Actualitatea creştină, nr. 11/2007

LA MULŢI ANI, ÎNALTPREASFINŢITE!

Pr. Liviu Bãlãºcu ţi Pr. Adrian Boboru?ã

Pãstorul Arhidiecezei IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Cristos, Regele sufletelor noastre Anul liturgic nu este – aºa cum s-ar putea gândi – o variantã a anului civil, cu introducerea anumitor sãrbãtori religioase etc. ci, dimpotrivã, este – fãrã sã exagerãm – un „an de har” în sensul cel mai profund al cuvântului. În cursul anului liturgic, dupã cum spune Conciliul Vatican II, Biserica celebreazã „întregul mister al lui Cristos, de la Întrupare ºi Naºtere, pânã la Înãlþare, la ziua Rusaliilor ºi pânã la aºteptarea fericitei speranþe a revenirii Domnului…” . Prin celebrarea anului liturgic Biserica „face prezentã într-un anumit fel tuturor timpurilor” misterele Rãscumpãrãrii, astfel încât „credincioºii sã poatã veni în contact cu harul mântuirii ºi sã fie plini de acest har” (SC 102).

Ultima duminicã a fiecãrui an liturgic este dedicatã celebrãrii regalitãþii lui Cristos, cu alte cuvinte este dedicatã proclamãrii suveranitãþii nu numai asupra acelora care, crezând în El, fac parte din Împãrãþia sa de pe pãmânt, dar ºi asupra întregului univers, pentru cã El este începutul, centrul ºi scopul întregii creaþii (lectura a II-a) ºi al întregii istorii umane, pe care o va încheia odatã cu reîntoarcerea sa glorioasã la sfârºitul timpurilor ºi cu instaurarea definitivã a Împãrãþiei sale (Mt 24,30-31; 25,31-32; Mc 13,26-27; Lc 21,27).

Liturgia sãrbãtorii lui Cristos Rege ne introduce în celebrarea regalitãþii lui Cristos cu pericopa celei de-a doua Cãrþi a lui Samuel (5,1-3) care ne relateazã întronarea ºi „consacrarea” lui David ca rege al întregului popor al lui Israel. Ca rege, misiunea sa nu era numai aceea de a conduce soarta politicã ºi economicã a þãrii sale, dar trebuia sã o onoreze ºi pe aceea de conducãtor spiritual ºi moral al supuºilor sãi, sã exprime ºi sã facã efectivã ºi concretã alianþa lui Dumnezeu cu poporul sãu; în anumite circumstanþe îmbrãca chiar ºi o hainã preoþeascã (efodul de in) ºi îndeplinea funcþiuni propriu-zis sacerdotale, dupã cum se citeºte în Cartea a doua a lui Samuel: „atunci a adus în faþa Domnului arderi de tot ºi jertfe de pace; dupã ce a sãvârºit aducerea arderilor de tot ºi a jertfelor de pace, a binecuvântat poporul întru numele Domnului Puterilor” (2Sam 6,1718). Slujirea trebuia sã fie nota caracteristicã a regelui, iar puterea sa era orânduitã pentru a-l sluji atât pe Dumnezeu cât ºi poporul.

Pe bunã dreptate, regalitatea lui David este consideratã o prefigurare ºi o profeþie a regalitãþii lui Cristos, chiar dacã David a exprimat-o într-un mod inadecvat ºi imperfect, datoritã pãcatelor sale de infidelitate faþã de Dumnezeu ºi faþã de popor. În orice caz, cuvintele pe care Domnul le adresase lui David: „Tu îl vei paºte pe poporul meu Israel ºi tu vei fi cârmuitorul poporului meu Israel” (2Sam 5,2) sunt referiri în cadrul Evangheliei dupã Matei, ºi la Cristos: „cãci din tine (Betleeme) va ieºi Cârmuitorul care-l va pãstori pe poporul meu Israel” (Mt 2,6).

De pe înãlþimile crucii, prin jertfirea vieþii sale „pentru a-i mântui pe alþii” (Lc 23,35-43), Isus exprimã în mod clar sensul regalitãþii sale: slujirea omului dusã pânã la extrem: „Mai mare iubire decât aceasta nimeni nu are: sã-ºi punã cineva viaþa pentru prietenii sãi” (In 15,13). Suveranitatea sa este stabilitã pe dãruirea totalã de sine, din iubire, prin oferirea de sine ca victimã de ispãºire pentru pãcatele lumii întregi.

Iatã deci regalitatea lui Cristos asupra sufletelor: - Cristos este regele sufletelor noastre pentru cã ºi-a pus viaþa pentru noi prin preþul sângelui sãu (1Cor 6,20; 7,23); - Cristos este rege, iar Împãrãþia sa este pentru aceia care se lasã cuceriþi de iubirea Lui, pentru aceia care primesc darul mântuirii sale ºi se decid, în mod liber, sã-l urmeze; - Cristos este rege, iar Împãrãþia sa definitivã (escatologicã) este pentru toþi aceia care mor în harul sãu încredinþându-i-se Lui: Împãrãþia sa escatologicã înseamnã „a fi cu El” pentru toatã veºnicia. În acest mod „tâlharul cel bun devine purtãtor de speranþã ºi modelul tuturor oamenilor care se aflã în faþa morþii… Este mesajul sãrbãtoresc al puterii eliberatoare a morþii lui Isus, mesajul speranþei ºi al fãgãduinþelor… Murind, fixând pe Cristos privirea ºi speranþa, aceasta este într-adevãr mântuirea, eliberarea de întuneric ºi de moarte… Moartea în comuniune cu Isus duce la comuniunea cu El în viaþã” (PAF, vol. 62, pp. 109-111). Însã nu trebuie sã uitãm cã harul, rezervat tâlharului cel bun, de a-l întâlni pe Cristos ºi de a obþine mântuirea in extremis, dupã o viaþã plinã de pãcate, rãmâne un har extraordinar. Pentru a muri privind cu încredere spre Cristos ºi în comuniune cu El este nevoie sã ajungem constant la momentul extrem, sã încercãm sã-L întâlnim în timpul vieþii, sã fim în comuniune cu El ºi sã pãºim pe cãile sale.

1

2

Actualitate JEAN -CLAUDE PÉRISSET PÉRISSET,, Nunþiu Apostolic

Timp pentru a veni, timp pentru a pleca

La încheierea misiunii mele de Nunþiu Apostolic în România, unde am ajuns pe data de 3 decembrie 1998, în mod spontan îmi vine în minte textul din Qohelet care începe cu aceste cuvinte: „Toate îºi au vremea lor ºi fiecare lucru de sub cer îºi are hotãrât timpul sãu“ (Qo 3,1) ºi care, apoi, dã exemple semnificative pentru viaþa umanã. Chiar ºi pentru un Nunþiu vine vremea sã-ºi schimbe locul, moment care îi oferã ocazia sã priveascã în urmã – nu pentru a se plânge, nici pentru a lãuda trecutul, ci pentru a-i mulþumi Domnului pentru timpul petrecut în locul pe care îl pãrãseºte ºi pentru cei pe care i-a întâlnit în cei nouã ani de prezenþã la Bucureºti.

Am fost privilegiat sã fiu trimis la Bucureºti la sfârºitul anului 1998, cu misiunea precisã de a pregãti cât mai repede Vizita pastoralã a Papei Ioan Paul al II lea, fiindcã, dupã invitaþia fãcutã de mai mult timp de Episcopii catolici din România, Prim-ministrul din acel timp, domnul Radu Vasile, i-a adresat o invitaþie formalã în cadrul audienþei din 7 iulie 1998. Se vorbea deja de luna mai sau septembrie a anului 1999 pentru aceastã vizitã ºi rãmânea sã subscrie la invitaþie ºi Biserica Ortodoxã, majoritarã în România. Îmi amintesc de acele zile ale Vizitei ca de trei zile de har, nu doar pentru România, ci ºi pentru Reprezentantul Papei, care a putut, mai apoi, sã beneficieze de efectele acesteia, deoarece Papa a

fost recunoscut ca un frate care vine pentru a împãrtãºi valorile ce le avem în comun. Astfel, se revãrsa ºi asupra nunþiului afecþiunea oamenilor pentru Papã. ªi pentru cã Sfântul Pãrinte se adresase poporului în limba românã, a trebuit sã încep sã vorbesc ºi eu imediat în limba românã, lucru care nu mi-a fost foarte greu, limba mea maternã fiind franceza.

Constituþia pastoralã a Conciliului Vatican II despre Bisericã în lumea contemporanã începe cu aceste luminoase cuvinte: „Bucuria ºi speranþa, tristeþea ºi angoasa oamenilor de astãzi, mai ales ale sãracilor ºi ale tuturor celor care suferã, sunt ºi bucuria ºi speranþa, tristeþea ºi angoasa ucenicilor lui Cristos ºi nu existã nimic cu adevãrat omenesc care sã nu aibã ecou în inimile lor“ (GS, 1). Acest program de apostolat al oricãrui creºtin este cu atât mai mult valabil în cazul Reprezentantului Pontifical despre care Papa cel Bun, Ioan al XXIII lea - Nunþiu în Bulgaria ºi Turcia timp de mai mulþi ani - obiºnuia sã spunã: „nunþiul este ochii, urechile, limba, dar mai ales inima Papei în Þara unde este trimis“. La fel a fost ºi pentru mine, oferindu-mi-se ocazia sã mã bucur de sfinþirea episcopalã a Auxiliarilor de Iaºi ºi Bucureºti ºi de cea a Episcopului de Satu Mare, de a o fi sãvârºit eu pe cea a Episcopului de Timiºoara ºi de ridicarea la rang de Arhiepiscopie Majorã a Bisercii Greco-Catolice; de a împãrtãºi îngrijorãrile Arhiepiscopiei de Bucureºti pentru pericolul ce îl reprezintã pentru Catedralã acel imens turn, cãruia îi vãd vârful chiar ºi din biroul meu ºi aºa mai departe... Vizitele în Dieceze ºi în parohii au fost momente puternice de prezenþã mediatizatã a Papei, prin intermediul trimisului sãu, ca ºi cele douã evenimente, nemaiauzite în alt loc: conferirea titlului de honoris causa papei Ioan Paul al II lea din partea Universitãþii Spiru Haret, cu ocazia împlinirii a XXV de ani de Pontificat, ºi Cardinalului Joseph Ratzinger, devenit între timp Papa Benedict al XVI-lea, din partea Universitãþii Babeº-Bolyai din Cluj-Napoca; ºi câte alte ocazii de articole, conferinþe, intervenþii, predici, având mereu în minte recomandãrile date de Sfântul Paulin din Nola Sfântului Niceta Remesianul, pe atunci misionari pe teritoriile dacice, de a-i învãþa sã-l iubeascã pe Cristos cu o inimã romanã (Carm. 17).

Se spune cã a pleca înseamnã a muri puþin ºi fiind vorba de încheierea misiunii mele de Nunþiu Apostolic în România, ºi pentru Republica Moldova din 2004, luna noiembrie convine, fizic vorbind, acestei „morþi“. Dar credinþa ne spune cã moartea este o trecere spre Viaþã ºi cã rãmâne viu doar ceea ce am dãruit. De aceea, încredinþez totul Milostivirii Divine, bucuros cã am putut sã fiu, timp de nouã ani, activ în slujba Bisericii universale în împãrtãºirea vieþii Bisericilor locale din România ºi, de asemenea, în relaþiile cu fraþii din Biserica Ortodoxã, Armeanã ºi cu Comunitãþile nãscute din Reformã.

La revedere!

Spiritualitate Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

Lectio Divina

Observaþii: Lectio Divina (LD) poate fi fãcutã individual sau în grup – în familie, mai multe familii reunite la bisericã, la o mãnãstire sau într-o casã religioasã, într-o casã a unui membru al grupului. Atunci când LD are loc în grup, este indicatã prezenþa unui preot animator, a unei persoane consacrate sau a unui laic familiarizat cu aceastã practicã. Participanþii îºi pot dovedi creativitatea prin amenajarea unui loc propice unei LD (împodobirea cu o icoanã, cu flori, cu lumânãri) ºi, dacã este cazul, prin utilizarea anumitor gesturi liturgice adaptate momentului (aprinderea unei lumânãri într-un moment precis, gestul dãruirii pãcii, etc.). Începutul 1. Moment de reculegere, de tãcere: a) se stinge televizorul, se închid telefoanele, într-un cuvânt, se eliminã orice sursã de zgomot; b) se pãstreazã un minut de tãcere, când fiecare îºi adunã gândurile ºi se concentreazã la ce urmeazã sã se întâmple. Se face liniºte!

2. Rugãciune: invocare a Duhului Sfânt care sã ghideze ºi ilumineze munca de lecturã. (Aceastã invocare poate avea loc prin cântare).

Etapa I Aceastã etapã are menirea de a-i familiariza pe participanþi cu textul ales pentru lecturã ºi meditare. Familiarizarea presupune lectura atentã ºi, dacã este nevoie, clarificarea anumitor particularitãþi ale textului.

1. Expunerea programului: enunþul textului ales ºi, eventual, al motivului alegerii (pot fi: unul din textele duminicii trecute sau viitoare sau, într-o circumstanþã anume, un alt text).

2. Lectura (cu voce tare) atentã ºi fãrã grabã a textului.

3. Moment de tãcere pentru a lãsa Cuvântul sã pãtrundã în sufletul nostru. În acest timp fiecare poate reveni asupra unui termen, a unei propoziþii, a unui personaj din text.

4. Scurte explicaþii asupra textului. Cel care coordoneazã poate oferi câteva comentarii, explicaþii cu privire la text. (Sursele acestor comentarii pot fi Comentarii biblice, explicaþii date prin reviste, prin predici, prin introducerile sau prin notele Bibliilor, etc.).

Etapa II Aceastã etapã presupune o muncã în care preocuparea principalã este aceea de vedea „ce ne spune nouã textul”. Întreaga reflecþie trebuie sã aibã la bazã un joc al analogiei. Putem încerca, de exemplu, sã vedem cu care din personaje ne putem identifica sau, în funcþie de anumite situaþii de viaþã pe care le trãim, ne putem întreba ce ne cere un îndemn al lui Isus sau al sfântului Pavel, sau chiar, ce iluminare ne aduce la nivelul credinþei, al speranþei, al iubirii etc.

1. Identificarea unor situaþii de viaþã care ar fi iluminate de Cuvântul citit. Aceastã identificare poate veni atât din partea coordonatorului cât ºi a celor prezenþi.

2. Moment de tãcere în care, meditând, facem o confruntare a fiecãrui detaliu, a fiecãrei situaþii de viaþã cu sensul (semnificaþia) degajatã din textul citit ºi comentat. Momentul acesta poate dura 5, 10 sau chiar mai multe zeci de minute. E momentul cel mai intens. E un moment de luptã interioarã, de sinceritate, de convertire. (Prin urmare, indiferent cât dureazã aceastã meditare, timpul nu este pierdut).

3. Împãrtãºirea, pe scurt, a ceea ce ne-a spus fiecãruia Cuvântul citit ºi meditat, despre noi ºi despre problemele noastre.

Etapa III În etapa precedentã Cuvântul ne-a vorbit ºi ne-a luminat. Recunoaºtem cã Dumnezeu a fost acela care ni s-a adresat. Contemplând noutatea revelaþiei lui Dumnezeu, sufletul nostru se pregãteºte sã celebreze prezenþa Lui în viaþa noastrã ºi sã-i dea un rãspuns.

1. Gândurile împãrtãºite mai înainte sunt reformulate în rugãciune. I le adresãm acum lui Dumnezeu, sub formã de rugãciune, pentru a exprima bucuria prezenþei sale în viaþa noastrã, mulþumirea pentru harurile primite ºi cererea unui sprijin în asumarea noii exigenþe divine.

N.B. Dacã putem sintetiza aceastã rugãciune într-o formulã scurtã, putem sã o folosim ºi în zilele urmãtoare. Fiind rodul consistent al LD, aceastã rugãciune iaculatorie ne reaminteºte conþinutul meditaþiei ºi sprijinã traducerea exigenþei divine în viaþa noastrã cotidianã.

Etapa IV Aceastã fazã se orienteazã cãtre viitor.

1. Fiecare încearcã în gând sã întrezãreascã ce schimbare ar decurge din lectura vieþii proprii, lecturã fãcutã în lumina Cuvântului lui Dumnezeu.

2. Fiecare îºi formuleazã în gând o hotãrâre inspiratã de meditaþia de mai înainte. Aceastã hotãrâre poate fi exprimatã cu voce tare. Ea trebuie sã devinã un program de viaþã. Încheierea LD se terminã, în mod firesc, printr-o rugãciune de mulþumire, printr-un cântec sau un psalm adaptat.

(Dacã e nevoie se poate fixa data urmãtoarei întâlniri).

3

4

Gânduri cãlãuze

Duminica a XXXI-a (C) Doamne, întreaga lume este înaintea ta ca un fir de praf pe balanþã, ca o picãturã de rouã care cade dimineaþa pe pãmânt. Tu ai milã de toþi oamenii pentru cã eºti atotputernic, închizi ochii în faþa pãcatelor lor, ca ei sã se converteascã…

Tu îi pedepseºti numai câte puþin pe cei pãcãtoºi, tu îi dojeneºti ºi le pui în faþã pãcatele, ca ei sã se întoarcã de la rãu ºi sã poatã crede în tine, Doamne (Înþ 11,23-12,2).

Ne întâlnim din nou cu autorul Cãrþii Înþelepciunii care ne propune o reflecþie pioasã cu privire la istoria ieºirii poporului ales din Egipt. În interpretarea sa, Exodul a fost o eliberare înfãptuitã de Înþelepciunea divinã (10,15-16). Evocând evenimentele, autorul nu poate sã nu remarce bunãvoinþa de care se bucurã poporul lui Israel din partea lui Dumnezeu în acelaºi moment în care egiptenii erau aspru pedepsiþi (11,514). ªi chiar atunci când evreii ar fi meritat pedeapsã pentru rãzvrãtirile lor, Dumnezeu face din pedeapsa (oricum diminuatã în raport cu vinovãþia) trimisã asupra lor o ocazie de întoarcere, de convertire.

Din acest text, aºadar, se degajã un chip luminos pentru Dumnezeu care îºi iubeºte poporul cum, de altfel, iubeºte orice creaturã.

Isus Cristos trecea prin cetatea Ierihon. În aceastã cetate trãia un om bogat cu numele Zaheu, mai marele vameºilor.

Acesta dorea nespus de mult sã-l vadã pe Isus… Pentru a-l vedea pe Isus a alergat înainte… ºi s-a urcat într-un sicomor.

Ajungând în acel loc Isus l-a zãrit ºi i-a spus: „Zahee, coboarã repede, cãci astãzi trebuie sã intru în casa ta!” Zaheu a coborât îndatã ºi l-a primit cu bucurie în casa lui… Mulþimile murmurau zicând: „Iatã, a primit sã fie gãzduit în casa unui pãcãtos!”…

Isus a rãspuns: „Astãzi a intrat mântuirea în aceastã casã…

Cãci Fiul Omului a venit sã caute ºi sã mântuiascã ceea ce era pierdut” (Lc 19,1-10).

Fragmentul evanghelic al acestei duminici ni-l relevã pe Isus Cristos care face un gest surprinzãtor faþã de un om pe care societatea l-a condamnat la marginalizare. Acest om este un vameº (colector de impozite) în slujba administraþiei romane. Gestul sãu de a cãuta sã-l vadã pe Isus (drept care se urcã într-un sicomor) va fi zãrit ºi rãsplãtit de Isus care se afla în trecere prin Ierihon. Isus îi face acestui pãcãtos public onoarea de a se opri ºi a intra în casa lui, bine ºtiind cã mulþimile murmurã în jurul sãu. Iubirea manifestatã de Isus faþã de el nu a rãmas fãrã roade de convertire, traduse în ispãºire. În fond, în toatã activitatea sa, Isus nu a fãcut decât sã caute ºi sã mântuiascã ceea ce era pierdut.

