Actualitatea creştină, nr. 11/2006

Pãstorul Arhidiecezei IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

„Cred în Împãrtãºirea sfinþilor...”

Biserica, aºa cum ne învaþã Catehismul, este „împãrtãºire a sfinþilor: Aceastã expresie desemneazã în primul rând cele sfinte (sancta) ºi mai presus de toate Euharistia, prin care este reprezentatã ºi realizatã unitatea credincioºilor care formeazã un singur trup în Cristos.

Acest termen desemneazã ºi comuniunea persoanelor sfinte (sancti) în Cristos, care a murit pentru toþi, aºa încât ceea ce face sau suferã fiecare în ºi pentru Cristos aduce rod pentru toþi. Credem în comuniunea tuturor creºtinilor, a celor care sunt pelegrini pe pãmânt, a rãposaþilor care îºi împlinesc purificarea ºi a fericiþilor din Cer, toþi împreunã formând o singurã Bisericã, ºi credem cã în aceastã comuniune iubirea îndurãtoare a lui Dumnezeu ºi a sfinþilor lui ne ascultã necontenit rugãciunile”.

Cartea Vieþile sfinþilor ne spune cã Sãrbãtoarea Tuturor Sfinþilor „îºi are originea în practica Bisericii din Antiohia care, chiar în primele veacuri, sãrbãtorea cu un fast deosebit pe toþi martirii creºtinãtãþii, ºtiuþi ºi neºtiuþi, în prima duminicã dupã solemnitatea Coborârii Duhului Sfânt, considerând cã tãria, curajul ºi statornicia martirilor sunt prin excelenþã opera Duhului Sfânt, promis ºi dãruit Bisericii Sale de cãtre Cristos Mântuitorul.

Biserica din Roma a adoptat aceastã sãrbãtoare în secolul al VI-lea. Dupã o sutã de ani, Papa Bonifaciu al IV-lea a fixat data sãrbãtoririi tuturor martirilor la 13 mai, zi în care Panteonul Roman, transformat în bisericã creºtinã, a fost sfinþit ºi dedicat Nãscãtoarei de Dumnezeu ºi tuturor martirilor, primind numele de Sancta Maria ad Martyres (Sfânta Maria între Martiri). Ulterior, sãrbãtoarea ºi-a lãrgit conþinutul devenind sãrbãtoarea Tuturor Sfinþilor, ºi a fost extinsã la toate bisericile din Apus. În anul 835, Papa Grigore al IV-lea a transferat sãrbãtoarea la 1 noiembrie, datã la care se celebreazã ºi astãzi. Alegerea zilei de 1 noiembrie se pare cã a fost fãcutã din motive de ordin simbolic ºi de ordin practic.

Luna octombrie este luna culesului roadelor de pe câmp, din livezi, din vii; intrând în luna noiembrie, omul începe sã se bucure de roadele muncii sale din anul respectiv.

Acesta este un prilej potrivit pentru contemplarea roadelor viþei care este Cristos, ale activitãþii apostolice a Bisericii, ale eforturilor ºi sacrificiile oamenilor de bunãvoinþã, roade întruchipate în sfinþii din ceruri.

Prin sãrbãtoarea de la 1 noiembrie, Biserica aduce un omagiu solemn celor care, urmând chemarea lui Dumnezeu, au împlinit cuvântul lui Cristos: Fiþi desãvârºiþi, precum este desãvârºit Tatãl vostru ceresc (Mt. 5, 48); numãrul lor este cu mult mai mare decât al celor declaraþi ca atare de autoritatea bisericeascã ºi înscriºi zi de zi în calendare. Sfântul apostol Ioan, cãruia

Dumnezeu i-a dat harul de a contempla pentru o clipã locuinþa fericitã a sfinþilor, scrie în Apocalipsul sãu (7, 9-17): Am privit, ºi iatã, o mulþime mare pe care nimeni nu o putea numãra, din toate naþiunile, triburile, popoarele ºi limbile... Aceºtia sunt cei veniþi din asuprirea cea mare care ºi-au spãlat hainele ºi le-au albit cu sângele Mielului...nu le va mai fi nici foame, nici sete; nu-i va mai bate soarele, nici cãldurile, cãci Mielul îi va duce la izvoarele apelor vieþii, iar Dumnezeu va ºterge orice lacrimã din ochii lor. Între ei se aflã oameni de toate vârstele, condiþiile sociale ºi profesiunile; din toate timpurile începând de la cei dintâi oameni ºi pânã în clipa de faþã; de pe toate regiunile pãmântului, din coliba de gheaþã de la poli ca ºi din junglele Ecuatorului; provenind din toate civilizaþiile pãmântului, dintre care cele mai multe sunt astãzi acoperite de nisipurile pustiurilor ºi al uitãrii omeneºti. Cinstindu-i pe sfinþi, noi îl cinstim pe Dumnezeu cel Întreit, Sfânt ºi pe Fiul Omului prin care ajungem la Tatãl: Nimeni nu vine la Tatãl decât prin mine (In 14, 6); cunoaºterea ºi admirarea vieþii lor, reproducerea înfãþiºãrii lor în icoane ºi statui, urmarea exemplelor pe care ni le dau ei este rãspunsul nostru la îndemnul psalmistului: Lãudaþi pe Domnul în minunatele Sale lucrãri (Ps. 150). Ori, sufletele create pentru veºnicie ºi sfinþite prin harul lui Dumnezeu care aduce mântuirea tuturor oamenilor sunt opera supremã a celui Atotputernic (Tit 2, 11)”.

Sufletelor care aºteaptã intrarea în deplina bucurie a Paradisului, Biserica le oferã comemorarea solemnã de la 2 noiembrie pentru a mãrturisi dragostea cu care îi îmbrãþiºeazã pe toþi fii sãi ºi a menþine vie în sufletele credincioºilor conºtiinþa datoriei ºi a posibilitãþii de a veni în ajutorul fraþilor ºi surorilor din „focul suferinþei curãþitoare ºi aducãtoare de bucurie nesfârºitã”.

Preocuparea ºi rugãciunea pentru cei rãposaþi se întemeiazã pe adevãrul despre existenþa unei stãri intermediare între Biserica triumfãtoare ºi Biserica luptãtoare: Biserica suferinþei curãþitoare; de asemenea, ºi pe adevãrul împãrtãºirii sfinþilor în temeiul cãruia energia vitalã a trupului mistic circulã de la pãrþile sãnãtoase spre cele suferinde ºi le oferã ajutor. Mijlocirea sfinþilor ºi rugãciunea credincioºilor de pe pãmânt, îndeosebi participarea la celebrarea jertfei euharistice oferite pentru sufletele celor rãposaþi, ajutã la desãvârºirea purificãrii lor „în sângele Mielului” (Apocalips 7,18).

Ca un dar excepþional, în ziua de 2 noiembrie fiecare preot poate celebra trei sfinte liturghii; acest privilegiu a fost acordat mai întâi în anul 1748 pentru Biserica din Spania, ºi în anul 1915 Papa Benedict al XV-lea l-a extins în întreaga Bisericã RomanoCatolicã. Biserica acordã un loc important în liturghia zilnicã tuturor „celor care au murit cu semnul credinþei”, stabilind un „memento mortuorum” la fiecare slujbã ºi terminând rugãciunea zilnicã oficialã, Breviarul, cu rugãciunea: ”ºi sufletele celor rãposaþi, prin mila lui Dumnezeu, sã se odihneascã în pace!”.

1

2

Actualitate

În urma campaniei defãimãtoare la adresa Î.P .S. Ioan Robu, derulatã de Î.P.S. cãtre ziarul Gardianul în ultimele sãptãmâni, Arhiepiscopia RomanoCatolicã a transmis cãtre colegiul editorial al ziarului, în data de 25 octombrie a.c., un drept la replicã, rãspunzând astfel fiecãrei afirmaþii rãuvoitoare sau eronate la adresa Î.P .S. Î.P.S. Ioan Robu, aparþinând celor doi jurnaliºti semnatari ai articolelor articolelor.. Încãlcând voit dreptul la replicã, ziarul Gardianul nu a publicat niciodatã scrisoarea transmisã de cãtre Î.P .S. Ioan Robu, ci s-a mãrginit sã Î.P.S. scoatã din context douã paragrafe pe care le-a inclus într -un alt articol într-un defãimãtor la adresa Preasfinþiei Sale. În contextul dat, ne vedem nevoiþi sã publicãm textul integral al dreptului la replicã, în cadrul altei publicaþii, pentru o informare completã ºi corectã a publicului.

DREPT LA REPLICÃ Doamnã Lidia Popeangã, Domnilor Rãzvan Dumitrescu ºi Alecu Racoviceanu, Sunt profund surprins de modul în care z i a r i º t i i M . G o l e a º i V. N e a g u m i - a u rãstãlmãcit textul rãspunsurilor la întrebãrile pe care mi le-au adresat, acuzându-mã de lucruri pe care nu le-am susþinut niciodatã ºi nici nu le pot susþine în calitatea mea de cetãþean român.

Logica, parte a filozofiei, ne învaþã un principiu dupã care concluzia nu are voie sã fie mai mare decât premisele. Or, concluziile celor doi ziariºti nu au nici o legãturã cu rãspunsurile mele. Expresia „imperiul român s-a extins asupra Transilvaniei” a fost ºi rãmâne UN CITAT care nu îmi reprezintã convingerile, amintit în contextul rãspunsului la întrebarea despre Statusul catolic. Nu am susþinut niciodatã cã sunt de acord cu aceastã expresie, ci m-am referit strict la Statusul Catolic, respectat de decretul lege

din 1918, iar interpretarea, voit greºitã, aparþine ziariºtilor.

Nu mi-a fost adresatã nici o întrebare despre Marea Unire, despre „românii care nu existau decât ca naþie toleratã”, despre „românii inferiori” etc. Titlul „Românii sunt inferiori???” aplicat de jurnaliºtii M. Golea ºi V. Neagu constituie o incalificabilã manevrã de manipulare a opiniei publice. Eu am citat legea din secolul al XVII-lea ca sã atest vechimea Statusului ºi nicidecum sã susþin, aºa cum îºi permit aceste persoane sã mã acuze, cele afirmate de documentul respectiv privitor la naþiunea valahã. Dacã l-aº cita pe Lenin care spunea „Învãþaþi, învãþaþi, învãþaþi”, veþi considera cã susþin toate tezele lui Lenin?

(Este un exemplu prin care evidenþiez logica folositã de aceºti ziariºti.)

Considerãm de rea-credinþã folosirea voitã ºi manipulatoare a expresiei Statul Romano-Catolic în loc de Statusul RomanoC a t o l i c d i n TTrr a n s i l v a n i a î n a r t i c o l e l e

Actualitate

publicate de ziarul Gardianul, vineri ºi sâmbãtã, mai ales cã din partea Statusului Romano-Catolic din TTransilvania ransilvania niciodatã ºi nimeni nu a întrebuinþat denumirea de stat ºi având în vedere cã între aceste douã expresii existã o deosebire esenþialã pe care jurnaliºtii dvs. presupunem cã o cunosc!

Iatã ce declarã Valeriu Pop, fost ministru al justiþiei în perioada interbelicã, în legãturã cu aceastã deformare intenþionatã: „Întrebuinþez în mod consecvent cuvântul de Status ºi nu acela de Stat, întrebuinþat de dl.

O. Ghibu cu tendinþa de a crea atmosferã punând faþã în faþã Statul Român cu Statul Catolic. Organizaþia s-a numit totdeauna „Erdélyi rom.-kath. Status”, iar în româneºte „Status romano-catolic ardelean” ºi cum în ungureºte Stat se zice „állam”, denumirea în sine nu a avut tendinþa demonstrativã de a se înfãþiºa ca Stat în Stat sau Stat în opoziþie cu Statul politic, cum vrea dl. O. Ghibu sã Valeriu Pop: Acordul dela creezã impresia.” (V Roma. Cluj, 1934, p.77 p.77.). În privinþa lui Onisifor Ghibu, nu l-am pus niciodatã „la zidul infamiei”, cum îºi permit sã pretindã ziariºtii M. Golea ºi V. Neagu, ci am citat un fost ministru al Justiþiei din perioada interbelicã. De fapt, spusele lui Valeriu Pop se potrivesc ºi celor doi ziariºti: „conchide în exact sens contrar documentelor citate, uluind pe cititor cu titluri de roman de senzaþie – de exemplu: Statul lor în statul nostru -, ca sã-i stârneascã patima... sã facã afirmaþiuni hazardate ºi sã tragã concluziuni cu desãvârºire eronate”.

Domnilor editori, consider cã cei doi ziariºti au încãlcat grav deontologia profesionalã, scoþând fragmente de text din context ºi folosindu-le ca titlu de senzaþie, prezentând publicului informaþii false ºi interpretãri complet eronate. Îmi exprim adânca dezamãgire cã, pe lângã atitudinea incalificabilã faþã de mine, ca om ºi ca reprezentant al Bisericii, vãdita lipsã de culturã ºi de documentare prejudiciazã direct onoarea profesiei de ziarist.

Este întristãtor faptul cã un cotidian precum

Gardianul a publicat un asemenea material tendenþios ºi manipulator.

Iar dacã atacul la persoanã este pus sub titlul de „Consideraþii de bun simþ”, cred cã existã legi în România care apãrã demnitatea umanã în faþa unor încercãri de discreditare de asemenea anvergurã. Aºtept scuze publice din partea celor doi ziariºti pentru incalificabila defãimare, rezervându-mi în acelaºi timp dreptul sã îi chem sã probeze în justiþie afirmaþiile grele fãcute la adresa mea ca persoanã. În final rãmâne întrebarea: Cui foloseºte de fapt acest atac la persoanã?

IPS IOAN ROBU Arhiepiscop mitropolit de Bucureºti

Câteva exemple de erori care apar în materialul ziariºtilor M. Golea ºi V. Neagu, publicate de ziarul GARDIANUL: 1. Este falsã afirmaþia conform cãreia fondurile ar fi provenit din bani publici. Þinem sã precizãm cã împãrãteasa Maria Tereza a creat Fondul de studii din averile ordinului d i z o l v a t a l i e z u i þ i l o r, a c r e a t F o n d u l d e religiune din donarea fondului lusitan ºi a constituit Fondul de burse în pricipal din donaþia principelui Istvan Bathory.

2. La fel de falsã este afirmaþia potrivit cãreia „Acordul de la Roma semnat între Va t i c a n º i S t a t u l r o m â n î n 1 9 3 2 n u a funcþionat vreodatã pe teritoriul Statului român, el nefiind ratificat de Parlamentul interbelic ºi fiind abrogat în 1948”. Acordul a fost ratificat prin Decretul Lege nr 659 din 2 martie 1940.

3. Este falsã ºi afirmaþia cã din comisia lui Onisifor Ghibu fãceau parte ºi înalþi prelaþi catolici. Comisia era formatã, - conform Valeriu Pop: Acordul dela Roma. Cluj, 1934, p.150, - dintr-un profesor de medicinã ºi de botanicã, un inspector general de culte, doi avocaþi ai statului ºi doi profesori de drept „ºi a fost prezidatã de un pedagog”. Nici umbrã de înalþi prelaþi.

3

4

Actualitate

Catedrala ºi barbarii ANDREI BREZIANU

Prin formele ºi înfãþiºãrile ei, fiecare catedralã este, în felul ei, un simbol. Nu întâmplãtor, misticii medievali vedeau în planul însuºi al catedralelor o imagine transfiguratã a omului rãscumpãrat prin har ºi împãcat cu sine însuºi ºi cu cele de Sus. Un desen al lui Francesco di Giorgio, din secolul al XVI-ea, reprezenta planul unei catedrale - matrix ecclesiae - suprapus unei figuri umane, cu creºtetul la locul altarului, umerii la locul deschiderii îngemãnate cãtre lãþimea naosului, cu treptele de la intrare ºi portalul la locul de temelie a tãlpilor. Un ierarh din veacul al XIII-lea, Guillaume de Durand, scria despre asemãnarea simbolicã dintre o catedralã ºi corpul omului, pornind de la învãþãtura A p o s t o l u l u i : ” Te m p l u l Domnului este lucru sfânt.

Or, fiecare dintre noi suntem temple ale lui Dumnezeu. Dacã suntem temple ale lui Dumnezeu, altarul acestui templu este inima —inima fiind în trupul omului ceea ce altarul este într-o catedralã”.

Astfel de gânduri vin în cuget pe marginea simbolismului singurei catedrale catolice din capitala României, catedrala Sfântul Iosif, cu absida ei luminoasã ca o inimã, cu altarele ei laterale ca doi umeri de nãdejde, cu lungimea elegantã a navei, iluminatã delicat, de sus, de vitralii. Ochiul regãseºte aici un sens al înãlþimii. Privirea ridicatã spre ogivele acestor deschideri de luminã ºi culoare transparentã - strãbãtute, cast, de razele soarelui - , înalþã spiritul spre meditaþie. În reculegere, fiecare misticã fereastrã îi vorbeºte în felul ei, fãrã mijlocirea cuvintelor, despre momente care, cu douã mii de ani în urmã, sub semnul Cuvântului întrupat, au schimbat pentru totdeauna cursul istoriei ºi civilizaþiei. În liniºtea acestei catedrale, spun mãrturiile, a poposit ca sã asculte orga , în ultimii sãi ani de viaþã prematur curmatã, Mihai Eminescu. ªi, de atunci începând, mulþi alþii. E lesne de închipuit impactul acestei construcþii, pe atunci noi, în Bucureºtii anilor optzeci ai secolului 19. În peisajul urban, al unui oraº pe vremea aceea încã sãrac în monumente, acea structurã pur occidentalã, cu orga ºi vitraliile ei, avea pentru ce sã fascineze ca loc de

reculegere de un fel aparte, ne mai vãzut pe meleaguri pânã atunci marcate mai mult de calapoade de culturã urbanã înrudite cu cele din Levant, Isarlîk ºi Fanar.

Ca un giuvaier în centrul capitalei acelui secol, catedrala Sf. Iosif, a cãrei piatrã de temelie a fost pusã în 1873, fãcea casã bunã cu celelalte monumente de arhitecturã de inspiraþie europeanã ce începuserã deja sã înfiripe o schimbare de înfãþiºare a zidirilor-reper din Bucureºti. De pildã, chiar alãturi de catedralã, clãdiri precum Palatul ªtirbei, ºi, ceva mai departe, Teatrul Naþional ºi Universitatea; ºi, lângã cheiul Dâmboviþei, biserica Sf.Spiridon Nou, înãlþate ceva mai devreme. ªi apoi, în peisajul primenit al

inimii urbei, în acelaºi echilibru de stil, Fundaþia Universitarã Carol I - 1893, Palatul Poºtelor - 1894, Casa de Economii ºi Consemnaþiuni –1897. Întreaga priveliºte urbanã din jurul Catedralei Sf. Iosif, - cu precãdere dupã proclamarea independenþei ºi a regatului - evolua în ritm alert, marcatã - în centru în primul rând - de o pecete de stil unitar în noutatea lui, dar net deosebitã de aspectul de mare sat urban cu grãdini, care, pânã cãtre jumãtatea secolului al 19-lea, fusese vechea faþã patriarhalã a locului. În aceeaºi ordine de evoluþii, tot atunci - în contrapunct cu Hanul lui Manuc (ridicat dupa tipar de “caravan serai” la 1806) - începuserã sã se înalþe în mijlocul oraºului, fãrã stridenþe, primele hoteluri moderne: Grand Hotel Boulevard - 1873, Hotel de France - 1881, Grand Hotel Capºa - 1886, Frascati, Metropol ºi altele. În acest context se contura, prodigios de repede, noul profil definitoriu al celui mai întins oraº european la est de gemenele Buda ºi Pesta : un profil de urbe al

Actualitate cãrei centru, pe cât de cordial pe atât de inconfundabil, avea sa fie descris- de bunã seama prin sinecdocã, dar cu simpatie ºi condescendenþã, de cãtre cãlãtori occidentali - drept Micul Paris.

De la Paris, la unul din aceste hoteluri trãgea, în 1898, un cãlãtor celebru în epocã, scriitorul Sar Peladan, a cãrui trecere prin Bucureºti - nu fãrã legaturã cu catedrala Sf. Iosif - , avea sã îl marcheze pentru totdeauna pe cel care avea sã devinã, întru preoþie ºi principatul literelor, pãrintele Gala Galaction. Într-o zi de iarnã târzie, evocatã în însemnãri, paºii îl purtarã pe tânãrul de atunci în cãutare de certitudini, în liniºtea catedralei Sf. Iosif, unde, coincidenþã sau nu, se afla vizitatorul francez. “L-am vãzut cu ochii mei cum stãtea în bancã, la o sfântã liturghie în catedrala Sf. Iosif ºi cum urmãrea, adâncit ºi cucernic, evoluþia divinului serviciu. Vedeam aºa ceva întâia oarã în viaþa mea! Un intelectual strãlucit, autor de literaturã frumoasã, un artist de faima lui... îngenunchia înaintea Sfântului Potir, ridicat pe braþele unui anonim preot slujitor!” (1) Petrecut sub acoperiºul catedralei bucureºtene Sf. Iosif, acel moment de conversiune ºi revelaþie avea sã marcheze o rãscruce de destin în viaþa scriitorului. Aºa cum mãrturisea el însuºi în continuare, clipa de atunci avea sã fie “cel dintâi eveniment dintr-o serie de evenimente providenþiale” ce aveau sã-l ducã la confirmarea vocaþiei sale de scriitor ºi, totodatã, de om profund ancorat în credinþa creºtinã.

Evocând aceste câteva momente de istorie culturalã dintr-un Bucureºti de acum ceva mai mult de un veac, înþelegem poate mai bine nobleþea intrinsec ziditã în puncte de reper spiritual ale oraºului, catedrala Sf. Iosif fiind unul dintre acestea - chivot cu zestre proprie, prezent în conºtiinþa ºi inima Cetãþii, nu doar prin frumuseþea ºi armonia structurilor sale vizibile bolþi, vitralii ºi fresce, ci ºi prin tezaurul sãu de discrete confluenþe de tradiþie ºi de memorie culturalã.

Indiferent de modalitãþile prin care se exprimã, spiritul necioplit ºi barbar nu are însã respect pentru astfel de repere. În varianta lui brutã, ancestralã, spiritul barbar îºi râde de statuile de bronz, aºa cum au fãcut, spun cronicile, goþii ºi vandalii la clipa vremelnicelor prabuºiri de demult ale Romei. Necunoscãtor al sensurilor istoriei ºi ale frumosului, tot el, spiritul barbar, a pus pe vremuri târnãcopul pe basoreliefurile de la Adamclisi, dând marmurei utilizãri de ogradã, din frizele vechilor metope cioplind jgheaburi pentru adãpatul vitelor. Mai aproape de noi, la fel de barbar, acelaºi spirit sfârteca ºi ducea la topit, în anii dictaturii, capodopere ale sculpturii universale cu care americanul de obârºie croatã, Ivan Mestrovici, împodobise capitala României. ªi tot el, acelaºi spirit destructiv ºi barbar încerca, în acel timp, sã clinteascã ºi sã doboare, înhãmatã la un tanc, Coloana Infinitã înãlþatã de Brâncuºi pe malurile Jiului. În varianta lui modernã, spiritul barbar - întruchipat sub ochii noºtri în multe din feþele capitalismului sãlbatic - loveºte cu ferocitate în vechile valori ale Cetaþii în alte maniere - mai subtile, dar totodatã mai necruþãtoare în felul lor. Impunând, bunãoarã, banul ºi urmãrirea profitului material fãrã nici o frânã, drept forþa conducãtoare ºi valoarea supremã a membrilor societãþii. Noua barbarie are o singura religie: “auri sacra fames”, ºi tot ce aduce

aur ºi avantaje materiale, indiferent de mod ºi dincolo de orice scrupul, e pentru ea legitim ºi sacru la modul absolut. Pentru atingerea scopurilor de înavuþire materialã, orice mijloc e permis - de la inºelãtorie ºi falsul inteligent, la ocolirea perfidã a legii ºi la încãlcarea flagrantã a normelor cuviinþei ºi respectului faþã de ale alte valori ºi faþã de ceilalþi. Sub semnul acestei politici insolente, cinice ºi dure - unora aducãtoare de arginþi - se produce de la o vreme mutilarea, desfigurarea ºi obstrucþionarea unor repere majore de istorie ºi culturã din capitala României, o catedralã - catedrala Sf. Iosif numãrându-se printre acestea.

Ameninþatã de ruinare ºi sinistrã covârºire, neapãratã de lege, catedrala Sf. Iosif din Bucureºti vede astãzi crescând, lipitã de zidurile ei, o faraonicã monstruozitate hotelierã despre care cei în cunoºtinþã de cauzã aratã cã, dincolo de nepotriviri brutale de dimensiune ºi stil, încalcã primejdios ºi flagrant aproape douã duzini de norme obligatorii pentru siguranþa oricãrei construcþii urbane.

Scriitorul Ion Buduca arãta rãspicat, într-o scrisoare deschisã adresatã primului edil al capitalei, care sunt unele dintre acestea (2). “Unde s-a mai vãzut o asemenea desconsiderare, un asemenea dispreþ pentru locuri cu semnificaþie istoricã ºi simbolicã?” - se întreba, pe marginea unor asemenea afronturi, criticul Mircea Martin într-un editorial intitulat “Totul de vânzare” (3). Istoricul Dinu C. Giurescu argumenta, la rândul sãu, pe cât de limpede, pe atât de convingãtor, cerând oprirea acestor demersuri de mutilare a semnelor de istorie a Bucureºtilor, ºi, în mod imperativ, ocrotirea catedralei. “Oare ºtergerea istoriei este preþul plãtit pentru o societate al cãrei scop absolut este profitul bãnesc?”, exclama el (4). Dar, de vreme ce pentru voracitatea celor interesaþi ceea ce conteaza sunt în exclusivitate banii ºi profitul material ºi proiectata construcþie care va avea - ca tot hotelul de tranziþie care se respectã - cazinou ºi multe altele, ºi banii desigur vor curge, nici un argument, în afara unui miracol, nu va putea clinti, din cate s-ar pãrea, intransigenþa cu iz de dictat a demersului început.

Spuneam cã, prin formele ºi înfãþiºãrile ei, fiecare catedralã este, în felul ei, un simbol. Dincolo de celelalte repere care o fac venerabilã, catedrala Sf. Iosif din Bucureºti devine însã, în zilele noastre, un simbol dintre cele mai elocvente pentru un lucru nou: prin loviturile ce i se aplicã, un simbol dureros al asaltului dat de noua barbarie post-totalitarã asupra unor nestemate de neînlocuit din zestrea, din ce in ce mai împuþinatã ºi desfiguratã, a capitalei României. Un simbol, totodata, al inimiciþiei implacabile cu care - prin cultul Viþelului de Aur Mammona þine sã þintuie astãzi sub obroc identitãþi ºi semne de memorie, - culturale, religioase ºi istorice - , ori de câte ori astfel de bunuri de temelie ale spiritului se nimeresc sã i se punã de-a curmeziºul ori sã-i stea în cale.

(1)Gala Galaction, Opere, vol. I, 1949, pp. 21-22 (2)In “Cuvântul”, 15 mai-14 iunie 2006 (3)In “Ziua”, 23 iunie 2006 (4) Ibid. 14 iunie 2006

(“T ext apãrut în numarul de septembrie al revistei (“Text Convorbiri literare”)

5

6

Actualitate

PRIVIND Sora Maria Annunziata(Claudia Pogorilovschi), plecatã din dieceza de Bucureºti pentru a intra în mãnãstirea de clauzurã a Adoratoarelor Perpetue ale Preasfântului Sacrament, ne trimite de la Roma câteva gânduri legate de Catedrala “Sf. Iosif” Dragii noºtri, Mã tot gândesc la Catedrala din Bucureºti – câte aventuri spirituale! Într-un fel, mã bucur de ce aud. Faptul cã e ameninþatã e un semn foarte bun. E semn cã Biserica e vie: nimeni nu persecutã morþii.

E vie, Biserica, ºi dacã e sã aruncãm o privire de-a lungul secolelor, când nu a fost ea persecutatã? Persecutatã, ºi în mod divin asiguratã: “Porþile iadului nu o vor birui!”

Mã duce gândul la o legendã de-a noastrã, româneascã, o legendã care mi-e foarte dragã, cea a Meºterului Manole. ªi acolo Biserica e greu încercatã, dar nu biruitã. Am putea interpreta legenda în cheia de lecturã a Sfântului Evanghelist Ioan, care vorbeºte des de opoziþia dintre luminã ºi întuneric. La fel, în Balada Meºterului Manole, ce se construieºte la luminã, se dãrâmã în întunericul nopþii.

Mi-e dragã legenda pentru cã scoate în evidenþã semnificaþia tuturor creºtinilor în general, ºi a cãlugãriþelor de clauzurã în special.

Nu-i greu deloc sã-l vedem în persoana lui Manole pe adevãratul Fondator al Bisericii – Lumina lumii, în neîncetat conflict cu fiii întunericului – iar în Ana sã vedem orice persoanã care s-a legat cu legãturi de iubire de opera fondatorului dumnezeiesc.

Dar uite cã mai e o cheie de lecturã, pe care eu o prefer: o cheie “muzicalã”, care ne introduce în partea cea mai frumoasã a legendei: mãnãstirea lui Manole a crescut dintr-un cântec. E un cântec de iubire care o vrãjeºte pe Ana ºi oferirea vieþii ei devine piatra de temelie a mãnãstirii.

Biserica lui Cristos, în schimb, din ce a crescut?

Evangheliºtii ne spun cã, la încheierea cinei de tainã, dupã ce au cântat imnul, Isus cu ai sãi “ieºirã cãtre Muntele Mãslinilor”. ªtim cã evreii terminau cina pascalã cu un imn (Hallel, marele psalm 136). Isus îl cântã în ultima noapte petrecutã alãturi de ucenicii sãi ºi acest psalm devine cântecul lui de lebãdã. E un cîntec de iubire, iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, e imnul Paºtelui.

Aici e marea diferenþã: Isus cântã, dar nu sacrificã nici o Anã.

Cântã ºi se îndreaptã spre Muntele Mãslinilor, adicã spre locul unde el însuºi se pune pe sine ca piatrã de temelie, locul de unde se va înãlþa Biserica. De atunci, Biserica e construitã fãrã încetare, de secole, zi ºi noapte, de cei care au auzit cântecul lui Cristos ºi s-au lãsat atraºi de el, s-au lãsat zidiþi în construcþia Bisericii, poate chiar fãrã sã-ºi dea seama. Nu degeaba spune Petru, în prima sa scrisoare, cã noi toþi suntem “pietre vii pentru construirea unui edificiu spiritual”. Nu degeaba la baza altarelor se pun adesea relicvele sfinþilor. ªi dacã e sã ne temem de ceva, nu de buldozere ne temem, ci de faptul cã am putea deveni surzi la cântecul lui Cristos, cã am putea înceta sã fim pietre vii, cã am putea sã rãmânem pietre.

Un nou festival de film internaþional în România - Privind copiii (Facing children)

Iniþial, un simpozion care îºi propunea sã atragã atenþia asupra drepturilor copiilor, proiectul “Privind copiii” s-a transformat în acest an într-un adevãrat festival internaþional, datoritã succesului imens de care s-au bucurat atât ideile, cât ºi producþiile participante.

Proiectul, propus de Asociaþia Signis în colaborare cu UNICEF, îºi propune promovarea drepturilor copilului prin film. Festivalul va avea loc între 15 ºi 20 noiembrie, în Bucureºti (Sala Institutului Francez, Cinema STUDIO, Hollywood Multiplex) ºi va fi organizat în trei mari secþiuni. În secþiunea UMA Ficþiune – Un moment de artã vor fi prezentate filme de ficþiune cu tematicã socialã, laureate ale competiþiilor internaþionale. În cadrul celei de-a doua secþiuni, UMA documentare – Un martor pentru adevãr , 14 documentare realizate de televiziuni sau de producãtori independenþi din România ºi din þãrile europene vor intra în competiþie. La finalul celor 12 ore de vizionãri, juriul va oferi: Premiul pentru cel mai bun documentar, Premiul pentru cea mai bunã investigaþie / documentare, Premiul pentru cea mai bunã imagine. Va exista, de asemenea, ºi un premiu oferit de public.

Pe lângã filmele din competiþie, în seara de galã, va fi prezentat documentarul premiat cu un Oscar în 2005, „Born into brothels” (USA, 77th Oscar).

UN MINUT DE ADOLESCENÞÃ este secþiunea filmelor realizate de copii pe tematica drepturilor copilului, realizate în cadrul unor stagii premergãtoare organizate de asociaþia SIGNIS în colaborare cu UNICEF ºi CARITAS. 90 de adolescenþi în situaþii de risc au participat la cinci ateliere de creaþie video, care au avut loc la Iaºi, Timiºoara, Câmpulung Muscel ºi Bucureºti. Au fost produse 30 de filme de un minut care vor participa la o competiþie, iar cele mai bune dintre ele vor fi selecþionate pentru o campanie pentru promovarea drepturilor copilului. În cadrul festivalului vor avea loc trei evenimente speciale: avanpremiera filmului RYNA de Ruxandra Zenide, lansarea expoziþiei de FOTOGRAFII ALE COPIILOR DIN BESLAN ºi un film în retrospectivã: „Saltimbancii” de Elisabeta Bostan.

Dupã 20 noiembrie, ºapte dintre producþiile din festival (incluzând producþiile premiate ale copiilor, documentarele premiate, filmele de animaþie produse de UNICEF, ºi 2-3 filme de ficþiune) vor fi prezentate la Iaºi ºi la Timiºoara.

Gânduri cãlãuze

COPIII Festivalul Internaþional de film “Privind Copiii” Sala Elvira Popescu Miercuri, 15 noiembrie Ora 14.00, LIVING RIGHTS, Ora 17.00, SWEET SIXTEEN Ora 20.00, RYNA,Cinema STUDIO (Cinema STUDIO) Joi, 16 noiembrie Ora 14.00, ABANDONED, Ora 17.00, ÇA COMMENCE AUJOURD’HUI Ora 20.30, DIE FETTEN JAHRE SIND VORBEI Vineri, 17 noiembrie Ora 14.00, LILJA 4-EVER (Centrul Cultural American) ANT Ora 14.00, L’ENF ’ENFANT Ora 17.00, LADRO DI BAMBINI Ora 20.30, MYSTERIOUS SKIN Sâmbãtã, 18 noiembrie Ora 10.00, SOMETHING SPECIAL Ora 10.15, UNEXPECTED BLOW: JOLIEKE Ora 10.30, MAKE ME NORMAL Ora 12.00, LIVING RIGHTS: LENA Ora 14.30, CINE ÎMI PUBLICÃ JURNALUL ART AMENT 19 Ora 15.00, AP APART ARTAMENT Ora 15.30, TALES FROM THE EDGE: GLASGOW GIRLS ’S MINER Ora 17.00, THE DEVIL DEVIL’S Ora 20.00, LOVELETTER’S FROM A CHILDREN’S PRISON Duminicã, 19 noiembrie ANI PE TERMEN LIMIT AT Ora 14.00, ORF ORFANI LIMITA Ora14.15 COPIII SPUN LUCRURI NU TOCMAI TRÃZNITE Ora 15.00, LOST CHILDHOOD Ora 16.30, COPIII DIN BESLAN Ora 18.00, LOST CHILDREN TIMBANCII SALTIMBANCII Ora 20.30, SAL Luni, 20 noiembrie eatrul Bulandra, Ora 16.00, UN MINUT DE ADOLESCENÞÃ, TTeatrul Sala „T oma Caragiu” „Toma Filme de copii în 60 de secunde, 26 de momente de adevãr despre drepturile copilului, 4 poveºti de animaþie realizate de copii Ora 18.00, BORN INTO BROTHELS (Oscar pentru cel mai oma bun film documentar, 2005), Teatrul Bulandra, Sala „T „Toma Caragiu” Regia: Zana Brisky, Ross Kauffman

Duminica a XXXII-a dpa Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

Profetul Ilie a plecat spre Sarepta ºi când a ajuns la poarta cetãþii a întâlnit acolo o vãduvã care culegea vreascuri. El a strigat-o ºi i-a spus: … Adu-mi o bucatã de pâine. Ea rãspuns: Mã jur pe Domnul Dumnezeul tãu cel viu cã nu am pâine; am doar un pumn de fãinã într-un vas ºi un pic de ulei într-un urcior… Ilie i-a spus: Nu-þi fie fricã. Mergi ºi… coace pentru mine o pâine micã ºi adu-mi-o, cãci aºa spune Domnul „Fãina din vas nu se va termina ºi uleiul din urcior nu va scãdea pânã în ziua în care Domnul va da ploaie pentru a uda pãmântul”. Femeia a mers sã facã ceea ce i-a cerut Ilie. (1 Re 17,10-16) Profetul Ilie este una din figurile cele mai importante ale Vechiului Testament. El a lãsat o amintire atât de vie, încât multe secole dupã moartea sa, Ben Sirah îl elogia astfel: Atunci profetul Ilie s-a ridicat ca un foc, iar cuvântul sãu ardea ca o flacãrã (48,1).

Dar mãreþia lui Ilie s-a datorat nu doar faptelor extraordinare sãvârºite, cât mai ales dimensiunii umane care uneori îl poartã prin stãri de deznãdejde ºi chiar deprimare, stãri din care va ieºi punându-ºi încrederea în Dumnezeul care l-a chemat ºi i-a încredinþat misiunea profeticã. Într-o astfel de stare de deznãdejde se afla profetul atunci când a fost trimis la Sarepta spre a-ºi salva viaþa, întro perioadã de foamete din Israel. Salvarea îi vine de la o femeie vãduvã sãracã. Ea a putut sã-l adãposteascã ºi sã-l hrãneascã pe Ilie numai pentru cã, într-una din zile, ºi-a riscat viaþa mizând pe Cuvântul lui Dumnezeu. Ea crezut în spusele profetului ºi i-a pregãtit o pâine spre a-l hrãni pe trimisul Domnului atunci când, instinctiv, fiecare ar fi refuzat orice ajutor când nu mai are decât atâta hranã cât sã mai mãnânce o datã pentru ca apoi sã moarã de foame.

Aceastã femeie pãgânã a devenit, alãturi de mulþi alþi pãgâni, un exemplu de credinþã pentru Poporul ales, elogiat pânã ºi de Isus Cristos (v. Lc 4,25s).

Isus se aºezase în faþa sãlii tezaurului ºi privea mulþimea care arunca bani în casetã. Mulþi dintre cei bogaþi veneau ºi puneau sume mari. A venit ºi o vãduvã sãracã ºi a pus douã monede mici. Isus i-a chemat la sine pe ucenici ºi le-a spus: Vã spun adevãrul, aceastã vãduvã sãracã a pus în casetã mai mult decât toþi ceilalþi. Cãci toþi au pus din ceea ce aveau de prisos, pe când ea, cu toatã sãrãcia ei, a dat tot ce avea, strictul necesar. (Mc 12,41-44) Vãduva din cartea 1 Regi 17, nu a fost singura care sã surprindã prin gesturi miºcãtoare de credinþã. Sfântul Marcu ne relateazã o întâmplare petrecutã sub privirile lui Isus ºi ale ucenicilor sãi.

Apropierea acestei întâmplãri cu cea din prima lecturã a cestei duminici este sugestivã: dupã cum vãduva din Sarepta ºi-a oferit ultimele provizii lui Ilie, cea de la Templul din Ierusalim a oferit ultimul sãu bãnuþ. Încrederea ei în Dumnezeu merge pânã acolo încât riscã totul în atitudinea ei de credinþã.

Pentru ucenici aceste douã modele vor fi grãitoare în zilele de dupã Înãlþarea lui Isus la cer: profilul ucenicului nu trebuie sã se identifice cu ostentaþia orgolioasã a anumitor farizei, ci mai curând cu generozitatea discretã ºi plinã de curaj, fondatã pe credinþã, a vãduvelor.

7

8

Universul familiei

Familia ºi educaþia: tema noului an pastoral Pr Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

În revista din luna septembrie, prin articolul „Educaþia încotro?”, se anticipa tema noului an pastoral. Editorialul Înaltpreasfinþitului Ioan Robu, din luna octombrie, se intitula Familia ºi educaþia. Continuãm aºadar pe aceeaºi temã. Una de mare actualitate dacã þinem seama de schimbãrile rapide ce au loc în societatea româneascã. Schimbãrile privesc ºi Biserica, chematã sã rãspundã la o serie de noi provocãri.

Glasul Bisericii se ridicã tot mai des ºi mai puternic în favoarea familiei, celulã a societãþii ºi a Bisericii. Familia este ameninþatã de ceea ce Sfântul Pãrinte Benedict al XV-lea desemna prin cuvintele „dictatura relativismului”.

Relativismul

În ce constã aceastã dictaturã? Anul trecut, pe 18 aprilie, în predica þinutã în faþa conclavului cardinalilor, Sfântul Pãrinte spunea: „relativismul apare ca unicã atitudine la înãlþimea zilelor noastre. Astfel, apare o dictaturã a relativismului care nu recunoaºte nimic ca defintiv ºi care lasã, ca ultimã mãsurã, numai propriul eu ºi poftele sale”. Dacã, în sens strict, relativismul se referã la neputinþa omului de a cunoaºte adevãrul obiectiv, peren, în sens larg relativismul atinge domeniul eticii, al moralei. Omul singular este unitatea ºi mãsura tuturor lucrurilor, vãzute în special din prisma poftelor ºi dorinþelor sale. Spre exemplu. Dacã cineva doreºte sã producã un copil în eprubetã, sau sã avorteze, sau sã conveþuiascã fãrã nici un angajament civil ºi bisericesc (eventual cu o persoanã de acelaºi sex), nici o lege nu l-ar putea împiedica, deoarece evaluarea moralitãþii unui fapt, a unei acþiuni este subiectivã, este relativã la diferite puncte de vedere. În cuvinte simple: fiecare cu adevãrul sãu, sau cu precepþia sa despre adevãr. Nu rareori ne e dat sã auzim din gura unor persoane: „aºa sunt eu”, „fac ce vreau cu viaþa mea”. În fapt ele sunt semn al bolii societãþii care, în numele unei libertãþi greºit înþelese, „tolereazã” dezordinea ºi chiar propria ruinã.

Cum se vede, relativismul loveºte chiar la temelia existenþei umane. Ce pare a fi mai important este îndeplinirea propriei pofte, nerecunoscând existenþa unei ordini obiective. Familia, care îºi aflã nucleul în relaþia dintre un bãrbat ºi o femeie, unde copiii sunt rodul iubirii dintre soþ ºi soþie este ºi ea antrenatã în vârtejul relativismului. Tentativele de echivalare a diferitelor uniuni cu cãsãtoria, mai mult, fapt ºi mai grav, atribuirea termenului de cãsãtorie unor legãturi contra ordinii obiective (legii naturale), ordine confirmatã de datul revelat (Cf. Gn 2,24), sunt semnele unei dezordini morale grave.

Familia ºi educaþia

Tema noului an pastoral este în continuitate cu mesajul celei de-a cincea Întâlniri mondiale a familiilor, de la Valencia. În cadrul acesteia unul dintre vorbitori, cardinalul Canizares, afirma „în cea mai mare parte a situaþiilor familia a încetat sã fie canalul transmiterii credinþei. Criza credinþei provine, în cea mai mare parte, din acest fapt, la fel ºi lipsa educaþiei la credinþã. Crizã a familiei, crizã a credinþei, dar ºi criza credinþei este criza familiei”.

Cardinalul vorbea chiar de o culturã ostilã credinþei. Marele duºman al omului de astãzi este, pare-se, propriul ambient de viaþã. Suntem tot mai condiþionaþi de el. Mintea noastrã este alimentatã pe diferite cãi cu tot felul de propuneri. Aici are loc manipularea conºtiinþelor. Ambientul care, sub chipuri mai mult sau mai puþin seducãtoare, atenteazã la sãnãtatea persoanelor, a familiilor, a societãþii.

A educa este posibil

Familia este primul leagãn de educaþie. Când spun primul mã gândesc la douã lucruri. Mai întâi cã nimeni ºi nimic nu poate substitui familia, chiar ºi atunci când familia însãºi ar accepta sã fie înlocuitã (vedem drama zecilor de mii de copii cu pãrinþi plecaþi la lucru în strãinãtate). Familia rãmâne de neînlocuit chiar ºi atunci când abdicã de la misiunea sa educativã. Pânã la un anumit moment din viaþa copilului, din viaþa persoanei umane, alte instanþe educative pot doar co-opera (adicã împreunã-lucra) cu familia. Însã ce pare a fi problematic pentru pãrinþii zilelor noastre este o anumitã descurajare. Neimplicarea pãrinþilor în educaþia fiilor nu este datoratã lipsei de convingere cã ei trebuie sã fie primii educatori, ci descurajãrii cã este dificil sã educi astãzi.

Sentimentul vine ºi din faptul cã, oricum, anumite situaþii nu pot fi schimate.

De exemplu, cine s-ar putea bate cu mass-media. ªi totuºi, eliberarea inimii de acest simþãmânt de neputinþã este un act fundamental.

Dragi pãrinþi sã nu vã daþi bãtuþi

Vreau sã spun douã lucruri. Mai întâi cã nici o culturã, nici o mentalitate nu poate sufoca dorinþa profundã ce se aflã în inima fiecãrui om: chemarea la a fi educat. Dacã dorinþa omului nu este alimentatã de adevãr, atunci este alimentatã de fals sau minciunã. Pãrinþii pot ajuta copilul sã descopere adevãrul. În al doilea rând, cine a primit taina casãtoriei a primit ºi darul de a educa; este vorba de o forþã proprie numai pãrinþilor. Acesta este un mare adevãr al credinþei.

Universul familiei

Ce înseamnã a educa?

Sã ne gândim la scrierea lui Defoe, Robinson Crusoe. Ipotetic, fiecare dintre noi ar putea fi în pielea acestui persoanj. Intr-o astfel de situaþie se nasc o serie de întrebãri pe care le-am putea rezuma în felul urmãtor: „unde mã aflu?”, „cum voi fi primit?”, pânã când voi rãmâne aici?”. Cu aceastã metaforã putem descrie destinul fiecãrei fiinþe umane. Aceste întrebãri ºi le pune, într-un fel sau altul, orice copil. Educaþia constã tocmai în a-i da un rãspuns la aceste întrebãri.

Gãsindu-se pe insula vieþii copilul, tânãrul se întreabã dacã a trãi este frumos sau urât, dacã este bine sau rãu.

Aceste întrebãri îl ajutã sã intre în realitate, în experienþa vieþii. În cele din urmã întrebãrile pot fi reduse la una singurã: la baza a tot ceea ce mi se întâmplã existã un act de iubire? Exist din întâmplare, trãiesc din întâmplare, mor ca ºi cum nu aº fi existat niciodatã, sau sunt purtat clipã de clipã pe braþe de Cineva care mã iubeºte? Educaþia înseamnã, în fapt, a duce persoana la întâlnirea cu altul, cu Altul, la a orienta destinul spre Altul. Iatã de ce nu poate exista ceva mai mãreþ decât educaþia.

Repere în educaþie

Mai rãmâne un risc, anume de a crede cã educaþia este o misiune atât de dificilã, cã numai pãrinþii instruiþi o pot face; cã pãrinþii nu ar fi nicodatã destul de pregãtiþi sã educe. Nu-i adevãrat! Câteva repere fundamentale ne pot ajuta sã ne îndepãrtãm de aceastã falsã supoziþie.

Primul reper este acesta: viaþa este un dar al lui Dumnezeu.

Pãrinþii sunt doar instrumente, canale de transmitere a vieþii. Cu ceva timp în urmã am întâlnit un cuplu care nu-ºi dorea nici un copil. La întrebarea de ce? au rãspuns cã „nu pot ºti ce viitor va avea”. Atunci mi-am dat seama cã ei nu înþeleseserã cã a da viaþã înseamnã a dãrui un bine, altfel ar fi nedrept ca acel copil sã se nascã. În cheie creºtinã, fiecare persoanã are o vocaþie, adicã este chemat de Cineva, iar acel Cineva nu eºti tu pãrintele, ci este chiar Dumnezeu. Prima condiþie care face posibilã educaþia este tocmai acest simþãmânt de profund respect, de veneraþie faþã de viaþa copilului care, încã de la naºtere, este locuit de un mister atât de mare.

Al doilea reper îi priveºte pe pãrinþi. Nu este posibil sã educi o persoanã dacã nu este învãluitã în iubire. Ceea ce este pântecele matern pentru fãt, trebuie sã fie iubirea conjugalã pentru educaþie.

Al treilea reper este conformitatea între „a spune” ºi „a face”.

Pãrinþii educã în chip special prin ceea ce fac, abia în al doilea moment prin ceea ce spun. Incoerenþa lor poate fi dãunãtoare copiilor, deºi nu este mereu distrugãtoare. Cu timpul, copiii pot înþelege cã, de fapt, aceastã incoerenþã provine ºi din limitele firii umane. Existã însã o incoerenþã care distruge, incoerenþa care se aflã în modul de a gândi ºi a vedea lucrurile. De exemplu: un pãrinte îi spune copilului „tu trebuie sã respecþi fiecare persoanã”. Îl dojeneºte ca ºi cum ar fi capãtul lumii, la primul geam spart, dar nu-i spune în schimb nimic când o insultã pe surioara sa. În acest caz a minþit. A recunoscut cã orice persoanã este demnã de respect, dar în momentul spargerii geamului a dat la o parte acest adevãr punând banii mai presus de surioara sa.

A educa înseamnã a spune adevãrul pânã la capãt.

Al patrulea reper reper. Familia nu rãmâne unica instanþã educativã.

Pe preot îl numim „pãrinte”. Prin asta îi recunoaºtem paternitatea, recunoaºtem cã fiii fac parte dintr-o familie mai mare care este Biserica. În Bisericã se aprofundeazã sensul religios al vieþii.

Limitele familiei aratã cã ea însãºi are nevoie de forme de asociere, iar în acest sens parohia este prima. În spiritul scrisorii Familiaris consortio vom crea, în viitorul apropiat, o Asociaþie de familii pentru familii.

„Familie, fii ceea ce eºti!”

Aceste cuvinte, preluate din scrisoarea Familiaris consortio (nr.

17), sunt un îndemn cãtre familia creºtinã a zilelor noastre.

Descoperirea identitãþii ºi misiunii ei, „adicã ceea ce poate ºi trebuie ea sã facã” se aflã în familia însãºi. „Conform planului divin, familia este constituitã ca ºi “comunitate intimã de viaþã ºi iubire” ºi, ca atare, are misiunea de a deveni mereu mai mult ceea ce este, adicã o comunitate de viaþã ºi iubire (...). Pentru aceasta familia primeºte misiunea de a pãstra, a descoperi ºi de a comunica dragostea; ca reflex viu ºi realã participare la iubirea lui Dumnezeu pentru omenire ºi a iubirii lui Cristos Domnul pentru bisericã, mireasa sa”.

Întâlnirile de la Sfânta Elena (ora 16.00)

Sâmbãtã 18 noiembrie, 2006: Despre întâlnirile matrimoniale Sâmbãtã 3 februarie, 2007: Asociaþia de familii pentru familii Sâmbãtã 3 martie, 2007: Credinþa ºi educaþia la viaþã Sâmbãtã, 31 martie, 2007: Zi de reculegere

Întâlnire la Oratoriul din Popeºti (ora 18.00) Miercuri: 20 decembrie

Vizitele pastorale ale Preasfinþitului Cornel Damian

( în perioada octombrie-decembrie 2006) Duminicã 29 octombrie: Sfânta Elena (Megidia, Tortomanu ºi Siliºtea) Duminicã 5 noiembrie: Sfântul Iosif (Buftea) Duminicã 3 decembrie: Sfântul Iosif (Buzãu) Marþi 12 decembrie: Sfânta Maria (Mãcin) Miercuri 13 decembrie: Sfânta Lucia (Greci) Duminicã 10 decembrie: Sfântul Anton de Padova (Brezoi) Duminicã 17 decembrie: Sfântul Anton de Padova (Câmpina ºi Filipeºtii de Pãdure)

9

10

Oameni ai credinþei

Malahia, ultimul dintre profeþi Mons. VLADIMIR PETERCÃ

“Pentru voi, care cinstiþi numele meu, va rãsãri soarele dreptãþii aducând mântuire pe aripele lui!”

(Mal 3,20).

Acest titlu ”soarele dreptãþii”, aplicat la Cristos, a jucat un rol deosebit la formarea ºi clarificarea sãrbãtorilor liturgice de Crãciun ºi de Boboteazã. Am spus chiar de la început acest lucru, pentru ca sã arãt cât de important este profetul Malahia ºi astãzi.

El a fost, într-adevãr, ultimul dintre profeþii trimiºi de Domnul ºi a încheiat o tradiþie profeticã. Aceastã miºcare este cunoscutã cu numele de profetismul biblic ºi este specificã numai Israelului.

Numele profetului Malahia înseamnã trimisul sau îngerul meu, dupã cum stã scris: ”Iatã, eu trimit pe îngerul meu, care va pregãti calea înaintea feþei mele!” (3,1).

Misiunea profetismului biblic, vreme de aproape 300 de ani, pe scena Israelului, a fost aceea de a apãra cu dârzenie credinþa într-un singur Dumnezeu, adicã monoteismul , sfinþenia lui Dumnezeu care se opune omului greºitor, adicã moralismul ºi, în sfârºit, aºteptarea mântuirii sau a unui Mesia, care este Cristos, adicã mesianismul.

Cât priveºte activitatea sa profeticã, ea s-a desfãºurat în perioada imediat dupã exil, pe vremea a douã mari personalitãþi din istoria Israelului, Esdra ºi Nehemia. Aceºtia au avut misiunea de a reconstrui templul ºi de a restabili cultul adus lui Dumnezeu.

Preoþii, care aveau datoria sã aducã neîncetat acest cult, lãsau foarte mult de dorit prin comportarea ºi simþul datoriei împlinite.

Blestemul profetului se îndreaptã, de aceea, spre aceºti preoþi neglijenþi, spre învãþãturile lor false, spre hotãrârile lor greºite ºi spre cãsãtoririle lor cu soþii pãgâne. Erau gesturi care cereau rãzbunare din partea cerului.

Cartea lui Malahia este formatã din ºase pãrþi: Dumnezeu sau profetul lanseazã o afirmaþie care apoi este discutatã fie de poporul sãu, fie de preoþii care conduc acest popor. În cele ºase teme de bazã, sunt douã teme care se impun: greºelile de cult ale preoþilor ºi ale poporului (1,6-2,9; 3,6-12) ºi cealaltã temã, în care profetul anunþã “ziua lui Iahve” care va purifica preoþimea, precum ºi triumful celor drepþi ºi fãrã apãrare (3,1-5; 13-21). Sunt cuvinte grele, pe care Malahia, cu simþul rãspunderii pentru ceea ce se întâmpla în juru-i, le pronunþã în numele lui Dumnezeu. El nu-ºi dã astâmpãr pânã când ordinea, aºa cum o voieºte Dumnezeu, nu va fi restabilitã: “Feciorul cinsteºte pe tatãl sãu ºi se teme de stãpânul sãu.

Dacã eu sunt pãrinte, unde este cinstea ce trebuie sã mi-o daþi? ªi dacã eu sunt stãpân, unde este teama faþã de mine?

– vã întreabã Domnul Sabaot pe voi, preoþii, care dispreþuiþi

numele meu. Cu vorba voastrã masa Domnului a ajuns de ocarã!” (1,6-7c).

Este evident, profetul Malahia cere din partea celor ce-l ascultã o religie interioarã ºi puritate perfectã. Profetul vorbeºte ºi despre judecata Domnului, în care profetul Ilie este trimis mai întâi de Domnul, pentru ca inimile pãrinþilor sã se întoarcã. De fapt, toþi sunt chemaþi sã se întoarcã la Domnul ºi sã facã pocãinþã adevãratã: “Iatã, eu trimit pe profetul Ilie, pânã a nu sosi ziua Domnului cea mare ºi înfricoºatã!” (3,23).

Vã recomand sã-i citiþi mult pe profeþi, pe cei mari. Ca ºi pe cei mici. Veþi gãsi gânduri folositoare pentru fiecare moment din viaþa dvs. Vã recomand sã vã faceþi un program periodic de lecturã din literatura profeticã, pentru cã acolo veþi gãsi pagini înãlþãtoare pentru suflet ºi viaþã.

Aprofundare

Duminica a XXXIII-a dpa Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

La Roma, un diacon pentru Arhidieceza noastrã

Sâmbãtã, 28 octombrie, în Catedrala Romei, Arhibazilica Patriarhalã Sfântul Ioan, din Lateran, Eminenþa Sa Cardinalul Camillo Ruini, a hirotonit 23 de diaconi. Aceºtia provin, în mare parte, din Seminarul Roman, unde se pregãtesc sã devinã preoþi. Unul dintre tineri este Ciprian Sascãu, din Bacãu, viitor preot al Arhidiecezei de Bucureºti. Ciprian este de 4 ani la Roma, acum este în anul VI de studii ºi îºi pregãteºte teza de Licenþã în Teologie. Cardinalul, Vicarul Papei Benedict al XVI-lea pentru Roma, a insistat în predicã pe slujirea ministerului diaconului în Bisericã, dupã modelul lui Cristos plin de iubire. Aceasta se realizeazã ºi în viaþa diaconilor tranzitorii, mai ales prin predicarea Cuvântului ºi administrarea sacramentelor în spiritul caritãþii. Bucuria hirotonirii compatriotului nostru a strâns în Bazilica Lateranã, pe lângã cei din familia pãrintelui diacon, ºi pe prietenii aflaþi la Roma sau veniþi special pentru a lua parte le sãrbãtoare.

Primul grad al preoþiei, în care a pãºit pãrintele diacon Ciprian, cere din partea sa angajare fermã pe calea preoþiei iar din partea noastrã susþinere, mai ales prin rugãciuni, ca sã fie un diacon ºi apoi un preot bun sub ocrotirea Sfintei Fecioare Maria. Invocând ocrotirea ei au încheiat ºi ei rugãciunea la sfârºitul celebrãrii: Mater mea, fiducia mea.

Eu, Daniel, am auzit acest cuvânt din partea Domnului: „În acel timp se va ridica Mihael, cãpetenia îngerilor, cel care ocroteºte pe fiii poporului tãu; va fi un timp de strâmtorare cum n-a mai fost niciodatã… Dar în acel timp va veni mântuirea poporului tãu… ªi mulþi dintre cei care dorm în þãrâna pãmântului se vor trezi: unii pentru viaþa veºnicã, iar ceilalþi pentru ocara ºi ruºinea veºnicã…” (Daniel 12,1-3) În penultima duminicã a anului liturgic, înaintea de a-l evoca pe Cristos drept Rege al universului, textele biblice ale sfintei liturghii schiþeazã un deznodãmânt. Dupã strãdaniile convertirii ºi ale unei vieþi trãite în conformitate cu învãþãtura Evangheliei ºi în harul lui Dumnezeu, avem în suflet pacea ºi bucuria de a fi în împãcare cu El, de a face parte dintre fiii poporului sãu.

Indiferent în ce fel se vor derula evenimentele de la sfârºitul istoriei (personale sau universale) cartea lui Daniel ne transmite douã mesaje fundamentale care ne liniºtesc, alungând orice angoasã în faþa necunoscutului de dincolo de moarte: 1. îngerul Domnului vegheazã asupra celor drepþi ne lãsându-i pradã rãutãþii; 2. rãsplata definitivã a celor drepþi este învierea ºi viaþa veºnicã alãturi de Pãrintele îndurãrilor ºi al slavei.

Isus a spus ucenicilor sãi: „În zilele acelea, dupã acea mare strâmtorare, soarele se va întuneca ºi luna îºi va pierde strãlucirea… Atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu mare putere ºi mãreþie. El îi va trimite pe îngerii sãi ca sã-i adune pe cei aleºi din cele patru colþuri ale lumii, de la marginea pãmântului pânã la marginea cerului… Cât priveºte ziua ºi ceasul acela, nimeni nu le cunoaºte, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatãl.” (Mc 13,24-32) Scene apocaliptice, referitoare la un sfârºit tragic al Terrei, sunt tot mei prezente în discursurile actuale care avertizeazã asupra pericolelor cauzate fie de încãlzirea planetei, fie de un cataclism oricând posibil (mai nou se vorbeºte despre schimbarea bruscã a polilor planetei noastre, schimbare care nu va fi suportatã de toate fiinþele).

Discursul lui Isus împrumutã imagini (adesea horror) din literatura apocalipticã a timpului sãu, imagini asemãnãtoare cu cele ale ecologiºtilor de astãzi, pentru a vorbi despre sfârºitul istoriei. Accentul, însã, în discursul lui Isus nu cade niciodatã pe aspectul dramatic al evenimentelor. El transmite convingerea cã evenimentele nu scapã niciodatã de sub controlul lui Dumnezeu. Mai mult, El manifestã o grijã salvatoare faþã de cei drepþi, faþã de cei care îi sunt credincioºi. În urechile celui credincios rãsunã mereu cuvântul lui Cristos: Curaj, Eu am învins lumea!

11

12

Suflet tânãr

Gândul meu pentru tine(ri) Pr Pr.. DANIEL BULAI

Prietene, Luna noiembrie pregãteºte natura înconjurãtoare pentru somnul iernii. Chiar primele douã zile ale ei au o însemnãtate specificã în calendarul nostru religios. De aceea, aº vrea ca, împreunã, în aceastã lunã, sã reflectãm asupra cuvintelor scrise de Sf. Paul filipenilor: „Pentru mine a trãi este Cristos”(Fil 1,21). Lumea în care ne miºcãm zilnic ne ajutã sã ajungem la aceastã artã de a trãi?

Sã încercãm sã facem un exerciþiu de sinceritate! Sã înlocuim din aceastã frazã „pentru mine a trãi este Cristos!” cuvântul Cristos cu ceea ce este pentru noi mai important în viaþã. De exemplu: Pentru mine a trãi este cariera, profesia, succesul…

Pentru mine a trãi este a avea o casã mare, o maºinã bunã, o familie sãnãtoasã…

Pentru mine a trãi este a lucra, a câºtiga cât mai mult, a avea bani la bancã…

Pentru mine a trãi este plãcerea, bãutura, întâlnirea de la terasã…

Pentru mine a trãi este distracþia, muntele, marea…

Dacã din logica noastrã de a trãi lipseºte Cristos, ce mai este viaþa?

Poate fi orice am vrea noi…

Oricum, nu mai este un mister, nu mai este o minune, nu mai este un dar.

Pentru el, vizita în România a Sfântului Pãrinte Papa Ioan Paul al II -lea a însemnat foarte mult, cu atât mai mult cu cât a ºi avut onoarea sã-i fie ministrant în cadrul liturghiei oficiate în parcul Izvor. Activeazã în echipã chiar din acelaºi an, 1999.

Are 27 de ani, ocupã funcþia de Logistics Manager la o firmã de import ºi distribuþie de presã. Face parte din Parohia „Sfânta Tereza” ºi îl vom cunoaºte în rândurile de mai jos…Claudiu Rozsnovsky.

- Deºi faci parte din “garda veche” încã te implici foarte mult în activitãþile echipei. Care e secretul, motivaþia?

- Secretul implicãrii mele stã în faptul cã în momentul intrãrii mele în echipã am avut un scop precis: sã mã ocup de activitãþile sportive ale tinerilor catolici. Cum acest domeniu este destul de vast, deºi am realizat destul de multe lucruri pânã acum, consider cã încã mai sunt multe alte lucruri de fãcut. Cea mai mare mulþumire a mea este faptul cã am reuºit sã organizez un campionat de fotbal la nivel naþional (care anul viitor va ajunge la a V a ediþie) la care

participã tineri din toate diecezele ºi eparhiile catolice din România.

- Ce aºteptãri ai de la acest nou an pastoral ºi de la noii animatori?

- Mã bucur cã în acest an pastoral se va acorda o atenþie mult mai mare tinerilor din întreaga diecezã ºi nu doar celor din Bucureºti.

Sper ca noii animatori, care anul acesta vor fi aleºi din rândul adolescenþilor, sã nu se piardã pe cale, ci sã participe ºi anii viitori la cursurile de formare pentru a putea avea o continuitate în munca noastrã de formare.

- Fiind în echipã de aºa multã vreme, cum ai descrie trecerea de la o generaþie la alta?

- Dupã cum spuneam mai sus, este foarte greu sã lucrezi dacã nu existã continuitate. În afarã de aceasta, datoritã faptului cã noi nu am þinut legãtura cu animatorii (lucru pe care îl vom face de acum prin responsabilii de decanate) nici nu am putut verifica dacã animatorii au ºi aplicat în parohiile lor metodele învãþate la curs.

Rezultatele muncii noastre de formare nu se vãd decât acolo unde animatorii au reuºit sã predea ºtafeta noilor generaþii. În parohiile din care au fost prezenþi de fiecare datã alþi tineri nu s-a realizat mai nimic.

- Un sfat pentru tinerii animatori...?

- Sã fie conºtienþi cã a fi animator nu înseamnã doar un mod de a te remarca, ci implicã foarte multã muncã ºi sacrificii din partea fiecãruia, a fi animator înseamnã a te pune în slujba celorlalþi necondiþionat.

Ce înseamnã sã fii animator animator? Care sunt valorile animatorului? Pot sã gãsesc eu, împreunã cu tinerii din parohia mea, drumul spre fericire? Acestea sunt doar câteva dintre întrebãrile la care vom încerca sã rãspundem la cursul de formare pentru noi animatori parohiali de tineret din arhidieceza noastrã. Totodatã, suntem în Anul Pastoral în care tinerii din Arhidieceza noastrã sunt îndemnaþi de Arhiepiscopul nostru Ioan Robu sã aprofundeze tema Fericirii. De aceea, cursul va þine cont de aceastã temã ºi va avea moto-ul: „Dumnezeu ne promite fericirea” Mãnãstirea Sfânta Agnes va gãzdui aceastã întâlnire care se va desfãºura începând de vineri, 17 noiembrie, ora 18:00 pânã duminicã, 19 noiembrie, ora 14.00.

Copilul meu drag, Am sã-þi povestesc cum, într-una din dimineþile de deunãzi, m-am trezit din pricina unei bãtãi stãruitoare în fereastra camerei în care dorm. Oi visa, mi-am spus, adormitã cum eram, gândindu-mã cã nu-i cu putinþã ca cineva sã ajungã pânã la fereastra unui apartament de la etajului doi, cum este cel în care locuiesc eu. Dar, cum bãtãile nu încetau, m-am dus sã vãd cine se încãpãþâna sã-mi tulbure somnul dulce din zorii zilei. ªi ce sã vezi, altul nu era decât bãtrânul arþar, din faþa blocului, care îºi zbuciuma ramurile din pricina vântului cu care doamna toamnã anunþa oraºului întoarcerea ei, dupã un an de absenþã.

Nu mult timp de la prima bãtaie a arþarului în fereastra mea, observai cum înfãþiºarea lui se schimba de la o zi la alta, cum frunzele-i – care-mi serviserã drept evantai în zilele dogoritoare din luna lui Cuptor – deveneau, din verzi, galbene, roºcate, mai apoi ruginii, dupã care se desprindeau de pe ramuri ºi, cu o linã legãnare de adio, îºi luau locul pe pãmântul devenit rece, umed ºi neprimitor. Dar asta n-ar fi nimic pe lângã faptul cã, încetul cu încetul, cu fiecare frunzã cãzutã, arþarul devenea din ce în ce mai

golaº, cãpãtând o înfãþiºare tristã pentru ochii obiºnuiþi cu bogãþia coroanei lui verzi ºi dese. Aºa am început a-l cãina pe bietul copac, întrebându-l cum face el de suportã sã-ºi vadã, an de an, frunzele murind, frunze care i-au fost precum prunci, care s-au nutrit din propria-i sevã pânã când au înmugurit, deschizându-se mai apoi la viaþã, sub mângâierea soarelui de primãvarã.

Dar, surprinzãtor, copacul nu se lãsã jelit de mine ºi, mai mult decât atât, se arãtã mirat cã oamenii se conving cu greu cã moartea cuiva drag ºi mai apoi propria moarte nu înseamnã sfârºitul, ci trecerea la o altã formã de viaþã care face ca legãtura

Copiii se întreabã…

l u c Tâl ul ui ar t , r a n â r t ã b ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

dintre noi ºi cei care au lãsat aceastã lume sã continue. „Uite, îmi spuse bãtrânul arþar, frunzele cãrora le-am dat viaþã, pe care le-am hrãnit, le-am crescut ºi pe care le-am iubit ca pe mine însumi ºi chiar mai mult decât atât, zac acum la pãmânt. Iar eu mã uit la ele nu cu privire sfâºietoare, ci cu recunoºtinþã pentru bucuria pe care mi-au dat-o când îmi umpleau ramurile ºi pentru bunãtatea pe care mi-o aratã acum când, acoperind pãmântul precum un covor, þin de cald bãtrânelor mele rãdãcini. ªi, peste ceva vreme, frunzele uscate se vor amesteca cu pãmântul, transformându-se în ceea ce se cheamã „humus”, adicã în teren rodnic, aºa încât frunzele aºa-zis moarte mã vor hrãni, ajungând sã facã parte din seva care va da viaþã frunzelor de anul viitor”. Aºa grãi arþarul, punându-mã pe gânduri cu înþelepciunea lui, din care noi oamenii, fiinþe înzestrate cu judecatã, am putea trage învãþãturã atunci când ne încãpãþânãm sã credem cã moartea trupeascã ar pune capãt vieþii ºi ar rupe pentru totdeauna legãtura cu cei dragi nouã care au lãsat deja aceastã lume. Oare nu este rugãciunea lor pentru noi asemenea unui covor care ne protejeazã, precum frunzele arþarului din poveste, iar amintirea vie a ceea ce au fost ºi a ceea ce au însemnat pentru noi nu este oare ca o sevã care ne ajutã sã mergem mai departe în viaþã? ªi, în egalã mãsurã, rugãciunea noastrã pentru sufletele lor nu face oare ca acestea, prin îndurarea Bunului Dumnezeu, sã devinã ca un „humus” pentru univers, ca un pãmânt roditor de haruri pentru noi, cei rãmaºi pe pãmânt în aºteptarea unei alte primãveri, asemenea arþarului bãtrân? ªtiu cã-i greu de înþeles, copilul meu drag, dar sã ai rãbdare ºi, pânã sã ajungi sã te dumireºti asupra misterioaselor cãi ale vieþii de aici ºi de dincolo, tu sã-þi aminteºti cu drag de rudele, prietenii ºi cunoscuþii care nu mai sunt printre noi ºi sã-þi însoþeºti gândul cu rugãciunea ºi cu bucuria cuiva care ºtie cã va veni ziua în care îi va revedea.

De ce mor oamenii?

Oamenii mor din cauza pãcatului. Când Dumnezeu a creat primii oameni, ei nu trebuiau sã moarã; boala ºi bãtrâneþea nu existau.

Dar oamenii nu au ascultat de Dumnezeu, ºi astfel pãcatul ºi moartea au intrat în lume. De atunci, plantele, animalele ºi oamenii au început sã moarã. Dar Dumnezeu, care iubeºte viaþa ºi tot ce a creat El, nu a lãsat lucrurile aºa, ci ni l-a trimis pe Fiul sãu, Isus Cristos, ca prin el sã putem ajunge la viaþa veºnicã. Oricine crede în El ºi se roagã sincer pentru iertarea pãcatelor, chiar dacã moare, va trãi veºnic fericit alãturi de Isus în rai, unde nu existã nici lacrimi, nici durere.

Verset cheie: A dat apoi Domnul Dumnezeu poruncã lui Adam ºi i-a zis: „Din toþi pomii din rai poþi sã mãnânci, iar din pomul cunoºtinþei binelui ºi rãului sã nu mãnânci, cãci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreºit!” Versete ajutãtoare: Rm 6,23; 1Cor 15,22; Ev 9,27; Iac 1,15. (adaptare dupã 205 Questions Children Ask about God God)

13 Din viaþa Parohiei

Micul Prinþ

14

Mãnãstirea S o oazã de

Inter viu realizat de CRISTINA ªOICAN Interviu

Ordinul Sfintei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel este un Ordin religios care-ºi are originea în secolul al XII-lea, pe Muntele Carmel (în Palestina), de unde ºi-a luat ºi numele. Încã de la originile sale în Þara Sfântã, Carmelul a recunoscut în prorocul Ilie conducãtorul, Pãrintele spiritual ºi inspiratorul, imaginea concretã idealã: contemplaþie ºi zel apostolic.

Familiei Carmelitane îi aparþine ºi Ordinul carmelitanilor desculþi, care s-a nãscut în Spania secolului al XVI-lea din dorinþa Sfintei Tereze de Avila ºi a Sfântului Ioan al Crucii, ca o reformã a Ordinului Sfintei Fecioare de pe Muntele Carmel.

Conform Regulei Carmelului, vocaþia carmelitanilor este aceea de a menþine, de a dezvolta ºi de a rãspândi spiritul de contemplaþie ºi de rugãciune. ªi aceastã misiune specificã este actualã astãzi mai mult ca oricând. Pe aceastã linie se înscrie ºi proiectul de la Snagov – mãnãstirea „Sfântul Iosif” – pe care Ordinul Carmelitanilor desculþi l-a iniþiat imediat dupã venirea în România.

Am vizitat ºi noi aceastã oazã de spiritualitate unde am gãsit o atmosferã primitoare, ºi unde totul este fãcut cu foarte mult bun gust, dupã standarde moderne, dar fãrã sã sfideze prin opulenþã. Aici, rupt de lumea dezlãnþuitã a oraºului, poþi sã te pierzi în inima lui Dumnezeu.

Amfitrion ne-a fost pãrintele Antonio,, cãlugãr din Ordinul Carmelitanilor desculþi, din Provincia Veneto. A slujit la Verona pânã în 2000, an în care a venit în România, prima sa þarã de misiune.

- Carmelitanii desculþi – de ce România, de ce Bucureºti?

- Cãlugãrii carmelitani sunt prezenþi în toatã lumea, dar lipsea þara dumneavoastrã.

Dupã mai multe discuþii pe care Pãrintele Provincial le-a avut cu episcopii din România, în anul 2000, Preasfinþitul Ioan Robu ne-a primit în Arhidiecezã ºi ne-a oferit o parohie în care sã activãm. Dar pentru cã noi, carmelitanii, avem o tradiþie în îndrumarea spiritualã, Pãrintele Provincial a cerut Preasfinþitului permisiunea de a avea propriul nostru proiect, care prevedea, de la început, construirea unei mãnãstiri ºi a unei case de reculegere.

Excelenþa sa a fost de acord, considerând cã este important sã existe o casã de spiritualitate ºi de exerciþii spirituale, nu doar pentru persoanele consacrate ºi pentru preoþi, dar ºi pentru tineri, pentru familii, pentru laici în general. Oricum, în Arhidiecezã nu era pânã acum o casã de reculegere.

- Deci, carmelitanii sunt orientaþi mai mult spre formare ºi îndrumare spiritualã?

- Noi acþionãm oriunde este nevoie ºi unde prezenþa noastrã poate ajuta. Suntem interesaþi de fiecare om în parte, pentru cã fiecare om este lãcaºul lui Dumnezeu. Dar carisma noastrã este orientatã în mod deosebit spre spiritualitate, spre îndrumare spiritualã. Pe lângã aceastã muncã vizibilã, care este mãnãstirea pe care am construit-o ºi la care mai este puþin de lucru, ne ocupãm ºi de traducerile vieþilor ºi operelor sfinþilor carmelitani: Sfânta Tereza,

Sfântul Ioan al Crucii, Sfânta Elisabeta a Sfintei Treimi, Edith Stein. Patrimoniul Ordinului stã în operele acestor sfinþi.

- Pânã în luna iunie aþi locuit într-un apartament din Bucureºti. Cum caracterizaþi aceastã perioadã?

- Noi am sperat cã va dura mai puþin construirea mãnãstirii, dar n-a fost aºa.

Oricum, viaþa la bloc a fost o experienþã deosebitã, care ne-a ajutat foarte mult sã cunoaºtem oamenii de-aici, pentru cã am trãit în mijlocul lor. Acolo eram mai puþin ocupaþi, lucru care ne-a permis sã cunoaºtem ºi alte dieceze, sã întâlnim mulþi oameni; ne-a ajutat sã cunoaºtem mai bine viaþa Bisericii locale.

- Ce ne puteþi spune despre proiectul de la Snagov?

- Din anul 2000, când am venit, am început sã cãutãm un teren unde sã ne putem realiza proiectul. Preasfinþitul ne-a sugerat sã ne orientãm spre partea de nord a Capitalei. Am hotãrât sã cumpãrãm locul acesta, care este mare, dar numai bun pentru ceea ce vrem noi sã facem. Am construit mãnãstirea, în primãvarã sperãm sã începem construirea unei biserici, vrem sã amenajãm ºi o livadã; de asemenea, ºi un parc, care credem cã va fi bine primit de persoanele care vor veni aici pentru reculegere.

- Mãnãstirea de la Snagov este o oazã de pace atât pentru persoanele consacrate, cât ºi pentru familii. Cum credeþi cã vor primi familiile de la noi aceastã „ofertã”?

- Acest lucru depinde foarte mult de pãstori, de preoþii parohi. De fapt a început deja o

15

Sfântul Iosif de la Snagov – e pace destinatã tuturor miºcare în care sunt implicate câteva familii; mã refer la ceea ce încearcã sã facã pãrintele Fabian Mãriuþ (responsabil cu pastoraþia familiei în Arhidiecezã). Aceastã iniþiativã poate fi consideratã un exemplu.

Pot sã spun cã ceva s-a miºcat. Au fost deja câteva grupuri de familii ºi pânã la sfârºitul lunii decembrie, la fiecare sfârºit de sãptãmânã vom avea alþi oaspeþi. Cei care vor sã-ºi maturizeze viaþa de credinþã vor primi cu bucurie aceastã nouã oportunitate.

- Cum vi s-au pãrut familiile pe care le-aþi vãzut aici?

- Cred cã erau persoane dornice sã facã ceva pentru viaþa lor de credinþã, dornice sã se maturizeze în credinþa lor. Persoanele care au venit aici nu erau strãine de aceastã realitate; ºtiau deja ce înseamnã reculegere, mai participaserã probabil la astfel de momente.

- Care este programul unei zile de reculegere pentru familii?

- Grupurile de familii vin însoþite de un preot ºi împreunã cu acesta îºi stabilesc programul pentru cele câteva zile cât stau aici.

Noi le stãm la dispoziþie, dacã au nevoie de ajutorul nostru spiritual. Dar nu ne implicãm direct, pentru cã fiecare comunitate îºi are ritmul propriu de rugãciune, iar preotul care însoþeºte grupul cunoaºte acest lucru cel mai bine. Nu vrem sã ne impunem.

Dar dacã ni se cere sprijin spiritual, cu plãcere le stãm la dispoziþie.

- Revenind la mãnãstirea pe care aþi construit-o. Au fost voci care au afirmat cã este o construcþie luxoasã. Ce ne puteþi spune în acest sens?

- Mult timp ne-am gândit ºi noi la acest aspect. Dar... atunci când mergi într-un mare oraº rãmâi surprins de frumuseþea ºi impozanþa a ceea ce s-a construit cu sute de ani în urmã – biserici, catedrale, mãnãstiri. ªi atunci erau oameni care trãiau modest ºi acele construcþii pãreau luxoase. Dar pentru Dumnezeu trebuie sã dai ce este mai bun. Asta am vrut sã facem ºi noi aici: sã construim o mãnãstire care sã dureze în timp. Mãnãstirile au istorii vechi, de sute de ani. Am încercat sã construim ceva modern, dar modest în acelaºi timp, care sã nu fie luat drept luxos. ªi, oricum, nu poþi construi azi cu mijloacele de acum cincizeci de ani. Am încercat sã îmbinãm tradiþia occidentalã, în ceea ce priveºte structura, cu tradiþia orientalã din România, pentru arhitecturã, deoarece tradiþia dumneavoastrã este bogatã ºi deosebit de frumoasã.

O casã de acest tip, mare ºi frumoasã, exprimã mãsura iubirii imense a lui Dumnezeu, iubire pe care suntem chemaþi sã o recunoaºtem ºi sã o arãtãm altora, la rândul nostru. Este o casã mare, care poate sã exprime din plin carisma carmelitanã, spiritualitatea noastrã care se pune în serviciul Arhidiecezei de Bucureºti ºi a întregii Biserici catolice din þara dumneavoastrã. O casã în care serviciul pe care Carmelul îl oferã Bisericii sã fie vizibil în toate componentele: cãlugãri, cãlugãriþe, preoþi, laici, care vor avea acum un punct de referinþã în efortul lor de maturizare a credinþei.

- Dupã ºase ani petrecuþi aici, cum vedeþi Biserica catolicã din România?

- România este o þarã foarte bogatã în ceea ce priveºte tradiþia creºtinã, dar aceastã tradiþie a fost violentatã de ideologia comunistã.

Este o Bisericã care a suferit mult ºi care trebuie sã fie ajutatã sã meargã mai departe. Acum se simte o influenþã foarte puternicã a mentalitãþii occidentale, o mentalitate secularã care îl îndepãrteazã pe om de Dumnezeu, de credinþã; aceasta este o mare provocare la care Biserica de aici trebuie sã facã faþã. ªi în þara mea, în Italia s-a trecut prin astfel de experienþe; au fost mari eºecuri. Cred cã ar trebui sã învãþãm din eºecurile altora ºi sã nu le repetãm greºelile.

Biserica de aici este bogatã ca tradiþie. Cei care o slujesc, Preasfinþitul ºi ceilalþi preoþi, sunt persoane de mare încredere, cu care se poate colabora foarte bine. Despre laici pot sã spun cã sunt persoane dornice sã-ºi maturizeze credinþa.

16

Din viaþa Arhidiecezei

ORA SFÂNTÃ LA BISERICA IT ALIANÃ ITALIANÃ - în prima joi din fiecare lunã la ora 19.00 -

Comunitatea Emanuel din Bucureºti propune tuturor „Ora Sfântã”. Este un timp de experienþã ºi trãire spiritualã în jurul Inimii Preasfinte a lui Isus, la Biserica Italianã, în fiecare primã joi din lunã, la ora 19.00. Deschiderea „Orei Sfinte” va avea loc joi, 9 noiembrie, la ora 19.00. Isus cere oamenilor aceastã „Orã Sfântã”, prin intermediul Sfintei Margareta Maria Alacoque, în apariþiile de la Paray-le-Monial, recunoscute oficial de Biserica Catolicã.

La Paray-le-Monial, între 1672 ºi 1675, Domnul Nostru Isus Cristos manifestã ºi încredinþeazã sfintei Margareta Maria Alacoque „insondabilele bogãþii ale Inimii Sale”. Numai în Inima lui Cristos misterul inimii umane se dezvãluie ºi se împlineºte, cãci în inima lui Isus se gãseºte toata bogãþia ºtiinþei ºi a înþelepciunii. El este regele si centrul tututot inimilor. De aceea mesajul sfintei Margareta Maria Alacoque este cel mai actual mesaj ºi corespunde celor mai profunde cãutãri ale oamenilor. În aceste apariþii Isus reveleazã omenirii inima sa iubitoare ºi milostivã, dar se plânge de indiferenþa, de nerecunoºtinþa, de uitarea ºi de pãcatele oamenilor care rãnesc aceasta inimã.

Isus doreºte sã-i mântuiascã pe oameni, doreºte sã-i salveze de la moartea veºnicã, dar se regãseºte în aceeaºi singurãtate ca ºi în grãdina Ghetsemani.

Cum putem sã reparãm aceastã singurãtate?

El ne rãspunde cerând sfintei Margareta Maria Alacoque sã-i þinem companie în aceastã singurãtate prin practica „Orei Sfinte”. Ea constã în adorarea lui Isus din Preasfântul Sacrament, în participarea la tristeþea agoniei lui Isus din Grãdina Mãslinilor ºi cerând milã pentru pãcãtoºi. În felul acesta consolãm amãrãciunea lui Isus cauzatã de abandonul apostolilor ºi al omenirii.

Planul lui Cristos prin aceastã „Orã Sfântã”, este scãparea pãcãtoºilor de la pierzanie, reînnoirea credinþei ºi a fervorii credincioºilor ºi comunitãþilor religioase ºi sfinþirea oamenilor în mijlocul agitaþiei ºi dezorientãrii actuale.

Dacã vrem sã gãsim pacea ºi lumina vieþii sã venim la El, cãci ne aºteaptã gratuit, fãrã sã plãtim sau sã facem credite.

Ceea ce ne va dãrui este mai preþios decât aurul ºi toate bogãþiile din lume.

Avem curajul sã ne oprim din nevoile ºi agitaþia noastrã pentru a-i þine companie în „Ora Sfântã” o datã pe lunã, în prima joi a fiecãrei luni, la ora 19.00, la Biserica Italianã ?

Sã facem ca centrul agitat al Bucureºtiului sã fie o oazã de adoraþie care sã rãspândeascã pacea ºi liniºtea sufleteascã in inimile atâtor oameni prizonieri ai materialismului actual !!!

Luna misiunilor ºi Ziua Mondialã Misionarã au fost trãite în parohia „Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul” (Bãneasa), din Bucureºti printr-un program de rugãciune mai intens.

Duminicã, 8 octombrie, credincioºii parohiei i-au avut în mijlocul lor pe Misionarii Oblaþi ai Mariei Imaculate care, la cele trei liturghii duminicale, au vorbit despre ce înseamnã sã fii misionar, despre importanþa misionarilor în timpurile actuale ºi despre faptul cã fiecare creºtin este chemat sã fie misionar la locul unde trãieºte ºi unde îºi desfãºoarã activitatea. Preoþii cãlugãri au adus cu ei diverse materiale cu imagini reprezentative din toate colþurile lumii, unde ei sunt prezenþi ca misionari.

Duminicã, 22 octombrie, Ziua Mondialã Misionarã a fost celebratã într-un mod deosebit. Surorile Oblate Asumpþioniste, care activeazã în parohie, au în desfãºurare un proiect în care sunt implicate tinere din mai multe oraºe ale þãrii. Studente la diferite Facultãþi din Bucureºti, ele locuiesc la Mãnãstirea „Sfânta Treime” a Surorilor Asumpþioniste ºi au în fiecare searã un program comun de rugãciune. Împreunã cu surorile, aceste tinere au animat programul pregãtit special pentru Ziua Misionarã. Evenimentul a început sâmbãtã seara înainte de liturghie, printr-o orã de adoraþie euharisticã. La liturghia pro populo de duminicã, omilia, invocaþiile de la rugãciunea credincioºilor, cântecele, obiectele prezentate la oferirea darurilor, aranjamentele simbolice din faþa altarului - toate au fost canalizate cãtre aceasã realitate a Bisericii – a fi misionar.

Ideile din predica pãrintelui paroh, Mihai Mãrtinaº, au întãrit în cei prezenþi convingerea cã „Misiunea ºi credinþa creºtinã sunt inseparabile.

Cine este convins de credinþa sa, nu poate sã o þinã doar pentru sine.

Fiecare creºtin trebuie sã fie misionar prin cuvânt ºi faptã... Este de datoria noastrã, în calitate de creºtini, sã le arãtãm adevãrata cale celor dezorientaþi, suferinzi ºi înfricoºaþi... Suntem chemaþi sã privim dincolo de graniþele propriei parohii, dincolo de graniþele þãrii ºi sã meditãm la faptul cã formãm împreunã Biserica. Noi trebuie sã fim asemenea creºtinilor din Biserica primarã: ”Nu putem sã nu vorbim despre ceea ce am auzit ºi am vãzut!”. Chiar dacã dintre cei care au participat la liturghie nu va pleca nici unul în misiune, în þãri îndepãrtate (sau, cine ºtie?), au avut cu toþii prilejul sã înþeleagã mai bine vocaþia misionarã a tuturor celor botezaþi ºi sã se roage pentru cei care, întãriþi de harul lui Dumnezeu ºi fideli propriei carisme, au curajul sã-l vesteascã pe Cristos pânã la marginile lumii. (S.C.)

Din viaþa Arhidiecezei

Fiul Risipitor ... O nouã variantã Risipitor... În fiecare an, adolescenþii ºi tinerii parohiei AMD – Drumul Taberei aºteaptã cu nerãbdare spectacolul de deschidere a anului pastoral. La fel s-a întâmplat ºi în acest an. Imediat dupã comunicarea temei noului an pastoral au început pregãtirile. S-a decis sã ne prezentãm pe scena Teatrului Þãndãricã cu o scenetã inspiratã din parabola Fiului Risipitor. Nu o sã zãbovesc asupra modului în care s-au prezentat „actorii” noºtri, la înãlþime, de altfel, nici asupra muncii depuse ºi eforturilor, cãci ºcoala începuse ºi programul lor era diferit, deci a fost nevoie de multã rãbdare, înþelegere, comunicare, pentru ca repetiþiile sã aibã loc. Doresc în schimb sã vã vorbesc, în urmãtoarele rânduri, despre impactul lui Dumnezeu, despre felul în care aceºti copii au înþeles sã interiorizeze acest Cuvânt ºi sã-l trãiascã, ba chiar mai mult, aº îndrãzni sã spun, sã-l împãrtãºeascã, sã-l ducã mai departe, deci sã fie adevãraþi creºtini, mãrturisindu-L pe Dumnezeu.

Parabola Fiului Risipitor ... toþi o ºtiau. Pânã ºi cei mai mici dintre „actori” – porcuºorii din piesã – aproape cã o redau fidel. Însã a citi, a înþelege, a cunoaºte Evanghelia, e doar un stadiu incipient. A trãi cuvântul lui Dumnezeu reprezintã împlinirea.

Pe parcursul a trei sãptãmâni, atât cât au durat repetiþiile, ei au meditat aceastã parabolã, s-au oprit asupra fiecãrui cuvânt, dându-i însemnãtate ºi întipãrindu-l în inimã. Una dintre fetele care aveau un rol în aceastã piesã mi-a spus într-o zi cã era la ºcoalã, în pauzã, ºi toþi colegii din jurul ei vorbeau despre o profesoarã nouã, despre filmul din seara precedentã, despre un parfum, despre un bãiat sau o fatã. Însã ea stãtea aþintiþi cu ochii în gol ºi se gândea cum îºi poate interpreta rolul cât mai aproape pentru a avea un impact cât mai puternic asupra publicului spectator. ªi nu se referea la impact ca spectacol de scenã, ci la impact ca reflecþie asupra mesajului transmis. Într-o lume ºi la o vârstã când parcã totul îþi face cu ochiul, totul pare atât de „real” ºi ademenitor, sã fie aceºti tineri noua generaþie despre care vorbea Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea? Am toate motivele sã cred asta, cãci ochii pot sã ne înºele, simþurile pot sã ne conducã greºit, dar niciodatã vorba Ta, Doamne!

CLAUDIA MARIA ANGHEL Parohia Adormirea Maicii Domnului

Uniþi sub semnul florii de crin

La data de 8 octombrie 2006, grupurile de cercetaºi din parohia “Adormirea Maicii Domnului” ºi de la Catedrala “Sfântul Iosif” au sãrbãtorit împreunã deschiderea unui nou an scout. Succesul a fost pe mãsura eforturilor organizatorilor. Astfel, sunetul hotãrât ºi entuziast al unui fluier a avut menirea de a aduna laolaltã peste 100 de cercetaºi din diferite centre locale din capitalã.

Printre participanþi s-au numãrat copii, adolescenþi ºi tineri, precum ºi adulþi dispuºi sã trãiascã alãturi de cei mai mici aventura cercetãºiei. Programul a început, cum era ºi firesc, împreunã cu Dumnezeu. S-a celebrat Sfânta Liturghie la parohia “Adormirea Maicii Domnului”, toþi cercetaºii prezenþi pãºind împreunã în noul an scout, conºtienþi de faptul cã îºi vor împlini cu adevãrat misiunea doar prin menþinerea unei relaþii vii ºi clare cu Isus Cristos.

Deºi iniþial s-a dorit deplasarea participanþilor la Mogoºoaia, din cauza condiþiilor de vreme neprielnice, organizatorii evenimentului s-au vãzut obligaþi sã recurgã la planul de rezervã. Astfel, activitatea s-a desfãþurat în incinta liceului bucureºtean “Petru Poni”. Timp de câteva ore, toþi cei prezenþi (inclusiv pãrinþii ºi ceilalþi adulþi care au participat) au avut ocazia de a schimba impresii, de a acumula noi cunoºtinþe ºi de a trãi împreunã momente pline de aventurã, joc ºi veselie. Într-o atmosferã de poveste, nou-veniþii au descoperit treptat, prin intermediul unor activitãþi specifice diferitelor ramuri de vârstã, motto-urile care ghideazã viaþa cercetaºului ºi îi marcheazã evoluþia. Cu siguranþã puþini ºtiu cã anul 2007 va marca rãsãritul unui nou secol de cercetãºie. Se împlinesc 100 de ani de când aceastã miºcare internaþionalã contribuie, dupã intenþia fondatorului sãu, lordul Robert Baden-Powell, la educarea copiilor, a adolescenþilor ºi a tinerilor din întreaga lume, printr-un sistem de valori bazat pe promisiunea ºi legea cercetaºului, urmãrind construirea unei societãþi mai bune, în care oamenii sunt împliniþi spiritual, fizic, intelectual ºi social.

De aceea, activitatea de deschidere a noului an cercetãºesc a purtat un nume sugestiv: “Uniþi sub semnul florii de crin”. Simbol internaþional al miºcãrii scout, floarea de crin indica în mod tradiþional, pe vechile hãrþi ºi busole, direcþia nord. Adoptatã de cãtre lordul Robert Baden-Powell, floarea de crin face astãzi parte din uniforma oficialã a scoutiºtilor ce compun Organizaþia Mondialã a Miºcãrii Scout, ºi însoteºte cercetaºii pe drumul întrajutorãrii, al pãcii ºi al unitãþii. Cercetaºii catolici sunt mândri ºi explicã tuturor, mereu, cã floarea de crin este chiar un simbol creºtinesc puternic al curãþiei, al puritãþii. Iar aceastã asemãnare în simboluri, nu este, pentru cercetaºii catolici, deloc, o coincidenþã ºi asta le dã mult entuziasm.

La sfârºitul zilei, toþi participanþii ºi-au unit eforturile pentru a construi împreunã o imensã floare de crin, formatã chiar din trupurile pline de viaþã ºi tinereþe ale cercetaºilor prezenþi. Strigãtul final: “Uniþi sub semnul florii de crin, pe drumul cãtre pace”, a fãcut sã vibreze din nou în sufletele noastre sentimentul plãcut de a face parte dintr-o familie atât de frumoasã cum e Marea Familie Scout.

ROXANA MORÃRESCU – responsabil Departament Programe (C.L. A.M.D.)

17

18

Din viaþa socialã

ANUNÞ IMPORT ANT! IMPORTANT!

În atenþia persoanelor care doresc sã se înscrie în parcursul adopþiei, precum ºi a persoanelor adoptive S-a deschis de curând Centrul de Pregãtire pentru Responsabilizare Parentalã, în cadrul Complexului de Casa din TTei ei Servicii Sociale „Casa ei”, sector 2, Bucureºti. Centrul de Pregãtire pentru Responsabilizare Parentalã a luat naºtere ca urmare a proiectului cu acelaºi nume, proiect materializat prin acordul semnat între Oficiul Român pentru Adopþii Adopþii, Direcþia Generalã de Asistenþã Socialã ºi Protecþia Copilului sector 22, Fundaþia „Prietenii Copiilor” Copiilor”, Asociaþia “Amici dei Bambini” Italia ºi Asociaþia “Aproapele “Aproapele”.

Centrul funcþioneazã o zi pe sãptãmânã ºi oferã servicii de informare ºi consiliere atât pentru persoanele care doresc sã adopte copii, cât ºi pentru persoanele care deja au adoptat. Consilierea este asiguratã de cãtre specialiºti ai Asociaþiei “Aproapele” (asistent social, psiholog), specializaþi în segmentul adopþie, prin metoda AiBi. Relaþii la se pot obþine la email: office@aproapele.org

Info social

România face parte din statele unde consumul de alcool este ridicat în rândul tinerilor. Potrivit unui raport, bazat pe datele unor studii din 2000 ºi 2003, 80% din tinerii între 15 ºi 19 ani au consumat alcool în ultimul an. Conform aceluiaºi raport, ponderea tinerilor care terminã învãþãmântul primar era de 93%, iar un procent de 63,3% la sutã din românii între 15 ºi 24 ani aveau deja un loc de muncã.

Cetãþenii strãini care doresc sã adopte copii din România au gãsit o soluþie pentru a se conforma actualei legi în vigoare în þara noastrã, lege care nu permite adoptarea copiilor de cãtre strãini. Astfel, candidaþii strãini la rolul de pãrinte au hotãrât sã adopte cetãþenia românã – un drum lung ºi costisitor, dar pe care sunt dispuºi sã ºi-l asume!

Pe de altã parte, lipsa de rãspundere ºi/sau informare, la nivel familial ºi comunitar, au fãcut ca România sã fie una din þãrile europene cele mai expuse traficului de persoane. În prezent, România este þarã “exportatoare”, dar existã riscul ca nu peste mult timp sã devinã þarã de primire. Prevenirea prin informare ºi refuzul de a coopera sunt cele mai eficace moduri de combatere a acestui flagel.

Bucuria lucrului bine fãcut

Ca ºi anul trecut pe vremea asta, parohia Bucureºtii Noi a fost gazda unei iniþiative mai puþin obiºnuite, atât ca amploare cât ºi ca stil: spectacolul pentru copii al organizaþiei olandeze Humanitair Romania Amstelveen, al cãrei semn distinctiv este faptul cã oriunde se duce pentru a rezolva cazuri grave de sãrãcie - merge însoþitã ºi de o trupã de clovni, din convingerea cã un zâmbet, o clipã de veselie ºi destindere pot schimba multe. Humanitair Romania Amstelveen a început sã lucreze în România de acum 10 ani, primul punct de lucru fiind centrul pentru copii cu Sida “O razã de luminã” din Mangalia. Treptat, activitatea s-a extins, ajungând la Bucureºti unde, timp de mulþi ani, membrii organizaþiei au sponsorizat spitalul pentru copii cu TBC din Drumul Taberei, casa se bãtrâni “Max” din sectorul 3, diverse grãdiniþe pentru care s-au amenajat terenuri de joacã, ºi 5-6 apartamente sociale pentru tineri proveniþi de la orfelinat. Umblând din poartã în poartã, acum câþiva ani au ajuns ºi la parohia Bucureºtii Noi, de unde colaborarea s-a extins la congregaþia Slujitoarelor pioase ale Sf. Iosif (Mangalia) ºi la parohia Pucioasa.

S-ar putea crede cã o activitate atât de vastã are la bazã o structurã organizaþionalã puternicã ºi contacte importante. De fapt, iniþiativa ºi conducerea aparþin dnei Mike Haver de Graaf , 71 de ani, fostã profesoarã de sport ºi mamã a patru copii, susþinutã de mai mulþi colaboratori voluntari care, timp de un an, se pregãtesc pentru “campania de toamnã” din România, cerºind efectiv în faþa marilor magazine ori pe la biserici. De asemenea, se bucurã de colaborarea unui ziarist priceput care le asigurã legãtura cu mass-media. Ceea ce dovedeºte cã “totul e sã începi”, ºi puþin curaj, încrederea în ceea ce faci ºi o bunã comunicare te pot duce departe.

Care sunt reacþiile românilor în faþa acestor iniþiative? Pe lângã bucuria ºi recunoºtinþa multor inimi, pãrintele Cãbãlaº, parohul de Bucureºtii Noi, semnala, nu fãrã umor, ºi unele reacþii mai puþin obiºnuite: în ziua în care olandezii au descãrcat la parohie camionul cu cãrucioare cu rotile ºi mobilier, un vecin amabil a chemat poliþia sub pretext cã “pe strada Liniºtii se descarcã un transport mafiot”.

Iar într-unul din satele de romi din apropiere de Conþeºti, jud. Dâmboviþa, unii dintre beneficiari au sãrit la bãtaie pe motiv cã distribuþia nu s-a fãcut dupã cum doreau ei. Dar, una peste alta, olandezii s-au întors acasã cu mulþumirea cã au fãcut un lucru bun.

