Actualitatea creștină, nr. 10/2021

Nr. 10/2021 * Anul XXXII * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII GÂNDUL LUNII

„SĂ MERGEM ÎMPREUNĂ”, ASCULTÂND DE DUHUL SFÂNT: COMUNIUNE, PARTICIPARE, MISIUNE

Curăția este libertatea de posesie în toate domeniile vieții. Numai atunci când o iubire este curată, este cu adevărat iubire. Iubirea care vrea să posede, la sfârșit devine mereu periculoasă, închide, sufocă, face nefericiți. Însuși Dumnezeu l-a iubit pe om cu iubire curată, lăsându-l liber chiar și să greșească și să fie împotriva Lui. Logica iubirii este mereu o logică de libertate, iar Iosif a știut să iubească în manieră extraordinar de liberă. Niciodată nu s-a pus pe sine în centru. A știut să se descentreze, să pună în centrul vieții sale pe Maria și pe Isus.

Cultul marian în tradiția romană

(Papa Francisc, Scrisoarea apostolică Patris corde)

Gânduri la început de drum

Experiența estetică a iubirii se exprimă în acea privire care-l contemplă pe celălalt ca pe un scop în sine însuși, chiar și când este bolnav, bătrân sau lipsit de atracții sensibile. Privirea care apreciază are o importanță enormă și a se zgârci cu ea produce de obicei o daună. Câte lucruri fac uneori soții și copiii pentru a fi luați în considerare și a se ține cont de ei! Multe răni și crize își au originea în momentul în care încetăm să ne contemplăm.

(Papa Francisc, Exortația apostolică Amoris laetitia, nr. 128)

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXXII, Nr. 10/2021

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

3

Gânduri la început de drum Christus vivit Știri/Anunțuri

„Să mergem împreună”, ascultând de Duhul Sfânt: comuniune, participare, misiune VATICAN

5 6 7

Suflet tânăr

@Pontifex Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

8

Semnificaţii liturgice Cultul marian în tradiţia romană 10 Călătorii apostolice Papa Francisc la Budapesta și în Slovacia 12 Știri ARCB 13 Știri interne/externe Biserică și societate

14 Eveniment Să mergem împreună – comuniune, participare, misiune 16 Doctrină socială Înapoi la muncă – între scop și etică

UNIVERSUL FAMILIEI

21 ABC-ul credinței 22 Societate Iubirea rodnică SPIRITUALITATE

23 Din catehezele Papei Și voi veți muri ca toți oamenii...

24 Sfânta Scriptură – Psalmii Filip și vestirea Evangheliei 25 Minuni şi sfinţi Sfântul Înger Păzitor 26 Biserica misionară Evanghelizarea, invitația Domnului 27 Pagina Ghika L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc).

Aldous Huxley (1894-1963)

3 eveniment

28 Euharistia – hrana pe care o așteaptă omul CULTURĂ

32 Credință, artă și istorie Rechizite pentru copii 33 Episcopiile catolice din România acum o sută de ani (iI) 34 Idei pentru timpul liber 35 Sacralitatea în artă ETCETERA

36 Anunțuri

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 10/2021

8

28

Mesajul redacției Numărul pe luna octombrie se deschide cu editorialul în care Înalt Preasfinția Sa Aurel Percă ne îndeamnă „«Să mergem împreună», ascultând de Duhul Sfânt: comuniune, participare, misiune”, punând accentul pe viitorul sinod al episcopilor din 2023 și explicând termenii sinod, sinodalitate, sinodal. „Întreaga Biserică Catolică, în cadrul diecezelor, al congregațiilor religioase, al instituțiilor de învățământ teologic şi al tuturor organismelor de conducere, în intenția Papei Francisc, trebuie să devină tot mai mult locuri de ascultare, discernământ, rugăciune, împărtășire, astfel încât să se poată vedea «ceea ce Duhul Sfânt spune» Bisericii noastre diecezane, care călătorește pe teritoriul propriu”, spune Arhiepiscopul în editorial. Paginile 8-9 aduc în centrul atenției „Cultul marian în tradiția romană”. La paginile 10-11 suntem informați despre „Călătoria Papei Francisc la Budapesta și în Slovacia”. Pagina 16 ne trimite „Înapoi la muncă – între scop și etică”. Pagina 17 prezintă „Gânduri la început de drum”.

Pagina 22 vorbește despre „Iubirea rodnică” în căsătorie. Pagina 23 se referă la figura lui Filip și la „vestirea Evangheliei”. La pagina 25 este înfățișat „Sfântul Înger Păzitor”. Pagina 26 ne invită „să fim parte activă în munca de evanghelizare a Bisericii”. Între personalitățile care l-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc) facem cunoștință în acest număr, la pagina 27, cu Aldous Huxley. Paginile 28-31 prezintă Congresul Euharistic Internațional desfășurat la Budapesta între 5 și 12 septembrie. În paginile revistei se mai găsesc știri din țară, de la Vatican și din lume, anunțuri, idei pentru timpul liber. Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Crenguța Nicolae Colaboratori

Pr. Gabriel Anghel Pr. Daniel Gheorghiță Benchea Pr. Marian Blaj Dănuț Doboș Pr. Andrei Dumitrescu Pr. Octavian Enache Francesca Gehl Liana Gehl Mons. Ieronim Iacob Pr. Ștefan Lenghen Layout GRAFIC

Angelus Communicationis Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Tereza Petreș Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

© 2021 don Giovanni Berti | www.gioba.it

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

„Să mergem împreună”, ascultând de Duhul Sfânt: comuniune, participare, misiune

Î

ncă de la începutul mandatului său apostolic, Papa Francisc a relansat cuvinte pe care Biserica le-a cunoscut dintotdeauna, dar care de-a lungul secolelor au fost pierdute sau slăbite. Ne referim în special la cuvintele sinod, sinodalitate și sinodal.

Primul substantiv, sinod, se referă la un instrument precis de activitate eclezială, care prevede participarea unor delegați cu obiective și decizii specifice la viața şi activitatea Bisericii. La nivelul Bisericii universale, amintesc aici doar câteva sinoade: Sinodul despre familie, Sinodul despre viața consacrată, Sinodul despre tineri, Sinodul despre Amazon și viitorul Sinod, care va trata tocmai despre sinodalitate: „Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare și misiune” (2023). Ca și în sinoadele anterioare, Arhidieceza noastră este chemată să-şi aducă contribuția în funcție de datele și metodele care ne vor fi comunicate în lunile următoare. În centrul interesului nostru, totuși, este plasat al doilea termen: sinodalitate. Cuvântul exprimă un stil, un mod de a fi care califică viața și misiunea Bisericii.

Sinodalitatea (de la cuvântul grecesc syn-odos, drum făcut împreună) este un mers împreună ascultând de Duhul Sfânt. Papa Francisc scrie: „Practica sinodalității, tradițională, dar mereu reînnoită, este implementarea, în istoria Poporului lui Dumnezeu,

aflat în călătorie, a Bisericii ca mister de comuniune, după imaginea comuniunii trinitare. După cum știți, această temă îmi stă la inimă: sinodalitatea este un stil, este un «a merge împreună» și este ceea ce Domnul așteaptă de la Biserica mileniului al treilea” (Discurs la aniversarea a 50 de ani de la instituirea Sinodului episcopilor, 17 octombrie 2015). „A da cuvântul” tuturor celor botezați este marele vis al Conciliului Vatican II, în convingerea că întregul Trup al lui Cristos are un „simț al credinței” și un „fler” special cu privire la vestirea Evangheliei în cele mai diferite situații de viață (Lumen gentium, nr. 12). În exortația apostolică Evangelii gaudium (2013), Papa Francisc a reamintit că „în toți cei botezați, de la primul până la ultimul, acționează forța sfințitoare a Duhului care îndeamnă la evanghelizare. Poporul lui Dumnezeu este sfânt datorită acestei ungeri care îl face infailibil «in credendo» (în modul de a crede)… Ca

parte a misterului său de iubire față de omenire, Dumnezeu înzestrează totalitatea credincioșilor cu un instinct al credinței – acel sensus fidei – care îi ajută să discearnă ceea ce provine realmente de la Dumnezeu” (nr. 199). „Din acest motiv, proiectul noii evanghelizări nu poate fi realizat doar de «actori calificați», iar oamenii credincioși să fie excluși sau să rămână pasivi” (nr. 120).

Al treilea cuvânt, sinodal, descrie felul de a fi Biserică: nu poate fi un singur popor și cu atât mai mult un singur corp, fără „a merge împreună”.

O Biserică sinodală este o Biserică a ascultării, și a asculta „este mai mult decât a auzi” (Evangelii gaudium, nr.

171): fiecare în ascultarea celorlalți și toţi ascultând de Duhul Sfânt, „Duhul adevărului” (In 14,17), pentru a ști ceea ce „spune El Bisericilor” (Ap 2,7) și pentru a pune în practică ceea ce El ne inspiră.

Biserica este invitată să rămână împreună în ascultarea Cuvântului și OCTOMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

3

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

ascultarea culturii timpului, a locurilor în care trăim, suferim, sperăm și ne împlinim credința. Astfel, realizăm „discernământul semnelor timpurilor în lumina Evangheliei” (Gaudium et spes, nr. 4) și devenim tovarăși de drum ai omenirii contemporane. Întreaga Biserică Catolică, în cadrul diecezelor, al congregațiilor religioase, al instituțiilor de învățământ teologic şi al tuturor organismelor de conducere, în intenția Papei Francisc, trebuie să devină tot mai mult locuri de ascultare, discernământ, rugăciune, împărtășire, astfel încât să se poată vedea „ceea ce Duhul Sfânt spune” Bisericii noastre diecezane, care călătorește pe teritoriul propriu. Prin voința Învățătorului și Mântuitorului nostru Isus, Biserica este constituită într-o stare permanentă de misiune. Fiecare generație se confruntă cu discernământul său specific: Ce fel de Biserică suntem chemați să construim astăzi pe teritoriul Arhidiecezei noastre, cu puterea Duhului? Această întrebare trebuie precedată de o alta, care trebuie păstrată și amintită frecvent: cine este Biserica? Biserica este formată doar de cei care au primit sacramentul Preoției sau de toți cei botezați, îmbogățiți de Duhul Sfânt cu un dar special pentru binele comun? În această lună Papa Francisc va deschide în Vatican acest nou drum „sinodal” (10 octombrie), şi apoi, o săptămână mai târziu (17 octombrie), în fiecare dieceză va avea loc o celebrare specială prin care se va marca începutul procesului sinodal, pentru a implica în mod mai eficace întregul popor al lui Dumnezeu în viața şi în misiunea Bisericii: „pentru o Biserică sinodală; comuniune, participare şi misiune”.

Ce este Sinodul episcopilor?

Sinodul episcopilor este un organism bisericesc instituit de Sfântul Paul al VI-lea în 1965 şi este definit de 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2021

Codul de Drept Canonic ca „o adunare de episcopi, care, aleși din diferite regiuni ale lumii, se întrunesc la intervale de timp stabilit, ca să favorizeze o unire strânsă între Pontiful Roman şi Episcopi, ca să-l ajute cu sfaturile lor pe Pontiful Roman în menținerea şi propășirea credinței şi a moralei, în respectarea şi consolidarea disciplinei ecleziastice şi ca să examineze problemele privind activitatea Bisericii în lume” (can. 342).

Din voința Papei Francisc, acest organism bisericesc se transformă în zilele noastre în modul său de a proceda: de la eveniment care vede ca protagoniști numai episcopii, devine un proces care implică şi dă ascultare tuturor credincioșilor catolici din lume, cu scopul „de a procura o informare directă şi exactă cu privire la problemele şi situațiile care privesc viața internă a Bisericii şi acțiunea pe care ea trebuie să o conducă în lumea actuală”.

Pentru a putea conduce Biserica de astăzi în modul cel mai bun, Papa Francisc vrea să asculte tot poporul lui Dumnezeu, şi nu numai episcopii.

Chemat să fie succesor al lui Petru pentru a conduce Biserica Romei, Papa nu vrea să se simtă singur „deasupra” Bisericii, dar „înăuntrul” ei, ca botezat între botezați, şi în colegiul episcopal ca episcop printre episcopi.

Un vechi principiu spune: „trebuie să fie discutat de toți ceea ce îi interesează pe toţi”. Atunci scopul acestui sinod „în format nou” este acela de a consulta şi asculta pe credincioșii din orice dieceză din lume, pentru că „totalitatea credincioșilor nu poate greși în a crede”, în virtutea luminii care vine de la Sfântul Duh, dăruit tuturor la botez.

Acest mod de a consulta şi asculta pe toți credincioșii catolici era o practică tipică a Bisericii din primul mileniu, dusă înainte în Biserica Ortodoxă. „Drumul sinodalităţii este

drumul pe care Domnul îl așteaptă de la Biserica mileniului al treilea”; „Biserica sinodală este Biserica ascultării, în care fiecare are de învățat de la celălalt: poporul lui Dumnezeu, colegiul episcopal, Episcopul Romei” (Papa Francisc).

Acest proces se va desfășura în trei faze, fiecare pe durata unui an: o fază „pregătitoare”, de consultare a poporului lui Dumnezeu, la nivelul fiecărei dieceze; în completarea acesteia, va urma o fază „de celebrare”, de discernământ, pentru păstorii-episcopi în diferitele conferințe episcopale naționale, şi care va culmina apoi în a treia şi ultima fază „de realizare”, cu Episcopul Romei, în anul 2023. „Scopul Sinodului este acela de a consulta şi nu de a produce documente, de a face să se nască vise, să trezească profeții şi viziuni, să favorizeze speranțe, să stimuleze încredere, să lege rănile, să întrețeasă relații, să învioreze un orizont de speranță, să învățăm unul de la altul, şi să creăm un scenariu pozitiv care să lumineze mințile, să încălzească inimile, să redea putere mâinilor” (Documentul pregătitor al Sinodului episcopilor).

Preasfânta Fecioară Maria, Maica Bisericii să ne însoțească în timp ce participăm activ, cu bucurie, însuflețiți de mare speranță în acest itinerar sinodal, împreună cu frații şi surorile noastre de credință, cu păstorii noștri din întreaga Arhidieceză şi cu Sfântul Părinte, pentru a ajunge la o Biserică sinodală „în ieșire”, adică în misiune constantă, pentru a construi împreună Împărăția lui Dumnezeu în întreaga lume.

Cu toții „să mergem împreună” pentru o Biserică reînnoită! † Aurel Percă Arhiepiscop Mitropolit de București

VATICAN

@PONTIFEX

DIN CUVINTELE PAPEI

Cel mai mare pericol este să nu iubim Twitter: @Pontifex Să nu ne rugăm ca și cum Dumnezeu și săracii nu ar exista.

Nu trebuie să existe o separare în viața celui care se roagă: se stă înaintea Domnului și se merge în întâmpinarea fraților la care El ne trimite.

Rugăciunea nu este o închidere cu Domnul pentru a ne machia sufletul. Nu, aceasta nu este rugăciune, este o falsă rugăciune.

Rugăciunea este o confruntare cu Dumnezeu și a ne lăsa trimiși să-i slujim pe frați.

Criteriul de verificare a rugăciunii este iubirea concretă față de aproapele. Și invers: cei care cred acționează în lume după ce mai întâi au tăcut și s-au rugat, altfel acțiunea lor este impulsivă, lipsită de discernământ, este o alergare cu sufletul la gură fără niciun scop.

