Pontifex

@PON TIFEX

DIN CU VINTELE PAPE I

Domnul este încăpățânat în milostivirea Lui

Twitter: @Pontifex

Astăzi cerem harul de a ne lăsa uimiți de surprizele lui Dumnezeu, de a nu împiedica creativitatea

Lui, încurajând în schimb inimile să îl întâlnească pe Domnul.

Rugăciunea vameșului ne ajută să înţelegem ce anume este plăcut lui Dumnezeu. El nu începe cu înșiruirea meritelor, ci pornește de la lipsuri; nu începe prin a-și etala bogăţia, ci sărăcia, nu o sărăcie economică, ci o sărăcie în ale vieţii, pentru că nu se trăiește nicicând bine în starea de păcat.

A ne ruga înseamnă să ne lăsăm priviţi înăuntru de Dumnezeu […] fără falsităţi, fără scuze, fără justificări. […] Pentru că opacitatea și falsitatea vin de la diavol – acestea sunt justificările – în vreme ce lumina și adevărul, transparenţa inimii vin de la Dumnezeu.

Privind la vameș redescoperim de unde să pornim: de la convingerea că toți avem nevoie de mântuire. Este primul pas al religiei lui Dumnezeu, reprezentată de milostivirea faţă de cel care recunoaște că este păcătos. (Omilia Papei Francisc la încheierea Sinodului pentru Amazonia, 27 octombrie 2019)

Twitter: @Pontifex

A avea speranță înseamnă a trăi în anticiparea întâlnirii cu

Domnul. Este ca și cum ai arunca ancora pe celălalt mal și te-ai agăța de frânghie.

Speranța înseamnă a trăi îndreptați spre întâlnirea cu Domnul. Dacă un creștin pierde această perspectivă, viața lui devine statică, iar lucrurile care nu se mișcă se strică. Unui creștin care nu este capabil să fie îndreptat spre ceva îi lipsește ceva: [...] fără speranță nu este credință.

Dacă vrem să fim bărbați și femei de speranță, trebuie să fim săraci, neatașați de nimic. Și deschiși spre celălalt mal. Speranța este umilă, este o virtute la care se muncește zi de zi. În toate zilele trebuie să apucăm coarda și să vedem că ancora este fixată acolo; e necesar să ne amintim [...] de Duhul Sfânt care lucrează în noi prin lucrurile mărunte.

Nu este ușor să trăim speranța, dar eu aș spune că trebuie să fie aerul pe care îl respiră un creștin. Speranța ne dă o certitudine: speranța nu dezamăgește. (Omilia Papei Francisc, 29 octombrie 2019)

Twitter: @Pontifex

Mergeți și arătați tuturor iubire, deoarece viața voastră este o misiune prețioasă: nu o povară

de cărat, ci un dar de oferit

După cum pe munte nu se poate urca bine dacă suntem îngreunați de lucruri, tot la fel în viață e necesar să ne ușurăm de ceea ce nu folosește. Acesta este și secretul misiunii: a pleca are nevoie de a lăsa, a anunța are nevoie de a renunța. Vestirea credibilă se face [...] printr-o viață care se desprinde de lucrurile inutile ce sufocă inima și găsește timp pentru Dumnezeu și pentru ceilalți.

Mărturisitorul lui Isus nu are niciodată un credit de recunoștință din partea celorlalți, ci un debit de iubire față de cei care nu-l cunosc pe Domnul. Mărturisitorul lui Isus merge în întâmpinarea tuturor, nu numai la ai săi, la grupul său închis.

Suntem aici ca să mărturisim, să binecuvântăm, să consolăm, să ridicăm, să transmitem frumusețea lui Isus. Curaj, El are așteptări mari de la tine! (Omilia Papei Francisc la Ziua mondială a misiunilor, 20 octombrie 2019)