Iată-mă, trimite-mă

„Iată-mă, trimite-mă!” luna misiunilor în compania Rozariului

Ca în fiecare an – acesta este al 94-lea! – în luna octombrie se celebrează Ziua Mondială a Misiunilor, propusă Bisericii universale astfel încât fiecare comunitate creștină de pe pământ, mică sau mare, să se simtă responsabilă pentru evanghelizarea care trebuie să se desfășoare în întreaga lume.

Misionarii au avut întotdeauna un loc special în inimile creștinilor; ei sunt cunoscuți în parohiile lor de origine, sunt ajutați din punct de vedere economic astfel încât să existe – în cele mai îndepărtate locuri – dezvoltare umană, sănătate, opere pentru educarea și îmbunătățirea condițiilor sociale, reconstrucție în caz de dezastru. Adesea însă acest lucru se face individual sau în grupuri mici, din motive de prietenie personală sau solidaritate umană, impulsuri și intenții excelente, dar care nu sunt totul pentru noi creștinii. Este important să existe, chiar și astăzi, poate mai mult decât în trecut, într-un context de globalizare care s-a dovedit tragic ca o împărtășire a suferințelor, a dificultăților economice și sociale, o universalizare a speranței și a solidarității.

Luna octombrie misionară din acest an se plasează în continuarea lunii misionare extraordinare de anul trecut, care amintea tuturor creștinilor că sunt „botezați şi trimiși”, cu invitația de a redescoperi caracterul universal al vocației misionare, și care își are dezvoltarea în tema fixată pentru acest an:

„Iată-mă, trimite-mă!”.

Mesajul adresat de Papa Francisc pentru Ziua Mondială a Misiunilor, 18 octombrie, duminica a treia a lunii, este caracterizat de un puternic impuls vocațional, inspirat de vocația profetului Isaia: „Pe cine

voi trimite?”, întreabă Dumnezeu. „Iată-mă, trimite-mă” este răspunsul lui Isaia și Dumnezeu dorește să fie răspunsul tuturor celor care au devenit conștienți că sunt „botezați și trimiși”. În special, vocația misionară se caracterizează prin a aduce tuturor oamenilor experiența iubirii lui Dumnezeu: Dumnezeu descoperă că iubirea sa este pentru toți oamenii (cf. In 19, 26-27).

Pentru a face cunoscută această iubire, Dumnezeu caută colaboratori: „Pe cine voi trimite?”, o întrebare care ne este adresată și nouă și care așteaptă de la noi un răspuns generos și convingător: „Iată-mă, trimite-mă pe mine!” (Is 6,8). Dumnezeu continuă să caute mereu pe cine să trimită în lume și la popoare pentru a mărturisi iubirea sa, mântuirea de păcat și de moarte, eliberarea de cel rău (cf. Mt 9,35-38; Lc 10,1-12)” (din Mesajul Papei Francisc).

Papa Francisc invită credincioșii să-și discearnă misiunea proprie în Biserică: „Să ne întrebăm: suntem gata să primim prezența Duhului Sfânt în viața noastră, să ascultăm chemarea la misiune, fie pe calea căsătoriei, fie pe cea a fecioriei consacrate sau a preoției primite prin hirotonire, și în viața obișnuită de toate zilele? Suntem dispuși să fim trimiși pretutindeni pentru a mărturisi credința noastră în Dumnezeu Tatăl milostiv, pentru a proclama Evanghelia mântuirii lui Isus Cristos, pentru a împărtăși viața divină a Duhului Sfânt edificând Biserica? Asemenea Mariei, mama lui Isus, suntem gata să fim fără rezerve în slujba voinței lui Dumnezeu?” (din Mesajul Papei Francisc).

Pe „barca Bisericii” ne regăsim cu toții, ne spune Papa Francisc, făcându-se ecoul meditației din Piața Sf. Petru din ziua de 27 martie. În acest timp de pandemie, continuă Francisc, „ne-am dat seama că nu putem merge înainte fiecare pe cont propriu, ci doar împreună. Suntem cu adevărat înspăimântați, dezorientați și temători. Durerea și moartea ne fac să experimentăm fragilitatea noastră umană; dar în același timp recunoaștem cu toții că împărtășim o dorință puternică de viață și de eliberare de rău”. „În acest context, chemarea la misiune, invitația de a ieși din noi înșine din iubire faţă de Dumnezeu și faţă de aproapele se prezintă ca oportunitate de împărtășire, de slujire, de mijlocire. Misiunea pe care Dumnezeu o încredințează fiecăruia face să treacă de la eul înfricoșat și închis la eul regăsit și reînnoit de dăruirea de sine”, explică Papa, precizând că „misiunea, «Biserica în ieșire», nu este un program, o intenție care trebuie atinsă prin efort de voință. Este Cristos cel care face ca Biserica să iasă din ea însăși.” „Viața omului se naște din dragostea lui Dumnezeu, crește în dragoste și tinde spre dragoste”, amintește Papa Francisc în mesaj: „Nimeni nu este exclus din dragostea lui Dumnezeu”, iar Biserica, „sacrament universal al iubirii lui Dumnezeu pentru lume, continuă în istorie misiunea lui Isus și ne trimite peste tot, astfel încât, prin mărturia noastră de credință și vestirea Evangheliei, Dumnezeu să-și manifeste din nou dragostea și să poată atinge și transforma inimile, mințile, trupurile, societatea și culturile în fiecare loc și timp”.

Luna octombrie, lună misionară, este și luna Sfântului Rozariu. Unirea acestor două aspecte este sfântă și sănătoasă. Misiunile au nevoie cu siguranță de rugăciune continuă. Iar Rozariul este rugăciunea care se pretează mai mult decât oricare altă rugăciune pentru a fi prelungită și continuă pentru simplitatea și ușurința sa: cu un rozariu în mână te poți ruga oriunde, în biserică și acasă, pe stradă și la serviciu, zi și noapte, sănătos sau bolnav. Așa au făcut Sfinții misionari în țările de evanghelizare.

Din acest motiv, Biserica a unit Rozariul și Misiunile în octombrie, recomandând creștinilor să se roage Rozariul cu intenția specială de a ajuta Misiunile în dezvoltarea lor și de a sprijini misionarii în munca lor apostolică, în efortul lor de evanghelizare a popoarelor care nu-L cunosc pe Cristos, cărora să-L dea pe Cristos, Mântuitorul, prin Acela care L-a născut și L-a dat întregului univers. Mare este, de fapt, ajutorul pe care rugăciunea Rozariului îl oferă misionarilor, care se găsesc adesea singuri și pierduți în țări îndepărtate. Sfântul misionar și martir al Oceaniei, Pietro Luigi Maria Chanel, a fost un exemplu admirabil de misionar al Rozariului în misiunea sa printre necredincioși. Rozariul a fost comoara lui, tovarășul său în munca apostolică, confortul său și compania sa în drumurile solitare și obositoare către stațiile de misiune. Cu rozariul în mână, el a traversat văile și dealurile Oceaniei, semănând la fiecare pas „Ave Maria”.

† Aurel Percă Arhiepiscop Mitropolit de București