Actualitatea creştină, nr. 10/2009

Prim Plan La 18 octombrie, Biserica celebreazã cea de a 83-a Zi Mondialã a Misiunilor

VESTIREA EV ANGHELIEI, EVANGHELIEI, O ANGAJARE PRIMARÃ “Scopul misiunii Bisericii este de a lumina cu lumina evangheliei toate popoarele în drumul lor istoric spre Dumnezeu, pentru ca în el sã aibã realizarea lor deplinã ºi împlinirea lor. Trebuie sã simþim grija ºi pasiunea de a lumina toate popoarele, cu lumina lui Cristos, care strãluceºte pe chipul Bisericii, pentru ca toþi sã se adune în unica familie umanã, sub paternitatea iubitoare a lui Dumnezeu. În aceastã perspectivã, discipolii lui Cristos, rãspândiþi în toatã lumea, lucreazã, se trudesc, gem sub greutatea suferinþelor ºi-ºi dãruiesc viaþa. Reafirm cu tãrie ceea ce a fost spus de mai multe ori de veneraþii mei predecesori: Biserica nu acþioneazã pentru a extinde puterea ei sau pentru a afirma stãpânirea sa, ci pentru a-l duce tuturor pe Cristos, mântuirea lumii.

(Fragment din mesajul Papei Benedict al XVI-lea cu ocazia celei de a 38-a Zile Mondiale a Misiunilor, 29 iunie 2009)

Din Decretul privind activitatea misionarã a Bisericii: PRINCIPII

DOCTRINALE

2 - Planul Tatãlui Biserica peregrinã este, prin natura sa, misionarã, fiindcã ea însãºi îºi are originea în misiunea Fiului ºi în misiunea Duhului Sfânt, dupã planul lui Dumnezeu Tatãl. Acest plan decurge din "izvorul iubirii", adicã din dragostea lui Dumnezeu Tatãl care, fiind Începutul fãrã de început, din care Se naºte Fiul ºi de la care Duhul Sfânt purcede prin Fiul, creândune în mod liber în nemãrginita ºi îndurãtoarea Sa bunãtate, ºi, mai mult, chemându-ne în mod gratuit la împãrtãºirea cu El în viaþa ºi în gloria Sa, ªi-a revãrsat cu dãrnicie bunãtatea divinã ºi nu înceteazã sã o reverse, aºa încât El, care este Creatorul a toate, sã fie în cele din urmã "totul în toate" ( 1 Cor 15, 28), realizând în acelaºi timp gloria Sa ºi fericirea noastrã. ªi I-a plãcut lui Dumnezeu sã-i cheme pe oameni la împãrtãºirea vieþii Sale nu numai individual, fãrã nici o legãturã între ei, ci sã-i adune într-un singur popor, în care fiii Lui, care erau risipiþi, sã se adune laolaltã.

3 - Misiunea Fiului Acest plan universal al lui Dumnezeu de mântuire a neamului omenesc nu se împlineºte numai în chip tainic în sufletul oamenilor, sau prin iniþiativele, chiar ºi religioase, prin care ei Îl cautã în multe feluri pe Dumnezeu "încercând sã-L poatã cumva atinge, deºi El nu este departe de fiecare dintre noi" (Fapte 17, 27): cãci astfel de iniþiative trebuie luminate ºi însãnãtoºite, chiar dacã, dupã planul binevoitor al Providenþei, pot fi uneori socotite o cãlãuzire cãtre Dumnezeul cel adevãrat sau o pregãtire pentru Evanghelie.

Dumnezeu, pentru a stabili pacea, care este comuniune cu El, ºi pentru a realiza unirea frãþeascã între oameni, care sunt pãcãtoºi, a hotãrât sã intre în istoria oamenilor într-un mod nou ºi definitiv, trimiþând pe Fiul Sãu în trup ca al nostru, ca, prin El, sã-i smulgã pe oameni de sub puterea întunericului ºi a Satanei ºi, în El, sã împace lumea cu Sine. Aºadar, pe Fiul Sãu, prin care a fãcut veacurile, L-a constituit moºtenitor a toate, ca sã refacã toate în El. Într-adevãr, Cristos Isus a fost trimis în lume ca adevãrat Mijlocitor între Dumnezeu ºi oameni. Fiind Dumnezeu, "în El locuieºte în trup toatã plinãtatea Dumnezeirii" (Col 2, 9), iar dupã natura umanã fiind noul Adam, "plin de har ºi de adevãr" (In 1, 14), este constituit cap al omenirii reînnoite. Astfel, Fiul lui Dumnezeu a luat calea unei Întrupãri autentice pentru a-i face pe oameni pãrtaºi la firea dumnezeiascã, fãcânduSe pentru noi sãrac, deºi era bogat, ca sã ne îmbogãþeascã pe noi prin

sãrãcia Sa. Fiul Omului nu a venit pentru a fi slujit, ci pentru a sluji El însuºi ºi a-ªi da viaþa ca rãscumpãrare pentru mulþi, adicã pentru toþi. Sfinþii Pãrinþi afirmã în mod statornic cã nu a fost vindecat ceea ce nu a fost asumat de Cristos. Însã Cristos ªi-a asumat întreaga naturã umanã, aºa cum se aflã ea la noi, care suntem nefericiþi ºi sãraci, dar ªi-a asumat-o în afarã de pãcat.

Cristos, "pe care Tatãl L-a sfinþit ºi L-a trimis în lume" (In 10, 36), a spus despre Sine: "Duhul Domnului este asupra Mea, cãci M-a uns ºi M-a trimis sã aduc sãracilor vestea cea bunã, sã vindec pe cei cu inima zdrobitã, sã proclam celor robiþi eliberarea ºi celor orbi vederea" (Lc 4, 18) ºi, de asemenea: "Fiul Omului a venit sã caute ºi sã mântuiascã ceea ce era pierdut" (Lc 19, 10).

Ceea ce a fost o datã pentru totdeauna propovãduit de Domnul sau împlinit în El pentru mântuirea neamului omenesc trebuie proclamat ºi rãspândit pânã la marginile pãmântului, începând din Ierusalim, pentru ca ceea ce a fost odatã împlinit pentru mântuirea tuturor sã-ºi realizeze efectul în toþi, de-a lungul veacurilor.

4 - Misiunea Duhului Sfânt Dar, pentru a atinge acest scop, Cristos a trimis de la Tatãl pe Duhul Sfânt, ca sã-ªi îndeplineascã din lãuntru lucrarea mântuitoare ºi sã dea forþã Bisericii sã se rãspândeascã. Fãrã nici o îndoialã, Duhul Sfânt lucra deja în lume ºi înainte ca Cristos sã fie preamãrit. Totuºi, în ziua Rusaliilor, a coborât asupra ucenicilor pentru a rãmâne cu ei în veac. Biserica a fost arãtatã public în faþa mulþimii, a început, prin propovãduire, rãspândirea Evangheliei între neamuri ºi, în sfârºit, a fost prefiguratã unirea popoarelor în catolicitatea credinþei prin Biserica Noului Legãmânt, Bisericã ce vorbeºte toate limbile ºi în iubire înþelege ºi îmbrãþiºeazã toate limbile ºi astfel învinge împrãºtierea de la Babel. Într-adevãr, de la Rusalii au început "faptele Apostolilor", dupã cum prin coborârea Duhului Sfânt asupra Fecioarei Maria a fost zãmislit Cristos ºi tot prin coborârea Duhului Sfânt asupra Lui în timp ce Se afla în rugãciune, Cristos a fost cãlãuzit sã-ªi înceapã lucrarea slujirii.

Domnul Isus însuºi, înainte de a-ªi da de bunãvoie viaþa pentru lume, a orânduit slujirea apostolicã ºi a fãgãduit trimiterea Duhului Sfânt în aºa fel încât ambele sã fie asociate întotdeauna ºi pretutindeni în lucrarea mântuirii pentru a o duce la bun sfârºit. Duhul Sfânt, în toate timpurile "uneºte [Biserica întreagã] în comuniune ºi slujire ºi o înzestreazã... cu diferite daruri ierarhice ºi carismatice", dând viaþã, precum sufletul, instituþiilor bisericeºti ºi insuflând credincioºilor acelaºi spirit misionar care L-a însufleþit pe Cristos însuºi. Uneori El anticipeazã chiar în mod vizibil acþiunea apostolicã, dupã cum o ºi însoþeºte ºi cãlãuzeºte neîncetat în diferite feluri.

1

2 Pelerin la Vatican

Când un ucigaº îºi urmeazã victima în Rai

Anca MÃRTINAª GIULIMONDI

„Sunt în vârstã de aproape 80 de ani, apropiindu-mã de apusul vieþii. Privind în trecut, recunosc cã în primii ani ai tinereþii am mers pe un drum fals; o cale a rãului care m-a condus la ruinã. Vedeam – prin reviste, spectacole ºi exemple rele – cum majoritatea tinerilor urmau acea cale fãrã sã se preocupe ºi – ca ºi ei – nici eu n-am stat sã mã gândesc. Aveam alãturi persoane cu credinþã ºi practicante, dar nu le dãdeam atenþie, orbit fiind de o forþã oribilã care mã împingea pe un drum greºit. Astfel, la 20 de ani, am comis un delict pasional de care azi – ºi numai amintindu-mi – mã îngrozesc. Maria Goretti, acum sfântã, a fost îngerul bun pe care Providenþa mi l-a pus în cale. Am încã imprimate în inimã cuvintele ei de mustrare ºi de iertare.

S-a rugat ºi a mijlocit pentru mine, ucigaºul ei.

Au urmat 30 de ani de închisoare. Dacã n-aº fi fost minor (în acea perioadã vârsta majoratului era 21 de ani – n.r.), aº fi fost condamnat pe viaþã. Am acceptat sentinþa pe care o meritam ºi, resemnat, mi-am ispãºit vina. Maria a fost cu adevãrat lumina mea, Protectoarea mea; cu ajutorul ei m-am comportat bine ºi am încercat sã trãiesc în mod onest când societatea m-a acceptat, din nou, printre membrii sãi. Fiii Sfântului Francisc, Fraþii Minori Capucini, din regiunea Marche (în Italia – n.r.), cu iubire îngereascã m-au primit printre ei, nu ca pe un slujitor, ci ca pe un frate. Trãiesc în mijlocul lor din 1936.

Acum aºtept cu seninãtate momentul de a fi admis la a-l vedea pe Dumnezeu, de a-i îmbrãþiºa pe cei dragi ai mei ºi de a fi aproape de Maria, îngerul meu protector, ºi de mama ei dragã, Assunta.

Cei ce vor citi aceastã scrisoare sã voiascã sã tragã învãþãminte bune, sã fugã de rãu ºi sã urmeze binele încã de la vârste fragede. Sã se gândeascã la religie, cu poruncile sale, ºi sã-ºi dea seama cã nu-i ceva de care se pot lipsi, ci o adevãratã mângâiere, singura cale sigurã în toate împrejurãrile vieþii, chiar ºi cele mai dureroase”.

Pace ºi bine!

Alessandro Serenelli, 5 mai 1961

Am citit aceastã scrisoare de curând, în bazilica-sanctuar “Doamna Noastrã a Harurilor”, din localitatea Nettuno, unde odihneºte trupul Sfintei Maria Goretti. Este testamentul spiritual al celui care – în iulie 1902, într-o micã localitate din vecinãtatea Romei – a ucis-o pe Maria Goretti, cu 14 lovituri de cuþit, în încercarea de a o pângãri. Maria nu a murit imediat, ci în ziua urmãtoare agresiunii, dupã ce a fost operatã fãrã anestezie. A rãmas conºtientã pânã aproape de sfârºit, capelanul spitalului putând sã o spovedeascã ºi sã-i administreze sacramentul ungerii bolnavilor.

Când i-a amintit cã Isus i-a iertat pe cei care lau rãstignit, Maria a spus: „ªi eu îl iert pe Alessandro ºi îi doresc sã mã poatã urma în Paradis”, primind Sfânta Împãrtãºanie cu lacrimi în ochi ºi cu zâmbetul pe buze. În ziua urmãtoare, Maria Goretti (1890-1902)

6 iulie 1902, dupã lungi ore de agonie în spitalul din Nettuno (localitate pe malul mãrii, în vecinãtatea Romei), copila care ºi-a apãrat curãþia cu preþul vieþii a lãsat aceastã lume, luând drumul Raiului, dupã ce ºi-a iertat pe deplin asasinul.

Dar ce s-a întâmplat cu Alessandro Serenelli? A fost închis temporar la Nettuno ºi transferat apoi în închisoarea romanã Regina Coeli, pentru proces. Dupã ce, la început, a negat cu îndârjire fapta, pânã la urmã a trebuit sã cedeze în faþa numeroaselor mãrturii, declarând însã cã suferã de infirmitate mentalã, ipotezã infirmatã de medicii care l-au examinat, la cererea Tribunalului, ºi care au declarat cã acuzatul era perfect sãnãtos mintal. Fiind minor când a comis delictul, nu a fost condamnat la închisoare pe viaþã, ci la 30 de ani de muncã silnicã. Când preotul s-a dus sã-l viziteze în închisoare, asasinul Mariei Goretti l-a refuzat în mod violent, dar pãrintele i-a spus: „În curând mã vei cãuta tu, Alessandro. Va face Maria posibil acest lucru”. Alessandro, furibund, i-a rãspuns:“Niciodatã! Nu vreau sã te mai vãd vreodatã!”.

Alessandro Serenelli împreunã cu Assunta, mama Mariei Goretti

Dar noaptea i-a apãrut în vis copila care a primit moartea din mâinile lui ºi atunci Alessandro a început sã urle, cerând sã vinã preotul. Gardienii l-au luat în râs spunându-i cã dacã are ceva de mãrturisit preotului sã-i scrie o scrisoare, iar Serenelli a fãcut întocmai, recunoscându-ºi crima ºi cerându-i iertare lui Dumnezeu.

Dupã ispãºirea pedepsei, a cerut sã intre ca terþiar într-o mãnãstire capucinã din regiunea italianã Marche, unde a fost acceptat. Tot atunci i-a cerut iertare mamei Mariei Goretti, pe nume Assunta. Aceasta l-a însoþit la Sfânta Liturghie din sãrbãtoarea Crãciunului, în timpul cãreia Alessandro Serenelli ºi-a recunoscut vina public, invocând iertarea lui Dumnezeu ºi a poporului. În 1950, pe 24 iunie, mama Assunta ºi terþiarul franciscan Serenelli participau împreunã la Sfânta Liturghie de canonizare a tinerei martire Maria Goretti, celebrare prezidatã de Papa Pius al XII-lea, în bazilica Sfântul Petru.

V-am propus spre lecturã testamentul lui Alessandro Serenelli din douã motive. Mai întâi, pentru cã evocã figura unei sfinte care îi poate ajuta pe mulþi tineri sã-ºi pãstreze puritatea, în ciuda atâtor tentaþii din zilele noastre. Cereþi-i ajutorul ºi Sfânta Maria Goretti nu va întârzia în a vã întãri în virtute ºi în curajul de a merge împotriva curentului. În al doilea rând, pentru a sublinia marea minune înfãptuitã de Maria Goretti, ºi anume convertirea propriului ei asasin. Complet vindecat spiritual, Alessandro Serenelli, dupã ispãºirea pedepsei, ºi-a dus restul vieþii în sfinþenie, având ca unic scop împlinirea dorinþei exprimate de Maria pe patul de moarte: sã o urmeze în Paradis. Oare existã minune mai mare?

nr nr..

10/2009 Iubirea resia adevãratei credinþe Iubirea,, exp expresia (13 septembrie)

În aceastã a 24-a Duminicã din timpul de peste an, cuvântul lui Dumnezeu ne interpeleazã prin douã chestiuni cruciale pe care le-am putea rezuma astfel: „Cine este pentru tine Isus din Nazaret?” ªi apoi: „Credinþa ta se traduce sau nu în fapte?” Prima întrebare o gãsim în Evanghelia de azi, acolo unde Isus îi întreabã pe ucenicii sãi: „Voi, cine spuneþi cã sunt eu?” (Mc 8,29). Rãspunsul lui Petru este clar ºi imediat: „Tu eºti Cristos, adicã Mesia, unsul lui Dumnezeu trimis sã-ºisalveze poporul.

Petru ºi ceilalþi apostoli, spre deosebire de cea mai mare parte a oamenilor, cred cã Isus nu este doar un mare maestru sau un profet, ci mult mai mult. Au credinþã: cred cã în el este prezent ºi lucreazã Dumnezeu. Imediat dupã aceastã mãrturisire de credinþã, însã, când Isus, pentru prima datã, anunþã deschis cã va trebui sã sufere ºi sã fie ucis, Petru însuºi se opune perspectivei suferinþei ºi morþii. Atunci Isus trebuie sã-l mustre cu tãrie, pentru a-l face sã înþeleagã cã nu ajunge sã creadã cã el este Dumnezeu, ci mânaþi de iubire trebuie sã-l urmeze pe calea sa, cea a crucii (cf. Mc 8,31-33). Isus nu a venit sã ne înveþe o filosofie, ci sã ne arate o cale, mai mult, calea care conduce la viaþã.

Aceastã cale este iubirea, care este expresia adevãratei credinþe.

Dacã unul îl iubeºte pe aproapele cu inimã curatã ºi generoasã, înseamnã cã îl cunoaºte cu adevãrat pe Dumnezeu. În schimb, dacã unul spune cã are credinþã, dar nu îi iubeºte pe fraþii sãi, nu este un adevãrat credincios. Dumnezeu nu locuieºte în el. Afirmã aceasta în mod clar Sfântul Iacob în a doua lecturã din Liturghia acestei Duminici. „Tot aºa ºi credinþa, dacã nu are fapte, este moartã” (Iac 2,17). În aceastã privinþã, îmi place sã citez o scriere a Sfântului Ioan Gurã de Aur, unul din marii Pãrinþi ai Bisericii, pe care calendarul liturgic ne invitã sã-l amintim astãzi. Comentând tocmai pasajul citat din Scrisoarea lui Iacob, el scrie: „Cineva poate chiar sã aibã o credinþã dreaptã în Tatãl ºi în Fiul, la fel ºi în Duhul Sfânt, dar dacã nu are o viaþã dreaptã, credinþa sa nui va servi pentru mântuire. Deci când citeºti în Evanghelie: „Aceasta este viaþa veºnicã: sã te cunoascã pe tine, Dumnezeule unic ºi adevãrat” ( In 17,3), nu te gândi cã acest verset este de ajuns ca sã ne mântuim: sunt necesare o viaþã ºi un comportament foarte curate” (cit. în J.A.Cramer, Catenae graecorum Patrum in N.T. , vol. VIII: In Epist. Cath. et Apoc,.

Oxford 1844). Înþelepciunea adevãratã nu se impune cu forþa (20 septembrie) Astãzi, pentru obiºnuita reflecþie duminicalã, folosesc ca punct de plecare pasajul din Scrisoarea lui Iacob care ne este propus în Liturghia de azi (3,16-4,3), ºi mã opresc, în special, asupra unei expresii ce impresioneazã prin frumuseþea ºi actualitatea ei. Este vorba despre descrierea adevãratei înþelepciuni, pe care Apostolul o contrapune celei false. În timp ce aceasta din urmã este “pãmânteascã, materialã ºi diabolicã”, ºi se recunoaºte din faptul cã provoacã “invidii, certuri ºi dezordini ºi rãutãþi de tot felul” (3,16), din contrã, “înþelepciunea care vine de sus este, înainte de toate, curatã, ea este apoi paºnicã, prietenoasã, docilã, plinã de milã ºi bogatã în fapte bune, nu este pãrtinitoare ºi nici fãþarnicã” (3,17).

O listã de ºapte calitãþi, dupã uzanþa biblicã, din care rezultã perfecþiunea adevãratei înþelepciuni ºi efectele pozitive pe care ea le produce. Drept cea

Magisteriu

Din alocuþiunile Sfântului Pãrinte la rugãciunea Angelus

dintâi ºi principala calitate, pusã aproape ca premisã a celorlalte, Sfântul Iacob citeazã “puritatea”, adicã sfinþenia, reflexul transparent, sã spunem aºa, al lui Dumnezeu în sufletul uman. ªi la fel ca Dumnezeu de la care provine, înþelepciunea nu are nevoie sã se impunã cu forþa, deoarece deþine vigoarea invincibilã a adevãrului ºi a iubirii, care se afirmã de la sine. De aceea este paºnicã, blândã ºi prietenoasã, nepãrtinitoare ºi, cu atât mai mult, nu recurge la minciuni; este îngãduitoare ºi generoasã, se recunoaºte dupã roadele de bine pe care le suscitã din belºug.

De ce sã nu ne oprim sã contemplãm din când în când frumuseþea acestei înþelepciuni? De ce sã nu luãm din izvorul necontaminat al iubirii lui Dumnezeu înþelepciunea inimii, care ne dezintoxicã de reziduurile minciunii ºi ale egoismului. Acest lucru este valabil pentru toþi, dar, în primul rând, pentru cine este chemat sã fie promotor ºi “þesãtor” de pace în comunitãþile religioase ºi civile, în raporturile sociale ºi politice ºi în relaþiile internaþionale. În zilele noastre, poate ºi din cauza anumitor dinamici proprii ale societãþilor de masã, se constatã, nu rareori, o respectare defectuoasã a adevãrului ºi a cuvântului dat, împreunã cu o rãspânditã tendinþã de agresivitate, de urã ºi de rãzbunare.

“Dreptatea - scrie Sfântul Iacob - aduce rodul sãu fãcãtorilor de pace, dacã este semãnatã acolo unde domneºte pacea” (3,18). Dar pentru a înfãptui opere de pace este necesar a fi oameni ai pãcii, punându-ne la ºcoala “înþelepciunii care vine de sus”, pentru a-i asimila calitãþile ºi a produce efectele ei. Dacã fiecare, în propriul ambient, ar reuºi sã respingã minciuna ºi violenþa în intenþii, în cuvinte ºi în fapte, cultivând cu grijã sentimente de respect, de înþelegere ºi de stimã faþã de alþii, poate nu ar rezolva toate problemele vieþii zilnice, dar ar putea sã le înfrunte cu mai multã seninãtate ºi cu mai mult succes.

3

4

2009-2010 Anul Sfintei Preoþii

UNICUL PREOT (IV) De la experienþa personalã, descrisã în articolul din luna trecutã, trecem acum la experienþa comunã tuturor, aceea a rugãciunii, în calitate de Preoþi ai Domnului, recunoscând în cuvintele lui Isus tocmai aceastã dimensiune baptismalã, preoþia: „Cãci unde doi sau trei sunt adunaþi în numele meu, sunt ºi eu acolo în mijlocul lor” (Mt 18,20). În exortaþia apostolicãPastores dabo vobis, Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea spune: „prin regenerarea baptismalã, se revarsã Duhul Domnului asupra tuturor credincioºilor, Duh care-i consacrã pentru a forma un templu spiritual ºi o preoþie sfântã ºi-i trimite sã facã cunoscute faptele minunate ale Aceluia care, din întuneric, i-a chemat la minunata sa luminã (cf. 1Pt 2,4-10)” (n. 18). Practicând rugãciunea, valorificãm dimensiunea sacerdotalã ºi suntem în mãsurã sã împlinim misiunea pe care Domnul ne-o încredinþeazã: aceea de a fi luminã pentru cei ce se aflã în întuneric. Acest lucru l-a practicat mai întâi Cristos; de aceea spre El privim pentru a înþelege, a învãþa ºi a manifesta, întru totul, ceea ce a exprimat El, în atitudinea sa, faþã de Tatãl.

Cristos se roagã Înainte de a-ºi exprima plinãtatea preoþiei pe „altarul crucii”, Isus învaþã – ºi ne învaþã ºi pe noi – sã-ºi exercite preoþia „stând” în comuniune cu Tatãl. În rugãciune, contemplaþie ºi chiar adoraþie, Isus îºi exercitã preoþia, aducând cinstire ºi preamãrire lui Dumnezeu Tatãl cu întreaga sa fiinþã, gând, cuvânt ºi acþiune ºi cãutând sã înþeleagã voinþa Tatãlui cu El ºi fiecare

pas pe care trebuie sã-l facã pentru a-ºi împlini misiunea. Cele patruzeci de zile petrecute în pustiu înainte de începerea activitãþii publice (cf.

Mt 4,1-11;Mc 1,12-13; Lc 4,1-13), desele retrageri în rugãciune, menþionate de evangheliºti, fie în deºert (cf. Mc 6,32-33; Lc 9,10-11; In 6,1-2; Mt 14,13; 15,29), fie în locuri singuratice (cf. Mc 1,45), fie sus pe munte (cf. In 6,15), fie în Grãdina Mãslinilor (cf. In 18,2), nu sunt altceva decât exercitarea preoþiei sale în relaþia cu Tatãl.

Aceeaºi exercitare a preoþiei trebuie sã o reprezinte momentele noastre de rugãciune.

Fie cã este vorba de rugãciunea comunitarã fãcutã în bisericã, fie cã este vorba de rugãciunea comunã fãcutã în familie, fie cã este vorba de rugãciunea individualã de la bisericã, de acasã, de la locul de muncã sau de pe stradã.

Toate aceste ipostaze de rugãciune ne cheamã la valorificarea darului preoþiei, pe care l-am primit prin Botez, ºi la exprimarea cinstirii ºi laudei noastre aduse lui Dumnezeu Tatãl, prin Cristos.

Invitaþia la adoraþie Sã ne amintim de invitaþia adresatã nouã de Înaltpreasfinþitul Ioan Robu de a participa la adoraþia perpetuã, din perioada 29 august – 7 septembrie, de la Catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti, iar credincioºilor din provincie de a participa, în aceeaºi perioadã, la adoraþia organizatã în propria bisericã parohialã.

Dincolo de intenþia clarã, specificã, pentru care am fost chemaþi sã ne rugãm (intenþia a fost pentru a invoca providenþa divinã în vederea protejãrii Catedralei) ºi sã stãm în „compania” lui Isus Euharisticul, noi, de fapt, am fost chemaþi sã ne exprimãm calitatea de Preoþi ai Domnului, credincioºii participând la Preoþia lui Cristos cu preoþia lor baptismalã, iar preoþii hirotoniþi ºi cu preoþia ministerialã. ªi unii ºi alþii am avut

posibilitatea de a exprima faþã de Dumnezeu ceea ce suntem în profunzimea fiinþei noastre, adicã Preoþi ai Domnului. Acest lucru este sugerat foarte bine de cuvintele Psalmistului care spune: „Mergeþi spre casa lui lãudându-l, intraþi cântând în casa lui! Aduceþi mulþumire ºi binecuvântaþi numele lui” (Ps 99,4).

Rezultatul rugãciunii este întotdeauna pozitiv Veridicitatea acestei afirmaþii nu este întotdeauna uºor de constatat. Pentru o evaluare de ansamblu a rãspunsului pe care Dumnezeu îl dã solicitãrilor noastre, ne sunt de ajutor cuvintele Apostolului Paul care, adresându-se credincioºilor din Roma, le spune: „De fapt, ºtim cã el le îndreaptã toate spre bine celor care îl iubesc pe Dumnezeu, adicã al celor care sunt chemaþi dupã planul lui” (Rom 8,28). Ori noi am fost chemaþi ºi chiar consacraþi în aceastã chemare cu Preoþia lui Cristos. Aºadar, rugãciunea celui care, chemat fiind ºi animat de spiritul de iubire faþã de Dumnezeu, I se adreseazã cu încredere, nu are cum sã nu aducã un rod pozitiv în sufletul ºi în viaþa proprie. Poate nu întotdeauna rezultatul rugãciunii este cel pe care-l dorim sau aºteptãm noi. Sau uneori rãbdarea ne este pusã la o încercare mai îndelungatã ºi nu înþelegem de ce. Pânã vom afla rãspuns la întrebãrile ºi frãmântãrile noastre, sã asociem jertfele ºi suferinþele noastre la misterul Pãtimirii ºi Crucii lui Cristos, predispunându-ne, în felul acesta, la asemãnarea cu Cristos, în ceea ce priveºte Preoþia, ºi în jertfirea de sine, spre lauda ºi preamãrirea lui Dumnezeu Tatãl.

Pr eniamin AENêOAEI Pr.. dr dr.. V Veniamin

Prima Întâlnire naþionalã a preoþilor va fi organizatã la Bucureºti Arhidieceza Romano-Catolicã de Bucureºti va gãzdui, în zilele de 13-16 octombrie, prima întâlnire naþionalã a preoþilor catolici. La întâlnirea care se va desfãºura la Mãnãstirea Carmelitanã din Ciofliceni, vor participa circa 10 preoþi din Arhidieceza de Bucureºti ºi aproximativ 100 de preoþi din celelalte dieceze ºi eparhii.

Aceastã întâlnire naþionalã a preoþilor catolici din România a fost doritã de episcopi. Ei au stabilit, de altfel, în cadrul ultimei sesiuni ordinare a Conferinþei Episcopale Române, ca, pe parcursul Anului Sfintei Preoþii, sã se organizeze 6 întâlniri de acest fel, la care sã participe un numãr limitat de preoþi din toate diecezele ºi eparhiile catolice. Prin aceste întâlniri, episcopii doresc sã le ofere preoþilor lor ocazia de a se ruga împreunã, dar ºi posibilitatea cunoaºterii reciproce ºi a dialogului.

nr nr..

Viata , unui Preot Sfânt

10/2009

Sfântul Paul al Crucii (1694-1775)

Patronul misionarilor în þãrile catolice

Contextul istoric. În timp ce exalta lumina raþiunii autonome, cultura laicã a secolului luminilor (sec. al XVIII-lea) nega adevãrurile divine revelate ºi submina autoritatea Bisericii, încercând sã reducã religia creºtinã doar la o simplã serie de prescripþii morale. Filosofii ºi ideologii iluminismului – ieri ca ºi astãzi – nu vãd în misterul Crucii lui Cristos decât „scandal” ºi „nebunie” (cf. 1 Cor 1,23). Climatul ostil, care tindea sã anihileze valoarea ascezei creºtine ºi a penitenþei, pornit din nordul Europei, s-a lovit, în Italia de Nord, de opera misionarã a Sfântului Paul al Crucii ºi a cãlugãrilor pasioniºti, centratã pe meditarea Pãtimirii lui Cristos.

Tânãrul Paul (Paolo Danei) nu împlinise încã douãzeci de ani când a avut o intensã ºi decisivã experienþã interioarã a lui Dumnezeu ca dragoste ºi milostivire. Acest fapt l-a marcat într-atât, va spune mai târziu, încât numai atunci a început sã-l cunoascã într-adevãr pe Dumnezeu. Hotãrât sã-ºi ofere viaþa pentru credinþã, s-a gândit mai întâi sã se înroleze în armata Veneþiei care, la îndemnul Papei Clement al XI-lea, pregãtea un rãzboi contra turcilor. A renunþat curând la aceatã intenþie, la fel ca ºi la o importantã moºtenire de familie ºi la propunerea unei cãsãtorii avantajoase.

Cu timpul, Paul a simþit tot mai intens chemarea de a fonda o congregaþie religioasã centratã pe meditarea Pãtimirilor lui Cristos, în care vedea „cea mai mare ºi mai minunatã operã a dragostei divine”.

El nu concepea Pãtimirea în mod „negativ”, adicã numai ca o consecinþã necesarã pentru iertarea pãcatelor, ci în mod „pozitiv”, ca maximã expresie a dragostei lui Dumnezeu pentru om.

ales pentru formare, pasioniºtii se pregãteau pentru a fi buni predicatori ºi duhovnici sufleteºti. Pe 15 mai 1741, Papa Benedict al XIV-lea a dat prima aprobare Regulii noii congregaþii. În acelaºi an, pe 11 iunie, Paul a fãcut voturile publice, împreunã cu alþi ºase tineri, luându-ºi numele de „al Crucii”. Tot de atunci, pasioniºtii au început sã poarte pe pieptul sutanei semnul distinctiv: o inimã cu numele lui Isus, deasupra cãreia se aflã o cruce. Aprobarea definitivã a Congregaþiei Pasioniste a fost datã de Papa Clement al XIV-lea, în anul 1769. Doi ani mai târziu, Paul al Crucii a pus bazele unei comunitãþi feminine de clauzurã, din care s-a întemeiat, în anul 1815, congregaþia de viaþã apostolicã Surorile Pasioniste ale Sfântului Paul al Crucii.

Vreme de 50 de ani, Paul al Crucii, ajutat de confraþii sãi, a strãbãtut satele ºi oraºele Italiei în calitate de „misionar apostolic”.

Prin predicile sale miºca inimile cele mai împietrite spre pocãinþã, obþinea convertiri spectaculoase ºi confesiuni (spovezi) nesperate.

Dupã exemplul sãu, pasioniºtii au continuat aceastã operã misionarã în Italia ºi în Europa. În pãrþile noastre noastre, primii cãlugãri pasioniºti, Francesco Ferreri ºi Giacomo Sperandio, au sosit îndatã dupã moartea fondatorului. Ei au fost, vreme de un secol, pãstorii catolicilor din Vicariatul Apostolic al Valahiei. Din rândul lor au fost numiþi un numãr de opt episcopi catolici la Bucureºti.

În urma discuþiei cu Episcopul de Alessandria, Mons. Francesco Arborio, tânãrul Paul s-a retras, 40 de zile, în biserica Sfântul Carol din Castellazzo. În Sfântul Paul al Crucii Crucii: acel timp de discernãmânt vocaþional, Paul a înþeles tot mai mult cã Isus în pãtimire nãscut : 3 ianuarie 1694, la Ovada este darul Tatãlui fãcut omenirii pãcãtoase, (Alessandria, Italia); incapabilã sã se salveze prin propriile forþe. decedat : 18 octombrie 1775, la Roma; Paul al Crucii. În anul 1727, Paul a fost hirotonit preot de Papa Benedict al XIII-lea. Dupã zece ani, a deschis primul convent pasionist (ritiro - loc retras) pe Monte Argentario (Grosseto). Numele: „Congregaþia Clericilor Desculþi ai Sfintei Cruci ºi ai Pãtimirii Domnului Nostru Isus Cristos” (Pasioniºti), ales de întemeietor pentru noul institut religios, arãta în mod clar carisma ºi stilul de viaþã al cãlugãrilor.

Prin rugãciune, penitenþã, tãcere ºi studiu intens, favorizate de singurãtatea locului

numele : Paul (latinescul Paulus care înseamnã ”scund”, “mic de staturã”); fondator : Congregaþia Clericilor Desculþi ai Sfintei Cruci ºi ai Pãtimirii Domnului Nostru Isus Cristos (Pasioniºti); patron al : misionarilor în þãrile catolice; beatificat : 2 august 1852, de cãtre Papa Pius al IX-lea; canonizat : 29 iunie 1867, de cãtre Papa Pius al IX-lea; comemorare obligatorie : 19 octombrie

Pr Pr.. Ieronim IACOB

5

Din Viata Viata 6 Din , Arhidiecezei Mihai Lauº, primul român din Ordinul Carmelitanilor Desculþ Dupã aproape opt ani de formare spiritualã ºi teologicã în România ºi Italia, la 5 septembrie, fratele Mihai al Euharistiei (Mihai Lauº din Oþeleni, Iaºi) a fãcut profesiunea solemnã a voturior religioase pe viaþã în Ordinul fraþilor desculþi ai Fericitei Fecioare Maria de pe muntele Carmel.

Ceremonia a avut loc la Mãnãstirea carmelitanã de la Ciofliceni (Snagov).

Fratele Mihai este primul român din Ordinul carmelitanilor desculþi, ºi a depus voturile în faþa Pãrintelui Provincial din Veneþia. Ritul depunerii voturilor a avut loc în cadrul unei Liturghii solemne la care au luat parte preoþi diecezani ºi franciscani. Alãturi de fratele Mihai au fost mulþi prieteni ºi întreaga familie: pãrinþii, cei 9 fraþi, veniþi din diferite colþuri ale tãri, ºi o mulþime de nepoþi.

Mihai Lauº i-a cunoscut pe pãrinþii carmelitani în 2001. Apoi a fãcut postulandatul ºi noviciatul la Bucureºti, dupã care a studiat teologie timp de cinci ani în Italia. Vocaþia lui a fost întãritã ºi de rugãciunile surorii lui, Maricica, cãlugãriþã carmelitanã de clausurã. „Ritul profesiunii a fost foarte miºcãtor – ne-a mãrturisit pr. Luca Bulgarini - mai ales în timpul litaniilor cântate de surorile de la Sf. Agnes (Congregatio Jesu), pe când Mihai, întins pe jos, primea rugãciunile tuturor sfinþilor”. La sfârºitul celebrãrii, fratele Mihai a primit o îmbrãþiºare de la toþi carmelitanii prezenþi, ca semn de primire frãþeascã în noua familie.

Preasfinþitul Cornel Damian în mijlocul comunitãþii din Pantelimon Pe 12 septembrie, comunitatea din Pantelimon (Constanþa), a avut bucuria sã-l aibã in mijlocul ei pe Episcopul Auxiliar de Bucureºti. Preasfinþitul Cornel Damian s-a aflat la Pantelimon pentru a participa la douã evenimente importante pentru viaþa de credinþã a enoriaºilor acestei comunitãþi: conferirea Sfântului Mir ºi hramul comunitãþii, Înãlþarea Sfintei Cruci.

Dupã perioada de pregãtire necesarã primirii sacramentului maturitãþii creºtine, 24 de tineri l-au primit pe Duhul Sfânt cu darurile Sale, fiind astfel întãriþi în mãrturisirea credinþei în viaþa de zi cu zi, fiecare în locul în care îºi desfãºoarã activitatea.

La sãrbãtoarea ºi la bucuria credincioºilor romano-catolici din Pantelimon au participat, aºa cum ne-a relatat pãrintele Daniel Abalintoaiei, parohul comunitãþii, preoþi din Decanatul de Dobrogea ºi din arhidiecezã, credincioºi din comunitate, dar ºi din comunitãþile învecinate.

Legio Mariae la Târvoviºte Pe 30 august, membrii Legiunii Mariei din Târgoviºte au serbat cinci ani de când asociaþia funcþioneazã în aceastã parohie. La eveniment au participat delegaþi din Craiova, Ploieºti ºi Bucureºti. În deschiderea întâlnirii, pãrintele paroh Dominic Soare a urat bun venit participanþilor ºi a subliniat importanþa spiritualã a activitãþii membrilor acestei asociaþii. Întâlnirea a continuat cu recitarea rugãciuni Rozariului, a rugãciunii Magnificat ºi a celorlalte rugãciuni specifice asociaþiei. Preºedintele prezidiului gazdã, doamna profesoarã Dora Pãunescu, a propus ca rugãciunile din acea zi sã fie înãlþate pentru toþi slujitorii altarului cãrora le este dedicat acest an pastoral. Întâlnirea a continuat cu relatãrile unor participanþi din Ploieºti, Târgoviºte ºi Bucureºti.

Domnul Toma Amzulescu, coordonatorul prezidiilor din Arhidieceza de Bucureºti a evidenþiat aprecierea de care se bucurã asociaþia Legiunea Mariei în lumea întreagã, aceasta însumând peste 7 milioane de membri în peste 80 de þãri.

Legiunea Mariei (Legio Mariae) este o organizaþie de credincioºi care, cu aprobarea Bisericii ºi sub ocrotirea Sfintei Fecioare, mijlocitoarea harului divin, s-au unit într-o legiune pentru a se implica mai activ în lupta pe care Biserica o duce împotriva Forþelor rãului. Legiunea Mariei este organizatã ca o armatã, dupã modelul celei romane, cu deosebirea cã armele nu sunt din aceastã lume, dar ale Providenþei Divine. Astfel scopul acestei organizaþii fondatã de irlandezul Frank Duff în 1921 este de a-l preamãri pe Dumnezeu prin sfinþenia membrilor sãi, dezvoltatã cu rugãciune ºi cooperare activã, sub conducerea Ierarhiei Bisericii pentru a face sã creascã Împãrãþia lui Dumnezeu. În þara noastrã, asociaþia a fost autorizatã de Înalt Preasfinþitul Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti ºi de Preasfinþitul Petru Gherghel, Episcop de Iaºi. Primul nucleu al asociaþiei s-a înfiinþat la Bucureºti, la Catedrala Sfântul Iosif, în colaborare cu Organizaþia Laicilor catolici din România.

nr nr..

10/2009

Din Viata , Arhidiecezei

Dublã sãrbãtoare în comunitatea din Slatina Sâmbãtã 12.09.2009 , Comunitatea Catolicã din Slatina a avut onoarea de a avea în mijlocul ei pe ÎPS Arhiepiscop de Bucureºti Dr. Ioan Robu , cu ocazia hramului bisericii „Naºterea Sfintei Fecioare Maria“ ºi a depunerii voturilor perpetue de cãtre 4 surori din Institutul Neprihãnitei Zãmisliri a Preasfintei Fecioare Maria de Lourdes: Sr. Fabiola Ghiurcã, Sr. Maria Claudia Robu, Sr. Clara Jitaru Sel ºi Sr. Valerica Ciuraru.

Dupã ce la 8 decembrie 2003 au rãspuns chemãrii la viaþa consacratã, depunând voturile de curãþie, sãrãcie ºi ascultare, au plecat fiecare în misiune în diferite comunitãþi din Italia sau Franþa, perioadã în care ºi-au verificat vocaþia, slujindu-i pe copii, pe tineri, pe bãtrâni. Acum, dupã 6 ani, s-au întors în þarã pentru a se angaja definitiv în urmarea lui Isus pânã la moarte.

Sfânta Liturghie solemnã a fost concelebratã de 22 preoþi din decanatul de Craiova împreunã cu Excelenþa Sa Arhiepiscopul Ioan Robu. Surorile au fost înconjurate cu dragoste de pãrinþii ºi rudele lor, de surorile din Institut ºi de întreaga comunitate. La celebrare a fost prezentã ºi Superioara Generalã a Institutului Neprihãnitei Zãmisliri a Preasfintei Fecioare Maria de Lourdes, Sr. Loiri Lazzaroto.

Hramul bisericii noi din Constanþa Miercuri 23 septembrie, Înalt Preasfinþitul Ioan Robu, împreuna cu monseniorul ªtefan Ghenþa, Vicar episcopal de Dobrogea, ºi înconjurat de preoþii din decanatul de Constanþa a celebrat Sfânta Liturghie solemnã de hram în sãrbãtoarea Sfântului Pius de Pietrelcina la biserica nouã din Constanþa. În capela de la subsolul bisericii, animatã de cântecele atent pregãtite ale corului ºi arhiplinã cu credincioºii din oraº ºi din împrejurimi, la orele 18.00 a început Sfânta Liturghie solemnã. La începutul acesteia, Arhiepiscopul i-a îndemnat pe toþi sã fie perseverenþi în credinþã, uniþi între ei ºi hotãrâþi în a urma exemplul de slujire ºi de dãruire al Sfântului Padre Pio. La predicã, Pr. Cristian Blãjuþ, paroh la Galaþi, i-a încurajat pe cei prezenþi sã înainteze pe drumul sfinþeniei. „Padre Pio – a spus Pr. Blãjuþ – ne-a dovedit cã drumul desãvârºirii creºtine este la fel de actual ºi posibil în timpul nostru ca ºi în trecut. Harul ºi lucrarea mântuitoare a lui Cristos s-a manifestat cu putere prin viaþa ºi activitatea Sfântului Padre Pio în secolul XX, datoritã credinþei profunde, deschiderii ºi colaborãrii lui. Aceeaºi lucrare de sfinþire este necesarã ºi posibilã ºi pentru noi cei de astãzi”.

Biserica cu hramul Sfântul Padre Pio este în construcþie încã din anul 2000. În acelaºi an a fost constituitã prin decret al Arhiepiscopiei a doua parohie din Constanþa, prin desprinderea ei din Parohia Sf. Anton. Parohul comunitãþii Sfântul Padre Pio este Pr. Petre Balint care, imediat dupã ce i-a fost încredinþatã aceastã parohie nouã, de cãtre Înalt Preasfinþitul Ioan Robu, în august 2006, s-a strãduit sã amenajeze o capelã la subsolul bisericii în construcþie, pentru celebrarea sacramentelor. „Dorinþa Înalt Preasfinþitului era ca aceastã nouã comunitate sã se adune în jurul bisericii ºi sã creascã împreunã cu ea”, ne-a declarat Pr. Balint. La 10 decembrie 2006 a fost celebratã prima Sf. Liturghie în aceastã capelã care mai târziu, la 4 martie 2007, a fost sfinþitã de Preasfinþitul Cornel Damian. „Prezenþa Înalt Preasfinþitului Ioan Robu în mijlocul nostru cu aceastã ocazie a însemnat un prilej de încurajare în trãirea noastrã creºtinã ºi în munca pe care o depunem de încheiere a lucrãrilor la noua bisericã”, a adãugat la sfârºitul celebrãrii parohul comunitãþii, Pr. Petre Balint.

Un nou membru român al Congregaþiei Sfântul Iosif Dupã un an de pregãtire, sub îndrumarea pãrintelui Cesare Cotemme, în biserica parohiei Sfântul Leonardo Murialdo din Roma, cinci tineri de naþionalitãþi diferite, printre care ºi Florin Piºtiean din comunitatea catolicã din Brãila, au celebrat împreunã cu mare bucurie prima lor profesiune religioasã. Alãturi de Florin au fost prezente cele douã surori ale sale, împreunã cu mama lor, vizibil emoþionate. În cadrul Sfintei Liturghii de sâmbãtã, 5 septembrie 2009, cei cinci tineri au promis solemn ascultare, castitate ºi sãrãcie pentru o perioadã de un an de zile în faþa viceprovincialului ºi a celorlalþi preoþi concelebranþi din congregaþia Sfântul Iosif (Iozefinii lui Murialdo), precum ºi înaintea întregii comunitãþi reunite în jurul altarului la Cina Euharisticã.

Printre participanþii la sãrbãtoare s-au numãrat mai mulþi tineri ºi credincioºi din alte parohii ale congregaþiei iozefine. Dupã Sfânta Liturghie, bucuria a fost completatã de felicitãrile tradiþionale ºi cina cu familiile seminariºtilor.

7

8 Actualitate - Ziua Misiunilor A 83-a Zi Mondialã a Misiunilor

Misionari în România

Atunci când auzim vorbindu-se despre misionari, gândul multora dintre noi se îndreaptã spre acei preoþi, persoane consacrate sau laici care desfãºoarã activitãþi misionare în þãri africane, în China ori Cuba. Rareori ne gândim la cei care au venit din alte þãri pe tãrâm românesc, pentru a ajuta Biserica noastrã localã.

Cu ocazia zilei Mondiale a Misiunilor vã prezentãm poveºtile unor misionari italieni în România.

„Aproapele nostru se aflã peste tot” eresa Cinelli, Congregaþia Surorilor de Caritate ale Sfintei Ioana Antida Interviu cu sora TTeresa Actualitatea Creºtinã: La începutul lunii septembrie, Congregaþia Surorilor de Caritate ale Sfintei Ioana Antida, din Bucureºti ,a gãzduit trei evenimente importante: capitlul provincial, depunerea de voturi simple, pentru câteva surori ºi depunerea voturilor perpetue de cãtre sora Cornelia Pivniceru.

Ne puteþi da mai multe amãnunte despre aceste trei evenimente?

Sora Teresa Cinelli: În privinþa acestor trei evenimente, trebuie fãcute anumite precizãri. Întâlnirea noastrã nu a fost un capitlu, ci o reuniune la care au luat parte toate surorile care activeazã în trei þãri: România, Albania ºi Republica Moldova. Acum trei ani, în 2006, Surorile de Caritate prezente în aceste þãri sau constituit într-o Regiune religioasã care, în fiecare an, organizeazã astfel de întâlniri pentru formare, evaluare ºi noi direcþii la nivel de regiune. Suntem toate implicate ºi acest lucru ne ajutã mult sã avem un dialog tot mai deschis între noi ºi cu lumea care ne înconjoarã.

Tema întâlnirii a fost “Autoritatea ca slujire pentru o comunitate alternativã” ºi a avut ca scop aprofundarea ministerului autoritãþii ca slujire adusã surorilor din comunitate, ca rãspuns la chemarea lui Dumnezeu. Toate acestea pentru a trãi cu mai multã atenþie Cuvântul Domnului, care ne vorbeºte prin semnele timpului la care suntem chemate sã rãspundem cu mai multã precizie ºi seriozitate.

A.C.: Cine sunt surorile care au depus voturi, care este istoria lor ºi ce vor face în viitor?

T.C.: Sunt surori din România ºi din Albania. Istoria lor se aseamãnã cu cea a tinerelor de azi – cãci sunt toate tinere – dar

care au ascultat ºi au rãspuns unui glas lãuntric, acela al Domnului, alegând sã se dãruiascã total lui Dumnezeu în mod cast, sãrac ºi ascultãtor. Desigur, sunt alegeri foarte curajoase, care cer un “mai mult” pe toate planurile, cel dintâi dintre ele fiind FIDELITATEA faþã de cuvântul dat.

Sora Cornelia a rostit “da”-ul sãu definitiv pentru Dumnezeu în mod public: de aceea, aceastã ceremonie se face în bisericã, în prezenþa unei adunãri numeroase ºi, dacã e posibil, a autoritãþilor locale, adicã a Episcopului. Astfel de evenimente sunt semne de speranþã, noi chemãri care aleg calea dãruirii complete faþã de Domnul, într-un context în care, azi, ne confruntãm cu multe lucruri care distrag ºi cu lipsa curajului de a face alegeri totale ºi definitive.

Alte patru tinere surori, douã românce ºi douã albaneze, ºi-au reînnoit “da”-ul pentru

Dumnezeu pe timp de un an. Aceastã reînnoire este o etapã de pregãtire pentru voturile perpetue, în primii ani de pregãtire tinerele reînnoindu-ºi anual voturile, timp în care reflecteazã, se formeazã ºi se maturizeazã în alegerile lor, pentru ca astfel sã poatã lua mai apoi o decizie definitivã.

De asemenea, tot acum a avut loc ºi intrarea în noviciat a Alexandrei, o tânãrã din Brezoi, judeþul Vâlcea, care va pleca la Roma pentru noviciat. În viitor, aceste surori sunt chemate sã facã voinþa lui Dumnezeu acolo unde voieºte El, desigur în locuri pe care încã nu le cunoaºtem, dar vor fi în slujba celor sãraci ºi a „aproapelui nostru care se aflã peste tot”, cum spunea fondatoarea noastrã, Sfânta Ioana Antida.

A.C.: În toate þãrile în care lucreazã surorile care s-au reunit la Bucureºti, existã situaþii dificile ºi tensionate, cu care surorile se confruntã frecvent. Ne puteþi relata câteva dintre aceste situaþii (de exemplu, cele petrecute acum câþiva ani în Albania), ºi cum „citiþi” chemarea lui Dumnezeu în aceste ambiente?

T.C.: Surorile noastre din Albania au trecut printr-o întâmplare urâtã. Într-o searã, dupã cinã, pe când erau în casã, cineva a sunat la uºã. Una dintre surori s-a dus sã deschidã.

Erau doi rãufãcãtori, înarmaþi cu pistoale, voiau bani, ceva euro. Au atacat-o pe una din surori, celelalte au intervenit. Rãufãcãtorii au tras, rãnindu-le grav pe surori. Oamenii au auzit ºi au sãrit în ajutor. Surorile i-au recunoscut ºi tinerii au fost prinºi de poliþie; acum sunt la închisoare. A fost o mare spaimã pentru surori: au depãºit-o cu greu, dar, dupã un timp de odihnã ºi îngrijiri medicale, au

nr nr..

10/2009

Actualitate - Ziua Misiunilor

hotãrât sã rãmânã toate în aceastã casã pentru cã solidaritatea pe care le-au arãtato oamenii a fost mare, aºa cum mare a fost ºi milostivirea lui Dumnezeu. O mãrturie frumoasã de curaj ºi martiriu.

Pr Pr.. Solideo Poletti, un preot-cãlugãr italian, dedicat tinerilor ºi copiilor

A.C.: Luna octombrie este luna misiunilor.

Surorile de caritate sunt, prin forþa lucrurilor, misionare. Cum vãd ele lumea în care trãim ºi rolul care le revine în ea?

T.C.: Într-adevãr, azi ne confruntãm, uneori, cu situaþii foarte dificile. Suntem în contact cu multe medii culturale ºi peste tot se face remarcatã, cu putere, „cultura imaginii”. Individul trebuie sã se impunã, cu orice preþ, ºi atunci orice cale devine acceptabilã pentru a ajunge unde vrea el – cum spunea Macchiavelli, „scopul scuzã mijloacele”. E o culturã tot mai periculoasã, pentru cã anuleazã orice element de moralitate. Nu mai conteazã decât imaginea. Sã fii vãzut. Noi purtãm în noi o imagine interioarã, un chip, care este cel al lui Dumnezeu, ºi tocmai asta vrem sã oferim în locurile de misiune. E o imagine care nu se demodeazã, cãci e izvor de viaþã pentru cei care o iau ca punct de referinþã în alegerile lor de zi cu zi.

De aceea spun: curaj, mai ales tinerilor. Ceea ce conteazã nu e sã pari, ci sã fii!

din Popeºti-Leordeni

În aceastã Zi dedicatã misiunilor, amintesc în rugãciune pe cei care au fãcut din viaþa lor o consacrare exclusivã muncii de evanghelizare. O menþiune deosebitã este pentru acele Biserici locale, ºi pentru acei misionari ºi misionare care trebuie sã mãrturiseascã ºi sã rãspândeascã împãrãþia lui Dumnezeu în situaþii de persecuþie, cu forme de asuprire care merg de la discriminarea socialã pânã la închisoare, la torturã ºi la moarte. (…)

Le cer tuturor catolicilor sã-l roage pe Duhul Sfânt ca sã creascã în Bisericã pasiunea pentru misiunea de a rãspândi împãrãþia lui Dumnezeu ºi de a-i susþine pe misionari, pe misionare ºi comunitãþile creºtine angajate în prima linie în aceastã misiune, uneori în ambiente ostile de persecuþie.

(Din Mesajul Papei Benedict al XVI-lea pentru cea de a 38-a Zi Mondialã a Misiunilor, 2009)

La mijlocul lui septembrie, dupã zece ani de apostolat în mijlocul copiilor ºi tinerilor din Popeºti-Leordeni, Pr. Solideo Poletti s-a întors în Italia, þara sa natalã. Originar din Vicenza (Italia), a sosit la Bucureºti în vara anului 1998, pentru a se alãtura confratelui sãu Pãrintele Pierangelo Valerio, din Congregaþia Sfântului Iosif (Iozefinii lui Murialdo). La aceºtia s-au adãugat curând alþi confraþi. Motivul care i-a îndemnat pe preoþii iozefini sã vinã în România „a fost dorinþa de a sluji, dupã carisma congregaþiei, Biserica din aceastã þarã, care a trecut ºi trece prin mari transformãri care privesc ºi credinþa” – dupã cum mãrturisea Pr. Solideo într-un interviu, acum câþiva ani.

Misiunea pãrinþilor iozefini în þara noastrã a început într-un apartament din Bucureºti. A continuat apoi într-un apartament din Popeºti-Leordeni (lângã Bucureºti), unde îi primeau zilnic pe copiii din localitate pentru a-i ajuta la lecþii, pentru a se juca ºi pentru a se ruga împreunã.

Curând apartamentul a devenit neîncãpãtor, iar preoþii iozefini doreau sã facã mai mult pentru copiii ºi tinerii din PopeºtiLeordeni. Apostolatul lor, conform carismei congregaþiei, se desfãºoarã cu copiii ºi tinerii, în special cu cei nevoiaºi, care în general nu au posibilitatea de a frecventa ºcoli de calificare, ºi care au nevoie de ajutor din punct de vedere spiritual, material ºi cultural. Din acest motiv, deºi cu mijloace materiale puþine, dar cu o mare încredere în Providenþa divinã, Pr. Solideo Poletti – superiorul comunitãþii iozefinilor din PopeºtiLeordeni - a început, împreunã cu confraþii sãi ºi cu ajutorul unor binefãcãtori din România ºi Italia, construirea unui Oratoriu pentru copiii din Popeºti-Leordeni.

An de an, la Oratoriul din Popeºti pãrinþii iozefini organizeazã „Vara împreunã” ºi „Iarna împreunã”, douã iniþiative pentru a-i apropia pe copii, îndeosebi în perioadele de vacanþã. În cadrul acestor iniþiative pãrinþii iozefini, împreunã cu tineri animatori, încearcã sã-i educe pe copii ºi tineri prin joc, cânt, activitãþi manuale ºi teatru. Prin aceste activitãþi, copiii învaþã valorile prieteniei,

solidaritãþii, respectului, iertãrii, comuniunii, ºi preþuiesc mai mult viaþa de rugãciune împreunã. La „Vara împreunã” din acest an au participat circa 320 de copii ºi 60 de tineri animatori, iar tema aleasã a fost cea a „Amintirilor din copilãrie” ale lui Ion Creangã.

Pe lângã aceste activitãþi, în fiecare an tinerii care frecventeazã oratoriul participã la diverse întâlniri, împãrþiþi pe categorii de vârstã, pentru a favoriza viaþa de grup.

Animatorii se întâlnesc sãptãmânal pentru a organiza activitãþi: cânt, catehezã, rugãciune, excursii, acte de caritate ºi multe, multe altele.

Astãzi, la Popeºti-Leordeni, pe lângã Oratoriu, funcþioneazã un Centru de formare profesionalã, o Bibliotecã publicã, un Centru de zi after-school ºi un Birou de asistenþã socialã. La sfârºitul lunii iunie au fost reluate lucrãrile la Biserica oratoriului, întrerupte în decembrie 2008. „Noi, iozefinii lui Murialdo – spunea Pr. Solideo –, am vrea ca semnul lãsat de noi sã fie preluat ºi de alte realitãþi ecleziale, doritoare sã se angajeze în activitatea cu tinerii ºi copiii, sã organizeze ceva frumos pentru a-i ajuta pe tineri sã se califice în sectorul profesional, sã contribuie la construirea unui ambient educativ ºi moral potrivit pentru ei”.

Congregaþia „Sfântul Iosif” a fost fondatã la Torino, la 19 martie 1873, de sfântul Leonardo Murialdo, care s-a nãscut în acest oraº la 26 octombrie 1828 ºi a murit la 30 martie 1900. Membrii care compun aceastã congregaþie, preoþi ºi laici, pentru a ajunge la perfecþiunea caritãþii, duc o viaþã în comun în profesarea publicã a sfaturilor evanghelice de sãrãcie, castitate ºi ascultare ºi dedicânduse tinerilor sãraci, abandonaþi ºi care au cea mai mare nevoie de ajutor ºi de o educare creºtinã.

Cristina GRIGORE

9

10 Sfânta Scripturã Duminica a XXVII-a (B) Niºte farisei au venit la Isus ºi l-au întrebat: „Este îngãduit unui bãrbat sã se despartã de femeia sa?” Isus le-a zis: „Ce v-a prescris Moise?” Ei i-au rãspuns: „Moise a îngãduit sã se despartã de femeie, cu condiþia sã-i întocmeascã un act de despãrþire”.

Isus le-a replicat: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a dat el aceastã prescripþie. Însã, la începutul lumii, când Dumnezeu i-a creat pe oameni, i-a creat bãrbat ºi femeie. De aceea omul va pãrãsi pe tatãl sãu ºi pe mama sa ºi se va uni cu femeia sa; ºi amândoi vor fi un singur trup.

Astfel ei nu mai sunt doi, ci unul singur, deci ceea ce Dumnezeu a unit, omul sã nu despartã”. (...) (Mc 10,2-16).

Abordând problema legii fundamentale a cãsãtoriei ºi a condiþiilor unei iubiri adevãrate ºi durabile, aceastã paginã celebrã a evangheliei pune în valoare câteva trãsãturi ale relaþiilor durabile dintre bãrbat ºi femeie: 1. importanþa recunoaºterii celeilalte persoane ca semen …; 2. condiþia de a pãrãsi totul pentru a se ataºa de cealaltã persoanã…; 3. adoptarea unei atitudini solidare ºi modeste (vezi exemplul copilului) în viaþa de cuplu. În acest sens fidelitatea în iubirea conjugalã nu este prezentatã mai întâi ca o lege a indisolubilitãþii, întrucât Isus nu rãmâne închis într-un cadru strict juridic. El vizeazã mai ales o transformare a inimii: sã învãþãm sã iubim aºa cum El ne-a iubit…

Fariseii îi adreseazã lui Isus o întrebare deosebit de importantã, pe când El se afla pe drum cãtre Iudeea, cu intenþia nu de a primi un rãspuns cãruia sã i se conformeze, ci de a-L pune la încercare (v. ºi 8,11 sau 12,15).

Apoi întrebarea se constituie ca o interpretarea a textului din cartea Deuteronomului (24,1-4) care a servit, în acel timp, ca fundament al practicii divorþului. Mântuitorul afirmã cã enunþul deuteronomic care permite divorþul este subordonat celui care fondeazã cãsãtoria. Prin urmare, permisiunea provizorie a lui Moise NU ABOLEªTE LEGEA FUNDAMENTALÃ A CREATORULUI: bãrbatul ºi femeia uniþi prin cãsãtorie formeazã un singur trup, o singurã fiinþã, fiinþa cuplului… Din acel moment, ceea ce Dumnezeu a unit, omul sã nu despartã (Mc 10,9). În sfârºit, odatã ajunºi acasã, ucenicii revin asupra întrebãrii adresate de farisei (Mc 10,10-12). Lor Isus le precizeazã cã recãsãtorirea trebuie consideratã ca un adulter.

Prin întoarcerea la originea cuplului uman din cartea Genezei, Isus aratã cu claritate în ce fel trebuie pusã problema: o situaþie în care omul se aflã în poziþie de dominare nu este normalã. Dumnezeu îi dãruieºte bãrbatului femeia nu pentru ca sã o stãpâneascã (ca pe celelalte creaturi), ci ca el sã i se dãruiascã, detaºându-se de pãrinþii sãi ºi ataºându-se de soþia sa. La fel va trebui sã procedeze ºi femeia. Oare nu aceasta este legea (pe care Creatorul a aºezat-o în inimile lor) ºi pe care bãrbatul ºi femeia îºi au fundamentatã cãsãtoria? Ori, în momentul în care unul dintre soþi doreºte ruptura, întrebarea care trebuie pusã nu este aceea de a ºti dacã este permisã realizarea acestei dorinþe, ci, mai curând, dacã a împlinit ceea ce a promis, dacã a cãutat ºi cautã ºi în continuare fericirea în fidelitatea angajamentului asumat.

Dar cum ar putea fi trãitã aceastã realitate a vieþii de familie fãrã ajutorul puterii lui Dumnezeu ºi a Împãrãþiei sale, ºtiind cã nu este vorba de o încercare fatalã, ci de o exigenþã a iubirii care îi determinã pe soþi sã adopte o atitudine de modestie similarã celei a unui copil ? În fond, aceasta este insistenþa textului: Împãrãþia nu poate fi obþinutã prin forþã, ci ca pe un dar. La fel, fidelitatea conjugalã este un dar care se obþine de la Dumnezeu, prin Isus Cristos.

Duminica a XXVIII-a (B) Chemarea omului bogat serveºte de introducere la o întreagã învãþãturã a lui Isus cu privire la bogaþi ºi la Împãrãþia lui Dumnezeu. Aºa cum vocabularul o atestã, nu este vorba de sãrãcie, ci de moºtenire (v. 17), comoarã (v. 21), bogãþii multe (v.

22), om bogat (v. 25) sau locurile dintâi (v. 31). Ce voieºte, însã, Isus sã ne transmitã prin învãþãturile cuprinse în aceastã paginã?

Esenþialul scenei relatate ne prezintã o serie de dialoguri centrate pe modul în care se poate dobândi accesul în Împãrãþia lui Dumnezeu. Condiþiile de îndeplinit pentru a avea parte de viaþa veºnicã sunt dezvoltate în trei etape: 1. (într-un dialog al lui Isus cu un om bogat) împlinirea poruncilor lui Dumnezeu ºi, mai ales, pe cea a iubirii; 2. (într-un dialog al lui Isus cu ucenicii uimiþi) renunþarea necesarã ºi îmbrãþiºarea mântuirii oferite de Dumnezeu; 3. (într-un dialog al lui Isus cu Petru, care a pãrãsit toate) renunþarea la toate pentru Isus, renunþare ce are o însutitã rãsplatã. Concluzia acestui ansamblu e datã de versetul 31 (neprins în fragmentul acestei duminici) care enunþã: mulþi dintre cei dintâi vor fi cei din urmã ºi din cei din urmã vor fi cei dintâi. Câteva aspecte esenþiale meritã sã fie evidenþiate pentru a savura bogãþia acestei învãþãturi. În prima scenã nu putem sã nu remarcãm afecþiunea ce se naºte în Isus la vederea râvnei omului bogat în împlinirea poruncilor divine, cu scopul de a moºteni viaþa veºnicã. Unei astfel de râvne Isus îi rãspunde cu o dragoste menitã sã dureze ºi cu o chemare de a-l urma (chemare similarã celei adresate ucenicilor). Din dialogul lor, însã, reieºea faptul cã râvnei sale îi lipsea ceva important: sã vândã tot ce are ºi sã dea sãracilor înainte de a-L urma pe Isus. Ori, în mijlocul unui noian de bunãvoinþã ºi de eforturi mari pentru a se îmbogãþi spiritual, se afla o dramã adevãratã: omul bogat se autositua în centrul propriului univers; considera cã, bazându-se pe propriile puteri, va reuºi sã-ºi atingã scopul dorit. În cea de-a doua scenã, surprinzãtoare este afirmaþia lui Isus conform cãreia le este imposibilã intrarea în Împãrãþia lui Dumnezeu celor care deþin bogãþii ºi nu numai lor, ci tuturor. La auzul unei astfel de afirmaþii reacþia ucenicilor (ºi a noastrã) nu poate fi decât întrebarea spontanã: Atunci cine se mai poate mântui? Într-adevãr, problema mântuirii, în felul în care ºi-a imaginat-o omul bogat (putându-se obþine cu forþe proprii chiar dacã e necesar ceva efort), este situatã de Isus pe un alt plan în care „operator” este singur Dumnezeu. El, însã, le oferã cu generozitate mântuirea tuturor celor care se dovedesc capabili de a se detaºa (elibera) de robia bogãþiei chiar ºi atunci când posedã bogãþii multe.

Pe când Isus era gata sã plece la drum, a alergat la el un om, a cãzut în genunchi înaintea lui ºi l-a întrebat: „Învãþãtorule bun, ce trebuie sã fac pentru ca sã moºtenesc viaþa veºnicã?” Isus i-a rãspuns: „Pentru ce mã numeºti bun? Nimeni nu este bun decât unul singur: Dumnezeu! Cunoºti poruncile: Sã nu ucizi, sã nu sãvârºeºti adulter, sã nu furi, sã nu dai mãrturie falsã, sã nu înºeli pe nimeni, cinsteºte pe tatãl ºi pe mama ta!” El i-a rãspuns: „Învãþãtorule, toate aceste porunci le-am pãzit din tinereþe”. Atunci Isus, fixându-l cu privirea, l-a îndrãgit ºi i-a spus: „Un singur lucru îþi mai lipseºte: Mergi, vinde tot ce ai, împarte la sãraci ºi vei avea comoarã în cer; apoi vino ºi urmeazã-mã!” Dar la auzul acestor cuvinte, el s-a întristat ºi a plecat mâhnit, cãci avea multe bogãþii (...) (Mc 10,17-30).

nr nr.. 10/2009

Sfânta Scripturã

11

În cea de-a treia scenã îl vedem pe Petru intervenind ºi spunându-i lui Isus (cu multã satisfacþie): Iatã, noi am pãrãsit toate ºi te-am urmat…

Rãspunsul lui Isus este pozitiv subliniind mai ales rãsplata însutitã, a bunurilor pãrãsite, pe care ucenicii o primesc, nu fãrã persecuþii, împreunã cu viaþa veºnicã. Printr-un astfel de rãspuns, Isus Cristos subliniazã faptul cã viaþa în care Petru, ºi fiecare ucenic credincios, intrã, nu este fãcutã doar din deposedãri, ci dintr-o nouã calitate a posedãrii: sunt rãsplãtiþi însutit încã de pe acum.

Duminica a XXIX-a (B) Evanghelia acestei duminici ne relateazã douã episoade care se situeazã imediat dupã cel de-al treilea anunþ al Pãtimirii (Mc 10,32-34). Isus se apropie de Ierusalim (Mc 10,32), iar ucenicii, care au primit, pentru a treia oarã, anunþul Pãtimirii, se aratã uimiþi ºi incapabili sã înþeleagã mesajul (Mc 10,32). Pentru a scoate în evidenþã neînþelegerea ucenicilor, sfântul Marcu nu a ezitat sã lege de acest eveniment o discuþie asupra mãreþiei (vv. 41-45) ºi o cerere adresatã de fiii lui Zebedeu (vv. 35-40) corespondentã atitudinii lui Petru de la prima vestire a Pãtimirii (Mc 8,32-33). Cu privire la cererea fiilor lui Zebedeu de a ocupa locurile de cinste, de la dreapta ºi de la stânga lui Cristos, trebuie subliniat faptul cã în mintea lor ei îºi imagineazã o instaurare a unui regat mesianic, fie el ºi la sfârºitul timpurilor, sfârºit la care ne trimite expresia în slava ta ºi care face referinþã deja la banchetul ceresc final. În rãspunsul dat la o astfel de cerere, Isus reia imaginea banchetului ceresc din care privilegiazã douã rituri, pe cel al cupei ºi pe cel al ritului de purificare, pe care le transformã în simboluri ale morþii sale: cupa devine potirul suferinþelor îndurate pentru mântuirea poporului (Is51,17.22; Ier 25,15), în timp ce baia vizeazã purificarea suferinþei. Cât priveºte învãþãtura care a urmat dupã anunþul Pãtimirii, ea subliniazã, încã o datã, cã adevãrata mãreþie în Împãrãþia lui Dumnezeu nu se aflã în putere, ci mai curând în slujire.

Din aceste douã episoade vom reþine mai ales dificultatea cu care ucenicii se situeazã vizavi de realitãþile Împãrãþiei, dat fiind, mai ales, cã ei au trãit destul de mult timp alãturi de Cristos. O explicaþie ar veni din aceea cã criteriile folosite în mod obiºnuit în lume pentru a evalua o reuºitã sau un eºec al unei realizãri ºi pentru a recunoaºte adevãrata mãreþie sunt inadecvate. Realitãþile Împãrãþiei lui Dumnezeu sunt radical diferite de cele ale lumii. Aceastã situaþie ne obligã, ca ºi pe ucenici, sã facem o întoarcere frecventãspre noi înºine ºi sãne confruntãm concepþiile cu cele evanghelice. În acest sens, ne-am putea întreba câte din valorile în care credem nu sunt strãine spiritului lui Cristos. Sã luãm un exemplu chiar din evanghelia de astãzi: oare, nu avem noi obiceiul sã considerãm cã suferinþele noastre ar putea constitui un „capital” pentru mântuirea noastrã veºnicã? ªi totuºi, Cristos ne reaminteºte cu putere cã mântuirea este un dar gratuit al lui Dumnezeu.

Iacob ºi Ioan, fiii lui Zebedeu, s-au apropiat de Isus ºi i-au spus: „Învãþãtorule, am vrea sã ne împlineºti o rugãminte”. El le-a zis: „Ce vreþi sã fac pentru voi?” Ei i-au rãspuns: „Dispune ca noi sã stãm unul la dreapta ta ºi altul la stânga ta, atunci când vei veni în mãrire”. Isus le-a zis: „Nu ºtiþi ce cereþi. Puteþi sã beþi paharul pe care îl voi bea eu ºi sã primiþi botezul pe care îl voi primi eu?” Ei i-au rãspuns: „Putem!” Isus lea zis: „Paharul pe care îl voi bea eu îl veþi bea ºi voi, ºi botezul pe care îl voi primi eu îl veþi primi ºi voi, dar eu nu pot dispune ca cineva sã ºadã la dreapta sau la stânga mea, pentru cã aceste locuri sunt ale acelora pentru care au fost pregãtite”.

Ceilalþi zece au auzit ºi au fost cuprinºi de indignare din cauza lui Iacob ºi Ioan. Isus i-a chemat ºi le-a spus: „Voi ºtiþi, conducãtorii îºi subjugã popoarele; cei mari îºi fac simþitã puterea. Dar între voi sã nu fie aºa. Dimpotrivã, cel care vrea sã fie mare între voi sã fie servitorul vostru; cel care vrea sã fie primul între voi sã fie sclavul tuturor. Cãci Fiul Omului n-a venit sã fie servit, ci ca sã serveascã ºi sã-ºi dea viaþa ca rãscumpãrare pentru cei mulþi” (Mc 10,42-45).

Pe când Isus, împreunã cu ucenicii sãi, Episodul vindecãrii orbului de la Ierihon se situeazã imediat dupã momentul ieºea din Ierihon, înconjurat de o mare mulþime, un cerºetor orb, în care Isus a prezis pentru a treia oarã cã, mergând la Ierusalim, va fi dat la Bartimeu, fiul lui Timeu, ºedea pe marginea drumului. Auzind cã moarte darºi cã va învia (Mc 10,32-34). Or, tocmai atunci când cei doisprezece trece Isus din Nazaret, a început sã strige: „Isuse, fiul lui David, fieapostoli nu au înþeles gravitatea anunþului fãcut de Isus, când cei doi fii ai lui þi milã de mine!”

Mulþi se rãsteau la el ca sã tacã, dar el striga ºi Zebedeu se grãbesc sã cearã locurile de vazã de lângã tronul de slavã al mai tare: „Fiul lui David, fie-þi milã de mine!” Isus s-a oprit ºi a zis: Învãþãtorului lor ºi când ceilalþi ucenici contestã atitudinea celor doi fraþi, nutrind, „Chemaþi-l”. L-au chemat, deci, pe orb ºi i-au spus: „Curaj! Ridicã-te, însã, ºi ei aceeaºi ambiþie, mesajul pascal este întrezãrit ºi primit de un cerºetor te cheamã!” Orbul ºi-a aruncat haina la o parte, a sãrit în picioare orb de la porþile Ierihonului. Persoana cea mai sãracã (lipsitã de orice bun ºi a alergat la Isus. Isus l-a întrebat: „Ce vrei sã fac pentru tine?” personal) se dovedeºte a fi ºi cea mai disponibilã. Acel orb nu are, precum Orbul i-a rãspuns: „Rabbuni, fã-mã sã vãd!” Isus i-a spus: „Mergi, ucenicii, vreo idee preconceputã cu privire la regalitatea lui Isus în care crede. credinþa ta te-a mântuit”. Imediat omul ºi-a recãpãtat vederea ºi El nu face decât sã asculte ºi sã spere. Iar când vocea lui poate fi auzitã, l-a urmat pe Isus în drumul sãu (Mc 10,46-52). începe sã strige cu putere ºi perseverenþã, Fiul lui David, ai milã de mine! În rugãmintea sa, orbul nu cere ceva precis (precum fiii lui Zebedeu), ci aºteaptã doar ca privirea Mântuitorului sã se opreascã asupra lui. Perseverenþa lui (în care putem întrezãri o expresie de credinþã mare, deschisã ºi primitoare) este rãsplãtitã. Isus îl cheamã, iar orbul, pãrãsindu-ºi haina (simbolul vieþii trecute), se ridicã ºi vine cãtre Cel ce l-a chemat. ªi, deºi este fiul lui Timeu, nu se sprijinã pe nimeni din familia sa ori pe trecutul sãu, ci pãºeºte hotãrât cãtre Cristos. Iar credinþa lui l-a mântuit ºi l-a vindecat, întrecând astfel pânã ºi grupul celor doisprezece apostoli. În faþa unui astfel de model, nu putem sã nu ne întrebãm: Care este atitudinea mea faþã de Isus? Ce exprimã rugãciunea mea? Nu cumva încerc sã mã folosesc de Isus pentru a-mi satisface dorinþele, adesea meschine, ori ambiþiile personale, sau, dimpotrivã, rugãciunea mea mã aºeazã în atitudine de ascultare, de disponibilitate ºi de primire a voinþei lui Dumnezeu?

Mai mult, sunt eu, oare, gata sã împãrtãºesc destinul lui Isus, care este ºi al ucenicului, de a participa la suferinþele ºi încercãrile Lui, sau mai curând mã las condus de ispita de a-i dicta lui Cristos o mântuire nãscocitã de mintea mea?

Doar cel care s-a detaºat de toate ºi care are conºtiinþa „orbirii” sale îi poate cere, lui Isus Cristos, vindecarea, pentru a începe o viaþã nouã.

Pr ARCIZIU Pr.. ªerban TTARCIZIU

Duminica a XXX-a (B)

12 Stiri Interne , Eparhia greco-catolicã de Oradea Întrunirea arhidiecezanã a Reuniunii Mariane din BRU Un eveniment de o deosebitã importanþã spiritualã ºi culturalã a avut loc în Episcopia Greco-Catolicã de Oradea în perioada 24-26 septembrie. La Facultatea de Teologie Greco-Catolicã, cu binecuvântarea PS Virgil Bercea, s-a desfãºurat “Întrunirea arhidiecezanã a Reuniunii Mariane”. Au fost prezente delegaþii din toate eparhiile. Eparhia de Oradea a fost reprezentatã de delegaþii din mai multe protopopiate. În cuvântul sãu, Preasfinþitul Virgil a menþionat: “Maria este model în rugãciune ºi bucurie. Dacã într-adevãr Reuniunea Marianã ia modelul Mariei, atunci reuºeºte sã se integreze ºi sã devinã în viaþa Bisericii acel aluat care face ca totul sã dospeascã prin rugãciune”.

Reuniunea Marianã este o asociaþie a laicilor din Biserica Catolicã, poate cea mai veche (a luat fiinþã la Roma în anul 1563), care se caracterizeazã printr-o evlavie particularã pentru Sfânta Fecioarã Maria, model de credinþã ºi rugãciune, model în felul de a gândi ºi de a acþiona. În Biserica Românã Unitã cu Roma, Greco-Catolicã, Reuniunea Marianã existã de 95 de ani, din 1914. Prima Reuniune Marianã a fost înfiinþatã de Episcopul Demetriu Radu, de preoþii-profesori de la Academia Teologicã Greco-Catolicã ºi de protopopul de Oradea, I. Genþ. În istoria sa de aproape 100 de ani, Reuniunea Marianã din Oradea ºi întregul Bihor a fost luminã pentru lume. Sunt numeroase obiectivele Reuniunii Mariane, dar menþionãm cã alãturi de cele spirituale sunt ºi altele, cum ar fi formarea adevãratelor caractere ºi cunoaºterea ºi rãspândirea culturii creºtine. (...) Întrunirea arhidiecezanã a Reuniunii Mariane de acum ºi-a propus „sã reînveþe trecutul pentru a înþelege prezentul, pentru a acþiona ºi a clãdi viitorul”.

Reuniunea Marianã a dovedit ºi dovedeºte cã are capacitatea de a se adapta timpurilor (mãrturie sunt cei aproape 500 de ani de existenþã). (...) (sursa: www.egco.ro)

Arhidieceza romano-catolicã de IAlba Iulia O mie de ani de existenþã A trecut un mileniu de când sfântul rege ªtefan al Ungariei a înfiinþat dieceza Transilvaniei, cu sediul la Alba Iulia, actuala Arhidiecezã romano-catolicã de Alba Iulia. Anul jubiliar, care are ca moto “Cu Cristos pentru o mie de ani”, s-a încheiat marþi, 29 septembrie, în sãrbãtoarea Sfântului Arhanghel Mihail, patronul catedralei din Alba Iulia ºi al arhidiecezei.

Sfânta Liturghie solemnã, prezidatã marþi dimineaþã de cardinalul Franc Rodé, a reunit în jurul altarului episcopi romano-catolici ºi greco-catolici din þarã ºi din strãinãtate, ºi un mare numãr de preoþi ºi de credincioºi. Cardinalul Rodé este prefect al Congregaþiei pentru Institutele de Viaþã Consacratã ºi Societãþile de Viaþã Apostolicã, ºi a fost trimis de cãtre Papa Benedict al XVI-lea ca delegat special al sãu la celebrãrile aniversare de la Alba Iulia. Din partea Arhiepiscopiei romano-catolice de Bucureºti, la celebrãrile de la Alba Iulia au participat Înalt Preasfinþitul Ioan Robu, Preasfinþitul Cornel Damian, Pr. Cazimir Budãu - secretar general al Conferinþei Episcopale Române -, Pr. Cristinel Þîmpu - responsabilul comunitãþii maghiare din Arhidieceza noastrã -, însoþit de un grup de credincioºi din Bucureºti.

La 22 martie 1932, Dieceza Transilvaniei ºi-a schimbat denumirea în Dieceza de Alba Iulia, iar mai târziu, la 5 august 1991, Papa Ioan Paul al II-lea a ridicat-o la rangul de arhiepiscopie. Din 1994, Arhiepiscopia romano-catolicã de Alba Iulia este condusã de Arhiepiscopul György Jakubinyi. Conform ultimului recensãmânt al populaþiei, din cei circa 1.115.000 de credincioºi romano-catolici din þara noastrã, 440.000 trãiesc pe teritoriul Arhidiecezei de Alba Iulia. În anul jubiliar, Arhiepiscopia romano-catolicã de Alba Iulia a organizat diverse manifestãri. Sâmbãtã, 26 septembrie, la ora 20.00, a avut loc în Catedrala Sf. Mihail din Alba Iulia un concert susþinut de Corul de Camerã Madrigal. Luni, 28 septembrie, a avut loc un concert de orgã susþinut de maestrul Michele Sartori. De asemenea, în Palatul Arhiepiscopal este deschisã o expoziþie (din 8 iulie ºi pânã la 29 noiembrie) în care sunt prezentate o serie de colecþii din Evul Mediu târziu, secolele XVII-XVIII ºi secolele XIX-XX.

nr nr.. 10/2009 Rugãciunea este inima slujirii pastorale Pe 21 septembrie, Papa Benedict al XVI-lea i-a primit pe episcopii sfinþiþi în ultimele douãsprezece luni, care au participat, la Roma, la întâlnirea organizatã de Congregaþia pentru Episcopi.

Adresându-li-se, cu aceastã ocazie, Sfântul Pãrinte a insistat asupra armoniei dintre rugãciune ºi apostolat: “Preoþii trebuie sã rãmânã uniþi cu Domnul; acesta este secretul rodniciei slujirii lor”.

Dificultãþile ºi noile cerinþe pastorale “nu trebuie niciodatã sã ne distragã de la unirea intimã ºi personalã cu Cristos. Disponibilitatea ºi deschiderea noastrã faþã de oameni nu trebuie niciodatã sã se diminueze sau sã umbreascã disponibilitatea ºi deschiderea faþã de Domnul. [...] Timpul pe care preoþii ºi Episcopii îl consacrã lui Dumnezeu este mereu un timp bine petrecut. Aceasta pentru cã rugãciunea este inima slujirii pastorale, este limfa care dã tãrie, este sprijinul în momentele de nesiguranþã ºi descurajare, un izvor de nesecat pentru fervoarea pastoralã ºi iubirea fraternã a semenilor”.

Fãcând referire la identitatea preotului, Pontiful a spus cã este „o identitate pe care, din pãcate, astãzi, o vedem pusã la grea încercare de crescânda secularizare”. ”Imitarea lui Isus, Bunul Pãstor, este, pentru fiecare preot, calea obligatorie a propriei sfinþiri ºi condiþia esenþialã pentru a exercita în mod responsabil ministerul pastoral”, a spus Pontiful. Dacã acest lucru este valabil pentru preoþi, valoreazã cu atât mai mult pentru episcopi care nu trebuie sã uite cã una din atribuþiile lor esenþiale este tocmai aceea de a-i ajuta, prin pilda ºi ajutorul fratern, pe preoþi, sã-ºi urmeze vocaþia cu fidelitate ºi sã lucreze cu entuziasm ºi iubire în via Domnului.

Stiri Externe , O orã mondialã de adoraþie pentru copii

Copiii Euharistiei, un program al Apostolatului Mondial de la Fatima îi invitã pe toþi copiii lumii sã se uneascã în rugãciune în faþa Preasfântului Sacrament, vineri, pe 6 octombrie, cu ocazia ediþiei anuale aOrei Sfinte pentru Copii, care, anul acesta, se va desfãºura la Sanctuarul Neprihãnitei Zãmisliri din Washington.

Din 2003, în sãrbãtoarea Sfintei Fecioare Maria a Rozariului, în fiecare an s-a þinut Ora Sfântã Mondialã pentru Copii. Tema aleasã pentru acest an este Maria, Regina Familiilor, roagã-te pentru noi!

Aceastã Orã Sfântã se organizeazã pentru a rãspunde Mesajului Fecioarei de la Fatima, care a început cu apariþiile Îngerului la cei trei pãstoraºi. Îngerul Pãcii, aºa cum s-a prezentat el însuºi, i-a învãþat pe copii Rugãciunile Euharistice, în timp ce Potirul ºi Ostia rãmâneau suspendate în aer, iar copiii erau îngenunchiaþi în rugãciune. Aceasta a fost prima orã sfântã a copiilor.

Subliniind valoarea rugãciunii copiilor, Papa Ioan Paul al IIlea, în Scrisoarea adresatã copiilor, spunea: „Dragii mei prieteni, rugãciunilor voastre le încredinþez problemele propriei voastre familii ºi pe ale tuturor familiilor din lume”. Iar Benedict al XVI-lea afirma: „Modalitatea cea mai potrivitã de catehizare, de fapt, trebuie sã fie aceasta: a aduce flacãra iubirii lui Isus, chiar ºi micã, în inimile copiilor ºi, prin copii, la pãrinþii lor, redeschizând astfel locurile de credinþã din timpurile noastre”.

Apostolatul Mondial de la Fatima este o Asociaþie Internaþionalã Publicã de Credincioºi, recunoscutã ca fiind expresie legitimã a devoþiunii mariane, în angajarea de a trãi ºi de a face cunoscute Mesajele pe care Fecioara de la Fatima le-a încredinþat celor trei pãstoraºi.

Al 50-lea Congres Euharistic Internaþional În 2012, între 10 ºi 17 iunie, se va desfãºura la Dublin, în Irlanda, al 50-lea Congres Euharistic Internaþional care va avea ca temã „Euharistia: comuniune cu Cristos ºi între noi”. ªtirea a fost difuzatã, pe 22 septembrie, de Comitetul Pontifical pentru Congresele Euharistice Internaþionale, care a subliniat cum alegerea temei se naºte din coincidenþa fericitã a celebrãrii Congresului cu a 50-a aniversare a inaugurãrii Conciliului Vatican II. Tema aleasã de Sfântul Pãrinte îºi aflã „inspiraþia directã” în Constituþia Lumen gentium, n.7, a Conciliului Vatican II, acolo unde se afirmã cã „în frângerea pâinii euharistice, fãcândune realmente pãrtaºi de Trupul Domnului, suntem ridicaþi la comuniunea cu el ºi între noi”.

Arhiepiscopul capitalei irlandeze, Monseniorul Diarmuid Martin, ureazã ca „reuniunea Bisericii universale la Dublin sã ajute la a înþelege Euharistia ca adevãratã ºi personalã împãrtãºire cu Isus Cristos ºi la a descoperi fizionomia esenþialmente euharisticã a fiecãrei comunitãþi creºtine”. În nota Comitetului Pontifical pentru Congresele Euharistice Internaþionale se aratã cã în capitala irlandezã s-a instalat deja Comitetul local care se va ocupa de redactarea textului teologic de bazã.

Congresul Euharistic Internaþional se celebreazã la fiecare patru ani, în diferite colþuri ale lumii. În 2008, s-a desfãºurat la Quebec, în Canada. În 2012, Irlanda va gãzdui, pentru a doua oarã, aceastã manifestare internaþionalã, dupã Congresul din 1932.

13

14 Preotia , în Biblie

Preoþia regalã echiul TTestament estament Vechiul în V mesopotamieni, hitiþi ºi fenicieni; era pãzitorul locului sfânt, spaþiu rezervat divinitãþii. Regele lui Israel era kôhen dupã rânduiala lui Melchisedec, preotul care l-a binecuvântat pe Abraham, dãruindu-i pâine ºi vin (cf. Gn 14,20). Însã, preoþia regalã în Israel nu va avea doar misiunea de a pãzi locurile sfinte sau profeþiile lui Dumnezeu, ci va deveni o preoþie a jertfelor, a ospeþelor, mai mult sau mai puþin sacre, ºi a binecuvântãrilor pentru popor. Avem exemple în acest sens: regele din Regatul de Nord urcã la altar (1 Rg 12,33; 2Rg 16, 12-15), Saul oferã un sacrificiu la Gilgal (1 Sam 13,9-10), David la Ierusalim (2 Sam 6,13); la fel ºi Solomon (1R g 3, 4.15). David îi oferã o mare petrecere poporului, atunci când aduce Chivotul Legii la Ierusalim (2Sam 6,19); Solomon sãrbãtoreºte, cu ocazia sfinþirii Templului. ªi unul ºi altul binecuvânteazã poporul (2 Sam 6,18; 1Rg 8,14).

Iubiþi cititori, continuãm sã abordãm tema preoþiei în Vechiul Testament, pentru a ne referi la perioada regalitãþii. În anul 1220 î.C., Israel era un grup încã nomad în Þara Canaanului. Cele douãsprezece triburi, unite în numele Domnului, au reuºit sã cucereascã unele cetãþi, eºuând în faþa altora (cf. Jud 1). Tentative de monarhie s-au remarcat în secolul al XII-lea, în tribul lui Manase (judecãtorii Ghedeon, apoi Abimelek, la Sihem, ºi Iefte, denumit rôsh sau qâsin, “conducãtor”). Însã, aceste încercãri s-au lovit de opoziþiile tribului puternic al lui Efraim, pe care îl conducea Iosue, urmaºul lui Moise. În locul funcþiilor regale, aceste triburi au preferat cãpeteniile politice, “judecãtorii” ( shôfetim ), ca în Fenicia ºi, mai târziu, în Cartagina. La sfârºitul acestora, luptele dintre triburi ºi ameninþãrile din exterior au încurajat o nouã aspiraþie cãtre regalitate. O instituþie permanentã rãspundea mai bine necesitãþilor timpului, decât intervenþiile spontane ale unui judecãtor carismatic.

Regalitatea israelitã a apãrut la sfârºitul secolului al XI-lea, pe când se stingea ultimul judecãtor, Samuel. La dorinþa poporului, acesta a uns primul rege, în persoana lui Saul, realizându-se, astfel, trecerea irevocabilã de la teocraþia mozaicã – Dumnezeu, regele lui Israel – la monarhie.

Cine putea sã fie rege în Israel ºi ce atribuþii îi erau consacrate?

Numit malk(u), precum regii din Siria ºi din Palestina, regele era Unsul Domnului, Mesia , iar consacrarea cu mirul sfintei ungeri releva semnul sfinþeniei ºi al vieþii divine, fiind umplut de puterea Duhului. El era “ales” ( bhr) de Dumnezeu, având demnitatea de fiu adoptiv ºi slujitor privilegiat: El va fi pentru mine fiu ºi eu voi fi pentru el tatã (Ps 89,27-28).

Ce funcþie îi acorda dreptul de a intra în dialog cu Dumnezeu? El îndeplinea rolul unui “preot”, asemeni faraonului, regilor

Regele organiza cultul, chiar ºi atunci când executa personal dansul sfânt în faþa Chivotului, îmbrãcat în veºmânt preoþesc. Regele David a ridicat un altar (2Sam 24,25), Solomon a construit Templul (1Rg 6,1) ºi a consacrat locul unde era aºezat altarul pentru arderede-tot (1 Rg 8,64).

Am putea adãuga ºi alte referinþe, fãrã sã conchidem cã regele era preot, în sensul strict al termenului. El era învestit cu acest drept de a veghea asupra cultului; dar, în diferite situaþii, era însoþit de preot.

Astfel, regele Saul s-a ataºat de preoþii Ahia ºi Ahimelec, regele David de preotul Abiatar ºi regele Solomon de preotul Þadoc. Dumnezeu însuºi spune: ªi-mi voi pune un preot credincios. Acela se va purta dupã inima mea ºi dupã sufletul meu; ºi casa lui o voi întãri ºi va umbla el înaintea Unsului meu în toate zilele (1Sam 2,35).

Prezenþa preotului (mai târziu ºi a profetului) în viaþa regelui va avea un rol hotãrâtor în menþinerea principiilor de bazã ale Legii lui Moise. Credinþa într-un Dumnezeu unic va fi de multe ori pusã la încercare, de cãtre conduitele neadecvate ale multor regi, însã, glasul preotului le va reaminti cã dreptatea ºi milostivirea sunt fundamentul regalitãþii în Israel. Spiritualitatea sacerdotalã se va impune, asemeni unui cod moral, în viaþa poporului, pregãtit sã intre în casa Domnului, Templul de la Ierusalim, construit de regele Solomon. Despre acest lãcaº al lui Dumnezeu vom vorbi în articolul urmãtor.

(Vã invit sã citiþi cu atenþie cartea profetului Osea 4,4-10 ºi cartea profetului Amos 7,10-17, pentru a aprofunda douã datorii ale preotului: predicarea cunoaºterii lui Dumnezeu ºi ocrotirea celor sãraci. Gândurile dumneavoastrã, desprinse din texte, le puteþi trimite electronic la adresa cristinamares100@yahoo.fr sau la adresa redacþiei.

Vã ofer un cadou biblic.)

Sr Sr.. Cristiana MAREª CJ

- Dossier -

Ministerul nu se

Culturii dezice:

Catedrala „Sfântul Iosif” trebuie sã disparã!

“Ministerul Culturii, Cultelor ºi Patrimoniului Naþional, cel investit prin lege sã apere monumentele istorice ºi sã vegheze la îndeplinirea obligaþiilor statului în acest domeniu, tace, deºi i-am adresat douã cereri, prima în data de 07 iulie 2009, a doua în data de 31 a aceleiaºi luni, ºi am pichetat zilnic, timp de mai bine de o lunã sediul ministerului. (…)

Am spus ºi o repet: cineva trebuie sã plãteascã pentru fãrãdelegile care au condus la autorizarea ghimpelui ce ne strãpunge casa Domnului din ansamblul construit al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti.”

(Arhiepiscop Robu, Arhiepiscop Mitropolit Ioan Robu fragment din intervenþia la Conferinþa de presã din 21. 09.2009, ARCB, Bucureºti)

15

16

- Dossier -

Ministerul Cultur Catedrala „Sfântul Iosi Ios Arhiepiscopia Romano-Catolicã Bucureºti (ARCB) dezaprobã modul în care Ministerul Culturii, Cultelor ºi Patrimoniului Naþional (MCCPN) rãspunde la cererile ei adresate în data de 07.07.2009, respectiv 31.07.2009, prin care solicitã în primul rând anularea avizelor 346/Z/ 17.07.2001 (facsimil 1) ºi 80/Z/6.02.2006 (facsimil 2) date pentru proiectul autointitulat „Cathedral Plaza”. Fãrã sã rãspundã oficial în scris, aºa cum prevãd dispoziþiile O.G. nr. 27/2002, aprobate prin Legea nr. 233/2002, Ministerul Ministerul, în data de 23.09.2009, dã un comunicat de presã, care denotã implicare activã alãturi de Millennium Building Development SRL (MBD) pentru finalizarea colosului care reprezintã pericol public pentru bucureºteni, Catedralã ºi pentru monumentele de patrimoniu din jurul ei.

ARCB este surprinsã de faptul cã deºi MCCPN, prin comunicatul de presã afiºat pe pagina sa de internet, îºi invocã neputinþa ºi culpa în exercitarea obligaþiilor sale de garant al protejãrii monumentelor, totuºi omite sã comunice aspecte esenþiale, de naturã ilegalã, din procesul emiterii avizelor sale cu privire la proiectul autodenumit Cathedral Plaza Plaza. În schimb MCCPN nu omite sã facã acelaºi lucru pe care îl face în mod repetat investitorul MBD împreunã cu toþi susþinãtorii sãi, ºi anume, de “a se folosi” abuziv de acceptul de principiu dat de cãtre ARCB în anul 1999 pentru un alt proiect proiect, pentru realizarea unei clãdiri relativ înalte (pânã la corniºa Catedralei) ºi pe o suprafaþã de teren mult mai redusã (contractele de concesiune ilegale, prin care s-a mãrit terenul permiþându-se realizarea construcþiei în forma actualã, au intervenit în anul 2002, respectiv 2005).

Deºi MCCPN precizeazã cã prin adresele nr. C-191 din 3.07.2001 (facsimil 3 ºi 4), ºi respectiv nr. C-241 din 19.11.2001, ARCB îºi retrãgea acordul dat în anul 1999, totuºi susþine cã aceastã retragere a acordului “nu a fãcut posibilã anularea avizelor anterioare deoarece: • acestea produseserã deja efecte juridice, ceea ce presupunea asumarea daunelor…; • acordul vecinilor nu este prevãzut în legislaþie, deoarece noua construcþie nu se alipeºte la calcan sau limita de proprietate…; • administraþia centralã analizeazã documentaþii prin prisma temeiurilor legale în vigoare la data respectivã ºi nu se poate rãzgândi la solicitãrile terþilor.”

ARCB doreºte sã facã urmãtoarele precizãri: * acceptul de principiu a fost acordat de Arhiepiscopie pentru realizarea unei clãdiri relativ înalte ºi nu pentru proiectul care se realizeazã astãzi astãzi, cum fals menþioneazã în comunicatul sãu ministerul. În acest sens stau mãrturie declaraþiile proiectantului fãcute în data de 16.03.1999 (cu câteva luni înainte de a ne smulge acceptul iniþial) în Comisia Naþionalã a Monumentelor Istorice: ”prevederile legale sunt pentru o clãdire de P+6; clãdirea înaltã nu este un scop în sine” (facsimil 5). Dovada cã proiectul a fost modificat pe parcursul anilor de mai multe ori, o constituie ºi retragerea avizului SRI (facsimil 6).

* retragerea acceptului dat de cãtre Arhiepiscopie s-a realizat la data de 03.07.2001 03.07.2001, cu 14 zile înainte de emiterea de cãtre MCC a avizului 346/Z/17.07.2001 (ulterior aprobãrii PUZ-ului 2000, dar anterior emiterii autorizaþiei de construire); prin urmare cele douã avize indicate de cãtre MCCPN în comunicatul sãu (nr. 421 ºi nr. 423/Z/29.02.2000) îºi produseserã efectele pentru aprobare PUD ºi respectiv PUZ, dar nu pentru emiterea autorizaþiei de construire. Pentru eliberarea autorizaþiei de construire a fost necesarã emiterea altor douã avize ( avizele 346/Z/17.07.2001 ºi respectiv 80/Z/ 06.02.2006 au fost date de MCC având cunoºtinþã de lipsa acordului ARCB ARCB). * acordul vecinilor este prevãzut în legislaþie legislaþie, contrar celor 2.5.6. afirmate de minister, prin dispoziþiile art. din anexa 1 – conþinutul cadru al proiectului pentru autorizarea executãrii lucrãrilor de construcþii – la Legea nr nr.. 50/1991 – legea construcþiilor (forma în vigoare la data autorizãrii): „Acordul vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în formã autenticã, pentru construcþiile noi, amplasate adiacent construcþiilor existente sau în imediata lor vecinãtate - ºi numai dacã sunt necesare mãsuri de intervenþie pentru protejarea acestora -, pentru lucrãri de construcþii necesare în vederea schimbãrii destinaþiei în clãdiri existente, precum ºi în cazul amplasãrii de construcþii cu altã destinaþie decât cea a clãdirilor învecinate”. În cazul noii construcþii, mãsuri de intervenþie pentru protejarea Catedralei au fost solicitate proiectantului chiar de cãtre minister! Cât priveºte lucrãrile la limita de proprietate, avizul 346/Z/2001 impune arbitrar ºi profund ilegal ilegal, raportat la dreptul de proprietate reglementat de lege ºi protejat de Constituþia României ºi de Protocolul nr. 1 la Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului, ca limita de proprietate a ARCB sã disparã (demolarea zidului împrejmuitor pe latura dinspre noua construcþie), împotriva voinþei exprimate a acesteia acesteia, iar aºa zisa piaþã din faþa noii construcþii sã fie extinsã pânã la zidul Catedralei de pe latura de est (facsimil 1). Era sau nu necesar acordul nostru notarial într -o astfel de situaþie când este încãlcat

Credincioºii catolici au protestat mai mult de o lunã în faþa sed

nr nr.. 10/2009

rii nu se dezice: if” trebuie sã disparã! chiar dreptul de proprietate? MCCPN nu spune nimic în analiza sa nici de faptul cã alipit proprietãþii noastre s-a amplasat construcþia rezervorului de combustibil de 9000 de litri fãrã un acord din partea noastrã. * „temeiurile legale în vigoare la data respectivã” (nu se indicã data: 2000, 2001, 2006), nu pot fi în nici un caz îndreptate împotriva protecþiei monumentelor istorice istorice. Pentru informarea ministerului, amintim cã încã din anul 1943, complexul de clãdiri al Arhiepiscopiei este înscris ca zonã protejatã, iar din 1955 Catedrala este clasificatã monument de arhitecturã. Protejarea acestuia implicã existenþa zonei de protecþie ºi prezervarea cadrului natural ºi construit. * noi nu suntem terþi decât faþã de un minister care nu doreºte sau nu poate sã asigure protecþia monumentului istoric. Altfel suntem parte din fiinþa naþionalã, din cultura, istoria, bogãþia acestei naþiuni, pentru care ministerul trebuie sã fie garantul protecþiei protecþiei, armura peste care „omul cu bani”, despre care vorbea preºedintele Bãsescu la “Ziua Patrimoniului European” sã nu poatã trece. Acela este terþul.

Din comunicatul de presã al MCCPN reies ºi alte aspecte pe care vrem sã le aducem în faþa opiniei publice: Faptul cã ministerul îºi invocã propria culpã, cã nu ar fi existat specialiºti în domeniu, înscriºi în registrele acestuia, nu poate fi scuzã pentru neîndeplinirea chiar ºi pânã în prezent a obligaþiei de a proteja monumentele istorice. Iar dacã ministerul recunoaºte cã avem zona de protecþie ºi cã dispoziiile Legii nr. 422/2001 nu se aplicã retroactiv Catedralei, atunci de ce nu a intervenit în procesul de anulare a autorizaþiei de construire, pentru a apãra interesul public, naþional? Legea îi permitea aceastã intervenþie deoarece unul din principalele obiective ale ministerului este chiar protecþia patrimoniului construit.

diului Ministerului Culturii, Cultelor ºi Patrimoniului Naþional

În comunicatul sãu MCCPN prezintã în anexã doar textele de lege ce-i convin pentru a crea aparenþa înºelãtoare cã ar putea avea dreptate dreptate. Nu prezintã toate textele de lege existente încã din 1991 (Ordinul 130/1991), aflate în vigoare ºi în 2000, ºi în 2001 ºi 2005 ºi 2006, care stabileau cã Ministerul Culturii ºi Cultelor este obligat sã delimiteze zona de protecþie a monumentelor istorice care se întinde pe cel puþin o razã de 100 de metri de jur împrejur de la limita proprietãþii monumentului istoric.

Nu este prezentat nici avizul 80/Z/06.02.2006 (facsimil 2) emis de Direcþia pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu Cultural Naþional al Municipiului Bucureºti, semnat de ªtefan Damian, detronat de actualul ministru de ochii lumii ºi pus în poziþia a doua la aceeaºi direcþie. Acest aviz a fost emis cu 20 de zile înainte de eliberarea autorizaþiei de construirela cererea directã ºi expresã a Primarului sectorului 1, care s-a substituit ilegal beneficiarului pentru obþinerea în regim de urgenþã (5 zile) a acestui aviz.. Fãrã acest aviz nu ar fi existat autorizaþia de construire, nu ar fi existat monstrul de metal ºi beton care ameninþã Catedrala ºi vieþile oamenilor oamenilor.. Conform art. 10 lit. a din legea nr. 50/1991 (aflatã în vigoare la momentul emiterii acestui aviz) în cazul lucrãrilor de orice naturã în zonele de protecþie a monumentelor, solicitantul va obþine avizul comun al Ministerului Culturii ºi Cultelor ºi al Ministerului Transporturilor, Construcþiilor ºi Turismului. Avizul nr. 80/Z/06.02.2006 nu întruneºte nici pe departe aceastã condiþie. Deoarece acest aviz nu a intrat în sfera de interes a comisiei MCCPN, nu s-a putut observa cã el încalcã procedurile legale în vigoare. Nu s-a putut observa nici cã avizul 346/Z/2001 emis de Direcþia Monumentelor Istorice încalcã planurile generale de urbanism, mai exact PUZ-ul aflat în vigoare la momentul emiterii emiterii. Astfel, acest aviz se emite pentru un coeficient de utilizare a terenului (CUT)=8,1, deºi PUZ 2000 impunea CUT maximum 44.

Membrii comisiei comisiei, care au “reanalizat în spiritul celei mai oneste colaborãri”, documentaþia proiectului autonumit „Cathedral Plaza”,nu au “observat” cã în stenograma ºedinþei din data de 17.07.2001 este consemnat în mod expres faptul cã se cunoºtea retragerea acordului Arhiepiscopiei (facsimil 7) ºi, mai mult, în lipsa cvorumului legal (au participat 8 membrii din cei 19 ai comisiei) s-a dat un aviz favorabil construirii. Nu ºi-au pus problema cã ºi dacã Arhiepiscopia ar fi greºit ºi ºi-ar fi exprimat acordul notarial, în modul cerut de lege, Ministerul Culturii – în calitate de paznic legal al valorilor naþionale –, nu avea dreptul sã permitã o asemenea mutilare a zonei de protecþie a monumentului istoric ºi a zonei istorice a centrului Bucureºtiului, pentru cã suntem ºi în zona construitã protejatã CP1– Calea Victoriei, stradã simbol a oraºului.

Ministerul Culturii beneficia de specialiºtii, pregãtirea, experienþa, datoria ºi mijloacele de a opri mutilarea istoriei, dar nu a

17

18

- Dossier fãcut nimic ci dimpotrivã a ignorat strigãtul nostru de durere ºi ajutor ajutor, oferindu-ne cu cinism prin gura unuia dintre „specialiºtii” sãi (d-na Cezara Mucenic) o revoltãtoare replicã: “Catedrala a fost prost amplasatã de la început în aceastã zonã” (stenograma din 16.03.2001 – facsimil 8). Acelaºi lucru, l-am auzit cu durere ºi din gura dlui consilier al ministrului, dl. arhitect Dan Kisilevici în iulie 2009, când acesta a fost cooptat în comisia care urma sã verifice avizele. Stupoare însã, domnul în cauzã urma sã-ºi verifice propria activitate întrucât fusese membru al comisiei de avizare.

Nu numai proiectul „Cathedral Plaza” este sancþionabil din punct de vedere moral, ci ºi Ministerul Culturii ºi Cultelor ºi reprezentanþii acestuia de la momentul avizãrii dar mai ales de la cel al reanalizãrii, deoarece se lasã prinºi de o analizã superficialã a textelor legale ºi nu constatã cã ministerul are, în temeiul pct. 19 al art. 6 din H.G. nr nr.. 9/2009 9/2009, „în îndeplinirea rolului ºi a obiectivelor sale”, urmãtoarele atribuþii specifice: (...) „suspendã sau retrage, dupã caz, avizele ºi/sau atestatele acordate, în cazul nerespectãrii de cãtre titulari a actelor normative în vigoare” vigoare”. Actul normativ nu face nici o distincþie cu privire la momentul retragerii avizelor, înainte sau dupã autorizare, ºi „ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus” (unde legea nu distinge nici noi nu trebuie sã distingem), ceea ce înseamnã cã avizele pot fi oricând retrase iar argumentaþia ministrului Paleologu (teama de rãspundere materialã personalã) neadevãratã.

Sancþionabil din punct de vedere juridic este MCCPN ºi reprezentanþii sãi, în special dl. ministru Theodor Paleologu, pentru fapta sa de a lãsa la îndemâna autoritãþilor locale de sector distrugerea patrimoniului naþional. Astfel, legea 422/ 2001 privind protejarea monumentelor istorice prevede în art. 48 lit. d cã eliberarea autorizaþiilor de construire sau de desfiinþare pentru monumente istorice ºi pentru imobile aflate în zona de protecþie a monumentelor istorice sau în zonele construite protejate, se face de cãtre un organ deliberativ ºi reprezentativ, ºi anume Consiliul Judeþean sau Consiliul General al Municipiului Bucureºti.

Aceastã prevedere ºi-a gãsit fundamentul în faptul cã activitãþile ºi mãsurile de protejare a monumentelor istorice se realizeazã în interes public, urmând sã exprime cel puþin voinþa generalã a unei comunitãþi mai largi, prin organul sãu reprezentativ. Prin aceastã reglementare s-a încercat împiedicarea intereselor de grup în distrugerea patrimoniului naþional. În ciuda faptului ca dl. ministru Theodor Paleologu a dat

asigurãri în repetate rânduri cã nu va fi de acord cu “dispariþia” acestei prevederi legale, totuºi se pare cã ºi d ânsului i s-a pãrut un “exces de reglementare” ºi ºi-a dat avizul favorabil pentru abrogarea ei ei. Astfel, art. 48 lit. d din legea 422/2001 este abrogat începând cu data de 15 octombrie 2009 prin intermediul Legii 261/2009 publicatã în Monitorul Oficial al României nr. 493/16.07.2009. Înþelegem susþinerea nedisimulatã pe care SC Millennium Building Development SRL s-a ºi grãbit sã o arate MCCPN printr -un alt comunicat de presã printr-un presã, savurând efectul pe care l-a indus temerea Ministrului de a nu fi tras la rãspundere personal dacã ar fi avut curajul de a apãra valorile naþionale în faþa mafiei imobiliare, a „banului” cum o numeºte preºedintele. Un astfel de curaj ar fi adus ministrului recunoºtinþa ºi susþinerea largã a lumii catolice ºi a bucureºtenilor sãtui de un oraº urâþit ºi sufocat de tot felul de gunoaie.

-un stat de drept, intimidarea unui Apreciem cã într într-un membru al guvernului privind o posibilã rãspundere personalã nu poate prevala asupra protejãrii patrimoniului naþional, parte a patrimoniului universal, ºi nici asupra menþinerii unor avize eliberate ilegal, întrucât protecþia monumentelor istorice este o chestiune de interes public, la fel cum este ºi activitatea cultelor religioase religioase.

Cu mult cinism ministerul, domnul Paleologu personal, ne asigura de întreaga sa disponibilitate de a rezolva situaþia existentã, motiv pentru care, îi sugerãm sã-ºi consulte specialiºtii, pentru cã în ai noºtri nu are încredere, pentru a verifica încã odatã dacã existã aviz favorabil din partea ministerului pentru plastica faþadelor (întrucât noi ºtim cã nu existã). Cu aceeaºi rigurozitate îl rugãm sã verifice dacã a avizat acest minister PUZ-ul din anul 2005, iar dacã nu l-a avizat, sã ia mãsurile necesare pentru cã legea nu a fost respectatã respectatã. Un frumos exemplu a fost oferit de curând de consiliul local sector 3 prin abrogarea PUD pentru imobilul din str. Mântuleasa nr. 17 pentru lipsa avizului MCCPN. Domnule ministru al PPA ATRIMONIULUI NAÞIONAL, puteþi sau mai bine spus vreþi sã faceþi ceva pentru Catedrala Sfântul Iosif pânã nu va fi prea târziu?

Biroul de presã al ARCB

(Comunicat de presã nr. 725 din 29.09.2009)

Premeierul Boc la VVatican. atican. Întrebat despre situaþia Catedralei Sfântul Iosif Primul Ministru al României, Emil Boc, a fost primit miercuri, 16 septembrie, în audienþã de cãtre Papa Benedict al XVI-lea într-o salã adiacentã a Aulei Paul al VI-lea din Vatican. A doua zi, Premierul român a avut o întâlnire cu Secretarul de Stat din Vatican, cardinalul Tarcisio Bertone. Într-un comunicat de presã emis joi, 17 septembrie, de cãtre Biroul de Presã al Sfântului Scaun se precizeazã: „Dimineaþa aceasta Eminenþa Sa Cardinalul Tarcisio Berone, Secretar de Stat însoþit de Excelenþa Sa Mons. Dominique Mamberti, Secretar pentru Raporturile cu Statele, l-a primit pe Excelenþa Sa Dl. Emil Boc, Prim Ministru al României. El îl întâlnise pe Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea la terminarea Audienþei generale din 16 septembrie. Colocviile cordiale au permis un fructuos schimb de opinii asupra unor teme de actualitate internaþionalã ºi ocazia de a se opri, în special, asupra câtorva aspecte de cooperare bilateralã între Sfântul Scaun ºi România.

Nu s-a omis sã se atingã ºi chestiuni complexe pentru raporturile dintre Biserica Catolicã ºi Statul român. În aceastã privinþã, Eminenþa Sa Secretarul de Stat s-a interesat interesat, între altele, despre situaþia Catedralei Sfântul Iosif din Bucureºti Bucureºti, precum ºi despre comunitãþile catolice din România.”

Oameni Oameni ai credintei ,

nr nr.. 10/2009

Apolo, Apolo, un cãutãtor cãutãtor neînfricat neînfricat un al lui Isus ”Apolo îi combãtea cu tãrie pe iudei înaintea poporului, demostrând, din Scripturi, cã Isus este Cristos!”

(Fap 18,28)

I

storia Bisericii este plinã de exemple de cãutãtori ai lui Isus din Nazaret. L-au cãutat apostolii, l-a cãutat poporul evreu, l-au cãutat strãini, l-a cãutat ºi Nicodim, l-a cãutat ºi Zacheu, l-a cãutat ºi Apolo, iar de atunci încoace l-au cãutat mulþimi întregi de oameni, dornici sã cunoascã mai bine ºi mai profund învãþãtura lui Isus, viaþa sa, dumnezeirea sa. Aºa a ºi fost ºi cu Apolo, dar mai bine sã ascultãm cuvântul Sfintei Scripturi: ”Un iudeu cu numele de Apolo, originar din Alexandria, bun orator ºi cunoscãtor al Scripturilor, a venit la Efes!” (Fap 18,24).

Din aceste puþine cuvinte, putem crea un adevãrat portret, plin de viaþã, al lui Apolo, aºa cum a fost el surprins în realitate. ªtim care a fost numele sãu, ºtim cã Apolo era originar din oraºul Alexandria, oraº situat la gurile Nilului, vestit în acele vremuri prin populaþia de evrei foarte numeroasã care locuia în afara graniþelor Israelului. În acest oraº a fost tradusã Biblia ebraicã în limba greacã, lucru care s-a întâmplat între anii 250-50 îC. Un alt mare eveniment ne aratã ce grad de civilizaþie deþinea Alexandria pe la începutul secolului al ºaptelea, este acela cã armatele arabe, în mare expansiune, au dat foc celei mai mari biblioteci, gãzduitã de oraº. Acest oraº a produs una din marile personalitãþi creºtine, cãci Apolo este un produs al vestitei ºcoli din Alexandria, iar acest lucru se poate vedea în cunoºtinþele sale enciclopedice de bun orator ºi de cunoscãtor al Scripturilor. Un cuvânt celebru pe vremea

aceea spunea: te naºti poet, însã orator se devine muncind! Dacã Apolo a devenit un orator vestit, acest lucru a presupus multã muncã.

La aceste douã mari calitãþi cu care Apolo se prezintã în faþa comunitãþii, se adaugã o a treia : ”vorbea cu duh înfocat ºi învãþa fãrã greºealã cele despre Isus!”, Prin venirea sa la Efes, comunitatea creºtinã de acolo a câºtigat un nou membru marcant. Aici Apolo îl întâlneºte pe apostolul Paul, ºi el un mare îndrãgostit de Isus Cristos. Din primele discuþii care au avut loc între cei doi, a reieºit clar cã Apolo”nu cunoscuse decât botezul lui Ioan!” Cu alte cuvinte, creºtinismul lui Apolo l-am putea plasa înaintea Rusaliilor, deoarece el ignora pur ºi simplu botezul creºtin care era administrat în numele Sfintei Treimi.

La Efes, Apolo a aprofundat învãþãtura creºtinã cu ajutorul lui Acvila ºi Priscilei care l-au primit la ei ºi s-au îngrijit de el dãruindu-i o formaþie completã aspra ”cãii lui Dumnezeu!”, aºa cum ne spun Faptele Apostolilor. Apolo demonstra tuturor, folodindu-se de Sfintele Scripturi, cã ”Isus este Cristos!” (Fap 18,28).

De fapt, aici Faptele Apostolilor fac un portret complet al lui Apolo, al rolului important pe care îl îndeplinea în comunitatea de la Efes ºi asupra influenþei pe care a exercitat-o asupra tinerei Biserici creºtine, în general. Apolo, cu personalitatea ºi curajul sãu apostolic, cu zelul ºi fervoarea sa de nedescris, le demonstra tuturor, folosindu-se întotdeauna de Scripturi, ”cã Isus este Cristos!” El a jucat un rol decisiv ºi în activitatea misionarã a comunitãþii din Corint. Dovadã cã în oraºul Corint au luat fiinþã curând mai multe grupãri de credincioºi care se raportau fie la Paul, fie la Apolo, fie la Chefa, fie la Cristos. ”Oare a fost Cristos împãrþit?” (1Cor 1,12-13a).

Se înþelege, ºi atunci, ca ºi acum, existau fel de fel de grupãri, un fel de partide în cadrul comunitãþilor care simpatizau cu conducãtorii lor spirituali. Sunt rupturi la cãmaºa lui Isus. O comunitate este puternicã numai atunci când este unitã, adicã gândeºte, acþioneazã ºi simte la fel, pentru cã nu trebuie sã uitãm nici o clipã de dorinþa lui Cristos: ”toþi sã fie una” (In 17,22). Respectiva unitate se realizeazã numai atunci când mulþimea de credincioºi se roagã, fãrã întrerupere, pentru unitate, iubindu-se unii pe alþi.

Mons. Vladimir PETERCÃ

File de istorie IOSIF FROLLO Nãscut la 4 februarie 1886, profesorul Iosif Frollo a fost una dintre personalitãþile ilustre pe care le-a dat laicatul catolic din Arhidieceza de Bucureºti. A fãcut parte dintr-o remarcabilã familie de intelectuali catolici, care i-a inclus pe Gian Luigi Frollo, Emil Frollo, Hildebrand Frollo, Mia Frollo ºi Anton Vladimir Frollo.

Iosif Frollo s-a remarcat în principal în calitate de profesor de limbã ºi literaturã la liceele arhiepiscopale „Sfântul Iosif” ºi „Sfântul Andrei” din Bucureºti, precum ºi la Seminarul ºi Academia Teologicã „Sfântul Duh” din Bucureºti, membru al Asociaþiei Catolice ºi Acþiunii Catolice Bucureºti, prefect al Congregaþiei Mariane din Bucureºti (1929-1939), conferenþiar la Saloanele „Tomis” Bucureºti ºi redactor ºef al ziarului arhidiecezan „Farul Nou”. A fost de asemenea autorul mai multor lucrãri, printre care se numãrã „Frontul unic de rugãciune” (1929) ºi „Românism ºi catolicism” (1931).

A fost martor la momentul secret al sfinþirii episcopului Iosif Schubert, iar în perioada 1951-1953 a fost arestat de Securitate ºi condamnat la închisoare în procesul lotului Tãtaru – Rotaru – Todea. Dupã eliberare ºi pânã la moarte a fost urmãrit ºi ºicanat de Securitate.

Rubricã realizatã de Dr Dr.. Dãnuþ DOBOª

19

20 Eveniment Eveniment Monseniorul Vladimir Ghika, comemorat la Roma Comunitatea Sant’Egidio, Ambasada României în Italia ºi Academia Românã din Roma organizeazã vineri, 16 octombrie 2009, ora 18, la sediul Academiei Române din Roma, un simpozion cu tema „Forþa spiritului în epoca totalitarismului.

Vladimir Ghika, prinþ, preot ºi martir, un model contemporan”.

Evenimentul are loc cu ocazia aniversãrii a 20 de ani de la cãderea cortinei de fier în Europa. În cadrul simpozionului va avea loc proiecþia filmului documentar „Scrisori cãtre fratele meu în exil. Epoca stalinistã în România” (o producþie Signis România/KTO), realizat de Anca Berlogea.

Vor lua cuvântul Rocco Buttiglione, vicepreºedinte al Camerei Deputaþilor a Parlamentului italian, prof. Andrea Riccardi, fondatorul Comunitãþii Sant’Egidio, prof. Andrei Brezianu, de la Churchill College, Universitatea din Cambridge, Anca Berlogea, regizor, preºedinte Signis România.

La simpozion vor prezenta un mesaj de salut prof. Mihai Bãrbulescu, directorul Academiei Române din Roma, Excelenþa Sa Rãzvan Rusu, ambasadorul României în Italia ºi Excelenþa Sa Marius Lazurca, ambasadorul României pe lângã Sfântul Scaun.

Filmul „Scrisori cãtre fratele meu în exil. Epoca stalinistã în România” Filmul documentar „Scrisori cãtre fratele meu în exil. Epoca stalinistã în România” vorbeºte despre instalarea regimului comunist în România ºi încercarea statului totalitar de a desfiinþa Biserica catolicã, în perioada stalinistã, prin intermediul scrisorilor inedite ale Monseniorului Vladimir Ghika, adresate fratelui sãu Dimitrie, în Elveþia.

Nepoþi ai ultimului domnitor al Moldovei, fraþii Ghika sunt personalitãþi importante ale mediului diplomatic ºi religios din prima jumãtate a secolului al XX-lea. Amândoi au traversat douã rãzboaie mondiale, dar nu ºi-au imaginat cã adevãratul dezastru de-abia urma sã vinã. În anul 1948, odatã cu plecarea regelui Mihai din Romania, câþiva oameni, strict cei aflaþi în serviciul regelui, au putut sa îl însoþeascã în exil.

Dimitrie ºi Vladimir Ghika au fost printre puþinii care au putut sã îºi aleagã soarta. Dimitrie ºi soþia sa, Elisabeta Ghika, doamna de onoare a reginei Elena, au ales sã plece în exil, în Elveþia.

Monseniorul Vladimir Ghika a refuzat sã pãrãseascã þara. A fost arestat în 1952, condamnat de regimul comunist la trei ani de temniþã grea, pentru complicitate la crimã de înaltã trãdare.

A murit la Jilava, la 16 mai 1954, la vârsta de 80 de ani.

Timp de cinci ani, între 1948-1952, Vladimir Ghika a trimis fratelui sau, Dimitrie, refugiat în Elveþia, peste 15 scrisori care alcãtuiesc o cronicã emoþionantã ºi unicã a perioadei staliniste în România.

Site-ul filmului „Scrisori cãtre fratele meu în exil. Epoca stalinistã în România” www.ghika.eu

Regia: Ana BOARIU (Anca Berlogea) Director imagine: Silviu STAVILÃ Cu actorul Dan CONDURACHE în rolul monseniorului Vladimir Ghika Consultant: Emanuel COSMOVICI

nr nr..

Anunturi ,

10/2009 Academia TTeologicã eologicã “Anton Durcovici” anunþã deschiderea ªCOLII CREDINÞEI.

Pentru cine? De ce? ªcoala credinþei se adreseazã creºtinilor care doresc sã-ºi aprofundeze credinþa.

Fiecare creºtin este chemat sã-ºi cunoascã mai bine credinþa, pentru a o trãi cu adevãrat ºi pentru a o mãrturisi.

Cu cine? ªcoala apeleazã la animatori care au o formaþie teologicã ºi experienþã pastoralã.

Se aflã sub patronajul Academiei Teologice „Anton Durcovici“.

ªcoala a fost fondatã de Arhiepiscopul Ioan Robu, în septembrie 2009, pentru a rãspunde mai bine necesitãþii formãrii creºtine în Arhidieceza Romano-Catolicã de Bucureºti.

Cum? Parcursul propus pentru anul 20092010 cuprinde serii de tematici dezvoltate în5-6 întâlniri. Întâlnirile au loc dupã-amiaza. Cursurile se þin într-un limbaj accesibil tuturor.

Intrarea este liberã. Cursurile sunt gratuite.

ªCOALA CREDINÞEI Academia Teologicã Anton Durcovici

PROGRAMUL PRIMELOR CURSURILOR OCTOMBRIE 2009 Spiritualitate pentru viaþa de zi cu zi Invitat: Pr Pr.. Saverio Quesada Quesada, doctor în teologie ºi licenþiat în farmacie Zilele: 15, 16, 17 ºi 22, 23 octombrie Orele: 17-19

Teme: : 1. Toþi pot fi fericiþi.

Toþi pot fi sfinþi.

2. A transforma munca în rugãciune.

3. Zâmbeºte, Dumnezeu e Tatãl tãu!

4. A reevangheliza societatea.

5. Sfinþenia iubirii umane.

NOIEMBRIE 2009 V iaþa spiritualã în tradiþia creºtinã Teme: 1. Chemarea la sfinþenie.

2. Ce înseamnã asceticã ºi misticã?

3. Rugãciunea dupã Catehismul Bisericii Catolice.

4. Istoria Spiritualitãþii în viaþã consacratã.

5. Spiritualitatea laicilor ºi a familiilor.

6. Ortodoxie, isihasm, filocalie.

ªcoala Credinþei este o iniþiativã a Academiei Teologice “Anton Durcovici”. Academia funcþioneazã în cadrul Institutului Teologic „Sf. Tereza” din Bucureºti din anul 2001, dar la origini se aflã o iniþiativã a episcopului Anton Durcovici (1888-1951) care, în 1936, fiind încã Rector al Academiei Teologice – Seminarul Mare – din Bucureºti, a iniþiat cursuri de filosofie tomistã ºi teologie pentru laici. Actualmente Academia – înþeleasã în sensul clasic, de spaþiu în care oamenii se întâlnesc pentru a schimba idei, pentru a învãþa unii de la alþii – organizeazã un ciclu de conferinþe, lunare, þinute de profesori ºi specialiºti români ºi din strãinãtate, adresate marelui public. În cadrul Academiei au loc ºi alte tipuri de manifestãri: audiþii muzicale, prezentãri de cãrþi, vizionãri de filme, discuþii tematice etc.

Invitat: Pr Pr.. Luca Bulgarini Bulgarini, licenþiat in teologie Zile: 4, 5, 6 ºi 11, 12, 13 noiembrie Orele: 17-19

Cursurile se vor desfãºura în clãdirea Institutului Teologic Romano-Catolic din Bucureºti, str. G-ral Berthelot, nr. 19.

Academia Teologica Anton Durcovici Str. G-ral Berthelot 19, RO – 010164, Bucureºti, Sect.1 Tel: 201.54.16, Fax: 201.54.77 Director: Pr. Emil Moraru, email:premilmoraru@yahoo.fr

ANUNÞ - Invitaþie la conferinþã Academia Teologicã „Anton Durcovici” vã invitã la conferinþa Implicarea laicului în viaþa Bisericii Bisericii.

Invitat: Pr. Dr. Ermis Segatti (Profesor la Universitatea din Torino, Italia) Conferinþa va avea loc vineri, 9 octombrie 2009, ora 1630 la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfânta Tereza” (aula Auditorium maximum, etajul IV).

INTRAREA LIBERÃ.

Academia Teologicã Anton Durcovici, Str. G-ral Berthelot 19, RO – 010164, Bucureºti, Sector 1, Tel: 021201.54.16, Fax: 021201.54.77

21

22 Universul Familiei Reformarea cuvintelor (XXII)

Fidelitatea

Termenul fidelitate este amintit destul de des în Ritualul cãsãtoriei.

DEX-ul prezintã noþiunea de fidelitate astfel: „statornicie în convingeri, în sentimente, în atitudine, devotament, credinþã”, „precizie, exactitate în prezentarea sau în reproducerea realitãþii, a unui text, a unui model”, „înaltã fidelitate” (tehn.). Din cele trei categorii de semnificaþii ne oprim mai ales asupra celei dintâi, chiar dacã ºi urmãtoarele douã pot fi de folos, þinând cont cã, în virtutea sacramentului cãsãtoriei, mirii sunt chip al legãturii fidele dintre Cristos ºi Bisericã. „Înalta fidelitate” faþã de acest model, pe care Sfântul Paul îl numeºte „mare tainã” (cf. Ef. 5,32), face din cuplul conjugal o imagine vie a dãruirii lui Cristos faþã de Bisericã.

Parte din esenþa iubirii Fidelitatea înþeleasã ca statornicie în convingeri, în sentimente, în devotament, corespunde, de fapt, unei profunde aspiraþii a inimii omului. În cadrul celebrãrii cãsãtoriei, schimbul de inele exprimã acest fapt.

Inelele sunt, pe de o parte, semnul sigiliului nevãzut, al Duhului Sfânt, Duh de iubire, iar pe de altã parte al iubirii care merge pânã la capãt, al iubirii pentru totdeauna. Conform unei simbolistici strãvechi, inelul e pus pe degetul inelar deoarece, când mâna e dusã la piept, acesta e cel mai apropiat de inimã. Din inimã izvorãºte dorinþa fidelitãþii. Aºadar, fidelitatea e un fapt natural înainte de a fi unul religios.

Dorinþa, însã, conform structurii sale intime, tinde cãtre infinit. Prin urmare, fidelitatea dintre un bãrbat ºi o femeie nu e o fixaþie anacronicã, întâlnitã doar pe tãrâm creºtin. Fidelitatea aparþine esenþei iubirii, cãreia îi dã o conotaþie aparte. În caz contrar - observã von Balthasar – lipsa fidelitãþii e simptomul neechivoc al lipsei iubirii. “Unde existã infidelitate nu existã iubire. Unde existã fidelitate nu-i necesar sã fie iubire. Inima poate spune: «Chiar dacã nu te pot iubi, vreau mãcar sã-þi fiu fidel». Însã, o legãturã fidelã duce totdeauna la iubire sau, cel puþin, are la baza sa un nod de iubire, chiar dacã nesesizat de inimã ºi sentiment, care trece dincolo de timp”. În plus, soþii creºtini, prin fidelitate, mãrturisesc atât forþa dorinþei cât ºi forþa darului Duhului Sfânt, conferit o datã cu taina cununiei. Ei sunt o mãrturie de statornicie, contrarã divorþurilor, separãrilor, infidelitãþii. Prin fidelitate trece – aº spune fãrã sã exagerez - „noua evanghelizare”... cãsãtoria devenind locul în care iubirea îºi atinge perfecþiunea, fãcând din casã templul în care se poate respira iubirea ºi fidelitatea lui Dumnezeu.

Duhul este dãruit tocmai pentru aceasta.

Inelele sunt, pe de o parte, Parte din viaþa de zi cu zi semnul sigiliului nevãzut În virtutea fidelitãþii, se poate vorbi de al Duhului Sfânt... o spiritualitate a vieþii obiºnuite. Ea face ca

fiecare gest sã fie deosebit, chiar dacã se repetã: cafeaua sau ceaiul de dimineaþã, prânzul sau cina împreunã, cãlcatul lenjeriei, munca din casã…

Tot mai adesea, însã, cuplurile „moderne” trãiesc o dramã. Rutina ºi iar rutina. Viaþa obiºnuitã se traduce într-un consum de iubire, ceea ce, în ultimã instanþã, aduce frustrare. De aici alternative riscante, cãutãri solitare, puse toate sub semnul divertismentului, ceea ce, în esenþã, e înstrãinare ºi rãtãcire. Marea lecþie pe care soþii o au de învãþat e sã creascã în ambientul vieþii obiºnuite. Repetitivitatea poate fi prilejul de a arãta o dragoste mereu reînnoitã. În timpul logodnei, tinerii îºi repetã deseori “te iubesc”. Nu se plictisesc sã o spunã ºi nici sã o audã. Cei cãsãtoriþi, în schimb, chiar dacã nu mai recurg la fel de des la “te iubesc”, recurg la gesturi concrete, adeseori obiºnuite, dar îmbrãcate în culorile iubirii. Dacã nu ar fi aºa, s-ar pune în pericolul infidelitãþii conjugale.

Construieºte unitatea Iubirea este unificatoare. Fidelitatea conduce la unitate. Întãrirea unitãþii aduce cu sine creºterea, maturizarea celor doi. Fidelitatea e, în fapt, expresia cea mai grãitoare a creºterii calitãþii de soþ, respectiv soþie, ºi implicit de tatã, respectiv mamã, ºi, nu în ultimul rând, de bãrbat, respectiv femeie.

Se cuvine sã amintim cã în ziua cãsãtoriei soþii au primit darul indisolubilitãþii.

Asupra acestuia vom reveni înnumãrul urmãtor.

O istorioarã Cineva care îºi ducea traiul în sãrãcie ºi umilinþã fu lovit de noroc: o avere neaºteptatã. Plin de bucurie colindã în lung ºi-n lat strãzile oraºului.

Pentru prima datã îºi cumpãrã haine frumoase ºi pantofi de lux. Când se lãsã seara, frânt de obosealã, adormi la marginea trotuarului, cu picioarele atârnând în stradã. O maºinã reuºi cu chiu cu vai sã opreascã la timp, fãrã sã-l accidenteze. Înfuriat la maxim, ºoferul deschise portiera ºi strigã: „mãcar de þi-ai fi ferit picioarele de pe stradã”. Omul se privi lung, ºi când îºi zãri nãdragii eleganþi ºi pantofii de lux zise: „dã-i drumul cã astea nu-s picioarele mele”.

Aºa se poate întâmpla ºi cu fidelitatea.

Cineva ar putea spune: „nu-i vorba de mine, de cãsãtoria mea. E mult mai sãracã”. Ca ºi acest biet om, cineva ar putea sã nu observe ce dar mare e cãsãtoria-sacrament. Ar putea spune cã nu îi este proprie, nu-i aparþine. Sau ar putea cãdea în ispita subtilã de a crede cã ceea ce þine de sacrament, ca dar al lui Dumnezeu, e o chemare greu de urmat…

Pr Pr.. Fabian MÃRIUÞ

nr nr..

Universul Familiei

10/2009

23

Anul Pastoral 2009 – 2010 Anul Sfintei Preoþii

Alte repere din Anul Sfintei Preoþii - Duminicã , 18 octombrie 2009: lansarea catehezelor din cadrul Anului Sfintei Preoþii în fiecare parohie; - în una din duminicile din lunile noiembrie, decembrie (2009), februarie, martie (2010): desfãºurarea uneia sau a alteia din cateheze în parohiile din Bucureºti ºi provincie, cu ajutorul cuplurilor animatoare ºi a unui preot din parohie, dupã un program care sã þinã cont de toate activitãþile din fiecare parohie; - în timpul Postului Mare: Calea Crucii pentru familii; - cateheze lunare la parohia Sfânta Cruce; - 23-25 aprilie 2010: pelerinaj; - 21-23 mai 2010: întâlnire la mãnãstirea fraþilor carmelitani de la Snagov; - 4 iunie 2010: festivalul familiilor la Oratoriul din Popeºti.

Anul viitor se împlinesc 5 ani de la primul festival desfãºurat la oratoriul din Popeºti.

Prima ediþie, care a avut loc în 2005, a adus împreunã mai bine de 100 de familii din 6 parohii din Bucureºti. Sperãm ca la a doua ediþie sã ia parte un numãr ºi mai mare de familii, din toate parohiile.

Ca urmare a experienþei dobândite ºi a legãturilor create între familiile din parohiile diecezei, avem bune speranþe cã cel de-al doilea festival va fi o reuºitã.

Ne încredinþãm de pe acum Domnului ca, pe 4 iunie, soarele sã ne mângâie cu razele sale.

Paginã realizatã de Pr Pr.. Fabian MÃRIUÞ

Centrul diecezan de pastoraþie a familiilor împreunã cu Asociaþia familiilor catolice Vladimir Ghika, la fel ca în anul pastoral precedent, va organiza un ciclu de patru cateheze în parohiile diecezei. Temele care vor fi puse în discuþie sunt: Preoþia, Preoþia ºi Cãsãtoria, Slujirea: mod de a fi al laicului ºi al persoanei consacrate, „Liturghia aproapelui”. Scopul acestor cateheze este dublu: primul este formarea spiritualã a credincioºilor, iar cel de-al doilea popularizarea figurii Mons. Vladimir Ghika, una dintre marile personalitãþi ale bisericii locale ºi universale din veacul al XX-lea, martir în perioada regimului comunist, mort la data de 16 mai 1954.

Considerãm oportun ca în acest an dedicat Sfintei Preoþii, pus la nivel de Bisericã universalã sub patronajul sfântului paroh din Ars, Ioan Maria Vianney, sã facem cunoscutã, pe plan local, figura remarcabilã a Mons. Ghika. De ani buni, în paginile revistei Actualitatea Creºtinã apar mãrturii, amintiri, comentarii ce privesc viaþa ºi persoana sa. Prin acest ciclu de cateheze intenþionãm sã prezentãm prin viu grai câteva din învãþãturile sale. Titlul temelor aratã cã am vrut sã pãstrãm tematica de fond a preoþiei. Am selecþionat, însã, câteva pasaje care reflectã gândirea Monseniorului ºi despre viaþa consacratã în general ºi despre cãsãtorie, ca în felul acesta sã urmãm ºi una din perspectivele Catehismului Bisericii Catolice care vorbeºte despre preoþie ºi cãsãtorie ca sacramente de misiune.

Popularizarea personalitãþii preotului Vladimir Ghika vine din dorinþa clerului ºi a credincioºilor din dieceza noastrã ca acesta sã fie ridicat, cât mai curând, la cinstea altarelor.

24 Arta de a Trãi „Copilul în pântecele mamei are dreptul la viaþã, drept primit direct de la Dumnezeu, nu de la pãrinþi (ci prin pãrinþi), nici de la vreo societate sau autoritate omeneascã” (Papa Pius al XII-lea).

A soluþie!

Avortul vortul nu este o soluþie! “Întreruperea sarcinii datoritã expulziei spontane sau provocate a fãtului din cavitatea uterinã înainte ca acesta sã fie viabil”. Aceastã definiþie a avortului, pe care o dã un dicþionar medical, ar putea umple de indignare orice om de bunã credinþã. Cine ºi cu ce drept poate sã dea verdictul dacã o fiinþã umanã este sau nu viabilã? Cine ºi cu ce drept hotãrãºte dacã o fiinþã umanã poate sau trebuie sã mai trãiascã?

Pentru cã este vorba de o fiinþã umanã, nu doar de un „ghem de celule”!

Revenim asupra problemei avortului, dorind sã tragem, din nou, un semnal de alarmã deoarece, pe plan mondial, România continuã sã fie în frunte în ceea ce priveºte avorturile, înregistrându-se o ratã de 3 avorturi la fiecare naºtere vie.

Transformãrile sociale ºi morale ale societãþii noastre au influenþat considerabil conºtiinþa moralã asupra avortului. O societate tot mai violentã, o mentalitate împotriva vieþii, revendicarea de cãtre femeie a ”dreptului la avort” ºi a dreptului de a-ºi administra singurã sarcina, neacceptarea copilului nedorit sau a celui cu malformaþii - toate acestea au schimbat puternic perspectiva asupra avortului. Astãzi, societatea este înclinatã sã acorde dreptul de decizie femeilor însãrcinate (chiar ºi atunci când acestea sunt minore), sã considere sarcina o problemã exclusiv a femeii, fãrã nicio implicare din partea bãrbatului; iar când se face referire la sarcinã sau la avort, aproape cã se vorbeºte ca despre una din numeroasele intervenþii posibile asupra trupului.

De ce se recurge la avort?

Femeile însãrcinate care recurg la acest gest îºi motiveazã alegerea destul de variat. ªi motivele care determinã o femeie sã renunþe la o sarcinã sunt numeroase: posibile malformaþii ale fetusului, lipsa sau ignorarea valorilor morale ºi religioase, starea materialã instabilã sau precarã, prioritatea formãrii intelectuale ºi a carierei, relaþia instabilã cu partenerul de viaþã, numãrul copiilor deja existenþi, lipsa susþinerii din partea familei, sãnãtatea etc. Un alt motiv pentru a recurge la

avort - mai nou ºi la modã printre cei cu bani este ºi preferinþa pentru sexul copilului sau pentru anumite caracteristici (noile tehnologii pot determina sexul copilului, culoarea ochilor, a pãrului…).

Dar dincolo de cauzele care duc la avort ºi de uºurinþa cu care se recurge la acest gest, rãmâne întrebarea: este copilul nenãscut o fiinþã umanã?

Copilul nenãscut este o fiinþã umanã! În 1967, la Washington, s-a desfãºurat Conferinþa Internaþionalã asupra Avortului Avortului, la care au luat parte reputaþi biochimiºti, obstetricieni, ginecologi ºi geneticieni din lume. Concluzia cvasiunanimã (19 contra 1) a fost urmãtoarea: „Majoritatea membrilor acestei comisii nu au putut descoperi un moment, situat între întâlnirea spermatozoidului cu ovulul (sau cel puþin în faza blastocisticã) ºi naºterea copilului, în care sã se poatã afirma cã ceea ce s-a conceput nu avea viaþã umanã. Schimbãrile care intervin în momentul nidaþiei, în momentul când embrionul are ºase sãptãmâni, în momentul când fãtul are ºase luni ºi când nounãscutul are o sãptãmânã sau când ajunge la vârsta adultã nu sunt decât diferite faze ale unui singur proces de dezvoltare ºi de maturizare”.

Dr. Bernard N. Nathanson lucra într-o clinicã în care se fãcuserã 60.000 de avorturi în 2 ani, el însuºi fiind „autorul” a 10 000 dintre acestea. El a filmat pe „viu”, cu ajutorul ecografului, un avort.

Imaginile le-a intitulat Strigãtul mut ºi au fost cele care l-au fãcut sã conºtientizeze cã avortul este o crimã. Cu ajutorul imaginilor filmate a vãzut

cum copilul nenãscut se apãrã, se retrage de lângã instrumentul ucigaº al medicului, ritmul bãtãilor inimii copilaºului nenãscut începe sã creascã rapid; a observat cum copilul „strigã”, deschizând gura, dar nimeni nu-l aude. Este un strigãt mut! (http://www.adevarul despreavort.ro/ce-spune-stiinta-medicina/37strigatul-mut-the-silent-scream).

Dr. Bernard N. Nathanson a devenit un luptãtor împotriva avorturilor ºi acum încearcã sã ajute la conºtientizarea oamenilor cã viaþa începe în momentul conceperii, al fecundãrii, ºi cã acel fãt, copilul nenãscut, nu este un „ghem de celule”, ci un copil ca ºi cei nãscuþi, dar întrun stadiu mai puþin dezvoltat. Este o fiinþã umanã!

Soluþii la avort Multe dintre femeile care au fãcut avort au mãrturisit traumele ulterioare, nu doar fizice, ci si psihice ºi morale. Unele dintre acestea au devenit apãrãtoare ale dreptului la viaþã al copiilor nenãscuþi. Dupã ce au trecut prin calvarul unei pruncucideri, ele spun cã nu avortul este soluþia!

Existã numeroase asociaþii care pot consilia, care pot oferi ajutor pentru creºterea copilului sau, în ultimã instanþã, dacã situaþia mamei chiar nu-i permite acesteia sã-ºi creascã copilul, este facilitatã adopþia pruncului de cãtre o familie ce nu poate avea copii ºi-ºi doreºte acest lucru.

Informaþii, sfaturi ºi alte materiale pro vita pot fi gãsite pe: site-ul Asociaþiei Darul vieþii www.darulvietii.cnet.ro; site-ul Asociaþiei Familia ºi viaþa, centru de consiliere pentru familie www.familiasiviata.ro; site-ul www.catholic digitalstudio.com/prolifevideos.htm care conþine o colecþie de înregistrãri video ºi documentare pentru viaþã; site-ul www.profamilia.ro care conþine „Manualul de bioeticã”, în care se vorbeºte pe larg despre avort; site-ul conþine mai multe cãrþi, reviste despre cãsãtorie, apãrarea vieþii, familie, adolescenþã, sãnãtate etc; www.hli.org/gianna_molla/ ce oferã mãrturia unei mame care a þinut mai mult la viaþa copilului decât la a sa.

Cristina ªOICAN

nr nr..

Arta de a Trãi

10/2009

Psihologul rãspunde Cum poate fi ajutat un copil de vârstã ºcolarã sã þinã cont de lucrurile bune ºi de educaþia pe care le-a primit în familie ºi sã nu se lase influenþat negativ de colegii de clasã? ªi în numerele precedente am atins aceastã problemã a educaþiei primite în familie ºi a importanþei pe care o are transmiterea de valori de cãtre aceia care sunt principalii responsabili de educarea copiilor: pãrinþii. Psihologia, pedagogia ºi Biserica învaþã ºi încearcã sã responsabilizeze familia asupra misiunii ei de factor iniþiator ºi determinant în fundamentarea bazei educaþionale pe care se vor clãdi apoi toate informaþiile ºi exemplele venite prin intervenþia instituþiilor ce îºi asumã dezvoltarea umanã, intelectualã ºi religioasã a copiilor.

Pãrinþii, maeºtri ai educãrii Din pãcate nu se þin cursuri despre cum sã fii pãrinte. ªi chiar dacã ar încerca cineva sã-i înveþe pe viitorii pãrinþi în ce constã statutul de pãrinte, puþini ar fi aceia care sã se lase îndrumaþi. „Eu ºtiu cel mai bine de ce anume are nevoie copilul meu” sau „eu îmi cunosc copilul ºi mie îmi revine educaþia lui, n-am nevoie sã mã înveþe alþii”... sunt rãspunsuri des întâlnite în munca de pedagog ºi de preot. Dar când copilul eºueazã, responsabilitatea este în cu totul altã parte decât la pãrinþi sau în familie, dupã cum declarã cu revoltã aceiaºi pãrinþi. Atunci când încerci sã educi individual, folosindute de autoritatea celui de la catedrã - obligat sã transmitã valorile societãþii (iar în cazul preotului - valorile Bisericii) - eºti acuzat de teroare, hãrþuire sau chiar cã nu îi tratezi pe toþi în mod egal. Se spune despre pãrinþi cã trebuie sã fie niºte maeºtri ai educãrii, capabili sã se adapteze condiþiilor mereu în schimbare ale societãþii, apþi sã gãseascã variante potrivite pentru a transmite valorile la care se raporteazã familia... Chiar dacã acest lucru se dovedeºte dificil, trebuie ca fiecare sã încerce sã-l punã în practicã.

Strategii de educare Evident, de multe ori ceea ce se învaþã în familie contrasteazã cu ceea ce se întâlneºte în afara ei. Cel mai important sfat este de a prezenta fiecare solicitare, fiecare valoare a familiei împreunã cu principiul ce o guverneazã.

Dacã spre exemplu îi cereþi sã nu arunce mâncarea care îi prisoseºte, explicaþi-i totodatã cât este de importantã hrana, câþi alþi oameni au nevoie de ea. Înþelegând motivaþia ce determinã un anumit comportament sau crez, îl va accepta mult mai uºor ºi nu va renunþa la el nici mai târziu. Regulile „ilogice” (neînþelese) nu sunt acceptate uºor ºi nici practicate din convingere.

Un alt sfat este acela de a compara obiectiv învãþãmintele din familie cu cele din exterior, demonstrându-i cu exemple de ce primele sunt corecte, iar celelalte greºite. Pus în faþa incontestabilului va adera la ceea ce îi spuneþi, iar dumneavoastrã vã creºteþi credibilitatea pentru o situaþie viitoare în care va fi nevoie sã fiþi crezut.

Apelaþi ºi la motivaþia cã fiind pãrinte, îi vreþi binele. Asta dacã aþi demonstrat pânã în acel moment cã îi urmãriþi interesele cu adevãrat. Dacã nu are încredere în pãrinþi, un copil nu va accepta decât de fricã învãþãturile venite de la ei. ªi asta doar pentru perioada în care nu se poate manifesta liber. Iar în încheiere, nu uitaþi un aspect deosebit de important: va crede în ceea ce îi spuneþi ºi va accepta sã punã în practicã doar când va vedea în dumneavoastrã un model de comportament, un om coerent în ceea ce spune ºi face.

N.B. Nu ezitaþi sã îi cunoaºteþi prietenii. Invitaþi-i acasã sã se joace ºi sã înveþe împreunã. Astfel puteþi afla care sunt valorile familiilor prietenilor copilului dumneavoastrã.

Psiholog, Pr Pr.. Marius ANTÃLUÞE

Sfatul Medicului PÃRINÞI PARINÞI ªªII COPII COPII

În curgerea vieþii clipele trec ºi nu pot fi recuperate. Sãnãtatea omului reclamã o folosire judicioasã a orelor fiecãrei zile. Aceasta înseamnã disciplinã ºi respectarea unui program de viaþã. Încã de mici, copiii trebuie sã înveþe acest lucru, sã aibã exemplul pãrinþilor.

Se ºtie cã instalarea unui stereotip dinamic, cu ore fixe de sculare ºi culcare, ore de masã ºi relaxare induc o bunã reglare a funcþiilor organismului. Un stil dezordonat de viaþã, dimpotrivã, solicitã adaptãri haotice la diferitele situaþii din timpul zilei, randamentul muncii fizice sau intelectuale e scãzut ºi rezistenþa la agresiunile nocive din mediu de asemenea.

Elevul din clasa întâi trebuie obiºnuit sã lucreze în primul rând temele de scris, apoipe cele de învãþat, contra cronometru. Astfel, îi va rãmâne timp de joacã ºi relaxare. Activitãþile cultural-educative ºi sportive extraºcolare nu trebuie sã încarce prea mult programul zilnic.

Ele vor fi dozate în funcþie de înclinaþiile ºi preferinþele elevului, nu de impunerea ambiþiilor pãrinþilor. Copilul va fi obiºnuit sã participe la mici îndatoriri ale nevoilor casei: a pune masa, a strânge vasele, a þine ordine în dulapul de haine, în raftul cu cãrþile de lecturã, în colþul cu jucãrii.

Adolescentul ridicã adesea probleme delicate, atât în familie cât ºi la ºcoalã. Cu multã afecþiune, tact ºi bunãvoinþã în comunicarea cu tinerii, uneori negativiºti, alteori cu accese vehemente de personalitate, teribilisme, relaþii sentimentale, pãrinþii le pot rezolva. Trebuie menþinutã încrederea pe care un copil o are faþã de pãrinþi, pentru ca tânãrul sã nu caute în afara familiei rãspunsul la întrebãrile lui. Drama rupturilor în familie, tentaþii ºi influenþe negative, pot sã determine tulburãri de comportament, traume psihice, dereglãri somatice (fizice). Severitatea excesivã a unor pãrinþi, cu cerinþe prea ridicate, ca ºi impunerea, fãrã discernãmânt, a unor direcþii de viaþã contrare înclinaþiilor ºi aspiraþiilor tânãrului, pot duce, adesea, la suferinþe reciproce cu consecinþe negative asupra sãnãtãþii.

Exemplul pãrinþilor este un factor decisiv în formarea personalitãþii copilului ºi a tânãrului. Certuri ºi invective vor lãsa urme în caracterul copiilor, iar divorþul pãrinþilor este o puternicã traumã afectivã cu rãsunet pe toatã viaþa. Nu este uºor sã fii un bun pãrinte. Sãnãtatea mentalã ºi fizicã a membrilor familiei reclamã un ambient de armonie ºi respect. Asigurarea condiþiilor materiale de hranã ºi îmbrãcãminte este necesarã dar nu suficientã în viaþa familiei, care reclamã ºi o trãire spiritualã comunã. Cãldura dragostei ºi timpul investit în relaþiile reciproce sunt un bun preþios pentru fiecare.

Rugãciunea împreunã, în familie, aduce harurile necesare în viaþa membrilor ei spre slava lui Dumnezeu.

Dr AL Dr.. Beatrix P PAL

25

26 Istorie si, Spiritualitate Vladimir Ghika ºi preoþia sa

Vladimir Vladimir Ghika Ghika la la 86 86 de de ani ani de de preoþie! preoþie! În ziua de 7 octombrie a anului 1923 Vladimir Ghika era hirotonit la Paris în biserica Lazariºtilor.

Era un început aºteptat cu multã rãbdare, pentru cã ºi în acest eveniment trebuia sã se împlineascã o voinþã, alta decât a candidatului sau a cardinalului, trebuia sã se împlineascã voinþa divinã. Însã, acum, pentru noi, aceastã aniversare este doar un pretext ca sã începem sã observãm, pentru cã suntem în Anul Sfintei Preoþii, câteva aspecte din preoþia lui Vladimir Ghika. Vom face acest lucru de-a lungul câtorva articole, acesta fiind primul dintre ele, ºi îl dedicãm rugãciunii Chemarea la preoþie se primeºte prin rugãciune Revenind la momentul hirotonirii principelui Vladimir Ghika, biografii, unii dintre ei fiind confidenþi intimi ai sãi, vorbesc despre dorinþa acestuia de a deveni preot. Întreaga lui viaþã fusese o continuã maturizare a unei vocaþii speciale. Tânãr fiind, a fost sfãtuit sã-ºi trãiascã credinþa ca laic, întrucât în lume era mare nevoie de o mãrturie ca a lui, iar în lumea în care el avea acces, cu atât mai mult. Însã chemarea la preoþia ministerialã a fost un glas constant în inima lui, un glas ce se auzea doar în rugãciunea lui privatã. Putem fi convinºi cã Vladimir se ruga intens ca sã poatã discerne vocaþia sa la preoþie.

Nu era, însã, singurul care se ruga. Aceiaºi biografi vorbesc de influenþa pe care a avut-o o contemplativã care i-ar fi spus: “O singurã Liturghie pe care aþi celebra-o ar fi infinit mai preþioasã pentru suflete decât tot binele pe care l-aþi face acestora prin activitatea dumneavoastrã”. Astfel de cuvinte, pe buzele unei persoane consacrate, sunt semnul credinþei în eficacitatea Liturghiei ºi al rugãciunii pentru vocaþia celor care o vor celebra. Acea persoanã, ºi nu numai ea, se ruga pentru preoþia lui Vladimir.

acordã de-a lungul zilelor, dupã nevoi. De aici decurge necesitatea … de a le cere zilnic”.

Cererea harurilor este rugãciune, iar cei care l-au cunoscut, cum ar fi cãlugãrii benedictini cu care locuia la Paris, au dat Amintire de la aniversarea a 25 de ani mãrturie cã pãrintele de preoþie ai Mons. Ghika Vladimir petrecea ore întregi, în tãcere, în faþa Sfântului Sacrament.

Chiar dacã ne referim la trãirea preoþiei în apostolat, îl putem vedea pe preotul Vladimir Ghika, la Villejuif, cum îi atrage pe cei care erau departe de Dumnezeu, ca ºi Parohul de Ars, datoritãdevotamentului în rugãciune.

La fel fãcea la Bucureºti, în apartamentul fratelui sãu, de pe Bulevardul Dacia, sau în spitalul Surorilor de Caritate ºi, în ultimã instanþã, în celulele închisorilor unde a fost obligat sã-ºi petreacã ultimii ani de viaþã.

Preoþia se menþine prin rugãciune Într-o predicã, Monseniorul Ghika spunea cã “preoþia se reînnoieºte în fiecare zi” ºi cã “în preoþie, harurile nu se primesc toate deodatã, … ci se

Preoþia se vindecã prin rugãciune Dumnezeu a fãcut ca slujirea lui de preot sã se desfãºoare ºi printre cazurile foarte dificile ºi doar El cunoaºte numãrul convertirilor realizate prin Mons. Ghika. De multe ori, Domnul i-a trimis preoþi cãzuþi sau care abandonaserã slujirea. Martorii direcþi spun cã aceste profanãri ale sacramentului preoþiei îl întristau pânã la lacrimi. Pe mulþi dintre aceºtia i-a ajutat sã înþeleagã sensul preoþiei ºi, astfel, au fost recuperaþi. Însã, toate acestea nu datoritã puterii de a convinge, ci prin puterea rugãciunii. Împreunã cu Yvonne Estreme, Monseniorul este considerat inspiratorul fraternitãþii spirituale Virgo fidelis. Membrii acestei fraternitãþi se roagã ºi oferã suferinþele pentru sfinþirea clerului. Grupului iniþial al acestei fraternitãþi îi cerea deseori susþinere de rugãciune pentru preoþii cu probleme pe care îi însoþea spiritual.

În amintirea mons. Vladimir Ghika Abaþia din Auberive (Franþa) a gãzduit sâmbãtã, 26 septembrie, o întâlnire în amintirea monseniorului Vladimir Ghika. În program: conferinþe despre viaþa mons. Ghika ºi despre legãtura lui cu abaþia din Auberive; vizionarea filmului Scrisori cãtre fratele meu din exil, în varianta prelungitã (52 min.), realizat de Anca Berlogea; expoziþie de fotografie.

Duminicã, 27 septembrie, dupã Liturghia de la 10.30, în biserica Sf. Ana din Auberive a avut loc o scurtã prezentare a spiritualitãþii mons. Ghika. La abaþia din Auberive, mons. Vladimir Ghika a înfiinþat, în anul 1924, cu aprobarea Suveranului Pontif, o comunitate religioasã de avangardã la acea vreme: Comunitatea Fraþilor ºi Surorilor Sfântului Ioan. Din lipsa mijloacelor materiale, comunitatea s-a destrãmat, iar abaþia a fost încredinþatã cãlugãrilor benedictini.

Astãzi este un aºezãmânt cultural.

Vedem, aºadar, cã preoþia Monseniorului Ghika este profund legatã de rugãciune, în originea sa, în menþinere ºi în acþiune. Sunt convins cã ºi acum, în aniversarul hirotonirii sale, oferã binecuvântarea ºi rugãciunea sa, aºa cum a fãcut la jubileul de 25 de ani de preoþie.

Astfel, el este nu numai un model al preoþilor, ci ºi un protector, pentru cã ºtie cât de importantã este aceastã misiune.

Pr Pr.. Francisc UNGUR EANU Postulatorul Cauzei de Beatifi care

nr nr..

Sfântul Lunii în Iconografie

10/2009

27

Sfântul Francisc din Assisi (1182-1226) Din „istoriile” lui Giotto

Sfântul Francisc renunþã la bunurile temporale. Marele pictor toscan s-a inspirat din „Legenda maior” (I,3): Dupã ce i-a restituit tatãlui toate lucrurile, dezbrãcat de haine, a renunþat la bunurile pãrinteºti ºi temporale, zicând: «De-acum înainte pot spune cu hotãrâre: - Tatãl nostru care eºti în ceruri -, pentru cã Pietro al lui Bernardone m-a repudiat».

Sf. Francisc renunþã la bunurile pãmânteºti

Cea de-a cincea „istorie” este împãrþitã în douã registre verticale, despãrþite de un fond neutru. La dreapta, tatãl lui Francisc, Bernardone, cu hainele fiului pe braþ, plin de furie, este reþinut de mânã de un martor al scenei.În spatele lui se disting chipurile altor burghezi onorabili. In partea opusã, Francisc, dezbrãcat, se roagã cu privirea aþintitã cãtre „mâna lui Dumnezeu” care binecuvânteazã adunarea din înaltul norilor.

Episcopul, urmat de un grup de cãlugãri (identificaþi prin semnul tonsurii) îi acoperã trupul gol. Separarea netã dintre cele douã grupuri redã în mod simbolic poziþiile lor ireconciliabile, reprezentând în acelaºi timp trecutul ºi prezentul lui Francisc. În mulþime se zãresc ºi chipurile a doi copii (primii copii ce nu-l reprezintã pe Isus zugrãviþi vreodatã în arta medievalã), aluzie, poate, la vocaþiile pe care le nasc astfel de momente exemplare.

Impresionantã prin modernitatea ei este anatomia corpului lui Francisc, cu muºchii în care palpitã forþa tinereþii (spre deosebire de grafismele geometrice din pictura anilor precedenþi!).

Scenografia arhitectonicã din spatele grupurilor, dezvoltatã pe înãlþime, într-un complex de volume pline ºi goale, are un simplu rol decorativ.

Ieslea din Greccio. Este cea de-a treisprezecea scenã a naraþiunii. „Legenda maior” (X, 7) povesteºte: Cum fericitul Francisc, în memoria Naºterii lui Cristos, a dat ordin sã se pregãteascã ieslea (il presepe), sã fie umplutã cu fân, sã se aducã boul ºi mãgarul.

A predicat despre naºterea Regelui sãrac ºi, în timp ce omul cel sfânt îºi þinea predica, un cavaler zãri pe [adevãratul] Pruncul Isus în locul aceluia pe care îl pusese sfântul. În timpul nopþii de Crãciun a anului 1223, la Greccio (provincia Rieti), Francisc evocã naºterea lui Isus printr-o reprezentare cât mai apropiatã de realitate a evenimentului.

Hagiografia ne spune cã în timpul Sfintei Liturghii ar fi apãrut în iesle pruncul Isus „în carne ºi oase”, pe care Francisc l-ar fi luat în braþe. În acest episod îºi are originea ieslea de Crãciun din tradiþia Bisericii catolice.

Cu toate acestea, Giotto plaseazã momentul în presbiteriul Bazilicii inferioare din Assisi. Scena este în acelaºi timp un extraordinar document de epocã. Spectatorului i se prezintã partea bisericii rezervatã clerului, ambient reprezentat

cu lux de amãnunte ºi separat de navatã prin „catapeteasmã”. Se pot vedea un ciboriu, asemãnãtor celor lui Arnolfo di Cambio, cãlugãri care cântã privind în sus spre cartea aºezatã pe „leggio”, amvonul din nava bisericii ºi crucea de lemn orientatã oblic spre popor, din care este vizibil suportul de prindere.

O mare mulþime asistã la scena din prim plan în care Francisc þine Pruncul în braþe.

Femeile, care nu pot intra în prezbiteriu, se mulþumesc sã observe scena de la uºa prezbiteriului.

Icoana stigmatelor stigmatelor.. Episodul primirii stigmatelor de cãtre Sfântul Francisc – scena a nouãsprezecea – este relatat de „Legenda maior” (XIII, 3): În timp ce fericitul Francisc se ruga pe o coastã a muntelui de la Verna, l-a vãzut pe Cristos sub chip de serafim crucificat; acesta i-a întipãrit în mâini ºi în picioare, ca ºi în coasta dreaptã, stigmatele Domnului Nostru Isus Cristos de pe Cruce .

Sf. Francisc primeºte stigmatele

Ieslea de Crãciun din Greccio

Muntele Verna asumã rolul unui nou Calvar unde se consumã încã o datã sacrificiul Crucii.

Francisc este însoþit de fratele Leon care, rãmas deoparte, este cufundat în lecturã. În centrul imaginii, îngenunchiat, cu picioarele goale, îmbrãcat în rasa ordinului fondat de el, Francisc este în extaz mistic. Un înger, prin cinci raze luminoase, îi întipãreºte în mâini, picioare ºi coastã rãnile lui Cristos.

Privindu-l pe Francisc în frescele lui Giotto, m-am revãzut copil, în biserica satului meu (pe atunci plinã de picturi!), cântând împreunã cu toatã suflarea „Cerul e dorul meu”!...

Pr Pr.. Ieronim IACOB

Atribuite lui Giottoºi pictate între 1290 ºi 1295, Istoriile Sfântului Francisc ce împodobesc pereþii Bazilicii superioare din Assisi, sunt formate din douãzeci ºi opt de compoziþii în frescã.

28 Lecturi

,

Dumnezeu ºi lumea

(Joseph Cardinal Ratzinger – Papa Benedict al XVI-lea, Dumnezeu ºi lumea. A crede ºi a trãi în epoca noastrã, o convorbire cu Peter Seewald, 526 pag., editura Sapientia, Iaºi 2009.

Traducere de Tudor Soroceanu)

Paginã realizatã de Liana GEHL

Într-un amurg de sfârºit de iarnã, doi cãlãtori urcã în tãcere spre abaþia benedictinã de la Monte Cassino. „Deºi iarna trecuse – avea sã scrie unul dintre ei mai apoi – nu ºtiu de ce, dar ne era totuºi oarecum teamã de nopþile reci care aveau sã mai vinã”. Cei doi nu sunt strãini unul de altul; au mai stat o datã de vorbã, îndelung, cu vreo ºase ani înainte, ºi din convorbirea lor s-a nãscut volumul Sarea pãmântului, „primit de mulþi cu recunoºtinþã ca un ajutor în orientarea lor”. Pe atunci, unul dintre cei doi interlocutori – jurnalistul Peter Seewald – era „un agnostic în cãutarea adevãrului”; reîntors în Biserica Catolicã, dorea acum sã continue „din interior” discuþia începutã cu Cardinalul Ratzinger, cãutând, în calitate de credincios, sã-ºi înþeleagã credinþa. Suntem la începutul lui februarie 2000, când la Monte Cassino primãvara prinde deja sã mijeascã.

Aºa s-a nãscut volumul Dumnezeu ºi lumea. A crede ºi a trãi în epoca noastrã, „un fel de introducere în creºtinism, sau un fel de catehism alcãtuit din întrebãrile epocii noastre ºi din rãspunsuri pe care raþiunea plinã de credinþã le poate gãsi ºi azi”. Cartea, dupã cum o spun autorii înºiºi, este rezultatul a patrucinci zile de discuþii între – pe atunci – Cardinalul Ratzinger ºi jurnalistul mai sus amintit. Discuþiile au fost înregistrate ºi apoi transcrise cu fidelitate de Peter Seewald, dupã care Cardinalul le-a revãzut, dându-ºi acordul spre publicare. „Eu însumi – aratã Papa Benedict al XVI-lea în prefaþa la ediþia de buzunar – mi-am citit cu spirit critic rãspunsurile, îndreptându-le acolo unde am crezut cã e cazul, din punct de vedere al limbii ºi introducând cu mare precauþie câte o adãugire; în mare însã, cuvântul rostit a rãmas aºa cum l-a plãsmuit clipa.” Au fost clipe ºi zile deosebit de intense: volumul, alcãtuit dintr-un prolog ºi trei capitole împãrþite în optsprezece subcapitole, rãspunde la peste o sutã de întrebãri care acoperã cele mai importante, precum ºi cele mai spinoase aspecte ale credinþei, aºa cum se prezintã ele omului de astãzi. „Munþi de întrebãri nerezolvabile care þi se pun în drum”, explicã Peter Seewald, într-o lume în care numele lui Dumnezeu se pomeneºte mai mult ca niciodatã, dar, „de fapt, nimeni nu mai ºtie exact despre ce vorbeºte”. „Am fãcut aceastã experienþã cu diverºi prieteni sau în redacþiile revistelor la care am lucrat.[...] Chiar dacã oamenii nu se deziceau de Dumnezeu, nimeni

nu mai lua în considerare faptul cã El are putere în lume ºi cã mai poate face într-adevãr ceva.”

Treptat, pentru Seewald au început sã se contureze tot mai multe întrebãri: „Isus este, într-adevãr, Fiul lui Dumnezeu? ªi dacã da, ce fel de Dumnezeu este? Unul bun, sau unul cinic, care scrie mai departe, plictisit, în marea sa carte a vieþii? Ce are de gând cu oamenii?

Pentru ce ne aflãm, în definitiv, aici? Ce e cu poruncile? Sunt valabile ºi astãzi? ªi ce înseamnã cele ºapte sacramente? Se aflã în ele într-adevãr ascuns, aºa cum se spune, planul de construcþie al întregii existenþe? Mai sunt oare, în secolul al XXI-lea, credinþa ºi viaþa conciliabile?” În tãcerea mãnãstirii benedictine, pe care parcã o „auzi” ºi în paginile cãrþii, rãspunsurile viitorului Papã sunã clar ºi hotãrât. ªi tocmai pentru a nu tulbura limpezimea cu care s-au aºternut atunci, las cititorului bucuria de a le descoperi pentru sine în lectura acestei cãrþi.

Noutãþi editoriale editoriale Noutãþi A apãrut la Editura ARCB Novena la Sfânta Fecioarã Maria, Dezlegãtoarea nodurilor, o rugãciune care a fãcut înconjurul lumii, fiind tradusã în peste douãzeci de limbi. „Cine oare nu se confruntã cu noduri (dificultãþi) – se întreabã autorul –, ºi cine nu-ºi vede viaþa blocatã de noduri care o sugrumã?”

Textul propriu-zis al novenei este precedat de un scurt istoric ºi de o explicaþie a icoanei care a inspirat aceastã devoþiune. La mijlocul broºurii sunt douã file albe pentru a nota numele persoanelor, ori intenþiile deosebite, pentru care dorim sã ne rugãm.

VVor or apãrea apãrea în în curând curând Pasquale Ionata, Nãscuþi pentru iubire, colecþia „Psihologie ºi credinþã”, EARCB 2009, 128 pag.

Rosina ºi Gino Costa, Pregãtirea pãrinþilor pentru cãsãtoria fiilor lor, colecþia „Ce mi-aº fi dorit sã ºtiu înainte de...”, EARCB 2009, 80 pag.

Librãria Sfântul Iosif recomandã Papa Grigore cel Mare Viaþa sfântului Benedict ºi regula benedictinã

Penna Anna Martorul iubirii lui Dumnezeu Ed. Pauline, 2009

Ed. Sapientia, 2009

Cãrþile sunt disponibile la Librãria Sf. Iosif, str. G-ral Berthelot 19, Bucureºti, tel. 0212015457, 0212015475, email arcb_sf.iosif@rdslink.ro, libraria@arcb.ro. Pentru comenzi online: www.arcb.ro/librarie .

PENTRU TINERII DIN ARHIDIECEZA DE BUCUREªTI

PLANUL PASTORAL 2009-2010

COMUNE

ÎN

ANUL

PPASTORAL ASTORAL

2009-2010

11. Campus de formare pentru responsabilii parohiali parohiali: Sinaia, 5-10 iulie 2010; 12. Campionate sportive (toamna ºi primãvara).

10. Sãrbãtoarea ministranþilor ministranþilor: 15 mai 2010, Catedrala Sfântul Iosif, Bucureºti;

9. Ziua mondialã a vocaþiilor vocaþiilor: 25 aprilie 2010 – Duminica Bunului Pãstor;

8. Întâlnirea tinerilor din Arhidiecezã cu Arhiepiscopul Robu, Catedrala Catedrala Iosif din Bucureºti: 24 aprilie 2010, ora Mitropolit Ioan Robu 10.30;

7. Ziua Mondialã a Tineretului: 28 martie 2010 – Duminica Floriilor;

6. Zi de reculegere, în Postul Mare, pentru adolescenþi ºi tineri tineri: 13 martie 2010 (pentru tinerii din Bucureºti: Mãnãstirea Sfânta Agnes din Popeºti Leordeni);

5. Festivalul prieteniei (înainte de intrarea în Postul Mare): 13 februarie 2010;

4. Întâlnirea Europeanã a Tineretului organizatã la Poznañ (Polonia) de Fraþii Comunitãþii Taizé: 26 decembrie 2009 – 3 ianuarie 2010;

3. Concert de colinde (coruri parohiale de tineri): 19 decembrie 2009, Biserica Maica Îndureratã din Bucureºtii Noi;

2. Curs de formare pentru noi animatori (vârsta: 15-18 ani): 6-8 noiembrie 2009, Mãnãstirea Sfânta Agnes din Popeºti Leordeni;

1. Festivalul de deschidere a Anului Pastoral Pastoral: 17 octombrie 2009, ora 14.00, Teatrul Þãndãricã Bucureºti;

ACTIVITÃÞI

GENERALE

1. Cunoaºterea tinerilor din parohiile Arhidiecezei de Bucureºti ºi unitatea grupurilor parohiale; 2. Formarea permanentã a animatorilor parohiali; 3. Schimburi de experienþã între tineri la nivel regional, diecezan, naþional ºi internaþional; 4. Colaborarea tinerilor din echipa diecezanã cu congregaþiile, asociaþiile, miºcãrile care au carisma de a se ocupa de educaþia tineretului în Arhidiecezã; 5. Urmarea temelor de catehezã propuse de Centrul Diecezan pentru Pastoraþia Tineretului, þinând cont de tema generalã stabilitã de Papa Benedict al XVI-lea (Mc 10,17) ºi de Anul Sfintei Preoþii; 6 Accentuarea maturitãþii credinþei în viaþa tinerilor animatori, responsabili ºi membri ai echipei; 7. Dezvoltarea comunicãrii între tineri cu ajutorul site-ului: www.tic.ro; 8. Implicarea tinerilor din echipa diecezanã în animarea activitãþilor comune din Anul Pastoral 2009-2010 ºi colaborarea acestora cu tinerii din alte dieceze din þarã ºi strãinãtate.

OBIECTIVE

TEMA : ”Învãþãtorule bun, ce trebuie sã fac ca sã moºtenesc viaþa veºnicã?” ( Mc 10,17)



1. În fiecare sãptãmânã, tinerii din parohii se vor întâlni organizat pentru catehezã sau pentru alte activitãþi cuprinse în cele patru planuri generale (liturgic, educaþional, caritabil, cultural-recreativ), fie sâmbãta, fie duminica; 2. În fiecare primã sâmbãtã (sau duminicã) a lunii, tinerii sunt îndemnaþi sã participe la un moment de rugãciune ºi adoraþie în faþa Preasfântului Sacrament. Acest moment de rugãciune ºi adoraþie va înlocui cateheza sau alte activitãþi; 3. În parohiile unde sunt tineri, duminica, la o orã bine aleasã, sã se celebreze Sfânta Liturghie specialã pentru tineri. La aceastã Sf. Liturghie, tinerii sã fie implicaþi în toate momentele în care ei pot interveni ºi sã fie îndemnaþi sã participe activ.

ACTIVITÃÞI ÎN PPAROHII: AROHII:

29

30 Suflet Tânãr Gândul meu pentru tine/ri Dragã

prietene,

Am auzit la un tânãr: nu voi mai putea sã încep din nou!

Am auzit la un bãtrân: ce n-aº da sã-ncep din nou!

Am auzit mereu: ce-aº putea face ca s-o iau de la început? În fiecare dimineaþã începe o nouã zi.

O zi nouã înseamnã un dar unic ºi important.

O zi nouã deschide un drum nou de strãbãtut.

Când ai cãzut, te ridici îndatã!

Când te-ai murdãrit pe hainã, te schimbi rapid!

Când te-ai rãnit, alergi imediat la doctor! În viaþã te cuprinde indiferenþa ºi monotonia. În viaþã ai tendinþa sã spui cã alþii sunt mai pricepuþi. În viaþã te crezi neînsemnat ºi uitat de toþi.

Dar nu uita: Tu eºti unic ºi de neînlocuit!

Darul vieþii tale este un talant preþios pentru cei din jur!

Chiar dacã ei nu recunosc, tu eºti cel mai important!

Eºti important pentru cã poþi fi sincer, poþi dezvãlui lucruri noi, poþi fi un sprijin oricând.

Eºti important pentru cã ai credinþa, speranþa ºi iubirea sãdite în tine.

Eºti important pentru cã eºti creat în mod unic de Dumnezeu ºi eºti iubit fãrã mãsurã de El. Sã nu te laºi cuprins de fricã!

Cei fricoºi sunt duri cu alþii!

Sã nu te laºi cuprins de laude!

Cei ce laudã sunt cu douã feþe!

Sã nu te laºi cuprins de vorbe goale!

Cei ce vorbesc astfel nu sunt interesaþi de tine! Încearcã, în fiecare dimineaþã, sã te trezeºti cu o inimã generoasã.

Fã-þi timp de rugãciune înainte de a porni la drum.

Fii voios în toate ºi plin de disponibilitate.

Acum ºi numai acum poþi sã reîncepi o viaþã nouã, pe un drum nou.

Acum ºi numai acum poþi sã construieºti cu fantezie proprie un drum nou.

Acum ºi numai acum poþi fi cel mai plãcut lui Dumnezeu, mergând pe un drum nou.

Acum, începem un nou an pastoral!

Pr Pr.. DANIEL BULAI

ORGANIZAREA TINERETULUI ÎN ARHIDIECEZÃ Tineretul din Arhidieceza Romano-Catolicã de Bucureºti este organizat în grupuri parohiale. Acestea se angajeazã, printr-o pregãtire continuã, sã descopere fiecãrui membru al grupului locul ºi misiunea pe care o are în Biserica lui Cristos ºi în societatea de astãzi. Astfel, în mod liber, în formã comunitarã, fiecare grup se angajeazã sã realizeze scopul general al apostolatului Bisericii, care cuprinde: 1. evanghelizarea; 2. formarea creºtinã a conºtiinþelor, bazatã pe principiile vieþii ºi moralitãþii creºtine; 3. sfinþirea tuturor.

ORGANIZAREA GRUPULUI P AROHIAL AROHIAL: 1. Grupul parohial este format din toþi adolescenþii ºi tinerii unei parohii ºi poate purta o denumire fixatã la liberã alegere (în principiu, este cunoscut cu numele Patronului Bisericii de care aparþine); 2. Fiecare grup parohial are un tânãr responsabil, ales de cãtre membrii grupului, care este recunoscut ºi susþinut de pãrintele paroh; 3. Grupul parohial are 2,3,4 sau mai mulþi animatori, care vor însufleþi activitãþile cuprinse în cele patru planuri. Animatorii unui grup sunt aleºi de cãtre pãrintele paroh împreunã cu responsabilul parohial, dupã o perioadã de pregãtire ºi probã în care aceºtia au dat dovadã cã pot fi animatori.

4. Dacã se considerã oportun, grupul parohial se poate împãrþi în grup de adolescenþi (14-17 ani) ºi în grup de tineri (18-30 ani).

5. Dacã într-o parohie sunt mai mulþi preoþi, pãrintele vicar se ocupã de tineret. Pãrintele paroh, în schimb, se implicã ºi cunoaºte toate activitãþile tineretului din parohie ºi din arhidiecezã.

ORGANIZAREA LA NIVEL DIECEZAN DIECEZAN: 1. Arhiepiscopul nostru promoveazã ºi susþine întreaga activitate a tineretului din Arhidiecezã; 2. Existã un preot numit de Arhiepiscop, care se ocupã de tinerii din arhidiecezã ºi poartã denumirea de Responsabil Diecezan cu Pastoraþia Tineretului .

3. Acesta lucreazã direct cu un grup de tineri, aleºi de el (dupã ce s-a consultat cu preoþii), din diferite parohii, grup care ºi-a luat denumirea de “echipã”.

4. Pãrintele responsabil cu pastoraþia tineretului din Arhidiecezã, împreunã cu “echipa”, colaboreazã direct cu pãrinþii parohi, cu responsabilii parohiali, cu animatorii, cu grupurile parohiale de tineret, cu congregaþiile, asociaþiile, miºcãrile care au carisma de a se ocupa de educaþia tineretului prin diverse cãi (întâlniri personale, vizite în parohii, cursuri de formare etc.); 5. Pentru un succes mai rodnic în activitãþile tinerilor la nivel diecezan preot,, în fiecare decanat decanat,, ales de cãtre pãrintele existã un preot decan din decanatul respectiv, recunoscut de Arhiepiscop ºi care colaboreazã direct cu pãrintele responsabil cu pastoraþia tineretului la nivel diecezan. De asemenea, la nivel de decanat, mai existã un tânãr responsabil , ales dintre tinerii responsabili parohiali ai decanatului respectiv. Aceºtia au rolul de a coordona buna desfãºurare a programului pastoral, la nivel regional.

Educatie , Media

nr nr.. 10/2009

Cum putem avea un Internet mai sigur? „Internetul este cea mai mare invenþie, de la descoperirea focului încoace”, spunea un copil într-un sondaj realizat de Asociaþia pentru Protecþia Consumatorilor din România ºi ClickNet, ce conlucreazã, de ceva timp, pentru crearea unui loc mai sigur pentru copiii care navigheazã pe Internet.

Internetul este, într-adevãr, un lucru minunat. Poate fi, uneori, amuzant ºi un bun mijloc prin care ne putem face noi prieteni. Conþine, de asemenea, posibilitãþi educaþionale nelimitate. Îl putem considera o imensã sursã de informaþii, dar, ca oricare altã tehnologie, are ºi dezavantaje. Cel mai grav este atunci când pune în pericol viaþa ºi dezvoltarea copiilor. Drept urmare, trebuie sã ne luãm câteva masuri de precauþie.

Protecþia noastrã ºi a copiilor, pe Internet, trebuie sã devinã ceva obiºnuit, ca verificatul uºii când plecãm de acasã. Indiferent de experienþa noastrã personalã vizavi de Internet, rolul pe care îl avem este crucial în viaþa oricãrui copil.

Capcanele Chat-ului ºi Messengerului Existã pe Internet aºa numitele Chat Rooms (camere de discuþii), unde persoanele “se întâlnesc” sã discute. Aceste conversaþii sunt mai mult scrise decât vorbite. Subiectul discuþiilor variazã, unii vorbesc despre muzicã, de exemplu, alþii despre serialul sau echipa de fotbal preferatã.

Toate aceste mesaje se pot vedea ºi citi de oricine foloseºte chat-ul în acel moment, dar poþi fi „invitat” sã vorbeºti în particular cu cineva. E ca atunci când te afli la o petrecere cu multã lume ºi te retragi ,pentru o conversaþie, în particular, cu un strãin. Din acel moment, nimeni nu mai poate citi ceea ce scriu cei doi. În acest punct, Internetul poate fi dãunãtor pentru cã, printre aceste persoane, se pot infiltra pedofili sau alte persoane rãuvoitoare în cãutare de victime.

Messengerul este o altã modalitate prin care poþi sã corespondezi cu unul sau mai mulþi prieteni pe internet. Este cam acelaºi lucru cu scrierea de mesaje pe telefonul mobil. Acesta poate funcþiona ca ºi un chat unde se transmit mesaje mai mult sau mai puþin instantaneu. ªi messengerul poate fi la fel de dãunãtor când nu se respectã regulile.

„Nu vorbi cu strãinii!”

Regula de bazã în folosirea chat-ului ºi a messengerului, ºi care trebuie respectatã cu stricteþe, este aceea de a nu dezvãlui informaþii personale (numele, adresa personalã, numãrul de telefon sau adresa de mail) nimãnui. Dacã cineva continuã sã-i deranjeze pe copii pe chat sau messenger, ei pot sã blocheze toate mesajele care vin de la acea persoanã sau sã anunþe Asociaþia pentru Protecþia Consumatorilor.

Montaþi calculatorul într-o camerã ( de exemplu, în sufragerie) unde staþi cu toatã familia!

Avertizaþi-vã copilul asupra riscului deschiderii unor link-uri sau a unor email-uri de la persoane necunoscute!

Achiziþionarea unui program de filtrare pentru calculator, care ar putea sã excludã, din start, posibilitatea accesãrii materialelor interzise, ar putea fi o altã idee, dar ºi acesta poate fi „fentat” de un adolescent expert în calculatoare.

Chiar dacã nu ºtiþi cum se foloseºte internetul, puteþi, totuºi, sã vã apropiaþi de copiii dumneavoastrã când sunt on-line, adicã atunci când sunt conectaþi la Internet, rugându-i sã vã arate ce fac ºi sã vã explice.

Arãtaþi-vã interesaþi pentru ca atunci când vor avea nevoie de un sfat, sã vinã fãrã teamã.

Sunt ºi adolescenþi care ºtiu mai multe lucruri despre calculatoare decât mulþi dintre noi ºi atunci trebuie doar sã-i faci sã înþeleagã ce e bine, sau nu, sã facã pe Internet.

Pr Pr.. Liviu BÃLêCUÞI

UN MINUT DE ADOLESCENÞÃ Pe parcursul anului 2009, circa 70 de tineri ºi adolescenþi au fost pe rând scenariºti, cameramani, actori, regizori, producãtori de film, în cadrul proiectului UMA - „Un minut de adolescenþã”, conceput ºi realizat de Asociaþia Signis România – asociaþie catolicã de comunicare audio-vizualã.

Proiectul UMA se desfãºoarã de patru ani, ºi în cadrul lui au fost organizate pânã acum 19 ateliere (cu durata de o sãptãmânã) în 12 oraºe ale þãrii. De ateliere au beneficiat peste 400 de adolescenþi, care au produs peste 400 de filme de ficþiune ºi animaþie cu durata de un minut. Programul a fost conceput ºi realizat de Asociaþia Signis România în parteneriat cu reþeaua europeanã Theoneminutesjr ºi programul Stranger Festival. Producþiile adolescenþilor care au participat la ateliere UMA în decursul acestui an vor fi înscrise la competiþii naþionale, europene ºi internaþionale ºi vor avea ºansa de a fi premiate.

Ultimul atelier din acest an a avut loc la Brãila. La el au participat ºi 8 tineri din parohia romanocatolicã din Brãila ºi doi din parohia romano-catolicã din Galaþi. dr dr.. Rodica BUZOIANU coordonator naþional al proiectului UMA

31

32 Din Istoria Bisericii

Petru la Roma: care sunt probele istorice? Începând cu acest numãr, voi rãspunde unor întrebãri adresate de cititorii revistei. Cei care doresc, pot trimite o întrebare despre istoria Bisericii pe adresa redacþiei (actualitateacrestina@yahoo.com). În acest numãr al revistei voi rãspunde întrebãrii de mai jos, o temã pertinentã ºi mereu de actualitate.

Se acordã multã importanþã faptului cã Sfântul Petru a fost martirizat ºi îngropat la Roma, pentru a afirma primatul papal. Existã probe istorice în sprijinul acestei afirmaþii?

Bianca S. – Bucureºti Dacã o persoanã merge la Roma ºi intrã în bazilica Sfântul Petru, apropiindu-se de centrul bisericii, vede cupola ºi o inscripþie în greacã ºi latinã care reproduce cuvintele lui Cristos adresate lui Petru despre fondarea Bisericii ºi despre conferirea primatului. În partea dreaptã, se poate vedea statuia sfântului Petru binecuvântând, cu cheile primatului în mânã; în centru, sub altarul principal, se aflã o criptã conþinând un mormânt. Ce legãturã existã între toate aceste lucruri ºi papi, aceste personaje îmbrãcate în alb, care de secole se succed în Vatican? Sunt acolo din întâmplare sau dintro oarecare necesitate istoricã ºi din voinþa Mântuitorului?

Persecuþiile lui Nero Cã mulþi oameni continuã sã-ºi punã aceste întrebãri despre înaintaºi celebri este indubitabil. Totuºi, astfel de întrebãri nu sunt frecvente pentru personaje ca Iuliu Cezar, Napoleon sau Ginghis Han, dar pentru Cristos, Petru ºi Papa, da. Înþelegem cã Cristos, Petru ºi Papa sunt mereu de actualitate. Papii, ca succesori ai lui Petru ºi reprezentanþi („vicari”) ai lui Cristos pe pãmânt sunt nu doar scrisorile de acreditare, ci ºi pietre de temelie. Sã începem, aºadar, de la pietrele din necropola vaticanã.

Sub domnia lui Nero (54-68), în timpul persecuþiilor furibunde ale acestui împãrat împotriva creºtinilor (64-67), o persoanã relativ bãtrânã a fost arestatã, condamnatã la moarte ºi rãstignitã, însã

cu capul în jos. Ziua, luna ºi anul când s-a întâmplat acest eveniment nu sunt cunoscute cu exactitate (celebrul arheolog al sfântului Petru, profesoara Magherita Guarducci, precizeazã cã evenimentul s-a petrecut pe 13 octombrie 64). Din acea zi, în cimitirul existent atunci sub Colina Vaticanului, alãturi de locul de execuþie, va fi un mormânt în plus, un mormânt sãrãcãcios, sãpat în pãmânt: era mormântul apostolului Petru.

Mai mult, pe acest mormânt este ridicat un mic monument. Mic, dar renumit în întreaga lume creºtinã, ne va spune, la timpul sãu, istoricul Eusebiu din Cezareea. Întorcându-ne la zona mormântului, între timp, se vor înmulþi mausoleele somptuoase ale vechilor aristocraþi ºi ale liberþilor îmbogãþiþi, însã, între toþi aceºti pãgâni, era deja un creºtin.

Scãri sub bazilicã Cu împãratul Constantin imperiul începe sã se creºtineze. Împãratul nu are nici o reþinere: acoperã monumentul din mijlocul cimitirului ºi le distruge pe celelalte pentru a construi, la poalele dealului primul mare mausoleu dedicat apostolului, în interiorul bazilicii rãmasã în picioare pânã la începutul secolului al XVI-lea. Sub acest mausoleu, Papa Grigore I va construi un altar acoperit, înfrumuseþat ulterior de Papii Calist al II-lea ºi Clement al VIII-lea.

Zona mormântului sfântului Petru (astãzi aproape total descoperitã dupã sãpãturile dintre anii 1939 – 1951) e uºor de vizitat ºi datoritã unei serii de scãri chineze care stau mãrturie, de la moartea apostolului pânã azi, tuturor celor care coboarã sã îl vadã.

La acest lanþ impresionant de urme arheologice ºi arhitectonice trebuie sã adãugãm numeroasele inscripþii creºtine ºi scheletul aparþinând foarte probabil aceluiaºi apostol Petru.

Dacã pietrele ar putea vorbi, cu siguranþã nu am mai discuta despre valoarea documentelor existente. Acestea ne oferã însã certitudini pentru a nu dubita. Deja la sfârºitul secolului I, în scrisoarea sa cãtre Corinteni, Clemente Romanul le atribuie celor doi apostoli, Petru ºi Paul, mãrturia datã despre Cristos ºi susþinutã pânã la martiriu, identificând-o cu perioada persecuþiilor lui Nero la Roma. Câþiva ani mai târziu ºi martirul Ignaþiu, episcop de Antiohia, le-a scris romanilor scoþând în relief legãtura lor cu Petru ºi Paul.

Un privilegiu care înseamnã responsabilitate Din Corint, aproximativ în anul 170, îi va scrie comunitãþii romane ºi episcopul Dionisiu, subliniind mãrturia pe care Petru ºi Paul au fost chemaþi sã o dea în oraº. Dacã ajungem în secolul al II-lea, la scrierile sfântului Irineu din Lyon ºi ale lui Tertulian din Cartagina, acestea vorbesc fie despre moartea apostolului Petru la Roma, fie despre succesiunea pontifilor ºi primatul papilor.

Totodatã, spre deosebire de ceea ce mãrturisesc pietrele descoperite, scrierile ºi multe documente cu privire la istoria anticã a creºtinãtãþii de la Roma au dispãrut sau au fost distruse în timpul marilor persecuþii din secolul al III-lea. ªi totuºi, la începutul secolului al IV-lea, istoricul amintit deja, Eusebiu din Cezareea, a putut sã culeagã o bunã serie de mãrturii, de aceeaºi valoare, în favoarea subiectului nostru.

Niciun oraº, în afarã de Roma, nici Ierusalimul, Antiohia, Alexandria sau Bizanþul nu au putut sã pretindã cã posedã mormântul lui Petru. Este un privilegiu ºi o responsabilitate pe care Dumnezeu le-a acordat Romei ºi doar ei. Despre acesta vorbesc scrieri ºi pietre. Papii continuã sã vorbeascã în numele lui Petru ºi, totodatã, în numele lui Cristos. Pe aceasta se bazeazã primatul papal.

Pr Pr.. Emanuel DUMITRU