilor.

Concertul de Colinde: la Biserica Bãrãþia din Bucureºti.

Duhul Sfânt

Responsabil pentru Sãrbãtoarea Ministranþilor: Pr Pr.. Maricel LUNGEANU (de la Biserica Francezã).

Responsabil pentru Ziua Mondialã a Vocaþiilor: Pr Pr.. Daniel MARÞIU (de la Biserica „Sf. Francisc”).

Responsabil pentru Veghea de Rusalii: Pr Pr.. Emanuel DUMITRU (de la Biserica „Sf. Cruce”).

.tic.ro Administrarea site-ului www www.tic.ro .tic.ro: Anton STOIAN Centralizarea ºtirilor din parohii: Bianca DÂSCÃ Alimentarea rubricii Tinerii se prezintã prezintã: Luminiþa BÃLTÃREÞU Colaborator cu revista Actualitatea Creºtinã Creºtinã: Roxana ROTARU Actualizarea rubricii Întâlniri ale tinerilor tinerilor: Viorel FERENÞ Responsabil cu sportul sportul: Claudiu ROZNOVSZKY si Anton STOIAN Actualizarea rubricii Cântece Cântece: Roxana ROTARU ºi Cristina NICA Materiale pentru Pagina animatorului animatorului: Alina NICA Sugestii pentru rubrica Popas spiritual spiritual: Sr. Tereza

ºi mãrturia

Pagini realizate de ROXANA ROT ARU ROTARU

Social

POªT A REDACÞIEI POªTA

- E voie sã ne spovedim prin e-mail? Întrebarea e foarte interesantã. Ea se încadreazã pe linia altor probleme similare, cum ar fi, de exemplu, validitatea liturghiei urmãrite la televizor, sau a unei cãsãtorii prin poºtã. În toate aceste cazuri, trebuie sã avem în minte cã e vorba de primirea unor sacramente. Catehismul ne învaþã cã sacramentele sunt semne vãzute prin care ne facem pãrtaºi de harul nevãzut. Aceasta însemnã cã un sacrament, pentru a fi valabil, necesitã ºi o parte materialã, concretã. În cazul spovezii, partea concretã cere ca penitentul sã „mãrturisescã cu buzele” propriile pãcate, în prezenþa fizicã a preotului ºi, de asemenea, sã audã din gura preotului cuvintele de iertare ºi dezlegare (Catehismul Bisericii Catolice, 1449-1450). Existã ºi situaþii limitã, de exemplu când penitentul este surdo-mut. În aceastã situaþie comunicarea se va face nu prin cuvinte, ci printr-un alt limbaj, accesibil, de preferinþã, amândurora. Dacã penitentul nu se poate exprima decât într-o limbã strãinã, necunoscutã confesorului, dezlegarea se va da condiþionat, adicã pornind de la premisa cã penitentul a mãrturisit cu sinceritate ºi cãinþã cel puþin toate pãcatele de moarte de care îºi aminteºte. Fãrã aceste douã condiþii – sinceritate ºi cãinþã – spovada nu este valabilã, chiar dacã preotul dã dezlegarea.

Cât priveºte situaþia particularã a spovezii prin e-mail, aceasta nu este posibilã pentru cã încalcã mai multe din condiþiile cerute pentru spovadã: 1) dialogul direct între confesor ºi penitent; 2) apropierea – ca timp – între momentul mãrturisirii ºi cel al dezlegãrii (închipuiþi-vã cã mãrturisiþi pãcatele azi, ºi peste o sãptãmânã vi se transmite dezlegarea) 3) secretul spovezii, care presupune cã cele mãrturisite rãmân strict în limitele confesionalului (dar un mesaj plasat pe e-mail poate fi accesibil ºi altora!). Presupunând situaþia extremã cã cineva se aflã în pericol de moarte, trebuie sã se spovedeascã ºi nu are acces la un preot decât prin internet, persoana respectivã ar putea fi dispensatã de condiþiile pomenite mai sus. Dar, dacã e vorba doar de comoditate, procedura este inacceptabilã. În afara spovezii, este posibilã ºi adesea folositoare o corespondenþã prin e-mail privind probleme spirituale, dar trebuie întotdeauna þinut seama de faptul cã ºi alte persoane pot avea acces la aceastã corespondenþã. A.C.

Almanahul Misionar al Diecezei de Iaºi A apãrut Almanahul Misionar al Diecezei de Iaºi, 2007. Volumul, tipãrit cu binecuvântarea Preasfinþitului Petru Gherghel, este primul de acest gen din þara noastrã. Cu un bogat conþinut fotografic ºi de reportaje, având o þinutã graficã de excepþie, almanahul este destinat tuturor celor care sunt interesaþi sã gãseascã datele actualizate ale vieþii misionare promovate ºi susþinute de Dieceza de Iaºi. O apariþie editorialã ineditã în peisajul publicistic românesc creºtin catolic ce nu poate fi salutatã decât cu bucurie ºi recomandatã cu cãldurã spre lecturã.

Preþul unui exemplar este de 20 RON, din care 25% este destinat susþinerii proiectelor misionare din Kenya ºi Coasta de Fildeº.

Cu mulþumiri,

Pr Pr.. CLAUDIU IºTOC

Despre testele genetice

Potrivit medicilor, în România tot mai multe femei îºi fac, în primele 12 sãptãmâni de sarcinã, teste genetice pentru a ºti dacã viitorul lor copil va avea sau nu malformaþii. „Indubitabil, faptul cã tot mai multe românce îºi fac astfel de teste influenþeazã rata avortului, care este, ºi din acest motiv, în creºtere“, explicã Vasile Astarastoae, preºedintele Colegiului Medicilor din Iaºi ºi titular al cursului de bioeticã din cadrul UMF Iaºi. ONG-urile care luptã pentru drepturile persoanelor cu handicap vãd în testele prenatale o armã împotriva diversitãþii umane. „Ajungem, în felul acesta, sã vedem copiii sub viziunea unui consumator, care îºi alege produsul cel mai accesibil“, spune Marsha Saxton, cercetãtor la Institutul Mondial pentru Dizabilitãþi. „Se poate depista încã dinaintea concepþiei dacã existã riscul ca un cuplu sã dea naºtere unui copil cu malformaþii congenitale, ºi cât de mare este acest risc.

Trebuie reþinut cã bolile genetice nu pot fi tratate. Într-un cuplu unde existã astfel de boli, singura soluþie o reprezintã recunoaºterea ºi limitarea lor“, susþine doctorul Florian Dinu Albu, medic genetician.

Doctrina socialã a Bisericii ne învaþã despre... cãsãtorie

E toamnã, sezonul nunþilor e în toi, cununiile se þin lanþ.

Unii s-au pregãtit ani de zile pentru acest pas, alþii poate abia s-au cunoscut, în vacanþa din aceastã varã. Oricare ar fi situaþia, când vezi o nuntã, spune în gând o rugãciune pentru acei miri, ºi profitã de prilej ca sã te gândeºti la învãþãtura Bisericii: „Cãsãtoria, ca sacrament, este o alianþã dintre un bãrbat ºi o femeie, în dragoste. Ea asumã realitatea umanã a iubirii conjugale în toate consecinþele ei ºi dã putere ºi angajeazã soþii ºi pãrinþii creºtini sã-ºi trãiascã vocaþia de laici, adicã sã caute împãrãþia lui Dumnezeu folosindu-se de lucrurile trecãtoare ºi rânduindu-le lui Dumnezeu. Unitã intim cu Biserica, în virtutea legãturii sacramentale care face din ea Biserica de acasã, sau mica Bisericã, familia creºtinã este chematã sã fie semn al unitãþii pentru lume, ºi sã îºi exercite astfel rolul profetic, dând mãrturie despre împãrãþia ºi pacea lui Cristos, spre care se îndreaptã lumea întreagã.

Prin însãºi viaþa lor, soþii creºtini sunt chemaþi sã dea mãrturie ºi sã vesteascã înþelesul religios al cãsãtoriei, pe care societatea actualã îl recunoaºte cu greu, mai ales când aceasta îºi asumã viziuni relativiste despre însuºi fundamentul natural al instituþiei matrimoniale.”

(Doctrina socialã a Bisericii. Compendiu, Editura Universitãþii din Bucureºti 2006, pag. 140-141)

Secþiune realizatã de LIANA GEHL

17

18

Din viaþa Arhidiecezei

Padre Pio pe meleaguri dobrogene

Sfinþirea Bisericii Sfântul Arhanghel ulcea Mihail din TTulcea

În prezenþa Eminenþei sale, cardinalului Joachim Meisner, arhiepiscop ºi mitropolit de Köln ºi a Excelenþei sale, arhiepiscop ºi mitropolit de Bucureºti, Dr. Ioan Robu, care au prezidat celebrarea, precum ºi a numeroºi preoþi catolici ºi ortodocºi ºi a autoritãþilor locale invitate, comunitatea din Tulcea a trãit duminicã, 16 septembrie, o zi de mare sãrbãtoare: sfinþirea bisericii nou construite.

Dupã Liturghia Euharisticã, arhiepiscopul Ioan Robu a adresat un cuvânt de mulþumire Eminenþei sale, cardinalului Joachim Meisner, preoþilor catolici ºi ortodocºi ºi autoritãþilor care au fãcut efortul de a se alãtura comunitãþii din Tulcea la acest important ºi unic moment de sãrbãtoare. Înainte de binecuvântarea finalã, cardinalul Joachim Meisner ne-a asigurat cã peste trei sãptãmâni, când urmeazã sã se întâlneascã cu Sfântul Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea, îi va povesti despre sfinþirea bisericii noastre ºi despre comunitatea pe care a cunoscut-o aici.