Un astfel de mesaj este dãtãtor de speranþã pentru oricine s-a îndepãrtat de Dumnezeu ºi a simþit, într-o zi, cã Dumnezeu a poposit în viaþa sa fãcându-l sã guste din mântuirea lui Isus Cristos. Roadele convertirii nu vor întârzia sã aparã!

Duminica a XXXII-a (C) În timpul persecuþiei lui Antioh împotriva poporului israelit, au fost arestaþi ºapte fraþi împreunã cu mama lor. Regele Antioh a poruncit sã fie loviþi cu biciul ºi cu vâna de bou, silindu-i astfel sã mãnânce carne de porc, care era opritã de legea lor. Unul dintre ei… a spus regelui înainte de a muri: „Tu nelegiuitule, tu ne scoþi din aceastã viaþã, dar regele universului ne va învia la o viaþã veºnicã pe noi care murim pentru a pãzi legile lui!” (2Mac 7,1-14) Istoria acestei mame evreice, arestatã împreunã cu cei ºapte copii ai sãi ºi obligatã, ea ºi copiii ei, de un tiran sã-ºi încalce obiceiurile religioase, este deosebit de emoþionantã.

Omul modern pare a fi mai sensibil faþã de „încãlcarea drepturilor elementare ale omului” (deºi cazuri similare nu lipsesc nici în zilele noastre), iar în faþa unei astfel de relatãri nu poate sã nu simtã o adâncã durere în suflet.

Lecþia pe care, totuºi, ne-o dã aceastã istorie este dublã.

Pe de-o parte, admirãm eroismul acestor credincioºi care apãrã cu preþul vieþii acel Cuvânt inspirat care le-a orânduit viaþa (Legea lui Moise). Pe de altã parte, din reproºurile adresate persecutorului de aceºti eroi, întrezãrim o credinþã de nezdruncinat în învierea cãtre viaþa veºnicã, învierea acordatã ca o rãsplatã pentru fidelitatea lor. Nu peste mult timp Învierea lui Isus Cristos va da conþinut acestei credinþe.

Isus le-a spus saduceilor, care neagã învierea morþilor: „…Cei care vor fi gãsiþi vrednici sã aibã parte de lumea viitoare ºi de învierea morþilor… sunt fii ai lui Dumnezeu, de vreme ce sunt moºtenitori ai învierii. Iar cã morþii trebuie sã învie, însuºi Moise ne-a dat de înþeles în locul unde vorbeºte despre tufiºul arzând, când îl numeºte pe Domnul: Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isac ºi Dumnezeul lui Iacob. Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morþi, ci al celor vii, cãci pentru el toþi sunt vii!”

(Lc 20,34-38).

Fragmentul evanghelic al acestei duminici ne pune în faþa unei controverse cu privire la existenþa unei vieþi dincolo de moarte (controversã care se bucurã ºi astãzi de acelaºi interes).

Vorbind despre acest subiect înainte de propria sa moarte, Isus ne aratã cã învierea fiecãruia se înscrie în planul mântuitor al lui Dumnezeu. Întreaga noastrã viaþã se dovedeºte astfel a fi prinsã în aceastã dinamicã: dupã o viaþã de credinþã ºi de iubire trãitã pe pãmânt suntem chemaþi sã participãm la slava în care Isus Cristos Înviat se aflã.

Acestei învãþãturi fundamentale îi putem adãuga o alta.

De vreme ce oamenii, dupã moarte, sunt asemenea îngerilor ºi nu se mai cãsãtoresc, nu putem oare vedea în acest pasaj acea dimensiune escatologicã a celibatului consacrat? Celibatul în vederea Împãrãþiei Cerurilor (Mt 19,12) prefigureazã tocmai starea de înviere, stare la care pânã ºi cei cu vocaþie la viaþa de cãsãtorie trebuie, treptat, sã se pregãteascã.

Fãrã a manifesta nici cea mai micã desconsiderare pentru condiþia noastrã terestrã, aceastã paginã a Evangheliei pune în evidenþã aspectul ei temporar: locuinþa noastrã definitivã se aflã în cer (Ev 13,14).

Gânduri cãlãuze

Duminica a XXXIII-a (C) Iatã, vine ziua Domnului, care va arde ca un cuptor. Toþi cei trufaºi ºi toþi cei care sãvârºesc fãrãdelegea vor fi ca paiele.

Ziua care vine îi va mistui, spune Domnul Universului, ºi nu va rãmâne din ei nici rãdãcinã, nici ramurã, dar pentru voi, care vã temeþi de numele meu, va rãsãri soarele dreptãþii; el va aduce vindecarea pe aripile lui (Mal 4,1-2).

Aceastã penultimã duminicã a anului liturgic ne readuce în centrul atenþiei tema Zilei Domnului, zi în care Dumnezeu va restabili ordinea universalã. În viziunea profeþilor, Ziua Domnului va fi mai întâi un eveniment istoric în care Dumnezeu îi va învinge pe duºmanii sãi. Prin urmare, acea zi va cunoaºte o mare tulburare (Ioel 2,1-11). Dar, dacã aparenþele sunt menite sã-l înspãimânte pe cel pãcãtos, Ziua Domnului reprezintã motorul speranþei profetice a celui drept care va vedea, în acea zi, triumful binelui, al adevãrului ºi al dreptãþii, când toate popoarele se vor îndrepta, alãturi de Israelul reînnoit, cãtre Ierusalimul purificat unde îi aºteaptã Dumnezeu.

Speranþa ºi încrederea sunt douã caracteristici ale credinciosului în faþa acestei Zile a Domnului. Mai mult, creºtinul poate anticipa aceastã realitate escatologicã, în mãsura în care actualizeazã învierea lui Isus în lumea prezentã, prin angajamentul sãu în favoarea iubirii, a binelui, a luptei contra pãcatului.

Unii vorbeau despre templu, cã este împodobit cu pietre frumoase ºi daruri. Isus le-a zis: „Vor veni zile în care din tot ce vedeþi nu va rãmâne piatrã peste piatrã; totul va fi distrus!”

Ei l-au întrebat: „Învãþãtorule, când se va întâmpla aceasta ºi dupã care semn se va putea cunoaºte cã este pe cale sã se împlineascã?” Isus le-a rãspuns: „…Vor fi mari cutremure de pãmânt, pe alocuri epidemii ºi foamete… Vor pune mâinile pe voi ºi vã vor prigoni… Vã vor trãda chiar pãrinþii, fraþii, rudele ºi prietenii voºtri… Rãmâneþi statornici ºi veþi dobândi viaþa” (Lc 21,5-19).

Tema restaurãrii universale s-a aflat adesea ºi în centrul discursurilor lui Isus Cristos. În tradiþiile evanghelice Isus este prezentat ca anunþând distrugerea Templului de la Ierusalim ca o sancþiune a necredinþei evreilor în prezenþa lui Mesia, dar ºi ca un semn al unei schimbãri pe cale sã se realizeze: templul de piatrã va fi înlocuit cu templul cel nou al Trupului glorios al lui Cristos (Mt 26,61; 27,40; In 2,18-22).

Alãturi de acest semn al distrugerii Templului, Isus indicã ºi alte semne prevestitoare ale sfârºitului, semne care vin din partea naturii, sub formã de cataclisme, sau din partea societãþii, sub formã de persecuþii. Suferinþa înduratã de creºtini pentru Numele lui Isus va fi o mãrturie (martiriu , în limba greacã). ªi dacã ucenicul persevereazã în fidelitatea sa faþã de Învãþãtor, va obþine viaþa. Încercãrile, de orice naturã ar fi ele, sunt un mijloc de a concretiza fidelitatea ºi de a da mãrturie. Scopul rãmâne comuniunea cu misterul lui Dumnezeu.

Cristos, Regele universului (C) Toate triburile lui Israel au venit la David în Hebron ºi iau spus: „Noi suntem din acelaºi sânge cu tine. Chiar ºi înainte, când Saul era regele nostru, tu conduceai armatele lui Israel la luptã ºi Domnul þi-a spus: - Tu vei fi pãstorul poporului meu Israel…”. Apoi toþi bãtrânii lui Israel au venit la David în Hebron… ºi l-au uns pe David ca rege peste Israel (2Sam 5,1-3).

Relatarea din cartea a doua a lui Samuel, care se citeºte în aceastã sãrbãtoare cu care se încheie anul liturgic, ni-l prezintã pe regele David într-unul din momentele cele mai importante ale vieþii sale. Cu ajutorul lui Dumnezeu, David a devenit rege peste cele douãsprezece triburi ale lui Israel.

Uns mai întâi de Samuel (1Sam 16,13), ales mai apoi de tribul lui Iuda (2Sam 2,4), el atrage la regatul sãu ºi triburile din Nord (2Sam 5,1-3) ºi, de-a lungul întregii sale vieþi, reuºeºte sã menþinã unitatea celor douã regate.

Toate aceste trãsãturi îi contureazã lui David figura regelui mesianic, figurã pe care Isus, fiul lui David (Mt 1,1; Rm 1,3), noul David (Ier 30,9), ºi-o va asuma pe deplin atunci când, pe cruce fiind, va întemeia noul ºi veºnicul popor al lui Dumnezeu.

Unul dintre rãufãcãtorii rãstigniþi îl insulta pe Isus zicându-i: „Nu eºti tu Mesia? Salveazã-te pe tine însuþi ºi pe noi!” Dar celãlalt, rãspunzând, îl mustrã: „Nu te temi de Dumnezeu, tu care eºti condamnat ca ºi el?”… Apoi a adãugat: „Isuse, aminteºte-þi de mine când vei fi în împãrãþia ta!”. Isus i-a rãspuns: „Îþi spun adevãrul: astãzi vei fi cu mine în paradis!” (Lc 23,39-43).

Regalitatea lui Isus nu se aseamãnã cu vreo regalitate din lumea aceasta. Isus nu îºi afirmã domnia prin puterea de a constrânge sau prin aceea de a sãvârºi minuni, prefãcând pietrele în pâine sau salvându-se pe sine însuºi.

Or, tocmai un astfel de rege doreºte lumea. Sã nu ne mire, prin urmare, cã evreii din acel timp nu au recunoscut în Isus pe Mesia (Cristos) atunci când se ºtia de la vechii profeþi cã regalitate Sa va fi de altã naturã. Crucea lui Isus, în loc sã devinã pentru cei de faþã semnul lucrãrii mântuitoare a fiului lui David, se transformã în pretext de batjocurã din partea conducãtorilor, a soldaþilor ºi chiar a unuia dintre rãufãcãtorii rãstigniþi împreunã cu El. Crucea, dacã pentru unii a devenit motiv de batjocurã, pentru cei care cred este cauza de mântuire, chiar ºi pentru cei mai mari pãcãtoºi. Aºadar, adevãrata regalitate este aceea pe care Isus o obþine numai dupã ce s-a jertfit pe cruce din iubire faþã de noi. Astfel, Cristos devine Pãstorul unui popor pe care îl conduce în Împãrãþia Sa. Pagini realizate de pr ARCIZIU pr.. ªERBAN TTARCIZIU

5

6

Universul familiei

Cristos, regele familiei - Pãrinte Fabian Mãriuþ, solemnitatea Cristos, Regele Universului încoroneazã sfârºitul de an liturgic. Cum se rãsfrânge domnia lui Cristos, regalitatea sa, asupra celor cãsãtoriþi în Domnul, asupra familiei creºtine?

- Înainte de a da un rãspuns întrebãrii doresc sã fac o succintã referire la regalitatea lui Isus. În Vechiul Testament, însuºi Iahwe este Domn al domnilor, Dumnezeu al dumnezeilor (cf. Deut 10,14.17). Trãsãtura sa dominatã este suveranitatea sa asupra popoarelor. Isus ni se face cunoscut într-o manierã mult diferitã. Regalitatea sa, deºi plinã de mãreþie, nu este de loc triumfalistã.

Conform învãþãturii Sfântului Paul (cf.

Fil 2,6-11) domina lui Cristos trece de la slavã la slujire.

Smerenia (umilinþa) este purpura sa regeascã. El este Cel rãstignit, Cel care-ºi dã viaþa pentru noi. Domnia sa se artã în victoria sa asupra rãului, asupra Satanei.

Domnia sa se vãdeºte în faptul cã pentru El nu putem fi slugi, ci prieteni. Nu-l putem avea pe Isus de rege, dacã nu stabilim o profundã prietenie cu El. În lumina acestor precizãri, pot spune cã, prin botez, fiecare creºtin dobândeºte o fizionomie regeascã. Mai mult, dobândeºte ceva din firea ºi taina lui Isus. Constituþia despre Bisericã a Conciliului Vatican II, când vorbeºte despre funcþia regeascã a laicilor în Bisericã, afirmã cã fiecare creºtin este pãrtaº al puterii regeºti a lui Isus: „ aceastã putere El a împãrtãºit-o ucenicilor Sãi, pentru ca ºi ei sã fie statorniciþi în libertatea regeascã, iar prin lepãdarea de ei înºiºi ºi printr-o viaþã sfântã sã învingã în ei stãpânirea pãcatului (cf. Rm 6,12) ºi slujindu-l pe Cristos ºi în alþii, sã-i ducã pe fraþii lor, cu umilinþã ºi rãbdare, la Regele pentru care a-I sluji înseamnã a domni” (LG 36).

- Ce se înþelege prin expresia „libertate regeascã”?

- În cuvinte simple cred cã e vorba de o inimã liberã, mare, ºi plinã de iubire ºi de dãruire, gata sã-ºi dea viaþa pentru toþi.

Isus este Domn prin dragoste.

Adevãrata libertate ne poartã la o iubire aºa de mare, încât sã-i iubim pe toþi asemenea lui Isus.

Vã sugerez un lucru. Cãutaþi sã alcãtuiþi o listã cu judecãþile ºi prejudecãþile avute faþã de cei apropiaþi. E uºor sã vã daþi seama cât de micã este libertatea de a iubi. În fapt, fiecare judecatã este o piedicã în calea apropierii de celãlalt. Isus ne învaþã cã trebuie sã iubim întratât încât sã-i ducem pe ceilalþi la plinãtatea libertãþii.

- Cum se manifestã regalitatea în viaþa cuplului conjugal?

- Ritualul cãsãtoriei pune în evidenþã faptul slujirii. Soþii se dãruiesc în Isus unul altuia în mod total. Sunt gata sã-ºi slujeascã reciproc pentru toatã viaþa. Fãgãduinþele din ziua cãsãtoriei, ºi verbul „a cinsti” sunt o mãrturie grãitoare. Ce se înþelege prin „a cinsti”? A dori binele celuilalt? Da, ºi nu numai!

Termenul „a cinsti” se explicã la lumina Sfintei Scripturi. Ne poate fi de folos ºi cea de-a patra poruncã din decalog: „Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta”. „A cinsti” înseamnã ascultarea reciprocã totalã, a-l pune pe celãlalt în centrul atenþiei, al vieþii. Prin urmare, cãile celor doi soþi sunt una în slujba celeilalte. Împreunã pot creºte. De fapt, asta este marea provocare: a creºte împreunã. Numai aºa pot fi cu adevãrat în slujba vieþii.

O micã verificare. Un soþ s-ar putea întreba: soþia mea a crescut în gingãºie, originalitate, inteligenþã, trãire spiritualã...? Întrebarea este legitimã, gândind la atâþia bãrbaþi care pretind cã ºtiu totul – spre exemplu, ºtiu cum se cultivã plantele din grãdinã – dar nu ºtiu cum se cultivã legãtura lor conjugalã! La fel de spinoasã este ºi întrebarea reciprocã.

- Cum devin copiii pãrtaºi la regalitatea pãrinþilor?

- Plinãtatea slujirii este pusã în act de venirea pe lume a copiilor; ei sunt semnul întrupãrii iubirii ºi unitãþii dintre soþ ºi soþie. Orice tatã ºi orice mamã ºtiu preþul naºterii ºi al creºterii unui copil. La fel cunosc ºi preþul vieþii, al durerii, al iubirii, al bucuriei. Prin primirea copiilor ei îºi lãrgesc paternitatea ºi

Actualitate maternitatea fizicã spre o dimensiune spiritualã.

Cu trecerea timpului, îºi dau seama cã dimensiunea spiritualã este din ce în ce mai importantã. Respectul faþã de demnitatea copiilor devine o probã a învãþãturii ºi a educaþiei date ca pãrinþi. Felul cum trãiesc viaþa de zi cu zi este din ce în ce mai grãitor. Este mai mult decât orice predicã ºi indicaþie. Capacitatea de jertfã a pãrintelui îl duce pânã la punctul de a accepta chiar ºi o pierdere, o înfrângere, numai sã nu facã din propriul copil un obiect de posesie.

Ca sã-þi câºtigi propriul copil, trebuie sã înveþi sã-l pierzi, mai ales atunci când, prin cãsãtorie, cordonul ombilical este tãiat pentru a doua oarã! Mulþi pãrinþi nu ºtiu sã dea libertate copiilor. De aici apar nenumãrate drame. Anumiþi pãrinþi, odatã ajunºi socri, respectiv soacre, nu-ºi dau seama de condiþionãrile pe care le exercitã asupra copiilor lor. Am vãzut cazuri în care aceºti pãrinþi au ajuns sã se rãzbune pe propriul copil, chiar în numele lui Dumnezeu.

Adevãrata iubire e liberã. Iatã de ce pãrinþii trebuie sã-ºi iubeascã copiii cu libertate, fãrã a-i constrânge sã le facã pe plac. Libertatea le garantezã ºi propria maturizare, pânã la a deveni adulþi în iubire. Pãrinþii au misiunea de a-ºi învãþa copiii cum sã înfãptuiascã gesturi de iubire, gesturi de viaþã, cum sã iubeascã de mici. În mãsura în care copiii vor înþelege cã adevãrata regalitate, adevãrata urmare a lui Isus presupune slujirea aproapelui (începând cu cei din familie), va fi cu putinþã ca ei sã-l imite pe Isus, chiar mai înainte de a învãþa cum se sãrutã crucea. De exempu, ar fi foarte util sã ne ferim sã învãþãm copiii sã facã diferenþe între persoane. Primul pas cãtre ura de rasã este judecata. Nu putem avea douã sisteme relaþionale ºi afective în structura noastrã psihologicã: unul pentru raporturile sociale ºi altul pentru cele familiale.

Existã doar unul, care îmbracã diferite moduri de manifestare, dar dacã o persoanã nu a învãþat de micã sã-i iubeascã pe toþi, ne îndoim cã va fi în stare sã-ºi iubeascã soþia, soþul sau copiii.

- Ce noutate aduce în lume slujirea regalã din familie?

- Ca micã Bisericã Bisericã, configuratã lui Cristos, viaþa de cuplu ºi de familie este locul unde Domnul se dãruieºte, sub chipul primirii, salvãrii, vindecãrii. Puterea regalã pe care creºtinul o posedã, ºi în mod special potenþialul care caracterizeazã familia, au rolul de a reda întregii relitãþi umane valoarea ºi demnitatea sa. Prin continua construire a vieþii de cuplu acesta se aflã în slujba vieþii, construirea reciprocitãþii între soþ ºi soþie este darul care se extinde ºi asupra copiilor.

Ce s-ar întâmpla dacã toþi cei ce poartã numele de creºtin ºi vin la Bisericã ar trãi din plin aceastã slujire regeascã? Pur ºi simplu am asista la o revoluþie socialã.

Dacã regalitatea persoanei, a fiecãrei persoane, ar fi pusã în centrul atenþiei în toate spitalele, în orice birou, în ºcoalã, la cumpãrãturi, pe stradã... ºi mai ales în familie...

A.C.

“Nu aº fi construit niciodatã aºa ceva!”

Pr Pr.. FRANCISC DOBOº

Sunt cuvintele pronunþate de Domnul HansGert Poettering, preºedintele Parlamentului European, la sfârºitul vizitei efectuate la Catedrala Sfântul Iosif, luni, 15 octombrie 2007.

Dupã demersurile europene legate de Catedrala Sfântul Iosif ºi dupã Declaraþia scrisã, 54/ 2007, adoptatã de Parlamentul European la data de 26 septembrie 2007, înaltul demnitar a dorit sã se informeze personal de situaþia îngrijorãtoare în care se aflã atât lãcaºul de cult, cât ºi Arhiepiscopia Romano-Catolicã.

Ni s-a pãrut mai mult decât relevantã derularea vizitei sale oficiale în România. Primele întâlniri avute au fost cu preºedintele Senatului ºi cu preºedintele Camerei Deputaþilor. A urmat întrevederea cu Înaltpreasfinþitul Ioan Robu, iar mai apoi vizitele la Cotroceni ºi la Palatul Victoria.

Excelenþa Sa a ajuns la Catedrala Sf. Iosif la ora 16,15 ºi s-a întreþinut cu delegaþia Arhiepiscopiei aproape o orã. În decursul discuþiei au fost evidenþiate toate aspectele problematice legate de proiectul babilonic de lângã catedralã ºi hãrþuirile la care sunt supuºi, în justiþie, reprezentanþii Bisericii, prin tertipuri judiciare ºi prin iniþierea a numeroase procese penale de tip gherilã. Am primit asigurãri asupra sprijinului forurilor europene în soluþionarea acestui caz. Domnul HansGert Poettering a putut constata de aproape cultura barbariei susþinutã de autoritãþile române, fapt ce l-a fãcut sã exclame, la finalul vizitei sale, Nu aº fi construit niciodatã aºa ceva!

7

8

Oameni ai credinþei Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃ

Tu eºti Petru! ”Tu eºti Petru ºi pe aceastã piatrã, voi zidi Biserica mea!” (Mt 16,18).

Mãreþia unui om, puterea sa de caracter ºi sfinþenia sa constau tocmai în forþa sa de a ierta ºi de a fi ierat. Evanghelistul Matei este unicul care ne relateazã un amãnunt din viaþa lui Petru, atunci când îl întrebã pe Isus: ”Doamne, de cîte ori sã-l iert pe fatele meu care greºeºte împotriva mea? De ºapte ori?”

Isus i-a rãspuns: “Nu-þi spun de ºapte ori, ci pânã la ºaptezeci de ori ºapte!” (Mt 18,21-22). Petru, arãtându-se dispus sã-l ierte pe cel care i-a greºit ”de ºapte ori” , stabileºte prin aceasta o normã care i se pare normalã. Isus însã gândeºte total altfel cerându-i lui Pentru sã ierte de ”ºaptezeci de ori câte ºapte”, adicã întotdeauna. Iertarea nu se dã niciodatã cu mãsurã, ea se acordã, pur ºi simplu, celui care o aºteaptã sau care are nevoie de ea. Astãzi vom medita împreunã despre mãrturia lui Petru ºi înmânarea cheilor ( Mt 16,13-20). Dar, înainte de aceasta, sã-l surprindem pe Petru alãturi de Isus ºi cu alte prilejuri din Noul Testament. Petru, alãturi de Iacob ºi Ioan, este martor la învierea fiicei lui Iair ( Lc 8,40-56) ºi tot împreunã cu cei doi apostoli, Petru ia parte ºi la schimbarea la faþã (Mt 17,1-9). Petru voia chiar sã opreascã timpul în loc prin aceea cã avea de gând sã facã trei colibe, una pentru Isus, una pentru Moise, iar alta pentru Ilie.

Altãdatã, atunci când Isus mergea pe apele lacului Genezaret spre ucenicii sãi, Petru a venit în întâmpinarea lui umblând ºi el pe apã, ”dar vãzând vântul puternic, s-a înspãimântat, ºi pentru cã a început sã se scufunde, a strigat: «Doamne, salveazã-mã!» (Mt 14,22-33). Faptul cã s-a îndoit l-a pus pe Petru într-o situaþie nouã; nu mai era în mãsurã sã aibã încredere în Domnul ºi, deci, a simþit tot mai mult pericolul de a se scufunda. Deºi era pescar experimentat, nu ºtia încã sã înoate. În sfârºit, Isus o vindecã pe soacra lui Petru la Cafarnaum (Mt 8,14-15), ºi tot lui i Petru se adreseazã mulþimile spunând: ”Învãþãtorul vostru nu achitã cele douã drahme pentru Templu!” (Mt 17,24-27).

Revenim la mãrturia superbã a lui Petru (Mt 16,13-20), care îl impresioneazã pe cititor atât prin frumuseþea momentului, cât ºi prin alegerea oportunã a clipei. Petru însuºi este întâiul între apostoli care îi face lui Isus o declaraþie surpinzãtoare:

“Tu eºti Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu!”. Apostolul Matei lãrgeºte acestã declaraþie adãugând un rãspuns minunat, plin de responsabilitate din partea lui Isus: ”Tu eºti Petru ºi pe acestã piatrã voi zidi Biserica Mea!... Þie vreau sã-þi dau cheile Împãrãþiei Cerurilor!” Petru este acea ”stâncã”, puternicã ºi de neînivns, pe care Isus îºi zideºte acum Biserica. Ca un semn extern, care sã grãiascã peste vreacuri, acelaºi Isus þine sã-i înmâneze acum cheile lui Simon Petru. Înmânarea cheilor înseamnã trecerea puterii în mâinele lui Petru, care va administra de acum Biserica lui Cristos ºi va pãstra neatinsã învãþãtura cea dreaptã. De acum înainte, domnia lui Dumnezeu în trei peroane se manifestã în faþa tuturor prin faptul cã Petru leagã sau dezleagã, declarã interzis sau permis un anumit lucru. Este vorba, în acestã imagine a Bisericii, de interpretarea voinþei lui Dumnezeu, aºa cum este ea proclamatã de Isus.

Aceastã putere de a învãþa ºi de a respecta disciplina în noua sa Bisericã trebuie înþeleasã ca o participare plenarã la puterea Celui Înviat. Cã Petru a înþeles ºi a practicat acestã funcþie fundamentalã în Biserica de abia creatã, ne atestã Faptele Apostolilor 1-12.

Conform învãþãturii noastre, bazate pe cuvintele evangheliei, Isus a creat Biserica Sa sfântã pe stânca puternicã a lui Petrul. Papii, ca episcopi ai Romei, sunt urmaºi ai apostolului Petru, la care, trebuie spus, s-a dezvoltat o precedenþã faþã de ceilalþi episcopi, concretizatã în primat, atât ca formã, cât ºi ca expresie, ºi care s-a consolidat de-a lungul istoriei. Credinþa poporului este aceea care, adesea, pune în legãturã cu persoana lui Petru diferite fapte întâmplate deja. În acest mod, diferitele sãrbãtori sunt legate exclusiv de persoana, de faptele ºi de renumele apostolului Petru. Astfel, el este patronul pescarilor, al fierarilor, al mãcelarilor, al ceasornicarilor etc. Iatã cât de variatã este persoana lui Petru, aºa cum a fost ea perceputã în timpurile care i-au urmat.

Ne rugãm noi pentru Sfântul Pãrinte Papa, urmaºul Sfântului Petru? Îl însoþim noi cu iubirea nostrã filialã? Ne rugãm noi neîncetat ºi pentru Biserica lui Cristos, a cãrei rãspundere cade pe umerii Sfântului Pãrinte? Dar, mai ales, ne rugãm noi ”ca toþi sã fie una”, acestã dorinþã de suflet a lui Cristos? Iatã mai multe întrebãri fundamentale la care suntem chemaþi sã dãm un rãspuns corect ºi conºtient, aici ºi acum!

Catehezã Pr Pr.. prof. dr dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ

Purgatoriul La începutul lunii noiembrie celebrãm sãrbãtoarea Tuturor Sfinþilor ºi îi pomenim pe toþi rãposaþii noºtri; de fapt toatã luna noiembrie este dedicatã într-un chip deosebit pomenirii morþilor.

Aº dori ca, în rândurile care urmeazã, sã considerãm câteva gânduri despre „locul curãþirii”.

Dupã moarte, ºi înainte de a ajunge la vederea lui Dumnezeu, omul trebuie sã fie purificat de tot ceea ce i-a lipsit în dragoste.

Nimeni nu poate ajunge la vederea lui Dumnezeu fãrã sfinþenia cerutã. Învãþãtura teologicã despre eventuala necesitate a unui timp de purificare dupã moarte este propovãduitã cu precãpdere de credinþa creºtinã catolicã. Simbolizatã deseori printr-un “foc purificator” , învãþãtura despre Purgatoriu se bazeazã pe scrierile neotestamentare (1Cor 6,15; 1Pt 1,7) ºi a fost ratificatã de Conciliile din Lyon II, Ferrara-Florenþa ºi Trento. Purificarea are un caracter penal ispãºitor ºi poate fi grãbitã de rugãciunile noastre. Fiind o stare de viaþã de dincolo, nu i se pot aplica în nici un fel categoriile noastre de spaþiu ºi timp pentru a considera ºi înþelege Purgatoriul.

Adevãrul Purgatoriului se încadreazã în Tradiþia Bisericii primare (sec. I-III) a rugãciunii pentru rãposaþi (cum apare în înscripiþiile funerare ºi în actele martirilor). Aceastã tradiþie se bazeazã ºi pe Vechiul Testament, unde se cere iertare pentru aceia care au murit în Domnul (cf. 2Mac 12,46). „Încã de la începuturi Biserica a cinstit memoria rãposaþilor ºi a adus pentru ei rugãciuni, în mod deosebit jertfa Sfintei Euharistii, pentru ca fiind purificaþi sã poatã ajunge la vederea beatificã a lui Dumnezeu ( CBC 1032). Rugãciunile credincioºilor sunt unite cu pomenile ºi faptele de caritate, cu indulgenþele ca o împãrtãºire a bunurilor (împãrtãºirea sfinþilor) ºi cu faptele de penitenþã ca ispãºire a pãcatelor. Acestea sunt modalitãþile de a practica solidaritatea vitalã cu fraþii noºtri care încã mai sunt purificaþi dupã moarte (LG 51).

Fiecare dintre credincioºi este Biserica mireasã chematã la sfinþenie ºi la apostolat înainte de a ajunge la nunta definitivã. Nu se poate ajunge la o întâlnire definitivã cu Cristos (la nuntã) fãrã ca mireasa sã nu fi fost „îmbrãcatã în soare” ca Preasfânta Fecioarã Maria (Ap 12,1). La aceastã nuntã este chematã întreaga omenire pe care Biserica o slujeºte ca „sacrament universal de mântuire”. „Purgatoriul” reprezintã o dimensiune a Judecãþii particulare, în care se realizeazã întâlnirea cu Cristos care doreºte sã fie iubit într-un mod total, dar care nu este iubit astfel.

Purificarea de lipsurile fidelitãþii în drumul perfecþiunii ºi al misiunii se realizeazã „ca aurul în foc” (Ap 3,18). Trebuie eliminate dezordinile care sunt urmãrile pãcatului ºi ale egoismului. Acestã purificare indicã demnitatea omului în calitate de cooperator la acþiunea salvificã a lui Dumnezeu. Aceastã purificare începe deja

pe acest pãmânt ºi dacã nu se terminã aici trebuie sã continue în Purgatoriul de dincolo, ca o amânare dureroasã a vederii lui Dumnezeu. La victoria finalã se ajunge cu un nume nou care este lucrarea Duhului iubirii (Ap 2,17).

De aceea, Sfânta Bisericã vrea sã-i ajute pe cei rãposaþi sã se purifice cât mai repede; pe lângã rugãciuni, pomeni, fapte de milostenie, mijlocul cel mai eficace de a-i ajuta pe cei trecuþi la cele veºnice este Sfânta Liturghie. Sfântul Augustin relateazã în Cartea XIII a Confesiunilor sale, urmãtoarele despre moartea mamei sale: Când Sfânta Monica, în drumul ei spre Africa, la Ostia s-a îmbolnãvit grav, fratele sfântului Augustin, exprimându-ºi dorinþa, i-a vorbit astfel: „Tare mult aº dori ca mama sã nu moarã printre strãini, ci sã moarã în patria sa”. La acestea, Sfânta Monica a rãspuns: „Nu vã faceþi griji cu privire la trupul meu; înmormântaþi-l unde veþi voi.

Numai un singur lucru doresc de la voi ºi vã rog, ºi anume sã mã pomeniþi totdeauna la altarul Domnului”. Aºadar, ea nu s-a gândit la un gest funerar semnificativ, la un monument deosebit, la un mormânt în patrie, ci s-a rugat numai pentru un „memento” – sã fie amintitã la Sfânta Liturghie.

Dupã ce a murit, în prezenþa trupului neînsufleþit s-a oferit Jertfa Mântuitorului nostru ºi apoi trupul sfintei Monica, printre rugãciuni, a fost coborât în mormânt.

O valoare foarte mare pentru rãscumpãrarea sufletelor din Purgatoriu o are jertfa Sfintei Liturghii. Aceastã jertfã a Liturghiei îi ajutã pe cei rãposaþi atât de mult pentru cã este o reînnoire a Jertfei de pe Cruce ºi pentru cã valoarea ei depinde direct de demnitatea celui care a adus-o, Cristos Mântuitorul. Valoarea celorlalte fapte bune depinde de starea de har a aceluia care le sãvârºeºte. În acest sens, în Biserica Catolicã, este obiceiul de a celebra pentru cei rãposaþi aºa-zisele Liturghii gregoriene. Conform tradiþiei, Sfântul Pãrinte Papa Grigore cel Mare a poruncit sã se celebreze 30 de Sfinte Liturghii la rând pentru rãscumpãrarea sufletului unui cãlugãr rãposat pe nume Iustus care, în ciuda votului sãrãciei, a avut o monedã de aur. A 30-a zi, la sfârºitul Sfintei Liturghii, cãlugãrul rãposat s-a arãtat unui alt confrate de-al sãu ºi a spus: „Am suferit multe chinuri, dar iatã acum sunt eliberat”.

Astfel a intrat în obiceiul sfintei Maici Bisericii sã se celebreze 30 de Sfinte Liturghii pentru sufletele celor rãposaþi, numite Liturghii gregoriene. Mai târziu, în Bisericã s-au rânduit ºi alte obiceiuri de a celebra 12 Liturghii, 7 Liturghii, 3 Liturghii, care au fost numite slujbe pentru rãposaþi. În limita posibilitãþilor, sã oferim ºi noi Jertfa Sfintei Liturghii fie comandând în zilele de comemorare a rãposaþilor noºtri Sfânta Jertfã a Liturghiei, fie participând, mai des la Sfintele Liturghii, oferindu-le pentru rãscumpãrarea sufletelor celor dragi ai noºtri care au trecut la cele veºnice.

9

10

Actualitate

Sfânta Fecioarã Maria de Guadalupe Una dintre Icoanele Sfintei Fecioare Maria de la Guadalupe va face un pelerinaj prin mai multe localitãþi din România. Intenþia pelerinaj este aceea de a transmite mesajul apariþiei Sfintei Fecioare din Mexic. În secolul al XVI-lea Sfânta Fecioarã îi apare lui Juan Diego numinu-se Protectoarea vieþii umane ºi-i aratã acestui sfânt vizionar cã poate determina un popor întreg sã renunþe la practica uciderii vieþii celor nenãscuþi. Icoana Misionarã de la Guadalupe va începe pelerinajul în data de 5 noiembrie 2007 din Oradea ºi va poposi câte o zi în urmãtoarele oraºe: Oradea, Zalãu, Cluj, Tg. Mureº, Braºov, Bacãu, Ploieºti, Bucureºti, Sibiu, Orãºtie, Arad, Reºiþa ºi Timiºoara. În Bucureºti va fi prezentã la Biserica Italianã începând

cu ziua de marþi, 13 noiembrie 2007, ora 11.00, pânã miercuri, 14 noiembrie 2007, ora 9.30.

La Ploieºti în Biserica Cristos Rege programul va fi urmatorul: z Luni, 12 noiembrie 2007: ora 15.00 – Primirea Icoanei; ora 18.00 – Sfânta Liturghie; Veghe de rugãciune (toatã noaptea). z Marþi, 13 noiembrie 2007: ora 9.00 – Sfânta Liturghie; ora 10.00 – Icoana va pleca spre Bucureºti. În Biserica Italianã din Bucureºti programul va fi urmãtorul: z Marþi, 13 noiembrie 2007: ora 11.00 – Primirea Icoanei, cântece ºi rugãciuni în cinste Sfintei Fecioare Maria; ora 14.00 – Sfântul Rozariu (I); ora 15.30 – Catehezã despre Sfânta Fecioarã Maria de la Guadalupe; ora 17.00 – Sfântul Rozariu (II); ora 18.00 – Sfânta Liturghie; ora 21.00 – Sfântul Rozariu (III); ora 22.00 – Calea Sfintei Cruci; ora 23.00 – Veghe de rugãciune (toatã noaptea). z Miercuri, 14 noiembrie 2007: ora 7.00 – Sfântul Rozariu (IV); ora 8.00 – Sfânta Liturghie; ora 9.30 – Icoana va fi purtatã în pelerinaj la Sibiu.

14 ani de activitate a Asociaþiei Sfântul Vicenþiu de Paul - Conferinþa Sf. Maria Asociaþia Sfântul Vicenþiu de Paul - Conferinþa Sf. Maria, continuã linia tradiþiei de caritate deschisã de marele sfânt binefãcãtor acum mai bine de patru secole.

Trãind într-o Franþã dominatã de luxul exorbitant de la Curtea regelui Ludovic al XIV-lea pe de o parte, ºi de sãrãcia fãrã margini a populaþiei majoritare pe de altã parte, acest minunat sfânt a reuºit – prin spiritul sãu practic, organizatoric, dar mai ales prin imensa sa iubire pentru Dumnezeu pe care-L vedea în cel sãrman, înfometat, bolnav ºi bãtrân - sã punã bazele unei societãþi de caritate care astãzi este rãspânditã în întreaga lume.

Urmând exemplul sãu, asociaþia condusã de d-na doctor Dragoste Cornelia s-a straduit de-a lungul celor 14 ani de existenþã - fiind înfiinþatã în octombrie 1993, iar în cadrul Bisericii Sfânta Cruce activeazã din 1999- sã ofere ajutorul unui numãr mare de persoane aflate în dificultate.

Astfel, au fost organizate activitãþi caritative de lungã duratã cum este Cafeluþa de dimineaþã care are loc lunar, în cadrul cãreia alãturi de servirea de alimente, se oferã îmbrãcãminte ºi încãlþãminte.

Organizarea anualã de tabere la munte ºi la mare în condiþii foarte bune de masã ºi cazare pentru elevii care nu-ºi pot permite achitarea unei tabere în cadrul ºcolii. De asemeni au fost oferite sume de bani pentru rechizite ºcolare la fiecare început de an ºcolar. Acþiunea Micul dejun în fiecare sãptãmânã, în ziua de marþi, a contribuit mult la dezvoltarea spiritului de comuniune între membrii parohiei noastre. O activitate notabilã a fost cea desfãºuratã în cadrul Clubului adresat persoanelor singure, cu buget mic, unde se putea servi micul dejun ºi masa de prânz, se organizau activitãþi spirituale ºi de relaxare. Activitatea de caritate a mai inclus: oferire de mâncare gãtitã, ajutor de servicii necesare persoanelor nedeplasabile cu

pensii mici. Au fost efectuate vizite la domiciliu, la spital ºi s-a acordat asistenþã stomatologicã gratuitã. Foarte buna colaborare cu Serviciul Social al Ambasadei Austriei a fãcut posibilã ajutorarea pe timp de un an a 15 persoane cu alimente precum ºi oferirea micului dejun în cadrul parohiei.

La buna desfãºurare a asociaþiei a contribuit pãrintele paroh Ionel Pojum, precum ºi preoþii parohiei Sfânta Cruce. O mulþumire specialã adresãm sponsorilor care au preferat sã rãmânã în umbrã ºi care au înþeles necesitatea gestului lor caritabil.

Trãim timpuri de mare încercare pentru mulþi dintre noi iar conceptele de caritate ºi voluntariat ar trebui sã gãseascã un ecou mai intens în conºtiinþa noastrã... Sã nu uitãm cuvintele Sfântului Vicenþiu care ne îndeamnã peste secole: „Sã-l iubim pe Dumnezeu, fraþii mei, dar sã-l iubim pe cheltuiala noastrã, cu truda braþelor noastre, cu sudoarea frunþii noastre...”.

CORNELIA-LUCIA GHIDEL, membru al asociatiei

Psihologul rãspunde

POªT A REDACÞIEI POªTA

La rubrica „Poºta redacþiei” din numãrul pe octombrie, un cititor întreba dacã este posibil sã se spovedeascã prin e-mail. Privitor la rãspunsul primit, pãrintele Emil Moraru, profesor de moralã la Institutul Teologic „Sfânta Tereza”, doreºte sã facã urmãtoarele precizãri: Pentru ca o spovadã sã fie autenticã se cere: - apropierea fizicã ºi imediatã între penitent ºi confesor; - respectarea sigiliului sacramental; - celebrarea sacramentului.

Dupã învãþãtura Bisericii catolice nu se poate face o spovadã prin telefon sau prin internet chiar dacã penitentul se aflã în pericol de moarte. În pericol de moarte, este suficient ca penitentul sã se cãiascã ºi cu prima ocazie, dacã va supravieþui, sã recurgã la spovadã.

Chiar dacã o asemenea situaþie s-ar produce în realitate, mãrturisirea pãcatelor prin e-mail ar fi o recunoaºtere a vinovãþiei proprii ºi o expresie a cãinþei, dar nu are valoare sacramentalã, adicã nu reprezintã o spovadã validã.

Sunt o tânãrã din Arhidieceza de Bucureºti, dar de doi ani locuiesc în Spania unde mã aflu pentru motive de serviciu. În Spania l-am cunoscut pe logodnicul meu ºi intenþionãm sã ne cãsãtorim în vara viitoare. Am vrea sã ºtim dacã putem celebra cãsãtoria în Catedrala Sf. Iosif din Bucureºti, ºi cu cât timp înainte trebuie fãcutã rezervarea.

Ne-am interesat pentru dumneavoastrã la cancelaria parohialã, unde am aflat cã programãrile pentru celebrarea cãsãtoriei în catedrala Sfântul Iosif se fac cu douã sau trei luni înainte, direct la cancelarie sau la telefonul 021-201 54 06. Pentru a fi admiºi, mirii trebuie sã prezinte urmãtoarele: adeverinþã cã au urmat cursurile de pregãtire pentru cãsãtorie, certificat de botez ºi de mir (de la parohia unde au fost botezaþi) ºi certificat de stare liberã (tot de la parohia unde au fost botezaþi).

Profitãm de ocazie ca sã vã felicitãm ºi sã vã amintim cã pregãtirea pentru cãsãtorie priveºte nu numai partea de ceremonie, rochia de mireasã, masa la restaurant etc. Acestea sunt, desigur, foarte importante ºi pot face ca ziua nunþii sã rãmânã în amintire drept unul din cele mai frumoase momente ale vieþii. Dar pregãtirea pentru cãsãtorie trebuie sã includã ºi o parte de formare spiritualã ºi religioasã, care vã va fi de mare folos mai târziu când va trebui sã luaþi împreunã decizii înþelepte ºi importante (cf. în acest sens Catehismul Bisericii Catolice, 1632 ºi Gaudium et spes, 49, 3). Dacã nu puteþi face aceastã pregãtire în þarã, cãutaþi în localitatea unde vã aflaþi o parohie sau o organizaþie pentru tineret care þine cursuri de pregãtire pentru cãsãtorie.

- Cum putem avea o bunã comunicare cu o persoanã ranchiunoasã din fire, cu care trebuie neapãrat sã comunicãm (este un membru al familiei, un coleg sau o colegã etc.)?

- Deoarece intraþi des în contact cu aceastã persoanã, se poate presupune cã o cunoaºteþi suficient de bine încât sã ºtiþi ce îi face plãcere ºi ce o supãrã. Dacã vreþi sã comunicaþi eficient va trebui sã creaþi ºi sã menþineþi o atmosferã care sã nu-i ofere acestei persoane motive de a se supãra ºi astfel de a vã demostra din nou cã este ranchiunoasã. Cu o astfel de persoanã, comunicarea presupune un mare efort ºi o mare jertfã din partea aceluia care vrea sã îmbunãtãþeascã relaþionarea. Acest aspect nu este imposibil. Iatã câteva strategii: sã îi arãtaþi iubirea d-voastrã dezinteresatã, sã-i arãtaþi cã nu sunteþi într-o competiþie, sã evitaþi discuþiile prelungite în momentele de nervozitate, sã evitaþi folosirea adjectivelor ce exprimã calitatea ºi a generalizãrilor („iraþional”, „leneº”, „scandalos”, „nimic”, „niciodatã”, „întotdeauna” etc, sã renunþaþi la termeni despre care ºtiþi cã declanºeazã stãri negative sau determinã replici dure; în cazul unei solicitãri aceasta sã fie fãcutã cu o precisã argumentare etc. Prin urmare, sã-i fie clar cã ranchiuna ce macinã ºi întunecã viaþa nu este motivatã (niciodatã nu poate fi motivatã, dar este greu de convins o astfel de persoanã asupra acestui aspect) sau cã este îndreptatã spre o persoanã care îi vrea binele. Nu trebuie uitat cã ranchiuna poate fi însoþitã ºi de dorinþa de rãzbunare.

E bine de ºtiut cã, de cele mai multe ori, o persoanã ranchiunoasã nu este nici ea mulþumitã de felul ei de-a fi. Reproºurile necontenite asupra acestui aspect nu fac decât sã-i adânceascã durerea ºi nemulþumirea personalã, îndepãrtând-o astfel tot mai mult de gândul ºi efortul optimizãrii comunicãrii ºi a schimbãrii radicale de simþire ºi atitudine.

- “De ce noi nu suntem ca alþi copii? De ce noi nu avem lucrurile de care dispun alþi copii?” Cum sã le oferim copiilor noºtri motivaþii pozitive, atunci când stilul de viaþã al colegilor ºi al prietenilor lor nu corespunde cu alegerile noastre?

- Întrucât spuneþi cã aveþi alegerile d-voastrã, nu le puteþi motiva? Copiii sesizeazã uºor nesiguranþa argumentãrilor pãrinþilor ºi le sancþioneazã prezentând propriile lor perspective asupra temelor în discuþie. În general, copiii se uitã la aspectele exterioare ale vieþii. Îi intereseazã tehnica, noutãþile, progresul, maºinile (pe bãieþi, în general), moda (în cazul fetelor), distracþiile ºi multe altele. Dacã sunt copii sãnãtoºi, iar la aceasta se mai adaugã ºi puþinã sau mai multã alintare din partea anturajului (pãrinþi, bunici, educatori, prieteni...), nu reuºesc sã vadã ºi situaþiile dificile ale vieþii ºi în special pe cele legate de boalã. Un prim sfat: duceþii în vizitã la un orfelinat ºi un spital de copii. Sunt mari ºanse ca solicitãrile ulterioare sã fie mai “realiste”, înlocuindu-l pe “vreau” cu “mulþumesc”. Nu ezitaþi sã le vorbiþi ºi sã le prezentaþi copiilor problemele pe care le aveþi în familie în privinþa banilor, a comunicãrii, a aspiraþiilor personale neîmplinite etc. Fiecare familie ar trebui sã-ºi cunoascã bine copiii ºi propriile capacitãþi de persuasiune, apelând apoi la “artistul” ºi “formatorul” din ei pentru a-ºi propune ºi impune ideile ºi perspectivele.

La aceste aspecte generale, pãrinþii sunt cei în mãsurã sã aleagã strategiile cele mai eficiente, fiind conºtienþi de particularitãþile ºi personalitatea fiecãruia dintre copii. Uneori e posibil sã fie necesar apelul la umilinþã: vorbiþi-le copiilor despre limitele personale (ale d-voastrã), ºi implicit despre motivele pentru care alþi pãrinþi au posibilitãþi mai mari: poate au studiat mai mult, au fost mai descurcãreþi, mai îndrãzneþi, au avut parte de un context biografic favorabil. Dacã vã referiþi la anumite dorinte ale copiilor care contravin principiilor dumneavoastrã, dar nu se referã la aspecte grave, imorale etc., încercaþi sã abordaþi o atitudine pe cât posibil flexibilã, ca sã evitaþi astfel crearea unei stãri de tensiune ºi de reþinere, de neîncredere între dumneavoastrã ºi copii. Fiecare copil ºi familie prezintã particularitãþi care presupun o abordare adaptatã la aceste amãnunte.

Pr Pr.. MARIUS ANTÃLUÞE

11

12

Micul Prinþ

Ci n de e-i vinã ?

Pr Pr.. ADRIAN BOBORUÞÃ

Copii, ascultaþi! Într-o bunã zi, plimbându-se prin pãdure, pisica întâlni un tigru flãmând ce i se plânse, ca unei veriºoare ce era, cã nimeni nu-i dã, de bunã voie, ceva sã mãnânce.

- Sunt sãtul de viaþa asta mizerabilã, sã tot alerg ostenindu-mã dupã ale gurii.

- Nu te frãmânta, îi spuse pisica, ascultându-i oful, am sã-þi arãt cum se face ca sã primeºti mâncare. E suficient sã asculþi de mine. ªi-l duse la o casã izolatã, aflatã la marginea pãdurii. Tigrul se codea, dar pisica îl încurajã: - De ce nu ai încredere în mine? Doar suntem rude. Dacã ai fi fost lupul, niciodatã nu i-aº fi dezvãluit ceva. Trebuie numai sã vezi cum fac.

Zis ºi fãcut! Ajunºi la colþul casei, pisica îi spuse tigrului cu glas scãzut: - Stai liniºtit aici ºi uitã-te la mine.

Aºezându-se sub fereastrã, pisica începu sã miaune încetiºor. La fereastrã ieºi o femeie care, privind pisica, spuse: - Oh, drãgãlaºa de tine. Miauni de foame!

Uºa casei se deschise ºi femeia, mângâind pisica, îi umplu îndatã un castronel cu lapte. Pisica lipãi laptele pânã la ultima picãturã ºi dupã ce uºa fu închisã, lingându-ºi mulþumitã mustãþile, îi spuse tigrului:

Copiii se î ntreabã… în

- Ai vãzut cât de simplu este?

Tigrul admise cã pisica avusese dreptate. Pãrea, într-adevãr, simplu ca bunã ziua.

- Dacã þie, zise tigrul, cu amãrâtul tãu de mieunat, femeia asta þi-a dat îndatã ceva de mâncare, stai acum tu un pic ºi priveºte-mã. ªi aºezându-se sub aceeaºi fereastrã, începu sã ragã atât de îngrozitor încât toate pãsãrelele din preajmã amuþirã de spaimã, iar pisica o zbughi în copac. Tigrul continuã sã ragã din toate puterile gândind cã femeia aceea, auzindu-l, îi va aduce îndatã ceva de mâncat: un clapon fript sau mãcar o ciozvârtã zdravãnã de carne proaspãtã. Fereastra se deschise din nou, dar în locul femeii apãru un bãrbat cu o puºcã de vânãtoare. În loc de clapon, uitâdu-ºi foamea, tigrul se trezi din vise alergând cât îl þineau puterile înconjurat de o ploaie de alice ºi bubuituri repetate de puºcã. În timp ce dispãrea în pãdure, bãrbatul îi strigã, continuând sã tragã: - Stai, unde dispari, sã-þi primeºti ºi desertul!

Istovit, suferind din cauza alicelor din blanã, tigrul, mai flãmând ca niciodatã, se adãposti gâfãind din greu sub un boschet, gândindu-se la soarta lui mizerabilã.

– Am încercat sã te ajung, dar ai fost mai iute ca mine, îi spuse pisica când îl gãsi în cele din urmã.

– A trebuit sã o ºterg din pricina ta, ca sã-mi scap blana. Tu eºti vinovatã de istoria asta sfârºitã prost.

Pisica îi rãspunse: - Sã fii împãcat cã de data asta ai scãpat cu viaþã. Îmi pare nespus de rãu pentru cele întâmplate, dar nu trebuie sã-mi porþi picã. Adu-þi aminte cã dacã lucrurile nu merg întodeauna precum dorim în viaþã, nu trebuie sã-i învinovãþim mereu pe ceilalþi de nefericirea noastrã, ci mai întâi trebuie sã vedem ce am greºit noi înºine.

Cum e în Rai?

Mulþi oameni ºi-au dorit sã vadã raiul pe când erau încã în viaþã aici pe pãmânt, dar Dumnezeu nu permite acest lucru decât în mod absolut extraordinar. Sfântul apostol Paul ne spune cã în rai sunt lucruri atât de frumoase cum „ochiul nu a vãzut ºi urechea nu a auzit”, atât de frumoase încât nu existã cuvinte care sã le poatã descrie. Puteþi încerca, dacã vreþi, sã vã gândiþi la locul cel mai frumos, ori în care v-aþi simþit cel mai bine din viaþa voastrã. Închipuiþi-vã apoi cum ar arãta acest loc dacã ar fi de o mie de ori mai frumos – dar chiar ºi aºa, raiul este încã ºi mai frumos.

Dar cel mai important e ce vom fi ºi cum ne vom simþi noi. În rai nu va mai exista boalã, mânie, supãrare, tristeþe. Nu ne vom mai certa cu nimeni ºi nu va mai fi nimeni care sã ne vrea rãul. Nici noi nu vom mai face nimic rãu, vom fi liniºtiþi ºi veseli, iar inimile noastre se vor bucura mereu pentru cã îl vom vedea pe Dumnezeu faþã în faþã.

Verset cheie: „Precum este scris, ceea ce ochiul nu a vãzut, nici urechea nu a auzit, nici la inima omului nu s-a suit, pe acestea le-a pregãtit Dumnezeu celor ce-l iubesc pe el.” (1Cor 2,9) Versete ajutãtoare: Ap 21,4; Is 65,17 (Adaptare de LIANA GEHL dupã 205 Questions Children Ask about God)

Suflet tânãr

Gândul meu pentru tine(ri) Dragã prietene, În acest an pastoral, 2007-2008, ne vom opri deseori sã meditãm asupra „mãrturiei”. Este un subiect foarte cunoscut. Pe cât este de familiar, pe atât este de pretenþios. Lumea în care trãim are nevoie de mãrturia credinþei noastre, deºi impune foarte multe limite…

Dacã vorbeºti despre Sf. Liturghie de duminicã în faþa prietenilor care îþi spun cã-þi stau mereu aproape, s-ar putea ca ei, la un moment dat, sã te lase singur ºi sã te ocoleascã pe viitor! Duminica ei au alte planuri, mai importante…

Dacã intri într-o bisericã, în timpul zilei, ºi faci o scurtã vizitã în faþa Preasfântului Sacrament, când ieºi din Lãcaºul Sfânt eºti foarte atent ºi ai emoþii ca nu cumva sã te vadã vreun coleg de ºcoalã sau de muncã! Ei sunt preocupaþi de alte lucruri, mult mai importante…

Dacã, în cercul prietenilor de încredere, aduci în atenþie frãmântãrile tale sufleteºti cauzate de nerespectarea poruncilor lui Dumnezeu, aceºtia s-ar putea sã râdã. Dacã nu fac acest lucru pe faþã, pe „la spate” au grijã sã te condamne! Ei au alte „valori”, mult mai importante ca prioritate în viaþã…

Dacã cei care pretind cã ne sunt prieteni nu ne înþeleg, sã nu ne descurajãm! Descurajarea este prima treaptã care ne coboarã din entuziasmul mãrturiei de credinþã.

Noi, creºtinii, mãrturisim ceea ce depãºeºte înþelegerea acestei lumi, ceea ce este departe de simþurile omeneºti, ceea ce este ascuns prin credinþã într-un suflet curat ºi sincer. Noi îl mãrturisim pe Cristos, din propria istorie, prezent în istorie! Mãrturisindu-L pe El, noi vom reuºi sã aducem „un suflu” nou în lumea în care trãim.

Pr Pr.. Daniel BULAI

Pe 6 octombrie, la Teatrul Þãndãricã , am sãrbãtorit deschiderea Anului Pastoral 2007-2008 2007-2008, cum altfel decât prin scenete, montaje, dansuri pregãtite special de tinerii din Arhidieceza noastrã în jurul motto-ului noului an pastoral “Când va veni Duhul Sfânt asupra voastrã, voi veþi primi o putere ºi îmi veþi fi martori”. Cu mult elan ºi entuziasm ne-au încântat tineri din parohiile Sfânta Tereza, Bucureºtii Noi, Bãneasa, Sfânta Elena, Sfântul Francisc de Assisi, Bãrãþia, Cioplea, Catedrala Sfântul Iosif, Sfânta Cruce, Adormirea Maicii Domnului ºi Popeºti-Leordeni.

Cu toþii ne-am simþit bine, am primit cu cãldurã mesajele tinerilor ce au evoluat pe scenã ºi, mai mult decât atât, la finalul sãrbãtorii, zece dintre spectatori au fost câºtigãtorii unei tombole. Un eveniment deosebit, Festivalul de deschidere a noului an pastoral a fost ºi un prilej pentru ca tinerii sã se revadã, sã petreacã timpul împreunã într-un mod plãcut

Bianca Dâscã

În iarna aceasta, zeci de mii de tineri vor fi împreunã la Geneva ineretului, - Elveþia pentru a XXX-a Întâlnire Europeanã a TTineretului, organizatã de Comunitatea din Taizé. La propunerea unor tineri dornici sã participe la acest moment important din viaþa Bisericii Universale, ne-am decis sã organizãm un grup de 50 de persoane care sã reprezinte cu cinste Arhidieceza noastrã la aceastã Întâlnire. Cine doreºte sã participe la un pelerinaj pânã la Geneva, sã se recreeze cu ocazia revelionului, sã mediteze mai mult adevãrurile din Sfânta Scripturã propuse de fraþii din Taizé, împreunã cu alþi tineri, sã viziteze mai multe oraºe din Europa (Viena, Salzburg, Geneva, Lausanne, Praga), trebuie sã se decidã repede ºi sã se înscrie oficial la data de 21 noiembrie 2007 - între orele 14.00-18.00 -, la CDPT din Bucureºti. Din fiecare parohie poate participa un numãr nelimitat de tineri. Numãrul locurilor se va ocupa tinându-se cont de regula: „cine se prezintã primul”. Pentru informaþii suplimentare: Claudiu Roznovszky – tel: 0724.376.455.

APEL DESCHIS PENTRU ANIMA TORI! ANIMATORI! Dupã o varã fructuoasã, când s-au legat prietenii ºi ne-am format împreunã, urmeazã o altã etapã…cursul de formare pentru noii animatori parohiali de tineret, curs ce va avea loc în perioada 16-18 noiembrie, la Ploieºti, la oratoriul de lângã Biserica „Cristos Rege”. ªi pentru cã suntem în Anul Pastoral în care noi, tinerii, suntem îndemnaþi de Papa Benedict al XVI-lea sã aprofundãm tema „Duhul Sfânt ºi mãrturia”, cursul din aceastã toamnã va þine seamade acest lucru ºi va avea ca motto: „,Mãrturia mea de credinþã în familie, la Bisericã ºi în societate”.

Paginã realizatã de ROXANA ROT ARU ROTARU

13

14 CRISTINA ªOICAN

Surorile Franciscane Voi trebuie sã fiþi o Congregaþie sub regula sfântului Francisc, numitã Ordinul al Treilea. Scopul acestei Case este pentru acele suflete care îl vor numai pe Dumnezeu (din Constituþiile fondatorului).

Congregaþia Surorilor Franciscane Misionare de Assisi a fost fondatã în anul 1702, în Italia. Întâlnirea providenþialã dintre Giuseppe Marcheselli, preot ºi cãlugãr din Ordinul Fraþilor Minori Conventuali, ºi Madre Angela Maria del Giglio, terþiarã franciscanã, avea sã îmbogãþeascã marea familie a ordinelor religioase din sânul Bisericii. Cei doi îºi propun sã actualizeze carisma fransciscanã întorcându-se la origini ºi la izvoarele învãþãturilor sfântului Francisc.

Ei sunt consideraþi fondatorii Ordinului al Treilea Regular al Sfântului Francisc de Assisi. În urma acestei întâlniri, din 1702, prinde viaþã Mica adunare care, ulterior, avea sã devinã Congregaþia Surorilor Franciscane Misionare de Assisi.

Angela Maria del Giglio, atrasã fiind de viaþa sfântului Francisc, îºi propune sã trãiascã Evanghelia dupã exemplul sãrãcuþului din Assisi ºi sã se dedice operelor de milostenie. În jurul ei se strânge o micã comunitate, mica adunare, care-ºi asumã valorile evanghelice ºi franciscane pe care surorile congregaþiei le trãiesc ºi astãzi: pocãinþa, vãzutã ca un drum de convertire; rugãciunea, înþeleasã ca o continuã cãutare a prezenþei lui Dumnezeu în toate creaturile, în evenimentele vieþii, în contemplaþie ºi adoraþie; viaþa fraternã, în simplitate ºi sãrãcie, din iubire faþã de Cristos ºi dupã exemplul Bisericii primare; operele de caritate: primirea ºi ospitalitatea, ajutorarea ºi susþinerea familiilor nevoiaºe, asistenþa acordatã bolnavilor ºi bãtrânilor, educarea copiilor ºi a tinerilor, diferitele forme de evanghelizare.

Dupã ce rezistã mai multor vicisitudini ale istoriei, Congregaþia renaºte ºi cunoaºte o dezvoltare deosebitã datoritã deschiderii spre activitatea misionarã. În 1920, Congregaþia primeºte recunoaºtere juridicã din partea Bisericii, iar în 1934 îi sunt aprobate Constituþiile.

Misionare prin vocaþie ºi disponibile la ºoaptele Duhului Sfânt, Surorile Franciscane au pornit în misiune de la Assisi, locul de naºtere a Congregaþiei, iar astãzi sunt prezente pe toate continentele.

Pentru Surorile Franciscane Misionare, anul 2007-2008 este unul jubiliar, marcând astfel 350 de ani de la naºterea fondatoarei lor.

Vizita noastrã la comunitatea Madre Angela Maria del Giglio, din Bucureºti, a coincis cu aceastã perioadã jubiliarã. Interlocutoarele noastre ne-au vorbit despre istoria prezenþei lor în România, despre remontarea de dupã ‘89 ºi despre activitatea lor în Arhidieceza de Bucureºti.

- Cum a început istoria Franciscanelor în România?

- În anul 1919, rãspunzând invitaþiei Fraþilor Franciscani ºi a episcopului Ulderico Cipolloni, patru surori din Italia vin în România pentru a se dedica copiilor rãmaºi orfani în urma Primului Rãzboi Mondial. Erau chemate sã lucreze în cele douã orfelinate pe care Fraþii le deschiseserã la Hãlãuceºti ºi la Huºi, în 1916.

Ele trebuiau sã se ocupe de educaþia copiilor, sub toate aspectele, încercând sã le ofere acestora cãldura unei familii care le lipsea ºi sã-

i pregãteascã pentru viaþã.

Dincolo de munca lor în orfelinate, surorile s-au dedicat ºi formãrii tinerelor românce care îºi propuseserã sã îmbrãþiºeze modul franciscan de viaþã ºi de slujire. Crescând numãrul surorilor, Congregaþia ºi-a extins activitatea în diferite zone ale þãrii, ajungând pânã la Bucureºti.

Foarte curând, însã, avea sã înceapã prigoana comunistã asupra Bisericii ºi a persoanelor consacrate. În 1948 surorile italiene sunt obligate sã se întoarcã în patria lor. Tinerele autohtone, care aderaserã la viaþa franciscanã, au fost alungate din mãnãstiri, iar bunurile Congregaþiei, aºa cum s-a întâmplat pentru toate ordinele religioase, au fost confiscate de stat. În timpul prigoanei comuniste surorile ºi-au trãit cu fidelitate, în clandestinitate, consacrarea – în parohii, fabrici, spitale, familii - , continuând sã þinã legãtura între ele. Tinerele care doreau sã-ºi consacre viaþa lui Cristos prin slujirea franciscanã erau foarte discrete,

15

Misionare de Assisi de multe ori nici mãcar familia nu ºtia despre alegerea lor.

- Vorbiþi-ne, vã rog, despre situaþia actualã?

- Imediat dupã evenimentele din ‘89, Generala Congregaþiei a venit aici pentru a vedea la faþa locului care este situaþia surorilor care, în clandestinitate, au menþinut vie prezenþa franciscanã femininã în România. Atunci a fost cumpãratã ºi casa aceasta din Bucureºti, care este Casa mamã ºi sediul provincial. În 1990 surorile în vârstã s-au întors în comunitãþile pe care fuseserã obligate sã le pãrãseascã cu mulþi ani în urmã. În prezent, în þarã sunt ºase comunitãþi, la Bucureºti, Singureni (Giurgiu), Huºi (VS), Hãlãuceºti (Iª), Valea Mare ºi Luizi Cãlugãra (BC).

Provincia este, în prezent, plinã de vitalitate ºi numeroasã. Cred cã este demn de menþionat faptul cã cele 106 surori Franciscane Misionare de Assisi din România sunt toate românce.

Dumnezeu ne-a binecuvântat Congregaþia cu multe vocaþii.

Surori din Viceprovincia de România sunt prezente ºi în diverse misiuni în Italia, SUA, Rusia, Republica Moldova.

- Ce ne puteþi spune despre Comunitatea din Bucureºti?

- Comunitatea Madre Angela Maria este formatã din 12 surori: dintre acestea, douã sunt studente la Facultatea de Teologie RomanoCatolicã ºi Asistenþã Socialã în cadrul Institutului Teologic RomanoCatolic, patru frecventeazã ºcoala postlicealã sanitarã, o sorã se ocupã de casã, iar una are în grijã Biserica Italianã, asigurând permanenþa în timpul zilei. Alte douã surori sunt proaspãt venite în comunitate. În comunitatea noastrã sunt ºi sora Iacinta Roca, Provincialã, ºi sora Monica Roca, Superioara Casei.

Cu 15 ani în urmã, pãrintele Francisc Trefaº, parohul bisericii Sfânta Elena, ne-a cerut sã venim în aceastã parohie ºi, de atunci, lucrãm cum putem mai bine, în aceastã comunitate. Cu dãruire ne ocupãm de pregãtirea copiilor care trebuie sã primeascã Prima Sfântã Împãrtãºanie ºi Mirul; animãm Sfânta Liturghie ºi ne ocupãm de întâlnirile de catehezã pentru adolescenþi ºi tineri, dar ºi de îngrijirea altarului ºi a bisericii. Ne implicãm ºi în activitatea muzicalã a parohiei, cinci dintre noi fãcând parte din Corala Sfânta Elena.

De asemenea, în colaborare cu Fraþii

franciscani, avem un program pentru familiile sãrace, pe care le vizitãm la domiciliu, oferindu-le susþinere ºi ajutor material ºi spiritual. Am organizat ºi un campus cu adolescenþii din aceste familii, pentru cã vrem sã îi ajutãm în formarea lor umanã ºi spiritualã.

- În ce constã munca surorilor de la Singureni?

- Fundaþia Bambini in emergenza (Copii în dificultate) a inaugurat în iarna anului 1997, la Singureni (Giurgiu, la 40 de kilometri de Bucureºti), Centrul Pilot Andreea Damato, pentru îngrijirea ºi asistenþa copiilor abandonaþi ºi bolnavi de SIDA, preluaþi de la spitalul Victor Babeº din Bucureºti. În ianuarie 1999 a început o colaborare deosebitã între aceastã fundaþie ºi Congregaþia Surorilor Franciscane Misionare de Assisi.

Surorilor le-a fost încredinþatã delicata ºi, în acelaºi timp, dificila misiune de a-i educa ºi a-i forma pe copiii de la Singureni. În prezent, comunitatea de acolo este alcãtuitã din cinci surori.

Dãruindu-le iubire, ele încearcã sã aline suferinþa ºi tristeþea copiilor. Dãruirea cu care micuþii sunt îngrijiþi a fãcut minuni. Primind iubire, au învãþat sã rãspundã, la rândul lor, cu iubire la tot ce se face pentru ei. ªi acesta este un aspect foarte important, dacã ne gândim cã aceºti copii au fost privaþi de afecþiunea unei familii naturale.

- Cum aþi rezuma trãirea franciscanã?

- Viaþa franciscanã este un continuu proces de creºtere ºi de convertire. Cine îl urmeazã pe Cristos în maniera în care a fãcut-o sfântul Francisc, trebuie sã fie fidel Bisericii, iar slujirea sa trebuie sã fie cea a unor mesageri ai binelui ºi ai pãcii.

Ca sã fii un bun franciscan trebuie sã te identifici cu cei sãraci ºi cu cei dezavantajaþi. Trebuie sã fii pasionat de trãirea Evangheliei ºi sã-i poþi contagia ºi pe ceilalþi de aceastã pasiune.

16

Din viaþa Arhidiecezei

Sfinþirea bisericii Sfântul Luca din Pucioasa Comunitatea parohiei romano-catolice Sfântul Luca, din Pucioasa, a avut marea bucurie de a participa la sfinþirea bisericii parohiale. La aceastã mare sãrbãtoare a comunitãþii care avut loc pe 18 octombrie 2007, a fost prezent Preasfinþitul Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti care a prezidat Liturghia solemnã ºi un mare numãr de preoþi din Arhidieceza de Bucureºti.

Lucrãrile la noul lãcaº de cult au fost începute în anul 1992, de parohul de atunci al comunitãþii, pãrintele ªerban Mihai. Arhitect a fost doamna Gabriela Vãcãreanu, inginer de rezistenþã, domnul Baciu Daniel. Iconostasul este opera pictorilor Lucia ºi Radu Priscu din Moreni.

Lucrãrile au fost finalizate de pãrintele Francisc ªerban, paroh al comunitãþii de la 1 august 2004. (fotoreportaj pe coperta 3)

Familia ºi timpul liber Þinând seama de noile provocãri venite din partea societãþii ºi de criza în care se aflã familia timpului nostru, surorile educatoare din Congregatio Jesu, pãrinþii ºi copiii din grupa Steluþelor de la Grãdiniþa Mary Ward, au propus o întâlnire care sã-i ajute sã se cunoascã mai bine ºi sã gãseascã noi soluþii ºi strategii pentru îmbunãtãþirea procesului educaþional, atât în familie cât ºi în grãdiniþã. Întâlnirea s-a desfãºurat sâmbãtã, 13 octombrie 2007, la mãnãstirea Fraþilor Carmelitani Desculþi de la Cioflinceni-Snagov.

Mare a fost satisfacþia sã vedem cã la aceastã iniþiativã pãrinþii au rãspuns cu mare disponibilitate ºi au fost prezenþi într-un numãr mare.

La întâlnire a fost invitat ºi pãrintele Eusebiu Þâmpu OFM care a susþinut o conferinþã cu tema Familia ºi timpul liber, în cadrul cãreia s-a vorbit despre problemele pe care le întâmpinã pãrinþii în gãsirea timpului liber pentru a sta cu familia ºi, în mod special, cu copiii lor.

Acesta este semnalul cel mai îngrijorãtor: dacã ocupaþiile noastre ne rup de cei din jur sau ne stricã relaþiile cu ei, undeva greºim.

Fiind împovãraþi de griji, cufundaþi în muncã, obiºnuiþi sã fim “în prizã”, în tensiune, nici nu mai ºtim de ce avem nevoie cu adevãrat, care este concret acel lucru faþã de care celelalte îºi pot gãsi locul potrivit. Dupã acest semnal de alarmã pãrintele a scos în evidenþã cum trebuie privit timpul liber. Timpul liber trebuie sã fie un timp pentru a ne reîmprospãta forþele pentru a putea munci mai mult dupã terminarea lui, timp de recreere, de destindere, dar ºi ocazia de a ne aduna sufletul, de a ne uºura poverile, de a ne bucura alãturi familiei, de a ne regãsi vocaþia de soþi, de pãrinþi, de a îmbunãtãþi practica rugãciunii în comun, timp de cunoaºtere ºi comunicare, timp de a iubi, pentru

refacerea sau întãrirea relaþiilor din familie Dupã conferinþã, copiii, animaþi de surorile Narcisa ºi Roberta, au prezentat un mic spectacol de cântece, poezii ºi o micã scenetã unde au avut posibilitatea sã-ºi etaleze, în faþa pãrinþilor, talentele lor artistice. Pãrinþii au rãmas foarte impresionaþi de modul cum copiii lor au evoluat în acest program artistic ºi ºi-au manifestat profunda recunoºtinþã faþã de surorile Maria Ward pentru dãruirea lor. Cu toþii au recunoscut cã, dincolo de instituþia grãdiniþei, stau niºte persoane care se dãruiesc în mod gratuit ºi cu mult spirit de sacrificiu pentru desãvârºirea actului educaþional. Mulþi pãrinþi au afirmat cu admiraþie cã aici copiii reuºesc sã asimileze informaþiile pentru cã sunt transmise cu multã dragoste, lucru care pentru ei este foarte important. În urma acestui timp dedicat cunoaºterii reciproce, comitetul de pãrinþi a convocat o adunare în plen numai cu pãrinþii, unde au fost puse în discuþie unele idei din conferinþã ºi alte subiecte propuse de ei.

Bucurie, entuziasm, satisfacþie ºi o mare dorinþã de a continua aceste întâlniri sunt cuvintele ºi sentimentele care ar putea caracteriza cel mai bine sfârºitul acestei întâlniri.

Sr A Sr.. NARCISA NARCISA,, Sr Sr.. ROBERT ROBERTA

Din viaþa Arhidiecezei

Din viaþa parohiei Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul

Rãspunzând la invitaþia pãrintelui paroh, Mihai Mãrtinaº, duminicã, 21 octombrie 2007, PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de Bucureºti, a fãcut o vizitã pastoralã în parohia Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul din Bucureºti. Vremea deloc prietenoasã nu a fãcut decât sã sporeascã bucuria enoriaºilor, pentru care vizita Preasfinþitului a fost o surprizã fericitã. Pentru cã vizita a coincis cu Ziua Mondialã a Misiunilor, în predica sa, episcopul a vorbit despre necesitatea misionarilor ºi a activitãþii lor, ºi despre modul în care fiecare creºtin poate ºi trebuie sã contribuie la opera misionarã a Bisericii. „Prin rugãciune, fiecare îºi poate aduce contribuþia sa la opera misionarã.

Fiecare trebuie sã aibã o activitate misionarã, adicã sã fie creºtin prin cuvânt ºi viaþã. Ce poate fi mai frumos decât o familie care ºtie sã trãiascã cu adevãrat, în societatea de azi, credinþa ºi valorile creºtine. Astfel, ea devine o familie misionarã!”.

Ziua de rugãciune pentru misiuni ºi pentru misionari a fost marcatã într-un mod deosebit ºi de copiii ºi tinerii parohiei care, la oferirea darurilor, au adus în faþa altarului simboluri ale acestei slujiri: crucea, Cartea Sfântã, stola, sandalele ºi toiagul. ªi cântecele pentru Liturghie au fost alese în mod special pentru aceastã celebrare.

Pentru cã doar cu o zi înainte avusese loc deschiderea noului An Pastoral dedicat Familiei ºi Sfintei Scripturi, în omilie s-a vorbit ºi despre importanþa Cuvântului lui Dumnezeu în viaþa de credinþã în general, ºi în viaþa de familie, în special. „Cuvântul lui Dumnezeu îi uneºte pe membrii familiei ºi fortificã viaþa de familie. Inspirã atunci

când trebuie sã se ia decizii importante ºi nu tocmai uºoare pentru viaþa unei familii”, a spus Episcopul Cornel.

La sfârºit, dupã ce parohul i-a mulþumit Episcopului în numele sãu personal ºi în numele credincioºilor, oaspetele ºi-a exprimat bucuria cã a putut celebra, alãturi de aceastã comunitate, Ziua Misiunilor ºi cã i-au mulþumit împreunã lui Dumnezeu pentru darul credinþei. Apoi a adãugat cã de fiecare datã când revine în biserica din Bãneasa descoperã noi nuanþe ale frumuseþii acestui lãcaº.

Capela Universitarã Sfânta TTereza ereza, Bucureºti

Cuvintele pe care le-am spus sunt duh ºi viaþã (In 6, 13) Duminicã, 14 octombrie 2007, la biserica Sfânta Fecioarã Maria a Harurilor (Bãrãþia) din Bucureºti, a început activitatea în sectorul pastoraþiei universitare din cadrul Arhidiecezei de Bucureºti. Liturghia de deschidere a fost celebratã de pãrintele Iosif Tiba, care este capelan universitar al Arhidiecezei de Bucureºti, pãrintele Tadeusz Rostworowski SJ ºi pãrintele Cristian Piºta.

Echipa care se va dedica pastoraþiei universitare invitã studenþii ºi profesorii universitari la urmãtoarele activitãþi, pe parcursul anului universitar 2007-2008: Sfânta Liturghie - pentru universitari - celebratã în fiecare duminicã, la ora 16.00, în capela aflatã în subsolul Catedralei Sfântul Iosif, din Bucureºti; Cerc de filozofie, miercurea, 19.30 – 21.00; Cerc biblic, vinerea, 19.30-20.30; Conferinþe, în fiecare duminicã dupã Sfânta Liturghie; Cineclub, în ultima duminicã din lunã; Veghe de Advent – 2 decembrie 2007; Veghe de Crãciun – în faþa icoanei Sfintei Fecioare Maria a universitarilor, înmânatã de Sfântul Pãrinte – 16 decembrie 2007; Crãciunul studenþilor –liturghie ºi program special - 23 decembrie 2007; Revelionul studenþilor – 31 decembrie 2007. În anul 2008 se vor derula diferite activitãþi pe care le putem decide împreunã!

Dacã sunteþi profesor universitar sau student vã rugãm sã-l contactaþi pe pãrintele Iosif Tiba la numãrul de telefon: 0721 77 35 14 sau la adresa de e-mail: iosiftt@yahoo.fr.

A consemnat IRINA ISÃCESCU

M.C.

Deschiderea noului an pastoral Sfânta Scripturã ºi Familia

Sâmbãtã, 20 octombrie 2007, la Catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti, s-a deschis noul an pastoral cu tema Sfânta Scripturã ºi Familia, prin celebrarea solemnã a Sfintei Liturghii, prezidatã de Episcopul auxiliar de Bucureºti, Cornel Damian (fotoreportaj pe coperta 3). Aceastã celebrare a fost precedatã de conferinþa Lectio divina în familie, susþinutã de pãrintele Tarciziu ªerban, în Aula Magna a Institutului Teologic Romano-Catolic Sfânta Tereza din Bucureºti.

Pãrintele Fabian Mãriuþ, responsabil diecezan cu pastoraþia familiilor, a prezentat celor prezenþi un proiect care constã în organizarea unei asociaþii a familiilor catolice din Arhidieceza de Bucureºti., exprimându-ºi speranþa cã acesta se va concretiza ºi sub formã juridicã.

17

18

Îndrumar mediatic

Un Minut de Adolescenþã

Cinzeci ºi trei de filme de un minut vor participa la competiþia finalã a Festivalului Internaþional de film „Privind copiii” organizat la Bucureºti în perioada 14-19 noiembrie.

Filmele au fost realizate de copii ºi adolescenþi în situaþie de risc, cu vârste cuprinse între 11 ºi 18 ani, în timpul celor cinci tabere/ ateliere de creaþie video organizate de Asociaþia Signis România (Asociaþia catolicã pentru comunicare audio-vizualã) în colaborare cu UNICEF România.

Coordonaþi în permanenþã de profesioniºti, micii artiºti au fost iniþiaþi în tehnicile filmãrii digitale, scrierea unui scenariu, pregãtirea montajului, editarea materialului filmat, toate etape necesare producerii unui film de un minut.

Ei au fost, pe rând, actori, regizori, operatori ºi editori învãþând sã lucreze atât individual cât ºi în echipã. „Sãptãmâna aceasta am învãþat unii de la alþii. Coordonatorii ne-au învãþat cum sã facem un film, iar ei au învãþat sã fie din nou copii”, spunea la sfârºitul taberei Maria Toma, în vârstã de 16 ani, din Oradea. Iar colegul ei, Emanuel Floriº (17 ani), adãuga: “Tabãra asta de creaþie, atelierul acesta de film a fost... cel puþin pentru mine, ceva minunat. Am avut ocazia sã colaborez, sã învãþ, sã lucrez cu persoane care s-au dedicat trup ºi suflet ºi ne-au deomonstrat (nouã, ãstora mai tineri) cã noi contãm, ºi cã pãrerea noastrã conteazã”.

Laura Andreea Plugaru, o adolescentã de 14 ani, din Iaºi, imobilizatã în scanunul cu rotile, mãrturisea: “În aceastã tabãrã am învãþat sã folosesc aparatul foto ºi camera video. A fost o ocazie sã arãt ceea ce gândesc printr-un film de un minut. Aici am întâlnit oameni deosebiþi care m-au tratat ca ºi pe ceilalþi copii, lucru la care nu m-am aºteptat!””,.

Proiectul, coordonat la nivel naþional de dr. Rodica Buzoianu ºi realizat în parteneriat cu “The One Minutes Jr”, are ca scop promovarea drepturilor copilului prin film ºi le oferã celor mici oportunitatea de a-ºi face auzitã vocea de cât mai mulþi oameni, deschizându-le totodatã cãi cãtre manifestãri media, emisiuni de televiziune, festivaluri de artã ºi alte forumuri, care tradiþional sunt rezervate celor mari.

La Festivalul Internaþional de film „Privind copiii”, aflat la a doua ediþie, pe lângã filmele realizate de copii, vor fi prezentate ºi filme de ficþiune cu tematicã socialã, laureate la diferite concursuri internaþionale. În competiþie vor intra nouã filme documentare realizate de televiziuni sau producãtori independenþi din România ºi din þãrile europene.

Filmele documentare înscrise la festival vorbesc despre drepturile copilului.

Ochiul magic – Drumul spre nicãieri , de Dana Robea (TVR, 2007), ilustreazã situaþia copiilor reintegraþi în familie.

Izolaþi în România, în regia lui Dite Dinesz (TVR, 2006), este povestea tristã a unor mame care trebuie sã coboare un munte pentru a cumpãra pâine, pentru a merge la doctor ºi pentru a-ºi naºte copilul.

Copiii din Casa lui Helen, o producþie BBC (2007), prezintã primul cãmin pentru copiii suferinzi de boli terminale.

Povestea lui Aaron ºi Connor, în regia lui Lindsay Hill, (BBC Scottland, 2006): doi fraþi, de 13 ºi respectiv 15 ani, luptã împreunã pentru ca cel mai mic dintre ei, Connor, purtãtor de handicap, sã fie considerat o persoanã “normalã”.

Copii în sclavie, în regia lui Richard Alwyn (BBC Current Affairs, 2007), prezintã istoria vieþii a cinci copii vânduþi de familiile lor în încercarea acestora de a scãpa de sãrãcie.

Copilul: o marfã, în regia lui Hubert Dubois (CFRT/ Galaxie Production, 2007), ilustreazã infernul prin care trece Grace, o adolescentã nigerianã, trimisã sã se prostitueze pentru a rambursa un împrumut fãcut de pãrinþii ei.

De ce democraþia? Votaþi pentru mine, vã rog, în regia lui Weijun Chen (BBC, 2007) prezintã un experiment efectuat într-o ºcoalã din Wuhan (China), unde elevii dintr-o clasã a treia au ales pentru întâia oarã ºeful de clasã în mod democratic.

Singur între patru pereþi, în regia Alexandrei Westmeier (MDR/ WDR, ARTE, 2007), este povestea tristã a unor copii deþinuþi într-o închisoare pentru minori din Rusia.

Cortina de zahãr, în regia Camilei Guzmán Urzúa (Luz Films/ Paraiso Productions Diffusion, 2006), un documentar care reflectã ceea ce a fost Revoluþia cubanezã în ochii celor care s-au nãscut ºi au crescut cu ea.

Trofeul SIGNIS UNICEF pentru Drepturile copilului va fi acordat celor mai bune programe de televiziune despre drepturile copiilor.

CRISTINA GRIGORE

Social

Doctrina socialã a Bisericii ne învaþã despre… vocaþia universalã a creºtinismului

Mentalitatea prevalentã în mesajele furnizate de mass-media tinde sã afirme cã toate sunt la fel de bune (sau rele), favorizând astfel relativismul, pluralismul ºi, în cele din urmã, pasivitatea ºi indiferenþa. Biserica, în schimb, care celebreazã în acestã lunã sãrbãtoarea lui Cristos Regele Universului, ne învaþã cã… mesajul creºtin oferã o viziune universalã asupra vieþii oamenilor ºi a popoarelor de pe pãmânt, care duce la înþelegerea unitãþii familiei umane. Aceastã unitate nu se va construi prin forþa armelor, a terorii sau a violenþei, ci este mai curând izvorâtã din acel “model suprem de unitate, reflectare a vieþii intime a lui Dumnezeu unul în trei persoane, ... pe care noi creºtinii o desemnãm prin cuvântul „comuniune”, o cucerire a forþei morale ºi culturale a libertãþii.

Mesajul creºtin a fost decisiv în a face omenirea sã înþeleagã cã popoarele tind sã se uneascã nu numai în scopul unor forme de organizare, miºcãri politice, proiecte economice sau în numele unui internaþionalism abstract ºi ideologic, ci pentru cã se orienteazã liber cãtre cooperare, conºtiente cã sunt „membre vii ale unei comunitãþi mondiale”.

(Doctrina socialã a Bisericii. Compendiu., Ed. Universitãþii din Bucureºti, 2006, pag. 267)

Ajutaþi la construirea bisericii de la Medgidia

Parohia din Medgidia are nevoie de o bisericã nouã. În momentul de faþã credincioºii participã la Liturghie într-o bisericuþã din lemn, devenitã neîncãpãtoare. Comunitatea nu are posibilitãþi financiare pentru construirea unei biserici noi. Dar are credinþã ºi speranþã!

Doamna Rita De Michele, o italiancã îndrãgostitã de România ºi de meleagurile dobrogene, ºi-a oferit deja sprijinul. O asemenea construcþie implicã, însã, costuri destul de mari!

Alãturaþi-vã doamnei De Michele ºi ajutaþi Arhiepiscopia de Bucureºti sã construiascã la Medgidia o casã pentru Dumnezeu. ªi Dumnezeu vã va rãsplãti!

Cu binecuvântare, Pr. Alois Arcana, director economic arhiepiscopal _______________ Donaþiile pot fi fãcute în unul din conturile deschise la banca SANPAOLO IMI BANK ROMANIA S.A. Sucursala Bucureºti: titular: Alois Arcana * în RON: RO21WBAN2511000041804197 * în USD: RO73WBAN2511001041804197 * în EUR: RO98WBAN2511022041804197

19

20

Istorie ºi Spiritualitate

„Ghimpele din Coroana de spini a Mântuitorului” Despre relicva conþinând un spin din Coroana Mântuitorului, relicvã pe care Monseniorul Ghika o purta pretutindeni ºi prin care a obþinut multe vindecãri miraculoase, am început sã vorbim într-o ediþie trecutã a revistei noastre (AC, septembrie 2007), citând câteva note semnate de Emanuel Cosmovici Cosmovici, la o impresionantã mãrturie a pãrintelui Menges despre Monseniorul Ghika.

Continuãm aceastã prezentare, grupând secvenþe din respectivele adnotãri, ce parcurg momente terifiante, din timpul „marii percheziþii”, când relicva a fost confiscatã de autoritãþile închisorii, pentru a asista apoi la drumul ei miraculos, dupã 1954, pânã va ajunge în mâinile unui discipol al Monseniorului, pãrintele Horia Cosmovici. (A.C.)

„Monseniorul a fost un om de mare sprijin sufletesc în închisoarea noastrã, dar era ºi un mare doctor. Doctor în ce sens? În buzunarul hainelor era un ghimpe, spunea el, din Coroana de spini a Mântuitorului. Când cineva se-mbolnãvea de ceva, alerga la Monsenior sau îl duceau alþii la Monsenior. Monseniorul îi punea capul în poalã, cã de altfel Monseniorul ºedea mai mult pe prici, în pat... punea capul în poalã ºi aplica ghimpele acela ca un plasture pe locul durerii sau pe locul suferinþei ºi rostea în gând o rugãciune. Iar când se termina rugãciunea, bolnavul era vindecat. Cazurile acestea erau aproape zilnice.” (Prof. Florea Costache) (...)

Ne întrebãm cum a trãit Monseniorul riscul permanent al pierderii relicvei, dacã noi, astãzi, trãim cu emoþie aceastã surprinzãtoare salvare a ei. În Manuscrisul III, Prof.

Costache afirmã explicit cã era vorba de „un spin pe care îl þinea ascuns faþã de administraþia închisorii”. (...)

Marea percheziþie din noiembrie 1953 (...) este redatã în dialogul emoþionant ce a avut loc între Prof. Florea Costache ºi Pr. Horia Cosmovici. Ambii cunoscuserã Jilava ºi ambii au fost mai mult decât apropiaþi de Monseniorul Ghika. (Pr. Cosmovici s-a dus în anul 1992 la Roºiorii de Vede pentru a-l întâlni pe Prof. Costache).

F.C.: 12, 12 jumãtate noaptea. Un grup de ofiþeri... eram în celula 2 ºi ne-au dezbrãcat la piele ºi ne-au bãgat pe un coridor. Era iarnã, frig, ºi el, sãracul, era numai piele ºi os. Cã cineva vorbeºte cã era voinic, robust... Nu era. Era... aºa. ªi ne-au þinut vreo douã ore. În pielea goalã. ªi i-a gãsit într-un buzunar un ghimpe, cum spunea el, din Coroana de spini a Mântuitorului. Cu care fãcea minuni acolo... În închisoare. ªi l-a-ntrebat un ofiþer: „Ce e cu asta?”

ªi el a rãspuns... deduc cã el a rãspuns, pentru cã era nedumerit ofiþerul de Securitate: „Ghimpele din Coroana de spini a Mântuitorului?”. „Mai spune o datã”. ªi când i-a spus a doua oarã cã e ghimpele din Coroana de spini a Mântuitorului, ofiþerul a tresãrit. S-a uitat în dreapta ºi-n stânga ºi a luat ghimpele ºi l-a bãgat în buzunar. Dacã s-ar putea da de urma acestui ghimpe ar fi bine.

H.C.: S-a dat. A sosit la mine ºi acum e unde trebuie.

F.C.: Ghimpele?

H.C.: Da. F.C.: Îmi pare bine... Uite cã Dumnezeu face minuni.

H.C.: Face minuni. Nici eu nu ºtiu cum a ajuns la mine, dar a ajuns la mine ºi l-am dat Bisericii pentru cã asta nu i... aparþine Bisericii oarecum ºi... aºa.

F.C.: ªi dup-aceea ne-am îmbrãcat, am trecut fiecare la locurile noastre...

H.C.: Eu... cã vã-ntrerup... Deci înseamnã... dacã ofiþerul a bãgat ghimpele în buzunar, înseamnã cã ofiþerul a vrut sã salveze ghimpele Mântuitorului, pentru cã el a ajuns pe cale oficialã la... la...

F.C.: ªi eu m-am gândit la treaba asta ºi, dacã el pe cale oficialã a fãcut sã parvinã ghimpele de acolo, de unde a plecat... (...)

La moartea lui Vladimir Ghika, Pr. François Van Der Jonckeyd a primit relicva de la Ionel Cofariu (care o ridicase, o datã cu bagajul personal, de la închisoarea Jilava – v. nota 68). La arestarea lui Père François (la 18.04.1957), relicva era împrumutatã pentru un bolnav îngrijit de Ion ºi Clelia Obreja (Clelia Ottone-Obreja a ilustrat cãrþi pentru copii).

Aceºtia au þinut-o ascunsã. Înainte de a emigra în Italia, au dat-o lui Agenor Danciul, care ieºise din închisoare. Agenor Danciul a împrumutat-o lui Horia Cosmovici (...). Dupã moartea lui Agenor Danciul, Horia Cosmovici a înmânat-o (dupã 1989) Arhiepiscopului catolic de Bucureºti, Dr. Ioan Robu.

Aceastã relicvã existã ºi astãzi. Ea a fost recunoscutã de Pr. Agenor Danciul, de Pr. Horia Cosmovici ºi de martorii în viaþã care au vãzut seria a IV-a a filmului documentar „Monseniorul Ghika, un sfânt contemporan” realizat de Dna Anca Filoteanu pentru postul B1TV. (Filmul poate fi vizionat integral pe site-ul www.vladimirghika.ro, site iniþiat de Pr. Ioan Ciobanu, paroh la Biserica „Sacré Coeur” din Bucureºti, unde a slujit Mons. Vladimir Ghika). Faptul cã relicva existã ºi astãzi confirmã, printre multe altele, adevãrul mãrturiilor care ne-au parvenit din adâncul Jilavei.

Istorie ºi Spiritualitate

Amintirea slujitorului lui Dumnezeu, Vladimir Ghika, în parohia sa...

Parohia Sacre Coeur... Din anul 1991, o devoþiune prinde contur din ce în ce mai puternic ºi mai emoþionant, fiind o sãrbãtoare a comuniunii familiilor pe verticala timpului: sunt comemoraþi, primãvara ºi toamna, credincioºii rãposaþi. În amintirea lor, îºi unesc rugãciunea familiile care se apropie astfel, atât în devoþiune, cât ºi la agapa ce urmeazã, împãrtãºindu-ºi preocupãrile ºi speranþele, privind spre sãrbãtoarea tuturor sfinþilor, cu care începe calendarul lunii noiembrie ºi imediat apoi, comemorarea credincioºilor rãposaþi.

Este o formã de participare la „comuniunea sfinþilor”, o practicã strãveche a Bisericii ºi o formã de manifestare a credinþei care dãinuie, învingând timpul ºi vremurile. Cãci – scrie Monseniorul Ghika – Cea mai potrivitã cale de a-i sãrbãtori pe sfinþi este aceea de a le semãna lor. De ce n-am încerca sã trãim ca ei, fie ºi numai o zi , de ziua lor?

Cuvintele acestea au o rezonanþã deosebitã în comunitatea noastrã, care se roagã intens pentru ridicarea slujitorului lui Dumnezeu, Vladimir Ghika, la cinstea sfintelor altare.

Privind aceastã bogãþie a comuniunii, dna Ioana Maria Þurai îºi aminteºte: „Timp de 34 de ani, din februarie 1957 pânã în aprilie 1991, eram cuprinsã de tristeþe când treceam prin faþa bisericii copilãriei mele. Poarta era încuiatã, iar clopotul, pe care-l putusem auzi zilnic din casã, era mut. Vestea cã biserica se va redeschide am primit-o de la pãrintele Ioan Ciobanu, într-o zi de primãvarã timpurie, în anul 1991. Inaugurarea oficialã a parohiei a avut loc la 1 decembrie 1991… Puþini mai rãmãseserã dintre vechii enoriaºi ai comunitãþii române de dinainte de 1957… Spre bucuria noastrã, comunitatea catolicilor din parohia Preasfintei Inimi a lui Isus are parte, dupã aproape 16 ani de la inaugurare, de o bisericã amenajatã cu multã grijã ºi de o casã parohialã restauratã. Cãlãuzit de memoria Monseniorului Ghika, inspirat de comportamentul primilor creºtini ºi ajutat de Asociaþia Vincenþianã – Conferinþa Sf. Iosif Muncitorul, parohul nostru este preocupat sã menþinã o comunitate unitã, dar se gândeºte ºi la problemele fiecãrui enoriaº în parte. Imitându-I pe primii creºtini, începând din octombrie 1992, ne adunãm dupã serviciul divin, în ultima sâmbãtã din luna octombrie ºi într-o sâmbãtã din Timpul Pascal, într-o agapã frãþeascã…”.

“Acest lucru este o mare binecuvântare – adaugã dl. Alex. Necula -, este o inspiraþie de iubire ºi dãruire “moºtenitã” în aºezãmintele fondate de Monseniorul Ghika ºi de surorile din ordinul Sf. Vincenþiu de Paul. “Impresionantã liturghia de pomenire! Exclamã dna Stela Mãrculescu – sufletul nostru cântã, alãturi de Biserica toatã: “Cristos a înviat!” – imnul credinþei noastre, al speranþei noastre. Ne rugãm pentru rãposaþi: pãrinþi, rude, prieteni, dar ºi pentru ne-prieteni, sau pentru cei pe care nu-i mai pomeneºte nimeni. Îl amintim cu pioºenie de martirul credinþei, prinþul Monsenior Vladimir Ghika… Îl amintim pe acel papã bun ºi cald al zilelor noastre, plecat ºi el la Tatãl, cãci l-am vãzut, l-am atins ºi ne-a umplut sufletul de iubire, speranþã,

credinþã! Dãinuie ca un ecou drag cuvintele lui: “Curaj! Nu vã temeþi!”

Rugãciunea plinã de luminã în aceastã “comuniune a sfinþilor”, agapa ce a urmat îi sugereazã dnei Polixenia Demeny imagini ale primilor creºtini, reflectând “fraternitatea, comuniunea, caritatea…”.

Imagini ºi simboluri pe care Dl Cãlin Hilohi le evocã în câteva însemnãri care meritã o prezentare mai extinsã ºi din care citez deocamdatã un scurt fragment: “Posibilitatea unei comunicãri destinse, într-o atmosferã mai puþin “solemnã” ºi “oficialã”, a constituit un antidot puternic la înstrãinarea ºi egocentrismul induse în noi toþi de ritmul trepidant ºi de mercantilismul prezentului ºi a oferit o ºansã pentru strângerea relaþiilor personale dintre participanþi, prin identificarea unor preocupãri sau pasiuni comune, depãºind insuficienþa generatã de rapiditatea comunicãrilor ocazionate de participãrile la viaþa liturgicã obiºnuitã”. ªi iar privim spre cuvintele Monseniorului Ghika: Mai mult decât am crede, deschiderea mâinilor duce la deschiderea sufletelor, M.F împreunarea mâinilor duce la unirea sufletelor”. ((M.F M.F..)

Figuri ilustre Pr Pr.. Iosif Gerstenengst (1920-1992)

S-a nãscut în 1920 la Ciacova, judeþul Timiº, ºi a absolvit Academia Teologicã romano-catolicã din Timiºoara. A fost sfinþit preot la 25 februarie 1945, iar din 1958 a activat ca preot ºi organist la Catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti. A susþinut numeroase concerte în Catedralã ºi a colaborat cu marile orchestre filarmonice din þarã ºi strãinãtate. „Prin tot ceea ce a împlinit ca preot ºi muzician, Iosif Gerstenengst rãmâne simbolul omului bun, al preotului înþelegãtor, iertãtor, al muzicianului devotat prin vocaþie lui Dumnezeu”, scrie prof. Dr. Marcel Octav Costea.

La rândul sãu, marele om de culturã Iosif Sava îl omagia în Prefaþa cãrþii „Orga lui Iosif Gerstenengst” pe omul ºi organistul „ce a slujit muzica cu o neostenitã credinþã în puterea ei de a-i face pe oameni mai buni, mai nobili, mai apropiaþi de idealurile îndumnezeirii noastre”.

Moare în anul 1992, rãmânând în memoria contemporanilor ca unul din cei mai virtuoºi organiºti din România secolului al XX-lea.

Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOº

21

22

Din istoria creºtinismului Pr Pr.. EMANUEL DUMITRU

Cultul Penticostal sau Biserica lui Dumnezeu Apostolicã Scurt istoric

Cadrul istoric ºi religios în care apar penticostalii coincide cu începutul secolului al XX-lea ºi mediul baptist. Întemeietorul penticostalismului a fost Carol Parham Parham, un pastor baptist din California. El a început sã predice o “nouã revãrsare a Duhului Sfânt” sau o nouã Cincizecime (Pentecostes = cincizecime, momentul coborârii Duhului Sfânt, la cincizeci de zile dupã sãrbãtoarea Învierii Domnului, de unde ºi numele de penticostali). El susþinea astfel cã Duhul Sfânt s-a ºi coborât deja, peste 13 persoane, la 3 ianuarie 1901. Destul de rapid, cultul s-a rãspândit ºi în Europa, mai întâi în Norvegia, apoi în Germania, prin pastorul luteran Johann Paul Paul, convertit la noua doctrinã ºi care a devenit conducãtorul cultului în Germania.

Penticostalii îºi revendicã originea în însãºi întemeierea bisericii creºtine la Coborârea Duhului Sfânt, mai ales prin practicarea “vorbirii în limbi”. În funcþie de locul unde se aflã, de numãrul de membri sau de tradiþiile locale, penticostalii sunt cunoscuþi sub mai multe denumiri: Credinþa apostolicã, Adunarea lui Dumnezeu, Biserica lui Dumnezeu, Biserica Penticostalã a Sfinþilor, Biserica Evangheliei Depline, Biserica Salem ºi altele. Prima publicaþie “Vestitorul Evangheliei” a fost editatã la Akron, în statul Ohio. În momentul de faþã sunt rãspândiþi în toatã lumea, au comunitãþi destul de CAROL PARHAM mari în America Latinã ºi în Africa.

Desfãºoarã o misiune foarte activã prin mijloace moderne, au peste tot locaºuri de cult moderne, se ocupã cu educaþia copiilor ºi a tineretului, au înfiinþat orfelinate, case pentru bãtrâni, institute de dezalcoolizare, tipãresc reviste, cãrþi, iar “misionarii” desfãºoarã un intens prozelitism, penticostalii fiind astãzi una dintre cele mai active ºi mai mari miºcãri religioase pe plan mondial.

Apariþia în România

Ideile penticostale au pãtruns în þara noastrã din Ungaria.

Primul român, considerat întemeietorul penticostalilor la noi, a fost arãdeanul Pavel Budeanu Budeanu, plecat înainte de 1910 în America, unde a ajuns în contact cu penticostalii ºi le-a îmbrãþiºat doctrina. Întors în þarã, cu sprijinul unor maghiari mai înstãriþi a întemeiat prima comunitate. Un alt personaj important a fost pastorul

baptist Ioan Bododea din Brãiliþa care, atras de “vorbirea în limbi”, abandoneazã baptismul ºi se intituleazã “ºeful” Bisericii lui Dumnezeu cea Apostolicã. Traduce o profesiune de credinþã penticostalã intitulatã “Declararea fundamentului adevãrat al Bisericii lui Dumnezeu”, iniþiazã douã tipãrituri “Glasul adevãrului” ºi “ªtiinþa sfinþilor”. În 1925, prin decizia Ministerului Cultelor ºi Artelor, au fost interziºi în România, dar, cu toate acestea, au funcþionat clandestin; au fost scoºi în afara legii ºi în anul 1942.

O parte din ei s-au organizat în cadrul cultului baptist, în timp ce alþii, în ascuns, îºi þineau adunãrile noaptea. În 1945, într-o conferinþã la Arad, s-a decis înfiinþarea Asociaþiei Religioase Penticostale ºi reeditarea revistei “Vestitorul Evangheliei”. În fruntea asociaþiei, ca preºedinte, a fost ales Gheorghe Bradin Bradin. În 1949 existau trei organizaþii: Asociaþia “Biserica lui Dumnezeu Apostolicã Penticostalã”, Asociaþia “Creºtinii botezaþi cu Duhul Sfânt” ºi Asociaþia “Ucenicii Domnului Isus Cristos”. În 1950 au primit recunoaºterea juridicã sub numele de Cultul Penticostal sau Biserica lui Dumnezeu cea Apostolicã. Dupã 1989, prin reîntoarcerea unor penticostali plecaþi în Apus ºi prin înlocuirea capilor “compromiºi”, miºcarea penticostalã a devenit mult mai activã.

Doctrina

Între cele mai importante învãþãturi ale penticostalilor, pe lângã cele menþionate la început ºi care sunt comune tuturor cultelor neoprotestante, putem aminti: traducerea penticostalã a Bibliei (versiunea Cornilescu), singura admisã; Duhul Sfânt ca temelie a concepþiei penticostale ºi Botezul cu Duhul Sfânt care se poate primi ºi prin punerea mâinilor; atunci când boteazã cuapã, penticostalii practicã o singurã afundare; Cina Domnului se oficiazã cu azimã ºi must; se practicã “spãlarea picioarelor”; conducãtorii sunt pastorii ºi diaconii; se respectã duminica ºi alte sãrbãtori; mântuirea se realizeazã prin harul lui Dumnezeu; faptele bune (milostenia) au valoare mântuitoare; cred în împãrãþia de 1000 de ani pe care Cristos o va întemeia împreunã cu credincioºii adevãraþi; practicã “vorbirea în limbi” ºi “tãlmãcirea limbilor”, date prin Duhul Sfânt.

Lecturi

Sf. Ioan Gurã de Aur „Întru lauda sfinþilor mucenici“ Ed. Ars Longa, 2007 ; 275 p.

Cartea pe care v-o prezint este importantã din trei motive: întâi, pentru cã îl iniþiazã pe cititorul contemporan în opera unuia dintre cei mai mari oratori ai creºtinãtãþii - Sf. Ioan Gurã de Aur sau Chrysostomul, cum i se spune în greceºte (354 - 407), Doctor ºi Pãrinte al Bisericii. Apoi, pentru valoarea documentarã a acestor texte. Citindu-le, putem reconstitui o lume dispãrutã cu multe secole în urmã: aflãm amãnunte despre împãrat ºi curtea imperialã, despre coexistenþa lumii creºtine cu lumea pãgânã, despre obiceiurile ºi mentalitatea epocii, despre imaginea ºi rolul femeii, despre vicii ºi virtuþi, despre persecuþiile sângeroase la care erau supuºi creºtinii. Aflãm câte ceva despre viaþa liturgicã, dar ºi despre intrigile politice, despre sãrbãtorile pãgâne ºi cele creºtine, despre erezii ºi lupta neobositã a Bisericii de a pãstra ºi rãspândi dreapta credinþã. În fine, cartea reprezintã o formidabilã lecþie de retoricã. Trebuie spus cã Sf. Ioan Gurã de Aur a studiat oratoria cu un celebru profesor grec de retoricã - Libanius - ºi cã ºi-a început cariera ca avocat, fiind apoi atras de viaþa monasticã. Dupã ºase ani, a fost uns diacon, apoi preot. În 398, împãratul Arcadius îl numeºte pariarh de Constantinopol.

Dar patriarhul de Alexandria ºi împãrãteasa Eudoxia comploteazã, reuºind sã obþinã depunerea sa din scaunul patriarhal ºi exilarea.

Sfântul este rechemat, pentru a fi alungat din nou. Relaþia ambiguã ºi tensionatã cu puterea imperialã este dublatã de o impresionantã legãturã de iubire între pãstor ºi turma ce i-a fost încredinþatã, iar aceasta din urmã o rãscumpãrã pe cea dintâi. „Întru lauda sfinþilor mucenici“ este o culegere de predici rostite la sãrbãtoarea sfântului respectiv. Unele nume sunt binecunoscute (Ioan Botezãtorul, Petru, Lazãr, Ilie), altele aparþin unor sfinþi locali, martiri din Antiohia (Meletie, Luchian, Vavila, Iuventin ºi Maximin, Pelaghia, Roman, Iulian, Varlaam, Tecla, Foca). Scopul strãlucitului predicator este dublu: în primul rând, lauda lui Dumnezeu ºi a celui / celei care a mãrturisit cu viaþa credinþa sa în Cristos; în al doilea rând, prezentarea unui exemplu, oferirea unui model de viaþã creºtinã desãvârºitã, spre învãþãtura ºi folosul duhovnicesc al ascultãtorilor sãi.

Parcurgând omiliile Sfântului Ioan Gurã de Aur, cititorul de astãzi nu poate sã nu fie impresionat de varietatea - cu adevãrat diabolicã - a chinurilor pregãtite pentru cei care îl mãrturiseau pe Cristos: înfometarea, înecul, decapitarea, aruncarea în prãpastie, tãierea limbii, arderea de viu. Pe de altã parte, la fel de

impresionantã este credinþa lor de neclintit: mucenicii primesc moartea cu bucurie, ºtiind cã rãsplata lor vine de la Acela pe care l-au mãrturisit.

Arhitectura predicilor are la bazã figura antitezei, omniprezentã ºi multistratificatã: creºtinism vs. pãgânism, virtuþi vs. vicii, Dumnezeu vs. diavol, Cristos vs. zeii pãgâni, chinuri ºi încercãri vs. cununa biruinþei, adevãr vs. minciunã, puterea spiritualã vs. puterea lumeascã, moartea vremelnicã vs. viaþa veºnicã.

Geniul retoric al Sf. Ioan Gurã de Aur creeazã imagini poetice a cãror frumuseþe a strãbãtut secolele: „Nu este nicidecum mai strãlucitor cerul împodobit cu puzderii de stele, pe cât sunt de împodobite trupurile mucenicilor cu strãlucirea puzderiei de rãni“ (p. 35). În predica rostitã în cinstea Sf. Ioan Botezãtorul - una dintre cele mai frumoase din acest volum - autorul pune în gura lui Cristos aceste cuvinte: „Am venit ca om, deºi sunt Dumnezeu, pentru ca pe oameni sã-i fac Dumnezei. Am luat de la voi maicã sãracã, pentru ca voi sã puteþi sã-L chemaþi Tatã pe Pãrintele Meu. M-am hrãnit ca prunc cu hranã din lapte pentru ca sã Mã dau pe Mine hranã celor credincioºi. Am fost înfãºat în legãtori de prunc pentru ca sã rup legãturile fãrãdelegii“. Nu este de mirare cã Sf. Ioan din Antiohia a fost supranumit, încã din veacul al V-lea, „Gurã de Aur“.

Despre curajul sfinþilor în faþa morþii, Ioan Gurã de Aur scrie: „(…) dispreþuind viaþa de acum, […] cântãri ºi psalmi se cântau fãrã încetare, sfinte rugãciuni de toatã noaptea, sinaxe pline de învãþãturi ºi predici duhovniceºti ºi, astfel, când Biserica a fost închisã, închisoarea a devenit bisericã“. Cuvântul acesta mi se pare cã sintetizeazã perfect o realitate enigmaticã ce a strãbãtut epocile: ºi pe vremea Apostolilor, ºi în veacul al IV-lea, ºi în al XX-lea, închisoarea a devenit bisericã. Nici un tiran - fie el Iulian Apostatul sau Diocleþian, Stalin sau Pol Pot - nu a reuºit sã dezlege acest paradox: deºi mãrturisitorii adevãrului sunt uciºi, ei nu pot fi reduºi la tãcere. Sângele lor strigã din pãmânt, iar moartea lor aduce rod bogat, sporind credinþa ºi harul celor rãmaºi în viaþã.

Cu adevãrat, Biserica este întemeiatã pe sângele martirilor - din toate timpurile ºi din orice loc.

Mormintele martirilor sunt izvoare de har ºi vieþile sfinþilor sunt modele de urmat pentru credincioºi. Aceasta este lecþia preþioasã pe care o desprindem din predicile Sfântului Ioan Gurã de Aur.

ANA-MARIA BOTNARU

23

24

ªtiri

Nouã numire pentru Nunþiul apostolic în România

În urma urma demisiei prezentatã de Arhiepiscopul Erwin Josef Ender ºi acceptatã de Papa Benedict al XVI-lea, E.S. Jean-Claude Périsset, Nunþiu apostolic în România ºi în Republica Moldova, a fost numit Nunþiu apostolic în Republica Federalã Germania. E.S. Jean-Claude Périsset s-a nãscut la 13 aprilie 1939, în Dieceza de Lausanne, Geneva ºi Fribourg, din Elveþia. A fãcut studiile teologice la Seminarul diecezan din Fribourg (1959-1964). La 28 iunie 1964, a fost hirotonit preot ºi ºi-a început activitatea pastoralã ca vicar la Bazilica Notre Dame din Geneva (1965-1969). În paralel cu cursurile Universitãþii Pontificale Gregoriene (1969-1973), unde ºi-a luat doctoratul în Drept Canonic (1973), a urmat ºi cursurile de ªtiinþe Diplomatice ale Academiei Pontificale Eclesiastice (1971-1973). A intrat în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun la 4 iulie 1973.

La 12 noiembrie 1998 a fost numit Nunþiu apostolic în România, al treilea Nunþiu de la reluarea, în 1990, a relaþiilor diplomatice cu Vaticanul. Predecesorii lui în aceastã funcþie au fost E.S. John Bukovsky (1990-1995) ºi E.S. Janusz Bolonek (1995-1998). La ºase luni dupã numire, datoritã ºi eforturilor sale diplomatice, Papa Ioan Paul al II-lea vizita România (7-9 mai 1999), fiind pentru prima oarã când un Episcop al Romei a vizitat o þarã majoritar ortodoxã. În data de 22 martie 2003 a primit din partea Sfântului Pãrinte ºi numirea de Nunþiu apostolic în Republica Moldova. Însãrcinat cu afaceri ad interim al Vaticanului în România va fi, începând din data de 8 noiembrie, Mons.

Mauro Lalli, din Dieceza de Chieti-Vasto, Italia.

O stranie campanie publicitarã Autoritãþile din Toscana (Italia) au comandat o campanie publicitarã în care se foloseºte fotografia unui bebeluº pe a cãrui brãþarã de spital este scris cuvântul homosexual. Imaginea care urmeazã sã aparã pe panourile de publicitate din Toscana susþine ideea cã „Orientarea sexualã nu reprezintã o alegere”. Secretarul de stat al Vaticanului, Cardinalul Tarcisio Bertone, s-a exprimat împotriva controversatei campanii publicitare al cãrei scop este sã promoveze ideea cã homosexualitatea este geneticã. Prelatul a declarat cã „A face o campanie publicitarã în acest stil nu este o idee bunã. E puþin cam straniu. Nu ar fi trebuit sã se meargã atât de departe!”.

Catolicii au afirmat cã aceastã campanie constã în exploatare a unui nou nãscut pentru a promova un mesaj eronat conform cãruia homosexualitatea vine din naºtere.

Filozoful italian Gianni Vattimo, care a declarat deschis cã este homosexual, a criticat campania publicitarã ºi ºi-a exprimat îndoiala cã homosexualitatea poate fi explicatã prin gene.

“Iniþiativa este de prost gust”, a spus el, vorbind pentru ziarul italian Corriere della Sera.

Biserica Catolicã afirmã cã orientarea homosexualã nu reprezintã un pãcat, fiind însã o dezordine. Actele homosexuale sunt, în schimb, considerate pãcate.

Numele lui Dumnezeu este pacea

În perioada 21-23 octombrie s-a desfãºurat la Napoli cea de-a XXI-a Întâlnire Internaþionalã Oameni ºi Religii. Evenimentul la care au participat 315 lideri religioºi de diferite credinþe a fost organizat de Comunitatea Sant Egidio ºi a avut ca temã Spre o lume fãrã violenþã: Religii ºi culturi în dialog.

Prezent la Napoli, Papa s-a întâlnit cu liderii interreligioºi pe care i-a îndemnat sã promoveze pacea ºi spiritul de la Assisi. În comunicatul emis la încheierea întâlnirii, se afirmã: „Din Napoli putem spune, cu mai multã tãrie decât pânã acum, cã oricine foloseºte numele lui Dumnezeu pentru a-l urî pe altul, pentru a practica violenþa, pentru a finanþa rãzboiul, blestemã numele lui Dumnezeu. Dupã cum a spus ºi Papa Benedict al XVI-lea, niciodatã rãul ºi violenþa nu pot sã fie justificate invocând numele lui Dumnezeu”.

Andrea Riccardi, fondatorul Comunitãþii Sant Egidio, a anunþat cã urmãtoarea întâlnire va avea loc în Cipru. „Aceastã insulã reprezintã o frontierã care poate sã devinã o punte de dialog ºi de pace” a spus Riccardi. Arhi-episcopul ortodox Chrysostomos al II-lea al Ciprului a amintit cã în comunitatea pe care o pãstoreºte existã „... relaþii prieteneºti cu ceilalþi, atât cu musulmanii cât ºi cu evreii”. El ºi-a exprimat speranþa cã spiritul de la Assisi, unde a fost convocatã de Papa Ioan Paul al IIlea prima întâlnire internaþionalã, în 1986, va fi întãrit de „spiritul Ciprului”.

Este necesar „sã fim vãzuþi ca uniþi, în ciuda diferenþelor”, a mai spus Arhiepiscopul.

ªtiri

Ziua Mondialã pentru Depãºirea Sãrãciei Extreme

Pe 17 octombrie, cu ocazia Zilei Mondiale pentru Depãºirea Sãrãciei Extreme, adresându-se celor aproximativ 50.000 de pelerini aflaþi în Piaþa Sfântul Petru pentru obiºnuita audienþã din fiecare miercuri, Papa Benedict al XVI-lea a spus: „Diferenþa dintre bogaþi ºi sãraci a devenit mai evidentã ºi mai îngrijorãtoare, chiar ºi în cadrul celor mai avansate naþiuni din punct de vedere economic”.

Aceastã situaþie „face apel la conºtiinþa omenirii, deoarece condiþiile pe care le suferã un numãr atât de mare de oameni ofenseazã demnitatea fiinþelor umane ºi, în consecinþã, compromit progresul autentic ºi armonios al comunitãþii mondiale. Încurajez, aºadar, o creºtere a eforturilor de eliminare a cauzelor sãrãciei ºi a tragicelor consecinþe care derivã din ea”.

Prima Zi Mondialã cu aceastã temã a fost celebratã pe 17 octombrie 1987, la iniþiativa pãrintelui Joseph Wresinski (1917-1988). Atunci a fost amplasatã o piatrã comemorativã în Piaþa Trocadéro (redenumitã Piaþa Drepturilor ºi Libertãþilor Umane) din Paris “pentru victimele sãrãciei”. Iniþiativa a fost preluatã de Naþiunile Unite, în 1992, ca Ziua Mondialã pentru Eradicarea Sãrãciei. În acest an, celebrarea oficialã a avut loc în Bazilica San Giovanni in Laterano, în jurul unei copii a pietrei din Paris. Pe piatra originalã ºi pe copia ei este scris: „Oriunde bãrbaþii ºi femeile sunt condamnaþi sã trãiascã în sãrãcie, sunt violate drepturile omului. A lucra împreunã pentru a asigura ca aceste drepturi sã fie respectate este datoria noastrã solemnã”. Pe piatra din Roma s-a adãugat un citat al Papei Ioan Paul al II-lea: „Niciodatã sã nu mai fie discriminãri, excluderi, oprimãri, dispreþuirea celor sãraci ºi a celor umili”.

“ªtiinþele biomedicale sunt în ser viciul omului...” serviciul

La sfârºitul lunii octombrie sa desfãºurat la Roma cea de-a XXV- cea ediþie a Congresului internaþional al farmaciºtilor catolici, tema din acest an fiind Noile frontiere ale acþiunii farmaceutice. Cu aceastã ocazie, Sfântul Pãrinte a scos în evidenþã câteva aspecte care trebuie sã primeze în viaþa celor angajaþi în serviciul medical: ºtiinþele biomedicale „trebuie sã fie în serviciul omului” ºi nu invers: deci, nu folosirii experimentelor farmaceutice în detrimentul binelui persoanei aflate în tratament ºi da accesului solidar la tratamentele pentru þãrile sãrace precum ºi obiecþiei de conºtiinþã, când ea împiedicã sã furnizeze produse pentru avort sau vizând eutanasia.

Papa a observat cã actuala dezvoltare a arsenalului medical ºi posibilitãþilor terapeutice ce derivã din el „cere ca farmaciºtii sã reflecteze asupra funcþiilor din ce în ca mai ample pe care sunt chemaþi sã le aibã, în special ca intermediari între medic ºi pacient”.

Voi aveþi „un rol educativ faþã de pacienþi pentru o folosire justã a medicamentelor” ºi mai ales are o mare responsabilitate în a face „cunoscute implicaþiile etice privind folosirea unor medicamente”, a mai spus Sfântul Pãrinte.

Papa a solicitat farmaciºtilor catolici sã-ºi trãiascã profesia conform credinþei ºi sã susþinã uman ºi moral pacienþii, ajutând în acelaºi timp tinerii care se apropie de diferitele ramuri ale profesiei „sã reflecteze asupra implicaþiilor etice din ce în ce mai delicate ale activitãþii ºi deciziilor lor”.

Adaptare dupã Radio V atican, Catholica.ro Vatican,

Binefacerile ºi pericolele mass-media

În epoca marilor progrese ale tehnologiei comunicãrii este necesar ca pãrinþii ºi societatea sã vegheze în mod deosebit asupra pericolelor pe care acestea le pot avea asupra tinerilor.

Este concluzia raportului Good Servant, Bad Master: Electronic Media and the Family, publicat pe 15 octombrie de Vanier Institute of the Family din Ottawa (Canada).

Autoarea, Arlene Moscovitch, trecând în revistã studiile asupra mijloacelor de comunicare, pe cele din Canada ºi pe cele internaþionale, a scos în evidenþã atât aspectele pozitive, cât ºi pe cele negative ale utilizãrii acestora. Pozitiv este faptul cã mijloacele de comunicare pot fi o bunã sursã de educaþie ºi de destindere, dar ºi un instrument care permite familiei sã stea împreunã.

Drept consecinþe negative, sunt menþionate: riscul de a petrece foarte puþin timp cu familia ºi prietenii din cauza folosirii îndelungate a mijloacelor de comunicare; declanºarea problemelor de atenþie, a agresivitãþii ºi scãderea puterii de concentrare; creºterea riscului obezitãþii ºi a diabetului din cauza publicitãþii la produsele alimentare foarte bogate în sare, zahãr ºi grãsimi fãcutã în timpul programelor pentru copii; prea mult timp petrecut on-line; violenþa unor materiale la care copiii ºi tinerii au acces.

Raportul recomandã pãrinþilor sã-ºi formeze copiii în spiritul valorilor de care aceºtia au nevoie în viaþã, evitând sã lase acest aspect în grija mijloacelor de comunicare. Fiind astfel formaþi, copiii ºi tinerii vor putea sã discearnã informaþiile oferite de media.

Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

25

26

Pelerin la Vatican

Moartea Papei W ojtyla, o lecþie de viaþã; Wojtyla, ultimele momente din viaþa lui Ioan Paul al II-lea, într -o carte a ziaristului italian Marco Politi într-o „Papa Wojtyla – L’addio”, este cartea ziaristului italian Marco Politi despre ultimele momente din viaþa lui Ioan Paul al II-lea.

Volumul a apãrut la Editura Morcelliana ºi a fost lansat recent, la Roma, în prezenþa cardinalului Jean Louis Tauran, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Dialog Interreligios, care a spus: „Moartea unui Papã este parte integrantã a magisteriului sãu”. „Dupã ce-am terminat lectura cãrþii – a continuat cardinalul Tauran – mi-am spus cã Ioan Paul al II-lea a fost cu adevãrat un demn succesor al apostolului Petru; el a pecetluit, cu moartea sa, învãþãtura de o viaþã întreagã”.

Autorul cãrþii rememoreazã ultimele clipe de viaþã ale lui Ioan Paul al II-lea, subliniind extraordinara mãrturie de credinþã oferitã lumii de cãtre Papa polonez, în ceasul celei mai acute suferinþe.

Vã reamintim cã, pe 16 octombrie, s-au împlinit 29 de ani de la alegerea – ca Papã – a lui Karol Wojtyla.

Autorul cãrþii, Marco Politi, într-un interviu pentru Radio Vatican, ne explicã motivul pentru care a scris aceastã carte: „În starea lui de boalã, ºi, mai mult, în faza de suferinþã extremã, a reuºit sã transmitã un puternic mesaj asupra semnificaþiei suferinþei ºi, paradoxal, ºi asupra vieþii, tocmai prin intermediul acestei semnificaþii a durerii. Un mesaj care i-a impresionat, deopotrivã, pe credincioºi ºi pe necredincioºi; pe creºtini, musulmani ºi evrei. ªi, în opinia mea, acest lucru trebuia consemnat”.

Despre moºtenirea pe care a lãsat-o credincioºilor amintirea

suferinþei Papei Wojtyla, Marco Politi face urmãtoarea reflecþie: „Pierzând puterea cuvântului, a comunicãrii verbale – ce era fundamentalã pentru el – Ioan Paul al II-lea a reuºit sã le vorbeascã mulþimilor în alt fel, spunându-le – prin suferinþa asumatã în totalitate – cã nu-l interesa propria viaþã, ci misiunea de a arãta cã în creºtinism suferinþa are o valoare.

Credincioºilor le rãmân reflecþiile pe care Karol Wojtyla a reuºit sã le trezeascã într-o societate ca a noastrã, ce tinde sã îndepãrteze durerea ºi sã anuleze moartea, încât aceste subiecte ajung sã devinã tabu. Ioan Paul al II-lea a reuºit sã comunice faptul cã moartea este un moment important ºi cã viaþa trebuie trãitã pânã la sfârºitul natural al acesteia”.

Prezentare de ANCA MÃRTINAº GIULIMONDI

Noi episcopi ai Bisericii Greco-Catolice La 20 iunie 2007, la Blaj, Sinodul Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolicã, întrunit în ºedinþã sinodalã extraordinarã, dupã îndeplinirea formalitãþilor canonice prevãzute de Codex Canonum Ecclesiarum Orientalium, a procedat la alegerea a doi noi Episcopi. Astfel, în ºedinþa desfãºuratã la Sediul Arhiepiscopului Major, Sinodul Episcopilor, urmând procedura canonicã pentru alegerea episcopilor, i-a ales pe urmãtorii doi candidaþi: Pãrintele Mihai Frãþilã - Pãrintele Vasile Frãþilã, Bizãu, actualmente actualmente Rector profesor în Seal Pontificio Collegio minarul Eparhiei Pio Romeno din de Maramureº, ca Roma, ca Episcop Episcop al Curiei auxiliar al ArhiArhiepiscopale eparhiei de Alba Majore, cu sediul la Iulia ºi Fãgãraº, cu Blaj; Episcop Titular sediul la Bucureºti; de Appiaria.

Episcop Titular de Nove; Proclamaþi în data de 27 octombrie 2007, pomenirea Sf. Martir Nestor, ca episcopi ai Bisericii Catolice de cãtre Papa Benedict al XVI la Roma ºi concomitent la Blaj de cãtre Preafericirea Sa Lucian, Arhiepiscop Major, aceºti doi noi Episcopi urmeazã sã fie consacraþi canonic la o datã ce va fi comunicatã ulterior.

Magisteriu

Din alocuþiunile Sfântului Pãrinte la rugãciunea Angelus „Existã ºi un martiriu nesângeros trãirea Evangheliei fãrã compromisuri...”

(28 octombrie)

„Dimineaþa aceasta, aici, în Piaþa San Pietro, au fost proclamaþi Fericiþi 498 martiri uciºi în Spania în anii ‘30 ai secolului trecut. Înscrierea simultanã în catalogul fericiþilor a unui numãr atât de mare de martiri dovedeºte cã mãrturia supremã a sângelui nu este o excepþie rezervatã doar câtorva indivizi, ci o eventualitate realistã pentru întregul popor creºtin. De fapt, este vorba de bãrbaþi ºi femei, diferiþi ca vârstã, vocaþie ºi stare socialã, care au plãtit cu viaþa fidelitatea lor faþã de Cristos ºi faþã de Biserica Sa (...) Luna octombrie, dedicatã în mod deosebit angajãrii misionare, se încheie astfel cu mãrturia luminoasã a martirilor spanioli...

Exemplul lor mãrturiseºte cã botezul îi angajeazã pe creºtini sã participe cu curaj la rãspândirea Împãrãþiei lui Dumnezeu, cooperând la ea, dacã e necesar, chiar cu sacrificiul vieþii. Nu toþi, desigur, sunt chemaþi la martirajul sângeros. Existã însã un martiriu nesângeros, care nu este mai puþin semnificativ: este mãrturia tãcutã ºi eroicã a atâtor creºtini care trãiesc Evanghelia fãrã compromisuri, îndeplinindu-ºi datoria ºi dedicându-se cu generozitate slujirii celor sãraci. Acest martiriu al vieþii obiºnuite este o mãrturie cât se poate de importantã în societãþile secularizate ale timpului nostru. Este bãtãlia paºnicã a iubirii pe care fiecare creºtin, la fel ca Paul, trebuie sã o ducã neobosit, cursa de alergare pentru rãspândirea Evangheliei care ne angajeazã pânã la moarte. Sã ne ajute ºi sã ne asiste, în mãrturia noastrã zilnicã, Fecioara Maria, Regina Martirilor ºi Steaua Evanghelizãrii”.

„Pãcatul este lepra care desfigureazã omul ºi societatea...” (14 octombrie)

„Evanghelia acestei duminici îl prezintã pe Isus care vindecã zece leproºi, dintre care doar unul, samaritean, deci strãin, se întoarce sã-i mulþumeascã (cf Lc 17,11-19). Domnul îi zice acestuia: Ridicã-te ºi mergi! Credinþa ta te-a mântuit! (Lc 17,19). Aceastã paginã evanghelicã ne invitã la o dublã reflecþie. Înainte de toate ne face sã ne gândim la douã grade de vindecare: unul, mai superficial, priveºte trupul; altul, mai profund, atinge intimitatea persoanei, aceea pe care Biblia o numeºte inimã ºi, de acolo, se iradiazã la toatã existenþa. Vindecarea completã ºi radicalã este mântuirea. Acelaºi limbaj comun, fãcând distincþie între sãnãtate ºi mântuire, ne ajutã sã înþelegem cã mântuirea este mult mai mult decât sãnãtatea: este, de fapt, o viaþã nouã, deplinã, definitivã. În afarã de aceasta, aici Isus, ca ºi în alte împrejurãri, pronunþã expresia: Credinþa ta tea mântuit. Credinþa salveazã omul restabilindu-l în relaþia sa profundã cu Dumnezeu, cu sine însuºi ºi cu alþii: iar credinþa se exprimã în recunoºtinþã. Cine, precum samariteanul vindecat, ºtie sã mulþumeascã, dovedeºte cã nu considerã totul ca datorat, ci ca pe un dar care, chiar atunci când vine prin oameni sau prin naturã, provine, la urma urmelor, de la Dumnezeu. Credinþa comportã, deci,

deschiderea omului spre harul Domnului: a recunoaºte cã totul este dar, totul este har. Aceastã comoarã este ascunsã într-un mic cuvânt: mulþumesc!

Isus vindecã zece bolnavi de leprã, infirmitatea consideratã atunci o impuritate contagioasã care cerea o purificare ritualã (cf. Lev 14,1-37). Întradevãr, lepra care realmente desfigureazã omul ºi societatea este pãcatul; orgoliul ºi egoismul care genereazã în sufletul uman indiferenþã, urã ºi violenþã. Aceastã leprã a spiritului, care desfigureazã chipul umanitãþii, nimeni nu o poate vindeca decât numai Dumnezeu care este Iubire. Deschizându-ºi inima lui Dumnezeu, persoana care se converteºte este însãnãtoºitã lãuntric de rãu!”.

„Rozariul este un mijloc pentru a-l contempla pe Isus” ( 7 octombrie)

„Dragi fraþi ºi surori, aceastã primã duminicã din octombrie ne oferã douã motive de rugãciune ºi de reflecþie: comemorarea Fericitei Fecioare Maria a Rozariului ºi angajarea misionarã, cãreia îi este dedicatã în mod special aceastã lunã. Imaginea tradiþionalã a Sfintei Fecioare a Rozariului o reprezintã pe Maria care, cu un braþ îl þine pe Pruncul Isus ºi cu altul îi întinde coroana Sfântului Dominic. Aceastã imagine semnificativã aratã cã Rozariul este un mijloc dãruit de Sfânta Fecioarã pentru a-l contempla pe Isus ºi, meditându-i viaþa, sã-l iubim ºi sã-l urmãm din ce în ce mai fidel.

Este consemnul pe care Maica Domnului l-a lãsat ºi în diferite apariþii ale sale. Mã gândesc, în special, la cea de la Fatima, petrecutã în urmã cu 90 de ani. Celor trei mici pãstori - Lucia, Iacinta ºi Francisc - prezentându-se ca Sfânta Fecioarã a Rozariului, le-a recomandat cu insistenþã sã recite Rozariul în toate zilele, pentru a obþine sfârºitul rãzboiului. ªi noi vrem sã primim cererea maternã a Fecioarei, angajându-ne sã recitãm cu credinþã coroana Rozariului pentru pace în familii, între naþiuni ºi în lumea întreagã. ªtim, totuºi, cã adevãrata pace se rãspândeºte acolo unde oamenii ºi instituþiile se deschid spre Evanghelie. Luna octombrie ne ajutã sã amintim acest adevãr fundamental printr-o animare specialã ce tinde sã þinã vie nãzuinþa misionarã în fiecare comunitate ºi sã susþinã munca tuturor - preoþi, cãlugãri, cãlugãriþe ºi laici - care lucreazã pe frontierele misiunii Bisericii. Vestirea Evangheliei rãmâne prima slujire pe care Biserica o datoreazã umanitãþii, pentru a-i oferi mântuirea lui Cristos omului din vremea noastrã, în atâtea forme umilit ºi oprimat, ºi pentru a orienta în sens creºtin transformãrile culturale, sociale ºi etice care se produc în lume. Anul acesta, un alt motiv ne stimuleazã la o reînnoitã angajare misionarã: a 50-a aniversare a Enciclicei Fidei donum a Slujitorului lui Dumnezeu Pius al XII-lea, care a promovat ºi încurajat cooperarea dintre Biserici pentru misiunea ad gentes”.

27

28

Sfântul lunii

23 noiembrie – Sfântul Clement I, papã ºi martir Cea mai veche listã a papilor ne-a fost transmisã de Sfântul Irineu în cartea Adversus haereses (Împotriva ereziilor). Aici citim: „Dupã ce Sfinþii Apostoli (Petru ºi Paul) au fondat ºi organizat Biserica, ei au transmis lui Linus liturgia (oficiul funcþiunilor) demnitãþii episcopale. Acesta este acel Linus pe care Sfântul Paul îl aminteºte în scrisoarea sa cãtre Timotei. Îi urmeazã Anaclet, iar dupã el demnitatea episcopalã o primeºte, fiind al treilea dupã apostoli, Clement, care (de asemenea) i-a cunoscut pe apostoli (...)”.

Sfântul Clement era cetãþean roman, de origine evreiascã; discipol ºi colaborator al Sfântului Paul, fusese numit episcop de cãtre Sfântul Petru ºi a devenit papã în anul 88. Tradiþia spune cã era fiul senatorului Faustinus, din familia Flaviilor, aºadar rudã cu împãratul Domiþian; este posibil ca tocmai aceastã origine sã-l fi salvat în cursul foarte scurtei, dar puternicei persecuþii dezlãnþuite, în anul 95, de cãtre împãrat.

„Epifania”primatului papal

Sfântul Clement este cunoscut astãzi mai ales datoritã epistolei sale cãtre corinteni, scrisã în anul 96, când apare un conflict în Biserica din Corint: un grup de tineri slujitori ecleziastici înainteazã mai multor preoþi un protest faþã de modul în care era condusã comunitatea religioasã din oraº. Cu multã fermitate, Clement le aminteºte protestatarilor cã trebuie sã se supunã autoritãþilor tradiþionale ale Bisericii, îndemnându-i sã se fereascã de falºii învãþãtori; scrisoarea este primitã cu mare respect ºi devine un subiect de meditaþie în cadrul slujbei de duminicã. Este primul document care transpune în practicã superioritatea episcopului de Roma asupra tuturor Bisericilor din lume.

Alte scrieri atribuite Sfântului Clemet, inclusiv o aºa-numitã a doua epistolã cãtre corinteni (o predicã timpurie despre viaþa creºtinilor ºi nevoia de penitenþã), nu sunt autentice. Cu toate cã epistola autenticã a fost cititã în Corint, la Liturghie, în jurul anului 170, iar o copie a sa a fost adãugatã la Codex Alexandrinus, aceasta a fost mult mai puþin cunoscutã în Evul Mediu. Pe atunci, Clement era considerat – în principal – ca fiind unul dintre primii martiri. Faptele sale sunt greu de verificat, dar abundã în amãnunte pitoreºti.

Deºi condamnat la exil, îºi continuã misiunea

Sfântul Clement apare, dupã Sfântul Petru, ca personalitatea cea mai puternicã dintre primii capi ai comunitãþii creºtine din Roma, capabil sã inspire vârfurilor puterii imperiale neliniºte în privinþa creºtinismului. Se spune cã ºi-a atras rãzbunarea împãratului Nerva

deoarece a convertit-o la creºtinism pe soþia unui mare funcþionar, Teodora. Împãratul l-a acuzat de vrãjitorie ºi seducere ºi l-a condamnat la exil pe episcopul de Roma la Cherson (Crimeea de azi); era în anul 97. Pe malul Pontului Euxin, el îºi continuã apostolatul, în timp ce la Roma este înlocuit de Evaristus, ceea ce constituie un fel de abdicare forþatã de pe tronul lui Petru. Sfântul Clement îi gãseºte acolo pe cei douã mii de creºtini condamnaþi la muncã silnicã în carierele de marmurã ºi-i încurajeazã în credinþa lor; realizeazã noi convertiri ºi aceastã veste îl înfurie pe noul împãrat, Traian, care considerã creºtinismul ca fiind o plagã a speþei umane. I se porunceºte sã aducã sacrificii zeilor ºi, evident, Clement refuzã. Este condamnat ºi sentinþa se executã, fiind aruncat în Marea Neagrã cu o ancorã legatã de gât.

Era anul 100, ºi iatã cã se întâmplã o minune, imortalizatã într-o frescã din Biserica sa din Roma.

Legenda spune cã apele mãrii se deschideau o datã pe an, permiþându-le credincioºilor, la început, sã-ºi construiascã o capelã pe locul unde murise sfântul, iar în anii urmãtori sã coboare acolo într-o procesiune, fiind foarte atenþi sã iasã înainte ca apele sã se închidã deasupra lor. Într-un an, însã, o femeie vãduvã ºi-a pierdut acolo unicul copilaº, dar anul urmãtor l-a gãsit viu ºi nevãtãmat ca ºi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Sfântul reprezentat simbolic printr -o ancorã printr-o

În 869, trupul Sfântului Clement a fost adus la Roma de cãtre sfinþii Ciril ºi Metodiu, prin grija papei Nicolae I, ºi a fost înmormântat pentru totdeauna în biserica San Clemente, construitã pe locul unui titulus Clementis, un centru pastoral din secolul al III-lea, care s-a dezvoltat într-un lãcaº de închinãciune din secolul I, în casa unui Clement, probabil altul decât sfântul.

Aici s-au pãstrat frumoase fresce din secolul al IX-lea, în care sunt prezentate scene din legenda transferãrii sfântului. În artã, simbolul sãu obiºnuit este ancora; uneori este reprezentat cu o fiarã ºi cu o cruce cu trei ramuri. S-au pãstrat imagini ale sale la Chartres, Köln ºi Stara Boleslav, în Boemia, dar ºi în Anglia, mai ales pe amvoane pictate din Anglia de Est. Cea mai faimoasã din cele 43 de biserici care i-au fost închinate aici este St. Clement Danes din Londra, a cãrei simbol parohial este o ancorã. Clement este ocrotitorul Breslei „Treimea cea Preamãritã ºi Nedespãrþitã” din Londra, sau Trinity House, autoritatea responsabilã cu farurile ºi navele-far.

Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI