Actualitatea creștină, nr. 11/2019

Nr. 11/2019 * Anul XXX * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII

Nu doar prezența lui Dumnezeu ne învăluie din toate părțile, ci și milostivirea și bunătatea sa. www.vladimirghika.ro

SĂRACII NE PERMIT SĂ ÎNTÂLNIM FAȚA LUI ISUS CRISTOS Legendă imagine: desen în tuș negru pentru „La visite de pauvres”, ediția ilustrată (manuscris), 1923.

Legendă imagine: desen în tuș negru pentru „La visite Prezența lui Dumnezeu înseamnă în același timp puterea lui Dumnezeu, de pauvres”, activitatea lui Dumnezeu și cu caracterul tot mai decisiv al clipei edițiaunice. ilustrată www.vladimirghika.ro (manuscris), 1923.

A III-a Zi Mondială a Săracilor

De ce să mergem la vot Prin învățăturile Tale mi-ai dat viață

CĂRȚI ÎN CURS DE APARIȚIE

17 NOIEMBRIE 2019 A 3-A ZI MONDIALĂ A SĂRACILOR Iubiți frați și surori, vă îndemn să căutați în fiecare sărac pe care-l întâlniți ceea ce are nevoie el cu adevărat; să nu vă opriți la prima necesitate materială, ci să descoperiți bunătatea care se ascunde în inima lor, devenind atenți la cultura lor și la modurile lor de a se exprima, pentru a putea începe un adevărat dialog fratern. Să punem deoparte diviziunile care provin din viziuni ideologice sau politice, să ne îndreptăm privirea spre esențialul care nu are nevoie de atâtea cuvinte, ci de o privire de iubire și de o mână întinsă. Nu uitați niciodată că „discriminarea cea mai rea de care suferă săracii este lipsa de atenție spirituală”.

Săracii au nevoie înainte de toate de Dumnezeu, de iubirea sa făcută vizibilă de persoane sfinte care trăiesc alături de ei, care în simplitatea vieții lor exprimă și face să se evidențieze forța iubirii creștine. Dumnezeu se folosește de atâtea căi și de instrumente infinite pentru a ajunge la inima persoanelor. Desigur, săracii se apropie de noi și pentru că le împărțim hrană, dar ceea ce au nevoie ei cu adevărat merge dincolo de mâncarea caldă sau sandvișurile pe care le oferim.

Săracii au nevoie de mâinile noastre pentru a fi ridicați din nou, de inimile noastre pentru a simți din nou căldura afectului, a prezenței noastre pentru a depăși singurătatea. Au nevoie de iubire, pur și simplu.

(Papa Francisc, Mesaj pentru a 3-a Zi Mondială a Săracilor)

Pentru mai multe informații: librariasfiosif.ro editura-arcb.ro

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXX, Nr. 11/2019

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

3

Săracii ne permit să întâlnim fața lui Isus Cristos VATICAN

5 6 7

@Pontifex Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

8 10 11 12 13

Călătorii apostolice Papa Francisc - pelerin în Orientul Îndepărtat Eveniment „Trezește-te, Europa!”

Minister și mister Papa de la Roma Beatificări și canonizări Știri ARCB Știri interne/externe

Biserică și societate

14 Bioetică Donarea și transplantul de organe 16 Îngerii Romei Mereu în aşteptarea de a fi invocat

Suflet tânăr

17 O întâlnire sublimă Reportaje Știri/Anunțuri UNIVERSUL FAMILIEI

21 ABC-ul credinței 22 Sfânta Liturghie pentru răposaţi 23 A ierta greșelile SPIRITUALITATE

24 Sfânta Scriptură - Psalmii Prin învățăturile Tale mi-ai dat viață 25 Minuni şi sfinţi Gaetano Errico 26 Gânduri de azi și de ieri Ce este viața pentru mine?

Arta vieții 27 Pagina Ghika L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc).

Ioan D. Chirescu ACTUALITATE

3 eveniment

32 Consacrare Relicva Fericitului Vladimir Ghika la altarul bazilicii Sacré-Cœur din Paris CULTURĂ

33 File de istorie Biografiile episcopilor şi arhiepiscopilor (III) 34 Idei pentru timpul liber 35 Sacralitatea în artă ETCETERA

28 De ce să mergem la vot

36 Anunțuri

22

28

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 11/2019

ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București, împlinește 75 de ani de viață pe 6 noiembrie 2019. Cu această ocazie, ne alăturăm ES Cornel Damian, Episcop Auxiliar de București, tuturor preoților și credincioșilor din Arhidieceza de București pentru a-i adresa urările noastre de caldă prețuire și recunoștință pentru grija cu care ne păstorește.

La mulți ani cu binecuvântare din partea lui Dumnezeu!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Mesajul redacției Editorialul cu care se deschide numărul din noiembrie are în centrul său Ziua Mondială a Săracilor. „Nu este nevoie de lucruri extraordinare: o vizită făcută unui bătrân care trăieşte în singurătate, o privire caldă și un zâmbet oferite unei persoane care se luptă cu dificultăţile vieţii.”

Rubrica Focus tratează despre Papa Francisc - pelerin în Orientul Îndepărtat și lansează un îndemn: „Trezește-te, Europa”. Rubrica Îngerii Romei ne prezintă îngerii care se află „mereu în așteptarea de a fi invocați”. În paginile Suflet tânăr găsim subiecte precum „O întâlnire sublimă” sau „Cum te raportezi la suferință”. Universul Familiei prin subiectul „Sfânta Liturghie pentru răposați” ne oferă o meditație asupra realității morții. Rubrica Psalmilor arată că Dumnezeu ne dă viață prin învățăturile sale. În paginile revistei se mai găsesc știri din țară, de la Vatican și din lume, anunțuri, idei pentru timpul liber. Lectură plăcută!

Iulia Cojocariu Pr. Octavian Enache Crenguța Nicolae Colaboratori

Pr. Marian Blaj Dănuț Doboș Pr. Andrei Dumitrescu Pr. Octavian Enache Liana Gehl Anca Mărtinaş Giulimondi Monica Râpeanu Claudia Stan Layout GRAFIC

Angelus Communicationis Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Tereza Petreș Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

© 2019 don Giovanni Berti | www.gioba.it

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Săracii ne permit să întâlnim fața lui Isus Cristos A III-a Zi Mondială a Săracilor

„U

neori nu trebuie mult pentru a reda speranța: este îndeajuns să ne oprim, să zâmbim, să ascultăm. Să lăsăm deoparte statisticile, pentru o zi: săracii nu sunt numere la care să ne raportăm pentru a ne lăuda cu operele și proiectele noastre. Săracii sunt persoane spre care trebuie să ne îndreptăm: sunt tineri și bătrâni singuri, pe care să-i invităm acasă pentru a servi masa împreună; bărbați, femei și copii care așteaptă un cuvânt de prietenie” (nr. 9). Sunt cuvintele Papei Francisc, din Mesajul pentru Ziua Mondială a Săracilor, care se va celebra pe 17 noiembrie, în duminica ce

precedă Solemnitatea lui Cristos Regele Universului.

Tema centrală a acestei Zile Mondiale este „Speranța celor săraci nu va pieri în veac” (Ps 9,19) și, folosindu-se de cuvintele psalmistului, Papa Francisc schițează un portret al săracului: omul care „se încrede în Domnul” pentru că are certitudinea că nu va fi părăsit niciodată, omul care are o relație de afecțiune și de iubire cu Dumnezeu. În această perspectivă, Mesajul ne invită să reflectăm asupra a două realități: noi forme de sărăcie cu care ne confruntăm în fiecare zi și acțiunile concrete ale celor care, prin mărturia lor, sunt chemați să ofere speranță.

Astfel, sunt amintite câteva dintre

multiplele forme de sărăcie de astăzi: familii nevoite să-și părăsească țările lor în căutarea unui trai mai sigur și mai demn; tineri, unii dintre ei foarte bine pregătiți, în căutarea unui loc de muncă, a unei realizări profesionale; orfani care și-au pierdut părinții în diverse acțiuni violente sau au fost despărțiți în mod brutal de aceștia; imigranți, victime ale atâtor interese ascunse, cărora le este negată solidaritatea și egalitatea, și atâtea alte victime ale atâtor forme de violență și abuz, ale sărăciei și marginalizării. „De atâtea ori – spune Sfântul Părinte – vedem săraci la gropile de gunoi adunând deșeuri și resturi, pentru a găsi ceva de mâncare sau de îmbrăcat. Deveniți ei înșiși parte NOIEMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

3

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

a unei gropi de gunoi omenești, sunt tratați ca niște rebuturi… S-a ajuns chiar la teoretizarea și realizarea unui concept ostil menit să-i îndepărteze inclusiv de pe străzi, singurul loc care le mai rămăsese” (nr. 2).

Ca o consecință a acestor realități dure, Sfântul Părinte ne propune o reflecție asupra angajării concrete a creștinilor și a tuturor celor care prețuiesc solidaritatea cu cei săraci, angajare pe care suntem chemați să o manifestăm nu numai cu ocazia acestei Zile Mondiale, ci și în viața obișnuită de fiecare zi. Este vorba de o angajare care „nu constă numai în inițiative de asistență, care deși sunt lăudabile și necesare, trebuie să ne facă pe fiecare să acordăm tot mai mult o atenție deplină fiecărei persoane în dificultate pe care o întâlnim” (nr. 7).

Astfel, Papa Francisc revine asupra unei teme la care ţine foarte mult: „Săracii au nevoie înainte de toate de Dumnezeu, de iubirea sa ce devine vizibilă prin persoane sfinte care trăiesc împreună cu ei, care prin simplitatea vieţii exprimă şi scot în evidenţă forţa iubirii creştine. Dumnezeu se foloseşte de atâtea modalităţi şi de instrumente infinite pentru a ajunge la inima persoanelor. Desigur, săracii se apropie de noi şi pentru că le împărţim hrană, dar ceea ce au nevoie cu adevărat înseamnă mai mult decât o farfurie de mâncare caldă sau de un sandviş pe care li-l oferim. Săracii au nevoie de mâinile noastre pentru a se ridica din nou, de inimile noastre pentru a simţi din nou căldura afectivă, de prezenţa noastră pentru a depăşi singurătatea. Au, pur şi simplu, nevoie de iubire” (nr. 8).

Creștinul este martor al speranței și în contextul unei societăți consumiste. Papa ne invită, astfel, să descoperim bunătatea din inima 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2019

Săracii au nevoie de mâinile noastre pentru a se ridica din nou, de inimile noastre pentru a simţi din nou căldura afectivă, de prezenţa noastră pentru a depăşi singurătatea.

Au, pur şi simplu, nevoie de iubire.

(Papa Francisc)

săracilor și să fim „atenți la cultura lor și la modurile lor de a se exprima, pentru a putea începe un adevărat dialog fratern” (nr. 8).

Pentru a reda speranță, nu este nevoie de lucruri extraordinare: o vizită făcută unui bătrân care trăieşte în singurătate, o privire caldă și un zâmbet oferite unei persoane care se luptă cu dificultăţile vieţii, un gest de compasiune. Săracii, aşa cum ne aminteşte Papa Francisc, „ne mântuiesc pentru că ne permit să întâlnim chipul lui Isus Cristos” (nr. 9). Pentru unii poate părea lipsită de sens convingerea că sărăcia și lipsurile pot avea o forță mântuitoare. Să ne amintim însă cuvintele Sfântului Paul: „Nu mulți sunt înțelepți după trup, nu sunt mulți

puternici, nu sunt mulți de neam ales, însă Dumnezeu a ales cele nebune ale lumii, ca să-i facă de rușine pe cei înțelepți. Dumnezeu a ales cele slabe ale lumii, ca să le facă de rușine pe cele puternice.

Dumnezeu a ales cele de jos ale lumii și disprețuite, ba chiar cele ce nu sunt, ca să le distrugă pe cele ce sunt, așa încât nimeni să nu se poată mândri înaintea lui Dumnezeu” (1Cor 1,26-29).

Nu întâmplător, Sfântul Părinte evocă în Mesajul pentru Ziua Mondială a Săracilor figura unui mare apostol al săracilor: Jean Vanier (1928-2019), fondator al Comunității Arca și al asociaţiei „Credinţă şi lumină”, care a fost de opt ori la București. „Jean Vanier – spune Papa – a primit de la Dumnezeu darul de a-și dedica toată viața fraților cu grave dizabilități, pe care adesea societatea tinde să-i excludă… Cu entuziasmul său a știut să adune în jurul său atâția tineri, bărbați și femei care, implicându-se zilnic, au dăruit iubire și au redat zâmbetul atâtor persoane fragile și cu dizabilități, oferindule o adevărată arcă de salvare de la marginalizare și singurătate” (nr. 6).

Biserica și fiecare creștin în parte nu pot să rămână indiferenţi în faţa acestor drame, şi ca atare chemarea de a merge în întâmpinarea celui sărac este urgentă. Suntem provocaţi să ieşim din individualismul care ne închide în noi înşine şi în propriile noastre exigenţe, schimbândune mentalitatea, ascultând strigătul de ajutor care nu poate fi ignorat.

Mântuitorul ne asigură: „Adevăr vă spun: tot ceea ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei mai mici, mie mi-aţi făcut” (Mt 25,40).

PS Cornel Damian Episcop auxiliar de București

VATICAN

@PONTIFEX

DIN CUVINTELE PAPEI

Speranța noastră în Dumnezeu este ca o ancoră fixă în ceruri Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Isus a făcut ca moartea să nu aibă ultimul cuvânt: cei care cred în El vor fi transformați de iubirea milostivă a Tatălui pentru o viață veșnică și binecuvântată.

Suntem cu toții mici și lipsiți de apărare în fața misterului morții, dar ce har dacă în acel moment păstrăm în inimile noastre flacăra credinței!

Sfinții au găsit secretul fericirii autentice, care este ascuns adânc în suflet și își are sursa în iubirea lui Dumnezeu.

În acest cimitir sunt cele trei dimensiuni ale vieții: amintirea, speranța și luminile care să ne conducă pe cale pentru a nu greși drumul, […] Fericirile.

Amintirea ne face să înțelegem că nu suntem singuri, suntem un popor: un popor care are istorie, care are trecut, care are viață. Nu este ușor a comemora. Nouă, de atâtea ori, ne vine greu să ne întoarcem înapoi cu gândul la ceea ce s-a întâmplat în viața mea, în familia mea, în poporul meu… Însă astăzi este o zi de amintire, amintirea care ne duce la rădăcini.

Este și o zi de speranță: lectura a doua ne-a arătat ce ne așteaptă. Un cer nou, un pământ nou și cetatea sfântă Ierusalim, nouă. […] Ne așteaptă frumusețea… Amintire și speranță, speranță de a ne întâlni, speranță de a ajunge acolo unde este Iubirea care ne-a creat, unde este Iubirea care ne așteaptă: iubirea de Tată.

(Predică – 2 noiembrie 2018)

Viața este o chemare continuă de a ieși: din sânul mamei, din casa în care ne-am născut, din copilărie și din tinerețe la vârsta adultă, până la ieșirea din această lume.

Evanghelia amintește sensul acestei ieșiri continue care este viața: a merge în întâmpinarea Mirelui. Întâlnirea cu Isus, Mirele care „a iubit Biserica și s-a dat pe sine însuși pentru ea”, dă sens și orientare vieții. Este finalul care luminează tot ce a fost înainte. Așadar, viața […] este timpul dăruit nouă pentru a crește în iubire.

Nu trebuie uitat firul care unește toată țesătura: așteptarea Mirelui.

Centrul nu poate decât să fie o inimă care-l iubește pe Domnul. [...]

Esențial în viață este ascultarea de glasul Mirelui. El ne invită să-l întrevedem în fiecare zi pe Domnul care vine și să transformăm fiecare activitate într-o pregătire pentru nunta cu El. (Predică – 3 noiembrie 2018)

Celebrăm astăzi solemnitatea Tuturor Sfinților. Amintim astfel nu numai pe cei care au fost proclamați sfinți în cursul istoriei, ci și pe atâția frați ai noștri care au trăit viața lor creștină în plinătatea credinței și a iubirii printr-o existență simplă și ascunsă.

Celebrăm deci sărbătoarea sfințeniei. Acea sfințenie care, uneori, nu se manifestă în mari opere sau în succese extraordinare, ci care știe să trăiască fidel și zilnic exigențele botezului. O sfințenie făcută din iubire față de Dumnezeu și față de frați. [...] Ce îi caracterizează pe sfinți este că sunt cu adevărat fericiți. Au descoperit secretul fericirii autentice, care locuiește în adâncul sufletului și își are izvorul în iubirea lui Dumnezeu. Fericirile sunt calea lor, ținta lor, spre patrie. Fericirile sunt profilul lui Cristos și, prin urmare, al creștinului.

(Predică – 1 noiembrie 2016) NOIEMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

5

VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

Decorația Pro Ecclesia et Pontifice

Timpul Creației

La 1 octombrie, în cadrul unei reuniuni a Dicasterului pentru Comunicare au fost conferite decorații angajaților merituoși, iar anul acesta printre ei s-a numărat și Anca Mărtinaș.

C

olaboratoarea noastră la Actualitatea creștină, Anca Mărtinaș, care în prezent lucrează pentru Redacția în limba română la Radio Vatican, a fost decorată cu Crucea Pro Ecclesia et Pontifice. În fiecare an în sărbătoarea Arhanghelului Gabriel câțiva angajați merituoși ai Dicasterului pentru Comunicare primesc decorații.

Crucea Pro Ecclesia et Pontifice este o decorație a Sfântului Scaun și o distincție de onoare care a fost introdusă de Papa Leon al XIII-lea la 17 iulie 1888, odată cu scrisoarea apostolică Quod Singulari Dei Concessu, pentru a marca aniversarea a cincizeci de ani de preoție.

Aceasta este conferită celor care se disting prin munca lor pentru Biserică și persoana Pontifului Roman. Medalia este formată dintr-o cruce în formă de floare de crin, având la origine în centru imaginea lui Leon al XIII-lea. Această

Papa Francisc a participat la o celebrare despre Creație, în 4 octombrie.

S

imagine a fost înlocuită de Paul al VI-lea cu cea a Sfinților Petru și Paul. Pe verso se găsește stema papală înscrisă într-un cerc și textul Pro Deo et Pontifice. Panglica galben cu alb reia culorile steagului Cetății Vaticanului.

ărbătoarea Sfântului Francisc de Assisi a marcat încheierea „Timpului Creației” care a început la l septembrie, în Ziua Mondială de rugăciune pentru Creație. La celebrare au participat călugări franciscani și reprezentanți indigeni din Amazonia, care au interpretat un dans ritual având ca temă natura.

Cu această ocazie Papa Francisc a plantat și a udat un stejar verde care provenea din Assisi, cu lopeți de pământ adus din diverse părți ale lumii: Amazonia, India, din pământurile migranților etc. De asemenea, Sfântul Părinte a consacrat Sinodul despre Amazonia Sfântului Francisc.

Un nou observator permanent La 21 septembrie, Papa a numit un nou observator permanent al Sfântului Scaun la Consiliul Europei, Mons. Marco Ganci.

N

oul trimis special și observator permanent îl înlocuiește pe Mons.

Paolo Rudelli, care a fost ridicat la rangul de arhiepiscop și nunțiu apostolic. Statutul de observator a fost acordat Sfântului Scaun la 7 martie 1970 de către Consiliul Europei. Relațiile oficiale datează din 1962.

Instituit la 5 mai 1949, Consiliul Europei este o organizație internațională formată din 47 de state. Sediul său este la Strasbourg, în Franța.

6

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2019

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Amintiri subterane Catacombele romane pe înţelesul tuturor L’Osservatore Romano, 12 octombrie 2019

O

călătorie în adâncurile pământului, pe numeroasele străzi care se înghesuie în subteranele Romei, ne dezvăluie un oraş nebănuit ale cărui nesfârşite nişe, cripte, capele, inscripţii şi mici obiecte lăsate în dar pentru morţi mărturisesc şi afirmă măreţia creştinismului timpuriu.

Această lume ascunsă, dar sugestivă, este descrisă de Fabrizio Bisconti, superintendent arheologic al catacombelor, în cartea Le Catacombe per i bambini („Catacombele pentru copii”). Albumul îşi poartă cititorii prin reţeaua complexă de coridoare a „oraşului morţilor vii”, cum îl descrie Cardinalul Gianfranco Ravasi, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Cultură. „Vii”, pentru că urmele acelor primi creştini stăruie încă vii aici, dar ca într-o letargie, aşteptând învierea trupurilor din Ziua de Apoi, când „morţii se vor ridica din morminte rechemaţi la viaţă de Creatorul lor; pentru a trăi veşnic cu El”. Tema morţii – prezentă în mintea celor mici – este tratată edificator, cimitirul în sine eliberându-se de obişnuita conotaţie sumbră şi devenind un loc senin, de tranziţie, „de odihnă”, cum învaţă teologia creştină.

Narând istoria dificilă a primilor purtători fideli ai mesajului de iubire şi fraternitate adus de Cristos, călătoria prin catacombe urmăreşte dezvoltarea şi răspândirea creştinismului în etapele sale timpurii. Aceste locuri de înmormântare, în genere

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

Simpozion istoricoteologic

ocolite de cei vii, au devenit puncte de întâlnire pentru tânăra comunitate creştină, lăcaşuri de cult şi celebrare a Liturghiei. Aici, prin credinţa în Cel Înviat, pomenirea celor dragi şi dragostea pentru Dumnezeu au învins ura şi cea mai amară violenţă, mărturia primilor creştini supravieţuind până în zilele noastre.

Pentru o mai bună cunoaştere a acestor rădăcini creştine, Comisia Pontificală pentru Arheologia Sacră a înfiinţat Ziua Catacombelor, sărbătorită pentru a doua oară la Roma în 12 octombrie 2019, când au fost deschise publicului treisprezece site-uri dintre cele mai semnificative. Evenimentul a cuprins şi iniţiative destinate copiilor şi persoanelor cu dizabilităţi, şi a culminat cu o celebrare euharistică în Biserica Sfinţilor Marcelin şi Petru, prezidată de Cardinalul Ravasi. (adaptare de Liana Gehl după Ilaria Pennacchini)

„Poate cunoaşterea trecutului să ajute prezentul demersului ecumenic?”

L

a 450 ani după revolta din Durham, care a marcat profund relaţiile dintre papalitate şi regatul Angliei, Universitatea din Durham, Centrul de Studii Catolice şi Centrul de Studii Anglicane „Michael Ramsey” au organizat simpozionul „De la rebeliune la reconciliere: relaţii anglicane-catolice din 1569 până în prezent. Perspective regionale, naţionale şi internaţionale”.

Conferinţa a propus o lectură a relaţiilor dintre anglicani şi catolici de-a lungul secolelor, acordând o atenţie deosebită evenimentelor care au alimentat dialogul ecumenic din secolul al XX-lea.

NOIEMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

7

FOCUS călătorii apostolice

F Papa francisc

pelerin în Orientul Îndepărtat În perioada 19-26 noiembrie, Papa Francisc va efectua o vizită apostolică în două ţări asiatice cu o îndelungată tradiţie culturală şi cu o istorie bogată: Thailanda şi Japonia.

S

fântul Părinte a anunţat încă din luna ianuarie a acestui an, în cadrul Zilelor Mondiale ale Tineretului de la Panama, intenţia sa de a efectua o călătorie apostolică în Japonia şi de a vizita continentul asiatic, renumit pentru varietatea deosebită a tradiţiilor sale culturale şi religioase. Vizita apostolică în aceste state devine a patra pe care Papa Francisc o efectuează în estul continentului asiatic. În această regiune, Papa a efectuat până acum o călătorie apostolică în Coreea de Sud (2014), una în Sri Lanka şi Filipine (2015) şi alta în Myanmar şi Bangladesh (2017).

8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2019

THAILANDA

20-23 noiembrie 2019

Călătoria în Thailanda se desfăşoară în perioada 20-23 noiembrie şi va coincide cu aniversarea a 350 de ani de la înfiinţarea „Misiunii din Siam” de către Papa Clement al IXlea, care a avut ca scop o mai bună coordonare a activităţii misionare din acele locuri. Sf. Ioan Paul al IIlea a vizitat Thailanda în 1984, fiind primul Suveran Pontif care a păşit pe acest pământ încărcat de istorie.

Religia preponderentă este budismul, iar catolicii sunt o minoritate în Thailanda, reprezentând mai puţin de 2% din populaţie. Întâlnirea

orţa evanghelizatoare a Bisericii voastre, care-i provine şi din faptul că a fost Biserică de martiri şi mărturisitori ai credinţei, este un mare bun de păstrat şi dezvoltat. Se impune ca Biserica din Japonia să reînnoiască alegerea pentru misiunea lui Isus şi să fie sare şi lumină.

Papa Francisc

cu credincioşii din Thailanda, dar şi cu toţi oamenii de bunăvoinţă din această ţară, reprezintă un moment de rememorare a istoriei acestei ţări, care nu a fost ocolită de epoci de criză şi suferinţă. Printre momentele importante ale istoriei recente a Thailandei, merită amintită Revoluția din 1932, în mare măsură fără vărsare de sânge, care a condus la o monarhie constituțională.

Cunoscută la început ca Siam, țara și-a schimbat denumirea prima dată în Thailanda în 1939 și definitiv în 1949, după o reîntoarcere la vechiul nume timp de trei ani după al Doilea Război Mondial. În timpul conflictului, Thailanda a fost într-o alianță dezavantajoasă cu Japonia; trăgând învățăminte din această experiență a istoriei, Thailanda a devenit un aliat al SUA. Au urmat apoi o serie de lovituri de stat, dar

FOCUS

țara a progresat către democrație începând cu anii 1980, fiind acum într-un parcurs continuu de dezvoltare, datorat în mare măsură turismului înfloritor.

Papa va ajunge la Bangkok, capitala ţării, în seara zilei de 19 noiembrie, iar întregul program este prevăzut a se desfăşura numai în acest oraş. Printre etapele acestei vizite se numără întâlnirea cu Patriarhul budist la templul Wat Ratchabophit Sathit Maha Simaram, cu personalul medical şi pacienţii spitalului St. Louis.

Punctul culminant îl va reprezenta Sfânta Liturghie celebrată de Papa Francisc pe Stadionul Naţional şi la Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Bangkok, unde sunt aşteptaţi în chip deosebit tinerii.

jAPONIA

23-26 noiembrie 2019

În Japonia, cunoscută şi sub numele de Ţara Soarelui Răsare, Papa se va afla în perioada 23-26 noiembrie şi va merge în capitala Tokyo, unde va avea întâlniri cu oficialii acestei ţări, cu episcopatul şi clerul, precum şi cu credincioşii. Puţini ştiu că în Japonia, când era tânăr, viitorul Papă Francisc visa să meargă ca misionar iezuit. „Abia aşteptăm ca Sfântul Părinte să ne poată vizita. Va fi o mare ocazie pentru noi, catolicii din Japonia, pentru a întări zelul nostru misionar şi înţelegerea unităţii ca trup unic al lui Cristos”, afirma pentru publicaţia Vatican Insider Tarcisius Isao Kikuchi, arhiepiscop de Tokyo. Acelaşi prelat japonez afirma că „faţă de vizita lui Ioan Paul al II-lea, care a fost în Japonia în 1981, există o diferenţă relevantă. Atunci erau în Japonia mai puţin de jumătate de milion

de catolici. Astăzi există tot atâţia care trăiesc în ţinutul nipon ca expatriaţi, mulţi din Filipine, dar şi numeroşi latinoamericani, africani şi europeni. Cu aceşti catolici migranţi, care astăzi sunt un patrimoniu preţios al Bisericii catolice japoneze, trebuie să cultivăm spiritul de unitate”.

Printre întâlnirile programate la Tokyo, Papa se va întâlni şi cu supraviețuitori ai seismului nimicitor care a devastat nord-estul Japoniei în martie 2011.

Un moment deosebit al călătoriei apostolice îl constituie vizita în cele două oraşe lovite de bombele atomice la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial – Hiroshima şi Nagasaki. Cu ocazia vizitei în aceste locuri, Papa va aprinde „Făclia Păcii”, adusă de la Vatican, la Nagasaki Peace Park și Hiroshima Peace Memorial Park, şi va reafirma pericolul folosirii greşite şi nedrepte a energiei atomice ca armă de distrugere în masă, în cadrul unui discurs pe care Suveranul Pontif îl va adresa la Nagasaki. Tot în acest oraş, Papa va aduce un „tribut Sfinţilor Martiri” în cadrul unui moment comemorativ la Monumentul martirilor, construit pe dealul Nishizaka, în vreme ce la Hiroshima va fi organizată o „Întâlnire pentru pace”.

Demn de remarcat este faptul că în ambele ţări, Suveranul Pontif a ţinut să aibă programate întâlniri private cu membrii Societăţii lui Isus, aşa cum a făcut în toate celelalte călătorii apostolice de până acum.

Dorinţa Papei Francisc de a vizita aceste ţări asiatice face parte din iniţiativa sa de a intensifica dialogul cu alte religii pentru a promova pacea mondială.

THAILANDA

P

entru călătoria apostolică din Thailanda a fost aleasă o imagine stilizată a unei corăbii, aluzie la misionarii veniţi aici în trecut, însoţită de chipul Papei şi de inscripţia aniversarului de 350 de ani de la înfiinţarea „Misiunii Siamului” din această ţară.

JAPONIA

L

ogoul călătoriei apostolice în Japonia reprezintă o imagine stilizată a „Făcliei păcii” pe care o va aduce Papa aici, însoţită de îndemnul „A ocroti orice viaţă”. Este şi dorinţa personală a Papei ca vizita în Japonia să fie un imn dedicat vieţii şi păcii.

Text: Pr. Andrei Dumitrescu NOIEMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

9

FOCUS EVENIMENT

„V

rem să dăm un mesaj de speranță Europei obosite și spunem cu putere: Trezește-te, Europa! În diferite istorii și tradiții, în provocările vechi și noi, sunt elemente de speranță: printre acestea, sfinții și mucenicii țărilor noastre, torțe arzânde care încurajează prezentul și anunță viitorul. Acestea strălucesc ca stelele din cer.”

Adunarea plenară a CCEE, octombrie 2019 (sursa foto: www.ccee.eu)

„Trezește-te, Europa!”

Episcopii europeni îndeamnă la redescoperirea rădăcinilor comune

În perioada 3-6 octombrie, la Santiago de Compostela s-a desfășurat Adunarea plenară a Consiliului Conferinţelor Episcopale din Europa. Mesajul episcopilor este unul de speranță şi de încurajare la descoperirea rădăcinilor comune ale Europei.

Î

ntre 3 și 6 octombrie, la Santiago de Compostela, „locul cu un înalt simbolism pentru redescoperirea marii bogății a Europei”, s-a desfășurat Adunarea plenară a Consiliului Conferinţelor Episcopale din Europa.

La această Adunare plenară au participat preşedinţii episcopatelor din Europa, printre ei numărându-se și IPS Ioan Robu, preşedintele Conferinţei Episcopilor din România. În documentul final redactat cu această ocazie, episcopii 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2019

le adresează cetăţenilor europeni un mesaj de încredere în viitor şi îi încurajează să descopere rădăcinile lor comune: „Trezește-te, Europa!”

Documentul face referință la „întrebările existențiale care se află în profunzimea inimii omului și care nu dispar niciodată”. Este nevoie de un nou imbold dat unui continent care este plin de contradicţii, în care există dorinţa de Dumnezeu şi o profundă fragilitate a vieţii creştine; în care dorinţa unei vieţi fondate pe Evanghelie se confruntă cu slăbiciunea eclezială;

în care dorinţa de fericire statornică se confruntă cu pierderea sensului adevărului obiectiv.

Iar această trezire este strâns legată de mărturia numeroaselor persoane sfinte care au putut indica prin viața lor un drum de lumină către o trezire spirituală, ele fiind „făclii aprinse care aduc încurajare prezentului şi vestesc viitorul”.

Nota călăuzitoare a documentului este una pozitivă și încurajatoare, care vede Europa capabilă să promoveze un umanism reînnoit, o Europă care este în măsură să dialogheze și să integreze diferitele culturi, care are suficiente resurse ca să scoată în evidență acele valori pentru care a luptat mult, și anume drepturile și demnitatea persoanei.

Această speranță se bazează pe credinţa în Cristos, Mântuitorul omului şi al lumii, în care întrebările omului își găsesc un răspuns și a cărui apropiere îi face pe cei care-l primesc disponibili să asculte, să iubească şi să se pună în slujba semenilor lor.

Text: Pr. Octavian Enache

FOCUS minister și mister

„... cu autoritatea Domnului nostru Isus Cristos, a Sfinților Apostoli Petru și Paul și a Noastră... declarăm și definim Sfinți pe Fericiții... (numele lor)... și îi înscriem în Catalogul Sfinților, stabilind ca în toată Biserica să fie onorați cu devoțiune între Sfinți. În numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt.” (fragmente din formula de canonizare folosită pe 13 octombrie 2019) Liturghia de Canonizare, 13 octombrie 2019, Piața Sfântul Petru, Roma

PAPA de la ROMA: Minister și Mister Beatificări și canonizări

Meditând asupra slujirii urmașului Sfântului Petru în diferitele sale modalități de exercitare, observăm un aspect al misiunii magisteriale: beatificarea și actul solemn al canonizării.

P

e data de 13 octombrie, Papa Francisc a pronunțat formula canonizării pentru cinci fericiți pentru care Dumnezeu a dovedit că sunt în Paradis. Actul canonizării este unul solemn și implică autoritatea pe care Sfântul Părinte o are în prezent în Biserică, în calitatea sa de Vicar al lui Cristos și succesor al Sfântului Petru.

Beatificarea de care s-au bucurat cei cinci, cu mai mult sau mai puțin timp în urmă, fusese un act prin care Papa permitea bisericilor locale, care au cerut acest lucru, să instituie cultul lor acolo unde s-au

remarcat prin sfințenia vieții și au demonstrat printr-un miracol că se află în Biserica Glorioasă, putând mijloci haruri pentru cei din Biserica Luptătoare. În Scrisoarea Apostolică prin care este declarat un Fericit, Papa scrie: „... cu autoritatea Noastră Apostolică îngăduim ca Venerabilul Slujitor al lui Dumnezeu... să fie chemat de acum înainte cu numele de Fericit, iar sărbătoarea lui să poată fi celebrată...” Sfințenia este recunoscută în urma unui studiu amănunțit și este cerută părerea multor experți istorici și teologi, episcopi și cardinali.

Miracolul este, de asemenea, supus unui minuțios studiu al experților și al teologilor. Toate acestea sunt incluse în partea de început a Scrisorii Apostolice.

Pe lângă toți acești experți, Papa decide canonizarea unui fericit în cadrul unui Consistoriu, o reuniune a cardinalilor. După cum putem observa în fragmentul din formula de canonizare, verbele sunt diferite. Acestea fac apel la „părerea multor frați în episcopat”, dar mai ales la „ajutorul dumnezeiesc” pe care Papa l-a cerut. De altfel, formula a fost rostită după ce Cardinalul Angelo Becciu a cerut în numele Bisericii acest lucru, și după ce toți s-au rugat „lui Dumnezeu Tatăl Atotputernicul prin Domnul nostru Isus Cristos, prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria și a tuturor Sfinților, ca să susțină cu harul său ceea ce urmează să facă în mod solemn”. Și după Litania tuturor Sfinților, spre lauda lui Dumnezeu și spre binele Bisericii, Papa rostește formula de canonizare. Doar Sfântul Părinte are autoritatea de a o face și este de credință. (Va urma) NOIEMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

11

FOCUS ȘTIRI ARCB

Simpozion internațional

Ciofliceni

Reculegere Între 7 și 11 octombrie, un grup de 36 de preoți și un seminarist au participat la exerciții spirituale, meditațiile fiind ținute de Pr. Paul Marțiu. Această a patra serie de exerciţii spirituale dedicate preoţilor a fost organizată de Centrul pentru Cler şi Vocaţii.

Buzău

Mirul Duminică, 6 octombrie, 27 de copii şi tineri au primit sacramentul Mirului, prin impunerea mâinilor Preasfinţitului Cornel Damian, Episcop Auxiliar de București, în cadrul unei Liturghii solemne.

La Câmpulung Muscel s-a desfășurat simpozionul internațional „Apel la memorie. Victimele războaielor”.

O

rganizat de Centrul de Cercetări Istorice „Preotul Cotenescu I. Gheorghe”, simpozionul a avut loc între 16 și 18 septembrie.

Deschiderea evenimentului a avut loc la sediul Protoieriei ortodoxe din Câmpulung. La ceremonie au participat Preasfinţitul Calinic, Arhiepiscop ortodox al Argeşului şi Muscelului, reprezentanţi din cadrul Ministerului Apărării Naţionale și de la diferite ambasade, profesori, academicieni și diverşi oaspeţi din România.

La eveniment a luat parte PS Cornel Damian, care a amintit în discursul său cuvintele Papei Pius al XII-lea: „Nimic nu se pierde prin pace, totul se poate pierde prin război.”

De asemenea, a arătat cum a acționat Biserica Catolică în timpul celor două războaie mondiale. După ceremonia de deschidere a simpozionului, PS Cornel Damian a participat la ceremonia de depunere de flori la Monumentul Eroilor Polonezi din cimitirul Flămânda.

București

Conferință La Centrul Sf. Petru și Andrei din București, în cadrul conferințelor lunare, a avut loc pe 2 octombrie conferința „Adieu à l’anthropologie.

Quelques réflexions sur la fin de l’altérité radicale” (Adio antropologiei. Câteva reflecții asupra sfârşitului alterităţii radicale) susţinută de Claude Karnoouh, antropolog.

12

Centrul Pedro Arrupeevenimente

În data de 29 septembrie, la Centrul Pedro Arrupe s-au desfășurat trei evenimente.

P

rimul eveniment: a început cursul de limba română pentru comunitatea de filipinezi din București. Al doilea eveniment: pentru a marca Ziua Mondială a Migranților și a Refugiaților, treizeci de persoane consacrate s-au rugat împreună cu șase cetățeni români de origine africană, care după aceea au împărtășit din experiența integrării lor în țară. A urmat o agapă.

Al treilea eveniment: Echipa locală a Vieții Consacrate din Arhidieceză a prezentat programul întâlnirilor și al evenimentelor pentru anul 20192020, având în vedere și programul pastoral al Bisericii locale și al Centrului Diecezan pentru Pastorația Tineretului. (www.iezuiti.ro)

Liturghie - migranți și refugiați În data de 28 septembrie, în Catedrala Sf. Iosif s-a celebrat o Liturghie pentru a marca Ziua Mondială a Migranților și a Refugiaților.

L

iturghia a fost prezidată de Mons. Miguel Maury Buendía. La celebrare a luat parte și ÎPS Ioan Robu. La această liturghie au participat preoți din București, persoane consacrate și credincioși laici, alături de persoane provenind din alte țări, „aducându-ne aminte că noi toți suntem în trecere prin lumea aceasta”. Ziua Mondială a Migranților și a Refugiaților a fost celebrată anul acesta pe 29 septembrie și a avut ca temă „Nu este vorba numai de migranţi, este vorba despre noi toți”.

Adaptare după www.angelus.com.ro

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2019

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Întâlnirea familiilor la Târgu Lăpuș Parohia greco-catolică din Târgu Lăpuș a găzduit pe 21 septembrie ediția a opta a Sărbătorii Familiilor din Eparhia de Cluj-Gherla.

L

Săptămână socială Între 19 și 22 septembrie a avut loc la Slănic Moldova a VIII-a ediție a Săptămânii Sociale pentru Studenți.

T

a eveniment au luat parte preoți, familii și doi episcopi: Preasfințitul Florentin Crihălmeanu, Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, și Preasfințitul József-Csaba Pál, Episcop romano-catolic de Timișoara, responsabil cu pastorația familiei în cadrul Conferinței Episcopilor din România. Tema actualei ediții a fost: „Să mergem împreună ca să-l putem mărturisi pe Cristos lumii”, și a fost o invitație la a continua reflecția asupra vizitei Sfântului Părinte în România, care a prilejuit beatificarea celor șapte episcopi greco-catolici. Programul a început cu Sfânta Liturghie, în cadrul căreia cei doi episcopi și-au adresat mesajul și cuvântul de învățătură.

ema dezbătută a fost „Paradoxul valorilor. Virtuțile creștine – izvorul progresului socio-cultural”. În cadrul conferințelor au fost abordate teme precum: „valorile creștine în raport cu noile tehnologii”; „Biblia ca valoare paradoxală”; „Plăsmuirea vieții între valori trecătoare și valori permanente”; „Ascunși sub ochii noștri”.

Pornind de la aceste conferințe, studenții au fost împărțiți în grupuri, fiecare grup meditând asupra unei teme, și anume viața, libertatea, credința și iubirea.

Concluzia finală a fost: viața trăită în libertate și credință conduce la iubire. (www.ercis.ro)

Programul a mai cuprins mărturii din partea unor familii, ateliere pe teme de lucru. De asemenea, au fost decernate mai multe diplome familiilor care aniversau un anumit număr de ani de căsătorie. Cu această ocazie parohia din Târgu Lăpuș a primit spre păstrare o relicvă a Fericitului Iuliu Hossu. (www.eparhiaclujgherla.ro)

Eritreea

Rusia

Franța

Protest al episcopilor

Centru catolic pentru tineret

Proteste la Paris

Episcopii au protestat printr-o scrisoare adresată ministrului eritreean al instrucției publice împotriva naționalizării școlilor, care urmează după cea a structurilor sanitare. Episcopii văd în acest fapt o manifestare a urii față de credință și religie. Episcopii au încheiat spunând că „consideră orice acțiune care se împotrivește misiunii drept o încălcare a libertății Bisericii și a drepturilor ei. Biserica va continua să caute dreptate din partea celor care dețin puterea”.

La 19 octombrie, la Moscova s-a deschis Centrul diecezan pentru tineri. Obiectivele acestui centru sunt acelea de a-i invita pe tineri să cunoască provocările realității și de a-i însoți în căutarea unui loc în viață, în slujirea Bisericii și a societății în care trăiesc. De asemenea, se va urmări crearea unui spațiu al tinerilor în care aceștia să se întâlnească atât între ei, cât și cu alte grupuri de tineri, dar și oferirea de sprijin informativ pentru activitățile lor.

Cel puțin 42.000 de persoane au protestat duminică la Paris împotriva unui proiect de lege care ar permite accesul femeilor singure și al cuplurilor lesbiene la fertilizarea in vitro. Mai mulți episcopi francezi au luat poziție împotriva proiectului de lege. Acesta ar face femeile sub 43 de ani eligibile pentru inseminare artificială și patru runde gratuite de tratament FIV și ar permite tuturor copiilor concepuți prin FIV să afle identitatea tatălui biologic. (www.catholica.ro) NOIEMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

13

Biserică și societate BIOETICĂ

Donarea și transplantul de organe Text: Monica Râpeanu

D

acă la începutul secolului al XX-lea cercetătorii își puteau doar imagina ce ar însemna donarea și transplantul de organe, la sfârșitul aceluiași secol nu existau suficiente organe disponibile pentru acele persoane care ar fi putut fi ajutate prin transplant.

Astăzi, progresul și răspândirea medicinei transplanturilor permit îngrijirea și vindecarea multor bolnavi. Pentru pacienții care suferă de insuficiență renală, de exemplu, transplantul de rinichi nu numai că are cel mai bun rezultat în ceea ce privește supraviețuirea și starea de sănătate, dar este, de asemenea, soluția cea mai puțin costisitoare.

Merită aici amintit faptul că actualele dezbateri etice în jurul medicinei transplanturilor sunt complet diferite de cele din prima „eră” a donării de organe. În practică, sunt 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2019

posibile astăzi atât donări și transplanturi de țesut, cum ar fi oasele, pielea, corneea, valvele cardiace, măduva osoasă, celulele din pancreas care produc insulină, dar și de organe, cum ar fi inima, plămânii, rinichii, pancreasul și ficatul (cf.

Manual of Catholic Medical Ethics, ed. W.J. Eijk & al., Connor Court Publishing, Ballarat, 2014).

Magisteriul Bisericii Catolice a luat, în numeroase ocazii, o poziție general pozitivă în ceea ce privește donarea de organe. Adresându-se la 14 mai 1956 delegaților Asociației italiene de donatori de cornee și ai Uniunii italiene a orbilor, Papa Pius al XII-lea spunea că decizia de a destina trupul neînsuflețit al unei persoane unor scopuri utile, acceptabile din punct de vedere moral și chiar nobile, „nu trebuie condamnată, ci justificată în mod pozitiv”. În Catehismul Bisericii Catolice,

precum și în diferite discursuri atât ale Sfântului Ioan Paul al II-lea, cât și ale Papei Benedict al XVI-lea, donarea de organe este descrisă ca fiind un act de caritate și solidaritate. În enciclica Evangelium vitae (1995), paragraful 86, Ioan Paul al II-lea scria despre gesturile eroice care proclamă și celebrează valoarea inestimabilă a vieții, amintind că „Printre aceste gesturi merită o apreciere deosebită dăruirea de organe, săvârșită în forme acceptabile din punct de vedere etic, pentru a oferi o posibilitate de însănătoșire și chiar de viață unor bolnavi altfel lipsiți de speranță.”

Prelevarea de organe în transplanturile de la o persoană la alta se poate face de la un donator viu sau mort. În primul caz, conform Catehismului Bisericii Catolice, prelevarea este legitimă cu condiția ca „pericolele și riscurile fizice și psihice la care se expune donatorul să fie proporționate cu binele urmărit pentru destinatar” (nr. 2296). În paragraful nr. 2301 se menționează că donarea unor organe după moarte „este legitimă și poate fi meritorie”.

Magisteriul a avut grijă să ofere o serie de clarificări privind condițiile pentru donarea și transplantul de organe. Pe scurt, aceste condiții includ în primul rând: 1. respectul pentru rămășițele pământești ale decedatului de la care pot fi prelevate anumite organe; 2. libera alegere și, de asemenea, consimțământul/acordul informat, explicit și liber exprimat al donatorului viu sau al celui decedat – ambele trebuind respectate; 3. absența comercializării organelor și absența discriminării pe bază de vârstă, sex, rasă, religie, statut social sau utilitate (capacitatea de a munci sau de a fi de folos societății). Tot în Catehism (nr. 2296) citim că „transplantul de organe nu este acceptabil din punct de vedere moral, dacă

Biserică și societate

donatorul sau cei îndreptățiți nu șiau dat consimțământul explicit în această privință.”

Donarea de organe a devenit, în multe țări, o practică necesară și obișnuită deoarece salvează și îmbunătățește atât de multe vieți. În ultimele decenii, comunitatea medicală din Europa a asistat la progrese incredibile în domeniul transplantului de organe. Dar transplanturile nu pot avea loc fără actul donării. Ele au loc mulțumită donatorilor curajoși și altruiști și familiilor acestora. Darul lor neprețuit dă atâtor oameni o a doua șansă la viață!

De asemenea, realizările medicale din acest domeniu sunt posibile numai dacă există progrese semnificative și în ceea ce privește atitudinea față de donarea de organe. Fiecare țară și comunitate trebuie măcar să încerce în mod constant să sensibilizeze cu privire la donarea și transplantul de organe.

Direcția Europeană pentru Calitatea Medicamentelor și a Asistenței Medicale (European Directorate for the Quality of Medicines and Healthcare - EDQM) și Consiliul Europei organizează Ziua Europeană a Donării de Organe (European Organ Donation Day - EODD) în fiecare an într-o altă țară. De obicei, această Zi are loc în a doua sâmbătă a lui octombrie și are ca scop încurajarea dezbaterii publice și a reflecției asupra acestui subiect.

Organizatorii acestei Zile urmăresc totodată să invite comunitatea medicală și factorii de decizie politică din întreaga Europă să reflecteze asupra importanței acestei terapii de salvare a vieții.

Mai presus de toate, această Zi este o oportunitate de a-i onora pe toți donatorii și familiile lor și de a mulțumi profesioniștilor din domeniul transplantului, din întreaga Europă, a

căror muncă grea ajută la salvarea vieților și la îmbunătățirea calității vieții multor oameni. Anul acesta, Ziua Europeană dedicată donării de organe a ajuns la cea de-a XX-a ediție și a fost celebrată pe 12 octombrie, în Marea Britanie, la Londra.

Anual sunt publicate date privind donarea și transplantul de organe, țesuturi și celule la nivel european și internațional. Conform datelor din ediția din acest an a publicației Newsletter Transplant, 41.000 de pacienți au primit un transplant în 2018, în timp ce 48.000 de pacienți noi au fost înregistrați pe o listă de așteptare pentru un organ, ceea ce înseamnă că aproximativ 6 pacienți noi sunt adăugați pe o listă de așteptare în fiecare oră în UE (https://www. edqm.eu/en/news/just-released-newsletter-transplant-2019).

În România, numărul donatorilor este foarte scăzut comparativ cu alte state, în timp ce pe lista de așteptare apar noi și noi pacienți care au nevoie urgent de un transplant. Mai ales în cazul transplanturilor cardiace, uneori trec luni întregi fără ca spitalele să solicite o mobilizare pentru prelevare de cord.

Trebuie tras, prin urmare, un semnal de alarmă față de lipsa donatorilor, iar pentru a rezolva situația cu adevărat îngrijorătoare trebuie luate măsuri rapide și concrete la nivelul persoanelor care organizează activitatea medicală. Știm bine că ne confruntăm, ca și în alte domenii, cu o creștere a neîncrederii oamenilor în sistemul de la noi.

Numai o viziune clară și un plan pe termen lung ne pot salva!

CONȘTIINȚA DARULUI SUPREM „O medicină a transplanturilor corespunzătoare unei etici a donării cere din partea tuturor angajarea pentru a investi orice efort posibil în formare și în informare, așa încât să se sensibilizeze tot mai mult conștiințele spre o problematică ce cuprinde direct viața atâtor persoane. De aceea, va fi necesar să se alunge prejudecăți și înțelegeri greșite, să se risipească neîncrederi și frici pentru a le înlocui cu certitudini și garanții, în așa fel încât să permită creșterea în toți a unei conștiințe tot mai răspândite a marelui dar al vieții. […] Într-un domeniu ca acesta nu poate să existe minima suspiciune de nesiguranță și unde încă nu s-a ajuns la certitudine trebuie să prevaleze principiul de precauție. Este util pentru asta să se mărească cercetarea și reflecția interdisciplinară, în așa fel încât însăși opinia publică să fie pusă în fața celui mai transparent adevăr cu privire la implicațiile antropologice, sociale, etice și juridice ale practicii transplantului.” (fragment din Discursul adresat de Papa Benedict al XVI-lea participanților la Congresul Internațional promovat de Academia Pontificală pentru Viață despre tema donării de organe, 7 noiembrie 2008)

NOIEMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

15

Biserică și societate Îngerii Romei

Mereu în aşteptarea de a fi invocat Text: Anca Mărtinaş Giulimondi

L

a prima vedere, îngerul din imagine lasă impresia că s-ar afla în aşteptare. De pe una din arcadele bazilicii Santa Maria degli angeli e dei martiri (Sfânta Maria a îngerilor şi a martirilor) din Roma, priveşte atent la cineva, nu se ştie exact la cine. S-ar putea crede că are un rol exclusiv decorativ, însă ochii lui pătrunzători nu-i lasă indiferenţi pe vizitatorii care trec pragul bisericii construită în frigidariumul (camera rece) din Băile lui Diocleţian. În loc de adjectivul „decorativ” care, în acest caz, ar fi cel puţin limitativ, aş spune că „personajul” înaripat din imagine este sugestiv, trimiţând cu gândul la darul minunat făcut fiecăruia dintre noi de Dumnezeu pentru a ne călăuzi şi însoţi pe drumul vieţii: îngerul păzitor. În aşteptare. Aceasta este condiţia fiinţei spirituale dată nouă pentru a ne lumina, a ne călăuzi şi păzi în călătoria pământească, de când ne urcăm în trenul vieţii şi până la destinaţia finală: întoarcerea la Tatăl Ceresc. În ce fel de aşteptare, vă întrebaţi? Aşteaptă să-l interpelăm, să-l invocăm, să-i cerem ajutorul, să-l implicăm activ în viaţa noastră sau, cu alte cuvinte, aşteaptă să-i dăm de lucru, nu să-i atribuim un simplu rol decorativ, de „bibelou înaripat”.

El ne ajută şi ne protejează oricum, chiar dacă îl ignorăm, însă o legătură conştientă cu Păzitorul nostru ceresc devine cu mult mai benefică 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2019

pentru existenţa noastră zilnică, în vederea scopului ultim: Raiul. Îmi vine în minte exemplul multor sfinţi care aveau o legătură specială cu propriul înger păzitor, printre aceştia numărându-se şi Sfântul Pius din Pietrelcina (Padre Pio).

Poate cunoaşteţi deja episodul grupului de pelerini aflaţi în călătorie spre Pietrelcina pentru a-l întâlni pe Padre Pio. Veneau de departe şi erau însoţiţi de un preot care, pe parcursul călătoriei cu autocarul, le spunea pelerinilor să nu-şi imagineze că vor putea să-i vorbească personal fratelui capucin, peste măsură de solicitat, sfătuindu-i să încredinţeze propriilor îngeri păzitori misiunea de a-l contacta pentru a-i spune păsurile. Pelerinii aveau să facă întocmai şi, dimineaţa, după o noapte de rugăciune pe toată durata călătoriei, au ajuns la Pietrelcina.

Preotul însoţitor a mers în sacristie, unde avea să-l întâlnească pe Padre Pio, care, văzându-l, i-a spus mai în glumă, mai în serios: „Nu m-aţi lăsat să închid ochii toată noaptea.”

La care preotul i-a răspuns: „Nu, Padre Pio, e o greşeală. N-aveam cum să vă necăjim. Noi abia acum am ajuns.” „Voi credeţi că îngerii voştri păzitori sunt neascultători ca voi?”, avea să-i răspundă sfântul, care, întreaga noapte, primise vizita mesagerilor înaripaţi ai pelerinilor despre care v-am povestit.

De altfel, Sfântul Pius, care a scris şi o rugăciune către îngerul păzitor,

Statuie reprezentând un înger din Bazilica Santa Maria degli angeli e dei martiri, Roma

ne-a lăsat îndemnul de a utiliza preţiosul dar lăsat nouă de Dumnezeu, invocându-l astfel încât să ne lumineze şi să ne călăuzească, acesta fiind şi motivul pentru care Domnul ni l-a aşezat alături.

Iată rugăciunea Sfântului Pius din Pietrelcina către îngerul păzitor: „O, Sfinte Îngere Păzitor, ai grijă de sufletul şi de trupul meu.

Luminează-mi mintea pentru a-l cunoaşte cât mai bine pe Domnul şi pentru a-l iubi din toată inima.

Fii alături de mine în rugăciune pentru a nu-mi fi distrasă atenţia şi pentru a rămâne cât mai concentrat.

Ajută-mă cu sfaturile tale, aşa încât să văd binele şi să-l înfăptuiesc cu generozitate.

Apără-mă de atacurile duşmanului infernal şi ajută-mă la ceas de ispitiri pentru a ieşi mereu învingător.

Compensează lipsa mea de fervoare în a-i aduce cult Domnului.

Nu înceta să mă păzeşti până când nu mă vei duce în Rai, unde-l vom lăuda împreună pe Bunul Dumnezeu pentru veşnicie. Amin.”

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

O întâlnire sublimă

D

rag tânăr cititor, iată-ne ajunși în luna noiembrie, iar dacă luna octombrie a fost dedicată misiunilor, tema centrală a acestei luni este amintirea credincioșilor răposați.

La prima vedere, subiectul nu încântă, pentru că nici realitatea la care face referire nu este una încurajatoare: realitatea morții. Cred că dintre toate realitățile nefericite cu care ne provoacă viața, aceasta este una față de care am dori să ne păstrăm la distanță. Te întristează pierderea cuiva, însă ar putea să te cuprindă teama când te gândești cum te va găsi pe tine acel moment final... Și mă opresc aici cu această perspectivă. Dacă tot suntem liberi să facem alegeri, de ce nu am alege acum o altă perspectivă? Ai observat că uneori o realitate este sumbră, descurajatoare, percepută negativ, chiar dacă afară este mult soare? Aceasta deoarece ea există doar în mintea proprie, alimentată de persoana însăși. Bineînțeles, și de altcineva, care doar cu asta se ocupă: să tulbure.

Hai să alegem să vedem altfel lucrurile: „Să nu se tulbure inima voastră. Credeți în Dumnezeu, credeți și în mine. Mă duc să vă pregătesc un loc. (...) Mă voi întoarce ca să vă iau cu mine ca să fiți și voi acolo unde sunt eu” (In 14,1-3). Sunt cuvintele lui Isus adresate apostolilor la Cina cea de Taină. Isus le dorea ca o încurajare și ca o exprimare a unei dorințe de a se reîntâlni cu ei pentru a le dărui din bucuria șederii în compania Tatălui, iar bucurie mai mare ca aceasta nu poate exista.

Ei, această realitate Isus dorește să o împărtășească și cu noi la momentul potrivit. Probabil, momentul trecerii va fi unul scurt și rapid, însă întâlnirea cu Tatăl, cred, va fi sublimă, vei simți cum o așteptare a luat sfârșit, o curiozitate a fost astâmpărată. Va fi ca în acel moment în care Tatăl și-a întâlnit fiul/fiica care s-a întors acasă.

Pr. Marian Blaj, Responsabil diecezan pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex Fie ca suferințele pe care le vedeți să nu vă înspăimânte. Aduceți-le înaintea Crucifixului și în Euharistie, de unde luăm iubire răbdătoare și milostivă.

Papa Francisc

TINERII ÎNTREABĂ

Cum te raportezi tu la suferinţă?

C

u multă răbdare. Când avem în viața noastră situaţii de suferinţă fizică, spirituală sau psihică suntem pe un drum continuu de acceptare.

Când nu reuşim să facem aceasta, vom avea tendinţa să ne înfuriem. Este important să ştim care sunt resursele noastre ce ne întăresc pentru a putea face faţă. Acestea pot fi rugăciunea, meditarea cuvântului lui Dumnezeu, încurajarea prietenilor şi a familiei, o persoană care ştie să asculte bine şi căreia ne putem destăinui. Desigur, conversaţia cu un specialist din domeniul medical sau psihologic. Iată nişte modalităţi de a trăi suferinţa, scrise de teologul Ermes Ronchi: pot să o trăiesc cu răzvrătire, cu supunere că aşa îmi este soarta sau cu „o maternitate renăscută”. Acest concept se referă la deschiderea în mod voit la ceea ce suferinţa ne aduce. Să reflectez: ce anume se naşte în mine… din suferinţa trăită?

Ce este nou în viaţa mea? Ce anume mă învaţă?

Suferinţa m-a învăţat că sunt vulnerabilă, dar şi puternică. Şi că fac ce pot mai bine cu ceea ce am.

Rubrică îngrijită de Sr. Gabriela Lungu FCJ

NOIEMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

17

SUFLET TÂNĂR REPORTAJE

Voluntarii Papei Francisc la Vatican În perioada 23–25 septembrie, 55 de voluntari ai Papei Francisc de la București am participat la un pelerinaj la Roma și Vatican.

Principala ,,atracție” a acestui pelerinaj a fost audiența generală din Piața San Pietro, unde Papa ne-a dat binecuvântarea și ne-a salutat.

A

m avut parte de momente frumoase împreună și am avut ocazia să ne cunoaștem și mai bine între noi. Dar cel mai important lucru pe care l-am realizat în această plecare a fost faptul că ne-am dat seama cât de mult ne place să fim unii în preajma celorlalți.

Voi lăsa câțiva voluntari să vă spună mai multe despre experiența lor: „Am așteptat cu mare nerăbdare pelerinajul la Vatican. Am fost un grup de toate vârstele, cu care am avut bucuria de a trăi zile de har vizitând locuri sfinte. Ne-am simțit minunat alături de Sfântul Părinte Papa Francisc la audiența din Piața San Pietro. Sper să revenim cu aceeași bucurie alături de el, să simțim căldura și sfaturile lui prietenești. Ne încarcă de bunătate și iubire.”

Iulian Oanță (AFC Ghika) „M-am simțit foarte bine în mijlocul grupului de pelerini și m-am bucurat să-i observ cum se apropiau cu credință de sacramente. A fost, într-adevăr, o experiență a credinței care ne-a întărit pe mulți. O bucurie a fost și revederea Sfântului Părinte Francisc; această întâlnire m-a încurajat să merg mai departe pe drumul unei credințe ce trebuie mărturisită cu curaj.”

Pr. Marian Blaj 18

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2019

Text: Theodora Bratu

„Pelerinajul voluntarilor la Roma a fost o experiență unică. Am avut parte de trei zile minunate, în care am putut să-i cunosc mai bine pe ceilalți voluntari și cu mulți dintre ei chiar am legat prietenii. Am avut parte și de momente emoționante. În primul rând, audiența de miercuri cu Papa, pe care am avut posibilitatea să-l văd de aproape pentru a doua oară.

Un alt moment pe care l-am trăit cu mare bucurie a fost liturghia la mormântul Sfântului Petru, un loc sacru, de maximă importanță pentru pelerinajele catolice.

Am încercat să privesc obiectivele turistice prin ochii unui creștin și să simt semnificația profundă pe care o are Orașul Etern în istoria creștinismului. Am avut ocazia de a vizita Roma, dar am privit-o mereu

cu ochii unui turist. Este prima oară când m-am oprit si m-am gândit cu adevărat la persecuțiile creștinilor, la atrocitățile pe care le-au înfruntat între zidurile Colosseumului și la faptul că am umblat pe aceleași locuri unde au mers și sfinții cu sute de ani în urmă. Sunt foarte recunoscătoare lui Dumnezeu pentru răsplata pe care mi-a dat-o prin acest pelerinaj.”

Vanessa Caproni „În afara faptului că am avut minunata ocazie de a vedea și revedea locuri foarte frumoase, am învățat câte ceva: să am răbdare mai mult, cu toate că sunt o fire agitată, să iert mai mult, să vă cunosc pe toți mai mult și am descoperit oameni frumoși pe interior și pe exterior.”

Georgiana Nechita

SUFLET TÂNĂR

Să oferim iertarea noastră!

Z

ilnic sufletul nostru este învăluit de diverse emoții şi trăiri.

Mărturisesc că una dintre cele mai dificile provocări pentru mine la nivel spiritual este iertarea. Iertarea trebuie oferită atât persoanelor apropiate, cât și persoanelor străine, dar și nouă înșine. Este ușor să îi iert pe cei străini, având în vedere că nu îi cunosc. Mi se pare foarte ușor să-i iert și pe cei pe care îi iubesc, pentru că iubirea este îndelung răbdătoare, pe toate le speră, pe toate le crede, pe toate le îndură. Cel mai dificil este să îmi ofer mie iertare. Iertarea de

sine provine din iubirea de sine, iar iubirea este de la Dumnezeu. A fost important să îmi dau seama că dacă există părere de rău și dorința de a face mai bine, Isus mă iartă pentru că mă iubește și mă așteaptă mereu cu brațele deschise. Dacă Isus mă iubește, și eu trebuie să învăț să mă iubesc și să îmi iert greșelile făcute. De fiecare dată când vă vine greu să iertați, indiferent dacă este vorba de cei dragi, de un străin sau de voi înșivă, vă îndemn să vă încredeți în El și să trăiți în armonie cu iubirea Lui. (Cristina)

O lume prăfuită

V

oi prin câte sfârșituri ale lumii ați trecut? Parcă o dată pe an mai apare o profeție despre cum urmează ca lumea să se termine. A fost 2012, au fost profeții străvechi care au fost descoperite, cu scopul dual să ne ajute să ne împăcăm cu sfârșitul tragic prin a face pace cu toți cunoscuții și pe autor să se pregătească de inevitabilul final al vieții, împăcându-se cu un iaht.

Putem să ne spunem că sunt foarte mulți nebuni gata să creadă orice profeție, atât timp cât e șocantă și se potrivește la fix pe slăbiciunile lor cognitive. Dar dacă v-aș spune că există un grup de oameni care cred că sfârșitul lumii a avut deja loc, ce ați spune despre ei?

Nu mă refer la un sfârșit al lumii în sensul clasic de meteorit

care omoară toți oamenii ca pe dinozauri sau de aliniere a planetelor care ne ridică pe un plan spiritual superior. Există un sfârșit al lumii care ne zice că modul nostru de a fi este cel mai bun dintre toate care pot exista, că nu ne putem organiza într-un mod mai bun.

Adevărul este că am devenit o societate îmbătrânită, gata să iasă mereu la copiii din fața blocului să le bage cuțitul în minge. Pe sufletul nostru colectiv s-a depus un praf gros pe care nu vrem să îl îndepărtăm, pentru a nu se vedea rugina care îl mănâncă. Noi credem că orice schimbare autentică a ordinii actuale e utopică, dar adevărata utopie este că lucrurile pot continua fără să se schimbe.

Rafael Ropotă

CINEMATECA

Demain tout commence (2016)

O

distracție de o noapte poate schimba total viața unui om, mai ales atunci când rezultatul este apariția unui bebeluș și acceptarea îndatoririi de părinte.

Sinteza: Samuel duce o viață lipsită de responsabilități și evită atașamentul, până ce, într-o zi, un bebeluș de doar câteva luni îi este lăsat în brațe, acesta fiind fiica sa – Gloria. Dorește să o înapoieze mamei sale, dar călătoria sa în Londra este fără succes; astfel, se vede pus în situația de a începe o viață în doi, în familie.

Despre film: Filmul prezintă povestea unei familii compuse dintr-un tată și fiica sa care, la început, este o piedică pentru acesta și un disconfort, dar în timp, între cei doi se creează o legătură puternică ce este pusă la încercare 8 ani mai târziu, la reapariția mamei.

Recomandare: Filmul este atât o comedie, cât și o dramă. A obținut două nominalizări la Marele Premiu Internațional pentru Dublaj.

Alexandra Iacoban

NOIEMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

19

SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

Școala de voluntariat (ediția a doua)

L

Activități lunare – 2019

una aceasta, în perioada 1517 noiembrie, la mănăstirea călugărilor carmelitani din Ciofliceni se va desfășura ediția a doua din proiectul formativ început anul trecut și care a avut ca moto: „Și tu poți fi o inimă mai bună”.

Toți cursanții participanți au avut parte de activități de tip teoretic (prezentări libere, workshopuri, activități de grup etc.), dar și practic (experiențe de voluntariat în locuri specifice), cu caracter spiritual (Sfânta Liturghie, Adorație etc.) și chiar recreativ (jocuri competitive, serată folclorică sau muzică contemporană). Partea a doua a proiectului a prevăzut ca toți cursanții să desfășoare pe parcursul unui an minimum 40 de ore de voluntariat.

Experiența acumulată va reprezenta principalul material de lucru pentru ediția din acest an.

Cursul din această lună dorește să le ofere posibilitatea de a participa și altor doritori care nu au reușit să participe anul trecut. Această ediție va fi una de aprofundare a dimensiunii voluntariatului, în care se va discuta pornind de la cele trăite și mergând spre depășirea obstacolelor și chiar conștientizarea voluntariatului ca o oportunitate de maturizare.

Sperăm să fie o experiență reușită pentru toți!

românia - Iași

Italia - Roma

Pelerinaj în Țara Sfântă

Curs pentru logodnici

În perioada 7-14 februarie 2020, Oficiul pentru Pelerinaje al Diecezei de Iaşi organizează un pelerinaj pentru tineri în Ţara Sfântă. Programul include toate locurile sfinte care ne vorbesc despre Isus, Maria şi despre lumea Noului Testament.

Pelerinajul îşi propune să-i ofere participantului o experienţă spirituală pe care acasă nu o poate avea, să dea credinţei un refresh, să aducă o noutate în felul de a înţelege propria religie, pe Dumnezeu şi chiar viaţa în ansamblul ei.

În perioada 30 ianuarie - 2 februarie 2020, la Castel Gandolfo, Mișcarea Focolarelor organizează un curs de pregătire pentru logodnici și familii tinere. Sunt invitate toate cuplurile interesate de a aprofunda diferite aspecte ale relației lor împreună cu alte cupluri din lumea întreagă și de a dezvolta subiecte actuale cu specialiști din domenii precum: medicină, psihologie, economie, drept, teologie. Programul este presărat cu jocuri, experiențe și întrebări libere. (Bianca Bîlha)

20

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2019

Activitatea CDPT

noiembrie 2019 15-17 noiembrie: Școala de voluntariat

Suflet tânăr

Colectiv de redacție Bianca Bîlha Diana Benchea Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Alexandru Cireșă Alexandra Iacoban Sr. Paula Iosif Sr. Gabriela Lungu, FCJ Emanuel Ropotă Foto: cdpt.ro

UNIVERSUL FAMILIEI

POVESTIRI BIBLICE

Lupta lui Iacob cu Dumnezeu (Gen 32,23-33; 33,18-20)

E

l s-a ridicat, le-a luat pe cele două femei ale sale, pe cele două servitoare ale sale şi pe cei unsprezece copii ai săi şi a trecut prin vadul Iaboc. I-a luat şi i-a trecut râul; şi a trecut [dincolo] ceea ce avea. Iacob a rămas singur şi un om s-a luptat cu el până la ivirea zorilor. Văzând că nu-l poate învinge, i-a atins încheietura coapsei şi încheietura coapsei lui Iacob s-a dislocat în timp ce se lupta cu el. El i-a zis: „Lasă-mă să plec, că s-au ivit zorile!” [Iacob] i-a răspuns: „Nu te voi lăsa să pleci dacă nu mă vei binecuvânta.” [Acela] l-a întrebat: „Care este numele tău?” El a zis: „Iacob.” I-a zis:

„Nu vei mai fi chemat cu numele «Iacob», ci cu «Israel», pentru că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai biruit.” Iacob l-a întrebat şi a zis: „Spune-mi, te rog, numele tău!” El i-a răspuns: „De ce întrebi tu de numele meu?” Şi l-a binecuvântat acolo. Iacob i-a dat locului numele de „Peniel”, căci [zicea]: „L-am văzut pe Dumnezeu faţă către faţă şi sufletul meu s-a salvat.”

Soarele răsărise deasupră-i când trecuse de Penuel, iar el şchiopăta din cauza coapsei. De aceea, fiii lui Israel nu mănâncă până în ziua de astăzi nervul de la încheietura coapsei.

Iacob a ajuns cu bine în cetatea Sihem, care este în ţara

Verset de reținut: Nu vei mai fi chemat cu numele Iacob, ci cu Israel, pentru că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai biruit (Gen 32, 29) Canaan, când a venit din PadanAram şi și-a fixat tabăra în faţa cetăţii. A dobândit partea de câmp unde şi-a întins cortul din mâna fiilor lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita. A ridicat acolo un altar şi l-a numit „El-Elohe-Israel”.

De colorat:

Dumnezeu i-a zis lui Moise: ,,Eu sunt cel care sunt”. Şi a adăugat: „Aşa să le spui fiilor lui Israel: «Eu sunt m-a trimis la voi»” (Ex 3, 14)

NOIEMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

21

UNIVERSUL FAMILIEI

Sfânta Liturghie pentru răposaţi Sfânta Scriptură ne întăreşte în convingerea că moartea este inevitabilă. Omul este „ca iarba care încolțește la răsăritul soarelui, iar seara e secerată şi se usucă”. În lumea poeziei răposaţii sunt asemenea frunzelor ce cad din arbori toamna.

Text: Pr. Fabian Măriuţ

I

maginea ne sugerează că moartea este asemenea toamnei când arborii sunt goliţi de frunze, de forţa lor vitală. De aici rezultă că viaţa pe pământ e trecătoare, provizorie, întărindu-ne în cunoaşterea că nu avem o locuinţă stabilă pe acest pământ.

Spunea Pascal că moartea ar fi mai uşor de suportat dacă nu ne-am gândi la ea. Dar lucrurile nu stau deloc aşa. Cronica neagră ne șfichiuiește sistematic cu scene de terorism, crime. Deşi e brutal să o spunem, totuşi acestea confirmă că moartea este argumentul cel mai serios şi cu siguranţă inevitabil.

Conştientă de acest fapt, Biserica a dedicat ziua de 2 noiembrie Comemorării credincioşilor răposaţi, oferindu-ne o bună ocazie să ne oprim şi să medităm asupra

realităţii morţii. Dar Biserica limpezeşte, purifică gândul la moarte de orice întinare violentă, de orice spaimă, umplându-ne inimile cu fiori de mângâiere, de speranță, deoarece în Biserică moartea e privită la lumina credinţei în Cristos cel Înviat. În credinţă privim la cei dragi ai noştri care se odihnesc în cimitire.

Catehismul Bisericii Catolice ne învaţă că „unirea dintre cei aflaţi pe cale şi fraţii care au adormit în pacea lui Cristos nu se întrerupe în niciun fel, ci dimpotrivă, după credinţa statornică a Bisericii, este întărită prin comunicarea bunurilor spirituale”.

E o comunicare atât înspre, cât şi dinspre cei răposaţi. Prin rugăciunea Bisericii, noi cei de pe cale ne redescoperim strâns uniţi cu răposaţii noştri. Sfântul Paul le spune

De aceea aş vrea să reamintesc cu tărie că dacă vrem să cinstim cu adevărat memoria celor dragi, o putem face înainte de toate prin participarea duminicală la Sfânta Liturghie.

22

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2019

tesalonicenilor: rugaţi-vă fără încetare. Altfel spus, faceţi din viaţa voastră o permanentă rugăciune.

O floare pusă la mormânt cu sensibilitate şi iubire poate vădi dorinţa interioară de a întâlni, de a-i vorbi persoanei răposate, ori este oglindirea exterioară a binelui voit acesteia. Ornarea cu flori şi lumânări, dar chiar şi lacrimile trebuie să fie însoţite de rugăciunea încrezătoare. Rugăciunile pentru răposaţi sunt numite sufragii, adică sacrificii, oferite în favoarea lor pentru a obţine izbăvirea de pedepsele meritate din cauza păcatelor comise de-a lungul vieţii şi neispăşite încă până în clipa morţii. Sfânta Liturghie este cea mai minunată formă de rugăciune şi mijlocire. Este binele spiritual suprem care ne leagă pe toţi împreună.

UNIVERSUL FAMILIEI

A ierta greșelile Familia are o vocație și o misiune în cadrul Bisericii și în societatea contemporană. În familie se deprind dăruirea și iertarea reciprocă. Fără acestea nicio iubire nu poate dăinui. Nu se poate trăi bine fără iertare.

Text: Iulia Cojocariu

L

a începutul lunii noiembrie 2015, Papa Francisc a destinat o cateheză iertării în familie, pornind de la cuvintele din rugăciunea Tatăl nostru: „și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri” (Mt 6, 2). Și a adăugat și comentariul lui Isus: „Căci dacă voi iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru ceresc vă va ierta, însă, dacă nu-i veţi ierta pe oameni, nici Tatăl vostru nu va ierta greşelile voastre” (Mt 6, 14-15). Familia are o vocație și o misiune în cadrul Bisericii și în societatea contemporană. În familie se deprinde dăruirea și iertarea reciprocă. Fără acestea nicio iubire nu poate dăinui.

Nu se poate trăi bine fără iertare.

De aceea, este important ca rănile

pe care le provocăm unii altora să fie vindecate imediat, ca firele care se rup să fie rețesute imediat. Papa Francisc a afirmat că există „un secret simplu pentru a vindeca rănile și pentru a îndepărta învinuirile.

Acesta este: să nu lăsăm să se termine ziua fără a cere iertare, fără a face pace între soț și soție, între părinți și copii, între frați și surori, între noră și soacră. „Dacă învățăm să cerem imediat iertare și să ne acordăm iertarea reciproc, rănile se vindecă, căsătoria se întărește, iar familia devine o casă tot mai solidă, care rezistă în fața răutăților noastre mici și mari.”

Dacă învățăm să trăim astfel în familie, vom face la fel și în afara ei, oriunde ne-am afla. Primind iertarea lui Dumnezeu devenim capabili

Tatăl nostru, iartă-ne greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri.

de iertare față de ceilalți. În familie învățăm să ne iertăm unii pe alții.

Capacitatea de a ierta și de a se ierta face parte din vocația și misiunea familiei. Practicarea iertării nu doar salvează familiile de la divizare, ci le face capabile să ajute societatea să fie mai puțin rea și mai puțin dură. Fiecare gest de iertare repară casa de fisuri și întărește zidurile ei.

Biserica este alături de familie pentru a o ajuta să construiască casa pe stânca de care vorbește Isus (cf. Mt 7, 24-25). Învățând iertarea reciprocă familia este capabilă să meargă cu mai multă fermitate pe drumul Fericirilor, iar în întreaga familie a Bisericii va crește capacitatea de a da mărturie despre puterea înnoitoare a iertării lui Dumnezeu.

Familiile creștine pot face mult pentru societatea de astăzi și pentru Biserică. Pentru aceasta e nevoie ca familiile să redescopere comoara iertării reciproce. Sfântul Părinte a încheiat cu îndemnul: „Să ne rugăm ca familiile să fie mereu capabile să trăiască și să construiască drumuri concrete de reconciliere, unde nimeni să nu se simtă abandonat sub greutatea greșelilor sale.” Și a mai adăugat: „Dragi familii, vă urez să puteți redescoperi, cu ocazia Anului Milostivirii, comoara iertării reciproce, și mă rog să fiți mereu martorii ei plini de bucurie.”

NOIEMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

23

SPIRITUALITATE SFÂNTA SCRIPTURĂ - PSALMII

Prin învățăturile Tale mi-ai dat viață

Cuvântul tău, Doamne, rămâne în veci, / neschimbat în cer. / Fidelitatea ta dăinuie din generaţie în generaţie; / tu ai întemeiat pământul şi el se menţine. / După judecăţile tale, [totul] dăinuie [până astăzi], / căci toate te slujesc pe tine. / În veci nu voi uita orânduirile tale, / căci prin ele mi-ai dat viaţă.

(Ps 119,90-91.93)

Text: Pr. Tarciziu Șerban

A

profundând în continuare meditaţia prilejuită de lectura Psalmului 119, descoperim că autorul lui a fost un om care, de-a lungul vieţii, s-a văzut nevoit să-şi schimbe modul de viaţă şi îndeosebi convingerile în urma experienţelor trăite.

Cândva, spune autorul, am umblat pe căi greşite... am rătăcit ca o oaie care s-a pierdut... Rodul acestor experienţe de viaţă l-a făcut să guste umiliri fără număr, iar când sufletul său nu le-a mai putut îndura a strigat către Domnul: Caută-l pe slujitorul tău! Să vină rugăciunea mea în faţa ta, după făgăduinţa ta eliberează-mă!

Autorul nu ne spune cât timp a trecut de când i-a cerut ajutorul Domnului şi până când a simţit intervenţia Lui salvatoare. Cert 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2019

este că, într-o zi, după zile sau poate luni sau chiar ani de umiliri, de lacrimi şi de mizerie, psalmistul a constatat răsturnarea de situaţie din viaţa lui. Atunci a recunoscut că Dumnezeu i-a ascultat strigătul. De aceea, într-un elan de recunoştinţă, el strigă: Ai făcut bine slujitorului tău, Doamne, după cuvântul tău...

Buzele mele să vestească lauda ta...

Să cânte limba mea cuvintele tale, căci cuvintele Tale sunt drepte! Viaţa lui s-a schimbat cu totul. Dacă a devenit frumoasă, aceasta se datorează trăirii în conformitate cu voinţa lui Dumnezeu, voinţă exprimată prin poruncile şi hotărârile Lui. De altfel, autorul va recunoaşte: Cu dreptate ai poruncit rânduielile tale şi în tot adevărul... Din porunca ta, totul dăinuie până astăzi, căci toate

te slujesc pe tine. În plus, el ajunge să descopere că: Tu eşti bun şi faci binele, Cuvântul tău, Doamne, rămâne în veci, neschimbat ca cerul.

Fidelitatea ta dăinuie din neam în neam... Tu eşti drept, Doamne, şi nepărtinitoare este judecata ta.

Descoperind, aşadar, că viaţa lui nu poate fi frumoasă decât împlinind voinţa Domnului, autorul Îl roagă: Învaţă-mă îndreptările tale... Învaţă-mă bunătatea, prudenţa şi ştiinţa, pentru că am rămas fidel în hotărârile tale. Iar după ce a ajuns să cunoască poruncile lui Dumnezeu, psalmistul îi promite: Voi păzi poruncile Tale... În veci nu voi uita învăţăturile tale, căci prin ele mi-ai dat viaţă.

Cei care au parte de umiliri şi de lacrimi să mediteze cu luare-aminte la această experienţă a psalmistului.

SPIRITUALITATE Minuni şi sfinţi

Gaetano Errico

BIOGRAFIE

un sfânt dovedit prin nașterea unui copil

E Sfântul Gaetano Errico Canonizare: 12.10.2008 Beatificare: 14.04.2002 Venerabil: 04.10.1974 Procesul: 18.12.1884 Moartea: 29.10.1860 Nașterea: 19.10.1791

ra ziua de 10 noiembrie 2002 când în sanctuarul Sfintei Fecioare Maria Îndurerate din Secondigliano, sudul Italiei, la mormântul Fericitului Gaetano Errico, un tânăr soț se ruga bătând cu pumnii în capacul sarcofagului pentru soția sa. „Superio’”, cum i se adresau concetățenii sfântului din mijlocul lor, probabil și pentru că fusese superiorul unei comunități fondate de el, „Superio’aiutami” – „Superiore, ajută-mă! Tu nu mă asculți, arată-mi că ești demn să fii chemat Fericit, dacă ești un adevărat sfânt, răspunde-mi.”

Soția sa era disperată pentru că se dovedise că nu poate avea copii. Sterilitatea era pentru ea o foarte grea povară psihologică, iar soțul, care o iubea nespus, a luat decizia de a o ajuta în orice mod posibil, mai ales spiritual. Din ianuarie 2003 au renunțat la orice ajutor medical, neacceptând faptul că nu pot avea copii în mod natural. Și iată că în iunie 2003 Anna, soția lui, rămâne însărcinată, spre marea bucurie a întregii familii.

Pe 13 ianuarie 2004 se naște copilul, care primește numele de Gaetano, pentru că au înțeles că acesta este modul „Superiorului” de a arăta că este sfânt. Un copil care dovedește că încrederea în Dumnezeu face mai mult decât intervențiile medicale pentru a deveni părinți. Pe baza tuturor documentelor furnizate de la spitale, comisia medicală a recunoscut că nașterea sa a fost cu adevărat un miracol*.

Mic dicționar al acestei pagini * vindecare - miracole: În Summa Theologiae, I, q. 105, art. 8, Sfântul Toma de Aquino indică trei grade pentru ceea ce putem considera miracole, iar primul este quoad substantiam facti. Aceasta înseamnă că un fapt poate depăși facultatea naturii în ceea ce privește substanța sa. Ceea ce natura nu poate face în niciun fel ar fi, de exemplu, ca două corpuri să ocupe același loc simultan, ca soarele să se retragă, ca să fie glorificat corpul uman. Acestea ocupă cel mai înalt grad dintre minuni.

Un preot cu principii locale, dar cu viziune universală

G

aetano Errico era fiul lui Pasquale și al Mariei Marseglia, al doilea din cei nouă copii. În casa părintească își ajută părinții la munci și învață să-l iubească pe Dumnezeu și pe săraci.

Pe 23 septembrie 1815 este hirotonit preot, pentru ca peste un an să fie numit paroh și apoi învățător în comunitatea natală. În 1826 decide să construiască un sanctuar dedicat Sfintei Fecioare Maria Îndurerate – Addolorata. Între timp fondează și o Congregație a Misionarilor Sfintelor Inimi ale lui Isus și Mariei. Aceasta va fi aprobată de Sfântul Scaun în 1864, după moartea fondatorului.

Maica Domnului Îndurerată și preotul Gaetano au demonstrat în mai multe rânduri grija față de comunitatea din Secondigliano, scăpând-o de holeră sau de lava Vezuviului, dar și față de locurile unde au ajuns misionarii din congregație.

NOIEMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

25

SPIRITUALITATE GÂNDURI DE AZI ȘI DE IERI

3 trei

Ce este viața pentru mine?

Distracție. Orizont larg. A face tot ce-mi trece prin cap.

Nu se zice „să-ți trăiești viața”?

T

Text: Claudia Stan

impul este făcut pentru a trăi. Mă simt angrenat (și antrenat) în viață când am multe de făcut, când în agenda mea nu ai loc să arunci un ac, când sunt mulți aceia care se bat pentru un ceas cu mine. Sunt ocupat, prins, alerg din zori până în noapte să spun, să impun, să adun. Să fac și să desfac. Să-mi asigur viitorul, să-mi fac un nume, să ajung „cineva”. Să „mă realizez în viață”. Sau „să-mi refac viața”.

Eu mă stric, eu mă repar: cine-i mai tare ca mine?

Ce-ar fi dacă azi, măcar pentru 3 minute, aș reflecta ce este, de fapt, viața?

Nu e oare mai mult decât suma alergăturilor mele, a grijilor mele, a nedumeririlor, a temerilor, a speranțelor mele? Nu e ceva dincolo de ceea ce pot eu controla, reface, abuza? Nu e ceva care scapă controlului meu, deși cred că am totul sub control? Nu e ceva care merită experimentat cu bune și rele, fără cosmetizări inutile și manipulări extenuante?

• Oare eu îmi trăiesc viața sau viața mă trăiește pe mine?

• Vreau să știu ceva mai mult, că există Viață la superlativ?

• Cât timp sunt dispus să-mi acord în agendă pentru a mă conecta la Viața adevărată? „Veniți la mine ca să aveți viață” (In 5,40).

3 trei: poartă-n casă.

Un exercițiu care poate deschide poarta cea strâmtă către casa împărăției din sufletul nostru, ca să intre în ea dumnezeirea Treimii.

Arta vieții

P

entru om viața este o nevoie de Dumnezeu sub toate formele.

Căutarea lui Dumnezeu este viața sufletului. Întreaga artă a vieții este de a ști cum trebuie să ne iubim pe noi înșine pentru a-i plăcea lui Dumnezeu.

Viața este altfel decât o visam mai ales pentru că noi suntem altfel decât ne credeam. Viața este frumoasă pentru că este; mai mult încă prin ceea ce ascunde; și mai mult încă pentru ce oferă.

26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2019

Ne naștem fără a ști ce este viața.

Murim fără a înțelege ce este moartea. Viața de toate zilele ne obține bucuria vieții veșnice, iar moartea de toate zilele ne ajută să scăpăm de moartea veșnică. Veșnicia vieții nu este ceea ce numim viața veșnică.

Există o „viață veșnică”. Nu există „moarte veșnică”.

Viața este ceva care e făcut pentru a fi dat. Fiecare viață are demnitatea unei misiuni – chiar dacă nu este decât o transmisiune. Viața este

o muncă, iar munca este viață. Dacă viața ta nu este decât o cruce, crucea – tu știi – este viață. Când viața e dură, aceasta subliniază atât valoarea sa, cât și prețul său.

Vladimir Ghika

SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA

L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc)

Astăzi:

Ioan D. Chirescu Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)

V

ladimir Ghika a avut dintotdeauna o preocupare deosebită pentru liturghie.

S-a străduit să obțină de la Sfântul Scaun aprobarea de a celebra în cele două rituri, latin și bizantin, ceea ce era un privilegiu care se dobândea foarte greu în acea vreme.

A obținut această biritualitate doar cu câteva zile înainte de hirotonire, la 7 octombrie 1923.

Numit de Arhiepiscopul de Paris, Cardinalul Louis-Ernest Dubois, la biserica străinilor, rue de Sèvres, a voit să dea liturghiilor bizantine pe care le celebra în timpul marilor sărbători religioase toată pompa care li se potrivește atât de bine. Astfel face cunoștință cu Ioan Dumitru Chirescu (1889, Cernavodă – 1980, București), care era pe atunci student la Schola Cantorum, unde îl avea profesor pe prolificul compozitor francez Vincent d’Indy (1851-1931), după ce terminase Conservatorul de la București (1914), unde l-a avut, între alții, ca profesor pe compozitorul și folcloristul român Dumitru Georgescu-Kiriac (1866, București – 1928, Viena). Ioan D. Chirescu era pe atunci și capelmaistru al bisericii ortodoxe române din Paris,

dedicată Sfinților Arhangheli, situată ca și astăzi la numărul 9 bis pe rue Jean-de-Beauvais, foarte aproape de Sorbona, fără îndoială pentru a ușura accesul numeroșilor studenți români care se aflau pe atunci la Paris.

Vladimir Ghika se pare că a făcut apel pentru prima dată la serviciile lui Ioan D. Chirescu pentru liturghia din 18 decembrie 1925, cu ocazia Săptămânii liturghiilor catolice. Cotidianul catolic La Croix din 20 decembrie 1925, într-un articol, descrie astfel ceremonia: „Liturghia pe care a celebrat-o vineri prințul Ghika în biserica diecezană a străinilor a fost de o mare frumusețe; orânduită cu măreție, a înfățișat o pompă orientală; corurile liturghiei sunt foarte frumoase prin poezia profund religioasă a cuvintelor și prin muzica în armonie perfectă cu cuvintele și sentimentele pe care trebuie să le exprime și să le evoce; au fost executate cu o artă desăvârșită.”

Succesul a fost deci datorat în parte virtuozității corului... ortodox. Încântat de reușita acestei frumoase ceremonii, Vladimir Ghika a făcut din nou apel la Ioan D. Chirescu și la coriștii români în mai

Ioan D. Chirescu

multe rânduri, pe 24 mai 1926, apoi pe 3 iunie în același an, pentru o liturghie în folosul orfanilor de război ai operei catolice a învățământului secundar1. Un alt proiect a eșuat puțin mai târziu, din lipsă de coriști disponibili2. Dar această colaborare dintre prelatul catolic și capelmaistrul bisericii ortodoxe s-a oprit aici, căci Ioan D. Chirescu se întoarce la București, unde devine directorul societății corale Carmen (1927-1950), dirijează corul bisericii Domnița Bălașa (1928-1973) și este profesor la Conservator (19271962), al cărui director devine (1950-1955)3. Este autorul a peste 400 de piese corale, cea mai mare parte inspirate din folclorul românesc. O viață cu totul împlinită, în slujba muzicii și a Bisericilor.

1 Scrisori din 7, 10 și 31 mai 1926. Își semnează scrisorile, scrise în română, sub forma „Kiresco”.

2 Scrisoare din 8 iunie 1926.

3 Fără îndoială Vladimir Ghika și Ioan D. Chirescu s-au revăzut la București după 1939, dar nu avem nicio corespondență pentru această

perioadă și ar trebui căutat în detaliu în agendele lui Vladimir Ghika din această perioadă pentru a avea o confirmare, lucru pe care nu am avut timp să-l realizăm.

NOIEMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

27

DE CE SĂ MERGEM LA VOT

28

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2019

ACTUALITATE

De ce să ne implicăm activ prin participare și vot la alegerile prezidențiale Text: Sebastian Fitzek

O

rice alegere este importantă, mai ales acele alegeri care implică și destinele celorlalți, al familiei sau al comunității din care facem parte. Alegerile prezidențiale sunt o formă concretă de iubire față de aproapele nostru, prin civismul activ și prin efortul care nu așteaptă o răsplată personală. Vocile se fac auzite, iar ecourile noastre scriu istorie prin voința celor care se implică în viața cetății. Primul tur al alegerilor prezidențiale ar putea fi marcat de un palmares trist, cel al abținerii. Există totuși șapte motive foarte întemeiate pentru a merge la secțiile de votare și iată de ce:

• 2019

este un an electoral cu impact major pentru următorii cinci ani. România este un stat semiprezidențial, un regim în care președintele statului joacă un rol important în controlul și echilibrul reciproc al puterilor în stat, în lupta anticorupție și are un rol diplomatic extraordinar în menținerea noastră ca țară în Pactul Nord-Atlantic și Uniunea Europeană.

Europa traversează o perioadă dificilă din cauza Brexitului, care a declanșat prima ruptură în interiorul familiei, iar sosirea la Casa Albă a lui Donald Trump a deteriorat relația cu SUA ca vechi aliat

•

de bază. În același timp, războaiele din Orientul Mijlociu reprezintă un continuu focar de război regional care se poate ușor transforma oricând într-un război mondial.

Pe plan intern, lupta anticorupție trebuie continuată, curba șomajului și a migrației trebuie inversată puternic în favoarea românilor.

Pe plan global, amenințarea teroristă rămâne și nu urmează să dispară. Nu dispare nici încălzirea globală, care ne obligă să regândim rapid modelul tehnologic și economic. Este de la sine înțeles că răspunsurile care vor fi date la toate aceste subiecte vor avea consecințe importante pentru viitorul nostru imediat, pe termen mediu și lung.

O certitudine există: erorile prin neimplicare vor fi costisitoare.

Prin Constituție, Președintele încheie tratate internaționale în numele României, negociate de Guvern, și le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte tratate și acorduri internaționale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege. Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru și numește Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.

Participarea puternică va consolida democrația. Vitalitatea unei

• •

•

•

democrații este măsurată în primul rând prin determinarea cetățenilor săi să efectueze acest act fundamental de vot civic. Acest drept, obținut prin jertfa celor de la Revoluția din ’89, rămâne linia care separă regimurile democratice față de pericolul de a ne întoarce la autoritarism sau, mai rău, la totalitarism.

O prezență bună va oferi viitorului președinte legitimitate valoroasă.

Anul 2019 are o gamă largă de candidați. Argumentul populist potrivit căruia „sunt toți la fel, toți oferă aceleași lucruri” nu rezistă.

Profilurile candidaților, personalitatea și propunerile lor merită să fie luate în seamă pentru că fiecare poate reprezenta o carte diferită pentru viitorul nostru. Aspirațiile noastre ca cetățeni trebuie să se regăsească în proiectul acestei țări pe care o iubim, dovedind că ne implicăm activ prin participare și consens. Fiecare cetățean își exercită un drept, un vot, o valoare față de Cetatea pământească, ca semn de recunoștință și aspirație la Cetatea divină. Este mai puțin important cu cine votăm; făcându-ne datoria îndeplinim și o misiune spirituală.

Păcat este doar să rămânem nepăsători. În calitate de creștini și cetățeni ai acestei țări nu ne rămâne decât să ne implicăm, în dorința de a face alegerea corectă.

•

NOIEMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

29

ACTUALITATE

Viitorul societății în mâinile noastre…

Text: Erwin Asmarandei

P

apa Emerit Benedict al XVI-lea, în enciclica sa Deus caritas est, evidențiază într-un mod cu totul deosebit importanța factorului politic: „Biserica nu poate și nici nu trebuie să ia în mână bătălia politică pentru a construi o societate cât mai dreaptă posibil. Nu poate și nici nu trebuie să înlocuiască statul. Dar nu poate și nici nu trebuie să rămână deoparte în lupta pentru dreptate. Trebuie să intre în această luptă pe calea argumentării raționale și trebuie să trezească acele forțe spirituale fără de care dreptatea, care implică și renunțări, nu se poate afirma și nici nu se poate dezvolta.

Societatea dreaptă nu poate să fie opera Bisericii, ci trebuie să fie realizată prin politică. Cu toate acestea, Biserica se implică în mod profund în favoarea dreptății, lucrând pentru deschiderea inteligenței și a voinței la exigențele binelui” (Papa Benedict al XVI-lea, Deus caritas est, nr. 28).

Biserica fără politică nu există, la fel nici politica fără Biserică. De ce spun asta? Și nu fac referire la politica de partid, acea politică pe care o vedem în mass-media. Nici gând.

Este acea relație de conviețuire socială, încă din cele mai vechi timpuri, generatoare de modalități de a conduce CETATEA. Biserica sfințește, iar omul, prin voia lui Dumnezeu, construiește. Așadar, cele două ar trebui să coexiste, fără a se amesteca una în treaba celeilalte.

30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2019

Cu siguranță ne-am întrebat de multe ori: Cu cine votăm?

De ce votăm?

Ce poate schimba votul nostru?

De ce să mergem la vot?

Este votul meu important?

Votul prin excelență este expresia naturală a conștiinței noastre de creștini. Este acel puls pe care trebuie să-l dăm societății prin participarea la scrutin. Aș rezuma în trei cuvinte statutul de creștin: dreptate, corectitudine și iubire. A fi creștin înseamnă a iubi aproapele, precum Mântuitorul, care ne-a lăsat cel mai mare îndemn, care ne angajează în viața noastră socială și creștină: „Să ne iubim unii pe alții, așa cum El ne-a iubit pe noi!”

Iată, acest aspect ne motivează și ne provoacă să ne gândim la aproapele nostru pentru a contribui la bunăstarea și prosperitatea societății.

Mai mult de atât, actorul și omul de televiziune Roberto Benigni spunea următoarele: „Mergeți și votați mereu, nu stați pe gânduri, nu lăsați puterea în mâinile mulțimii, pentru că mulțimea îl va alege de fiecare dată pe Baraba.” Cunoaștem ce a pățit Isus, spre deosebire de Baraba.

Ne rugăm de fiecare dată pentru conducători, pentru cei care au funcții de răspundere, pentru mai-marii lumii și, cu siguranță, Dumnezeu ne ascultă rugăciunile și, în bunătatea Sa nemărginită, le împlinește. Dar oare este destul doar să cerem? Cu siguranță, implicarea noastră socială

este o rugăciune vie și un exemplu incontestabil care ar face bine viitorului acestei națiuni. Cei care vin din urmă vor adopta acest model de creștin implicat și căruia îi pasă de prezent, pentru că doar astfel putem construi viitorul. Viitorul se construiește prin punți, prin unitate și nu prin dezbinare și ziduri.

Alegerile prezidențiale care vor avea loc în luna noiembrie a acestui an sunt dovada vie că trebuie să ieșim din lâncezeală, din propriul confort și să ne arătăm adevărata latură de creștini și fii ai lui Dumnezeu, printr-o contribuție la viața politică a societății. Este un moment important în viața țării noastre. Este un pas important în drumul care va decide viitorul nostru pe scena internațională și nu numai, pe toate planurile. Strămoșii și cei care au fost înaintea noastră și dorm acum somnul păcii și-au sacrificat tot ce au avut, chiar și viețile, pentru ca noi să putem să ne exercităm dreptul de a alege și de a fi aleși.

Așadar, cine este președintele?

Președintele este cel care adună în jurul său diversele opinii pentru un singur scop: binele națiunii/ binele țării. Președintele trebuie să fie primul care dă pulsul societății, altfel spus, un președinte trebuie să fie acea personalitate care trebuie să coaguleze în jurul său opiniile bune, să știe să răspundă și în principal să fie în contact permanent cu oamenii, ca în final să acționeze pentru binele cetății. De aceea, președintele

ACTUALITATE

trebuie să fie un arbitru în raport cu toți cetățenii.

Care este rolul președintelui?

Președintele are o responsabilitate imensă. Cel mai mare număr de voturi este dat celui care va fi Președintele României. Are menirea de a fi persoana care caută consensul și calea cea mai bună pentru binele națiunii. România are nevoie de un președinte care să creeze o legătură între cei care au plecat și cei care sunt în țară, să facă tot ce-i stă în putere ca drepturile românilor de pretutindeni să fie respectate, iar România să aibă un cuvânt important pe scena internațională, indiferent de domeniul de activitate.

Conform Constituției României, Președintele are următoarele atribuții:

• Numește premierul și Guvernul

– desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru și numește Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament. În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanță a postului, revocă și numește, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai guvernului. Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziția politică a guvernului, va putea exercita atribuția anterioară numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea prim-ministrului. Poate dizolva Parlamentul, dacă refuză de două ori investitura Guvernului.

Politica externă – încheie tratate internaționale în numele României, negociate de Guvern, și le supune spre ratificare Parlamentului. La propunerea Guvernului, acreditează și recheamă reprezentanții diplomatici ai României și aprobă înființarea, desființarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.

•

• Apărarea

țării – este comandantul forțelor armate și îndeplinește funcția de președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parțială sau totală a forțelor armate. În caz de agresiune armată împotriva țării, Președintele României ia măsuri pentru respingerea agresiunii și le aduce neîntârziat la cunoștința Parlamentului, printr-un mesaj. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanșarea agresiunii.

Acordarea de decorații și numiri în posturi publice – conferă decorații și titluri de onoare, acordă gradele de mareșal, de general și de amiral, numește în funcții publice sau acordă grațierea individuală. Președintele numește trei judecători la Curtea Constituțională, magistrați, propune șeful SRI etc.

Promulgă legile sau poate întoarce o singură dată un act normativ la Parlament. Poate sesiza Curtea Constituțională cu privire la neconstituționalitatea unor legi.

Consultă Guvernul cu privire la teme de importanță majoră.

Poate participa la unele ședințe ale Guvernului.

Poate propune organizarea de referendumuri de interes național, după consultarea prealabilă a Parlamentului.

Președintele este cel care reprezintă România în relațiile cu partenerii externi, reprezentând țara la cel mai înalt nivel. Mai mult, Președintele este imaginea țării în lume, ecoul fiecărui român, pe plan național, dar și pe scena internațională.

Atunci când politica și Biserica conlucrează, se pot realiza lucruri înălțătoare care au ecou un timp îndelungat. Dovadă vie stă ultimul

•

• • • •

eveniment major la care am fost martori: Vizita Apostolică a Sanctității Sale Papa Francisc în România. Iată cum politica și Biserica și-au dat mâna și au contribuit într-un mod excepțional ca această vizită să se poată cristaliza și să aibă nenumărate ecouri la nivel internațional.

Rezultatele au fost impresionante.

România și-a arătat adevărata valoare și adevărata frumusețe. În acele zile, în România s-a trăit cu speranța și dorința de mai bine.

Deși în timpurile noastre se pare că insultele, pe merit sau din obișnuință, marchează relația poporului cu politicienii, Papa Francisc preia îndemnul apostolului Paul care cere să se facă rugăciuni „pentru cei care sunt în conducere” (1Tim 2,1-8). Dacă poporul se roagă pentru politicienii săi, e frumos să ne gândim, a remarcat Papa la omilia Sfintei Liturghii din 16 septembrie, că și politicienii se vor ruga pentru binele poporului pe care îl conduc. E adevărat că unii consideră că „politica este murdară”, dar Pontiful a amintit că pentru Papa Paul al VI-lea politica este „forma cea mai înaltă de caritate”. Cine dintre noi s-a rugat pentru guvernanți, cine dintre noi s-a rugat pentru parlamentari ca să ajungă la un acord și să ducă patria mai departe? Se pare că spiritul patriotic nu ajunge până la rugăciune: ajunge la descalificări, ură, certuri, dar se termină aici. „Vreau”, spune apostolul, „ca oamenii să se roage în orice loc, ridicându-și mâinile sfinte, fără mânie și ceartă” (Radio Vatican). Țara noastră are datoria de a avea un președinte dornic să arate lumii frumusețile și bogățiile ei: spirituale, tradiționale, istorice, toate îmbinându-se sub un singur nume – România.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

NOIEMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

31

EVENIMENT consacrare

Liturghia de deschidere a jubileului bazilicii Sacré-Cœur, Paris, 20 octombrie 2019 (foto: ©Yannick Boschat/Dieceza de Paris)

Relicva Fericitului Vladimir Ghika la altarul bazilicii Sacré-Cœur din Paris

Foto: ©Yannick Boschat/Dieceza de Paris

Text: Marie Louise Miclescou

Î

n 2019, bazilica Sacré-Cœur din Paris sărbătorește 100 de ani de la consacrare. Anul jubiliar s-a deschis pe 20 octombrie și cu această ocazie, arhiepiscopul Parisului, Mgr. Michel Aupetit, a consacrat altarul. Printre relicvele care au fost sigilate în altar a fost și o relicvă a Fericitului Vladimir Ghika. Pr. Jean Laverton, rectorul bazilicii, a fost impresionat de devoțiunea pe care o avea Vladimir Ghika pentru Preasfânta Inimă a lui Isus. La Arhiva Vladimir Ghika se găsește o scrisoare de-a Fericitului Vladimir către părintele Lobry în care îi scrie cum s-a rugat o noapte întreagă la bazilica Sacré-Cœur, în fața Sfântului Sacrament, cu mâinile în cruce, pentru operele sale din România. În Entretiens spirituels, Vladimir Ghika dedică un capitol adorării euharistice, iar biserica 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2019

pe care a fondat-o la București se numește Preasfânta Inimă a lui Isus.

Aflându-mă la București, am avut marea bucurie și onoare de a duce relicva Fericitului Vladimir la Paris. Împreună cu Maria Sander și Jean Lauxerois, președintele Asociației Bienheureux Vladimir Ghika, l-am întâlnit pe rectorul bazilicii pentru a-i înmâna prețioasa relicvă.

Părintele Jean Laverton a primit-o cu multă delicatețe și umilință.

S-a făcut liniște. Toți patru eram foarte emoționați, trăind momente sfinte unice, părintele avea relicva Monseniorului Ghika în mâinile sale, și fiecare a adresat rugile sale la Cer prin intermediul Fericitului Vladimir. Și acum, când scriu aceste rânduri, plâng de emoția pe care am trăit-o împreună la Sacré-Cœur și mulțumesc lui Dumnezeu și lui

Vladimir Ghika pentru că mi-au dat harul să trăiesc momente spirituale de excepție.

Pe lângă relicva Fericitului Vladimir, o altă relicvă a unui sfânt drag nouă a fost depusă în altar, aceea a Sfântului Ioan-Paul al II-lea.

Mai mare minune nu se putea! Și cum pe vremuri, la Lourdes, pe stindardul depus de pelerinii români ne rugam la Sfânta Fecioara Maria: „Adu-ți aminte, o, Preasfântă Fecioară Marie, de scumpa noastră Românie”, tot astfel, cu ocazia inaugurării anului jubiliar al bazilicii Sacré-Cœur, să încredințăm România și poporul român Inimii Preasfinte a lui Isus, Fericitului Vladimir și Sfântului Ioan Paul al II-lea.

CULTURĂ FILE DE ISTORIE

Un proiect necesar Biografiile episcopilor şi arhiepiscopilor (III)

L

a 3 iulie 1924, Raymund Netzhammer a demisionat din funcția de arhiepiscop de București, la cererea Papei Pius al XI-lea, conducerea Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București fiind preluată de episcopul de Iași, Alexandru Theodor Cisar, în calitate de administrator apostolic. La 12 decembrie același an, Alexandru Theodor Cisar a fost numit arhiepiscop de București, fiind consacrat la 25 martie 1925. În calitatea sa de arhiepiscop, Alexandru Theodor Cisar a construit în anul 1926 noul palat arhiepiscopal de lângă Catedrala Sfântul Iosif, clădire în care au funcționat apoi și alte instituții precum Parohia Catedralei Sfântul Iosif și Seminarul arhidiecezan Sfântul Duh. În același an, la sfatul rectorului Seminarului, Fericitul Anton Durcovici, Arhiepiscopul Cisar a achiziționat la Timișu de Jos un imobil și un vast teren aferent, imobil transformat în vila de vară a seminariștilor bucureșteni, iar în perioada 19401948 în localul seminarului.

Printre multele realizări pastorale ale Arhiepiscopului Cisar, la loc de cinste se află dezvoltarea Seminarului Sfântul Duh, la conducerea căruia l-a numit în anul 1924 pe Fericitul Anton Durcovici. În anul 1928, în baza unei înțelegeri cu episcopul Mihai Robu, seminariștii din clasele inferioare au fost trimiși la seminarul ieșean, ca să studieze acolo, împreună cu cei de la Iași, iar seminariștii din clasele superioare de la Iași au fost aduși la București.

Text: Dr. Dănuț Doboș

Doi ani mai târziu, ambele dieceze au luat hotărârea să-și instruiască seminariștii în mod separat, iar la București a fost fondată Academia Teologică Sfântul Duh, în clădirea Palatului Arhiepiscopal, instituție care și-a continuat activitatea până în anul 1948, când a fost închisă de regimul ateu comunist. Începând cu anul 1940, la această Academie au venit și studenții de la Seminarul ieșean. Până în anul 1930, studenții bucureșteni din clasele superioare (Teologia) studiau la diverse colegii din Italia și Austria.

La 7 iunie 1928 a fost sărbătorit cu mare fast jubileul de 25 de ani de preoție al Arhiepiscopului Cisar. În același an el a obținut de la Ministerul Instrucțiunii Publice și Cultelor dreptul de publicitate pentru școlile arhiepiscopale din București (două școli elementare, un gimnaziu și un liceu), extinzând totodată imobilele Liceului Sfântul Duh, de lângă Catedrala Sfântul Iosif și ale Gimnaziului Sfântul Andrei din Calea Călărașilor. De altfel, Arhiepiscopul Cisar s-a remarcat prin interesul acordat dezvoltării școlilor parohiale de pe întreg teritoriul Arhidiecezei Romano-Catolice de București, susținând cu multă dăruire școlile patronate de Frații Școlilor Creștine, Congregația Notre Dame de Sion și de Congragația Beatae Mariae Virginis („Damele Engleze”). În anul 1948, guvernul comunist condus de Petru Groza a închis toate școlile catolice de pe teritoriul Arhidiecezei de București, confiscând și naționalizând imobilele care

Școala primară Sf. Andrei

Convictul Sf. Andrei

le-au deservit. În deceniile nopții comuniste multe din aceste imobile au fost lăsate pradă degradării, iar la începutul anilor ʼ80 dictatorul Nicolae Ceaușescu a ordonat demolarea complexului școlar Sfântul Andrei. Desființarea școlilor catolice în anul 1948 a fost resimțită cu multă durere de Arhiepiscopul Cisar, deoarece actul samavolnic comunist însemna privarea de o aleasă educație a tineretului catolic, precum și un atentat la identitatea catolică.

(Va urma) NOIEMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

33

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

Spectacol

Festivalul Baletului Rusesc are loc la Sala Palatului, între 25-27 noiembrie. În program, spectacolele: Spărgătorul de nuci, Giselle și Lacul lebedelor. Acestea se vor desfășura în regim „sală mică”.

Detalii: www.salapalatului.ro

Carte

Pollyanna și jocul bucuriei, de Eleanor H. Porter, Editura Sophia, 2015, 280 de pagini, 20x13 cm. Acest roman s-a bucurat de un mare succes în America și a fost tradus în aproape toate limbile lumii. Eroina principală a ajuns să fie un simbol al bucuriei și al speranței.

Alice de Schaerbeek Editura Sapientia, Iași 2019

A

ceastă carte este scrisă de părintele franciscan belgian Ignace Beaufays (1870-1945) și a fost tradusă în limba română de către pr. conf. dr. Lucian Dîncă.

Cartea prezintă viața unei sfinte mai puțin cunoscută în țara noastră, Alice de Schaerbeek (12201250), călugăriță cisterciană de origine belgiană care s-a remarcat în timpul vieții prin modul eroic în care și-a asumat boala cumplită care a măcinat-o: lepra. S-a remarcat și prin dăruirea cu care și-a trăit credința, fiind o fire generoasă și caritabilă. Este venerată ca patroană a celor orbi și a celor paralizați, întrucât, spre finalul vieții sale, a trecut și prin aceste încercări trupești. Cartea se bucură și de o amplă prezentare a contextului religios în care a trăit Sfânta Alice.

La baza elaborării cărții stă o frumoasă caracterizare a sufletului

Format: 14×20 cm, 78 de pagini

nobil pe care l-a avut această mireasă a lui Cristos, lăsată de un anume călugăr Gomer: „Mireasa lui Cristos ardea de dragoste pentru toţi oamenii. Era gata să îndure orice act de umilinţă şi orice suferinţă pentru ca ei să ajungă la mântuire. Îi consola pe cei trişti, îi alina pe bolnavi, îndepărta ispitele trupeşti şi le arăta tuturor calea mântuirii”.

Pr. Andrei Dumitrescu

Recital

Recital de pian oferit de Oxana Corjos, la Ateneul Român, marți, 12 noiembrie, ora 19.00. În program lucrări de Bach – Busoni: Ciaccona în re minor; Claude Debussy: Des pas sur la neige, La serenade interrompue, La Puerta del vino, Feux d’artifice; Serghei Prokofiev: Sonata nr. 6. Mai multe detalii pe: www.fge.org.ro 34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2019

EDITURA ARCB

Calendar liturgic 2019-2020 / Agenda 2019-2020

C

alendarul liturgic romano-catolic conţine indicaţii cu privire la lecturi, sărbători şi sfinţii zilei, la culorile liturgice, la săptămâna Psaltirii, şi un indice de nume ale Sfinţilor.

Agenda menţionează în plus date importante de reţinut, novene, hramuri. Prezintă spaţii pentru diverse însemnări zilnice şi activităţi recurente pentru perioada 1 septembrie 2019 - 31 decembrie 2020. Detalii: librariasfiosif.ro.

CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ

Sfânta Cecilia Text: Pr. Andrei Dumitrescu

F Sfânta Cecilia (cca 1649)

de Giovanni Francesco Barbieri Pictură în ulei pe pânză.

Dimensiune: 47 × 39 cm, Tabloul se află la Kunsthistorisches Museum din Viena.

iecare dintre noi, încă din primii ani ai vieţii, a admirat faptele de vitejie şi de eroism ale înaintaşilor şi şi-a dorit să le urmeze exemplul. Cu timpul am observat că s-a conturat o anumită tipologie a eroului, prezentat în general ca un personaj puternic şi capabil să depăşească orice obstacol.

Mai târziu, am înţeles că şi Biserica are eroii ei. Şi cât de numeroşi sunt aceştia! De-a lungul existenţei Bisericii, figura eroului creştin se identifică cu Biserica însăşi. Eroii Bisericii sunt sfinţii, adică acei creştini care au căutat să trăiască această viaţă în conformare cât mai mare cu voinţa lui Dumnezeu. O eroină a credinţei a fost şi Sfânta Cecilia, patroana muzicii sacre, care a făcut vot secret de feciorie şi dăruire Domnului, martirizată în Sicilia pentru fidelitatea sa faţă de Cristos, cel mai probabil în secolul al III-lea.

Portretul Sfintei realizat de artistul baroc Guercino surprinde prin îmbinarea proporţionată dintre cadrul simplu şi portretul complex. Fondul întunecat sugerează obscurul timpurilor în care a trăit Sfânta Cecilia, dar invită şi la sobrietate şi la o atenţie mai mare

asupra sfintei. Tânăra Cecilia este acoperită cu o mantie aurie, simbol al regalităţii lui Cristos şi al victoriei prin credinţă. Potrivit tradiţiei iconografice utilizate în portretele acesteia, ea este reprezentată cântând la orgă, deoarece în toate împrejurările vieţii „cânta în inima sa numai pentru Domnul”.

Victoria Ceciliei este una a credinţei şi a spiritului, care poate fi posibilă şi în viaţa noastră, dacă dorim cu adevărat să împlinim şi noi voinţa Domnului.

Guercino

„pionier al clasicismului”

G

iovanni Francesco Barbieri (1591-1666), supranumit Guercino (din cauza unui defect de vedere) a fost un artist de seamă al epocii baroce, originar din Italia. În opera sa se remarcă influenţa lui Caravaggio. Picturile sale sunt marcate de un naturalism puternic şi de portrete luminoase, expresive, completate spre finalul vieţii cu proporţii specifice mai târziu clasicismului, Guercino fiind unul din „pionierii” acestui curent cultural.

Giovanni Francesco Barbieri, autoportret

NOIEMBRIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

35

ETCETERA ANUNȚURI

LANSĂRI DE CARTE

Târgul Internaţional de Carte GAUDEAMUS

O

ferta 2019 a Editurii ARCB va consta în 10 titluri noi şi 5 reeditări.

Joi, 21 noiembrie, ora 18, la standul editurii, Pr. Marius Taloş SJ va vorbi despre volumele J. Augustine Wetta, Scara umilinţei. Ghid în 12 trepte cu Sfântul Benedict pentru dobândirea adevăratei stime de sine şi Papa Francisc, Venite Adoremus. Spre Crăciun cu Papa Francisc, iar sâmbătă, 23 noiembrie, orele 11.00-11.30, va avea loc retrospectiva Papa Francisc în România - ecouri editoriale.

librăria sf. iosif

Calendare pentru anul 2020

A

u apărut calendarele pentru anul 2020, disponibile spre vânzare în parohii, la sediul Librăriei Sf. Iosif (Str. G-ral Berthelot, nr. 19, 010164, Bucureşti, sect. 1, Telefon: 021 201 54 57; E-mail: libraria@arcb.ro) sau online pe www.librariasfiosif.ro.

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164 – Bucureşti, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro Persoană de contact: Tereza Petreş

www.librariasfiosif.ro

Calendar de perete, pentru confesiunea romano-catolică și cea ortodoxă (preţ: 10 lei); Calendar romano-catolic, format mic, de birou, disponibil în două variante grafice (preţ: 5 lei); Calendar în format clasic, de perete (preţ 3 lei).

„Liturghia”

Î

n mai multe parohii din Arhidieceza de București, Școala Credinței ARCB a început să prezinte seria de șase videocateheze despre Sfânta Liturghie propuse de Mons. Robert Barron. Prima parohie în care a început parcursul a fost cea din Râmnicu Vâlcea, apoi Craiova și Pitești, Catedrala Sf. Iosif, Sfânta Elena din București, Târgoviște, Târgu Jiu și Drobeta Turnu Severin, urmând să se propună și în alte comunități.

36

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | NOIEMBRIE 2019

ASCULTĂ RADIO MARIA O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz

www.radiomaria.ro

CĂRȚI ÎN CURS DE APARIȚIE

17 NOIEMBRIE 2019 A 3-A ZI MONDIALĂ A SĂRACILOR Iubiți frați și surori, vă îndemn să căutați în fiecare sărac pe care-l întâlniți ceea ce are nevoie el cu adevărat; să nu vă opriți la prima necesitate materială, ci să descoperiți bunătatea care se ascunde în inima lor, devenind atenți la cultura lor și la modurile lor de a se exprima, pentru a putea începe un adevărat dialog fratern. Să punem deoparte diviziunile care provin din viziuni ideologice sau politice, să ne îndreptăm privirea spre esențialul care nu are nevoie de atâtea cuvinte, ci de o privire de iubire și de o mână întinsă. Nu uitați niciodată că „discriminarea cea mai rea de care suferă săracii este lipsa de atenție spirituală”.

Săracii au nevoie înainte de toate de Dumnezeu, de iubirea sa făcută vizibilă de persoane sfinte care trăiesc alături de ei, care în simplitatea vieții lor exprimă și face să se evidențieze forța iubirii creștine. Dumnezeu se folosește de atâtea căi și de instrumente infinite pentru a ajunge la inima persoanelor. Desigur, săracii se apropie de noi și pentru că le împărțim hrană, dar ceea ce au nevoie ei cu adevărat merge dincolo de mâncarea caldă sau sandvișurile pe care le oferim.

Săracii au nevoie de mâinile noastre pentru a fi ridicați din nou, de inimile noastre pentru a simți din nou căldura afectului, a prezenței noastre pentru a depăși singurătatea. Au nevoie de iubire, pur și simplu.

(Papa Francisc, Mesaj pentru a 3-a Zi Mondială a Săracilor)

Pentru mai multe informații: librariasfiosif.ro editura-arcb.ro

Nr. 11/2019 * Anul XXX * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII

Nu doar prezența lui Dumnezeu ne învăluie din toate părțile, ci și milostivirea și bunătatea sa. www.vladimirghika.ro

SĂRACII NE PERMIT SĂ ÎNTÂLNIM FAȚA LUI ISUS CRISTOS Legendă imagine: desen în tuș negru pentru „La visite de pauvres”, ediția ilustrată (manuscris), 1923.

Legendă imagine: desen în tuș negru pentru „La visite Prezența lui Dumnezeu înseamnă în același timp puterea lui Dumnezeu, de pauvres”, activitatea lui Dumnezeu și cu caracterul tot mai decisiv al clipei edițiaunice. ilustrată www.vladimirghika.ro (manuscris), 1923.

A III-a Zi Mondială a Săracilor

De ce să mergem la vot Prin învățăturile Tale mi-ai dat viață