La rândul nostru, noi, comunitatea catolicã din Tulcea, ne rugãm pentru binefãcãtorii noºtri, de aproape ºi de departe, ca Domnul sã ne întãreascã ºi sã ne sporeascã credinþa, pentru ca ea sã rãmânã veºnic vie.

RADU ªALARU

Câmpulung Muscel – Depunere de voturi

Sâmbãtã 22 septembrie 2007, în biserica Sfântul Iacob din Câmpulung Muscel a avut loc ceremonia depunerii voturilor ºi intrãrii în Noviciat a candidatelor Congregaþiei Surorile de Caritate ale Sfântului Apostol Paul. În prezenþa Superioarei Generale, Sr. Therese Browne, a Surorilor Congregaþiei, a preoþilor ºi a comunitãþii locale au depus voturile perpetue Sr. Gabriela Boboc ºi Sr. Maria Tifan. Sr. Simona Angheliu votul pentru un an iar tânãra Mirabela Dorcu a intrat în Noviciat.

Pe 23 septembrie 2007, s-a celebrat, deocamdatã în frumoasa capelã de la subsol, primul hram al bisericii din zona de nord a Constanþei.

Mons. ªtefan Ghenþa, autorul ºi artizanul acestei biserici, concelebrând Sfânta Liturghie cu parohul nou numit, pãrintele Petricã Balint, ºi cu încã alþi cinci preoþi, a explicat de ce l-a ales pe Padre Pio ca patron al noii biserici: a fost impresionat, în urma cãlãtoriei la San Giovani Rotondo, de cultul extraordinar ce i se aduce lui Padre Pio, de sfinþenia ºi de rapiditatea cu care a fost declarat sfânt (23 septembrie 1968 – 16 iunie 2002).

Prezentând credincioºilor relicvarul adus din Germania, care conþine o particicã din moaºtele Sfântului Padre Pio, monseniorul Ghenþa a încredinþat acest preþios obiect parohului spre a fi venerat.

Mons. Ghenþa ºi pãrintele paroh, Petricã Balint, au mulþumit tuturor celor care au ajutat ºi contribuit la construcþia acestei biserici ºi ºi-au exprimat speranþa în înfãptuirea, ºi aici, a multor minuni. Îþi mulþumim Padre Pio cã ai venit ºi în Romania !

ROXANA COSTIN

Din viaþa parohiei Chitila

Luna trecutã, credincioºii parohiei Chitila au participat la un pelerinaj la Sinaia, organizat de surorile Misionare ale Caritãþii care activeazã în parohie, împreunã cu pãrintele paroh, Valerian Dumea.

Scopul pelerinajului a fost acela de a comemora 10 ani de când Fericita Maica Tereza de Calcutta a plecat la Domnul. Pelerinajul a reprezentat ºi încununarea Novenei de pregãtire pentru Liturghia solemnã celebratã în cinstea Maicii Tereza de Calcutta. Totodatã, a fost un bun prilej pentru a-i mulþumi lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite prin mijlocirea Maicii Tereza de Calcutta, dar ºi o ocazie deosebitã de comuniune ºi de socializare între membrii parohiei noastre.

Dupã Sfânta Liturghie, celebratã în aer liber, i-am fãcut o vizitã pãrintelui Ghiurcã Giurgi, care a pãstorit Parohia Chitila vreme de peste 12 ani.

Pãrintele ne-a întâmpinat cu mare bucurie ºi cu inima deschisã; împreunã ne-am rugat în biserica din Sinaia, consfinþindu-ne Mamei noastre Cereºti.

La sfârºitul zilei ne-am întors în Chitila, mulþumindu-i lui Dumnezeu cã ne-am simþit bine împreunã ºi lãudându-l pentru timpul minunat de comuniune frãþeascã.

DANIEL FILIP ºi VIOREL FERENÞ

Din viaþa Arhidiecezei

Misiune popularã la TTurnu urnu Severin

Vara cercetaºilor AMD

Anul 2007 este un an de sãrbãtoare pentru cercetaºii din lumea întreagã. Se împlinesc 100 de ani de la înfiinþarea miºcãrii mondiale cercetãºeºti de cãtre lordul Robert Baden Powell, pe insula Brownsea. Centenarul a prilejuit astfel realizarea multor activitãþi, proiecte, schimburi de experienþã în toatã lumea. ªi în Centrul Local Adormirea Maicii Domnului s-a simþit, mai viu decât oricând, în acest an spiritul cercetãºesc. Vara 2007 a fost plinã de evenimente ºi de activitãþi care ne-au þinut împreunã chiar ºi în vacanþã. Iatã câteva dintre ele: 04-08 IUNIE – Camp de varã – ramura Exploratori (15-18 ani) – Timiºu de Jos – Tema campului “Tu ºi eu, împreunã pentru El”; 26-31 IULIE – Camp de varã – Ramura Lupiºori (7-11 ani) – Bran; 1-4 AUGUST – CENTENARUL CERCETêIEI - SCHIMB DE EXPERIENÞà ITALIAROMÂNIA: 1 august – sãrbãtorirea Rãsãritului Cercetãºiei - 100 de ani de Cercetãºie în lume (în cadrul Sfintei Liturghii celebratã de Episcopul Cornel Damian în parohia “Adormirea Maicii Domului”, cercetaºii catolici din Bucureºti, împreunã cu cercetaºi din Franþa, trei grupuri scout din Italia, cercetaºii munþilor ºi cu comunitatea parohialã s-au rugat ca Domnul sã binecuvânteze cei 100 de ani de scout ºi sã vegheze în continuare asupra cercetaºilor creºtini din lumea întreagã); 2 august – vizita principalelor obiective turistice din Bucureºti împreunã cu cercetaºi italeni ºi participare la Sfânta Liturghie; 4 august – o zi împreunã în mijlocul naturii - ieºire la Snagov; 15 AUGUST – implicare activã în organizarea hramului parohiei “Adormirea Maicii Domnului”; 23-25 AUGUST – “Uniforma, o provocare” – primii trei câºtigãtori ai concursului anual au câºtigat o excursie scout gratuitã – zona Sibiu; 3-8 SEPTEMBRIE - participarea a doi reprezentanþi ai centrului nostru la Campul ªcoalã pentru lideri de Lupiºori – Trebeº (Bacãu); 9-14 SEPTEMBRIE – Camp mobil ramura Seniori (peste 18 ani) – munþii Retezat Ne pregãtim acum pentru un nou an de activitãþi care sã ne facã mai buni ºi prin care sã lãsãm lumea un pic mai bunã decât am gãsit-o. Au început deja înscrierile ºi pregãtirile pentru deschiderea oficialã a anului scout 2007-2008, din 14 octombrie. Îl rugãm pe Dumnezeu sã ne ocroteascã ºi în acest an, sã ne dea forþa, înþelepciunea ºi entuziasmul necesare pentru a rãspunde cu disponbilitate la Planului Sãu.

Sã avem un an bun!

De fiecare datã când comunitatea creºtinã trece pragul lãcaºului de cult pentru a-ºi mãrturisi prin fapte ºi cuvinte, iubirea lui Dumnezeu, atunci este în misiune. Aceastã acþiune, care derivã din natura proprie a Bisericii, de pe 14 pânã pe 21 octombrie va deveni mai vizibilã în Drobeta Turnu Severin. Pe 14 octombrie, în timpul Sfintei Liturghii, PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti, va înmâna misionarilor crucile, iar familiilor candelele Centrelor de Ascultare a Cuvântului ºi va deschide misiunea popularã în Parohia romano-catolicã Sfânta Fecioarã Neprihãnit Zãmislitã din Drobeta Turnu Severin. Programul de misiune prevede, ca noutate, implicarea directã a tuturor familiilor în rugãciunea de dimineaþã acasã. Echipa misionarã formatã din patru Oblaþi ai Mariei Imaculate ºi sora Cristina Popov, din Congregaþia surorilor Caritãþii ale Sfintei Ioana Antida, începând de luni, 15 octombrie, va vizita familiile din parohie ºi, în fiecare searã, va anima Centrele de ascultare a Cuvântului. Aceste întâlniri serale vor fi gãzduite de opt familii care vor primi, în locuinþele lor, pe enoriaºii cei mai apropriaþi pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu ºi pentru a împãrtãºi experienþa credinþei. Vineri, 19 octombrie, la ora 19,00 comunitatea parohialã va parcurge „Calea iubirii” care conduce la reconciliere cu Dumnezeu prin sacramentul spovezii. Sâmbãtã tinerii se vor aduna pentru a concretiza experienþa sãptãmânii prin intermediul atelierelor creative ºi la ora 20.00 toatã parohia, în timpul vegherii misionare, se va ruga în comuniune cu întreaga Bisericã angajatã pentru vestirea Evangheliei în toata lumea.

Programul sãptãmânii de misiune face parte dintr-un proiect de doi ani maturizat în timpul misiunii, început pe 25 martie, când parohul, pãrintele Claudiu Cojan ºi pãrintele Angelo Daddio OMI, s-au rugat ºi s-au angajat împreunã pentru a adapta rãspunsurile pastorale la nevoile spirituale ale comunitãþii.

Oblaþii Mariei Imaculate

Cu ghiozdanul la Sfânta Liturghie

Duminicã, 16 septembrie, în cadrul Sfintei Liturghii de la 10.30, copiii din Parohia Sfântul Anton de Padova (Colentina), din Bucureºti, l-au invocat pe Sfântul Duh sã coboare asupra lor cu darurile sale pentru ca noul an ºcolar sã le aducã rezultate bune la învãþãturã ºi, astfel, sã poatã produce bucurie pãrinþilor lor. Prezenþi într-un numãr destul de mare, ei au meditat asupra parabolei Fiului Risipitor cu gândul de a descoperi, în lumea în care trãiesc, fii ºi fiice risipitoare care vor avea nevoie de înþelegerea lor. La oferirea darurilor, pe lângã pâine ºi vin, copiii au pus la picioarele altarului lucrurile cele mai preþioase din viaþa unui elev: abecedarul... „prima noastrã carte, spuneau ei, primul pas spre cunoaºtere. Te rugãm sã ne însoþeºti în acest nou an ºcolar, sã ne luminezi pentru a fi adevãraþi apostoli ai tãi, sã fim mesajul tãu unic scris în fapte ºi cuvinte”; apoi au oferit ghiozdanul, „colegul” nostru de drum, l-au numit copiii, mereu în spatele nostru, uneori o povarã...dar totuºi, atât de folositor....”. Nici carnetul de note n-a fost uitat, fiind vãzut de elevi ca o „oglindã a realizãrilor lor”. ªi, în cele din urmã, luându-se de mânã, copiii s-au oferit lui Dumnezeu spunând: „Tatã, iatã-ne! Venim la tine ºi ne oferim... Ne încredinþãm þie, suntem gata... chiar dacã nu suntem vrednici... suntem gata, dar numai cu Duhul Tãu, numai cu Tine. Te rugãm, fã sã fim luminaþi de credinþã, iar inima sã ne fie încãlzitã de iubirea Ta...”.

MIHAELA DUMITRAºCU

19

20

Istorie ºi Spiritualitate ANDREI BREZIANU

Monseniorul Vladimir Ghika, azi:

Aureola unui ascendent public în creºtere

Un fenomen recent, de remarcabil ascendent mediatic este frecvenþa cu care, în diverse moduri, personalitatea Monseniorului Vladimir Ghika îºi face simþitã prezenþa în spaþiul public românesc, uneori prin articole în ziare de largã circulaþie, alteori în evocãri, interviuri ºi emisiuni de televiziune. În ºantier se aflã, la ora actualã, cel puþin douã filme a cãror temã este viaþa ieºitã din comun a acestei mari personalitãþi care a îmbrãþiºat de bunã voie, cununa muceniciei. În acest context, nu demult, România Liberã îi consacra lui Vladimir Ghika un bogat grupaj de o paginã, vestit încã de pe prima filã a ediþiei printr-un titlu percutant –“Monseniorul Ghika, un sfânt sub ciomege”, ca ºi prin reproducerea, în culori, chiar sub manºeta jurnalului, a portretului acestei sfinte personalitãþi, mai demult nemuritã în bronz (sub titlul “Cãrturarul”) de cãtre unul dintre clasicii sculpturii române a secolului al XX-lea, Gheorghe Anghel. De bunã seamã, abordãri ca cea din ziarul România Liberã nu se aseamãnã decât parþial cu desele evocãri ale Monseniorulkui Ghika, din paginile Actualitãþii Creºtine. Le deosebeºte de acestea, în primul rând, faptul cã, aºa cum am vãzut recent în România Liberã, ele se adreseazã îndeobºte unui public mult mai larg, ºi nu neapãrat catolic.

Personajul lui Vladimir Ghika, astãzi intrat în istorie, este abordat din multiple perspective, uneori din unghiul politicilor virulent antireligioase ale vechiului regim totalitar, al prigoanelor necruþãtoare din acel timp, cãrora Monseniorul Ghika le-a cãzut victimã, mergând, în final, la sacrificiul suprem. Alte abordãri ilustreazã faþetele multiple ale acestei remarcabile personalitãþi: printre care, în primul rând, acelea de preot al lui Cristos, îndrumãtor de conºtiinþe ºi pãstor de suflete. Alteori, dupã pilda lui Tudor Arghezi care l-a descris, într-o mai veche tabletã, sub memorabilul titlu “Un prinþ arhiereu”, atenþia se concentreazã asupra omului de culturã ºi a scriitorului (în acelaºi sens, nu demult, un amplu text al academicianului Dan Grigorescu, a fost publicat în revista Academiei Române Caiete Critice).

Textul apãrut nu demult în România Liberã nu are ambiþia de a intra în amãnunte de mare rigoare biograficã, ci se mulþumeºte sã-i ofere omului obiºnuit, cititorului acestui cotidian de mare circulaþie, o imagine de ansamblu, gânditã percutant ºi

jurnalistic, în sensul bun al unei largi vulgarizãri, cu alte cuvinte de difuzare amplã, menitã a capta atenþia cât mai multor cititori din rândurile marelui public. Nu ar avea sens sã intrãm aici ºi acum în mici detalii ºi îndreptãri pe planul acurateþei descrierilor.

Important este cã pagina de mare rãsunet, gânditã de redacþia importantului cotidian bucureºtean a venit sã adauge o nouã dimensiune difuzãrii imaginii lui Vladimir Ghika, preot al lui Cristos ºi fiu al poporului român, a cãrui cauzã de beatificare se aflã în acest moment înaintatã la Roma, sprijinitã de un riguros aparat documentar ºi biografic, aºa cum cere sfânta noastrã maicã Bisericã în cazurile robilor lui Dumnezeu care ºi-au jertfit viaþa, mergând pânã la sacrificiul suprem pentru fidelitatea lor neclintitã faþã de Cristos.

Desfãºurãrile mediatice ºi publicistice din ultimul timp vin, astfel, sã întregeascã în mod providenþial una dintre cerinþele procesului de beatificare, atunci când Roma evalueazã reputaþia, ascendentul ºi ponderea avute în spaþiul public de personalitatea celui a cãrui cauzã este examinatã în vederea unei viitoare înãlþãri la cinstea altarelor. În cazul Monseniorului Vladimir Ghika amplificã ºi se precizeazã, astfel, în momentele pe care avem privilegiul sã le trãim, un context tot mai bine definit, coroborând suma multor argumente care pledeazã de mai multã vreme convergent în favoarea aºezãrii acestui fiu al poporului român ca pildã pentru mulþi, în spiritul venerabilelor tradiþii ale Bisericii, atunci când proclamã ca model viaþa ºi virtuþile unui sfânt. Într-adevãr, caracterul cu totul singular al personalitãþii Monseniorului Vladimir Ghika - ca om dãruit, fãrã limite, aproapelui în opere de binefacere; ca preot, slujitor smerit al altarului; ca român cu deschidere universalã; ca patriot, cãrturar ºi mucenic al credinþei - acestea toate ïl recomandã drept un model exemplar de sfinþenie din multiple puncte de vedere, nu doar prin caracterul particular al mãrturiei sale de fidelitate neclintitã faþã de Cristos, ci ºi prin extraordinarele atuuri publice pe care, dupã moarte, cazul sãu le înfãþiºeazã atât în ochii credincioºilor Arhidiecezei noastre de Bucureºti, cât ºi în ochii marelui public românesc, în general.

O ridicare la cinstea altarelor are efectul fericit de a conferi, pe planul pildelor concrete date de sfinþi, un spor de dinamism ºi cunoaºtere acþiunii publice a Bisericii. Prin asemenea înãlþãri

Istorie ºi Spiritualitate

Scântei pentru viaþã

z Harul este cea mai preþioasã comoarã fãcutã unei creaturi. z Spre deosebire de speranþele pãmânteºti, speranþa în Dumnezeu este deja în posesia obiectului sãu. z Aºteptarea lui Dumnezeu este singura care nu amãgeºte. z Iubirea trebuie sã întreacã speranþa. z Nu vom fi mântuiþi defel prin noi înºine, dar nicidecum fãrã noi. z Specificul bucuriei este de a nu avea alte limite decât forþele noastre. z Bucuria se plãteºte, dar nu se vinde, nici nu se cumpãrã. z Cei ce nu-L iubesc pe Dumnezeu trec pe lângã bucurie ºi nu ºtiu cum sã întâmpine suferinþa. z Orice s-ar întâmpla, dacã Dumnezeu nu are de ce sã fie nemulþumit, bucurã-te! z Nu existã bucurie mai mare pe pãmânt decât aceea de a putea fi iubit de Dumnezeu. z Putem sfida primejdia; nu avem însã dreptul sã o provocãm. z Prezentul e numele cãii care duce spre cer. z Este oare altceva prezentul decât privirea lui Dumnezeu? z Dinspre Dumnezeu, fiecare clipã e sfinþitã. z Dinspre noi, fiecare clipã ar putea fi sfinþitã. z Doamne, fã ca rugãciunile mele sã devinã adevãrate acþiuni ºi acþiunile mele adevãrate rugãciuni. z Priveºte în urmã doar pentru a fi iertat ... pentru a ierta ... ºi binecuvânta. z Toatã puterea trecutului izvorãºte din aceea cã a fost prezent ºi a voit sã fie viitorul. z Spre realitatea de mâine e bine sã mergem nu cu vise, ci cu forþe. z În tot ce faci, nu pierde din vedere cã mergi sã-L întâlneºti pe Dumnezeu sau cã eºti chemat sã rãmâi în tovãrãsia lui. z Nimic nu sãrãceºte ºi nu îmbogãþeºte mai mult decât timpul.

VLADIMIR GHIKA GHIKA,, „Gânduri pentru zilele ce vin...”

capãtã într-adevãr expresie câte un imbold spiritual novator, instilând mereu energie proaspãtã, atât în devoþiune ºi rugãciune, cât ºi în viaþa creºtinã de toate zilele, spre binele sufletesc al poporului credincios. De aici importanþa beatificãrilor în rânduielile tradiþionale ale Bisericii, oglindind, fiecare în felul ei, planuri ale divinei Providenþe. Cãci, în diversele sale înfãþiºãri particulare - ca propuneri de modele de caracter, de persoane proiectând în sânul unui popor o aurã proprie de sfinþenie - cultul înãlþãtor al sfinþilor insuflã mereu ºi neobosit, în forme cunoscute, familiare, însãºi nãzuinþa perfecþiunii creºtine.

Prin faptul irecuzabil al cunoaºterii, recentele reevaluãri, evocãri ºi comentarii publice în centrul cãrora se aflã sfânta personalitate a Monseniorului Vladimir Ghika, par sã arate cã, pe una din treptele ce duc într-acolo, o aureolã înconjoarã de pe acum ascendentul luminos al robului lui Dumnezeu Vladimir Ghika printre români.

Maria Pãclianu (1867 – 1942)

A fost una dintre figurile legendare ale laicatului catolic din Arhidieceza romanocatolicã de Bucureºti, în prima jumãtate a secolului al XX-lea. Mariei Pãclianu i se datoreazã, printre altele, venirea în þarã a surorilor vincentine, din Congregaþia Saint Vincent de Paul, cãrora le-a donat un teren în Bucureºti pentru construirea unui spital-sanatoriu. Tot ea a donat terenul pentru construirea capelei Sfintei Inimi a lui Isus.

A deþinut timp de decenii funcþia de preºedintã a Societãþii sãracilor Saint Vincent de Paul, lucrând intens pentru ajutorarea persoanelor nevoiaºe ºi a bisericilor sãrace. În 1913 a fondat, la Turnul Mãgurele, un spital pentru bolnavii de holerã, iar în anii Primului Rãzboi Mondial ºi ai Celui de-al Doilea Rãzboi Mondial a condus spitalul Saint Vincent de Paul, din Bucureºti, ce adãpostea mii de soldaþi rãniþi.

A rãmas în istoria Bisericii locale ca o mare binefãcãtoare, „un suflet de elitã”, „suflet ales de Dumnezeu pentru a rãspândi bunãtatea permanentã”.

Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOº

Un pionier al apostolatului social a plecat la Domnul!

In memoriam Dr Dr.. DAN GH. CA CATTANÃ

În prima lunã de toamnã caldã a anului în curs, Dr. Dan Catanã ºi-a încheiat misiunea pãmânteascã, dupã o carierã de medic în slujba copiilor în suferinþã din toate colþurile þãrii ºi de „activist pentru apãrarea drepturilor omului” care a promovat proiecte sociale sau educative de anvergurã pe lângã cel mai important spital de copii din România.

Dr. Dan Catanã a fost un membru activ al Asociaþiei Caritas Bucureºti ºi s-a preocupat cel mai mult de copii, de sãnãtatea ºi dezvoltarea lor în plan fizic, intelectual ºi social. În ultimii ani de viaþã s-a luptat pentru construirea unei ºcoli de spital pe lângã cel mai mare spital clinic de copii din þara noastrã ºi a unui centru modern de urgenþã care sã primeascã imediat copii ºi tineri care cad victimã unor accidente rutiere, domestice sau sau primirea unor urgenþe de altã naturã.

Noi cei care am lucrat cu el, în diferite proiecte, îi vom pãstra o vie amintire pentru zelul sãu apostolic, de modul exemplar în care transpunea în realitate pilda bunului samaritean ºi de atitudinea sa pozitivã care ne transmitea mereu o dozã de optimism ºi speranþã.

Dumnezeu sã-l odihneascã în pace!

MIHAI BENCHEA Coordonator Centrul educaþional Sf. Faustina

21

22

Istoria Bisericii

Ce spun Martorii Lui Iehova despre ei?

Numele lor

Martorii lui Iehova? Da, aºa se numesc ei! Acest nume le este definitoriu, indicând faptul cã ei depun mãrturie despre „Iehova” (pentru terminologia catolicã ºi ortodoxã „Iahve” [ebr.

JHWH] – numele lui Dumnezeu pe care nici un evreu nu îl rostea vreodatã), divinitatea lui ºi scopurile sale. Substantivele „Dumnezeu“, „Domn” ºi „Creator“ — ca ºi cuvintele „preºedinte“, „rege“ ºi „general“ — sunt titluri ce pot fi atribuite multor persoane. În schimb, numele „Iehova“ este un substantiv propriu care se referã la Atotputernicul Dumnezeu, Creatorul universului.

Aceastã idee este susþinutã de psalmul 83,18 care spune: „ªi sã cunoascã, cã tu, al cãrui nume este Iahve, tu numai eºti cel Preaînalt peste tot pãmântul“ (Sânta Scripturã a Vechiului ºi Noului Testament, Iaºi, 1874).

Istoria Martorilor Lui Iehova

Istoria modernã a Martorilor lui Iehova a început acum mai bine de o sutã de ani. La începutul anilor ’70 ai secolului al XIX-lea, s-a format la Allegheny, care face actualmente parte din Pittsburg (Pennsylvania, S.U.A.), un grup, relativ mic, de cercetãtori ai Bibliei. Iniþiatorul acestui grup a fost Charles Taze Russell. În iulie 1879 a apãrut primul numãr al revistei Zion’s Watch Tower and Herald of Christ’s Presence (Turnul de Veghere al Sionului ºi Mesagerul prezenþei lui Cristos). În 1880, din acest mic grup se formaserã deja, în statele învecinate, numeroase congregaþii. În 1881, a luat fiinþã Zion’s Watch Tower Tract Society . În 1884, aceastã societate a dobândit personalitate juridicã, iar Russell a devenit primul preºedinte. Mai târziu, numele Societãþii a fost schimbat în Watch Tower Bible and Tract Society. Pe vremea aceea, numeroase persoane mergeau din casã în casã, depunând mãrturie ºi oferind publicaþii biblice. În 1888, existau 50 de persoane care efectuau aceastã activitate cu timp integral; astãzi, numãrul lor a ajuns în întreaga lume, la circa 700 000. În 1909, lucrarea a cãpãtat un caracter internaþional, iar sediul Societãþii Watch Tower a fost mutat la Brooklyn (New York), unde se aflã ºi astãzi. Apoi, s-a început publicarea simultanã, în mai multe ziare, a unor predici biblice. În 1913, aceste predici au apãrut în patru limbi, în mii de ziare din Statele Unite, Canada ºi Europa.

Au fost distribuite sute de milioane de cãrþi ºi broºuri. În 1912, a început sã se lucreze la Fotodrama Creaþiunii, o serie de diapozitive ºi pelicule cinematografice cu coloanã sonorã ce

prezentau istoria omenirii de la crearea Pãmântului pânã la sfârºitul Domniei Milenare a lui Cristos. Primele proiecþii au avut loc în 1914, fiind vizionate zilnic de 35 000 de spectatori. Fotodrama a fost o premierã în lumea filmului sonor.

Primul preºedinte al Societãþii Watch Tower, C.T. Russell, a murit în 1916. Un an mai târziu, în locul lui a fost numit Joseph Rutherford.

Dupã aceea, au avut loc multe schimbãri. Pe lângã revista Turnul de Veghere, a început sã fie publicatã o revistã nouã, Epoca de aur (actualmente Treziþi-vã!, cu un tiraj de peste 20 000 000 de exemplare, în circa 80 de limbi). S-a acordat mai multã importanþã lucrãrii de predicare din casã în casã. Pentru a se deosebi de confesiunile religioase ale creºtinãtãþii, aceºti creºtini ºi-au luat, în 1931, numele de Martori ai lui Iehova, nume care se bazeazã pe textul din Is 43,10–12. În anii ’20 ºi ’30 radioul era la modã. În 1933, Societatea folosea 403 posturi de radio pentru a difuza conferinþe biblice. Mai târziu, radioul a fost tot mai puþin folosit în lucrarea de predicare, punându-se accent pe mãrturia din casã în casã, efectuatã cu ajutorul fonografelor portabile ºi a unor discuri cu expuneri publice.

Martorii iniþiau studii biblice la domiciliu cu toþi cei ce manifestau interes faþã de adevãrul biblic. În perioada 1930 – 1950 mulþi Martori ai lui Iehova au fost arestaþi din cauza activitãþii lor de predicare.

J.F. Rutherford a murit în 1942, iar urmãtorul preºedinte a fost Nathan Knorr. El a iniþiat un program de instruire metodicã. În 1943 s-a înfiinþat o ºcoalã specialã de instruire pentru misionari, numitã ªcoala Biblicã Galaad a Societãþii Watchtower. Începând de atunci, absolvenþii acestei ºcoli au fost trimiºi pe întreg pãmântul. Au apãrut congregaþii noi în þãri în care înainte nu existase nici una, iar numãrul filialelor din întreaga lume a crescut la peste 100. Din când în când sunt organizate cursuri speciale pentru bãtrânii din congregaþie, pentru voluntarii care lucreazã la filiale ºi pentru proclamatorii cu timp integral (sau pionierii). De asemenea, la Centrul de Învãþãmânt al Societãþii Watchtower, cu sediul la Patterson, New York, au fost înfiinþate cursuri de specializare pentru miniºtrii creºtini.

Care sunt convingerile Martorilor Lui Iehova?

Biblia este mult mai demnã de încredere decât tradiþia; Cristos este Fiul lui Dumnezeu ºi îi este inferior Tatãlui sãu; Cristos a fost prima creaturã a lui Dumnezeu; Cristos a murit pe un stâlp, nu pe o cruce; Sufletul uman nu mai existã dupã moarte; Iadul este mormântul comun al omenirii; Folosirea icoanelor în închinare este interzisã; Satana este conducãtorul invizibil al lumii; Creºtinii nu trebuie sã participe la miºcãrile inter-confesionale.

Pr Pr.. EMANUEL DUMITRU

Lecturi

Zenovie Pâcliºanu - „Istoria Bisericii Române Unite“ Ed. Galaxia Gutenberg, 2006 ; 543 p. „Dupã traseul zbuciumat al manuscrisului acestei lucrãri, unic în felul sãu ºi prin modul de abordare, lucrarea se întoarce la cititorul român (privat multã vreme de informaþii corecte despre destinul acestei Biserici), sã lãmureascã, în mare parte, anumite semne de întrebare ridicate în decursul timpului cu privire la primul secol de existenþã a greco-catolicismului. Scrisã fãrã patimã ºi fãrã a aborda un limbaj polemic (deºi, poate, timpurile ar fi cerut acest lucru), opera rãmâne incontestabil un punct de reper obiectiv pentru istoriografia româneascã“, se aratã în prefaþa la ediþia a treia a monumentalei lucrãri „Istoria Bisericii Române Unite“.

Autorul, preotul Zenovie Pâcliºanu, a fost profesor doctor, prelat papal ºi membru corespondent al Academiei Române (la numai 33 de ani!). Personaj aproape legendar în istoria grecocatolicismului din România, el avea sã sfârºeascã - aºa cum s-a întâmplat cu mulþi alþii - ca victimã a terorii comuniste, într-un loc cu rezonanþe sinistre ºi destin simbolic penitenciarul Jilava.

Câteva cuvinte încã, despre viaþa ºi opera lui Zenovie Pâcliºanu. La Blaj, ocupã trei funcþii importante: profesor la seminarul teologic, director al Bibliotecii Centrale ºi secretar al Consiliului Naþional Român. Dupã Unirea din 1918, vine la Bucureºti. Între 1922 ºi 1948, este director general în Ministerul Instrucþiunii ºi Cultelor, apoi în cel de Externe. În 1929 este numit consilier pe probleme diplomatice între Vatican ºi România. Pentru contribuþia sa la îmbunãtãþirea relaþiilor dintre bisericã ºi Stat, este ridicat la rangul de prelat papal. Aceastã freneticã activitate socialã este dublatã de o nu mai puþin freneticã activitate publicisticã: zeci de studii ºi articole care fac din el un reper de neocolit în istoriografia româneascã. Dintre cãrþi, menþionãm doar douã, suficiente, însã, pentru a înþelege anvergura culturalã a acestui autor - „Istoria creºtinismului antic“ (357 p.) ºi „Istoria Bisericii Române Unite“ (543 p.).

Lucrarea, neterminatã, este structuratã în nouã capitole: „Unirea românilor (1697-1701)“, „Episcopul Atanasie Anghel“, „Episcopul Ioan Giurgiu Pataki“, „Episcopul Inocenþiu Micu Klein“, „Biserica Unitã sub vicariatul lui Petru Pavel Aron“, „Episcopul Petru Pavel Aron“, „Episcopul Atanasie Rednic“, „Episcopul Grigore Maior“, „Biserica Unitã în Maramureº ºi Bihor. Episcopul Meletie Kovacs“. Simpla înºiruire a acestor nume - poate cu excepþia lui Inocenþiu Micu Klein - nu spune nimic cititorului contemporan. Pare a fi un demers istoric ºi cultural destinat specialiºtilor. Nu este deloc aºa. Cartea se adreseazã deopotrivã specialiºtilor ºi publicului larg, cultivat. Dacã pãstrãm în memorie faptul cã volumul se ocupã de începuturile unei Biserici care avea sã fie martirizatã de regimul comunist, o Bisericã pe care unii au simþit-o ca pe un ghimpe în

coastã, pe care au urât-o, au denigrat-o ºi au persecutat-o din rãsputeri, atunci ni se deschide o perspectivã ineditã asupra acestei lucrãri de istorie - o istorie deopotrivã ecleziasticã ºi româneascã. Dacã citim cu atenþie, vom descoperi aici atât promisiunea dârzeniei incredibile de mai târziu, cât ºi o posibilã explicaþie a urii pe care Biserica Greco-Catolicã a trezit-o în rândul oficialitãþilor comuniste ºi al anumitor personalitãþi din Biserica Ortodoxã. „Istoria Bisericii Române Unite“, demers de o excepþionalã erudiþie, este rodul unor cercetãri minuþioase, situate pe mai multe paliere: istoric, politic, confesional, cultural.

Adresându-se cititorilor sãi, Zenovie Pâcliºanu recunoaºte dificultatea ºi temeritatea demersului sãu: în lipsa unei bibliografii adecvate (sinteze, monografii), a fost nevoit sã recurgã la studiul nemijlocit al arhivelor. Ceea ce lui i se pare - cel puþin în parte - un neajuns, noi preþuim astãzi din douã motive. Întâi, pentru cã studiul arhivelor - direct, nemediat - este calea cea mai sigurã de a ajunge la adevãrul istoric. Mai ales în chestiuni controversate, existenþa unui intermediar între autor ºi sursele sale este de naturã sã umbreascã întrucâtva demersul istoricului. Apoi, metoda lui Pâcliºanu este preþioasã pentru cã, fãrã sã vrea, conservã documente de mare valoare, care astãzi nu mai existã: Au avut grijã comuniºtii sã le distrugã, în încercarea lor disperatã de a anihila poporul român ºi credinþa creºtinã. Distrugerea memoriei (arhive, biblioteci, dar ºi oameni) ºi falsificarea istoriei erau paºi obligatorii în obþinerea „omului nou“, printr-un îngrozitor experiment de inginerie socialã cãruia avea sã îi cadã victimã însuºi autorul acestei cãrþi.

La rãscruce de vremuri ºi de imperii, românii din Transilvania au avut o ºansã extraordinarã pe care, nu fãrã dificultate, au reuºit sã o fructifice: unirea cu Roma. Acest moment providenþial, atât de puþin cunoscut ºi studiat, ocolit sau rãstãlmãcit de istoriografia oficialã în vremurile trecute, este punctul central al cãrþii lui Pâcliºanu.

Dincolo de valoarea istoricã ºi documentarã a acestui demers, trebuie subliniatã apãsat valoarea sa literarã: Zenovie Pâcliºanu scrie cu uºurinþa ºi, aº zice, plãcerea unui romancier. „Istoria Bisericii Române Unite“, deºi este o carte masivã, se citeºte pe nerãsuflate: personalitãþile istorice ºi ecleziastice devin adevãrate personaje ale unui roman de aventuri. Nu lipsesc eroismul, intriga, trãdarea, curajul ºi laºitatea, smerenia îngereascã ºi trufia lumeascã, adevãrul ºi minciuna, biruinþa truditã ºi eºecul spectaculos. Spectacolul de pe scena istoriei este dublat de spectacolul din culise, la fel de captivant. V-am convins?

ANA-MARIA BOTNARU

23

24

ªtiri

“...Înarmaþi copiii cu arme spirituale”

În cadrul unei audienþe generale din luna septembrie, în timpul reflecþiei asupra Sfântului Ioan Gurã de Aur, Papa Benedict al XVI-lea, vorbind despre copilãrie, a considerat-o cea mai importantã etapã a vieþii ºi un timp de imprimare a legii lui Dumnezeu în sufletului.

Papa a subliniat învãþãtura lui Ioan Gurã de Aur despre stadiile de viaþã, explicând cã sfântul „a încercat sã asiste, prin scrierile sale, dezvoltarea integralã a persoanei, în dimensiunile ei fizicã, intelectualã ºi religioasã. Diferitele faze de creºtere sunt comparabile cu numeroasele mãri dintr-un ocean imens”. Prima etapã de viaþã este cea mai importantã. “În prima etapã încep sã se vadã înclinaþiile spre vicii ºi spre virtuþi. De aceea legea lui Dumnezeu trebuie sã fie imprimatã în suflet de la început, ca pe o tablã de cearã. Este, de fapt, cea mai importantã vârstã. Trebuie sã fim conºtienþi de cât de importante sunt, în aceastã etapã, orientãrile majore care dau corecta perspectivã a existenþei unui om. De aceea Ioan Gurã de Aur recomandã: De la o vârstã foarte tânãrã înarmaþi copiii cu arme spirituale”.

Sfântul Pãrinte a amintit ºi despre al doilea ºi al treilea stadiu despre care a scris sfântul: adolescenþa ºi apoi logodna ºi cãsãtoria. Legat de aceasta din urmã, Ioan Gurã de Aur spunea: “Soþii care sunt bine pregãtiþi blocheazã calea divorþului: totul se face cu bucurie ºi copiii pot fi educaþi în spiritul virtuþilor. Când se naºte primul copil este ca o punte; cei trei devin una, fiul unind cele douã pãrþi ºi cei trei formeazã o familie, Biserica micã”. Papa Benedict a subliniat cã aceastã învãþãturã “este mai importantã astãzi ca niciodatã”.

„...trãind înþelept, o persoanã devine maturã”

Cardinalul Zenon Grocholewski, Prefectul Congregaþiei pentru Educaþia Catolicã, a oferit elevilor câteva sfaturi cu ocazia începerii noului an ºcolar.

Prelatul a vorbit despre importanþa unui tot mai mare simþ al responsabilitãþii pentru acþiuni ºi despre cum sã foloseascã ceea ce învaþã în ºcoalã. „A trãi înþelept implicã sacrificiu, renunþare, dominarea dorinþelor noastre, a instinctelor noastre. Doar trãind înþelept, o persoanã devine maturã ºi înfãptuieºte adevãratul bine, adevãratul progres. Contactul cu Cristos ajutã mult la formarea înþelepciunii, aºadar este importantã predarea religiei. Este important ca, credinþa voastrã sã creascã (…) ºi nu uitaþi niciodatã rugãciunea, deoarece cel mai mare prieten al vostru este Cristos”.

Cardinalul a amintit ºi despre valorile pe care ºcolile de astãzi trebuie sã încerce sã le recupereze: “Mai presus de toate trebuie sã încerce sã iubeascã ºi sã caute adevãrul. (…) Deja în ºcolile elementare trebuie sã existe efortul de a înrãdãcina în inimile copiilor aceastã iubire pentru adevãr.

Pentru noi, creºtinii, adevãrul nu poate fi niciodatã separat de ceea ce ne-a învãþat Isus: Eu sunt Calea, Adevãrul ºi Viaþa”, a explicat el. Apoi s-a adresat ºi profesorilor, definind un bun educator ca “unul care îºi iubeºte elevii. Este foarte important ca profesorii sã susþinã prin viaþa lor, prin exemplul lor, prin iubirea lor, ceea ce învaþã”.

Ziua Aducerii de Mulþumire

Pe data de 11 noiembrie va fi celebratã Ziua Aducerii de Mulþumire. În mesajul sãu, Custozi ai unui teritoriu iubit ºi slujit , Comisia episcopalã pentru probleme sociale ºi de muncã, justiþie ºi pace a Conferinþei Episcopale Italiene aminteºte cã aceastã sãrbãtoare cheamã, în fiecare an, comunitãþile creºtine sã exprime sentimente de recunoºtinþã pentru bogãþia darurilor creaþiei faþã de Cel care este Domnul cerului ºi al pãmântului dar, în acelaºi timp, invitã la un sincer examen de conºtiinþã privind foamea ºi setea în lume, asupra schimbãrilor climaterice ºi degradarea mediului înconjurãtor.

Referindu-se la grava situaþie ecologicã ce afecteazã astãzi întreaga omenire, mesajul subliniazã faptul cã „rezolvarea crizei ecologice, a da un nou impuls dezvoltãrii popoarelor ºi deci viitorului planetei, sunt încredinþate în primul rând nu legilor ºi acordurilor internaþionale, oricât de înþelepte ºi clarvãzãtoare, ci transformãrii conºtiinþelor, iluminate de principii morale corecte, premisã pentru elaborarea regulilor, legilor ºi acordurilor. Este necesar curajul de a promova stiluri de viaþã, modele de producþie ºi consum concepute în respectul faþã de creaþie ºi exigenþe reale privind progresul posibil de susþinut, de a redescoperi sobrietatea, care sã elimine din inima omului aviditatea de a stãpâni, redând primatul existenþei, care sã conducã omul la folosirea pãmântului fãrã sã abuzeze, care sã ne înveþe sã evitãm ceea ce este inutil, efemer, care sã purifice privirea fãcând sã se descopere cã mediul nu este o pradã de jefuit, ci o grãdinã de conservat”.

ªtiri

Simpozion Intercreºtin între catolici ºi ortodocºi

În perioada 16-19 septembrie 2007 s-a desfãºurat al X- lea Simpozion Inter-creºtin între catolici ºi ortodocºi.

Organizat din doi în doi ani de Institutul Franciscan de Spiritualitate de la Ateneul Pontifical Antonianum din Roma ºi de Facultatea de Teologie de la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, simpozionul urmãreºte sã studieze patrimoniul comun de credinþã ºi tradiþie al catolicilor ºi al ortodocºilor. Întâlnirea din acest an, care a avut ca temã „Sfântul Ioan Crisostomul, o punte între Rãsãrit ºi Apus”, a coincis cu împlinirea a 1.600 de ani de la moartea acestui sfânt, considerat Pãrinte al Bisericii atât în Rãsãrit cât ºi în Apus.

Papa a trimis un mesaj Cardinalului Walter Kasper, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitãþii Creºtinilor, în care ºi-a exprimat bucuria pentru faptul cã întâlnirea se desfãºoarã pe insula Tinos, „unde ortodocºii ºi catolicii coexistã fratern”, ºi a reamintit cum „cooperarea ecumenicã în domeniul academic contribuie la menþinerea unui impuls cãtre mult dorita comuniune între toþi creºtinii”.

Sfântul Pãrinte a vorbit apoi despre Sfântul Ioan Crisostomul, „un curajos, iluminat ºi fidel predicator al Cuvântului lui Dumnezeu... cãruia, din secolul al cincilea, i-a fost dat titlul de Crisostomul, care înseamnã Gurã de Aur. Un om a cãrui contribuþie la formarea liturgiei bizantine este cunoscutã tuturor”, ºi ale cãrui rãmãºiþe pãmânteºti „au rãmas în Bazilica Sfântul Petru”. Dar, „în 2004, veneratul meu predecesor, Papa Ioan Paul al II-lea, i-a donat Sanctitãþii Sale Bartolomeu I, Patriarh ecumenic o parte a relicvelor, pentru ca marele Pãrinte al Bisericii sã poatã fi venerat atât în Bazilica Vaticanului cât ºi în biserica Sfântul George din Fanar”.

Mulieris dignitatem 20 de ani de la apariþie

Pentru a celebra 20 de ani de la Scrisoarea apostolicã a Papei Ioan Paul al II-lea despre demnitatea femeii, Consiliul Pontifical pentru Laici va organiza, în perioada 7-9 februarie 2008, Congresul intitulat „Femeia ºi bãrbatul, deplinãtatea a ceea ce este uman”.

Rocío Figueroa, organizatoare a evenimentului ºi director al secþiunii pentru femei a Consiliului Pontifical, a declarat cã acest Congres va reuni femei din lumea întreagã pentru a reflecta asupra Scrisorii „Mulieris dignitatem”, publicatã în 15 august 1988. „Dorim sã vinã femei de pe toate cele patru continente. Va exista un delegat din partea fiecãrei Conferinþe Episcopale ºi vor fi reprezentanþi ºi lideri ai asociaþiilor catolice care promoveazã femeia în Bisericã ºi ai diferitelor miºcãri ºi comunitãþi noi. Vor fi, de asemenea, femei din mediul academic, care sã reflecteze asupra temei femeii ca teologi, filozofi ºi psihologi”.

Nu au fost încã anunþate persoanele care vor lua cuvântul la Congres, dar Figueroa a spus cã diferitele discursuri se vor concentra pe teme precum Scrisoarea Papei Ioan Paul al II-lea cãtre femei, Maria ºi femeile din Evanghelie, viziunea creºtinã asupra femeilor ºi antropologia femininã. Ea a adãugat cã celebrarea legatã de scrisoarea despre demnitatea femeii va constitui un moment important în Bisericã, pentru cã: „A fost primul document pontifical care a vorbit în mod specific pe tema femeii”.

Adaptare dupã Radio V atican, Catholica.ro Vatican,

Sfânta Fecioarã ºi rolul ei în ecumenism

La începutul lunii octombrie s-a desfãºurat la Roma al XVI-lea Simpozion Internaþional Mariologic, cu tema “Maria în dialogul ecumenic în Occident”. Referindu-se la acest eveniment, pãrintele mariolog Silvano Maggiani, preºedintele Facultãþii Pontificale de Teologie Marianum, a afirmat cã este nevoie sã studiem modurile de a vorbi despre Maria care favorizeazã dialogul între creºtini.

Simpozionul a inclus sesiuni de studiu, în lumina documentelor mariologice ale Grupului Dombes - o asociaþie de teologi catolici ºi protestanþi angajaþi în ecumenismul spiritual. Pãrintele Maggiani a spus cã intenþia simpozionului a fost aceea „de a aborda problema acceptãrii cercetãrilor actuale în cercurile catolice; drumurile de urmat de cercetarea marianã; ce orizonturi trebuie deschise”.

Cu ocazia acestui eveniment, pãrintelui franciscan conventual, Stanislaw Celestyn Napiórkowski, decan emerit al Universitãþii din Lublin, binecunoscut ecumenist ºi marianist, i-a fost acordat premiul „René Laurentin - Pro Ancilla Domini”.

Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

25

26

Pelerin la Vatican

La revedere, în Paradis: Ioan Paul al II-lea în memoriile fotografului pontifical Arturo Mari Arrivederci in Paradiso (La revedere, în Paradis) este o carte emoþionantã, de amintiri legate de Ioan Paul al II-lea. Autorul?

Binecunoscutul fotograf pontifical Arturo Mari, care a stat în preajma papei Wojtyla timp de 27 de ani, din ziua alegerii ºi pânã în momentul morþii. ªapte zile pe sãptãmânã, în zile de lucru sau de odihnã, în timpul sfintelor liturghii, a ceremoniilor oficiale, la audienþele generale sau private, în cãlãtoriile apostolice, dar ºi în apartamentul pontifical, fotograful cotidianului vatican L’Osservatore Romano a stat în umbra Papei pentru a-i imortaliza, pe peliculã foto, viaþa ºi activitatea. Cartea a fost publicatã în Polonia, acum câteva luni, înregistrând deja 300 de mii de exemplare vândute. Un adevãrat „best seller”, tradus în spaniolã, englezã, portughezã ºi italianã. Scrisã sub forma unui colocviu cu ziaristul polonez Jaroslaw Mikolajewski, cartea Arrivederci in Paradiso este prezentatã de cardinalul Stanislaw Dziwisz, cel care a fost secretarul personal al papei Ioan Paul al II-lea. Însoþitã de fotografii din diferite momente ale celor 27 de ani de pontificat, volumul poate fi considerat un portret în prim plan al lui Ioan Paul al II-lea, realizat – de data aceasta – nu cu obiectivul unui aparat de fotografiat, ci cu amintirile unui om care l-a cunoscut foarte bine ºi l-a preþuit într-atât încât sã-l considere ca pe un tatã.

Dat fiind cã nu existã o traducere a cãrþii în limba românã, redacþia noastrã vã propune o lecturã a trei capitole din aceastã carte de memorii: Cineva vrea sã te vadã, Eram sigur cã va muri ºi La revedere, în Paradis. Sunt pagini ce impresioneazã prin simplitatea ºi acurateþea istorisirilor, încât îþi dau impresia unor imagini fotografice vii, ce reuºesc sã te facã martor la întâmplãrile istorisite.

Cineva vrea sã te vadã (din Arrivederci in Paradiso, p.9) „În ziua morþii sale, mi-a telefonat monseniorul Stanislaw Dziwisz, secretarul Sfântului Pãrinte. Nu-l vedeam pe Papã de trei zile, cãci îmi dãdeam seama cã în asemenea momente prezenþa mea ar fi putut deranja, de aceea îmi spuneam: “Când o astfel de persoanã îºi ia la revedere de la viaþã, ce sã cauþi tu acolo, la cãpãtâiul lui? În asemenea cazuri e, cu siguranþã, mai bine sã spui o rugãciune decât sã fii acolo doar pentru a face impresie bunã”. Când don Stanislaw m-a chemat, spunându-mi: ‘Cineva vrea sã te vadã’, nam înþeles bine ce anume voia sã spunã prin aceste cuvinte. Oricum, i-am rãspuns cã voi veni imediat ºi m-am îndreptat spre apartamentul Papei. Ne-am întâlnit la uºa liftului, ne-am privit în ochi – s-ar putea spune cã eram membri ai aceleiaºi “familii”, cãci am trãit alãturi, am mâncat, am cãlãtorit, am râs ºi am suferit împreunã… Fãrã a-mi spune vreun cuvânt, m-a prins delicat de braþ, am intrat în coridor ºi abia la capãtul acestuia, când am luato la stânga, am înþeles cã mã conducea în camera Papei”.

Eram sigur cã va muri (din Arrivederci in Paradiso, pp.10-11) „Sfântul Pãrinte era pe pat, întors pe partea stângã. Avea o privire foarte destinsã, liniºtitã, surâzãtoare. O privire neobiºnuitã. Pãrintele Stanislaw a spus: ‘Sfinte Pãrinte, Arturo e aici’. Papa, cu mult calm,

s-a întors ºi, când m-a vãzut, ºi-a deschis ºi mai mult pleoapele.

Privirea ºi surâsul sãu erau într-atât de suave încât am rãmas înmãrmurit. A spus: “O, Arturo”; eu am cãzut în genunchi ºi luându-i mâna i-am mângâiat-o ºi sãrutat-o. El, tot surâzãtor, m-a privit ºi la un moment dat a spus: “Mulþumesc!”, apoi a repetat acest cuvânt ºi, întorcându-se din nou pe partea stângã, a închis ochii.

Chipul sãu îþi dãdea senzaþia cã se apropia de o întâlnire tare frumoasã. M-a impresionat cât era de calm, de surâzãtor ºi de senin. În acel moment am fugit în camera alãturatã, unde am plâns.

Doctorul Buzzonetti, medicul Sfântului Pãrinte mi-a spus sã mã aºez ºi mi-a adus un pahar cu apã. Plângeam, însã nu din pricina disperãrii, ci dintr-un exces de emoþie. Nu eram disperat, pentru cã el era extrem de senin [...]“.

La revedere, în Paradis (din Arrivederci in Paradiso, pp. 34-36) „Îmi amintesc cã am ajuns acasã la trei ºi jumãtate.

Abia m-am aºezat sã iau masa, când aud telefonul.

Soþia mea îmi spune: “Te rog, nu rãspunde, e sãrbãtoare”. Eu rãspund, iar de la celãlalt capãt al firului mi se spune cã secretarul Papei îl cautã urgent pe Arturo. Pãrintele Stanislaw îmi cere sã merg în apartamentul Papei (…) Îmi pun din nou haina ºi plec în grabã; intru în apartament, apoi în capelã. Acolo vãd o scenã neobiºnuitã: Sfântul Pãrinte stãtea în genunchi ºi alãturi de el se afla o persoanã de vreo 28 de ani, þintuitã într-un scaun cu rotile. Era un tânãr foarte bolnav, pãrea o umbrã, într-atât era de slab. Cred cã nu cântãrea mai mult de 30 de kilograme; era numai piele ºi os, doar ochii erau enormi. Cu el se aflau alte cinci persoane. Sfântul Pãrinte i-a primit în capelã; când am intrat, ei se rugau deja.

Era o scenã tare emoþionantã. Papa a rãmas în rugãciune încã vreo 20 de minute; se ruga þinându-l de mânã pe tânãr, apoi s-a ridicat, l-a îmbrãþiºat ºi l-a binecuvântat. Dupã aceea, desfãcându-ºi lãnþiºorul pe care-l purta, l-a pus la gâtul bãiatului, l-a mângâiat din nou ºi l-a sãrutat. Când sã plece, tânãrul l-a prins de braþ ºi i-a spus: “Sfinte Pãrinte, mulþumesc! A fost cea mai frumoasã zi din viaþa mea. Nu pot decât sã spun mulþumesc. Ne revedem în Paradis, Sfinte Pãrinte!”. Nu era disperat, ci surâzãtor ca ºi cum ar fi trebuit sã meargã la o întâlnire, chiar mai frumoasã de cât cea cu Papa. (…) Dupã douã zile, tânãrul a murit.

Poate vã întrebaþi: unde-i miracolul, de vreme ce bãiatul nu s-a vindecat? Pentru mine, acela a fost un miracol de pace, de compasiune. În acel moment, tânãrul s-a simþit liber, a avut curajul de a-ºi accepta moartea cu ºi mai multã demnitate. Mult curaj trebuie sã fi avut acel tânãr, cãci nu cred sã fie uºor de acceptat o viaþã atât de scurtã.

Am povestit acest episod pentru a vã da un exemplu grãitor al felului neobosit în care Papa era gata sã-ºi ajute aproapele, chiar ºi atunci când trebuia sã conducã o persoanã la întâlnirea cu Dumnezeu. Mai ales momentele de rugãciune în comun îi erau caracteristice. Fiecãrei persoane care-i cerea ajutorul sau un moment de atenþie, Papa îi spunea imediat: ‘”Sã ne rugãm împreunã”.

Prezentare de ANCA MARTINAS GIULIMONDI

Magisteriu

Din alocuþiunile Sfântului Pãrinte la rugãciunea Angelus „Banul... poate închide omul într -un orb egoism” (23 septembrie) într-un

„...Povestind parabola unui administrator necinstit dar foarte abil, Cristos îi învaþã pe ucenicii sãi care este modul cel mai bun de a utiliza banii ºi bogãþiile materiale, ºi anume, sã le împartã cu cei sãraci, câºtigându-ºi astfel prietenia lor în vederea Împãrãþiei cerurilor. „Faceþi-vã prieteni cu ajutorul bogãþiilor necinstite - spune Isus - pentru ca atunci când nu le veþi mai avea, aceºti prieteni sã vã primeascã în lãcaºurile veºnice” (Lc 16,9). Banul nu e „necinstit” în sine, dar mai mult decât orice alt lucru poate închide omul într-un egoism orb. Este vorba deci de a face un fel de „convertire” a bunurilor economice: în loc sã le foloseºti doar pentru interesul propriu, trebuie, e necesar sã te gândeºti ºi la nevoile celor sãraci, imitându-l pe Cristos însuºi, care, „deºi era bogat, s-a fãcut sãrac, pentru ca prin sãrãcia lui noi sã ne îmbogãþim” (2Cor 8,9). Pare un paradox: Cristos nu ne-a îmbogãþit cu bogãþia sa, dar cu sãrãcia sa, adicã prin iubirea sa care l-a fãcut sã se dãruiascã total pentru noi. Aici ar putea sã se deschidã un vast ºi complex câmp de reflecþie asupra temei bogãþiei ºi a sãrãciei, chiar pe scarã mondialã, în care se confruntã douã logici economice: logica profitului ºi cea a distribuþiei echitabile a bunurilor, care nu sunt în contradicþie una cu alta, cu condiþia ca raportul dintre ele sã fie bine reglementat. Doctrina socialã catolicã a susþinut întotdeauna cã distribuþia echitabilã a bunurilor este prioritarã. Profitul este în mod natural legitim ºi, în mãsurã justã, necesar dezvoltãrii economice (...) Situaþia urgentã a foamei ºi cea a ecologiei denunþã, cu o evidenþã crescândã, cã logica profitului, dacã e predominantã, mãreºte disproporþia dintre bogaþi ºi sãraci ºi o exploatare dezastruoasã a planetei. În schimb, când predominã logica împãrþirii cu alþii ºi a solidaritãþii, este posibil sã fie corectatã ruta ºi sã fie orientatã spre o dezvoltare echitabilã ºi durabilã”.

“Milostivirea lui Dumnezeu este mai puternicã decât orice rãu” (16 septembrie)

„Liturgia de astãzi ne propune pentru meditaþie capitolul 15 din Evanghelia lui Luca (celebra parabolã a Tatãlui milostiv, numitã ºi a „fiului risipitor”), una din paginile cele mai intense ºi emoþionante din toatã Sfânta Scripturã. Este frumos sã ne gândim cã în lumea întreagã, oriunde comunitatea creºtinã se adunã pentru a celebra Euharistia duminicalã, rãsunã azi aceastã Veste Bunã de adevãr ºi de mântuire: Dumnezeu este iubire milostivã. În pagina evanghelicã pare cã aproape auzim vocea lui Isus, care ne dezvãluie chipul Tatãlui Sãu ºi Tatãl nostru. În fond, de aceea a venit El în lume: pentru a ne vorbi despre Tatãl; pentru a ni-L face cunoscut nouã, fii rãtãciþi, ºi a suscita în inimile noastre bucuria de a-i aparþine, speranþa de a fi iertaþi ºi restituindu-ne deplina demnitate, dorinþa de a locui pentru totdeauna în casa Sa, care

este ºi casa noastrã. În vremea noastrã, omenirea are nevoie sã fie proclamatã ºi mãrturisitã cu vigoare milostivirea lui Dumnezeu. A intuit aceastã urgenþã pastoralã, în mod profetic, iubitul Ioan Paul al II-lea care a fost un mare apostol al divinei Milostiviri. Tatãlui milostiv i-a dedicat a doua sa Enciclicã ºi, de-a lungul întregului sãu pontificat, s-a fãcut misionar al iubirii lui Dumnezeu pentru toate neamurile. Dupã tragicele evenimente de la 11 septembrie 2001, care au întunecat zorii celui de-al treilea mileniu, el a invitat creºtinii ºi oamenii de bunãvoinþã sã creadã cã Milostivirea lui Dumnezeu este mai tare decât orice rãu, ºi cã numai în Crucea lui Cristos se aflã mântuirea lumii”.

“Liturghia duminicalã este o necesitate interioarã: fãrã Cristos, timpul este gol” (9 septembrie)

“Duminica, în societãþile noastre occidentale, s-a schimbat într-un sfârºit de sãptãmânã, în timp liber. Timpul liber, mai ales în graba lumii moderne, este, desigur, un lucru frumos ºi necesar.

Dar dacã timpul liber nu are un centru interior, din care provine o orientare pentru ansamblu, el sfârºeºte prin a fi timp gol ce nu ne întãreºte ºi nu ne recreeazã. Timpul liber are nevoie de un centru - întâlnirea cu Acela care este originea noastrã ºi þinta noastrã (...) ªi noi avem nevoie de contactul cu Cel Înviat, care ne susþine pânã dincolo de moarte. Avem nevoie de aceastã întâlnire care ne reuneºte, care ne dã un spaþiu de libertate, care ne face sã privim dincolo de activismul vieþii cotidiene spre iubirea creatoare a lui Dumnezeu, de la care venim ºi spre care suntem în drum. Tocmai pentru cã ziua de Duminicã vorbeºte în profunzime despre întâlnirea, în Cuvânt ºi în Sacrament, cu Cristos înviat, raza soarelui acestei zile îmbrãþiºeazã întreaga realitate. Primii creºtini au celebrat prima zi a sãptãmânii ca Zi a Domnului, pentru cã era ziua învierii. Dar foarte curând Biserica a cãpãtat ºi conºtiinþa faptului cã prima zi a sãptãmânii este ziua dimineþii creaþiei.

De aceea, Duminica este, în Bisericã, ºi sãrbãtoarea sãptãmânalã a creaþiei, sãrbãtoarea recunoºtinþei ºi a bucuriei pentru creaþia lui Dumnezeu. Într-o epocã în care, din cauza intervenþiilor noastre umane, creaþia pare expusã unor multiple pericole, va trebui în mod conºtient sã þinem cont ºi de aceastã dimensiune a Duminicii”.

27

28

Sfântul lunii

1 octombrie - Sfânta TTereza ereza a Pruncului Isus Nãscutã la Alençon (Normandia, Franþa), cea mai micã fiicã a lui Louis Martin, un ceasornicar, ºi a soþiei sale Zelia Maria Guérin, Maria Francesca Tereza a venit pe lume în ziua de 2 ianuarie 1873.

Familia Martin a avut nouã copii, patru dintre aceºtia murind de mici. Numele celorlalte surori erau Maria, Paulina, Leonia ºi Celina. În familia Martin, mama ducea greul având un atelier de dantelãrie, renumit în acele timpuri, deoarece pentru 8 cm pãtraþi de dantelã îi trebuiau 60 de ore de muncã.

Fiind mezina familiei, mica Tereza era înconjuratã cu mare afecþiune din partea surorilor ºi a pãrinþilor, tatãl sãu numind-o deseori „Mica mea reginã”. Dintre surori, Tereza o prefera, pentru confidenþe, pe sora sa Paulina, iar pentru joacã pe Celina. Mezina familiei Martin nu a scãpat de bolile obiºnuite ale copiilor: rujeolã, durere de dinþi, o rãcealã prelungitã care neliniºtea inima mamei, iar la vârsta de doi ani cade de pe scaun ºi se loveºte la frunte deschizându-i-se o ranã pânã la os.

Tereza, o copilã cu personalitate puternicã

Mica Tereza era impresionatã ºi atrasã de frumuseþile naturii. Înzestratã cu o inteligenþã precoce ºi posedând un simþ ascuþit al observaþiei, înregistra totul, iar imaginaþia ei lucra fãrã încetare.

Gândea cu multã seriozitate, era spontanã ºi veselã, dar nu-i lipseau defectele specifice copilãriei. Mama ei spunea: „Aceastã fetiþã face numai ce vrea ea. Este greu de corectat. Când lucrurile nu merg cum vrea ea, plânge ºi se tãvãleºte pe jos de parcã totul s-a sfârºit”.

De aceea, mai târziu, Tereza va avea de luptat cu înclinaþiile sale egoiste. Încã din anul 1870, mama, Zelia Martin, simte cã nu mai are putere; durerile de cap ºi de stomac o chinuiau din ce în ce mai mult. Doctorul constatã o tumoare la sân, dar Zelia nu se neliniºteºte, munceºte în continuare. Boala înainteazã destul de repede. În anul 1877 face un pelerinaj la Lourdes, împreunã cu cele trei copile mai mari, dar nu se vindecã. Nu mai avea de trãit decât douã luni. Tereza scria: „Miºcãtoare a fost Ungerea din urmã (Maslul). Vãd încã locul unde m-au pus sã îngenunchez. Eram toate cinci surorile, aºezate, dupã vârstã, în jurul patului ºi sãrmanul nostru tatã plângea. În aceeaºi searã de 28 august 1877 sufletul mamei pãrãsea pãmântul”.

Ivirea vocaþiei, dupã cei mai triºti ani din viaþã

La 3 octombrie 1881, Tereza intrã în clasa a patra la ºcoala cãlugãriþelor benedictine. Matematica ºi ortografia au ridicat-o în fruntea clasei. O fetiþã de treisprezece ani devine geloasã ºi începe s-o necãjeascã. Tereza plânge, dar nu spune nimic. Mai târziu va scrie: „...pentru mine, cei cinci ani petrecuþi aici au fost cei mai triºti din viaþa mea...”. În ziua de Crãciun al anului 1886, în viaþa Terezei va începe o nouã etapã. ªi-a recâºtigat forþa ºi buna dispoziþie, pierdute o datã cu moartea mamei. În camera de la mansardã îngrãmãdeºte cãrþi

de ºtiinþã. Citeºte mult ºi începe sã picteze. Într-o duminicã, închizând cartea de rugãciuni la bisericã, dintr-o paginã alunecã o iconiþã cu Isus rãstignit, mai întâi apare o mânã strãpunsã, însângeratã. Pe Tereza o cuprinde o nouã simþire faþã de suferinþele lui Isus îndurate pentru pãcãtoºi. Din ziua aceea strigãtul lui Isus, de pe cruce: „Mi-e sete!”, începe sã-i rãsune în inimã. Setea lui Isus va fi potolitã de setea Terezei. Vocaþia sa pentru Carmel se contureazã tot mai clar.

Carmelul, un urcuº al sfinþeniei

Una dupã alta, surorile Terezei au devenit cãlugãriþe carmelitane la Lisieux. Deºi era cea mai micã dintre cele patru surori care au procedat aºa, ea a fost a treia care a intrat în mãnãstire, la vârsta de 15 ani. Prima greutate era sã obþinã acordul tatãlui, dar îl convinge. Superiorul Carmelului, pãrintele Delatroette, se opune ca o tânãrã de 15 ani sã intre în Carmel, limita era fiind de 21 de ani.

Tereza nu se descurajeazã, merge în audienþã la episcop, ba chiar ajunge ºi la Papa Leon al XIII-lea, care îi rãspunde: „Copila mea, fã ce vor decide superiorii”. Împreunându-ºi mâinile, Tereza se înalþã cu o ultimã sforþare: „Preasfinte Pãrinte, dacã Voi veþi zice da, toatã lumea are sã fie de acord”. Sfântul Pãrinte o privi fix spunându-i: „Haide, dacã Dumnezeu vrea, vei intra la carmelitane”. ªi Dumnezeu a vrut. Pe 1 ianuarie 1888, primeºte o scrisoare de la sora Maria de Gonzaga, superioara Carmelului, în care îi transmitea rãspunsul episcopului. „Da, ... însã dupã Postul Mare al Paºtelui...”. Tereza intrã în mãnãstire în ziua de 9 aprilie 1888, dar fãrã a-ºi face nici o iluzie; cunoºtea de la surorile sale regulamentul de tãcere ºi de rugãciune.

Tereza n-a fãcut vreodatã ceva extraordinar, dar a îndeplinit extrem de bine fiecare însãrcinare a vieþii austere, specifice regimului carmelit. N-a avut vreodatã o responsabilitate importantã, a fost doar ajutoarea îndrumãtoarei novicelor, începând din 1893. În 1894, tatãl sãu a murit, dupã trei ani în care s-a aflat într-o stare învecinatã cu nebunia; sora sa, Celina, s-a alãturat surorilor sale de la mãnãstire. În 1895, Tereza a avut o hemoptizie care a fost primul semn al tuberculozei ce avea s-o rãpunã; din aceastã cauzã n-a putut, deºi înclina s-o facã, sã se ofere voluntarã pentru Fundaþia Misionarã a Carmelitelor de la Hanoi (Vietnam). În schimb a rãmas în mãnãstirea ei, suferind eroic în tãcere. În iunie 1897, a fost mutatã în infirmeria mãnãstirii, iar pe 30 septembrie a murit la vârsta de doar 24 de ani. Probabil cã Sfânta Tereza ar fi rãmas necunoscutã dacã nu ar fi scris, îndemnatã fiind, o scurtã autobiografie numitã Istoria unui suflet, editatã (cu unele modificãri) de cãtre sora ei.

Popularitatea acestei lucrãri, tradusã în majoritatea limbilor europene (printre care ºi limba românã), dar ºi în câteva limbi asiatice, împreunã cu un mare numãr de vindecãri miraculoase, au condus la rãspândirea, cu adevãrat senzaþionalã, a cultului ei.

Beatificatã în 1923 ºi canonizatã în 1925, Sfânta Tereza a Pruncului Isus a fost declaratã patroanã a Misiunilor în 1927 ºi a Franþei în 1947, iar în 1998 a fost proclamatã doctor al Bisericii.

Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI