Actualitatea creștină, nr. 10/2016 | serie nouă by Revista Actualitatea Crestina

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXVII, Nr. 10/2016

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Amoris laetitia, o scrisoare de iubire VATICAN

5 6 7

Papa Francisc. Trei cuvinte Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

Evenimente România în pelerinaj la Roma 11 Călătorii apostolice Vizite fraterne 12 Știri ARCB 13 Știri interne/externe VIAȚA APOSTOLICĂ

17 Jubileul voluntarilor Gesturi concrete de milostivire 18 Sfinții milostivirii Sfântul Ignațiu din Antiohia Sfânta Faustina Kowalska 19 Faptele milostivirii Înveşmântarea cu Cristos 20 Parabole Parabola slujitorului nemilos (Mt 18,23-35) 21 Credința în fapte Biserică misionară, martoră a milostivirii OAMENI ȘI LOCURI

22 Orașul Sfântului Francisc UNIVERSUL FAMILIEI

22 CULTURĂ

14 Asociații de laici 26 Moartea 33 File de istorie nu este o terapie Societatea Sf. Vincențiu de Paul De 160 de ani Asociația Medicilor Catolici pe Valea Prahovei 27 Imnul dragostei în Amoris laetitia București Pr. Carol Fischer S.J. 28 Suflet tânăr 34 Idei pentru timpul liber ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII Un salut către tineri ETCETERA Fericitul Alberto Marvelli 16 Din catehezele Papei Francisc Să fim instrumente de 32 Povești de viață 35 De pe net comuniune La 69 de ani, voluntari la Roma 36 Anunțuri

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 10/2016 Foto credit: Călin Piescu

Mesajul redacției În luna octombrie, revista Actualitatea creștină debutează cu textul Amoris laetitia, o scrisoare de iubire, ce reprezintă intervenția PS Cornel Damian, Episcop Auxiliar de București și responsabil cu pastorația familiilor în cadrul Conferinței Episcopilor din România, la simpozionul organizat de Dieceza de Iași la sfârșitul lunii august. Rubrica Focus prezintă un reportaj dedicat inițiativei România în pelerinaj la Roma și un material despre vizita Sfântului Părinte Papa Francisc din această toamnă, în Georgia şi Azerbaidjan. Cele două pagini care prezintă asociaţiile de laici aduc în prim-plan Societatea Sfântul Vincențiu de Paul și Asociația Medicilor Catolici București. În paginile dedicate Anului Milostivirii puteți citi despre Sfântul Ignațiu din Antiohia și despre Sfânta Faustina Kowalska, despre Jubileul voluntarilor și despre „despuierea de sine” în viața Fericitului Vladimir Ghika. Rubrica Oameni și locuri ne poartă în această lună la Assisi, leagănul Sfântului Francisc și al Sfintei Clara. Paginile dedicate tinerilor redau mesajul către tineri al părintelui Marian Blaj, care de la 1 septembrie 2016, a fost numit responsabil diecezan pentru Pastoraţia tineretului. Rubrica Credința în fapte vorbește despre Biserica misionară, martoră a milostivirii, iar la Povești de viață, redăm istoria a doi soți australieni, în vârstă de 69 de ani, care au decis să trăiască Jubileul nu doar ca pelerini, ci şi ca voluntari. Nici în această lună, din paginile revistei nu lipsesc știri din țară, de la Vatican și din lume, semnalări ale unor evenimente culturale și ale unor noi apariții de carte. Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Liana Gehl Cristina Grigore Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Cristina Șoican Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Daniel Filip Paula Iosif

Colaboratori

Marta Andro Pr. Marian Blaj Viviana şi Alexis Dimcev Dănuț Doboș Anca Mărtinaş Giulimondi Pr. Dan Suciu csi Layout GRAFIC

Lavinia Dăncescu Manuchian Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Petreș Tereza Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro

Vatican: Îngerul Domnului, cu Papa - 18.09.2016

Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Amoris laetitia, o scrisoare de iubire

„F

amilia, semnul milostivirii lui Dumnezeu pentru lume şi pentru Biserică” – aceasta a fost tema simpozionului pe care Dieceza de Iași l-a organizat la sfârșitul lunii august în „orașul celor șapte coline”. Ca episcop responsabil cu pastorația familiilor, în cadrul Conferinței Episcopale Române, am salutat cu bucurie această inițiativă din Anul Sfânt al Milostivirii. Evenimentul s-a desfășurat în lumina reflecției celor două sinoade despre familie, convocate de Papa Francisc în 2014 și 2015 – și au fost prezenți la Iași atât episcopi, cât și specialiști, care au participat la lucrările sinodale –, precum și a magisteriului Bisericii. La cererea organizatorilor, am făcut o scurtă

prezentare – pe care o împărtășesc și cu dumneavoastră, în rândurile ce urmează – a Exortației Apostolice Amoris laetitia, despre „iubirea în familie”, publicată de Papa Francisc la 19 martie anul curent, în sărbătoarea Sfântului Iosif, soț și tată. Amoris laetitia reunește rezultatele celor două sinoade, îmbogățite de sugestii spirituale și propuneri practice, având mai degrabă un caracter pastoral decât doctrinal. Este un document lung, dar acest lucru nu trebuie să descurajeze lectura și studiul lui, limbajul folosit și stilul de prezentare făcându-l foarte accesibil. De altfel, câteva dintre familiile Arhidiecezei romano-catolice de București au citit documentul și și-au exprimat părerea în revista noastră

diecezană. Spunea una dintre familii: „Ne-a surprins limbajul viu și direct al Sfântului Părinte. Amoris laetitia este presărată cu recomandări folositoare pentru viața noastră zilnică, obișnuită” (v. Actualitatea creștină, nr. 8/2016, p. 27). Exortația este structurată pe nouă capitole. Primul, intitulat „În lumina Cuvântului”, este o meditație pornind de la Psalmul 128: familia nu este un ideal abstract, ci o lucrare, iar Cuvântul lui Dumnezeu este un tovarăș de drum pentru familii. Al doilea capitol, „Realitatea și provocările familiilor”, examinează situația concretă în care trăiesc familiile, cu provocările actuale: de la fenomenul migrației la ideologia gender, de la cultura provizoratului la mentalitatea anti-natalitate OCTOMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

și la impactul biotehnologiilor în domeniul procreării; de la lipsa locuințelor și a locurilor de muncă la pornografie și la abuzurile asupra minorilor; de la atenția care trebuie acordată persoanelor cu handicap la respectul față de persoanele în vârstă; de la atacurile juridice asupra familiei la violențele asupra femeilor. Papa Francisc face apel la formarea conștiințelor și propune un itinerar dinamic de creștere, ținând cont de situațiile concrete ale familiilor. Capitolul al treilea, „Vocația familiei”, este consacrat învățăturii Bisericii referitoare la familie și căsătorie. Sunt abordate teme ca indisolubilitatea căsătoriei, caracterul de sacrament al căsătoriei, transmiterea vieții, educarea copiilor, familiile rănite. Suveranul Pontif cere, de asemenea, să se țină cont de complexitatea diferitelor situații. Capitolul al patrulea, „Iubirea în căsătorie”, pornește de la „Imnul dragostei”, din Scrisoarea Sfântului Paul către Corinteni (v. 1Cor 13,4-7). Oferind o analiză exegetică la textul Apostolului, Papa Francisc descrie iubirea umană în termeni concreți, concentrându-se pe trăirea iubirii în cotidianul vieții. Al cincilea capitol, intitulat „Iubirea care devine rodnică”, tratează în mod aprofundat despre tema primirii, de către soți, a unei noi vieți în mijlocul lor, despre iubirea mamei și a tatălui, despre „rodnicia lărgită” și despre adopție, despre cultura întâlnirii și despre familie în sens larg. Capitolul șase oferă „Câteva perspective pastorale” pentru a ajuta familiile să fie solide și rodnice, după planul lui Dumnezeu. Papa sugerează îmbunătățirea formării miniștrilor sacri, pentru ca aceștia să poată însoți mai bine familiile în situațiile complexe din zilele noastre. De asemenea, abordează tema 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2016

pregătirii tinerilor pentru căsătorie și îndrumarea soților în primii ani de viață conjugală. Aici, Suveranul Pontif amintește de crizele prin care trece familia în zilele noastre, de persoanele abandonate, separate sau divorțate, precum și cazurile de căsătorii mixte, situația unor familii în sânul cărora sunt persoane cu tendințe homosexuale, situația pierderii celor dragi și situația persoanelor văduve. Capitolul al șaptelea, „Consolidarea educației copiilor”, îi invită pe părinți să-și ajute copiii să dobândească o libertate responsabilă, prin formare, printr-o creștere integrală, prin cultivarea unei autentice autonomii. Suveranul Pontif subliniază importanța educației sexuale, considerată necesară, și îi invită, totodată, pe părinți să-i obișnuiască pe copiii lor să spună „te rog”, „mulțumesc”, „iartă-mă”. Capitolul al optulea, intitulat „A însoți, a discerne și a integra fragilitatea”, este o invitație la milostivire și la discernământ pastoral, în fața situațiilor fragile, complexe sau „iregulare”. Aceste trei atitudini – de a însoți, a discerne și a integra – indică de fapt

o gradualitate necesară în activitatea pastorală și subliniază importanța discernământului, făcut în logica milostivirii pastorale, ținând cont de diferitele situații. Papa Francisc amintește aici ce înseamnă în realitate căsătoria creștină și adaugă faptul că alte forme de conviețuire nu împlinesc decât parțial sau doar puțin acest ideal. Sfântul Părinte reafirmă că fiii Bisericii, divorțați și recăsătoriți civil trebuie să se simtă parte integrantă a comunității locale și insistă asupra necesității unei pastorații adecvate pentru ca aceste persoane să-și regăsească locul în Biserică. În fine, ultimul capitol, „Spiritualitatea conjugală și familială” este dedicat maturizării, creșterii familiilor în viața de credință. Exortația se încheie cu o rugăciune către Sfânta Familie. Amoris laetitia, spunea Arhiepiscopul Joseph Kurtz, președintele Conferinței Episcopilor din Statele Unite ale Americii, este o scrisoare de iubire pe care Papa Francisc a adresat-o, în mod deosebit, familiilor, pe care le invită să nu înceteze să crească în iubire; dar aceasta este adresată, totodată, și Bisericii – familia lui Dumnezeu –, pe care o invită să împlinească tot mai mult misiunea sa de a trăi și a iubi ca o familie. Vă invit și pe dumneavoastră să citiți și să aprofundați această Exortație Apostolică: nu lăsați ca această „scrisoare de iubire” să devină „o scrisoare pierdută” pe un raft de bibliotecă sau prin vreun sertar. Și nu uitați: „Bucuria iubirii care se trăieşte în familie este şi bucuria Bisericii” (Amoris laetitia, nr. 1).

PS Cornel Damian Episcop auxiliar de București

VATICAN

PAPA FRANCISC. TREI CUVINTE

Un creștin e obligat să dea mărturie despre Isus Stil. Unitate. Mamă

VINERI - 9 SEPTEMBRIE 2016

Stil. Indicațiile lui Paul (1Cor 9, 16-19.22-27) ne fac să ne întrebăm care trebuie să fie stilul nostru de a evangheliza, cum putem fi siguri că nu facem prozelitism sau că nu reducem evanghelizarea la o funcție. Care este stilul corect? Tot Paul răspunde: „M-am făcut totul pentru toți”. Adică trebuie să împărtășim viața celorlalți, să-i însoțim pe drumul credinței, să-i ajutăm să se maturizeze în credință, așa cum este însoțit un copil. La fel trebuie să facem și cu aproapele: să-i fim alături în condițiile în care se află acesta, să-l ajutăm. Pentru că mărturia e cea care vesteşte Cuvântul. Când eram în Polonia, la prânzul cu tinerii, unul dintre ei mi-a spus că are un prieten care este o persoană foarte bună, dar atee, şi nu ştia ce să-i spună ca să ajungă şi el la credinţă. Toţi cunoaştem persoane care sunt departe de Biserică. Ce să le spunem? Nimic. Începe să acţionezi, iar el, văzând ceea ce tu faci, te va

întreba de ce faci acele lucruri. Şi răspunsul creştinului trebuie să fie acesta: „Deoarece cred în Isus Cristos și-l vestesc nu numai prin cuvânt - trebuie să-l vestim și prin Cuvânt! -, ci mai ales prin propria mea viață”. Un creștin e obligat să dea mărturie despre Isus, dar din inimă. „Vai mie de nu vestesc Evanghelia!” Dacă ești catolic, ai primit Botezul, Mirul, trebuie să vestești numele lui Isus Cristos: e o obligație! LUNI - 12 SEPTEMBRIE 2016

Unitate. Paul îi mustră pe corinteni pentru că sunt diviziuni între ei. Diavolul atacă Biserica încă de la începuturi, cu două arme: diviziunile - ideologice, teologice, de ambiție etc. - și banii. Atunci când în comunitățile creștine - parohie sau altă instituție - se bârfește, e ca și cum s-ar arunca o bombă pentru a-l distruge pe celălalt: terorismul bârfei! Să ne rugăm și să păzim izvorul unității Bisericii - Trupul lui Cristos - pe care îl celebrăm zilnic la Jertfa euharistică.

JOI - 15 SEPTEMBRIE 2016

Mamă. Acolo, sub cruce, stătea Maria, mama lui Isus. Toți o priveau, și poate că șopteau: „E mama acestui răufăcător!”. Iar Maria auzea aceste lucruri, suferea umilințe teribile și-i auzea și pe unii preoți, pe care ea îi respecta pentru că erau preoți, spunându-i lui Isus: „Dacă ești în stare, coboară de pe cruce, coboară!”. Maria, stând lângă fiul ei, acolo, gol, suferea enorm, dar nu a plecat, nu și-a renegat fiul: era trup din trupul ei. Și în acel moment, după ce Isus spusese că nu ne va lăsa orfani, după ce vorbise despre Tatăl, ne-o dăruiește pe Maria ca mamă: „Iată mama ta!”. Domnul nu ne lasă orfani: noi, creștinii, avem o mamă mama lui Isus; avem un Tată - tatăl lui Isus. Nu suntem orfani. În acel moment, Maria ne naşte pe toţi în durere, cu inima sfâşiată de durere. Din acel moment, ea devine mama noastră, cea care se îngrijește de noi și care nu se rușinează cu noi: ne apără. Sub ocrotirea ei suntem în siguranță.

Twitter: @Pontifex Numai cine se smerește pe sine înaintea Domnului poate experimenta măreția milostivirii sale. Papa Francisc

OCTOMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

Papa armonizează Codurile de drept canonic Scrisoarea apostolică a Papei Francisc De concordia inter Codices modifică unele norme ale Codului de Drept Canonic, îndeosebi în ce privește sacramentul Botezului și cel al Căsătoriei.

O nouă reuniune a Consiliului Cardinalilor Consiliul Cardinalilor s-a reunit din nou la Vatican pentru trei zile de lucru.

atată 31 mai 2016, dar publicată pe 15 septembrie 2016, Scrisoarea apostolică, scrisă sub formă de motu proprio, apropie Codul de Drept Canonic de Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. „Mobilitatea populației a determinat prezența unui număr însemnat de credincioși orientali în teritoriile latine” și „această nouă situație ridică multiple probleme pastorale și juridice, care trebuie rezolvate prin norme potrivite”, spune Papa Francisc în document. În particular, se reafirmă criteriul de apartenenţă a copilului la

Biserica din care face parte părintele catolic şi se introduce obligaţia de a indica în registrul parohial de botez Biserica de apartenenţă. Pentru căsătorii, se precizează, printre altele, că „numai preotul” asistă în mod valid la căsătoria dintre mirii de rit oriental sau când unul dintre miri e catolic şi celălalt catolic oriental ori necatolic. Alte prevederi se referă la impedimentele canonice cu privire la primirea Preoției. Scopul documentului este acela de a înlătura discrepanţele dintre cele două Coduri, care influenţau negativ practica pastorală.

ei nouă cardinali au discutat, în perioada 12-14 septembrie a.c., despre modul în care diferitele dicastere ale Curiei Romane - Congregaţia pentru cler, cea pentru episcopi, cea pentru educaţie catolică şi Consiliul pontifical pentru promovarea unităţii creştinilor - pot desfăşura mai bine misiunea Bisericii. „Cardinalii au reflectat amplu asupra profilului spiritual și pastoral necesar pentru un episcop astăzi”, se citește într-un comunicat al Vaticanului, și „au abordat tema serviciului diplomatic al Sfântului Scaun”.

Liturghie pentru Pr. Hamel Papa Francisc a celebrat miercuri, 14 septembrie, o Sfântă Liturghie pentru odihna sufletului Pr. Jacques Hamel.

stăzi unii creștini sunt asasinați, torturați, încarcerați, decapitați pentru că nu-l reneagă pe Cristos, iar Pr. Jacques Hamel „face parte din această serie de martiri”, a spus Papa la Liturghia celebrată pentru preotul francez ucis la 26 iulie a.c., în timpul Sfintei Liturghii. Pontiful a adăugat că această cruzime e satanică și și-a exprimat dorința ca „toate confesiunile religioase să afirme că a ucide în numele lui Dumnezeu e satanic”. 6

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2016

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Europa are nevoie de Cristos Card. Erdő despre Biserica din Europa L’Osservatore Romano, 14 septembrie 2016

„E

uropa are nevoie de speranță. De aceea are o nevoie elementară de Cristos. Iar misiunea Bisericii constă în a-l oferi și a-l prezenta pe Cristos și a da mărturie despre el, ca izvor de speranță pentru toți”, scrie Cardinalul Péter Erdő, Arhiepiscop de Budapesta și președinte al Consiliului Conferințelor Episcopale din Europa (CCEE), în editorialul raportului anual 2015-2016, Ecclesia in Europa, volum ce reunește activitatea CCEE și Litterae communionis - un buletin de știri de la diferitele episcopate, despre principalele subiecte abordate de-a lungul anului de Bisericile locale. Card. Erdő profită de ocazie pentru a reaminti numeroasele inițiative ale CCEE din cei zece ani de când este președintele Conferinței (a fost ales în 2006): de la a III-a Adunare ecumenică europeană, la Sibiu, la Forumul european catolic-ortodox, la Zilele sociale europene organizate împreună cu COMECE, dar şi la numeroasele întâlniri menite să strângă comuniunea şi schimbul de experiențe dintre conferințele episcopale și să răspundă bucuriilor și provocărilor societăților din Europa. [...] Dar reflecția cardinalului Erdő merge până la prăbușirea zidului Berlinului, în 1989, și la „primele întâlniri de-acum libere dintre episcopii de pe continent”, care „trasau un cadru impresionant la nivel uman, creștin și pastoral”. Schimbul de daruri materiale, dar mai ales

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

Emigranți înecați în Dunăre

spirituale, dintre cele două părți ale continentului european „a provocat la început și iluzii, dar a contribuit la aprofundarea vieții catolice pe întregul continent. Unii occidentali se temeau de clericalizarea societăţilor europene, lucru care de fapt nu s-a întâmplat. Renaşterea instituţională a diferitelor structuri ecleziale din estul Europei avea loc simultan cu secularizarea acelor societăţi, care erau adesea mai secularizate decât cele occidentale, pentru că trăiseră îndelung în contextul ateismului oficial. În cadrul renaşterii culturilor şi structurilor sociale ale popoarelor proaspăt eliberate şi pentru a evita incriminarea întregii societăţi, politica atunci căuta valorile în moştenirea culturală care fusese aproape distrusă în deceniile precedente. Astfel, începea să redescopere valorile culturii creştine şi, poate, uneori şi pe cele ale credinţei înseşi”. (Trad. C. Grigore)

De data aceasta, tragedia emigranților are loc în apele Dunării.

el puțin două persoane au murit și alte cinci sunt dispărute, printre care și copii, încercând să ajungă înot din Bulgaria în România. La Archar, în nord-vestul Bulgariei, au fost găsite cadavrele a două persoane, de naționalitate necunoscută. Cel puțin patru copii și un adult sunt dați dispăruți. Se aflau în aceeași zonă a Dunării. Un comunicat al poliției bulgare, preluat de Mediafax, arată că cercetările continuă, deși sunt slabe speranțe de a-i mai găsi în viață. [...] În ultimele săptămâni, a crescut numărul intrărilor în Europa prin estul continentului. Europol subliniază că reţelele de traficanţi se adaptează constant şi utilizează rute noi. OCTOMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS Eveniment

DESPRE PELERINAJ

Foto credit: Claudiu Roznovszky

ROMÂNIA ÎN PELERINAJ LA ROMA O călătorie care ANGAJEAZă

În perioada 9 - 11 septembrie, delegaţii din diecezele şi eparhiile catolice din România au mers împreună în pelerinaj la Roma, cu ocazia Anului Sfânt al Milostivirii. Text: Cristina Șoican

merge în pelerinaj înseamnă a porni la drum pentru a descoperi noi orizonturi spirituale, iar pelerinajul devine izvor de pace interioară și de îmbogățire spirituală atunci când este însoțit de rugăciune, de spovadă, de împărtășanie. Pelerinul aduce mulțumire, venerează, face pocăință, se roagă pentru a obține binecuvântare și vindecare, atât sufletească, cât și trupească. Cu aceste gânduri, 40 de persoane din Arhidieceza noastră, însoțite 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2016

de părintele Daniel Bulai, au plecat într-un itinerar spiritual în Italia, care a debutat pe 8 septembrie, cu vizitarea Capelei Sixtine și a Muzeelor Vaticanului. Pe 9 septembrie, a început programul comun: România în pelerinaj la Roma, al pelerinilor români din toate diecezele și eparhiile din țară. Ne-am întâlnit cu toții pe Via della Conciliazione; de aici am pornit în procesiune spre Bazilica Sf. Petru, una din cele patru bazilici patriarhale din Roma, pentru a trece prin Poarta

omânia în pelerinaj la Roma, inițiativa organizată la propunerea Conferinţei Episcopilor catolici din România (CER), a reunit circa 500 de persoane – laici, călugări, călugăriţe și preoți -, grupul de pelerini români fiind însoțit de patru episcopi: ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București şi vicepreședinte CER, PS Petru Gherghel, Episcop romano-catolic de Iași, PS Virgil Bercea, Episcop greco-catolic de Oradea Mare, și PS Cornel Damian, Episcop romano-catolic auxiliar de București. Din Arhidieceza de București, a participat un grup de 40 de persoane, însoțite de părintele Daniel Bulai. Duminică, 11 septembrie, la rugăciunea Angelus din Piaţa Sf. Petru, pelerinilor din România li s-au alăturat şi comunităţile catolice româneşti din Roma şi din împrejurimi.

Sfântă. În frunte a mers Crucea jubiliară, purtată pe rând de cei patru episcopi ce ne însoțeau. În drumul nostru, ne-am rugat și i-am purtat în inimă pe toți cei dragi ai noștri, pe copii, pe cei bolnavi și bătrâni, pe cei care nu mai sunt printre noi, pe preoții noștri, pe cei din comunitățile noastre, pe cei care și-au pierdut credința. Toate aceste persoane și situații le-am adunat în inimă și le-am purtat cu noi prin Poarta Sfântă, încredințându-le milostivirii lui Dumnezeu. În Bazilică, deosebit de emoționant a fost momentul în care catolicii români de ambele rituri, împreună cu episcopii lor, și-au mărturisit credința

FOCUS

Foto credit: Călin Piescu

la mormântul Sf. Petru. Ne-am rugat pentru obținerea Indulgenței Jubiliare, iar ÎPS Ioan Robu a dat binecuvântarea cu Crucea Jubiliară. A urmat un alt moment cu o încărcătură spirituală deosebită: Sf. Liturghie pe care episcopii și preoții ce ne însoțeau au celebrat-o în Capela della Cattedra. În acest spațiu sacru se află un tron, despre care tradiția spune că ar fi fost folosit de Apostolul Petru și care a fost încorporat într-un altar realizat din bronz şi aur, denumit Cathedra Petri. Altarul este susţinut de statuile a patru sfinţi învăţători ai Bisericii: Sf. Ambrozie, Sf. Augustin, Sf. Atanasie şi Sf. Ioan Gură de Aur. Conceput de Bernini, ansamblul este luminat de un vitraliu rotund cu un porumbel învăluit în razele soarelui, simbolul Sfântului Duh. După-amiază, grupul de pelerini din Arhidieceza noastră a trecut pragul altor două Bazilici Patriarhale

- Sf. Ioan din Lateran și Sf. Maria cea Mare -, îndreptându-se apoi spre zona antică a Romei, unde a vizitat Colosseumul și Columna lui Traian. Sâmbătă, 10 septembrie, a fost ziua forte a pelerinajului la Roma: am participat la Cateheza jubiliară a Papei Francisc. Am trăit bucuria și emoția de a-l vedea și de a-l auzi în

„A

dresez un cordial salut pelerinilor din România însoţiţi de câţiva Episcopi aflați în pelerinaj la Roma cu ocazia Anului Sfânt al Milostivirii. Iubiţi fraţi şi surori, a înfăptui milostivirea înseamnă a sluji viaţa şi comuniunea. Fiecare dintre noi poate fi ferment de viaţă şi instrument de comuniune în familia sa, la locul de muncă, în parohie şi în grupul de apartenenţă. Vă invit să fiţi în viaţa zilnică

direct pe Sfântul Părinte. Mersul său apăsat și ferm, postura ușor înclinată spre înainte, zâmbetul binevoitor și răbdător ni s-au întipărit în inimi. În salutul pe care ni l-a adresat, Papa ne-a îndemnat să fim în viața zilnică „un semn vizibil al milostivirii lui Dumnezeu”. Entuziasmul cu care românii au răspuns la salutul Papei a un semn vizibil al milostivirii lui Dumnezeu care nu lasă pe nimeni în singurătate şi în nevoie. Întăriţi prin rugăciune şi prin fapte de caritate, să mergem înainte împreună cu toţi creştinii pe drumul spre unitate. Vă binecuvântez din inimă pe voi şi familiile voastre. Contez pe rugăciunile voastre pentru mine. Lăudat să fie Isus Cristos!” (salutul adresat de Papa Francisc pelerinilor români)

OCTOMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Foto credit: Călin Piescu și Claudiu Roznovszky

FOCUS

fost un semn autentic al iubirii și al prețuirii pe care i-o poartă urmașului lui Petru. După-amiază, am participat la Liturghia în rit greco-catolic, celebrată în biserica Santo Spirito, apoi am vizitat cea de-a patra Bazilică patriarhală, Sf. Paul din afara zidurilor. Duminică am participat la Sf. Liturghie celebrată în biserica San Vitale, locul de întâlnire al comunității românilor romano-catolici din Roma. După celebrarea euharistică, aceștia ne-au oferit cu mare bucurie bunătăți tradiționale românești. A urmat participarea la rugăciunea Angelus, la sfârșitul căreia Papa a salutat încă o dată pelerinii din România. Cu acest moment, s-a încheiat programul 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2016

comun al pelerinilor români aflați în pelerinaj la Roma. Grupul din Arhidieceza noastră și-a continuat pelerinajul prin Italia: drumul nostru ne-a purtat spre mănăstirea benedictină de la Montecassino și spre San Giovanni Rotondo, locul în care Padre Pio și-a petrecut ultima parte a vieții. Au urmat, Bazilica de la Loreto, ce găzduiește casa Sf. Fecioare, și apoi Lanciano, locul miracolului euharistic. Sanctuarul Sfintei Rita de la Cascia a fost un alt popas, urmat de Assisi, orașul Sfinților Francisc și Clara. Periplul nostru spiritual s-a încheiat pe 15 septembrie, când am vizitat Bazilica Sf. Anton din Padova și Bazilica Sf. Marcu, din Veneția.

În fiecare zi am participat la Sfânta Liturghie, iar la predică, părintele Daniel ne ajuta să aprofundăm valoarea spirituală a locului în care ne aflam. Pelerinajul a fost o experiență de comunicare și de comuniune afectivă și concretă: am călătorit, ne-am rugat, am cântat, am stat la masă împreună, îngăduindu-ne și ajutându-ne unii pe alții. Jubileul milostivirii ne-a purtat pașii spre Vatican, inima Bisericii Universale. A fost un mare har că am avut posibilitatea să experimentăm duioşia lui Dumnezeu în acele locuri sfinte. Acest lucru ne angajează și mai mult să fim „în viaţa zilnică semn vizibil al milostivirii lui Dumnezeu”.

FOCUS Călătorii apostolice

Biserica este chemată să străbată împreună cu Isus străzile lumii, pentru a întâlni omenirea de astăzi. Papa Francisc

Vizite fraterne

Papa în Caucaz și Suedia

Programul Sfântului Părinte Papa Francisc prevede, pentru primele luni de toamnă ale acestui an, o vizită în Georgia şi Azerbaidjan, în perioada 30 septembrie - 2 octombrie, şi una în Suedia, în perioada 30 octombrie - 1 noiembrie.

ulte momente ecumenice şi o întâlnire privată cu şeicul musulmanilor din Caucaz, în moscheea „Heydar Aliyev”, din capitala Azerbaidjanului, marchează vizita Papei Francisc în Georgia şi Azerbaidjan, a doua în Caucaz, după vizita din 24-26 iunie a.c., în Armenia. În Suedia, apoi, prima zi a vizitei va include o rugăciune ecumenică în Catedrala Luterană din Lund, un eveniment ecumenic public şi o întâlnire cu delegaţiile ecumenice. Deşi în toate cele trei ţări Papa Francisc întâlnește şi comunităţile

catolice, motivul principal al acestor călătorii este dorinţa de întâlnire şi dialog, în primul rând cu alte Biserici Creştine şi apoi și cu alte religii. Puse sub semnul păcii și al fraternității - motoul vizitei în Georgia este „Pax vobis”, pace vouă, iar cel al vizitei în Azerbaidjan este „Suntem toți frați” - vizitele Papei vor să deschidă drumuri „de speranță și de pace”. „Istoria ne învață că pentru a străbate drumul păcii este nevoie de o mare tenacitate și de pași făcuți în mod constant, începând cu pași mai mici și, mărindu-i încet-încet, mergând unul spre celălalt. Tocmai de aceea, dorința

mea este ca toți și fiecare în parte să ne aducem contribuția pentru pace și reconciliere”, spunea Suveranul Pontif după vizita în Armenia. Organizată de Federația Mondială Luterană și de Vatican și găzduită de Biserica Luterană Suedeză, împreună cu Biserica Catolică din Suedia și Consiliul Creștin Suedez, comemorarea comună a 500 de ani de la Reforma lui Luther este o aducere de mulțumire pentru dialogul și mărturia comună a catolicilor și luteranilor și, totodată, o cerere de iertare pentru diviziunea dintre cele două Biserici. „Se va scrie astfel o pagină de istorie - a spus Mons. Anders Arborelius, Episcop catolic de Stockholm, referitor la vizita Papei în Suedia -, pentru a-i încuraja pe toţi să continue pe drumul spre unitatea creştinilor”. Două călătorii în trei țări și un mesaj comun: al fraternității. Căci, așa cum spunea Papa Francisc într-un mesaj pentru Ziua Păcii: „fraternitatea trebuie să fie descoperită, prețuită, experimentată, vestită și mărturisită”. OCTOMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS

Reculegere Un nou an școlar pentru Asociația Colegiul Sf. Iosif, din București, a început al 25-lea an de activitate. „Pro Deo”

ȘTIRI ARCB

BUCUREȘTI

Mulțumire Luni, 5 septembrie, în Catedrala Sf. Iosif s-a celebrat o Liturghie de mulțumire pentru canonizarea Maicii Tereza de Calcutta, prezidată de PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București. Au concelebrat PS Mihai Frățilă, Episcop greco-catolic de București, preoți romano și greco-catolici. CIOFLICENI

Spiritualitate În perioada 5-9 septembrie, 14 preoți ai Arhidiecezei au participat, la Mănăstirea de la Ciofliceni, la exerciții spirituale conduse de Pr. Dan Suciu CSJ. Tema: faptele de milostivire și viața preotului.

uni, 12 septembrie 2016, la Catedrala Sf. Iosif din Bucureşti, a avut loc deschiderea noului an şcolar, printr-o Sfântă Liturghie solemnă, prezidată de ÎPS Ioan Robu. La concelebrare au participat şi alţi preoţi, cei mai mulţi, profesori la Colegiul Sf. Iosif. Adresându-se celor câteva sute de elevi, părinţi şi profesori, ÎPS Ioan Robu a subliniat rolul rugăciunii în viaţa de zi cu zi, ca factor de unitate atât în familie, cât şi în societate. I-a îndemnat pe părinţi să se roage alături de copiii lor, căci rugăciunea aduce în viaţa noastră binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu. La final, a implorat binecuvântarea lui Dumnezeu asupra copiilor şi a profesorilor de la Colegiul Sf. Iosif şi din toate şcolile de pe cuprinsul ţării. Pentru Colegiul Sf. Iosif, anul şcolar care a început este un an jubiliar: al XXV-lea de la reînfiinţare, după căderea comunismului.

CRAIOVA

Nou paroh Duminică, 4 septembrie, în cadrul Sfintei Liturghii de la orele 11.00, a avut loc instalarea Pr. Petru Mihăică ca nou paroh al comunității „Toți Sfinții”, din Craiova. La Sfânta Liturghie, ca delegat al ÎPS Ioan Robu, a fost prezent Pr. Francisc Ungureanu, Vicar Episcopal diecezan pentru cler și vocații.

Între 17-20 august, membrii Asociaţiei „Pro Deo” au participat la reculegerea anuală la Mănăstirea Carmelitanilor, de la Ciofliceni.

embrii şi simpatizanţii Asociaţiei „Pro Deo” s-au reunit pentru patru zile de reculegere la Mănăstirea Carmelitanilor Desculți, de la Ciofliceni. Programul spiritual a inclus liturgia orelor, două meditaţii pe zi şi împărtăşire, Liturghie şi rugăciune în tăcere. Meditaţiile ţinute de Pr. Tarciziu Şerban au avut la bază textul Apocalipsului. Pe parcursul celor şase meditaţii, pe lângă lectura completă a Apocalipsului, participanţii la reculegere au avut ocazia să se apropie mai mult de această carte a Bibliei - care poate multora dintre ei le provoca o oarecare teamă - şi să-i descopere frumuseţea.

Pelerinaj la Sanctuarul marian Câteva sute de credincioşi şi preoţi au participat sâmbătă, 3 septembrie, la pelerinajul diecezan la Sanctuarul Regina Carmelului.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2016

rganizat de părinții carmelitani desculți și Centrul diecezan pentru pastorația familiilor, pelerinajul a pornit din localitatea Balotești și s-a încheiat cu celebrarea Sfintei Liturghii la sanctuarul marian diecezan de la Ciofliceni (Snagov). La Liturghia prezidată de PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București, a participat și un grup de 75 de credincioși din Ploiești, însoțiți de părintele paroh Iosif Imbrișcă.

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Zi mondială de rugăciune pentru pace Răspunzând apelului Papei Francisc, Biserica Catolică din România a celebrat la 20 septembrie o zi de rugăciune pentru pace.

De 150 de ani în Moldova Congregaţia Notre Dame de Sion, de 150 de ani în Dieceza de Iași. ubileul a fost marcat prin mai multe evenimente: concert de muzică sacră, expoziţie, prezentare de carte etc., la Satu Mare (10-11 septembrie); simpozion, organizat la Centrul Gaudium et Spes din Traian (16-17 septembrie); Liturghie de mulţumire, prezidată de PS Aurel Percă, la Săbăoani (18 septembrie); Liturghie solemnă, la Iaşi, în biserica Sfântul Anton, prezidată de PS Petru Gherghel (25 septembrie). Surorile acestei congregaţii au fost aduse în Moldova de episcopul Iosif Salandari, mai întâi la Iaşi, în 1866 şi apoi la Galaţi, în 1867.

ntr-un mesaj adresat ierarhilor, preoților și credincioșilor, Preafericirea Sa Card. Lucian Mureșan, președintele Conferinței episcopilor din România, i-a îndemnat „pe toţi fiii Bisericii Catolice de ambele rituri din România să înalțe, în data de 20 septembrie 2016, rugăciuni Bunului Dumnezeu pentru a cere darul păcii Domnului pentru lumea întreagă”. „Prin această unire în rugăciune, cerem bunului Dumnezeu marele dar al păcii pentru toate situaţiile de conflict din lumea întreagă”. Papa Francisc a participat, în data de 20 septembrie, la Assisi, la încheierea întâlnirii interreligioase intitulate „Sete de pace. Religii și culturi în dialog”. Din România

au luat cuvântul: PS Virgil Bercea – Episcop al Eparhiei de Oradea Mare, reprezentant al Bisericii Catolice din România, ÎPS Serafim – Mitropolit Ortodox al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, și ÎPS Ioan – Mitropolitul Banatului, reprezentanți ai Patriarhiei Ortodoxe Române. Evenimentul a avut loc la 30 de ani de la Întâlnirea interreligioasă pentru pace de la Assisi, din 27 septembrie 1986.

CCEE

SUA

Despre milostivire și caritate

Iniţiativa „MaMa, tata și copiii”

Master online în Artă sacră

La Sarajevo (în Bosnia Herțegovina) a avut loc, în perioada 15-19 septembrie, o întâlnire organizată de Consiliul Conferințelor Episcopale Europene (CCEE), pe tema faptelor de milostivire și de caritate în Europa. Prin reflecții și mărturii, reprezentanți ai diferitelor instituții de caritate au subliniat centralitatea persoanei umane care are mereu nevoie de iubirea lui Dumnezeu, și legătura strânsă dintre credință, misiunea Bisericii de a evangheliza și faptele de caritate.

A depășit 100 de mii de semnături inițiativa cetățenească europeană „Mama, tata și copiii”, care cere reglementarea la nivel comunitar a definiției căsătoriei ca „uniune între un bărbat și o femeie” și a familiei ca fiind „întemeiată pe căsătorie sau descendență”. Campania a fost lansată la 4 aprilie de cetăţeni din şapte state membre UE. Iniţiativa are şi pagină în limba română: www.mumdadandkids.eu/ro. Iniţiatorii trebuie să adune un milion de semnături până la sfârşitul anului.

O nouă universitate catolică a lansat program de Master online în Artă Sacră (v. www.pontifex.university). Programul include studii de teologie, filosofie, arhitectură, film, muzică şi artă, şi este oferit de Pontifex University, o universitate înfiinţată în 2015 în Denver, Colorado (SUA). Masterul durează doi ani şi oferă, pe lângă cursurile online, şi workshop-uri în SUA, Italia şi Ţara Sfântă, acces special la Muzeele Vaticane şi workshopuri de restaurare, la Vatican. OCTOMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VIAȚA APOSTOLICĂ ASOCIAȚII DE LAICI

Din întâlnirile Societății Sfântul Vincențiu de Paul

Societatea Sfântul Vincențiu de Paul

ondată în 1833, Societatea Sfântul Vincențiu de Paul este o organizație de laici catolici, voluntari, bărbați și femei, care se dedică slujirii celor săraci. La originile Societății se află un grup de șase studenți de la Sorbona, receptivi față de inspirațiile Duhului Sfânt, care au acceptat misiunea lor de laici în sânul Bisericii. Nici unul dintre ei nu și-a revendicat titlul de fondator, toți fiind convinși că a fost lucrarea Providenței. Unii istorici, însă, îl recunosc pe Frederic Ozanam ca principal fondator: el a pus bazele Conferinţei Sfântul Vincenţiu de Paul, astăzi cunoscută ca Societatea Sfântul Vincenţiu de Paul. Societatea a fost așezată încă de la început sub patronajul acestui mare sfânt cunoscut pentru operele sale de caritate. Întâlnirea cu săracii de pe străzile capitalei franceze i-au condus atât pe tânărului Frederic, cât şi pe membrii Conferinţei, la o trăire concretă a carităţii. Citind din conferinţele spirituale ale Sfântului 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2016

Vincenţiu, ei realizează că iubirea față de aproapele, mai cu seamă față de cei mai mici şi mai neajutorați, devine cu adevărat concretă şi eficace atunci când săracul este privit ca imagine a lui Cristos. Scopul societăţii este „ajutorarea aproapelui după modelul lui Isus”. Membrii Societății au ca regulă de activitate iubirea și practicarea carității pentru a ajunge la sfințenie, trăirea spiritualității vincențiene, aprofundarea vocației de laic creștin în armonie cu doctrina Bisericii. Unitatea de bază a Societății o reprezintă „Conferința Sfântul Vincențiu de Paul”. Membrii unei Conferințe se întâlnesc în mod regulat, o dată sau de două ori pe lună, pentru a se ruga și pentru a-și organiza activitatea în favoarea celor săraci. Fiecare conferință se constituie pe lângă o parohie catolică. La nivel mondial, vincențienii sunt prezenți în 148 de țări, cu 780 000 de membri răspândiți în peste 70.000 de conferințe. În

Alături de cei aflaţi în nevoi

n România, mişcarea vincenţiană este la ea acasă. Începutul a fost natural, în mai toate conferinţele a constituit un mod dorit şi parcă îndelung aşteptat, de a face caritate. Forma juridică, legală de funcţionare a fost obţinută de cele mai multe ori după o perioadă destul de lungă de activitate. Dar spiritul vincenţian presupune şi menţinerea unor relaţii amiabile cu oficialităţile. Activităţile desfăşurate sunt diferite de la conferinţă la conferinţă, dar toate au un numitor comun: singurul lor scop este acela de a-i ajuta pe cei aflaţi în nevoi, în mod dezinteresat, aşa cum a făcut-o şi Cristos.

parohiile Arhidiecezei de București, activează treisprezece Conferințe vincențiene.

VIAȚA APOSTOLICĂ

Alte activități

Asociația Medicilor Catolici București - conferințe

Asociația Medicilor Catolici București

ondată în anul 2013, Asociația Medicilor Catolici București – AMCB – este o asociație neguvernamentală dedicată protecției și apărării vieții și demnității umane, a familiei și a drepturilor și libertăților omului, din perspectiva doctrinei sociale a Bisericii Catolice. Asociația desfășoară activități în domeniile medico-social, educațional, legislativ și juridic, la nivel național, dar și european și internațional. În domeniul legislativ, Asociația intervine în procesul legislativ referitor la legile din domeniul bioeticii, al familiei și al demnității umane. Menționăm intervenția noastră, din 2012 până în prezent, în proiectul de lege privind reproducerea asistată medical, prin care îi informăm pe decidenți asupra problemelor de natură morală, etică, sanitară, socială și juridică pe care aceasta le ridică. La nivel internațional, din iunie 2015, AMCB este implicată în

Text: Dr. Dunca-Moisin Maria, președinte AMCB

procesul de consultare a Comitetului drepturilor omului al ONU, în vederea aducerii la zi a interpretării articolului 6 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice referitor la dreptul la viață. În domeniu juridic, AMCB intervine ca terț intervenient în procedură, atât pe lângă instanțele naționale, cât și pe lângă Curtea europeană a drepturilor omului. În iulie 2016, Asociația a intervenit cu un Memoriu pe lângă Curtea Constituțională a României în dosarul privind referendumul pentru constituţionalizarea definiţiei căsătoriei, cât și în cel privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 277 §§ 2 şi 4 din Codul civil, ce interzice recunoaşterea pe teritoriul României a căsătoriei dintre persoanele de acelaşi sex, încheiate în străinătate. În domeniul medico-social și educațional, AMCB a fost reprezentată la Sinodul Episcopilor pentru Familie de la Roma, octombrie

mintim participarea la Campania Donează sânge! Dăruiește Viața!, inițiată de AMCB și susținută de preoți ai ARCB, inițiativă remarcată și de mass-media; colaborarea la editarea ghidului Obiecția pe motive de conștiință - drept fundamental al personalului medical; colaborare la organizarea conferinței Educația sexuală și sexualizarea copiilor, având-o ca invitată pe Antonia Tully, de la SPUC, Londra. Suntem la început de colaborare cu Caritas București, pentru lărgirea activităților socio-medicale.

2015, la Forumul pentru Viață de la Roma, mai 2016, la simpozionul Familia, semnul milostivirii lui Dumnezeu pentru lume şi pentru Biserică, august 2016. Amintim și participarea la asigurarea urgențelor medicale cu prilejul beatificării Monseniorului Vladimir Ghika. OCTOMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII DIN CATEHEZELE PAPEI FRANCISC

Să fim instrumente de

comuniune

Cel ce se îndreaptă către Poarta milostivirii se îndreaptă către poarta inimii milostive a lui Isus, cel ce ne dă mântuire şi o viaţă nouă. Papa Francisc

Text: Iulia Cojocariu

n cadrul catehezei din 3 august, Papa Francisc a făcut o reflecţie asupra călătoriei apostolice din Polonia. Mai întâi, a vorbit despre nevoia de fraternitate, de apropiere, de dialog, de prietenie care există în lumea de azi. Un semn de fraternitate a fost prezenţa tinerilor la ZMT de la Cracovia, care au dovedit-o prin voinţa pe care o au de a înainta împreună, de a construi poduri. Tinerii au primit mesajul milostivirii pe care sunt chemaţi să-l transmită prin faptele de milostenie sufletească şi trupească, iar Polonia a amintit întregii Europe faptul că nu poate exista un viitor fără valori fondatoare, valori care au în centru o viziune creştină asupra omului. Cateheza din 10 august a avut ca temă episodul evanghelic al învierii 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2016

tânărului din Nain şi s-a intitulat „Consolare pentru o mamă”. Isus, mişcat de suferinţa unei mame, săvârşeşte minunea învierii fiului acesteia. Fiecare dintre noi ajunge la Poarta Sfântă purtând cu sine propria viaţă, cu bucuriile şi suferinţele ei, cu proiectele şi eşecurile ei, cu îndoielile şi temerile ei, pentru a o prezenta milostivirii Domnului. La Poartă Sfântă, Domnul se apropie de fiecare dintre noi pentru a ne oferi cuvântul său consolator: „Nu plânge!” şi astfel Poarta devine o Poartă a întâlnirii dintre suferinţa omenirii şi compasiunea lui Dumnezeu. Fiecăruia dintre noi Isus îi spune: „Ridică-te!” şi acest cuvânt puternic realizează în noi trecerea de la moarte la viaţă. Cel care se îndreaptă către Poarta milostivirii se

îndreaptă către poarta inimii milostive a lui Isus, cel care ne dă mântuire şi o viaţă nouă. „Milostivirea ca instrument de comuniune” a fost tema catehezei din 17 august. Suveranul Pontif a vorbit despre minunea înmulţirii pâinilor (cf. Mt 14, 13-21). Pornind de la textul evanghelic, a arătat modul de a se comporta al lui Isus faţă de oameni, mereu plin de compasiune, mereu gândindu-se la alţii. Această compasiune a sa nu este un sentiment vag, ci arată voinţa lui Isus de a fi aproape de noi şi de a ne mântui. Fiecare dintre noi poate să fie instrument de comuniune în propria familie, la locul de muncă, în parohie, un semn vizibil al milostivirii lui Dumnezeu care nu vrea să lase pe nimeni în singurătate şi în nevoie.

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII JUBILEUL VOLUNTARILOR

gesturi concrete de

milostivire

Text: Cristina Șoican

n perioada 2 - 4 septembrie, a avut loc în Vatican un eveniment care s-a adresat persoanelor active în sfera voluntariatului și celor care se dedică faptelor de milostivire: Jubileul voluntarilor și al lucrătorilor milostivirii. Inițiativa a dorit să fie o nouă ocazie pentru a insufla credincioșilor dorința de a realiza gesturi concrete de milostivire. În prima zi a Jubileului, pelerinii au avut posibilitatea să treacă pragul Porții Sfinte a Bazilicii Sfântul Petru sau al altor biserici jubiliare. Apoi, participanții au avut ocazia să se spovedească și să se reculeagă în rugăciune, momente spirituale urmate de vizitarea standurilor unor asociații de voluntariat, amenajate în parcul de lângă Castel Sant’Angelo. Pe 3 septembrie, în Piața Sfântul Petru, Papa Francisc a ținut o cateheză pentru voluntarii și lucrătorii milostivirii din întreaga lume, sosiți la Roma cu ocazia Jubileului ce le-a fost destinat. Cateheza a fost precedată de câteva mărturii: un lucrător la bancă ajuns din greșeală la închisoare a oferit o mărturie despre modul în care, datorită unor capelani și voluntari, a experimentat milostivirea în perioada în care a fost închis. A urmat mărturia sorei Sally, misionară a carității, care a supraviețuit atacului sângeros de pe 4 martie asupra mănăstirii din Yemen, care s-a soldat cu 16 morți, inclusiv patru surori.

Evenimentul jubiliar, la care au luat parte peste 24 de mii de pelerini, a culminat duminică, 4 septembrie, în Piața Sfântul Petru, cu Sfânta Liturghie de canonizare a Maicii Tereza de Calcutta, exemplu neobosit de slujire prin fapte concrete de milostenie trupească și sufletească, instrument umil pentru a alina suferințele lumii.

Prezența voastră reprezintă mâna întinsă a lui Cristos

rintre realitățile prețioase pe care le are Biserica sunteți voi, care dați formă și vizibilitate milostivirii. Voi sunteți artizanii milostivirii: cu mâinile voastre, cu ochii voștri, cu ascultarea voastră, cu apropierea voastră, cu mângâierile voastre… sunteți artizani! Voi manifestați, prin cuvinte sau prin gesturi, una dintre cele mai nobile dorințe ale inimii umane: aceea de a face ca o persoană ce suferă să se simtă iubită. În diferite situații de lipsuri ale atâtor persoane, prezența voastră reprezintă mâna întinsă a lui Cristos, care ajunge la toți oamenii. Credibilitatea Bisericii trece în mod convingător prin slujirea voastră față de copiii abandonați, față de bolnavi, față de săracii fără hrană și muncă, față de bătrâni... Pe scurt, oriunde este o cerere de

ajutor, ajunge mărturia voastră activă și dezinteresată. Voi faceți vizibilă legea lui Cristos, aceea de a ne purta unii altora povara. Dragi frați și surori, voi atingeți trupul lui Cristos cu mâinile voastre: nu uitați acest lucru! Fiți mereu disponibili în solidaritate, puternici în apropierea față de ceilalți, zeloși în a aduce bucurie, convingători atunci când aduceți consolare. Lumea are nevoie de semne concrete de solidaritate, în special în contextul în care se confruntă cu ispita indiferenței, și are nevoie de persoane care cu viața lor, să sfideze acest individualism, care înseamnă a te gândi doar la tine și a-l ignora pe semenul aflat în nevoie. (Din Cateheza Papei adresată voluntarilor și lucrătorilor milostivirii)

OCTOMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII SFINȚII MILOSTIVIRII

Sfântul Ignațiu din Antiohia

Părinte apostolic al Bisericii

S Sfântul Ignațiu din Antiohia Episcop martir A trăit între anii cca. 50 - cca. 110/115. În calendarul latin, la 17 octombrie. În cel bizantin, la 20 decembrie.

fântul Ignațiu a fost al treilea episcop al Antiohiei, după Sfântul Petru și Evodiu. A fost arestat și condamnat pentru credința sa și dus la Roma pentru a fi ucis în arenă de către animalele sălbatice. Pe drum, a trimis scrisori câtorva comunități creștine; dintre acestea, s-au păstrat șase, în care îndeamnă la unitate. În scrisorile trimise creștinilor din Filadelfia (azi Alaşehir, în Turcia) și din Roma, pregătindu-se să dea suprema mărturie de iubire pentru Cristos, descrie propriul martiriu ca pe un semn al milostivirii divine. „Fraților, dragostea mea pentru voi se revarsă nespus de mult și, cu marea mea bucurie, vă întăresc pe voi, dar nu eu, ci Isus Cristos; sunt în lanțuri pentru El, dar mai mult mă tem că sunt încă nedesăvârșit. Mă va desăvârși, însă, rugăciunea voastră către Dumnezeu, ca să dobândesc moștenirea cu care am fost miluit” (Scrisoare către Filadelfia, V.1, în Scrierile Părinților Apostolici, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1979).

Sfânta Faustina Kowalska Vizionara Milostivirii Divine

E Sfânta Faustina Kowalska Călugăriță A trăit între 1905-1938. În Calendarul catolic, la 5 octombrie.

lena Kowalska, al treilea din cei 10 copii din familia sa, a devenit călugăriţă la 1 august 1925 în Congregaţia Surorilor Fecioarei Îndurării, la Varşovia. Și-a luat numele de Sora Maria Faustina a Preasfântului Sacrament și a avut o viaţă interioară mistică profundă. ‚ În anii 30, Sora Faustina a început să aibă viziuni, să primească revelaţii şi să experimenteze stigmate ascunse. Ea a notat aceste experienţe mistice într-un jurnal. Fiind aproape analfabetă, jurnalul a fost scris fonetic, fără semne de punctuaţie, având aproape 700 de pagini. O traducere greşită a ajuns la Roma în 1958, textul fiind catalogat ca eretic. Atunci când Karol Wojtyla (viitorul Papă Ioan Paul al II-lea) a devenit Arhiepiscop de Cracovia, i s-a cerut să reanalizeze textul. El a cerut o traducere mai bună și şi-a dat seama că în loc de erezii, textele Sorei Faustina proclamau iubirea lui Dumnezeu. În anul 2000, Ioan Paul al II-lea a canonizat-o pe Sora Faustina, transmițând mileniului al III-lea mesajul de milostivire primit de ea.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2016

ȘTIAȚI CĂ Există o legătură între Ignațiu din Antiohia și poporul nostru? El a fost martirizat în contextul sărbătorilor de la Roma, cu ocazia victoriei lui Traian asupra dacilor.

Jurnalul Sfintei Faustina

Jurnalul Sfintei Faustina a inspirat multe proiecte, cum ar fi cel prin care se asigură accesul la învățătură, pe perioada spitalizării, copiilor internați în spitalul de copii din București. Jurnalul este publicat și în limba română, de Editura ARCB.

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII

această lume, fața lui Cristos este «o figură care sângerează, [fiind] atât de rănită»; tocmai în acest fel se manifestă misterul iubirii lui Dumnezeu și adevărata față a lui Dumnezeu”. În finalul primului gând de mai sus, Vladimir Ghika foloseşte o altă expresie biblică, „a se îmbrăca cu Cristos”, pe care o găsim tot la Sfântul Paul (cf. Gal 3, 27; Rom 13, 14). Expresia mai apare şi într-un alt text al Monseniorului. În meditaţiile pe care le-a scris la Calea Crucii, Vladimir Ghika, Desen în peniţă pentru „La visite des pauvres” Vladimir Ghika introduce în finalul staţiunii a zecea, următoarea invocaţie: „Aşa cum Tu, Doamne, Te-ai A-i îmbrăca pe cei care nu au cu ce se acoperi substituit nouă, fă ca şi noi să ne îmbrăcăm în Tine”. Această înveşmântare cu Cristos se realizează slujindu-l pe Dumnezeu şi pe aproapele, căci aşa cum spune în altă parte Monseniorul: „a fi înseamnă a sluji”. Şi tot el înText: Iulia Cojocariu deamnă: „Slujeşte-l pe Dumnezeu, slujeşte-te de Dumnezeu, slujeşte la tot şi tuturor, dar nu sta fără să sluel care se despoaie pe Benedict al XVI-lea a vizitat-o în jeşti”. Este ceea ce le învăţa şi pe sine pentru altul, se anul 2006 și unde a petrecut un lung doamnele de caritate cărora le vorîmbracă cu Cristos”. moment de rugăciune în fața vălu- bea despre „obişnuinţa slujirii, [des„Cine nu se des- lui cu chipul Mântuitorului. Despre pre] îndeplinirea vocaţiei umane de poaie din iubire, nu cunoaşte ade- devoțiunea către Sfânta Față, Papa a sluji: a sluji ceva, a sluji la ceva, a-l emerit a făcut o reflecție în car- sluji pe Dumnezeu în toate lucrurile. vărata despuiere”. Termenul pe care Vladimir Ghika tea intitulată „On the Way to Jesus Isus a luat cel mai frumos titlu, cel de îl foloseşte în acest gânduri („a se Christ”, apărută în anul 2005. În «Slujitor», când a vrut să arate în ce despuia”) este acelaşi termen pe care această carte, Papa Benedict al XVI- fel era învăţător”. Vladimir Ghika a practicat aceasSfântul Paul îl întrebuinţează pen- lea vorbește despre devoțiunea către tru a vorbi despre despuierea (de- Sfânta Față, care a luat naștere în se- tă „despuiere de sine” prin slujirea sa şertarea, golirea) de sine prin care colul al XIX-lea și care a culminat în faţă de cei săraci, bolnavi, faţă de cei Mântuitorul s‑a întrupat asumând persoana Sfintei Tereza de Lisieux, marginalizaţi, iar o mărturie despre natura omenească (cf. Fil 2, 6-7: „El, care și-a adăugat la nume expresi- acest fapt ne oferă Claire Auberive fiind din fire Dumnezeu, nu a con- ile „a Pruncului Isus” și „a Sfintei care scrie astfel într-un articol pusiderat un beneficiu propriu că este Fețe”. Papa emerit vede în alegerea blicat după moartea Monseniorului egal cu Dumnezeu, ci s-a despuiat pe acestor nume o aluzie la kenoza lui Ghika: „Ce să mai spunem despre sine luând firea sclavului, devenind Dumnezeu, care se face mic, care atâtea pomeni impresionante, pe asemenea oamenilor, iar, după felul coboară în mizeria condiției umane. care le-ar fi vrut secrete, dar care nu lui de a fi, a fost aflat ca un om”), ceea De asemenea, Papa emerit mai sub- puteau să rămână ascunse privirilor, ce în teologie este cunoscut drept ke- liniază faptul că primul nume ales de despre aceste gesturi care îl despuiau Sfânta Tereza prezintă „partea gin- pentru a-l îmbrăca pe altul, şi nu cu noza lui Dumnezeu. În Italia, la Manoppello, există o gaşă a acestei coborâri, al doilea tri- jumătate dintr-o mantie, ci cu manbazilică a Sfintei Fețe, pe care Papa mite la aspectul Pătimirii, fiindcă, în tia întreagă?...” FAPTELE MILOSTIVIRII

Înveşmântarea cu Cristos

„C

OCTOMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII PARABOLE

PARABOLE DE IERI… De șaptezeci de ori câte şapte

una convieţuire în societate sau în familie presupune respectarea reciprocă a demnităţii şi a bunurilor personale din partea tuturor membrilor, conform regulilor prestabilite. Orice abatere de la aceste condiţii atrage după sine tensiuni, blocaje, conflicte. Doar repararea poate opri conflictele, poate înlătura blocajele şi tensiunile, poate conduce la reluarea unei vieţi comune normale. O reparare corectă presupune, uneori, doar acceptarea de către cel lezat a cererii de iertare. Alteori, însă, e necesară despăgubirea morală sau materială. În capitolul 18 din Evanghelia după Matei, Isus se pronunţă asupra unor situaţii speciale de viaţă. El ne pune în gardă cu privire la comportamentul faţă de copii şi faţă de cei ce au sufletul nevinovat, asemenea copiilor. Oricine le-ar face acestora vreun rău, ar fi mai bine pentru el să

...PARABOLE DE AZI Matematica și milostivirea

ece mii de talanți reprezintă o cifră astronomică pe care nimeni nu o poate estima corect. Unii autori vorbesc de salariul pe 160.000 de ani de muncă, alții o apreciază la 342 tone aur (spre comparație, rezerva de aur a României este de 103,7 tone aur). Unde vedem noi azi o astfel de datorie? Cine poate fura atât?... Și ce legătură are cu milostivirea lui Dumnezeu? Până una-alta, să mai facem niște înmulțiri. Să lăsăm două minute imaginația liberă să bată câmpii, în legătură cu un alt subiect imposibil de transformat în cifre: spovada. Catolicul ideal – adică fiecare dintre dumneavoastră J – se spovedește, în 20

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2016

Text: Pr. Tarciziu Șerban

i se lege de gât o piatră de moară trasă de măgar şi să fie aruncat în adâncul mării. Este o imagine pentru a sublinia gravitatea unor astfel de greşeli. Dar milostivirea divină îi are în vedere şi pe aceşti greşitori. Astfel, pe lângă avertismentele menite să-i conştientizeze asupra răului comis, Isus îl înfăţişează pe Tatăl ceresc ca pe păstorul plecat în căutarea oii pierdute. Şi comunitatea trebuie să adopte o atitudine similară: cel ce a comis un rău trebuie atenţionat între patru ochi; dacă persistă în greșeală, comunitatea trebuie să intervină şi să-l sancţioneze, dar în mod gradual. Referindu-se la iertare, Isus îi sugerează lui Petru că trebuie să-l ierte de șaptezeci de ori câte şapte pe cel ce-i greșește. Mai mult, iertarea semenilor ce ne-au greşit se impune cu atât mai mult cu cât Tatăl ceresc se vede nevoit adesea să ne ierte greşeli infinit mai mari decât cele pe care semenii le-au făcut față de noi.

Text: Fr. Dan Suciu CSJ

medie, o dată pe lună. Începând de la 7 ani și până la, să zicem, 92 de ani, ajungem la un total de circa 1.020 de spovezi și, probabil, tot atâtea dezlegări. Ceea ce înseamnă, totuși, multe păcate. Multe. Când spun păcat, spun că viața mea ar fi trebuit și ar fi putut fi altfel decât a fost. Și da, să recunoaștem, viața noastră ar fi putut arăta mult mai bine decât arată ea astăzi. Și, în jurul nostru, ar fi putut exista mult mai mult bine. Dar nu este, pentru că nu l-am făcut. Am risipit mult? Care să fie prețul unei vieți? Zece mii de talanți? Fiecare să se gândească la ai săi... Domnul ne iartă toate acestea. Ne cere doar să-l iertăm și noi pe cel de lângă noi.

Parabola slujitorului nemilos (Mt 18,23-35)

Vedeți să nu disprețuiți pe vreunul dintre aceștia mai mici, căci vă spun că îngerii lor în ceruri privesc mereu fața Tatălui meu care este în ceruri.[…] Atunci, Petru, apropiindu-se, i-a zis: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greșește împotriva mea? De șapte ori?” Isus i-a spus: „Nu-ți spun până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori șapte.

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII CREDINȚA ÎN FAPTE

Biserică misionară, martoră a milostivirii

Text: Cristina Grigore

Ziua Mondială a Misiunilor Colectă pentru misiuni în toate parohiile Arhidiecezei de București pentru sprijinirea Misiunii din Kenya

„S

ă privim la misiunea ad gentes ca la o mare, imensă operă de milostivire atât spirituală, cât și materială”. Aceasta este invitația adresată de Papa Francisc, în Mesajul pentru Ziua Mondială a Misiunilor, celebrată la 23 octombrie 2016. „Suntem invitați toți să ieșim ca discipoli misionari, fiecare oferind propriile talente, propria creativitate, propria înțelepciune și experiență ca să ducem mesajul duioșiei și al compasiunii lui Dumnezeu întregii familii umane”, amintește Papa. „A vesti milostivirea lui Dumnezeu, inima care bate din evanghelie, și a o proclama în fiecare colț al pământului, încât să ajungă la fiecare femeie, bărbat, bătrân, tânăr și copil”, aceasta este misiunea Bisericii, chemată să facă asemenea Tatălui, care „încă de la început” se adresează îndeosebi creaturilor „celor mai fragile”, identificându-se „cu cei mici, cei excluși, cei asupriți”. Dumnezeu, de fapt, „se apropie de cel care este în nevoie pentru a fi aproape de toți, mai ales de cei săraci; se implică în realitatea umană cu duioșie, așa cum ar face un tată și o mamă în viața copiilor lor”. „Termenul folosit în Biblie pentru a exprima milostivirea face trimitere la sânul matern : deci la iubirea unei mame față de copii, acei copii pe care ea îi va iubi întotdeauna, în orice împrejurare și orice s-ar întâmpla, pentru că sunt rod al sânului ei”.

Duminică, 23 octombrie 2016

„Primindu-l și urmându-l pe Isus prin evanghelie și sacramente, cu ajutorul Duhului Sfânt, noi putem deveni milostivi precum Tatăl nostru ceresc, învățând să iubim așa cum el ne iubește și făcând din viața noastră un dar gratuit, un semn al bunătății sale”, a explicat Suveranul Pontif. „Biserica, în mijlocul omenirii, este în primul rând comunitatea care trăiește din milostivirea lui Cristos: ea se simte mereu privită și aleasă de el cu iubire milostivă, și din această iubire își descoperă misiunea, trăiește din ea și o face cunoscută popoarelor într-un dialog respectuos cu orice cultură și convingere religioasă”. Sfântul Părinte își manifestă dorința ca „poporul sfânt al lui Dumnezeu să exercite slujirea maternă a milostivirii”, ținând cont că „credința este un dar al lui Dumnezeu și nu rod al prozelitismului”, și „crește grație credinței și carității evanghelizatorilor”. „Fiecare

popor și cultură are dreptul să primească mesajul mântuirii care este dar al lui Dumnezeu pentru toți”, mai spune Papa. „Acest lucru este cu atât mai necesar dacă luăm în considerare câte nedreptăți, războaie, crize umanitare așteaptă astăzi o soluție. Misionarii știu din experiență că evanghelia iertării și a milostivirii poate aduce bucurie și reconciliere, dreptate și pace”. „Trimiterea în misiune din evanghelie – a încheiat Papa Francisc – nu s-a epuizat, dimpotrivă, ne angajează pe toți, în scenariile prezente și în provocările actuale, să ne simțim chemați la o reînnoită ieșire misionară”. OCTOMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Orasul Sfântului Francisc Text: Viviana și Alexis Dimcev

Sfântul Francisc este cunoscut în lumea întreagă pentru mesajul de iubire pentru Dumnezeu și întreaga creație. Orășelul lui, Assisi, a ajuns un simbol al păcii.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2016

OAMENI ȘI LOCURI

Harul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, s-a manifestat în slujitorul său, Francisc, către toți cei care sunt cu adevărat umili și iubesc sfânta sărăcie. În el, ei pot să venereze milostivirea supraabundentă a lui Dumnezeu, și prin exemplul lui, să fie învățați să trăiască în conformitate cu Cristos. Sfântul Bonaventura, Viața Sfântului Francisc

ssisi în prima zi a anului se vede ca sculptat în aerul de iarnă. Străzile medievale, bisericile albe cu alură gotică se detașează pe cerul sticlos. Pe esplanada din fața Bazilicii Papale, deși era dimineață, pelerinii începuseră deja să curgă pentru a venera pe unul dintre cei mai cunoscuți sfinți ai creștinătății.

Intrând în bazilică, la nivelul superior, pășești într-o altă lume, cea a frumuseții sacre. Arcadele gotice decorate minuțios nici nu par ancorate în ziduri, ci se desfășoară diafane, sugerând bolta cerească. Ferestrele mari fac ca biserica să fie scăldată în lumină; la vederea frescelor ce acoperă în totalitate pereții, ţi se taie respirația. Spiritul franciscan i-a avut în vedere întotdeauna pe cei săraci și simpli, pentru care pictura era o adevărată Biblie în imagini. Astfel, se regăsesc răstignirea

lui Isus, cei patru evangheliști, scene din Cartea Apocalipsului, viața Fecioarei Maria și a Sfinților Petru și Paul. Giotto și Cimabue, doi maeștri ai picturii italiene, văzuți până acum doar în albumele de artă, se dezvăluie în adevărata splendoare a culorilor, atât de vii după sute de ani. Viața lui Isus își găsește corespondent în viața Sfântului Francisc, cel care s-a străduit să fie asemănător cu Mântuitorul său. Imagini grăitoare vorbesc despre sfințenia lui Francisc: momentul când leapădă hainele scumpe, pentru a fi învelit de mantia episcopală, primirea stigmatelor, visul Papei, care îl vede pe Francisc sprijinind Biserica lui Cristos. Biserica de la nivelul inferior, de unde se ajunge la mormântul Sfântului, cu bolte largi, dar joase, invită la reculegere și interiorizare. Cripta cu relicvele Sfântului Francisc are un aer auster, dat de simplitatea decorațiunilor de piatră și metal forjat. Aici, milioane de pelerini își înalță rugăciunile în fața

Foto jos: Bazilica Sf. Francisc din Assisi, Italia (foto stânga); frescă reprezentându-l pe Sf. Francisc (foto dreapta)

OAMENI ȘI LOCURI

De la stânga: Bazilica Papală și Sacro Convento Sf. Francisc din Assisi; Biserica Santa Maria Sopra Minerva, Assisi, Italia

„Sărăcuţului”, vegheat, ca și în timpul vieții, de patru frați credincioși, care i-au fost alături în toate peregrinările: Leon, Masseo, Rufino și Angelo, nume ce se regăsesc adesea în istorioarele din „Fioretti”. O altă discipolă fidelă a Sfântului, nobila romană Jacopa de Sottesoli, mare binefăcătoare a lui Francisc, are mormântul la câțiva pași de cel care în timpul vieții o numea „fratele Jacopa”. Chiar lângă bazilică se află Sacro Convento, mănăstirea franciscană înălțată în aceeași perioadă cu bazilica și extinsă de-a lungul timpului. De departe, se vede ca o fortăreață medievală, ce veghează pe culmea

dealului. O plimbare prin galeriile de piatră care înconjoară zidurile mănăstirii dezvăluie peisajul blând, colinele peticite în culori diferite, care se întind sub soarele timid de iarnă. Palatul Papal, construit de Papa Grigore al IX-lea în secolul al XIII-lea, se află chiar lângă Bazilica Sfântului Francisc și adăpostește Muzeul Tezaurului, cea mai importantă colecție de artă medievală din regiune. Manuscrise, picturi, stofe prețioase și obiecte liturgice au fost dăruite fraților de-a lungul timpului de numeroși papi și binefăcători înstăriți. Dacă pentru ei înșiși frații aplicau sărăcia extremă, în ceea ce privește liturgia, ei au urmat

exemplul Sfântului Francisc, care dorea ca obiectele liturgice să fie potrivite pentru gloria lui Dumnezeu. Pentru ei, stofă aspră; pentru altarul pe care se aduce Sfânta Jertfă, tot ce e mai prețios. Assisi este leagănul nu doar al Sfântului Francisc, ci și al Sfintei Clara. Bazilica dedicată ei, construită între 1265-1267, are cea mai înaltă campanilă din oraș. Picturile aparțin unui discipol al lui Giotto. Sub biserică, în dreptul altarului principal, se găsește mormântul Sfintei. Biserica Santa Maria Sopra Minerva, având numele identic cu o altă biserică din Roma, păstrează încă o parte a vechiului templu dedicat

Casa Sfântului Francisc – Chiesa Nuova

rancisc s-a născut în 1182 în casa tatălui său, neguțătorul de postavuri Pietro di Bernardone. Aici a petrecut primii douăzeci de ani de viață, alături de tatăl său, mama Pica și fratele mai mic, Angelo. La parterul casei se găsea prăvălia. Astăzi se păstrează intrarea principală și „carcera”, acea cămăruță îngustă în care Pietro l-a închis pe Francisc, încercând să-l facă să renunțe la viața de penitență radicală pe care acesta o alesese. Casa a fost cumpărată în 1615 de Frații Minori, cu donații de la Filip al III-lea, regele Spaniei, și transformată în biserică. În partea superioară a altarului principal, este indicat locul unde s-a născut Sfântul. Tot aici, în tinerețea lui, Francisc a avut un vis profetic, în care urma să devină cavaler în slujba unui mare principe; mai târziu, avea să înțeleagă sensul spiritual al visului.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2016

OAMENI ȘI LOCURI

Sandale franciscane

Bazilica Sfintei Clara, Assisi, Italia

Minervei, datând din primul secol. În epoca romană, acesta era centrul orașului, iar în piața din fața templului, se presupune că au fost martirizați mai mulți creștini. De-a lungul secolelor, a fost biserică și închisoare; în 1456, a fost restaurată ca biserică și în 1539, a fost dedicată Sfintei Fecioare Maria, Scaunul Înțelepciunii. Se mai păstrează fațada romană și cele șase coloane corintice vechi de două mii de ani. Pe panta muntelui Subasio, chiar lângă zidurile vechi ale orașului, Eremo delle Carceri este primul loc în care Francisc și însoțitorii săi s-au stabilit pentru o viață de rugăciune. Începând cu 1205, Sfântul Francisc

s-a așezat într-o peșteră în acest loc, alături de un mic oratoriu, făcând rugăciuni și penitențe. Curând i s-au alăturat însoțitori, care au ocupat alte peșteri mici din coasta muntelui. Grota în care Sfântul a dormit pe un pat de piatră săpat direct în stâncă se păstrează ca exemplu al ardorii sale. Tot aici se găsește un copac întărit cu cercuri de fier, despre care se spune că a fost adăpost pentru păsările Sfântului Francisc. Legendă sau adevăr, aceste detalii înduioșătoare nu fac decât să confirme aureola de sfințenie care de-a lungul secolelor, a inspirat atâția bărbați și femei să îmbrățișeze spiritul franciscan.

a Bazilica Sfintei Clara, sunt expuse obiecte care au aparținut lui Francisc și Clarei: tunici de pânză aspră, sandale, brâul de sfoară al Sfintei, o cămașă brodată de ea și buclele ei de păr tăiate la intrarea în mănăstire.

Un crucifix cunoscut în lumea întreagă

Istoria unei indulgențe

ortiuncula era o bisericuță înconjurată de un mic petic de pământ, pe care benedictinii din Muntele Subasio i-au încredințat-o lui Francisc și discipolilor săi. Acest loc este marcat de memoria apostolatului și a vieții sale. Aici s-a consolidat Ordinul Minorit, aici Francisc a primit-o pe Sfânta Clara, când aceasta s-a decis să intre în mănăstire. În 1569, deasupra micuței capele, s-a înălțat Bazilica „Sfânta Maria a Îngerilor”.

uc aP aoli ni

Acest sanctuar este cunoscut în lumea întreagă datorită indulgenței numite „Iertarea de la Assisi” (2 august). Conform tradiției, în 1216, Sfânta Fecioară i-a apărut Sfântului Francisc, împreună cu un cor de îngeri. Ascultând ruga lui Francisc, Fecioara obține de la Dumnezeu indulgența plenară pentru toți cei care vor păși pragul acestui locaș. La Portiuncula, indulgența se poate obține în fiecare zi a anului.

ratoriul San Damiano se află în afara zidurilor orașului. În 1205, Sfântul Francisc se ruga aici în fața unui crucifix pictat din secolul al XII-lea. Sfântul a auzit de pe cruce vocea lui Isus, care i-a spus „Reconstruiește biserica mea”. Crucifixul se găsește acum în Bazilica Sfintei Clara.

OCTOMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI

Moartea nu este o terapie Pe 17 septembrie, cotidianul belgian de limbă flamandă Het Nieuwsblad anunţa o premieră zguduitoare: primul minor supus eutanasiei. Eufemistica „moarte dulce” păşea astfel sub pragul vârstei majoratului. Text: Pr. Fabian Măriuţ

in 2002, Belgia se înscrie în rândul democraţiilor ce au aprobat eutanasia la persoanele adulte, iar din 2014 ştacheta fusese coborâtă la punctul zero. Astfel, Belgia întrecea (!?) Olanda, ce fixase pragul sub care nu se poate coborî: 12 ani. După doi ani de la promulgarea legii, a urmat şi aplicarea ei, punându-se capăt vieţii primului copil, pentru că, aşa cum declara Wim Distelmans, președintele Comisiei federale de control și evaluare a eutanasiei, nici copiilor „nu le trebuie refuzat dreptul la o moarte demnă”. „Minorul suferea de dureri fizice insuportabile” și medicii au recurs la sedative pentru a induce coma ca parte a procesului de provocare a eutanasiei. Mistificarea provine din faptul că se sugerează că s-a recurs la aplicarea

legii cu scopul de a-i alina durerile copilului şi de a-i aduce mângâiere. Sub falsul respect faţă de viaţă şi sub terminologia „moarte demnă” se ascunde un crud şi crunt abuz. Aceeaşi formulă care justifică îngrijirea medicală se aplică şi în cazul aşa-zisei morţi dulci, de parcă moartea ar fi o terapie. Între drepturile umane nu poate exista dreptul la moarte, pentru că ar contrazice dreptul primordial al persoanei umane: dreptul la viaţă. Strigătoare la cer în legea belgiană este răstălmăcirea rolului părinţilor: au drept de viaţă şi de moarte asupra copilului. În numele unui drept civic, părinţii se vor putea lepăda de copiii lor în cazul unei boli incurabile, și, mutatis mutandis, şi în caz de handicap fizic, mintal sau psihic al acestora.

Cu cât fiinţa umană este mai vulnerabilă, cu atât ar trebui să fie mai ocrotită de lege, însă acest lucru nu se întâmplă. Dimpotrivă, legea care trebuie să apere viaţa este de partea morţii. 26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2016

De ce nu a învins iubirea părinţilor şi s-a ajuns la suprimarea vieţii copilului lor? E o enigmă, dar şi teribil de simplu. Este legea care permite! Aici se verifică mecanismul perfid al legii ce legitimează uciderea ca pe un drept. Miza este elementara omenie. În acest sens, intervenţia Card. Bagnasco este grăitoare: „Ştirea ne îndurerează şi ne îngrijorează: viaţa umană este sacră şi trebuie primită mereu, chiar şi atunci când cere o mare grijă. Cazul ne îndurerează în calitate de creştini, dar şi în calitate de persoane. Toate persoanele ce cred în caracterul sacru al vieţii, toate, nu doar cele credincioase, ci şi cele ce pun preţ pe viaţă în sens laic, să mărturisească iubirea faţă de viaţă!”

UNIVERSUL FAMILIEI

Imnul dragostei în Amoris laetitia De multe ori am avut ocazia să ascultăm Imnul dragostei. Noi înșine am dorit ca frumosul text să ne lumineze ziua nunţii. De curând am descoperit că Papa ne-a oferit o exegeză a Imnului în capitolul IV din Amoris laetitia, care ne oferă sfaturi binevenite. Text: Lorena şi Mihai Apostol

e-am oprit în special asupra paragrafelor 92-98 ale documentului, care comentează următorul verset: Dragostea este îndelung răbdătoare, dragostea este binevoitoare, nu este invidioasă, dragostea nu se laudă, nu se umflă. (1Cor 13, 4). Coborând în concretul vieţii, ne amintim cu zâmbetul pe buze de apropourile mai mult sau mai puţin ironice la adresa căsătoriei şi cum se şopteşte pe la colţuri că acel mire ori acea mireasă „s-a nenorocit”. Verbul a nenoroci, opusul lui a noroci, adică „a face fericit pe cineva”, desemnează suferinţa, necazul, răul pricinuit propriei persoane ori altuia. Ironia la adresa căsătoriei este că oricum ai da-o, te-ai nenorocit. E adevărat că sunt multe cupluri în care bărbatul şi femeia sunt ca doi arici. Chiar dacă asemănarea pare năstruşnică, în realitate, perechea de arici trebuie să stea la distanţă ca să nu se înţepe, dar şi suficient de aproape pentru a fi o familie. Dragostea este îndelung răbdătoare (1Cor 13, 4). Nu întâmplător, Apostolul neamurilor deschide lista care descrie calităţile iubirii adevărate cu răbdarea. Primul rost al răbdării este de a transforma mânia care poate exista în sufletul omului

în blândeţe şi gingăşie. Cu spirit critic, Papa Francisc arată că răbdarea nu înseamnă „să ne lăsăm maltrataţi în permanenţă, să tolerăm agresiuni fizice, ori să ne lăsăm trataţi ca nişte obiecte”. Iubirea răbdătoare aduce în suflet „simţământul de profundă compasiune care mă ajută să-l accept pe celălalt aşa cum este, chiar şi atunci când se arătă a fi altfel decât eu mi-am dorit să fie”. Acum, după doisprezece ani de căsătorie, putem spune că răbdarea a devenit calea de a învăţa să păstrăm distanţa atunci când suntem mânioşi. În răbdare am învăţat să ne acceptăm diferenţele de multe feluri, de a fi minţi diferite, caractere diferite, uneori antagonice, de a fi atât de diferiţi din punct de vedere al constituţiei fizice. Tot răbdarea ne-a învăţat când şi cum să ne apropiem reciproc. Dragostea este binevoitoare (1Cor 13, 4). Papa Francisc observă că verbul ebraic a iubi este echivalent cu a face binele. Iată de ce iubirea nu este doar un sentiment, iar bunăvoinţa, enumerată îndată după răbdare, arată că răbdarea nu este o atitudine pasivă, ci una activă, creativă şi dinamică faţă de celălalt. Adevărata iubire vrea binele celuilalt, îl pune pe primul loc

şi îl promovează. De fapt, acum, după ani, ne dăm seama cât de mult ne-a aşezat iubirea pe unul în inima celuilalt. Dragostea nu este invidioasă, nu se laudă, nu se umflă (1Cor 13, 4). Cine iubeşte cu adevărat nu poate simţi părere de rău pentru binele celuilalt. Dimpotrivă, ştie să-şi aprecieze în mod sincer aproapele, să-i recunoască dreptul la fericire şi să contribuie la realizarea acesteia. Se fereşte să vorbească prea mult despre sine. Nu se mândreşte cu ale sale şi, mai ales, insistă Papa, spune nu dorinţei de dominare. Privind în urmă ne dăm seama că „ne-am înţepat cel mai rău” atunci când mai mult sau mai puţin subtil, mai mult sau mai puţin brutal, am încercat să ne dominăm unul pe altul. OCTOMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI SUFLET TÂNĂR

Salezienii lui Don Bosco

De 20 de ani în România

n perioada 30 septembrie - 2 octombrie a.c., la Constanța, comunitatea saleziană sărbătorește, alături de Rectorul Major, 20 de ani de prezență a salezienilor în România. Acum 20 de ani, un grup de tineri din Constanța au trimis o scrisoare Rectorului Major al salezienilor, în care cereau să-l cunoască mai mult pe don Bosco. Pe 24 octombrie 1996, don Sergio Bergamin și don Sergio Dall’Antonia au ajuns în România pentru a fonda o comunitate saleziană.

Deschiderea anului pastoral 2016-2017

eschiderea, la nivel diecezan, a noului an pastoral 20162017 pentru tinerii Arhidiecezei Romano-Catolice de București va avea loc sâmbătă, 8 octombrie 2016, la ora 11.00, la Oratoriul Leonard Murialdo din Popești-Leordeni.

Twitter: @Pontifex Creştinii au responsabilitatea de a fi misionari ai Evangheliei. Papa Francisc

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2016

Un salut către tineri

ăudat să fie Isus Cristos! Vă salut cu multă bucurie, dragi tineri, la începutul unei noi misiuni, pe care am primit-o, cu multă încredere în Domnul și în voi, din partea Arhiepiscopului nostru, Ioan Robu. Poate ați auzit sau nu, de la 1 septembrie anul acesta, am fost numit responsabil diecezan cu pastorația tineretului. O responsabilitate care poate sună frumos, dar implică multă muncă. Este o provocare pe care am acceptat-o, fiind însuflețit de lumina Duhului Sfânt, dar și de perspectiva unei colaborări frumoase între noi, care sper să aducă multe roade vizibile, înfrumusețând experiența de viață și de credință a fiecăruia. Pentru început, îmi doresc să vă întâlnesc în parohiile voastre: să ne rugăm împreună, să ne cunoaștem personal și să stabilim modul de a comunica mai ușor, să ascult propunerile voastre, practic, să știm unii de alții. Cred că este important pentru toţi să ne întâlnim și sper să veniţi la aceste întâlniri. Pe lângă aceste vizite, Centrul diecezan pentru pastoraţia tineretului

va propune și un program de activități comune, care va fi publicat în numărul următor al acestei reviste. Sper să găsiţi aceste activități atrăgătoare și să vă implicați cu disponibilitate: întotdeauna este frumos atunci când tinerii se adună împreună și pun în comun experiențe și idei. Vă doresc un nou an pastoral cât mai rodnic și sper ca fiecare acțiune la care veţi participa să aducă un plus în viața fiecăruia dintre voi, căci viața merită trăită și animată din plin. Să ne vedem cu bine cât mai curând! Pr. Marian Blaj Responsabil diecezan cu pastorația tineretului

UNIVERSUL FAMILIEI

TINERI SFINȚI AI MILOSTIVIRII

Fericitul Alberto Marvelli

lberto Marvelli s-a născut la Ferrara, la 21 martie 1918, într-o familie cu adevărat creştină. Frecventând Oratoriul salezian şi Acţiunea Catolică, şi-a maturizat credinţa printr-o alegere decisivă: „Programul meu se rezumă întrun cuvânt: sfânt”. În timpul studiilor universitare şi-a maturizat formarea culturală şi spirituală, alegându-l ca model pe Piergiorgio Frasatti. După ce a absolvit ingineria mecanică, Alberto a trebuit să plece în armată. Italia era în război, un război pe care el îl condamna cu fermitate. La 8 septembrie 1943, Alberto a ajuns la Rimini. Ştia că misiu-

nea sa era să devină operator al carităţii. După fiecare bombardament alerga să-i ajute pe răniţi, să-i încurajeze pe supravieţuitori, să-i asiste pe muribunzi. Cumpăra de la ţărani şi negustori alimente, iar cu bicicleta încărcată cu provizii mergea acolo unde ştia că este foamete şi boală. După eliberarea oraşului, în 23 septembrie 1945, a avut loc prima întâlnire a Comitetului de Eliberare. Alberto nu era înscris în niciun partid, nu fusese partizan, dar toţi au recunoscut munca lui în favoarea celor prigoniţi. Alberto scria: „A sluji este mai bine decât a fi slujit. Isus slujeşte”. În acest spirit îşi împlinea

Pr. Marian Blaj Date biografice

fiecare îndatorire civică. Când au reapărut partidele în Rimini, s-a înscris în Partidul Democraţiei Creştine, trăind implicarea sa în politică asemenea unei slujiri aduse colectivităţii: activitatea politică putea şi trebuia să devină expresia cea mai înaltă a credinţei trăite. A fondat o Universitate populară, a deschis o cantină pentru săraci; s-a numărat printre fondatorii Asociaţiei Catolice a Muncitorilor Italieni, a înfiinţat o cooperativă pentru cei care lucrau în construcţii.

Pe 5 octombrie 1946 se îndrepta cu bicicleta spre o adunare electorală, fiind şi el candidat pentru alegerile administraţiei comunale. A fost lovit de un camion militar. A murit la doar 28 de ani. Întreaga Italie

a deplâns moartea sa. În istoria apostolatului laicilor, figura lui Alberto Marvelli este aceea a unui autentic precursor al Conciliului Vatican II în ceea ce priveşte implicarea laicilor pentru însufleţirea creştină a societăţii.

Alberto avea un caracter puternic, era hotărât, cu o voinţă fermă şi generos; avea un puternic simţ al dreptăţii şi exercita o extraordinară influenţă asupra prietenilor săi.

-a născut la 20 iulie 1987, la Iaşi. După cursurile primare și gimnaziale în Iași, a urmat Liceul Sf. Iosif, din Bacău şi apoi Institutul Teologic Romano-Catolic Sf. Iosif din Iaşi. A fost sfinţit preot pentru Arhidieceza Romano-Catolică de București la 23 iunie 2013, în Catedrala Sf. Iosif, de către PS Cornel Damian, Episcop Auxiliar de Bucureşti. Începând cu 1 august 2013 a activat ca preot vicar la Parohia Sfânta Maria, Regină din Bucureşti (Cioplea), iar de la 1 august 2015 ca preot colaborator la aceeaşi parohie, unde s-a ocupat şi cu pastoraţia tineretului. Tot de la 1 august 2015, este profesor la Colegiul Naţional Sf. Iosif, din capitală, unde predă discipline teologice de specialitate. În 2015 a absolvit masterul în teologie, specializarea Asistența socială a Bisericii, la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universității București. De la 1 septembrie 2016 este responsabil diecezan pentru Pastoraţia tineretului şi preot colaborator la Parohia Sf. Tereza, din Bucureşti.

OCTOMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI ABC-UL CREDINȚEI

Legământ

În Biblie, cuvântul legământ se referă la un pact de prietenie încheiat de Dumnezeu cu omenirea. Lumea începuse să păcătuiască și Dumnezeu a hotărât s-o distrugă prin potop, dar Noe a aflat har înaintea Domnului, pentru că era om drept. El a construit o arcă, în care s-au salvat el, familia lui și câte o pereche din toate vieţuitoarele de pe pământ. Ca mulţumire, Noe i-a jertfit lui Dumnezeu câteva păsări şi animale. Pentru a arăta că nu va mai pedepsi niciodată pământul cu potop, Dumnezeu a pus pe cer curcubeul, ca semn al legământului dintre El şi pământ.

Legământul cu Noe

Caută cele 11 diferențe dintre cele două imagini și încercuiește-le.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2016

Litanie

Litania este o rugăciune alcătuită dintr-o serie de invocaţii adresate unei persoane divine sau unui sfânt; fiecare invocaţie este urmată de un răspuns scurt (de exemplu, Îndură-te de noi! sau Roagă-te pentru noi!). Cele mai cunoscute sunt litania închinată tuturor sfinţilor şi cele în cinstea Preacuratei Fecioare Maria.

Laurențiu era diacon, în Roma, la începuturile Bisericii. Se ocupa de săraci și nevoiași.

Când împăratul a decis să scape de creștini, papa a fost arestat și ucis.

Mulțumesc!

Guvernatorul i-a cerut lui Laurențiu să-i predea comorile Bisericii...

Tu vii cu noi! Oh, nu!

Acestea sunt comorile Bisericii!

Laurențiu i-a adus atunci pe săraci și ologi.

M-am prăjit pe partea aceasta - puteți să mă întoarceți pe cealaltă parte!

Guvernatorul l-a condamnat atunci la moarte.

Să te înveți minte să mă mai iei în râs!

Laurențiu a fost martirizat!

[După: TheKidsBulletin]

comemorat la 10 august

SFÂNTUL LAURENȚIU (225-258)

UNIVERSUL FAMILIEI

Știm puține lucruri despre Sfântul Laurențiu, dar știm, însă, că și-a dat viața pentru Isus și Biserică. Și noi ar trebui să fim gata să apărăm Biserica și pe săraci. Tu ce crezi că ai putea face pentru a apăra Biserica? OCTOMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI POVEȘTI DE VIAȚĂ

„Ne simțim într-adevăr privilegiați să-i putem ajuta pe alții. Cred că fiecare îl poate ajuta pe cel de lângă el, cum spune Papa: să fii prietenos, să respecți persoanele și crezul lor. Noi asta facem”. Philip

La 69 de ani,

voluntari la Roma Text: Vox Iubilaei, im.va

arbara și Philip Saks vin din Australia, mai precis de la Adelaide. Amândoi au 69 de ani de viață, 50 de ani de căsătorie, o fiică și 2 nepoți, și au decis să trăiască în mod diferit acest Jubileu, nu doar ca pelerini, dar în primul rând, ca voluntari. Pentru a-și împlini visul, au făcut o alegere radicală: s-au mutat în Italia pentru un an, lăsând în urmă casa, rudele şi prietenii. I-am întâlnit la Centrul de primire, la sfârşitul turei lor şi, imediat cum am început conversaţia, am înţeles că avem în faţa noastră două persoane speciale! „Am ajuns la Roma în septembrie anul trecut – povestește Barbara, o femeie cu trăsături delicate, cu un surâs dulce, 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2016

plină de viață, aflată acum la pensie, după o viață de muncă în domeniul editorial. Am fost în Italia de nouă ori şi, slavă Domnului, avem o sănătate bună. Este o țară care ne place foarte mult, nu doar pentru bogățiile culturale și artistice, dar și pentru stilul de viață. De aceea am decis să trăim în acest An Sfânt aici, ca voluntari”. Barbara și Philip, de fapt, asemenea tuturor voluntarilor implicați în acest Jubileu, îi ajută pe cei care sosesc la Roma din lumea întreagă în pelerinaj sau pentru a participa la evenimentele jubiliare, să trăiască mai bine această intensă experiență de credință. „Este o mare mulțumire sufletească să te simți util și să-i poți ajuta pe pelerinii care sosesc

aici pentru acest Jubileu – comentează Philip, un bărbat dinamic și cu un fin simț al umorului, aflat și el la pensie după o strălucită carieră ca inginer specializat în iluminare. Mulți străini pe care îi întâlnim în fiecare zi la Centrul de primire sau în biserici ori pe Via della Conciliazione, se află pentru prima oară în Italia și este într-adevăr extraordinar să le fii alături în emoția drumului lor de pelerini. Prin fața ochilor mei trec multe chipuri de persoane care ne-au umplut inima cu zâmbetul lor”. Pe lângă acestea, pentru ei e importantă şi prietenia care s-a legat între voluntari: „Ne-a impresionat mult relația de prietenie dintre noi, voluntarii. Faptul că avem cu cine să împărtășim experienţa fiecărei zile, plină de frumuseţe dar şi de slujire a celorlalţi, ne-a unit foarte mult – subliniază amândoi. Recunoştinţa faţă de această experienţă şi pentru milostivirea pe care am primit-o ne umple sufletele de pace şi seninătate”.

CULTURĂ FILE DE ISTORIE

De 160 de ani pe Valea Prahovei

Monografie despre catolicii din Câmpina

„C

atolicii din Câmpina – 160 de ani de prezență pe Valea Prahovei” este titlul recentei lucrări monografice întocmite de Departamentul de Cercetare Istorică al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București. Lucrarea, prefațată de Excelența Sa Dr. Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București, a fost întocmită de Dr. Dănuț Doboș și Prof. univ. Dr. Tereza Sinigalia. Monografia este structurată pe două mari capitole. Primul tratează despre istoria de 160 de ani a comunității catolice din Câmpina și despre arta bisericească a uneia dintre cele mai frumoase biserici din România, după caracterizarea făcută de arhiepiscopul Netzhammer. Lăcașul de cult din Câmpina este ctitorit, în perioada 1906-1909, de

Text: Dr. Dănuț Doboș

Anton Raky, o figură ilustră a laicatului catolic din localitate. Sunt evocați apoi toți parohii care au activat la Câmpina în perioada 1899-2016: Augustin Kuczka, Julius Dwucet, Thomas Zdeclik, Francisc Paterok, Hugo Bannerth, Jean de Krassowsky, Ioan Dragomirescu, Eugen Blăjuț, Petru Cojan, Iosif Enășoae, Alois Ilieș, Emil Diac, Pavel Encuță și actualul paroh, Claudiu Cojan, care este și inițiatorul acestei monografii. În cel de-al doilea capitol, intitulat Anexe, volumul monografic prezintă documente inedite privitoare la istoria parohiei în prima jumătate a secolului al XX-lea, dar și foarte interesante amintiri – mărturii scrise de preoții Iosif Enășoae și Pavel Encuță, fiind ilustrată cu fotografii din Arhiva Arhiepiscopiei RomanoCatolice de București (ARCB).

Cartea, pregătită la Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, se va număra printre noutățile editoriale cu care Editura ARCB va fi prezentă la Târgul Internațional Catholic Expo, de la Cluj-Napoca, în perioada 6-8 octombrie 2016. De asemenea, va fi prezentată credincioșilor din Parohia Sfântul Anton de Padova, din Câmpina, la 6 ianuarie 2017.

Pr. Carol Fischer S.J. (1864-1936)

Text: Dr. Dănuț Doboș

-a născut în anul 1864 și a fost profesor la Liceul Lazăr din București. Tot în capitală, a colaborat îndeaproape cu Fericitul Anton Durcovici, în cadrul Congregației Mariane a Bărbaților și a Congregației Sfântului Vincențiu de Paul. La vârsta de 40 de ani (în 1904), este hirotonit preot, activând apoi ca duhovnic în spitalele bucureștene și la Institutul Sfânta Maria (Damele Engleze). A fost și duhovnicul regelui Ferdinand I. La 26 iulie 1931, a participat, alături de Arhiepiscopul Cisar şi Fericiții Anton Durcovici și Vladimir Ghika, la oficierea cununiei religioase a principesei Ileana, sora regelui Carol al II-lea, cu Arhiducele Anton de Habsburg. În anul 1929, preotul Carol Fischer a intrat în Ordinul Iezuit, iar la 17 septembrie 1936, a trecut la cele veșnice, fiind înmormântat la Cernăuți. A rămas în amintirea multora drept un apreciat duhovnic, și multe suflete au găsit în comorile lui sufletești, întărire și conducere pe calea mântuirii. OCTOMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

CARTE

Pro Memoria Revistă de istorie ecleziastică Nr. 13-14 Editura ARCB București, 2016 Revista Centrului Biserica şi Istoria, al Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti (ARCB), oferă articole despre istoria ARCB, a Bisericii și a rezistenței anticomuniste.

EXPOZIȚIE

Bucureştiul regăsit Expoziție de desene Deschisă până la 9 octombrie 2016 Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” Expoziția reunește veritabile instantanee ale Bucureştiului de altădată și câteva imagini din Muzeul Satului, pictate în 1956 de arhitecta şi artista plastică Flory Shacham. Detalii: www.muzeul-satului.ro

(2016)

Premieră în România: 7 octombrie 2016

roducție de animație elvețiano-franceză, lungmetrajul este realizat de regizorul elvețian Claude Barras, după romanul lui Gilles Paris, „Autobiographie d’une courgette” („Autobiografia unui dovlecel”). Sinteză: Icar este un băiețel de 9 ani, rămas cu mama alcoolică, după ce tatăl a plecat. Neglijat, îşi petrece timpul desenând în podul casei. După moartea mamei, Icar, zis „Dovlecel”, ajunge la orfelinat: un ambient străin şi ostil la început, unde treptat, învaţă să aibă încredere în cei din jur şi, cu ajutorul unui grup de prieteni, să depășească orice dificultate și să găsească, în final, o nouă familie. Despre film: Este primul lungmetraj al lui Barras, realizat prin tehnica stop-cadru. Descris de unii critici drept „un film matur cu suflet de copil”, filmul a câștigat „Premiul publicului” și premiul „Cristal” pentru cel mai bun lungmetraj la Festivalul internațional

Ma vie de Courgette

Animație, 66 min.

de film de animație de la Annecy şi a fost nominalizat la Cannes. Ideea filmului este aceea „de a le transmite copiilor valori pozitive și constructive. Acest film este un mod de a le povesti că iubirea, prietenia, compasiunea ne pot ajuta să trăim mai bine împreună”, a declarat Barras, care a lucrat şapte ani la proiect. Recomandare: Film pentru familie.

Jubileul Bisericii Italiene

CARTE

Catolicism. Aspectele sociale ale dogmei Henri de Lubac Ed. Sapientia, 2016 Colecția: Tratate de teologie Detalii: librariasfiosif.ro 34

Ma vie de Courgette

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2016

100 de ani de la sfințire

mbasada Italiei, Institutul italian de cultură din București și parohia Bisericii Italiene organizează în perioada 21-23 octombrie a.c., la Biserica Italiană, o serie de evenimente conferință, concert și Liturghie solemnă - cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la sfințirea lăcașului de cult. Detalii: www.iicbucarest.esteri.it.

ETCETERA DE PE NET

ȘTIAȚI CĂ

CEL MAI VECHI SANCTUAR MARIAN

hypertextul a fost inventat de un preot iezuit?

asa Mariei din Efes (Turcia) este cel mai vechi sanctuar marian, printre pelerini numărându-se, de-a lungul istoriei, și trei papi: Paul al VI-lea (1967), Ioan Paul al II-lea (1979) și Benedict al XVI-lea (2006). Când apostolii au părăsit Ierusalimul, Ioan a venit la Efes împreună cu Fecioara Maria, care îi fusese încredințată de Isus. Conform unor scrieri din timpul Conciliului din Efes, Fecioara Maria a locuit în Efes, într-o casă aflată pe o ridicătură numită „muntele privighetorii”, unde a rămas până la ridicarea sa la cer. În secolul al XIX-lea, într-o scriere atribuită Annei Ecaterina Emmerick, mistică şi vizionară, era indicat locul în care și-a petrecut ultima parte a vieţii Fecioara Maria. În 1881, un preot francez, Gouyet, ajutat de episcopul din Smirna, a făcut cercetări pornind de la viziunile Ecaterinei Emmerick și a reuşit să identifice casa. Descoperirea lui a fost confirmată după zece ani de

Casa Mariei din Efes (Turcia)

cercetările fratelui lazarist Jung, casa devenind ulterior loc de pelerinaj. Casa Mariei este acum o capelă micuță, în formă de cruce. La dreapta altarului a fost cândva o cameră, distrusă ulterior; la stânga e o cămăruță, iar în faţa altarului podeaua este neagră şi se presupune că acolo a fost cândva căminul casei. În 2006, în zonă a izbucnit un puternic incendiu de vegetaţie, care însă s-a oprit la un metru de casă. La Casa Mariei vin deopotrivă creştini şi musulmani din lumea întreagă.

ÎN LUNA OCTOMBRIE • 1923 – Prințul Vladimir Ghika a fost hirotonit preot, la 7 octombrie, la Paris; • 1953 – Pe 2 octombrie a murit, la închisoarea din Aiud, Episcopul Szilárd Bogdánffy, auxiliar de Satu Mare şi Oradea, declarat Fericit de Papa Francisc, la 30 octombrie 2010; • 1962 – Pe 11 octombrie, Papa Ioan al XXIII-lea – astăzi sfânt – a deschis lucrările Conciliului Vatican II, cu o ceremonie solemnă în Bazilica Sfântul Petru, din Vatican; • 2016 – La 23 octombrie se celebrează a 90-a Zi Mondială a Misiunilor, instituită de Papa Pius al XI-lea, în 1926.

Pr. Roberto Busa (1913-2011), iezuit şi lingvist, a studiat timp de 30 de ani lexicul în opera Sfântului Toma de Aquino. Studiul său, Index Thomisticus, a însumat la final 56 de volume, circa 70.000 de pagini și 11 milioane de cuvinte. Căutând să coreleze unele fragmente și să le confrunte cu alte surse, a inventat principiul care stă la baza hypertextului, utilizat astăzi de cei care navighează pe internet.

COLȚUL CU ZÂMBET Sfântul Pius din Pietrelcina (Padre Pio) avea, printre alte daruri, și pe acela de a citi gândurile oamenilor. Într-o dimineață, un ministrant i-a adus o pereche de mănuși noi, din partea unei rude − o fiică spirituală a călugărului capucin. În timp ce Padre Pio se pregătea pentru Liturghie, îmbrăcându-se cu veșmintele liturgice, copilul s-a gândit să fure una dintre mănușile vechi, pentru a o păstra ca amintire. Padre Pio, însă, l-a privit pe băiat, a privit mănușile vechi pe care le pusese deoparte, apoi a zis zâmbind: „Cred că ar fi mai bine să le țin în buzunar”.

OCTOMBRIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ETCETERA ANUNȚURI

In Memoriam

Episcopul Grillo a murit pe pământ românesc

ons. Girolamo Grillo, episcop emerit de Civitavecchia-Tarquinia, a murit luni, 22 august 2016, în România, și a fost înmormântat în cimitirul Bellu catolic, din București, oficiul fiind celebrat de Nunțiul Apostolic în România, Mons. Miguel Maury Buendía. Născut pe 18 august 1930 în Calabria (Italia), PS Girolamo Grillo a fost hirotonit preot în 1953. La Roma, activează în Secretariatul de Stat timp de 20 de ani, sub pontificatul Papilor Ioan al XXIIIlea, Paul al VI-lea şi Ioan Paul al II-lea. La 47 de ani, Papa Ioan Paul al II-lea îl numește episcop pentru Dieceza de Cassano allo Ionio; în 1983 va fi transferat ca episcop al Diecezei de CivitavecchiaTarquinia, misiune îndeplinită timp de 23 de ani. A ieșit la pensie în 2006, iar în anul 2007 a fost numit canonic, de Papa Benedict al XVI-lea, la Basilica Santa Maria Maggiore din Roma.

Mons. Girolamo Grillo 1930-2016 Citiți mai mult.

Catholic EXPO 2016 ARCB, prezent la Târgul Internațional

ibrăria „Sfântul Iosif ” și Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București vor fi prezente la Târgul Internațional Catholic EXPO 2016, cu oferte atrăgătoare şi noutăţi editoriale. Organizat la Cluj-Napoca, în perioada 6-8 octombrie, Târgul de veşminte, icoane, statuete, cărţi şi obiecte liturgice, va reuni o sută de expozanţi, din şase ţări.

ASCULTĂ RADIO MARIA O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz www.radiomaria.ro 36

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2016

ACTUALITATEA CREȘTINĂ ABONAMENTE 2016

u noul an calendaristic, revista „Actualitatea Creștină” a trecut pragul spre cel de al 27-lea an de apariție. Pentru anul 2016, preţul revistei este de 4,00 lei exemplarul, iar costul unui abonament individual pe un an este de 55,00 lei (expediție prin Poșta Română). Pentru abonamente anuale colective, cu cel puţin 10 exemplare, preţul este de 50,00 lei (expediție prin firmă de curierat). Prețul unui abonament include 12 numere lunare, supliment de Crăciun și taxe de expediţie. În noul an, abonaţii vor primi revista la domiciliu, în căsuţa poştală (prin Poştă) sau prin curier. Abonamentele se fac la Librăria „Sfântul Iosif”, str. G-ral Berthelot, nr. 19, 010164 – Bucureşti, sect. 1, tel. 021 2015457, email: libraria@arcb.ro. Persoană de contact: Petreş Tereza.