A consemnat LIANA GEHL

Anunturi

Ziua de reculegere pentru tineri de la 18 ani în sus

Pentru a re-descoperi izvorul credinþei Pentru a re-porni sufletul tãu Pentru a re-focaliza þinta cãlãtoriei creºtine

Programul 1 decembrie de la orele 19,00 Sosiri 2 decembrie 7,30 - Sf. Liturghie; 8,30 - Micul dejun; 9,00 - Spãlatul vaselor; 9,30 - Temã; 10,15 - Pauzã; 10,45 Rugãciune personalã; 13,00 - Prânz; 17,30 - Atelier spiritual; 18,00 - Liturghia penitenþialã; 20,00 - Cinã; 21,30 - Rugãciunea de searã 3 decembrie Plecãri dupã Sf. Liturghie de dimineaþã ———————————————————— Înscrieri - prin e-mail (maracineni@omimissio.net) pânã pe 20 noiembrie. Înscrierea trebuie sã cuprindã: numele, prenumele, data naºterii, parohia, oraº, numãr de mobil.

Dupã înscriere cine va fi împiedicat sã participe din motive grave este rugat sã anunþe cât mai repede posibil.

Echipament - lucrurile personale, lenjerie, prosoape, caiet, pix ºi sf.

Evanghelie Locul - Misionarii Oblaþi ai Mariei Imaculate Sat Argeºelu, 117451 Mãrãcineni - Jud. Argeº Tel\Fax 0248.211816 Mijloace de transport - din Piteºti: Maxi-taxi spre Mioveni care pleacã de la staþia SPITAL BÃLCESCU. Staþia de oprire se numeºte CAPELA. Din Câmpulung Muºcel: prima trecere de pietoni dupã sensul giratoriu spre Mioveni Cotizare - 10 LEI (RON)

POªT A REDACÞIEI POªTA „Vecina mea, ortodoxã, îmi oferã frecvent colivã ºi alte alimente ca pomanã pentru pãrinþii ei. De asemenea, merge des la þarã, unde face parastasuri care se lasã fireºte cu cheltuieli destul de mari. Vecina mea este puþin contrariatã cã noi catolicii nu procedãm la fel – nouã nu ne pasã de morþii noºtri? - se întreabã ea. Ce sã-i rãspund?” (G.L., Bucureºti).

Fireºte cã ne pasã, ºi Biserica se preocupã mult de soarta sufletelor din purgator, pentru care recomandã rugãciuni speciale, liturghii, prohoduri ºi fapte de milostenie. În Catehismul Bisericii Catolice se aratã clar cã „a ne ruga pentru cei vii ºi pentru cei morþi morþi” este unu din faptele de milostenie pentru care vom fi rãsplãtiþi în viaþa de apoi. Dar orice faptã bunã poate fi aplicatã unui suflet din purgator, adicã poate fi fãcutã oferind-o ca jertfã pentru scurtarea pedepsei pe care o au de ispãºit sufletele din purgator.

E adevãrat cã la catolici ritualurile prescrise pentru sufletele rãposaþilor nu se manifestã la fel de vizibil ca la ortodocºi, multe din ele fiind lãsate la iniþiativa credincioºilor. Dar este tot atât de adevãrat cã Dumnezeu nu cautã atât la litera legii, ori la ponderea economicã a jertfei noastre, cât la iubirea pe care am pus-o în ea. ªi apoi, sã nu uitãm de frumoasele celebrãri care se fac în aceastã lunã în cimitirele noastre ºi în parohii, când ne amintim într-un mod cu totul special de cei plecaþi dintre noi. „Mi-a plãcut mult Gândul meu pentru tine(ri) din numãrul din octombrie al revistei. O frazã relatatã acolo, aparþinând unei persoane „cu pãrul cãrunt”, mi-a readus însã în minte problema dialogului dintre generaþii. De ce se întâmplã de multe ori cã acest dialog ia forma unui reproº, bãtrânii învinuindu-i pe tineri cã sunt tineri, ºi viceversa?” (o persoanã între douã vârste).

Nici tinereþea, nici bãtrâneþea nu reprezintã neapãrat defecte, aºa cum nu sunt neapãrat nici calitãþi. Nu vârsta trecutã în buletinul de identitate te defineºte ca om, ci atitudinea interioarã pe care o adopþi faþã de tine însuþi, faþã de viaþã ºi faþã de ceilalþi. Sperãm sã poþi gãsi rãspuns la întrebarea ta în numerele viitoare.

Mulþumim dlui pictor Teodor Rãducan pentru cã ne-a semnalat frumoasa manifestare culturalã organizatã în atelierul domniei sale din Str. Mitropolit Varlaam, Bucureºti, manifestare care a gãzduit, pânã la 24 octombrie, „opere aparþinând unor artiºti cu orientãri stilistice sau formale diferite dar unite sub semnul dragostei pentru ARTÃ ºi a caldelor relaþii frãþeºti cimentate de-a lungul anilor.” Totodatã, îl felicitãm pe dl. Rãducan pentru nominalizarea la Medalia de aur pentru România 2006 2006, oferitã de Institutul Biografic American, ºi îi urãm succes în organizarea retrospectivei Teodor Rãducan, din 2008 (redacþia A.C.).

19

20

Istorie ºi Spiritualitate

Povestea filmului „Monseniorul Vladimir Ghika”

ANCA FILOTEANU

În anul 2004, înainte de a realiza filmul documentar pentru canalul românesc de televiziune B1, nu ºtiam cine a fost Monseniorul Vladimir Ghika. Auzisem desigur câte ceva despre el, cã fusese un martir pentru credinþã, pierit în închisorile comuniste, ca atâþia alþii. Ideea filmului ºi realizarea lui s-au petrecut ca o serie de evenimente pe care le-aº fi considerat de domeniul fantasticului, dacã n-ar fi fost legate de personalitatea Monseniorului Ghika, situaþie în care totul devine explicabil.

Era în primãvara lui 2004. La 17 mai se împlineau 50 de ani de la moartea lui Vladimir Ghika în închisoarea de la Jilava. Filmam pe acoperiºul Aeroportului Bãneasa, când un colaborator de-al meu din domeniul aviaþiei m-a întrebat dacã nu vreau sã fac ºi un film despre Monseniorul Ghika. Ideea pornea de la faptul cã soacra surorii lui fusese fiicã spiritualã a Monseniorului ºi cã sora ºi cumnatul lui, care fusese botezat de Monsenior, deþineau o serie de obiecte ºi de documente care îi aparþinuserã lui Vladimir Ghika. Mã interesa, dar nu depindea numai de mine.

Momentul propice a sosit în toamna aceluiaºi an ºi întâmplarea a fãcut cã am început filmãrile exact în ziua de 7 octombrie, data la care, în 1923, la Paris, Vladimir Ghika era hirotonit preot. Am realizat filmãrile (6 interviuri, ilustraþie în 7 locaþii) ºi montajul celor 4 episoade a 45 de minute fiecare în timpul record de o lunã ºi câteva zile. Încã mã mai minunez cum de am reuºit acest lucru, cum totul a curs de la sine, fãrã sã simt cã fãceam vreun efort. Nu cred cã aº mai fi în stare sã egalez aceastã performanþã de vitezã. În acest rãstimp i-am cunoscut pe pr. Ciobanu de la Biserica „Sacré Coeur” din Bucureºti, pe Oana Seceleanu, pe Andrei Brezianu, am atins relicva Monseniorului Ghika din mâna Arhiepiscopului Ioan Robu.

Dar poate ºi mai mult m-a impresionat sã descopãr cu câtã dragoste fuseserã pãstrate obiectele personale ale lui Vladimir Ghika, cele de la care a plecat ideea filmului. Care era povestea lor? Cu doar câteva zile înainte de arestare, Monseniorul lãsase o valizã cu obiectele sale cele mai dragi în grija unei fiice spirituale, cea cãreia îi dãruise ºi pianina sa; o doamnã pe care o convertise la catolicism ºi îi botezase cei trei copii. Era vorba despre fotografiile de familie ale lui Vladimir Ghika, din copilãrie ºi din prima tinereþe, apoi din cãlãtoriile sale misionare, acte de identitate, agende, precum ºi douã testamente olografe. A pãstra asemenea lucruri în perioada comunistã reprezenta un pericol ºi deþinãtorii lor riscau, la rândul lor, închisoarea. Cu toate acestea, fiica spiritualã a Monseniorului ºi apoi copiii acesteia, în special unul dintre fii,

pãstraserã - cu sfinþenie se poate spune – cele încredinþate de Vladimir Ghika. Vreme de 50 de ani nu le arãtaserã nimãnui – le erau atât de preþioase încât cu greu i-am convins sã le scoatã din casã. Tratau aceste fotografii ºi documente ca pe o comoarã – ceea ce ºi sunt.

Filmul – în 4 episoade - a fost gata ºi difuzat în ziua de 18 noiembrie, pentru a comemora data la care Monseniorul Ghika – la vârsta de 80 de ani era arestat ºi întemniþat la Jilava. O altã coincidenþã – s-ar putea crede.

Pe parcursul realizãrii filmului am aflat cine fusese Monseniorul Vladimir Ghika, adevãrata lui staturã. I-am simþit umorul, inteligenþa, sensibilitatea, talentul, dragostea, credinþa, bunãtatea, suferinþa. Cãldura lui m-a însoþit, m-a sprijinit ºi, de atunci, nu m-a mai pãrãsit niciodatã.

Ca o minune personalã pe care o pot mãrturisi este urmãtoarea: Având probleme cu ochii, imediat dupã terminarea filmului am mers la control. Medicul s-a minunat cã nu mi se declanºase un glaucom, pentru cã tensiunea ocularã depãºise cu mult orice limitã – normal ar fi fost sã nu mai vãd. Mi s-a fãcut operaþie pe ambii ochi în ultimul moment. De a doua zi, de când am deschis ochii, lumea din jurul meu devenise mai luminoasã ºi mai strãlucitoare. I-am povestit la telefon Oanei Seceleanu ce mi se întâmplase ºi ea mi-a spus: „Vladimir a fãcut o minune cu tine”.

Era ºi convingerea mea.

Au trecut de atunci aproape doi ani. Timp în care filmul a fost difuzat ºi redifuzat pe B1TV de foarte multe ori. Din statistici rezultã cã a fost vizionat în România de aproximativ 1 milion de oameni. A fost programat aproape în toate zilele sãptãmânii, la ore foarte diverse, dar în special în week-end-uri ºi în perioade de sãrbãtori religioase, cum ar fi 25 - 30 decembrie, marcând evident Crãciunul - Naºterea Domnului, dar ºi ziua de naºtere a lui Vladimir Ghika.

Dupã cum am spus ºi în comentariul filmului, realizarea acestuia s-a petrecut ca o serie de evenimente uimitoare care refuz sã cred cã au fost simple coincidenþe întâmplãtoare. Am convingerea cã aceste fapte se înscriu în lungul ºir de minuni, înfãptuit de Vladimir Ghika, minuni care nu se încheie aici.

Personal sunt de confesiune creºtin ortodoxã, dar consider cã Dumnezeu este unul pentru toþi oamenii. Dedic acest film familiei mele de origine francezã, credincioºi romano-catolici al cãror prim strãmoº atestat a luptat la Orléans alãturi de Sf. Ioana D’Arc, bunicii mele Jeanne Mireille Bessonneau, mãtuºii mele Alice Bessonneau – care, cu siguranþã, s-or fi rugat ºi în Biserica Francezã din Bucureºti, la „Sacré Coeur”, unde a slujit Monseniorul Vladimir Ghika.

Istorie ºi Spiritualitate

Ioan Fakler (1866-1941)

S-a nãscut la Braºov, la 18 iunie 1866 ºi a murit la Bucureºti, la 16 septembrie 1941, la vârsta de 75 de ani. A fost unul dintre iluºtrii arhitecþi ai Capitalei, unde s-a fãcut remarcat prin proiectul clãdirii Casei ªcoalelor. A proiectat bisericile de la Palazu Mare, Techirghiol, a efectuat sãpãturi arheologice la Adamclisi ºi a realizat planurile bisericilor vechi de la Tropaeum Traiani, Axiopolis, Histria ºi Callatis.

Personalitate de excepþie a Bisericii noastre locale, I. Fakler a fost un membru marcant al Congregaþiei Mariane a Bãrbaþilor din Bucureºti, al Asociaþiei Altarul Sfântului Iosif ºi al Sfatului Parohial de pe lângã Catedrala Sfântul Iosif.

Cronica Congregaþiei pe anul 1941 consemna urmãtoarele faþã de activitãþile caritative ale lui I. Fakler: ”N-a fost operã de acþiune catolicã din care defunctul sodal sã nu fi fãcut parte ºi peste tot s-a distins prin amabilitate ºi dorinþa de a aduce toate serviciile de care era capabil. La moarte a lãsat, din mica lui moºtenire, câte o sumã de bani drept legat în beneficiul Congregaþiei, secþia bãrbaþilor ºi a fetelor”.

Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOª

Feciorie ºi contemplaþie

Suntem fãcuþi pentru a-l vedea pe Dumnezeu, pentru a trãi Iubirea sa, ºi «Dumnezeul nostru este un foc mistuitor», «un Dumnezeu gelos» (Dt 4,24), un « Mire de sânge » (Ex 4,25-26).

Iatã ce ne aminteºte spiritul de feciorie. Ne aminteºte cã suntem fãcuþi pentru a-l contempla pe Dumnezeu – «Aceasta este viaþa veºnicã : sã te cunoascã pe tine (…) ºi pe Isus Cristos pe care l-ai trimis» (In 17,3) – cã suntem fãcuþi pentru a-l contempla pe Cristos ºi a trãi din iubirea sa – «Cristos a iubit Biserica ºi s-a dat pe sine pentru ea» (Ef 5,25). A iubit-o cu gelozie ca un Mire ºi nu îngãduie sã fie preocupatã de altceva decât de El. (...)

Aºadar, spiritul de feciorie – care este aspectul ultim al voturilor cãlugãreºti – nu poate fi trãit decât într-o sete de contemplaþie.

Spiritul de feciorie este sufletul care se înalþã cât mai mult cu putinþã spre singura Iubire, spre Binele absolut care existã: inima lui Isus, Tatãl ºi Duhul Sfânt.

Sufletul vrea sã rãmânã în aceastã fidelitate totalã faþã de atracþia iubirii lui Isus ºi a Tatãlui. Este ceva pozitiv în intimitatea cea mai mare a sufletului nostru, care corespunde acestei chemãri pe care ne-o adreseazã Dumnezeu ºi acestei exigenþe a unei iubiri ce trebuie sã cucereascã ceea ce e mai profund în inima ºi în voinþa nostrã. Este iubirea trãitã în tot absolutul ei ºi, de aceea, spiritul de feciorie nu poate fi trãit decât în vederea contemplaþiei, purtat de setea de contemplaþie.

Este foarte exigent, mai ales într-o lume ca a noastrã în care totul merge în sens invers. Numai Maria ne poate da tãria de a-i alege mereu pe Isus ºi pe Tatãl ºi de a lupta împotriva a tot ce ar putea murdãri iubirea noastrã pentru ei. Trebuie sã-i cerem Duhului Sfânt aceastã putere care nu poate veni decât de la Isus, din jertfa sa pentru Tatãl, pe Cruce.

Traducere dupã pãrintele Marie-Dominique Philippe, o.p., «J’ai soif», Editura Saint-Paul, V ersailles 1996 Versailles

Întâlnire dedicatã problemelor ecumenice

La reºedinþa Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj, în zilele de 9 ºi 10 octombrie 2006, a avut loc întâlnirea responsabililor diecezani ºi eparhiali cu probleme ecumenice, având ca temã „Scrisoarea enciclicã Ut unum sint - viziune profeticã a Sfântului Pãrinte papa Ioan Paul al II-lea despre ecumenism”.

Arhidieceza de Bucureºti a fost reprezentatã de Pr. Dr. Vasile Ciobanu, responsabil cu problemele ecumenice.

S-a discutat despre situaþia ecumenismului din România de la ultima întâlnire, din 2005, a responsabililor cu probleme ecumenice, dar ºi despre iniþiativele ecumenice ale Bisericii Catolice, în general. Ca ºi puncte pozitive au fost subliniate crearea structurilor de ecumenism la nivelul diecezelor ºi eparhiilor catolice din România, precum ºi reluarea dialogului teologic dintre Biserica Catolicã ºi Bisericile Ortodoxe în cadrul Comisiei Mixte de Dialog teologic Internaþional de la Belgrad, din septembrie 2006.

S-a vorbit ºi despre participarea la Cea de-a XX-a Întâlnire pentru Pace de la Asissi “Oameni ºi Religii”, organizatã anul acesta de Comunitatea Sant`Egidio.

Participanþii au citit ºi meditat capitolul 17 din Evanghelia dupã Sfântul Ioan, care cuprinde rugãciunea lui Isus cãtre Tatãl sãu pentru ca toþi sã fie una. S-au recitat rugãciuni pentru ca unitatea creºtinã sã fie realizatã în toþi aceia care îl mãrturisesc pe Isus Cristos, singurul Mântuitor al lumii.

21

22

Media

“Dumnezeu se vinde bine” ANA BOARIU

“Dumnezeu se vinde bine” - o afirmaþie care, scoasã din context, poate pãrea cel puþin ciudatã. Spusã de o realizatoare ºi prezentatoare de emisiuni tv din Republica Dominicanã, care ºi-a început cariera de star ca Miss World... Poate fi consideratã cel puþin o afirmaþie curajoasã. A fost invitatã la primul Congres Mondial al televiziunilor catolice sã vorbeascã despre laici implicaþi în televiziune. Ea a lucrat multã vreme fãrã sã aibã curajul sã vorbeascã despre Dumnezeu. Acum, nici nu e sigurã cã ºtia foarte multe despre credinþa ei catolicã. Cu patru ani în urmã, ceva în viaþa ei s-a schimbat. A rãmas însãrcinatã la 42 de ani iar copilul s-a nãscut cu sindrom Down. A fost dificil pentru ea sã aleagã viaþa pentru acel copil, a fost dificil sã primeascã acel copil ca un dar ºi o bucurie. Împreunã cu soþul ei a reuºit sã regãseascã forþa ºi bucuria prin credinþã. ªi, pentru prima oarã, a început sã simtã cã Dumnezeu nu este o fiinþã îndepãrtatã. Credinþa creºtinã este într-un Dumnezeu aproape, într-o Persoanã care îþi este mereu aproape, mai ales în timp de încercare. Publicul o cunoºtea ca pe o vedetã mereu zâmbitoare ºi într-o duminicã, în timpul emisiunii a decis, pentru prima oarã, sã vorbeascã despre ea, despre încercarea grea prin care a trecut, despre forþa care i-a venit prin credinþã. Imediat dupã aceea a întrerupt emisiunea ºi a schimbat formatul. Douã luni mai târziu a lansat un nou format de

emisiune. Nu ºi-a pierdut publicul între timp, ci dimpotrivã a câºtigat o audienþã fidelã. În loc de vederi formale cu felicitãri, a început sã primeascã scrisori lungi, în care oamenii îi vorbeau despre ei, despre încercãrile prin care au trecut, îºi deschideau sufletul în faþa unui om în care aveau încredere. Acum, în fiecare sãptãmânã are un invitat special alãturi de care încearcã sã înþeleagã cum poþi trece prin încercãri dificile. Nu vã fie teamã cã veþi pierde audienþa, cã vor scãdea încasãrile, a spus vedeta de televiziune, Dumnezeu se vinde bine.

Primul Congres al televiziunilor catolice a fost organizat, la Madrid, sub egida Consiliului Pontifical pentru Comunicaþii sociale, în colaborare cu Conferinþa episcopalã italianã ºi cu cea spaniolã.

Pentru prima oarã la o întâlnire internaþionalã, limba vorbitã oficial a fost spaniola. Pentru cã, oricât pare de ciudat, aceasta este realitatea: majoritatea catolicilor trãiesc în America Latinã ºi pe acel continent, comunicaþiile sociale ºi în mod special studiorile de producþie video ºi televiziunile sunt numeroase. În curând, un nou canal se va deschide în Columbia.

Puerto Rico ºi Chile au douã posturi de televiziune catolice, ºi nu sunt dedicate emisiunilor religioase. Ele se numãrã printre posturile generaliste cel mai vizionate din þara lor, la concurenþã cu cele americane ca NBC sau CBS. În analiza pe care sud-americanii au fãcut-o despre ce î n s e a m n ã televiziunea la ei, a reieºit cã posturile publice generaliste transmit mai multe emisiuni strict religioase, Sfinte liturghii mai ales, care au o mare audienþã, în timp ce posturile catolice încearcã sã atingã omul în viaþa lui

cotidianã, sã îi vorbeascã despre plinãtatea vieþii ºi sã atingã prin mesajul lor oameni de toate confesiunile sau chiar religiile. ªi europenii au constatat cã existã spaþiu în televiziunile publice pentru emisiuni cu caracter religios, dar publicul pe care îºi doresc sã îl atingã este tocmai cel care nu merge la bisericã, cel care are nevoie sã redescopere valori fundamentale, spirituale, culturale ºi umane.

Pr. Paul Soukup sj. din SUA ºi-a încheiat rezumatul atelierului de lucru pe care l-a condus amintind faptul cã Isus Cristos s-a dezbrãcat pe sine, a devenit sãrac ºi a murit pe cruce pentru a mântui omul, pentru a-i dãrui iubirea lui Dumnezeu. ªi în tot ce trebuie sã facã un comunicator creºtin, el nu trebuie sã uite acest mesaj central al creºtinismului, sã nu uite sã se apropie de om în nevoile lui, sã-l înþeleagã ºi sã i se adreseze în suferinþa lui.

Congresul ºi-a propus, prin alternarea unor conferinþe magistrale cu ateliere de lucru pe trei teme principale, sã defineascã ce înseamnã o televiziune catolicã.

Secretarii grupurilor de lucru au rãmas sã lucreze la un document final pe care toþi participanþii, ºi nu numai ei, sperã sã îl primeascã în curând.

Lecturi

Card. Paul Poupard – „Credinþã ºi culturã la cumpãna dintre milenii” Ed. Galaxia Gutenberg, 2006; 214 p.

ANA-MARIA BOTNARU

„Credinþã ºi culturã la cumpãna dintre milenii“ este titlul unui consistent dialog între istoricul Patrick Sbalchiero ºi Cardinalul Paul Poupard, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Culturã.

Structuratã în nouã capitole, cartea de faþã îl poartã pe cititor într-un itinerariu pasionant, pornind de la cuvintele-avertisment rostite de Ioan Paul al II-lea: „Cultura este domeniul vital unde se joacã destinul Bisericii ºi al lumii la sfârºitul acestui secol XX.“ Dialogul între cei doi descrie un arc peste timp: de la „Culturi, religii ºi credinþã de-a lungul istoriei“ pânã „La cumpãna dintre milenii“, capitol purtând un subtitlu ironic-amar – „Viitorul nu mai este ceea ce a fost”...

Cardinalul Poupard discutã despre Bisericã ºi credinþã, despre om, societate ºi culturã în succesiunea epocilor istorice: Antichitatea greco-latinã, Evul Mediu, Renaºterea, Epoca Luminilor ºi Modernitatea. Se trec în revistã cinci pãcate capitale ale unei culturi „orfane de Dumnezeu“: materialismul, deismul, dualismul sau maniheismul, gnoza ºi panteismul. Lucrul cel mai trist este cã toate acestea cinci au „presã bunã“: sunt mediatizate ºi încurajate fie din umbrã, fie fãþiº – în dauna creºtinismului, fireºte.

Un element important pe parcursul dialogului îl constituie rolul ºi semnificaþia Conciliului Vatican II. Constituþia Gaudium et spes subliniazã cã înflorirea persoanei trece prin redescoperirea „armoniei dintre culturã ºi creºtinism“. Din nou Ioan Paul al II-lea ºi cuvintele sale luminoase: „Creºtinismul este creator de culturã în însuºi fundamentul sãu.”

Subcapitolul dedicat artei ºi muzicii sacre ne aminteºte de demnitatea excepþionalã a artistului – creatorul care îl imitã pe Creator – ºi de Biblie, ca sursã eternã de inspiraþie pentru poeþi, pictori, compozitori, dramaturgi, regizori, sculptori, prozatori, muzicieni.

Unul dintre capitole este consacrat Consiliului Pontifical pentru Culturã. Dialogul dintre Bisericã ºi culturã este rodnic, intens ºi variat. Vorbitorul citeazã patru exemple: la Boston – Institutul Ioan Paul al II-lea de antropologie creºtinã; în Ghana – Institutul de Studii Interculturale de la Tamale; în Olanda – grupul Bisericã ºi Culturã; în Germania – Academiile diocezane: Kirliche Akademien. În lumea noastrã, cultura creºtinã este sufocatã de secularizare, obsesie progresistã ºi anticlericalism. Misiunea Bisericii, de (re)evanghelizare a omului, este un gest esenþial, de la care ea nu se poate sustrage. Obsesia lui a avea în dauna lui a fi pare triumfãtoare în lumea noastrã postmodernã ºi globalizatã. ªi totuºi... Vorbitorul aminteºte de vitalitatea creºtinismului pe continentul african, de respectul ºi simpatia cu care sunt înconjuraþi franciscanii la New York...

Preºedintele Consiliului Pontifical pentru Culturã priveºte cu discernãmânt rolul progresului tehnologic în educaþia ºi

mentalitatea generaþiilor actuale: pericolul propagãrii violenþei ºi vulgaritãþii prin intermediul filmelor, jocurilor pe computer, Internetului.

Dar, pe de altã parte, rolul pozitiv al acestor mijloace, care pot fi un extraordinar instrument de rãspândire a valorilor culturale (reproduceri de artã creºtinã, muzicã sacrã, cãrþi în format electronic etc.).

Secularizarea politicii ºi a moralei, precum ºi dezagregarea familiei sunt dezbãtute într-o analizã lucidã. Cei doi vorbitori sunt de acord cã Beatitudinile (Fericirile – n.m., A-MB) au devenit niºte contravalori ale societãþii.

Trãim vremuri în care oamenii sunt obsedaþi sã posede, în care se exaltã trupul ºi frumuseþea fizicã, în care ego-ul a devenit tiranic.

Ascultarea, smerenia, sãrãcia ºi jertfa de bunãvoie sunt un adevãrat scandal.

Cardinalul Poupard indicã douã modele: un om ºi o carte.

Omul – Sf. Francisc de Assisi: „Prin umanitatea sa deschisã harului, Francisc a devenit creator al unei noi culturi. […] adevãrul cu care a trãit Evanghelia pânã la capãtul vieþii sale pãmânteºti a aflat un punct culminant în artã. De la iesle pânã la bazilica franciscanã, expresia artisticã a sãrãciei lui Francisc a marcat, în multiple feluri, cultura occidentalã cu o frumuseþe impregnatã de o blândeþe ºi de o tandreþe fãrã egal.“ Cartea – „Imitaþiunea lui Cristos“ de Thomas a Kempis (sec. al XV - lea), al doilea best-seller din istoria creºtinismului, dupã Biblie.

Cartea este un joc de lumini ºi umbre. Capitolul VII, „ªtiinþã ºi credinþã pentru un nou dialog“, este unul al speranþei: uluiþi de frumuseþea ºi complexitatea naturii, tot mai mulþi savanþi ºi oameni de ºtiinþã recunosc existenþa lui Dumnezeu. Pariul lui Pascal revine în forþã! Capitolul VIII, „Noile pãgânisme“, este o evocare dramaticã a recrudescenþei pãgânismului în lumea contemporanã. Dar Biserica a fost ºi rãmâne vestitoarea speranþei. Misiunea Consiliului Pontifical pentru Culturã este tocmai aceasta: aducerea Evangheliei în inima omului, bãrbat ºi femeie, fiecare în cultura sa. Biserica a optat pentru o pastoralã a culturii. Radioul, televiziunea, presa scrisã, Internetul, toate trebuie sã devinã „o nouã frontierã a Bisericii“. Isus Cristos este izvorul unui nou umanism. El este speranþa ºi scopul fiecãrui om. Concluzia acestei cãrþi? „Singurã iubirea evanghelicã este capabilã sã facã sã dospeascã enorma plãmadã umanã ºi sã transfigureze lumea“.

23

24

ªtiri

Suveranul Pontif va vizita TTurcia urcia

În perioada 28 noiembrie - 1 decembrie, Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea va întreprinde o vizitã Apostolicã în Turcia, la invitaþia preºedintelui acestei þãri, Domnul Ahmet Necdet Sezer.

Pe 28 noiembrie Papa va sosi la Ankara, iar în ziua urmãtoare va vizita oraºele Smirna (Izmir) ºi Efes.

Suveranul Pontif se va îndrepta apoi spre Istanbul, anticul Constantinopol, unde va rãmâne pânã la 1 decembrie. În felul acesta, Papa va atinge obiectivul primar al vizitei sale: acela de a rãspunde invitaþiei Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I de a participa la sãrbãtoarea Patriarhatului de Constantinopol, pe 30 noiembrie, când este comemorat sfântul Andrei.

Dupã cum a declarat în trecut Vicarul Apostolic de Anatolia, Episcopul Luigi Padovese, vizita Papei în Turcia ar putea fi o ocazie deosebitã pentru o dezbatere clarã ºi seninã asupra raporturilor dintre islam ºi creºtinism.

Turcia este o Republicã democraticã, laicã ºi constituþionalã, al cãrei sistem politic a fost stabilit în 1923. Din cei peste 70 milioane de locuitori, 99% sunt musulmani, în cea mai mare parte suniþi. Catolicii reprezintã 0,05%.

UE – 50 de ani de existenþã

Cu ocazia celei de-a 50-a aniversãri a semnãrii Tratatului de la Roma, moment care reprezintã naºterea Uniunii Europene, Comisia Episcopatelor þãrilor membre (COMECEcompusã din 21 de Episcopi delegaþi ai Conferinþelor Episcopale din þãrile Uniunii Europene) va organiza un Congres European la Roma, care este prevãzut sã se desfãºoare între 2325 martie 2007. Iniþiativa va reuni episcopi, miºcãri catolice laice ºi reprezentanþi ai ordinelor religioase. Dupã cum reiese dintr-un comunicat difuzat de acest Organism eclezial, participanþii vor discuta despre sistemul de valori pe care se bazeazã proiectul european.

Preludiul acestui Congres a fost Seminarul organizat de COMECE la Clermont-Ferrand (Franþa) pe tema „Cincizeci de ani de la Tratatul de la Roma - Care sunt valorile pentru Uniunea Europeanã?”, care a examinat contextul istoric al semnãrii Tratatului. Pentru cei cincizeci de participanþi a fost posibil sã redescopere cã „tratatul de la Roma a fost rezultatul unei disponibilitãþi de a se angaja pentru a servi interesul general ºi binele comun”.

Obiectivele COMECE sunt de a analiza procesul politic al UE, de a informa Biserica asupra dezvoltãrii politice ºi asupra legislaþiei UE, de a favoriza reflexia bazatã pe doctrina socialã a Bisericii asupra provocãrilor pe care le are în faþa sa Europa unitã.

Sinod despre Sfânta Scripturã

La 6 octombrie, Sfântul Scaun a fãcut publicã intenþia Papei Benedict al XVI-lea de a convoca primul Sinod al pontificatului sãu, preconizat sã se desfãºoare în perioada 5-26 octombrie 2008. Evenimentul va reuni Episcopii catolici din întreaga lume ºi va avea ca temã „Cuvântul lui Dumnezeu în viaþa ºi misiunea Bisericii”.

Descris de Benedict al XVI-lea ca un „adevãrat maestru al Lectio Divina”, Cardinalul Carlo Maria Martini, Arhiepiscop Emerit de Milano, vorbind la Radio Vatican, ºi-a exprimat bucuria faþã de iniþiativa Papei de a convoca acest Sinod dedicat Scripturii, deoarece “cuvântul lui Dumnezeu este cel care ne conduce la însãºi voinþa lui Dumnezeu... cred cã va fi un moment foarte important pentru istoria ºi viaþa Bisericii”. Apoi a adãugat: “trebuie sã mai aºteptãm sã vedem ce probleme concrete va pune în discuþie Papa Benedict”. Important este sã se porneascã de la constituþia Dei Verbum a Conciliului Vatican II, “în care Biserica ºi-a exprimat convingerile despre cuvântul lui Dumnezeu”. Purpuratul a fãcut referire la un pasaj pe care Papa Benedict al XVI-lea l-a amintit de mai multe ori, în care se vorbeºte despre cuvântul lui Dumnezeu în viaþa creºtinilor, care trebuie sã înveþe sã mediteze cuvântul prin aºa numita metodã lectio divina, adicã apropiindu-se în rugãciune de cuvântul lui Dumnezeu, învãþând sã se roage din el. [...] Sinodul va trebui sã îºi punã toate aceste probleme; trebuie sã ne întrebãm cum am pus Dei Verbum în practicã, ºi cum trãim lectio divina în comunitãþile noastre”.

ªtiri

Învãþãtura Sfinþilor Pãrinþi despre dialogul interreligios

Consiliul Pontifical pentru Dialogul Interreligios a publicat o carte ce conþine toate documentele Papilor ºi pe ale Sfântului Scaun asupra dialogului între religii.

Cartea, editatã de Libreria Editrice Vaticana în limbile italianã, francezã ºi englezã poartã titlul „Dialogul interreligios în învãþãtura oficialã a Bisericii catolice de la Conciliul Vatican II la Ioan Paul al II-lea ( 1963-2005)”.

Monseniorul Felix Anthony Machado, Subsecretar al Consiliului, a explicat cã aceastã lucrare ºi-a propus douã obiective: primul este acela de a „furniza catolicilor accesul la motivaþiile teologice ale dialogului interreligios aºa cum sunt explicate de Magisteriu”. Al doilea obiectiv este acela „de a oferi adepþilor altor religii învãþãtura oficialã a Bisericii catolice referitoare la alte religii ale lumii”.

Cartea începe cu prezentarea documentelor Conciliului Vatican II: Nostra Aetate, Lumen Gentium, Dignitatis Humanae ºi Ad Gentes. Urmeazã documentele Papilor Paul al VI-lea, Ioan Paul I ºi Ioan Paul al II-lea; apoi documentele publicate de Dicasteriile Curiei Romane ºi textele legislative ale Bisericii referitoare la dialogul interreligios, ºi fragmente din Codul de Drept Canonic.

Volumul are ºi un apendice care conþine documentele Comisiei Teologice Internaþionale referitoare la aceastã temã.

Tineri de diferite religii s-au întâlnit la Assisi

În spiritul convingerii cã pacea în lume depinde ºi de dialogul interreligios autentic, Sfântul Scaun a invitat tineri de diferite religii, de pe toate continentele, la o întâlnire care s-a desfãºurat la Assisi, în perioada 4-6 noiembrie. Evenimentul a fost organizat cu ocazia aniversãrii a 20 de ani de la Ziua Mondialã de Rugãciune pentru Pace, convocatã de Ioan Paul al II-lea în oraºul sfântului Francisc, la care au participat reprezentanþi ai tuturor religiilor lumii.

Cardinalul Paul Poupard, Preºedintele Consiliului Pontifical pentru Dialog Interreligios a declarat jurnaliºtilor cã evenimentul din acest an a încercat sã fie „o reflexie ºi un schimb de idei, în speranþa cã întâlnirea îi va ajuta pe tineri sã devinã instrumente de dialog, de pace ºi de speranþã pentru lume”.

Papa Benedict al XVI-lea, în mesajul trimis cu ocazia acestei întâlniri, a afirmat cã „De acest dialog avem nevoie acum mai mult ca oricând, orientându-ne în mod deosebit cãtre noile generaþii”.

L‘Osser vatore Romano – L‘Osservatore 145 de istorie prin paginile publicaþiei Papei

Creativitatea laicilor este necesarã pentru apãrarea Bisericii, a afirmat Cardinalul Tarcisio Bertone, Secretarul de stat al Vaticanului în deschiderea expoziþiei care marcheazã a 145-a aniversare a publicaþiei L‘Osservatore Romano . Prelatul a fãcut aceastã afirmaþie în Palazzo Valentini, la inaugurarea expoziþiei intitulate L‘Osservatore Romano: de la Roma la lume - 145 de ani de istorie prin paginile publicaþiei Papei .

Discursul Cardinalului a subliniat aspecte ale genezei ºi esenþei publicaþiei, care “a fost creatã pentru a apãra religia catolicã ºi pe Pontiful Roman, devenind apoi organul semioficial al Scaunului Apostolic”. Sfântul Scaun, “înþelegându-i valoarea, a fãcut din el un instrument de difuzare a învãþãturilor Succesorilor lui Petru ºi de informare despre evenimentele Bisericii”.

Cardinalul Bertone a mai afirmat cã “se datoreazã unor laici, animaþi de o puternicã motivaþie misionarã” faptul cã publicaþia “a putut sã facã primii paºi ºi sã îºi înceapã activitatea cu curaj, prezentând adevãrata faþã a Bisericii ºi idealurile de libertate pe care ea le propune (...) succesiunea evenimentelor istorice aratã cã, în trecut ca ºi în prezent, pentru rãspândirea mesajului Evangheliei în toate domeniile societãþii, pentru promovarea ºi apãrarea idealurilor libertãþii, adevãrului, dreptãþii ºi caritãþii, Biserica are nevoie de acþiunea, creativitatea ºi carisma laicilor”.

„Recreaþie în familie“

Recent, la Editura Muzicalã a apãrut o nouã metodã de pian intitulatã „Recreaþie în familie”, care conþine piese la douã mâini ºi la patru mâini. Autorul este un compozitor italian din secolul trecut, iar îngrijirea ediþiei aparþine profesoarei Dorina Tereza Gorgan.

Metoda se poate achiziþiona de la Magazinul „Muzica” sau de la Editura Muzicalã (Calea Victoriei, nr 141).

25

26

Ecumenism

Profilul ecumenismului în scrierile Sfinþilor Pãrinþi capadocieni Pr Pr.. Dr Dr.. DAMIAN SPÃ SPÃTTARU

(continuare din num ãrul trecut)) numã Nu numai Sf. Vasile cel Mare dar ºi Sf. Grigore de Nazianz ºi Sf. Grigore de Nissa au vegheat asupra Bisericii locale ºi niciunul dintre ei nu a neglijat aceastã datorie episcopalã. Grigore de Nazianz afirmã: «[…] pentru aceasta am accepetat tronul episcopal»1. Prin diferite discursuri el apãrã unitatea Bisericii ºi subliniazã cã diviziunea genereazã doar durere. Într-un text elaborat retoric, Grigore vrea sã trezeascã dorinþa de pace ºi de unitate în fiecare persoanã care este bun creºtin. Creºtinul trebuie, spune el, sã profeseze adevãrata credinþã ºi sã adore pe Tatãl, pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt: “Odatã definit acest adevãr, vom gãsi acordul ºi în celelalte probleme, noi care suntem adoratori ai aceleiaºi Treimi ºi care credem aproape în aceeaºi doctrinã”2.

Semnificativ este faptul ca Grigore de Nazianz vorbeºte depre pace ºi unitate rechemând formulãrile evanghelice cele mai expresive: “De ce atunci, noi care suntem urmaºi ai iubirii nutrim unii faþã de alþii atâta urã? ªi de ce noi care suntem adoratori de pace, purtãm reciproc un rãzboi implacabil care nu cunoaºte conciliere? De ce noi, discipoli ai Pietrei unghiulare ne separãm? ªi de ce, discipoli ai pietrei, ne pierdem echilibrul? De ce discipoli ai luminii, suntem învãluiþi de întuneric? De ce, urmaºi ai Cuvântului, suntem aºa de tãcuþi, aºa de fãrã judecatã, aºa de nebuni, ºi nu ºtiu cum altfel sã ne definim?”3.

De asemenea, Grigore de Nazianz scoate în evidenþã armonia cosmosului, o temã stoicã frecvent utilizatã de autorii creºtini ca probã a existenþei lui Dumnezeu dar ºi ca model de unitate4. Pacea ºi unitatea cosmosului devin modelul pãcii ºi al unitãþii ce trebuie sã se impunã între creºtini: „Deoarece toate lucrurile sunt aºa, bine guvernate ºi cãlãuzite în baza cauzelor prime ale armoniei [...], de ce aceste lucruri nu ar trebui sã ne aparã ca o proclamare a prieteniei ºi o regulã a unitãþii de intenþii, oferitã oamenilor de exemplul lucrurilor create?”5.

Despre comunitatea din Nazianz, Grigore afirmã cã era o localitate micã ºi cu puþini credincioºi6 dar cã avea drept caracteristicã unitatea credincioºilor ºi imunitatea faþã de diviziuni, aºa încãt unii o numeau „arca lui Noe”, care singurã a scãpat de potopul ereziilor ºi care a pãstrat in ea sãmânþa devoþiunii7.

Pentru restabilirea pãcii ºi a unitãþii Grigore de Nazianz prezintã unele principii8: a) a vorbi corect ºi la momentul potrivit, a vorbi condus de raþiune, iar tãcerea este uneori mai preþioasã decãt vorbirea9; b) a se recunoaºte mic pentru a ajunge la lucrurile cereºti, a te considera nimic în lume ºi a fi deasupra lumii, a fi în afara trupului ºi a fi în trup10; c) a rãmâne ataºat de Cuvânt ºi a deveni slujitorul Cuvântului11; d) rugãciunea: “deoarece încheierea rapidã a pãcii nu este suficientã pentru a garanta siguranþa, dacã nu intervine vreun discurs sã o întãreascã ºi dacã Dumnezeu nu vine în ajutorul acestui discurs […], sã înaintãm cu rugãciuni ºi prin raþionamente sã facem stabilã aceastã pace - atât cât ne stã în putinþã »12; e) iertarea13.

Grigore de Nissa vorbeºte destre unitatea corpului uman, în

care fiecare membru are o funcþie, iar apoi aseamãnã corpul uman marelui Trup al Bisericii. Ochii sunt obiectul unui elogiu deosebit14. Acest punct de vedere este prezentat ºi de Grigore de Nazianz: “Lumina corpului este ochiul, aºa am învãþat noi, ºi nu numai ochiul care vede ºi este vãzut dar ºi ochiul care contempleazã ºi este contemplat. Iar lumina Bisericii este episcopul […]”15. Într-o serie de cãlãtorii Grigore de Nissa reuºeºte sã creeze unitatea în sânul unor comunitãþi sfâºiate de diviziuni: cãlãtoria la Ibora, la Sebaste, misiunea la Ierusalim ºi în Arabia au toate acelaºi scop. O misiune cu totul specialã este aceea întreprinsã în Arabia: ”Datoritã misiunii, mie incredinþate de Cel care ne cãlãuzeºte viaþa, îmi veni un ordin de la Sfântul Conciliu, acela de a merge în aceste locuri pentru a restabili pacea în Biserica din Arabia. ªi deoarece Arabia este la graniþã cu regiunea Ierusalimului, am promis sã procedez în acelaºi mod cu capii Sfintelor Biserici din Ierusalim, adicã sã le examinez situaþia, deoarece aceastã Bisericã era în dificultate ºi avea nevoie de un mediator”16.

Aºa cum am vãzut Grigore de Nissa, în mod particolar dupã moartea fratelui sãu Vasile, cu mandat din partea Sinodului din Antiohia ºi al Conciliului din Constantinopol, începe o perioadã de luptã pentru eliminarea ereziilor, motiv de divergenþã în sânul comunitãþilor creºtine, ºi pentru construirea unitãþii. Anume accea a credincioºilor în jurul propriului episcop, garant al dreptei credinþe proclamate la Conciliul din Nicea (325), dar ºi a episcopilor între ei.

Avtivitatea lui Grigore, desfãºuratã chiar ºi în afara teritoriului propiei episcopii, ne aratã dorinþa de unitate a Bisericii din Orient dar ºi importanþa comuniunii cu celelalte Biserici. Numai unitatea dintre toþi episcopii, fundamentaþi pe temelia învãþãturii lui Cristos, învãþãturã transmisã apostolilor ºi urmaºilor lor, poate garanta unitatea Bisericii ºi armonia dintre comunitãþi.

Grig. Naz., Or. 22, 14 (SC 270, 250).

Grig. Naz., Or. 22, 12 (SC 270, 242-244).

3 Grig. Naz., Or. 22, 4 (SC 270, 226).

4 Cfr. 1 Clem., Ad Cor. 20 (SC 167, 135); Teofilo din Antiochia, Ad Autolycum I, 6-7 (SC 20, 63-65).

5 Grig. Naz., Or. 6, 15 (SC 405, 160); cfr. Ph. Muraille, L’Église de l’oikuménè d’après Saint Grégoire de Nazianze. Notes sur l’unité e l’universalité, in EThL 44 (1968) 154-178.

6 Grig. Naz., Ep. 41, 1 (Gallay I, 51): «Eu sunt un pãstor de micã importanþã, capul unei mici turme ºi cel mai mic dintre miniºtrii Spiritului»; cfr. Id., Or. 33, 7 (SC 318, 170). În Oraþiunea 3, 6 (SC 247, 248) Grigore dã mare importanþã comunitãþii din Nazianz asemãnînd-o în acelasi timp Betleemului, cfr. Grégoire De Nazianze, Discours 1-3, SC 247, ed. J. Bernardi, Paris 1978, 249 nota 6.

7 Grig. Naz., Or. 6, 10 (SC 405, 144-146).

8 Vezi ºi studiul lui J. Mossay în Grégoire De Nazianze, Discours 20-23, SC 270, Paris 1980, 195-197 care scoate în evidenþã cauzele unor neînþelegeri ºi unele criterii pentru refacerea unitãþii; cfr. A. Romita, L’atteggiamento di S. Basilio verso gli eretici e i non cristiani, în Nicolaus 8/1 (1980) 168-170.

9 Cfr. Grig. Naz., Or. 6, 2 (SC 405, 124); Id., Or. 6, 7 (SC 405, 138).

10 Cfr. Grig. Naz., Or. 6, 2 (SC 405, 126).

11 Cfr. Grig. Naz., Or. 6, 5 (SC 405, 132-134).

12 Grig. Naz., Or. 6, 12 (SC 405, 152).

13 Grig. Naz., Or. 22, 15 (SC 270, 254).

14 Cfr. Grig. Nis., Hom. in Cant. Cantic. 7 (GNO VI, 216, 18-217, 7; PG 44, 917 D).

15 Grig. Naz., Ep. 41, 4 (Gallay I, 51), trad. proprie.

16 Grig. Nis., Ep. 2, 12 (SC 363, 118), trad. proprie.

1

2

Magisteriu

Angelus

În fiecare duminicã, dupã recitarea rugãciunii „Îngerul Domnului”, Sfântul Pãrinte Papa salutã pelerinii din Piaþa San Pietro ºi rosteºte câteva cuvinte legate de evanghelia duminicii sau de alte realitãþi din viaþa Bisericii. Redãm fragmente din discursurile Papei din duminicile lunii octombrie:

9 octombrie 2006 – Cãsãtoria, în centrul alocuþiunii Papei „Dragi fraþi ºi surori! În aceastã duminicã, Evanghelia ne prezintã cuvintele lui Isus despre cãsãtorie. Celui care-l întreba dacã este permis unui bãrbat sã se despartã de femeia sa, cum prevedea un precept din legea mozaicã (cfr Dt 24,1), Isus i-a rãspuns cã aceea era o concesie fãcutã de Moise din cauza „împietririi inimii”, în timp ce adevãrul despre cãsãtorie îºi are originea „la începutul creaþiei”, când „Dumnezeu - cum stã scris în cartea Genezei - i-a creat bãrbat ºi femeie (...) Gândul mi se îndreaptã spre toþi soþii creºtini: mulþumesc împreunã cu ei Domnului pentru darul Sacramentului cãsãtoriei ºi îi îndemn sã se menþinã fideli vocaþiei lor în orice anotimp al vieþii „în orice împrejurare, fericitã sau nefericitã, în caz de boalã ca ºi în timp de sãnãtate”, cum au promis în ritul sacramental. Conºtienþi de harul primit, fie ca soþii creºtini sã poatã construi o familie deschisã vieþii ºi capabilã sã înfrunte unitã multele ºi complexele provocãri ale acestui timp al nostru. Este nevoie, astãzi în mod deosebit, de mãrturia lor. E nevoie de familii care sã nu se lase atrase de curente culturale moderne, inspirate de hedonism ºi relativism, ºi sã fie gata mai curând sã-ºi îndeplineascã cu generoasã dãruire misiunea lor în Bisericã ºi în societate.

Peste toate familiile, în special peste cele în dificultate, invoc ocrotirea maternã a Mariei ºi a soþului ei Iosif. Maria, Regina familiei, roagã-te pentru noi!”

15 octombrie 2006 - Cine renunþã pentru Împãrãþia cerurilor cerurilor,, în realitate câºtigã totul 2 / 14 Papa Benedict al XVI-lea a canonizat în aceastã zi patru Fericiþi: Rafael Guìzar y Valencia, Filip Smaldone, Roza Venerini þi Teodora Guérin. „Numele lor vor fi amintite pentru totdeauna”, a spus Sfântul Pãrinte, dupã care a vorbit despre cel al cãrui nume nu a fost nici mãcar consemnat: al tânãrului bogat din Evanghelia prevãzutã de calendarul liturgic pentru Biserica Romano-Catolicã. „Acest tânãr a rãmas anonim: dacã ar fi rãspuns pozitiv invitaþiei lui Isus, ar fi devenit ucenic al Sãu ºi probabil evangheliºtii i-ar fi notat numele”.

Pontiful a continuat explicând: „dacã îºi gãseºte siguranþa în bogãþiile acestei lumi, omul nu ajunge la sensul deplin al vieþii ºi la bucuria adevãratã; dacã, în schimb, încrezându-se în cuvântul lui Dumnezeu, renunþã la sine însuºi ºi la bunurile sale pentru Împãrãþia cerurilor, aparent pierde mult, dar în realitate câºtigã totul”. De aici o definiþie datã sfântului: „este tocmai acel bãrbat, acea femeie care, rãspunzând cu bucurie ºi generozitate chemãrii lui Cristos, lasã orice lucru pentru a-l urma pe El”.

22 octombrie 2006 - Caritatea, sufletul misiunii Biserica Catolicã a celebrat în aceastã zi a 80-a Zi Mondialã a Misiunilor. Cu aceastã ocazie, Sfântul Pãrinte a spus:”... Ea a fost instituitã de Papa Pius al XI-lea, care a dat un puternic impuls misiunilor “ad gentes” (cãtre neamuri), iar la Jubileul din 1925 a promovat o

grandioasã expoziþie, devenitã apoi actuala Colecþie Etnologicã Misionarã a Muzeelor Vaticanului.

Anul acesta, în obiºnuitul mesaj cu ocazia acestei Zile, am propus ca temã Caritatea, sufletul misiunii. În fapt, misiunea, dacã nu este animatã de iubire, se reduce la activitate filantropicã ºi socialã. În schimb, pentru creºtini, sunt valabile cuvintele apostolului Paul: “Iubirea lui Cristos ne constrânge” (2Cor 5,14). Caritatea care l-a fãcut pe Tatãl sã-l trimitã pe Fiul sãu în lume ºi pe Fiul sã se ofere pentru noi pânã la moartea pe cruce, aceeaºi caritate a fost revãrsatã de Duhul Sfânt în inima celor care cred. Fiecare botezat, ca mlãdiþã unitã cu viþa, poate astfel coopera la misiunea lui Isus, ce se rezumã la aceasta: a duce fiecãrei persoane vestea cea bunã cã “Dumnezeu este iubire” ºi, tocmai de aceea, vrea sã mântuiascã lumea. Misiunea pleacã din inimã: când cineva se opreºte sã se roage înaintea Rãstignitului, cu privirea îndreptatã spre acea coastã strãpunsã, nu poate sã nu trãiascã înlãuntrul sãu bucuria de a se ºti iubit ºi dorinþa de a iubi ºi de a se face instrument de milostivire ºi de reconciliere. Preasfânta Maria sã ne ajute sã trãim cu reînnoit avânt, fiecare în situaþia în care Providenþa l-a pus, bucuria ºi curajul misiunii.

29 octombrie 2006 – Papa cere eliberarea victimelor sechestrelor Papa a îndemnat la redescoperirea valorii Botezului care se aflã la baza angajãrii misionare a fiecãrui creºtin. În continuare, Sfântul Pãrinte a cerut cu mare forþã eliberarea tuturor victimelor sechestrelor ºi a anunþat participarea sa la întâlnirea tinerilor catolici italieni, la Loreto, în septembrie 2007. „În timp ce repet cea mai fermã condamnare a acestor crime, asigur amintirea mea în rugãciune pentru toate victimele ºi pentru rudele ºi prietenii lor. În special, mã unesc apelului presant adresat mie recent de arhiepiscopul ºi de comunitatea din Sassari în favoarea Domnului Giovanni Battista Pinna, rãpit la 14 septembrie anul aceasta, pentru ca sã fie redat curând celor dragi ai sãi”. Menþionând în special acest italian din Sardinia, Papa a dorit sã aminteascã astfel mai ales acele victime care riscã sã fie uitate, întrucât situaþia lor nu este în atenþia massmediei. Înainte de acest apel, Benedict al XVI-lea, comentând Evanghelia celei de-a 30-a Duminici de peste an, care povesteºte vindecarea orbului din Ierihon, a amintit cã „inima lui Cristos” s-a înduioºat de suferinþa oamenilor. În cazul orbului Bartimeu, a spus, „momentul decisiv” este tocmai întâlnirea personalã, directã dintre Domnul ºi acel om suferind”: „Se gãsesc unul în faþa celuilalt: Dumnezeu cu voinþa sa de a vindeca ºi omul cu dorinþa sa de a fi tãmãduit. Douã libertãþi, douã voinþe convergente: «Ce vrei sã fac pentru tine?», îl întreabã Domnul. «Fã-mã sã vãd!», rãspunde orbul.

«Mergi, credinþa ta te-a mântuit». Cu aceste cuvinte se sãvârºeºte minunea. Bucurie a lui Dumnezeu, bucurie a omului”.

Vatican.va

catholica.ro

27

28

Sfântul lunii

3 noiembrie - Sfântul Martin de Porres (1575-1639) Sfântul Martin s-a nãscut la Lima, în Perù, în ziua de 9 decembrie 1575 ºi a fost fiul lui don Juan de Porres, cavaler al Ordinului de Alcantara ºi al Annei Velázquez, o femeie de culoare, dar liberã, din Panama. Tatãl sãu, Juan de Porres, a fost foarte dezamãgit cã fiul sãu, Martin, a moºtenit culoarea pielii de la mama sa ºi, probabil, aceastã nemulþumire l-a determinat sã nu-ºi recunoascã fiul. Martin a fost botezat pe 9 noiembrie 1579, iar în registrul botezaþilor apãrea specificarea „tatãl necunoscut”. De aceeaºi soartã a avut parte ºi sora mai micã a sfântului. A fi „fiu ilegitim”, în acea perioadã, era un mare dezavantaj în societatea ierarhicã din Lima. Chiar dacã nu i-a recunoscut ca fii legitimi ºi i-a încredinþat mamei lor spre îngrijire, don Juan nu ºi-a abandonat fiii în totalitate ºi nu a renunþat la responsabilitãþile sale, o dovadã în aceastã privinþã fiind ºi faptul cã ºi-a dus copiii în Ecuador pentru ca aceºtia sã primeascã o educaþie adecvatã ºi, când a fost numit guvernator de Panama, don Juan l-a încredinþat pe Martin, care avea doar 12 ani, unui bãrbier-chirurg, Marcelo de Ribera, din Lima, pentru a-ºi face ucenicia. De la doctorul Ribera Martin a învãþat noþiunile elementare ale medicinii, cum ar fi oprirea unei hemoragiei, îngrijirea rãnilor ºi a fracturilor, prescrierea medicamentelor; un rol important în pregãtirea sa medicalã l-a avut ºi mama, Anna, faimoasã pentru cunoºtinþele sale despre ierburile medicinale.

Culoarea pielii, o piedicã la cãlugãrie

La vârsta de 16 ani, Martin de Porres s-a alãturat cãlugãrilor dominicani, intrând ca donando (laic care fãcea parte din Ordinul terþiarilor ºi care primea casã ºi masã, ca recompensã pentru serviciile fãcute) în conventul Sfântului Rozariu din Lima. Se spune cã don Juan de Porres, guvernatorul de Panama, a considerat acest lucru ca pe un afront la demnitate sa ºi a cãutat ca fiul sãu sã fie acceptat ca membru al Ordinului predicatorilor. Problema era mai complicatã decât pãrea. În acele timpuri exista o lege care interzicea „indienilor, negrilor ºi descendenþilor lor” sã intre sau sã facã parte dintr-un ordin religios. Superiorul conventului Sfântului Rozariu, Juan de Lorenzana, era gata sã ignore aceastã lege în cazul lui Martin, dar el a refuzat ºi abia în 1599, la vârsta de 24 de ani, a depus profesiunea, ca frate laic.

Datele despre viaþa Sfântului Martin le avem din mãrturiile adunate în timpul procesului de beatificare; de exemplu, unul dintre confraþii sãi, Fernando de Aragonés, spunea: „Erau multe lucruri de care se ocupa slujitorul lui Dumnezeu, fratele Martin de Porres; era dentist, chirurg, garderobier ºi infirmier. Toate aceste lucruri erau

prea grele pentru un singur om, dar Martin s-a dedicat cu multã generozitate, fiind atent mereu la detalii, încât nu le-a simþit greutatea. Era surprinzãtor ºi m-a fãcut sã înþeleg cã avea în sufletul sãu ceva din harul divin”. Fernando de Aguila, un alt frate dominican povestea cã unul din preoþii congregaþiei era gata sã-ºi piardã piciorul din cauza unor ulcere. Medicii nu au gãsit altã soluþie decât amputarea. Chirurgul tocmai începuse operaþia când a intrat Martin ºi a cerut mai multe detalii despre boalã ºi aflând cã fratele sãu urma sã-ºi piardã piciorul, i-a cerut chirurgului sã se opreascã ºi în câteva zile, cu ajutorul Sfântului Martin, pacientul s-a vindecat.

Martin de Porres, primul sfânt de culoare

Activitatea Sfântului Martin nu s-a desfãºurat doar în mãnãstire ci ºi în afara ei. Avea grijã de mulþi bolnavi din oraº, ocupându-se, totodatã, ºi de construirea unui orfelinat ºi a unui adãpost pentru oamenii strãzii. Tot lui i-a fost încredinþatã ºi misiunea de a distribui hrana sãracilor, merinde care se înmulþeau în mod miraculos ori de câte ori nu ajungeau. Sfântul Martin s-a îngrijit personal ºi de sclavii deportaþi, din Africa, în Peru.

Pentru cã îºi dorea foarte mult sã moarã ca martir, dorinþa cea mai mare a Sfântului Martin a fost aceea de a fi trimis misionar dar, în momentul în care a aflat cã nu este posibil, a început sã-ºi impunã pocãinþe foarte aspre. Propria comunitate i-a recunoscut sfinþenia ºi îl numeau „pãrintele caritãþii”, dar el îºi spunea „câinele mulatru”.

Odatã, superiorul sãu trebuia sã achite o datorie, iar sfântul Martin s-a oferit pe sine, în schimb, spunând: „Sunt doar un sãrman mulatru, sunt proprietatea ordinului. Vindeþi-mã!”.

Dragostea sa pentru creaturile lui Dumnezeu se revãrsa ºi asupra animalelor încât, s-ar putea spune cã, era „Sfântul Francisc al Americii Latine”; el încerca mereu sã gãseascã o explicaþie prin care sã le justifice comportamentul. De exemplu, despre ºoarecii care devastau totul în jurul lor, spunea cã micile creaturi nu sunt bine hrãnite. În apropierea casei surorii sale a înfiinþat un adãpost pentru câinii ºi pisicile pãrãsite, iar pe confraþii sãi i-a învãþat sã semene muºeþel în urmele lãsate de animale.

A murit pe 3 noiembrie 1639, iar la funeralii au fost prezenþi, pe lângã prelaþi ºi nobili, mulþi oameni simpli. Dupã multe amânãri, a fost beatificat în anul 1837, iar canonizarea sa a avut loc pe 6 mai 1962. Este invocat ca protectorul bãrbierilor, frizerilor, judecãtorilor ºi al tuturor acelora care luptã pentru dreptate socialã, în mod special împotriva discriminãrilor rasiale. Sfântul Martin este primul credincios de culoare cãruia Biserica i-a recunoscut virtuþile.

Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI