Actualitatea creștină nr. 12/2021

Nr. 12/2021 * Anul XXXII * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII GÂNDUL LUNII

Bucură-te, păzitor al Răscumpărătorului și soț al Fecioarei Maria. Ție Dumnezeu l-a încredințat pe Fiul său; în tine Maria și-a pus încrederea sa; cu tine Cristos a devenit om.

O, sfinte Iosif, arată-te tată și pentru noi și condu-ne pe drumul vieții.

Dobândește-ne har, milostivire și curaj și apără-ne de orice rău. Amin.

(Papa Francisc, Scrisoarea apostolică Patris corde)

SUNTEM POPORUL AȘTEPTĂRII Cu Maria în așteptarea Mântuitorului Consolidarea educației copiilor Cum se obține o viață fericită?

Este o invitație adresată soților să trăiască iubirea lor conjugală în perspectiva iubirii definitive față de Cristos, ca un drum comun spre plinătatea împărăției. La rândul său, iubirea soților prezintă alte valori simbolice: pe de o parte, este o reflexie specială a Treimii. De fapt, Treimea este unitate deplină, în care există însă și distincție. În afară de aceasta, familia este un semn cristologic, pentru că manifestă apropierea lui Dumnezeu care împărtășește viața ființei umane unindu-se cu ea în întrupare, în cruce și în înviere: fiecare soț devine „un singur trup” cu celălalt și se oferă pe sine însuși pentru a se împărtăși în întregime cu celălalt până la sfârșit.

(Papa Francisc, Exortația apostolică Amoris laetitia, nr. 161)

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXXII, Nr. 12/2021

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

3

Cu respect!

Christus vivit Știri/Anunțuri

Suntem poporul așteptării.

Cu Maria în așteptarea Mântuitorului VATICAN

5 6 7

Suflet tânăr

@Pontifex Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

8

Călătorii apostolice Papa Francisc în Cipru și Grecia 9 Eveniment Mons. Petru Sescu a fost hirotonit episcop auxiliar de Iaşi 10 Sinodalitate Obiectivele principale ale sinodalității 12 Știri ARCB 13 Știri interne/externe Biserică și societate

14 Media Angelus TV 16 Doctrină socială Sărbători cu Cel ce vine Prințul Păcii

UNIVERSUL FAMILIEI

21 ABC-ul credinței 22 Societate Consolidarea educaţiei copiilor SPIRITUALITATE

23 Din catehezele Papei Cum se obține o viață fericită?

24 Sfânta Scriptură – Psalmii Saul – instrumentul ales al lui Dumnezeu 25 Minuni şi sfinţi Sfântul Juan Diego 26 Biserica misionară Vestea cea Bună, împlinirea visului omului 27 Pagina Ghika L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc).

Benedict Ghiuș

3 CATEHEZĂ

28 Sacramentele CULTURĂ

32 Credință, artă și istorie „Monseniorul Vladimir Ghika, peregrinul apostolic” 33 Turnul Bărăției din Câmpulung Muscel 34 Idei pentru timpul liber 35 Sacralitatea în artă ETCETERA

36 Anunțuri

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 12/2021

22

23

Mesajul redacției Numărul pe luna decembrie al revistei Actualitatea creștină se deschide cu editorialul ÎPS Aurel Percă intitulat „Suntem poporul așteptării. Cu Maria în așteptarea Mântuitorului”, în care ne spune că „Timpul Adventului este un timp de pregătire şi așteptare pentru venirea Domnului Isus în viața noastră. Adventul nu ne pregătește numai pentru celebrarea Crăciunului, dar mai mult, ne amintește că creștinul trăiește și locuiește istoria cu spiritul celui care se lasă surprins mereu de faptul că este vizitat încontinuu de prezența lui Dumnezeu”.

De la pagina 8 aflăm despre călătoria pe care Papa Francisc o face în Cipru și Grecia. Paginile 9-10 sunt dedicate sinodalității. La pagina 11 aflăm că „Monseniorul Petru Sescu a fost hirotonit episcop auxiliar de Iași”. Paginile 14-15 ne informează că Angelus TV, post catolic de televiziune, a intrat în grila RDS&RCS. Pagina 16 ne pregătește pentru „Sărbători cu Cel ce vine – Prințul păcii”. La pagina 17 ni se spune că „respectul cuvenit aproapelui este o datorie, dar și un semn că te caracterizează simțul umanității și al omeniei”. Pagina 22 vorbește despre „Consolidarea educației copiilor”. La pagina 24 primim răspuns la întrebarea: „Cum se obține o viață fericită?”. La paginile 28-31 sunt tratate pe larg „Sacramentele”. La pagina 32 este în prim-plan un album cu benzi desenate. Pagina 33 prezintă un „motiv de inspirație pentru clasicii picturii românești”, și anume „Turnul Bărăției din Câmpulung Muscel”. Pagina 35 tratează despre icoana „Isus Cristos Mântuitorul” de Andrei Rubliov. În paginile revistei se mai găsesc știri din țară, de la Vatican și din lume, anunțuri, idei pentru timpul liber. Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Crenguța Nicolae Colaboratori

Pr. Daniel Gheorghiță Benchea Pr. Marian Blaj Dr. Dănuț Doboș Pr. Andrei Dumitrescu Francesca Gehl Liana Gehl Mons. Ieronim Iacob Pr. Ștefan Lenghen Layout GRAFIC

Angelus Communicationis Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Tereza Petreș Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

© 2021 don Giovanni Berti | www.gioba.it

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Suntem poporul așteptării Cu Maria în așteptarea Mântuitorului

S

untem în perioada specială a anului liturgic numită Advent, ceea ce înseamnă așteptare, timp de pregătire, dorință, speranță pentru venirea Mântuitorului în lume. Suntem, cum s-a exprimat cineva, „poporul așteptării”.

Așteptarea face parte din viață.

Așteptarea Domnului poate deveni şi incomodă, trebuie să veghem, uneori devenim neliniștiți.

Un scriitor modern, Julien Green, a precizat pentru noi: „Creștinul,

cât timp este neliniștit, poate sta liniștit.” Frază aparent contradictorie, dar care indică foarte bine sensul Adventului.

Așteptarea este întotdeauna un timp plin de tensiune, trepidație, anxietate și îngrijorare, dar și un timp de bucurie, speranță, răbdare și pregătire. Întreaga noastră viață este marcată de așteptări care ne umplu gândurile și speranțele. Sunt mici așteptări zilnice, cum ar fi un apel telefonic, trecerea autobuzului, o

vizită sau pur și simplu încheierea lucrului sau așteptarea meselor.

Apoi sunt așteptările importante și decisive pentru viața noastră, precum cea a unui copil, a căsătoriei, a unui loc muncă, absolvirea școlii... și așa mai departe; şi, în sfârşit, există marea Așteptare a Domnului care vine şi a Domnului care este prezent în aproapele nostru, dar pe care de multe ori nu reușim să-l recunoaștem.

Așteptarea zilnică a lui Isus ar trebui să semene cu cea a unei mame DECEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

3

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

care își așteaptă noua făptură cu bucurie, trepidație, atenție la fiecare detaliu care poate servi să-și întâmpine copilul cu dragoste, generozitate, tandrețe și forță interioară, pentru a înfrunta orice sacrificiu și orice renunțare, pentru un bine mai mare care este pe cale să vină și care va transforma viața lui și a întregii sale familii!

Revine pentru noi un nou Advent, cel al anului 2021, care ne invită din nou să ne oprim, să facem un popas şi să-l așteptăm pe Cel pe care îl putem întâlni doar dacă ne oprim.

Cineva a spus: „Numai așteptarea trezește atenția, şi numai atenția este capabilă să iubească.” Câți dintre noi nu ar trebui să mărturisim că nu reușim să ne mai rugăm, pentru că „nu avem timp”! Sau că nu avem răbdarea şi atenția necesară!

Adventul ne amintește de necesitatea unei așteptări pline de răbdare.

Ceea ce nu înseamnă a sta cu brațele în sân, ca şi cum nu am avea nimic de făcut. Dimpotrivă, este timpul să ne trezim din toropeală, din plictiseală, din lene, din obișnuință.

La începutul Adventului primim invitația lui Cristos: „Fiți atenți, vegheați…” sau invitația Sfântului Paul: „Este deja timpul să vă treziți din somn…”

Somnul din care trebuie să ne trezim este cel al unei vieți creștine incolore, fără semnificație, al unei vieți banale. A sosit timpul pentru a trăi un creștinism şi o credință mai vie. Domnul ne vrea treji din punct de vedere spiritual. Somnul este caracteristica nopții. Dar noi, aşa cum spune Sfântul Paul, trebuie „să ne purtăm cuviincios, ca în timpul zilei” (Rom 13,14).

Timpul Adventului este un timp de pregătire şi așteptare pentru venirea Domnului Isus în viața noastră.

Adventul nu ne pregătește numai 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2021

pentru celebrarea Crăciunului, dar mai mult, ne amintește că creștinul trăiește și locuiește istoria cu spiritul celui care se lasă surprins mereu de faptul că este vizitat încontinuu de prezența lui Dumnezeu. Suntem mereu în stare de „așteptare” pentru întâlnirea cu Dumnezeu-cu-noi – Emanuel –, cu Cel care nu a venit o singură dată în istorie, ci continuă să se facă prezent în semnul Cuvântului și al Pâinii, așteptând să se întoarcă în Slavă. Suntem cu adevărat „poporul așteptării”.

Da, Adventul este prin excelență un „timp de așteptare”. Este timpul de așteptare a venirii lui Dumnezeu care se celebrează în cele două momente ale sale: prima parte a timpului de Advent ne invită să trezim în noi așteptarea revenirii glorioase a lui Cristos; apoi, pe măsură ce Crăciunul se apropie, a doua parte a Adventului se referă la misterul Întrupării și ne cheamă să primim Cuvântul făcut om pentru mântuirea tuturor.

Această dublă așteptare este explicată foarte sugestiv în prima Prefață a Adventului. Ea subliniază că Domnul, „la întâia sa venire, îmbrăcând neputința firii omenești, a împlinit orânduirea dintru început şi ne-a deschis calea mântuirii veșnice”. Și apoi adaugă: „la a doua venire, în strălucirea măririi sale, să primim, în cele din urmă, în lumina deplină, cele făgăduite, pe care acum, veghind în credință, îndrăznim să le așteptăm”.

Timpul Adventului are ca imagine şi icoană pe Fecioara Maria.

Pentru a veni pe lume, Isus și-a dorit o mamă, ca noi toți. A ales-o pe Maria, slujitoare smerită și discipolă credincioasă, ca să fie prototipul Bisericii și mama oricărei făpturi; dar și cea mai ușoară cale de a ajunge la El.

A aștepta Crăciunul cu sentimentele și gesturile Mariei înseamnă a te așeza ca ea, a-l aștepta pe Fiul lui Dumnezeu în atitudine de veghe și de rugăciune, fără o eschivare de la gesturi de caritate, cum a fost vizita la verișoara ei Elisabeta.

Dacă fiecare femeie, prin constituția ei, este în așteptarea continuă a vieții, cu atât mai mult este Maria, femeie în așteptare și în stare de veghe prin excelență!

Asemenea Mariei și împreună cu Maria să așteptăm veghind venirea Lui, pentru ca Crăciunul să fie timpul favorabil pentru întâlnirea adevărată și hotărâtoare care ne schimbă viața și o face fericită!

Să ne lăsăm fascinați de Misterul lui Dumnezeu care devine Copil!

Să ne deschidem inimile la venirea Celui care abia așteaptă să ne întâlnească și să ne îmbrățișeze!

Dragi cititori ai revistei Actualitatea creştină!

Cu rugăciunea din liturgia Adventului vă doresc „să ieșiți cu fapte de dreptate în întâmpinarea lui Cristos, care vine”, şi în timp ce așteptăm venirea sa, „să umblăm în lumina Domnului”, pentru a-l putea întâlni în misterul Nașterii sale!

Tuturor cititorilor, din țară şi de pretutindeni, pace şi fericire de Crăciun, cu multe şi noi speranțe în Anul Nou 2022!

Sărbători fericite!

La mulţi ani!

† Aurel Percă Arhiepiscop Mitropolit de București

VATICAN

@PONTIFEX

DIN CUVINTELE PAPEI

Să ne pregătim inima Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Convertirea este un har de cerut lui Dumnezeu cu putere. Ne convertim cu adevărat în măsura în care ne deschidem frumuseții, tandreței lui Dumnezeu.

Adventul este timpul care ne este dăruit pentru a-l primi pe Domnul care vine în întâmpinarea noastră, pentru a ne pregăti pentru întoarcerea lui Cristos.

Vă încurajez să consacrați timp rugăciunii, meditând la lumina Cuvântului lui Dumnezeu, pentru ca Duhul Sfânt care locuiește în el să ilumineze drumul de urmat.

Ce putem face în acest caz, când am vrea să înaintăm, dar simțim că nu reușim? Înainte de toate, să ne amintim că convertirea este un har, nimeni nu se poate converti prin propriile sale puteri. Este un har pe care ți-l dă Domnul, trebuie deci să-l ceri de la Dumnezeu cu tărie; să-i cerem lui Dumnezeu să ne convertească, ca să putem cu adevărat să ne convertim, în măsura în care ne deschidem frumuseții, bunătății, tandreței lui Dumnezeu.

Gândiți-vă la tandrețea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este un tată rău, un tată rău, nu. El este plin de tandrețe, ne iubește mult, precum Bunul Păstor care căută ultima oiță din turma sa. El este iubire și aceasta este convertirea: un har al lui Dumnezeu; începi să mergi pentru că El te-a făcut să mergi, și vei vedea că va veni. Roagă-te, mergi și vei face mereu un pas înainte.

(Angelus, 6 decembrie 2020)

Invitația la bucurie este caracteristica timpului Adventului: așteptarea nașterii lui Isus, așteptarea pe care o trăim este plină de bucurie, puțin ca atunci când așteptăm vizita unei persoane pe care o iubim mult, de exemplu, un prieten pe care nu l-am văzut de mult timp, o rudă... Suntem într-o așteptare plină de bucurie. Și această dimensiune a bucuriei apare mai ales în a treia duminică, în care antifona de la intrare spune: „Bucurați-vă mereu în Domnul.” „Bucurați-vă!” Bucuria creștină. Și care este motivul acestei bucurii?

Faptul că „Domnul este aproape” (Fil 4,5). Cu cât Domnul este mai aproape de noi, cu atât noi suntem în bucurie; cu cât e mai departe, cu atât suntem în tristețe. Este o regulă pentru creștini. Iată prima condiție a bucuriei creștine: a se descentra de la sine însuși și a-l pune pe Isus în centru.

(Angelus, 13 decembrie 2020)

De câte ori viața noastră este făcută din amânări, chiar și viața noastră spirituală! De exemplu, știu că îmi face bine să mă rog, dar astăzi nu am timp... Amânăm lucrurile: o voi face mâine. Știu că a ajuta pe cineva este important – da, trebuie să o fac: o voi face mâine.

Este același lanț făcut din mâine...

A amâna lucrurile.

Astăzi Maria ne invită să nu amânăm pentru mai târziu, să spunem „da”. „Trebuie să mă rog?”, „Da, și mă rog.” „Trebuie să-i ajut pe alții? Da.” Cum trebuie făcut? Și o fac. Fără a amâna. Fiecare „da” costă. Fiecare „da” costă, dar mereu mai puțin decât ceea ce a costat acest „da” curajos al Mariei, acest „da” imediat, acest „fie mie după cuvântul tău” care ne-a adus mântuirea. Și noi, ce „da” am putea spune? Și un alt sfat: pentru ca Isus să se nască în noi, să ne pregătim inima, să ne rugăm.

(Angelus, 20 decembrie 2020) DECEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

5

VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

Întâlnire a episcopilor și a primarilor la Florența

O nouă numire la Vatican

Anul viitor, pe 27 februarie, Papa Francisc va efectua o vizită pastorală la Florența, pentru o întâlnire cu episcopii și primarii capitalelor de la Marea Mediterană.

C

u această ocazie, Papa va avea o întâlnire cu familiile refugiaților și ale migranților și va celebra o Sfântă Liturghie în Bazilica Santa Croce. Motivul vizitei de pe 27 februarie 2022 îl reprezintă întâlnirea episcopilor și a o sută de primari provenind din toate țările scăldate de apele Mării Mediterane, din nordul Africii și Orientul Mijlociu, de la Grecia și regiunea Balcanilor până la Franța și Spania.

Conferința Episcopală Italiană, care a avut inițiativa acestei întâlniri, intenționează să continue ceea

A fost numit un nou secretar general al Guvernoratului Statului Cetății Vaticanului.

ce a început la Bari în februarie 2020, când pentru prima dată în istorie episcopii de diferite confesiuni creștine din țările Mării Mediterane s-au adunat în cadrul unei întâlniri intitulate „Mediterana, frontieră de pace”. Arhiepiscopul de Florența, Cardinalul Giuseppe Betori, a spus că dorește ca malurile Mediteranei să unească din nou, nu să separe, iar primarul Florenței, Dario Nardella, a spus că la evenimentul din februarie „se va face auzită, din Florența, o voce puternică și clară, provenind dintr-o sută de orașe, de la Istanbul până la Roma și Tunis”.

P

apa Francisc a numit la 4 noiembrie pe Sora Raffaella Petrini secretar general al Guvernoratului Statului Cetății Vaticanului. Această soră din Congregația Franciscanelor Euharistiei este prima femeie care ocupă acest post, care până acum era încredințat unui episcop. Sora Raffaella Petrini a fost până la numire, începând cu 2005, funcționară a Congregației pentru Evanghelizarea Popoarelor. Născută la Roma în 1969, această călugăriță a absolvit științe politice la Universitatea internațională Guido Carli și are un doctorat la Universitatea pontificală Sfântul Toma de Aquino.

Un nou nunțiu apostolic în Belgia Papa Francisc l-a numit pe Mons. Franco Coppola, Arhiepiscop titular de Vinda, în funcția de nunțiu apostolic în Belgia.

M

ons. Franco Coppola s-a născut la 31 martie 1957, a efectuat studii de teologie și a fost hirotonit preot la 12 septembrie 1981. În 1993 a intrat în serviciile diplomatice ale Sfântului Scaun. A lucrat în reprezentațiile pontificale din Liban, Burundi, Columbia, Polonia. În 2009 a fost numit arhiepiscop titular de Vinda și nunțiu apostolic în Burundi, având apoi aceeași funcție în Republica Centrafricană, Ciad și Mexic.

6

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2021

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Prezența creștină La vremuri noi, limbaje și forme noi L’Osservatore Romano, 27 octombrie 2021, p. III

C

redința are un nucleu incandescent, dar adesea prea puțin luat în considerare când se vorbește despre credință și/sau pierderea ei: este nucleul locuit de Duhul Sfânt, prin a cărui putere se împlinește tot ceea ce îl face pe om să fie om, pentru ca frumusețea firii sale omenești să strălucească de umanitatea „bună și adevărată” a lui Isus din Nazaret. Tocmai această frumusețe, cu referință la chipul sfânt al lui Dumnezeu arătat nouă în Isus, este centrul neliniștii creștine: unde se află Dumnezeu, Cel Viu, Cel Înviat, în existența omului? Poate omul să trăiască, într-un mod demn de umanitatea lui, fără să primească Cuvântul lui Dumnezeu, fără să trăiască întâlnirea cu El în iubire?

Cum să rețesem relații umane cu toți semenii – căci toți suntem frați și fii ai unicului Tată – într-o conviețuire civilă a cărei pace are la bază iertarea? Întrebarea din spatele acestor întrebări este: cum putem să creăm condițiile unui „discernământ eclezial”, condus cu pasiune, care să integreze toate punctele de vedere către un singur scop: iubirea lui Isus în Euharistie? Papa Francisc a sugerat „metoda sinodală”, iar Conferința Episcopilor din Italia a inițiat un „drum sinodal” care contribuie la acest discernământ ce interesează întreaga Biserică Catolică.

Papa își dorește o Biserică „tot mai aproape de cei abandonați, uitați, imperfecți” și îndeamnă să ne

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

Premiul Ratzinger Aimé Duval (1918-1984)

apropiem de „cea mai profundă interioritate” – cum spunea Romano Guardini – discernând „lucrurile esențiale” și angajându-ne să depășim „enorma confundare a conceptelor” și „teribila denaturare și murdărire a valorilor spirituale”.

Urgența noilor forme de prezență creștină și a noilor tipuri de vestire a Cuvântului, cu noi limbaje de comunicare a Evangheliei într-o lume de acum diferită, nu mai poate fi amânată. Spunea Cardinalul Bassetti la încheierea Adunării Generale a CEI: „Trebuie să dezvoltăm noi limbaje, gândindu-ne mai ales la generațiile tinere, recurgând chiar la muzica lor, așa cum făcea un Aimé Duval cu mai bine de 50 de ani în urmă, când cu chitara și cântecele lui a adus Evanghelia în pub-uri și locurile publice.” Da, e nevoie să „gândim împreună” căile pentru a restabili vitalitatea creștinismului, aici și acum.

(Traducere și adaptare de Liana Gehl după Antonio Staglianò)

C

ooperatores Veritatis, motoul lui Joseph Ratzinger ca Arhiepiscop de München, este înscris pe diplomele premiului care îi poartă numele. „Sunt cuvinte de care fiecare dintre noi poate și trebuie să fie inspirat în activitatea și viața sa”, a afirmat Papa Francisc în audiența acordată în 13 noiembrie la decernarea Premiului Ratzinger, acum la a XI-a ediție.

Câștigătorii din 2021 sunt Hanna-Barbara Gerl-Falkovitz și Ludger SchwienhorstSchönberger, iar pentru 2020, Jean-Luc Marion și Tracey Rowland. Pr. Federico Lombardi a descris premiul, iar Card.

Gianfranco Ravasi și Mons.

Rudolf Voderholzer au prezentat profilurile câștigătorilor.

(OR 13 noiembrie 2021, p. 9) DECEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

7

FOCUS CĂLĂTORII APOSTOLICE

P

PAPA FRANCISC Călătorie apostolică în Cipru și Grecia (2-6 decembrie 2021) În perioada 2-6 decembrie, Papa Francisc va efectua o călătorie apostolică în două țări. Astfel, va merge în Cipru, în zilele de 2-4 decembrie, și în Grecia, în zilele de 4-6 decembrie, ca urmare a invitațiilor primite din partea autorităților civile și religioase.

Cipru

Î

n ziua de 2 decembrie, Papa Francisc se întâlnește cu preoții, călugării și călugărițele, diaconii, cateheții, asociațiile și mișcările ecleziale în Catedrala maronită Sfânta Fecioară a Harurilor la Nicosia. Urmează o vizită de curtoazie la președintele republicii și o întâlnire cu autoritățile, societatea civilă și corpul diplomatic. Pe 3 decembrie, Suveranul Pontif face o vizită de curtoazie Preafericirii Sale Hrisostom II, arhiepiscop ortodox al Ciprului. În catedrala ortodoxă 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2021

din Nicosia se întâlnește cu Sfântul Sinod. Programul zilei mai conține o liturghie pe stadionul GSP din Nicosia și o rugăciune ecumenică împreună cu migranții în biserica parohială a Sfintei Cruci din Nicosia.

Grecia

În Grecia, programul vizitei începe cu o vizită de curtoazie la președintele republicii, urmată de o întâlnire cu prim-ministrul și apoi cu autoritățile, societatea civilă și corpul diplomatic. În aceeași zi Papa îl întâlnește pe Preafericirea Sa Ieronymos la

entru vizita în Cipru, logoul conține harta geografică a Ciprului, chipul Papei Francisc care privește spre Sfântul Barnaba și o ramură de măslin legată cu un spic de grâu.

Motoul, „Mângâindu-ne unul pe altul în credință”, este inspirat din numele Apostolului Barnaba și sugerează importanța mângâierii și a încurajării reciproce.

Logoul vizitei în Grecia cuprinde o barcă ce întruchipează Biserica, având în centru crucea lui Cristos ca un copac mare și Duhul Sfânt care umflă pânzele unei corăbii a cărei formă stilizată evocă figura Papei.

Motoul este luat din Mesajul Sfântului Părinte pentru a 36-a Zi Mondială a Tineretului. Fraza completă este: „Să ne deschidem la surprizele lui Dumnezeu, care vrea să strălucească lumina sa asupra drumului nostru.”

Arhiepiscopia Ortodoxă a Greciei din Atena. Urmează apoi o întâlnire cu episcopii, preoții, călugării și călugărițele, seminariștii și cateheții în Catedrala Sfântul Denis din Atena. Sfântul Părinte are și o întâlnire privată cu membrii Companiei lui Isus la Nunțiatura apostolică din Atena. În ziua următoare merge la Mitilene (Lesbos), unde face o vizită refugiaților din Centrul de identificare și primire din Mitilene. La Atena, în Megaron Concert Hall, celebrează Sfânta Liturghie. Ziua se încheie cu vizita Preafericirii Sale Ieronymos. Pe 6 decembrie, Papa Francisc primește vizita președintelui parlamentului, urmată apoi de o întâlnire cu tinerii.

Vizita în Cipru și Grecia reprezintă cea de-a 35-a călătorie apostolică internațională a pontificatului.

FOCUS eveniment

C

Mons. Petru Sescu a fost hirotonit episcop auxiliar de Iaşi Mons. Petru Sescu a fost hirotonit episcop auxiliar de Iaşi joi, 11 noiembrie 2021, în cadrul Sfintei Liturghii solemne care a avut loc în Catedrala Sfânta Fecioară Maria, Regină, începând cu ora 10.30, prin impunerea mâinilor PS Iosif Păuleţ, Episcop de Iaşi.

A

lături de PS Iosif Păuleț, au fost co-consacratori ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, şi PS Petru Gherghel, Episcop emerit de Iaşi. La celebrare au participat ÎPS Miguel Maury Buendía, nunţiu apostolic în România şi Republica Moldova, alţi opt episcopi, peste 200 de preoţi, oficialităţi, persoane consacrate şi credincioşi laici veniţi din diverse părţi ale Diecezei de Iaşi. Evenimentul a fost transmis în direct de către ERCIS Media şi ERCIS FM, fiind preluat de TVR

Iaşi, Angelus TV, Maria TV şi Radio Maria.

Ritualul hirotonirii a cuprins citirea decretului papal, parţial în limba latină, de către nunţiul apostolic, şi în întregime în limba română de către Pr. Daniel Iacobuţ, paroh şi decan de Iaşi. După omilia rostită de PS Iosif Păuleț, candidatul la episcopat a stat în picioare înaintea episcopului consacrator și a răspuns de nouă ori spunând „Vreau”. A urmat momentul prosternării înaintea altarului, timp în care corul a intonat Litania tuturor sfinţilor.

uvintele alese de Mons.

Petru Sescu ca moto sunt preluate din Psalmul 100, versetul 2 („Servite Domino in laetitia” – „Slujiţi Domnului cu bucurie”).

Stema este divizată în patru părţi de crucea care stă la baza oricărei mărturii creştine autentice. Primul simbol din stemă este un soare cu monograma lui Cristos, IHS (Iesus Hominum Salvator). În partea dreaptă sus este monograma Sfintei Fecioare Maria. În partea dreaptă jos apare simbolul Sfintei Scripturi, care ni-l revelează pe Cristos, simbolizat prin cele două litere greceşti, Α şi Ω. Trandafirul o reprezintă pe Sfânta Tereza a Pruncului Isus, cea care a promis că va face să cadă din cer o ploaie de trandafiri. În spatele scutului se află crucea de aur, cu cinci pietre preţioase, de culoare roşie, simbolizând cele cinci răni ale lui Isus.

Episcopul consacrator mai întâi, apoi ceilalţi episcopi şi-au impus mâinile. A fost aşezat Evangheliarul deasupra capului celui ales, timp în care s-a rostit rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt. A urmat ungerea capului episcopului hirotonit cu sfânta crismă şi i-a fost înmânat Evangheliarul. Noul episcop a primit inelul și i-au fost încredinţate mitra şi cârja pastorală, semne ale slujirii lui de păstor. Liturgia euharistică a fost prezidată în continuare de PS Petru Sescu. La finalul Sfintei Liturghii, PS Petru Sescu, având cârja în mână şi mitra pe cap, condus de ÎPS Aurel Percă şi PS Iosif Păuleţ, a împărţit binecuvântarea sa de episcop nou sfinţit tuturor.

La sfârșitul celebrării au fost rostite mai multe alocuţiuni.

DECEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

9

FOCUS sinodalitate

Foarte important!

D

e mare ajutor în parcursul nostru sinodal local ne vor fi sacramentele inițierii creștine: Botezul, Mirul și Euharistia.

Tema propusă de ÎPS Aurel Percă pentru Anul Pastoral – temelia vieții creștine – se împletește frumos cu temele: Botezul – participarea, Euharistia – comuniunea și Mirul – misiunea.

obiective principale

ale sinodalității

Obiectivele sinodalității sunt: ascultarea, participarea, comuniunea, misiunea, slujirea, mărturia, dialogul și deschiderea.

O

biectivele de mare relevanță ale Sinodului sunt concentrate în opt puncte: ascultarea, participarea, comuniunea, misiunea, slujirea, mărturia, dialogul și deschiderea. Temele de actualitate, de la fiecare punct în parte, cuprind subiecte de orientare a procesului de consultare. Acestea pot fi îmbogățite, în funcție de situațiile noastre locale.

Teme de actualitate: • Ascultarea întregului Popor al lui Dumnezeu... A asculta ceea ce Duhul Sfânt spune Bisericii astăzi!

Importanța rugăciunii.

• Duhul Sfânt conduce Biserica.

• Noi toți suntem instrumente ale Duhului Sfânt.

• Toți suntem chemați să fim martori ai iubirii lui Dumnezeu acolo unde suntem.

1. Ascultarea. Să ascultăm de Duhul Sfânt și de întregul Popor al lui Dumnezeu. „Să rememorăm modul în care Duhul a condus drumul Bisericii în istorie și modul în care ne cheamă astăzi să fim împreună martori ai iubirii lui Dumnezeu.”

2. Participarea. Implicarea tuturor celor care aparțin Poporului lui Dumnezeu – laici, consacrați și hirotoniți. „Să trăim un proces eclezial participativ și incluziv, care să ofere fiecăruia – îndeosebi celor care din diferite motive se află la periferie

10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2021

– oportunitatea de a se exprima și de a fi ascultat, pentru a contribui la construirea Poporului lui Dumnezeu.”

Teme de actualitate: • Creștinul este omul speranței care stimulează încrederea, pansează rănile, știe să construiască punți, să lumineze mințile, să încălzească inimile ș.a.m.d.

• Toți suntem membre vii și importante în Biserică.

• Nimeni nu este exclus din viața unei comunități, fie că este mică, fie că este mare.

• Pentru a înțelege glasul Poporului lui Dumnezeu să-i căutăm pe cei care se află la periferie, să-i ajutăm să vorbească și să înțeleagă că și ei sunt foarte importanți în Biserică, dar și înaintea lui Dumnezeu.

3. Comuniunea. Toți avem un rol de jucat în discernerea și trăirea chemării lui Dumnezeu pentru Poporul Său. „Să recunoaștem și să apreciem bogăția și varietatea darurilor și a carismelor pe care Duhul le dăruiește în libertate, pentru binele comunității și în favoarea întregii familii umane.”

FOCUS

Teme de actualitate: • Deciziile pastorale ale Bisericii să aibă legătură cu voința lui Dumnezeu.

• Trebuie să recunoaștem că Duhul Sfânt poate oferi daruri speciale unor persoane și grupuri, pe care nu toți le putem înțelege.

• Să recunoaștem bogăția pe care grupurile carismatice o pot aduce Bisericii noastre locale.

• Congregațiile religioase, grupurile carismatice, asociațiile, mișcările etc. nu trebuie să formeze „bisericuțe”, ci să promoveze binele și creșterea comunității unde toate acestea sunt prezente. Toate carismele grupurilor respective pot fi valoroase numai atunci când sunt deschise spre comuniune.

4. Misiunea. Biserica există pentru a evangheliza. „Să experimentăm moduri participative de a exercita responsabilitatea în vestirea Evangheliei și în angajarea pentru a construi o lume mai frumoasă și mai locuibilă.”

Teme de actualitate: • În celebrările liturgice laicii au un rol foarte important în proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu. În acest sens, grupul de lectori bine format, din fiecare parohie, poate fi un exemplu pentru întreaga comunitate.

• Redescoperirea Sfintei Scripturi în viața de familie – prin citirea în comun, în anumite momente, a unor fragmente sfinte.

• Sfânta Scriptură este o sursă de inspirație, pentru fiecare om în parte, pentru a construi o lume mai frumoasă și mai locuibilă.

• Ce îi împiedică pe cei botezați să fie activi în misiunea de evanghelizare?

Ce domenii de misiune neglijăm în comunitățile noastre?

5. Slujirea. Autoritatea sau guvernarea în cadrul Bisericii noastre locale. „Să examinăm modul în care sunt trăite în Biserică responsabilitatea

și puterea, precum și structurile cu care sunt gestionate, făcând să se evidențieze și încercând să se convertească prejudecăți și practici deformate care nu sunt înrădăcinate în Evanghelie.”

Teme de actualitate: • Cel care a primit o responsabilitate (o misiune, o funcție etc.) în Biserică este conștient că este chemat la slujire, la jertfă, la sacrificii? Cum sunt puse în practică munca în echipă și coresponsabilitatea?

• În Biserică, asociații, grupuri, mișcări etc. insistăm în promovarea propriilor convingeri și păreri sau îl lăsăm pe Duhul Sfânt să lucreze?

• Suntem înclinați să folosim mai mult autoritatea și impunerea sau să folosim îndemnul lui Cristos de a fi „blânzi și smeriți”?

• Cum este încurajată „participarea activă” a credincioșilor la Sfânta Liturghie, la Adorația Euharistică, la momente de rugăciune, la respectarea sărbătorilor etc.?

6. Mărturia. Implicarea Bisericii dincolo de propriile granițe. „Să acredităm comunitatea creștină ca subiect credibil și partener credibil în parcursuri de dialog social, vindecare, reconciliere, incluziune și participare, reconstruire a democrației, promovare a fraternității și a prieteniei sociale.”

Teme de actualitate: • În comunitatea noastră am identificat persoane care se implică în viața socială, culturală și politică, persoane care ar putea promova valorile creștine în societatea civilă?

• Există o relație de amiciție între preoți și instituțiile locale ale statului?

• Consiliul parohial este interesat de contactele Bisericii cu autoritățile statului?

• Cum dialoghează Biserica noastră locală cu sfera politicii, a economiei, a culturii etc.?

7. Dialogul. Să fim deschiși la dialog cu membrii altor comunități creștine, precum și cu alte grupuri sociale. „Să regenerăm relațiile dintre membrii comunităților creștine, precum și dintre comunități și celelalte grupuri sociale, de exemplu comunități de credincioși de alte confesiuni și religii, organizații din societatea civilă, mișcări populare etc.”

Teme de actualitate: • În comunitățile noastre încurajăm inițiativele de ordin ecumenic și dialog religios?

• Care este relația noastră cu Biserica Ortodoxă locală? Dacă sunt obstacole, ce putem face pentru a le depăși?

• Se urmărește sensibilitatea planului caritabil, în comunitățile noastre, ca punte de colaborare cu alte confesiuni, organizații civile etc.?

• Membrii comunităților noastre sunt înclinați spre voluntariat?

8. Deschiderea. Să avem curajul să învățăm și de la alții! „Să favorizăm valorizarea și aproprierea roadelor experiențelor sinodale recente la nivel universal, regional, național și local.”

Teme de actualitate: • Să avem curajul să privim și să învățăm din experiența altor dieceze, a altor sinoade, a altor realități ecleziale etc.

• Biserica noastră locală este unică.

Are o istorie unică, un teritoriu unic și credincioși unici! Ea poate crește frumos și cu ajutorul altor experiențe ecleziale!

• Sinodul este un timp unic (astăzi se desfășoară, să nu-l pierdem!), special (se desfășoară în această perioadă marcată de pandemie) și sacru (să ne rugăm împreună; să reflectăm împreună; să credem împreună; să mergem împreună!).

Text: Pr. Daniel Bulai DECEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

11

FOCUS ȘTIRI ARCB

Eveniment

PUCIOASA

Cateheză Duminică, 14 noiembrie, cu ocazia Anului „Familia Amoris laetitia”, în Parohia Sfântul Luca a avut loc o cateheză despre familie, ținută de Pr. Emil Moraru. Parohia a găzduit timp de o săptămână icoana pelerină a Sfintei Familii, simbol al comuniunii dintre familiile Arhidiecezei.

BUCUREȘTI

Zi de formare Sâmbătă, 13 noiembrie, la inițiativa Pr. paroh Mihai Mărtinaș, s-a ținut o zi de formare biblică și liturgică pentru lectori la care au participat 30 de lectori ai Parohiei Adormirea Maicii Domnului.

Pe 14 noiembrie s-a celebrat a V-a Zi Mondială a Săracilor printr-o Liturghie solemnă în Catedrala Sfântul Iosif.

C

u ocazia Zilei Mondiale a Săracilor, PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București, a prezidat o Sfântă Liturghie solemnă în Catedrala Sfântul Iosif. Vorbind despre tema zilei, „Pe săraci îi aveți totdeauna cu voi”, PS Cornel a explicat că aceste cuvinte pot fi citite „ca o invitație de a nu pierde oportunitățile care ne sunt oferite pentru a face binele. Nu este vorba doar de a liniști conștiința noastră făcând o pomană din când în când, ci mai degrabă o chemare de a combate cultura indiferenței și a nedreptății față de cei săraci. De fapt, pomana este ocazională; în schimb, când împărțim cu alții, facem acest lucru pe termen lung.”

La invitația ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit, în Arhidieceza de București a avut loc în săptămâna 7-14 noiembrie o colectă de bunuri în parohii, bunuri pe care Asociația Caritas București le va distribui celor nevoiași.

jud. constanța

Vizită pastorală

Duminică, 7 noiembrie, ÎPS Aurel Percă a vizitat parohiile Sfânta Elena din Medgidia și Sfânta Tereza a Pruncului Isus din Tortoman.

La sfârșitul Sfintelor Liturghii, ÎPS Aurel i-a binecuvântat pe cei prezenți cu Preasfântul Sacrament și i-a încurajat sa dea o mărturie plină de credință pe meleagurile dobrogene.

12

Întâlnirea comunitară a adoratorilor din București

Pe 13 noiembrie, adoratorii din București s-au reunit la Parohia Sfântul Francisc de Assisi.

P

e 13 noiembrie, grupul de credincioși care fac Adorație Euharistică, membri ai mai multor parohii din București, s-au reunit pentru Ziua Comunitară lunară. Întâlnirea a început cu o rugăciune de laudă, fiind urmată de un cuvânt de învățătură ținut de Pr. Iosif Tiba. După ora de învățătură a urmat o masă rotundă la care adoratorii și-au împărtășit unii altora impresiile, temerile, dorințele. Ca și în cadrul intențiilor exprimate în adorația finală, a predominat năzuința generală de a forma un singur Trup, „ca o singură persoană la picioarele altarului”, cum spunea Fer. Maria Magdalena a Întrupării, fondatoarea Adoratoarelor Perpetue.

Octava pentru Unitatea Creștinilor Pe 11 noiembrie a avut loc o întâlnire în vederea organizării următoarei Octave de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor în București.

R

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2021

eprezentanții Bisericilor Catolică, Ortodoxă Română, Evanghelică Luterană C.A., Armeană, Reformată Calvină și Evanghelică Luterană de limbă maghiară s-au întâlnit joi, 11 noiembrie, la sediul Asociației Ecumenice a Bisericilor din România pentru a organiza Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor, ce va avea loc între 18-24 ianuarie 2022. S-a discutat și posibilitatea organizării unor evenimente speciale care să promoveze dialogul între toate Bisericile din București și nu numai.

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Preasfințitul Crișan în vizită pastorală în Austria În perioada 3-7 noiembrie, PS Cristian Crișan, Episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, a realizat o vizită pastorală în Austria.

Î

Hram și sfințire Cu ocazia hramului, o biserică închinată Sf. Martin de Tours a fost sfințită în urma restaurării.

D

uminică, 14 noiembrie, în jurul bisericuţei din lemn închinate Sfântului Martin de Tours din cimitirul din Valea Mare, Bacău, s-au reunit numeroși credincioși pentru a-i sărbători hramul. Printre ei se aflau și Zákonyi Botond, ambasadorul Ungariei la Bucureşti, și Laurenţiu Pogar, preşedintele Asociaţiei Maghiarilor Ceangăi din Moldova. PS Iosif Păuleț, Episcop de Iași, a prezidat Liturghia și a sfințit biserica de curând restaurată, ce datează din anul 1435, fiind construită de Balint Marton, al cărui nume se găseşte sculptat în uşa laterală a bisericii. (ercis.ro)

n cadrul vizitei, PS Crișan s-a întâlnit cu ES Franz Lackner, Arhiepiscop de Salzburg, ES Alois Schwarz, Episcop de St. Pölten, și cu Cardinalul Christoph Schönborn, Arhiepiscop de Viena.

Discuțiile cu ierarhii austrieci au privit provocările bisericilor catolice din România și Austria, precum și abordarea procesului sinodal început în Biserică.

Printre evenimentele la care a participat PS Crișan, un loc special îl are cel petrecut sâmbătă, 6 noiembrie. PS Crișan a celebrat împreună cu preoții români slujitori ai comunităților greco-catolice din Austria o Sfântă Liturghie arhierească.

Cu acest prilej, vicarul general al

Ordinariatului pentru Bisericile Orientale, Pr. Yuriy Kolasa, a dat citire decretului („Cum cura animarum”) de înființare a Misiunii pentru credincioșii Bisericii GrecoCatolice Române pe teritoriul Arhidiecezei de Viena, cu denumirea Misiunea Română Unită, Pr. Vasile Luțai fiind numit în funcția de rector al Misiunii. bisericaromanaunita.ro

ITALIA

CUBA

SUA

Glasul celor săraci

Episcopii susțin libertatea de exprimare

Cumperi cafea și salvezi vieți

Cu ocazia Zilei Mondiale a Săracilor, la Assisi a avut loc o întâlnire de rugăciune și mărturie. Mărturia unei românce l-a mișcat în mod special pe Papa Francisc: Mariana a plecat în Italia ca îngrijitoare, lăsându-și în urmă familia. Rămânând văduvă, și-a adus cei doi băieți la ea, însă o boală ce-i cauzează mari dureri a lăsat-o invalidă. Prin Asociația Caritas, Mariana a găsit ajutorul medical și material necesar, reușind să-și crească băieții și să ducă o viață demnă.

Pe 11 noiembrie, înaintea unor proteste din mai multe orașe din Cuba împotriva regimului comunist, Conferința Episcopală Cubaneză și-a declarat susținerea față de dreptul la libera exprimare a cetățenilor: „Fiecare cubanez are trebui să aibă posibilitatea de a se exprima liber, cu respect, și de a-și împărtăși opiniile și convingerile personale, chiar și atunci când acestea nu corespund cu cele ale majorității.” Totodată, episcopii au insistat asupra răului violenței.

Luna trecută s-a lansat un nou magazin de cafea cu o misiune proviață: donează 10% din fiecare încasare unui centru de sprijin pentru mame însărcinate. Totodată, comercializează doar cafea provenită de la fermieri plătiți cu dreptate, promovând o industrie care respectă drepturile omului. Noua companie se numește Seven Weeks Coffee („Cafeaua celor șapte săptămâni”), făcând referință la faptul că în a 7-a săptămână de sarcină, bătaia inimii copilului este deja perceptibilă.

DECEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

13

Biserică și societate media

Angelus TV postul catolic de televiziune în grila DIGI

D

in 21 noiembrie, Angelus TV, postul catolic de televiziune, este în grila RCS&RDS, după ce a primit în 21 iulie a.c. licența audiovizuală din partea Consiliului Național al Audiovizualului (CNA), pentru a emite în rețelele de cablu TV ca post național de televiziune cu tematică cultural-religioasă.

Angelus TV a fost lansat în variantă online pe 16 mai a.c. pe site-ul angelustv.ro, fiind o inițiativă media care se adresează persoanelor de toate confesiunile, religiile și nonafiliate religios, vizând atât publicul catolic de ambele rituri (romanocatolic și greco-catolic) din țară și din diaspora, cât și publicul general interesat de teme culturale, sociale și de actualitate.

Duminică, 21 noiembrie, la ora 10.30, Angelus TV s-a lansat 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2021

oficial pe cablu cu difuzarea Sfintei Liturghii din Solemnitatea Cristos, Regele Universului de la Catedrala Sfântul Iosif. La ora 16.00, lansarea a fost marcată printr-o ediție specială în direct, avându-l ca invitat pe ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, care afirmă cu privire la acest eveniment: „Am aflat cu multă bucurie că Angelus TV a intrat în grila RCS&RDS, ajungând astfel în casele românilor din întreaga țară. Felicităm echipa Angelus TV pentru acest pas important, prin care se confirmă încă o dată profesionalismul tuturor celor implicați. Angelus TV a crescut frumos – de la un proiect online la o televiziune clasică – și ne dorim să fie un mijloc de comunicare mereu actual, pentru a transmite lumii valorile Bisericii pentru lumea de azi: comuniune, participare,

misiune, așa cum ne îndeamnă Sfântul Părinte Papa Francisc. Fie ca acest nou post TV catolic să fie un ferment de unitate pentru românii de pretutindeni, iar sub deviza «Vino și vezi» să-i invite pe toți oamenii de bunăvoință să descopere frumusețea și diversitatea Bisericii.

Urăm postului Angelus TV să aducă roade bogate în viețile telespectatorilor și ale tuturor membrilor echipei care s-au angajat pe acest drum de slujire. Dumnezeu să binecuvânteze noul început!”

Postul de televiziune propune o grilă de programe variată, difuzând atât conţinut audiovizual propriu, cât și conținut oferit de contributorii din țară și de peste hotare. Pe lângă temele specifice sferei religioase și de spiritualitate, grila va include și teme de interes general, aducând în prim-plan segmentele cultural și socio-educativ/formativ prin tematici de artă, lectură, literatură, muzică, film, istorie, sănătate, psihologie, business, turism, divertisment, cât și programe speciale pe categorii de vârstă adresate copiilor, adolescenților, tinerilor și celor vârstnici.

Angelus TV produce și difuzează concerte de muzică înregistrate sau transmise în direct din Catedrala Sfântul Iosif și din alte lăcașuri de cult catolice din România, în parteneriat cu artiști de renume național și mondial, dar și momente semnificative din viața comunităților de credință, marcate prin ediții speciale. Comunitățile maghiară, francofonă, anglofonă și germană beneficiază deja de câte o emisiune specifică realizată în limbile respective. „Mulțumim Înalt Preasfințitului Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, care ne-a susținut și ne-a motivat încă de la început, cât și Conferinței Episcopilor Catolici

Biserică și societate

din România, care a încurajat proiectul. Mulțumim iNES Group și RCS&RDS, pentru noul parteneriat început; realizatorilor, tehnicienilor, partenerilor, contributorilor din țară și străinătate și tuturor celor care au făcut posibil acest moment. Cu bucuria de a fi mai aproape de cei care ne urmăresc, ne vor urmări și ne vor susține, le spunem tuturor «Vino și vezi!»”, afirmă Pr. Francisc Ungureanu, director general Angelus TV. Managementul Angelus TV este format din profesioniști media care activează în domeniul audiovizual, iar cei peste 50 de realizatori – preoți, persoane consacrate și laici de diferite vârste și profesii – își asumă voluntariatul în cadrul noii televiziuni, inspirați de invitația Papei Francisc, care îi îndeamnă pe cei care activează în media „să comunice întâlnind persoanele acolo unde sunt și așa cum sunt”.

Programul complet și grila de programe a postului sunt afișate pe pagina de Facebook a televiziunii și pe site-ul www.angelustv.ro. Tot aici se găsesc informații cu privire la modalitățile de susținere a proiectului, adresate publicului larg.

Postul catolic de televiziune Angelus TV emite în rețeaua DIGI. Pentru a vedea postul în grila de programe a televizorului, este necesară efectuarea unei noi căutări/scanări a canalelor. Numărul canalului pe care se poate recepţiona Angelus TV este diferit, în funcție de modelele televizoarelor etc.

Cei care nu sunt abonați la DIGI (RCS&RDS) pot urmări în continuare în direct Angelus TV în varianta online, pe www.angelustv.ro. Site-ul oferă și o secțiune în care prin abonare se poate accesa arhiva emisiunilor difuzate, în sistem VOD.

Emisiuni

1001 de cărţi de citit într-o viaţă 5 minute de claritate Accelerează-ţi succesul Actualitatea creştină Adoraţie Euharistică Angelus cu Papa Francisc Angelus Domini Ars longa, vita brevis Artissima Arts&Crafts Audienţa generală cu Papa Francisc Biblia: despre cartea vieţii Ca toţi să fie una Cele mai frumoase poveşti din Biblie Chemins (emisiune în lb. franceză) Cine nu are bătrâni Coroniţa Milostivirii Divine Cugetări apologetice Dialoguri de suflet Dimineţi împreună DOCAT Ecomenia Eroi în calendare Evanghelia de Duminică Evanghelia la minut Evanghelie pe pâine Exsultate, jubilate Fides et ratio Fişa de lectură biblică

Idoli la lumină Iertat Impuls (emisiune în lb. germană) În misiune Înapoi la oile noastre Îngerul Domnului Învăţături universale Iubeşte-mă aşa cum sunt La izvoarele credinţei Laude Lectio Divina Meteo Monseniorul Natură pentru suflet Oameni şi vorbe de duh Ora copiilor Ora medie Ora tinerilor Programul zilei Rozariul Sănătatea la zi Scara umilinței Sfânta Liturghie Shakespeare la parter Show cu sfinţi şi păcătoşi Spărgătorul de mituri Ştiri din Ţara Sfântă Teologia trupului Tineri în lume Vespere Videomagazin în lb. maghiară Vocaţie şi educaţie

DECEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

15

Biserică și societate doctrină socială

D

orim să ne aducem contribuția la îndepărtarea norilor negri ai terorismului, ai urii, ai conflictelor armate, care în aceste ultime luni au apărut amenințător la orizontul omenirii. De aceea dorim să ne ascultăm unii pe alții: credem că acesta este deja un semn de pace.

Sărbători cu Cel ce vine - Prințul Păcii Text: Pr. Daniel Gheorghiță Benchea

Î

n urmă cu aproape un an am abordat din punct de vedere teoretic pacea ca un deziderat al omului, urmând documentul Bisericii DOCAT. Am văzut atunci că primul pas de abordare ar fi rugăciunea pentru pace. Vă propun ca în următoarele numere ale revistei noastre, la secțiunea dedicată vieții sociale, să vedem câteva acțiuni concrete săvârșite în și de Biserică pentru acest deziderat al păcii. În primul rând, suntem cu siguranță conștienți că pacea reprezintă un concept mult mai complex decât rezumarea la simpla lipsă a războiului și atârnarea sniperului în cui. Ea este rodul ordinii economice, politice și culturale înfăptuite de oameni ce nu contenesc să înseteze după dreptate.

Dar cum pot vorbi religiile despre pace de vreme ce diviziunea 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2021

existentă între ele împiedică parcă orice întâlnire sau dialog? Lumea religiilor se prezintă și astăzi divizată, dar acest lucru nu a făcut să lipsească în cursul istoriei relații intense între religii, mai ales la nivel cultural. Dialogul interreligios ce a luat forme concrete după Conciliul al II-lea din Vatican arată că diviziunile nu mai sunt un zid de netrecut în apropierea dintre oameni și religii: „Dorim să ne aducem contribuția la îndepărtarea norilor negri ai terorismului, ai urii, ai conflictelor armate, care în aceste ultime luni au apărut amenințător la orizontul omenirii. De aceea dorim să ne ascultăm unii pe alții: credem că acesta este deja un semn de pace. În această ascultare stă deja un răspuns la întrebările îngrijorătoare care ne preocupă. Ea servește deja la împrăștierea umbrelor suspiciunii și

neînțelegerii” (Discursul Papei Ioan Paul al II-lea adresat reprezentanților religiilor lumii, Assisi, 24 ianuarie 2002, 2). Întâlnirea de la Assisi din 1986 a fost precedată de numeroase întâlniri cu caracter ecumenic și interreligios. Toate discursurile rostite de Sfântul Papă Ioan Paul al IIlea cu ocazia acestor întâlniri scot în evidență manifestarea vocației Bisericii Catolice: „…deschiderea pentru dialog, atenția față de om, căutarea unității spirituale a omenirii, acceptarea a tot ceea ce este în mod natural pozitiv, stima față de valorile tradiționale pozitive, importanța sensului religios pentru viața fiecăruia și a întregii colectivități umane, necesitatea unei angajări comune pentru promovarea integrală a omului și a societății, a valorilor păcii și a libertății” (N. Giandomenico, Ľimpegno di Giovanni Paolo II, 19). „Fenomenul Assisi”, cum au fost numite aceste întâlniri, reprezintă punctul de sosire al maturizării spiritului Conciliului și al operei de evanghelizare manifestate de Pontifi, care s-au prezentat în fața lumii cu dorința de a-i întâlni pe oameni și de a promova pacea.

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

Ce crezi despre tatuaje sau piercing?

Cu respect!

E

xistă o vorbă care se verifică atât de ușor: „haina îl face pe om”. Cu siguranță, nu este modul corect de a observa o persoană și de a-i atribui un anumit grad de atenție în funcție de aspectul exterior. Dar dacă ne analizăm câteva momente, este posibil să constatăm că adeseori, involuntar, punem mult prea ușor o etichetă unei persoane după modul în care se îmbracă sau arată. Fapt pe care ar trebui să-l revizuim, pentru că nu este o atitudine care să ne facă cinste.

Vă salut cu drag, tineri cititori de gânduri pentru suflet, și sper că vă găsesc bine!

Ce-ar fi ca în această lună decembrie, o lună de altfel mai deosebită, în care, datorită timpului Adventului, suntem încurajați să ne pregătim pentru sărbătoarea Crăciunului, să lucrăm mai mult la acest aspect. Ce anume ne poate motiva și poate sprijini inițiativa noastră, pentru a trata cu respect pe oricine întâlnim? Haideți să observăm câteva motivații. În primul rând, pentru că nouă nu ne-ar plăcea să fim judecați după

TINERII ÎNTREABĂ

aparențe. Într-adevăr, te poți simți ușor deranjat când observi pe chipul interlocutorului cum subtil te „scanează” pentru a ști cum să te abordeze. Nu proceda la fel, nu vei fi cu nimic diferit de o asemenea persoană! În al doilea rând, dacă am ști că persoana întâlnită este fiul/fiica unei persoane importante, ne-am activa un respect aparte. Poate ar trebui să facem la fel cu orice persoană care este fiul sau fiica Tatălui ceresc. Vom ajunge într-o zi să observăm cu adevărat și cât de important este Tatăl ceresc.

Apoi să nu neglijăm prezența lui Isus în fiecare dintre noi. Iar cuvintele sale ,,ori de câte ori ați făcut aceasta unuia dintre aceștia mici, mie mi-ați făcut” (Mt 25,40) să răsune ca un ecou de fiecare dată. Și lista poate continua. Am preferat să le identificăm pe acelea cu adevărat esențiale. Cert este că respectul cuvenit aproapelui este o datorie, dar și un semn că te caracterizează simțul umanității și al omeniei.

Pr. Marian Blaj Oficiul pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex Binecuvântarea Celui Preaînalt se revarsă asupra noastră când vede o familie de frați care se respectă, se iubesc și colaborează. În mijlocul numeroaselor discordii care poluează lumea noastră putem să fim mereu martori ai păcii. (Papa Francisc)

A

tâta timp cât piercingul sau tatuajul tău nu te leagă de o ideologie sau de vreun idol nu este neapărat o problemă. Cu siguranţă, ne putem aminti de unii dintre unchii sau taţii noştri marcaţi cu cerneală albastră. Acum tatuajele şi piercingurile au devenit o modă frecventă, din ce în ce mai sofisticate. În general, sunt o formă de a obţine atenţie şi de aceea este important să ne gândim dacă persoanele care aleg să facă asta primesc suficientă grijă, atenţie şi iubire din familia din care provin.

Dacă nu, tatuajul sau piercingul pot însemna dorinţa de a fi „văzut”, de a nu trece neobservat. Desigur, tatuajul nu rezolvă problema, dar Dumnezeu ne invită să rămânem în libertatea de a discerne dacă este nevoie de El sau nu. Dacă tu vrei să cucereşti pe cineva, sau să fii „cool”, poţi să o faci prin inteligenţa ta, prin credinţa ta sau prin generozitatea ta. Pe de altă parte, fiecare persoană este invitată să privească cu discreţie şi să arate discreţie chiar şi prin aspect.

Sr. Gabriela Lungu FCJ

DECEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

17

SUFLET TÂNĂR Christus vivit

Al treilea adevăr... ...se referă din nou la Isus care trăiește, este o prezență reală și vie.

Iată cum justifică Papa Francisc această prezență (Christus vivit, art.

124-129): xistă însă un al treilea adevăr, care este inseparabil de cel precedent: El trăieşte!

Trebuie amintit mereu asta, pentru că riscăm să-l luăm pe Isus Cristos numai ca un bun exemplu din trecut, ca o amintire, ca pe unul care ne-a mântuit în urmă cu două mii de ani. Asta nu ne-ar folosi la nimic, ne-ar lăsa la fel ca înainte, nu ne-ar elibera. Cel care ne umple cu harul său, Cel care ne eliberează, Cel care ne transformă, Cel care ne vindecă şi ne întăreşte este Unul care trăieşte. (...)

Dacă El trăieşte, atunci cu adevărat va putea să fie prezent în viaţa ta, în fiecare moment, pentru a-l umple de lumină. Astfel, nu vor mai exista singurătatea şi abandonarea.

„E

18

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2021

Chiar dacă toţi ar pleca, El va fi acolo, aşa cum a promis: «Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii» (Mt 28,20). El umple totul cu prezenţa sa invizibilă şi, oriunde ai merge tu, El te va aştepta. Pentru că nu numai că a venit, ci vine şi va continua să vină în fiecare zi pentru a te invita să mergi spre un orizont mereu nou. (...) Bucură-te cu Prietenul tău care a triumfat. L-au ucis pe cel sfânt, pe cel drept, pe cel nevinovat, dar El a învins. Răul nu are ultimul cuvânt. Nici în viaţa ta răul nu va avea ultimul cuvânt, pentru că Prietenul tău care te iubeşte vrea să triumfe în tine. Mântuitorul tău trăieşte.

Dacă El trăieşte, aceasta este o garanţie că binele se poate impune în viaţa noastră şi că truda noastră va folosi la ceva. Aşadar, putem înceta să ne plângem şi să privim înainte, pentru că împreună cu El se poate privi înainte mereu. (...) Prinşi de

El, vom trăi şi vom străbate nevătămaţi toate formele de moarte şi de violenţă care se ascund de-a lungul drumului.

Orice altă soluţie se va dovedi slabă şi temporară. Poate că se va dovedi utilă pentru puţin timp, apoi ne vom afla din nou lipsiţi de apărare, abandonaţi, expuşi intemperiilor. În schimb, cu El inima este înrădăcinată într-o siguranţă de fond, care rămâne dincolo de toate. (...)

Dacă reuşeşti să apreciezi cu inima frumuseţea acestei veşti şi să te laşi întâlnit de Domnul; dacă te laşi iubit şi mântuit de El; dacă intri în prietenie cu El şi începi să conversezi cu Cristos cel viu despre lucrurile concrete din viaţa ta, asta va fi marea experienţă, va fi experienţa fundamentală care va susţine viaţa ta creştină. Aceasta este şi experienţa pe care o vei putea comunica altor tineri. Pentru că «la începutul faptului de a fi creştin nu se găseşte o decizie etică sau o mare idee, ci întâlnirea cu un eveniment, cu o persoană, care dă vieţii un orizont nou şi totodată orientarea ei decisivă» (Benedict al XVI-lea, Deus caritas est, nr. 1).”

SUFLET TÂNĂR

Cărți și idei

VENITE ADOREMUS

D

ragi tineri, luna decembrie este o lună cu totul specială pentru întreaga creștinătate. Este o lună în care ne pregătim sufletele pentru un eveniment cu totul deosebit, și anume Întruparea lui Dumnezeu sub chip de prunc – Crăciunul. Un Dumnezeu care, deși este Regele Universului, a ales să vină între noi în cel mai umil mod posibil. Istoria de mântuire a întregii omeniri începe într-o familie săracă, într-un grajd din Betleem.

Vă propun luna aceasta două cărticele-itinerariu ale Papei Francisc care ne vor ajuta să înțelegem

Reflexie

Metoda științifică

Î

n ultimul timp au circulat mai multe refrene în spațiul public, unul dintre ele fiind o invitație la credința în știință. Fără a avea eleganța chemărilor la rugăciune din minarete, aceasta se remarcă printr-o toleranță demnă de orice regim wahabist. Astfel, în aserțiunea lor, nimeni nu are voie să fluiere în biserica oficială științifică. Știința, cel puțin cea care e capabilă să progreseze în cunoașterea lumii reale, nu are nevoie însă de credință, ci de scepticism. Pentru a ilustra mai bine acest fapt, voi face o scurtă descriere a metodei folosite de aceasta. În primul rând, să alegem un subiect de cercetare. Pentru început, trebuie să ne asigurăm că nu

mai bine care este adevărata semnificație a Crăciunului: VENITE ADOREMUS. Spre Crăciun cu Papa Francisc și Astăzi ni s-a născut Mântuitorul! Crăciunul cu Papa Francisc. Sfântul Părinte ne propune câte un gând pentru fiecare zi a acestei luni, care să ne ajute să facem curat în inimile noastre, în viața fiecăruia dintre noi, pentru a putea primi lumina pe care Pruncul Isus ne-o aduce prin Nașterea Sa. „Va fi Crăciun dacă, asemenea lui Iosif, vom lăsa loc tăcerii; dacă, asemenea Mariei, îi vom spune lui Dumnezeu «Iată-mă!»; dacă, asemenea lui Isus, vom fi alături de cei singuri” (Papa Francisc, Audiența generală, 19.12.2018).

Georgiana Nechita

pornim cu preconcepții despre acel subiect. Urmează să strângem date ce trebuie sistematizate în modele care să vină cu unele predicții măsurabile.

Odată ce am îndeplinit acești pași, vine momentul pentru a formula o ipoteză care trebuie să fie testabilă. Este foarte ușor să organizezi teste care să îți confirme o ipoteză. Pur și simplu, repeți la infinit procesul inițial de colectare a datelor, folosind aceeași metodă.

Testabilitatea înseamnă ca acea ipoteză să poată fi negată, falsificabilă. Printr-un test, poți găsi defecte, dar niciodată să demonstrezi că ceva merge cum trebuie. Dacă suficiente teste nu găsesc probleme, atunci putem presupune că, până la proba contrarie, ipoteza este corectă. În fapt, adevărul științific se poate traduce în „nu avem cum să demonstrăm că e fals deocamdată”.

Rafael Ropotă

CURIOZITĂȚI

despre sfinți/ fericiți adolescenți/ tineri

Sfânta Bibiana (2 decembrie)

Știai că: • Bibiana era fiica unui fost prefect roman, Flavianus, care împreună cu familia sa (soția Dafrosa și cele două fiice, Demetria și Bibiana) au fost persecutați de împăratul Iulian Apostatul (361-363), deși creștinii primiseră libertate de cult din anul 313?

• De fapt, scopul persecuției era obținerea averii familiei de către guvernatorul Apronio?

• La două zile după moartea ei, un preot pe nume Ioan a îngropat-o lângă mama și sora ei în aceeași casă, transformată ulterior într-o biserică?

• Nu trebuie confundată cu Sfânta Vibiana, care este patroana Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Los Angeles?

• Este sărbătorită la data de 2 decembrie, ca fecioară martiră?

• Este considerată patroana femeilor singure, a epilepticilor, a pătimașilor după alcool, a victimelor torturate, a suferinzilor de boli psihice?

DECEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

19

SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

Unitate în diversitate

A

decembrie

cest fapt s-a dorit de la prima celebrare a Zilei Mondiale a Tineretului la nivel local, în duminica „Cristos, Regele Universului”. Cu această ocazie, Centrul Diecezan a dorit să creeze un eveniment inedit care să adune împreună adolescenții și tinerii din București apartenenți la o carismă specială, dar și tineri care încă nu și-au descoperit o spiritualitate care să le faciliteze dezvoltarea credinței personale.

Evenimentul intitulat „Tineri și carisme – unitate în diversitate” a fost găzduit de Parohia Sfântul Francisc din Asissi (Militari), sâmbătă, 20 noiembrie, începând cu ora 16.

Programul a fost constituit din două momente principale: Sfânta Liturghie și cunoașterea carismelor prezente pe teritoriul Arhidiecezei de București.

Grupurile care au participat au fost: Mișcarea Cercetașilor, Comunitatea Magnificat, Mișcarea Focolarelor, Acțiunea Catolică și Comunitatea Emanuel.

Scopul acestei activități a fost de a construi un moment de comuniune și cunoaștere între aceste comunități de tineri, dar și de prezentare a activității și carismei fiecăreia, tinerilor care doresc să-și aprofundeze altfel credința proprie.

CDPT

CLUJ

Torino, Italia

Tineri pentru tradiții

Întâlnirea europeană stil Taizé

Tineri cu vârsta cuprinsă între 14 și 30 de ani, din județul Cluj, au luat parte la proiectul „Păstrează tradiția!”, Proiectul organizat de ASTRU Cluj s-a desfășurat în perioada octombrie-noiembrie 2021.

Activitățile propuse au avut drept obiectiv cunoașterea și conștientizarea obiceiurilor, a istoriei, dar și a tradițiilor culturale și locale, în interesul valorificării simțului identității naționale din regiunea Văii Someșului Mic.

Dacă anul trecut condițiile epidemiologice nu au permis întâlnirea europeană organizată de călugării de la Taizé, anul acesta evenimentul se va desfășura în perioada 28 decembrie 2021 - 1 ianuarie 2022, la Torino.

Tineri de diferite confesiuni și cu vârsta cuprinsă între 18 și 35 de ani din întreaga Europă sunt așteptați pentru un timp de rugăciune, dar și pentru a întâlni arta, cultura, tradițiile și credința comunității torineze.

20

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2021

Activitatea CDPT 4 decembrie Zi de reculegere în Decanatul Constanța 11 decembrie Zi de reculegere în Decanatul Ploiești 18 decembrie Concertul de colinde „Christus natus est” Proiectul „Fii speranță pentru aproapele” continuă!

Detalii pe site (www.cdpt.ro), rubrica Voluntariat.

Suflet tânăr

Colectiv de redacție Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Flavia Dobre Alexandra Iacoban Sr. Paula Iosif Deea Lazăr Sr. Gabriela Lungu, FCJ Georgiana Nechita Emanuel Ropotă Foto: cdpt.ro

UNIVERSUL FAMILIEI

POVESTIRI BIBLICE

Trecerea Mării Roșii (Ex 14, 15-31)

D

omnul i-a zis lui Moise: ,,De ce strigi către mine? Spunele fiilor lui Israel să pornească! Ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna asupra mării şi desparte-o; fiii lui Israel vor merge prin mijlocul mării pe uscat. Iată, eu voi împietri inima egiptenilor ca să meargă după ei! Şi voi fi glorificat în Faraon şi în toată oştirea lui, în carele lui şi în călăreţii lui. Vor cunoaşte egiptenii că eu sunt Domnul când voi fi glorificat în Faraon, în carele lui şi călăreţii lui.”

Moise şi-a întins mâna asupra mării: Domnul a mânat marea cu un vânt puternic dinspre răsărit toată noaptea, a făcut din mare uscat şi apele s-au despărţit.

Fiii lui Israel au intrat prin mijlocul mării pe uscat şi apele erau ca un zid la dreapta şi la stânga lor. Egiptenii i-au urmărit. La straja dimineţii, Domnul a privit spre tabăra egiptenilor din coloana de nor şi de foc şi a înspăimântat tabăra egiptenilor. Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna asupra mării ca apele să se întoarcă asupra egiptenilor, asupra carelor lor şi asupra călăreţilor lor!”

Moise şi-a întins mâna asupra mării şi spre dimineaţă marea s-a întors la locul ei; şi egiptenii fugeau dinaintea ei. Domnul i-a aruncat pe egipteni în mijlocul mării. Apele s-au întors şi au acoperit carele, călăreţii şi toată oştirea lui Faraon, care

Poporul s-a temut de Domnul şi a crezut în Domnul şi în Moise, slujitorul său.

(Ex 14,31)

intraseră după ei în mare; şi n-a rămas nici măcar unul dintre ei.

Domnul l-a salvat pe Israel din mâna egiptenilor în ziua aceea.

Poporul s-a temut de Domnul şi a crezut în Domnul şi în Moise, slujitorul său.

De colorat:

S-a bucurat Egiptul la plecarea lor, căci căzuse spaimă asupra lor.

(Ps 105,38)

DECEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

21

UNIVERSUL FAMILIEI SOCIETATE

Consolidarea educaţiei copiilor Capitolul al şaptelea din Amoris laetitia intitulat „Consolidarea educaţiei copiilor” are în vedere educația copiilor şi cuprinde formarea lor morală, rolul pedepsei ca stimul, realismul răbdător, educația sexuală, transmiterea credinței în sânul familiei.

Text: Pr. Fabian Măriuţ

P

entru o formare morală autentică, Papa le propune părinților „dialogul educativ care să ţină cont de sensibilitatea și limbajul specific copiilor” (264), cu precizarea că astăzi este tot mai ineficient să le ceri ceva copiilor care necesită efort și renunțare, fără a le arăta clar binele care s-ar putea realiza pe această cale” (265). Papa mai amintește că „educația morală presupune cultivarea libertății prin propuneri, motivaţii, aplicații practice, stimuli, recompense, exemple, modele, simboluri, reflecții, îndemnuri, corecţii ale modului de a acționa și dialog care să ajute pe copii la dezvoltarea acelor principii interne stabile, încât să-i determine să facă bine în mod spontan” (267).

Din procesul educativ nu poate lipsi pedeapsa. Ea se aplică cu scopul de a-i ajuta pe copii şi adolescenţi să distingă între bine şi rău şi de a-i învăţa că „acţiunile rele atrag consecinţe” (268). Papa Francisc insistă însă mai ales asupra laturii pozitive a educaţiei şi le cere părinţilor să-şi îndrume copiii în a-şi cere iertare pentru greşeli, în a repara daunele provocate, în a fi recunoscători faţă de marele dar şi privilegiu de a creşte într-o familie, în a suporta rigorile inerente procesului educativ. Mai mult, Papa este convins că atunci când copilul „este corectat cu dragoste, acesta se bucură pentru că este preţuit, percepe că este cineva, simte că părinții îi recunosc capacităţile” (269). Paşii către o bună maturizare a copilului trec neapărat prin respectul faţă de libertatea sa.

Familia este vatra în care învățăm să stăm faţă în faţă, să ascultăm, să împărtășim unul cu altul, să răbdăm, să respectăm, să ajutăm, să trăim, să avem grijă unul de altul etc.

22

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2021

E necesar însă ca aceasta să fie stimulată şi orientată, căci dacă copilul va alege numai după bunul său plac, nu va dobândi niciodată maturitatea (Cf. 273).

Este semnificativă atenția acordată educației sexuale, o temă relativ nouă în câmpul pastoral. Amoris laetitia învaţă că alternativa „la tendința de a banaliza și a sărăci sexualitatea” este „cadrul mai larg al formării la dragoste şi la dăruirea reciprocă de sine” (280). Sub expresia „sex sigur” se ascunde „o atitudine păguboasă față de scopul natural al sexualității de a duce la procreare, ca şi cum copilul ar fi dușmanul de care să te aperi. Educaţia sexuală autentică se dezice de mentalitatea care promovează narcisismul și violenţa împotriva vieţii (283).

SPIRITUALITATE DIN CATEHEZELE PAPEI

Saul – instrumentul ales al lui Dumnezeu În cadrul catehezei din 9 octombrie 2019, Papa Francisc s-a oprit asupra figurii lui Saul din cartea Faptele Apostolilor, prezentându-l ca fiind cel care din persecutor a devenit evanghelizator și instrument ales al lui Dumnezeu.

Să cerem Tatălui ca, pe urma lui Paul, să ne învețe să nu mai luptăm cu persoanele, ci cu răul care le inspiră, să nu mai mergem împotriva celorlalți, ci în întâmpinarea lor.

Text: Iulia Cojocariu

L

a începutul catehezei, Papa Francisc a pornit „de la episodul lapidării lui Ștefan” când „apărea o figură care, alături de cea a lui Petru, este cea mai prezentă și incisivă în Faptele Apostolilor: cea a «unui tânăr numit Saul» (Fap 7,58)”. Saul „este descris la început ca cineva care aprobă moartea lui Ștefan și care «vrea să distrugă Biserica» (cf. Fap 8,3); dar va deveni în curând instrumentul ales de Dumnezeu pentru a vesti Evanghelia neamurilor (cf. Fap 9,15; 22,21; 26,17)”.

Luca spune despre Saul că acesta „«sufla» ameninţare şi crimă împotriva discipolilor Domnului” și că „avea în el un suflu de moarte, nu de viață”.

O altă trăsătură a lui Saul este intransigența manifestată prin faptul că „dădea dovadă de intoleranță cu privire la cei care nu au aceeași opinie ca el”. „Numai după ce a fost transformat de Cristos, Saul va învăța că nu trebuie luptat cu persoanele, ci cu răul care inspiră acțiunile lor.”

Pornind de la aceste trăsături ale lui Saul, Papa Francisc ne invită să ne întrebăm: „Cum îmi trăiesc viața de credință? Merg în întâmpinarea celorlalți sau sunt împotriva altora?

Aparțin Bisericii universale (buni și

răi, toți) sau am o ideologie selectivă? Îl ador pe Dumnezeu sau ador formulările dogmatice? Cum este viața mea religioasă? Credința în Dumnezeu pe care o mărturisesc mă face prietenos sau ostil față de cel care este diferit de mine?” În continuare, Suveranul Pontif a arătat că „în timp ce Saul este acaparat de misiunea de a dezrădăcina comunitatea creștină, Domnul se află pe urmele sale pentru a-i atinge inima și a-l converti la El”. „Cel Înviat preia inițiativa și i se arată lui Saul pe drumul Damascului. (...) Cel Înviat îi apare lui Saul și îi cere cont de furia sa fratricidă: «Saul, Saul, de ce mă persecuți?» (Fap 9,4). Aici, Cel Înviat arată că este una cu cei care cred în El: a lovi un membru al Bisericii înseamnă a-l lovi pe Cristos însuși!”

Papa Francisc spune mai departe: „Vocea lui Isus îi spune lui Saul: «Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci!» (Fap 9,6). Dar, odată în picioare, Saul nu mai vede nimic, a devenit orb și dintr-un om puternic (...) devine slab, nevoiaș și depinzând de alții, pentru că nu vede.

Paul primește botezul. Botezul reprezintă pentru Saul (...) începutul unei vieți noi și este însoțit de o privire nouă asupra lui Dumnezeu,

asupra lui însuși și asupra celorlalți care, din dușmani, devin de acum frați în Cristos”. În finalul catehezei, Suveranul Pontif a adresat următorul îndemn: „Să cerem Tatălui ca și noi, ca și Saul, să facem experiența impactului cu iubirea sa care singură poate face dintr-o inimă de piatră o inimă de carne (cf. Ez 11,15), capabilă să primească în ea «acea atitudine care este în Cristos Isus» (Fil 2,5).”

DECEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

23

SPIRITUALITATE SFÂNTA SCRIPTURĂ – PSALMII

Cum se obține o viață fericită?

Fericiţi toţi cei care se tem de Domnul/ Atunci te vei hrăni din munca mâinilor tale;/ vei fi fericit şi toate îţi [vor merge] bine./ Soţia ta va fi ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale;/ copiii tăi vor fi ca vlăstarele măslinului împrejurul mesei tale./ Iată, aşa va fi binecuvântat omul/ care se teme de Domnul!

(Ps 128,1-4)

Text: Pr. Tarciziu Șerban

E

xistă numeroase texte în Sfânta Scriptură care încearcă să descrie cum ar arăta viața de fiecare zi a omului care ar trăi în prietenie cu Dumnezeu. Unul dintre aceste texte este Psalmul 128.

Autorul acestui psalm descrie bucuria, mulțumirea, satisfacția, fericirea omului care se teme de Domnul și umblă pe căile sale „în termenii romantici” ai unei vieți de familie împlinite. Or, ce și-ar putea dori mai mult un om ca să fie fericit? Psalmistul spune: Dacă te temi de Domnul și umbli pe căile sale, atunci te vei hrăni din munca mâinilor tale; vei fi fericit și toate îți vor merge bine. Soția ta va fi ca o viță roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi vor fi ca vlăstarele măslinului împrejurul mesei tale.

24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2021

Sigur că întreg imaginarul folosit de autor evocă scene din viața lui concretă de cultivator de măslini (una din resursele principale de hrană ale Israelului din toate timpurile) și din cea „a unei familii de la țară”. Ceea ce face totuși ca mesajul să devină universal este, mai întâi, referința la muncă: te vei hrăni din munca mâinilor tale... Într-adevăr, munca a fost considerată întotdeauna ca fiind nu doar o modalitate de procurare a hranei și a celor necesare pentru viață, cât mai ales sursa principală a demnității omului. Când cineva reușește să-și procure cele necesare vieții cu munca mâinilor sale, fără să aștepte „ajutoare” de la vreo instituție (nu includ aici persoanele cu dizabilități), va sta în societate „cu chipul sus”. În al doilea rând,

binecuvântarea lui Dumnezeu se regăsește în buna orânduială a vieții de fiecare zi și în traiul tihnit: ... vei fi fericit și toate îți vor merge bine. Mai mult, binecuvântarea lui Dumnezeu constă și în dăinuirea familiei, dăinuire ce se realizează prin rodnicia în copii a soției: ea va fi ca o viță roditoare înăuntrul casei tale..., iar copiii vor fi ca vlăstarele măslinului împrejurul mesei tale. Așadar, cel care se teme de Domnul e răsplătit în acest fel, iar, ca un bonus, binecuvântarea îi oferă posibilitatea de a vedea fericirea Ierusalimului și de a ajunge să-i vadă pe fiii fiilor lui.

Altfel spus, există în viață foarte multe lucruri care pot aduce bucurii și satisfacții legitime unui om, dar dacă nu le are pe acestea a pierdut esențialul fericirii.

SPIRITUALITATE Minuni şi sfinţi

Sfântul Juan Diego

BIOGRAFIE

a vindecat un tânăr căzut în cap pe ciment

J

Juan Diego Cuāuhtlahtoātzin Canonizare: 31.07.2002 Beatificare: 06.05.1990 Venerabil: 09.01.1987 Procesul: 1984 Moartea: 1548 Nașterea: 1474

uan José Barragán Silva avea 20 de ani când a aterizat cu capul în jos de la balconul unei clădiri din Querétaro, Mexic. Locul căderii, într-o aparentă încercare de sinucidere în contextul consumului de droguri, a fost un trotuar de ciment. Traumatismele au fost multiple la coloana vertebrală, gât și craniu (inclusiv hemoragie intracraniană). Tânărul a fost dus la spital, unde a intrat în comă. Medicii au fost desigur sceptici cu privire la supraviețuirea celui internat.

Era 3 mai 1990 și în acele zile aveau loc pregătirile pentru beatificarea Fericitului Juan Diego. Mama sa, Esperanza Silva Pacheco, care a asistat la cădere, l-a invocat pe noul fericit să-i salveze fiul, și acesta a ieșit din comă în ziua beatificării, 6 mai 1990. O săptămână mai târziu a fost suficient de recuperat pentru a fi externat.

O recuperare evident inexplicabilă.

Procesul a mai durat 10 ani, pentru că au reintrat în discuție multe aspecte care țin de istoricitatea persoanei lui Juan Diego. Însă vindecarea rapidă, completă și de durată a tânărului mexican nu a putut fi pusă în discuție, ca și încrederea mamei sale în mijlocirea Fericitului Juan Diego Cuāuhtlahtoātzin. „Dă-mi o dovadă... salvează-l pe acest fiu al meu! Iar tu, Mama mea, ascultă-l pe Juan Diego.” Cu aceste cuvinte s-a rugat mama pentru fiul său, și acesta a fost vindecat.

info * Imaginea miraculoasă arată o femeie cu trăsături și îmbrăcăminte autohtone. Luna este sub picioarele ei și mantia ei albastră este acoperită cu stele aurii. Brâul negru din jurul taliei ei înseamnă că este însărcinată. Astfel, imaginea înfățișează în mod simbolic faptul că Cristos urmează să se „nască” din nou printre popoarele Lumii Noi și este un mesaj la fel de relevant pentru „Lumea Nouă” astăzi, precum a fost în timpul vieții lui Juan Diego.

Primul sfânt mexican, ambasador-mesager al Sfintei Fecioare Maria de Guadalupe

A

fost fermier într-un sat modest și, în 1524, a fost unul dintre primii indieni care au primit botezul, cu care a luat numele de creștin de Juan Diego. A fost căsătorit cu Malintzin, care a luat la botez numele de Maria Lucia.

Ea a murit în 1528.

Lui i-a apărut Sfânta Fecioară Maria, între 9 și 12 decembrie 1531, pe dealul Tepeyac de lângă Ciudad de México. Acolo a fost construită o capelă, apoi un mare sanctuar, Bazilica Maicii Domnului de Guadalupe. Aici este imaginea* foarte venerată a Maicii Domnului din Guadalupe, care conform tradiției a fost imprimată în mod miraculos pe mantia (tilma) lui Juan Diego.

După aceste evenimente, Juan Diego s-a retras să locuiască în penitență și rugăciune într-o casă mică construită pentru el lângă sanctuar. Aici a trăit 17 ani până la moartea sa în 1548.

DECEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

25

SPIRITUALITATE BISERICA MISIONARĂ

Școala primară din Turbi

Vestea cea Bună, împlinirea visului omului Text: Pr. Ștefan Lenghen

„Apostolii dădeau mărturie cu multă putere despre învierea Domnului Isus şi ei toţi se bucurau de mult har.” (Fap 4,33)

„P

rofetul Ioel prevestea viitorul mesianic ca un timp de vise și de viziuni inspirate de Duh: «După aceea, voi revărsa Duhul meu peste orice făptură: vor profeți fiii voștri și fiicele voastre, bătrânii voștri vor avea vise și tinerii voștri vor avea viziuni» (3,1). Suntem chemați să visăm împreună. Nu trebuie să ne fie frică să visăm și să facem asta împreună ca o unică omenire, ca însoțitori ai aceleiași călătorii, ca fii și fiice ale aceluiași pământ care este casa noastră comună, toți surori și frați” (Sfântul Părinte Papa Francisc, Mesaj cu ocazia zilei Mondiale a Migranților, Roma, 3 mai 2021). În întreaga lume au plecat din țara noastră, din diferite motive, frați și surori care își continuă drumul spre Împărăția lui Dumnezeu. Prin trăirea credinței, ei dau mărturie în locurile 26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2021

în care crezul niceno-constantinopolitan este uitat sau nu este cunoscut.

Episcopii, preoții, persoanele consacrate și laicii, asemenea apostolilor, dau mărturie creștinilor și celor care aud pentru prima dată de misterul Învierii, al răscumpărării omului din sclavia păcatului, de unicul Dumnezeu și întreit, că Vestea cea Bună este visul

Școala primară din Tiigo

lui Dumnezeu, al Bisericii, al fraților și al surorilor care trăiesc și mărturisesc aceeași credință în unicul Fiu al lui Dumnezeu, Isus Cristos. Visul credinței nu se realizează fără comuniune. Acest aspect foarte important îl descoperim în lucrarea Sfintei Treimi, în întreaga istorie a mântuirii.

Fiecare botezat este un trimis al Domnului în lume, pentru ca fiecare om de pe acest pământ să se bucure de harul care se revarsă din mântuirea adusă de Fiul lui Dumnezeu: „Mergeţi şi faceţi ucenici din toate naţiunile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit” (Mt 28,19-20). Prin cei trimiși în zonele unde visul Mântuitorului nu este cunoscut, acesta devine realitate în călătoria pe care întregul Trup Mistic al lui Cristos îl realizează zi de zi spre Ierusalimul ceresc.

Preoții români „fidei donum” care sunt în Kenya, în dieceza de Marsabit, atât cei din Arhidieceza de București, aflați în parohiile Hurri Hils și Turbi, cât și cei din dieceza de Iași, aflați în parohia Maikona, împreună cu creștinii din aceste comunități, vă mulțumesc din inimă pentru tot ajutorul pe care îl acordați în fiecare zi în împlinirea visului Mântuitorului în acest loc binecuvântat de harul Domnului.

SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA

L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc)

Astăzi:

Benedict Ghiuș (1904-1990) Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)

B

enedict Ghiuș vine să-l viziteze pe Vladimir Ghika la 2 ianuarie 1947 la SaintVincent-de-Paul, probabil pentru a-i transmite urările sale de Anul Nou, dar și pentru a-i prezenta teza lui, Doctrina răscumpărării în imnografia Bisericii, deoarece tocmai a obținut titlul de doctor în teologie în anul anterior. Iar dacă l-a putut obține, aceasta se datorează în parte ajutorului prelatului catolic, care i-a permis să studieze în străinătate, în Franța, la Facultatea de Teologie Catolică de la Strasbourg (1927-1932), și aceasta cu acordul Patriarhului ortodox, Miron Cristea, care îi solicitase lui Vladimir Ghika să intervină în acest sens în favoarea celor mai buni studenți la teologie, cu scopul de a ridica nivelul de formare al preoților din Biserica sa. Căci, da, am uitat să menționez la început, Benedict Ghiuș este un teolog ortodox. Înzestrat cu o solidă formare religioasă, cu o fermă credință și cu o inteligență remarcabilă, acesta ocupă de foarte tânăr posturi importante în sânul Bisericii Ortodoxe Române, devenind, între altele, asistent universitar la Catedra de ascetică și mistică de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București (1944-1948).

În această perioadă, alături de Sandu Tudor, arhimandritul Benedict fondează grupul Rugul Aprins la Mănăstirea Antim din București, grup cu tendință mistică care privilegiază în mod deosebit practica rugăciunii inimii.

Vladimir Ghika, la 25 martie 1947, la îndemnul fiului său spiritual Agenor (Bob) Danciul, participă la una dintre aceste întâlniri. Și se pare că a repetat de mai multe ori această experiență. Grupul va fi interzis în 1948, dar își va continua activitatea până la arestarea tuturor membrilor săi în 1958. Benedict Ghiuș va merge pe urmele lui Vladimir Ghika, pentru că va trece și el prin închisoarea sinistră de la Jilava. Va fi eliberat în același timp cu prizonierii politici, în 1964, și își va relua postul de preot la Catedrala Patriarhală din București, înainte de a se retrage definitiv în 1974 la Mănăstirea Cernica, aproape de București, unde își va încredința sufletul în mâinile lui Dumnezeu în 1990. În timpul discuției cu Vladimir Ghika din ianuarie 1947, Benedict Ghiuș a evocat cu siguranță persoana maestrului său, teologul Dumitru Stăniloae, și a trezit probabil în prelatul catolic dorința de a-l cunoaște pe acest faimos

Benedict Ghiuș (1904-1990)

profesor ortodox. Astfel, Vladimir Ghika, în cursul anului 1947, asistă de două ori la cursurile lui Dumitru Stăniloae, în prezența lui Benedict Ghiuș. Potrivit mărturiei lui Agenor Danciul, maestrul teolog ortodox nu pare să fi fost încântat de această vizită surpriză. Așa cum remarcă Cătălin Bogdan, într-un articol bine documentat1, așa-zisul „teolog al iubirii” nu îi avea la inimă pe catolici... puțin mai mult decât pe evrei totuși! Să amintim că un an mai târziu, în 1948, Dumitru Stăniloae a primit cu mare bucurie suprimarea Bisericii Greco-Catolice de către comuniști și integrarea forțată a credincioșilor ei în Biserica Ortodoxă.

Regretăm faptul că un om de calitatea lui Benedict Ghiuș a putut prefera, ca mentor spiritual, un Dumitru Stăniloae în locul unui Vladimir Ghika...

1 Cătălin Bogdan, „Omorul serafic – Cazul Stăniloae”, Revista 22, din 2 și 9 februarie 2016.

DECEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

27

Sacramentele

Text: Pr. Gabriel Anghel

28

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2021

cateheză

Ce este un sacrament?

U

n sacrament sau o taină este un semn văzut, material, palpabil, care ancorează cu ajutorul simţurilor noastre sensibile o realitate nevăzută, harul lui Dumnezeu, necesar pentru mântuirea sufletelor noastre.

Sacramentele sunt modurile privilegiate (nu exclusive) prin care Cristos continuă să ne transmită şi astăzi viaţa sa. Iar pentru faptul că sunt un tezaur atât de sensibil şi preţios, Cristos a lăsat un custode foarte grijuliu, un garant incoruptibil şi un promotor neobosit al acestui izvor de viaţă în persoana Bisericii.

Noţiunea de sacrament, aşa cum o cunoaştem noi astăzi, s-a cristalizat în urma întâlnirii dintre doi termeni: mysterion şi sacramentum.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul sacrament provine din latinescul sacramentum (verbul sacrare şi sufixul mentum), însemnând a face sacru un lucru sau o persoană, a le consacra divinităţii.

La romani, sacramentum avea două sensuri: juridic (garanţia încredinţată templului de către părţile aflate în proces, care era recuperată doar de partea care câştiga, şi însuşi jurământul sacru din timpul procesului) şi militar (jurământul de fidelitate al soldatului în faţa comandantului său).

În Orient, termenul mysterion avea tot două înţelesuri: în contextul religios însemna ansamblul cultului şi al doctrinei religiei, iar în context filozofic – adevăr greu de cunoscut. În lipsa altui cuvânt mai potrivit, Biserica a adoptat cuvântul sacramentum pentru a traduce mysterion din textele originale ale Noului Testament. Deoarece nu exista o concordanţă perfectă între grecescul mysterion şi sacramentum, în traducerea latină a Noului Testament, mysterion este tradus cu sacramentum, dar şi cu forma sa latinizată, mysterium.

Noţiunea de sacrament intră în limbajul creştin datorită lui Tertulian care, la începutul secolului al III-lea, a aplicat termenul juridic-militar sacramentum la Botez (felix sacramentum aquae nostrae) şi Euharistie.

Ciprian, Ilariu, Ambroziu, Augustin au preluat cu toţii termenul sacrament de la Tertulian.

Timp de 12 secole, Biserica a folosit cuvântul sacrament cu un sens mult mai larg, indicând prin el realităţile cele mai diverse ale credinţei şi ale cultului creştin: întruparea, răscumpărarea, simbolurile religioase, riturile şi gesturile sacre.

Părinţii Bisericii, deşi tratează despre toate sacramentele atunci când resping ereziile, nu fac totuşi o listă completă a sacramentelor.

Liste de sacramente apar abia în

secolul al XI-lea. Petru Damiani († 1072) ne prezintă o listă cu 12 sacramente. Alţi autori propun 2 sacramente (Botezul şi Euharistia).

Lista lui Petru Lombardul († 1148), cu cele 7 sacramente, se va impune definitiv.

La Conciliul din Lyon (1274), Biserica greacă şi cea latină vor recunoaşte deopotrivă dogma celor 7 sacramente.

Pentru ce 7 sacramente? Albert cel Mare era înclinat să creadă că sacramentele au fost orânduite în număr de 7 pentru a combate cele 7 vicii capitale. Sfântul Toma găseşte o soluţie mult mai amplă, bazându-se pe analogia dintre viaţa naturală şi supranaturală a omului.

Creştinul îşi dezvoltă viaţa spirituală urmând o cale asemănătoare cu aceea a vieţii trupeşti: se naşte – Botezul, ajunge la plinătatea staturii şi a forţei sale – Mirul, se hrăneşte, păstrându-şi viaţa şi forţele – Euharistia etc.

Sacramentul – semn vizibil, simbol De ce sunt necesare semnele?

Deoarece Dumnezeu, pentru a se face înţeles de oameni, se adaptează la situaţia şi la limbajul acestora.

Scria Ioan Gură de Aur: „Dacă tu ai fi netrupesc, atunci Dumnezeu ţi-ar da daruri netrupeşti, fără îmbrăcăminte sensibilă. Dar din moment ce sufletul e unit cu trupul, el DECEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

29

CATEHEZĂ

îţi oferă daruri spirituale în lucruri sensibile.”

Ce este un semn? Origene: „Se vorbeşte de un semn atunci când prin intermediul a ceea ce se vede ni se indică un alt lucru.” Şi o acţiune poate fi un semn.

Este vorba despre rit. Dacă unele rituri vorbesc de la sine (prosternarea), cele mai multe trebuie însoţite de cuvinte pentru a spune ceva, pentru a le interpreta.

Un sacrament este şi un simbol.

Cuvântul vine din grecescul symballein, care înseamnă a reuni. Se realizează un simbol când două sau mai multe părţi se reunesc pentru a forma o realitate nouă.

Sacramentele – orânduite de Isus Cristos E clar, înainte de Cristos nu au existat sacramentele din accepţiunea noastră. În Vechiul Testament se întâlneşte de câteva ori cuvântul sacrament, traducerea lui mysterion: în Tob 12,7 desemnează un secret, în Dan 2,18-19.30.47 – un lucru ascuns şi misterios, în Înţ 2,22 – secretele divine, necunoscute şi de nepătruns.

Mister mai este numit şi planul lui Dumnezeu de mântuire, promisiunea mesianică. În Vechiul Testament, sacramentele-mister erau semne prin care omul percepea acţiunea sacră.

Câteva semne: sacrificiul, curcubeul, circumcizia, Paştele, Templul, Cortul Alianţei etc. În Noul Testament, mysterion este folosit mai frecvent (Mt 13,11; Mc 4,11; Lc 8,10; 1Cor 2,7; 13,2; 14,2; Ef 6,19...), dar este folosit şi termenul sacramentum (Ef 1,9; 3,3.9; 5,32; Col 1,27; 1Tim 3,16...).

Dumnezeu salvează, aşadar, prin acţiuni şi semne. Semnele Vechiului Testament au fost împlinite în Cristos, Sacramentul Tatălui.

30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2021

Sacrificiul său pe cruce a dat naştere Bisericii, care a devenit sacramentul lui Cristos. Actele principale de cult ale Bisericii sunt sacramentele, manus longa Christi, prin care omului îi este oferită salvarea. Sacramentele nu ar fi semne eficace ale harului dacă nu şi-ar avea originea în Cristos.

Dar, deşi este clar că toate sacramentele au fost întemeiate de Cristos, trebuie să se facă o diferenţiere între instituirea imediată (Cristos a stabilit el însuşi semnificaţia, eficacitatea şi riturile sacramentelor) şi instituirea mediată (Cristos a acordat urmaşilor săi puterea de a determina semnificaţia şi riturile unor sacramente întemeiate de El). Din prima categorie fac parte Botezul şi Euharistia, cărora Cristos le-a stabilit materia şi forma, pe care Biserica nu poate să le modifice în niciun fel. Aşadar, orânduirea celor 7 sacramente de către Cristos trebuie înţeleasă în legătură cu orânduirea de către Cristos a Bisericii, marele sacrament al mântuirii, şi cu puterea acordată acesteia de a interveni în ceea ce nu constituie substanţa sacramentelor.

Fundamente scripturistice pentru fiecare sacrament: - Botezul: „Mergeţi, învăţaţi toate popoarele, botezându-le...” (Mt 28,20).

- Mirul: botezul lui Isus în Iordan (In 1, 32-33; Fap 10,38); botezaţii din Samaria îl primesc pe Duhul Sfânt prin impunerea mâinilor lui Petru şi Ioan (Fap 8,14-17).

- Euharistia: Mt 26,26-29; Mc 14,22-25; Lc 22,15-20; 1Cor 11, 23-26.

- Spovada: „Tot ce veţi lega... va fi legat...; tot ce veţi dezlega...” (Mt 18,18); „Cărora le veţi ierta păcatele vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (In 20,23).

- Maslul: „Este cineva dintre voi bolnav?... Să cheme preoţii Bisericii.

Rugăciunea făcută cu credinţă îl va mântui, iar dacă a săvârşit păcate, i se vor ierta” (Iac 5,14-16).

- Preoţia: împlinirea poruncii „Faceţi aceasta în amintirea mea” (Lc 22,19).

- Căsătoria: „De aceea, omul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui şi cei doi vor fi un singur trup... Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă” (Mt 19,4-6).

Materia şi forma sacramentelor Biserica a conştientizat dintotdeauna că un sacrament este format din două elemente. Părinţii primelor secole făceau deosebirea între obiect (res) şi rugăciunea care îl sanctifica. Augustin e cel care dă un ajutor decisiv dezvoltării teologiei sacramentelor prin definiţia:

cateheză

„Accedit verbum ad elementum et fit sacramentum” („când Cuvântul este adăugat elementului, substanței naturale, se creează sacramentul”). În secolul al XII-lea, scolastica a înlocuit verbum şi elementum cu materia şi forma, preluate din teoria aristotelică a hilemorfismului.

- Botezul: materia – apa; forma – „Eu te botez în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh”.

- Mirul: materia – ungerea, crismatio; forma – „N., primeşte pecetea darului Duhului Sfânt”.

- Euharistia: materia – pâinea şi vinul; forma – cuvintele consacrării.

- Spovada: materia – actele penitentului; forma – formula dezlegării.

- Maslul: materia – uleiul sfinţit; forma – „Prin această ungere sfântă şi prin mila sa preaîndurătoare, să te ajute Domnul cu harul Duhului Sfânt. Amin. Pentru ca iertându-ţi păcatele, să te mântuiască şi să te aline cu bunătate. Amin.”

- Preoţia: materia – impunerea mâinilor, făcută în tăcere, asupra fiecărui candidat, înainte de rugăciunea de consacrare; forma – rugăciunea consacratorie.

- Căsătoria: atât materia, cât şi forma – consimţământul mirilor.

Harul specific fiecărui sacrament Sacramentele, în funcţie de harul conferit, pot fi împărţite în trei categorii: 1. Sacramentele iniţierii vieţii creştine: Botezul, Mirul, Euharistia.

2. Sacramentele de vindecare: Spovada şi Maslul.

3. Sacramentele de slujire: Preoţia şi Căsătoria.

Fiecare sacrament este astfel orânduit încât să iniţieze, să restaureze sau să intensifice viaţa lui Cristos în membrele Trupului său mistic:

- Prin Botez, se iartă păcatul strămoşesc şi păcatele săvârşite înainte de botez, omul devenind fiu al lui Dumnezeu.

- Prin sacramentul Mirului, omul este întărit de cele 7 daruri ale Duhului Sfânt, comunicându-i-se spiritul misionar, pentru a fi martor chiar până la proba sângelui.

- Prin Euharistie, Cristos ne întăreşte în lupta vieţii şi ne conformează tot mai mult cu sine, preot şi victimă, ca să nu mai trăim pentru noi, ci pentru alţii, ca fraţi universali.

- Prin Pocăinţă, ni se iartă păcatele făcute după Botez şi este restaurată viaţa divină în noi, pierdută prin păcat.

- Prin Maslu, Cristos ne dă spiritul său, prin care a acceptat crucea, ca să avem puterea de a transforma încercarea în mijloc de sfinţire.

- Prin Preoţie, sunt aleşi, fără meritul lor, unii din poporul lui Dumnezeu, pentru a deveni asemenea lui Cristos, spre preamărirea lui Dumnezeu şi mântuirea lumii.

- Căsătoria dăruieşte spiritul nupţial al lui Cristos, pentru ca cele două creaturi să se iubească aşa cum Isus a iubit Biserica şi să aibă putere să înfrunte împreună problemele specifice stării lor.

Credinţa şi sacramentele Sacramentele se prezintă pe 2 planuri: pe de o parte, sunt semne care ne sfinţesc, iar pe de altă parte, sunt semne ale veneraţiei noastre faţă de Dumnezeu. Noi îi aducem cult lui Dumnezeu prin aceste semne, iar Dumnezeu ne răspunde tot prin aceste vehicule ale harului, sfinţindu-ne. Iată de ce, fără credinţă, sacramentele nu au nicio logică şi nu pot fi primite fructuos.

Conciliul al II-lea din Vatican numeşte sacramentele sacramenta

fidei, amintind faptul că Isus, pentru a săvârşi o minune, punea drept condiţie credinţa: „Credinţa ta te-a mântuit” (Mt 9,22.27-31).

Sacramentele, fiind continuarea minunilor, a acţiunilor salvifice ale lui Isus faţă de oameni, presupun neapărat credinţa în cei care le primesc, altfel nu conduc la mântuire, ci sunt „mărgăritare aruncate la porci”.

Este necesar răspunsul nostru de credinţă faţă de iniţiativa lui Dumnezeu, care s-a coborât la noi şi ne-a oferit toate mijloacele ca să ne mântuim, dar care nu poate obliga pe nimeni să se salveze: „Fără noi ne-ai creat, Doamne, dar nu ne poţi mântui fără noi” (Sfântul Augustin).

Angajare şi reflecţie: 1. Sunt conştient cât sunt de necesare sacramentele pentru vigoarea şi sănătatea mea spirituală?

2. Îmi dau seama că sacramentele ne-au fost lăsate ca un dar ceresc de însuşi Isus?

DECEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

31

CULTURĂ CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

„Monseniorul Vladimir Ghika,

peregrinul apostolic”

Text: Iulia Cojocariu

Î

n urmă cu mai bine de un an era anunțată publicarea în limba franceză a unei cărți de benzi desenate intitulate Monseigneur Vladimir Ghika – vagabond apostolique, având ilustrații de Gaëtan Évrard și un scenariu semnat de Louis-Bernard Koch.

Cartea, apărută în Franța la Editura Triomph, era prefațată de Mons.

Philippe Brizard și mai conținea și o prezentare a Asociației Fericitului Vladimir Ghika din Franța. De puțin timp a apărut traducerea în limba română a acestei cărți, la Editura Cartea Copiilor. Ea beneficiază de o prefață semnată de Ana Blandiana. De asemenea, mai prezintă și o notă asupra ediției. În prefața sa intitulată „Un sfânt contemporan cu noi”, Ana Blandiana spune că „viața Monseniorului Ghika este aidoma legendelor din vechime despre viețile sfinților. Nu numai faptele, ci și înfățișarea lui par desprinse din icoane prerafaelite și din ilustrații idealizante la istorii apocrife. Totul e straniu în această viață, de la rangul de prinț la modestia extremă și hainele sărace; de la scrierea unor pagini vecine cu marea poezie până la îngrijirea bolnavilor de holeră, vecină cu sacrificiul; de la faptul că a fost misionar pe toate continentele până la hotărârea de a se întoarce în patrie și de a refuza cu încăpățânare să o mai părăsească atunci când toți ceilalți nu căutau cu disperare decât o soluție de fugă; totul e straniu 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2021

în această viață desfășurată în aerul rarefiat al înălțimilor spirituale, dar cel mai straniu este faptul că ea s-a petrecut în timpurile noastre, în țara noastră, alături de noi”. Iar în încheierea prefeței sale afirmă: „Faptul că [Vladimir Ghika] este un model de neatins nu îi scade nici utilitatea, nici eficacitatea, iar sentimentul că – iată! – a existat un sfânt contemporan cu noi este de natură să ne întărească și să ne aprindă în suflete această strălucitoare uimire din care anticii susțineau că se naște frumusețea.”

Traducerea din limba franceză a fost realizată de către Dodo Niță, cu consultarea autorilor volumului Vladimir Ghika, profesor de speranță, apărut în 2013, la Editura ARCB, București, și în Franța, în traducere, la Éditions du Cerf, Paris.

Scenariul albumului de benzi desenate este o sinteză a acestui volum.

Cartea, frumos ilustrată și colorată, surprinde în imagini viața plină de sfințenie a Monseniorului Vladimir Ghika. Sunt evidențiate momente din istoria familiei Ghika, nașterea și copilăria lui Vladimir alături de frații și de sora sa, moartea tatălui, convertirea lui Vladimir la catolicism, aducerea la București a Fiicelor Carității, îngrijirea bolnavilor de holeră de la Zimnicea, alături de surori, evenimentul de la Paray-le-Monial din 1917, hirotonirea din 7 octombrie 1923, activitatea sa pastorală la Paris, Auberive și Villejuif, întâlnirea cu împăratul

Japoniei în 1933, activitatea din România începând cu anul 1939, condițiile tot mai grele în care se afla Biserica Catolică în timpul comunismului, totul culminând cu arestarea lui Vladimir Ghika și moartea sa în închisoarea Jilava.

Ultima ilustrație redă ceremonia beatificării care a avut loc la 31 august 2013 la București, la Romexpo.

Iubitorii de benzi desenate de toate vârstele vor fi încântați să descopere redată în imagini viața Fericitului Vladimir Ghika, o viață dramatică, dar luminoasă.

Albumul Monseigneur Vladimir Ghika – vagabond apostolique a fost distins, în iunie 2021, cu Premiul european „Gabriel” al benzii desenate creștine, decernat de Centre Religieux d’Information et d’Analyse de la Bande Dessinée (CRIABD), Belgia.

CULTURĂ FILE DE ISTORIE CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

Turnul Bărăției din Câmpulung Muscel

Turnul Bărăției din Câmpulung Muscel

Motiv de inspirație pentru clasicii picturii românești Text: Mons. Ieronim Iacob

D

in cele patru mari Bărății (mănăstirile franciscane de la Târgoviște, București, Câmpulung Muscel și Râmnicu Vâlcea) ale Vicariatului Apostolic al Valahiei dăinuie peste veacuri turnurile bisericilor din București și din Câmpulung Muscel, devenite puncte de reper ale respectivelor orașe. Elanul robust către cer al turnurilor și viața social-religioasă din preajma acestor adevărate obeliscuri valahe i-au determinat pe mari pictori români să le imortalizeze în tumultul vieții de acum circa un secol și jumătate. Turnul din Câmpulung a fost pictat de Carol Popp de Szathmáry (cromolitografie din 1859), Nicolae Grigorescu (cu două tablouri de șevalet, 1867) și Theodor Aman (1890), cu ocazia bâlciului anual de Sfântul Ilie.

Până la 1730, Bărăția din Câmpulung Muscel avea o clopotniță de lemn. În acel an, meșterul N. Wolf dărâmă vechea clopotniță și construiește una nouă, din zid și piatră. Situat în partea de apus a bisericii, noul turn are formă pătrată, cu baza de 5 m şi înălţimea de 13 m până la cornişă. Decoraţiunea exterioară are trei rânduri de arcaturi şi panouri suprapuse. În arcaturile centrale, sub acoperiș, se deschid ferestre spre cele patru zări. Turla, în formă de piramidă ascuțită, cu streșini proeminente, este făcută din șindrilă. Din părțile laterale ale turnului pornesc construcții cu diverse întrebuințări,

care delimitează un patrulater de încăperi (chilii), în mijlocul căruia este adăpostită biserica. În anul 1730, biserica, refăcută în urma distrugerilor pricinuite de incursiunile turcești, și noul turn al Bărăției sunt târnosite de episcopul de Nicopolis ad Hystrum, Nicolae Stanislavič, care-şi stabilise reşedinţa la Craiova. Din păcate, monumentala biserică va fi distrusă șapte ani mai târziu, ocazie cu care și turnul va suferi stricăciuni însemnate.

Din cauza vremurilor tulburi, biserica catolică din Câmpulung și turnul acesteia au putut fi refăcute abia în anul 1760. Cu această ocazie au fost dărâmate zidurile laterale ale navei bisericii, iar zidul vestic (intrarea în biserică) a fost de asemenea pus la pământ şi reconstruit unul nou la linia de demarcaţie dintre fosta navată a bisericii şi absida poligonală (altarul). În noua înfăţişare, biserica s-a redus doar la prezbiteriul aceleia târnosite la 1730. De asemenea, între turnul bisericii și intrarea în lăcaș s-a creat un amplu spațiu liber, cu rol de grădină interioară. La începutul secolului al XX-lea turnul a fost înălțat, construindu-se o cameră specială pentru ceas (orologiu) având cadrane orare pe toate cele patru laturi. În locul vechiului acoperiș de șindrilă s-a ridicat o fleșă hexagonală, acoperită cu tablă din cupru, care înalță crucea Mântuitorului peste clădirile din jur care, între timp, au crescut și ele. Investigaţiile arheologice efectuate asupra turnului au

1973

Carol Popp de Szathmáry, 1859

N. Grigorescu, 1867

Th. Aman, 1890

scos la iveală, sub tencuială, o veche pictură reprezentandu-l, se pare, pe Sfântul Nicolae. Din păcate, în anul 1958, turnul a fost zugrăvit, iar pictura acoperită. În deceniul opt al secolului trecut, construcțiile care flancau turnul Bărăției au fost demolate, punând astfel în valoare frumusețea arhitectonică a construcției.

DECEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

33

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

carte

Pânza Charlottei, E. B. White, trad.

Florin Bican, colecția Arthur, Grupul Editorial ART, 2021, 200 p.

Această carte este cel mai cunoscut roman-fabulă de dimensiuni romanești al literaturii pentru copii din toate timpurile.

Spectacol

Steaua fără nume @ TNRS - Scena Digitală, spectacol transmis online până pe 31 decembrie. Spectacolul este regizat de Florin Coșuleț și are în distribuție actorii: Vlad Robaș, Cendana Trifan, Adrian Neacșu, Serenela Mureșan, Florin Coșuleț, Mihai Coman, Patricia Buraga.

Infinita frumuseţe.

Itinerariu estetic şi artistic Editura ARCB, Bucureşti 2021

A

utorii acestei lucrări, deşi provin din medii confesionale diferite: ortodox (Pr. Constantin Necula) şi catolic (Pr. Eugen Răchiteanu), împărtăşesc aceeaşi dragoste pentru frumuseţea credinţei şi Dumnezeu, care este izvorul frumuseţii. Prietenia dintre aceşti doi slujitori ai altarului s-a născut prin vestirea Evangheliei, „prin care ne identificăm cultura care ne dăruieşte libertatea fundamentală de a ne căuta, împrieteni, de a dialoga”.

Cartea de faţă este o expresie a acestei prietenii şi a contemplării împreună a aceluiaşi DumnezeuTreime, pe care arta sacră l-a înfăţişat cu multă sensibilitate de-a lungul secolelor. Din această carte transpare ceva de mare preţ, care dă cu adevărat sens dialogului ecumenic: bunul-simţ religios şi capacitatea de a vedea frumosul

Format: 14x21 cm, 184 de pagini

din inima celuilalt, care devine frate în Cristos. Potrivit Părintelui Necula, „volumul acesta are în el cuvintele noastre de muritori, care încearcă să facă vădită nemurirea din frumuseţea artei sacre”. Prin acest volum suntem invitaţi să ne hrănim sufletul cu picăturile de „nemurire” transmise prin arta sacră; astfel vom deveni şi noi oameni frumoşi, însetaţi de prezenţa Frumosului în gând şi în inimă.

Pr. Andrei Dumitrescu

carte

Corespondența, Nicolae Steinhardt, vol. 1, seria de autor N. Steinhardt, Editura Polirom, Iași, 2021, 928 p. Sunt incluse scrisori inedite descoperite în dosarul de urmărire informativă a autorului. Alături de corespondența interceptată este inclusă și corespondența către prieteni.

34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2021

Expoziție

P

ână pe 20 martie 2022 mai poate fi vizitată expoziția „Carte rară din epoca domniilor fanariote”, care are loc la Muzeul Municipiului București, Palatul Suțu (Bd. Ion C. Brătianu, nr. 2).

Expoziția prezintă tipărituri publicate în timpul domniilor fanariote, selectate din fondul Bibliotecii Muzeului Municipiului București. Ele se încadrează în categoria carte românească veche și rară și constituie surse documentare pentru istoria culturală a secolului fanariot.

CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ

Isus Cristos Mântuitorul

I Isus Cristos Mântuitorul (cca 1420) de Andrei Rubliov Icoană în ulei pe lemn.

Dimensiune: 158x108 cm Icoana se află în Galeriile de Stat Tretiakov din Moscova (Rusia).

Text: Pr. Andrei Dumitrescu

coana propusă pentru rubrica numărului acestei luni ne introduce în atmosfera spiritualităţii orientale artistice de inspiraţie rusă, al cărei reprezentant de seamă este Andrei Rubliov, cunoscut mai ales pentru celebra icoană a Sfintei Treimi, realizată în jurul anului 1410. El a realizat şi alte lucrări artistice de mare valoare, cum ar fi frescele realizate la Moscova şi Vladimir, dedicate evenimentului Bunei Vestiri, Sfântului Ioan Botezătorul sau Sfinţilor Apostoli Petru şi Paul. Printre creaţiile sale se numără şi această icoană a lui Isus Cristos, înfăţişat ca Mântuitor, descoperită, se pare, în mod accidental, în anul 1918, de către un restaurator rus, Grigori Cirikov. Un raport ulterior din anul 1926 confirmă parţial această versiune.

Icoana Domnului face parte dintr-un triptic care îi înfățișează pe Mântuitorul, pe Arhanghelul Mihail și pe Apostolul Paul, care se pare că iniţial făcea parte dintr-un ansamblu de șapte sau nouă icoane. A aparţinut Catedralei Adormirea Maicii Domnului din Zvenigorod. Experţii încă discută asupra autorului real al acestei icoane, atribuită mult timp lui Andrei Rubliov; anumite elemente portretistice, legate îndeosebi de expresivitatea facială, au pus la îndoială numele lui Rubliov.

Discuţiile încă nu au ajuns la o concluzie oficială, de aceea această icoană încă este atribuită oficial marelui artist rus din secolul al XV-lea.

De la bun început observăm cum chipul Mântuitorului a fost grav deteriorat de curgerea timpului. Şi totuşi, privirea este plină de o atât de mare noblețe şi degajă o blândețe care ne fac să ne imaginăm o posibilă ilustrare a invitaţiei pe care o regăsim în Mt 11, 29-30. Chipul Mântuitorului este o adevărată reprezentare a canonului frumuseții masculine ruse, care se remarcă prin portrete care emană calmul şi stăpânirea de sine. Ideile lui Rubliov despre puritatea morală şi puterea spirituală, care se transmit prin operele sale, sunt aici cristalizate în mod sublim. Icoana ne invită să contemplăm frumuseţea lui Cristos şi să ne apropiem cu cea mai mare încredere de „cel mai fermecător dintre fiii oamenilor” (Ps 45, 3).

Andrei Rubliov

călugăr şi cel mai mare iconograf rus

A

ndrei Rubliov (cca 1360-1430), cunoscut şi sub numele de Sfântul Andrei Iconograful, perfecţionează prin opera sa tradiția icoanelor bizantine, prin introducerea unei note personale de suplețe și gingășie.

A fost călugăr la Mănăstirea Andronikov, de la Moscova, şi este celebrat ca sfânt în Biserica Ortodoxă Rusă.

DECEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

35

ETCETERA ANUNȚURI

Gaudeamus 2021

E

diția a 28-a a Târgului de Carte Gaudeamus s-a desfășurat între 17 și 21 noiembrie 2021, în format exclusiv online. Organizat de Radio România, cel mai longeviv și mai îndrăgit eveniment din țară cu acest profil a fost alături de pasionații de carte într-o formulă accesibilă vizitatorilor din întreaga lume. 80 de companii și edituri, precum și distribuitori de carte românească și străină s-au regăsit pe website-ul www. gaudeamus.ro, în secțiunea Catalog, cu pagini de prezentare individuale. Vizitatorii au putut achiziționa de la standurile virtuale titlurile preferate, accesând magazinele online ale editurilor participante. Conform tradiției, numeroși participanți au oferit reduceri, ca la orice târg, indiferent de format. Prezentările de carte sunt disponibile pe www.gaudeamus.ro (secțiunea Program de evenimente) și pe Facebook, se arată într-un comunicat al Radio România.

La această ediție, Editura ARCB a fost prezentă cu un număr record de noutăți – peste 25 –, prezentate în cadrul a patru sesiuni de lansări. Cărțile se pot comanda prin intermediul Librăriei Sfântul Iosif (www.librăriasfiosif.ro), al rețelei de librării Cărturești, precum și de la alte librării din țară.

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164 – Bucureşti, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro Persoană de contact: Tereza Petreş www.librariasfiosif.ro

Calendare pentru anul 2022

A

u apărut calendarele pentru anul 2022, disponibile spre vânzare în parohii, la sediul Librăriei Sf. Iosif (Str. G-ral Berthelot, nr. 19, 010164, Bucureşti, sect. 1, Tel.: 021 201 54 57; E-mail: libraria@arcb.ro) sau online pe www.librariasfiosif.ro. Calendar de perete catolic-ortodox (preţ: 10 lei); Calendar de birou romano-catolic (preţ: 6 lei); Calendar de perete (preţ 3 lei); Calendar liturgic (preț 6 lei); Agenda liturgică (preț 20 lei).

Abonamente revista Actualitatea creștină

www.angelustv.ro

P

entru anul 2022, preţul revistei Actualitatea creștină este de 5,00 lei exemplarul, iar costul unui abonament individual pe un an este de 65,00 lei (expediție prin Poșta Română). Pentru abonamente anuale colective, cu cel puţin 10 exemplare, preţul este de 60,00 lei (expediție prin firmă de curierat).

Abonamentele se fac la Librăria Sfântul Iosif, str. G-ral H.M. Berthelot, nr. 19, 010164 – Bucureşti, sect. 1, tel. 0212015457, e-mail: libraria@arcb.ro.

Persoană de contact: Tereza Petreş.

36

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | DECEMBRIE 2021

DIGI: 12687 MHz www.radiomaria.ro

Este o invitație adresată soților să trăiască iubirea lor conjugală în perspectiva iubirii definitive față de Cristos, ca un drum comun spre plinătatea împărăției. La rândul său, iubirea soților prezintă alte valori simbolice: pe de o parte, este o reflexie specială a Treimii. De fapt, Treimea este unitate deplină, în care există însă și distincție. În afară de aceasta, familia este un semn cristologic, pentru că manifestă apropierea lui Dumnezeu care împărtășește viața ființei umane unindu-se cu ea în întrupare, în cruce și în înviere: fiecare soț devine „un singur trup” cu celălalt și se oferă pe sine însuși pentru a se împărtăși în întregime cu celălalt până la sfârșit.

(Papa Francisc, Exortația apostolică Amoris laetitia, nr. 161)

Nr. 12/2021 * Anul XXXII * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII GÂNDUL LUNII

Bucură-te, păzitor al Răscumpărătorului și soț al Fecioarei Maria. Ție Dumnezeu l-a încredințat pe Fiul său; în tine Maria și-a pus încrederea sa; cu tine Cristos a devenit om.

O, sfinte Iosif, arată-te tată și pentru noi și condu-ne pe drumul vieții.

Dobândește-ne har, milostivire și curaj și apără-ne de orice rău. Amin.

(Papa Francisc, Scrisoarea apostolică Patris corde)

SUNTEM POPORUL AȘTEPTĂRII Cu Maria în așteptarea Mântuitorului Consolidarea educației copiilor Cum se obține o viață fericită?