Actualitatea creştină, nr. 12/2006

Pãstorul Arhidiecezei IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Adventul: celebrare a aºteptãrii Domnului Ca moment liturgic de pregãtire a Crãciunului, actualul timp de Advent este rodul unei dezvoltãri istorice complexe, cu o teologie care se referã la cele douã veniri ale Domnului: apariþia sa în timp, prin naºterea de la Betleem, ºi venirea sa în slavã, la sfârºitul lumii.

Aceastã ultimã temã, venirea în slavã, este cea care prevaleazã în prima parte a Adventului, pentru ca mai apoi, treptat, sã cedeze locul celei care de fapt constituie semnificaþia specificã a Adventului creºtin: aºteptarea întrupãrii Domnului ºi a venirii lui printre noi ca Emanuel – Dumnezeu cu noi.

Venirea lui Cristos ºi prezenþa sa în lume este un fapt. Cristos continuã sã fie prezent în Bisericã ºi în lume pânã la sfârºitul veacurilor. În acest caz, pentru ce sã aºteptãm sau sã dorim venirea sa? Dacã este prezent între noi, ce înseamnã sã mai aºteptãm venirea sa?

Aceastã reflecþie ne pune în faþa unui teribil paradox: prezenþa ºi absenþa lui Cristos. În acelaºi timp Cristos prezent ºi absent, actualitate de har ºi promisiune. Adventul ne situeazã, dupã cum spun teologii, între „DEJA”-ul întrupãrii ºi „ÎNCÃ NU”-ul plenitudinii escatologice.

Cristos este prezent în mijlocul nostru; însã prezenþa sa nu este încã totalã ºi definitivã.

Sunt încã mulþi oameni care încã nu au primit învãþãtura Evangheliei, care încã nu l-au cunoscut pe Isus Cristos. Lumea încã nu este pe deplin împãcatã cu Tatãl. Harul reconcilierii încã nu a pãtruns toate sferele lumii ºi ale istoriei. Este necesar sã continuãm sã dorim venirea deplinã a Domnului. Pânã la reconcilierea universalã de la sfârºitul veacurilor, speranþa Adventului va avea mereu o semnificaþie ºi noi vom putea cere în continuare în rugãciune: „Vie Împãrãþia Ta!”. În acelaºi mod, în sfera cea mai adâncã a vieþii noastre personale, lumina lui Cristos nu a cuprins încã eu-ul nostru cel mai intim, acel eu la care parcã nu putem sã renunþãm. ªi viaþa noastrã personalã trebuie sã continue sã spere ºi sã aºtepte venirea deplinã a lui Isus Cristos.

Aºteptarea noastrã ne îndreaptã spre sãrbãtoarea Naºterii Domnului. În aceastã sãrbãtoare se adunã ºi se actualizeazã plinãtatea venirii lui Cristos; a venirii istorice prin întrupare ºi a venirii de pe urmã de la sfârºitul lumii; prima este „memorial”, a doua este „anticipare” plinã de bucurie ºi escatologicã.

De aceea, aºteptarea noastrã nu este o închipuire, fie ea ºi provocatã de o metodã de autosugestie psihologicã sau afectivã. Aºteptãm cu adevãrat venirea Domnului, pentru cã avem certitudinea indiscutabilã a venirii sale ºi a prezenþei sale în cadrul celebrãrii cultuale a sãrbãtorii. La nivel de mister de cult – care este nivel de credinþã –, se unesc ºi se actualizeazã cele douã veniri ale Mântuitorului: cea realizatã prin Întrupare ºi cea de la sfârºitul lumii. ªi nu numai la Crãciun, ci în fiecare celebrare euharisticã se actualizeazã misterul plin de bucurie al venirii ºi prezenþei mântuitoare a Domnului în mijlocul nostru.

1

2

Actualitate

Exilarea lui Dumnezeu ºi a credincioºilor sãi

Pr Pr.. FRANCISC DOBOª

Atât în cazul Catedralei „Sf. Iosif“ cât ºi în problema icoanelor sau a simbolurilor religioase, intenþia pare sã fie destul de clarã: aceea de a-l elimina pe Dumnezeu ºi pe credincioºii sãi din sfera publicã, politicã ºi socialã. În acelaºi cadru se înscrie ºi atacul recent uneltit împotriva ÎPS Ioan Robu. Modalitãþile sunt uneori directe sau voalate, alteori îmbrãcate sau pudrate într-o aºa-zisã libertate. Argumentele ºi motivaþiile se întrevãd, pe de-o parte în sfera intereselor economice ºi de clan (instituþionalizat), iar pe de altã parte în sfera intereselor ideologice. Probabil uneori se întrepãtrund. Þelul, în schimb, este comun: anchilozarea treptatã a lui Dumnezeu ºi a celor ce cred în el, iar în consecinþã, extirparea acestora din viaþa publicã ºi exilarea lor în ghetourile interioritãþii subiective, pregãtite de dogmaticienii relativismului pãrtinitor. Atât unii cât ºi alþii uitã în mod voit cã libertatea pumnului lor se terminã când întâlneºte libertatea nasului nostru...

1. Problema Catedralei

Continuãm sã vã þinem la curent referitor la Calea Crucii pe care Biserica Catolicã o parcurge de mai bine de 8 luni. Nici acum nu ºtim la ce staþiune am ajuns. Ne-am adresat fãrã încetare autoritãþilor „competente“. Acestea s-au eschivat prin tergiversãri repetate, printr-o tãcere paralizantã ºi prin bâlbâieli în mod vãdit complice. Ne-au îndemnat în permanenþã sã apelãm la celebra justiþie românã; ºi ºtiau de ce…

Respectivele instituþii au „uitat“, ºi continuã sã „uite“, cã solicitarea intervenþiei justiþiei este ultima ratio ºi nu regula în aceastã materie. Au „uitat“ cã fiecare instituþie are, potrivit legii, un ansamblu de competenþe dublat de un ansamblu de pârghii prin intermediul cãrora trebuie sã intervinã administrativ atunci când constatã cã legea a fost încãlcatã. În justiþie, însã, la 7 luni de la deschiderea procesului, acesta a fost sistematic amânat la cererea investitorului, strãmutat de douã ori, iar termenul de judecatã ºi locul urmând sã fie stabilite abia anul viitor. În acest timp, construcþia se ridicã, cu toate cã legea prevede oprirea ei pânã la judecarea procesului.

Pentru noi este foarte clar cã aceste lucruri sunt fãcute pentru a ne pune în faþa faptului împlinit ºi pentru ca noi sã nu avem posibilitatea sã cerem judecarea acestui caz în tribunalul internaþional de la Strassbourg.

Singura entitate publicã ce a dorit cu adevãrat sã îºi facã datoria, în sensul verificãrii problematicii constant ridicatã de noi în faþa autoritãþilor competente, a fost Senatul României care, rãspunzând sesizãrilor noastre, a dispus înfiinþarea Comisiei de anchetã având drept scop investigarea condiþiilor de legalitate ºi de oportunitate privind construirea imobilului “Cathedral Plaza”.

Comisia a investigat petiþiile noastre printr-o amplã ºi riguroasã activitate derulatã pe parcursul câtorva luni, a solicitat pãrþilor implicate ºi instituþiilor cu atribuþii în materie toate documentele de naturã sã permitã formarea unei opinii clare ºi imparþiale asupra situaþiei supusã atenþiei, a solicitat ºi verificat rapoarte de specialitate întocmite de experþi recunoscuþi în domeniu.

A audiat zeci de persoane – miniºtri, înalþi funcþionari publici, experþi, primari, specialiºti – implicate în activitãþile de proiectare, avizare, autorizare, construire, verificare ºi control etc.

Conþinutul investigaþiilor Comisiei speciale precum ºi concluziile acesteia au fost consemnate într-un raport prezentat Plenului Senatului României care a adoptat ,,Hotãrârea privind aprobarea concluziilor Comisiei de anchetã având drept scop investigarea condiþiilor de legalitate ºi de oportunitate privind construirea imobilului “Cathedral Plaza” în imediata apropriere a Catedralei Romano-Catolice “Sfântul Iosif” din Bucureºti, precum ºi a proiectelor de construire ºi sistematizare, care afecteazã zonele istorice din Bucureºti”.

Actualitate În art. 1, alin. 2, din Hotãrârea adoptatã la data de 09.11.2006, se precizeazã: ,,Guvernul va dispune DEÎNDA DEÎNDATÃ TÃ oprirea oricãror lucrãri de construcþii pânã la adoptarea legii de utilitate publicã, definitivarea procedurii de expropriere ºi punerea în posesie a expropriatorului”.

Hotãrârea, ca orice alt act emis de Senatul României, are caracter obligatoriu ºi pentru Guvern.

Prin aceastã Hotãrâre a Senatului rezolvarea cazului este transferatã exclusiv Guvernului, din care însã fac parte, printre alþii, chiar miniºtrii implicaþi indirect în actele ºi avizele emise de Ministerele pe care le conduc.(Ministerul Culturii ºi Cultelor, Ministerul Transporturilor, Construcþiilor ºi Turismului ºi Ministerul de Interne care are în subordine Prefectura Municipiului Bucureºti). Toþi aceºtia fac parte, împreunã cu Inspectorul ªef al Inspectoratului în Construcþii, cu Primarul Municipiului Bucureºti ºi cu Primarul sectorului 1, emitent al autorizaþiei de construire, din cele douã partide ce formeazã coaliþia aflatã la guvernare.

Declaraþia publicã a Ministrului Construcþiilor, Domnul Radu Berceanu, apãrutã în presã imediat dupã publicarea Hotãrârii Senatului este concludentã ºi ne întãreºte teama cã Executivul nu va da curs acesteia. În timp ce procedurile întârzie sau stagneazã, construcþia care se edificã cu încãlcarea flagrantã a legii ºi care primejduieºte existenþa Catedralei “Sf. Iosif” avanseazã vizibil în înãlþime, ajungând la etajul 6. În acest fel, rãul deja comis împotriva noastrã este întreþinut.

Toate declaraþiile externe ale oficialitãþilor nu au nici o legãturã cu dureroasa realitate a acestui caz fãrã precedent, Biserica RomanoCatolicã fiind supusã în continuare agresiunii ºi injustiþiei.

2. Problema simbolurilor religioase

Aceasta trebuie inclusã în discursul mai larg despre religie ºi libertatea religioasã. Lumea de azi e tot mai sensibilã la problema libertãþii. Societatea în care trãim, datoritã pluralismului care o caracterizeazã, încearcã sã gãseascã cãi ºi soluþii la aceastã chestiune. Una dintre ele o reprezintã recenta rezoluþie abuzivã ºi discriminatorie a Consiliului Naþional pentru Combaterea Discriminãrii referitor la problema simbolurilor religioase.

CNCD invocã crearea unui cadru de învãþãmânt neutru.

Motivaþia de fond rãmâne aceea de a respecta identitatea conºtiinþei oricãrei persoane. Despre ce identitate este vorba? S-a ajuns oare la descoperirea identitãþii “neutre”?

Biserica catolicã se întreabã dacã eliminarea din instituþiile publice a simbolurilor religioase constituie o promovare a libertãþii de conºtiinþã în general ºi a libertãþii religioase în special.

Credem cã problema recentã a vizibilitãþii simbolurilor religioase este una artificialã sau chiar intenþionatã.

Ceea ce ne îngrijoreazã în decizia CNCD este ideologia confuzã

despre libertate. Aceastã aºa-zisã libertate are la bazã, în mod paradoxal, o dogmã.

Este vorba de dogma relativismului în numele unei aºa zise neutralitãþi. A exclude simbolurile religioase din sfera publicã nu are nimic în comun cu neutralitatea.

Aceasta nu existã în formã purã. Înseamnã mai degrabã a privilegia o viziune ºi o sensibilitate laicã despre lume în detrimentul viziunii ºi sensibilitãþii religioase.

Prin aceasta ni se vinde drept neutralitate ceea ce de fapt este tot o poziþie pãrtinitoare.

Intenþia de fond este aceea de a-l scoate pe Dumnezeu din sfera publicã ºi de a-l exila în sfera intimã. Aceastã minoritate, însã, uitã în mod voit cã societatea româneascã este formatã, în marea ei majoritate, din persoane profund ancorate în transcendent ºi cã acestea formeazã ‘polis’-ul. În consecinþã, decizia CNCD de violare a sensibilitãþii ºi a libertãþii religioase a poporului român constituie, în sine, o DISCRIMINARE. Pentru Biserica catolicã încercarea de eliminare a simbolurilor religioase nu poate fi expresia toleranþei care vrea sã protejeze demnitatea ateilor, ci este mai degrabã expresia conºtiinþei care doreºte sã-l ºteargã pe Dumnezeu din viaþa publicã.

Nu simbolurile religioase ameninþã libertatea de conºtiinþã ºi neutralitatea statului, ci mai degrabã cinismul unei culturi secularizate care îºi neagã propriile rãdãcini ºi care încearcã sã construiascã o comunitate umanã fãrã Dumnezeu ºi fãrã valorile morale ale Dumnezeului iubirii.

Nu ºtim cât de mari sunt “coarnele” celor implicaþi sau cât de lungã este “coada” acelora care doresc refugierea lui Dumnezeu ºi a credincioºilor sãi, ºi nu aceasta trebuie sã ne preocupe. Un lucru este cert: „Veþi fi duºmãniþi de toþi din cauza numelui meu.

Dar nici un fir de pãr de pe capul vostru nu se va pierde. Rãmâneþi statornici ºi veþi dobândi viaþa” (Lc. 21, 17-19).

Preocuparea noastrã sã fie aceea a statorniciei ºi a mãrturiei credibile. Închei cu cuvintele Papei Benedict al XVI-lea: „În acest moment al istoriei avem nevoie de oameni care, printro credinþã iluminatã ºi trãitã, sã îl facã credibil pe Dumnezeu în aceastã lume. Mãrturia negativã a creºtinilor care vorbesc de Dumnezeu, dar trãiesc împotriva lui, a întunecat imaginea lui Dumnezeu ºi a deschis poarta incredulitãþii.

Avem nevoie de oameni care sã-ºi aþinteascã privirea înspre Dumnezeu, învãþând de la el adevãrata umanitate.

Avem nevoie de oameni al cãror intelect sã fie iluminat de lumina lui Dumnezeu ºi cãrora Dumnezeu sã le deschidã inima, astfel încât intelectul lor sã poatã vorbi intelectului celorlalþi iar inima lor sã poatã deschide inima celorlalþi. Numai prin oameni care sunt atinºi de Dumnezeu, Dumnezeu se poate întoarce înapoi la oameni”. (Joseph Ratzinger, L’Europa di Benedetto nella crisi delle culture, Ed. Cantagalli, Siena 2005, 63-64.)

3

4

Actualitate

Primul Festival de Film Am ajuns la final, dupã un maraton de douã zile, extrem de angajant, de provocator ºi de luminos despre drepturile copilului. Aº dori sã încep prin a mulþumi UNICEF ºi SIGNIS pentru iniþiativã, Institutului Francez pentru gãzduirea acestui eveniment ºi tuturor sponsorilor pentru facilitarea lui. De asemenea, membrilor comitetului de organizare, Anca Berlogea, Voica Pop, Codruþa Hedeºiu, Pierre Poupard, Jos Horemans, Rodica Buzoianu ºi pr. Peter Malone pentru aceastã selecþie diversã ºi complexã.

Sarcina Juriului nu a fost simplã. Am fost cinci membri, dl. Pierre Poupard, reprezentantul UNICEF în România, Robert Molhant, fost secretar general al Asociaþiei SIGNIS, Maria Man, membru al centrului audiovizual din Hong Kong, Copel Moscu, profesor la UNATC Bucureºti ºi realizator de filme premiat, ºi eu însãmi, Tereza Barta, profesor la Universitatea York din Toronto, Canada. Am fost cinci membri ºi am dezbãtut filmele ore în ºir. Oricum, aºa cum spunea cândva cunoscutul preºedinte al Jocurilor Olimpice, Pierre de Coubertin, onoarea nu este a celor care câºtigã ci a celor care participã. Din punctul nostru de vedere toate filmele sunt câºtigãtoare. A fost foarte greu sã clasãm subiecte atât de importante, sã clasãm angajamentul ºi dãruirea realizatorilor pentru subiectul lor, sã clasãm talentul, sensibilitatea ºi compasiunea lor pentru toþi aceºti copii nefericiþi din întreaga lume. Sperãm ca acest festival sã nu ofere doar vizibilitate dar ºi o voce mai puternicã tuturor organizaþiilor a cãror misiune este sã ajute ºi sã îmbunãtãþeascã situaþia copiilor defavorizaþi. Totuºi, deoarece am avut de prezentat trei premii, dupã o discuþie arzãtoare, am reuºit sã ajungem la un consens ºi vã prezint în continuare rezultatul Juriului.

Discursul Excelenþei Sale, arhiepiscopul JOHN FOLEY - preºedinteleConsiliului Pontifical pentru Comunicaþii Socialecu ocazia Simpozionului pentru Drepturile copilului ºi Film, 20 noiembrie, Bucureºti

Excelenþele voastre, doamnelor ºi domnilor: În cele din urmã a fost posibil sã vin în România. Acum câþiva ani, fostul ambasador al României la Sfântul Scaun, dl. Theodor Baconski, a organizat un simpozion special la care era programat sã vorbesc ºi pentru care deja îmi pregãtisem intervenþia. Din pãcate, m-am îmbolnãvit ºi am trimis discursul Ambasadorului Baconski care l-a citit în locul meu. Când am primit aceastã invitaþie, care privea drepturile copilului, am considerat cã trebuie sã accept, deoarece tema Zilei Mondiale pentru Comunicare de anul viitor, 2007, este “Copiii ºi media: o provocare pentru educaþie” ºi totodatã pentru cã violarea drepturilor copilului este unul dintre pãcatele contemporane care strigã cãtre ceruri dupã rãzbunare. Trebuie sã îi ajutãm pe copii sã devinã consumatori cu discernãmânt - ºi nu victime - ale media, ºi trebuie sã învãþãm de la media cum sã îi apãrãm pe copii pentru a nu deveni victimele prãdãtorilor din societate ºi chiar a acelei media care relateazã despre durerea lor. În primul rând, copiii au dreptul la integritatea moralã ºi fizicã. Eu vin din Statele Unite ale Americii, unde s-a descoperit cã sute sau chiar mii de copii au devenit în mod tragic victimele abuzului sexual, victimele celor în care trebuia sã aibã cea mai mare încredere - unii dintre preoþii catolici. Cinstit vã spun cã în timpul activitãþii mele de 22 de ani, ca preot în Statele Unite, urmaþi de alþi 22 de ani la Roma, nu am fost niciodatã conºtient de o asemenea activitate; am întâlnit ulterior câteva victime ale unor astfel de abuzuri ºi am realizat faptul cã ºi câþiva din sutele de preoþi pe care i-am pregãtit în seminar au fost acuzaþi de aceste crime hidoase. Am oferit multe Liturghii ºi rugãciuni de reparare pentru victimele inocente ale acestui abuz ºi pentru Biserica însãºi, rãnitã atât de tare de fãptuitori. Îmi dau seama, însã, cã scandalul despre care s-a

vorbit în Statele Unite, în Canada ºi în Irlanda este doar vârful iceberg-ului - o poveste mult mai vastã ºi mult mai tragicã despre abuzul copiilor, care începe în familie ºi apoi, în multe feluri, în societate.

Trebuie sã ne amintim cã atunci când copiii sunt violaþi, viitorul nostru este pus în pericol. Copiii au dreptul sã fie respectaþi, iar Arhiepiscopul demnitatea lor de fii ºi fiice ale JOHN FOLEY lui Dumnezeu nu ar trebui sã fie niciodatã violatã. Copiii au dreptul la iubire, la securitatea pe care le-o poate oferi o familie iubitoare ºi comunitatea. Copiii au dreptul sã fie educaþi pentru a li se garanta un viitor ºi pentru a construi viitorul nostru. La fel cum drepturile copilului rãmân aceleaºi, indiferent de rasã, religia sau de identitatea lor etnicã, noi trebuie sã fim liberi sã le auzim râsul, sã îi privim jucându-se ºi sã îi vedem cum aleargã în siguranþã pe strãzile oraºelor noastre. Aceºti copii, bineînþeles, trebuie sã înveþe ºi sã accepte realitatea oricãrei diferenþe - ºi sã nu devinã niciodatã agresivi sau bigoþi din cauza exemplului prost al celor mai mari sau din cauza imaginilor pe care le-au vãzut în filme sau la televiziune.

Inocenþa copiilor trebuie protejatã cu orice preþ ºi, cred eu, mesajul iubitor ºi salvator al lui Isus Cristos ar trebui comunicat celor tineri în primul rând prin exemplul iubirii ºi al sacrificiului de sine, primit de la pãrinþi ºi vecini, de la prieteni ºi profesori.

Isus a spus: “Lãsaþi copiii sã vinã la mine, pentru cã a lor este împãrãþia cerurilor.” Astfel, fie ca filmul ºi televiziunea sã ne ajute sã protejãm copiii - în inocenþa lor, dacã este posibil, sau de o suferinþã ulterioarã, dacã este nevoie. Fie ca tinerii sã fie încurajaþi în creativitatea lor ºi în dorinþa de a apãra virtutea ºi de a lupta cu rãul - ºi sã nu fie niciodatã rãniþi în încrederea lor plinã de iubire.

Actualitate

despre drepturile copilului Am înþeles cât de mult greºesc pãrinþii când îºi neglijeazã, chiar puþin, copiii. Admir curajul de care au dat dovadã victimele încercând sã treacã peste acest moment ºi îmi dau seama cã oricât am încerca sã ne punem în locul lor pentru a-i înþelege nu vom reuºi niciodatã sã simþim ceea ce au simþit ei ºi ceea ce încã mai trãiesc în coºmarurile lor. Acea durere trupeascã, dar mai ales sufleteascã, ruºinea, furia... (Adriana Calotã, cercetaº explorator – C.L. Adormirea Maicii Domnului).

Auzindu-i pe acei oameni povestind acele întâmplãri dezgustãtoare din copilãria lor, am ajuns chiar sã-mi imaginez cum aº fi privit viaþa dacã acest blestem ar fi coborât ºi asupra mea! Nu-mi vine sã cred cã existã astfel de oameni, dacã pot fi numiþi oameni, care nu se gândesc cã pentru o clipã de plãcere trupeascã distrug o viaþã de copil! Un copil... (Paula Bidon, cercetaº explorator – C.L. Adormirea Maicii Domnului).

Credeam cã problema abuzurilor sexuale e un subiect de film care în realitate nu se poate întâmpla, având în vedere cã oamenii sunt fiinþe raþionale, create de Dumnezeu. Nu am sã înþeleg niciodatã cum unii oameni doar dintr-o dorinþã de-a dreptul animalicã, lezeazã viaþa unor copii nevinovaþi (Raluca Hârjeu, cercetaº explorator – C.L. Adormirea Maicii Domnului).

Poate cã, dacã ar fi un subiect mai bine discutat, ar fi mai puþine cazuri de abuz sau violuri. În orice caz, cu siguranþã, copiii ºi adolescenþii ar vorbi mai deschis despre ceea ce li se întâmplã,

fãrã a le fi fricã sã nu fie judecaþi sau respinºi din cauza unor lucruri întâmplate fãrã ca ei sã aibã vreo vinã (Gabriela Petriºor, cercetaº explorator – C.L. Adormirea Maicii Domnului ).

Pentru mine tema filmului „Copilãrie pierdutã” nu a fost nici abuzul sexual, nici copilãria nefericitã, nici boala psihicã a violatorilor, nici importanþa psihologilor în viaþa unui om. De câte ori îmi amintesc de filmul vizionat împreunã cu ceilalþi cercetaºi din grupul meu, mã gândesc doar la familie. Pentru mine aceasta a fost, de fapt, tema centralã. Am observat cã toate victimele care s-au destãinuit proveneau din familii destrãmate, descompuse de pãcat, familii în care nici nu venea vorba vreodatã de Dumnezeu. Dacã stau bine sã mã gândesc, în tot filmul nu-mi amintesc sã fi vorbit cineva despre Dumnezeu. ªi cred cã este o lipsã fatalã.

Mi-am dat seama, încã o datã, cât de necesarã ºi binefãcãtoare este prezenþa lui Dumnezeu în mijlocul unei familii, trãirea credinþei într-o familie, trãirea cu adevãrat a vocaþiei de soþ, soþie, pãrinte ºi copil. Fãrã Dumnezeu, pãcatul roade treptat, atât de adânc încât chiar ºi dupã o vindecare miraculoasã, cicatricile hrãnesc amintiri, îngreuneazã crucea acelora care suferã. ªi i-am mulþumit lui Dumnezeu pentru familia pe care o am. Îi mulþumesc în fiecare zi ºi îi promit cã va face parte cu siguranþã din viitoarea mea familie. Cred cã numai astfel copiii mei vor avea nu o copilãrie pierdutã, ci o viaþã veºnicã câºtigatã (Cristina Nica, cercetaº lider- C.L. Adormirea Maicii Domnului).

Câteva minute de bucurie pentru unul au însemnat ani îndelungi de suferinþã ºi coºmar pentru altul. Noi nu mai putem face nimic; ce a fost fãcut a rãmas fãcut. Tot ceea ce putem noi face acum este sã-i ajutãm pe cei ce au astfel de amintiri groaznice în suflet de atâta timp, construindu-le amintiri frumoase, afecþiune ºi multã dragoste, dar mai ales rugându-ne pentru liniºtea ºi pacea lor interioarã. Ei au nevoie de noi sã-i sprijinim. “Aceasta este porunca Mea: sã vã iubiþi unul pe altul precum v-am iubit Eu” (In 15, 12-15) (Lupaºcu Mihai, cercetaº explorator - C.L. Adormirea Maicii Domnului) Premiul pentru cel mai bun documentar, Trofeul SIGNIS UNICEF pentru drepturile copilului, a fost acordat documentarului COPIII DIN BESLAN. Regia: EVA EWART ºi LESLIE WOODHEAD. Premiul pentru cea mai bune investigaþie jurnalisticã a fost acordat documentarului LOST CHILDREN, realizat de ALI SAMADI AHAID ºi OLIVER STOLTZ. Premiul pentru cea mai bunã imagine a fost acordat filmului THE DEVIL’S MINER de RICHARD LADKANI ºi KIEF DAVIDSON. Juriul doreºte, de asemenea, sã ia în considerare ºi filmul LOVE LETTERS FROM A CHILDREN’S PRISON, acordând un premiu special regizorului DAVID KINSELLA.

5

6

Anul pastoral

Pãrinþi, educaþia trece prin voi!

Pr ABIAN MÃRIUÞ Pr.. FFABIAN

A educa înseamnã, printre altele, ºi a duce la împlinire. A împlini ceea ce þine de latura emotivã, afectivã, trupeascã, intelectualã, moralã ºi spiritualã este misiunea specificã educaþiei. Aºa cum ochiul tinde sã vadã, urechea sã audã, mâna sã prindã, la fel ºi intelectul vrea sã gândeascã, memoria sã reþinã, la fel ºi inima vrea sã creadã ºi sã iubeascã. În direcþia acestei înclinaþii a potenþelor persoanei umane trebuie sã pãºeascã educaþia. Scopul ei este de a o ajuta sã devinã pe deplin maturã, liberã ºi cu un grad suficient de autonomie încât sã se poatã împlini pe plan personal ºi social. Aspiraþia cea mai profundã a fiecãrei creaturi umane rãmâne propria împlinire.

Plecând de la aceastã premisã, doresc sã fac douã precizãri. Cred cã ele ar putea fi utile pãrinþilor ºi adulþilor în general. Ca adulþi ne-am fãurit o lume a adulþilor. De cele mai multe ori, când privim la un copil o facem cu gândul de a-l introduce în lumea noastrã cât mai repede cu putinþã. Dorim sã-l modelãm ca sã ne fie asemenea. Uitãm sau nu recunoaºtem marea bogãþie ce se aflã în inima sa.

A doua priveºte simþãmântul de neputinþã al pãrinþilor de a înfrunta diferitele situaþii în creºterea copiilor. De aici apare neîncrederea, cu riscul de a crea o atmosferã de nesiguranþã, de tensiune ºi fricã.

A educa înseamnã a lua în considerare propria teamã, angoasã, nesiguranþã de pãrinte, de mamã, de tatã. Nimic nu este de nedepãºit. În orice situaþie se pot gãsi soluþii, dar ele nu pot fi niciodatã prefabricate. Pedagogul Wilmot spunea: „înainte de a mã cãsãtori aveam la îndemânã ºase teorii despre cum ar trebui sã-mi educ copiii; acum am ºase copii ºi nici o teorie”. În continuare încerc sã descriu, sper spre folosul pãrinþilor, câteva cãi de înlãturare a fricii ºi a nesiguranþei.

Mortificarea eu-lui propriu

Familia este asemenea unui ecosistem. Fiecare membru îi influenþeazã echilibrul. De multe ori, probelma copilului este o reflectare a neînþelegerilor din familie, a relaþiei precare dintre pãrinþi. Dar mai existã un alt factor. Riscul unui pãrinte este acela de a fi strivit de greutatea egocentrismului, rod al unor nevoi neîmplinite în copilãrie. Acum copilul, ca dar al lui Dumnezeu, devine o ºansã de viaþã nouã pentru pãrinte, pentru pãrinþi.

Un pãrinte care poartã cu sine rãnile unei iubiri insuficiente, ale lipsei de respect, de înþelegere, ar putea deveni un izvor nesecat de învãþãturi preþioase pentru propriii fii, dar cu condiþia de a-ºi fi depãºit sfâºierile lãuntrice. Moartea eu-lui propriu se referã înainte de toate, la acest aspect.

Stima de sine

La baza unei familii sãnãtoase se aflã o corectã stimã de sine a pãrinþilor. Prin asta nu înþelegem o familie fãrã probleme,

ci una care nu se pierde în faþa dificultãþilor. Sãnãtatea presupune o altã mortificare: a iubirii infantile de sine, narcisiste (eu sunt cel mai frumos, cel mai bun, cel mai deºtept). Sã ne gândim la apucãturile greºite ale pãrinþilor care cred cã odrasla lor este cea mai..., cea mai... Pãrinþi cu o stimã de sine deformatã proiecteazã asupra copiilor neîmpliniri ºi utopii.

Aceºtia nu fac decât sã se zbatã în nisipuri miºcãtoare ºi sã-ºi atragã copiii în ele. ªtim care este consecinþa logicã a acestei zbateri: afundarea.

Existã ºi varainta opusã. Pãrinþi lipsiþi de stimã, incapabili sã se propunã ca model de viaþã fie pe plan profesional, fie relaþional, fie, de ce nu?, pe plan spiritual. Lipsa de autostimã este ca un virus doborâtor. Mortificarea simþãmântului cã existenþa noastrã ar fi lipsitã de valoare este o misiune obligatorie pentru cei care sunt chemaþi sã-ºi dãruiascã cu adevãrat viaþa propriilor copii.

Acolo unde pãrinþii au o autostimã sãnãtoasã, copiilor le este transmisã încredere ºi siguranþã.

A trãi înseamnã a alege

Toate familiile sunt puse în faþa multor alegeri. A cunoaºte valorile autentice, a le alege, înseamnã a înfãptui un bine ºi a da concreteþe iubirii faþã de fii. Alegerea trebuie sã aibã în vedere viaþa, o viaþã frumoasã, creºterea spiritualã ºi intelectualã, socializarea, sau grupul de prieteni. Când marea vieþii este liniºtitã se rãmâne cumva la suprafaþa lucrurilor, când apele se tulburã, întoarcerea la experineþele trecutului este aproape instinctivã. Acestea sunt momentele în care familiile de origine devin un model pe baza cãruia o crizã poate fi rezolvatã. Alegerea pleacã astfel de la o experineþã de viaþã.

A trãi în speranþã ºi iertare

Speranþa este ca o flacãrã care ne ajutã sã întrezãrim astãzi ceea ce va fi mâine. Este un binoclu prin care se vãd valorile la care aspirãm. Speranþa este un mod de a trãi. Este un spaþiu deschis.

Fourez, într-o lucrare despre „moarla întâlnirii”, scrie: „Uneori îmi închipui intimul meu ca pe un loc presãrat cu ace ºi bolduri.

Cum sã gãzduiesc în el pe cineva care nu s-ar putea odihni nicidecum? O inimã tulbure de griji, mânie ºi gelozie, provoacã numai rãni celui ce intrã. Trebuie sã creez în mine un spaþiu liber în care sã-i invit pe ceilalþi sã intre ºi sã se vindece... Este vorba, de fapt, despre o interioritate dulce, o inimã de carne, nu una de piatrã, un loc în care se poate merge desculþ”.

Speranþa este o continuã pregãtire a acestui spaþiu lãuntric, intim, la acceptare. Nu poate exista educaþie fãrã o vindecare a inimii.

Pentru creºtin nu existã educaþie fãrã deschidere la ºoapta Duhului Sfânt. Nu existã educaþie fãrã exerciþiul iertãrii. Din

Gânduri cãlãuze iertare se naºte pacea care nu apune. Acelaºi Fourez afirmã: „O legãturã între douã persoane, care nu include iertarea reciprocã, riscã sã rãmânã superficialã. Dacã limitele iertãrii nu sunt atinse, nu se poate vorbi de întâlnire. Iertarea aduce o profundã noutate unei legãturi”. Prin iertare pãrinþii ating inimile intuitive ale copiilor.

Cum se poate cuceri fericirea?

Într-o zi, un tatã îmi spunea: „copiii mei au petrecut mai mult timp în faþa televizorului pânã astãzi, decât timpul pe care am putut eu sã li-l dedic”. Nu dezbaterile televizate, nici produsele de pe piaþã îi educã pe copii. Pot fi, e adevãrat, un instrument de împãrtãºire ºi solidaritate. Dar înainte de toate copiii au nevoie de o prezenþã iubitoare, de primire sincerã, de omenie.

Copiii au nevoie de o mamã ºi de un tatã care sã le stea alãturi, sã-i asculte, sã le rãspundã, sã-i întrebe. Copiii au mai multã nevoie sã fie învãþaþi cum sã se roage, cum sã dobândeascã o intimitate cu Dumnezeu Tatãl; de aici izvorãºte fericirea.

Dragi pãrinþi, cel mai mare dar pe care îl puteþi face copiilor, de Crãciun, rãmâne mereu acelaºi: dragostea voastrã reciprocã. O dragoste care se lasã luminatã de credinþã, întãritã de Cuvântul lui Dumnezeu, hrãnitã din Euharistie.

A educa înseamnã a lega potenþialitãþile umane la sursa inepuizabilã a Dumnezeului Treimic. Ce-ar fi dacã în Advent am închide televizorul pentru un moment de meditaþie ºi rugãciune? Dacã, folosind poate, ºi Rozariul în familie, am intra în tãcere în taina Mântuitorului?

ADVENT – Duminca I Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

Iatã, vin zile, zice Domnul, când voi împlini cuvântul cel bun pe care l-am rostit pentru casa lui Israel ºi pentru casa lui Iuda. În zilele acelea ºi în vremea aceea îi voi ridica lui David Odraslã dreaptã ºi el va face judecatã ºi dreptate în þarã. În zilele acelea va fi izbãvit Iuda ºi Ierusalimul va trãi în liniºte ºi acesta e numele cu care îl vor numi: „Domnul e dreptatea noastrã”. (Ier 33,14-16) Citind un astfel de text în prima duminicã din Advent, nu este greu sã ne imaginãm cine ar pute fi destinatarii cuvintelor profetului Ieremia. Aceºtia nu pot fi decât nãpãstuiþii casei lui Israel ºi cei ai casei lui Iuda care cândva au fost duºi în exil ºi care aºteptau o schimbare. Aºteptau ca Dumnezeu sã-ºi întoarcã faþa seninã cãtre ei.

Cuvântul profetic nu le dã false speranþe. El sãdeºte în sufletele celor oropsiþi certitudinea cã Domnul va împlini cuvântul cel bun pe care l-a rostit. Acest cuvânt îi asigurã cã în curând va trimite o Odraslã a lui David (pe Mesia), care le va face dreptate, va face dreptate în þarã, iar ei vor putea trãi în liniºte.

Acel exil s-a încheiat, iar dupã el s-au mai succedat timpuri de restriºte ºi timpuri de pace. Dar ecoul acelui cuvânt nu s-a stins, ci continuã sã dea speranþe pânã la sfârºitul veacurilor.

Isus le-a spus ucenicilor sãi: „Vor fi semne în soare ºi în lunã ºi în stele, iar pe pãmânt spaimã între neamuri ºi nedumerire din pricina vuietului mãrii ºi valurilor. Oamenii vor încremeni de spaimã ºi de aºteptarea celor ce au sã vinã peste lume, cãci puterile cerurilor se vor zgudui. ªi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind în nor cu putere ºi cu slavã multã.

Iar când vor începe sã se întâmple acestea, sculaþi-vã ºi ridicaþi-vã capetele, cãci se apropie rãscumpãrarea voastrã.

(Lc 21,25-28) Cu ºi mai multã forþã cuvântul lui Isus din evanghelia acestei duminici întãreºte convingeri în suflete. Una din aceste convingeri este aceea cã, în tumultul evenimentelor care vor însoþi sfârºitul erei prezente, se va arãta Fiul Omului venind cu putere ºi cu slavã. Va fi un moment impresionant. Va fi un moment în care cei care au crezut în El chiar ºi atunci când erau prigoniþi pentru numele Lui, îºi vor putea ridica spre cer capetele. Momentul acela le va aduce confirmarea cã credinþa lor nu a fost zadarnicã, cã multe din ideologiile dupã care s-a ghidat omenirea au fost nu doar false ci chiar distrugãtoare, cã Evanghelia lui Isus Cristos este mântuitoare, cã El este cu adevãrat Mântuitorul tuturor ºi al fiecãruia în parte.

7

8

Universul familiei

Rãbdarea se învaþã Oricât de mult am pregãti de cu searã toate cele necesare pentru ca a doua zi dimineaþa sã „decolãm” cu toþii de acasã în condiþii optime, în ultima vreme se întâmplã mereu câte ceva care „condimenteazã” – mai intens sau mai puþin – minutele de start, atât de preþioase în acest moment al zilei. ªtim – ºi ne repetãm neîncetat – cã e nevoie de rãbdare ºi cã exerciþiul rãbdãrii îl începem, încã din primele ore ale zilei, fiecare dintre noi – grãbit spre drumul sãu: eu ºi soþia la serviciu ºi copiii la ºcoalã.

Rãbdarea este o virtute pe care am deprins-o „siliþi de împrejurãri”, cum spune un prieten al nostru.

La început, ni se pãrea complicat sã fim rãbdãtori, cãci fiecare dintre noi a venit cu obiceiurile sale, pe care le considera optime ºi mai ales, strãduindu-se foarte tare sã-l convingã pe celãlalt de avantajele lor. Eu spuneam cã sunt mai rãbdãtor decât Sanda, primind cu zâmbetul pe buze fiecare capriciu al ei. Ea, în schimb era convinsã cã e mai rãbdãtoare decât mine, pentru cã eu nu aº fi renunþat nici în ruptul capului la obiceiurile mele; de fapt, eu le consider doar mici tabieturi, total inofensive.

Când ni s-a nãscut primul copil, Matei, priveam cu nostalgie la clipele acelea ale „rãbdãrii” din dimineþile care ne zoreau spre serviciul fiecãruia, clipe ce aveau sã ni se parã mai târziu o adevãratã relaxare.

Apoi, când în familia noastrã ºi-a fãcut apariþia Maria, foarte vioaie ºi dornicã de compania permanentã a pãrinþilor, am descoperit cã avem mult simþ al umorului, amuzându-ne de dezordinea inerentã, pe care noi doi, vestiþi în cercul de prieteni pentru pedanteria noastrã, nu am fi imaginat-o niciodatã într-o casã locuitã.

Uºor a fost cu Francisca – descoperind cã multe obiceiuri ce erau adevãrate noutãþi înainte – deveniserã automate. Francisca venea pe urma celorlalþi doi prichindei. Apoi Alexandru, un copil care ne-a lãsat mereu în suflet o melancolie, ºi anume regretul cã nu i-am putut acorda suficient timp, mãcar puþinul pe care îl merita, mai ales pentru obiceiul lui, unic între ceilalþi copii, de a ne cãuta cu privirea râzând mereu ºi întinzând mânuþele (soacra mea îi prezice o strãlucitã carierã într-ale comunicãrii, vãzându-l deja celebru prezentator de televiziune). Dacã frãþiorii mai mari au avut parte, fiecare, de prezenþa noastrã predilectã, în primii ani de viaþã, faþã de Alexandru ne simþim mereu datori cu acest timp ce i se cuvenea din partea noastrã ºi pe care nu i l-am putut oferi datoritã faptului cã imediat s-au nãscut gemenii.

O bunã bucatã de vreme, despre rãbdare nu era cazul sã vorbim, pentru cã devenise a doua noastrã naturã.

Iatã însã cã, în ultima vreme, apar unele „incidente” care ne scot din automatisme ºi din ritmul alert, dar suportabil, al momentului cel mai alert al zilei: dimineaþa înainte de plecare.

Unul dintre aceste incidente meritã istorisit, cãci poate arãta cum evenimente exterioare, aparent inofensive pentru o familie (chiar dacã îºi au gravitatea lor), ating totuºi pacea cu migalã construitã de-a lungul anilor.

Maria este acum o domniºoarã plinã de personalitate ºi foarte fermã în convingeri. Disputele iscate în legãturã cu scoaterea simbolurilor creºtine din spaþiul public nu au lãsat-o indiferentã ºi am observat cã a luat iniþiativa, ca împreunã cu alþi copii din grupul nostru de prieteni, sã organizeze o ripostã obiectivã ºi bine argumentatã. Acasã, relaþia ei cu fraþii, este în general, optimã, dintotdeauna i-a privit cu o oarecare autoritate maternã – ceea ce pe noi ne amuza foarte mult atunci când nu era decât un prichindel. Dar pe Alexandru simte mereu nevoia sã-l provoace. În dimineaþa respectivã – când ne grãbeam mai mult decât oricând – Maria îl zãreºte pe Alexandru recuperându-ºi în grabã din dormitor crucifixul pe care-l poartã la gât, ºi se repede la el cu un gest teatral, spunându-i: „ce cautã acest simbol creºtin la gâtul tãu? Dã-l jos imediat!” Alexandru, încã moþãind de somn, nu a gustat gluma, Maria continua sã-l provoace aºteptându-i replica, ceea ce a înãsprit atât de tare atmosfera, încât nu a mai fost cu putinþã sã o calmãm. ªi am fãcut greºeala de a o certa pe Maria, cãci parcã ea atât aºtepta, pentru a ne bloca ieºirea spre a ne istorisi – pasionatã de argumentare – incidentul petrecut pe aeroportul Heathrow din Londra, când o operatoare de zbor a fost suspendatã pentru douã sãptãmâni din cauzã cã nu a vrut sã-ºi scoatã crucifixul de la gât – considerat „simbol creºtin în spaþiul public”. De multe ori ni se întâmplã – ca ºi celorlalþi pãrinþi – sã aflãm evenimente din realitate mai întâi de la copiii noºtri, dar de data aceasta, argumentele Mariei chiar ne-au pus pe gânduri. Printre acestea se numãra faptul cã cel care a luat cel mai convingãtor apãrarea în mod public, operatoarei de zbor ºi atâtor alþi creºtini agresaþi de aceastã ultimã expresie a „corectitudinii politice”, a fost un musulman: purtãtorul de cuvânt al Consiliului Musulman din Marea Britanie, care a insistat cã „a purta o cruce nu este nici un act de intimidare ºi nici un act ofensiv”…

Dar cu icoanele cum rãmâne ?… mã tot gândesc în ultima vreme… Am rãbdare sã aºtept. Am învãþat aceastã virtute de la copiii mei.

VICTOR

Gânduri cãlãuze

Repere ale educaþiei la întâlnirea Grupului de familii Printre problemele abordate în cadrul celei mai recente întâlniri a familiilor din Bucureºti, (în seria întâlnirilor desfãºurate la biserica Sfânta Elena, sub conducerea spiritualã a pãrintelui Fabian Mãriuþ), a fost ºi aceea referitoare la educaþia în familie.

Familiile din ziua de azi sunt din ce în ce mai solicitate ºi asaltate de dificultãþi legate de muncã, întreþinere, sãnãtate etc. În acest context, educarea copiilor întâmpinã deseori probleme serioase.

Din ce în ce mai multe familii nu mai sunt atât de puternice încât sã controleze îndeaproape evoluþia copiilor. Aceºtia ajung la ºcoalã fãrã ca familia sã le fi oferit posibilitatea de a-ºi forma deja un caracter suficient de puternic pentru a se feri singuri de influenþe negative.

Pe de altã parte, evidenta crizã moralã a societãþii, agravatã de puterea necontrolatã pe care o au mijloacele de comunicare, difuzând în mod negativ valori dãunãtoare mai ales pentru tineri ºi copii, reprezintã un pericol faþã de care puþine familii sunt pregãtite sã reziste.

De aceea, este nevoie de o insistentã activitate comunã, a familiilor, de conºtientizare a acestor pericole. Pentru a veni cu soluþii ºi cu remedii, solidarizarea familiilor ºi coerenþa unui plan de acþiune sunt cãile ce se impun.

Credinþa noastrã catolicã evidenþiazã importanþa caracterului pentru a reuºi în viaþã, ºi aceasta nu se poate realiza decât printro solidã educaþie a valorilor, având modelul evanghelic. Cum amintea Sfântul Grigore, finalitatea unei vieþi virtuoase este aceea de “a deveni ca Dumnezeu”. Aceasta înseamnã cã trebuie dezvoltate nu numai virtuþile cardinale, ci ºi cele teologale – credinþa, speranþa, iubirea – precum ºi practicile prin care se cultivã aceste virtuþi, printre care rugãciunea în familie, sacramentele, imitarea lui Cristos – sunt de cea mai mare importanþã.

Copiilor familiile trebuie sã fie în mãsurã sã le ofere relaþii de iubire, bune modele, scopuri nobile, o disciplinã fermã, bazatã pe dreptate ºi blândeþe, permanente responsabilitãþi, o practicã neîncetatã a virtuþilor ºi o susþinere permanentã, pentru a-ºi forma propriul caracter.

Sã li se ofere copiilor ºi tinerilor din familiile noastre bucuria de a-ºi recunoaºte harurile ºi darurile, talentele ºi aptitudinile primite de la Dumnezeu ºi pe care sunt chemaþi sã le dezvolte, sã le împlineascã ºi mai ales, sã fie prin ele folositori comunitãþii. Prima comunitate fiind familia, acest exerciþiu trebuie început ºi desãvârºit aici. Identitatea familiilor noastre se mãsoarã în capacitatea de a percepe aceste haruri divine, de a le primi ºi împlini, pentru a le dãrui mai departe, fãcând binele ºi iubindu-l pe aproapele. Familia sã fie astfel o oglindã care reflectã în jurul ei bunãtatea ºi iubirea lui Dumnezeu. Aceasta este dovada celei mai profunde umanitãþi. În mãsura în care ne convertim, ne transformãm întru Cristos, putem contribui ºi la transformarea lumii, spre ceea ce Ioan Paul al II-lea a definit ca fiind “civilizaþia adevãrului ºi a iubirii”.

(A.C.)

ADVENT - Duminica a III-a Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

Strigã de bucurie, fiica Sionului! Chiuie de veselie, Israele!

Bucurã-te ºi te veseleºte din toatã inima, fiica Ierusalimului! A îndepãrtat Domnul osânda ta, l-a abãtut din drum pe duºmanul tãu. Regele lui Israel e Domnul în mijlocul tãu ºi de nici un rãu nu te vei mai teme (Sof 3,14-15).

Pe cine oare invitã Dumnezeu prin intermediul profetului Sofonia la bucurie ºi la chiote de veselie? Când Sofonia începe sã activeze (630 î.C.) deja se întrezãresc la orizont ameninþãri care se vor abate asupra micului regat al lui Iuda rãmas încã necucerit de asiro-babilonieni. Pericolul e grav. Poporul nu e pregãtit ca sã înfrunte tãvãlugul dinspre rãsãrit. Catastrofa este inevitabilã.

Tocmai în acest context profetul are o inspiraþie. Ochiul sãu a descoperit printre locuitorii þãrii poporul viitorului, poporul mesianic în cei sãraci, în cei pe care îi va numi restul lui Israel.

Acest popor nu este alcãtuit exclusiv din sãraci din punct de vedere economic. „Sãrãcia” care îi caracterizeazã este sinonimã cu umilinþa ºi modestia care se opune orgoliului trufaº. Este vorba de o atitudine a vieþii morale de adevãratã ºi totalã supunere faþã de Legãmântul lui Dumnezeu. În mijlocul unui astfel de popor vrea Dumnezeu sã se sãlãºluiascã.

Abia acum înþelegem mai bine de ce Fiul lui Dumnezeu nu a voit sã se nascã în confortul unui palat regal, ci într-un grajd.

Poporul, fiind în aºteptare ºi cugetând toþi în inimile lor despre Ioan dacã nu cumva el este Cristos, Ioan le-a rãspuns tuturor zicând: „Eu vã botez cu apã, dar vine Cel care este mai puternic decât mine, cãruia nu sunt vrednic sã-i dezleg cureaua încãlþãmintei. El vã va boteza cu Duhul Sfânt ºi cu foc. El are lopata în mânã ca sã-ºi cureþe aria ºi sã-ºi adune grâul în hambar, iar pleava o va arde în foc nestins” (Lc 3,15-17).

Prin activitatea sa publicã (v. Lc 3,10-14) Ioan Botezãtorul a iniþiat o adevãratã reformã moralã ºi religioasã în sânul poporului sãu. Aceastã reformã invita pe fiecare la o mai atentã ºi respectuoasã atitudine faþã se semeni, la o solidaritate fraternã. Astfel de simþãminte trebuiau sã caracterizeze poporul care se pregãtea sã-l întâmpine pe Domnul a cãrui sosire era iminentã.

Dar, o astfel de activitate nu putea sã nu nascã întrebarea dacã nu cumva el este Cristos. Rãspunsul lui Ioan, altminteri plin de modestie, eliminã orice confuzie. Activitatea pe care o desfãºoarã ºi chiar botezul pe care el îl administreazã sunt doar pregãtitoare. Botezul sfinþitor ºi Judecata care va face deplinã dreptate îi aparþin lui Mesia. Iar venirea lui este sigurã.

9

10

Oameni ai credinþei

Iob, omul care a suferit mult

Mons. VLADIMIR PETERCÃ

”Binecuvântaþi pe Dumnezeul universului, care sãvârºeºte pretutindeni lucruri minunate, ºi care îl ridicã pe om din pântecele mamei sale ºi-i dãruieºte toate dupã mila sa!”

(Ben Sirach 50,22). În Biblie se vorbeºte de puþine ori despre om, care s-a nãscut ºi a trãit ca toþi ceilalþi, dar care a avut parte numai de suferinþã. Despre toate acestea este vorba în cartea Cartea lui Iob, pe care vã îndemn din inimã sã o citiþi ºi sã o recitiþi. Este un erou al tuturor timpurilor ºi care continuã sã ne vorbeascã ºi astãzi prin viaþa sa. Cartea lui Iob ne dã un rãspuns la întrebãri rãscolitoare pe care omul ºi le-a pus întotdeauna: de ce este atât de multã suferinþã în lume? Oare Dumnezeu ne-a uitat cu totul? Oare am fost creaþi numai ca sã suferim?

Sã nu uitãm nici o clipã exemplul dat de Iob. El a pierdut totul: ºi-a pierdut copiii, ºi-a pierdut averea, iar în cele din urmã ºi-a pierdut ºi propria soþie. Aceasta, în loc sã fie solidarã cu el ºi la bine ºi la rãu, a devenit dintr-odatã acuzatoare. Soþia nu putea înþelege de ce soþul trebuia sã sufere atâtea. “El a luat un ciob de ceramicã ca sã se frece, pe când se afla pe mormanul de gunoaie!”.

Soþia lui nu mai contenea cu acuzele:”acum te mai þii dârz în cucernicia ta? Mai bine blestemã pe Dumnezeu ºi mori!”. Atunci Iob, pãstrându-ºi calmul, i-a dat soþiei un rãspuns care meritã reþinut: „Dacã am primit cele bune de la Dumnezeu, oare pe cele rele sã nu le primim? (Iob 2,8-10).

Bãtrânul Iob este abandonat de toþi; l-au pãrãsit copiii, cãci ei au murit. L-au pãrãsit prietenii, cãci ei l-au uitat. L-a pãrãsit ºi propria soþie, cãci în loc sã-i fie un sprijin în momentele de durere, ea îl acuzã. Iob, om al durerii ºi al suferinþei, dar ºi om al rãbdãrii ºi al credinþei în Dumnezeu, nu ºi-a pierdut nici o clipã speranþa. Atunci când în viaþã nu mai era nici o portiþã de scãpare, îi rãmâne, totuºi, credincios lui Dumnezeu pânã la urmã. În faþa lui, omul îºi pleacã genunchiul ºi tace. El poate sã ne rãspundã, în tãcere, în adâncul sufletului nostru: „Atunci s-a sculat Iob ºi ºi-a sfâºiat veºmântul ºi capul l-a ras ºi-a cãzut la pãmânt ºi s-a închinat spunând: gol am ieºit din pântecele mamei mele ºi gol mã voi întoarce înapoi! Domnul mi-a dat, Domnul mi-a luat, fie numele Domnului binecuvântat!” (Iob 1, 20-21).

Marea lecþie pe care ne-o oferã aceastã carte a Bibliei este deosebit de mângâietoare pentru om. Dumnezeu ne vorbeºte în tãcerea inimii. Rãspunsul definitiv la problemele ºi contradicþiile vieþii

se aflã numai la Dumnezeu. Cu alte cuvinte, rãspunsul ultim ºi definitiv vine numai de la Dumnezeu. Acela care reuºeºte sã se auto-depãºeascã, biruindu-ºi neputinþa ºi rãmânând în contact de trãire ºi slujire cu Creatorul ºi Stãpânul a toate, va avea parte de ultimul cuvânt al lui Dumnezeu.

La sfârºitul cãrþii cu acelaºi nume, gãsim rãspunsul la întrebãrile cu adevãrat rãscolitoare. Iob nu a suferit pe nedrept, ci doar ca sã ne dea nouã tuturor o pildã de urmat ºi un exemplu de viaþã: ”ªtiu cã poþi face orice, îi spune Iob Domnului, ºi nu este nici un gând care sã nu ajungã pentru tine faptã. Cine cuteazã sã bârfeascã planurile mele din lipsã de înþelepciune? Cu adevãrat, am vorbit fãrã sã înþeleg despre lucruri prea minunate pentru mine, iar eu nu le ºtiam.

Ascultã – ai spus Tu, Doamne, iarãºi – iar eu voi vorbi. Te voi întreba, iar Tu îmi vei da lãmuriri.

Din spusele unora ºi ale altora auzisem despre Tine, dar acum ochiul meu te-a vãzut. Pentru aceea mã urgisesc pe mine însumi ºi mã pocãiesc în praf ºi cenuºã” (Iob 42,2-6).

Un gând final se impune din lectura acestei minunate cãrþi a Vechiului Testament. Culpabilitatea lui Iob nu este de naturã moralã. Este vina unui om, care nu numai cã se crede stãpân al propriului destin ºi al propriilor forþe, ci în mod inconºtient se ridicã împotriva lui Dumnezeu, pe care îl judecã în funcþie de propria-i capacitate de a percepe realitãþile pline de mister ale vieþii ºi care ne depãºesc pe noi. Putem afirma cã atât textele în care însuºi Dumnezeu ne vorbeºte, cât ºi rãspunsurile date de Iob, conþin o criticã vehementã la adresa subiectivismului umanist modern, care ºi-l închipuie pe Dumnezeu în funcþie de normele ºi interesele sale proprii.

Cartea lui Iob ne pune în faþã un nou tip de realitate, aº numi-o existenþialã, cu profunde implicaþii pentru viaþa de credinþã. Aceasta este realitatea lui Dumnezeu, care nu acceptã niciodatã modul limitat ºi egoist al raþiunii ºi al moralei umane. De fapt, întreaga problematicã a cãrþii lui Iob se concentreazã asupra unei tematici îndrãzneþe pentru noi: a fi sau a nu fi religios sau a accepta sau a nu accepta suferinþa! Acesta este mesajul acestei cãrþi unice ºi zguduitoare pentru istoria Vechiului Testament. Noi, cei de astãzi ,avem atâtea de învãþat de la Iob, ”un om integru ºi drept”: cum sã ne comportãm în viaþã. ªi tot din aceastã carte mai învãþãm cã Dumnezeu nu rãmâne niciodatã dator. Aºa cum l-a reabilitat pe Iob odinioarã, dupã ce a trecut prin fel de fel de încercãri, una mai grea decât alta, tot aºa ne va rãsplãti ºi pe noi la sfârºit, dacã vom avea încredere în El.

Aprofundare

Neprihãnita Zãmislire

Prea Sfânta Fecioarã Maria este „toatã sfântã” deasupra tuturor celorlalþi Pr .prof.dr Pr.prof.dr .prof.dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ

În limbajul liturgic al credinþei populare a Bisericii din primele secole, Sf. Fecioarã Maria a fost ºi este numitã „toatã sfântã” (în gr. panagia); un termen pozitiv, care voia sã indice abundenþa harurilor divine revãrsate asupra ei. La scurt timp, cultul ºi cinstirea Prea Sfintei Fecioare Maria, atestate deja în Noul Testament, (Evangheliile lui Luca ºi Ioan) s-au rãspândit pe deplin în poporul creºtin, în Orient ºi în Biserica Occidentalã.

Apelativul „toatã sfântã” s-a tradus în latinã cu termenul „neprihãnitã, imaculatã”, adicã cea care este fãrã patã în sensul cã Maria n-a comis niciodatã vreun pãcat (originar sau personal). Ceea ce înseamnã cã din prima clipã a zãmislirii sale ºi pe toatã durata existenþei sale pãmânteºti, Sf. Fecioarã Maria a trãit fãrã pãcat originar ºi fãrã sã comitã vreodatã un pãcat personal. Înaintea acestei afirmaþii, ne putem da seama de absoluta originalitate ºi superioritate a firii umane a Fecioarei Maria faþã de alte fiinþe umane: Fecioara Maria este „deasupra tuturor celorlalþi” (Sf. Toma de Aquino) ºi este unica fiinþã umanã, dupã Cristos, care, prin har ºi nu prin naturã, este perfectã în firea sa umanã; fãrã slãbiciuni, fãrã îndepãrtãri de Dumnezeu sau înclinaþii spre rãu. Astfel, Fecioara Maria se distinge ca un prototip al fiinþei umane care ne duce cu gândul la cum trebuia sã fie omul abia ieºit din mâinile Creatorului sãu ºi cum acelaºi Creator dorea sã fie: o creaturã bunã, fãrã pãcat, în care Dumnezeu se complãcea, o creaturã fãrã moarte, orientatã spre înãlþimile supranaturale, o creaturã pe deplin conformã cu proiectul originar al lui Dumnezeu.

Neprihãnita Zãmislire ne face sã ne gândim cã Fecioara Maria ºi mântuirea au fost sãvârºite de Cristos Domnul. Acest adevãr teologic referitor la perfecþiunea personalã a Mariei s-a impus destul de greu de-a lungul veacurilor.

Dupã entuziasmul popular, rãspândit în primele secole ale creºtinismului, entuziasm care avea scopul sincer de preamãrire a Fecioarei Maria, mulþi teologi au tãcut în aceastã privinþã, scoþând în evidenþã mai mult adevãrurile cristologice, dimensiunea trinitarã ºi mântuirea universalã. Totuºi, cinstirea Prea Sfintei Fecioare Maria a rãmas mereu aceeaºi în sânul poporului creºtin.

Dacã Maria, într-adevãr, este prezentatã ca o fiinþã umanã perfectã pe planul naturii ºi al fiinþei, s-ar fi putut ajunge la riscul de a gândi cã ea fiind o creaturã perfectã n-ar fi avut nevoie de mântuire, fiind deja „toatã sfântã”. Dar acest lucru ar fi fost adevãrat, dacã nu s-ar fi vorbit ºi clarificat termenul rãscumpãrãrii universale. Isus Cristos este

Mântuitorul tuturor, chiar ºi al Prea Sfintei Fecioare Maria.

Având în vedere aceste discuþii, adevãrul teologic despre Neprihãnita Zãmislire a fost declarat mult mai târziu. Trebuia clarificat termenul ºi simþãmântul cã ºi Maria trebuia sã fie mântuitã ºi ea a fost scutitã de pãcatul strãmoºesc datoritã meritelor mântuirii Domnului nostru Isus Cristos, în vederea misiunii ei de a fi Mamã a lui Dumnezeu ºi asociatã a lui Cristos la mântuire.

Aceastã soluþie, într-adevãr, i-a redat lui Cristos demnitatea integralã de a fi Mântuitorul tuturor, inclusiv al Prea Sfintei Fecioare Maria.

Astfel, în secolul al XIX-lea, în 1854, Sf. Pãrinte de pioasã amintire Pius al IX-lea va declara dogma Neprihãnitei Zãmisliri, iar în 1858 Prea Sfânta Fecioarã Maria va confirma acest titlu la Lourdes. Iar în secolul XX, Conciliul Vatican II, Lumen Gentium 53;56 spune: „Într-adevãr, Fecioara Maria, care la vestirea Îngerului a primit în inima ºi în trupul ei pe Cuvântul lui Dumnezeu ºi a adus lumii viaþa, e recunoscutã ºi cinstitã ca adevãrata Mamã a lui Dumnezeu ºi a Mântuitorului. Rãscumpãratã în mod atât de sublim în vederea meritelor Fiului ei ºi unitã strâns ºi indisolubil cu El, este înzestratã cu suprema menire ºi demnitate de a fi Nãscãtoarea Fiului lui Dumnezeu ºi de acea fiicã predilectã a Tatãlui ºi templul Duhului Sfânt, întrecând cu mult pe toate celelalte fãpturi din cer ºi de pe pãmânt, prin acest har cu totul deosebit. Împodobitã încã din prima clipã a zãmislirii sale cu strãlucirea unei sfinþenii unice, Fecioara din Nazaret este, din porunca lui Dumnezeu, salutatã de îngerul vestitor ca „plinã de har” (cf. Lc. 1,28)”.

Toate acestea s-au realizat în Fecioara Maria în vederea demnitãþii sale de Nãscãtoare de Dumnezeu. Sf. Epifaniu din Salamina spunea: „Neprihãnita Zãmislire o face capabilã pe Maria sã creeze, în ea însãºi spaþiul pentru a accepta Cuvântul lui Dumnezeu ºi vestea cea bunã a mântuirii, sã accepte Logos-ul (Cuvântul veºnic) precum pãmântul primeºte ploaia. ªi prin întrupare, Dumnezeu dã mãrturie cã „a fi femeie” este un element esenþial în proiectul de a mântui umanitatea”.

Aceastã celebrare liturgicã a Neprihãnitei Zãmisliri trebuie sã trezeascã în viaþa creºtinilor conºtiinþa cã au primit aceeaºi chemare, ca ºi Fecioara Maria, de a deveni ca ea: o fiinþã umanã restauratã ºi mântuirã de Cristos Rãscumpãrãtorul, învingãtorul pãcatului ºi al morþii, care are ca scop ultim de a fi ridicat, cu sufletul ºi cu trupul, la gloria vieþii veºnice a lui Dumnezeu Unul ºi Întreit.

Sã ne adresãm cu încredere Neprihãnitei Fecioare, mijlocitoarea harului ºi modelul sfinþeniei noastre.

11

12

Suflet tânãr

Gândul meu pentru tine(ri) Pr Pr.. DANIEL BULAI

Prietene, De ce crezi cã aspiraþiile profunde ale inimii sunt învãluite de emoþii?

De ce crezi cã idealurile frumoase din viaþã sunt încurajate de speranþã?

De ce crezi cã faptele bune sãvârºite acum îþi asigurã o rãsplatã viitoare? În adâncul fiinþei umane descoperim: Setea de infinit. Preþuirea înþelepciunii. Dorinþa de mai mult.

Cãutarea continuã a adevãrului. Lupta pentru instaurarea dreptãþii. Durerea când libertatea este îngrãditã. Dragostea pentru viaþã. Bucuria de a înnobila viaþa interioarã cu sfinþenie.

Flacãra aprinsã care alimenteazã iubirea. Satisfacþia tainicã pentru pacea sufleteascã. Încrederea cã Cineva te binecuvânteazã cu har. Nemulþumirea când trecutul nu a fost trãit frumos. Curiozitatea de „a pune mâna” pe ceea ce nu se poate atinge. Efortul de a ajunge la cunoaºterea clarã a ceea ce existã dincolo de moarte. În timpul Adventului, aceste trãiri profunde ale omului sunt alimentate din credinþa cã Lumina ce a strãlucit odatã deasupra Betleemului este mereu prezentã în viaþa celui disponibil la lucrarea lui Dumnezeu ºi totul devine natural ºi clar.

În luna decembrie a acestui an am pregãtit/pregãtim multe evenimente pe care vrem sã þi le dezvãluim… .tic.ro are o nouã interfaþã… Este actualizat ºi te √ www www.tic.ro aºteptã sã-l „vizitezi”! √ 2 decembrie tinerii din Bucureºti sunt invitaþi la o zi de Reculegere Reculegere… în aºteptarea Pruncuºorului Divin (Mãnãstirea “Sfânta Agnes”, ora 10:00) √ 16 decembrie, Parohia „Sfânta Fecioarã Maria, Reginã” (Cioplea), ora 14:00, concert de colinde susþinut de coruri de tineri din parohiile Arhidiecezei √ 26 decembrie 2006 – 3 ianuarie 2007 un grup de 50 de tineri din Arhidieceza de Bucureºti va participa la cea de-a 29-a Întâlnire Europeanã a TTineretului, ineretului, organizatã la Zagreb, de Comunitatea din Taizé.

În acest nou an pastoral, „responsabilitatea” ei a fost cursul de formare pentru animatori desfãºurat la Mãnãstirea Sfânta Agnes (17-19 noiembrie). Activeazã în echipã din toamna anului 2004, are 17 ani - cea mai micã dintre membrii echipei - ºi este elevã în clasa a XI-a la Colegiul Naþional „Iulia Haºdeu”. Din parohia „Sfânta TTereza”, ereza”, o vom cunoaºte pe Bianca Dâscã.

- Ce înseamnã pentru tine echipa…?

- Echipa a însemnat pentru mine o ºansã ºi, în acelaºi timp, o provocare. O ºansã, pentru cã am reuºit sã mã apropii mai mult de Dumnezeu, implicându-mã mai intens în tot ceea ce înseamnã activitate spiritualã ºi participând direct la evenimentele organizate în cadrul Arhidiecezei. Activitatea mea din echipã cât ºi cea din parohie, a avut o mare contribuþie la formarea mea, la alegerea valorilor, al principiilor. M-a ajutat sã mã cunosc mai bine ºi sã mã încred mai mult în Domnul, sã-i „dedic” toate activitãþile mele. O provocare, pentru cã am primit sarcini pe care nu mi-aº fi închipuit cã le-aº putea îndeplini. „Echipa” înseamnã… o mare familie.

- Principiile dupã care te ghidezi în viaþã...

- Þin mereu cont de îndemnul „Nu-i judeca pe ceilalþi !” Încerc sã iau de la ceilalþi ceea ce îmi pot oferi ei mai frumos, fãrã a le cãuta pãrþile negative.

- Cursul de formare, puncte tari, puncte slabe...

- Participanþii ºi-au însuºit noþiunile necesare pentru a porni pe acest drum, destul de lung – e adevãrat, spre a deveni animatori cât mai buni ºi s-au apropiat mai mult de Dumnezeu. De asemenea, cursanþii au meditat asupra temei „Fericirea”, tema propusã ºi de Arhiepiscopul nostru, Ioan Robu, ºi au realizat încã o datã, cã fericirea este un concept mult prea complex pentru a fi asociat cu lucrurile materiale. Am pus mult suflet la realizarea cursului. Participanþii la curs trebuie sã ºtie cã acesta a fost doar primul pas. Dacã se implicã, ºi-ºi doresc cu adevãrat sã devinã buni animatori, cu siguranþã vor reuºi... „Cu Dumnezeu înainte!”

- Cum o sã-þi trãieºti Adventul...

- Rugându-mã... Rugându-mã... Rugându-mã... Cred cã acesta este cel mai frumos mod de a-L aºtepta pe Pruncuºor.

Paginã realizatã de ROXANA ROT ARU ROTARU

Micul Prinþ Copile dragã, Pe una din cele ºapte coline ale Romei, chematã Aventino, se aflã o grãdinã de portocali ce te face sã te simþi în plinã primãvarã chiar ºi în decembrie, cãci galbenul-roºiatic aprins al fructelor de portocali te duce în aºa mãsurã cu gândul la bulgãrele de foc al soarelui încât, îndatã ce intri pe poarta acestei livezi, ai impresia cã iarna s-a dus, pentru o vreme, la culcare. ªi, printre pomii fructiferi mediteraneeni ce ne minuneazã vãzul, gustul ºi mirosul prin florile albe, parfumate ºi, mai apoi, prin fructele dulci-acriºoare, pline de aromã, se aflã ºi un portocal cu care m-am împrietenit mai demult. Îmi amintesc cã mi-a atras atenþia prin felul în care transforma adierea vântului ce-i legãna crengile ºi frunzele într-un soi de oftat adânc ºi continuu. Când l-am întrebat care-i este pãsul, copacul a început sã-ºi verse necazul þinut pânã atunci în sufletul lui ca într-un pahar care ajunsese sã fie prea plin pentru a mai putea fi umplut cu vreo picãturã.

Multe primãveri, dar ºi multe ierni poposirã peste portocalul nostru, prin multe trecu ºi multe-i furã date sã îndure însã, în ciuda a toate, el a ºtiut una ºi bunã: cã trebuie sã-ºi poarte povara fructelor cu credinþã ºi cu demnitate ºi cã trebuie sã le hrãneascã, sã le creascã ºi sã le protejeze pânã când acestea, ajunse la maturitate, sã fie bucuria celor care le vor culege ºi care, hrãnindu-se cu ele, sã poatã spune: „Straºnic copacul care le-a fãcut!”. ªi n-ar avea portocalul motive de oftat ºi de tristeþe dacã una dintre portocalele sale, rãzvrãtitã din fire, nu s-ar fi încãpãþânat sã facã dupã cum o tãia capul, desprinzându-se de pe creanga copãcelului mamã înainte de a fi pe deplin coaptã. Care fu soarta neascultãtoarei portocale, te întrebi? Cineva a cules-o dar, vãzând cã-i acrã ºi înþepãtoare la gust ºi neºtiind cum s-o îndulceascã, o aruncã în acelaºi loc de unde o luase, adicã sub coroana de ramuri înfrunzite a bãtrânului portocal. ªi, ca ºi cum nu i-ar fi fost de ajuns portocalului suferinþa de a-ºi vedea unul dintre fructe fãrã cãpãtâi, îi fu dat sã audã cum acesta, departe de a-ºi recunoaºte greºelile, îl învinuia de nereuºitele sale tot pe el, care-i dãduse viaþã. Ce-i

a l a c o t P o r r ã ti t ã v z ã r ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

spunea? Ba cã ea n-ar fi avut parte de aceeaºi iubire ºi grijã precum celelalte portocale; ba cã pe creanga pe care crescuse nu bãtuse soarele îndeajuns încât s-o ajute sã dea în pârg; ba cã vântul ºi frigul fuseserã mai aspre cu ea decât cu celelalte… ºi alte câte ºi mai câte vorbe grele ºi neadevãrate cu care întuneca viaþa portocalului pe a cãrui creangã venise pe lume. ªi în zadar încerca copãcelul sã se apere în faþa portocalei nefericite; aceasta din urmã continua sã punã propriile nereuºite în cârca copacului mamã, învinuindu-l pe nedrept cu vorbe care ajungeau la inima portocalului ca niºte sãgeþi otrãvite.

De când mi-a povestit despre suferinþele lui, soarta copãcelului cu fructe aromate nu s-a schimbat iar eu mã întreb, ca ºi tine, copile dragã, ce-i de fãcut cãci, atâta vreme cât portocala nu va recunoaºte cã ea însãºi este pricina propriei nefericiri, ºi nu pomul din care s-a desprins, aceasta va rãmâne închisã în ea însãºi ca într-o camerã întunecoasã ale cãrei ferestre oblonite se pot deschide numai ºi numai din interior. Nici Bunul Dumnezeu nu sparge fereastra sufletului cuiva pentru a intra înãuntru cu forþa. Aºa cã portocalei rãzvrãtite nu-i rãmâne decât sã recunoascã cã nu-i este bine, sã-i parã rãu de greºelile fãcute, sã-i cearã iertare copãcelului mamã pentru suferinþele pricinuite, sã rupã prietenia cu pãcatul ºi sã se hotãrascã sã se ridice pentru a deschide oblonul care-i acoperã fereastra sufletului, pentru a lãsa sã intre Lumina. Dupã aceea, portocala va primi din plin ºi ajutor de Sus, dupã cum spune ºi zicala italianã: „Aiutati, che Dio ti aiuta!”, adicã „Ajutã-te, cã Dumnezeu te ajutã” sau, mai pe înþeles, fã tu mai întâi un mic pas în ajutorul tãu, cã pentru restul paºilor nu-þi va lipsi sprijinul Celui al cãrui nume este Îndurare.

Copiii se întreabã… De ce nu-l distruge Dumnezeu pe diavol?

Dumnezeu este creator, ºi nu distrugãtor. El a creat cerul ºi pãmântul, ºi toate câte sunt în ele, din iubire. El nu doreºte sã-l distrugã nici mãcar pe diavol, deºi diavolul s-a rãzvrãtit împotriva lui Dumnezeu din invidie ºi cautã sã distrugã ceea ce Dumnezeu a creat. În înþelepciunea lui fãrã sfârºit, Dumnezeu ºtie cã rãul se distruge singur, ºi de aceea ne îndeamnã ca prin purtarea ºi gândurile noastre sã depãºim rãul nu prin alt rãu, ci fãcând binele.

Verset cheie: (Lc 11,17) Versete ajutãtoare: Mt 13, 24-30; Ev 12, 14-15

13

14

Oblaþii Mariei Imaculate: „Dacã într-o casã, o vom transforma Inter viu realizat de CRISTINA ªOICAN Interviu

Eugen de Mazenod, francez de origine nobilã, nãscut la 1 august 1782 la Aix, capitala Provenþei, este obligat sã emigreze în Italia în timpul Revoluþiei, unde experimenteazã asprimea ºi valoarea suferinþei sãracilor, a marginalizaþilor ºi a celor exilaþi. Revine în Franþa ºi în 1816, împreunã cu alþi preoþi, dã viaþã unei comunitãþi, care mai târziu va deveni Congregaþia Misionarilor Oblaþi ai Mariei Imaculate. În Provenþa ºi-au început activitatea cu formarea tinerilor ºi predicând misiuni populare. În 1826, comunitatea primeºte aprobarea Papei Leon al XIII-lea, iar 1841 Oblaþii depãºesc graniþele Franþei ºi devin misionari la alte popoare ºi culturi.

Astãzi, Oblaþii Mariei Imaculate sunt prezenþi în 68 de þãri, ducând Vestea cea Bunã popoarelor care încã nu au primit-o; în þãrile deja creºtinate, lucreazã pentru reînnoirea spiritualã a poporului lui Dumnezeu. În România, ei au fondat prima comunitate în 2000, stabilindu-se la Mãrãcineni, un sat la 8 km de Piteºti, lângã perimetrul drumului naþional spre Braºov. Aici au deschis mãnãstirea „Sfântul Eugen”, locul în care Oblaþii trãiesc ºi îi primesc pe cei care-ºi doresc sã cunoascã mai îndeaproape „cine este Cristos”. Cu multã prietenie ºi disponibilitate, membrii comunitãþii de la Mãrãcineni - pãrintele Daddio Angelo, Superiorul comunitãþii, pãrintele Filardo Elio, pãrintele Ronchi Sante, pãrintele Bini Giovanni, pãrintele Rubino Giuseppe ºi fratele Vrînceanu Valentin - ne-au primit ºi pe noi, împãrtãºindu-ne din experienþa lor misionarã.

- Prin ce se distinge Congregaþia Oblaþilor Mariei Imaculate în vasta paletã a vieþii consacrate din sânul Bisericii Catolice?

- Pãrintele Angelo: Plecând de la carisma congregaþiei care este rezumatã în cuvintele „M-a trimis sã vestesc sãracilor Evaghelia”, misiunea evaghelizatoare a Oblaþilor s-a extins ºi putem spune cã activitatea lor se poate caracteriza prin ceea ce au avut specific încã de la început ºi anume misiunea popularã, chiar dacã nu se rezumã la atât. Aceasta reprezintã ministerul prin care Oblaþii încearcã ºi astãzi sã realizeze noua evanghelizare. Misiunea se numeºte popularã pentru faptul cã se relizeazã în mijlocul oamenilor, adicã acolo unde ei îºi desfãºoarã în mod obiºnuit viaþa. Misiunea popularã are în centru vestirea directã a lui Cristos Mântuitorul, în special în afara lãcaºurilor de cult.

Spiritul misionar a fost cultivat de Oblaþii Mariei Imaculate încã de când au cerut Papei permisiunea de a

merge în misune la Polul Nord. Atunci s-a modificat puþin ºi caracterul carismei noastre, pentru cã de la misiunile populare în locuri în care Evanghelia se cunoºtea deja, am plecat spre locuri în care Cristos nu era cunoscut.

- Cum a început aventura în România?

- Pãrintele Giovanni: În România, prima experineþã am avut-o în 1996, când un pãrinte Oblat a venit aici pentru a þine exerciþii spirituale Surorilor Caritãþii Ioana Antida. În acest context, pãrintele a cunoscut un tânãr care dorea sã facã o experienþã mai profundã de viaþã creºtinã. ªi pentru aceasta a fost ajutat sa meargã în Italia, pentru o lunã. Acestui tânãr i s-au adãugat ºi alþii, aºa cã pãrintele Angelo, care atunci era Superior Provincial, a decis sã venim pentru o perioadã în România, sã vedem dacã este nevoie de prezenþa noastrã aici. S-a luat legãtura cu Arhiepiscopul Ioan Robu ºi am primit aprobarea. Pãrintele Iosif Cobzaru, parohul de la Piteºti, s-a oferit bucuros sã ne primeascã în parohia sa. Astfel, în 1999 am închiriat un apartament în Piteºti în care au stat tinerii care ne solicitaserã ajutorul, la sfârºitul anului fiind deja 11. Pentru a-i ajuta pe ei, a venit în România pãrintele Tonino Camelo, care era maestru de novici, ºi l-am însoþit ºi eu. Atunci nu eram încã hirotonit preot (am fost consacrat diacon în biserica din Piteºti, de Arhiepiscopul Ioan Robu). În decursul acelui an am avut activitãþi deosebite ºi cu tinerii din Decanatul de Craiova, dupã cum ne sugerase Preasfinþitul ºi am vãzut cã prezenþa noastrã aici este binevenitã.

De aceea ne-am hotãrât sã rãmânem ºi, în aprilie 2000, am cumpãrat aceastã casã care era un complex de carmangerie, ºi pe care am încercat sã-l adaptãm ºi sã-l amenajãm în funcþie de necesitãþile misiunii noastre. În luna decembrie a aceluiaºi an s-a deschis oficial Comunitatea Oblatã de la Mãrãcineni.

- Sãmânþa aruncatã printre tinerii de la început a adus roade?

- Pãrintele Giuseppe: Unii au mers mai departe, patru dintre ei au fãcut noviciatul ºi au plecat la studii, la Roma, iar în final a rãmas doar unul.

Experienþa pe care le-am oferit-o acestor tineri este aceea pe care am folosit-o noi în Italia, în anii ’60-’70. Comunitatea noastrã este deschisã tinerilor care pot veni pentru o perioadã mai lungã sau mai scurtã, pentru a face un discernãmânt legat de vocaþia lor. ªi nu primim doar tinerii care au deja o orientare vocaþionalã pentru a deveni cãlugãri sau preoþi. A-i ajuta pe tineri sã discearnã care este locul lor în Bisericã este o slujire a noastrã faþã de Bisericã, este un mod de a zidi Biserica.

Vocaþia se referã ºi la alegerea pe care o fac persoanele cãsãtorite, iar dacã lipseºte acea claritate interioarã, acea profunzime

15

vom fi constrânºi sã ne stabilim într-o stradã: spre Dumnezeu” spiritualã, e destul de greu sã gãseºti drumul. Aici nu exista un loc în care tinerii sã se poatã retrage pentru a înþelege care este propria vocaþie.

Auzind despre noutatea pe care le-o oferã ºederea în comunitatea noastrã, tinerii ne-au cerut ajutorul. ªi, practic, am deschis comunitatea din România ca un rãspuns la dorinþa lor. Asemenea sfântului Eugen, am înþeles cã pentru a reevangheliza este necesar, pe lângã misiunile populare, ºi apostolatul faþã de tineri.

- ªtim cã activitatea dumneavoastrã a lãsat urme binefãcãtoare.

Vorbiþi-ne despre câteva acþiuni concrete.

- Pãrintele Elio: Pe lângã diferite activitãþi în Decanat ºi pe lângã activitãþile cu tinerii, care au fost deja amintite, în anul 2005 am început o experienþã nouã pentru România – aceea a misiunilor populare. În acest sens, am iniþiat la Târgu Jiu un proiect care a durat un an ºi jumãtate. În acest proiect sunt prevãzute aspecte obiºnuite din viaþa de credinþã a credincioºilor: se vine la Bisericã pentru liturghie, pentru spovadã, însã noutatea constã în faptul cã Biserica merge la ei, la modul propriu. Se viziteazã familiile care devin Centre de ascultare a Cuvântului lui Dumnezeu. Sunt întâlniri în cadrul cãrora se încearcã aprofundarea Cuvântului. Aceastã experienþã ne-a arãtat cã este nevoie sã lucrãm pentru întãrirea comuniunii între membrii unei comunitãþi, pentru cã se întâmplã de multe ori cã membrii unei parohii nu se cunosc între ei. ªi aceste întâlniri i-au obligat pe oameni, într-un anume fel, sã se cunoascã, sã se apropie unii de alþii. Familiile ne-au primit în casele lor, pe noi ºi pe ceilalþi din comunitate care au participat la proiect, ºi s-a vãzut o mare deschidere. Dupã experienþa primei sãptãmâni, acest proiect a constat într-o întâlnire lunarã, pentru care am organizat o ªcoalã a Cuvântului, ce ne-a permis sã descoperim elementele esenþiale pentru a trãi ºi aprofunda Cuvântul lui Dumnezeu. Misiunea popularã ne permite sã intrãm în comuniune cu întreaga comunitate, atât cu persoanele în vârstã, cât ºi cu cei mici, astfel încât fiecare sã se simtã implicat în aceastã acþiune.

O altã iniþiativã concretã a noastrã o reprezintã „Atelierele de fraternitate”, organizate în parohii, care permit tinerilor sã descopere ºi sã împãrtãºeascã talentele lor prin exerciþiul caritãþii reciproce.

De asemenea, ne-am implicat în trãirea lunii misiunilor, octombrie, prin predici în diferite parohii din Arhidiecezã, în cadrul cãrora am încercat sã le arãtãm tuturor ce este misiunea ºi misionarul ºi cât de importante sunt aceste realitãþi în viaþa Bisericii. Tot în luna octombrie am avut un proiect cu grãdiniþele catolice din zona noastrã, în cadrul iniþiativei copilãria misionarã, gândindu-ne cã ºi copiii pot fi implicaþi în aceastã realitate a misiunii.

Ne-am propus sã realizãm o colaborare cu tinerii din Piteºti, prin intermediul ºcolii. Am fost deja la o întâlnire cu profesorii de la

o ºcoalã ºi aceºtia ne-au sugerat sã lansãm o campanie de prevenire a consumului de droguri. Avem în acest sens un mare avantaj, pentru cã un pãrinte care a venit acum din Italia a lucrat prin anii ’80 chiar în acest domeniu.

- Aþi întreprins ºi acþiuni ecumenice?

- Pãrintele Angelo: Fiind o þarã majoritar ortodoxã vrem sã colaborãm ºi cu Biserica sorã ºi de aceea cãutãm punþi de legãturã care sã ne ajute sã intrãm mai uºor în contact cu realitatea ortodoxã.

De exemplu, la Roman, unde Congregaþia noasatrã are o casã, am realizat un proiect deosebit de interesant în colaborare cu pãrintele Popovici, parohul bisericii ortodoxe Precista Mare. În urmã cu doi ani am organizat, în parohia otrodoxã, un campus pentru tineri. Noi acordãm o atenþie deosebitã legãturilor pe care putem sã le realizãm, prin tineri, cu lumea ortodoxã. Sã lucrezi cu tinerii ºi chiar cu familiile ortodoxe nu este foarte greu. Mai greu este sã intrãm în legãturã cu parohiile, cu instituþiile ortodoxe. Dar sperãm cã vom reuºi ºi acest lucru.

- Dupã experienþa misionarã în România, ce puteþi spune despre viaþa Bisericii locale?

- Pãrintele Giovanni: Aici am gãsit o Bisericã minoritarã, lucru care poate fi vãzut ca o ºansã, pentru cã ne ajutã sã intrãm mai bine în comuniune unii cu alþii; putem sã ne cunoaºtem mai bine ºi sã trãim mai intens credinþa ºi iubirea. Dar acest lucru poate fi ºi o piedicã, pentru cã existã riscul ca parohiile sã se închidã în sine, sã nu lase loc întâlnirii ºi împãrtãºirii cu ceilalþi. ªi cred cã în unele comunitãþi de aici lipseºte chiar ºi propunerea de deschidere faþã de ceilalþi, se priveºte doar cãtre interior, doar la noi, catolicii. Un lucru deosebit pe care l-am întâlnit în România este faptul cã mulþi preoþi diecezani sunt misionari prin faptul cã provin din altã regiune a þãrii decât cea în care activeazã ca preoþi. Se ºtie cã preotul diecezan este cel nãscut în dieceza în care activeazã; însã aici, majoritatea preoþilor din Arhidieceza de Bucureºti aparþin, prin naºtere, diecezei de Iaºi sau altor dieceze, deci ei sunt misionari.

Consider asta o mare ºansã pentru Bisericã, deoarece preoþii vin cu formarea din zona lor natalã ºi aduc cu ei tradiþiile acelor locuri, lucru care poate îmbogãþi viaþa Bisericii locale.

16

Din viaþa Arhidiecezei

O lunã plinã de viaþã în comunitatea Sfântul Anton de Padova - Colentina Pr Pr.. PETRU DÂM

Dupã sãrbãtoarea Tuturor Sfinþilor ºi dupã Pomenirea tuturor credincioºilor rãposaþi, de mai mulþi ani, în duminica imediat urmãtoare, în parohia noastrã se celebreazã o Sfântã Liturghie urmatã de un Requiem pentru toþi rãposaþii noºtri.

Dupã aceastã sfântã celebrare, credincioºii au fost invitaþi, ca în fiecare an, la o agapã frãþeascã sau, mai bine zis, la un praznic, cum se spune în Moldova, pentru cã majoritatea credincioºilor noºtri provin de acolo. Este un moment în care oamenii se cunosc mai bine ºi au ocazia sã dãruiascã ceva ºi sã primeascã ceva, amintindu-ºi de rãposaþii lor.

Tot în aceastã lunã, noiembrie, douã dintre familiile noastre au celebrat 25 de ani de cãsãtorie, oferind tuturor, mai ales celor tineri, un exemplu demn de urmat. Însã, punctul culminant al lunii a fost marcat de prezenþa în mijlocul nostru a Preasfinþitului Cornel Damian care, dumnicã, 19 noiembrie, a conferit taina Sfântului Mir unui numãr de 49 de copii ºi tineri. În cuvântul adresat candidaþilor la

sacramentul mirului, Excelenþa Sa a insistat „asupra datoriei pe care cei confirmaþi o au de a se implica mai mult în viaþa Bisericii ºi a semenilor”.

Este adevãrat cã au trecut câþiva ani de când nu a mai fost conferitã taina Sfântului Mir în parohia noastrã, însã unii dintre tineri, mergând vara la bunici, au primit acest sacrament acolo, în parohiile de baºtinã ale pãrinþilor. A fost o zi frumoasã, iar lucrul acesta s-a vãzut ºi pe chipul copiilor ºi tinerilor, bine pregãtiþi ºi instruiþi de pãrintele Liviu, care au trãit aceastã zi ca pe una deosebitã din viaþa lor.

Imaginile care vor apãrea în revista noastrã vor ilustra sugestiv acest moment. Bucuria noastrã a devenit ºi mai mare când, la puþin timp dupã încheierea ceremoniilor am fost vizitaþi ºi de arhiepiscopul nostru, Ioan Robu, care a venit însoþit de Excelenþa Sa John Foley, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Comunicaþiile Sociale ºi de alþi câþiva preoþi.

Mulþumiri tuturor acelora care au fost alãturi de noi în aceste zile, în primul rând pãrinþilor care se ocupã de educaþia ºi viaþa copiilor, celor care ne ajutã într-un fel sau altul, tuturor acelor care sunt aproape de episcopii noºtri, bine ºtiind cã în felul acesta rãmânem în unire cu Cristos ºi cu Biserica sa.

Din viaþa Arhidiecezei

„Pentru mine a fost simplu...”

Pe pãrintele Mansuetus Tus, originar din Indonezia, l-am întâlnit într-o dimineaþã devreme, în drumul meu spre serviciu, pe când mãtura frunzele din poarta bisericii. ªtiam de la pãrintele paroh cã va veni un preot sã-l ajute, dar nu ne gândisem cã îºi va lua misiunea atât de în serios încât sã mãture ºi frunzele. Când a acceptat sã ofere un interviu „Actualitãþii creºtine”, prima întrebare a fost, fireºte: - Indonezia este foarte departe, exact pe cealaltã parte a globului – ce v-a adus în România?

- Am fost sfinþit preot în Congregaþia Misionarilor Verbiþi acum doi ani, dupã ce am studiat în Italia ºi Germania. Înainte de sfinþire, fiecare dintre noi, viitorii preoþi, a putut alege provincia de pe mapamond în care dorea sã lucreze. Eu am ales provincia italianã, care cuprinde Italia, România ºi Moldova, urmând sã fiu gata sã merg în oricare din aceste destinaþii, dupã cum aveau sã hotãrascã superiorii.

Deocamdatã, dupã cum vedeþi, sunt în România, ºi vreau sã rãmân în continuare. Mã aflu aici de 8 luni; în primele luni am stat la Roman, unde am învãþat româneºte, apoi am venit pe douã luni la parohia Bucureºtii Noi pentru experienþã pastoralã ºi animaþie vocaþionalã.

- Ce impresie v-a fãcut România?

- Am gãsit aici oameni asemãnãtori cu cei de la noi: mai simpli, mai accesibili decât în Occident. Asta a fost pentru mine o mare bucurie. Îmi plac oamenii de aici.

- Cu mulþi ani în urmã, era la noi un ºlagãr care începea cu cuvintele „Frumoasã eºti tu, Indonezia...” Totuºi, nu ºtim foarte multe despre þara dumneavoastrã, cum trãiesc oamenii de acolo, ce aºteaptã de la viaþã...

- Da, în general e frumoasã Indonezia, dar sunt ºi mulþi oameni sãraci, pentru cã economia merge greu, cei mai mulþi trãiesc din agriculturã. Avem o climã tropicalã, cu douã anotimpuri, unul umed ºi altul uscat. Când plouã, oamenii muncesc mult la câmp; apoi, când vine sezonul uscat, cu temperaturi foarte mari, nu mai creºte nimic ºi... facem pauzã.

- Care este originea catolicilor din Indonezia, ºi cum sunt relaþiile inter-religioase?

- Indonezia e o þarã foarte vastã, cuprinde cam 15.000 de insule, pe care se vorbesc 1.000 de dialecte diferite. Are o populaþie de 220 de milioane de locuitori, din care 5-6% sunt catolici; 90% sunt musulmani, iar restul hindu, budiºti ºi protestanþi. Acestea sunt cele 4 religii oficiale în Indonezia, la care se mai adaugã ºi diverse secte nerecunoscute oficial. Libertatea de cult este garantatã prin lege, frecventarea bisericii este puternicã ºi dialogul între religii existã.

Uneori apar conflicte care par sã aibã un fond religios, dar, de fapt, se datoreazã problemelor sociale, politice ºi economice care se extind ºi asupra sferei religioase. Mai este apoi problema grupurilor fundamentaliste, precum ºi faptul cã oamenii de la noi sunt pasionali, se aprind uºor. Educaþia joacã ºi ea un rol important, dar nu întotdeauna este folositã în sens bun. Totuºi, cum spuneam, problemele care existã au la bazã probleme socio-economice, nu religioase. De fapt, toate religiile au în esenþa lor ceva care îndeamnã la colaborare.

Primii care au adus creºtinismul în þara mea au fost portughezii, prin secolele XIV-XV, urmaþi apoi de olandezi în secolul al XVI-lea.

- O întrebare mai personalã: cum aþi hotãrât sã deveniþi preot ºi de ce la verbiþi?

- Pentru mine, a fost simplu: ca elev, am fost ministrant... mã interesa ce face preotul cu ostia, cu potirul... Parohul a fost primul meu exemplu, iar în liceu m-am hotãrât. Însoþeam parohul în filiale, uneori mergând ºi câte 10 km pe jos – atunci mi-a venit inspiraþia. În insula mea, Flores, precum ºi în Timor, verbiþii sunt cea mai cunoscutã congregaþie. De fapt, din cei 6.000 de verbiþi care existã în lume, 1.000 sunt numai din Indonezia.

- ªtiu cã veþi reveni în parohia Bucureºtii Noi pentru douã sãptãmâni, în decembrie, apoi vã reîntoarceþi la Roman. Ce urmeazã în viitor?

- Voi rãmâne în continuare în România, mai învãþ limba românã încã vreo douã luni, apoi mã voi ocupa cu animaþia vocaþionalã ºi formarea de grupuri de rugãciune la Traian, Roman. Comunitatea noastrã din dieceza de Iaºi nu are o parohie – sunt preoþi suficienþi – ºi de aceea ne dedicãm activitãþilor sociale ºi caritative în cadrul parohiilor care ne gãzduiesc.

Oraºe pentru viaþã

A.C.

La iniþiativa Comunitãþii Sant’Egidio ºi a altor asociaþii ºi organizaþii, pe 30 noiembrie 2002 a avut loc Prima Zi Internaþionalã a Oraºelor împotriva Pedepsei cu Moartea. Data aleasã aminteºte prima abolire a pedepsei cu moartea, în Marele Ducat al Toscanei, pe 30 noiembrie 1786. În semn de adeziune, se ilumineazã un monument semnificativ din oraºele care susþin aceastã campanie ºi au loc diferite manifestãri pe aceastã temã. În ultimii ani, peste 200 de oraºe mari ºi mici au devenit Oraºe pentru viaþã.

Comunitatea Sant’Egidio a promovat, încã din 1998, Apelul pentru un Moratoriu Universal al Pedepsei cu Moartea prin care se cere guvernelor þãrilor care aplicã pedeapsa cu moartea suspendarea definitivã a execuþiilor. Aceastã campanie a ajutat la rãspândirea ºi creºterea unei sensibilitãþi privind pedeapsa cu moartea în lume, prin strângerea a peste 5 milioane de adeziuni. În acest an, Comunitatea Sant’Egidio s-a alãturat acestei iniþiative, prin seara de rugãciune care s-a desfãºurat pe 30 noiembrie la Biserica Italianã ºi prin relansarea camapaniei de strângere de semnãturi în sprijinul Moratoriului Universal.

17

18

Din viaþa socialã

Solidaritate ºi speranþã

LILIANA SIMION

Centrul Educativ Sf. Faustina, de la Spitalul de copii Marie Curie (Budimex), ºi-a deschis porþile în anul 2002, la iniþiativa doctorului Dan Catanã, care a observat cã pentru o vindecare deplinã ºi rapidã este necesarã ºi o “altfel de terapie”. Inspirat de performanþele remarcabile obþinute în ºcolile-spital din occident, începe, în luna octombrie a anului 2002 implementarea acestui proiect ºi în spitalul bucureºtean. ªi iatã cã pereþii albi ai spitalului s-au umplut cu personaje îndrãgite de copii, apoi s-a deschis camera de joacã, iar din decembrie 2003, îºi intrã în “drepturi” ºcoala de spital. Principalul ei obiectiv este sã le ofere copiilor internaþi pe termen lung ºansa de a-ºi continua cursurile ºi de a preveni abandonul ºcolar. Cu ocazia sfinþirii Centrului, eveniment petrecut pe data de 27 noiembrie a.c., în Comunicatul de presã semnat de coordonatorul sãu, Mihai Benchea, se aratã recunoºtinþa pentru sprijinul financiar deosebit al Fundaþiei Help Us Dr ears Dryy the TTears ears, din Irlanda («Ajutaþi-ne sã ªtergem Lacrimile», Fundaþiei NONA (Nonamedchild) din Belgia, Ambasadei Poloniei în România ºi Asociaþiei Caritas Bucureºti Bucureºti.

De curând, datoritã minunatului domn Valentin Conlon, directorul fundaþiei irlandeze, copiii beneficiazã de o ºcoalã nouã. În acest local vor putea învãþa copiii deplasabili care pot sã «evadeze» pentru câteva ore din prizonieratul salonului. La evenimentul din 27 noiembrie au participat, de asemenea, episcopul irlandez Joseph Duffy, Gilbert Strumane, reprezentantul Fundaþiei NONA, prof. Dr. Florea Iordãchescu, din partea spitalului, preotul ortodox Daniel Smuc ºi preotul catolic Francisc Doboº, membri ai corpului diplomatic din partea Irlandei, Belgiei ºi Poloniei, personalitãþi ale vieþii civile, voluntari, studenþi. ªi, bineînþeles, profesorii care îi însoþesc pe copii, zilnic, ºi care au pregãtit o serbare – alãturi de alþi copii, invitaþi, de la ªcoala Generalã numãrul 96. În cadrul acestui centru educativ, pânã în prezent, au fost ºcolarizaþi peste 200 de elevi, care au frecventat cursurile preuniversitare de toate gradele.

Metodica predãrii este foarte diferitã de cea din sala de clasã, nu numai pentru faptul cã majoritatea orelor au loc la patul elevilor aflaþi în suferinþã, dar ºi pentru cã, uneori, expunerea sau evaluarea are loc, de exemplu, între douã ºedinþe de citostatice sau dupã o intervenþie chirurgicalã dificilã etc. Cea mai mare bucurie pentru noi, dascãlii, este despãrþirea de copiii care se întorc sãnãtoºi acasã, “înarmaþi” cu aceleaºi cunoºtinþe pe care le-au acumulat, între timp, colegii din ºcolile lor. La revederea cu colegii, ei vin însã cu o experienþã de viaþã în plus ºi cu una sufleteascã, spiritualã.

Iar dacã, din pãcate, unii dintre aceºti copii pornesc nu spre casã, ci în marea cãlãtorie spre Tatãl ceresc, atunci ne revine misiunea de a-i ajuta sã traverseze aceste clipe, liberi de povara spaimei de necunoscut, aproape, acum mai mult ca oricând, de Cel care prin jertfa sa le-a dãruit veºnicia.

Aripi de înger Moartea… acest fior de gheaþã gheaþã!!

Ne înspãimântã atât de mult ºi o privim cu duºmãnie ºi cu groazã… Ea ne desparte de momentul prezent. Moartea, în faþa cãreia totul îngheaþã, este cea mai adâncã ºi mai misterioasã TRÃIRE din existenþa noastrã! Dar ne ºi îndeamnã la o meditaþie profundã asupra vieþii “de acum“ pentru mai târziu, realizând cât de neînsemnate sunt cele lumeºti în faþa veºniciei. În faþa acestui teribil mister avem un sprijin puternic pentru a ne depãºi neputinþa: Isus!

Isus ºi-a asumat ºi EL condiþia de muritor, redându-ne nouã, oamenilor, adevãrata orientare spre Creator, spre Stãpânul vieþii, ajutându-ne astfel sã vedem cã moartea nu are ultimul cuvânt.

Petrecând mult timp în mijlocul copiilor afectaþi de boli grele ºi cu slabã ºansã de supravieþuire, am observat atâta speranþã pe chipurile lor, speranþa în faþa Marii Întâlniri, din Cer... Atâta suferinþã – cãci bolile, de obicei, se manifestã în forme mai violente la copii – dar ºi atâta putere tainicã de a se situa dincolo de hotarele ei... Atâta durere ºi neputinþã în privirile mamelor, dar, în multe cazuri, o credinþã tenace aºezându-se de partea Sfintei Fecioare Maria care îºi contemplã cu durere Fiul martirizat ºi rãstignit...

Credinþa mamelor, care se aflã, prin vocaþia lor, atât de aproape de viaþã, se împleteºte cu credinþa plinã de speranþã a copiilor, ce vãd, cu ochii minþii ºi ai inimii pure, pe DOMNUL Înviat, spunând: “lãsaþi copiii sã vinã la mine”...

Avea doar 8 ani...

Marin Cãldãraru s-a nãscut într-un sat pierdut în Bãrãgan, într-o familie de rromi harnici ºi inimoºi, cu fricã de Dumnezeu. Trãia fericit, în simplitate, alãturi de alþi ºase fraþi. Într-o zi, a primit un verdict înfiorãtor: în trupuºorul lui îºi “fãcuse cuib” o boalã necruþãtoare - “leucemie limfoblasticã”.

Anunturi De atunci a devenit “locatarul” permanent al spitalului “Marie Curie”, secþia Oncologie.

Dorea atât de mult sã înveþe!

M-am împrietenit cu el în urmã cu un an, am început sã-l ajut sã descifreze tainele învãþãturii.

Dorea din suflet sã cucereascã acest univers... în care nu pãtrunsese pânã atunci decât cu gândul.

Cu mare bucurie, în Ajunul Crãciunului ºi-a îmbrãcat Aripi de ÎNGER pentru scenetã: “Bucurã-te Marie plinã de har...”.

Iar mai târziu, când raze de soare sãrutau pãmântul reavãn, cu aceleaºi Aripi de hârtie creponatã, cu ochii strãlucind de bucurie, a anunþat minunea Învierii: “Domnul a înviat precum a spus”.

Domnul a hotãrât sã-ºi cheme ÎNGERUL înapoi, dar Marian nu era deloc speriat în faþa morþii. Pentru el moartea nu era un prag între “azi“ ºi “veºnicie”, ci o întoarcere Acasã, pe tãrâmul necunoscut lacrimii.

I-am spus cã avea sã plece la Isus, în împãrãþia în care vulturii uriaºi ºi porumbeii vor ciuguli împreunã grãunþe aurii din mâna lui micuþã... iar când Domnul îl va îmbrãþiºa, se va preface în ÎNGER. Cu nonºalanþa lui copilãreascã m-a întrebat într-o zi: Ce vrei sã-l rog pe Isus din partea ta? Pot sã fiu eu îngerul tãu? Într-o dimineaþã de octombrie, nu mi-a mai ieºit în întâmpinare; nu mã aºtepta sã ne rugãm împreunã. L-am gãsit aproape în agonie, dintre perne mã priveau ochii aproape stinºi, dar care nu cereau nici lacrimi ºi nici compãtimire. Îngerul trebuia sã plece spre tãrâmul îngerilor.

Nu putem sã-l las fãrã Binecuvântarea unui preot ºi cu toate cã Marian era de confesiune ortodoxã, l-am chemat pe bunul meu pãrinte paroh Pr. Iosif Imbriºcã, ºi iatã-l aplecat asupra celui care va pleca.

Mâini binecuvântate, binecuvântând, ochii binecuvântaþi, inundaþi de lacrimi pentru cel care va ajunge mai repede la Domnul. L-a primit pe Isus în sfânta Euharistie, pentru a deveni un singur trup, trupul mistic al Celui înviat: ”Cine mãnâncã trupul meu ºi bea sângele meu are viaþã veºnicã ºi eu îl voi învia în ziua de pe urmã”.

Faþa lui Marian s-a luminat pentru o clipã cu o razã divinã, o pace îngereascã a coborât pe chipul lui… de acum putea sã plece liniºtit.

Nu am avut puterea sã vãrs lacrimi, cu toate cã o parte din sufletul meu era umbritã de aceastã despãrþire, dar i-am urmãrit plecarea cu speranþã ºi cu credinþã înaripatã de speranþa ºi credinþa cu care micul îngeraº privise spre Cer, în ultimele sale clipe petrecute cu noi: nu fãcea altceva decât sã se întoarcã mai repede la Cel care l-a creat ºi l-a adus în mijlocul unei familii, pentru a rãmâne veºnic ÎNGER.

LILIANA SIMION

Pia rãciun Piaþþa de C Crãciun

Asociaþia Ateliere Protejate , Asociaþia CopiiiRO , Miºcarea Eclezialã Carmelitanã, Fundaþia Sfântul Dimitrie, Comunitatea Sant’ Egidio ºi Asociaþia Sindrom Down organizeazã a 3-a ediþie “Piaþa de Crãciun”, eveniment care se va desfãºura în zilele de 16 ºi 17 decembrie 2006, între orele 11.00-15.00 pe str.

Seceriºului nr. 15, Bucureºti, sector 4.

Manifestarea are ca scop strângerea de fonduri necesare desfãºurãrii proiectelor asociaþiilor participante. De aceea, cu fiecare produs cumpãrat, pot fi ajutaþi oameni care au nevoie de sprijinul celor din jurul lor. Produsele sunt realizate de tineri cu sau fãrã handicap ºi de voluntari care au oferit din timpul lor pentru confecþionarea acestor produse.

Ca ºi în ediþiile anterioare, vizitatorii “Pieþei de Crãciun” sunt aºteptaþi sã petreacã câteva ore în atmosfera sãrbãtorilor, prin sceneta de Crãciun, prin programul artistic ºi programul de colinde pe care le vor oferi organizatorii.

Mai multe relaþii se pot obþine de la: Asociaþia Ateliere Protejat, persoanã de contact: Florentina Könözsi, 021 332 33 30, 0722 610 227, romania@helpstep.net; Asociaþia CopiiiRo, persoanã de contact: Carmen Silvestru & Eugenia Ciocoiu, 021 413 65 94, copiiiro_ro@yahoo.com; Miºcarea Eclezialã Carmelitanã, persoanã de contact: Adriana Formenti, 021 2426309, a.formenti@rdslink.ro; Comunitatea Sant´Egidio, persoanã de contact: Cristina Antochi 0722 993 071, antochicristina@yahoo.com; Asociaþia Sindrom Down, persoanã de contact: Elena Sava 0721 730 599, mihay_sava@yahoo.com; Fundaþia Sfântul Dimitrie, persoanã de contact: Elena Avramescu tel 021 323 51 35, 0721 320 979, centrusfdimitrie@pcnet.ro.

Poºta redacþiei

Astãzi, dialogul nostru cu cititorii îi are ca protagoniºti pe doi prieteni ai revistei „Actualitatea creºtinã”, din douã oraºe diferite.

Virgil din Cluj-Napoca, „abonat al revistei încã Preotul greco-catolic Florian Virgil, de la prima apariþie, redactatã de dragul meu coleg ºi prieten – de pie memorie, Pr. Ciuraru Ion”, ne încredinþeazã, cu ocazia Anului Jubiliar iezuit, „o mãrturie recunoscãtoare iezuiþilor care au contribuit esenþial la chemarea mea sacerdotalã ºi a multor altora.” Mãrturia este impresionantã, iubite pãrinte! Am încredinþat-o, la rândul nostru, revistei „Pro Memoria”, în paginile cãreia îºi gãseºte întreaga forþã a evocãrii, alãturi de altele asemenea, din istoria Bisericii. Vã mulþumim ºi îndrãznind sã vã mai cerem alte noi mãrturii din „arhiva” Dvs trãitã, vã dorim ani mulþi ºi binecuvântaþi de roadele spirituale ale slujirii.

Din Drobeta Turnu-Severin am primit o Mãrul carte de poezie, însoþitã de o scrisoare a autoarei, Anna Eichert. Cartea, intitulatã „Chemarea iubirii”, continuã – dupã cum Un mãr ceru la pom sã plece am observat - o serie începutã cu volumul Sã fie liber ºi în pace „Chemarea luminii”. Ni se pare demn de Cu amicul vierme sã vieþuiascã apreciat tonul generos al autoarei, ilustrat, Idila unicã îl fãcu sã roºeascã. de altfel ºi din titlurile cãrþilor sale, care indicã multã smerenie: propriile experienþe lirice Un vânt puternic îl trânti le adunã sintetic în „Exerciþii” („lirice”, Pe loc cu iarbã, unde gãsi „spirituale”, „cromatice”, „libere”…ºi când nu ªi alte mere, cãzute ºi ele mai existã un cuvânt „la îndemânã”, alege Din pomul plin de roade. sã-ºi intituleze volumul – fiind al cincelea – pur ºi simplu „Exerciþiul cinci”). Am ales o El-sãrmanul se credea unic poezie a Annei Eichert, pentru a vã face Cu viermele sub coajã era amic cunoºtinþã cu ea, aºa cum este: o poetã de Fidel în felul lui, nu ºtia Cã soarta lui era ºi soarta altora. o delicatã sensibilitate.

19

20

Istorie ºi Spiritualitate

O scrisoare misterioasã

CLAUDIA TUDOSE

Deseori îmi amintesc un fapt deosebit din relaþia mea cu Monseniorul Vladimir Ghika. În toamna anului 1952, Monseniorul m-a rugat sã-i duc o scrisoare pãrintelui H. Menges, la Predeal.

Eram la începutul carierei mele de profesoarã, aºa cã, dupã 15 septembrie 1952, am plecat, într-o sâmbãtã, la Predeal. Deºi nu ºtiam despre ce fel de scrisoare este vorba, m-am gândit la o explicaþie pe care sã o dau Securitãþii, în caz cã voi fi întrebatã: m-am hotãrât sã-mi petrec un sfârºit de sãptãmânã acolo unde fusesem de douã ori în tabãrã, când eram elevã ºi de aceea am dus scrisoarea. În acea perioadã, orice miºcare a unui catolic era suspectã ºi interpretatã tendenþios ºi te trezeai chemat la Securitate pentru tot felul de nimicuri.

Hãrþuitã de Securitate

M-am îmbolnãvit de hepatitã. În urma efortului depus pentru examenul de Stat din februarie 1952, la scurt timp dupã începerea anului ºcolar. În februarie 1953, am fost chematã la Securitate dupã ce Monseniorul Ghika fusese arestat. Am fost interogatã timp de 6 ore, cu tot felul de ameninþãri. Nu cred cã argumentele mele m-au ajutat sã scap de închisoare („Dacã pe dvs v-ar fi rugat un prieten sã duceþi o scrisoare când mergeaþi în localitatea X, aþi fi refuzat?”, sau: „Dacã nu mã credeþi, puteþi sã mã închideþi, sã mã bateþi, sã mã omorâþi. Nu ºtiu nimic despre conþinutul scrisorii, despre expeditorul ºi destinatarul ei”). Cele spuse de mine coincideau cu cele declarate de Monseniorul Ghika la proces. N-am fãcut închisoare, dar am avut tot felul de neplãceri la serviciu; o prietenã catolicã, informatoare, care mã urmãrea la tot pasul, încercarea insistentã a Securitãþii de a mã face informatoare etc.

O inter venþie suprafireascã intervenþie

Sunt sigurã cã Mons. Ghika s-a rugat pentru mine ºi a fãcut o minune, ºtiind cã aveam probleme de sãnãtate ºi aveam o mamã de îngrijit. Altfel nu se explicã. O minune ca multe altele mãrturisite de cei care au beneficiat de ele.

Povestea acestei scrisori este relatatã, pe larg, în articolul „Procesul Monseniorului Vladimir Ghika”, în revista „Pro Memoria”, nr. 3/ 2004, p. 142-163, iar în ce mã priveºte, p. 145,149,152,156,159,162.

Din declaraþia datã la proces se constatã cã nici Monseniorul Ghika nu a citit scrisoarea respectivã (vezi p. 159 din articolul citat). De aceea, zilnic, îi mulþumesc Bunului Dumnezeu ºi Monseniorului Ghika pentru faptul cã am fost scutitã de închisoare.

Richard Karoly Soepkez (1873-1939)

Bancherul ºi latifundiarul Richard Soepkez s-a nãscut, în 1873, în Ungaria ºi a venit la Bucureºti în 1903, ca enoriaº al Catedralei „Sfântul Iosif”. Timp de trei decenii a ocupat funcþia de director al Bãncii Marmorosch din Bucureºti. În mod particular a donat mari sume de bani pentru construirea bisericilor „Sfânta Elena”, „Sfântul Anton” ºi „Sfânta Tereza” din Bucureºti, a bisericii din satul Copãceni, pentru construirea vilei de la Timiºul de Jos a Seminarului „Sfântul Duh” ºi lãrgirea Liceului „Sfântul Andrei” din Calea Cãlãraºilor. De asemenea, a fost un ajutor preþios pentru preoþii vârstnici ºi pentru multe alte opere sociale ºi bisericeºti. Richard Soepkez a fost un colaborator apropiat al arhiepiscopului Alex. Th. Cisar, fiind apreciat de acesta drept cel mai mare binefãcãtor al Arhidiecezei de Bucureºti, „un ajutor preþios” ºi „o inimã generoasã”, care ºi-a legat numele mai ales de buna funcþionare a Seminarului bucureºtean. Richard Soepkez a fost o figurã distinsã a vieþii publice româneºti în perioada interbelicã (senator PNÞ), fiind decorat cu medalii ºi ordine româneºti, franceze ºi ale Sfântului Scaun (Cavaler al sfântului Silvestru).

DR. DÃNUÞ DOBOª

“...Marea Unire din 1918...

a fost ºi rãmâne pagina cea mai sublimã a istoriei româneºti. Mãreþia ei stã în faptul cã desãvârºirea unitãþii naþionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istoricã a întregii naþiuni române, realizatã într-un elan þâºnit cu putere din strãfundurile conºtiinþei unitãþii neamului, un elan controlat de fruntaºii politici, pentru a-l cãlãuzi cu inteligenþã politicã remarcabilã spre þelul dorit. [...] Marea Unire nu a fost rezultatul participãrii României la rãzboi. Nici partizanii Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revoluþia din Rusia ºi destrãmarea monarhiei austro-ungare. Raþionamentul lor s-a înscris formulei tradiþionale a raportului de putere interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania ºi Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruinþã o excludea pe cealaltã, astfel cã nimeni nu vedea cum ar fi cu putinþã ca toate aceste provincii sã intre aproape simultan în frontierele Vechiului Regat. [...] Nu o victorie militarã a stat la temelia României Mari, ci actul de voinþã a naþiunii române de a-ºi da armãtura teritorial-instituþionalã care este statul naþional.[...].”

FLORIN CONST ANTINIU - O istorie sincerã a poporului român, ed. Univers CONSTANTINIU Enciclopedic, 1997, p. 301-302

Extras dintr -o predicã de Crãciun dintr-o

Dacã Tatãl ni-l dãruieºte pe Fiul sãu preaiubit, dacã ni-l dãruieºte cerându-i Mariei – Fecioara consacratã cu totul lui Dumnezeu, dãruitã cu totul Tatãlui ei – slujirea maternitãþii, dacã Tatãl a voit acest mare mister al Întrupãrii, este pentru a ne comunica iubirea sa în modul cel mai puternic cu putinþã. Tatãl nu putea realiza un dar mai desãvârºit decât acest mister al Întrupãrii. Sfântul Toma, care este un teolog contemplativ ºi, în acelaºi timp, un teolog foarte precis, foarte riguros, din iubire faþã de adevãr, un teolog care a legat toate exigenþele adevãrului de exigenþele iubirii (ceea ce este rar), sfântul Toma nu ezitã sã spunã cã Dumnezeu ar fi putut crea o lume mai desãvârºitã, dar cã nu putea realiza un mister mai desãvârºit în ordinea dãruirii iubirii decât misterul Întrupãrii. Prin Întrupare Dumnezeu manifestã în modul cel mai strãlucit, într-o simplitate extraordinarã, dãruirea cea mai desãvârºitã de sine însuºi, dându-l pe Fiul sãu ºi fãcând ca acest Fiu sã-ºi ia firea omeneascã din Femeie, din Fecioara neprihãnitã, ca sã fie pentru noi Emanuel, “Dumnezeu cu noi”, Dumnezeu pentru noi, Dumnezeu relativ nouã, Dumnezeu care vrea sã rãmânã în mijlocul nostru ºi în noi. ªi aceasta în simplitatea unui copil relativ mamei sale, dãruit cu totul mamei sale.

Traducere dupã Pãrintele Marie-Dominique Philippe, o.p.,« J’ai soif », ed. Saint-Paul, V ersailles, 1996 Versailles,

Media

Indicatorul tipologic Myers Briggs

PETER MALONE

În cadrul Festivalului internaþional de film Privind copiii a avut loc un eveniment special, cursul þinut de pr. Peter Malone, preºedintele SIGNIS din 2001 pânã în 2005, despre Tipuri psihologice, cinema ºi sensibilitãþi Modul diferit în care rãspundem la literaturã ºi artã, interesele noastre, stilurile ºi gusturile noastre sunt ceea ce numim sensibilitate. Intuiþile lui C.G.Jung ºi dezvoltarea Indicatorului Tipologic Myers Briggs pot sã contribuie foarte mult la felul în care înþelegem diferitele sensibilitãþi ºi ne pot ajuta sã apreciem, fãrã sã ne lãsãm purtaþi de judecãþi facile, pe cel ce îºi exprimã o opinie contrarã pãrerii noastre ºi sã învãþãm sã cunoaºtem valoarea de dar a unor sensibilitãþi diferite. Peter Malone a dezvoltat, pronind de la indicatorul Myers Briggs, o aplicaþie pe tipurile psihologice din film.

Indicatorul Tipologic Myers Briggs priveºte într-un mod special comportamentul uman ºi procesele care stau în spatele comportamentului nostru. Bineînþeles, nu este explicaþia modului în care ne comportãm. Mai degrabã ia în considerare felul în care funcþionãm: modul în care percepem lumea, felul în care o percepem în acþiune. În primele decade ale secolului 20, americanca Briggs Katharine , student avid al naturii umane ºi o femeie de mare viziune, a descoperit categoriile psihologice formulare de Carl Gustav Jung pentru a descrie comportamentul uman, ceea ce descria foarte bine procese pe care le studiase ºi le descoperise ºi ea. Fiica ei, Isabel Myers, a petrecut mai multe decade din viaþã, dezvoltând teoriile la care a lucrat împreunã cu mama ei, adãugând observaþii, date statistice ºi concluzii proprii. Dupã un timp considerabil de stãri, ea a publicat un chestionar care are ca scop sã determine felul în care funcþioneazã individul. Chestionarul (care a fost supus verificãrii pentru validitate ºi ... de-a lungul mai multor ani, a fost dezvoltat în mai multe forme sofisticate) este un indicator al modurilor diferite de funcþionare.

Punctele pe care se bazeazã MBTI sunt: 1. Sursa noastrã de energie – dacã vine din interior sau din exterior: este problema introversiunii sau extroversiunii.

2. Modurile în care percepem realitatea, sau în detaliul senzaþiilor concrete ºi prezente sau prin intuiþii ºi aprecieri.

3. Modul în care acþionãm, sau prin gândire limpede ºi logicã sau într-un mod mult mai subiectiv, bazându-ne deciziile pe valori personale înaintea logicii – pe sentimente.

4. Felul în care acþionãm în lumea exterioarã, dacã suntem introvertiþi sau extrovertiþi: aplecarea noastrã spre decizie, judecatã sau spre a ne pãstra opþiunile libere ºi acumularea de date, suntem mai perceptivi.

Simbolurile folosite sunt: E pentru Extroversiune, I pentru Introversiune S pentru Senzaþie, N pentru Intuiþie T pentru Gândire, F pentru Sentiment J pentru Judecatã, P pentru Percepþie.

Jung a observat cã oamenii au anumite preferinþe pentru lumea în care opereazã cel mai bine. Preferinþele pot fi accentuate sau uºoare. ªi, bineînþeles, puterea unei preferinþe variazã în timpuri diferite ale vieþii noastre, sau chiar în timpuri diferite ale zilei. Dar este o preferinþã întotdeauna. Acest comportament uman normal ºi preferinþele naturale nu poate fi catalogat ca fiind corect sau greºit ºi nici dacã una este mai bunã decât alta.

Extrovertiþi ºi Introvertiþi

Putem uºor sã detectãm o sensibilitate extrovertitã. Energia din acþiunea extrovertitã pe ecrane este cea care pompeazã adrenalinã pentru extrovertiþii din public. Deºi doresc sã evit stereotipia, vorbim despre bãrbaþi care rãspund în acest fel unor filme cu Clint Eastwood sau Bruce Willis. Cred cã este correct sã spun cã ele atrag un public ESTP ºi ESTJ. Cred cã este deasemenea corect sã spunem cã muzicalurile dansante ºi concertele de mare popularitate din trecut erau o plãcere în mod special pentru tipurile psihologice ESFP ºi ESFJ, în mod predominant femei.

Privind-o pe Meryl Streep ºi Shirley MacLaine în “Postcards from the edge” de Mike Nichols, ne amintim de faptul cã existã moduri introvertite ºi extrovertite de a juca. În timp ce Meryl Streep este o actriþã extrem de introvertitã ºi discretã, Shirley MacLaine o interpreteazã pe mama ei foarte extrovertitã (lucru care apare mai evident ca niciodatã când interpreteazã melodia lui Stephen Sondheim, “‘I’m Still Here”). MacLaine a explicat cã ºtie fiecare miºcare pe care o face în fiecare scenã, vrea sã stabileascã totul dinainte, aproape ca o coregrafie. Odatã ce are miºcãrile stabilite, poate sã joace cu uºurinþã. Streep, pe de altã parte, sugereazã mereu energia internã, ceva ce se petrece în interiorul ei. Pentru interpretarea pe care o face în rolul cântãreþei alcoolice din Ironweed, ea ºi-a pus cuburi de gheaþã pentru a-ºi trage obrajii, în scena în care zace pe podea, moartã. Niciodatã nu am vãzut pe cineva atât de mort în vreun film. În timp ce camera o priveºte, la fel ca ºi noi, ea este, cu intensitate, moartã.

Ce putem spune despre o sensibilitate introvertitã? Aceastã sensibilitate poate fi copleºitã de prea multã acþiune pe ecran.

Acest gen de sensibilitate preferã sã prindã elemente dintr-un film, senzaþii sau intuiþii ºi sã rãmânã cu acestea. Energia rãspunsului vine din interior. Existã mulþi realizatori de film introvertiþi. Ce putem spune despre Ingmar Bergman ºi meditaþiile sale despre existenþã, despre providenþa plinã de cruzime sau bunãtate ºi despre prezenþa sau absenþa lui Dumnezeu? Sã ne amintim câteva din titlurile lui, în mod special cele ale trilogiei din anii 60 despre absenþa lui Dumnezeu: Through a Glass Darkly, Winter Light, The Silence. Woody Allen este un admirator al lui Bergman ºi ne-a oferit în 1978 un film spre bucuria celor introvertiþi: Interioare.

Bineînþeles, nimeni nu e numai extrovertit sau introvertit. Dar ne ajutã sã avem mai multã încredere în gusturile noastre dacã realizãm cã avem anumite înclinaþii ºi ne putem bucura de aceastã binecuvântare. Judgers and Perceivers. (va urma)

21

22

Evenimente

Cu sufletul ºi fapta “Întotdeauna Gata!” în Advent ªi pentru scoutiºti începe perioada Adventului.

Ca toþi ceilalþi creºtini din lumea întreagã, ºi noi, scoutiºtii din Centrul Local “Adormirea Maicii Domnului”, aºteptãm ºi ne pregãtim pentru venirea Pruncuºorului Isus, aducãtor de Luminã ºi Pace.

Activitãþile din aceastã perioadã sunt multe: exerciþii spirituale, scenete, vizite la bãtrâni, colinde, împãrþirea Luminii de la Betleem, activitate care a intrat în tradiþia Scout. Toate acestea sunt prilej de a ne auzi salutându-ne cu “Întotdeauna gata!” sau “Fii gata!” sau “Gata Oricând!”.

Toate aceste variante ale salutului “Be prepared!”, lãsat moºtenire de pãrintele cercetãºiei, Robert Baden Powell, traduc ºi trãdeazã disponibilitatea, angajamentul pe care fiecare dintre noi ni-l asumãm în momentul depunerii jurãmântului (promisiunii) ºi pe care îl facem sã ia amploare pe tot parcursul vieþii. Dorinþa noastrã este aceea de a fi mereu în stare de veghe, gata sã

Adunarea G eneralã a C.S.M.R. Generalã

rãspundem nevoilor aproapelui ºi gata sã facem tot posibilul pentru a creºte în iubire, la umbra cuvintelor Învãþãtorului, care ne îndeamnã de nenumãrate ori, în Cuvântul Sãu, sã veghem sã aºteptãm venirea Mirelui, sã fim Gata Oricând!

Una dintre legile cercetaºului este fapta bunã de fiecare zi.

Adventul, timp de pregãtire pentru venirea Mântuitorului, ne oferã prilejul sã veghem, sã fim gata sã conºtientizãm toate ocaziile de binefacere ºi sã le transformãm în fapte bune, pentru binele sufletului nostru ºi spre bucuria ºi folosul aproapelui.

Astfel, facem tot posibilul ca de la an la an hãinuþa Pruncuºorului Isus sã fie mai pufoasã, iar ieslea mai cãlduroasã.

Cuvântul s-a fãcut trup.

Ajutã-ne, Doamne, ca ºi salutul nostru, „Întotdeauna Gata!” sã se facã faptã bunã în Aºteptarea Ta. Întotdeauna gata, cercetaºii centrului local „Adormirea Maicii Domnului”.

În ziua de 7 noiembrie 2006 s-a desfãºurat Adunarea Generalã ordinarã a Conferinþei Superiorilor Majori ai Institutelor de Viaþã Consacratã ºi ai Societãþilor de Viaþã Apostolicã din România (C.S.M.R.), eveniment gãzduit de Casa de Reculegere a Misionarilor Verbiþi din Traian.

La lucrãrile prezidate de Pr. Ioan Ciuraru ofm.Conv., Preºedintele C.S.M.R., au participat ºi I.P.S. Mons. Dr. Jean-Claude Périsset, nunþiu apostolic; P.S. Mons. Dr. Florentin Crihãlmeanu, episcop responsabil pentru viaþa consacratã din partea Conferinþei Episcopilor Catolici din România; P.S. Mons. Petru Gherghel, episcop de Iaºi. În cadrul lucrãrilor s-a aprofundat ideea cã viaþa consacratã este un dar nepreþuit, iar membrii institutelor cãlugãreºti trebuie sã devinã asemenea lui Cristos, santinele care vestesc noua viaþã. De asemenea, s-a discutat ºi despre pregãtirile pentru Adunarea Ecumenicã Europeanã de la Sibiu, din 2007, eveniment la care este imperios necesar ca printre delegaþii desemnaþi sã fie ºi cãlugãri ºi cãlugãriþe catolice.

Adunarea generalã a fost urmatã, în zilele de 8-9 noiembrie, de Seminarul anual pe þarã, organizat de C.S.M.R.: Ecumenism - în pregãtirea Adunãrii Europene de la Sibiu, 2007.

Un eveniment deosebit l-a constituit organizarea de cãtre C.S.M.R., a unei rugãciuni ecumenice în Biserica ortodoxã, Precista Mare din Roman, la care au participat atât Episcopul romano-catolic, P.S. Petru Gherghel, cât ºi P.S. Ioachim Bãcãoanul, arhiereu-vicar al Eparhiei ortodoxe din Roman, preoþi, catolici ºi ortodocºi, persoane consacrate ºi credincioºi.

Trei concerte în trei zile de har

La Biserica Italianã „Preasfântul Mântuitor” din Bucureºti cu ocazia Naºterii Domnului vor fi trei concerte în care trei coruri îi vor cânta Fiului lui Dumnezeu fãcut om. Programul este urmãtorul: 1. Vineri, 22 decembrie 2006, ora 19.00 – Corul de la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Bucureºti; 2. Sâmbãtã, 23 decembrie 2006, ora 19.00 – Corul de la Biserica „Sfânta Tereza” din Bucureºti; 3. Joi, 28 decembrie 2006, ora 19.00 – Corul de surori „Mater Alma” de la Congregatio Jesu (Mãnãstirea „Sfânta Agnes”).

Corurile prezente, pe lângã „cãldura” ce o vor oferi Pruncului nãscut la Betleem, vor da ºi mãrturie de credinþã prin colinde tuturor celor ce trec prin centrul „grãbit ºi agitat” al Bucureºtiului.

Sunt aºteptaþi toþi cei care vor sã-l preamãreascã pe Domnul pentru cã este atât de bun cu noi toþi!

Lecturi

Ioan Paul al II-lea - „Planul lui Dumnezeu” (Decalog pentru mileniul III) Ed. Enciclopedicã, Bucureºti, 1999; 206 p.

ANA-MARIA BOTNARU

Pentru timpul Adventului, vã propun o carte mereu nouã, deºi apãrutã cu ani în urmã. ªtim bine, ºi-i suntem recunoscãtori lui Dumnezeu pentru asta, cã Papa Wojtyla nu a încetat sã proclame Adevãrul, chiar ºi atunci - sau mai ales atunci - când lumea nu voia sã mai ºtie de adevãr. La cumpãna dintre milenii a apãrut aceastã carte extraordinarã, care propune omului modern un decalog - rãspunsuri eterne la întrebãri mereu actuale.

1. Credinþa. Îndemnându-i pe oameni sã-ºi pãstreze credinþa ºi sã nu cedeze ispitei ateismului, Ioan Paul al II-lea lanseazã un avertisment înfricoºãtor: „O lume fãrã Dumnezeu se construieºte, mai devreme sau mai târziu, împotriva omului“. Tot aici se discutã „cazul“ Galileo Galilei. Perfida manipulare ideologicã ºi mediaticã orchestratã de adversarii Bisericii ºi-a luat drept stindard cazul Galilei. Secole de-a rândul, progresiºtii, iluminiºtii, comuniºtii, ateii au demonstrat astfel „obscurantismul“ ºi „spiritul anti-ºtiinþific“ al Bisericii. Dar, spune Ioan Paul al II-lea, între ºtiinþã ºi credinþã nu existã contradicþie. Amândouã îºi au izvorul în Dumnezeu.

2. Biserica. Douã certitudini: Biserica este neîndoielnicã ºi sigurã, fiind întemeiatã de Cristos, ºi ea va dãinui pânã la sfârºitul veacurilor. „A simþi cu Biserica“, spune Ioan Paul al II-lea, înseamnã a crede în Dumnezeu, a-L urma pe Cristos, a aprofunda Evanghelia ºi a accepta harul dumnezeiesc. Ce este Biserica? Semn ºi instrument al legãturii intime ºi indestructibile între Dumnezeu ºi neamul omenesc. Tot aici sunt explicate semnificaþia ºi valoarea celibatului preoþesc, prilej de poticnire pentru credincioºii altor biserici sau pentru necredincioºi.

3. Rugãciunea. De ce trebuie sã ne rugãm? Întâi, pentru cã suntem credincioºi. Apoi, pentru cã suntem fragili ºi vinovaþi.

Modelul rugãciunii noastre? Tatãl Nostru. De ce trebuie sã luãm parte la liturghia duminicalã? Pentru cã „avem întâlnire cu iubirea lui Dumnezeu“. Tot aici, despre devoþiunea marianã, sfântul rozariu, copilãria spiritualã…

4. Iubirea. Iubire vs. libertinaj. Respectul vs. obsesia faþã de trup. Înfrânarea pentru Împãrãþia Cerurilor. Demnitatea ºi valoarea cãsãtoriei. Poziþia Bisericii faþã de drama divorþului - altã piatrã de poticnire... Ce se întâmplã când iubirea se reduce la plãcere.

Vocaþia maternã a femeii vs. Feminismul - exagerãri ºi exasperãri.

Sau ce se întâmplã când femeia se viseazã bãrbat... Drame contemporane: femeia ca obiect ºi copilul ca produs nedorit al plãcerii. Avortul - pur ºi simplu crimã.

5. Istoria. Sensul istoriei. Ce rost are sã trãim? Planul lui Dumnezeu. Tragediile contemporane: nedreptate, foamete, refugiaþi, persecuþii, închisori, tortúri ºi suferinþe fãrã numãr, înarmare ºi terorism… „Civilizaþia morþii“ vs. „civilizaþia iubirii“...

Boala ºi suferinþa - valoarea lor pentru un creºtin. Istoria oamenilor ºi istoria lui Dumnezeu: viaþa, moartea, judecata, învierea ºi glorificarea trupului.

6. Rãul. Mister ºi prilej de poticnire. Ce este „pãcatul originar“? Îndepãrtarea de Dumnezeu ºi „închiderea libertãþii umane faþã de El“. Dar „pãcatul împotriva Duhului“?

Nu constã propriu-zis într-o ofensã adusã Duhului Sfânt în cuvinte, ci în „ refuzul de a accepta mântuirea pe care Dumnezeu o oferã omului prin Duhul Sfânt.“ Lupta între trup ºi Duh: revizitarea scrisorilor Sf. Ap. Paul. Folosirea corectã a libertãþii: libertatea omului nu trebuie sã se opunã harului sau planului divin. Arma împotriva rãului? Sacramentul Reconcilierii: mãrturisirea nu constituie o reprimare, ci o eliberare. Nu vi se pare ciudat cã occidentalul plãteºte sume exorbitante pentru ºedinþele de psihoterapie sau psihanalizã, dar gândul spovezii îl lasã indiferent sau îl umple de repulsie, considerând cã Biserica urmãreºte sã îi îngrãdeascã libertatea (mai precis, bunul-plac)? Sfatul lui Ioan Paul al II-lea pentru tine(ri): spovada este un semn de putere ºi curaj, nu de slãbiciune...

7. Munca. Cele patru scopuri ºi virtuþi ale muncii: desãvârºirea de sine a omului, ajutarea concetãþenilor, contribuþia la progresul societãþii ºi al întregii creaþii, imitarea lui Cristos... Tot aici, despre solidaritate, capitalism, ºomaj...

8. Lumea. Cunoaºterea lumii - îndatorire a omului. Cultura, politica, religia - modalitãþi de cunoaºtere a lumii. Mesaj pentru Europa unitã: „Eu, Episcop al Romei ºi Pãstor al Bisericii universale, strig cu dragoste cãtre tine, strãveche Europã: regãseºte-te pe tine însãþi, […], întoarce-te la trãirea valorilor autentice care au adus glorie istoriei tale...”.

9. Pacea. Pacea adevãratã este întemeiatã pe adevãr ºi dragoste. Dezarmarea, problema ecologicã, sãrãcia materialã, tragediile rãzboaielor în lumea contemporanã. Istoria oamenilor ºi a popoarelor este „plinã de ranchiune ºi nedreptãþi reciproce“.

Pacea nu este o utopie: ea este întotdeauna posibilã. „Pace vã las vouã, pacea mea o dau vouã…“ 10. Religiile. Semnificaþia ecumenismului. Relaþia catolicismului cu religiile istorice. Iudaismul nu este „extrinsec“, ci „intrinsec“ religiei noastre; patrimoniul spiritual comun al creºtinilor ºi al evreilor.

Dialogul cu islamul. Dreptul la libertatea religioasã.

Sã ne reaºezãm temeinic în inima credinþei noastre, avându-l drept cãlãuzã pe Ioan Paul al II-lea, pãrintele nostru de pioasã ºi fericitã amintire.

23

24

ªtiri

V aloarea celibatului preoþesc în Biserica Romano-Catolicã

În ziua de 16 noiembrie, Benedict al XVI-lea a convocat o reuniune a capilor Dicasteriilor Sfântului Scaun. Conform unui comunicat al Biroului de Presã al Vaticanului, în cadrul acestei întâlniri, Papa ºi colaboratorii sãi au reafirmat „valoarea alegerii celibatului preoþesc potrivit tradiþiei catolice ºi au reamintit exigenþa unei formãri temeinice, umanã ºi creºtinã, atât pentru seminariºti cât ºi pentru preoþii deja hirotoniþi”. În ziua care a urmat întâlnirii, Bruno Forte, Arhiepiscop de Chiete-Vasto, unul dintre marii teologi italieni ai zilelor noastre, a vorbit pentru redacþia românã a Radio Vatican despre valoarea celibatului preoþesc în Biserica Romano-Catolicã: „Celibatul este conceput într-o triplã direcþie fundamentalã: Prima, este cea cristologicã: Isus nu a fost cãsãtorit pentru a se consacra total cauzei Împãrãþiei lui Dumnezeu. Preotul îl reprezintã (pe Cristos) ºi în alegerea unei dãruiri necondiþionate a întregii sale fiinþe cauzei Împãrãþiei lui Dumnezeu. O a doua semnifcaþie este cea ecleziologicã, adicã a fi celib permite acea dãruire totalã Bisericii-Mireasã care face din presbiter, din preot, tatã în comunitate. ªi, în fine, o a treia indicaþie este cea escatologicã: celibatul este o anticipare a stãrii Împãrãþiei în care nu va mai fi nici bãrbat, nici femeie, dar toþi vom fi una în Cristos Isus (...) În special, în contexte ca cele ale lumii nord-occidentale unde bunãstarea rãspânditã îndeamnã ºi determinã mai curând la situaþii de comoditate, celibatul este ºi un semn escatologic, fiind o mãrturie vie a credinþei în primatul absolut al lui Dumnezeu ºi al Împãrãþiei sale asupra oricãrui alt lucru”.

Vorbind despre „exigenþa unei formãri solide, umanã ºi creºtinã”, episcopul a spus: ”...într-o lume ca aceea în care trãim, unde pe planul sexualitãþii ºi al afectivitãþii existã atâtea slãbiciuni, atâtea fragilitãþi, este necesar ca persoana care rãspunde unei chemãri la vocaþia celibatarã sã facã acest lucru cu o mare maturitate de viaþã. Iatã pentru ce trebuie sã existe certitudinea cã cine se simte chemat la aceastã consacrare ºi-a interiorizat bine motivaþiile pe plan nu numai spiritual, dar - aº spune - ºi pe plan uman ºi psihologic”.

O carte a Papei despre chipul lui Isus

Papa Benedict al XVI-lea a terminat de scris prima parte a unei cãrþi în douã volume despre figura lui Isus. Este vorba de primul volum cu titlul „Isus din Nazaret. De la Botezul în Iordan la Schimbarea la Faþã”. Cartea, compusã din 10 capitole, a fost consemnatã Librãriei Editurii Vaticane (LEV), care a ajuns deja la un acord cu Editura Rizzoli cedându-i drepturile de traducere, difuzare ºi comercializare în toatã lumea. Opera, care va fi publicatã în primãvarea anului 2007, este prima a lui Benedict al XVI-lea de la alegerea sa ca Suveran Pontif. În Prefaþã, Papa scrie cã aceastã operã „nu este un act al Magisteriului, ci este doar expresia cercetãrilor mele personale asupra chipului Domnului. De aceea, „oricine este liber sã mã contrazicã”. El doar cere cititorilor „acea anticipare de simpatie fãrã de care nu existã nici o înþelegere”.

Acest volum, a explicat Papa, îºi propune „sã facã o încercare de a-l prezenta pe Isus din Evanghelii ca adevãratul Isus, ca Isus istoric în adevãratul sens al cuvântului”. „Joseph Ratzinger ne vorbeºte cu pasiune despre intima uniune a lui Isus cu Tatãl ºi vrea sã implice discipolul care îl urmeazã pe Isus în aceastã comuniune. Vom citi, deci, o mare operã de exegezã ºi de teologie, dar ºi o mare operã de spiritualitate” a spus, printre altele, pãrintele Federico Lombardi, purtãtorul de cuvânt al Vaticanului, referindu-se la noua carte a Papei.

Dumnezeu - marele compozitor al armoniei Universului

Muzica poate fi o invitaþie la rugãciune pentru a gãsi în Dumnezeu raþiunile speranþei noastre ºi sprijinul în dificultãþile vieþii. Acesta este, în rezumat, mesajul Sfântului Pãrinte rostit la încheierea concertului susþinut pe 18 noiembrie de formaþia “Philarmonia Quartett Berlin” în Sala Clementinã din Palatul Apostolic. O întâlnire muzicalã în atmosfera muzicii lui Mozart, Mendelssohn ºi Wolff oferitã Papei Benedict al XVI-lea de preºedintele german, Horst Kökler. „Lumea este o minunatã simfonie, iar Dumnezeu este înþeleptul dirijor de orchestrã”. Metafora folositã de Sfântul Pãrinte a amintit cã, în cadrul Bisericii, e necesar sã devii un instrument capabil sã comunice oamenilor gândirea Marelui Compozitor, adicã a lui Dumnezeu Tatãl, a cãrui operã este armonia Universului. „Numai dacã aceasta reuºeºte”, a subliniat Benedict al XVI-lea, „adicã dacã fiecare, în mod particular, nu se aºeazã pe sine în centru, dar ºtie sã-i asculte atent pe ceilalþi, în spirit de slujire, atunci se reuºeºte într-adevãr o mare interpretare (...) Muzica oferã ascultãtorului posibilitatea sã scruteze, ca într-o oglindã, evenimentele istoriei personale ºi universale ºi dãruieºte omului un moment de pace în care poþi sã descifrezi realitãþi misterioase în lumina credinþei. „Putem sã ne imaginãm istoria lumii ca o minunatã simfonie pe care Dumnezeu a compus-o ºi a cãrui executare o conduce el însuºi ca priceput maestru de orchestrã. Chiar dacã partitura ne pare uneori foarte complicatã ºi dificilã, el o cunoaºte de la prima la ultima notã. Noi nu suntem chemaþi sã luãm în mânã bagheta dirijorului ºi cu atât mai puþin sã schimbãm melodiile dupã gustul nostru, dar suntem chemaþi, fiecare dintre noi la locul sãu, cu propriile capacitãþi, sã colaborãm cu marele Maestru în a executa minunata sa capodoperã”.

ªtiri

Benedict al XVI-lea ajutã Catedrala din Sankt Petersburg

Patriarhul Moscovei ºi al întregii Rusii, Alexei al II-lea, a mulþumit Papei Benedict al XVI-lea pentru donaþia pe care acesta a fãcut-o pentru reconstruirea Catedralei Sfânta Treime din Sankt Petersburg. „Mulþumesc cu prietenie pentru donaþia destinatã reconstruirii Catedralei Sfânta Treime (Izmailovsky) din San Petersburg, monument unic de arhitecturã, distrusã de un incendiu, în luna august”.

Patriarhul Moscovei considerã contribuþia Papei la reconstruirea „casei Domnului ca un semn de iubire sincerã pentru Biserica Ortodoxã Rusã, gest care, cu siguranþã, poate sã fie un pas pentru o ulterioarã dezvoltare a raporturilor dintre noi, în spiritul fraternitãþii creºtine ºi al asistenþei reciproce”. „Aº vrea sã profit de aceastã ocazie pentru a exprima profundul meu respect faþã de Sanctitatea Sa ºi sã implor ajutorul lui Dumnezeu pentru solicitantul ºi importantul sãu minister”.

Simbolurile religioase ameninþate în România

Într-un comunicat dat presei marþi, 21 noiembrie, Colegiul Director al Consiliului Naþional pentru Combaterea Discriminãrii afirma cã a analizat petiþia domnului Emil Moise, profesor de filozofie din Buzãu, care la punctul doi cerea „retragerea simbolurilor religioase din instituþiile de învãþãmânt public din România”. Redãm fragmente din comunicat: „Colegiul Director al Consiliului Naþional pentru Combaterea Discriminãrii a decis sã recomande Ministerului Educaþiei ºi Cercetãrii elaborarea ºi implementarea unei norme interne (circularã, instrucþiune), întrun timp rezonabil, prin care sã reglementeze prezenþa simbolurilor religioase în instituþiile de învãþãmânt public”. „Aceastã normã internã trebuie sã se fundamenteze pe urmãtoarele principii: 1. sã asigure exercitarea dreptului la învãþãturã ºi accesul la culturã în condiþii de egalitate; 2. sã respecte dreptul pãrinþilor de a asigura educaþia copiilor potrivit convingerilor lor religioase ºi filozofice; 3. sã respecte caracterul laic al statului ºi autonomia cultelor; 4. sã asigure libertatea de religie, conºtiinþã ºi convingeri a tuturor copiilor în condiþii de egalitate; 5. sã afiºeze simbolurile religioase doar în cursul orelor de religie sau în spaþiile destinate exclusiv învãþãmântului religios. Hotãrârea Colegiului Director al Consiliului Naþional pentru Combaterea Discriminãrii va fi elaboratã, motivatã ºi comunicatã în termenul legal de 15 zile de la adoptare”. Asociaþia Civic Media a anunþat cã va contesta conform legii decizia Consiliului care, în opinia organizaþiei, discrimineazã majoritatea creºtinã a þãrii. Petiþia Civic Media poate fi cititã la adresa www.civicmedia.ro/?page_id=23 ºi semnatã aici.

Universitãþile catolice ºi Doctrina socialã a Bisericii

În a doua jumãtate a lunii noiembrie a avut loc Conferinþa Internaþionalã cu tema „Universitatea ºi Doctrina Socialã”, convocatã de Sfântul Scaun. La evenimentul organizat de Congregaþia pentru Educaþia Catolicã ºi de Consiliul Pontifical pentru Justiþie ºi Pace au participat circa 150 de reprezentanþi ai universitãþilor catolice din lumea întreagã. Mesajul participanþilor a fost acela cã Universitãþile catolice trebuie sã acorde mai multã atenþie în toate disciplinele lor doctrinei sociale a Bisericii. O astfel de atenþie pentru doctrina socialã ar permite Evangheliei sã pãtrundã în þesutul social, pentru a apãra ºi promova demnitatea umanã, binele comun, solidaritatea, dreptatea ºi pacea. În discursul de deschidere, Cardinalul Renato Martino, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Justiþie ºi Pace, a cerut ca universitãþile catolice sã acorde mai multã atenþie doctrinei sociale ca fundament pentru promovarea comunã a unui umanism integral ºi solidar. Cardinalul Zenon Grocholewski, prefectul Congregaþiei pentru Educaþia Catolicã, a subliniat cã doctrina socialã a Bisericii nu trebuie sã fie predatã ca o materie izolatã, ci trebuie sã pãtrundã diferitele materii studiate în universitãþile catolice. În intervenþia sa, Cardinalul Camillo Ruini, Vicarul Papei pentru Roma, a spus cã recunoaºterea demnitãþii persoanei umane are nevoie „mai ales de un impuls din partea lumii creºtine, care îi considerã pe toþi cei cu chip uman ca având acea demnitate ºi acel destin al fiinþei umane, creatã dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu”.

Simpozion Healing of Memories

În perioada 6-7 noiembrie 2006, în Aula Magna al Institutului Teologic din Bucureºti a avut loc simpozionul internaþional Healing of Memories sub conducerea Reverendului Dieter Brandes. Participanþii la simpozion au relatat, într-o atmosferã frãþeascã ºi ecumenicã, probleme legate de trecutul ºi prezentul fiecãrui cult din partea de sud a României. În seara zilei de 6 noiembrie, simpozionul a fost deschis oficial la Palatul Patriarhiei, participanþii fiind salutaþi de Episcopul ortodox Ciprian, de Episcopul catolic Damian Cornel ºi de Monseniorul Cristian Sabãu, greco-catolic. Au fost reprezentate cultul ortodox, romano-catolic, greco-catolic, armean, evanghelic A.B., evangelic-lutheran, reformat, comunitãþile evreieºti ºi musulmane, precum ºi reprezentanþii rromilor, tãtarilor, turcilor ºi albanezilor. Biserica RomanoCatolicã a fost reprezentatã de Mons. Vladimir Petercã, profesor la Institutul Teologic care a vorbit despre O istorie zbuciumatã – Catolicii din Þara Româneascã.

Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

25

26

Ecumenism

Începuturile miºcãrii ecumenice mondiale ºi structurile acesteia Pr Pr.. Dr Dr.. VASILE CIOBANU

Deºi poate pãrea surprinzãtor pentru unii dintre noi, þin sã amintesc faptul cã începuturile miºcãrii ecumenice mondiale nu se aflã nici în mediul catolic nici în cel ortodox, cum ar fi poate unii tentaþi sã presupunã, ci tocmai în mediile (neo)protestante.

Bisericile ºi comunitãþile religioase creºtine rezultate din Reformã au simþit acut nevoia, mai ales spre sfârºitul sec. al XIX-lea ºi începutul sec. al XX-lea, sã-ºi uneascã forþele ºi sã-l vesteascã pe Cristos, pe cât posibil împreunã. Acest proces ºi aceastã conºtiinþã au fost determinate de faptul cã, mai ales în misiunile creºtine din Extremul Orient, mesajul evanghelic pierdea din actualitate ºi din forþa convingerii, tocmai datoritã diviziunilor existente între creºtini, înregistrate ca atare ºi de cãtre destinatarii evanghelizãrii.

Au început astfel sã fie organizate aºa-numitele “conferinþe mondiale pentru misiuni” (Londra ºi New York, 1854; Liverpool, 1860; din nou Londra, 1878 ºi 1888). Însã abia urmãtoarea conferinþã din anul 1910, de la Edinburgh, poate fi consideratã drept “actul de naºtere” a miºcãrii ecumenice mondiale. Au participat nu mai puþin de 1335 de reprezentanþi ai diferitelor confesiuni creºtine (neo)protestante. Bisericile Ortodoxe ºi Biserica Catolica nu au fost prezente, însã situaþia se va schimba în timp. Începând cu deceniul al treilea al secolului trecut a fost constituitã Comisia pentru “Credinþã ºi Constituþie” (Faith and Order), ce a avut mai multe întâlniri (Lausanne, 1927; Edinburgh, 1937; Lund, 1952; Montreal, 1963; Lima, 1982; Santiago de Compostella, 1993), în cadrul cãrora au fost discutate probleme importante cum ar fi: concepþia despre realizarea unitãþii creºtine ºi limitele acesteia, biserica creºtinã în planul lui Dumnezeu, diferenþele esenþiale existente încã între creºtini ºi modul cum ar putea fi acestea rezolvate etc. Paralel cu aceasta a mai fost constituitã o Comisie pentru “Creºtinismul practic” (Life and Work), deoarece mãrturia comunã trebuia însoþitã ºi de o angajare comunã în domeniul social (Stockholm, 1925; Oxford, 1937; Geneva, 1966).

Deviza a fost: “Sã realizãm împreunã ceea ce ne uneºte!”. Deºi, la un moment dat, au fost înregistrate ºi tensiuni între diferitele concepþii cu privire la realizarea unitãþii creºtine, totuºi cele douã comisii au fãcut progrese lãudabile.

Odatã cu terminarea celui de al doilea rãzboi mondial ºi cu experienþa traumelor suferite, s-a simþit nevoia creãrii unui organism central, care sã reglementeze cumva întreaga activitate ºi diferitele eforturi ecumenice. Astfel la Amsterdam, în 1948, a fost constituit Consiliul Ecumenic al Bisericilor (CEB). Pentru început au aderat 147 de biserici, reprezentând, în total, 44 de naþiuni. La urmãtoarele întâlniri mondiale ale CEB numãrul participanþilor a crescut în mod simþitor (Evaston, 1954; New Delhi, 1961; Uppsala, 1968; Nairobi, 1975; Vancouver, 1983; Camberra, 1991; Harare,

1998; Porto Alegre, 2006). La ora actuala sunt membre CEB ca.

440 de biserici sau comunitãþi ecleziale din 120 þãri (în total însumând cca. 400 milioane creºtini).

Mai ales în anii “rãzboiului rece” s-a simþit nevoia unor voci creºtine reunite care sã dezaprobe înarmarea, sã semnaleze nedreptãþile sociale ºi economice existente, precum ºi sã ia poziþie în diferitele problematici de ordin etic. În spiritul unui autentic “proces conciliar” au fost organizate pânã în prezent doua întâlniri ecumenice la nivel european (Basel, 1989; Graz, 1997), urmând ca a treia sã aibã loc anul viitor, în þara noastrã, (Sibiu, 5-9 septembrie).

Cât priveºte Biserica Catolicã, deºi nu face parte încã din CEB, angajarea sa ecumenicã ºi colaborarea cu structurile ecumenice mondiale existente este remarcabilã. Dupã deschiderea deosebitã, înregistratã odatã cu anii Conciliului (mai ales prin Decretul “Unitatis Redintegratio”) ºi înfiinþarea Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creºtinilor, au urmat Directoriile Ecumenice (1967/ 1970, respectiv 1983). Un loc aparte în orientarea ºi angajamentul ecumenic al Bisericii Catolice îl constituie Enciclica Pp. Ioan Paul al II-lea “Ut unum sint” (1995). Prin acest document, de o profunzime deosebita, Pp. Ioan Paul al II-lea – de fericitã memorie – îºi exprimã dorinþa de realizare a unitãþii Bisericii lui Cristos ºi schiþezã posibilele cãi pentru a ajunge la aceasta. De asemenea sunt de remarcat si diferitele comisii ale dialogului teologic bilateral, pe care Biserica catolicã le-a format ºi care au adus, nu de puþine ori, rezultatele aºteptate.

Aº dori sã închei evocând vizita pe care actualul Sf. Pãrinte, Pp. Benedict al XVI-lea, a întreprins-o în Turcia, patriarhului ecumenic de Constantinopol, Bartolomeu I, cu ocazia Sãrbãtorii Sf. Andrei. E un semn clar al continuitãþii dialogului ecumenic ºi o angajare reînnoit exprimatã de cãtre Biserica noastrã. Fie ca acest efort sã fie rodnic, iar întâlnirea de la Sibiu, de anul viitor, sã aducã o conºtientizare cât mai mare a urgenþei angajamentului ecumenic.

Magisteriu

Discursul Sfântului Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea adresat preºedintelui Departamentului turc pentru Afaceri Religioase, Ali Bardakoglu (fragmente)

M-am pregãtit pentru aceastã vizitã în Turcia cu aceleaºi sentimente exprimate de predecesorul meu, Fericitul Ioan al XXIIIlea, când a ajuns aici ca Arhiepiscop Angelo Giuseppe Roncalli, pentru a îndeplini însãrcinarea de reprezentant pontifical la Istanbul: “Iubesc poporul turc, la care Domnul m-a trimis... Îi iubesc pe turci, apreciez calitãþile naturale ale acestui popor, care are locul sãu aparte în itinerarul civilizaþiei” (Jurnalul inimii, 231.237). La rândul meu, doresc ºi eu sã subliniez calitãþile poporului turc. Îmi însuºesc aici cuvintele predecesorului meu, Papa Ioan Paul al II-lea de fericitã memorie, care spunea, cu ocazia vizitei sale din 1979: “Mã întreb dacã nu este urgent, tocmai astãzi când creºtinii ºi musulmanii au intrat într-o nouã perioadã a istoriei, sã recunoaºtem ºi sã dezvoltãm legãturile spirituale care ne unesc, pentru a ‘promova ºi apãra împreunã valorile morale, pacea ºi libertatea’” (Cãtre comunitatea catolicã din Ankara, 29 noiembrie 1979, nr. 3).

Când am avut bucuria anul trecut sã întâlnesc membrii comunitãþii islamice, la Köln, cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului, am reafirmat necesitatea asumãrii dialogului interreligios ºi intercultural cu optimism ºi speranþã. Acesta nu poate fi redus la o chestiune opþionalã: dimpotrivã, este “o necesitate vitalã, de care depinde în mare mãsurã viitorul nostru” (Cãtre reprezentanþii comunitãþii islamice, Köln, 20 august 2005).

Creºtinii ºi musulmanii, respectându-ºi propriile lor credinþe religioase, solicitã o înnoitã atenþie asupra adevãrului despre caracterul sacru ºi demnitatea persoanei umane. Acesta stã la baza respectului ºi stimei noastre reciproce, acesta stã la baza colaborãrii în slujba pãcii între naþiuni ºi popoare, dorinþa cea mai dragã a tuturor credincioºilor ºi a tuturor persoanelor de bunã voinþã. [...] În particular, putem sã oferim un rãspuns credibil la întrebarea

care, deºi este adesea lãsatã la o parte, reiese cu claritate din societatea de astãzi, întrebare privind semnificaþia ºi scopul vieþii, pentru fiecare individ ºi pentru întreaga omenire. Suntem chemaþi sã acþionãm împreunã, pentru a ajuta societatea sã se deschidã faþã de transcendent, recunoscându-i Dumnezeului Atotputernic locul care i se cuvinte. Modul cel mai bun pentru a merge înainte este acela al unui dialog autentic între creºtini ºi musulmani, bazat pe adevãr ºi inspirat de dorinþa sincerã de a ne cunoaºte mai bine unii pe alþii, respectând diferenþele ºi recunoscând ceea ce avem în comun. Aceasta ne va duce în acelaºi timp la un respect autentic pentru alegerile responsabile pe care fiecare persoanã le face, în special cele care þin de valorile fundamentale ºi de convingerile religioase personale.

Ca exemplu al respectului fratern cu care creºtinii ºi musulmanii pot sã acþioneze împreunã, îmi place sã citez câteva cuvinte adresate de Papa Grigore al VII-lea, în anul 1076, unui principe din Africa de Nord, care a acþionat cu multã bunãvoinþã faþã de creºtinii aflaþi sub jurisdicþia sa. Papa Grigore al VII-lea a vorbit despre caritatea specialã pe care creºtinii ºi musulmanii ºi-o datoreazã reciproc, pentru cã “noi credem ºi mãrturisim un singur Dumnezeu, chiar dacã în moduri diverse, în fiecare zi lãudându-l ºi venerându-l ca Creator al veacurilor ºi stãpân al acestei lumi” (PL 148, 451). Libertatea religioasã, garantatã din punct de vedere instituþional ºi respectatã efectiv, atât pentru individ cât ºi pentru comunitate, constituie pentru toþi credincioºii condiþia necesarã pentru ca ei sã îºi poatã aduce contribuþia fidelã la edificarea societãþii, în spiritul slujirii autentice, în special în raport cu cei mai neajutoraþi ºi mai sãraci.

Predica Sfântului Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea la Liturghia prezidatã în Efes, TTurcia urcia Sã implorãm pacea pentru Ierusalim ºi pentru lumea întreagã

[...] Întãriþi de cuvântul lui Dumnezeu, de aici din Efes, cetate binecuvântatã de prezenþa Preasfintei Fecioare Maria - care ºtim cã este iubitã ºi veneratã ºi de cãtre musulmani - sã înãlþãm cãtre Domnul o rugãciune specialã pentru pacea între popoare. Din aceastã peninsulã a Anatoliei, o punte naturalã între douã continente, sã implorãm pacea ºi reconcilierea, înainte de toate pentru cei care locuiesc în Þara pe care o numim “Sfântã” ºi care este consideratã aºa de creºtini, evrei ºi musulmani deopotrivã: este þara lui Avraam, Isaac ºi Iacob, destinatã sã fie casa unui popor care sã devinã o binecuvântare pentru toate neamurile (cf. Genezã 12,1-3). Pace pentru întreaga omenire! Fie ca profeþia lui Isus sã se împlineascã rapid: “Preface-vor sãbiile în fiare de pluguri ºi lãncile lor în cosoare. Nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia ºi nu vor mai învãþa rãzboiul” (Isaia 2,4). Avem cu toþii nevoie de aceastã pace universalã; iar Biserica nu este chematã sã fie doar un herald profetic, ci mai mult, “semn ºi instrument” al acestei pãci. Tocmai în aceastã perspectivã a pãcii universale, dorul dupã deplina comuniune ºi înþelegere între toþi creºtinii devine mai adânc ºi mai intens. La aceastã celebrare sunt prezenþi credincioºi catolici de diferite rituri ºi aceasta este un motiv de bucurie ºi de laudã cãtre Dumnezeu. Aceste rituri, când converg în unitate ºi mãrturie comunã, sunt o expresie a acelei minunate diversitãþi care împodobeºte Mireasa lui Cristos. În acest sens, unitatea Or dinarilor Conferinþei Episcopale, în comuniune ºi în împãrtãºirea activitãþii pastorale, trebuie sã fie exemplarã. [...] Dragi fraþi ºi surori, cu aceastã vizitã am vrut sã transmit iubirea ºi apropierea spiritualã nu numai din partea mea, ci ºi a Bisericii universale, faþã de comunitatea creºtinã de aici, din Turcia, o micã minoritate care se confruntã în fiecare zi cu numeroase provocãri ºi dificultãþi. Cu încredere fermã sã cântãm, împreunã cu Maria, un “magnificat” de laudã ºi de mulþumire lui Dumnezeu, care a privit la umilinþa slujitoarei sale (cf Luca 1,47-48). Sã cântãm cu bucurie chiar ºi atunci când suntem încercaþi de greutãþi ºi pericole, aºa dupã cum am învãþat din mãrturia frumoasã a preotului roman Andrea Santoro, pe care îmi face plãcere sã îl amintesc în aceastã celebrare. Maria ne învaþã cã izvorul bucuriei noastre ºi sprijinul nostru statornic este Cristos, ºi ne repetã cuvintele lui “Nu vã temeþi” (Marcu 6,50), “Eu sunt cu voi” (Matei 28,20). Marie, Mama Bisericii, însoþeºte-ne întotdeauna pe drumul nostru! Sfântã Marie, Mama lui Dumnezeu, roagã-te pentru noi! Aziz Meryem Mesih’in Annesi bizim için Dua et! Amin.

27

28

Sfântul lunii

31 decembrie – Sfântul Silvestru I Sfântul Silvestru a fost fiul unui roman numit Rufinus ºi a condus Biserica Romei din anul 314, ca urmaº al sfântului Melhiade, pânã în anul 335. Numirea sa ca episcop al Romei a venit imediat dupã Edictul de la Milano care a recunoscut creºtinismul, a pus capãt persecuþiilor împotriva creºtinilor ºi a declarat toate religiile ca fiind tolerate. Pontificatul sãu a durat 20 de ani ºi a mers în paralel cu domnia împãratului Constantin cel Mare.

Figura legendarã a Sfântului Silvestru

Despre Sfântul Silvestru se ºtiu foarte puþine lucruri, chiar dacã legendele despre acesta abundã, numãrul lor atingând apogeul în perioada Evului Mediu. Se povesteºte, de exemplu, cã împãratul Constantin ar fi fost lovit de leprã, dar s-a convertit la creºtinism ºi s-a vindecat în momentul primirii Botezului de la papa Silvestru. În semn de recunoºtinþã, împãratul i-a oferit multe drepturi papei ºi succesorilor sãi ºi a împãrþit Biserica italianã în dieceze. Un mozaic din secolul al XX-lea, pãstrat în capela Sfântul Silvestru din biserica Quattro Coronati din Roma, îl reprezintã pe împãratul Constantin în picioare, þinând de cãpãstru calul papei Silvestru, conducându-l astfel spre intrarea în oraº. Nu se poate pune în discuþie generozitatea împãratului Constantin faþã de Bisericã, cãci Sfântul Silvestru a primit de la împãratul Constantin palatul din Lateran care, de atunci, a fost timp de mai multe secole locuinþa papilor. Liber Pontificalis conþine o listã lungã de daruri fãcute de împãrat Bisericii, printre care se aflã potire ºi patene de argint, candelabre, lampadare, terenuri agricole ºi multe alte bunuri. Cu toate acestea, se pare cã Sfântul Silvestru nu s-a numãrat printre confidenþii împãratului Constantin ºi nici nu l-a botezat. Constantin a rãmas catehumen pânã pe patul de moarte ºi a fost botezat de un episcop arian, la Nicomedia, zece luni dupã moartea papei Silvestru.

Un sfânt care a dat prestanþã comunitãþii creºtine

Însã, buna înþelegere dintre papa Silvestru ºi împãratul Constantin a dus la o mare dezvoltare a construirii lãcaºurilor de cult. Conform legislaþiei romane, distrugerea unui cimitir constituia un sacrilegiu, o profanare ºi numai pontifex maximus avea dreptul sã decidã soarta cimitirelor. Constantin cel Mare, folosindu-se de calitatea de pontifex maximus, a hotãrât desfiinþarea ºi acoperirea cu pãmânt a unui cimitir de pe colina vaticanã, pentru a fi ridicatã marea bazilicã Sfântul Petru din Vatican, pe locul unde fusese înmormântat primul dintre apostoli; în aceeaºi perioadã, Sfântul Silvestru s-a ocupat ºi de construirea bisericii Sfânta Cruce ºi de

cea a Sfântului Laurenþiu, aflate în afara zidurilor Romei.

Ne aflãm într-o epocã în care comunitatea creºtinã începea sã creascã ºi sã devinã o autoritate puternicã în cadrul Imperiului Roman, mulþi istorici atribuind Sfântului Silvestru un rol important în aceastã schimbare. În timpul pontificatului papei Silvestru, episcopii din Occident, adunaþi în Conciliul de la Arles (314) au stabilit principiul conform cãruia validitatea sacramentelor nu depindea de sfinþenia celui ce le conferã, iar în anul 325 împãratul Constantin a convocat 220 de episcopi pentru a participa la primul conciliu ecumenic al Bisericii, conciliul de la Niceea. Sfântul Silvestru nu a putut lua parte la aceste concilii „din pricina vârstei înaintate” ºi pentru cã nu a considerat înþelept sã pãrãseascã Roma, dar a trimis ca reprezentanþi pe episcopul Osius din Cordoba, consilierul eclezial al împãratului, împreunã cu doi preoþi ºi doi diaconi.

Sfântul Silvestru a murit în anul 335 ºi a fost înmormântat în ziua de 31 decembrie, la Roma, în cimitirul din via Salaria, fondat de nobila Priscilla. În anul 761, relicviile Sfântului Silvestru au fost transferate de Papa Paul I, la biserica St. Sylvester-in-capite, astãzi atribuitã catolicilor englezi din Roma.

Relicva Sfântului Silvestru, de la Roma la Bucureºti

În urmã cu patru ani, mai exact pe 3 noiembrie 2002, la biserica ortodoxã Sfântul Silvestru din Bucureºti, a avut loc ceremonia înmânãrii unui dar de mare preþ – pãrticele din moaºtele Sfântului Silvestru, pãstrate în biserica parohiei cu acelaºi nume din Roma – fãcut Bisericii Ortodoxe Române de cãtre Biserica RomanoCatolicã. Închise într-un medalion încrustat într-o cruce auritã, sfintele moaºte au fost oferite Prea Fericitului Pãrinte Teoctist, la 11 octombrie 2002, în Bazilica patriarhalã San Giovanni in Laterano, de cãtre Cardinalul Camillo Ruini, Episcopul Vicar al Diecezei de Roma. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române se afla atunci în vizitã la Vatican ºi în Italia, la invitaþia Suveranului Pontif, Papa Ioan Paul al II-lea. Relicva Sfântului Silvestru – Episcop de Roma între anii 314 ºi 335 – este, dupã cuvintele Cardinalului Ruini, un semn deosebit de comuniune ºi fraternitate între Biserica Catolicã ºi Biserica Ortodoxã Românã.

Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI