Actualitatea creştină, nr. 10/2008

Coperta 1: Bazilica “Sfântul Paul din afara zidurilor” (Roma)

Pãstorul Arhidiecezei IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Sfântul Paul, slujitor al Cuvântului Acum, când scriu aceste cuvinte, are loc la Roma, în Bazilica Santa Croce in Gerusalemme, un extraordinar eveniment ecumenic: de duminicã, 5 octombrie, ora 19, pânã sâmbãtã, 11 octombrie, ora 15, va fi cititã întreaga Biblie, Vechiul ºi Noul Testament, de la un capãt la altul. Lectura biblicã va dura ºapte zile ºi ºase nopþi, aproximativ 139 de ore fãrã întrerupere; în acest timp se vor succeda peste 1200 de persoane – de toate vârstele, din toate categoriile sociale ºi din toate confesiunile -; fiecare va citi câte 6-7 minute; dupã fiecare 90 de minute de lecturã biblicã se va asculta muzicã circa 10 minute. Cel care a deschis aceastã lungã lecturã a fost Sfântul Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea. Evenimentul este transmis integral de televiziunea italianã Rai Educational, dar poate fi urmãrit ºi pe internet la adresa www.labibbiagiornoenotte.rai.it . În aceeaºi zi, pe 5 octombrie, a început la Roma a XII-a Adunare generalã a Sinodului episcopilor care are ca temã “Cuvântul lui Dumnezeu în viaþa ºi misiunea Bisericii”. La Sinod participã 253 de episcopi: 51 din Africa, 62 din America, 41 din Asia, 90 din Europa ºi 9 din Oceania. Din România participã doi Episcopi. Sinodul se va încheia pe 26 octombrie. Referindu-se la “scopurile” Sinodului, Sfântul Pãrinte le spunea celor adunaþi pe 5 octombrie în Piaþa Sfântul Petru: Sinodul are rolul “sã înlesneascã o strânsã unitate ºi colaborare între Papa ºi Episcopii din toatã lumea; sã dea informaþii directe ºi exacte privind situaþiile ºi problemele Bisericii, sã favorizeze armonia dintre doctrinã ºi acþiunea pastoralã, ºi sã abordeze subiectele de mare importanþã ºi actualitate”.

Am voit sã amintesc aceste douã evenimente care au legãturã între ele ºi prin faptul cã amândouã se ocupã de Cuvântul lui Dumnezeu ºi prin aceea cã se desfãºoarã în timpul Anului Paulin Paulin, perioadã în care ni se propun exemplul, viaþa ºi scrierile Apostolului neamurilor, aceastã unicã figurã din istoria Bisericii, fãrã de care nu ºtim cum ar fi arãtat cultura creºtinã aºa cum noi am moºtenit-o.

Când Faptele Apostolilor vorbesc despre martiriul Sfântului ªtefan, îl pomenesc pentru prima oarã pe Saul: “Martorii ºi-au pus hainele la picioarele unui tânãr numit Saul... ºi Saul era de acord cu uciderea lui. În ziua aceea a început o mare persecuþie împotriva Bisericii din Ierusalim. Niºte oameni evlavioºi l-au înmormântat pe ªtefan ºi l-au jelit mult. Iar Saul pustia Biserica, intrând prin case, târând bãrbaþi ºi femei ºi aruncându-i în închisoare” (7,59; 8,1-3). Fãrã pregãtire, fãrã sã aºtepte sau sã doreascã aºa ceva, complet surprins de har, Saul se converteºte. Din persecutor al credinþei el devine predicator al lui Cristos: “ªi în timpul cãlãtoriei, pe când se apropia de Damasc, dintr-o datã l-a învãluit o luminã din cer. Cãzut la pãmânt, a auzit un glas care-i spunea: «Saul, Saul! De ce mã persecuþi?» El a rãspuns: «Cine eºti Doamne?» El i-a zis: «Eu sunt Isus pe care tu îl persecuþi!» Saul a rãmas câteva zile la Damasc împreunã cu discipolii. ªi îndatã a început sã predice în sinagogi despre Isus, cã el este Fiul lui Dumnezeu (Fap 9,4-6; 20-21). Tot la Damasc, pentru a nu fi ucis, discipolii “l-au coborât de pe zid, lãsându-l jos într-un coº” (9,25). Din persecutor devine persecutat. Saul, numit ºi Paul, începe cãlãtoriile misionare împreunã cu Barnaba. Antiohia, Seleucia, Salamina, Pafos, Perga Pamfiliei, Listra, Derbe, Atalia, iatã primul drum de predicare a Evangheliei, cu mult zel, îndurând bãtaia cu pietre, acuze nedrepte ºi multe încercãri încercãri, cum spunea chiar el când îi încuraja pe ucenici: “Trebuie sã trecem prin multe încercãri, ca sã intrãm în împãrãþia lui Dumnezeu” (Fap 14,22b).

Dupã ce participã la Ierusalim la Conciliul Apostolic, Paul ºi Barnaba pornesc, fiecare pe cãi diferite, într-o nouã cãlãtorie misionarã: “Sã ne întoarcem ºi sã-i vizitãm pe fraþii din fiecare cetate prin care am vestit cuvântul Domnului ºi sã vedem ce mai fac” (Fap 15,36). Dupã câteva opriri în localitãþi deja vizitate mai înainte, Paul se îndreaptã spre Macedonia unde, la Neapolis ºi Filipi, au loc primele convertiri. La Filipi, Paul a primit prima bãtaie cu vergi; apoi prima ºedere în închisoare ºi prima datã cu picioarele în butuci. Preþul primelor convertiri, se pare. Tesalonicul, Atena, Corintul au adus, nu fãrã suferinþe, noi convertiri. ªi în a treia cãlãtorie misionarã, neobositul vestitor al Mântuitorului lumii vede cum harul lui Dumnezeu schimbã nu numai inimile, dar ºi drumurile: “Paul a hotãrât în duh ca, trecând prin Macedonia ºi Ahaia, sã meargã la Ierusalim, zicându-ºi: «Dupã ce voi fi fost acolo, trebuie sã vãd ºi Roma» (Fap 19,21). Din închisoarea de la Ierusalim ºi Cezareea va scãpa ºi va ajunge la Roma, dupã o cãlãtorie în care a cunoscut furtuna pe mare ºi naufragiul. “Când am intrat în Roma, i s-a permis lui Paul sã locuiascã singur, cu un soldat care-l pãzea” (Fap 28,16). În capitala Imperiului Roman, Paul avea sã rãmânã mai mult timp, în aºteptarea unui proces. Dupã incendiul care a distrus Roma, în anul 64, Paul era tot în lanþuri, iar la ultimul proces, prin anul 67, a fost condamnat la moarte .

“Vai mie dacã nu vestesc evanghelia” (1Cor 9,16). Nu a avut liniºte nici înainte nici dupã convertire. A fost flacãrã ºi pasiune pânã la sfârºit. De aici izvorãsc aceste cuvinte “vai mie”...

“Cãci, deºi sunt liber faþã de toþi, m-am fãcut sclavul tuturor ca sã-i câºtig pe cât mai mulþi. Am devenit iudeu pentru iudei, ca sã-i câºtig pe iudei. [Am devenit] supus Legii pentru cei supuºi Legii, chiar dacã eu nu sunt sub Lege, ca sã-i câºtig pe cei supuºi Legii. Am devenit un fãrãdelege pentru cei fãrãdelege, ca sã-i câºtig pe cei fãrãdelege chiar dacã nu sunt fãrã Legea lui Dumnezeu, dar sub legea lui Cristos. Am devenit slab pentru cei slabi, ca sã-i câºtig pe cei slabi. M-am fãcut totul pentru toþi, ca sã-i câºtig mãcar pe unii. Toate le fac pentru evanghelie, ca sã am ºi eu parte de ea” ( 1Cor 9,19-23).

Flacãrã ºi pasiune pentru evanghelie evanghelie.

1

2

Magisteriu

Din alocuþiunile Sfântului Pãrinte la rugãciunea Angelus Smerenia lui Isus ºi smerenia Papei Ioan Paul (21 septembrie)

Astãzi liturgia ne propune parabola evanghelicã a celor doi fii trimiºi de tatãl lor sã lucreze în via sa. Dintre aceºtia, unul spune imediat da, dar nu se duce; altul, în schimb, pentru moment refuzã, dar apoi dã curs dorinþei paterne. Prin aceastã parabolã Isus reaminteºte preferinþa sa pentru cei pãcãtoºi care se convertesc ºi ne învaþã cã e nevoie de umilinþã pentru a primi darul mântuirii. ªi Sfântul Paul, în fragmentul Scrisorii cãtre Filipeni, ne îndeamnã la umilinþã: „Nu faceþi nimic din spirit de ceartã sau de mãrire deºartã, dar sã aveþi destulã smerenie ca sã îi consideraþi pe ceilalþi superiori vouã” (Filipeni 2,5-8).

Acestea sunt simþãmintele lui Cristos, care, dezbrãcându-se de slava divinã din iubire faþã de noi, s-a fãcut om ºi s-a înjosit pânã la a muri rãstignit (cf Filipeni 2,5-8). Verbul utilizat ekenôsen - înseamnã literal cã El „s-a golit pe sine” ºi pune în luminã umilinþa profundã ºi iubirea infinitã a lui Isus, Slujitorul umil prin excelenþã.

Reflectând asupra acestor texte biblice, m-am gândit imediat la Papa Ioan Paul I, de la moartea cãrui se împlinesc chiar astãzi 30 de ani. El a ales acelaºi moto episcopal ca ºi Sfântul Carol Borromeu: Humilitas (umilinþã, smerenie). Un singur cuvânt care sintetizeazã esenþialul vieþii creºtine ºi indicã virtutea indispensabilã a celui care, în Bisericã, este chemat în serviciul autoritãþii. În una din cele patru Audienþe generale þinute în timpul pontificatului sãu foarte scurt a spus, între altele: „Mã limitez sã recomand o virtute, atât de scumpã Domnului: Învãþaþi de la Mine, cãci sunt blând ºi smerit cu inima... Chiar dacã aþi fãcut lucruri mari, spuneþi: suntem servitori inutili”. ªi a observat: „În schimb, în noi toþi, tendinþa este mai degrabã exact invers: sã ne punem în evidenþã” (Insegnamenti di Giovanni Paolo I, p.51-52). Umilinþa poate fi consideratã testamentul sãu spiritual.

Tocmai datoritã acestei virtuþi, au fost de ajuns 33 de zile pentru ca Papa Luciani sã intre în inima oamenilor.

A lucra în via Domnului este un premiu inestimabil (28 septembrie)

Dragi fraþi ºi surori, poate vã amintiþi cã atunci când, în ziua alegerii mele, m-am adresat mulþimii din Piaþa Sfântul Petru, mi-a venit spontan sã mã prezint ca un lucrãtor al viei Domnului. Ei bine, în Evanghelia de astãzi (cf Mt. 20, 1-16a),

Isus povesteºte tocmai parabola stãpânului viei care, la diferite ore ale zilei, cheamã lucrãtori sã munceascã în via sa. Iar seara, le dã tuturor aceeaºi platã, un dinar, trezind protestul celor de la prima orã. Este clar cã acel dinar reprezintã viaþa veºnicã, dar pe care Dumnezeu îl rezervã tuturor. Mai mult, tocmai aceia care sunt consideraþi „cei din urmã”, dacã îl acceptã, devin „cei dintâi”, în timp ce „primii” pot risca sã sfârºeascã „cei din urmã”. Un prim mesaj al acestei parabole este acela cã stãpânul nu tolereazã lipsa de ocupaþie, sã stãm degeaba: vrea ca toþi sã fie angajaþi în via sa. ªi, în realitate, sã fii chemat este deja cea dintâi recompensã: a putea lucra în via Domnului, a se pune în serviciul sãu, a colabora la opera sa, constituie în sine un premiu inestimabil, ce recompenseazã orice obosealã. Însã, înþelege aceasta doar cine Îl iubeºte pe Domnul ºi Împãrãþia sa. Cine, în schimb, lucreazã doar pentru platã, nu-ºi va da niciodatã seama de valoarea acestei inestimabile comori.

Cel care povesteºte parabola este Sfântul Matei, apostol ºi evanghelist, a cãrui sãrbãtoare liturgicã este chiar astãzi. Îmi place sã subliniez cã Matei, în primã persoanã, a trãit aceastã experienþã (cf Mt. 9,9). De fapt el, înainte ca Isus sã-l fi chemat, practica meseria de vameº ºi de aceea era considerat pãcãtos public, exclus din „via Domnului”. Dar totul se schimbã când Isus îl priveºte ºi îi spune: „Urmeazã-mã!”.

Matei s-a ridicat ºi l-a urmat. Din vameº a devenit imediat ucenic al lui Cristos. Din „cel din urmã” s-a regãsit „primul”, datoritã logicii lui Dumnezeu care - spre norocul nostru! - este diferitã de cea a lumii. „Gândurile mele nu sunt gândurile voastre - spune Domnul prin gura profetului Isaia -, cãile voastre nu sunt cãile mele” (Is 55,8) . Chiar ºi Sfântul Paul, pentru care celebrãm un An jubiliar special, a trãit bucuria de a se simþi chemat de Domnul sã lucreze în via sa. ªi cât de mult a lucrat! Dar, aºa cum el însuºi mãrturiseºte, a fost harul lui Dumnezeu care a lucrat cu el, acel har care din persecutor al Bisericii l-a transformat în apostol al neamurilor.

Fapt ce îl face sã spunã: „Pentru mine, a trãi este Cristos, iar a muri este un câºtig”. Însã, imediat adaugã: ”Dar dacã a trãi în trup îmi este de folos pentru lucrare, nu ºtiu, într-adevãr, ce sã aleg” (Fil 1,21-22).

Paul a înþeles bine cã a lucra pentru Domnul este deja pe acest pãmânt o recompensã.

Adaptare dupã www .oecumene.radiovaticana.org www.oecumene.radiovaticana.org

Pelerin la Vatican ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Episcopi din cele cinci continente reuniþi în Sinod, la V atican, în Anul Paulin Vatican, Un Sinod în care ineditul este la el acasã

În Vatican, în perioada 5-26 octombrie, se desfãºoarã cea de-a XII-a Adunare generalã ordinarã a reuniunii sinodale, cu tema „Cuvântul lui Dumnezeu în viaþa ºi în misiunea Bisericii”.

Un Sinod cu multe elemente de inedit, precum „celebrarea euharisticã de deschidere a adunãrii sinodale, care va avea loc în bazilica papalã Sfântul Paul din afara Zidurilor, ºi nu în bazilica Sfântul Petru ca pânã acum, aceastã alegere fiind, desigur, datoratã coincidenþei Sinodului cu Anul Paulin.

Printre noutãþi se numãrã intervenþiile unor reprezentanþi ai altor religii ºi confesiuni, ca cea a patriarhului ecumenic Bartolomeu I, din 18 octombrie, când – la ora 17 – va prezida, în Aula Sinodului, primele Vespere, împreunã cu Benedict al XVI-lea, ºi se va adresa, pentru prima datã, Pãrinþilor Sinodali. Altã intervenþie fãrã precedent în istorie este cea a rabinului ºef de Haifa, Cohen, din 6 octombrie, o comunicare despre modul în care poporul evreu citeºte ºi interpreteazã Sfânta Scripturã. Tot pentru prima oarã, regulamentul sinodal „Ordo Synodi Episcoporum” (actualizat pânã în 2006) va fi aplicat ºi de reprezentanþii Bisericilor Orientale Catolice, pentru prima datã împãrþiþi în trei categorii: din oficiu, desemnaþi ºi aleºi.

De asemenea, o noutate metodologicã o va constitui prezentarea a cinci rapoarte, unul pentru fiecare continent, în vederea expunerii unor informaþii cât mai precise asupra Bisericilor particulare din fiecare continent. Din program nu vor lipsi discuþiile libere, pentru a favoriza o participare cât mai intensã la adunarea sinodalã ºi crearea consensului în privinþa temelor de interes major.

Cine vine la Sinod?

253 sunt Pãrinþii sinodali prezenþi: cei mai numeroºi, 90 la numãr, provin din Europa, în timp ce 9 vin din Oceania. 41 vor fi experþii ºi 37 auditorii, între care mai multe femei. Pe lângã rabinul Cohen, vor fi prezenþi alþi doi invitaþi speciali: reverendul Miller Milloy, secretar general al „United Bible Societes” ºi fratele Alois, priorul Comunitãþii de la Taizé. De asemenea, vor fi prezenþi delegaþii fraterni a zece Biserici ºi comunitãþi ecleziale, între care reprezentanþii Patriarhatelor Moscovei, Serbiei ºi României. În ceea ce priveºte episcopii chinezi, vor fi prezenþi cei din Hong Kong ºi Macao, dar vor fi absenþi cei din China continentalã, cum a explicat directorul Sãlii de Presã a Sfântului

Scaun, pãrintele Federico Lombardi, care a declarat cã “nu s-a ajuns la un acord cu autoritãþile chineze pentru participarea altor episcopi”.

Celebrãrile prezidate de Benedict al XVI-lea

Celebrãrile euharistice prezidate de Papa sunt în numãr de patru: pe 5 octombrie; pe 9 octombrie, când Benedict al XVI-lea va celebra o Liturghie cu ocazia celor 50 de ani de la moartea lui Pius al XII-lea; pe 12 octombrie, când va proclama patru noi sfinþi care s-au distins în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu; pe 19 octombrie, Sfântul Pãrinte se va afla la Sanctuarul de la Pompei (Italia) pentru a-i încredinþa Fericitei Fecioare concluziile Sinodului.

Prezenþa lui Benedict al XVI-lea este, de asemenea, prevãzutã pentru 16 octombrie când, cu ocazia celei de-a 30-a aniversãri a alegerii la pontificat a lui Ioan Paul al II-lea, va fi proiectat un film în amintirea sa. De semnalat ºi faptul cã unii Pãrinþi sinodali, între care monseniorul Nicola Eterovic – secretar general al Sinodului episcopilor – vor citi pasaje din Biblie, în cadrul iniþiativei televiziunii publice italiene RAI, intitulatã „Biblia zi ºi noapte”, din perioada 5-11 octombrie.

3

4

Actualitate Pr Pr.. prof. dr dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ

Convertirea lui Paul Iatã-l pe Saul la Ierusalim, la ºcoala lui Gamaliel. Se pune întrebarea: la Ierusalim, Saul l-a întâlnit pe Isus? Din cartea Faptele Apostolilor ºi Scrisorile Apostolului Neamurilor nu reiese acest lucru.

Probabil, tânãrul Saul era prea concentrat cu studiile sale ºi, apoi, în ziua de 7 aprilie, Paºtele evreilor, când au avut loc patima, moartea ºi învierea Domnului era foarte multã lume la Iersualim ºi nu toþi cei prezenþi au participat la evenimentul pascal al lui Cristos. Ceea ce este sigur, e cã mai târziu, Paul, ca mare apãrãtor al Legii, s-a întâlnit cu discipolii lui Isus cel Înviat. Dupã coborârea Duhului Sfânt asupra ucenicilor, ei au ieºit în public ºi au început sã predice despre Isus care este Mesia cel promis de Dumnzeu.

Creºterea numericã a ucenicilor lui Isus a atras inevitabil atenþia fariseilor care nu au vãzut cu ochi buni acest lucru ºi au început o persecuþie împotriva creºtinilor. Însã orice dorinþã de a reacþiona faþã de ucenicii lui Cristos a fost tãiatã din naºtere de cãtre maestrul lui Paul, Gamaliel: „Aºadar, vã spun: nu vã mai ocupaþi de oamenii aceºtia ºi lãsaþi-i, cãci, dacã planul acesta sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; dar, dacã este de la Dumnezeu, nu-i veþi putea nimici; nu cumva sã ajungeþi sã luptaþi împotriva lui Dumnezeu. Iar ei l-au ascultat” (cf. Fapte 5,38-39).

La început, Paul a refuzat linia partidei fariseilor ºi a lãsat timpul sã clarifice lucrurile. Fariseii, urmândul pe Gamaliel, au considerat creºtinismul care se nãºtea ca o ultimã miºcare dintre cele multe mesianice care, din când în când, agitau istoria iudeilor. Nu li s-a dat nicio importanþã, cãci se gândeau cã va dispãrea de la sine. În privinþa creºtinilor din Iersusalim, ei îi considerau ca evrei normali. Pentru Paul, era o mare întrebare: sã urmeze Legea sau pe Mesia? ªi, fiind un bun cunoscãtor ºi studios al Legii, intenþia lui era sã apere Legea ºi nu a dat mare importanþã creºtinismului în faºã. De aceea, nefiind atent, a ajuns în tabãra acelora care au început sã persecute creºtinismul. Acum se pune întrebarea convertirii Sf. Apostol.

Marea întrebare care se pune ºi astãzi este: ce îndemnuri ºi resorturi lãuntrice, ce gânduri ºi puteri, ce impresii, ce sentiment, ce lucrare din afarã l-au silit pe Saul, în drumul spre Damasc, sã se mãrturireascã deodatã creºtin, ucenic al lui Cristos cel prigonit în credincioºii lui? Ce anume a fãcut din Saul persecutorul, din fanaticul rabin învãþat, încrezut în ºtiinþa ºi în privilegiile

dumnezeieºti ale neamului sãu, smeritul penitent ºi, la rândul sãu, prigonitul propovãduitor al lui Isus Nazarineanul Rãstignit, cel mai mare Apostol ºi teolog al învãþãturii celei noi? Fiecare dintre noi ar putea cãuta sã pãtrundã în sufletul rãzvrãtit ºi rãscolit al lui Saul ºi sã-ºi punã aceeaºi întrebare. O transformare atât de mare, a unui om atât de adânc, trebuie sã aibã un temei personal deosebit, o personalitate aºa de bogatã ºi de puternicã, de pasionatã pentru cunoaºtere, cum a fost Saul, trebuie sã fi fost interesatã mai presus de toate de a dezlega enigma lui Isus Cristos cel înmormântat ºi Înviat. Unde I-au ascuns ucenicii Trupul? Ce au fãcut cu Isus?

Curiozitate neliniºtitoare, chinuitoare, poruncitoare, dar fireascã. Saul, ca ºi cei mai mulþi coreligionari, nu credea în învierea lui Isus Cristos. Vedea în aceasta o farsã creºtinã ºi îl socotea bine ascuns ca sã poatã spune ucenicii cã a înviat. Imensã contrazicere, desigur, între fapta presupusã de el (Saul) ºi între credinþa ucenicilor. Dar aceastã contrazicere ºi îndoialã izvorau din mintea cea omeneascã a lui Saul.

Aºa pusã, întrebarea devine obsesie, intrã în suflet, devine un caz de conºtiinþã: ce s-a întâmplat în realitate cu Isus Cristos? Care este adevãrul? A înviat sau nu a înviat?

Aceasta dorea sã ºtie Saul cu preþul unei neliniºti chinuitoare. A întrebat, a arestat, a anchetat, a chinuit creºtini, iscodindu-i cu un neastâmpãr însetat, nepotolit.

Torturat luni de zile, poate un an, poate mai mult, într-o secundã l-a vãzut, fãrã de veste, pe Isus cel Înviat, pe drumul Damascului. Împotrivirea lui surprinsã a cãzut ca o armã dintr-o mânã tãiatã. Din cugetul lui rãzvrãtit, dezminþit ºi dezarmat astfel, au dispãrut deodatã îndoiala ºi tãgada. Saul a vãzut ºi a crezut. A crezut pe deplin, statornic, cu o uriaºã credinþã ºi putere de a-L mãrturisi pe Cristos cel Înviat, lumii întregi. Mulþi au încercat sã dezvãluie misterul convertirii lui Saul ºi aceste încercãri au adus mai aproape de noi, de mintea noastrã, misterul convertirii. Putem privi aceastã convertire, explicând posibilã convertirea, având în vedere zbuciumul interior al lui Saul? Ar fi un studiu de psihologie religioasã, într-o problemã aºa de importantã pentru începuturile creºtinismului, cum este minunea de pe drumul Damascului.

Chiar pe drumul care ducea spre Damasc, în primii 30 de ani ai sec. I, dupã o perioadã de persecuþie a Bisericii, a existat un

Actualitate moment decisiv în viaþa lui Saul. Cum spuneam mai înainte, multe s-au scris despre aceastã minune. De fapt, ce s-a întâmplat? În aceastã privinþã avem douã tipuri de izvoare.

Primul tip, cel mai cunoscut, îl gãsim în scrierile Sf. Evanghelist Luca ce povesteºte de trei ori evenimentul în Faptele Apostolilor (cf. 9,1-19; 22,3-21; 26,4-23). Cititorul mediu este, poate, tentat sã se opreascã prea mult asupra unor detalii ca: lumina din cer, cãderea la pãmânt, vocea care cheamã, noua condiþie de orbire, vindecarea ca o cãdere a solzilor de pe ochi ºi postul. Dar toate aceste detalii se referã la centrul evenimentului. Cristos Înviat apare ca o luminã strãlucitoare ºi Îi vorbeºte lui Saul, îi transformã gândirea ºi chiar viaþa. Strãlucirea Celui Înviat îl orbeºte, apare astfel ºi în exterior ceea ce era realitatea sa interioarã, orbirea sa înaintea adevãrului, a luminii care este Cristos. ªi apoi, „Da”-ul sãu definitiv lui Cristos în Botez îi deschide din nou ochii ºi-l face sã vadã într-un mod real. În Biserica strãveche, Botezul era numit ºi „iluminare”, pentru cã acest sacrament dã luminã, face sã vedem realitatea, ceea ce se aratã în mod spiritual se realizeazã ºi fizic, ºi în Paul: vindecat de orbirea sa interioarã, el vede bine.

Paul, aºadar, a fost transformat nu de un gând ci de un eveniment, de prezenþa irezistibilã a lui Isus cel Înviat despre care nu va mai putea niciodatã sã aibã vreun dubiu, atât de mare ºi de puternicã a fost evidenþa acestui eveniment, a acestei întâlniri. Acest eveniment i-a schimbat fundamental viaþa lui Saul. În acest sens se poate, ºi trebuie sã vorbim de o convertire. Aceastã întâlnire este centrul relatãrilor Sf. Luca care este posibil sã fi folosit o relatare din sânul comunitãþii din Damasc.

Al doilea tip de izvoare despre convertire îl gãsim chiar în Scrisorile Sf. Apostol Paul. El nu a vorbit niciodatã în detaliu despre acest eveniment pentru cã presupunea cã toþi îi cunoºteau istoria, toþi ºtiau cã din persecutor a devenit un mare apostol al lui Cristos. ªi aceasta a avut loc nu ca urmare a gândirii proprii, ci a unui eveniment forte, a unei întâlniri cu Cel Înviat. Chiar dacã nu vorbeºte în detaliu, Paul accentueazã de mai multe ori faptul, foarte important, cã ºi el este mãrturisitor al Învierii lui Isus, de la care a primit imediat revelaþia despre Isus însuºi, împreunã cu misiunea de apostol. Textul cel mai clar, în aceastã privinþã, se gãseºte în relatarea sa despre ceea ce constituie centrul istoriei mântuirii: moartea ºi învierea lui Isus ºi apariþiile la martori: 1Cor 15. Cu cuvintele tradiþiei celei vechi, pe care el a primit-o de la Biserica din Ierusalim, spune cã Isus a murit rãstignit, a fost înmormântat, a înviat, îi apare, dupã înviere, mai întâi lui Kefa-Petru, apoi celor doisprezece, apoi la 500 de fraþi care, în mare parte, mai trãiau în acel timp, apoi lui Iacob, apoi la toþi apostolii. ªi la aceastã relatare, primitã din Tradiþie, adaugã: „Ultimului dintre toþi, ca unui nãscut înainte de vreme, mi s-a arãtat mie” (1Cor 15,8). Astfel, ne face sã înþelegem cã aceastã apariþie a lui Isus Înviat este fundamentul apostolatului sãu ºi al vieþii sale noi.

Mai sunt ºi alte texte unde apare acelaºi lucru. „prin Isus Cristos am primit harul apostolatului” (cf. Rom 1,5) ºi „Oare nu l-am vãzut pe Isus Domnul nostru?” (1Cor 9,1). „Dar când i-a plãcut lui Dumnezeu, cel care m-a ales încã din sânul mamei mele ºi m-a chemat prin harul sãu, mi l-a descoperit pe Fiul sãu în mine ca sã-l vestesc pãgânilor” (Gal 1,15-16). În aceastã autoapologie subliniazã în mod decisiv cã ºi el este un adevãrat martor al Celui Înviat, a primit o misiune proprie,

direct de la Isus cel Înviat. Vorbind despre aceastã convertire a Sf. Apostol Paul, iatã ce spune Papa Benedict al XVI-lea: „Aceastã cotiturã a vieþii sale, aceastã transformare a întregii sale fiinþe nu a fost rodul unui proces psihologic, al unei maturizãri sau al unei evoluþii intelectuale ori morale, ci a venit din afara sa: nu a fost rodul gândului sãu, ci al întâlnirii cu Isus Cristos. În acest sens nu a fost o simplã convertire, o maturizare a eului sãu, dar a fost o moarte ºi o înviere pentru el însuºi: a murit o existenþã a sa ºi o alta s-a nãscut împreunã cu Cristos Înviat”. Aspectul excepþional al experienþei Sfântului Paul nu este ceva mãrginit numai la el ºi la acel episod verificat, în jurul anului 30 dupã Cristos; aici se aflã ceva important ºi pentru creºtinii contemporani: „Înseamnã cã ºi pentru noi, creºtinismul nu e o nouã filosofie sau o nouã moralã.

Creºtini suntem numai dacã îl întâlnim pe Cristos. ªi noi putem sã-l întâlnim pe Cristos în lectura Sfintei Scripturi, în rugãciune, în viaþa liturgicã a Bisericii. Putem atinge inima lui Cristos ºi sã simþim cã El o atinge pe a noastrã. Numai în aceastã relaþie personalã cu Cristos, numai în aceastã întâlnire cu Cel Înviat devenim cu adevãrat creºtini. Sã ne rugãm, aºadar, Domnului ca sã ne lumineze, sã ne dãruiascã în aceastã lume a noastrã întâlnirea cu prezenþa sa; sã ne dãruiascã astfel o credinþã vie, o inimã deschisã, o mare caritate faþã de toþi, în mãsurã sã reînnoiascã lumea”.

De la”omul vechi” la „omul nou” Aºadar, vã spun aceasta ºi îl iau ca martor pe Domnul: sã nu vã mai comportaþi cum se comportã pãgânii, în deºertãciunea minþii lor având gândirea întunecatã, strãini de viaþa lui Dumnezeu din cauza ignoranþei care este în ei, din cauza împietririi inimii lor. Pierzând bunul simþ, ei s-au dedat la desfrâu, practicând cu nesaþ orice fel de necurãþie. Dar voi nu aºa l-aþi cunoscut pe Cristos. Dacã l-aþi ascultat pe el ºi aþi fost învãþaþi în el, dupã adevãrul care este în Isus, lãsaþi-vã de purtarea de mai înainte, de omul cel vechi, supus putrezirii din cauza poftelor amãgitoare. Înnoiþi-vã spiritul minþii voastre ºi îmbrãcaþi-vã cu omul cel nou, cel creat dupã [asemãnarea lui] Dumnezeu în dreptate ºi în sfinþenia adevãrului.

Reguli pentru viaþa cea nouã

De aceea, îndepãrtând falsitatea, fiecare sã spunã fratelui sãu adevãrul pentru cã suntem mãdulare unii altora. De vã mâniaþi sã nu pãcãtuiþi. Sã nu apunã soarele peste mânia voastrã! Nu daþi ocazie diavolului: cel care furã sã nu mai fure, ci mai degrabã sã munceascã cu mâinile sale, fãcând ceva bun ca sã aibã din ce da celui lipsit. Sã nu iasã din gura voastrã nicio vorbã rea, ci ceva bun, spre edificare, aºa cum trebuie, ca sã dea har celor ce ascultã. Nu-l întristaþi pe Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, cu al cãrui sigiliu aþi fost însemnaþi pentru ziua rãscumpãrãrii voastre. Sã fie stârpite dintre voi orice amãrãciune, aprindere, mânie, rãcnet, injurie ºi orice rãutate.

Dimpotrivã, fiþi buni unii faþã de alþii, înþelegãtori, iertându-vã unii pe alþii, aºa cum ºi Dumnezeu v-a iertat în Cristos.

5

6

Din viaþa Arhidiecezei

Instalarea noului paroh în parohia Sf. Anton (Colentina)

Duminicã, 28 septembrie 2008, în cadrul Sfintei Liturghii de la ora 10.30, în parohia Sfântul Anton – Colentina (Bucuresti) a avut loc ceremonia instalãrii noului paroh, pãrintele Liviu Bãlãºcuþi.

Celebrarea a fost prezidatã de pãrintele Martin Cabalaº, decan de Bucureºti Nord, avându-l la dreapta sa pe fostul paroh, pãrintele Petru Dâm.

La începutul Sfintei Liturghii, noul paroh, împreunã cu întreaga comunitate, ºi-au mãrturisit credinþa în Dumnezeu, dupã care pãrintele Liviu a depus jurãmântul, fãgãduind cã va pãstra comuniunea cu Biserica catolicã, atât în cuvinte cât ºi în fapte. Dupã proclamarea Sfintei Evanghelii, noul paroh ºi-a reînnoit fãgãduinþele de la hirotonire, iar pãrintele decan ºi fostul paroh i-au prezentat biserica. În aceastã ultimã etapã a ritualului, noul paroh a primit: Lecþionarul, cartea Cuvântului lui Dumnezeu, ca sã poatã „zidi comunitatea credincioºilor în Cristos”; Uleiurile Sfinte, care semnificã „participarea la preoþia profeticã ºi împãrãteascã a lui Cristos Domnul ºi aduc alinare în sufletul ºi trupul credincioºilor bolnavi”; Baptisteriul (sau un vas cu apã sfinþitã), „izvor al Botezului”, din a cãrui apã parohul a stropit poporul lui Dumnezeu în amintirea Sfântului Botez; Tabernacolul, „lãcaº pregãtit sã primeascã Trupul Domnului”, parohul fiind invitat sã-l pãzeascã ºi adorându-l pe Cristos sã fie „tot mai strâns unit cu Taina Rascumpãrãrii”; Confesionalul, locul mãrturisirii pãcatelor, „de care se apropie toþi cei împovãraþi de pãcate, pentru ca Domnul sã-i elibereze, spãlându-i în Sângele Mielului”; Scaunul Prezidenþial, locul de unde se prezideazã liturghia. De la acest scaun, parohul va trebui sã vesteascã Cuvântul lui Dumnezeu ºi sã împãrtãºeascã cu credinþã Tainele lui Cristos, astfel încât tot poporul încredinþat lui „sã-l laude pe Dumnezeu în faþa Tronului slavei”; ºi cheia bisericii, de care atârna cheia de la tabernacol.

Pãrintele Martin Cabalaº, în timpul predicii, a explicat simbolul cheii plecând de la douã exemple practice. „Cel care primeºte cheia unei locuinþe este considerat stãpânul casei, iar cel care primeºte cheia unui seif poate fi considerat pãstrãtorul unei comori.

Cea mai mare comoarã din bisericã este Isus din Preasfântul Sacrament, iar cel care primeºte cheia bisericii primeºte acest tezaur, pe Isus Euharisticul. Dar cheia bisericii nu este suficientã pentru a þine o comunitate unitã, parohul are nevoie ºi de cheia

Iubirii, de cheia Cuvântului ºi de cheia Înþelepciunii”.

La sfârºitul Sfintei Liturghii ºi al ritualului instalãrii noului paroh, pãrintele Petru Dâm, plin de emoþie, ºi-a amintit cã în anul 1984, când a fost numit paroh în aceastã comunitate, tot pãrintele Martin Cabalaº i-a încredinþat cheia bisericii Sfântul Anton, iar acum tot el o inmâneazã pãrintelui Liviu Bãlãºcuþi. Istoria se repetã, spunea pãrintele Petru Dâm, dar, conform cuvintelor Scrisorii cãtre evrei, „Isus Cristos – cel de ieri ºi de astãzi – este acelaºi pentru totdeauna” (Evr 13,8).

CLAUDIA LUNGU LUNGU,, Parohia Sfântul Anton - Colentina

Sfânta Cruce veneratã de constãnþeni

În misterul Crucii ni se descoperã pe deplin puterea copleºitoare a milostivirii Tatãlui Ceresc. Aceastã convingere i-a îndemnat pe credincioºii din Constanþa sã participe în numãr mare la celebrarea solemnã ce a avut loc duminicã, 14 septembrie, în sãrbãtoarea „Înãlþãrii Sfintei Cruci”.

Reuniþi în jurul altarului înãlþat în faþa bisericii parohiale, în prezenþa Relicvei Sfintei Cruci, credincioºii au participat cu evlavie la Sfânta Liturghie concelebratã de 9 preoþi, ºi apoi la procesiunea desfãºuratã în jurul bisericii, pe strãzile cele mai apropiate. Dupã binecuvântarea cu Sfânta Relicvã, cei prezenþi au avut ocazia sã aducã personal cinstire Sfintei Cruci: au atins relicva, au sãrutat-o ºi au înãlþat rugãciuni.

Relicva Sfintei Cruci a fost dãruitã parohiei romano-catolice din Constanþa, în anul 2007, de cãtre Eminenþa sa Joachim Meisner, Cardinal de Köln. Relicva a fost atestatã ca originalã în 1784 de cãtre Arhiepiscopul de atunci al Vienei, Cardinal Edmundus Maria, cu mãrturie sigilatã cu cearã roºie. Aceastã mãrturie este necesarã pentru ca relicva sã poatã fi expusã spre venerare în bisericã.

Mons. ªTEF AN GHENÞA ªTEFAN GHENÞA,, Vicar Episcopal de Dobrogea

Din viaþa Arhidiecezei

Simpozion internaþional despre predarea religiei în ºcoalã

La iniþiativa Comitetului European pentru Învãþãmântul Catolic (CEEC), în zilele de 25-28 septembrie 2008, a avut loc, la Sinaia, un simpozion internaþional având ca temã: Reflecþii asupra învãþãmântului religios catolic din punctul de vedere al inspectorului de religie. La acest simpozion au luat parte inspectorii învãþãmântului religios ai diecezelor ºi eparhiilor catolice din România. Din partea arhidiecezei de Bucureºti a participat pr.

Tarciziu ªerban.

FIGURI ILUSTRE Pr.. Andrei Asaftei (1915-1972) Pr

S-a nãscut la 3 februarie 1915 la Cotnari – Hârlãu (jud. Iaºi) ºi a urmat cursurile Seminarului “Sf. Iosif” din Iaºi, fiind sfinþit preot la 24 iunie 1939.

A activat ca paroh la Butea ºi Tãmãºeni, ca profesor la Seminarul ieºean, ca administrator al bunurilor Episcopiei Romano-Catolice Iaºi, iar în perioada 1 noiembrie 1951 – 19 noiembrie 1952 a fost director al Cancelariei Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureºti.

A fost arestat, prin trãdare, la 19 noiembrie 1952 ºi a fost judecat în lotul Ghika – Menges, fiind condamnat la 12 ani muncã silnicã.

Moare la 23 octombrie 1972, dupã ce în ultima parte a vieþii o boalã necruþãtoare contractatã în timpul detenþiei i-a mãcinat trupul.

Rãmâne în istoria Bisericii noastre locale drept un erou al rezistenþei anticomuniste ºi un model al liniei noncolaboraþioniste.

Familia este calea Bisericii

Lucrãrile au fost deschise de PS Aurel Percã, responsabilul pentru învãþãmântul religios la nivelul Conferinþei Episcopale din România, în prezenþa PS Petru Gherghel, episcop al diecezei de Iaºi, al celor doi invitaþi din Belgia, domnul Etienne Verhack ºi pr.

Frans Hitchinson ºi al inspectorilor de religie catolicã din România.

Conferinþele þinute au încercat sã defineascã „Ce este o ºcoalã catolicã”, sã prezinte „Diversitatea ºcolii catolice în Europa”, „Diversitatea ºi formarea religioasã” ºi „Învãþãmântul interreligios” în Belgia, ºi, în acelaºi timp, sã surprindã „Predarea disciplinei religie catolicã în învãþãmântul românesc [ca pe] o nouã provocare europeanã” sau sã defineascã, prin intermediul unui inspector ºcolar de religie ortodox, profilul „Învãþãmântului ºcolar religios în Biserica Ortodoxã”.

Conferinþele menþionate, ca ºi celelalte conferinþe ºi intervenþii, s-au bucurat de un viu interes din partea delegaþilor participanþi la simpozion.

Între 17 ºi 19 septembrie a avut loc la Palatul Parlamentului Conferinþa sud-est Europeanã „Credinþã ºi provocãri în sec. al XXI-lea: Unitate prin diversitate”, organizatã de European Christian Political Movement (ECPM), sub patronajul Senatului României, al Camerei Deputaþilor ºi al Grupului ecumenic de rugãciune din Parlament. Alãturi de parlamentari din România ºi din mai multe þãri din sud-estul Europei, la conferinþã au luat parte mai mulþi reprezentanþi ai cultelor din þara noastrã. Din partea Bisericii Catolice au fost prezenþi Arhiepiscop Francisco Javier Lozano (Nunþiu apostolic în România), pr. Daniel Bulai (paroh, „Preasfântul Mântuitor” - Bis. Italianã ºi consilier eparhial), pr. Iosif Tiba (vicar, „Sf. Francisc de Assisi”) ºi pr. Florin Vasiloni (protopop greco-catolic, responsabil cu pastoraþia laicilor la Episcopia Românã Unitã din Lugoj). Asociaþia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika” a fost reprezentatã de Cornel Bãrbuþ (preºedinte) ºi Claudia Stan (purtãtor de cuvânt), care au susþinut prezentãri în cadrul workshop-urilor conferinþei, pe temele: „Rolul familiei ºi Bisericii în societate”; „Familia creºtinã în România. De la opresiune la libertate”.

O intervenþie apreciatã a avut Nunþiul apostolic, care a vorbit despre separarea clarã dintre preoþie ºi politicã.

Domnul Gheorghe Funar, fostul primar al Clujului, a vorbit despre rolul Bisericilor în a consilia ºi îndruma politicienii în probleme de naturã eticã ºi moralã, precum ºi la încurajarea credincioºilor de a se implica în viaþa politicã, pentru a o schimba în bine.

Ne-am bucurat sã constatãm cã reprezentanþi ai diferitelor confesiuni religioase din România, împreunã cu câþiva parlamentari români îºi aratã interesul comun de promovare a valorilor creºtine în societatea contemporana.

Au consemnat CLAUDIA ST AN ºi CORNEL BÃRBUÞ STAN

7

8

Biserica în lume

O Biblie poliglotã în cinstea Sinodului Episcopilor

Sfântului Pãrinte i-a fost oferitã o Biblie multilingvã, în cinstea Sinodului Episcopilor din luna octombrie, pe tema Cuvântului lui Dumnezeu. Biblia poliglotã i-a fost datã Papei pe 7 octombrie, într-o ediþie de lux specialã, albã. De asemenea, vor fi oferite exemplare roºii membrilor Sinodului. Vechiul Testament este în cinci limbi: ebraicã-aramaicã, greacã, latinã, englezã ºi spaniolã, iar Noul Testament în patru limbi: greacã, latinã, englezã ºi spaniolã. Biblia este destinatã pentru uz liturgic, academic ºi exegetic.

Ediþia de lux a fost realizatã de Societatea Biblicã Brazilianã. Prezentarea finalã a acestei ediþii speciale a fost susþinutã de Societatea Biblicã Americanã ºi de Libreria Editrice Vaticana. Mario Paredes, oficial al Societãþii Biblice Americane, a declarat cã Biblia are ºi o valoare ecumenicã. El a lãudat iniþiativa “datoritã valorii simbolice ºi contribuþiei pe care aceastã iniþiativã o reprezintã pentru efortul ecumenic, un efort al tuturor celor care cred în Cristos: rãspândirea valorilor Evangheliei. Noi, creºtinii, ne bucurãm pentru aceastã iniþiativã biblicã ºi o vedem ca o contribuþie semnificativã la dorinþa Domnului nostru: ca toþi sã fie una”.

“Mai presus ºi dincolo de istoriile noastre particulare, de tradiþiile ºi de diferenþele în domeniile doctrinal ºi liturgic, ºi de diferitele expresii religioase, Biblia poliglotã confirmã, face posibil, lãrgeºte ºi îmbogãþeºte un acord comun între toþi creºtinii ºi o intenþie importantã a direcþiei ecumenice a pontificatului Papei Benedict al XVI-lea: centralitatea pe care Cuvântul lui Dumnezeu trebuie sã o aibã în istoriile noastre personale, ecleziale ºi sociale”. Biblia poliglotã va fi prezentatã ºi la Washington, pe 28 octombrie, chiar dupã încheierea sinodului, în cadrul unei recepþii gãzduite de Nunþiul apostolic, Arhiepiscopul Pietro Sambi.

Omul trebuie sã fie în centrul economiei

În timpul unei vizite pe care a efectuat-o în Chile, la sfârºitul lunii septembrie, Cardinalul Renato Martino, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Dreptate ºi Pace, a afirmat cã aceastã “crizã economicã, manifestatã în întreaga lume, este, poate, un semn cã lumea nu e alcãtuitã doar din bani ºi economie”. Criza aminteºte cã “persoana umanã trebuie sã fie pusã în centrul economiei mondiale”. Cardinalul Martino a vorbit ºi despre unele probleme pe care le considerã între cele mai mari cu care se confruntã astãzi omenirea, între care situaþia mobilitãþii umane ºi cei 200 de milioane de oameni care cautã loc de muncã, adãpost sau o situaþie economicã mai bunã.

Prelatul a abordat ºi problema accesului la apã, care se aºteaptã sã devinã tot mai complicatã în anii care vin. “Dreptul la apã este un drept uman fundamental, care este parte a dreptului la viaþã, alcãtuit din mai multe drepturi, precum dreptul la hranã, la un loc de muncã ºi la apã; apa trebuie sã fie un element disponibil pentru toþi”.

Cardinalul Martino s-a întâlnit cu Episcopii din Chile pentru a reflecta asupra relaþiei dintre evanghelizare ºi doctrina socialã. “Asistenþa pastoralã socialã este un drept ºi o datorie a Bisericii, bazatã pe premise teologice. De aceea, viziunea integralã asupra persoanei umane nu trebuie sã lipseascã din acþiunea creºtinilor în societate, în oricare dintre domeniile acesteia: al muncii, economiei, politicii, culturii, al eforturilor de a construi pacea”. Structurile sociale “trebuie sã analizeze, întotdeauna, adevãrul despre om, pe care Biserica - cu întreaga ei doctrinã - îl proclamã, învaþã ºi apãrã”.

Biserica în lume

Biserica ºi mass-media în atenþia preºedinþilor Conferinþelor Episcopale din Europa

În perioada 30 septembrie-3 octombrie s-a desfãºurat la Esztergom, în Ungaria, Adunarea Plenarã a preºedinþilor Conferinþelor Episcopale din Europa. Þara noastrã a fost reprezentatã de Mons. Ioan Robu, Arhiepiscop de Bucureºti, Preºedintele Conferinþei Episcopale din România. În cadrul lucrãrilor s-a discutat despre raportul dintre Bisericã ºi massmedia, temã asupra cãreia a intervenit Cardinalul Angelo Bagnasco, preºedintele Conferinþei Episcopale Italiene. A fost prezentat un raport asupra situaþiei la nivel continental din care reiese cã din cele 36 de conferinþe episcopale europene, ºase conferinþe episcopale au televiziune proprie, 11 un post de radio, ºapte un cotidian naþional, 12 un program religios în cadrul televiziunii publice. Ceea ce lipseºte încã este rãspândirea unei mentalitãþi noi în abordarea mijloacelor de comunicare. Acestea trebuie înþelese “ca o culturã ºi nu numai ca mijloace”, a amintit Cardinalul Bagnasco. “Nu este exagerat sã se afirme cã suntem în faþa unei revoluþii culturale”, a spus Cardinalul, culturã ale cãrei caracteristici “nu trebuie suportate pasiv, ci gândite ºi orientate cum se cuvine”.

De aici, necesitatea formãrii ºi a unei “prezenþe discrete ºi cu autoritate”.

“Nu este posibil - a deplâns preºedintele Conferinþei Episcopale Italiene - ca atâþia comunicatori creºtini sã studieze ºi sã aprofundeze ani de zile conþinutul credinþei ºi apoi sã nu fie în stare, sã ignore regulile elementare ale comunicãrii”. S-a discutat ºi despre raportul cu celelalte episcopate continentale. “Nu ne lãsaþi singuri în dificila sarcinã a evanghelizãrii”, a fost apelul reprezentanþilor africani ºi latino-americani prezenþi la Adunare.

“Colaborarea Bisericii europene este mai necesarã ca oricând”.

A fost, de asemenea, reafirmatã poziþia episcopilor Consiliului Conferinþelor Episcopale ale Europei contrarã eutanasiei.

Congres de aniversare a enciclicei Humanae vitae

Papa Benedict al XVI-lea a scris un mesaj Mons. Livio Melina, preºedintele Institutului Ioan Paul al II-lea pentru Studii despre Cãsãtorie ºi Familie, cu ocazia unui congres organizat de acest institut în colaborare cu Universitatea Catolicã Sacro Cuore pentru a aniversa 40 de ani de la publicarea enciclicei Humanae vitae a Papei Paul al VI-lea. Acest important document, scrie Papa Benedict, „trateazã unul dintre aspectele esenþiale ale vocaþiei la cãsãtorie ºi al cãii specifice de sfinþire care derivã de aici. De fapt, cuplul cãsãtorit, primind darul iubirii, este chemat la rândul sãu sã se dãruiascã unul altuia fãrã rezerve. [...] Posibilitatea procreãrii unei noi vieþi umane este inerentã dãruirii complete a soþilor. A exclude aceastã dimensiune comunicativã prin acte ce cautã sã împiedice procreaþia înseamnã a nega adevãrul intim al iubirii maritale”. În lumina enciclicei “copiii nu sunt vãzuþi ca þintã a unui proiect uman ci sunt recunoscuþi ca un dar autentic, care trebuie primit cu o atitudine de generozitate responsabilã faþã de Dumnezeu, izvorul primar de viaþã umanã”.

Papa a continuat mulþumind Universitãþii Catolice Sacro Cuore pentru sprijinul dat Institutului Paul al VI-lea de Cercetare ªtiinþificã a Fertilitãþii ºi Nefertilitãþii Umane pentru o Procreare Responsabilã, o organizaþie care cautã sã “promoveze cunoaºterea metodelor de reglare naturalã a fertilitãþii umane ºi de tratare naturalã a infertilitãþii”. Sfântul Pãrinte ºi-a exprimat speranþa cã congresul de aniversare al enciclicei Humanae vitae va aduce “roade abundente ºi va contribui la a-i ajuta pe soþi sã meargã mai departe cu tot mai multã înþelepciune ºi conºtiinþã, încurajându-i în misiunea lor de a fi mãrturisitori credibili ai frumuseþii iubirii în faþa lumii”.

Adaptare dupã Catholica.ro, zenit.org

Este necesarã o enciclicã despre interpretarea Scripturii?

La puþin timp dupã începerea lucrãrilor Sinodului despre Cuvântul lui Dumnezeu s-a lansat propunerea ca Papa Benedict al XVI-lea sã scrie o enciclicã despre interpretarea Scripturii. Cererea a fost formulatã de Cardinalul Marc Ouellet, Arhiepiscop de Quebec, în prima ºedinþã generalã a adunãrii. Papa a prezidat întâlnirea, în faþa celor 244 de Pãrinþi sinodali.

Dupã scurtele introduceri fãcute de Pontif ºi de Cardinalul William Levada, prefectul Congregaþiei pentru Doctrina Credinþei, Cardinalul Ouellet, relator general al Sinodului, a citit „relatio ante disceptationem” (raportul dinaintea discuþiilor).

Cardinalul a afirmat cã ceea ce se spune în Facultãþile de Teologie ºi ce afirmã exegeþii nu coincide întotdeauna cu viziunea Magisteriului despre Biblie. În aceastã situaþie existã „o variaþie excesivã de interpretãri. [...] Legãtura internã dintre exegezã ºi credinþã nu mai este unanimã, iar tensiunile între exegeþi, pãstori ºi teologi cresc”.

Cardinalul a propus ca abordarea Scripturii sã nu se facã într-un proces tip academic, dat fiind cã Scriptura, Cuvântul lui Dumnezeu penetreazã fiecare dimensiune a persoanei.

La întâlnirea cu presa de dupã ºedinþa sinodalã, Arhiepiscopul de Quebec a explicat cã trebuie creatã o relaþie între exegeþi ºi teologi cu Episcopii - o relaþie care sã treacã dincolo de tensiuni pentru a se ajunge la comuniune, respectându-se clar contribuþia specificã fiecãrei pãrþi. „Ar fi oportun pentru Sinod sã se întrebe dacã nu ar fi potrivitã o enciclicã despre interpretarea Scripturii în Bisericã”, a susþinut Cardinalul. Un document pe aceastã temã existã deja din partea Comisiei Biblice Pontificale, a amintit el, dar un act papal ar avea o cu totul altã greutate.

Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

9

10

Anul pastoral

Pr Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

Reformarea cuvintelor (X) În episodul trecut am luat în considerare noþiunea de trup. Am arãtat cã existã o permanetã oscilaþie între trupul neînsufleþit ºi trupul viu, între trupul închisoare pentru suflet ºi trupul preamãrit, între dispreþ ºi admiraþie excesivã, între trupul loc de senzaþii ºi trupul ca mod de a fi în lume. În continuare, ne oprim asupra altor consideraþii despre trup.

Inima modeleazã faþa

La baza gândirii creºtine se aflã o antropologie unitarã, pentru care sufletul ºi trupul sunt dimensiuni de nedespãrþit ale persoanei.

Nu-i greºit sã afirmi cã sufletul este forma interioarã a trupului, iar trupul este forma exteriorã a sufletului. Trupul este unic, la fel ca sufletul. Sã schimbi trupul, înseamnã sã devii o altã fiinþã (apropo de operaþiile estetice care se vor, în esenþã, o corecturã adusã identitãþii). Sufletul individualizeazã trupul sau, mai bine zis, îl personalizeazã.

Trupul nu este un prefabricat, un obiect. Îl plasmez, îl modelez, odatã cu trecerea timpului. Dacã trupul este limbajul sufletului, sufletul modeleazã trupul puþin câte puþin, dupã propria imagine.

Sufletul ºi trupul se cresc împreunã.

Spune cartea proverbelor: „Viaþa trupului este datã de o inimã împãcatã, iar inima modeleazã faþa” (Pr 14,30).

Eu sunt trup

Dar e impropriu, dacã nu greºit, sã spui „eu am un trup”. Mai bine e sã spui „eu sunt un trup”. Ceea ce priveºte trupul, priveºte ºi sufletul: setea de veºnicie, nevoia de a fi iubiþi, nu doar pentru un moment, ci pentru totdeauna. A crede doar în nemurirea sufletului, aºa cum învãþau filosofii antici, nu poate fi un rãspuns cu adevãrat satisfãcãtor la „setea” ºi „nevoile” profunde ale omului.

E firesc sã ne întrebãm dacã punerea trupului între paranteze îmi dã posibilitatea sã vorbesc despre cine sunt eu, cum este viaþa mea, sau chiar sã mã întreb dacã viaþa mea este deplinã. Aº mai fi eu? Cum ar putea fi salvatã totalitatea aspectelor care îmi configureazã eul - fizionomia inconfundabilã a personalitãþii mele, a sentimentelor mele, a dorinþelor mele, a gândurilor mele, a relaþiilor mele...?

Mântuirea, ori - în cuvinte mai simple - totala ºi definitiva împlinire a eului, nu se aflã în nemurirea sufletului ºi cu atât mai puþin în reîncarnare. În primul caz, ar fi vorba de o mântuire parþialã (dacã nu e totalã cum s-ar putea cheama mântuire?) a unui eu divizat. În cazul reîncarnãrii, se tãgãduieºte cã destinul persoanei umane este irepetabil.

Persoana mea nu se reduce la trupul meu, dar nici la sufletul meu. Nu sunt nici animal, nici înger sau spirit. Trupul mã ajutã sã fiu în legãturã cu lumea, ancorat în spaþiu ºi timp, în istorie. În mine, sufletul ºi trupul sunt pe veci de nedespãrþit. Ele nu sunt ambalaj ºi conþinut sau închisoare ºi prizonier ci, împreunã, fac ceea ce sunt, un întreg. Nu locuiesc în trupul meu ci sunt trupul meu.

Dacã nu aº fi un trup, nu aº fi avut nevoie, pentru a veni pe lume, de un anumit bãrbat ºi de o anumitã femeie care sã se uneascã ºi, sper, mai întâi sã se iubeascã, ca sã-mi dea viaþã. Dacã nu aº fi trup, nu aº avea deloc nevoie de ceilalþi, nici pentru a exista, nici pentru a mã hrãni.

Trupul mã face sã depind de societate, dar ºi sã devin eu însumi.

Datoritã trupului sunt supus constrângerilor geografice ºi istorice, din cauza lui sunt condiþionat când sunt nori, când plouã sau când e soare. Trupul este, însã, ºi terenul unde îmi pot câºtiga libertatea. Nu sunt niciodatã programat, condiþionat dinainte. Am control asupra trupului.

Trupul este cel prin care mã exprim ºi tot el mã lasã sã mã dezvãlui celorlalþi. Mã protejeazã faþã de lumea exteriorã. Mã pot baricada în interior. Aºadar, el este fereastrã ºi scut.

Teologia trupului

În Biblie nu existã suspiciuni cu privire la trup. Nu aflãm nicio condamnare a iubirii ºi a sexualitãþii. Ajunge sã citim Cântarea Cântãrilor pentru a ne da seama cã iubirea umanã e semn al iubirii divine. Dupã Conciliul Vatican al II-lea ºi dupã învãþãturile Papei Ioan Paul al II-lea au fost îndepãrtate multe prejudecãþi cu privire la iubire ºi sexualitate. Cum relateazã Domenico del Re în cartea „Karol cel mare”, expresii ca teologia trupului sau teologia

Anul pastoral

sexului erau expresii folosite de Karol atunci când discuta cu tinerii despre iubirea umanã. Pentru viitorul papã „masculinitatea ºi feminitatea sunt douã întrupãri diferite, adicã douã moduri de a fi trup al aceleiaºi fiinþe umane, create dupã asemãnarea lui Dumnezeu. Funcþia sexului este un constitutiv al persoanei ºi nu doar un atribut al ei. Ea demonstreazã faptul cã fiinþa umanã este constituitã în mod profund în trup, ca bãrbat sau ca femeie.

Prezenþa elementului feminin alãturi de cel masculin semnificã o îmbogãþire pentru om în toatã perspectiva istoriei sale, înþelegând prin aceasta istoria mântuirii”.

„Materialismul” creºtin

Întoarcerea la o concepþie unitarã despre om ne dã ºansa sã descoperim frumuseþea, sensul ºi valoarea pozitivã a trupului.

Unul dintre primii mari gânditori creºtini, Tertulian, ne-a lãsat o expresie memorabilã „caro salutis cardo”, adicã „trupul este punctul cardinal al mântuirii” de când Isus a luat trup pentru a fi una cu noi. Isus nu a luat un trup aparent, cum spuneau unii eretici (doceþii). Isus s-a întrupat, fãcându-se asemenea nouã afarã de pãcat. Dar nu putem înþelege Întruparea fãrã Înviere. Învierea duce la transfigurarea trupului. Destinul fiecãrui om trece prin înviere.

Cu aceastã afirmaþie vreau sã contrapun teologia trupului unei mentalitãþii materialiste despre trup (fapt atins ºi în episodul trecut).

E curioasã atitudinea care, pe de o parte, acordã trupului o aºa însemnãtate, pânã la a-l idolatriza, iar pe de altã parte, odatã cu moartea, declararea dispariþiei acestuia în întunericul mormântului. În fapt, trupul e redus doar la dimensiunea sa orizontalã.

Pentru creºtin, care recunoaºte limitãrile care þin de condiþia sa pãcãtoasã, trupul este destinat veºniciei ºi învierii. Trupul este câmpul de luptã, de bucurie ºi suferinþã, destinat învierii glorioase. Învierea e deja anticipatã de viaþa în Bisericã, de sacramente care sunt anticipare învierii de apoi.

Trupul lui Isus

În Biserica Catolicã avem o mare fericire, aceeade a putea la orice orã din zi sau din noapte sã fim aproape de trupul lui Isus, chiar în afara Sfintei Liturghii. Isus a fãgãduit cã „este cu noi pânã la sfârºitul veacurilor”. Un mod sublim al prezenþei sale în mijlocul nostru e taina Euharistiei. Înainte de a se dãrui, îi place sã se lase privit. Nu ne-a spus oare: „Dacã privirea ta e limpede, trupul tãu este plin de luminã”.

Privind la Trupul sãu, îmi pot vedea trupul în lumina adevãrului deplin.

Ochii sunt lumina trupului. Anumite imagini o pot stinge.

Domnul o poate aprinde din nou. Dacã privirea devine luminoasã, tot trupul va deveni limpede. Ochii bolnavi, poluaþi de lucruri stricãcioase, pot fi vindecaþi. Ochii ofiliþi de prea multe imagini erotice, pot fi vindecaþi de imobilitatea prezenþei lui Isus în Ostia datã spre Adorare.

Dacã iubirea este aventura cea mai riscantã din câte existã, atunci Euharistia, Trupul lui Cristos, este calea cea mai minunatã ºi obiºnuitã de a o învãþa. În Euharistie, iubirea realizeazã tot ceea ce se cere trãit în cãsãtorie: Isus ia asupra sa tot trecutul tãu, pe care vrea sã-l vindece, ºi tot viitorul tãu, pe care vrea sã þi-l ofere.

(V a urma) (Va

Cu Sfântul Paul pe cale...

Cine este sfântul Paul pentru familia mea? (I)

În acest an paulin, în care Biserica ne propune sã reflectãm mai profund ºi mai consecvent la spiritualitatea Apostolului neamurilor, itinerariul catehetic al fiecãrei familii catolice ar trebui sã înceapã cu întrebarea aceasta: cine este sfântul Paul pentru familia mea?

Inevitabil, rãspunsul la aceastã întrebare trebuie filtrat prin prisma cunoaºterii, înainte de toate, a relaþiei privilegiate pe care apostolul a avut-o, aºa cum ne relateazã Cartea Sfântã, cu o familie creºtinã pe care a cunoscut-o la Corint. Faptele Apostolilor ne înfãþiºeazã întâlnirea lui Paul cu Acvila ºi soþia sa, Priscila, iudei exilaþi din Roma la Corint, în urma persecuþiei împãratului Claudiu. Ni se spune, simplu ºi lipsit de echivoc, cã sfântul a venit la ei ºi [...] a rãmas în casa lor (Fap 18,2-3). Sfântul Paul a fost primit în casa lor (devenitã, astfel, bisericã), în calitate de aducãtor al veºtii celei bune, de mãrturisitor al Domnului, de apostol al lui Isus Cristos. Îi legau mai multe lucruri: originea iudaicã, credinþa creºtinã, profesia. L-au primit pe sfânt în casa lor, oferindu-i, necondiþionat, adãpost ºi ajutor pentru a se întreþine din propria muncã.

Cine este sfântul Paul pentru familia mea? Vom gãsi rãspunsul pe care Domnul îl aºteaptã de la noi atunci când vom ºti sã primim cu cãldurã ºi simplitate pe cel care are nevoie de noi, când vom ºti sã oferim (ºi sã ne oferim) înainte de a primi, când vom reuºi sã vedem în fiecare om chipul lui Dumnezeu care ne cere sã îi oferim adãpost, în inimile ºi în casele noastre.

Adoraþie la Parohiile Adormirea Maicii Domnului ºi Regina Sfântului Rozariu din Popeºti

Duminicã 21 Septembrie 2008, Fratele Antoine din Comunitatea Sf. Ioan a fost oaspetele celor douã parohii pentru o orã de adoraþie în faþa Sfântului Sacrament. Fratele Antoine a venit în România dupã ce a slujit 13 ani în Statele Unite ale Americii, unde Comunitatea Sf. Ioan are douã mãnãstiri, una la Chicago, iar alta la New York. Fratele Antoine ne-a relatat, din propria lui experienþã, cã ºi copiii pot avea ora lor de adoraþie, urmând exemplul pãrinþilor lor.

A fost interesant cã, dupã ce au participat la Sf. Liturghie, copiii au avut rãbdare sã rãmânã în tãcere ºi rugãciune. Fratele Antoine le-a explicat copiilor cã Isus nu are nevoie de multe cuvinte, ci de o inimã plinã de iubire.

Au consemnat CORNELIA si BOGDAN RADU

11

12

Interviu

Întâlnirea Europeanã a delegaþilor naþionali responsabili cu pastoraþia universitarã Bucureºti, 26-28 septembrie 2008 De ce tinerii studenþi se îndepãrteazã de Bisericã? Ce poate face Biserica, prin preot ºi prin capelania universitarã, pentru ca universitatea sã fie, pentru studenþi, nu doar un ambient de formare intelectualã, dar ºi unul de maturizare a credinþei? La aceste întrebãri au încercat sã rãspundã delegaþii naþionali, responsabili cu pastoraþia universitarã, în cadrul Întâlnirii europene, organizatã la Bucureºti de cãtre Comisia pentru catehezã, ºcoalã ºi universitate (ComCSU) a Consiliului Conferinþelor Episcopale Europene (CCEE), în perioada 26-28 septembrie. Din partea þãrii, noastre la aceastã Întâlnire a participat pr. IOSIF TIBA, responsabil cu pastoraþia universitarã în cadrul Conferinþei Episcopale Române.

Pr. Iosif Tiba: - Aceastã Întâlnire a avut loc la Bucureºti, la invitaþia Înalt Preasfinþitului Ioan Robu. Au participat 55 de delegaþi naþionali, din 32 de þãri, ºi a fost pentru prima oarã când la o astfel de Întâlnire au fost prezenþi ºi reprezentanþi din 11 asociaþii ºi miºcãri ecleziale implicate în pastoraþia universitarã, precum ºi un reprezentant al Consiliului Pontifical pentru migranþi. Lucrãrile, care s-au desfãºurat la mãnãstirea pãrinþilor carmelitani de la Snagov, au fost prezidate de mons. Marek Jedrasyewski, preºedinte al secþiunii universitare din cadrul ComCSU al CCEE, mons. Lorenzo Leuzzi, secretar al secþiunii universitare a CCEE ºi mons. Ferenc Janka, secretar în CCEE. În deschiderea lucrãrilor, arhiepiscopul Ioan Robu a salutat prezenþa delegaþilor ºi a dat citire mesajului pe care Sfântul Pãrinte l-a adresat participanþilor prin intermediul secretarului de stat, card. Tarciso Bertone.

- A doua zi a Întâlnirii a fost dedicatã discuþiilor în grupuri. Care au fost concluziile?

Pr. Iosif Tiba: - Din dezbaterile care au avut loc, a reieºit cã la nivel european ne confruntãm cu aceleaºi probleme, de aceea am cãutat soluþii împreunã, þinând cont de faptul cã nevoile timpului în care trãim ne învaþã ce trebuie sã facem. S-a subliniat, de exemplu, cã sãrãcia spiritualã duce la pierderea simþului responsabilitãþii ºi la scãderea autoaprecierii. Noi trebuie sã-i ajutãm pe studenþi ºi pe profesori sã-ºi descopere potenþialul ºi bogãþia sufleteascã, pentru cã fãrã Dumnezeu nimic nu are valoare. Simpla noastrã prezenþã în ambientul universitar, pentru a-i asculta pe studenþi ºi profesori, pentru a vorbi cu ei, poate duce la o cunoaºtere realã a problemelor lor. Pastoraþia universitarã este chematã sã consolideze rolul profesorilor ºi studenþilor în implicarea, la nivel personal ºi asociativ, în animarea culturalã a Universitãþii ºi a Bisericii. Pentru aceasta, pastoraþia universitarã trebuie integratã în pastoraþia diecezanã, ceea ce presupune colaborarea cu parohiile ºi cu pastoraþia tineretului.

- S-a discutat ºi despre evenimente ce vor avea loc anul viitor.

Pr. Iosif Tiba: - Aceastã Întâlnire a avut ºi rolul de a pregãti Întâlnirea europeanã a studenþilor universitari, care va avea loc la Roma, între 27 iulie ºi 2 august 2009, cu tema „Noi discipoli de la Emaus pentru timpul nostru. Creºtini în Universitate”. Itinerariul de pregãtire pentru întâlnirea studenþilor cu Papa Benedict al XVI-lea,

în 2009, va fi precedat de jubileul Paulin al Universitarilor, care va fi celebrat cu ocazia celei de a VII-a ediþii a Zilei Europene a Universitarilor (14 martie 2009). Va fi un moment de rugãciune ºi de comuniune între toþi universitarii din lume, în prezenþa Sfântului Pãrinte. Cu aceastã ocazie, între 12 ºi 15 martie, va avea loc un Forum Internaþional cu tema: “Evanghelie, culturã ºi culturi”, promovat de Congregaþia pentru Educaþia Catolicã, Consiliul Pontifical al Culturii ºi Vicariatul de Roma.

- Care este situaþia pastoraþiei universitare în þara noastrã?

Pr. Iosif Tiba: - România are puþinã experienþã în pastoraþia universitarã. Principala dificultate cu care ne confruntãm este lipsa de înþelegere din partea autoritãþilor academice ale universitãþilor, care nu acceptã capelaniile universitare, îngreunând astfel buna desfãºurare a activitãþilor pastorale. Efortul pastoral trebuie dus pe douã planuri: la nivel instituþional, între Bisericã ºi Universitate, prin dialog ºi acorduri reciproce, ºi la nivel pastoral, prin iniþiative ale capelaniilor universitare. În activitatea de pânã acum, am observat cã tinerii care vin din provincie sã studieze în marile oraºe universitare se rup de comunitãþile lor ºi, încet-încet, se îndepãrteazã de Bisericã. În plus, un studiu efectuat vara trecutã printre studenþii de la Facultatea de ªtiinþe Politice a Universitãþii din Bucureºti a arãtat cã, deºi 90% dintre ei se declarã credincioºi ºi manifestã încredere în Bisericã, puþini înþeleg credinþa ca pe o experienþã ce trebuie împãrtãºitã, iar universitatea nu este privitã ºi ca un ambient de maturizare a credinþei.

- La momentul în care realizãm acest interviu, Întâlnirea s-a încheiat. Cu ce roade?

Pr. Iosif Tiba: - Aceastã Întâlnire a fost, fãrã îndoialã, pentru toþi delegaþii naþionali, un bogat schimb de experienþã. În plus, pentru responsabilii cu pastoraþia universitarã de la noi din þarã a fost ºi o ocazie de a conºtientiza mai profund importanþa acestei pastoraþii în viaþa Bisericii locale.

Suflet tânãr

Gândul meu pentru tine/ri

Pr Pr.. DANIEL BULAI Responsabil diecezan cu pastoraþia tineretului Dragã prietene, Suntem la începutul unui nou an universitar ºi, în acelaºi timp, la începutul unui nou an pastoral. Dupã experienþa de pânã acum, dupã mai multe studii fãcute printre tineri ºi preoþi, în vara care s-a scurs ºi dupã „binecuvântarea” Arhiepiscopului nostru, Centrul Diecezan pentru Pastoraþia Tineretului face cunoscut tinerilor din Arhidieceza de Bucureºti un nou program pastoral.

Cunoaºterea ºi respectarea acestui program pastoral are ca obiectiv central animarea tinerilor, ajutaþi de puterea credinþei ºi de entuziasmul specific, sã-L caute, sã-L întâlneascã ºi sã-L mãrturiseascã pe Cristos.

La începutul acestui an pastoral, cred cã este util sã avem vii în memorie cuvintele Papei Benedict al XVI-lea pe care le-a adresat tinerilor cu ocazia recentei vizite pe care a fãcut-o în Franþa: “Este important sã le vorbiþi despre Cristos celor din jurul vostru, familiilor ºi prietenilor voºtri, la locurile voastre de studiu, de muncã sau de relaxare.

N u v ã t e m e þ i ! Av e þ i c u r a j u l d e a t r ã i Evanghelia ºi îndrãzneala de a o proclama...

Duceþi Vestea cea Bunã tinerilor de vârsta voastrã ºi, de asemenea, ºi celorlalþi. Eu ºtiu ce înseamnã sã ai momente dificile în relaþii, cunosc grija ºi nesiguranþa în ceea ce priveºte munca ºi studiile. Se confruntã cu suferinþe dar trãiesc ºi momente unice de bucurie. Daþi mãrturie despre Dumnezeu, deoarece, ca tineri, faceþi pe deplin parte din comunitatea catolicã. Doresc sã vã spun cã BISERICA ARE ÎNCREDERE ÎN VOI!”

OBIECTIVE GENERALE: 1. Cunoaºterea tinerilor din parohiile Arhidiecezei de Bucureºti ºi unitatea grupurilor parohiale; 2. Schimburi de experienþã între tineri la nivel regional, diecezan, naþional ºi internaþional; 3. Colaborarea tinerilor din echipa diecezanã cu congregaþiile, asociaþiile, miºcãrile care au carisma de a se ocupa de educaþia tineretului în Arhidiecezã; 4. Urmarea temelor de catehezã recomandate pentru Anul Sf. Paul, cu aplicare la situaþia concretã a fiecãrei parohii; 5. Accentuarea maturitãþii credinþei în viaþa tinerilor animatori, responsabili ºi membri ai echipei; 6. Curajul de a fi martori ai Evangheliei, dupã exemplul Sf. Apostol Paul, în familii, la ºcoalã, la locul de muncã ºi în societate; 7. Dezvoltarea comunicãrii dintre tineri cu ajutorul site-ului www.tic.ro; 8. Implicarea tinerilor din echipa diecezanã în animarea activitãþilor comune din Anul Pastoral 2008-2009 ºi colaborarea acestora cu tinerii din alte dieceze din þarã ºi strãinãtate.

13

14

PLANUL PLANUL PPASTOR ASTOR OBIECTIVE OBIECTIVE ªI ªI ACTIVITÃÞI ACTIVITÃÞI PENT PENT

“Pentru mine a trãi e

Festivalul de deschidere a anului pastoral 11 octombrie 2008, ora 14.00 Teatrul Þãndãricã Bucureºti Curs de formare pentru noi animatori 7-9 noiembrie 2008 Mãnãstirea Sf. Agnes din Popeºti-Leordeni Întâlnirea tinerilor din toate parohiile Arhidiecezei cu Arhiepiscopul Ioan Robu în Catedrala Sf. Iosif din Bucureºti 29 noiembrie 2008, ora 10.30 Zi de reculegere pentru adolescenþi ºi tineri 6 decembrie 2008 pentru tinerii din Bucureºti Mãnãstirea Sf. Agnes din Popeºti Leordeni) Concert de colinde coruri parohiale de tineri) 20 decembrie 2008 Biserica Sfânta Fecioarã Maria, Regina Sf. Rozariu din Popeºti-Leordeni Întâlnirea Europeanã a TTineretului ineretului organizatã de Fraþii din TTaizé aizé 26 decembrie 2008 – 3 ianuarie 2009 Bruxelles – Belgia Festivalul prieteniei 21 februarie 2009

15

RAL RAL 2008-2009 2008-2009 TRU TRU TINERII TINERII DIN DIN ARHIDIECEZÃ ARHIDIECEZÃ

este Cristos!” (Fil

1,21)

Întâlnirea tinerilor tinerilor,, pe decanate: I. 28 februarie 2009 II. 7 martie 2009 III. 14 martie 2009 IV-V. în Bucureºti 21 martie 2009 VI. 28 martie 2009 Ziua Mondialã a TTineretului ineretului 5 aprilie 2009 – Duminica Floriilor Întâlnirea cu responsabilii din parohii pentru pregãtirea Întâlnirii Naþionale a Tineretului 25 aprilie 2009, Biserica Italianã Bucureºti Sãrbãtoarea ministranþilor 2 mai 2009 – la Catedrala Sf. Iosif Bucureºti Ziua mondialã a vocaþiilor 3 mai 2009 – Duminica Bunului Pãstor Festivalul copiilor 23 mai 2009 Veghea de Rusalii 30 mai 2009 în Bucureºti: Biserica Sf. Anton) Campionate sportive - toamna ºi primãvara) Întâlnirea Naþionalã a TTineretului ineretului Catolic 22-26 iulie 2009, Baia Mare.

16

Suflet tânãr

PATRU PLANURI GENERALE PENTRU ACTIVITÃÞILE DIN P AROHII: PAROHII: 1.

-

LITURGIC prin: pregãtirea Sfintei Liturghii; participarea la cor; momente de adoraþie ºi rugãciune în comun; exerciþii spirituale ºi zile de reculegere etc.

2. EDUCAÞIONAL prin: - participarea la catehezã; - aprofundarea cunoºtinþelor religioase prin lectura în comun a Sfintei Scripturi, conferinþe ºi dezbateri pe teme de credinþã, adaptate vârstei ºi realitãþii locale; - editarea, sprijinirea ºi rãspândirea publicaþiilor creºtine; - implicarea în activitãþi de formare a copiilor; - promovarea iniþiativelor în parohii cu privire la ecumenism etc.

3. CARIT ABIL prin: CARITABIL - vizitarea ºi ajutorarea celor nevoiaºi din spitale, cãmine de bãtrâni, orfelinate, internate; - sprijinul acordat persoanelor neajutorate din parohie; - întrajutorarea ºi susþinerea reciprocã a adolescenþilor ºi a tinerilor din grup; - angajarea dezinteresatã în voluntariat etc.

4. CUL TURAL-RECREA TIV prin: CULTURAL-RECREA TURAL-RECREATIV - sensibilizarea faþã de valorile autentice ale ºtiinþei, culturii ºi artei; - organizarea plãcutã ºi utilã a timpului liber; - organizarea de activitãþi cultural-artistice, sportive ºi turistice; - organizarea de pelerinaje; - discuþii asupra unor publicaþii ºi filme cu caracter creºtin etc.

ACTIVITÃÞI ÎN P AROHII: PAROHII: 1. În fiecare sãptãmânã, tinerii din parohii se vor întâlni, organizat, pentru catehezã sau pentru alte activitãþi cuprinse în cele patru planuri generale (liturgic, educaþional, caritabil, cultural-recreativ), fie sâmbãta, fie duminica.

2. În fiecare primã sâmbãtã (sau duminicã) a lunii, tinerii sunt îndemnaþi sã participe la un moment de rugãciune ºi adoraþie în faþa Preasfântului Sacrament.

Acest moment de rugãciune ºi adoraþie va înlocui cateheza sau alte activitãþi 3. În parohiile unde sunt tineri, duminica, la o orã bine aleasã, sã se celebreze Sfânta Liturghie specialã pentru tineri. La aceastã Sf. Liturghie tinerii sã fie implicaþi în toate momentele în care ei pot interveni ºi sã fie îndemnaþi sã participe activ.

Pagini realizate de ROXANA ROT ARU ROTARU

Oameni ai credinþei Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃ

Iacob cel Mare Printre personajele Noului Testament, cel al apostolului Iacob este, fãrã îndoialã, un portret plin de viaþã, iar dupã moarte, cel mai popular, dacã ne gândim la cultul ce i se aduce, an de an, de sutele de mii de pelerini, în Spania, la Santiago de Compostela. În Noul Testament, personalitatea sa rãmâne în planul al doilea, dar este suficient sã ne facem o imagine din puþinele informaþii pe care le avem despre el ºi activitatea sa.

Apostolul Iacob este alãturi de Isus în cele mai importante momente, cum ar fi: schimbarea la faþã, profeþia dãrâmãrii Templului sau rugãciunea lui Isus din grãdina Ghetsemani. Iacob este chemat de Isus, la lacul Genezaret, sã devinã ucenicul sãu, iar în lista apostolilor din Evanghelii numele sãu apare dupã cele ale lui Simon Pentru ºi Andrei. Datoritã ambiþiilor sfinte ale lui Iacob ºi Ioan, de a sta unul la dreapta iar celãlalt la stânga lui Isus în împãrãþia sa, trezesc nemulþumirea celorlalþi apostoli.

Isus îi numeºte în Mc 3,17 simplu “Boanerges, adicã fiii tunetului!”. În una dintre cele mai miºcãtoare pagini din Noul Testament (Mc 10,35-40), Isus le dã urmãtorul rãspuns: “Paharul ce-l beau eu îl veþi bea ºi cu botezul cu care sunt botezat eu, veþi fi botezaþi. Cât priveºte însã de a sta la dreapta sau la stânga mea, nu este în atribuþia mea sã o dau, ci este pentru cei cãrora li s-a pregãtit!” În evanghelia lui Matei, aceastã scenã apare puþin modificatã, nu apostolii Iacob ºi Ioan cer acest lucru, ci însãºi mama lor intervine pentru ei. Isus îi asigurã pe amândoi cã paharul ºi botezul sãu îl vor primi ºi cã vor fi martorii ºi mãrturisitorii sãi printre neamuri.

De fapt, paharul ºi botezul sunt o imagine a patimii lui Isus care era aproape. Împãrãþia lui Dumnezeu nu are nimic de-a face cu ambiþiile puterii politice sau cu onorurile trecãtoare. Adevãrata mãrime nu constã în prestigiu sau în influenþa aspra altora, ci numai în serviciul altora. În tânãra comunitate creºtinã, a avea un rol este esenþial ºi nu a dobândi un grad în plus. Esenþial este sã înþelegem învãþãtura lui Isus, cãci ”Fiul Omului nu a venit sã fie servit, ci ca sã serveascã ºi sã-ºi dea viaþa ca rãscumpãrare pentru cei mulþi”, a conclus Isus aceastã pericopã. A bea paharul, în limbajul biblic, înseamnã a lua asupra sa suferinþa ºi crucea (Is 51,17; Ier 25,15; Ps 74,9).

Acest lucru l-a fãcut, în mod conºtient, ºi apostolul Iacob pentru Cristos, dar ºi pentru comunitatea sa. Timpurile erau mai grele pentru tânãra Bisericã, ameninþatã cu persecuþia, cu închisoarea ºi cu moartea. Este vorba despre regele Irod Agrippa I, nepot al lui Irod Antipa, care domnea peste Iudeea ºi Samaria între anii 41-44. Acesta

nu mai stã prea mult pe gânduri trecând la arestarea lui Iacob ºi la execuþia sa rapidã, cu sabia, fãrã nici un proces ºi fãrã nicio apãrare.

Mai mult, regele constatã cã gestul sãu criminal a fost chiar pe placul evreilor, de aceea el trece la un plan bine chibzuit ºi-l aresteazã ºi pe Petru. „Iacob cel Mare”, cum a fost el numit, ºi-a dat viaþa pentru Învãþãtorul sãu, primul dintre apostoli, bând din paharul Domnului (Mc 10,39). Celãlalt Iacob, numit ºi ”cel Mic”, sau cum mai este el chemat “fratele Domnului”, este rudã colateralã cu Isus.

Acesta s-a bucurat de multã trecere înaintea comunitãþii, pentru cã îndeplinea funcþia de primul episcop al Bisericii de la Ierusalim, Biserica mamã a tuturor celorlalte Biserici.

Viaþa lui s-a transformat imediat în legendã. Puþin timp dupã moartea sa, ne povesteºte marele istoric al Bisericii noastre, Eusebiu din Cezareea, apostolul Iacob cel Mare a convertit la creºtinism un soldat roman. Acest soldat îl conducea pe Iacob spre locul de execuþie ºi a fost decapitat ºi el împreunã cu Iacob. O altã scriere de origine coptã, originarã din veacul al doilea, ne relateazã cã Iacob ºi Ioan ar fi primit de la Isus, înainte de Înãlþarea sa la cer, niºte reguli privind atitudinea apostolilor în timpul apropiatelor persecuþii creºtine. Dupã o altã legendã, de data acesta petrecutã în îndepãrtata Spanie în secolul al ºaptelea, apostolul Iacob ar fi lucrat aici dupã care s-ar fi întors în Samaria ºi la Ierusalim, unde ar fi continuat munca de misionar. La moartea sa, trupul neînsufleþit ar fi fost adus de îngeri înapoi în Spania ºi acolo încredinþat animalelor sãlbatice care, însã, s-au purtat cu trupul sãu asemenea mieilor blânzi, pânã ce a ajuns în mod definitiv în Santiago de Compostela, locul definitiv al înmormântãrii sale. În Spania, locul unde se aflau rãmãºiþele pãmânteºti ale lui Iacob a devenit curând un imbold de luptã ºi de apãrare a credinþei pânã la izbânda finalã contra maurilor.

Aceasta a fost legenda care a dat naºtere unuia dintre cele mai mari ºi mai populare locuri de pelerinaj, cunoscut în întreaga Europã. Personal, am avut ocazia sã cunosc un grup de admiratori ai sfântului Iacob care, an de an, strãbãtea mai mult de o mie de kilometri pe bicicletã, din Ticino (Elveþia) pânã la Santiago de Compostela, loc de pelerinaj încãrcat de istorie. În ajunul zilei de 25 iulie a fiecãrui an, atunci când pelerinii îºi sãrbãtoreau patronul, în acelaºi timp se sãrbãtoreau ºi pãstorii îmbrãcaþi conform datinilor populare, fapt ce contribuia ºi mai mult la frumuseþea sãrbãtorii.

17

18

Istorie ºi spiritualitate

Vladimir Ghika – dramaturg “Femeia adulterã - mister evanghelic”. Aºa a denumit Monseniorul Vladimir Ghika opera dramaticã pe care a publicat-o în 1931, în limba francezã, la Paris. Piesa de teatru a fost reprezentatã pentru prima datã tot acolo, în oraºul luminilor. Subiectul porneºte de la întâmplarea relatatã în Evanghelia lui Ioan: femeia, surprinsa în adulter, e adusã în faþa lui Isus ca El sã o judece. Învãþãtorii Legii îl supuneau unui test pe Învãþãtorul însuºi. Ce decizie va lua? Dacã o va ierta, va încãlca Legea. Dacã nu, va încãlca porunca Iubirii ºi a Iertãrii, pe care o propovãduia.

El va spune doar atât : “Cel care e fãrã de pãcat, sã arunce primul cu piatra.” Tulburatã de cele auzite, mulþimea s-a împrãºtiat iar femeia a rãmas singurã cu Isus.

Vladimir Ghika porneºte de la aceste câteva rânduri ale Evangheliei dupã Ioan, fãrã sã încerce sã le reprezinte.

Ceea ce îºi propune este sã ne prezinte ce se întâmplã cu bãrbatul trãdat, Samuel, rãmas acasã, în timp ce femeia este dusã la moarte. Dezvãluie sufletul acestui bãrbat, chinuit, care cautã ºi aºteaptã altceva decât aplicarea strictã a Legii. Ajunge sã spunã, odatã cu Isus, în rugãciune, aceleaºi cuvinte ca ºi El. ªi îl întreabã pe Dumnezeu: “Nu-i aºa, Doamne, cã mai presus de Lege, vrei sã o iert? O iert.”

Vladimir Ghika ne spune ºi ce se întâmplã cu femeia scãpatã de la moarte ºi iertatã. Transformatã în urma întâlnirii cu El, femeia reface drumul spre casã, unde Samuel aºteaptã. Ea îi dezvãluie întâlnirea cu Isus ºi îi cere, în numele iubirii, iertarea. κi hotãrãºste o altã soartã. Va urma drumul umilinþei ºi al sacrificiului.

Femeia adulterã a fost iertatã. Dar Cel care i-a dat iertarea va spãla cu sânge pãcatele tuturor.

Piesa Femeia adulterã s-a jucat la Paris, o singurã datã se pare. .... ªi acum, în 2008, tot la Paris. De data aceasta, cu o echipã de artiºti români ºi francezi. Rolul titular a fost interpretat de Camelia Maxim care a semnat ºi adaptarea textului. Scrisã iniþial pentru douã personaje principale, un înger ºi multe glasuri din mulþime, în textul adaptat, Camelia Maxim a pãstrat doar monologul bãrbatului, Samuel, ºi cel al femeii. Alãturi de ea, pe scenã, a fost Dan Bãdãrãu – soþul care se întoarce acasã, distrus, acceptând ºi dorind pedeapsa femeii adultere, dar care ajunge în cele din urmã sã ierte ºi sã se roage pentru salvarea soþiei iubite. Mulþimea care se aude afarã, conducând femeia spre locul unde urma sã fie lapidatã, dar unde va fi salvatã de Mântuitor, doar pentru ca mai apoi sã îl însoþeascã pe Isus pe drumul Calvarului, a fost sugeratã prin percuþia interpretatã life de Francesco Agnello. Între înger ºi demoni, de la tobe africane sau gong pânã la vibrafon ºi hang, un instrument nou creat, percuþia a însoþit ºi a susþinut evoluþia emoþionalã a personajelor, reflectând atât parcursul lor interior cât ºi zgomotele mulþimii de afarã. Jucatã într-un spaþiu deosebit, cripta

Bisericii Saint Sulpice, locul însuºi a fost o scenografie aparte, unde domina piatra ºi unde jocul de lumini ºi de umbre, sugerat de Paul de Larminat, învãluia totul în mister. Monseniorul însuºi vorbeºte despre piatra cãminului, piatra casei, o piatrã pe care clãdeºti dar ºi o piatrã care poate ucide... Costumele, create de Doina Levintza, au adus o patã de culoare – un roºu sângeriu între alb ºi negru, imprimând spectacolului o atmosferã de picturã renascentistã. Amândoi actorii au iubit textul, l-au trãit ºi l-au transmis cu o emoþie puternicã, fascinând un public majoritar francez. Printre ei, reprezentanþi ai ambasadei ºi ai Institutului cultural român dar ºi rude apropiate sau cunoºtinþe ale Monseniorului Ghika – de la nepoþii fratelui sãu, Dimitrie, la Leon Ghika sau la familia Nãsturel. Cu toþii au primit cu emoþie un text pe care nu îl cunoºteau sau pe care îl redescopereau, plin de prospeþime ºi de forþã, plin de un adevãr profund asupra sufletului omenesc dar ºi asupra misterului care ne poartã, misterul iubirii lui Dumnezeu pentru om ºi al sacrificiului mântuitor al lui Isus.

Proiectul „Fratelui meu din exil”, propus de Anca Berlogea, a fost realizat cu sprijinul Institutului Cultural Român prin Programul Cantemir ºi a cuprins 7 reprezentaþii cu piesa Femeia adulterã la Paris ºi una la Auberive, abaþia unde Monseniorul a încercat sã înfiinþeze o comunitate a Sfântului Ioan, ºi în paralel o expoziþie despre ultimii ani ai vieþii Monseniorului ºi lansarea unui album ºi a unui film documentar bazat pe o corespondenþã ineditã dintre Vladimir Ghika ºi fratele sãu, Dimitrie, plecat în exil.

Fotografii ºi mai multe informaþii despre proiect sunt disponibile pe internet la adresa www.ghika.eu.

SIGNIS

Sfântul lunii

15 octombrie – Sfânta TTereza ereza din A vila Avila (1515-1582) Sfânta Tereza din Avila, numitã ºi Tereza cea Mare, ºi-a dobândit un loc deosebit în rândul sfinþilor, prin activitatea de reformare a mãnãstirilor de cãlugãriþe ºi cãlugãri din Ordinul Carmelit, prin viaþa ei þesutã din suferinþe, extaze ºi minuni, dar ºi prin scrierile pline de farmec ºi înþelepciune suprafireascã. În cartea de familie a soþilor Alfons de Cépeda ºi Beatrice de Ahumada, din oraºul Avila (Spania), se noteazã: „Miercuri, a douãzeci ºi opta zi din luna martie a anului 1515, s-a nãscut fiica mea Tereza, la ora cinci dimineaþa, poate cu o jumãtate de orã mai devreme sau mai târziu, la rãsãritul soarelui din acea zi”. Sfânta Tereza a avut nouã fraþi ºi douã surori. Dintre toþi, îl prefera pe Rodriguez, fratele mai mare cu câþiva ani; citeau împreunã vieþile sfinþilor ºi fãceau planuri de expediþii eroice. Într-o zi au plecat înainte de rãsãritul soarelui pe drumul spre Salamanca, hotãrâþi sã ajungã în Africa, unde sperau ca maurii sã le taie capetele, încât sã ajungã martiri. Un unchi de-al lor ia întâlnit în afara oraºului ºi, aflând scopul cãlãtoriei, i-a readus acasã. La dojana asprã a pãrinþilor, Rodriguez a rãspuns: „Micuþa m-a luat cu ea!”.

Tereza avea atunci ºapte ani. Departe de a se descuraja, s-au hotãrât sã ducã o viaþã de pustnici, construind chilii improvizate în grãdinã ºi impunându-ºi acte de penitenþã asemãnãtoare cu ale vechilor cãlugãri din pustiul Tebaidei. Dupã ce, la vârsta de doisprezece ani, ºi-a pierdut mama, Sfânta Tereza s-a aruncat în genunchi în faþa icoanei Preacuratei Fecioare Maria ºi a implorat-o sã-i fie mamã. În adolescenþã, Sfânta Tereza a dovedit un mare interes pentru povestirile romantice, pentru modã ºi parfumuri. Tatãl ei a trimis-o sã fie educatã de cãlugãriþele augustiniene din oraº. Un an ºi jumãtate mai târziu, s-a îmbolnãvit ºi, dupã ce, în perioada de convalescenþã, a citit Scrisorile lui Ieronim, a hotãrât sã devinã cãlugãriþã. La început, tatãl sãu nu a fost de acord cu aceastã idee, dar în cele din urmã ºi-a dat consimþãmântul ºi Sfânta Tereza a intrat în Mãnãstirea Carmelitã a Întrupãrii, din Avila, la vârsta de 20 de ani. La doar un an dupã aceea, s-a îmbolnãvit din nou, probabil de malarie, iar doctorii au tratat-o în afara mãnãstirii, adicã în familie, dar – dupã trei ani – când ºi-a recãpãtat starea de sãnãtate, s-a întors în mãnãstire.

Mama carmeliþilor desculþ desculþii

Deoarece luxul, comoditatea ºi delãsarea pãtrunseserã în mãnãstire, dupã douãzeci ºi cinci de ani petrecuþi în ordinul carmelitelor, Sfânta Tereza a simþit chemarea de a înfiinþa o

comunitate în care regula de odinioarã sã fie strict respectatã. Noua sa comunitate, Sfântul Iosif de la Avila, a fost înfiinþatã în 1562 ºi era prima mãnãstire a carmelitelor desculþe. Prima comunitate numãra treisprezece cãlugãriþe care trãiau în condiþii de sãrãcie, privaþiuni ºi solitudine, comunitate care s-a dovedit a fi prototipul altor ºaisprezece comunitãþi întemeiate în timpul vieþii sale ºi a oferit un exemplu pentru diverse reforme din alte þãri ºi din alte secole. Sãrãcia personalã, întãritã în mod semnificativ de veºmântul aspru din lânã cafenie ºi de sandalele din piele, era o caracteristicã.

Regimul de muncã manualã, împreunã cu faptele de milostenie asigurau câºtigul pentru un mod de viaþã foarte simplu, care includea abstinenþa definitivã de la consumul de carne. Însãºi Tereza, când îi venea rândul, mãtura, torcea ºi îndeplinea diferite munci casnice.

Mãnãstirile erau mici ºi sãrace, dar erau organizate în aºa fel încât necesitãþile proprii sã poatã fi satisfãcute. Puternicul bun-simþ al Terezei, chibzuinþa ºi încrederea în Providenþa divinã, asociate cu o extraordinarã putere de muncã ºi cu capacitatea ei organizatoricã au fãcut sã fie depãºite toate obstacolele.

Prima femeie „Doctor Ecclesiae”

În învãþãtura sa privind rugãciunea, opera Terezei a fost completatã cu abordarea mai argumentat teologicã a Sfântului Ioan al Crucii, dar propriile ei scrieri, în expresiva limbã localã, a pus accentul, printre altele, pe existenþa diferitelor feluri de rugãciune, care nu sunt nici rudimentare, nici propriu-zis mistice, dar care pot sã dãinuie timp de o lungã perioadã. Din fericire, Sfânta Tereza ºi-a impus sã-ºi scrie cãrþile. Între acestea se aflã autobiografia ei, relatarea întemeierii mãnãstirilor pe care le-a fondat, „Calea perfecþiunii” (scrisã pentru cãlugãriþe), „Castelul interior”, ce reprezintã, poate, cea mai maturã expunere a sa privind rugãciunea ºi meditaþia. În 1582, a întemeiat ultima mãnãstire, la Burgos, dar a murit pe drumul de întoarcere spre Avila, la Alba de Tormes, în ziua de 4 octombrie. În 1622, Papa Grigore al XVI-lea a ridicat-o la cinstea altarelor, iar în 1970, la 27 septembrie, Papa Paul al VI-lea a declarat-o Doctor al Bisericii (prima femeie sfântã onoratã cu un astfel de titlu).

Idealurile ºi modul de viaþã stabilite de ea supravieþuiesc în numeroase mici comunitãþi ale cãlugãriþelor carmelite, care atestã importanþa meditaþiei în lumea modernã, iar lucrãrile ei sunt citite de creºtini de toate confesiunile.

Prezentare de pr pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

19

20

Arta de a trãi

Despre incinerare La numeroase culturi din vechime se observã o practicã destul de rãspânditã: incinerarea, adicã supunerea unui corp neînsufleþit la acþiunea focului. Unele popoare credeau cã focul era purificator ºi cã incinerarea ar lumina drumul celui decedat cãtre o altã lume, sau cã focul ar împiedica întoarcerea celor morþi.

Scurt istoric

Arderea trupurilor neînsufleþite este un ritual cu o tradiþie foarte veche: în Asia, aceastã uzanþã a rãmas neschimbatã de mii de ani. Este grãitor cazul Indiei, unde hinduºii nu au monumente funerare, cadavrele fiind arse, iar cenuºa aruncatã în râul Gange.

Grecii au început sã practice incinerarea cu 3000 de ani în urmã; acesta reprezenta modul predominant de a elimina cadavrele. Importanþa atribuitã ritului a fãcut ca aceasta sã fie rezervatã nobililor ºi celor bogaþi.

La Roma, incinerarea a devenit o uzanþã atât de rãspânditã, încât rudele celor decedaþi începuserã sã închirieze spaþiu în columbar (construcþie funerarã prevãzutã cu firide în care se pãstreazã urnele cu cenuºa morþilor incineraþi), aceasta devenind o „afacere” avantajoasã.

Pe teritoriul provinciilor dacice, incinerarea a fost practicatã pânã spre secolele VIII-IX. Apoi, treptat, a început sã disparã, iar în secolul al X-lea s-a generalizat ritul înhumãrii.

Odatã cu rãspândirea creºtinismului, în Imperiul Roman incinerarea a pierdut teren în favoarea înmormântãrii. Biserica primarã a pãstrat practica înmormântãrii trupului ºi a respins practica romanã obiºnuitã, a incinerãrii. Explicaþia era simplã: Dumnezeu ne-a creat pe fiecare dupã chipul ºi asemãnarea sa, ºi de aceea trupul trebuie sã se întoarcã în pãmântul din care a fost luat (Gen 3,19). Mai mult, Cristos a fost aºezat în mormânt ºi, apoi, a înviat. De aceea, creºtinii îºi îngropau morþii cu respect pentru trupurile acestora, cu gândul la înviere.

Incinerarea a fost practicatã destul de rar în Europa Occidentalã pânã la sfârºitul secolului al XIX-lea, în afara unor cazuri excepþionale. De exemplu, în anul 1656, la Napoli, când a izbucnit epidemia de ciumã neagrã, au fost incinerate aproape 60 000 de corpuri ale victimelor, în doar o sãptãmânã.

Între anii 1700-1800, faptul cã aceastã practicã a fost susþinutã de lojele masonice anticlericale a pus Biserica într-o poziþie „defensivã”, aceasta îndemnându-i pe credincioºi sã pãstreze „practica pioasã a îngropãrii trupurilor celor decedaþi”.

Dupã al II-lea Rãzboi Mondial, incinerarea este pusã în relaþie cu exterminarea în masã a prizonierilor deportaþi în lagãrele naziste.

Poziþia Bisericii

Din Noul Testament nu rezultã cã Isus ar fi spus ceva despre modul în care sã fie înmormântaþi cei rãposaþi. Deci, se poate spune cã nu existã argumente împotriva incinerãrii. ªtim doar cã Isus a fost îngropat, cã a treia zi a înviat ºi cã noi suntem temple ale Duhului Sfânt (1Cor 3,16-17; 6,19).

Prin Codul de Drept Canonic din 1917, Biserica Catolicã a interzis incinerarea deoarece era consideratã o atitudine antireligioasã, act de negare a nemuririi sufletului ºi a învierii trupurilor. Mai târziu, în timpul Conciliului Vatican II, în Bisericã a avut loc o dezbatere despre acest subiect: nu apar argumente teologice contrare incinerãrii, dar este prezentatã din nou problema înhumãrii drept „tradiþie” a comunitãþii creºtine, iar incinerarea drept practicã tipicã masonilor anticlericali. În 1963, Papa Paul al VI-lea a declarat liberã practicarea incinerãrii, „deoarece nu atinge sufletul, nu contravine sacralitãþii trupului omenesc, nu împiedicã atotputernicia divinã sã reconstruiascã trupul, deci nu se opune doctrinei creºtine referitoare la înviere”. În 1968, prin Ordo Exsequiarum, Congregaþia pentru Cultul Divin a stabilit definitiv permiterea ritului ºi a Liturghiei creºtine de înmormântare a celor care au ales incinerarea, dar a subliniat ºi respectul pentru patrimoniul trecutului referitor la înmormântarea cadavrelor.

Deci, Biserica Catolicã „permite incinerarea dacã aceastã opþiune nu intenþioneazã sã punã sub semnul întrebãrii credinþa în învierea morþilor” (Catehismul Biserici Catolice, 2301).

Dar „Biserica recomandã stãruitor ca sã pãstreze piosul obicei de a se înhuma trupurile celor morþi; totuºi, nu interzice incinerarea, în afarã de cazul când aceasta a fost aleasã din

Arta de a trãi

Sfatul Medicului Vederea ºi ochiul

motive contrare învãþãturii creºtine” (Codul de drept canonic din 1983, canonul 1176. 3).

Nu toate confesiunile creºtine sunt favorabile incinerãrii.

Astfel, Biserica Ortodoxã respinge incinerarea trupurilor celor rãposaþi, considerând-o contrarã învãþãturii ei, tradiþiei creºtine referitoare la moartea ºi învierea trupurilor, precum ºi cinstei cuvenite persoanei umane, deci ºi trupului. Totuºi, la sfârºitul lunii septembrie a acestui an, Curtea supremã a Greciei a aprobat legea incinerãrii, în ciuda faptului cã acþiunea legislativã venitã din partea Executivului elen s-a lovit, în mod repetat, de opoziþia Bisericii Ortodoxe din Grecia. .

Biserica Valdezã ºi alte Biserici Creºtine Evanghelice sunt în favoarea incinerãrii.

Din ce motive se alege incinerarea?

În þara noastrã, incinerarea este o practicã destul de rar întâlnitã ºi privitã cu dezaprobare de multe persoane. În necunoºtinþã de cauzã sau bazându-se pe anumite prejudecãþi, unii oameni refuzã sã accepte ideea incinerãrii. În general este preferatã înhumarea celor decedaþi. ªi chiar dacã reprezintã o tradiþie foarte veche ºi face parte din cultura milenarã a unor popoare, incinerarea pare un rit modern, la care se recurge îndeosebi din raþiuni practice. Astãzi, incinerarea reprezintã ºi o soluþie la problemele de teritoriu, de igienã ºi urbanism.

Din aceste motive, tot mai multe persoane, mai ales din Europa Occidentalã, aleg aceastã practicã. Majoritatea au un respect deosebit pentru sentimentele religioase, dar considerã incinerarea o alegere raþionalã, ecologicã, ce respectã viaþa, nu sustrage spaþiu sau resurse celor vii, nu polueazã pãmântul, aerul, apa.

Sintezã realizatã de CRISTINA ªOICAN

Îngrijirea ochilor este importantã, ºtiut fiind cât de preþioasã este vederea.

Copilul trebuie învãþat de mic sã nu punã mâna la ochi, sã nu se frece la ochi. Ochii nu se vor ºterge cu batista ci numai cu o compresã sterilã umezitã cu ceai de gãlbenele (sau ser fiziologic sau apã fiartã ºi rãcitã). Fiecare ºtergere implicã o nouã compresã.

Dacã un copil se freacã des la ochi, trebuie consultat medicul oftalmolog, poate fi vorba de o blefaritã sau de o conjunctivitã care vor fi tratate conform indicaþiilor medicului. Nu se recomandã folosirea colirelor (picãturi pentru ochi) fãrã avizul medicului oftalmolog. ªcolarii trebuie examinaþi de specialist dacã acuzã dureri de cap, la ºcoalã sau la efectuarea lecþiilor.

Pãrinþii trebuie sã fie atenþi sã surprindã asimetrii în privirea copilului. Strabismul uºor se poate trata ortoptic dacã este sesizat din timp. Des sunt întâlnite infecþii oculare, mai ales în condiþii de igienã precare. Prezenþa unor secreþii în unghiul intern al ochiului, sau senzaþia de „nisip în ochi”, ochii lipiþi la trezire sunt semne care necesitã consultul oftalmologic.

Poziþia la masa de lucru, atât a preºcolarului cât ºi a elevilor ºi studenþilor, trebuie controlatã deoarece poziþii vicioase pot antrena dezvoltãri defectuoase ale vederii.

Pentru o bunã vedere se recomandã iluminarea corectã a camerei în care se citeºte sau se scrie. Elevii ºi studenþii au des obiceiul de a citi culcat, dar în acest caz ochii obosesc uºor. Unele persoane citesc în pat pentru a induce somnul, ceea ce nu este o rezolvare corectã. Randamentul intelectual este optim când se respectã orele de somn, în camerã fãrã luminã de veghe, minimum 7 ore.

Cât priveºte ochelarii, se recomandã purtarea lor numai dupã indicaþiile medicului oftalmolog. Nu se vor folosi ochelari de la alte persoane. Ochelarii se vor pãstra în toc pentru a fi protejaþi de zgârieturi ºi murdãrire.

Consultul oftalmologic este necesar mai ales la persoanele trecute de vârsta de 40 de ani, când capacitatea de adaptare a cristalinului se reduce. Depistarea cataractei sau a glaucomului permite tratarea din timp a acestor afecþiuni. Bolnavii cronici, cu tulburãri circulatorii ºi mai ales diabeticii necesitã control oftalmologic periodic. Purtarea lentilelor de contact implicã o igienã specialã a ochilor, sub monitorizarea oftalmologului.

Lucrul la calculator antreneazã necesitatea controlului poziþiei faþã de ecran ºi scurte pauze la una sau douã ore, pentru a nu suprasolicita vederea.

Dr TRIX PAL Dr.. BEA BEATRIX

21

22

Gânduri cãlãuze Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

Duminica a XXVIII-a (A) Isus a spus arhiereilor ºi bãtrânilor poporului aceastã parabolã: „Împãrãþia cerurilor este asemenea unui rege care a pregãtit un ospãþ de nuntã pentru fiul sãu. A trimis pe servitori sã-i cheme la nuntã pe cei invitaþi, însã aceºtia n-au voit sã vinã... Apoi a spus servitorilor sãi: «Ospãþul de nuntã este gata, însã cei invitaþi s-au dovedit nevrednici. Mergeþi deci la rãspântiile drumurilor ºi chemaþi-i la nuntã pe toþi cei pe care îi veþi întâlni!»... Când a intrat regele ca sã-i vadã pe oaspeþi, a zãrit un om care nu era îmbrãcat cu haina de nuntã, ºi i-a zis: «Prietene, cum ai intrat aici fãrã haina de nuntã?». Omul însã nu a scos nici un cuvânt. Atunci regele le-a spus servitorilor: «Lega-þi-i mâinile ºi picioarele ºi aruncaþil afarã în întuneric: acolo va plânge ºi va scrâºni din dinþi». Desigur, mulþi sunt chemaþi, dar puþini aleºi” (Mt. 22,1-14).

Printr-o ultimã parabolã Isus defineºte, odatã în plus în aceastã duminicã, ce este Împãrãþia cerurilor. Pentru aceastã parabolã Împãrãþia cerurilor nu este un simplu ospãþ, ci este Ospãþul (în care nu putem sã nu recunoaºtem aluzia la ospãþul cu cãrnuri grase ºi vinuri limpezite pe care, conform lui Isaia, Yahve îl va pregãti la sfârºitul timpurilor pe muntele Sionului) pregãtit îndeobºte unor persoane privilegiate (poporul ales?). Pentru cã acestea s-au dovedit nevrednice, Stãpânul (în care îl recunoaºtem pe Dumnezeu) dã porunca sã fie chemaþi toþi oamenii. Dar, chiar dacã cei care au umplut sala proveneau de la rãspântiile drumurilor, participarea presupunea ca fiecare sã poarte haina de nuntã ºi cel care nu a avut-o a fost aruncat afarã în întuneric.

Misterioasã ºi totuºi demnã nuntã în care Tatãl organizeazã Noul Legãmânt al Fiului sãu cu Biserica ce, dupã moartea ºi învierea lui Cristos, a devenit frumoasã, înnoitã, strãlucitoare, îndumnezeitã. Aceasta este Împãrãþiea cerurilor, conform parabolei de astãzi: comuniunea pentru veºnicie a Fiului cu Biserica purificatã.

Fraþilor, eu ºtiu sã trãiesc ºi din puþin, ºtiu sã trãiesc ºi având de prisos: pretutindeni ºi în toate m-am deprins sã fiu ºi sãtul ºi flãmând, ºi sã am de toate ºi sã fiu lipsit de toate. Toate le pot îndura întru cel care mã întãreºte. Cu toate acestea, bine aþi fãcut cã m-aþi ajutat atunci când mã aflam în strâmtorare. Dumnezeul meu, la rândul sãu, prin Isus Cristos vã va dãrui din bogãþia mãririi sale tot ce aveþi nevoie. Mãrire lui Dumnezeu ºi Tatãl nostru, în vecii vecilor. Amin (Fil 4,12-14.19-20) Lectura a doua a acestei duminici redã cuvintele de recunoºtinþã ºi de mulþumire pe care apostolul Pavel (Paul) le adreseazã cumunitãþii creºtine din Filipi (altminteri singura) care l-a susþinut în câteva rânduri cu ajutoare materiale atât de-a lungul activitãþii sale apostolice, cât ºi atunci când se afla în închisoare.

Acceptarea acestor ajutoare materiale avea, în viziunea apostolului, un conþinut ºi o motivaþie profund cristologicã ºi ecleziologicã.

Activitatea lui nu era altceva decât împlinirea misiunii de evanghelizare încredinþate lui de cãtre Cristos însuºi. Prin urmare, prin ajutorul lor chiar material, filipenii îl susþineau ºi prin aceasta participau oarecum la lucrarea lui misionarã. În plus, gestul lor dovedea cã ei nu mai trãiesc în mod egoist (cum fãceau mai înainte de a se fi botezat), ci au devenit fãpturi noi, duhovniceºti, care alcãtuiesc deja Biserica primenitã ai cãrei membri trãiesc în spirit de fraternitate între ei ºi, prin ajutorul acordat, iau parte la lucrarea de vestire a mântuirii.

Duminica a XIX-a (A) În acel timp, fariseii s-au adunat ºi au þinut sfat cum sã-l prindã pe Isus în vorbã. Au trimis deci la el pe ucenicii lor împreunã cu adepþii lui Irod, care i-au zis: „Învãþãtorule, ºtim cã spui adevãrul ºi cã-i înveþi pe oameni adevãrata cale a lui Dumnezeu, fãrã sã te laºi influenþat de cineva, deoarece nu cauþi la faþa oamenilor. Spune-ne, aºadar, ce crezi: este îngãduit sã plãtim tribut împãratului, sau nu?” Dar Isus cunoscându-le rãutatea, le-a rãspuns: „Fãþarnicilor, de ce mã puneþi la încercare? Arãta-þi-mi moneda cu care plãtiþi tributul”. Ei i-au prezentat un dinar. El i-a întrebat: „Ale cui sunt chipul ºi inscripþia de pe el?” „Ale împãratului”, i-au rãspuns ei. Atunci el le-a zis: „Daþi, aºadar, împãratului ce este al împãratului ºi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” (Mt. 22,15-21).

Cele trei parabole (citite ºi meditate de noi în ultimele duminici) au denunþat atitudinea responsabililor religioºi ºi politici ai iudaismului. Cei mai mulþi dintre ei au refuzat sã primeascã Împãrãþia cerurilor pe care Isus a proclamat-o. Prin urmare, un conflict cu aceste autoritãþi vizate de parabole nu putea sã nu se profileaze ºi chiar sã izbucneascã dupã alungarea vânzãtorilor

Gânduri cãlãuze din templu. Din acel moment toate grupãrile religioase mai importante au cãutat mijloacele cele mai subtile prin care Isus sã fie prins ºi condamnat. Prima tentativã a aprþinut fariseilor care, punându-l în faþa unei dileme, dacã este îngãduit sã fie plãtit tribut împãratului, sau nu, au încercat, în funcþie de rãspuns, sã-l discrediteze fie în faþa autoritãþilor romane (în cazul în care refuza), fie în faþa categoriei mai integriste a evreilor care, aºteptându-l pe Mesia, sperau ca într-o zi acesta sã-i elibereze ºi sã nu mai fie nevoie sã plãteascã tribut unor strãini.

Prin rãspunsul sãu, Isus nu numai cã a ºtiut sã iasã din dilema provocatoare a fariseilor care nu au mai avut motiv sã-l compromitã (de vreme ce ei înºiºi purtau asupra lor moneda de platã a tributului – semn cã ei se supuseserã deja condiþiilor cuceritorului), dar ne cheamã sã refuzãm orice fals blocaj între sfera politicã ºi Evanghelie ºi sã luãm în serios, în calitate de oameni liberi ºi responsabili, sarcinile politice care, în cele din urmã, fac parte din chiar misiunea încredinþatã oamenilor de Dumnezeu, de a stãpâni ºi de a supune pãmântul (Gn 1,28).

Noi, Pavel, Silvan ºi Timotei, ne adresãm vouã, Bisericii din Tesalonic, care trãieºte în Dumnezeu Tatãl nostru ºi în Isus Cristos Domnul: harul ºi pacea sã fie cu voi. Noi îi aducem mulþumiri lui Dumnezeu pentru voi, ori de câte ori vã pomenim în rugãciunile noastre. Fãrã încetare ne aducem aminte în faþa lui Dumnezeu Tatãl nostru de credinþa voastrã doveditã prin fapte, de iubirea voastrã care nu cruþã nici o ostenealã ºi de speranþa voastrã statornicã în Domnul nostru Isus Cristos. Noi ºtim, fraþilor preaiubiþi de Dumnezeu, cã voi faceþi parte din rândul celor aleºi de el. Cãci noi v-am predicat evanghelia nu numai prin cuvinte, ci cu putere, cu Duhul Sfânt ºi cu deplinã convingere (TTes 1,1-5b).

Acest scurt pasaj al începutului epistolei cãtre tesaloniceni pune în relief, pe de-o parte, iniþiativa lui Dumnezeu manifestatã prin chemarea la credinþã ºi, pe de altã parte, caracterul fundamental al virtuþilor teologale. Datoritã credinþei, a speranþei ºi a iubirii (caritãþii), viaþa creºtinã devine o comuniune profundaã cu Dumnezeu cel viu. Mai mult, ea trebuie sã devinã motivul unei „mândrii” fericite ºi ocazia unei laude constante ºi recunoscãtoare faþã de Autorul acestei vieþi.

Duminica a XXX-a (A) În acel timp, fariseii, auzind cã Isus a închis gura saduceilor, s-au adunat laolaltã. Unul dintre ei, învãþãtor al Legii, voind sã-l punã la încercare, l-a întrebat pe Isus: „Învãþãtorule, care este cea mai mare poruncã în Lege?” El i-a rãspuns: „Sã iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ta, din tot sufletul tãu ºi din tot cugetul tãu. Aceasta este cea dintâi ºi cea mai mare poruncã. Iar a doua este asemenea acesteia: sã iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi. În aceste douã porunci este cuprinsã întreaga Scripturã: toatã Legea ºi Profeþii” (Mat 22,34-40).

Dupã ce a rezolvat problema tributului datorat împãratului roman, situând realitatea politicã la locul care i se cuvine în raport cu autoritatea divinã, ºi, dupã ce a dejucat raþionamentul cazuistic al saduceilor, arãtând, pornind de la Sf. Scripturã, cã lumea învierii nu poate fi gânditã în categoriile noastre de pe pãmânt, Isus are de înfruntat problema ce mai importantã cu privire la porunci.

Evanghelistul subliniazã cã învãþãtorul Legii îi pune întrebare lui Isus pentru a-l prinde în vorbã.

Or, punerea lui Isus la încercare se situeazã nu doar pe planul unei discuþii de principiu, ci mai ales pe planul mãrturiei vieþii. Astfel Isus, dupã ce citeazã textul din Dt 6,4-5 care proclamã iubirea lui Dumnezeu ca fiind porunca cea mai mare din Lege, adaugã imediat o a doua poruncã, cea din Lv 19,18, care proclamã iubirea aproapelui ca fiind la fel de fundamentalã. În felul acesta Isus leagã atât de strâns iubirea de Dumnezeu de iubirea faþã de aproapele încât ele se „topesc” una în alta.

Totuºi, originalitatea rãspunsului lui Isus nu constã atât în conþinutul sãu material pentru care gãsim echivalente la rabini, cât mai ales în faptul cã iubirea de Dumnezeu ºi de aproapele aflã în Isus din Nazaret sursa originarã ºi conþinutul sãu ultim. Într-adevãr, Isus este cel care îl iubeºte pe Dumnezeu, Tatãl sãu, ºi pe oameni, fraþii sãi, cu aceeaºi iubire divinã.

Fraþilor, voi ºtiþi cum ne-am purtat între voi pentru binele vostru ºi voi aþi început sã ne imitaþi pe noi ºi pe Domnul, primind cuvântul cu bucuria Duhului Sfânt în mijlocul multor încercãri. Astfel voi aþi devenit un exemplu pentru toþi credincioºii din Macedonia ºi din toatã Ahaia... Când vorbesc despre noi, oamenii povestesc ce fel de primire ne-aþi fãcut ºi cum v-aþi întors de la idoli la Dumnezeu, ca sã slujiþi Dumnezeului celui viu ºi adevãrat ºi sã-l aºteptaþi pe Fiul sãu din ceruri, pe Isus pe care l-a înviat din morþi ºi care ne va elibera de mânia viitoare. (Tes 1,5c-10).

Acest început al epistolei cãtre tesaloniceni este una dintre cele mai frumoase pagini ale sf. Pavel (Paul). Din ea se degajã o admiraþie, un etuziasm care îi umple de bucurie inima Apostolului. Ea ne reaminteºte cã viaþa creºtinã presupune întotdeauna ruptura cu idolii neputincioºi (acele „creaturi” efemere pe care omul a fost tentat sã considere drept Dumnezeu) ºi primirea, în chiar mijlocul dificultãþilor zilnice, a Cuvântului viu al Evangheliei. Un accent deosebint al acestui fragment, accent care prelungeºte reflecþia textului evanghelic din aceastã duminicã, decurge din elogiul pe care Apostolul îl aduce tesalonicenilor care au început sã-l imite pe el ºi pe colaboratorii sãi ºi pe Domnul. Aceastã imitare s-a concretizat în buna primire rezervat apostolilor, în întoarcerea de la idoli la Dumnezeul cel viu ºi adevãrat ºi în aºteptarea Fiului sãu din ceruri. Altfel spus, într-o iubire totalã faþã de Dumnezeu ºi faþã de aproapele aidoma lui Cristos.

23

24

Micul prinþ

Ce am fru m ai oas inim ã ã

Pr Pr.. ADRIAN BOBORUÞÃ

Ascultaþi, copii! Cu multã vreme înainte, inimile oamenilor se vedeau lesne, precum ochii. Oamenii vedeau limpede cum inimile le bãteau de bucurie sau cu teamã, ºi când erau liniºtite, înþelegeai din bãtãile lor rare cã totul era bine. Cu timpul, însã, oamenii au uitat de inimi ºi nu prea le mai priveau deoarece li se pãreau mai importante cuvintele. Inimile nu ºtiu sã mintã, dar nu de puþine ori cuvintele reuºesc sã ocoleascã adevãrul. Aºa cã, într-o bunã zi, pe nevãzute, inimile au dispãrut, lãsând locul cuvintelor ºi ochilor. Prinºi cu vorbele, oamenii nici mãcar nu ºi-au dat seama cã inimile lor nu se mai vedeau, aºa cã ele au continuat sã batã mai departe cuminþi, departe de priviri. Pe vremea inimilor neascunse, în piaþa cetãþii, plinã de lume, era un tânãr care spunea cã are cea mai frumoasã inimã din lume sau, dacã nu, mãcar cea mai frumoasã din þarã. Într-adevãr, privind-o, oamenii se minunau cât era de perfectã ºi fãrã cusur. Recunoºteau cu toþii cã aºa ceva nu le mai fusese dat sã vadã. Tânãrul era plin de mulþumire ºi-ºi arãta inima oricui era dispus sã o vadã.

La un moment dat, însã, pe neaºteptate, spre mirarea tuturor, un bãtrân din mulþimea privitorilor îi spuse: - Hm, de fapt, ca sã spun adevãrul, inima ta, tinere, e mai puþin frumoasã decât a mea!

La vorbele acestea, toate privirile se aþintirã spre inima bãtrânului.

E drept cã bãtea repede, dar ce inimã! Era plinã de cicatrice. Ba chiar, privind-o cu atenþie, de aproape, puteai zãri cã era, parcã, fãcutã din bucãþi care nu se potriveau defel, lãsând chiar ºi o mulþime de goluri între îmbinãri. Inima aceea era brãzdatã ºi tãiatã în fel ºi chip, iar într-o parte, dacã te uitai bine, lipseau bucãþi întregi. Oamenii adunaþi în piaþã erau nedumeriþi, ca ºi tânãrul. Cum putea spune bãtrânul acela cã inima lui era mai frumoasã?

- Glumeºti, bãtrâne, îi spuse tânãrul râzând cu poftã.

La hohotele lui, cei din jur rãsuflarã liniºtiþi ºi prinserã sã râdã ºi ei. Ce-l apucase pe bãtrânul acela sã se mândreascã cu inima lui rãnitã ºi ciuntitã?

- Da, inima ta este fãrã cusur ºi întreagã, continuã liniºtit bãtrânul.

Dar vezi, cu toate cã e tãiatã ºi brãzdatã în fel ºi chip, inima mea este totuºi mai frumoasã. E drept, mai lipseºte câte o bucãþicã, ici ºi colo, iar îmbinãrile nu-s perfecte ca la inima ta. Dar ºtii de ce? Pentru cã, odatã cu iubirea, am dãruit deopotrivã ºi bucãþi din inima mea. Nu de puþine ori iubirea ce mi-a fost datã în schimb nu s-a potrivit cu inima mea, aºa cã bucãþile s-au tot îmbinat, de-a lungul anilor, în fel ºi chip.

Aºadar, inima mea este alcãtuitã ºi din dragostea celor care au rãspuns inimii mele. Nu de puþine ori, însã, în schimbul dragostei, au fost persoane care nu mi-au dãruit nimic, rãnindu-mi inima în fel ºi chip. Aºa înþelegi nepotrivirile ºi nodurile care îmi brãzdeazã, întunecate, inima. Sã dãruieºti iubire este periculos într-un fel, dar cine ºtie, într-o zi, cei ce mi-au rãnit inima se vor întoarce cu dragoste spre inima mea ºi atunci inima mea va primi ceea ce îi lipseºte. Ai înþeles de ce numai dragostea face inima frumoasã?

Tânãrul rãmase mut ascultând cuvintele bãtrânului, iar în liniºtea ce urmã, toþi vedeau clar cum inimile tuturor bãteau repede, repede.

Tânãrul spuse: - Mi-ar face plãcere sã-þi dau o bucatã din inima mea, dar cum sã potriveºti restul?

Bãtrânul îi rãspunse: - Când dãruieºti primul este deja destul.

Chiar dacã þi se pare cã eºti singurul care o face, nu-i nimic. Dacã nota ar spune: Numai cu mine singurã nu se poate compune nimic, nu ar mai fi simfonii. Dacã piatra ar spune: Sunt numai eu, nu s-ar mai zidi nimic. Dacã picãtura de apã ar zice: Ce pot face singurã, nu ar mai fi oceane. Dacã omul ar spune: Doar eu sã iubesc? nu ar mai fi dragoste.

La vorbele acestea, tânãrul nu mai stãtu defel pe gânduri ºi prinse o bucãþicã din inima lui, pe care o dãrui bãtrânului. Acum, inima lui nu mai era perfectã, dar privind-o parcã era mai frumoasã cu linia aceea roºie aprinsã care o brãzda. Bãtrânul îi dãrui ºi el o bucatã din inima sa ºi inima tânãrului pãru ºi mai frumoasã. Deºi nu se cunoºteau între ei, oamenii din piaþã prinserã sã-ºi dãruiascã unii altora din inimile lor.

Aþi înþeles, copii? Totul devine frumos acolo unde oamenii lasã o bucatã din inima lor.

Copiii se î ntreabã… De ce e întuneric în iad, dacã sunt flãcãri? în Biblia foloseºte diferite imagini atunci când descrie iadul: uneori ca un adânc întunecos, alteori ca un loc plin de flãcãri. Întunericul se referã la rãutate, la pãcat, flãcãrile la pedeapsã ºi suferinþã. Întunericul simbolizeazã ºi singurãtatea celui care, prin pãcat, s-a îndepãrtat de Dumnezeu. Iar flãcãrile despre care vorbim nu sunt suficiente ca sã poatã alunga un întuneric atât de mare ca întunericul provocat de pãcat. Trebuie, cu orice preþ, sã facem tot ce ne stã în putinþã ca sã nu ajungem acolo. Harul lui Dumnezeu, pe care îl primim prin rugãciune, prin spovadã ºi Sfânta Împãrtãºanie, ne este întotdeauna ajutor ºi scãpare sigurã.

Verset cheie: “Iar fiii împãrãþiei vor fi aruncaþi în întunericul din afarã. Acolo va fi plânset ºi scrâºnirea dinþilor” (Mt 8, 12).

Versete ajutãtoare: Lc 16, 19-31; Ap 20, 15. (adaptare de LIANA GEHL dupã 205 Questions Children Ask about God)

Social

Persoanele consacrate împotriva traficului de persoane Traficul de persoane nu este o problemã izolatã ci, mai degrabã, una strâns legatã de problemele globale ale nedreptãþii ºi sãrãciei. Plecând de la aceastã premisã, Uniunea Internaþionalã a Superioarelor Generale (UISG) ºi Organizaþia Internaþionalã pentru Migraþie (OIM) au organizat, la Roma, un Congres Internaþional care a avut ca scop educarea pentru lupta împotriva traficului de persoane, întãrirea reþelelor naþionale ºi regionale existente, ºi punerea bazelor unei reþele internaþionale. Din România, a participat sora Raquel Diaz, carmelitanã misionarã, reprezentantã a Grupului Pro Demnitatea Femeii. Prezentãm Declaraþia participantelor la aceastã întâlnire internaþionalã.

DECLARAÞIE Noi, cele 47 de participante, membre a 29 de Congregaþii Religioase, reprezentând reþele naþionale, regionale ºi internaþionale în mai mult de 30 de þãri, ne-am adunat pentru a împãrtãºi experienþe, pentru a discuta, pentru a reflecta ºi pentru a ne ruga cu privire la misiunea noastrã de a combate traficul de persoane.

Denunþãm crima traficului de persoane ºi o considerãm o gravã ofensã împotriva demnitãþii persoanei ºi o serioasã încãlcare a drepturilor omului Ca persoane consacrate, în solidaritate cu surorile ºi fraþii noºtri care suferã consecinþele acestui rãu, nu vom tãcea.

Condamnãm cu tãrie aceastã crimã, adresându-ne, noi înºine, mai întâi guvernelor din þãrile de origine, de tranzit ºi de destinaþie în care surorile ºi fraþii noºtri sunt vânduþi ºi reduºi la obiecte ale acestei forme moderne de sclavie.

Facem apel la guverne pentru a arãta responsabilitatea, nu numai în a da legi împotriva traficului ºi în a proteja victimele, dar ºi în a implementa aceste legi la toate nivelurile ºi în a aloca resursele adecvate, pentru combaterea acestei crime. Este responsabilitatea lor sã activeze reþele naþionale ºi internaþionale capabile sã contracareze în mod efectiv traficul de persoane. Îndemnãm cu stãruinþã Conferinþele Episcopale Catolice, Conferinþele Naþionale ale Persoanelor Consacrate, comunitãþile catolice ºi ne-catolice sã ia poziþie ºi sã se angajeze cu energie reînnoitã pentru apãrarea drepturilor acestor surori ºi fraþi ºi sã denunþe toate formele de trafic.

NE ANGAJÃM · Sã lucrãm în reþele, alãturi de alte organizaþii sociale, civile, religioase ºi politice. · Sã întãrim eforturile ºi iniþiativele existente. · Sã optimizãm resursele pentru prevenirea, protejarea, asistenþa, sensibilizarea ºi condamnarea traficului de persoane. · Sã continuãm dezvoltarea unor programe educative care sã trezeascã conºtiinþa oamenilor asupra acestui fenomen. ªtim cã numai muncind, în colaborare ºi solidaritate, vom fi capabile sã înfruntãm cauzele structurale care produc traficul.

Aceastã misiune ne obligã sã luãm o poziþie profeticã, prin care se cere de la noi convertire continuã ºi schimbare a mentalitãþii.

Ne reînnoim angajarea pentru a promova demnitatea fiecãrei persoane ca un rãspuns la cuvintele lui Cristos: „Eu am venit ca sã aibã viaþã ºi s-o aibã din belºug” (In 10,10).

Invitaþie la conferinþã despre terapia post-avort „Biserica este de partea vieþii”, spunea Papa Ioan Paul al II-lea în exortaþia apostolicã „Familiaris consortio”. În acest spirit, Asociaþia Provita Media în colaborare cu Centrul diecezan de pastoraþie a familiilor din cadrul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti octombrie, la ora 16.00, în aula mare a Institutului organizeazã joi, 23 octombrie Sfânta Tereza de lângã Catedrala Sfântul Iosif, o conferinþã cu tema „TTerapia post-avort post-avort”. Conferinþa va fi þinutã de doamna Victoria Thorn,

iniþiatoare a proiectului „Rahila”, o organizaþie catolicã de terapie post-avort din Milwaukee (Wisconsin-SUA).

Evenimentul face parte dintr-un proiect mai vast de evanghelizare, ºi are ca scop atât sprijinirea femeilor care au comis avort, cât ºi prevenirea avortului prin intermediul consilierii, al direcþiunii spirituale, al spovezii. Conferinþa este adresatã deopotrivã laicilor ºi preoþilor.

25

26

Lecturi ANA-MARIA BOTNARU

Cãrþi pentru neuitare

Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist Ed. Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti, 2007; 803p.

Volumul Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist se constituie într-o „mãrturie importantã despre ceea ce a însemnat puterea de jertfã creºtinã în România, într-un rãstimp în care s-a urmãrit îndepãrtarea, pe orice cãi ºi prin orice mijloace, a Mântuitorului Iisus Hristos din sufletele ºi din viaþa oamenilor. [...] Ca o îndatorire de conºtiinþã a începutului celui de-al treilea mileniu creºtin, lucrarea de faþã constituie, pe de o parte, o etapã fireascã ºi necesarã a unui efort de cunoaºtere ºi de asumare a trecutului, iar pe de altã parte, o datorie moralã faþã de cei care s-au jertfit pentru credinþã ºi cãrora li se aduce, în acest mod, prinos de recunoºtinþã ºi un pios omagiu”, scrie Patriarhul Teoctist în deschiderea acestui adevãrat martirologiu românesc al veacului al XX-lea.

Preoþi, cãlugãri ºi cãlugãriþe, dar ºi laici (generali, politicieni, avocaþi, medici, jurnaliºti, studenþi, profesori universitari, teologi, filozofi, comandori de aviaþie, ingineri, comercianþi, mecanici, cojocari, agricultori, dulgheri, ceferiºti) care l-au mãrturisit pe Cristos cu preþul vieþii…

Unii, celebri - Gheorghe I. Brãtianu, Sandu Tudor, Anton Durcovici, Vladimir Ghika, Vasile Voiculescu, Mircea Vulcãnescu, alþii - ºtiuþi doar de familie, de credincioºii pe care i-au pãstorit ºi de colegii de detenþie… Cu toþii, fãrã excepþie, ºtiuþi de Dumnezeu. Nici noi sã nu-i uitãm. Din douã motive: din dragoste pentru adevãr ºi de teama acestui avertisment: „Cine îºi uitã trecutul este condamnat sã-l repete”.

Ortodocºi, catolici ºi protestanþi - cu toþii au trecut prin iadul închisorilor comuniste, dar credinþa lor nu s-a clãtinat, iubirea lor nu s-a rãcit, speranþa lor nu s-a destrãmat. Bãtuþi, înfometaþi, munciþi pânã la epuizare sau pânã la exterminare, þinuþi în arºiþã sau în frig, batjocoriþi ºi torturaþi, minþiþi ºi ispitiþi sã-ºi vândã sufletul pentru o bucatã de pâine sau pentru un medicament care le-ar fi salvat viaþa, ei au rezistat. Bestialitatea gardienilor ºi a torþionarilor, inventivitatea lor drãceascã, nu au egal decât în rãbdarea îngereascã, bunãtatea ºi curajul acestor oameni - ºi nu orice fel de curaj: curajul fizic în faþa morþii.

Care este vina acestor oameni (nici nu mai conteazã dacã era vorba de o vinã realã sau fictivã)? „Uneltire contra ordinii sociale”, „spionaj” (acuzaþia favoritã împotriva episcopilor, preoþilor ºi cãlugãrilor catolici „spionaj” în favoarea Vaticanului!), „propagandã religioasã”, luãri de poziþie „împotriva ateismului”, „misticism” (acuzaþii favorite împotriva preoþilor ºi cãlugãrilor ortodocºi), apartenenþa la grupãri interzise (legionari) sau sprijinirea acestora (rezistenþa anticomunistã din munþi).

Cartea prilejuieºte un adevãrat periplu al groazei: apogeul suferinþei în închisorile comuniste îl constituie, indubitabil, fenomenul Piteºti - „reeducarea prin torturã”: distrugerea fizicã ºi psihicã a deþinuþilor ºi, la capãtul acestui proces, transformarea lor în torþionari ºi cãlãi. Acesta este, în mod propriu, omul nou nãscut în comunism. Figura emblematicã a acestui episod atroce din istoria comunismului românesc este Eugen Þurcanu, un fost student legionar devenit torþionar ºi „reeducator”. Când au decis încetarea experimentului din închisoarea de la Piteºti, autoritãþile comuniste s-au debarasat fãrã remuºcãri de instrumentul lor, Þurcanu fiind executat în urma unui proces-mascaradã. Nu puþini dintre cei evocaþi în paginile acestei cãrþi au cunoscut acest loc al groazei. La Piteºti sau în alte închisori din þarã, din fiecare poveste rãzbat pânã la noi gemetele de durere sau de foame, urletul celor torturaþi, suspinele celor neputincioºi sau descurajaþi. Reversul medaliei îl reprezintã strigãtul sfidãtor: „Trãiascã Regele Mihai!”, „Trãiascã România” - cuvinte rostite nu oriunde, ci în faþa plutonului de execuþie…

Fiecare paginã din acest volum reprezintã o cãlãtorie în Infern - la capãtul ei, pentru aceºti mucenici, Paradisul… Închisoarea devine, împotriva cãlãilor, o adevãratã ºcoalã a Evangheliei. Dupã cuvântul Apostolului, nu mai existã grec sau evreu, bãrbat sau femeie, bogat sau sãrac, ci toþi sunt în Cristos. La fel ºi la Aiud, Gherla, Sighet, Jilava, Periprava, Vãcãreºti, Coasta Galeº, Capu Midia, Tg. Ocna, Baia Sprie, Ostrov, Valea Neagrã, Fãgãraº. Suferinþa ºi credinþa îi uneºte. Nu mai sunt ortodocºi, catolici sau protestanþi sunt, în primul rând, creºtini. Nu mai sunt români, maghiari, germani sau evrei - sunt, în cele din urmã, martiri…

Acest uriaº capital de suferinþã mãrturisitoare nu trebuie irosit, ci valorificat cu încãpãþânare, aºa cum fac evreii cu cealaltã tragedie a veacului al XX-lea: holocaustul. Suntem, slavã Domnului, liberi.

Dar, în raport cu libertatea noastrã, avem o triplã datorie: faþã de cei care nu mai sunt, faþã de noi înºine („Veþi cunoaºte adevãrul ºi adevãrul vã va face liberi” stã scris în Evanghelie) ºi faþã de cei care vin dupã noi ºi vor dori sã cunoascã adevãrul despre trecut. O contribuþie semnificativã în acest sens o reprezintã volumul „Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist”, realizat cu sprijinul Consiliului Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii.

O lecturã obligatorie pentru noi toþi, dar mai ales pentru cei loviþi vorba lui H.-R. Patapievici - de amnezia convenabilã.

Sfânta Faustina

Triplã lansare de carte la Bucureºti “Trebuie sã descriu întâlnirile sufletului meu cu Tine, o, Dumnezeule, din momentele deosebite ale vizitelor Tale. Trebuie sã scriu despre Tine... [...] O, Dumnezeule, poate oare condeiul sã descrie lucrurile pentru care uneori nu existã cuvinte? Dar Tu îmi porunceºti sã scriu, o Dumnezeule, ºi asta îmi este de ajuns. (Varºovia, 1.VIII.1925)”. Cu aceste cuvinte îºi începea „micul jurnal” sora polonezã, Faustina Kowalska, în anul 1925. „Micul jurnal”, apãrut în traducerea în limba românã la editura Arhiepiscopiei romano-catolice de Bucureºti, a fost lansat oficial duminicã, 28 septembrie, la Institutul Teologic Sf. Tereza din Bucureºti, ºi luni, 29 septembrie, la librãria Mihail Sadoveanu, din capitalã. Împreunã cu „Micul Jurnal” au fost lansate ºi douã volume semnate de sora Elzbieta Siepak: „Spiritualitatea sfintei surori Faustina” (Editura ARCB) ºi „Un dar de la Dumnezeu pentru timpurile noastre” (Editura Maranatha).

La lansarea organizatã la Institutul Sf. Tereza au luat cuvântul ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureºti, prof. Tereza, Brânduºa Palade, sr. Veronica Boaºã cj, pr. Thadeusz Rostworowski sj, dna Ileana Negoiþã (Ed. Maranatha) ºi dna Liana Gehl (Ed. Arcb). La lansarea organizatã la librãria Mihail Sadoveanu au luat cuvântul pr. Thadeusz Rostworowski sj prof. Daniel Barbu, Pr. Maxim Vlad, vicar episcopal al Arhiepiscopiei ortodoxe a Tomisului, artistul Dan Puric ºi dna Ileana Negoiþã (Ed. Maranatha). Vorbitorii au subliniat importanþa spiritualitãþii sfintei Faustina ºi a devoþiunii la Divina milostivire în viaþa creºtinului de azi.

Spiritualitatea Sfintei Faustina, amintea prof. Daniel Barbu, „este standardul normalitãþii creºtine. A creºtinului pentru care împãrãþia lui Dumnezeu a ºi venit, este aici ºi acum”. „O carte de genul acesta – a afirmat artistul Dan Puric, referindu-se la „Micul Jurnal” al Sfintei Faustina - ne face mai puternici în credinþa noastrã, mai curaþi ºi mai puþin predispuºi sã ne contaminãm de lumea care vine peste noi”.

Divina Milostivire în familia noastrã

Numele sfintei Faustina Kowalska (pe care o sãrbãtorim la 5 octombrie) este îndeaproape legat de devoþiunea la Divina Milostivire, ale cãrei manifestãri sunt sãrbãtoarea omonimã – prima duminicã dupã Paºti – ºi rugãciunea cunoscutã sub numele de Coroniþa Divinei Milostiviri. Însã, mai presus de practicarea devoþiunii în sine, este important ca familiile creºtine sã se raporteze la Divina Milostivire ca lecþie perpetuã de viaþã ºi de spiritualitate. Prin contemplarea Divinei Milostiviri, creºtinul trebuie sã ajungã sã exerseze practic, în viaþa cotidianã, primirea ºi dãruirea iertãrii ºi sã caute permanent desãvârºirea acestui exerciþiu.

Esenþa Divinei Milostiviri este conþinutã în binecunoscuta sintagmã din Rugãciunea Domneascã: ªi ne iartã nouã greºelile noastre, precum ºi noi iertãm greºiþilor noºtri. Reciprocitatea aceasta fixeazã standarde înalte capacitãþii noastre de iertare, atâta vreme cât ºtim cã Dumnezeu ne va ierta în aceeaºi mãsurã în care ºi noi ºtim sã dãruim iertare. Primim atât cât dãruim...

Iertarea ºi iubirea sunt virtuþi conexe. Firescul iertãrii este direct proporþional cu puterea iubirii.

Cineva care iubeºte mult, iartã mult ºi cu mare uºurinþã.

Reciproc, cu cât mai mult iubeºte cineva, cu atât mai multã iertare primeºte, aºa cum ne spune Isus când face referire la femeia pãcãtoasã (cf. Lc 7,47). În familiile creºtine aducerea devoþiunii în cotidian s-ar traduce în rãbdarea ºi înþelegerea faþã de soþ/soþie/copii, deschiderea inimii cu sinceritate spre iertare, toleranþã, sprijin sufletesc reciproc, aplanarea conflictelor ºi a neînþelegerilor, totul pe fondul iubirii autentice, altruiste, îndreptate spre celãlalt, ºi nu spre sine, punând mai presus de toate binele lui, spre mai marea slavã a lui Dumnezeu ºi a milostivirii sale, care este singurul izvor al mãruntei noastre capacitãþi omeneºti de a oferi milostivire, la rândul nostru.

27

28

Din istoria Bisericii Pr Pr.. EMANUEL DUMITRU

Cine a fost primul papã al Evului Mediu?

Problematica determinãrii începutului Evului Mediu

În istorie, periodizarea este un mecanism artificial menit a organiza, în segmente uºor de mânuit, desfãºurarea elementelor culturale, religioase, politice, economice etc. Din acest motiv, unii încep istoria medievalã a Bisericii în anul 313, odatã cu acordarea libertãþii religioase a creºtinilor. Alþii considerã cã ea începe la conciliul de la Niceea, în anul 325. Alþii preferã anul 378, deoarece bãtãlia de la Adrianopol a avut ca rezultat migrarea vizigoþilor în Imperiul Roman, sau anul 476 când dispare ultimul împãrat al Imperiului Roman de Apus, pe nume Romulus Augustulus (475-476). Din perspectiva acestor date, avem de identificat cãrui papã i s-ar cuveni titlul de primul pentru o nouã erã în Istoria Bisericii. Aºadar, sã fie papa Melchiade (311-314), Silvestru I (314-335) sau Simpliciu (468-483)?

Nu se poate spune cã vreunul din aceºti papi, fãrã a le ºterge din merite, se poate ridica la calitatea de personalitate care a schimbat cursul istoriei, aºa cum va fi papa Grigore (I) cel Mare (590-604). Din acest motiv, împreunã cu istoricul Earle E. Cairns, vom considera anul 590 ca an de rãscruce, deoarece în acel an Grigore I a deschis, pentru Biserica din Apus, o nouã exercitare a mandatului urmaºului lui Petru.

Papa Grigore cel Mare în contextul fostului Imperiu Roman de Apus

La 28 august 476, Romulus Augustulus este îndepãrtat de la tron de cãtre Odoacru, cãpetenia herulilor (neam germanic din uniunea de triburi a goþilor). Severin de Noricum, consilier al lui Odoacru, a mediat detronarea fãrã violenþã a ultimului ºi tânãrului împãrat roman al Imperiului de Apus, pentru care a reuºit sã obþinã chiar ºi o pensie. În momentul în care Grigore cel Mare este ales în scaunul episcopal al Romei, Imperiul Roman de Apus nu mai exista. Era fãrâmiþat în tot felul de triburi mici, nici armatã imperialã nu mai exista , iar serviciul poºtal imperial – simbol al guvernãrii centralizate ºi al unitãþii politice – a încetat sã mai funcþioneze.

Pentru cã unitatea politicã dispãruse, unitatea Bisericii a crescut.

Cei mai mulþi barbari erau creºtini, chiar dacã mulþi erau mai degrabã arieni, oamenii descoperind semnul unitãþii în Bisericã, având în vedere cã el a încetat sã mai existe în stat. Acolo unde, cândva, un întreg Imperiu avea un singur conducãtor, acum puterea Bisericii a început sã se concentreze în mâinile unui singur personaj, episcopul Romei.

Titlul „papã”, cu sensul de „tatã”, i s-a aplicat, la început, oricãrui episcop mare ºi puternic – aºadar existase un papã în Cartagina ºi altul în Alexandria – dar acum exista un singur papã, ºi acela era la Roma.

Unul dintre cei mai importanþi papi ai perioadei a fost Grigore cel

Mare. Ca papã, Grigore, un om deosebit de umil, ºi-a luat numele de „slujitor al slujitorilor lui Dumnezeu”. În lipsa altui om, el avea ºi funcþia de guvernator civil ºi chiar militar al Romei, din care Grigore va vedea cã a rãmas doar un crâmpei, fostul oraº glorios fiind cucerit ºi recucerit de forþe armate bizantine ºi europene nordice.

Grigore cel Mare ne prezintã situaþia decadentã când ne vorbeºte despre un episcop care, mergând sã-l viziteze pe sfântul Benedict, la Montecassino, ºi-a exprimat preocuparea cã noul rege al goþilor, Totila, ar putea sã distrugã Roma. Sfântul Benedict îi rãspunse: „Roma nu va fi distrusã de pãgâni, ci va cãdea în ruinã încetul cu încetul, lovitã de uragane, furtuni ºi cutremure”. Grigore adaugã cã, pe zi ce trecea, o casã, o bisericã, un palat din timpurile vechi cãdea, dispãrea. Ultimul care va depune toate eforturile pentru conservarea edificiilor Romei a fost regele ostrogot Teodoric (471-526). Apoi nimeni nu se va mai îngriji de oraºul pustiu; nimeni nu se va mai interesa de pãstrarea splendidelor edificii ale trecutului care se ruinau. De asemenea, pe timpul copilãriei, a cunoscut atmosfera vremurilor tulburi în care bandele jefuitoare, bolile ºi foametea erau la ordinea zilei. Faptul cã a renunþat la marea lui avere i-a impresionat mult pe oamenii din timpul lui. Educaþia lui juridicã, tactul ºi bunul-simþ l-au fãcut sã fie unul dintre cei mai capabili administratori pe care i-a avut Biserica în Evul Mediu.

Importanta activitate liturgicã ºi epistolarã

În Bisericã, papa a iniþiat schimbãri radicale în viaþa monasticã ºi liturgicã. Revizuirea, de cãtre Grigore cel Mare, a muzicii bisericeºti a avut ca rezultat apariþia cântului gregorian, atât de folosit ºi astãzi pentru tonul sãu maiestuos ºi solemn. Scrisorile sale ne aratã modul în care papa îºi exercita, în acel timp, îndatoririle funcþiei. În cele 814 scrisori pe care le avem de la el gãsim scrisori trimise împãraþilor (Mauriciu, Foca), împãrãteselor de atunci, regilor merovingieni, regelui Spaniei, Reccaredo, principilor englezi, guvernatorilor de provincii, administratorilor proprietãþilor pontificale din Sicilia, Africa, Sardinia ºi Gallia. Însã cea mai mare parte a scrisorilor este adresatã episcopilor. A mai scris Magna moralia (un comentariu asupra cãrþii lui Iob) ºi Cartea regulii pastorale (în care insistã asupra condiþiilor necesare pentru episcopat, asupra virtuþilor de care are nevoie un pãstor ºi asupra necesitãþii interiorizãrii).

Pontificatul lui Grigore cel Mare a fost într-adevãr o piatrã de hotar în trecerea de la istoria anticã a Bisericii la cea medievalã. El a stabilit un precedent extrem de semnificativ pentru viitor: „Biserica Catolicã a luat locul Imperiului Roman, devenind cea mai mare putere care pleda pentru unitate într-o lume fragmentatã ºi nesigurã” spune Jonathan Hill în Istoria gândirii creºtine.