Atunci când credincioșii fac astfel, ei fac atâtea injustiții pentru că nu au mers mai întâi la Domnul să se roage, să discearnă ce anume trebuie să facă.

(Audiența generală, 7 octombrie 2020)

Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Dumnezeu nu vine atât ca să ne elibereze de probleme, care iar și iar se vor prezenta, ci ca să ne salveze de adevărata problemă, care este lipsa de iubire.

Brațele lui Isus, deschise pe cruce, marchează o cotitură pentru că Dumnezeu nu îndreaptă degetul împotriva cuiva, ci îmbrățișează pe fiecare.

Dumnezeu, când este refuzat, în loc să renunțe, relansează și trimite să-i cheme pe toți cei care se găsesc la răspântiile drumurilor, fără a exclude pe nimeni.

Biserica este chemată să ajungă la intersecțiile de astăzi, adică la acele locuri de la margine, acele situații în care se află grupate și trăiesc bucățile de omenire fără speranță.

Chiar și cei care sunt respinși și disprețuiți sunt considerați de Dumnezeu vrednici de iubirea sa.

Pentru toți, El pregătește ospățul său: drepți și păcătoși, buni și răi, inteligenți și inculți.

Nu este îndeajuns acceptarea invitației de a-l urma pe Domnul, este nevoie să fii disponibil pentru a merge pe un drum de convertire, care schimbă inima. Haina milostivirii, pe care Dumnezeu o oferă fără încetare, este un dar gratuit al iubirii sale. Cere să fie primită cu uimire și bucurie.

(Angelus, 12 octombrie 2020)

Cu cât vom fi mai mult atașați de Domnul Isus, cu atât vom fi mai deschiși și universali, pentru că ne vom simți responsabili față de alții [...]. Este o ispită crucială care îi privește pe toți: este ispita de a te gândi numai la salvarea proprie, de a avea în minte numai propriile probleme și interese, în timp ce toate celelalte nu contează. Pe Calvar a avut loc marele duel între Dumnezeu care a venit să ne salveze și omul care vrea să se salveze pe sine însuși; între credința în Dumnezeu și cultul eului; între omul care acuză și Dumnezeu care scuză.

Din cruce a țâșnit iertarea, a renăscut fraternitatea [...]. Pentru că numai iubirea stinge ura, numai iubirea învinge până la capăt nedreptatea. Numai iubirea face loc celuilalt. Numai iubirea este calea de urmat pentru deplina comuniune dintre noi.

(Rugăciunea pentru pace, 20 octombrie 2020) OCTOMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

5

VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

Noi venerabili mai aproape de cinstea altarelor

numire

Sunt mai aproape de cinstea altarelor o mamă eroică, Maria Cristina Cella Mocellin, un preot, Placido Cortese, și fiica Fericiților Beltrame Quattrochi, Enrica.

A fost numit un nou președinte al Comitetului Pontifical pentru Congresele Euharistice Internaționale.

Î

n cadrul unei audienţe acordate pe 30 august Cardinalului Marcello Semeraro, Papa Francisc a autorizat Congregaţia pentru Cauzele Sfinților să promulge o serie de decrete prin care o mamă eroică, un preot și fiica soților Fericiți Beltrame Quattrocchi sunt mai aproape de cinstea altarelor.

Slujitorul lui Dumnezeu Placido Cortese a fost preot din cadrul Ordinului Fraților Minori Conventuali. Născut în data de 7 martie 1907, la Cherso (localitate aflată în prezent în Croația), a murit la Trieste, în Italia, în noiembrie 1944.

Un alt decret privește virtuțile eroice ale Slujitoarei lui Dumnezeu Maria Cristina Cella Mocellin, credincioasă laică și mamă. Născută la 18 august 1969 la Cinisello Balsamo, în Italia, a murit în localitatea italiană Bassano del Grappa, la 22 octombrie 1995.

Cel de-al treilea decret se referă la virtuțile eroice ale Slujitoarei lui Dumnezeu Enrica Beltrame Quattrocchi, credincioasă laică. Fiică a soților Fericiți Beltrame Quattrocchi, Enrica s-a născut în Italia, la Roma, în data de 6 aprilie 1914 și a murit în data de 16 iunie 2012.

S

fântul Părinte l-a numit pe Părintele Corrado Maggioni, S.M.M., până în prezent subsecretar al Congregației pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor, ca președinte al Comitetului Pontifical pentru Congresele Euharistice Internaționale. Părintele Maggioni îi succedă Mons. Piero Marini, care conducea acest organism din 2007, după ce înainte fusese maestrul ceremoniilor pontificale în timpul pontificatului lui Ioan Paul al II-lea și al începutului celui al lui Benedict al XVI-lea.

Următorul Congres Euharistic Internațional va avea loc la Quito, capitala Ecuadorului, în 2024.

Amal Pe 10 septembrie, o marionetă înaltă de 3,5 m a sosit în Piața Sfântul Petru, în apropierea monumentului Angels Unawares.

A

ngels Unawares este o sculptură dedicată migranților, inaugurată cu doi ani înainte. Marioneta, Amal, reprezintă o fetiță refugiată care, plecată la 27 iulie din Gaziantep, la granița turco-siriană, traversează Europa în căutarea mamei sale și ajunge în cele din urmă la Manchester, în Regatul Unit. Cardinalul Michael Czerny și Episcopul auxiliar de Roma, Mons. Benoni Ambăruș, au întâmpinat marioneta, cu un scurt salut.

6

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2021

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Cultura în acțiune Nașterea unei universități catolice Suplimentul Donne Chiesa Mondo, septembrie 2021, p. 35-36 Mulți cunosc numele reputatului spital Gemelli din Roma, dar puțini știu că denumirea provine de la fondatorul unei universități. Este vorba de Università Cattolica del Sacro Cuore, înființată la Milano în 1921 de către un „cuplu” neobișnuit: Agostino Gemelli (1878-1959) și Fericita Armida Barelli (1882-1952).

„F

ată bătrână, niciodată!

O să fiu Sora Elisabeta, misionară în China, ori o să am 12 copii, și pe prima fetiță o să o cheme Elisabeta. Țineți minte că Ida Barelli o să fie ori călugăriță, ori mamă, dar fată bătrână niciodată!” Așa le promitea frumoasa Armida prietenelor ei în pragul secolului XX, la vârsta de 18 ani. Zece ani mai târziu, va renunța la ambele proiecte: laică angajată în viața Bisericii, născută într-o familie înstărită și educată într-un colegiu elvețian catolic, Armida va refuza cererile în căsătorie, dar nu va mai pleca nici în China. În urma întâlnirii cu preotul franciscan Agostino Gemelli, devine terțiară franciscană și în 1913, în ajunul sărbătorii Inimii Preasfinte a lui Isus, se consacră definitiv lui Dumnezeu. Împreună cu P. Gemelli înființează mișcarea Tineretului Feminin Catolic (pe care, la îndemnul Papei Benedict al XV-lea, o va propaga în toată Italia), un institut secular pentru opere sociale și... viitoarea Universitate Sacro Cuore.

Părintele Gemelli este și el o figură interesantă. Medic și psiholog, cercetător în neurologie și criminologie, inițial agnostic și anticlerical, descoperă credința în timpul serviciului militar, iar în 1903

Armida Barelli (1882-1952)

intră în Ordinul Franciscan. În 1909 înființează o revistă de filosofie neoscolastică, iar în 1914 editura Vita e Pensiero¸ la care o va asocia și pe Armida Barelli. În 1921, împreună cu Francesco Olgiati și Ludovico Necchi, Armida se alătură Părintelui Gemelli în efortul de a crea o universitate catolică. Munca ei de fundraising va da curând rezultate: proiectul (încredințat cu limbă de moarte de către Fericitul Giuseppe Toniolo, în 1918) își deschide porțile în 1921, iar în 1924 dobândește recunoașterea statală.

Crescând treptat la 10 facultăți și 7 școli postgraduate, universitatea deține azi sedii în diverse orașe italiene, printre care și Roma, unde patronează spitalul Gemelli.

(Traducere și adaptare de Liana Gehl după Silvia Guidi)

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

Credința în doi

N

umărul din septembrie al suplimentului Donne Chiesa Mondo explorează viețile unor personalități – bărbați și femei – care au trăit și au transmis credința lucrând „în tandem”.

Adesea este vorba de sfinți și sfinte (ori fericiți/fericite) care s-au asociat pentru îndeplinirea unei cauze înalte; așa au făcut Sfântul Benedict și Sfânta Scolastica, Sfântul Francisc și Sfânta Clara, Sfântul Francisc de Sales și Ioana de Chantal. Nu lipsesc nici modele contemporane, cum ar fi Jacques și Raïssa Maritain, Romana Guarnieri și Giuseppe de Luca, exemple care ne amintesc că alianței dintre bărbați și femei „Dumnezeu i-a încredințat pământul” (cf.

Sinodul tinerilor, 13).

(Suplimentul Donne Chiesa Mondo, septembrie 2021, p. 1) OCTOMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

7

FOCUS semnificații liturgice

D

umnezeule, al cărui unul-născut prin viaţa, moartea şi învierea sa ne-a pregătit răsplata mântuirii veşnice, dă-ne, te rugăm, harul ca, cinstind aceste mistere prin Rozariul preasfintei Fecioare Maria, să imităm ceea ce ele cuprind şi să dobândim ceea ce ele făgăduiesc, prin acelaşi Cristos Domnul nostru. Amin.

Cultul marian în tradiţia romană În documentele papilor, ultima secțiune este dedicată Mariei.

Aşadar, ultimul articol despre liturgie în acest an pastoral se cuvine să exploreze cultul pe care Biserica i l-a acordat şi i-l acordă Sfintei Fecioare Maria.

Î

n liturgia actuală, Biserica o cinsteşte pe Sfânta Fecioară Maria prin: – 3 solemnităţi: Sfânta Fecioară, Născătoare de Dumnezeu (1 ianuarie); Adormirea Maicii Domnului (15 august) şi Neprihănita Zămislire (8 decembrie); Buna Vestire este considerată solemnitate a Mântuitorului, nu a Mariei; – 2 sărbători: Naşterea Sfintei Fecioare Maria (8 septembrie); Vizita Sfintei Fecioare Maria la verişoara sa, Elisabeta (31 mai); – 4 comemorări obligatorii: Sfânta Fecioară Maria, Regină (22 august); 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2021

Sfânta Fecioară îndurerată (15 septembrie); Sfânta Fecioară Maria, Regina preasfântului Rozariu (7 octombrie); Prezentarea la templu a Sfintei Fecioare Maria (21 noiembrie); – 6 comemorări facultative: Sfânta Fecioară Maria de la Lourdes (11 februarie); Sfânta Fecioară Maria de la Fatima (13 mai); Inima Neprihănită a Mariei (sâmbăta după solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus); Sfânta Fecioară Maria de pe Muntele Carmel (16 iulie); Dedicarea Bazilicii Sfânta Maria cea Mare din Roma (5 august), Preasfântul nume al Mariei (12 septembrie).

Originea şi dezvoltarea cultului marian Proclamarea dogmei maternităţii divine la Conciliul de la Efes din 431 a dat un impuls masiv cultului Mariei nu doar în Orient, ci şi în Occident, care a fost mai reţinut şi tardiv cu adoptarea sărbătorilor mariane. Simţul şi pietatea credincioşilor au precedat instituirea concretă a cultului liturgic al Mariei. Studioşii au căutat dovezi pentru a individualiza momentul concret când Maria a intrat în cultul liturgic. Unii au încercat să lege acest moment de secolul I, alţii de secolul al II-lea, însă marea majoritate sunt de acord că aceasta s-a întâmplat mai târziu, şi după cultul martirilor. În prima jumătate a secolului al III-lea, rugăciunea euharistică şi profesiunea de credinţă baptismală conservate în Traditio Apostolica sunt martori plini de autoritate că Maria era inclusă în liturgia oficială. Canonul Roman, în varianta Sfântului Ambroziu, episcop de Milano, expusă în De sacramentis, îi oferă Mariei un loc privilegiat în Communicantes.

FOCUS

Tot în secolul al III-lea apare în cult rugăciunea Ὑπὸ τὴν σὴν εὐσπλαγχνίαν (Sub tuum praesidium, „Sub ocrotirea ta alergăm, Sfântă Născătoare de Dumnezeu”) care o desemnează pentru prima dată pe Sfânta Fecioară cu termenul de Theotokos (Născătoare de Dumnezeu).

Sărbătorile liturgice în cinstea Mariei încep să apară în Orient în sec. V-VI, cu precădere în Ierusalim.

Imediat după Conciliul din Efes (431), la Ierusalim se instituie sărbătoarea „Comemorarea Sfintei Maria” pentru data de 15 august. La început cu un caracter foarte generic, devine încet-încet sărbătoarea naşterii Sfintei Fecioare, însă naşterea pentru cer (koimesis, dormitio). Împăratul Mauritius (582-602) va impune sărbătoarea pentru tot imperiul.

Sărbătoarea Naşterii Sfintei Fecioare Maria de pe 8 septembrie a luat naştere spre sfârşitul sec. al V-lea, tot la Ierusalim, unde era vie tradiţia de a cinsti casa naşterii Mamei cereşti (Protoevanghelia lui Iacob așază casa părintească a Mariei la Ierusalim, lângă piscina Bethesda de lângă poarta oilor din nordul templului), probabil cu ocazia sfinţirii unei biserici închinate venirii pe lume a Mamei Soarelui Dreptăţii.

Sărbătoarea Prezentării la Templu a copilei Maria a cunoscut exact acelaşi drum. Pe 21 noiembrie 543, s-a sfinţit o biserică în Ierusalim care purta hramul Prezentării la Templu a Sfintei Fecioare Maria, iar mai apoi conţinutul şi data sărbătorii s-au răspândit în tot Orientul.

Tot de la Ierusalim porneşte şi sărbătoarea Prezentării la Templu a lui Isus de către Fecioara Maria, originar cu caracter marian. Deoarece în Orient naşterea Domnului era sărbătorită de Epifanie (6 ianuarie) şi prezentarea la Templu avea loc la 40

de zile de la naştere, sărbătoarea era fixată pentru data de 14 februarie.

Când Crăciunul a început să fie sărbătorit pe 25 decembrie, Prezentarea la Templu (astăzi Întâmpinarea Domnului), s-a relocat pe data de 2 februarie.

Tot din Orient ne vine sărbătoarea „Maria, Mama lui Dumnezeu”, fixată după tradiţiile bizantine la o zi după naşterea lui Isus, adică pe 26 decembrie. Când a intrat în tradiţia romană, a fost relocată pe 1 ianuarie, ca încheiere a Octavei Naşterii Mântuitorului.

Sacramentarul Gregorianum cimentează această uzanţă pentru tot Occidentul şi este cea mai veche sărbătoare mariană de la Roma.

Oprindu-ne la Occident, observăm că sărbătorile mariane şi-au croit cu greu drumul în cultul liturgic.

Patru mari sărbători mariane foarte răspândite în Orient (Prezentarea la Templu a Domnului de către Fecioara Maria; Buna Vestire; Adormirea şi Naşterea Sfintei Fecioare Maria) intră în cultul roman abia în sec. al VII-lea, graţie unui papă de origini – deloc surprinzător – orientale, Papa Sergiu I (687-701).

Secolul al XII-lea reprezintă momentul de maximă intensitate a devoţiunii mariane din partea poporului, când Mariei i-a fost dedicată o zi din săptămână, sâmbăta, şi două luni: mai şi octombrie. Mai târziu, cruciaţii vor aduce alte două sărbători mariane din Orient: Vizita Sfintei Fecioare la verişoara sa şi Prezentarea la Templu a Mariei. Alte sărbători mariane vor apărea ca rezultat al devoţiunii particulare a unor ordine religioase: carmelitanii aduc sărbătoarea de pe 16 iulie, dominicanii cea de pe 7 octombrie, Ordinul Slujitorilor Mariei cea de pe 15 septembrie. În 1683 este introdusă sărbătoarea Sfântului Nume al Mariei; în 1703, cea a Neprihănitei Zămisliri,

chiar mai înainte de a fi fost proclamată dogma în 1854; în 1908, cea a Sfintei Fecioare de la Lourdes; în 1931, maternitatea Mariei; în 1944, Inima Neprihănită a Mariei şi în 1954, Maria Regină.

Maria în cultul după Conciliul al II-lea din Vatican Conciliul a resubliniat importanţa sărbătorilor mariane, însă ca reflexie a strălucirii sărbătorilor şi misterelor Mântuitorului, precum luna reflectă strălucirea soarelui: „În celebrarea ciclului anual al misterelor lui Cristos, Sfânta Biserică o venerează cu o iubire deosebită pe fericita Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, care este indisolubil unită cu Fiul ei în opera mântuirii” (Sacrosanctum Concilium, 103). În anul liturgic, conform legilor de precedenţă liturgică, Cristos şi sărbătorile sale primează întotdeauna, însă urmat îndeaproape de Maica sa Sfântă. În afară de sărbătorile ei, liturgia reînnoită o cinsteşte pe Sfânta Fecioară într-un mod cu totul deosebit în Advent şi în Timpul Crăciunului. Liturgia celei de-a patra duminici a Adventului are un caracter profund marian, ca de altfel şi zilele feriale de la 17 la 24 decembrie.

Concluzie Orientul a fost dintotdeauna mult mai harnic în cinstirea Mariei decât Occidentul şi nu trebuie să ne mire că multe dintre sărbătorile noastre mariane sunt de sorginte orientală.

La confluenţa dintre culturi, liturgiile s-au îmbogăţit reciproc întotdeauna.

După reflecţia Conciliului, sărbătorile mariane nu au o consistenţă teologică de sine stătătoare, ele fac mereu trimitere la misterele Fiului.

Text: Pr. Gabriel Anghel OCTOMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

9

FOCUS călătorii apostolice

A

Papa francisc

la Budapesta și în Slovacia În perioada 12-15 septembrie, Papa Francisc a vizitat două țări. În Ungaria a fost la Budapesta la Congresul Euharistic Internațional, în ultima zi a acestuia, iar în Slovacia a vizitat mai multe orașe, întâlnindu-se cu credincioșii acestei țări și cu oficialități politice și religioase.

S

uveranul Pontif a fost mai întâi în Ungaria, la Budapesta, unde s-a întâlnit cu președintele republicii și cu prim-ministrul la Muzeul de Belle Arte din capitala Ungariei. Tot aici au avut loc alte două întâlniri semnificative și cele două discursuri ale Papei: cu episcopii catolici și, succesiv, cu reprezentanții Consiliului Ecumenic al Bisericilor și ai comunității ebraice.

Momentul culminant al vizitei la Budapesta l-a reprezentat Sfânta Liturghie solemnă de încheiere a celui de-al 52-lea Congres Euharistic 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2021

Internațional, desfășurat în perioada 5-12 septembrie în capitala ungară. Cu această ocazie Suveranul Pontif a ținut omilia celebrării euharistice și a condus rugăciunea „Îngerul Domnului”. În Slovacia, Papa Francisc a vizitat orașele Bratislava, Košice, Prešov și Sanctuarul marian național de la Šaštín.

Participarea la Liturghia de încheiere a Congresului Euharistic Internațional și călătoria în Slovacia au fost anunțate de către Papa Francisc la încheierea rugăciunii Angelus din 4 iulie.

merge după Isus înseamnă a merge în fiecare zi în întâmpinarea fratelui. Spre aceasta ne îndeamnă Euharistia: să ne simțim un singur Trup, să ne frângem pentru alții. Să facem în așa fel încât întâlnirea cu Isus în Euharistie să ne transforme.

(Papa Francisc, Omilie Budapesta, 12 septembrie 2021)

Călătoria apostolică în Slovacia a constituit a patra vizită efectuată de către un pontif pe pământ slovac după cele trei călătorii făcute de către Papa Ioan Paul al II-lea care a mers la Bratislava în 1990, apoi a vizitat Republica Slovacă independentă în 1995 și 2003.

Ajuns la Bratislava, în cursul după-amiezii zilei de 12 septembrie, Papa Francisc a avut, la sediul nunțiaturii apostolice, prima întâlnire a călătoriei apostolice în Slovacia, o întâlnire ecumenică, ocazie cu care Sfântul Părinte a pronunțat primul său discurs. Pentru această primă zi a vizitei apostolice, a mai fost prevăzută o întâlnire privată cu iezuiții din Slovacia.

Pe data de 13 septembrie, Sfântul Părinte s-a aflat la Bratislava, efectuând mai întâi vizita de curtoazie la președintele republicii la Palatul

FOCUS

Prezidențial, urmată de primul discurs al Papei în Slovacia la întâlnirea cu autoritățile, reprezentanții societății civile și membrii corpului diplomatic. După această întâlnire, Papa a mers în Catedrala Sfântul Martin din capitala Slovaciei pentru un discurs și o întâlnire cu episcopii, preoții, persoanele consacrate, seminariștii și cateheții Bisericii Catolice din această țară. În cursul după-amiezii, Papa a făcut o vizită privată la Centrul Betleem din Bratislava, urmată de întâlnirea cu comunitatea ebraică în Piața Rybné Námestie, când Papa a prezentat al treilea discurs al zilei.

Ziua de luni s-a încheiat cu vizita președintelui parlamentului și vizita prim-ministrului.

Pe 14 septembrie, când s-a sărbătorit Înălțarea Sfintei Cruci, Papa Francisc a fost în orașele Košice și Prešov. La Prešov, în piațeta din fața Sălii Polivalente, Suveranul Pontif a celebrat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur și a ținut omilia, în fața unei mulțimi de circa 50.000 de credincioși adunați în aer liber.

La Košice a avut o întâlnire cu reprezentanții comunității rome dintr-un cartier al orașului și o întâlnire cu tinerii pe stadion. În ultima zi a călătoriei apostolice în Slovacia, 15 septembrie, când este comemorarea liturgică a Sfintei Fecioare Maria Îndurerate, Papa a mers la sanctuarul național din Šaštin, unde a avut un moment de rugăciune alături de episcopii țării, după care a celebrat Sfânta Liturghie și a ținut omilia.

La sanctuarul de la de Šaštín, în fiecare an de 15 septembrie, credincioșii se adună pentru pelerinajul tradițional în sărbătoarea patroanei, Sfânta Fecioară Maria a celor șapte dureri. Papa Francisc a

adresat împreună cu episcopii slovaci o rugăciune de abandonare către Sfânta Fecioară Maria. În cadrul colocviului cu jurnaliștii din timpul călătoriei de întoarcere cu avionul din Slovacia, Papa Francisc a vorbit miercuri, 15 septembrie, despre dialogul cu autoritățile Ungariei, despre antisemitism și despre vaccinuri, precum și despre împărtășirea politicienilor care susțin avortul. Pontiful a răspuns, de asemenea, la o întrebare despre uniunile între persoane de același sex, spunând că sacramentul căsătoriei este altceva și se face numai între un bărbat și o femeie.

După călătoria de patru zile la Budapesta și în Slovacia, Papa Francisc s-a întors la Roma. Potrivit tradiției, la întoarcerea din fiecare călătorie apostolică, după aterizarea pe aeroportul Ciampino din Roma, Papa Francisc s-a dus la Bazilica Santa Maria Maggiore pentru a se ruga în fața icoanei Fecioarei Salus Populi Romani.

La plecarea cu avionul de la Bratislava, Sfântul Părinte a trimis o telegramă președintei Republicii Slovace, precum și președinților Croației și Bosniei-Herțegovina și președintelui Republicii Italiene. În mesajul adresat președintelui italian, Papa Francisc scrie: „La întoarcerea din călătoria apostolică de la Budapesta și din Slovacia, unde am avut bucuria de a întâlni populația locală, bogată în fervoare spirituală, vă adresez, Domnule Președinte, salutările mele cordiale și vă asigur de o rugăciune specială pentru binele și prosperitatea națiunii italiene, asupra căreia invoc binecuvântările cerești.”

Logoul și tema vizitei în slovacia

L

ogoul și tema călătoriei Papei au fost date publicității pe 21 iulie de către Sala de presă a Sfântului Scaun.

Logoul reflectă tema vizitei: „Cu Maria și Iosif, pe calea către Isus”. Acesta reprezintă un drum „simbolizând calea crucii în interiorul unei inimi care evocă iubirea mărturisită față de Isus prin Sfântul Iosif și Fecioara Maria, patroana Slovaciei”. Cele șapte stele se referă la numele pe care tradiția populară i-l atribuie Sfintei Fecioare: „Fecioara celor șapte dureri”. Diferitele elemente ale logoului sunt reprezentate în culorile alb, albastru și roșu ale drapelului slovac, și alb și galben ale celui al Vaticanului. Tema exprimă speranța ca vizita Papei Francisc în Slovacia să întărească credința și să înnoiască dorința de a merge pe urmele Domnului Isus.

Text: Iulia Cojocariu OCTOMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

11

FOCUS ȘTIRI ARCB

Pelerinaj

BUCUREȘTI

Hram

ÎPS Aurel Percă, preoți și credincioși din ARCB au participat la Congresul Euharistic Internațional din Budapesta.

Pe 5 septembrie, Parohia Sfânta Maria a Harurilor (Bărăția) și-a sărbătorit hramul. ÎPS Ioan Robu a prezidat Liturghia, iar Pr. Dan Suciu CSJ a ținut predica.

Credincioșii de la Bărăția au pregătit sărbătoarea hramului nu doar prin muncă, ci și prin trei zile premergătoare de rugăciune.

Î

n perioada 5-12 septembrie, ÎPS Percă, un grup de pelerini din Parohia Bărăția din București, părintele paroh, Cristinel Țâmpu, și alți trei preoți din Arhidieceză au participat la cel de-al 52-lea Congres Euharistic Internațional din capitala Ungariei. În cadrul acestui eveniment spiritual foarte bogat, ÎPS Percă a concelebrat la Sfânta Liturghie de deschidere a Congresului, prezidată de Card. Angelo Bagnasco, președintele Consiliului Conferințelor Episcopale Europene, și la Sfânta Liturghie de încheiere, prezidată de Papa Francisc. Marți, 7 septembrie, Înalt Preasfințitul a ținut și o cuvântare în cadrul inaugurării expoziției de artă Fericitul Vladimir Ghika, „In spiritu caritatis”, deschisă până pe 24 septembrie la Biblioteca Națională Széchényi din centrul orașului. Iar miercuri, 8 septembrie, ÎPS Percă a prezidat Liturghia în limba română din biserica Sfânta Ana.

SLATINA

Hram

Pe 4 septembrie, credincioșii din Parohia Nașterea Sfintei Fc. Maria au sărbătorit hramul Bisericii lor. Liturghia a fost concelebrată de Pr. Sergiu-Alin Pal, parohul, și alți opt preoți.

MIERCUREA CIUC

Campionat de FUTSAL În zilele 30 august 1 septembrie, o echipă de 7 preoți a reprezentat Arhidieceza la Campionatul Național de Futsal pentru Preoți Calix Sacerdotum.

Portarul nostru a primit distincția „cel mai bun portar”, iar competiția a fost câștigată de Dieceza de Iași, care va participa la faza europeană a campionatului.

12

Absolvirea asistenților medicali generaliști

ÎPS Percă la ceremonia de absolvire a asistenților medicali de la Colegiul Sfântul Iosif.

P

e 31 august a avut loc festivitatea de absolvire a celor 58 de tineri care au încheiat parcursul postliceal sanitar de la Colegiul Sfântul Iosif. Aceasta a debutat cu o Sfântă Liturghie prezidată de ÎPS Aurel Percă. Păstorul i-a încurajat pe absolvenți să meargă înainte cu demnitate și spirit creștin pe drumul sacrificiului și al renunțării la sine, pentru sănătatea și salvarea celor nevoiași.

Noii asistenți au depus jurământul de credință, angajându-se în fața lui Dumnezeu și a Bisericii să respecte valorile moralei creștine, să apere viața și să se străduiască să păstreze nestinsă flacăra credinței în sufletul bolnavilor.

Ordinul de Malta în România: 30 de ani Cu ocazia aniversării și a deschiderii a două noi centre sociale, ambasadorul Ordinului de Malta pentru Romi a vizitat Arhidieceza.

L

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2021

a aniversarea Serviciului de Ajutor Maltez în România, eveniment marcat prin deschiderea a două noi centre (la Micfalău, Covasna, și Păuleasca, Argeș), E.S. contele Franz Salm-Reifferscheidt, ambasadorul Ordinului pentru Romi, a realizat o vizită în țara noastră. Acesta, alături de dl Roberto Musneci, ambasadorul Ordinului în România, și reprezentanți ai Serviciului din România s-au întâlnit pe 7 septembrie cu PS Damian, vorbind despre situația romilor și cum pot fi ei ajutați în mod concret.

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Un nou Birou pentru comunicaţii sociale Printr-un decret al Preasfinției Sale Claudiu s-a înființat Biroul pentru comunicații sociale al Eparhiei de Cluj-Gherla.

P

rintr-un decret din 30 august, PS Claudiu, Episcop de Cluj-Gherla, a înființat Biroul pentru comunicații sociale în cadrul căruia au fost numiți, cu un mandat de trei ani: Pr. Daniel Avram (director), Pr. Alin Cîndea, Sr. Speranța din Congregația Surorilor Maicii Domnului, Viorica Sabo, Oana Capan, subdiacon Radu Capan, subdiacon Mihai Șona, Claudiu Pădurean.

Prima întâlnire de lucru a biroului a avut loc luni, 13 septembrie, la sediul Episcopiei Greco-Catolice din Cluj-Napoca. Au participat toți membrii noii structuri, care au avut bucuria de a-l avea în mijlocul lor pe PS Claudiu. Ordinea de zi a cuprins o tematică generală din domeniul

Aniversare centenară Pr. Anton Bişoc este primul preot din istoria Diecezei de Iaşi care păşeşte pragul vârstei de 100 de ani.

P

comunicării, s-au discutat strategii prin care viața Bisericii să fie făcută cunoscută publicului din lumea laică sau catolică, nu doar în mod strict informal, ci cu intenția de a deschide de fapt o poartă prin care Mântuitorul Cristos să intre în viața oamenilor.

Sursa: eparhiaclujgherla.ro

e 10 septembrie, Pr. Anton Bișoc a împlinit vârsta de 100 de ani. Cu această ocazie, PS Iosif Păuleţ, Episcop de Iași, şi PS Petru Gherghel, Episcop emerit, l-au vizitat pe Pr. Anton la locul său de ședere, centrul de îngrijire din Gherăeşti, celebrând alături de sărbătorit o Sfântă Liturghie de mulțumire.

Cel mai frumos moment a fost când Pr. Anton a oferit o binecuvântare tuturor celor prezenţi, cu o mână slăbită de longevitatea vieţii, dar încărcată de har şi binecuvântări, dobândite în cei 100 de ani trăiți, dintre care 73 în slujire preoțească.

Sursa: ercis.ro

POLONIA

PERU

UNGARIA

DOI NOI FERICIȚI AI SECOLULUI XX

RUGĂCIUNI PENTRU SUFLETUL UNUI CRIMINAL

CRUCEA MISIUNILOR

Pe 12 septembrie, în cadrul unei Sfinte Liturghii din biserica Templul Providenței Divine din Varșovia, Card. Marcello Semeraro, prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților, i-a declarat Fericiți pe Cardinalul Stefan Wyszyński (19011981), primatul Poloniei care a cârmuit Biserica în timpul persecuției comuniste, și Maica Elżbieta Róża Czacka (1876-1961), fondatoarea Congregației Surorilor Franciscane Servitoarele Crucii și a Societății pentru Îngrijirea Orbilor.

Pe 11 septembrie, fondatorul grupului terorist Sendero Luminoso (Cărare luminoasă), Abimael Guzmán, a murit în închisoare. Deși Sendero Luminoso este acuzat pentru moartea a peste 30.000 de oameni, printre care trei preoți, Arhiepiscopul de Piura, José A. Eguren, a acționat într-un adevărat spirit creștinesc, declarând: „Domnul Isus ne-a spus să ne iubim dușmanii, El însuși fiind un exemplu pentru noi pe cruce.

Să ne rugăm lui Dumnezeu să aibă milă de sufletul lui [Guzmán].”

Crucea Misiunilor este simbolul celui de-al 52-lea Congres Euharistic Internațional (5-12 septembrie 2021, Budapesta). Crucea din lemn de stejar cu ornamente de bronz ce măsoară peste 3 metri a fost lucrată de orfevrul maghiar Csaba Ozsvári. În centrul crucii se găsește o relicvă a Sfintei Cruci, înconjurată de relicvele unor Sfinți și Fericiți maghiari, dar și ale altor sfinți și fericiți, printre care Fer. Vladimir Ghika, Fer. Anton Durcovici și Fer. János Scheffler.

OCTOMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

13

Biserică și societate eveniment

Să mergem împreună COMUNIUNE, PARTICIPARE, MISIUNE

L

una octombrie marchează începutul procesului sinodal, care privește Bisericile diecezane. Papa Francisc a vorbit pe larg despre sinodalitate într-o întâlnire desfășurată la Vatican în prezența credincioșilor diecezei de Roma, căreia îi este păstor. Tot sinodalitatea a fost în atenția Conferinței Episcopilor din România, care s-a întrunit în sesiune plenară la mănăstirea călugărilor carmelitani de la Ciofliceni.

Duhul Sfânt are nevoie de voi

Papa Francisc a primit 4.000 de credincioși din dieceza de Roma în sala Paul al VI-lea din Vatican, sâmbătă 18 septembrie. Cu această ocazie Suveranul Pontif s-a adresat credincioșilor din dieceza de Roma, descriind procesul sinodal care trebuie să înceapă în octombrie și importanța diecezei pentru ca 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2021

Biserica să lucreze pentru a se simți parte „dintr-un singur mare popor”.

Tema viitorului sinod este „Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare, misiune”, iar Papa a descris sinodul ca fiind o călătorie în care toată Biserica este implicată.

Sinodul se va desfășura între octombrie 2021 și octombrie 2023, iar itinerarul său a fost conceput drept „un dinamism de ascultare reciprocă, dus la toate nivelurile Bisericii, implicând tot poporul lui Dumnezeu”.

Prima etapă a procesului (octombrie 2021 – aprilie 2022) privește diferitele Biserici diecezane. „Este motivul pentru care mă aflu aici, în calitate de episcop al vostru, pentru a împărtăși, căci este foarte important ca dieceza Romei să se angajeze cu convingere în acest parcurs”, a declarat Papa.

Suveranul Pontif a explicat că „sinodalitatea exprimă natura Bisericii,

forma sa, stilul său, misiunea sa”.

Cuvântul „sinod” conține tot ceea ce trebuie să înțelegem: „să mergem împreună”. În continuare, Papa a declarat că faza diecezană este foarte importantă deoarece implică ascultarea tuturor celor botezați. A subliniat faptul că „există multă rezistență pentru a depăși imaginea unei Biserici împărțite în mod rigid între șefi și subordonați, între cei care învață și cei care trebuie să învețe, uitând că lui Dumnezeu îi place să răstoarne pozițiile. A merge împreună descoperă mai degrabă orizontalitatea decât verticalitatea ca linie de conduită”.

Sensus fidei (lat. „simțul credinței”) „îl califică pe fiecare în demnitatea funcției profetice a lui Isus Cristos, astfel încât să putem discerne care sunt căile Evangheliei în prezent”. „Este necesar să ne simțim membri ai unui singur mare popor care este destinatarul promisiunilor divine, deschis către un viitor care așteaptă toată lumea pentru a participa la banchetul pregătit de Dumnezeu pentru toate popoarele.” În parcursul sinodal, ascultarea trebuie să țină cont de sensus fidei, dar nu trebuie să neglijeze toate aceste „intuiții” care pot să apară acolo unde nu ne așteptăm. În încheiere, Papa Francisc a spus: „Am venit aici pentru a vă încuraja să luați în serios acest proces sinodal și pentru a vă spune că Duhul Sfânt are nevoie de voi. Ascultați-l ascultându-vă și nu lăsați pe nimeni în afară sau în urmă. Acest lucru nu este valabil numai pentru persoanele prezente, ci pentru Biserica întreagă, care nu se întărește numai reformând structurile, dând instrucțiuni, propunând conferințe sau directive și programe, ci dacă redescoperă că este un popor care vrea să meargă împreună. Un popor, cel din Roma,

Biserică și societate

care conține varietatea tuturor popoarelor și a tuturor condițiilor: ce bogăție extraordinară, în complexitatea sa! (…) În acest timp de pandemie, Domnul stimulează misiunea unei Biserici ca să fie sacrament de îngrijire. Lumea și-a ridicat strigătul, și-a manifestat vulnerabilitatea: lumea are nevoie de îngrijire. Curaj și înainte. Mulțumesc!”

Episcopii catolici din România pregătesc parcursul sinodal convocat de Papa Francisc pentru 2021-2023

În perioada 20-22 septembrie 2021, Arhidieceza Romano-Catolică de București a fost gazda sesiunii plenare a Conferinței Episcopilor din România (CER), care s-a desfășurat la Mănăstirea Carmelitană de la Ciofliceni. Aproape toți episcopii catolici de ambele rituri (romano-catolic și greco-catolic) din România au participat, în condiții de siguranță sanitară, la lucrările sesiunii prezidate de ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, președintele CER. Este prima sesiune plenară a CER de la declanșarea pandemiei în care episcopii se întâlnesc în persoană.

Ultima sesiune plenară a CER pe teritoriul Arhidiecezei de București a avut loc la Ciofliceni, între 10-12 aprilie 2019, iar ultima sesiune în format fizic a avut loc la Baia Mare între 25-27 septembrie 2019.

La această sesiune de lucru au participat pentru prima oară și noii episcopi: PS László Kerekes, Episcop auxiliar al Arhidiecezei RomanoCatolice de Alba Iulia, PS Cristian Dumitru Crișan, Episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș și PS Ioan Călin Bot, Episcop auxiliar al Eparhiei de Lugoj.

Marți, 21 septembrie, programul a inclus Sfânta Liturghie solemnă în Catedrala Sfântul Iosif din București, prezidată de ÎPS Aurel Percă, la care au concelebrat episcopii reuniți în sesiune și Arhiepiscopul Giampietro Dal Toso, președinte al Operelor Misionare Pontificale. În centrul discuțiilor CER s-a aflat Sinodul Episcopilor cu tema sinodalității, ce se va desfășura la Roma în octombrie 2023, cu participarea episcopilor din întreaga lume catolică. Pe 17 octombrie 2021 va începe prima etapă a parcursului sinodal: ascultarea și consultarea Bisericilor locale, etapă care se va încheia în aprilie 2022. Documentul pregătitor al Sinodului Episcopilor, publicat la Vatican pe 7 septembrie 2021, intitulat „Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare și misiune” și Vademecum-ul însoțitor trasează direcțiile de ascultare și discernământ în Bisericile locale.

Pornind de la aceste două documente, episcopii reuniți în sesiunea plenară au discutat modalități concrete de a implementa acest parcurs în diecezele și eparhiile din România. Din aprilie 2022 va începe a doua etapă a parcursului sinodal, cea națională, care va fi dezbătută în următoarea sesiune plenară a CER. Misiunile au avut un loc special în agenda întâlnirii, iar invitatul special, Arhiepiscopul Giampietro Dal Toso, președinte al Operelor

Misionare Pontificale, a explicat cum „misiunea face parte din natura Bisericii”. Împreună cu Pr. Eugen Blaj, directorul național al Operelor Misionare Pontificale din România, Mons. Dal Toso a propus modalități concrete de a întări cooperarea Operelor Misionare Pontificale cu structurile Bisericii locale. În ultima zi a sesiunii, Patriarhul Bisericii Greco-Catolice Melchite, Youssef Absi, a avut o intervenție specială, prezentând situația Bisericii Catolice din Orientul Mijlociu.

Pr. Florin-Petru Sescu, referentul Comisiei pentru migranți din cadrul CER, a prezentat situația actuală a Comisiei, a cărei președinție a fost preluată de PS Cristian Dumitru Crișan, Episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș. PS Ioan Călin Bot, Episcop auxiliar al Eparhiei de Lugoj, a preluat președinția Comisiei pentru Viață Consacrată și a Comisiei pentru Dialog și Ecumenism.

Următoarea sesiune a CER va avea loc la Timișoara în intervalul 7-9 aprilie 2022, fiind găzduită de Dieceza Romano-Catolică de Timișoara. Conferința Episcopilor din România se întrunește de două ori pe an și îi reunește pe toți episcopii romano-catolici şi greco-catolici din România şi exprimă unitatea Bisericii locale și comuniunea cu Urmașul lui Petru, Sfântul Părinte Papa.

OCTOMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

15

Biserică și societate doctrină socială

D

reptul la muncă este o dimensiune fundamentală a omului, un act al persoanei, un bun cu mare pondere și totodată demn, o cale obișnuită pentru a exprima demnitatea, pe măsura chipului lui Dumnezeu care este omul.

(Pius al XII-lea, Mesaj radiodifuzat la a 50-a aniversare a Rerum novarum)

Înapoi la muncă – între scop și etică Text: Pr. Daniel Gheorghiță Benchea

D

e-a lungul periplului nostru de a înțelege câteva din conceptele și învățăturile Bisericii despre societate urmând documentul DOCAT, am văzut că omul este mai degrabă doritor sau poate chiar avid de muncă.

Căci dacă în lumea antică munca nu era o activitate nobilă și demnă de cetățean, de la modernitate încolo se întâmplă exact contrariul: „un lider politic care nu lucrează sau nu a lucrat e văzut ca un personaj prea puțin serios și nedemn de încredere, iar o persoană care nu lucrează la vârsta activă este considerată cel puțin suspectă și cetățean de categoria a doua” (Luigino Bruni, Alessandra Smerilli, Sfânta economie, Ed. ARCB, 2010).

Sfântul Benedict consideră munca drept „opus Dei” – operă a lui Dumnezeu, muncă fiind și lectura sacră și ajutorarea celuilalt. Atunci ne revine întrebarea: Munca este o 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2021

obligație? O necesitate? Un drept?

Cum încadrează Biserica raportul omului cu această activitate cât se poate de socială?

Primul drept ce i se cuvine omului, în activitatea sa temporală, este ceea ce se cheamă dreptul la muncă, ce se referă în primul rând la eliminarea unei munci epuizante și degradante. În al doilea rând, dreptul la odihnă.

Dreptul la muncă este o dimensiune fundamentală a omului, un act al persoanei, un bun cu mare pondere și totodată demn, o cale obișnuită pentru a exprima demnitatea, pe măsura chipului lui Dumnezeu care este omul (Pius al XII-lea, Mesaj radiodifuzat la a 50-a aniversare a Rerum novarum). Este atât un drept, cât și o datorie a omului. El a primit-o de la natură cu o dublă caracteristică: personală deoarece este o forță activă și inerentă

a persoanei, și este proprietatea celui ce o exercită și care a primit-o spre propriul folos; necesară deoarece omul are nevoie de rodul muncii sale pentru propria subzistență, lucru ce trebuie să asculte de principiile neprevăzute ale naturii (Leon al XIII-lea, Scrisoarea enciclică Rerum novarum).

Providența a orânduit astfel lucrurile încât omul pe calea obișnuită să primească tot ceea ce are trebuință pentru a trăi prin intermediul muncii. Reluând motivul enciclicei leoniene și observațiile lui Pius al XIIlea: munca este un mijloc, o datorie și un drept exclusiv al ființelor umane. Prin urmare, le revine oamenilor, în primul rând, să-și regleze raporturile lor reciproce de muncă (Ioan al XXIII-lea, Scrisoarea enciclică Mater et Magistra).

Paul al VI-lea reafirmă principiile Magisteriului conciliar și adaugă valoarea solidarităţii: având o perspectivă comună, împărţind speranţe, suferinţe, ambiţii şi bucurii, munca uneşte voinţele, apropie sufletele şi transformă inimile; îndeplinind-o, oamenii se descoperă fraţi (Paul al VI-lea, Scrisoarea enciclică Populorum progressio).

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

Gânduri la început de drum

L

ăudat să fie Isus Cristos, prin faptele noastre!

Dragi tineri și lucrători pastorali de tineret, mă bucur să vă salut în pragul unui nou an pastoral (2021-2022)! Domnul să ne binecuvânteze pentru a avea parte de un an cu activități pastorale care să devină rodnice în viața personală de credință!

Dacă este luna octombrie, este timpul pentru un nou început, un nou an pastoral. Cum va fi acest an? Sperăm că unul reușit, și aceasta pentru că îl vom construi împreună. Împreună este mai frumos!

Noul an pastoral va fi unul deosebit, pentru că adună multe semnificații.

Deja ne aflăm în desfășurarea a trei ani liturgici cu teme specifice: Anul Liturgiei și al celebrării sacramentelor (sacramentele inițierii creștine – Botezul, Mirul și Euharistia), Anul Sfântului Iosif și Anul Familiei Amoris laetitia.

Cu privire la activitățile specifice tineretului diecezan, după ZMT Panama, Papa Francisc a propus trei teme, pentru cei trei ani de pregătire la evenimentul similar care va avea

loc în Portugalia, la Lisabona, în luna august a anului 2023. Astfel, tema din acest an face referire, din nou, la Maica Domnului: „Maria a pornit și s-a dus în grabă” (Lc 1,39). Imediat după întâlnirea cu îngerul Gabriel, Maria a plecat la verișoara sa Elisabeta pentru a împărtăși marea veste, dar și pentru a o ajuta, întrucât era însărcinată în luna a șasea. Sfântul Părinte ne îndeamnă la o acțiune entuziastă, pentru a împărtăși și celorlalți „Vestea cea Bună” prin care să-l întâlnească pe Isus.

Ca în fiecare an, Centrul Diecezan va sprijini activitățile din parohii propunând Itinerariul formativ „Christus vivit” (vol. III), dar și un program diecezan de activități care să ne ajute să creștem împreună ca o comunitate. Acestea, dar și alte noutăți, au ca obiectiv dezvoltarea umană și spirituală a comunității diecezane de tineret.

Sperăm să ne întâlnim pe cale și să ne bucurăm de cât mai multe momente frumoase împreună.

Pr. Marian Blaj Oficiul pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex Să-i cerem Mariei, Regina Cerului, să ne ajute să fim martori curajoși ai Celui Înviat în lume, în situațiile concrete ale vieții. (Papa Francisc)

TINERII ÎNTREABĂ

Mindfulness este pentru creștini?

A

ceasta este și întrebarea lui Iacopo Iadarola OCD în cartea sa Mindfulness – o oportunitate pentru creştini?.

Folosită şi de alte religii, mindfulness este, până la urmă, un mod de a fi. Este un mod de a te face prezent în tot ceea ce faci. Când speli vasele, să fii prezent doar la asta: la felul cum curge apa, la felul cum îi simţi temperatura pe mâini, la senzaţia de curat de pe farfurie. În lumea în care trăim, mintea noastră este focusată pe viteză şi pe eficienţă, cu cât mai multe sarcini. Dar nu numai din acest motiv, ci şi pentru că folosirea smartphone-ului înseamnă expunerea ochiului şi a minţii la mulţi stimuli concomitent, ceea poate afecta focusarea pe momentul prezent. Ne putem folosi de această practică pentru a ne face prezenţi mai mult lui Dumnezeu atunci când doar observăm lucrurile din jurul nostru. Iar mindfulness nu înlocuieşte rugăciunea.

Spunând mai des „Tu care eşti în mine mai mult decât mine, fă-mă prezent prezenţei tale!”, poate să ne ajute.

Sr. Gabriela Lungu FCJ

OCTOMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

17

SUFLET TÂNĂR Christus vivit

Al doilea adevăr... ... propus de Papa Francisc în cel de-al patrulea capitol al enciclicei Christus vivit se referă la Cristos care mântuiește. Iată cum prezintă Papa Francisc acest adevăr (art. 118-123): l doilea adevăr este că Cristos, din iubire, s-a dat pe sine însuşi până la sfârşit pentru a te mântui. Braţele sale deschise pe cruce sunt semnul cel mai preţios al unui prieten capabil să ajungă până la extrem: «Iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit» (In 13,1). (...)

Acel Cristos care ne-a mântuit pe cruce de păcatele noastre, cu aceeaşi putere a totalei sale dăruiri de sine continuă să ne mântuiască şi să ne răscumpere astăzi. Priveşte crucea sa, prinde-te de el, lasă-te mântuit, pentru că «aceia care se lasă mântuiţi de el sunt eliberaţi de păcat, de tristeţe, de golul interior, de izolare». Şi, dacă păcătuieşti şi te îndepărtezi, el te ridică din nou cu puterea crucii sale. Nu uita niciodată că «el iartă de şaptezeci de ori câte şapte. (...) El ne permite să ne

„A

18

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2021

ridicăm capul şi să începem din nou, cu o duioşie care nu ne dezamăgeşte niciodată şi care poate întotdeauna să ne redea bucuria».

«Noi am fost mântuiţi de Isus: pentru că ne iubeşte şi nu poate să renunţe la asta. Putem să-i facem orice lucru, dar el ne iubeşte şi ne mântuieşte. Pentru că numai ceea ce se iubeşte poate să fie mântuit. Numai ceea ce se îmbrăţişează poate să fie transformat. Iubirea Domnului este mai mare decât toate contradicţiile noastre, decât toate fragilităţile noastre şi decât toate meschinăriile noastre. Însă tocmai prin contradicţiile, fragilităţile şi meschinăriile noastre el vrea să scrie această istorie de iubire. L-a îmbrăţişat pe fiul risipitor, l-a îmbrăţişat pe Apostolul Petru după renegările sale şi ne îmbrăţişează mereu, mereu, mereu după căderile noastre, ajutându-ne să ne ridicăm şi să stăm din nou în picioare. Pentru că adevărata cădere – atenţie la asta – adevărata cădere, aceea care poate să ne ruineze viaţa, este să rămânem la pământ şi să nu ne lăsăm ajutaţi.»

Iertarea şi mântuirea sa nu sunt ceva ce am cumpărat sau ce ar trebui să obţinem cu faptele noastre sau cu eforturile noastre. El ne iartă şi ne eliberează gratuit. Dăruirea sa pe cruce este ceva aşa de mare, încât noi nu putem şi nici nu trebuie să plătim, trebuie numai să primim cu recunoştinţă imensă şi cu bucuria că suntem iubiţi aşa de mult mai înainte de a ne putea imagina: «El ne-a iubit mai întâi» (1In 4,19).

Tineri iubiţi de Domnul, cât de mult valoraţi voi dacă aţi fost răscumpăraţi cu sângele preţios al lui Cristos!

Dragi tineri, voi «nu aveţi preţ! Nu sunteţi marfă la licitaţie! Vă rog, nu vă lăsaţi cumpăraţi, nu vă lăsaţi seduşi, nu vă lăsaţi reduşi la sclavie de colonizările ideologice care ne pun idei în cap şi la sfârşit devenim sclavi, dependenţi, faliţi în viaţă. Voi nu aveţi preţ: asta trebuie să vă repetaţi mereu: „Eu nu sunt la licitaţie, nu am preţ. Eu sunt liber, sunt liberă!” Îndrăgostiţi-vă de această libertate, care este aceea pe care o oferă Isus».

Priveşte braţele deschise ale lui Isus răstignit, lasă-te mântuit mereu din nou. Şi când te apropii pentru a mărturisi păcatele tale, să crezi cu fermitate în milostivirea sa care te eliberează de vină. Contemplă sângele său vărsat cu atâta afect şi lasă-te purificat de el.

Astfel vei putea renaşte mereu.”

SUFLET TÂNĂR

Cărți și idei

Un informatician în Rai!

D

ragi tineri, vă vine să credeți că se poate să te bucuri de această viață tot mai conectată la mediul online, la internet și să fii, în același timp, conectat la viața în Cristos și cu Cristos?

Vă propun lectura cărții lui Nicola Gori, Un informatician în rai.

Biografia Fericitului Carlo Acutis.

Fericitul Carlo Acutis și-a trăit viața ca orice tânăr de vârsta lui. Între două activitați, găsea timp să cânte la saxofon, să joace fotbal, să proiecteze programe de calculator, dar mai ales și-a găsit mereu timp

Reflexie

Ce-i frumos...

U

nul dintre obiceiurile care au reușit cel mai bine să ne unească între noi a fost admirarea frumosului. Statui grecești, picturi din Renaștere, muzică clasică, toate ne oferă un punct de referință în jurul căruia ne putem aduna, nu pentru că am fost învățați să le admirăm, dar pentru că admirația este lucrul cel mai firesc pe care îl putem face.

Lumea modernă, fiind însă într-un război absurd împotriva naturalului, a căutat să nege tot ce este frumos. Astfel, s-au născut teorii peste teorii despre cum frumosul este doar un construct social, un pact impus de către cei privilegiați asupra asupriților, pentru a-i putea controla mai bine. Într-un fel, îi înțeleg pe acești propagandiști ai

pentru a-i ajuta pe cei în nevoie, pentru Cristos și pentru Euharistie, pe care o numea „autostrada lui spre Cer”.

Fiind un mare iubitor de calculatoare și internet, și-a folosit geniul pentru a realiza un website care documentează diferite miracole euharistice din toate timpurile. „Isus este foarte original, pentru că se ascunde într-o bucată de pâine, și numai Dumnezeu poate face un lucru atât de incredibil” (Fericitul Carlo Acutis).

Carlo Acutis a murit în 2006 de leucemie galopantă, la vârsta de numai 15 ani, și a fost ridicat la cinstea altarelor pe 10 octombrie 2020, la Assisi.

Georgiana Nechita

raiului ascuns în spatele a încă unui deal de cadavre, și eu, de câteva ori, am creat povești fantastice pentru a-mi justifica de ce nu am reușit să fac ceva ori pentru a arăta că, de fapt, chiar am avut dreptate cu o idee, când realitatea se încăpățâna să mă contrazică.

De ce trebuie să apărăm conceptul de frumos? Oare nu ar trebui să scăpăm de această modalitate de a obiectifica pe cel de lângă noi și să încercăm să privim dincolo de aparențe?

Răspunsul este „nu”. Pentru că frumusețea nu este despre ce par lucrurile. Frumusețea pornește dintr-o armonie între fizic, psihic și spiritual. Astfel, creându-se un ideal din frumusețea aceea reală, putem să avem o țintă pe busola noastră, un loc spre care putem tinde, o motivație de a continua și de a nu ne lăsa pradă disperării.

Rafael Ropotă

CURIOZITĂȚI

despre sfinți/ fericiți adolescenți/ tineri

Fericita Chiara Luce Badano (29 octombrie)

Știai că: • Părinții săi și-au dorit un copil timp de 11 ani și au avut-o în cele din urmă pe ea?

• Era o adolescentă activă, îi plăcea să joace tenis, să înoate și să meargă cu bicicleta?

• Nu era o elevă eminentă, eșuând în primul an de liceu?

• Intra în conflicte cu părinții săi din cauză că stătea până târziu pe afară cu prietenii?

• Chiar și după ce a fost diagnosticată cu cancer osos, ea a continuat să zâmbească și pe patul de spital, impresionând doctorii?

• Adolescenta își dorea să fie îngropată cu o rochie albă, precum o mireasă care merge în întâmpinarea lui Isus?

• Este sărbătorită pe 29 octombrie?

Raluca Jibu

OCTOMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

19

SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

Echipa Diecezană – întâlnire de lucru

Activitatea CDPT

rogramul pastoral diecezan destinat tinerilor Arhidiecezei și propus la începutul fiecărui an pastoral are în spate o activitate mult mai complexă decât ar părea la prima vedere. În fiecare an, membrii Echipei Diecezane se întâlnesc într-o locație montană, pentru câteva zile de activitate și reorganizare a grupului.

Anul acesta, grupul mai sus amintit și-a dat întâlnire la Timișu de Sus, găzduit fiind de comunitatea Surorilor Congregatio Jesu, în perioada 9-12 septembrie.

Printre momentele prevăzute în program s-au aflat: acțiuni de închegare a grupului, activități de pregătire a propunerilor regăsite în programul pastoral, momente spirituale, dar și momente recreative (cea mai importantă fiind drumeția în natură, devenită tradiție).

octombrie

Anul acesta a fost unul aparte, întrucât s-au realizat alegeri noi pentru responsabilitățile de lider, vicelider sau responsabili de departamente. Fiecare mandat este valabil pentru o perioadă de 3 ani.

Noul program pastoral, noua structură a Echipei Diecezane, cât și alte noutăți pot fi consultate pe site-ul Centrului Diecezan: www. cdpt.ro, rubrica „Despre noi”, începând cu luna octombrie.

Blaj

Cluj

Pregătiri INTC 2022

Întâlnire eparhială pentru tineri

La finalul lunii august (30.08), în localitatea Blaj a avut loc întâlnirea responsabililor de departamente din cadrul Întâlnirii Naționale a Tineretului Catolic, ediția 2022.

Evenimentul va avea loc la Cheile Grădiștei (jud. Brașov), în perioada 1-4 septembrie 2022. În cadrul întâlnirii a fost expusă situația actuală a pregătirilor evenimentului, precum și responsabilitățile fiecărui departament.

Mai multe detalii: www.bisericaromanaunita.ro.

Pe data de 18 septembrie, la sediul Episcopiei Greco-Catolice de ClujGherla s-a organizat Întâlnirea eparhială a adolescenților și tinerilor cu vârste cuprinse între 14 și 35 de ani. Ediția a ajuns la numărul XVI și a avut ca temă: „Ridică-te!

Te pun martor al celor pe care le-ai văzut!” (Cf. Fap 26,16). Momente din program: Sfânta Liturghie, workshopuri, activități de comuniune între tineri. Mai multe detalii: www. cluj.astru.ro.

(Flavia Dobre)

P

20

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2021

2 octombrie – Deschiderea Anului Pastoral 24 octombrie – Procesiunea cu relicva Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea (voluntariat)

Suflet tânăr

Colectiv de redacție Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Flavia Dobre Alexandra Iacoban Sr. Paula Iosif Deea Lazăr Sr. Gabriela Lungu, FCJ Georgiana Nechita Emanuel Ropotă Foto: cdpt.ro

UNIVERSUL FAMILIEI

POVESTIRI BIBLICE

A noua plagă: întunericul (Ex 10,21-29; 11,1-3)

D

omnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer şi va fi întuneric peste ţara Egiptului, un întuneric să-l pipăi cu mâna!”

Moise şi-a întins mâna spre cer şi a fost întuneric beznă în toată ţara Egiptului timp de trei zile. Nu se vedea om cu om şi nimeni nu s-a ridicat din locul lui timp de trei zile. Dar la toţi fiii lui Israel era lumină în locuințele lor.

Faraon l-a chemat pe Moise şi a zis: „Mergeţi şi slujiţi Domnului! Numai turmele şi cirezile voastre să rămână; copiii voştri vor putea merge şi ei împreună cu voi”. Moise a zis: „Turmele noastre trebuie să meargă cu noi; nicio copită nu va

rămâne, căci din ele vom aduce jertfă Domnului Dumnezeului nostru.”

Domnul a împietrit inima lui Faraon şi el n-a vrut să-i lase [să plece]. Faraon i-a zis: „Pleacă de la mine! Ai grijă să nu-mi mai vezi faţa, căci în ziua în care vei vedea faţa mea, vei muri.” Moise a zis: „Aşa cum ai spus, nu voi mai vedea faţa ta.”

Domnul i-a zis lui Moise: „Încă o plagă voi mai face să vină asupra lui Faraon şi asupra Egiptului. După aceea vă va lăsa să plecați de aici. Când vă va lăsa să plecați de aici, vă va alunga de tot de aici. Vorbeşte în auzul poporului ca fiecare bărbat să ceară de la vecinul lui şi fiecare femeie de la vecina ei

Moise era un om foarte mare în ţara Egiptului, în ochii slujitorilor lui Faraon şi în ochii poporului.

(Ex 11,3)

obiecte de argint şi obiecte de aur.” Domnul a dat ca poporul să aibă har în ochii egiptenilor.

Chiar Moise era un om foarte mare în ţara Egiptului, în ochii slujitorilor lui Faraon şi în ochii poporului.

De colorat:

A trimis întuneric şi s-a făcut beznă, dar n-au luat seama la cuvintele lui.

(Ps 105,28)

OCTOMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

21

UNIVERSUL FAMILIEI SOCIETATE

Iubirea rodnică Al cincilea capitol din Amoris laetitia se intitulează „Iubirea care devine rodnică” și se deschide cu următoarea afirmaţie: „Iubirea dă viaţă mereu” (nr. 165), după care Papa Francisc adaugă o învăţătură preluată din Familiaris consortio.

Text: Pr. Fabian Măriuţ

I

ubirea conjugală nu se rezumă doar la relaţia dintre soţi, nu are numai finalitatea de a-i ţine unul lângă altul. Soţii, în timp ce se dăruiesc unul altuia, merg mult dincolo de ei înşişi, zămislind viaţa, dând naştere pruncilor. Copiii sunt un semn al belşugului lor de iubire şi o oglindire a calităţii lor de a fi tată şi mamă (cf. FC nr. 14), sunt un dar de la Dumnezeu și o bucurie pentru părinți. Papa mai preia şi învăţătura Bisericii din enciclica Humanae vitae privitoare la responsabilitatea părinţilor faţă de viaţă (AL 68) şi îndemnul de a recurge la metodele naturale de reglementare a fertilităţii deoarece acestea respectă trupurile soților, ba mai mult, persoana „în totalitatea sa”. Papa insistă şi asupra consensului dintre soţi în folosirea acestor metode

aducându-ne în atenţie o temă preţioasă de la Conciliul Vatican al IIlea: formarea conștiinței.

Amoris laetitia situează în jurul paternităţii şi al maternităţii o serie de teme cum ar fi: dreptul inviolabil la viaţă, freamătul premergător naşterii, atmosfera primitoare din căminul familial, frumuseţea familiilor cu mulţi copii, specificul iubirii materne şi al iubirii paterne, dar şi teme delicate precum adopţia, condiţia orfanilor, absenţa tatălui din sânul familiei, traficul de minori. Este trecută în revistă şi multitudinea relaţiilor pe care le presupune viaţa de familie având în vedere condiţia de copil, de frate, de persoană în vârstă, dar şi atunci când intră în joc familia lărgită: unchiul, mătuşa, verişorii, socrul, soacra etc...

Cu mărturia, dar și cu cuvântul, familiile vorbesc despre Isus altora, transmit credința, trezesc dorința de Dumnezeu și arată frumusețea evangheliei și a stilului de viață propus de aceasta.

22

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2021

În privinţa dreptului la viaţă se reaminteşte că viaţa începe din momentul zămislirii deoarece „fiecare copil este dintotdeauna în inima lui Dumnezeu”. Acesta este şi motivul pentru care copilul nu este nicidecum un adaos la viaţa de cuplu, ori răspunsul la vreo „aspirație personală”, ci este „o ființă umană cu o valoare infinită”, care în conformitate cu firescul lucrurilor are dreptul natural la o mamă și la un tată”.

Este amintită şi situaţia în care un cuplu nu poate avea copii. Papa învaţă că maternitatea „se exprimă în moduri diferite” cum ar fi adopția. În acest sens, legile ar trebui să înlesnească procedurile de adopție și să apere întotdeauna binele mai mare al copilului.

SPIRITUALITATE DIN CATEHEZELE PAPEI

Filip și vestirea Evangheliei După martiriul Sfântului Ștefan, „cursa” Cuvântului lui Dumnezeu pare să cunoască un timp de oprire, din cauza declanșării „unei mari persecuţii împotriva Bisericii din Ierusalim” (Fap 8,1), ceea ce duce la risipirea creștinilor.

Duhul Sfânt să fie cel care ne împinge spre vestire, spre vestirea prin mărturie, prin martiriu sau prin cuvânt.

Text: Iulia Cojocariu

Î

n cartea Faptele Apostolilor, persecuția apare ca fiind starea permanentă a vieții ucenicilor, potrivit cu ceea ce a spus Isus: „m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi” (In 15,20).

Dar persecuția, în loc să stingă focul evanghelizării, îl alimentează și mai mult.

Diaconul Filip începe să evanghelizeze orașele Samariei, iar semnele de eliberare și de vindecare care însoțesc vestea Cuvântului sunt numeroase. Începând de atunci, Duhul Sfânt marchează o nouă etapă a călătoriei Evangheliei: îl împinge pe Filip să meargă în întâmpinarea unui străin cu inima deschisă către Dumnezeu. Filip se ridică și pleacă cu ardoare și, pe un drum pustiu și periculos, întâlnește un înalt funcționar al reginei Etiopiei, administratorul trezoreriei sale.

Acest om, un eunuc, după ce a fost la Ierusalim pentru cult, este pe drumul de întoarcere în țara lui.

Era un prozelit evreu din Etiopia.

Așezat în carul său, citește din sulul profetului Isaia, mai exact al patrulea cânt al „Slujitorului Domnului”.

Filip se apropie de car și îl întreabă: „Înţelegi ce citeşti?” (Fap 8,30).

Etiopianul răspunde: „Cum aş putea, dacă nimeni nu mă îndrumă?”

(Fap 8,31). Acest om puternic recunoaște că are nevoie să fie îndrumat pentru a înțelege Cuvântul lui Dumnezeu. Avea toată puterea banului, dar știa că fără explicație nu putea înțelege, era umil. Și acest dialog dintre Filip și etiopian ne face să reflectăm asupra faptului că nu este de ajuns să citim Scriptura, trebuie să-i înțelegem sensul. Cine este deci protagonistul a ceea ce citea etiopianul? Filip oferă cheia de lectură interlocutorului său: acest slujitor blând care suferă, care nu reacționează la rău prin rău este tocmai acest Cristos pe care Filip și toată Biserica îl anunță!

Care cu Paștele ne-a răscumpărat pe toți. În cele din urmă, etiopianul îl recunoaște pe Cristos și cere botezul și mărturisește credința în Domnul Isus. Această relatare este frumoasă, dar cine l-a împins pe Filip să meargă în pustiu pentru a-l întâlni pe acest om? Cine l-a împins pe Filip să se apropie de car? Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este protagonistul evanghelizării. A evangheliza înseamnă a te lăsa îndrumat de Duhul Sfânt.

După ce îl face pe etiopian să se întâlnească cu Cel Înviat – etiopianul îl întâlnește pe Isus înviat pentru că înțelege această profeție –,

Filip dispare, Duhul îl ia și îl trimite să facă un alt lucru. Filip, plin de bucurie, s-a dus în altă parte să propovăduiască Evanghelia.

Fie ca Duhul Sfânt să facă din cei botezați bărbați și femei care să vestească Evanghelia pentru a-i atrage pe ceilalți nu la ei, ci la Cristos, care știu să facă loc acțiunii lui Dumnezeu, care știu să-i facă pe ceilalți liberi și responsabili în fața Domnului.

OCTOMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

23

SPIRITUALITATE SFÂNTA SCRIPTURĂ – PSALMII

Și voi veți muri ca toți oamenii...

Dumnezeu s-a ridicat în dumnezeiasca adunare,/ în mijlocul zeilor face judecată./ „Până când veţi judeca nedrept/ şi veţi susţine cauza celor nelegiuiţi?/ Faceţi dreptate celui sărac şi orfanului,/ daţi dreptate celui umil şi celui sărman!/ Scăpaţi-l pe cel slab şi pe cel nevoiaş/ eliberaţi-i din mâna celor nelegiuiţi!” (Ps 82,1-4)

Text: Pr. Tarciziu Șerban

C

ât de important este judecătorul într-o societate!

Cântărind cu grijă, el arată, potrivit legii, cine are dreptate într-un conflict (de interese) și cine nu. Prin urmare, îndeplinindu-și în mod conștiincios misiunea, el contribuie la stingerea tensiunilor și a conflictelor ivite, readucând liniștea și pacea în comunitate.

Tocmai de aceea, judecătorul a avut în toate societățile și în toate culturile un loc aparte și a fost înnobilat pe drept cu numeroase privilegii, iar tribunalul în care își exercită activitatea a fost considerat ca un soi de „templu al dreptății”.

Dar acest loc atât de important le-a dat impresia unora dintre judecători că ar fi niște zei; că au puteri discreționare care le permit să facă 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2021

ce vor (abătându-se adesea de la lege). Despre un astfel de judecător ne vorbește însuși Isus într-o parabolă: „Într-o cetate, era un judecător care nu se temea de Dumnezeu și nu-i păsa de oameni. Și mai era în cetatea aceea o văduvă care venea la el și-i spunea: «Fă-mi dreptate împotriva dușmanului meu!» Dar, mult timp, el nu a voit” (Lc 18,2-4).

Din păcate, acest caz nu este unic în Biblie. Mai mulți profeți i-au atenționat pe judecătorii din timpurile lor să-și asume în mod responsabil misiunea ce le revine, așa cum le este stabilit prin Lege (vezi în acest sens Is 1,17.23; 59,4; Ier 5,28; 22,3; Ez 45,9; Zah 7,9; etc). Între cei care nu au putut rămâne indiferenți față de abuzurile judecătorilor se află și autorul Psalmului 82.

El încearcă să transmită un mesaj din partea lui Dumnezeu acelor judecători care se cred niște „zei” și cărora nu le pasă de oameni (mai ales de cei neînsemnați). Autorul spune că Dumnezeu se ridică în mijlocul „zeilor” ca să facă judecată zicând: „Până când veți judeca strâmb și veți susține cauza celor răi? Faceți dreptate celui slab și orfanului, dați dreptate celui umil și celui sărac, scăpați-l pe cel slab și pe cel lipsit de apărare eliberați-l din mâinile celor răi!” Dar, pentru că acestora nu le pasă de avertismentul primit și continuă să umble în întuneric, el le pune în vedere că toți sunteți fii ai Celui Preaînalt și că într-o zi veți muri și ca toți oamenii; veți cădea ca toți cei puternici.

Avertismentul este sever și de luat în seamă cu multă atenție.

SPIRITUALITATE Minuni şi sfinţi

Sfântul Înger Păzitor

BIOGRAFIE

ajută în orice situație, chiar și la poștă

Î

Cultul Sfinților Îngeri Păzitori Conciliul Vatican I - 1869-1870 Cultul stabilit: 02.10.1670 (de Papa Clement al X-lea) Conciliul Lateran IV – 1215 Crezul de la Conciliul din Constantinopol Crezul de la Conciliul din Niceea Coloseni 1,16 Psalmul 148 Cartea Genezei

n anul 1943, Monseniorul Vladimir Ghika a povestit despre un preot care „avea o mare devoţiune faţă de îngerul său păzitor, cu care vorbea aşa cum ar vorbi cu un prieten. (Cum era în criză acută de bani) se adresă atunci îngerului păzitor, întrebându-l: «Acum ce să fac?» Îngerul îi răspunse: «Hai să ne rugăm!» ... Când au ieşit din biserică, coborau nişte scări. În sens opus urca o doamnă... După ce preotul îi prezentă situaţia, doamna îi spuse: «Treceţi mâine pe la mine ca să vă dau suma de care aveţi nevoie. Veniţi pe la ora două după-amiaza.»

A doua zi, la ora fixată, preotul suna cu disperare în faţa unei uşi la care nimeni nu venea să-i deschidă. O doamnă care locuia peste drum îi strigă: «Nu mai sunaţi, că doamna contesă a trebuit să plece în grabă în provincie, la înmormântarea unei rude.»

Din păcate, această vecină nu cunoştea adresa rudei. ... Îngerul păzitor îi spuse: «Haideţi la poştă, să dăm o telegramă.» «Nu cunosc adresa», îi replică preotul. Îngerul îi zise: «V-o dau eu»...

După o săptămână a reîntâlnit-o pe doamna care-i trimisese banii. ... El i-a mulţumit pentru bani, dar ea l-a întrebat: «Ceea ce m-a mirat şi m-a tulburat este cum de aţi aflat dumneavoastră adresa pe care eu nu o dădusem nimănui?»

Monseniorul a oprit pentru o clipă povestirea şi apoi a continuat: «Vă daţi seama că mi-a fost greu să-i spun că adresa mi-a fost dictată de îngerul păzitor...»”*

info * „Fără să-şi dea seama, trecuse de la persoana a treia la persoana întâi.

Auditoriul a izbucnit în râs. Monseniorul, foarte mirat, s-a întors speriat către părintele Todericiu, care stătea lângă el, întrebându-l: «De ce râde lumea, am spus poate ceva ce nu trebuia spus?»

Părintele Todericiu a răspuns: «Nu, Monseniore, nu s-a întâmplat nimic.»” (din Horia Cosmovici, Monseniorul, Galaxia Gutenberg 2011, p. 25-26)

O forţă excepţională pusă la dispoziţia fiecăruia dintre noi prin bunătatea lui Dumnezeu

„A

jutorul îngerului păzitor îi era necesar Monseniorului Ghika îndeosebi pentru a-l feri de obstacolele care-i apăreau în drum; din cauza miopiei nu vedea decât destul de aproximativ pe unde mergea. În niciun caz nu vedea detaliile.

Astfel, o denivelare nu o putea observa. Or, Bucureştiul a fost întotdeauna împănat cu asemenea obstacole...

Cât timp am stat în apropierea lui nu mi-a spus că ar avea dificultăţi în acest sens.

De altfel, mergând alături de el pe stradă, l-am văzut ocolind în mod miraculos toate obstacolele pe care el n-avea cum să le vadă. Cu toate acestea mi-a mărturisit o dată că, întorcându-se târziu acasă şi fiind întuneric, a căzut într-un şanţ, dar că n-a fost nimic grav şi a putut ieşi uşor pentru a-şi continua drumul fără nicio dificultate.”

(Ibidem, p. 27)

OCTOMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

25

SPIRITUALITATE BISERICA MISIONARĂ

Evanghelizarea, invitația Domnului Text: Pr. Ștefan Lenghen

„Nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut și am auzit.”

(Fap 4,20)

S

fântul Părinte, prin fiecare binecuvântare pe care o dă, prin predicile și catehezele pe care le susține și prin documentele și mesajele pe care le emite, răspunde întregii Biserici atât la problemele pe care le întâmpină zilnic, cât și tuturor persoanelor de bunăvoință care vor să înțeleagă și să trăiască Cuvântul lui Dumnezeu.

Această grijă pastorală a Papei ne ajută pe toți să redescoperim că fiecare om de pe acest pământ este iubit de Cel care este Iubire și protejat de harul Său.

Cuvintele Sfinților Apostoli Petru și Ioan care stau la fundamentul Mesajului Sfântului Părinte pentru Ziua Mondială a Misiunilor din acest an: „Nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut și am auzit” (Fap 4,20) sunt o invitație pentru fiecare dintre noi „să luăm asupra 26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2021

noastră” și să facem cunoscut ceea ce purtăm în inimă. Această misiune este și a fost mereu identitatea Bisericii: „Ea există pentru a evangheliza” (Sfântul Paul al VI-lea, Exortația apostolică Evangelii nuntiandi, 14). În drumul vieții noastre putem să întâlnim frați și surori care ajung să nu vadă invitația la convertire pe care o face Domnul, să nu înțeleagă motivul pentru care să-l urmeze pe Isus Cristos, să trăiască viața de zi cu zi în prezența harului lui Dumnezeu și să transmită celorlalți oameni frumusețea de a fi mântuiți. Dar ce contribuie la această distrugere a relației omului cu Creatorul? Sfântul Părinte oferă un răspuns la această întrebare: „Viața noastră de credință slăbește, pierde profeție și capacitate de uimire și recunoștință în izolarea personală sau închizându-se în grupuri mici.”

Pentru ca să nu ne înstrăinăm de invitația pe care o primim mereu din partea Domnului, este esențial să păstrăm, în inima noastră, vie legea iubirii și să fim parte activă în munca de evanghelizare a Bisericii.

De asemenea, păstrând comuniunea cu Sfântul Părinte „auzim răsunând în comunitățile noastre și în familiile noastre cuvântul vieții care răsună în inimile noastre și ne spune: «Nu este aici, a înviat» (Lc 24,6); cuvânt de speranță care strică orice determinism, și celor care se lasă atinși le dăruiește libertatea și îndrăzneala necesare pentru a se ridica în picioare și a căuta cu creativitate toate modurile posibile de a trăi compasiunea, «sacramental» al apropierii lui Dumnezeu de noi care nu abandonează pe nimeni pe marginea drumului” (Mesajul pentru Ziua Mondială a Misiunilor).

Să răspundem deci, prin viața noastră, la invitația pe care o primim de la bunul Dumnezeu!

SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA

L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc)

Astăzi:

Aldous Huxley (1894-1963) Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)

V

iața pe care o trăim ne face adesea să ne gândim că ne îndreptăm către o lume precum cea imaginată de George Orwell în 1984, o societate în care Big Brother ne supraveghează în permanență. Dar oare temerile noastre sunt întemeiate? Înclinația noastră de a evita suferința nu ne conduce mai degrabă către Minunata lume nouă a lui Aldous Huxley? Un univers în care omul, îmbunătățit genetic, trăiește fericit, prost, chiar prostit, dar fericit. Este interesant de constatat că Orwell a scris cartea sa în 1949, când o bună parte din omenire se gândea că comunismul va aduce fericirea pe pământ, în vreme ce Huxley a publicat-o pe a sa în 1932, în plină ascensiune a fascismului în Europa, când părea să se profileze la orizont o lume foarte diferită de cea pe care o descrie în romanul său. Probabil trebuie să avem în vedere influența fratelui său Julian, biolog partizan al eugenismului. O influență negativă, căci Aldous împinge la extrem logica eugenismului pentru a-i arăta, în cele din urmă, absurditatea.

Care este legătura cu Vladimir Ghika? Avem trei scrisori ale lui Aldous Huxley adresate Mons.

Ghika și care datează din anul 1933, deci imediat după apariția celebrului roman al scriitorului englez.

Vladimir Ghika oare a citit cartea? Nu știm, dar totul ne permite să credem aceasta. Căci Huxley îi mulțumește pentru trimiterea „unei cărți mici și pline de lucruri frumoase”. Or, Vladimir Ghika tocmai publicase o broșură intitulată Suferința și nu mă îndoiesc că, fiind impresionat de sfârșitul cărții Minunata lume nouă în care eroul descoperă ce este durerea, a simțit nevoia să-i trimită scriitorului britanic propriile sale reflecții despre suferință. Se recomandă din partea prietenului lor comun, Leo Ward, cu care Vladimir Ghika fusese de curând în Japonia, tânărul preot englez voind să se facă misionar. Leo speră că Vladimir Ghika l-ar putea vindeca pe Huxley de „păgânismul său”, așa cum zice. Îi scrie la 13 octombrie 1934: „Numai un ultim har «convingător» l-ar putea vindeca.

Dar mă rog ca dvs. să puteți fi instrumentul lui Dumnezeu pentru aceasta.»”

Aldous Huxley nu respinge avansurile lui Vladimir Ghika și îi mulțumește cu căldură când acesta, cunoscând interesul său pentru artă, îi trimite Interludiile de la Talloires. Dar acuitatea intelectuală a scriitorului englez descoperă imediat ceea ce îi deosebește. Îi scrie că îi apreciază mult fantezia – „calitate de care, ca pictor (...),

Aldous Huxley (1894-1963)

sunt total lipsit. Nu știu să fac nimic fără obiectul – solid – în trei dimensiuni – în fața ochilor mei. În timp ce dumneavoastră, îmi închipui, vă găsiți mai degrabă deranjat de această realitate obsedantă – sau de această iluzie obsedantă (...)!”. Și, într-adevăr, Huxley se bazează, în scrierile lui, pe realitatea prezentă și această lume materială pe care o proiectează în viitor nu ne transportă cu adevărat într-o lume imaginară. În timp ce Vladimir Ghika, mult mai înclinat către imaginație, vede mereu, prin intermediul lumii de pe pământ, lumea de dincolo, mai reală, care este lumea spirituală.

Huxley își încheie scrisoarea din 18 mai 1933: „Vom vorbi despre prietenul nostru Leo, ca și despre lucruri care ne unesc și despre altele care ne separă.” Da, acești doi mari intelectuali ar fi avut multe lucruri să-și povestească, dar s-au întâlnit oare vreodată? Nimic nu ne permite să o credem... sau atunci într-o altă lume. În minunata lume nouă?

OCTOMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

27

Euharistia – hrana pe care o așteaptă omul

Text: Iulia Cojocariu

28

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2021

eveniment

C

ongresul Euharistic Internațional s-a desfășurat la Budapesta între 5 și 12 septembrie, având ca temă un citat din Ps 87: „Toate izvoarele mele sunt în tine”. La acest congres au participat ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, precum și credincioși din România, respectiv 32 de credincioși din comunitățile maghiare și române din Parohia Sfânta Maria a Harurilor (Bărăția), împreună cu Pr. paroh Cristinel Țâmpu, alături de Pr. Ciprian Andrei, paroh al bisericii Sfântul Anton din București, Pr. Emil Moraru, prodecan al Facultății de Teologie Romano-Catolică din București și Pr. Eugen Blaj, responsabil al Operelor Misionare Pontificale din România.

Cel de-al 52-lea Congres Euharistic Internațional a fost inaugurat pe 5 septembrie la Budapesta, în Piața Eroilor. Au fost prezenți pelerini veniți din aproximativ 84 de țări. Congresul Euharistic Internațional este una dintre cele mai mari adunări ale comunității catolice, care se organizează o dată la patru ani. Congresul trebuia să se țină inițial anul trecut în septembrie, dar din cauza pandemiei organizatorii l-au amânat. În anul 1938, Ungaria a organizat pentru prima dată un Congres

Congresul Euharistic de la Budapesta, Ungaria, 1938

Euharistic Internațional, congres la care a participat, de exemplu, Fericitul Vladimir Ghika, acesta fiind și membru al Comitetului director al Congreselor Euharistice Internaționale.

Ungaria a organizat acum pentru a doua oară după 83 de ani acest eveniment mondial, a cărui ceremonie de deschidere a fost și Liturghia de deschidere pentru școlile catolice din Arhidieceza de Esztergom și de Budapesta, și în cadrul căreia 1.200 de tineri s-au împărtășit pentru prima dată.

Ceremonia de deschidere de o jumătate de oră s-a intitulat „Ungaria,

țara Fecioarei Maria”. În spectacolul care a prezentat tradițiile populare creștine din bazinul Carpaților, 300 de dansatori folclorici și artiști tradiționali au ilustrat relația particulară între rădăcinile populare ungare și religia creștină, ca și rădăcinile vechi de mii de ani.

Cardinalul Péter Erdő, Primatul Ungariei, în discursul său de bun venit a mulțumit Providenței divine pentru că a dat posibilitatea de a organiza congresul. A mulțumit organizatorilor, societății maghiare și Comitetului Pontifical pentru Congresele Euharistice. În alocuțiunea sa, Péter Erdő a OCTOMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

29

EVENIMENT

evocat esența acestui eveniment de o săptămână: „Cristos este cu noi în Euharistie. El nu abandonează Biserica, popoarele, umanitatea. Toată forța noastră și speranța noastră provin de la El. Euharistia este izvorul din care se hrănește viața noastră creștină, misiunea noastră.”

Liturghia de deschidere l-a avut drept celebrant principal pe Cardinalul Angelo Bagnasco, Arhiepiscop emerit de Genova, fost președinte al Conferinței Episcopale Italiene și președinte al Consiliului Conferințelor Episcopale din Europa. În omilia sa, a declarat că „vocea noastră este slabă”, dar ea rezonează cu vocile secolelor, iar sângele martirilor o face vie. „Cu Liturghia de astăzi, declarăm că în ciuda tuturor slăbiciunilor noastre și a păcatelor noastre, lumina lui Cristos strălucește în Biserică.” Cardinalul i-a salutat pe cei 1.200 de tineri care urmau să primească pentru prima dată Sfânta Împărtășanie și i-a încurajat spunându-le că au găsit în Isus un prieten care nu îi va trăda niciodată. De asemenea, celebrantul principal s-a adresat și studenților din școlile catolice, subliniind că tinerii pot să studieze într-un ambient care nu hrănește prejudecățile cu privire la religie și creștinism. S-a mai adresat și clerului, care este răspândit în lumea întreagă, ducând cu ei cuvintele lui Isus, Bunul Păstor.

Papa Francisc la Budapesta, septembrie 2021

Le-a adresat mulțumiri preoților care sunt „mesageri ai iubirii lui Dumnezeu, profeți ai Duhului într-o lume materialistă, moștenitori ai unei Tradiții vii și mesageri ai viitorului într-o lume pierdută”.

Cardinalul s-a adresat în încheiere comunității care își îndreaptă privirea și orizontul către Preasfânta Euharistie și Inima lui Isus.

Programul congresului a inclus în fiecare zi, pe lângă Sfânta Liturghie, rugăciunea de dimineață, mărturii și cateheze și concerte de muzică. În ziua a patra, miercuri, au avut loc Liturghii în diferite biserici pentru diferite grupuri etnice, comunitatea românească având ocazia să se reunească în jurul Arhiepiscopului Aurel Percă în biserica Sfânta Ana din Budapesta. În ziua a șaptea, sâmbătă, a avut loc o Liturghie și o procesiune

Lumea are „nevoie arzătoare” de mărturia unui creștinism unit.

Cardinalul Péter Erdö

30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2021

euharistică cu lumânări. Sfânta Liturghie s-a celebrat în piața principală din fața clădirii Parlamentului maghiar, iar în cadrul omiliei, Cardinalul Péter Erdö a declarat că lumea are „nevoie arzătoare” de mărturia unui creștinism unit. De asemenea, a subliniat modul în care Euharistia îi unește pe credincioși în spațiu și timp. „Ceea ce am trăit în această seară s-a întâmplat pentru că strămoșii noștri, strămoșii noștri de acolo, din Ierusalim, erau împreună cu Isus din Nazaret”, a spus cardinalul. „Iar El, în ultima seară, înainte de a fi luat captiv, osândit și răstignit, a luat masa împreună cu ucenicii Săi. A luat pâinea și a zis: «Luați și mâncați. Acesta este trupul Meu.»” „Iar ucenicii au simțit că s-a întâmplat ceva inexplicabil. Ceva deasupra la ce suntem noi. Ceva ce trebuia repetat din nou și din nou, pentru ca acest eveniment să fie prezent printre noi, acest eveniment singular irepetabil, care radia putere.

Trupul Învățătorului a fost străpuns, Sângele Său a fost vărsat, dar a treia zi a înviat din morți”, a spus el. „De aceea ard lumânările, de aceea aceste cuvinte sunt rostite din nou și din nou în case, în biserici strălucitoare,

eveniment

în închisori, în lagăre de muncă, în șoaptă și cu glas tare. Pentru aceasta suntem noi, preoții. De aceea, după această Sfântă Liturghie, vom porni în procesiune la lumina lumânărilor, cu Preasfântul Sacrament, pentru a vesti cetății și lumii minunea prezenței lui Isus și pentru a cere binecuvântarea Sa asupra noastră, a tuturor.”

Tot sâmbătă, seara de la ora 20 a avut loc evenimentul intitulat Seara Tinerilor, desfășurat pe stadionul László Papp din Budapesta. În program au fost concerte de muzică creștină și mărturii.

Ultima zi a congresului s-a încheiat cu Liturghia la care a prezidat Papa Francisc, care apoi a rostit rugăciunea „Îngerul Domnului”. Cu această ocazie a mulțumit poporului maghiar și tuturor celor implicați în buna desfășurare a vizitei. „Euharistie înseamnă «aducere de mulțumire» și la sfârșitul acestei celebrări, care încheie Congresul Euharistic și vizita mea la Budapesta, aș vrea să aduc mulțumire din inimă.

Mulțumire marii familii creștine ungare, pe care doresc să o îmbrățișez în riturile sale, în istoria sa, în surorile și frații catolici și de alte confesiuni, toți în drum spre unitatea deplină. În această privință, îl salut din inimă pe Patriarhul Bartolomeu, frate care ne onorează cu prezența sa. Mulțumire, îndeosebi, iubiților mei frați episcopi, preoților, călugărilor și călugărițelor, și vouă tuturor, iubiți credincioși! O mulțumire mare celor care s-au străduit mult pentru realizarea Congresului Euharistic și a acestei zile.

Reînnoind recunoștința față de autoritățile civile și religioase care m-au primit, aș vrea să spun köszönöm [mulțumesc]: îți mulțumesc ție, popor din Ungaria.

Imnul care a însoțit congresul ți se

Liturghia de deschidere a Congresului Euharistic de la Budapesta, septembrie 2021

adresează astfel: «Timp de o mie de ani crucea a fost coloana mântuirii tale, și acum semnul lui Cristos să fie pentru tine promisiunea unui viitor mai bun.» Asta vă urez, crucea să fie puntea voastră între trecut și viitor! Sentimentul religios este limfa acestei națiuni, atât de alipită de rădăcinile sale. Însă crucea, plantată în teren, în afară de a ne invita să ne înrădăcinăm bine, înalță și extinde brațele sale față de toți: îndeamnă să menținem trainice rădăcinile, dar fără închideri; să luăm din izvoare, deschizându-ne față de însetații din timpul nostru. Urarea mea este să fiți așa: întemeiați și deschiși, înrădăcinați și respectuoși.

Isten éltessen! [Felicitări!] «Crucea misiunii» este simbolul acestui congres: să vă facă să vestiți cu viața

Evanghelia eliberatoare a duioșiei nemărginite a lui Dumnezeu față de fiecare. În foametea de iubire de astăzi este hrana pe care o așteaptă omul. În sfârșit, ne rugăm Angelus, în ziua în care venerăm preasfântul nume al Mariei. În vechime, din respect, voi, ungurii, nu rosteați numele Mariei, ci o numeați cu același titlu onorific folosit pentru regină.

«Fericita Regină, vechea voastră patroană» să vă însoțească și să vă binecuvânteze! Binecuvântarea mea, din acest mare oraș, vrea să ajungă la toți, îndeosebi la copii și la tineri, la bătrâni și la bolnavi, la săraci și la cei excluși. Cu voi și pentru voi spun: Isten, áldd meg a magyart!

[Dumnezeu să îi binecuvânteze pe unguri!]”

OCTOMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

31

CULTURĂ CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

Rechizite pentru copii o acțiune a Asociației Caritas București

L

a finalul lunii august, Asociația Caritas București, în colaborare cu Pr. Augustin Cadar, administratorul Cimitirului Bellu Catolic, a distribuit rechizite pentru 161 de copii din Arhidieceza de București, pentru a susține elevii în dificultate la începutul noului an școlar.

Marţi, 24 august, am ajuns în parohia Motru, unde am distribuit un număr consistent de ghiozdane şi multe rechizite şcolare pentru 100 de copii din Motru, Mătăsari şi Rovinari. La Motru, Pr. Iosif Balint tocmai organiza un campus de vară pentru copiii din parohie, la sfârşitul căruia a oferit rechizitele copiilor. Tot într-o zi de marţi, 31 august, am ajuns şi la copiii din Medgidia şi Tortoman. Aici, Pr. Vincenţiu Vochin, împreună cu o parte dintre enoriaşi şi copii, ne aşteptau. În total, au primit rechizite şcolare 61 copii din Medgidia şi filialele parohiei. Mulţumesc Părintelui 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2021

Augustin Cadar şi prietenilor săi pentru importantul ajutor material acordat în realizarea acestui proiect.

Marius Cocuţ-Forminte Director Caritas Bucureşti

Cei care doresc să susțină proiectele Asociației Caritas Bucureşti o pot face prin donații sau voluntariat.

Informații suplimentare: Marius Cocuţ-Forminte, director Caritas Bucureşti – 0727 224 115; marius.cocut@caritasbucuresti.org.

CULTURĂ FILE DE ISTORIE CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

Episcopiile catolice din România acum o sută de ani (ii) Conform unui raport al nunțiului F. Marmaggi Text: Mons. Ieronim Iacob

Ultima pagină a raportului cu semnătura nunțiului Marmaggi

R

aportul nunțiului Marmaggi către Cardinalul Gasparri din 1 octombrie 1921, în care relatează vizita sa în episcopiile catolice ale României, începe cu enumerarea „normelor” pe care și le-a stabilit pentru o bună reușită a acțiunii: 1) să evite tot ceea ce ar putea „da un nou impuls patimilor politice”; 2) să manifeste „o egală considerație și afecțiune pentru catolicii de orice naționalitate și de orice rit”; 3) să arate „toată considerația” autorităților locale (politice, civile și militare); 4) să fie atent la tot ceea ce i-ar putea ofensa pe necatolici. Iată cum a decurs vizita făcută în Moldova. „Iași – Am sosit în acest oraș, al doilea al României, în dimineața de 9 iulie. Primire ca la carte, chiar și din partea Autorităților laice: prefect, primar, șeful poliției, generalul comandant al Corpului IV al armatei însoțit de alți generali, președintele tribunalului, procurorul general, principele Albert Ghica etc. etc. De la gară, cu mare pompă, m-am dus la catedrală, unde episcopul, abilul și zelosul Monsenior Cisar mi-a adresat, în franceză, un inspirat discurs, căruia i-am răspuns și eu tot în franceză. Apoi TE DEUM, Sfânta Liturghie și procesiune publică. De notat impresionantul prânz – servit cu o aristocratică finețe, în splendidul Institut al Surorilor Notre Dame de Sion – mai ales cât privește discursurile

Notre Dame de Sion, Iași

care s-au ținut. A vorbit din nou Monseniorul Episcop, începând cu această frumoasă re-evocare: «Trecând Milcovul, mic râuleț din apropierea Focșaniului, care marca pe vremuri frontiera vechiului principat Moldova, Excelența Voastră ați pus piciorul pe pământul eroic al lui Ștefan cel Mare, Principele care a dat 36 de bătălii cu dușmanii țării, în timpul domniei sale de aproape jumătate de secol. Acel principe era în relații optime mai ales cu Pontiful Suprem Sixt al IV-lea […].

Dar, aducându-vă omagiu, privirile noastre se îndreaptă către Roma, unde domnește vrednicul de laudă Părinte al creștinătății, așezat pe catedra Sfântului Petru, și inimile noastre îi exprimă cea mai vie recunoștință pentru a ne fi onorat și prețuit atât de mult [...].»

Au urmat alte discursuri referitoare la fraternitatea latină, la misiunea Romei creștine, la binefacerile Pontificatului roman și acelea, în mod special, dobândite de actualul Suveran Pontif, mai ales în dureroasa

perioadă a războiului. Nu a lipsit salutul prefectului provinciei, Domnul Pogonat, care, relevând în persoana Nunțiului caracterul de misionar al Sacrului Principe al religiei și al păcii, PAPA, a semnalat, cu un cald și mișcător accent de entuziasm, opera misionară a Bisericii în toate epocile și în toate părțile lumii, iradiind credința, civilizația și dragostea, și a spus, cu curaj, că apostolatul dă mărturie despre Biserica lui Isus Cristos și că viitorul va fi al său. […].

Eu am răspuns, referindu-mă la cele spuse de oratorii precedenți, arătându-mi recunoștința pentru onorurile ce mi s-au adresat, dar fiind și mai recunoscător și profund mișcat pentru un așa de drept și demn omagiu adus Persoanei Vicarului lui Isus Cristos, a cărui operă de adevărată dreptate și inefabilă caritate, în timpul ultimului flagel, am relatat-o pe scurt. [...].”

Vizita nunțiului în Moldova a continuat la Galați și Brăila, unde a avut parte de aceeași distinsă atenție și ospitalitate.

OCTOMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

33

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

carte

Ghid în trăirea vieţii sacramentale, Lucian Dîncă, Ed. Pauline, 2021, 13×20 cm, 318 p. Autorul ne aminteşte că scopul sacramentelor în viaţa Bisericii este de a-l conduce pe om la comuniunea cu Dumnezeu, Creatorul său.

carte

Unde fugim de-acasă?, Marin Sorescu, Colecția Arthur Gold, Editura Grupul Editorial Art, București, 2020, 126 p.

Subintitulată Aproape teatru, aproape poeme, aproape povești, cartea de față prezintă ilustrații de Ágnes Keszeg și un cuvânt-înainte de Liviu Papadima.

Figuri ilustre din istoria Arhidiecezei RomanoCatolice de București Editura ARCB, Bucureşti 2021

V

olumul de faţă propune o călătorie prin istoria catolicilor Arhidiecezei cu ajutorul întâlnirii cititorilor cu personalităţi catolice (şi nu numai!) din cele mai variate medii sociale, care, prin viaţa şi activitatea lor, au lăsat o pildă frumoasă de virtute şi căutare a lui Dumnezeu, demnă de meditat de generaţiile prezente şi de cele viitoare.

Lucrarea este onorată cu o prefaţă semnată de ÎPS Aurel Percă, Păstorul Arhidiecezei de Bucureşti, care ne oferă o cheie de lectură a acestei cărţi: „intenția autorilor a fost aceea de a prezenta cititorilor personalitățile, laice și religioase, care au avut o influență majoră în istoria Bisericii noastre locale, evidențiindu-se prin activitatea lor în viața Bisericii, a comunităților parohiale și a

Format: 17x24 cm, 367 de pagini

diverselor instituții și organizații bisericești din care au făcut parte”. În paginile acestei cărţi ne vor întâmpina şi chipurile frumoase, senine, dârze, demne, ale celor evocaţi. Privirea şi faptele lor ne provoacă şi pe noi să ducem mai departe moştenirea preţioasă pe care ne-au lăsat-o şi să păstrăm vie credinţa pentru care mulţi dintre ei au fost gata chiar să-şi jertfească şi viaţa.

Pr. Andrei Dumitrescu

spectacol

Cei trei purceluși la Grădina CoOperativa, 23 octombrie – spectacol live de teatru interactiv și cu păpuși. Un spectacol pus în scenă în cadrul programului „Caravana cu spectacole” la Grădina Urbană. Actorii vor da viață personajelor: Cei trei purceluși, Lupul și Povestitorul.

34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2021

Expoziție Poveștile Crucii. Sculptură miniaturală de tradiție bizantină

C

uratorul expoziției este Lucreția Pătrășcanu, din cadrul Secției Artă Veche Românească a Muzeului Național de Artă al României, și propune un registru expozițional conturat prin elemente de spiritualitate și cult. Expoziția poate fi vizitată până pe 30 decembrie 2021, la Galeria de Artă Veche Românească, Calea Victoriei 49-53.

CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ

Sfânta Tereza a lui Isus

P Sfânta Tereza a lui Isus (1576) de Fratele Juan de la Miseria Tablou în ulei pe pânză.

Tabloul se află în Mănăstirea San José del Carmen din Sevilla (Spania).

Text: Pr. Andrei Dumitrescu

rimul portret al Sfintei Tereza a lui Isus a fost realizat în anul 1576, când ea avea 61 de ani, de către fratele carmelitan Juan de la Miseria. Această pictură se află în mănăstirea călugărițelor carmelite desculţe San José del Carmen din Sevilla. Acesta este probabil cel mai fidel portret al adevăratului ei aspect fizic, întrucât a fost pictat cu Tereza însăși prezentându-se drept model. În cronica mănăstirii care găzduieşte lucrarea se precizează că „Fratele Juan de la Miseria a pictat fața Sfintei Tereza pe pânză, care este cea mai asemănătoare pictură cu aspectul ei original, a pictat-o cu mâna sa, având-o pe Tereza în fața ochilor săi”.

Este considerat singurul portret al Terezei de Ávila realizat cât timp ea a fost în viaţă. Se precizează în cronica mănăstirii San José del Carmen că, după ce Tereza a pozat pentru artist, ea a afirmat: „Dumnezeu să te ierte, frate Juan, deoarece m-ai pictat, m-ai fi putut face mai puțin tristă și sumbră.” Sfânta este prezentată în rugăciune, asistată de Duhul Sfânt, reprezentat tradiţional prin porumbelul alb. În colţul inferior din partea stângă a picturii se precizează, în limba latină, că portretul a fost realizat în anul 1576, pe când Tereza avea 61 de ani. Deasupra capului vedem inscripţia Misericordias Domini in eternum cantabo – „Milostivirea Domnului în veci o voi cânta” (Ps 88,2), un adevărat motto al vieţii sale.

Pe lângă acest portret „vizibil”, mai găsim un alt portret făcut în timpul în care ea a trăit, dar de data aceasta nu într-o pictură, ci într-o descriere minuțioasă pe care o datorăm părintelui iezuit Francisco Ribera, primul biograf al Sfintei Tereza, din care prezentăm un fragment: „Tereza a lui Isus era de o statură foarte bună; și în frumoasa ei tinerețe și chiar și după ce a îmbătrânit, părea destul de bine; corpul voluminos și foarte alb; fața rotundă și plină, de dimensiuni și proporții foarte bune; culoarea era alb-roșiatică și, când se ruga, se aprindea și devenea foarte frumoasă, totul curat și pașnic. Părul negru și creț; frunte largă, egală și frumoasă; sprâncenele de o culoare blondă (...). Ochii rotunzi, negri, nu mari, dar bine proporţionaţi şi luminoşi.”

Fratele Juan de la Miseria artist şi frate carmelitan

J

an Narduck (1526-1616), cunoscut sub numele de Fray Juan de la Miseria, a fost un pictor şi călugăr carmelitan care a trăit în Spania. Din porunca superiorului său, Fr. Jerónimo Gracián, a realizat în anul 1576 singurul portret al Sfintei Tereza de Ávila din timpul vieţii ei.

OCTOMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

35

ETCETERA ANUNȚURI

A trecut la Domnul Pr. Gilbert Sebastian Iavorschi

L

uni, 30 august, a trecut la Domnul preotul Gilbert Sebastian Iavorschi, în vârstă de 49 de ani, paroh al Parohiei Sfântul Anton de Padova (Brezoi).

Pr. Gilbert Sebastian Iavorschi s-a născut la 28 mai 1972 la Suceava. A fost hirotonit pe 22 iunie 1996 la București. A activat ca vicar la Catedrala Sfântul Iosif, vicar la Parohia Sfântul Anton de Padova (Constanța), paroh al Parohiei Sfântul Anton de Padova (Brezoi). În seara zilei de marţi, 31 august, sicriul cu trupul neînsufleţit a fost depus în Biserica Sfânta Elisabeta a Ungariei din Iţcani. Joi, 2 septembrie, dimineaţa la ora 9 a fost depus în Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava, unde la ora 11 a fost celebrată Sfânta Liturghie de înmormântare. La sfârşitul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Iosif Păuleţ şi-a exprimat gândul de condoleanţe, mulţumind lui Dumnezeu pentru slujirea Părintelui Gilbert. De asemenea, Excelenţa Sa a mulţumit familiei pentru că l-a oferit slujirii Bisericii. Totodată, Preasfinţitul Iosif a exprimat gândurile de condoleanţe venite din partea Înalt Preasfinţitului Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti. În cuvântul de omagiu, Înalt Preasfinţitul, în numele propriu şi al celorlalţi doi episcopi, precum şi al întregului cler din Arhidieceza de Bucureşti, şi-a manifestat gândul de preţuire faţă de slujirea Părintelui Gilbert în această arhidieceză, mai ales pentru marele său simţ uman şi preoţesc. După Sfânta Liturghie, sicriul cu trupul neînsufleţit al Părintelui Gilbert a fost dus la cimitir şi depus în cavoul parohiei romano-catolice, unde se odihneşte alături de ceilalţi preoţi.

Dumnezeu să îl odihnească în pace!

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164 – Bucureşti, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro Persoană de contact: Tereza Petreş

www.librariasfiosif.ro

noi Numiri în ArCB

P

rin decrete arhiepiscopale, ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, a procedat la următoarele numiri în Arhidieceza Romano-Catolică de Bucureşti, începând cu 1 septembrie 2021: Pr. Eduard Giurgi – vicar episcopal al Secțiunii pentru cler din cadrul Curiei arhidiecezane.

Pr. Francisc Ungureanu – director general al Televiziunii Angelus TV. Pr. Dragoș Kelemen OFMConv – duhovnic – asistent spiritual la Colegiul Romano-Catolic Sfântul Iosif din București.

36

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | OCTOMBRIE 2021

ASCULTĂ RADIO MARIA O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz

www.radiomaria.ro

Experiența estetică a iubirii se exprimă în acea privire care-l contemplă pe celălalt ca pe un scop în sine însuși, chiar și când este bolnav, bătrân sau lipsit de atracții sensibile. Privirea care apreciază are o importanță enormă și a se zgârci cu ea produce de obicei o daună. Câte lucruri fac uneori soții și copiii pentru a fi luați în considerare și a se ține cont de ei! Multe răni și crize își au originea în momentul în care încetăm să ne contemplăm.

(Papa Francisc, Exortația apostolică Amoris laetitia, nr. 128)

Nr. 10/2021 * Anul XXXII * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII GÂNDUL LUNII

„SĂ MERGEM ÎMPREUNĂ”, ASCULTÂND DE DUHUL SFÂNT: COMUNIUNE, PARTICIPARE, MISIUNE

Curăția este libertatea de posesie în toate domeniile vieții. Numai atunci când o iubire este curată, este cu adevărat iubire. Iubirea care vrea să posede, la sfârșit devine mereu periculoasă, închide, sufocă, face nefericiți. Însuși Dumnezeu l-a iubit pe om cu iubire curată, lăsându-l liber chiar și să greșească și să fie împotriva Lui. Logica iubirii este mereu o logică de libertate, iar Iosif a știut să iubească în manieră extraordinar de liberă. Niciodată nu s-a pus pe sine în centru. A știut să se descentreze, să pună în centrul vieții sale pe Maria și pe Isus.

Cultul marian în tradiția romană

(Papa Francisc, Scrisoarea apostolică Patris corde)

Gânduri la început de drum