Actualitatea creştină, nr. 12/2004

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:

Advent 2004 Iubiþi fraþi ºi surori din Arhidiecezã, Gândindu-mã cã se apropie începutul Anului Liturgic care invariabil se deschide cu Adventul, mi-am amintit cum, copil fiind, ne adunam cu toþii în timpul postului Crãciunului, dimineaþa la ora ºase, la bisericã. Era prezentã acolo toatã lumea din sat, adunatã de glasul clopotului. Cum Traianul nu era parohie, nu preotul, ci dascãlul satului era acela care conducea adunarea noastrã din bisericuþa veºnic rece, luminatã de câteva lumânãri, cã încât abia ne zãream unii pe alþii. Rugãciunile, cântecele de Advent, adunarea noastrã zi de zi la acea orã de dimineaþã, introduceau în sat, în bisericã ºi-n familiile noastre o atmosferã aparte, nouã ºi plãcutã. ªi azi mã gândesc cã Adventul este de fapt o atmosferã, un spirit cu totul aparte, luminat de gândul venirii lui Cristos, încãlzit de rugãciunile ºi faptele noastre bune, de reaprinderea zelului nostru, precum ºi de aºteptarea Sãrbãtorii Crãciunului. Citim în Catehismul Bisericii Catolice: „Sãrbãtorind în fiecare an liturgia Adventului, Biserica actualizeazã aceastã aºteptare a lui Mesia: punându-se în comuniune cu îndelunga pregãtire a primei veniri a Mântuitorului, credincioºii îºi reînnoiesc dorinþa arzãtoare dupã cea de-a doua Venire” (nr. 542). Iatã deci cum descrie Catehismul timpul de Advent: în termeni de aºteptare, venire, reînnoire a dorinþei de a-L întâlni pe Mântuitorul care vine.

Dumnezeu este prin definiþie „Cel care vine”, iar liturgia Adventului este în esenþã istoria iniþiativelor lui Dumnezeu, amintirea atâtor „veniri” spre om, care, vãzute împreunã, formeazã marele Advent cuprins între creaþie ºi venirea în slavã a lui Cristos. Între aceste douã mari momente din istoria mântuirii ne aflãm noi, stând înaintea „Celui care vine” în atâtea feluri pe drumul vieþii noastre, ca sã-L putem întâlni.

Aº aminti mai întâi rugãciunea personalã ca punct de întâlnire cu El. A te ruga înseamnã a-L aºtepta pe Dumnezeu care vine, înseamnã a-L gãsi pe Acela care înaintea ta te-a cãutat, dupã cum spunea Sfântul Augustin.

Fiecare zi marcatã de rugãciune cunoaºte întâlnirea cu Dumnezeu care vine; ºi fiecare noapte în care ne recomandãm Domnului este onoratã de prezenþa Sa. El vine ºi atunci când am greºit totul, când nu am fãcut nimic; mai mult, El vine ºi când am pãcãtuit; vine ºi când nu-L chemãm, ca sã ne gãseascã aºa cum suntem, mai presus de pãcatele sau virtuþile noastre. El vine pentru cã ne iubeºte. Iar dacã rugându-ne îl aºteptãm pe „Dumnezeu care vine”, este clar cã trebuie sã admitem cã El vine nu pentru a sta afarã, la uºa noastrã, ci pentru a intra, pentru a rãmâne cu noi. Spiritul, atmosfera Adventului ne cheamã sã vrem sã-L întâlnim pe Dumnezeu, cãci fãrã el nu putem trãi. Vrem sã-L întâlnim pentru cã El este Lumina, ºi fãrã luminã nu putem merge. Vrem sã vinã pentru cã El este Iubire, ºi fãrã iubire nu existã bucurie.

Semnul vizibil al iubirii lui Dumnezeu este Sfânta Euharistie. În ea îl întâlnim ºi îl primim pe Mântuitorul. În Taina Altarului, Dumnezeu vine încontinuu la noi, ca sã ne hrãneascã ºi sã ne întãreascã în iubire, în statornicie ºi în spirit de jertfã. Din Euharistie Isus pune în inimile noastre bucuria de a-L întâlni, de a-L asculta, de a-I vorbi, cu ºi fãrã cuvinte, de a-L simþi aproape, de a fi cu noi. Binecuvântate clipele în care, din toatã inima, îi spunem lui Isus împreunã cu ucenicii din Emaus: „Rãmâi cu noi, Doamne!”. „La cererea ucenicilor de la Emaus ca El sã rãmânã cu ei, Isus a rãspuns cu un dar mult mai mare: prin intermediul sacramentului Euharistiei El a gãsit modul de a rãmâne în ei” (Mane Nobiscum Domine, nr. 19). Atunci când întâlnirea devine deplinã, în locul luminii cuvântului intrã lumina care provine din „pâinea vieþii”, cu care Cristos îndeplineºte în cel mai mãreþ mod promisiunea de „a fi cu noi în toate zilele pânã la sfârºitul lumii” (cf. Matei 28,20; Mane Nobiscum Domine, nr. 2). Învãluiþi de atmosfera primenitoare a Adventului, noi cãutãm întâlnirea deplinã cu „Cel care vine” în „pâinea vieþii” pentru a rãmâne cu noi ºi pentru a ne învãþa sã auzim paºii Domnului care vine spre noi ºi în atâtea alte diferite feluri. Scriptura spune cã Adam ºi Eva au auzit paºii lui Dumnezeu în grãdina Paradisului (cf. Genezã 3,8).

Acest cuvânt al Cãrþii Sfinte, este viu ºi trãieºte în toþi aceia care se gândesc la Dumnezeu, „îi aud paºii” în natura înconjurãtoare, în cãldurã ºi în frig, pe ploaie sau ninsoare, în întristãri ºi bucurii, în evenimentele din viaþa noastrã ºi din jurul nostru.

Reîmprospãtând simþul credinþei noastre, Adventul ne ajutã sã descoperim atâtea cãi pe care Dumnezeu vine spre noi, ca apoi sã ne îndreptãm toatã atenþia la calea cea mai plinã de mister: Naºterea lui Cristos.

Mã rog lui Dumnezeu ca atmosfera Adventului sã cuprindã familiile noastre ºi sã ne reînnoiascã pe noi toþi, mai ales prin rugãciune ºi Euharistie, ºi prin mãrirea simþului credinþei. Sã ne bucurãm cã Dumnezeu a venit, vine ºi va veni la noi.

Tuturor vã doresc un Advent binecuvântat. nr. 12/2004

1

8 decembrie 1984 -8 decembrie 2004:

I.P .S. Ioan Robu, I.P.S. douã decenii de episcopat

- Acum 20 de ani eraþi aºezat în calitate de episcop pe tronul Catedralei. Ce semnificaþie aþi dat acestui eveniment þinând cont de predecesorii martiri?

- Sigur cã îmi aminteam de suferinþele episcopilor care au lucrat în Arhiepiscopia de Bucureºti, dar gândul predominant era acela cã intram în succesiunea episcopalã a Arhiepiscopiei. Pentru mine era o etapã nouã în viaþã, era un început foarte clar din punctul de vedere al jurisdicþiei mele în Arhiepiscopie, era o noutate consacrarea episcopalã ºi instalarea în Catedrala de Bucureºti. În afarã de noutatea pe care o trãiam, ºtiam realitatea din þarã ºi poziþia Bisericii Catolice faþã de Stat. ªtiam foarte bine cã era vorba de o Bisericã toleratã. Faptul cã am fost consacrat episcop la Roma, dovedea cã s-a încercat o izolare a evenimentului, pentru a se face minimum de publicitate, ºi presimþeam cã acelaºi stil de relaþii va continua, adicã Biserica Catolicã era pusã în umbrã, supravegheatã.

- Cum reuºeaþi sã faceþi vizitele pastorale în acele condiþii?

- Vizitele pastorale înainte de 1989 se legau de obicei de zilele în care dãdeam Sfântul Mir în parohiile respective ºi de alte ocazii, cum erau hramul sau o sãrbãtoare localã. Nu erau organizate întâlniri pe grupuri. Mai degrabã m-am conformat posibilitãþilor care erau, de a trece prin parohii fãrã a se face vâlvã ºi fãrã a atrage atenþia autoritãþilor asupra unui fenomen care ar fi fost aparte. Noi aveam voie sã activãm ca preoþi ºi ca Bisericã numai în cadrul strict al parohiei ºi al spaþiului bisericii ºi în genere, am respectat acest lucru, pentru cã nu avea nici un rost sã ne hazardãm în manifestãri care ar fi provocat neplãceri, nu atât pentru mine ca episcop, ci mai ales pentru credincioºii care ar fi participat la aceste întâlniri, vigilenþa autoritãþilor fiind strictã.

- Simþiþi vreo schimbare în privinþa vizitelor pastorale dupã 1990?

- Cred cã aici ar trebui considerat ºi modul în care credincioºii privesc aceste vizite ale episcopului în parohie. De obicei, fiind prezent într-o parohie, de exemplu cu ocazia Mirului, accentul principal era pus pe celebrarea Liturghiei în care se administra Sfântul Mir. Credincioºii încã au memoria vie a modului în care aveau loc vizitele pastorale înainte de 1989 ºi nu am voit sã lãrgesc prea mult cadrul acestor vizite, cu lucruri noi, de exemplu, întâlniri cu grupuri de tineret sau pãrinþi, acestea necesitând o pregãtire prealabilã. Cred cã împreunã cu Episcopul Auxiliar vom aborda un alt model de vizitã pastoralã, pregãtitã cu credincioºii, foarte disponibili, dar cãrora le lipseºte timpul pentru a se implica în viaþa parohiei.

- Pastoraþia în Arhidiecezã este actualmente diversificatã pe categorii de vârstã. Ce ne puteþi spune despre tinerii Arhidiecezei pe care i-aþi întâlnit în vara aceasta la Popeºti?

- Am spus cã tinerii sunt viitorul Bisericii, dar

2

nr. 12/2004

înainte de toate sunt ºi un prezent al Bisericii; ºi m-am uitat la vârsta lor, în sensul cã privesc în anii lor ºi din perspectiva lor viitorul Bisericii, cãci dacã ei vor rãmâne ataºaþi ºi preocupaþi de problemele Bisericii ºi ale credinþei, ca astãzi, cu siguranþã cã ºi viitorul comunitãþilor noastre parohiale va fi asigurat prin angajarea lor. Cred cã organizarea tineretului este unul din paºii buni, remarcabili, care s-au fãcut - o noutate absolutã în comparaþie cu ceea ce era înainte de 1990, când nu se putea vorbi despre tineretul catolic ºi nici nu se puteau face adunãri locale sau diecezane. Se comunicã bine între diferitele grupuri de tineret, între organizaþiile parohiale ºi o adunare ca cea de la Popeºti îþi dã posibilitatea de a citi, de a sesiza o situaþie de fapt din Arhidiecezã.

- Cum aþi simþit ºi cum simþiþi în prezent colaborarea cu preoþii, þinând cont cã în douãzeci de ani s-a petrecut ºi o schimbare de generaþie?

- Venind la Bucureºti în 1983, de la Iaºi, unde am fost profesor timp de ºase ani, îi cunoºteam pe toþi viitorii preoþi, îi cunoºteam foarte bine pe studenþii de la Seminar, îi cunoºteam bine pe preoþii care lucrau în diferite parohii ale Diecezei ºi aº putea afirma cã eram foarte apropiat de ei. Acest lucru a continuat pânã când au început sã vinã în Diecezã preoþi noi, pe care nu-i mai cunoºteam decât cu numele sau poate i-am întâlnit câteodatã. Pentru aceºtia aveam la început un fel de rezervã, însã prin intrarea lor în comunitatea mare a preoþilor, s-a stabilit acelaºi stil de raport ºi cu ei. Cred cã, exceptând cazuri rare ºi sporadice, am avut ºansa de a fi apropiat cu preoþii în tot ce s-ar putea înþelege prin prietenie ºi bunã colaborare.

- Nu sunt puþini tinerii care aºteaptã un mesaj de încurajare în rãspunsul lor la vocaþia de preot. Ce le-aþi spune acestora?

- Cred cã ar trebui sã vorbim despre fiecare eventualã vocaþie în parte, ºi nu în general despre vocaþii, deºi sunt elemente care le pot descrie pe toate. Când este vorba de vocaþie, trebuie ca persoana în cauzã sã se examineze ºi sã vadã dacã existã o bazã realã pentru un asemenea drum. Suntem atraºi de ideea ºi de problema generalã a vocaþiilor, dar trebuie avut în vedere elementul de istorie personalã a fiecãruia. Mã bucur cã au apãrut în diferite parohii preoþi autohtoni, lucru care nu era înainte.

Aceastã realitate am explicat-o întotdeauna în lumina prezenþei preoþilor tineri în diferite parohii, care au dat exemplu unor tineri care s-ar putea sã încerce ºi ei acelaºi drum, al preoþiei. De fapt, de fiecare datã, o posibilã vocaþie are înaintea ei un exemplu ºi cred cã trebuie sã fim atenþi ca mãsura exemplului sã încurajeze. Exemplul este determinant pentru viitoarele vocaþii.

- Ce reprezintã în munca de pãstorire a Arhidiecezei noutatea prezenþei episcopului auxiliar?

- O parte din lucrurile pe care ar fi trebuit sã le fac eu vor fi fãcute ºi sunt fãcute de episcopul Cornel: prezenþe în parohii, în comunitãþi, întâlniri oficiale, contacte cu Bisericile locale din Europa, posibilitatea de a rãspunde invitaþiilor care coincid ca datã, mulþumindu-i pe toþi cei care doresc o participare a Bisericii Catolice la nivel de episcop. Pe de altã parte, fiind mai tânãr, cred

cã legãtura cu preoþii se îmbogãþeºte astfel, existând posibilitatea unei abordãri diferenþiate în funcþie de preot.

Prospeþimea adusã de episcopul auxiliar în aceste relaþii face ca pastoraþia din Arhidiecezã sã capete noi contururi.

- Este un ajutor activitatea persoanelor consacrate în Arhidieceza noastrã?

- Noi, preoþii, fuseserãm obiºnuiþi sã lucrãm fãrã aceastã prezenþã, dar am învãþat sã colaborãm cu persoanele consacrate. Le-am dat toatã încrederea ca arhiepiscop ºi astãzi aº spune cã nu-mi mai pot imagina viaþa Arhiepiscopiei fãrã aceste congregaþii, care lucreazã foarte discret, dar eficient, acoperind sectoare pe care noi ca preoþi nu le putem acoperi. Am o apreciere deosebitã faþã de toate congregaþiile care au venit sã desfãºoare o activitate specificã dupã carisma lor în Arhidiecezã ºi, în marea majoritate a cazurilor, existã ºi din partea preoþilor mare disponibilitate pentru a colabora cu ele, constituind o îmbogãþire de care nu ne dãm seama acum, fiindcã efectele prezenþei lor nu s-au epuizat, dar se vor vedea în timp.

- Ultimii cincisprezece ani au însemnat ºi refacerea infrastructurii Bisericii. Au fost aceste construcþii o povarã?

- Nu pot ºi nici nu vreau sã ascund cã au fost o povarã ºi mai sunt încã. A fost o greutate în sensul cã noi, ca Arhiepiscopie, nu puteam sã avem fondurile necesare pentru aºa ceva, trebuia sã cerem. Am avut ºi contribuþii din partea credincioºilor ºi uneori din partea Statului, dar de la toþi trebuia sã ceri, lucru ce nu întotdeauna era uºor ºi, în prezent, devine din ce în ce mai greu. Era necesar sã facem acest efort pentru ca ºi micile comunitãþi pe care le avem în diferite localitãþi sã beneficieze de un loc bun pentru celebrarea sacramentelor.

Un lucru este clar, mai trebuie încã sã mai construim biserici, sunt unele începute ºi neterminate, altele în proiect , însã consider cã marile necesitãþi au fost deja acoperite prin ceea ce s-a construit pânã acum. De multe ori mulþumesc, în rugãciune, pentru ajutorul primit ºi din þarã ºi din afarã.

- Aþi promovat ºcolile catolice ºi prezenþa Bisericii în general, în spaþiul cultural. Care au fost motivele?

- Biserica noastrã a fost angajatã social înainte de 1948 foarte mult, mai ales prin ºcolile pe care le avea, ºcoli conduse de diferite congregaþii: Surorile de la Notre Dame, Fraþii ªcolilor Creºtine, Surorile Damelor Engleze. Am încercat, îndatã ce a fost posibil, dupã 1989, sã reorganizãm ºcoala, nu pentru a repeta istoria, dar pentru a ne încadra în tradiþia noastrã catolicã la Bucureºti.

Am avut iniþiativa deschiderii liceului, a ºcolii sanitare ºi a institutului, a câtorva ºcoli generale ºi a multor grãdiniþe în diferite parohii din Arhidiecezã, astfel încât familiile catolice sã aibã ºansa unei educaþii pentru copiii lor ºi ºansa angajãrii lor în lumea culturalã.

Vom vedea mai târziu care sunt roadele acestei activitãþi. M-aº bucura nu sã lãrgim numãrul ºcolilor ci sã funcþioneze bine cele care existã acum, conºtient fiind cã posibilitãþile materiale ale Diecezei ºi ale ºcolilor noastre sunt determinante.

- Ce reprezintã pentru Biserica localã faptul cã sunteþi membru al Academiei Române?

- Mã gândesc la un singur lucru: precum am vorbit despre tradiþie în viaþa ºcolarã, tot aºa situez prezenþa ierarhilor catolici în Academie într-o continuitate. Prezenþa catolicã în Academie este ºi o oportunitate de a ne exprima cuvântul în diferite ocazii specifice. Titlul pe care l-am primit consider cã face parte dintro lucrare conjugatã a Academiei ºi a Bisericii de a participa la binele comun al þãrii ºi al Bisericii.

- Este greu sã fiþi episcopul unei minoritãþi în mijlocul unei

majoritãþi ortodoxe?

- Nu, nu aº spune cã este greu. Comunitatea micã are unele avantaje: este întotdeauna mai dinamicã, îºi pãstreazã mai uºor identitatea ºi, dacã mã opresc la aceste douã aspecte, aº putea spune cã nu e greu sã fii minoritate în mijlocul unei majoritãþi.

Pe de altã parte, trebuie sã constat cã existã prin tradiþie o bunã convieþuire ºi o cooperare normalã cu majoritatea ortodoxã din România.

- Care este momentul cel mai important pe care l-aþi trãit în aceºti ani de episcopat?

- Desigur, vizita Papei în România; ºi îmi amintesc cã discuþiile pregãtitoare ale acestei vizite au fost destul de anevoioase.

S-ar fi dorit, din partea Bisericii Catolice, ca Sfântul Pãrinte sã viziteze ºi alte centre din þarã, unde sunt comunitãþi mari ale Bisericii noastre, s-a dorit ºi întâlnirea Papei Ioan Paul al II-lea cu tineretul catolic, dar nu s-a putut realiza decât vizita la Bucureºti aºa cum o cunoaºtem. Spun acest lucru pentru cã acesta este adevãrul istoric. În sfârºit, vizita a avut loc numai la Bucureºti, spre satisfacþia multora, chiar ºi a celor care la început ezitau sau se împotriveau acestei vizite. S-a fãcut istorie cu vizita Sfântului Pãrinte ºi efectele ei le vom vedea în timp.

Nu putem avea acum pretenþia sã facem o sumã a efectelor vizitei Papei, trebuie sã mai lãsãm timp ca sã ne dãm seama de importanþa acestui moment istoric.

- Ce planuri de viitor ne puteþi împãrtãºi?

- Sã continui ceea ce am început dupã 1990, construcþiile, consolidarea comunitãþilor ºi formarea lor continuã; activitatea cu tineretul ºi angajarea parohiilor noastre în social, fiind foarte important sã se dea familiilor noastre tot sprijinul, nu numai spiritual dar ºi social. ªi aici cred cã este determinantã activitatea preoþilor, care ar trebui sã fie mai curajoºi, venind cu iniþiative. Un loc special într-un plan de viitor îl are episcopul auxiliar, cu ajutorul cãruia vom fi mai prezenþi în parohii. Concluzionând, vãd de maximã importanþã stabilitatea comunitãþilor ºi creºterea curajului preoþilor. Eu îi susþin. Ei sunt în linia întâi, sesizând ºi rãspunzând necesitãþilor imediate ale persoanelor ºi comunitãþilor. Am încredere în imaginaþia ºi responsabilitatea preoþilor, a parohilor ºi vicarilor. Cred cã o Bisericã localã, ca ºi o persoanã, îºi are drumul ei de dezvoltare, de creºtere, care nu poate sã fie solitar, ci în relaþie. Îmi doresc ca relaþia Diecezei noastre cu Diecezele ºi episcopii din þarã ºi din afarã sã continue ºi sã se dezvolte. Nu avem nici o ºansã de creºtere ºi de stabilitate decât rãmânând în relaþii optime cu ceilalþi ºi menþinând aceastã comuniune; astfel vom depãºi dificultãþile care nu vor lipsi.

(AC)

nr. 12/2004

3

Adventul – timp al speranþei ºi bucuriei

“Timpul Adventului are o dublã naturã: este timp de pregãtire pentru solemnitatea Naºterii Domnului, în care se cinsteºte prima venire a Fiului lui Dumnezeu între oameni ºi, totodatã, este timp în care, prin aceastã amintire, minþile sunt cãlãuzite spre aºteptarea celei de-a doua veniri a lui Cristos, la sfârºitul timpurilor” (Norme privind anul litugic ºi Calendarul). În organizarea actualã a liturgiei romane, Adventul are o duratã de patru sãptãmâni ºi marcheazã începutul unui nou an liturgic. Zilele de la început pânã la 17 decembrie sunt dedicate în special venirii a doua a lui Cristos, iar cele dintre 17 ºi 24 decembrie constituie o pregãtire mai directã pentru sãrbãtoarea Naºterii Domnului.

Fãrã ca acesta sã fie un timp de tristeþe, în perioada Adventului se folosesc veºminte liturgice de culoare violet. Excepþie face a treia duminicã, în care se pot folosi veºminte roz, tocmai pentru a sublinia faptul cã aºteptarea Adventului trebuie sã fie una plinã de bucurie ºi speranþã.

“Diversitatea culorilor la veºmintele sacre are drept scop exprimarea mai limpede, ºi prin mijloace exterioare, a specificului misterelor de credinþã celebrate ºi a mersului vieþii creºtine în cursul anului liturgic”. La liturghiile din perioada Adventului nu se renunþã la Aleluia, ca în perioada Postului Mare; imnul Gloria se recitã sau se cântã doar în solemnitãþi (Solemnitatea Neprihãnitei Zãmisliri).

O devoþiune proprie Adventului o reprezintã Rorate Coeli. Sunt cântece cu texte inspirate din Sfânta Scripturã, ce redau speranþa poporului lui Dumnezeu în aºteptarea lui Mesia ºi promisiunea mântuirii: “Coboare roua din senin, din cer coboare Domnul Sfânt!

Fii mângâiat, fii mângâiat poporul meu, cãci e aproape mântuirea ta. Pentru ce durerea te-a doborât ºi tristeþea a pãtruns inima ta? Eu te voi mântui, fii fãrã teamã, cãci eu sunt Domnul Dumnezeul Tãu, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tãu!”.

Specificã Adventului este ºi coroana fãcutã din brad, între ramurile cãreia se aºeazã patru lumânãri ce se aprind progresiv în fiecare duminicã. Coroana se pune în bisericã în prima duminicã a Adventului, într-un loc în care sã poatã fi vãzutã de toþi credincioºii.

Duminica Gaudete, a bucuriei, este cea de-a treia duminicã din Advent ºi se deosebeºte de celelalte prin invitaþia repetatã la bucurie ºi veselie: ”Bucurã-te, fiica Sionului, tresaltã de veselie, Israele; veseleºte-te ºi te bucurã din toatã inima, fiicã a Ierusalimului” (Sof 14); “Bucuraþi-vã pururea întru Domnul. ªi iarãºi vã zic: Bucuraþi-vã” (Fil 4,4). Se crede, de multe ori, cã a fi creºtin te împiedicã sã fii fericit. Dar un creºtin trist nu dã mãrturie despre prezenþa lui Cristos în viaþa sa! Propunerea repetatã de a fi fericiþi ne este adresatã nu pentru cã în viaþa noastrã totul ar fi mereu în ordine ºi ar lipsi problemele, ci pentru cã Cel aºteptat este Emanuel, Dumnezeu e cu noi.

El vegheazã asupra fiecãruia, chiar dacã nu de fiecare datã planurile ºi dorinþele noastre coincid cu ale lui. Prezenþa lui este generatoare de bucurie. Dacã Sãrbãtoarea Crãciunului s-ar rezuma doar la bucuriile exterioare (cadouri, vizite, mese festive) ºi Cristos ar fi exclus, bucuria noastrã nu ar mai avea sens ºi Crãciunul ar fi doar o sãrbãtoare comercialã.

Adventul este timp de aºteptare, dar aceastã aºteptare exclude pasivitatea. În mod normal, atunci când aºtepþi ceva sau pe cineva, te ºi pregãteºti pentru a trãi momentul respectiv. Din aceastã perspectivã, Adventul este un timp privilegiat, care ne oferã posibilitatea sã ne verificãm vocaþia de creºtini. Dacã suntem, într-adevãr, ceea ce am devenit prin botez, atunci Adventul va fi pentru noi o aºteptare care sã ne ducã la convertire. Dacã nu, Adventul este doar pregãtirea pentru o sãrbãtoare creºtinã golitã de semnificaþia ei profundã.

CRISTINA ªOICAN

4

nr. 12/2004

Neprihãnita Zãmislire Toatã frumoasã eºti, Marie, ºi prihanã strãmoºeascã nu este în TTine! ine!

Versurile acestui cântec rãsunã în întreaga Bisericã în ziua de 8 decembrie, zi dedicatã Neprihãnitei Zãmisliri a Preacuratei Fecioare Maria. Ele ne dezvãluie în esenþã semnificaþia acestei solemnitãþi, iar creºtinii sunt îndemnaþi sã contemple ºi sã admire splendoarea Aceleia care a fost zãmislitã fãrã de pãcat.

Dintotdeauna Pãrinþii Bisericii ºi credincioºii au vãzut-o pe Maria frumoasã, nepãtatã. Ne stau mãrturie în acest sens afirmaþiile Sfinþilor Pãrinþi. Iatã câteva exemple: Sf. Ambroziu: «Acesta este trunchiul în care nu s-a aflat nici un nod originar ºi nici coaja pãcatului venial»; Sf. Anzelm: «Nu cred cã se poate numi un iubitor al Fecioarei Maria acela care refuzã sã celebreze sãrbãtoarea zãmislirii sale». Iar ca o concluzie, Sf. Augustin afirmã: «Niciodatã Maria nu ar fi fost ridicatã deasupra tuturor corurilor de îngeri dacã nu i-ar fi depãºit pe aceºtia în curãþie».

Adevãrul dogmatic privitor la Neprihãnita Zãmislire avea sã fie promulgat, însã, abia în 8 decembrie 1854, de cãtre Papa Pius al IX-lea, prin bulla Ineffabilis Deus, în aceºti termeni: «Prea Fericita Fecioarã, încã din primul moment al conceperii sale, printr-un har singular ºi privilegiu acordat ei de atotputernicul Dumnezeu, în vederea meritelor lui Isus Cristos, Mântuitorul neamului omenesc, a fost scutitã de orice patã a pãcatului originar».

Netezirea drumului spre promulgarea acestui adevãr de credinþã a fost fãcutã de însãºi Sf. Fecioarã, când, cu patru ani mai înainte, în 1850, în ultima ei apariþie de la Lourdes, i-a dezvãluit Bernadettei: Eu sunt Neprihãnita Zãmislire!

Virtutea aºteptãrii

Miracol al harului lui Dumnezeu ºi miracol de milostivire divinã

Miracolul harului lui Dumnezeu se referã la lucrarea realizatã de Dumnezeu în Maria, miracol început cu zãmislirea ei fãrã de pãcat, în vederea maternitãþii divine, ºi continuat pe toatã durata vieþii ei pãmânteºti. Dumnezeu nu ºi-a îndepãrtat nici o clipã privirea de la slujitoarea Sa predilectã, iar Maria a ºtiut sã colaboreze perfect cu voinþa lui Dumnezeu, atât în vederea înfãptuirii planului de rãscumpãrare, chiar dacã a trebuit sã accepte ca sufletul sãu sã fie strãpuns de o sabie (cf. Lc 2,35), cât ºi în desãvârºirea miracolului de har, care cunoaºte punctul maxim în adormirea ºi ridicarea ei cu trupul ºi sufletul la cer.

Miracolul milostivirii divine se referã la noi toþi, cei afectaþi de pata pãcatului strãmoºesc. Atinºi în natura noastrã, de pãcat, suntem ridicaþi prin intermediul Botezului, în mod miraculos, la starea supranaturalã de copii ai lui Dumnezeu ºi chemaþi sã participãm din plin la viaþa Lui. Împlinirea acestui miracol ne cere ºi nouã, asemenea Mariei, participarea activã la planul lui Dumnezeu cu noi.

Iar pentru ca milostivirea lui Dumnezeu sã se reverse cât mai din belºug asupra noastrã trebuie sã avem predispoziþiile Mariei, care contemplã cum Dumnezeu a privit la smerenia slujitoarei Sale (cf. Lc 1,48).

Cu cât vom reuºi sã fim mai smeriþi în ochii lui Dumnezeu, care ne priveºte fãrã încetare pe fiecare, cu atât miracolul milostivirii sale va fi mai desãvârºit în noi.

Pr Pr.. VENIAMIN AENêOAEI

În 1889, la Paris, Felix Leseur (28 ani) se cãsãtorea cu Pauline Elisabeth Arrighi (23 ani). Cei doi tineri se potriveau atât ca vârstã, cât ºi ca fire, educaþie, gusturi, preferinþe. Provenind amândoi din familii catolice înstãrite, ei au întemeiat un cãmin fericit în reºedinþa lor din Paris, întreþinând prieteni ºi oameni de culturã, frecventând o societate aleasã, cãlãtorind mult.

Totuºi, crucea nu avea sã lipseascã nici din aceastã familie, ºi pentru soþii Leseur ea s-a prezentat într-o formã cu totul aparte. Pe verticalã, ea era constituitã din setea Elisabethei dupã Dumnezeu; pe orizontalã, de agnosticismul ºi opoziþia fãþiºã a lui Felix faþã de Dumnezeu. La cãsãtorie, Felix, care în anii de studenþie se îndepãrtase de Bisericã, a promis cã va respecta întotdeauna credinþa Elisabethei.

Din pãcate, nu a fost aºa: dupã câþiva ani, Felix a început o campanie constantã de denigrare a Bisericii, reuºind chiar, pentru un timp, sã o îndepãrteze pe soþia sa de practica religioasã ºi sã-i strecoare dubii serioase în suflet. “La cununie, povesteºte Felix, m-am obligat sã respect credinþa soþiei mele ºi sã-i permit sã o practice nestãvilitã. Dar curând, n-am mai tolerat decât cu iritare convingerile care nu corespundeau întru totul cu negaþiile mele; ºi cum neutralitatea religioasã nu poate fi decât o iluzie atât în relaþiile private cât ºi în instituþiile publice, am transformat-o pe Elisabeth în obiectul prozelitismului meu degradant... I-am pus în mânã cartea lui Ernest Renan, Istoria originii creºtinismului. Dar, - har Domnului!

- tocmai lucrarea despre care credeam cã îmi va desãvârºi opera, i-a pecetluit ruina. Elisabeth, pe lângã inteligenþa ei ieºitã din comun, poseda ºi rarul dar al unei judecãþi sãnãtoase ºi consecvente, ºi al unui bun simþ peste medie. Nu numai cã nu s-a lãsat înºelatã de falsa strãlucire a acestei cãrþi, ci a fost de-a dreptul ºocatã de sãrãcia ideilor pe care le conþinea. Nestatornicia argumentãrii, ipotezele îndoielnice ºi adesea contradictorii ºi lipsa de sinceritate care abundã în aceastã carte au deranjat-o profund. A simþit cã se apropie de abis ºi s-a tras cu putere înapoi ºi, din acel moment, s-a dedicat singurã propriei sale formãri religioase.”

Era în 1898. Elisabeth stãtuse departe de Bisericã timp de trei ani. Perioada care a urmat, pânã la moartea ei în 1914, a fost marcatã de o ascezã neîntreruptã. În primii ani de dupã convertire, continuã sã cãlãtoreascã mult alãturi de soþul ei; apoi, o serie de probleme de sãnãtate o obligã sã ducã o viaþã tot mai sedentarã.

Pe mãsurã ce trupul i se istoveºte în lupta cu un cancer care revine mereu, sufletul Elisabethei devine tot mai frumos, tot mai luminos prin contemplarea celor veºnice.

Mereu veselã - în ciuda luptelor interioare de care numai duhovnicul ºi jurnalul (1) ei intim ºtiau -, mereu blândã ºi primitoare, Elisabeth atrage irezistibil, ºi casa soþilor Leseur se transformã în loc de pelerinaj pentru rude, prieteni, cunoscuþi ºi chiar necunoscuþi. Pentru toþi Elisabeth are un cuvânt bun, un sfat care le schimbã viaþa.

O singurã viaþã nu poate totuºi sã schimbe Elisabeth, deºi îi oferã pentru aceasta lui Dumnezeu toate suferinþele bolii ei. Nu poate schimba viaþa soþului ei, care rãmâne în continuare necredincios, deºi mai puþin vehement. Elisabeth moare în braþele lui Felix pe 3 mai 1914, fãrã a fi dobândit convertirea cerutã.

Dupã moartea soþiei, Felix începe sã punã ordine în lucrurile rãmase ºi astfel descoperã jurnalul pe care Elisabeth îl þinuse în secret începând cu 1906. Lectura acestuia avea sã-l conducã pe Felix la împãcarea cu Biserica, în 1915, continuatã de îmbrãcarea hainei de cãlugãr dominican în 1919 ºi la hirotonirea preoþeascã în 1923. Felix Leseur moare în 1950, dupã ce strãbãtuse toatã Europa difuzând scrierile Elisabethei ºi vorbind despre apostolatul ei ºi dupã ce introdusese cauza procesului de canonizare a soþiei sale.

Aºteptarea poate fi o virtute atunci când are un scop nobil ºi este susþinutã de fapte. Aºteptarea poate aduce roade atunci când este însufleþitã de credinþã, dragoste ºi speranþã. Am desprins acest adevãr simplu din viaþa Elisabethei Leseur, propunându-l spre meditare în timpul binecuvântat al Adventului.

LIANA GEHL (1) Elisabeth Leseur, My Spirit Rejoyces. The Diary of A Christian Soul in an Age of Unbelief, Sophia Institute Press, Manchester, New Hampshire 1996, traducere dupã originalul francez Journal et pensées de chaque jour, Paris, J. de Gigond 1917. nr. 12/2004

5

UNIVERSUL FFAMILIEI AMILIEI

Familia ºi Euharistia duminicalã Duminica este o zi cu totul specialã pentru familia noastrã.

Nu ne pregãtim pentru serviciu, ºcoalã sau alte activitãþi cotidiene, ci pentru întâlnirea noastrã cu Domnul. ªi pentru cã înainte de toate ºtim cã prin vestimentaþia cu care ne prezentãm în faþa Domnului îi arãtãm respectul cuvenit, toþi doresc sã îmbrace haine deosebite, fiecare îmi cere câte ceva, e o agitaþie, o zarvã a copiilor care tot timpul mã duce cu gândul spre copilãria mea, la mama ºi casa plinã de copii, la felul cum ne pregãtea ea duminica pentru plecarea la bisericã. În ciuda „haosului” copilãresc pe care îl cream, ea îºi pãstra calmul ºi reuºea sã ne mulþumeascã pe toþi. „Mami, iar visezi cu ochii deschiºi? Suntem gata, nu vrem sã întârziem”, mã trezesc din amintiri cei doi copii ai mei.

Pe chipurile oamenilor din bisericã se citesc pacea ºi credinþa: venim aici pentru trãirea euharisticã, pentru hrana sufletului – Isus – care pãtrunde în inimile noastre prin Sfânta Euharistie. Este momentul în care ºtergem din sufletele noastre orice umbrã a pãcatului, pentru a-L primi pe Isus care ne lumineazã, ne vorbeºte, ne transmite atât de multe…

Fãrã trãirea euharisticã am fi ca niºte oameni aºezaþi comod în bãnci, privind la Isus rãstignit ca la un televizor fãrã sonor, fãrã sã înþelegem ce doreºte sã ne spunã – ar fi prea trist sã nu-l auzim cum ne cere sã ne rugãm pentru pace în lume; sã ne rugãm pentru toþi oamenii de pe pãmânt; sã vedem în fiecare om chipul Lui… dar cât de multe ne spune Domnul!

Privesc la copiii, pãrinþii, bunicii care se împãrtãºesc, îi zãresc ºi pe cei din familia mea printre ei ºi nu pot decât sã spun: „Îþi mulþumim, Doamne, pentru binecuvântãrile primite, îþi încredinþãm familiile noastre ºi te rugãm sã le þii unite în credinþã ºi iubire faþã de Tine – Creatorul nostru.”

COBULEANU MARIANA (32 de ani), împreunã cu soþul ºi copiii Parohia Adormirea Maicii Domnului

Familia ºi Rozariul Sâmbãtã, 21 noiembrie, la biserica “Sfânta Elena” s-a desfãºurat a treia întâlnire a grupului inter-parohial care are drept scop alcãtuirea unei broºuri cu titlul: “Familia ºi Rozariul”. Din grup fac parte circa 20 de familii, care reprezintã aproape toate parohiile din Bucureºti. Printre participanþii de la ultima întâlnire s-a numãrat ºi Preasfinþitul Cornel Damian, care este de fapt ºi promotorul acestei frumoase acþiuni. Dacã iniþial grupul urmãrea alcãtuirea susamintitei broºuri, încã de la întâia sa întrunire a acestuia la 2 octombrie 2004, s-a conturat ideea unei permanenþe. În acest sens, în cadrul ultimei întruniri, s-au luat în consideraþie finalitãþile unei colaborãri pe termen îndelungat. Grupul intenþioneazã înainte de toate crearea unei punþi de legãturã între familiile din toate parohiile din

6

nr. 12/2004

Arhidiecezã, ºi mai ales între cele din Bucureºti. De asemenea, se doreºte crearea unui cadru de dialog în care pãrinþii parohi ºi ceilalþi preoþi sã poatã cunoaºte ºi mai bine familiile din comunitãþile lor. Una din finalitãþile imediate ale grupului ar fi acea de a identifica anumite familii care sã colaboreze cu parohul în organizarea activitãþilor cu familiile din parohie. Din acest punct de vedere grupul inter-parohial doreºte sã ofere cadrul în care aceºti animatori sã poatã primi o primã formare.

Dintre finalitãþile de perspectivã ale grupului amintim crearea unei asociaþii de familii catolice, care sã fie suport ºi la o serie de alte obiective de interes diecezan: înfiinþarea unui oficiu de consiliere pentru familii care sã cuprindã mai multe sectoare (asistenþã pentru persoanele în dificultate, învãþarea metodelor naturale de reglementare a naºterilor, combaterea alcoolismului), ajutor în pregãtirea tinerilor la cãsãtorie, organizarea de întâlniri de formare ºi educare a familiilor la credinþã etc.

La sfârºitul întâlnirii, Preasfinþitul Cornel a þinut sã ne aminteascã dorinþa Înaltpreasfinþitului Ioan Robu ºi a sa personalã ca familiile sã fie cât mai prezente în viaþa Bisericii noastre locale. Timpurile noi cu care se confruntã societatea româneascã sunt timpuri noi ºi pentru Bisericã. În acest sens, episcopul Cornel a þinut sã adauge cã mesajul Sfântului Pãrinte poate fi calificat ca profetic ºi în privinþa familiei: “calea Bisericii este Familia” (Scrisoarea cãtre familii, 2).

Mulþumim pãrintelui decan Francisc Trefaº, paroh la Sfânta Elena, pentru ospitalitate.

FAMILIILE

Cu noi, pãrintele Fabian Mãriuþ, responsabil cu pastoraþia familiilor în Arhidieceza de Bucureºti.

Actualitatea creºtinã: A început Adventul. Pentru familii este o perioadã foarte importantã de pregãtire în aºteptarea Crãciunului. În pagina de pastoralã a revistei noastre – care, sã le amintim cititorilor, este dedicatã în acest an temei Familia ºi Euharistia – aþi ales acum un subiect de meditaþie ce se referã la legãtura existentã între realitatea familiei ºi darul vieþii. De ce doriþi sã ne vorbiþi despre aceasta tocmai în perioada Adventului?

Pr Pr.. Fabian : Multora dintre credincioºi le sunt cunoscute cuvintele unui Pãrinte de la începutul erei creºtine, Sfântul Irineu: “Gloria Dei, homo vivens”, adicã omul viu este slava lui Dumnezeu. Crãciunul, pentru care ne pregãtim în perioada Adventului, este un moment de contemplare a vieþii. Acea viaþã privitã în fragilitatea ºi mãreþia ei. Fiul lui Dumnezeu ia trup omenesc ca sã fie una cu noi. În Evanghelia dupã Ioan (10,10), Isus ne spune: “Eu am venit ca ei sã aibã viaþã ºi s-o aibã din belºug.”

Deci, am putea spune cã scopul venirii lui în lume este tocmai acela de a ne comunica viaþa, o viaþã plinã, o viaþã deplinã. Iar slava lui Dumnezeu se aratã tocmai în acest dar al vieþii.

- Revenind la Anul Euharistic, în care ne aflãm, ºi la evenimentul aºteptat, Crãciunul, Naºterea lui Isus: ce rezonanþã are pentru familii faptul cã Fiul lui Dumnezeu a venit între noi ?

- Isus se naºte la Bethleem.

Bethleem înseamnã, în traducere, “Casa pâinii”. La Cina cea de tainã Isus vrea sã ne lase viaþa Sa tot într-o pâine, acea Pâine care duminicã de duminicã, zi de zi, este consacratã pe altarele noastre. Nu este doar o pâine ca hranã, ci este o Pâine spre viaþã, ba mai mult, spre fiinþã, aºa cum o spunem în rugãciunea Tatãl Nostru. Isus ne-a lãsat, ne-a dãruit, ne-a încredinþat viaþa sa în Euharistie. De aceea, Euharistia nu este numai o hranã, ci ºi dãruirea de Sine a lui Isus. Familia este chematã sã participe la Euharistia duminicalã. Anul acesta ea este chematã sã conºtientizeze ºi mai mult importanþa acestei zile, cum de altfel o cerea cu câþiva ani mai înainte Sfântul Pãrinte în Scrisoarea Apostolicã Dies Domini. Participarea aceasta o ajutã sã redescopere darul vieþii. Viaþa este un dar sacru. Indiferent de apartenenþã, de convingere religioasã, toþi oamenii de pe acest pãmânt recunosc valoarea inestimabilã a vieþii. Însã viaþa este ºi un dar sfânt, ea a fost întãritã de Isus prin patima, moartea ºi învierea Sa. Familia – se aratã în Familiaris consortio – este o comunitate mântuitã ºi mântuitoare. Este mântuitã în mãsura în care acceptã, primeºte aceastã viaþã comunicatã de Isus ºi este mântuitoare în mãsura în care o dãruieºte mai departe. Familia este locul unde se întâlnesc generaþiile, este o “realitate transversalã”, am putea spune, deoarece în cadrul ei noi primim primele învãþãturi prin care sã preþuim viaþa în toatã frumuseþea ei.

- Darul vieþii este în primul rând un dar al iubirii. Ne ilustreazã

iubirea lui Dumnezeu ºi este un dar pe care Dumnezeu îl aduce iubirii umane.

- Deseori, în învãþãtura Bisericii este repetatã definiþia pe care documentul Conciliului Vatican II, Gaudium et Spes , o dã familiei: “comunitate de viaþã ºi iubire”. Definiþia aceasta este reluatã în Familiaris consortio, în Scrisoarea cãtre familii, în enciclica Evangelium vitae etc. De exemplu, Evangelium vitae afirmã rãspicat cã Biserica este de partea vieþii. Ea este cea care recomandã familiilor, societãþii, instituþiilor statului sã apere viaþa de la început pânã la sfârºit. Sã o apere, într-un chip special, în momentele ei cele mai fragile: în preajma naºterii ºi în preajma morþii.

-În zilele noastre avem de-a face cu o mentalitate contraceptivã, pro avort, de sterilizare. Care ar fi cauzele acestei mentalitãþi?

- Pentru enciclica Veritatis Splendor ar fi douã: prima este ruptura dintre libertate ºi adevãr; a doua, cea dintre credinþã ºi moralitate. Sã facem o scurtã referinþã la prima rupturã, care este de naturã antropologicã. Libertatea nu mai este privitã în legãtura sa cu adevãrul, considerat în toatã extensiunea sa, deci ºi cea de adevãr revelat, de Cuvânt al lui Dumnezeu. Libertatea devine din ce în ce mai mult “un instrument” la discreþia persoanei. O adevãratã libertate se supune adevãrului revelat, pãstrat ºi interpretat de Tradiþia Bisericii. Libertatea desprinsã de adevãr, în schimb, pune pe primul loc autonomia persoanei. Modul acesta de a vedea libertatea reduce viaþa la o chestiune de posesie, de a avea viaþa ºi nu de a fi în viaþã. Ea nu mai este privitã ca un dar. Devine un obiect la discreþia individului… este, de fapt, o “privatizare” a conceptului de persoanã.

-Cine ne salveazã de acest individualism ?

- Iatã, tocmai familia este locul în care putem fi salvaþi, ea fiind un “sanctuar al vieþii”, dar ºi “comunitate de iubire”. Sã fim atenþi, însã: nu trebuie sã cãdem în intimism. Schimbarea condiþiei economice, petrecutã în þara noastrã, ne aratã cã tot mai multe familii, fie datoritã bunãstãrii, fie datoritã sãrãciei, se izoleazã unele de altele. De aceea, trebuie sã privim la familie ca la o realitate deschisã, gata sã dãruiascã ºi sã se dãruiascã. Parohia este primul cadru în care familia poate sã înveþe dãruirea ºi, în acelaºi timp, poate sã intre în dialog cu toate celelalte familii, bogate sau sãrace.

Sã nu uitãm cã biserica parohiei este locul celebrãrii Euharistiei, este locul întâlnirii cu Viaþa, acea Viaþã dãruitã nouã de Isus, din belºug. Crizele morale, spirituale, pot fi diminuate, chiar înlãturate, în mãsura în care vom înþelege cã Dumnezeu este autorul vieþii ºi cã, pentru noi, creºtinii, Isus este cel ce o desãvârºeºte . Slava omului viu, din perspectivã creºtinã, este tocmai conformarea vieþii noastre faþã de Cel care este “Calea, Adevãrul ºi Viaþa”.

Pagini realizate de Pr ABIAN MÃRIUÞ Pr.. FFABIAN Responsabil diecezan cu pastoraþia familiilor nr. 12/2004

7

ANUL P ASTORAL LUNÃ DE LUNÃ PASTORAL

Familia ºi viaþa

SUFLET TÂNÃR

Tu pe cine sãrbãtoreºti?

Se apropie Crãciunul. Nu mai este nici o îndoialã. În fiecare an, reclamele care „invadeazã” atât posturile radio cât ºi de televiziune, sunt primele care ne amintesc acest lucru. Se grãbesc sã ne anunþe cã anul acesta avem ceva deosebit… nimic nu mai este ca anul trecut Avem steluþe magice, reni dintre cei mai simpatici, „Moº Crãciuni” diferiþi – în funcþie de ceea ce ne oferã.

De fiecare datã când ascult sau vãd aceste reclame îmi dau seama cã nu va mai trece mult timp ºi va începe agitaþia… Nu se ºtie care încotro, cert este cã aglomeraþia va fi „regina” acestei perioade în care toþi ne pregãtim. Da, ne pregãtim sã avem de toate (cât ne permitem, ce-i drept) ºi sã gãsim cadouri cât mai drãguþe ºi pe placul celor la care þinem.

Aºadar, este o perioadã de pregãtire. Da, de pregãtire a cadourilor, a mesei de Crãciun ºi eventual a excursiei la munte cu gaºca. Bãnuiesc cã totul o sã meargã bine, o sã te distrezi cu prietenii, o sã primeºti ºi o sã dãruieºti cadouri… Ce altceva poate fi mai frumos pentru „vacanþa de Crãciun”?

Am spus cumva Crãciun? A, da, în noaptea de Crãciun s-a nãscut Isus. ªtiai ºi tu asta?… Ei bine, am impresia cã mulþi dintre noi au uitat sensul acestei sãrbãtori. E dureros! Îþi propun un exerciþiu de imaginaþie. Închide ochii ºi aminteºte-þi cum este în preajma sãrbãtoririi zilei tale de naºtere. Nu-i aºa cã pãrinþii tãi se poartã mai frumos cu tine, cã toþi sunt mai toleranþi? Apoi, când este „ziua ta”, eºti înconjurat cu multã, multã dragoste; ca sã nu mai vorbim cã eºti în centrul atenþiei…

Acum, imagineazã-þi cum ar fi ca toþi prietenii care vin la petrecerea ta sã te ignore. Danseazã, glumesc, mãnâncã,

se simt bine, dar tu eºti invizibil. Imposibil, nu? Cum adicã sã vinã la petrecerea ta ºi sã nu te bage în seamã? Doar ei vin pentru tine; pentru cã þin la tine… E absurd ºi nu o sã se întâmple niciodatã asta.

Din pãcate, în fiecare an, Isus este pus în situaþia menþionatã mai sus. Noi petrecem, ne simþim bine, dar uitãm pe cine sãrbãtorim… Este ziua lui ºi totuºi nu-i spunem „La mulþi ani!”.

Pãrerea mea este cã pornim cu piciorul stâng încã din „perioada de pregãtire” despre care vorbeam mai sus.

Cãutãm cadouri pentru noi, pentru ceilalþi ºi uitãm cã de ziua lui El nu-ºi doreºte decât ca sufletul nostru sã fie curat pentru a-L primi cum se cuvine.

Tocmai de aceea trebuie sã „profitãm” de perioada Adventului. Sã ne amintim cã „cei ce seamãnã cu lacrimi vor secera cu bucurie...”. „Plecând, mergeau ºi plângeau aruncând în pãmânt sãmânþa; venind, se întorceau bucuroºi adunându-ºi snopii”. (Ps 126, 5-6) Pline de esenþã sunt ºi cuvintele lui Joseph Folliet: „La capãtul drumului, nu este drumul, ci þinta pelerinajului. La capãtul urcuºului, nu este urcuºul, ci culmea. La capãtul nopþii, nu este noaptea, ci sunt zorile. La capãtul iernii, nu este iarna, ci primãvara. La capãtul morþii, nu este moartea, ci viaþa. La capãtul deznãdejdii, nu este deznãdejdea, ci speranþa. La capãtul omenirii, nu este omenirea, ci omul-Dumnezeu. La capãtul Adventului, nu este Adventul, ci Crãciunul!”

Aºadar, nu uita sã te pregãteºti! Nu uita pe cine sãrbãtoreºti!

Nu uita sã-I spui „La mulþi ani!”

Cu mascã... sau fãrã mascã?

E timpul sã ne pregãtim…

Indiferent de cum vreþi sã-i spuneþi, „carnaval”, „bal mascat”, cert este cã vineri, 19 noiembrie, tinerii parohiilor din Bucureºti au marcat încheierea unui an liturgic ºi începutul Adventului. Petrecerea a avut loc la Oratoriul „Sfântul Leonardo Murialdo” din PopeºtiLeordeni. Toþi au avut posibilitatea sã demonstreze cã sunt talentaþi,

fie prin karaoke, fie prin concursul de dans sau de glume. Nu trebuie neglijat concursul de costume pentru cã ºi anul acesta tinerii noºtri au fost ambiþioºi în gãsirea unei vestimentaþii cât mai originale.

8

nr. 12/2004

Pentru cã perioada Adventului este una de reflecþie, de pregãtire spiritualã, ne vine în ajutor o zi de reculegere ce va avea loc la Mãnãstirea „Sfânta Agnes” din Popeºti - Leordeni. Tema este „EUHARISTIA - cãutarea ºi bucuria tânãrului” ºi va fi prezentatã de Pr. Daniel Bulai. Vom avea ocazia sã ne spovedim, sã meditãm, sã participãm la Sfânta Liturghie; pe scurt, sã fim aproape de Isus.

Dacã te-ai hotãrât sã vii, te aºteptãm pe 4 decembrie la ora 9.30, la Mãnãstirea “Sfânta Agnes”!

Am plecat sã colindãm…

…sau vã aºteptãm sã ne colindaþi la Biserica „Sfinþii Petru ºi Paul” (în Bãneasa). Bãnuiesc cã v-aþi dat seama cã este vorba de Concertul de colinde care va avea loc pe 18 decembrie, la ora 14.00, în biserica mai sus menþionatã. Fiecare cor este invitat sã cânte, pe lângã colindul obligatoriu - „O, ce veste minunatã”- , alte douã colinde la alegere. Aºteptãm coruri de tineret din toate parohiile Arhidiecezei! paginã realizatã de ROXANA ROT ARU ROTARU

a d a Co de pãun darul frumuseþii exterioare, pãunul nu a mai avut viaþã liniºtitã: ochii curioºi ai admiratorilor nu se mai sãturau sã-l priveascã, urmãrindu-l clipã de clipã, fãrã a-i lãsa, cum ar fi fost firesc, un timp ºi un spaþiu propriu.

Libertatea lui sfârºi, devenind prizonier în grãdinile celor bogaþi ºi în parcurile zoologice. Era singur chiar dacã de admiratori nu ducea lipsã. Celelalte pãsãri îl ocoleau, considerându-l îngâmfat.

Stau în faþa cuºtii lui de la zoo, împreunã cu un grup de copii care-l roagã „sã facã roata”, adicã sã-ºi rãsfire coada, dar pasãrea pare sã nu-i asculte, continuând sã scurme absentã în pulberea umezitã de roua dimineþii.

Dintr-o datã, pãunul fu trezit din lâncezealã de un fâlfâit de aripi. Deasupra cuºtii pãunului poposi cocorul, aflat în drum spre þãrile calde. Pãunul îl privi ºi, la vederea aripilor largi ale pãsãrii ce strãbate înãlþimile, mândria lui de pasãre de curte împopoþonatã se ofili. κi aminti de cererea fãcutã Creatorului ºi, pentru prima datã, regretã nesãbuinþa avutã în acea zi. „Am fost eu cel care am ales, gândi pãunul. Acum nu-mi rãmâne decât sã dau un sens alegerii mele, un sens adevãrat. De acum încolo, când îmi voi rãsfira coada n-o voi mai face pentru a mã mândri, ci pentru a arãta lumii ce lucruri minunate a fãcut Creatorul ei”.

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

nr. 12/2004

9

PAGINA MICULUI PRINÞ

„Frumos! Ba nu, foc de arãtos. Vreau un penaj strãlucitor ºi o coadã cu pene ornamentale, pe care sã o pot roti. Privindu-mã, ochii oamenilor sã se minuneze, iar celelalte pãsãri sã se ruºineze de sãrãcia penelor ce le înveºmântã. Capul sã-mi fie acoperit de o creastã în formã de coroanã, fãrã de egal printre diademele purtate vreodatã de doamne ori domniþe. Sã mi se ducã vestea în toatã lumea pentru frumuseþe, într-atât încât cei cu dare de mânã sã fie dispuºi sã plãteascã oricât pentru a se putea fãli cu prezenþa mea în grãdinile lor.”

Aºa suna cererea pãunului, în ziua în care fu creat. „Eºti sigur de ceea ce-mi ceri?”, îl întrebã Creatorul, explicându-i cã frumuseþea exterioarã nu este nici necesarã ºi nici suficientã pentru a fi fericit. „Cum sã nu fie necesarã?”se burzului pãunul. De când lumea ºi pãmântul, ochiul ºi-a vrut partea sa, cãutând sã se înconjoare ºi sã se însoþeascã de frumos. Ca sã nu mai vorbim de posibilitãþile pe care le are în viaþã o creaturã frumoasã.

Frumuseþea deschide multe porþi celui ce o deþine.” „Fii însã atent, îi rãspunse Creatorul. Frumuseþea exterioarã face, în egalã mãsurã, sã se închidã porþi în urma celui ce o stãpâneºte”.

Pãunul, însã, nu voi sã asculte, aºa cã cererea îi fu împlinitã întocmai, aºa cum fu ascultatã ºi cererea unei alte pãsãri, numitã cocor. „Tot dupã frumuseþe tânjeºti ºi tu, cocorule?”, îl întrebã Creatorul. „Da, rãspunse pasãrea. ªi ochii mei cautã frumuseþea, dar nu în propria-mi înfãþiºare ori veºminte, ci în jurul meu. Am aflat cã lumea pe care ai creat-o meritã cunoscutã ºi iubitã, de aceea, te rog, îngãduie-mi sã o pot vedea, strãbãtând-o în lung ºi-n lat. Dacã se poate, fã-mi trupul pe mãsura unei pãsãri cãlãtoare ºi fã ca inima mea sã nu uite niciodatã drumul de întoarcere spre cuibul în care m-am nãscut.”

Mult timp a trecut din ziua în care cele douã pãsãri au cerut Creatorului darurile de care v-am povestit. Poate cã n-aº mai fi ºtiut nimic de soarta lor dacã, într-una din dupãamiezile de la începutul acestei toamne, n-aº fi fãcut o plimbare în Grãdina Zoologicã. ªi, pe cine am vãzut acolo, admirat de vizitatori ºi rugat sã-ºi rãsfire coada? Ai ghicit. Era pãunul. Îþi lua ochii, atât era de frumos; cu pene în care se reflecta verdele, îmbinat cu albastrul mãrii, alãturi de indigoul cerului la asfinþit ºi cu ornamente aurii nemaiîntâlnite la vreo altã vieþuitoare de pe pãmânt.

S-ar spune cã pãunul ar avea toate motivele pentru a fi pe deplin fericit, dar, vãzându-l în perimetrul limitat al cuºtii zãbrelite din Grãdina Zoologicã, am început sã mã îndoiesc de fericirea frumoasei pãsãri de origine indianã. Din ziua în care a primit

Parohia Sfânta Fecioarã Neprihãnit Scurt o poartã istoric

Parohia S f â n t a Fecioarã Neprihãnit Zãmislitã, din D r o b e t a T u r n u Severin, a fost înfiinþatã în anul 1881, prin numirea preotului franciscan Probus Szabo ca misionar stabil în acea zonã, de cãtre Episcopul Angelo Parsi, Administrator Apostolic al Valahiei. În anul 1885, a început construcþia actualei biserici, în stil neogotic, care a fost sfinþitã în ziua de 4 decembrie 1887, de cãtre Monseniorul Paul I Palma, Arhiepiscop de Bucureºti, însoþit de Hipolit Agosto, Episcop de Nicopole. De la data înfiinþãrii parohiei, numãrul credincioºilor a fost într-o continuã creºtere, ajungându-se, în anul 1938, la 2000 de suflete (germani, italieni, francezi, maghiari ºi români). În 1864 se înfiinþeazã, pe lângã parohie, ªcoala primarã pentru copii, iar din 1894 ºi o ºcoalã a cãlugãriþelor Institutului Sfânta Maria. Aceste douã ºcoli au trecut, în anul 1948, în patrimoniul statului, nefiind restituite nici pânã astãzi.

La începutul celui de-al doilea rãzboi mondial, parohia a primit refugiaþi polonezi, printre care erau ºi preoþii Eduard Degorski, Ladislau Welgorski ºi Stanislau Skudrzyk. În timpul bombardamentelor anglo-americane din 15 aprilie ºi 23 august 1944, biserica a fost avariatã, fiind distruse vitraliile, orga ºi plafoanele.

Cu sprijinul Arhiepiscopului Alexandru Cisar ºi al parohului Robert Lenz, biserica a fost refãcutã. Starea actualã a bisericii este bunã, deoarece în ultimii 30 de ani s-au efectuat mai multe lucrãri de renovare.

Parohia romano-catolicã din Drobeta Turnu-Severin are, în prezent, aproximativ 200 de familii, iar parohul actual este pãrintele Claudiu Cojan. Hramul bisericii se celebreazã în ziua de 8 decembrie, în sãrbãtoarea Neprihãnitei Zãmisliri a Sfintei Fecioare Maria.

10

Armata romanã, condusã de Traian, a trecut Dunãrea în vara anului 105, pe podul construit de vestitul arhitect al timpului, Apollodor din Damasc, la Drobeta Turnu Severin. Piciorul podului ºi ruinele bisericii franciscane din secolul al XII-lea se pot vedea ºi astãzi, în Parcul Muzeului Regiunii Porþile de Fier. Din secolul al XIII-lea pânã la începutul secolului al XVI-lea, în TurnuSeverin a fost Episcopie Catolicã. Unii istorici susþin cã, odatã cu venirea romanilor a pãtruns ºi creºtinismul în rândul dacilor. Aºadar, putem considera Drobeta TurnuSeverin o poartã prin care creºtinismul a intrat în Dacia.

Apropiindu-se hramul comunitãþii catolice din Drobeta

Turnu-Severin, am voit sã vedem cum trãieºte credinþa aceastã comunitate, cu vechi rãdãcini în istoria creºtinãtãþii noastre. Primul credincios cu care am vorbit, care a lansat ideea unei „comunitãþi în dezvoltare”, a fost domnul Stefan Emeric Mednyanszky, braºovean de origine, dar care s-a „mãritat” în Severin, în anul 1971. „Pentru mine, spune domnul Mednyanszky, aceastã comunitate înseamnã foarte mult. Eu nu vin la bisericã de dragul parohului, ci de dragul credinþei. Cu toate acestea, mãrturisesc cã pãrintele Claudiu a reuºit sã aducã tineretul în bisericã ºi asta mã unge la suflet, pentru cã tineretul este speranþa Bisericii. Datoritã tinerilor, Biserica rãmâne în viaþã”.

Doamna Luiza Mihãileanu, venitã pe meleagurile olteneºti de la Arad, încã din anii ’70, ne spune: „Îi mulþumim lui Dumnezeu pentru darul pe care ni l-a fãcut prin trimiterea pãrintelui Claudiu, care este un om excepþional. Cu siguranþã toþi predecesorii sãi au fost admirabili, dar dumnealui, cu tinereþea ºi maniera în care þine predica, prin modul în care a ºtiut sã atragã tineretul ºi prin felul în care a ºtiut sã-i implice în comunitate, pentru mine este deosebit”.

Elena Cornelia Scurt, o interlocutoare din rândul tinerilor, ne descrie grupul de tineri din Severin ca fiind unit, disponibil ºi mereu cu iniþiativã. „Am plâns - ne spune Cornelia - când a plecat pãrintele Gherghelucã, dar pãrintele Claudiu a ºtiut sã se apropie de noi ºi sã ne ajute sã depãºim acel moment”.

Biserica catolicã - izvor de bunãtate ºi încredere

Domnul Gheorghe Nistor, orãdean ºi fiu de preot greco-catolic, spune: „aceastã comunitate este asemenea unei familii, cu care m-am înþeles bine ºi care prosperã”. Este prosperã pentru cã, aºa cum au spus antevorbitorii mei, vin tinerii la bisericã, dar ºi pentru cã aceastã comunitate, prin devoþiuni ºi comportament, a trezit interesul multor credincioºi ortodocºi”. Domnul Teodor Drãghici este unul dintre aceºti credincioºi care, frecventând comunitatea noastrã, a ajuns la concluzia: „Biserica catolicã m-a fãcut mai bun ºi m-a

nr. 12/2004

ajutat sã am încredere în mine”.

Domnul Marin Mladin, la cei 78 de ani ai sãi este convins cã: „Biserica de aici este vie, trãieºte ºi se înmulþeºte. Mulþi ortodocºi vin ºi trec la catolicism fãrã sã-i atragã cineva, numai prin exemplul celorlalþi, numai prin slujbele care se fac, prin strãduinþa preoþilor, bunãtatea lor; prin asta se înmulþeºte Biserica de aici. Eu îi voi fi recunoscãtor toatã viaþa pãrintelui Eugen Bortoº care mi-a fost ca un adevãrat frate. Pentru cã aveam o slujbã în justiþie, pãrintele m-a lãsat sã stau, în timpul Sfintelor

Liturghii, în sacristie ºi aici mã împãrtãºea, aºa încât sã nu mã vadã lumea”.

Un alt credincios al comunitãþii catolice severinene, domnul Ioan Buzulicã, considerã Biserica din Drobeta Turnu-Severin ca fiind primitoare, neimpunând opreliºti credincioºilor de alte confesiuni, dar impunându-se printr-o disciplinã, prin felul sãu de a fi. Pãrintele Gherghelucã, fostul paroh, are mai multe exemple, în cãrþile sale, de persoane de alte confesiuni care au venit sã cearã ajutor fie material, fie spiritual, într-un anumit moment al vieþii lor ºi, care, de atunci, nu s-au mai îndepãrtat de comunitatea romano-catolicã.

Biserica, un „reper fundamental” la TTurnu-Severin urnu-Severin

„Eu am venit recent în aceastã parohie, ne spune doamna ªtefania Descaº. În anul 1993, m-am mutat din Vatra Dornei la Turnu-Severin ºi eram tare debusolatã. Comunitatea m-a primit, însã, cu braþele deschise, ceea ce cred cã m-a determinat sã mã implic în toate activitãþile Bisericii, în mod special în activitãþile organizaþiei Sfântul Vincenþiu de Paul. În aceastã organizaþie avem 140 de asistaþi, bãtrâni ºi copii nevoiaºi, pe care îi îngrijim, cu care ne rugãm Sfântul Rozariu ºi discutãm despre credinþã”.

Pentru domnul Isidor Chicet comunitatea creºtinã în care trãieºte este „un reper sacru, care face legãtura cu Dumnezeu, un izvor de unde mã realimentez, îmi umplu rezervoarele prin meditaþie ºi rugãciune. Aici îmi regãsesc tonusul, optimismul, pentru o nouã sãptãmânã de muncã, uneori vin la Liturghie ºi în timpul sãptãmânii, cu aceleaºi rezultate benefice. Biserica este reperul nostru fundamental aici, la Turnu-Severin; dacã nu l-am avea am trãi în ceaþã, debusolaþi”.

Pentru doamna Maria Roiescu, comunitatea a fost un sprijin permanent, mãrturisindu-ne: „Am venit aici ca o strãinã, nu cunoºteam pe nimeni,

soþul era mereu departe din cauza serviciului, dar comunitatea m-a ajutat, în sensul cã am gãsit aici o familie. Ce m-a impresionat cel mai mult? Dragostea de a primi pe oricine în aceastã comunitate, înþelegerea, chiar ºi între confesiuni diferite.

Toatã lumea a gãsit alinare, un cuvânt bun, un adãpost. Fãrã ajutorul acestei comunitãþi, mulþi dintre noi nu ar fi putut ajunge cu adevãrat oameni în viaþã”. Doamna Mihaela Udriºte, pe chipul cãreia se mai vede încã durerea pierderii soþului, un om de nãdejde al parohiei, ne povesteºte, cu emoþie în glas: „În momentele grele prin care am trecut, aceºti oameni (mãrturisesc cã nu cunosc numele tuturor) au fost alãturi de mine ºi de familia mea. În momentele de disperare, când nu gãseam calea, deºi calea era aici, ei m-au ajutat. Biserica este pentru mine un loc sacru, un loc unde mã regãsesc, printr-o conversaþie înãlþãtoare cu Dumnezeu”.

Doamna Ana Giurcã, scriitoare, caracterizeazã aceastã comunitate prin cuvântul dialog, spunând: „Acest dialog se realizeazã pe verticalã cu Dumnezeu, pentru cã aici mã înalþ cu mintea, cu imaginaþia, cu fantezia mea ºi îl gãsesc pe Dumnezeu, iar dupã ce mã nutresc bine cu acest suflu nevãzut, vin pe orizontalã ºi atunci gãsesc un preot care ne conduce, care are un program bine stabilit; nu se începe Sfânta Liturghie fãrã Sfântul Rozariu, la bisericã îi gãsesc pe credincioºii acestei parohii cu care intru în dialog, mai ales cu tinerii pe care eu îi consider o pepinierã pentru comunitatea noastrã”.

Pãrintele Claudiu Cojan, paroh al acestei comunitãþi din luna august a anului 2003, descrie parohia printr-o frumoasã metaforã: „îmi place sã vãd aceastã comunitate ca o grãdinã cu flori ºi ºtiu cã fiecare floare are parfumul ei. Mi-aº dori ca toate aceste flori sã formeze un buchet care sã fie adus în faþa altarului, pentru a mã putea bucura de parfumul lor la Sfânta Liturghie, dar nu întotdeauna lucrul acesta este posibil, pentru cã mulþi sunt împiedicaþi sã participe la Sfânta Liturghie din cauza serviciului sau din alte motive”. Majoritatea celor intervievaþi a subliniat urmãtoarea idee: „Biserica din TurnuSeverin este deschisã tuturor confesiunilor”, idee confirmatã ºi de pãrintele paroh, care spune: „Este o realitate vie, mulþi vin, participã la Sfânta Liturghie, în special creºtini ortodocºi, ºi îmi place cã s-au obiºnuit cu atmosfera din bisericã, ascultã Cuvântul lui Dumnezeu ºi explicarea lui ºi vãd în mulþi dintre ei dorinþa de a participa la sacramente”. Unii credincioºi, însã, sunt entuziasmaþi de capacitatea pãrintelui de a-i atrage pe tineri în Bisericã. Am vrut sã vedem care sunt tehnicile folosite: „Casa parohialã - spune pãrintele - este mereu deschisã tuturor.

Cei care profitã din plin de aceastã oportunitate sunt tinerii ºi copiii. Aº putea spune cã am un interes deosebit pentru tineri ºi copii; nu aº vrea ca aceastã preocupare sã fie interpretatã ca o escrocherie spiritualã, dar atrãgând copiii, poþi sã-i atragi, apoi, ºi pe pãrinþi”.

Instaurare omnia in Christo (A reînnoi totul în Cristos), cu aceastã devizã a Sfântului Pãrinte Papa Pius al X-lea, îºi încheie pãrintele Cojan mesajul de întâmpinare de pe telefonul de la parohie, cuvinte care, dupã cum am vãzut în acestarticol, s-au concretizat în multe domenii ale vieþii interne bisericeºti.

Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞ BÃLêCUÞII nr. 12/2004

11

DIN VIAÞA P AROHIEI PAROHIEI

Zãmislitã – Drobeta TTurnu urnu -Severin – spre creºtinism

PREGà TIRE LA SACRAMENTUL PREGÃTIRE TORIEI este titlul unei broºuri care a CÃSÃTORIEI CÃSà fost tradusã din limba italianã ºi editatã de Misionarii Cuvântului Divin, broºurã care îºi propune sã clarifice aspectele legate de credinþa creºtinã ºi de învãþãtura Bisericii referitoare la Cãsãtorie.

Este prezentatã cãsãtoria aºa cum o reveleazã cuvântul lui Dumnezeu, cãsãtoria creºtinã, cãsãtoria în Biserica Catolicã. Nu sunt ocolite nici problemele importante cu care se confruntã familiile de astãzi: acceptarea diversitãþii celuilalt, comunicarea sincerã, sexualitatea ºi armonia conjugalã, procrearea responsabilã.

Sub egida Fundaþiei Europene Titulescu , cu sprijinul Ministerului Culturii ºi Cultelor, a apãrut, în Editura Enciclopedicã, volumul „Istoria politicii externe româneºti în date” (896 de pagini).

Pornind de la anumite date calendaristice cu o semnificaþie istoricã deosebitã, volumul urmãreºte sã dea cititorilor o imagine de ansamblu asupra evoluþiei ºi dezvoltãrii relaþiilor poporului român cu alte popoare, din momentul formãrii sale ca popor neolatin în aria vechii Dacii ºi pânã în anul 2000. Prin datele ºi informaþiile pe care le conþine, volumul relevã rolul important pe care la avut permanent în istoria poporului român diplomaþia, ca instrument principal al statului în promovarea politicii externe.

Iatã o selecþie a celor mai importante date privind relaþiile României cu Un alt material care vine în ajutorul celor Vaticanul, dupã desãvârºirea statului naþional unitar în 1918 ºi pânã în anul care se pregãtesc pentru viaþa de cãsãtorie 2000. este cartea pãrintelui Claudiu Dumea, 1920, 1 iunie – Sunt stabilite relaþii diplomatice între România ºi Vatican la TAINA CÃSÃ TORIEI. MANUALUL MIRILOR. CÃSÃTORIEI. nivel de legaþie.

Cartea începe cu 1926 , 21 septembrie – Cu ocazia vizitei în Italia a prim ministrului român un set de 15 întrebãri Alexandru Averescu, acesta are o audienþã la Sanctitatea Sa Papa Pius al XI-lea.

1950, 7 iulie – Relaþiile diplomatice ale României cu Vaticanul sunt întrerupte. ºi rãspunsuri despre 1990: 6 ianuarie – Cardinalul Francesco Colassuono, Nunþiu Apostolic cãsãtorie, despre importanþa iubirii în itinerant pentru þãrile Europei de Est, trimis special al Sanctitãþii Sale Papa Ioan Paul al II-lea, este primit la Bucureºti de oficialitãþile române; 2 februarie – Guido viaþa de cãsãtorie, del Mestri, Nunþiu papal în Germania, însoþit de monseniorul John Bukowsky ºi despre castitatea de Episcopul Ioan Robu a fost primit de Sergiu Celac, ministrul de externe al conjugalã, despre reglementarea României.

1991 : 31 ianuarie-2 februarie – Are loc vizita în Italia ºi la Vatican a naºterilor prin mijpreºedintelui României, Ion Iliescu;15 mai – România ºi Vaticanul restabilesc loacele naturale. relaþii diplomatice la nivel de ambasadã; 5 decembrie – Monseniorul John Autorul îºi structuBukowsky, Nunþiu Apostolic, prezideazã inaugurarea deschiderii oficiale a reazã materialul în 15 capitole, în fiecare dezvoltând una din cele 15 întrebãri din Nunþiaturii Vaticanului la Bucureºti.

1998: 7-9 iulie – Premierul român Radu Vasile întreprinde o vizitã oficialã în introducere. Învãþãturile conþinute în aceastã carte Italia. Programul vizitei debuteazã cu audienþa privatã acordatã de cãtre sunt susþinute de citate din diferite surse Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea premierului român. oficiale ale Bisericii: Biblia, Catehismul 1999: 7-9 mai – La invitaþia preºedintelui Emil Constantinescu ºi a Sfântului Bisericii Catolice, Documente ale Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea face Conciliului Vatican II, Enciclici. o vizitã în România. Este prima vizitã a Sfântului Pãrinte într-o þarã ortodoxã.

Scrisã într-un stil clar, concis, bogatã în date, fapte ºi evenimente, cartea Ambele materiale, utile ºi familiilor deja prezentatã succint oferã cititorului posibilitatea cunoaºterii uneia dintre cele mai închegate, pot fi procurate de la Librãria importante pagini din istoria milenarã a poporului român. „Sfântul Iosif”, din str. General Berthelot, nr.19. * Coordonator: Ion Calafeteanu Conf. univ univ.. dr dr.. IOAN BABICI În ultimul timp, se constatã o amplificare a traficului de fiinþe umane, care a depãºit chiar ºi traficul de arme ºi pe cel de droguri. Acest atentat la libertate ne ameninþã pe fiecare dintre noi ºi trebuie sã fim atenþi atât asupra siguranþei familiilor noastre, cât ºi, în spirit creºtinesc, asupra celor din jurul nostru. Este un fapt deosebit de grav locul 3 pe care îl ocupã România în Europa ca numãr de victime ale traficului de fiinþe umane.

Trebuie sã fim conºtienþi înainte de toate de categoriile cele mai vulnerabile la acest flagel: persoane cu educaþie redusã, persoane aflate în nevoie, ºomeri, copii, persoane cu handicap. Dar în general, oricine este potenþialã victimã.

Modalitãþile prin care traficanþii de persoane îºi atrag victimele au devenit din ce în ce mai subtile ºi mai elaborate. Dincolo de violenþã, ele se ascund în spatele unor anunþuri atrãgãtoare de locuri de muncã, a posibilitãþii câºtigurilor uºoare, a perspectivei plecãrii din þarã. Orice astfel de ofertã trebuie bine verificatã. Pentru aceasta existã birouri de consiliere, asistenþi sociali, juriºti, poliþiºti care pot sã tragã un semnal de alarmã. Se recomandã circumspecþie asupra oricãrei propuneri venite din partea unor firme sau persoane necunoscute precum ºi alertarea autoritãþilor atunci când se sesizeazã intenþii rele.

Acest apel se doreºte a fi un apel la educaþie, informare, grijã ºi respect pentru noi înºine ºi pentru cei din jurul nostru.

Sperãm cã veghind asupra comunitãþilor în care trãim sã evitãm astfel de planuri care atenteazã la demnitatea fiinþei umane.

COMUNICA COMUNICATT

CÃRÞI PENTRU NEUIT ARE NEUITARE

Istoria politicii externe româneºti în date *

12

nr. 12/2004

„Familia creºtinã, sursã inepuizabilã ºi pãstrãtoare de valori cu adevãrat folositoare, este astãzi o realitate care aºteaptã sã fie redescoperitã ºi preþuitã, pentru a aduce mângâiere, pentru a însãnãtoºi, pentru a regãsi sentimentele tonice de responsabilitate ºi fidelitate din care se construieºte stilul de viaþã al confortului neiluzoriu.

Adicã acea oazã cãutatã cu înfrigurare de omul grãbit al zilelor noastre ºi care nu poate avea alt sunet mai mângâietor decât: acasã “ (Editorial – „La început...“).

La un an de la apariþia site-ului www.ProFamilia.ro, revista „Familia creºtinã“, pânã acum editatã în format electronic, vede, în sfârºit, lumina tiparului. Numãrul inaugural se remarcã prin douã aspecte ce meritã subliniate: varietatea tematicã ºi respectul pentru limba românã (Nu e o glumã; cei care citesc presa au remarcat de bunã seamã chinurile la care e supusã limba românã în ziarele ºi revistele româneºti).

Noiembrie 2004 este o lunã fierbinte, cu toate cã vara s-a dus de mult. Sub genericul Dossier: politica, o realitate ce ne priveºte citiþi „ªi politicienii merg în Paradis?“, „Înainte de alegeri, o alegere esenþialã“, „Politica ºi civilizaþia valorilor morale“.

Secþiunea Spiritualitate reuneºte câteva excelente materiale al cãror merit este cã oferã un rãspuns la dilemele ºi întrebãrile omului contemporan: „De vorbã cu preoþii, despre Liturghie“, „«Nu vã temeþi!»“. Revista conþine, de asemenea, pagini atractive Pentru copii ºi Pentru tineri.

Familia ºi televizorul Împotriva unei „vulgarizãri banale” a valorilor familiale ºi în favoarea mãsurilor de protejare a minorilor „Este absolut necesar ca telespectatorii, în mod special familiile, sã fie ajutaþi sã foloseascã cu maturitate televizorul pentru a discerne cu echilibru ºi înþelepciune emisiunile care sunt în sintonie cu viziunea creºtinã asupra lumii ºi a omului”. Acesta este punctul principal al mesajului trimis de Papa Ioan Paul al II-lea, pe 12 noiembrie, cu ocazia celui de-al 50-lea aniversar al „Asociaþiei Italiene a Ascultãtorilor de Radio ºi a Telespectatorilor” (AIART) – o iniþiativã promovatã de Acþiunea Catolicã începând cu anul 1954.

Nu rataþi o tulburãtoare incursiune în geografia spiritualã, text intitulat „Dealul Crucilor“: „Cel care ajunge astãzi în acest loc de pelerinaj de faimã internaþionalã [este vorba de Kryž i Kalnas, din Lituania n.m. – A-MB] poate vedea zeci de mii de cruci, unele de trei metri, ºi mai mari, dar ºi minuscule cruci de rozarii; unele sunt de metal, altele de lemn ori de plastic, simple ori împodobite cu sculpturi sau dantelãrii metalice. Când bate vântul, pelerinii pot auzi un freamãt al crucilor ºi al clopotelor, glasuri care vorbesc inimii despre iubirea nedezminþitã a lui Dumnezeu“. Într-o revistã dedicatã familiei creºtine e firesc sã existe articole consacrate bioeticii. Subiect extrem de delicat ºi de grav, bãtãlie crâncenã purtatã pe diverse fronturi (politic, medical, ideologic, mediatic, ecleziastic), soarta embrionilor umani, odatã scãpatã din mânã, ar putea într-o zi sã decidã, sec, soarta umanitãþii. Citiþi pe aceastã temã „În apãrarea embrionilor umani“. ªi despre familie în lumea contemporanã – „Un Minister al Familiei“.

Nu lipsesc recomandãrile culturale – o paginã dedicatã cãrþilor ºi alta consacratã filmelor. În încheiere, o menþiune specialã pentru þinuta graficã a revistei: o atrãgãtoare copertã policromã adãposteºte interiorul sobru, alb-negru, editorii evitând risipa de culori ºi favorizând simplitatea, optând pentru eleganþã.

ANA-MARIA BOTNARU

În Directoriul pentru pastoraþia comunicaþiilor sociale , propus de Conferinþa Episcopilor Catolici din Italia, se afirmã printre altele cã AIART are „un dublu obiectiv: de a forma critic utilizatorii ºi de a face auzitã vocea lor, mai ales atunci când programele lezeazã demnitatea persoanelor, a copiilor în mod special” (n. 176). Între iniþiativele acestei asociaþii se pot nota: denunþul, pornit din dorinþa de a conºtientiza din ce în ce mai mult cã televiziunea este o resursã importantã, dar poate face ºi mult rãu; formarea, activitate îndreptatã în special cãtre tineri, experþi ºi formatori, dezvoltatã mai ales în colaborarea cu ºcoala; ºi în cele din urmã, monitorizarea programelor. „Legitima exigenþã a informãrii ºi a lumii spectacolului trebuie armonizatã cu drepturile fiecãruia în parte ºi a familiilor, necedând niciodatã

ademenirilor celor care voiesc sã confunde adevãrul cu opinia, evitând cu grijã ca aspectele cele mai sacre ºi intime ale vieþii familiale sã ajungã sã fie transformate în spectacol ºi supuse unei banale vulgarizãri”, a mai spus Sfântul Pãrinte în mesajul sãu. (AC)

În faþa Regelui Televizor Statuie aflatã în oraºul Seattle (S.U.A.)

nr. 12/2004

13

MEDIATIC ÎNDRUMAR MEDIA TIC

O revistã pentru întreaga familie creºtinã

“Biserica, în bucurie de familie” Mãrturia unei fiice spirituale a Monseniorului Ghika, cel care în 1943 i-a oficiat cãsãtoria, a trezit un ecou deosebit în rândurile cititorilor revistei noastre, dupã ce a fost publicatã în numãrul trecut. Acel detaliu despre “haina strãlucitoare de nuntã” pe care a îmbrãcat-o Monseniorul, exprimând astfel cât de important este actul cãsãtoriei, nu numai din punct de vedere spiritual, ci ºi sub aspect social, revela o laturã mai puþin cunoscutã a personalitãþii sale.

Tinerilor discipoli ce practicau caritatea, le amintea insistent sã nu-i viziteze în haine luxoase pe sãraci. El însuºi nu gãsea timp pentru primenirea veºmintelor, rãpit fiind de numeroasele “ºoapte” ale spiritului caritãþii, care cere acþiuni urgente.

Dar dacã nu se gãsea timp pentru cuvinte, esenþialul era predicat prin gesturi.

Bucuria cununiei, o bucurie strãlucitoare

“Vorbindu-le” nuntaºilor, prin hainele sale, despre bucuria strãlucitoare a cununiei, Monseniorul a desluºit ce înseamnã, de fapt, acest gest de exteriorizare: el exprimã onoarea adusã lui Dumnezeu, prezent în realitatea umano-divinã care este cãsãtoria.

Nu întâmplãtor, acea deconcertantã apariþie a Monseniorului, sub aspect vestimentar, s-a pãstrat atât de puternic în ecoul amintirilor. Dacã ar fi avut timpul necesar, el ar fi scris probabil mai mult – texte de teologie spiritualã sau aforisme – despre taina cãsãtoriei.

Pentru cã, dupã cum mãrturiseºte în scrierile sale, era preocupat de Prezenþa permanentã ºi foarte fireascã a lui Dumnezeu, ca realitate a vieþii noastre. Iar cãsãtoria este o tainã, un

sacrament care poate ilustra cu predilecþie aceastã realitate.

De exemplu, în “Convorbiri spirituale”, capitolul “Prezenþa lui Dumnezeu”, Monseniorul vorbeºte despre “spiritul de familie” ca realitate definitorie a Duhului Sfânt: “Dumnezeu aºeazã ºi întãreºte orice lucrare cinstitã, orice odihnã cinstitã, orice obosealã generoasã ca ºi orice plãcere permisã.

Spiritul sãu, aºa cum îl cânta Biserica într-un imn în care, pentru a ne consola, pare cã aminteºte Spiritului lui Dumnezeu rostul sãu de Veºnic Mângâietor – într-un imn care ar fi putut avea atâtea versete câte remedii existã pentru mizeriile noastre ºi câte transformãri miraculoase sunt oferite sufletelor noastre – ne este ajutor în muncã, tãrie în ceasurile de descurajare, în misiunile dificile, elan în cele mai complete istoviri, veselie în plictis, bucurie compensatorie în corvezile ingrate etc. Este Spiritul de familie ºi Spiritul de rugãciune care poate fi gãsit în toate, Spiritul care mijloceºte ºi uneºte...”*

“Mijloceºte ºi uneºte”

Iatã douã virtuþi ale familiei, aflate în “spiritul” , în “pecetea” ei, în acea zestre divinã cu care este investitã. Îndemnul din Familiaris consortio, adresat de Papa Ioan Paul al II-lea familiei de astãzi, de a deveni ceea ce este, trimite tocmai spre resursele tainice din propria ei zestre spiritualã, la care familia nu apeleazã de obicei, fiind puþin conºtientã de existenþa acestora.

Citind cu atenþie textul Monseniorului Ghika, observãm cã el desluºeºte vocaþia de a mijloci ºi de a uni în “spiritul de familie” conjugat cu “spiritul de rugãciune”, deci în permanenta conºtiinþã a prezenþei divine în

z Cel ce iubeºte mai mult este cel care iubeºte mai bine; iar cel ce iubeºte mai bine este, într-un fel ºi de fapt, cel ce iubeºte mai mult. z Ascunde-þi sacrificiile, ca Stãpânul tãu, în pâinea vieþii. z Istoria necunoscutã a lumii se aflã în comuniunea Sfinþilor ºi în rãspândirea Harului. Acolo se stabilesc suveranele genealogii ale destinelor – acolo se înalþã, fremãtând spre Suprema Armonie, Arborii lui Jesia a cãror sevã este sângele lui Christos.

14

nr. 12/2004

interioritatea familiei. Unitatea obþinutã prin mijlocirea rugãciunii, dar ºi capacitatea de a mijloci, de a deschide drum – sunt virtuþi ale spiritului de familie.

Astãzi, mijlocirea este o virtute de mare preþ. Mã gândesc în primul rând la faptul cã valorile tradiþionale apãrate ºi întrupate de familie, cultura vieþii, civilizaþia iubirii, pentru a fi admise în practica socialã, au nevoie imperioasã de mijlocire. ªi parcã pentru a înlãtura posibile ºi uneori fireºti tentaþii de a ideologiza aceste daruri din zestrea familiei, absolutizând posibilitãþile ºi proiectele omeneºti, textul citat din Monseniorul Ghika continuã cu o nouã subliniere: Spiritul (este cel) care mijloceºte ºi uneºte...

MARINA FARA * Prinþul Vladimir I. Ghika, Gânduri pentru zilele ce vin; Convorbiri spirituale, În româneºte de Gheorghe Lascu ºi Viorica Lascu, Ed. Dacia, 1995 (pag. 127)

z Orice lucru aduce cu el o revelaþie ºi o enigmã ; revelaþia prezenþei sale ºi enigma destinului sãu. z Adevãrata egalitate nu trebuie sã spunã: „sunt egal cu tine”, ci „eºti egal cu mine”. z Cântarea Treptelor… Dã-ne, Doamne, sã ºtim ce vrei, sã vrem ce vrei, - sã facem ce vrei, - sã facem bine ceea ce vrei.

Vladimir Ghika, „Gânduri pentru zilele ce vin”, traducere de Gheorghe Lascu ºi Viorica Lascu

Fenomenul migraþiei capãtã noi dimensiuni. Persoanele care îºi pãrãsesc þara de origine au motive tot mai diverse de a cãuta un alt colþ de lume pentru a-ºi reface viaþa sau un alt loc unde pot sã aibã o viaþã mai bunã.

Alãturi de motivele clasice ale plecãrii sau fugii din pãmântul natal, rãzboiul civil, persecuþia politicã sau religioasã (cum se întâmplã în Sudan, Irak sau Palestina), apar motive sau cauze noi ale migrãrii sau cãutãrii de refugiu în alt loc decât locul unde un bãrbat, femeie, familie sau grup de presoane s-au nãscut ºi au ajuns la maturitate. Astfel de motive sunt: sãrãcia, dezastrele naturale, conflictele sociale ºi politice într-o anumitã regiune a þãrii, ºi nu în ultimul rând, traficul de fiinþe umane.

Serviciul Iezuiþilor pentru Refugiaþi JRS se preocupã de mai mulþi ani de situaþia refugiaþilor ºi migranþilor ajunºi în România ºi desfãºoarã numeroase activitãþi umanitare cu solicitanþii de azil, toleraþii ºi refugiaþii din România, inclusiv activitãþi educative ºi de promovare la mai multe nivele a societãþii româneºti.

Organizaþia noastrã se preocupã mai ales de persoanele care nu au nici un fel de drepturi economice ºi sociale în România ºi sunt expuse riscului de

asocializare (respingere din partea comunitãþii locale) ºi insecuritate. Mai nou, JRS se preocupã de azilanþii respinºi de diverse autoritãþi ºi instanþe, ºi în mod special de refugiaþii sau migranþii aflaþi în detenþie.

Recent, reþeaua JRS din Europa a lansat a carte, „Caring for Detainees”, care ilustreazã îngrijorarea oamenilor JRS, a Parlamentului European, a instituþiilor Bisercii universale de-a lungul Europei, privind situaþia socialã, juridicã ºi moralã a persoanelor aflate în detenþie sau custodie publicã în timpurile noastre. De cele mai multe ori aceste persoane ajung în detenþie doar pentru cã nu au reglementat un drept de ºedere pe teritoriul unui stat, nu au reuºit sã prezinte toate elementele care sã le sprijine cererea de azil, nu au avocat care sã le prezinte cauza în faþa instanþelor abilitate sau nu existã cãile diplomatice sau elemente concrete pentru realizarea unui proces veritabil de repatriere voluntarã.

Trebuie sã ne îngrijorãm de povara acestor oameni care sunt privaþi de cel mai elementar drept, dreptul la libertate, ºi sunt închiºi chiar dacã nu au comis nici o crimã sau delict. Detenþia este folositã în prezent pentru închiderea

La Bãrãþia

Sâmbãtã, 27 noiembrie 2004, la ora 16.00, la Parohia Bãrãþia a fost inaugurat Centrul de Asistenþã Medicalã MARGOT MACEUS, care a fost înfiinþat în urma colaborãrii mai multor fundaþii ºi asociaþii: Asociaþia Medicilor Catolici, MCL România, Fundaþia San Nicolaus, Komitee für Nothilfe, St. Nikolaus Verein, St. Vincenz – Krankenhaus, St. Anna – Krankenhaus, Evangelisches und Johanniter – Krankenhaus, MCL Italia. Programul a început cu Sfânta Liturghie prezidatã de Arhiepiscopul de Bucureºti, Dr. Ioan Robu. A urmat inaugurarea ºi binecuvântarea Centrului de Asistenþã Medicalã dupã care, cei prezenþi au fost invitaþi la o recepþie în sala mare a Parohiei Bãrãþia.

Organizatorii au þinut sã mulþumeascã tuturor sponsorilor: S.C. Omnitech Trading S.A., Italo Mazzanti, Libero Bognani, Pietro Ribaudo, Florin Seltea, Pinocchio Verein ºi tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui proiect.

migranþilor „nepoftiþi” ºi ca loc de împiedicare a persoanelor sã circule într-o anumitã þarã ºi ca un loc de pregãtire a returnãrii sau deportãrii unei persoane împotriva voinþei sale.

Suntem înaintea Adventului ºi înaintea Sãrbãtorilor Crãciunului, timp de împãcare, compasiune ºi solidaritate. În acest timp se va consemna ºi Ziua Migrantului (18 decembrie). Oamenii JRS este o carte pe care o propune un grup mai mare de actori care se implicã pe scena migraþiei forþate în Europa, material care poate fi aprofundataccesând un site JRS, www .detention-in-europe.org . www.detention-in-europe.org Document nu se vrea un compendiu de reglementãri internaþionale ºi naþionale, recomandãri ºi potenþiale pericole ºi consecinþe, dar se vrea o culegere de experienþe, mãrturii ºi reflecþii asupra unei realitãþi actuale care trebuie sã ne cheme la solidaritate, toleranþã ºi umanitate. Trebuie sã ne pregãtim pentru a putea spune deschis: ne pasã de oamenii forþaþi sã migreze, oamenii care sunt închiºi fãrã a comite o crimã sau un delict...

Mihai Benchea

Diferiþi suntem fiecare dintre noi, dar împreunã formãm lumea Asociaþia Caritas Bucureºti, în parteneriat cu Direcþia Generalã de Asistenþã Socialã, Sector 1, Direcþia Generalã de Asistenþã Socialã ºi Protecþia Copilului Sector 3 ºi Asociaþia Sindrom Down Bucureºti, prin Centrul de Resurse Sindrom Down, au organizat în perioada 6-7 noiembrie prima ediþie a Seminarului Naþional Sindrom Down. Acþiunea a fost finanþatã de Autoritatea Naþionalã pentru Persoane cu Handicap în cadrul proiectului „Centru de Resurse pentru Persoane cu Sindrom Down”. Seminarul Naþional Sindrom Down a pus în discuþie problematica persoanelor cu Sindrom Down plecând de la situaþia existentã: lipsa informaþiilor privind cerinþele speciale de îngrijire ºi dezvoltare a persoanelor cu Sindrom Down, serviciile de care aceºtia pot beneficia, lipsa unei legislaþii care sã acopere traiectul unei vieþi fireºti a adultului cu Sindrom Down. nr. 12/2004

15

SOCIAL

Ne pasã de persoanele care sunt forþate sã migreze...

CONCILIU

Christus Dominus Este titlul Decretului despre misiunea pastoralã a episcopilor în Bisericã ºi a fost aprobat, în prezenþa Papei Paul al VI-lea, la 28 octombrie 1965, în cadrul ultimei perioade a Conciliului (septembrie – decembrie 1965)1 .

Putem fixa «începutul cronologic» al discuþiilor despre misiunea episcopilor, atunci când au fost analizate douã «scheme», cea intitulatã «Despre episcopi ºi conducerea diecezelor», respectiv «Despre grija faþã de suflete», ce au fost propuse la cea de-a doua sesiune a Conciliului, în contextul dezbaterilor Schemei generale «Despre Bisericã».

Ulterior, aceste douã scheme iniþiale au fost unite ºi au intrat în structura Decretului actual2 .

Scopul acestui Decret este de a explica în mod practic cele stabilite sub formã de principii generale în capitolul al III-lea al Constituþiei dogmatice despre Bisericã, Lumen Gentium3 .

Titlul: termenul «pastoral» este cam unilateral, deoarece funcþia pastoralã (de conducere) a ordinului sacerdotal este doar una dintre cele trei funcþii (în care mai intrã cea de predicare ºi vestire a Adevãrului revelat, numitã profeticã, ºi cea de a celebra sacramentele ºi rugãciunea Bisericii, numitã sacerdotalã). De aceea, termenul în sine trebuie considerat în sens de «apostolic», de misiune completã a episcopului.

Dupã o scurtã introducere, urmeazã trei capitole: episcopii ºi Biserica universalã; episcopii ºi Bisericile distincte; colaborarea episcopilor la binele comun al mai multor dieceze.

Aspecte mai importante. Pentru prima datã la un Conciliu, perspectiva asupra diecezei este predominant antropologicã ºi nu teritorialã. Redãm în întregime aceastã frumoasã ºi istoricã definiþie4 (nr. 11): Dieceza este o parte din Poporul lui Dumnezeu, încredinþatã pãstoririi unui Episcop ajutat de preoþii sãi, astfel încât, adunatã în jurul Pãstorului ei ºi unitã de el prin Evanghelie ºi Euharistie în Duhul Sfânt, constituie o Bisericã distinctã în care este realmente prezentã ºi acþioneazã Biserica lui Cristos, una, sfântã, catolicã ºi apostolicã.

Ca atare, episcopul nu este pentru un teritoriu, ci pentru o parte din Poporul Domnului. De aceea, Decretul vorbeºte despre episcop fãcând mereu referinþã la faptul cã el este un martor al lui Cristos pentru oameni (nr. 11), îndrumãtor, tatã ºi prieten al preoþilor (nr. 16), iar despre credincioºi în general, episcopii «sã se strãduiascã sã le cunoascã precum se cuvine necesitãþile, condiþiile sociale în care trãiesc, recurgând pentru aceasta la mijloace potrivite, mai ales la anchete sociale. Sã se arate atenþi faþã de toþi, de orice vârstã, condiþie sau naþionalitate, atât autohtoni cât ºi strãini sau cãlãtori» (nr. 16). În desfãºurarea misiunii sale, episcopul nu e singur, ci este ajutat de un vicar general, de vicari episcopali, de un Consiliu Pastoral (nr. 27). În caz de necesitate el e sprijinit ºi de unul sau mai mulþi episcopi auxiliari (nr. 26).

Este impresionantã grija Decretului de a prezenta relaþiile

16

nr. 12/2004

dintre preoþii diecezani ºi episcopul lor ca cele dintr-o familie (nr. 28). Se recomandã ca «episcopul sã discute cu preoþii atât în particular, cât ºi în comun, mai ales despre problemele pastorale, nu numai ocazional ci, în mãsura posibilului, ºi la date fixe» (nr.

28).

O problemã deschisã în Decret rãmâne instituþia Conferinþei Episcopale ºi a funcþiei ei în Bisericã (nr. 37-38). Episcopii îºi îndeplinesc mai bine rolul cooperând strâns cu ceilalþi episcopi, în vederea unei desfãºurãri mai rodnice a eforturilor pastorale. Existã însã ºi azi discuþii teologice, dacã rolul lor trebuie sã fie limitat numai la chestiuni administrative sau poate fi lãrgit

ºi la alte domenii.

Decretul a scos în evidenþã cã episcopatul nu este doar un «element» ierarhic, ci o structurã esenþialã a Trupului lui Cristos. În episcopi se vede ºi se realizeazã apostolicitatea Bisericii: orice schimbare sau reînnoire a acesteia trece în ultimã instanþã prin ei.

Pr Pr.. CORNELIU BEREA 1 Voturi pro: 2319; voturi împotrivã: 2 ; voturi nule: 1.

2 Observaþii istorice detaliate, în K. Mörsdorf, «Decree on the Bishops’ Pastoral Office in the Church», în Commentary on the Documents of Vatican II, vol. II, New York-Londra 1968, 165-300.

Articolul oferã totodatã ºi douã secþiuni de comentarii canonice ale Decretului.

3 Reamintim cã acest capitol este dedicat prezentãrii «naturii ierarhice a Bisericii» (LG, nr. 18-29).

4 Calificativul de «istoricã» a fost folosit de mai mulþi comentatori ai Decretului: cfr. interviul lui T. Stenico cu mons. Jorge M. Mejía, în Il Concilio Vaticano II. Carisma e profezia, Città del Vaticano 1997, 178.

Vatican, 25 octombrie 2004 Excelenþã, Împlinindu-se 26 de ani de la înãlþarea la demnitatea pontificalã supremã a Sanctitãþii Sale, Ioan Paul al II-lea, aþi trimis o scrisoare plinã de amabilitate prin care, în numele Conferinþei Episcopilor din România ºi a tuturor credincioºilor din aceastã þarã, aþi exprimat cele mai bune ºi respectuoase urãri faþã de Vicarul lui Cristos.

Pentru aceasta Sfântul Pãrinte Vã mulþumeºte din inimã ºi doreºte ca mult iubitul popor român, condus dupã învãþãturile evanghelice de cãtre Episcopii sãi ºi susþinut de darul divin, sã înainteze necontenit pe drumul mântuirii.

Aducându-Vã la cunoºtinþã toate acestea, Vã asigur cã Sfântul Pãrinte, cu mare plãcere, Vã împarte Binecuvântarea Sa Apostolicã atât Excelenþei Voastre, cât ºi tuturor Episcopilor ºi credincioºilor din România. În cele din urmã, adaug ºi salutul meu în Domnul, un salut izvorât din inimã.

Leonardus Sandri, Substitut al Secretariatului de Stat Excelenþei Sale LUCIAN MUREªAN, Arhiepiscop Greco-Catolic de Fãgãraº ºi Alba Iulia

”S-a ridicat Aaron, sfânt asemenea lui Moise, ºi frate cu el, din seminþia lui Levi.

A fãcut cu el legãmânt veºnic ºi i-a dat preoþia poporului.

L-a împodobit cu podoabã strãlucitã ºi l-a încins cu veºmântul de glorie.

L-a împodobit cu frumuseþe desãvârºit!”

(Sir 45,6-8a) Fãrã îndoialã, fiecare epocã din viaþa oamenilor are nevoie de modele care sã le contureze viaþa ºi sã-i modeleze prin exemplul lor mereu viu. Pe de altã parte, Biblia este un izvor nesecat de teme, imagini ºi personaje care în diverse momente au servit ºi servesc ºi astãzi ca modele pentru generaþii de oameni aflaþi în cãutarea adevãrului. Chiar ºi în lumea noastrã de azi, secularizatã ºi globalizantã, avem nevoie mare de Biblie, pe care sã o cunoaºtem ºi la care sã ne întoarcem iarãºi ºi iarãºi ca la un izvor de viaþã vie.

Avem nevoie, în egalã mãsurã, de caractere ºi modele care sã ne conducã prin viaþã ºi sã ne lumineze paºii, atunci când urcuºul ni se pare mai greu iar puterile sunt tot mai puþine. Acesta este ºi rostul meditaþiilor noastre din paginile revistei arhidiecezane Actualitatea Creºtinã. *** Rolul lui Aaron, alãturi de fratele sãu Moise ºi de sora de sânge Miriam, a fost covârºitor în eliberarea evreilor din robia Egiptului. Spre deosebire de Moise, Aaron a fost înzestrat de Dumnezeu cu mânuirea destoinicã a cuvintelor în faþa Faraonului, probabil Ramses al II-lea, cãci sub domnia lui a avut loc marele exod al evreilor din pãmântul robiei: ”Aaron levitul este fratele tãu! Eu ºtiu cã el grãieºte cu îndemânare.

Iatã, el îþi iese în întâmpinare ºi când te va vedea, se va bucura din toatã inima!” ( Ex 4,14). În confruntãrile sale ulterioare cu Faraonul Egiptului, Aaron dovedeºte acestuia cã tot ceea ce face el, nu erau simple gesturi de magie, aºa cum era cazul la preoþimea egipteanã din acele vremuri, ci semne cu care însuºi Dumnezeu îl învrednicise sã

dovedeascã Faraonului ºi întregii sale curþi, cã Dumnezeul lui Israel este singurul ºi atotputernicul Dumnezeu. Toiagul purtat de Aaron se transformã în faþa lui Faraon în ºarpe, dar care va înghiþi în cele din urmã toate toiegele vracilor egipteni. În ciuda insistenþei lui Moise ºi Aaron, Faraonul nu ºi-a schimbat planurile, inima s-a îndârjit ºi mai mult iar mintea s-a încãpãþânat. În felul acesta, începe istoria celor 10 plãgi, pe care le-am menþionat data trecutã. Evreii pleacã în deºertul Sinaii dupã trecerea Mãrii Roºii, unde Aaron este alãturi de fratele sãu Moise vreme de patruzeci de ani. În tot acest rãstimp, poporul a fãcut ºi bine ºi rãu înaintea Domnului. Mai

ales atunci când Moise era pentru un timp mai îndelungat absent, poporul îºi pierdu rãbdarea ºi încrederea în el, cerându-i lui Aaron sã construiascã un viþel de aur la care sã se închine. Poporul este mulþumit la auzul cuvintelor: ”Iatã, Israele, dumnezeul tãu, care te-a scos din þara Egiptului”.

Aaron i-a asigurat cã ”mâine va fi sãrbãtoare în cinstea Domnului!” (Ex 32,4.5). Când Moise a auzit de toate acestea, plin de mânie a zis: ”Mã uit la poporul acesta ºi vãd cã este un popor tare încãpãþânat!” (Ex 32,9). Moise s-a înfuriat foarte tare pe popor, cãci într-o sclipire a uitat ºi de Domnul ºi de minunile sãvârºite ºi de grija pe care i-o purta. De mânie a sfãrâmat tablele legii, pe care le-a fãcut pur ºi simplu þãndãri.

Conform relatãrilor Vechiului Testament, Moise, la sfatul expres al Domnului, îl sfinþeºte pe Aaron primul Mare Preot din istoria Israelului. Aaron era îmbrãcat în odãjdiile cele mai scumpe ºi mai frumoase iar pe fruntea lui era scris cu litere de aur: ”Sfântul lui Dumnezeu” (Sir 45,12). Se spune cã Aaron a atins vârsta de 123 de ani înainte de a trece la Domnul.

Mons. V LADIMIR PETERCÃ VLADIMIR nr. 12/2004

17

OAMENI AI CREDINÞEI

Aaron, fratele lui Moise

ªTIRI

Pagini realizate de EUSEBIU PÎRÞAC

de la CRAIOV A CRAIOVA

Ca o completare la articolul „ªcoala catolicã – o provocare” semnat de domnul Vlad Mixich, directoarea ªcolii Catolice din Craiova, doamna Alina Cristuinea a trimis la redacþie un material care face referire la formaþia religioasã pe care copiii o primesc în ºcoala pe care dânsa o conduce. Redãm câteva fragmente: “La înscriere, pãrinþii elevilor au optat pentru religia ortodoxã sau catolicã, de aceea pãrintele Decan Râtan Ionel a fãcut o adresã oficialã cãtre Înalt Prea Sfinþitul Teofan, Mitropolit al Olteniei ºi Arhiepiscop al Craiovei, prin care solicita un preot pentru suþinerea orei de religie pentru elevii ortodocºi; pentru elevii catolici orele

din BUCUREªTI

Concert - eveniment

Moment de rugãciune ºi schimb pastoral

În ziua de 17 noiembrie, la orele 11.00, preoþii decanatelor de Bucureºti-sud ºi Bucureºti-nord s-au reunit la „Biserica Italianã” pentru un moment de rugãciune, aºa cum se obiºnuieºte în fiecare lunã. Reuniunea s-a concretizat într-o orã de adoraþie în faþa Preasfântului Sacrament, care a avut ca temã principalã „Centralitatea Euharistiei în viaþa preotului ºi meditaþia ca moment privilegiat al zilei”. În încheierea programului, Arhiepiscopul Dr. Ioan Robu a amintit celor prezenþi importanþa acestui moment în creºterea personalã ºi în pregãtirea trecerii de la Cristos prezent în Euharistie la Cristos prezent în fiecare om. Meditaþia în faþa Tabernacolului este un exerciþiu de întâlnire cu Cristos..

din POPEªTI

Ambasada Franþei la Bucureºti a organizat un concert - eveniment care a avut loc sâmbãtã, 13 noiembrie, în catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti. Concertul s-a repetat la Ateneul Român ºi a fost susþinut de Corul Gregorian din Paris ºi Corala ortodoxã Te Deum laudamus.

Documentar despre Mons. Vladimir Ghika

Sâmbãtã, 20 noiembrie, postul de televiziune B1TV a difuzat la ora 20, prima parte a unui documentar despre Mons. Vladimir Ghika. Partea a doua a fost difuzatã sâmbãtã, 27 noiembrie. În cadrul documentarului, diferite persoane care l-au cunoscut direct sau indirect pe Mons. Ghika au dat mãrturie despre personalitatea acestuia; de asemenea a fost prezentat ºi un cadru istoric realizat în dialog cu IPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti. Montajul documentar a fost realizat de Anca Filoteanu.

O nouã revistã

nr. 12/2004

Familia ºi V estea cea bunã Vestea

Este tema conferinþei care a avut loc miercuri, 24 noiembrie, în aula Anton Durcovici a Institutului Teologic Romano-Catolic. Conferinþa, ca ºi alte diverse reuniuni ºi programe, au rol de aprofundare a noului an pastoral, care are ca temã centralã Euharistia ºi Familia. A conferenþiat Pr. Prof. Dr. Giorgio Mazzanti de la Universitatea Urbaniana din Roma ºi au fost prezente persoanele care au vrut sã aprofundeze viaþa de familie.

La Sfârºitul lunii octombrie, în parohia Popeºti Leordeni a apãrut revista Viaþa Parohialã . Apariþia acestui jurnal parohial se vrea a fi un eveniment deosebit pentru comunitatea localã ºi este expresia suflului nou pe care Papa Ioan Paul al II-lea îl vrea de la Bisericã. În cele ºase pagini ale jurnalului gãsim informaþii despre viaþa parohiei ºi a Congregaþiilor care activeazã în parohie.

18

sunt susþinute de Pr. Cristian Antici; momentele importante din viaþa ºcolii sunt precedate de Sfinte Liturghii la care participã copiii ºcolii ºi pãrinþii acestora. Ca pregãtirea pentru Sãrbãtoarea Crãciunului, în prezent lucrându-se la un program festiv (scenete ºi colinde)”.

De asemenea, doamna Cristuinea doreºte sã aminteascã ºi eforturile depuse pentru reînfiinþarea ºi funcþionarea acestei ºcoli, efortul sponsorului italian, buna colaborare cu Inspectoratul ªcolar ºi cu Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii.

Mulþumim pentru aceste precizãri.

Despre educaþia ºi disciplina copilului

Iatã o temã care intereseazã în mare mãsurã familia din zilele noastre, asaltatã de provocãri legate de stilul de viaþã ºi mai ales de societatea din ce în ce mai puþin rãspunzãtoare de viitorul tinerei generaþii.

Familiile din parohia Sfânta Cruce, care se întâlnesc cu regularitate ºi îºi împãrtãºesc experienþa, au dorit sã consulte o persoanã specializatã în probleme de psihologie, tocmai pentru a aprofunda problematica mereu actualã a educaþiei copiilor. Împreunã cu conf. Univ. Magdalena Dumitrana, pãrinþii au gãsit soluþii pentru o tot mai mare apropiere de copiii lor ºi rãspunsuri la provocãrile vechi ºi noi pe tema educaþiei.

Dar tema depãºeºte cadrul strict al relaþiei dintre pãrinþi ºi copii ºi chiar al relaþiilor dintre membrii familiei în general. Foarte importantã este vocea familiei în societate, atitudinea pe care familia este chematã sã o ia faþã de ºcoalã, faþã de producþiile mass-media, faþã de legile ºi reglementãrile civile care o privesc direct. Concluzia: familia trebuie sã ia atitudine, vocea ei trebuie sã se facã auzitã.

(MF)

de la V ATICAN VA Relicvele Sfântului Grigore de Nazianz ºi Ioan Gurã de Aur la Constantinopol

În ziua de 27 noiembrie, în Bazilica Sfântul Petru se va desfãºura ceremonia de încredinþare a relicvelor celor doi sfinþi învãþãtori ai Bisericii, Grigore de Nazianz ºi Ioan Gurã de Aur. Relicvele vor fi restituite patriarhului Constantinopolului cu trei zile înainte de sãrbãtoarea Sfântului Apostol Andrei, patronul patriarhiei.

Ca ºi în anii precedenþi, o delegaþie papalã va pleca la Istanbul pentru a participa la celebrãri. Acest act deosebit de reconciliere coincide cu aniversarea a 800 de ani de la cucerirea Constantinopolului de cãtre cruciaþi, un eveniment pentru care Papa a cerut iertare în mod public Bisericii Ortodoxe, în numele Bisericii Catolice.

Karol W ojtyla: Wojtyla: povestea unui om care a devenit Papã

Este titlul mini-seriei pentru televiziune care va fi difuzat în primãvara care vine, de Canalul 5 din Italia. Papei Ioan Paul al II-lea i-a fost prezentat în timpul unei audienþe generale actorul polonez Piotr Adamczyk, actorul care l-a interpretat în film. Papa ºi-a dus mâna la cap ºi a fãcut un gest care ar fi vrut sã spunã cã nu este atât de important sã se facã un film cu viaþa sa.

Actorul recunoaºte cã a interpreta rolul Papei este dificil: „Faptul cã este o persoanã realã, ºi mai ales contemporanã, este o problemã pentru un actor, în special dacã este polonez.” Filmul nu este un documentar, ci o ficþiune, prin care producãtorii au încercat sã arate climatul ºi atmosfera acelor timpuri, relatând ca un roman viaþa ºi activitatea unei persoane care a influenþat istoria.

Întâlnirea TTaizé aizé la Lisabona

Cea de-a 27-a întâlnire europeanã organizatã de Comunitatea din Taizé se va desfãºura în perioada 28 decembrie - 1 ianuarie la Lisabona. Pregãtirile pentru aceastã întâlnire, care se aºteaptã sã adune mii de tineri de pe întreg continentul, sunt în plinã desfãºurare, în colaborare cu parohiile celor trei Dieceze ale regiunii. În jur de 2.000 de tineri catolici, ortodocºi ºi evanghelici din Serbia-Muntenegru se numãrã printre cei care se pregãtesc sã meargã la Lisabona. Vinerea trecutã, un membru al Comunitãþii Taizé, care este o miºcare ecumenicã internaþionalã, a condus o întâlnire de rugãciune în Catedrala din Zagreb. Alte pregãtiri au fost organizate de fraþii Comunitãþii Taizé în Italia ºi aproximativ 30 de oraºe germane. www .catholica.ro www.catholica.ro

Sâmbãtã 20 noiembrie, la Catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti, un grup de nouãsprezece t tineri au fost prezentaþi pentru a primi Sacramentul Mirului sau pentru a face profesiunea de credinþã. Pentru Arhiepiscopul Ioan Robu, a fost o nouã ocazie de a se adresa nu numai tinerilor dar ºi naºilor, pãrinþilor prietenilor ºi rudelor acestora, îndemnând pe toþi sã trãiascã mai intens credinþa, manifestând darurile Duhului Sfânt de care se fac pãrtaºi. În aceeaºi zi, Episcopul Auxiliar Cornel Damian a conferit Sacramentul Mirului la Biserica Sacré-Coeur celor douãzeciºipatru de enoriaºi pregãtiþi, alþi 16 au fãcut profesiunea de credinþã.

Episcopul, în omilia sa, i-a îndemnat pe candidaþii la Sfântul Mir la fidelitate faþã de Botezul lor ºi sã dea mãrturie de credinþã în mijlocul lumii.

ie Ploa ar h e d

Conferinþa Superiorilor Majori din România

În perioada 27-28 octombrie, s-a desfãºurat seminarul pe þarã cu tema: Contribuþia persoanelor consacrate la pastoraþia adolescenþilor - formarea umanã - creºtinã vocaþionalã, organizat de Conferinþa Superiorilor Majori din România, la Casa de Reculegere a Misionarilor Verbiþi de la Traian, judeþul Neamþ. La seminar au participat peste 80 de persoane, iar pe tot parcursul lucrãrilor au fost prezenþi Mons. Jean-Claude Périsset, Nunþiul Apostolic, PS Petru Gherghel, Episcop de Iaºi, superiori majori sau delegaþi.

S-a plecat de la constatarea cã adolescenþii de astãzi sunt adulþii de mâine, sunt primãvara lumii ºi a Bisericii, tineri care s-au nãscut în perioada post-revoluþiei, în timpul schimbãrilor politice, economice ºi sociale dar cã ei trãiesc într-o situaþie dificilã ºi foarte problematicã. Aceastã situaþie îndeamnã ºi cheamã pe toþi responsabilii cu educaþia la colaborare ºi comuniune, pentru formarea integralã a oamenilor de mâine.

Persoanele consacrate se alãturã familiei, ºcolii ºi parohiei în spirit de comuniune, cu o pregãtire potrivitã carismei lor. Ar fi o lacunã dacã, în Bisericã sau în lume, ar lipsi mãrturia, colaborarea educativã a persoanelor consacrate cu identitatea lor, mai ales pentru aceastã perioadã importantã a vieþii, care este adolescenþa.

Africa ºi Europa

În perioada 11-13 noiembrie s-a desfãºurat la Roma, în aula Salesianum a Fraþilor de la Sales, primul Simpozion organizat de Consiliul Conferinþelor Episcopale Europene (CCEE) ºi Simpozionul Conferinþelor Episcopale din Africa ºi Madagascar (SECAM), având ca temã “Comuniunea ºi solidaritatea dintre Africa ºi Europa”. La evenimentul patronat de Congregaþia pentru Evanghelizarea Popoarelor a participat, în numele Conferinþei Episcopale Române, ºi PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de Bucureºti.

Temele dezbãtute au fost: Biserica în Africa ºi Biserica în Europa: Situaþii - Provocãri – Aºteptãri; Cooperarea dintre Africa ºi Europa: Fundamente teologice - Perspective Angajamente pentru o societate mai dreaptã ºi mai integrã; Coresponsabilitatea pentru reînnoirea Bisericii în slujba lumii: Sã ne ridicãm ºi sã mergem.

Una dintre liturghii a fost animatã de comunitatea catolicã românã din Roma.

nr. 12/2004

19

SFÂNTUL LUNII

6 decembrie - Sfântul Nicolae, episcop Sfântul Nicolae s-a nãscut în localitatea Patara, din provincia Licia, în sud-vestul Asiei Mici. Provenea dintr-o familie înstãritã, însã pãrinþii sãi au murit când el era doar un copil. A moºtenit întreaga lor avere pe care, mai târziu, s-a hotãrât sã o foloseascã în scopuri umanitare, adicã sã-i ajute pe cei nevoiaºi. Istoria ºi legendele legate de Sfântul Nicolae se întrepãtrund. ªtim, cu certitudine, cã a trãit în secolul al IVlea, cã a fost episcop de Myra ºi cã a fost recunoscut ºi venerat ca sfânt începând cu secolul al VI-lea. A devenit cunoscut pentru zelul sãu apostolic ºi pentru dragostea faþã de semeni.

Spaima ereticilor

Prima biografie, despre care unii spun cã a fost nãscocitã, a fost scrisã de Metodiu, patriarhul de Constantinopol, care a murit în anul 847. În aceastã lucrare, autorul povesteºte cum episcopul Nicolae a fost închis în timpul persecuþiei lui Diocleþian, dar cã a fost eliberat ºi s-a întors la Myra, dupã alegerea împãratului Constantin. Patriarhul nu vorbeºte despre prezenþa lui Nicolae la Conciliul din Niceea, din anul 325.

Alte izvoare spun, însã, cã Sfântul Nicolae a participat la acest sinod furtunos. Se spune cã l-ar fi lovit efectiv pe Arius, motiv pentru care ar fi fost temporar privat de funcþie.

Este însã sigur cã episcopul Nicolae a fost un predicator neobosit împotriva arianismului, erezie care nega faptul cã Isus este Dumnezeu.

Sfântul Nicolae a murit la Myra ºi a fost înmormântat în Catedrala locului. Când Myra ºi sanctuarul sãu au fost luate în stãpânire de cãtre musulmani, moaºtele Sfântului Nicolae au fost mutate la Bari, în Italia (1087), unde trãiau mulþi imigranþi greci. La Bari a fost construitã o bisericã ce avea sã gãzduiascã mormântul cu moaºtele sfântului Nicolae, iar Papa Urban al II-lea, care a þinut un conciliu la Bari, în 1095, a fost prezent la inaugurarea acestei biserici. Din acel moment mormântul a atras nenumãraþi pelerini din toatã lumea.

Patron al copiilor ºi al fetelor de mãritat

Reputaþia sa de fãcãtor de minuni a fost atât cauza, cât ºi efectul numeroaselor sale patronaje. Þãri ca Rusia, oraºe precum St. Nicholas at Wade (Kent), apoi copiii, marinarii, fetele necãsãtorite, negustorii, cãmãtarii, farmaciºtii, fabricanþii ºi vânzãtorii de parfumuri, toþi îl revendicã pe Nicolae ca fiind

20

nr. 12/2004

sfântul lor ocrotitor. Unele dintre aceste patronaje sunt legate de episoade din legendarele sale fapte.

Legenda celor trei surori este cea mai cunoscutã. Se povesteºte cã un nobil sãrac avea trei fiice care, datoritã situaþiei financiare precare, nu se puteau mãrita. Când fata cea mare a ajuns la vremea mãritiºului, episcopul Nicolae a lãsat la uºa casei un sãculeþ cu aur. Povestea s-a repetat ºi când a venit vremea de mãritiº pentru cea de-a doua fatã.

Când a venit vremea mezinei, tatãl a stat la pândã sã afle cine este cel care a fãcut atât de mult bine fetelor lui. În noaptea cu pricina, sfântul Nicolae s-a urcat pe acoperiº ºi a dat drumul sãculeþului cu aur prin hornul casei. De aici a rãmas obiceiul agãþãrii ºosetelor în faþa ºemineului.

Deºi episcopul Nicolae l-a rugat pe tatãl fetelor sã pãstreze secretul, fapta nu a rãmas necunoscutã. De atunci, oricine primea un cadou neaºteptat îi mulþumea lui Nicolae.

Protector al marinarilor

O altã legendã povesteºte cã, dupã o cãlãtorie în Þara Sfântã, Nicolae s-a întors acasã cu o corabie care, din cauza unei furtuni teribile, era gata, gata sã se scufunde.

Nicolae s-a rugat lui Dumnezeu, iar marinarii au rãmas surprinºi de oprirea neaºteptatã a furtunii. De atunci, Sfântul Nicolae a devenit patronul marinarilor ºi al cãlãtorilor.

O a treia legendã spune cã trei studenþi care cãlãtoreau spre Atena, unde doreau sã studieze, au înnoptat la un han.

Peste noapte, proprietarul hanului i-a jefuit ºi i-a ucis, ascunzându-le rãmãºiþele. Episcopul Nicolae, care înnopta ºi el în acelaºi han, a visat crima sãvârºitã. Aflând locul, i-a dezgropat ºi, dupã ce s-a rugat mult bunului Dumnezeu, cei trei tineri au înviat.

Lustruitul ghetelor

În România, Sfântul Nicolae, cunoscut ca Moº Nicolae, vine în fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, cu daruri atât pentru copii cât ºi pentru adulþi. În seara de 5 decembrie, ghetele ºi cizmele sunt curãþate, lustruite ºi puse la uºã. Moº Nicolae are grijã de fiecare membru al familiei ºi pune, în ghetele sau cizmele fiecãruia, câte un mic cadou (în general fructe sau dulciuri). În unele pãrþi ale þãrii, Moº Nicolae aduce odatã cu darurile ºi nuieluºe, copiii neascultãtori fiind avertizaþi de pãrinþi cã vor primi doar nuieluºele dacã nu sunt cuminþi.

Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI