Actualitatea creștină, nr. 1/2022

Nr. 01/2022 * Anul XXXIII * Serie nouă * 5 lei

GÂNDUL LUNII GÂNDUL LUNII

SĂ DESCHIDEM PORȚILE SPERANȚEI

La începutul acestui nou an, să ne punem sub ocrotirea Maicii Domnului. Ea să ne ajute să cultivăm și să medităm orice lucru, fără a ne teme de încercări, în certitudinea plină de bucurie că Domnul este credincios și știe să transforme crucile în înviere.

(Papa Francisc, @Pontifex, 1 ianuarie 2022)

Assisi 1986: un pas mic pentru om un pas mare pentru pace Grija faţă de „cei răniţi”

Calendar de perete cu sfinții din fiecare lună pentru confesiunea romano-catolică și cea ortodoxă

Calendar romano-catolic, format mic, de birou, disponibil în două variante grafice: una cu portrete de sfinți, alta cu desene și gânduri ale Fericitului Vladimir Ghika

Calendar în format clasic de perete, cu toate zilele anului pe o singură pagină

Micul nucleu familial n-ar trebui să se izoleze de familia lărgită, unde sunt părinții, unchii, verișorii și chiar vecinii. În această familie largă pot să fie unii care au nevoie de ajutor sau măcar de companie și de gesturi de afect, sau pot să existe mari suferințe care au nevoie de o alinare.

(Papa Francisc, Exortația apostolică Amoris laetitia, nr. 187)

Calendar liturgic ce conține indicații cu privire la lecturi, sărbători și sfinții zilei, la culorile liturgice, la săptămâna Psaltirii și un indice de nume ale sfinților

Agenda liturgică ce conține ziua lunii și a săptămânii, săptămâna Psaltirii, culoarea liturgică, fazele lunii, denumirea sărbătorii sau a sfântului celebrat, lecturile de la Liturghie, date importante de reținut, novene, hramuri, preoți decedați. Prezintă spații pentru diverse însemnări zilnice și activități recurente

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXXIII, Nr. 1/2022

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

3

Suflet tânăr

Iubește-te și pe tine!

Christus vivit Știri/Anunțuri

Să deschidem porțile speranței VATICAN

5 6 7

@Pontifex Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

8 10 11 12 13

Zile mondiale A construi o pace durabilă Sinodalitate Reuniunea echipei sinodale a ARCB Eveniment Beatificarea Papei Ioan Paul I Știri ARCB Știri interne/externe

Biserică și societate

14 Octava de rugăciune Urmând „Steaua de la răsărit” care face „ca toți să fie una” 16 Doctrină socială Assisi 1986: un pas mic pentru om un pas mare pentru pace

UNIVERSUL FAMILIEI

21 ABC-ul credinței 22 Societate Grija faţă de „cei răniţi” SPIRITUALITATE

23 Din catehezele Papei Să ne lăsăm uimiți de surprizele lui Dumnezeu 24 Sfânta Scriptură – Psalmii Viața fraților... un parfum pentru lume 25 Minuni şi sfinţi Sf. Carol al Sfântului Andrei 26 Biserica misionară Pacea, doar un pumn de praf?

27 Pagina Ghika L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc).

Louis Massignon (1883-1962)

3 CATEHEZĂ

28 Slujirea de catehet CULTURĂ

32 Credință, artă și istorie De la carte la film și înapoi la carte 33 O capodoperă istorico-literară a Fericitului Anton Durcovici 34 Idei pentru timpul liber 35 Sacralitatea în artă ETCETERA

36 Mesaje

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 1/2022

11

16

Mesajul redacției Primul număr din cel de-al 33-lea an de apariție al revistei Actualitatea creștină se deschide cu editorialul în care ÎPS Aurel Percă ne îndeamnă „Să deschidem porțile speranței”: „Noi creștinii suntem purtători de Speranță, o speranță bazată pe Cristos Isus. Cu Botezul noi am primit numele său în inima noastră și în sufletul nostru – am devenit creștini purtători de speranță. Nu putem să ne abandonăm disperării, pentru că știm că Dumnezeu ne iubește, ne-a iubit dintotdeauna, și planul său asupra noastră este un plan de iubire.”

Paginile 8-9 prezintă mesajul Papei Francisc pentru cea de-a LV-a Zi Mondială a Păcii. La pagina 10 aflăm despre „Reuniunea echipei sinodale a ARCB”. Pagina 11 ne vorbește despre „Beatificarea Papei Ioan Paul I”. Paginile 14-15 conțin cuvântul ÎPS Aurel Percă pentru Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor. Pagina 16 ne vorbește despre evenimentul de la Assisi din 1986. Pagina 17 ne adresează îndemnul „Iubește-te și pe tine”. De la pagina 22 învățăm „Grija față de «cei răniți»”. La pagina 23 ni se spune „Să ne lăsăm uimiți de surprizele lui Dumnezeu”. Pagina 24 are în centru Psalmul 133 și ne prezintă „viața fraților” ca „un parfum pentru lume”. Pagina 26 pune întrebarea: „Pacea, doar un pumn de praf?” La pagina 27 facem cunoștință cu Louis Massignon. La paginile 28-31 ne sunt prezentate informații despre „Slujirea de catehet”. Pagina 35 prezintă tabloul „Moise și tablele Decalogului” de Ferdinand Bol. În paginile revistei se mai găsesc știri din țară, de la Vatican și din lume, anunțuri, idei pentru timpul liber. Lectură plăcută și un an nou binecuvântat!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Crenguța Nicolae Colaboratori

Pr. Daniel Gheorghiță Benchea Pr. Marian Blaj Dr. Dănuț Doboș Pr. Andrei Dumitrescu Liana Gehl Mons. Ieronim Iacob Pr. Ștefan Lenghen Layout GRAFIC

Angelus Communicationis Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Tereza Petreș Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

© 2022 don Giovanni Berti | www.gioba.it

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Să deschidem porțile speranței

Î

n zorii unui Nou An, doresc să ajungă la fiecare dintre dumneavoastră, dragi și fideli cititori ai revistei Actualitatea creștină, urările mele cele mai sincere, pentru ca acest an să vă aducă liniște, sănătate, pace și speranță în mai bine! În lumina a tot ceea ce se întâmplă în țara noastră și în lumea întreagă, este de înțeles că printre darurile cele mai dorite de toți oamenii este cel al sănătății, cu speranța eliberării de un pericol care ne încearcă de aproape doi ani de zile, înfrângerea totală a coronavirusului, care a provocat și continuă să aducă

atâta neliniște și nesiguranță în familiile și în comunitățile noastre.

La începutul noului an, fiecare dintre noi, îndreptând în mod ideal privirea spre trecut, aduce mulțumiri lui Dumnezeu pentru binefacerile primite, pentru fiecare dar pe care El ni l-a făcut. A nutri un sentiment de recunoștință ajută credința noastră să se mențină tare, face ca viețile noastre să rămână ancorate în certitudinea că Dumnezeu conduce istoria oamenilor, dar ne face conștienți și de limitele noastre și de puterile noastre, și de aceea chiar de la începutul anului ne încredințăm lucrării sale.

Un An Nou cu speranță reînnoită În mod firesc, ca la orice început, privirea noastră se îndreaptă în mod spontan spre viitor. Mulți dintre noi, probabil, vor încerca un sentiment de nesiguranță, determinați mai ales de criza social-economică, de criza valorilor, de problemele educației și ale școlii, și de multe ori avem impresia că trăim într-un climat în care disperarea pare să sufoce speranța. Dar noi creștinii suntem purtători de Speranță, o speranță bazată pe Cristos Isus. Cu Botezul noi am primit numele său IANUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

3

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

în inima noastră și în sufletul nostru – am devenit creștini purtători de speranță. Nu putem să ne abandonăm disperării, pentru că știm că Dumnezeu ne iubește, ne-a iubit dintotdeauna, și planul său asupra noastră este un plan de iubire.

Chiar și atunci când nu vedem semne de iubire și de compasiune în jurul nostru, Cristos este speranța care nu dezamăgește, pentru că lumea cu toate problemele ei și valorile sale trec, dar iubirea Domnului rămâne veșnic. A aparține lui Cristos ne angajează înaintea lumii să fim martori autentici și coerenți ai speranței și ai iubirii care nu are sfârșit. În această misiune fundamentală trebuie să redescoperim sensul vieții noastre, chiar dacă trebuie să o facem uneori în momente întunecate.

Amintesc de cuvintele Papei Francisc adresate tinerilor din Italia, cu câțiva ani în urmă, cuvinte valabile și pentru noi, indiferent de vârsta pe care o avem: „În fața realităților, de multe ori negative, la care asistăm, pe bună dreptate vă întrebați: ce putem face? Desigur un lucru nu trebuie făcut, și anume acela a de a vă lăsa învinși de pesimism și de neîncredere. Creștini pesimiști: este urât acest lucru! Voi nu puteți și nu trebuie să fiți fără speranță, speranța face parte din ființa voastră!” (14 septembrie 2014). Și în aceeași zi, adresându-se unor reprezentanți din domeniul muncii, Papa a spus: „Este ușor a spune: nu vă pierdeți speranța. Dar tuturor vouă, celor care aveți de muncă și celor care nu aveți, vă spun: Nu lăsați să vi se fure speranța! Nu lăsați să vi se fure speranța! Poate speranța este ca jarul sub cenușă; să ne ajutăm cu solidaritatea, suflând sub cenușă, pentru ca focul să se aprindă încă o dată (...). Speranța 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2022

nu este doar a unora, speranța este a tuturor și o facem cu toții! Noi trebuie să susținem speranța între noi, voi toți și noi toți care suntem departe.

Speranța este a voastră și a noastră.

Este a tuturor! De aceea vă spun: Nu lăsați să vi se fure speranța!”

Este bine să începem anul nou sub semnul speranței și al optimismului. Suntem creștini și suntem invitați să ne punem speranța nu în promisiuni efemere, dar într-un mod special în Dumnezeu. Altfel riscăm să „construim pe nisip”.

Să ascultăm cuvântul autorizat al unui alt mare păstor al Bisericii, Papa emerit Benedict al XVI-lea: „... cu harul Domnului – și numai cu ajutorul lui – putem spera mereu din nou că viitorul va fi mai bun decât trecutul. Nu este vorba, de fapt, de a ne încrede într-o soartă mai favorabilă, sau în modernele combinații ale piețelor comerciale sau ale finanțelor, dar de a ne strădui să fim noi înșine un pic mai buni și responsabili, pentru a putea conta pe bunăvoința Domnului. Și acest lucru este mereu posibil, deoarece «Dumnezeu ne-a vorbit prin Fiul său» (Evr 1,2) și ne vorbește încontinuu, prin predicarea Evangheliei și prin glasul conștiințelor noastre. În Isus Cristos a fost arătată tuturor oamenilor calea mântuirii, care este înainte de toate o răscumpărare spirituală, dar care implică și firea omenească în întregime, cuprinzând și dimensiunea ei socială și istorică” (1 ianuarie 2009).

La începutul anului civil, să ne abandonăm cu încredere filială în brațele Mariei, Mama lui Dumnezeu și Mama noastră, încredințând mijlocirii ei sorții vieții noastre și ai întregii lumi, pentru ca în inimile noastre și în fiecare colțișor al pământului să poată domni Pacea pe care Fiul ei preaiubit a venit să ne-o dăruiască. Și cât de frumos este că Biserica ne îndreaptă chiar din prima zi a unui nou an spre Fecioara Maria, ca ea să fie mereu aproape de noi pentru ca să putem urma cu fidelitate – așa cum a făcut-o Ea – calea pe care Isus ne-a indicat-o, iubind fără limite pe frații noștri, pentru a ajunge astfel să primim premiul vieții veșnice.

Vă încredințez și eu, dragi cititori ai revistei Actualitatea creștină, ocrotirii și mijlocirii puternice ale Celei care este Mama lui Dumnezeu, invocând cu încredere și speranță, asupra dumneavoastră și asupra tuturor familiilor, asupra tuturor comunităților, privirea plină de binecuvântare a lui Dumnezeu: să vă însoțească în fiecare zi a acestui nou an 2022 și să vă facă să simțiți tot mai mult în inimă bucuria de a crede în El, de a spera în El și de a-l iubi mai presus de orice alt lucru.

Tuturor vă adresez vouă salutul meu cel mai cordial și urarea mea pentru un An Nou bun, cu sănătate, cu speranță și cu darul mereu bogat al lui Dumnezeu!

Cu Maria – Maica speranței – pe urmele lui Isus

Cu binecuvântarea noastră arhierească,

În prima zi a anului, liturgia ne luminează cu figura luminoasă a Mariei, celebrându-i în mod solemn Maternitatea ei Divină.

† Aurel Percă Arhiepiscop Mitropolit de București

VATICAN

@PONTIFEX

DIN CUVINTELE PAPEI

Cuvântul lui Dumnezeu nu ne lasă în pace Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Nu trebuie să renunțăm la Cuvântul lui Dumnezeu! Este scrisoarea de dragoste scrisă pentru noi de către Cel care ne cunoaște ca nimeni altul.

Înainte de fiecare din cuvintele noastre despre Dumnezeu există Cuvântul său pentru noi, care continuă să ne spună: „Nu te teme, sunt cu tine.”

Cuvântul lui Dumnezeu, semănat în terenul inimii noastre, ne conduce să semănăm speranța prin proximitatea față de ceilalți.

Așa cum face Dumnezeu cu noi.

Cuvintele Sfintei Scripturi nu au fost scrise pentru a rămâne închise pe papirus, sau pe pergament sau pe hârtie, ci pentru a fi primite de către o persoană care se roagă, făcându-le să rodească în inima sa. Cuvântul lui Dumnezeu merge la inimă. Catehismul afirmă: „Rugăciunea trebuie să însoțească lectura Sfintei Scripturi – Biblia nu poate fi citită ca un roman –, ca să se lege un dialog între Dumnezeu și om” (nr. 2653). Rugăciunea te poartă astfel, pentru că este un dialog cu Dumnezeu. Acest verset din Biblie a fost scris și pentru mine, acum atâtea secole, pentru a-mi aduce un cuvânt al lui Dumnezeu.

A fost scris pentru fiecare dintre noi. Această experiență ajunge la toți creștinii: un pasaj din Scriptură, ascultat deja de atâtea ori, într-o zi dintr-odată îmi vorbește și clarifică o situație pe care sunt pe punctul să o trăiesc.

(Cateheză, 27 ianuarie 2021)

Cuvântul lui Dumnezeu ne permite să trăim proximitatea, deoarece – spune Deuteronomul – nu este departe de noi, ci este aproape de inima noastră (cf. 30,14). Este antidotul la frica de a rămâne singuri înaintea vieții. Domnul, într-adevăr, prin Cuvântul său con-sola [în italiană], adică este cu cel care este singur. Vorbindu-ne, ne amintește că suntem în inima sa, prețioși în ochii săi, păstrați în palmele sale.

Cuvântul lui Dumnezeu dă această pace, dar nu ne lasă în pace. „Convertiți-vă”, spune într-adevăr Isus imediat după ce a proclamat apropierea lui Dumnezeu. Pentru că odată cu apropierea sa s-a sfârșit timpul în care ne distanțam de Dumnezeu și de ceilalți, s-a sfârșit timpul în care fiecare se gândește la sine. Cuvântul semănat în inima noastră ne conduce să semănăm speranță prin proximitate. Așa cum face și Dumnezeu cu noi.

(Omilie, 24 ianuarie 2021)

Unul din marile daruri din vremea noastră este redescoperirea Sfintei Scripturi în viața Bisericii la toate nivelurile. Niciodată la fel ca astăzi Biblia nu a fost mai accesibilă; în toate limbile și, în prezent, în toate formatele audiovizuale și numerice. Sfântul Ieronim spune că cel care nu cunoaște Scriptura nu-l cunoaște pe Cristos. Și invers, Isus Cristos, Cuvântul făcut trup, mort și înviat, deschide spiritul nostru la înțelegerea Scripturilor (cf. Lc 24,45). Acest lucru se întâmplă îndeosebi la liturgie, dar și când ne rugăm singuri sau în grup, în particular cu Evanghelia și cu Psalmii. Încurajez parohiile în angajamentul lor constant în a educa pentru ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. Niciodată să nu ne lipsească bucuria de a semăna Evanghelia! Să avem obiceiul de a purta mereu cu noi o mică Evanghelie în geantă.

(Angelus, 24 ianuarie 2021)

Twitter: @Pontifex

IANUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

5

VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

Scrisoarea Papei Francisc adresată soților În Anul Familiei „Amoris laetitia”, Papa Francisc a adresat o scrisoare soților pentru a le exprima toată afecțiunea și apropierea sa în această perioadă marcată de pandemie.

Următorul An Sfânt va fi celebrat în 2025

P

roclamarea unui an special pastoral „Familia Amoris laetitia”, cu desfășurare în perioada 19 martie 2021 – 26 iunie 2022, a fost decisă de Papa Francisc cu ocazia împlinirii a cinci ani de la exortația apostolică dedicată familiei, întreaga Biserică fiind îndemnată să promoveze inițiative spirituale, pastorale și culturale pentru a însoți familiile care se confruntă cu provocările timpurilor noastre.

Sfântul Părinte a dorit ca acest an să stimuleze reflecția asupra documentului și aprofundarea conținutului acestuia, iar prin scrisoarea semnată duminică, 26 decembrie 2021, intenționează să se apropie „cu umilință, afecțiune și deschidere față de fiecare persoană, față de fiecare cuplu căsătorit și de fiecare familie în situațiile pe care fiecare le trăiește”. Ca și Avraam, familiile primesc îndemnul de a ieși din

Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări va pregăti următorul An Sfânt.

A

propriile certitudini. De asemenea, un alt lucru important, subliniat de Papa Francisc, este atenția care trebuie acordată copiilor. Suveranul Pontif prezintă căsătoria drept „o chemare la cârmă pentru a conduce o barcă instabilă”, dar în care Isus este prezent.

cest consiliu, sub coordonarea Mons. Rino Fisichella, a fost desemnat de Papa Francisc, iar următorul An Sfânt va fi celebrat în 2025.

Jubileul din 2025 va fi unul obișnuit.

Ultimul Jubileu a fost Anul Sfânt al Milostivirii, care a început în data de 29 noiembrie 2015 și s-a încheiat la 20 noiembrie 2016. Jubileul din 2025 va fi cel de-al 27-lea Jubileu obișnuit din istoria Bisericii.

Jubileul le oferă credincioșilor posibilitatea de a obține o indulgență plenară pentru ei înșiși sau pentru cei decedați; este un an al reconcilierii, al convertirii și al solidarității.

un nou responsabil media De la 1 ianuarie, vicecaporalul Manuel von Däniken a preluat funcția de responsabil media al Corpului de securitate vatican.

M

ilitarul își desfășoară de 6 ani slujirea în Corpul de securitate vatican. Este căsătorit, studiază teologia la Universitatea Pontificală Lateran, face parte din Garda Elvețiană de la 1 noiembrie 2014. Începând cu 1 ianuarie a asumat funcția de nou responsabil media al Corpului de securitate vatican. Îl înlocuiește în această funcție pe Urs Breitenmoser, care a avut acest rol de la 1 octombrie 2009 până la 31 decembrie 2021.

6

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2022

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Tati

Mesajul central al Evangheliei Suplimentul Donne Chiesa Mondo, noiembrie 2021, p. 22-23

D

acă ar fi să rezumăm mesajul Evangheliei, ar suna așa: Isus ne spune că Dumnezeu e Tatăl nostru. S-a calculat că în Evanghelii Isus folosește de 170 de ori cuvântul „tată”. Adică: suntem ai cuiva, viața noastră are un temei, suntem doriți, doriți de la început. Sfântul Paul spune: „Nu ați primit un duh de sclavi, ci un duh de copii prin care strigăm: Abba, Tată!”

Paul intuiește că cea mai mare maturitate a vieții spirituale e să lăsăm Duhul să-și facă atât de mult loc în inimile noastre, încât să-l chemăm cu cel mai drăgăstos nume pe care i-l dă un copil tatălui său.

Eram odată la Ierusalim; un băiețaș de vreo patru ani mergea de mână cu tatăl său și i-a zis: abba! M-a uimit. Abba nu e doar echivalentul lui „tată”, e și mai intim, un fel de „tati, tăticuțule”. În exemple și pilde, Isus folosește constant cuvinte care arată clar cum să înțelegem paternitatea.

Când ucenicii săi îi cer să-i învețe să se roage, el le răspunde cu celebra rugăciune Tatăl nostru...

Dar fiecare metaforă are o limită: experiența noastră. Numai dacă ai avut o experiență pozitivă a paternității poți înțelege cuvântul

lui Isus. Altfel, în loc să ajute la apropierea de Dumnezeu, metafora poate deveni obstacol. Observația e valabilă și în cazul lui Isus. El a avut cu siguranță o experiență pozitivă a paternității umane, singura în măsură să justifice folosirea atât de abundentă a cuvântului „tată” pentru a ni-l explica pe Dumnezeu.

De aceea, ar fi greșit să credem că figura lui Iosif din Nazaret e o figură marginală. El nu apare decât în Evangheliile după Luca și Matei, și nici un singur cuvânt nu ni s-a transmis de la el, dar ce vorbește în acest om sunt alegerile lui, faptele lui, prezența lui acolo. Și am putea spune că nici nu e nevoie să vorbească, deoarece Isus însuși îi va da constant cuvântul tocmai prin acel fir al paternității care îi traversează întreaga predicare din cei trei ani de viață publică.

Iosif, tatăl adoptiv, este cel care i-a dat lui Isus o experiență pozitivă a paternității și care l-a ajutat să devină conștient de adevăratul său Tată, Dumnezeu, în cel mai bun mod posibil. În acest sens, tema paternității, în propovăduirea lui Cristos, este o temă imensă.

(Traducere și adaptare de Liana Gehl după Luigi Maria Epicoco)

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

Paternitate în devenire

D

e ani de zile asistăm la o transformare a figurii paterne ca urmare a rolului nou și diferit asumat de femei în familie și în societate, precum și a modului de a trăi maternitatea.

Adesea, paternitatea este astfel provocată și pusă sub semnul întrebării, făcută aproape pleonastică de biotehnologie.

La încheierea anului dedicat Sfântului Iosif, și la mijlocul anului Amoris laetitia, suplimentul Donne Chiesa Mondo a decis să consacre un număr special figurii tatălui. Se deschide astfel spațiu pentru reflecție, căutare, pentru o viziune care să inspire paternități mai conștiente, nici rigide, nici fluide, dar vii și dătătoare de viață.

(Donne Chiesa Mondo, noiembrie 2021, p. 22-23) IANUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

7

FOCUS ZILE MONDIALE

G

uvernanților și tuturor celor care au responsabilități politice și sociale, păstorilor și animatorilor comunităților ecleziale, ca și tuturor bărbaților și femeilor de bunăvoință, le lansez un apel să mergem împreună pe aceste trei căi: dialogul dintre generații, educația și munca; cu curaj și creativitate.

A construi o pace durabilă Mesajul Papei Francisc pentru celebrarea celei de-a LV-a Zile Mondiale a Păcii, zi instituită de Papa Paul al VI-lea, se intitulează: „Dialogul între generații, educație și muncă: instrumente pentru a construi o pace durabilă”.

S

fântul Părinte pornește de la un citat din Isaia: „Cât de frumoase sunt pe munţi picioarele trimisului care vesteşte pacea” (52,7) și spune că „aceste cuvinte ale profetului Isaia exprimă consolarea, suspinul de ușurare al unui popor exilat, epuizat de violență și de maltratări, expus josniciei și morții. (...) Pentru acești oameni, sosirea trimisului păcii semnifica speranța unei renașteri pe ruinele istoriei, începutul unui viitor strălucit.” În continuare, face constatarea că „în ciuda multiplelor eforturi privind un dialog constructiv între 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2022

națiuni, zgomotul asurzitor al războaielor și al conflictelor se amplifică, boli cu proporții pandemice se dezvoltă, efectele schimbării climatice și ale degradării mediului cresc, drama foametei și a setei se agravează și un model economic bazat pe individualism mai degrabă decât pe distribuirea solidară continuă să domine. Și astăzi, ca și în vremea vechilor profeți, strigătul săracilor și al pământului nu încetează să se ridice pentru a implora dreptatea și pacea”.

Apoi precizează că „pacea este în același timp darul cerului și rodul unui angajament comun” și că „există o «arhitectură» a păcii, în

care intervin diferitele instituții ale societății, și există un «artizanat» al păcii care ne implică pe fiecare dintre noi personal. Fiecare poate colabora la construirea unei lumi mai pacifice: pornind de la propria inimă și de la relațiile din sânul familiei, în societate și cu mediul, până la relațiile dintre popoare și dintre state”.

Papa Francisc propune în acest mesaj pentru cea de-a LV-a Zi Mondială a Păcii „trei căi pentru construirea unei păci durabile. Mai întâi, dialogul dintre generații ca bază pentru realizarea unor proiecte comune. În al doilea rând, educația ca factor de libertate, de responsabilitate și de dezvoltare. În sfârșit, munca pentru o deplină realizare a demnității umane”. De asemenea, mai spune că „aceste trei elemente sunt esențiale pentru «elaborarea unui pact social», fără de care orice proiect de pace este inconsistent”.

Vorbind despre dialog ca „opțiune mereu posibilă”, Sfântul Părinte spune că acesta „constă din a se asculta, a discuta, a se pune de acord și a merge împreună. A favoriza aceste

FOCUS

lucruri între generații înseamnă a munci pământul dur și steril al conflictului și al respingerii pentru a cultiva semințele unei păci durabile și împărtășite”. În dialogul dintre generații există o interdependență între tineri și persoanele în vârstă. „Pe de o parte, tinerii au nevoie de experiența existențială, sapiențială și spirituală a persoanelor în vârstă; pe de altă parte, persoanele în vârstă au nevoie de sprijin, de afecțiune, de creativitate și de dinamismul tinerilor.

Marile provocări sociale și procesele de pacificare nu pot să se lipsească de dialogul dintre păstrătorii memoriei – persoanele în vârstă – și cei care fac să înainteze istoria – tinerii.” Sfântul Părinte consideră că în criza actuală „întâlnirea și dialogul dintre generații sunt motorul unei politici sănătoase”.

Mai departe, vorbind despre instruire și educație ca motoare ale păcii, Papa Francisc arată că „în acești ultimi ani, bugetul consacrat educației și instruirii, considerate drept cheltuieli în loc de investiții, a fost redus în mod sensibil în lumea întreagă. Și totuși, acestea sunt primii vectori ai unei dezvoltări umane integrale: acestea fac persoana mai liberă și responsabilă și sunt indispensabile pentru apărarea și promovarea păcii. În alți termeni, instruirea și educația sunt fundamentele unei societăți unite, civilizate, capabile să creeze speranță, bogăție și progres”.

Sfântul Părinte consideră că „este oportun și urgent ca toți cei care au o responsabilitate în guvern să elaboreze politici economice care să prevadă o inversare a raportului dintre investițiile publice în educație și fondurile destinate înarmării”.

Papa Francisc mai spune: „A investi în instruirea și educația tinerelor generații este calea principală

[...] pacea este în același timp darul cerului și rodul unui angajament comun. care îi conduce, printr-o pregătire specifică, să ocupe cu profit un loc echitabil în lumea muncii.”

Un alt lucru pe care îl subliniază Suveranul Pontif este acela că promovarea și garantarea muncii construiesc pacea, deoarece „munca este un factor indispensabil pentru a construi și a apăra pacea. Este expresie de sine și a darurilor proprii, dar și efort, oboseală, colaborare cu alții, pentru că muncim întotdeauna cu sau pentru cineva. În această perspectivă puternic socială, munca este locul în care învățăm să dăm contribuția noastră pentru o lume mai viabilă și mai frumoasă”.

Sfântul Părinte arată că munca „este baza pe care se construiește dreptatea și solidaritatea în orice comunitate. De aceea «nu trebuie să căutăm ca progresul tehnologic să înlocuiască din ce în ce mai mult munca umană, căci umanitatea s-ar degrada de la sine. Munca este o necesitate, face parte din sensul vieții pe pământ, drum de progres, de dezvoltare umană și de realizare personală». Trebuie să adunăm ideile și eforturile pentru a crea condiții și pentru a găsi soluții pentru ca orice ființă umană aptă de muncă să aibă posibilitatea, prin munca sa, să contribuie la viața familiei și a societății”. „Este mai mult ca niciodată urgent să promovăm în lumea întreagă condiții de muncă decente și demne, orientate spre binele comun și spre salvgardarea creației. Trebuie să asigurăm și să susținem libertatea de inițiativă a organizațiilor și, în același timp, să dezvoltăm o responsabilitate

socială reînnoită pentru ca profitul să nu fie unicul criteriu conducător”, se mai spune în mesaj.

De aceea, spune Papa Francisc „trebuie să fie stimulate, primite și susținute inițiativele care, la toate nivelurile, motivează organizațiile la respectarea drepturilor umane fundamentale ale muncitoarelor și muncitorilor, sensibilizând nu doar instituțiile, ci și consumatorii, societatea civilă și organizațiile. Cu cât acestea din urmă sunt conștiente de rolul lor social, cu atât devin locuri în care se exercită demnitatea umană, participând astfel la construirea păcii. Cu privire la acest subiect, politicul este chemat să joace un rol activ promovând un echilibru just între libertatea economică și dreptatea socială. Toți cei care lucrează în acest domeniu, începând cu muncitorii și antreprenorii catolici, pot găsi orientări sigure în doctrina socială a Bisericii”.

Sfântul Părinte spune în încheiere: „Dragi frați și surori, în vreme ce căutăm să ne unim eforturile pentru a ieși din pandemie, aș vrea să reînnoiesc recunoștința mea față de toți cei care s-au angajat, și care continuă să se dedice cu generozitate și responsabilitate, pentru a garanta instruirea, securitatea și protecția drepturilor, pentru a da îngrijiri medicale, pentru a înlesni întâlnirea între familii și bolnavi, pentru a garanta un sprijin economic persoanelor sărace sau care au pierdut locul de muncă. Și asigur de rugăciunea mea toate victimele și familiile lor.”

Text: Iulia Cojocariu IANUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

9

FOCUS sinodalitate

„Î

Reuniunea echipei sinodale a ARCB Sinodul Episcopilor despre sinodalitate, ce se va desfășura în octombrie 2023, este precedat de o fază diecezană, fază de ascultare a Bisericilor locale. În acest scop a fost constituită echipa sinodală a Arhidiecezei Romano-Catolice de București.

T

ema Sinodului Episcopilor despre sinodalitate din octombrie 2023 este „Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare și misiune”.

Ca pregătire a acestui sinod, în aprilie 2021, Papa Francisc a inițiat o călătorie sinodală a întregului popor al lui Dumnezeu, care a început în octombrie 2021 în fiecare Biserică locală și va culmina în octombrie 2023 în Adunarea Sinodului Episcopilor. Prima fază a procesului sinodal este o fază de ascultare în Bisericile locale. Bisericile locale sunt rugate să transmită răspunsurile lor la Conferința Episcopală, pentru a 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2022

permite adunarea ideilor înainte de termenul limită din aprilie 2022.

Cu binecuvântarea Păstorului Arhidiecezei, ÎPS Aurel Percă, a fost constituită echipa sinodală coordonată de Pr. Daniel Bulai, care îndeplineşte misiunea de referent diecezan pentru Sinodul Episcopilor.

Această echipă sinodală este formată din următorii membri: Pr. Daniel Bulai – referent diecezan pentru Sinodul Episcopilor; Andreea Vochin – secretar al echipei şi persoană de contact cu tineretul; Cristiana Trefaş – persoană de contact cu familiile; Claudiu Roznovsky – persoană de contact cu

ntregul popor al lui Dumnezeu împărtășește o demnitate și o vocație comune prin Botez. Toți suntem chemați, în virtutea Botezului nostru, să fim participanți activi la viața Bisericii. În parohii, comunități creștine mici, mișcări laice, comunități călugăreşti și alte forme de comuniune, femei și bărbați, tineri și bătrâni, suntem toți invitați să ne ascultăm unii pe alții pentru a auzi îndemnurile Duhului Sfânt, care vine să ne conducă eforturile umane, respirând viața și vitalitatea în Biserică și conducându-ne într-o comuniune mai profundă pentru misiunea noastră în lume.” „Membrii echipei sinodale diecezane pot cuprinde reprezentanți din parohii, mișcări, slujiri diecezane și comunități religioase. Ei pot fi convocați ca organ consultativ și de lucru pentru persoana de contact la nivel diecezan.”

asociaţiile, mişcările şi comunităţile laice; Sr. Cristina Mareş – persoană de contact cu școlile, mişcările şi grupurile carismatice; Sr. AndreeaMaria Mihoc – persoană de contact cu membrii institutelor de viaţă consacrată; Pr. Andrei Dumitrescu – persoană de contact cu parohiile.

Aceştia au participat la o importantă întâlnire de lucru în Palatul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, în seara de 7 decembrie 2021. Întâlnirea a fost marcată de rugăciune, puncte de reflecţie şi propuneri pentru o metodologie unitară de lucru. La întâlnire a fost prezent ÎPS Aurel Percă.

FOCUS eveniment

Î

Beatificarea Papei Ioan Paul I Congregația pentru Cauzele Sfinților, prin prefectul său, Mons.

Marcello Semeraro, a anunțat oficial data la care va fi beatificat Papa Ioan Paul I, Albino Luciani, și anume 4 septembrie.

Beatificarea va fi oficiată de Papa Francisc în Bazilica San Pietro.

P

apa Ioan Paul I a pontificat timp de 33 de zile, între 26 august și 28 septembrie 1978, data morții sale. Albino Luciani, devenit papă cu numele Ioan Paul I, este al șaselea dintre pontifii secolului al XX-lea pentru care a fost introdusă cauza de beatificare și canonizare și al cincilea papă care va fi ridicat la cinstea altarelor, după Pius al X-lea, Ioan al XXIII-lea, Paul al VI-lea și Ioan Paul al II-lea.

Albino Luciani s-a născut la 17 octombrie 1912 la Forno di Canale (Belluno – Italia), actualmente Canale d’Agordo. În 1923 intră în seminarul mic din Feltre,

iar în 1928 în seminarul gregorian din Belluno. Este hirotonit preot în 1935. În 1947 obține doctoratul în teologie la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma. În 1958 este numit episcop de Vittorio Veneto, fiind consacrat episcop de către Papa Ioan al XXIII-lea. În 1969 este numit Patriarh de Veneția. În 1973 este creat cardinal. La 26 august 1978 Albino Luciani este ales al 263-lea succesor al lui Petru, asumând pentru prima dată în istoria papilor un nume dublu, Ioan Paul. Ziarele au început să-l numească „Papa surâsului”. După un pontificat de doar 33 de zile, moare la 28 septembrie 1978.

ncă din zilele Evangheliei, și imitându-l pe Domnul „care a trecut făcând binele” (Fap 10,38), Biserica are misiunea de a contribui la ușurarea mizeriei și a nevoilor fizice.

Dar caritatea sa pastorală ar fi incompletă dacă nu ar atrage atenția asupra tuturor „nevoilor superioare”. Este ceea ce a făcut Paul al VI-lea în Filipine. În momentul în care a ales să vorbească despre săraci, dreptate și pace, despre drepturile omului, despre libertatea economică și socială – moment în care a angajat Biserica în ușurarea mizeriilor – nu a rămas tăcut cu privire la „binele superior”, plinătatea vieții în Împărăția cerurilor.

Mai mult ca niciodată trebuie să ajutăm poporul nostru să înțeleagă cât de mult are nevoie de Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Mariei.

(Ioan Paul I, discurs, 28 septembrie 1978)

La 17 iunie 2003, Congregația pentru Cauzele Sfinților acordă nihil obstat pentru introducerea cauzei Papei Ioan Paul I. La 17 octombrie 2016 a fost depusă Positio la Congregația pentru Cauzele Sfinților, compusă din 5 volume. În 2017, Papa Francis a emis un decret prin care au fost proclamate virtuțile Papei Ioan Paul I. Prin decretul Papei Francisc din 13 octombrie 2021, a fost recunoscut un miracol atribuit mijlocirii Papei Ioan Paul I. Este vorba de vindecarea unei fetițe din Argentina afectate de o formă gravă de encefalopatie.

IANUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

11

FOCUS ȘTIRI ARCB

BUCUREȘTI

Concert

Pe data de 21 decembrie 2021 a avut loc la Catedrala Sfântul Iosif concertul de Crăciun „Et exultavit spiritus meus” organizat de Arhiepiscopia RomanoCatolică de București. În program au fost lucrări de W. A. Mozart, C. Frank, A. Vivaldi, T. Brediceanu, Dani Constantin etc.

BUCUREȘTI

Celebrare În ziua de 25 decembrie 2021, comunitatea vietnamezilor, care se află în București pentru motive de muncă, s-a aflat la Catedrala Sfântul Iosif pentru celebrarea Liturghiei din ziua de Crăciun.

Petrești

Celebrare Pe 24 decembrie 2021, peste 30 de muncitori filipinezi care muncesc la o fabrică din Petrești (Dâmbovița) au participat la Liturghia de Crăciun, prezidată de Pr. Eugen Blaj, directorul național al Operelor Misionare Pontificale, la care au concelebrat Pr. Ioan Solomon, paroh la Târgoviște, și Pr. Emil Moraru.

12

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2022

Vizită pastorală ÎPS Aurel Percă a făcut o vizită Misionarelor Carității din Chitila, celebrând o Sfântă Liturghie.

Î

n ziua de 30 decembrie 2021, ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, a celebrat Sfânta Liturghie în capela centrului comunității Misionarelor Carității din Chitila. Acestea au dorit să aducă mulțumire lui Dumnezeu pentru toate harurile primite în anul care tocmai s-a încheiat. În cadrul predicii, ÎPS Aurel Percă a evidențiat modul în care profetesa Ana s-a oferit lui Dumnezeu prin tot ceea ce era și ceea ce avea. Dumnezeu nu rămâne indiferent față de acest gest al ei și îi oferă posibilitatea de a-l atinge și a-l vedea pe însuși Mântuitorul tuturor; Dumnezeu răsplătește pe fiecare după faptele, rugăciunile și intențiile sale.

După Sfânta Liturghie a urmat un moment artistic susținut de către beneficiarii găzduiți în acest centru și pregătit cu multă grijă de către surori, novici, voluntari și angajați. ÎPS Aurel Percă a oferit tuturor un mic dar.

Vizită în Parohia Sfânta Fecioară Maria, Regină

Mons. Miguel Maury Buendía a făcut o vizită în Parohia Sfânta Fecioară Maria, Regină (Cioplea).

V

izita Mons. Miguel Maury Buendía în Parohia Sfânta Fecioară Maria, Regină (Cioplea) a avut loc în sărbătoarea Crăciunului.

Excelența Sa, Mons. Miguel Maury Buendía, nunțiu apostolic în România și Republica Moldova, a prezidat Sfânta Liturghie, la care au concelebrat parohul comunității, Pr. Fabian Măriuț, precum și vicarii și colaboratorii parohiei. Sfânta Liturghie a însuflețit comunitatea în a-l lăuda pe Pruncul cel venit în lume.

După Sfânta Liturghie, un grup de copii și tineri plini de entuziasm a prezentat un moment de colinde tradiționale românești, pentru a întregi spiritul de credință ce sălășluiește în această comunitate.

Instituirea unui Consiliu pastoral Duminică, 19 decembrie 2021, ÎPS Aurel Percă a fost de față la instituirea Consiliului pastoral în Parohia Bărăția din București.

Î

PS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, a prezidat, în biserica Sfânta Maria a Harurilor (Bărăția), Sfânta Liturghie solemnă în cadrul căreia a fost instituit Consiliul pastoral parohial. Membrii Consiliului au dovedit de-a lungul vremii ascultare, moravuri bune, prudență, loialitate, respect și seriozitate în viața parohiei și în misiunea Bisericii. După proclamarea Evangheliei, membrii Consiliului au rostit făgăduințele pe care și le-au luat înaintea lui Dumnezeu.

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Hram și inaugurare la Centrul „Gaudium et Spes” Două evenimente au marcat sfârșitul lunii decembrie la Centrul „Gaudium et Spes” de la Traian, având în centru familiile și copiii.

L

Două vizite pastorale PS Ioan Călin Bot, Episcop auxiliar de Lugoj, a efectuat două vizite pastorale, la Arad-Șega și Dumbrăvița.

D

in încredințarea Preasfințitului Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj, în a doua și a treia zi de Crăciun, Preasfinția Sa Ioan Călin Bot, Episcop auxiliar de Lugoj, s-a aflat în mijlocul comunităților din parohiile Arad-Șega (protopopiatul Arad) și Dumbrăvița (protopopiatul Timișoara). La invitația Părintelui paroh Remus Dobra și a consiliului parohial, în a treia zi de Crăciun, pe 27 decembrie, de sărbătoarea Sfântului arhidiacon Ștefan, Preasfințitul Ioan a vizitat parohia cu hramurile „Preasfânta Treime” și „Nașterea Maicii Domnului” din Dumbrăvița.

a Centrul „Gaudium et Spes” de la Traian au avut loc la sfârșitul lunii decembrie, anul trecut, două evenimente. Primul a constat în celebrarea, pe 26 decembrie, a primului hram al capelei Centrului „Gaudium et Spes”, capela fiind dedicată Sfintei Familii.

La predică familiile prezente au fost felicitate pentru că au răspuns chemării lui Dumnezeu la viața de familie. Părintele Eduard Patrașcu a amintit de „una din cele mai mari minuni ale creației, femeia pe care Dumnezeu a adus-o și a oferit-o bărbatului”. După Liturghie a avut loc un moment sărbătoresc, cu o cină special gândită și oferită familiilor

participante. La final fiecare din participanți a primit un suvenir din partea centrului, după care s-au întors acasă.

Pe 28 decembrie, în sărbătoarea Pruncilor Nevinovați, a fost inaugurată „Sala copiilor sub șapte ani”, special amenajată pentru copiii familiilor care vor participa la centru pentru diferite activități de formare.

Scoția

Bulgaria

Myanmar

susținereA drumului sinodal local

Înaltă distincție pentru nunțiu

Civili masacrați de Crăciun

Arhidieceza de Edinburgh din Scoția a lansat o serie de filmulețe publicate pe canalul YouTube al arhidiecezei pentru a susține drumul sinodal local. Cel dintâi filmuleț din această serie, „Synod Basics”, a apărut în septembrie pentru a explica ce este un sinod. Cel de-al doilea, apărut în luna decembrie, vrea să clarifice „în ce fel se organizează o întâlnire sinodală”. În aceste filmulețe apar doi referenți diecezani, Sr. Anna Maria McGuan și don John Deighan.

Pe 30 decembrie 2021, președintele bulgar Rumen Radev a oferit înalta distincție „Călărețul din Madara” nunțiului apostolic din Bulgaria și Republica Macedoniei de Nord, Mons. Anselmo Guido Pecorari, pentru contribuția sa pentru relațiile cu Sfântul Scaun și pentru slujirea sa la Sofia. La ceremonie au fost prezenți reprezentanți ai corpului diplomatic, președintele episcopilor bulgari, Mons. Christo Proykov, și mulți jurnaliști locali. Papa Francisc a vizitat Bulgaria în 2019.

În Myanmar au fost masacrați cel puțin 35 de civili nevinovați în satul Mo So, Hpruso, statul Kayah (Kareni). Trupurile lor mutilate au fost găsite în ziua de Crăciun.

Cardinalul Charles Bo, Arhiepiscop de Yangon și președinte al Conferinței episcopilor birmani, a calificat această acțiune drept o atrocitate oribilă pe care a condamnat-o total, din toată inima. Națiunile Unite s-au pronunțat împotriva acestei acțiuni. Printre victime ar fi și cel puțin un copil.

IANUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

13

Biserică și societate Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor

Urmând „Steaua de la răsărit” care face „ca toți să fie una”

C

onsiliul Bisericilor din Orientul Mijlociu a ales și a elaborat tema Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor din perioada 18-25 ianuarie 2022, având ca titlu: „Am văzut steaua la răsărit și am venit să ne închinăm Lui” (Mt 2, 2).

Consiliul Bisericilor din Orientul Mijlociu este o comunitate de biserici unite în credința în Domnul Isus Cristos, Dumnezeu și Răscumpărător, potrivit Sfintelor Scripturi și tradiției Bisericii. Fondat în 1974, acest consiliu a succedat Consiliului Bisericilor din Orientul Apropiat (fondat în 1962). Consiliul este un organism ecumenic regional care adună Bisericile cu scopul de a oferi o mărturie creștină comună în regiunea în care Isus s-a născut, a trăit, a murit, a fost îngropat și a înviat din morți. Din punct de vedere 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2022

geografic, activitatea consiliului se întinde la est până la Iran și Golful Persic, și la vest până la Mediterana și Egipt. La origine era format din trei familii de Biserici: protestanți, ortodocși orientali și ortodocși. În 1990, familia Bisericilor catolice s-a adăugat Consiliului.

Redăm în continuare mesajul ÎPS Aurel Percă cu ocazia Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creștinilor, ce se va desfășura între 18 și 25 ianuarie.

Dragi frați și surori în Cristos, Înainte de a părăsi această lume, Isus s-a rugat Tatălui „ca toți să fie una, precum Tu, Părinte, ești în Mine și Eu în Tine” (Ioan 17,21).

Nimănui nu-i scapă semnificația eclezială profundă a acestei rugăciuni insistente a lui Isus la Cina cea de taină, în acea atmosferă intensă

de comuniune, în care a rânduit sacramentum amoris, sacramentul iubirii, care constituie testamentul său cel mai de preț.

Suntem invitați și anul acesta să răspundem dorinței exprimate de Cristos și, sub semnul iubirii, ne vom aduna în timpul Octavei Mondiale de Rugăciuni pentru Unitatea Creștinilor pentru a ne ruga, pentru ca rugăciunea lui Isus „ca toți să fie una” să devină realitate.

Pentru rugăciunile și celebrările ecumenice din acest an ne vom folosi de materialul pregătit de Consiliul Bisericilor din Orientul Mijlociu. Alegerea pasajelor biblice și a textelor liturgice se inspiră din vizita Magilor la Regele Nou-născut la Betleem: „Am văzut steaua la răsărit și am venit să ne închinăm Lui” (Matei 2, 2). Reflecțiile liturgice propuse pentru celebrările ecumenice gravitează în jurul unui concept-cheie, acela că toți creștinii sunt chemați să fie un semn al lumii lui Dumnezeu în unitate: „Uniți de diferite culturi, grupuri etnice și limbi, creștinii împărtășesc o căutare comună a lui Cristos și o dorință comună de a-L adora”.

Centrul reflecției membrilor Consiliului este steaua Magilor, care reprezintă o imagine despre cum creștinii trebuie să se unească între ei, împreună, în timp ce se apropie de Cristos. Dar și creștinii sunt chemați să fie „stele”, adică puncte de referință pe drumul refacerii unității. Citim în textul elaborat: „Magii sunt un simbol al diversității popoarelor cunoscute în acea vreme și un semn al universalității chemării divine care apare în Steaua strălucitoare din Orient. În afară de aceasta, în Magii care îl caută cu neliniște pe Regele abia născut vedem dorința arzătoare a întregii omeniri care aspiră

Biserică și societate

la adevăr, la bunătate, la frumusețe (…) Magii ne descoperă unitatea tuturor națiunilor voită de Dumnezeu.

Călătoresc din țări îndepărtate și reprezintă diferite culturi, totuși sunt împinși de aceeași dorință de a-l vedea și de a-l cunoaște pe Regele nounăscut, și se reunesc în micuța grotă a Betleemului în simplul act de a aduce omagiu și de a oferi daruri.”

Creștinii din Orientul Mijlociu au găsit în „stea” o imagine a vocației creștine. Steaua a fost semnul care i-a călăuzit pe Magi din locuri îndepărtate și culturi diferite către Pruncul Isus și reprezintă o imagine a modului în care creștinii se unesc în comuniune unii cu alții pe măsură ce se apropie de Cristos. Creștinii înșiși trebuie să fie un simbol ca steaua, care conduce toate popoarele spre Cristos. Ei trebuie să fie mijlocul prin care Dumnezeu conduce toate popoarele la unitate. Când creștinii sunt în prezența Domnului și se roagă împreună, ei sunt ca Magii care au îngenuncheat, i-au adus un omagiu și și-au deschis comorile. În rugăciune comună, și noi ne deschidem comorile, schimbăm daruri și devenim un semn al unității pe care Dumnezeu o dorește pentru toată creația sa.

Deși drumul spre unitate este presărat încă de multe dificultăți, fie de ordin teologic sau de ordin psihologic, noi, creștinii, trebuie să continuăm cu încredere drumul nostru, privind la „Steaua” care ne adună în jurul ei, adică în jurul lui Cristos, și care ne cheamă „să fim una”. Și noi, ca și Magii, simțim o sete urgentă de Dumnezeu și fiecăruia dintre noi ni se arată „steaua lui” mai ales în timpul acestei săptămâni de rugăciune. De aceea pornim la o nouă „călătorie făcută împreună” pentru ca toți să ajungem „să fim una” așteptând momentul

Program

Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor Programul celebrărilor în București 18-25 ianuarie 2022 Marți – 18.01.2022, orele 17:00 Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Iosif” Str. G-ral Berthelot, nr. 17.

Cuvântul de învăţătură este ţinut de către Biserica Ortodoxă Română Miercuri – 19.01.2022, orele 17:00 Biserica Reformată Calvineum Str. Luterană, nr. 13 bis.

Cuvântul de învăţătură este ţinut de către Biserica Evanghelică Luterană de limbă maghiară

Sâmbătă – 22.01.2022, orele 17:00 Catedrala Episcopală GrecoCatolică „Sf. Vasile cel Mare” Str. Polonă, nr. 50.

Cuvântul de învăţătură este ţinut de către Biserica Armeană Duminică – 23.01.2022 Rugăciuni în toate Bisericile

Joi – 20.01.2022, orele 17:00 Catedrala Episcopală Armeană Str. Carol I, nr. 43.

Cuvântul de învăţătură este ţinut de către Biserica Evanghelică Lutherană C.A.

Luni – 24.01.2022, orele 17:00 Biserica Evanghelică Luterană de limba maghiară Str. Badea Cârțan, nr. 10.

Cuvântul de învăţătură este ţinut de către Biserica Reformată Calvineum

Vineri – 21.01.2022, orele 17:00 Biserica Evanghelică Lutherană Germană C.A. Str. Luterană, nr. 2.

Cuvântul de învăţătură este ţinut de către Biserica Greco-Catolică

Marți – 25.01.2022, orele 17:00 Biserica Ortodoxă „Mănăstirea Cașin” Str. Alexandru Constantinescu.

Cuvântul de învăţătură este ţinut de către Biserica Romano-Catolică

în care, cu toți ucenicii lui Cristos, fără excepție, vom putea cânta împreună: „Iată cât e de bine și de plăcut să locuiască frații laolaltă” (Ps 133/132,1).

Suntem recunoscători pentru efortul depus de Consiliul Bisericilor din Orientul Mijlociu, care a redactat materialul din broșura pe care o avem în mâinile noastre, în ciuda provocărilor teribile

înfruntate de poporul libanez în anul 2020, anul redactării textelor.

Cu binecuvântarea noastră arhierească pentru toți creștinii de bunăvoință care se vor uni în rugăciune în această Săptămână, pentru ca „toți să fie una”! † Aurel Percă Arhiepiscop Mitropolit de București IANUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

15

Biserică și societate doctrină socială

A

ceastă zi de la Assisi ne-a ajutat să devenim mai conștienți de datoriile noastre religioase. Ea a arătat de asemenea lumii, care ne-a privit prin mass-media, o conștiință mai mare a responsabilității fiecărei religii în ceea ce privește problemele războiului și ale păcii.

Assisi, 1986

Assisi 1986 un pas mic pentru om un pas mare pentru pace Text: Pr. Daniel Gheorghiță Benchea

S

fântul Papă Ioan Paul al IIlea a lansat o invitație unică în istorie ce va avea un răsunet mondial: el a invitat toți responsabilii diferitelor Biserici creștine și ai principalelor religii ale lumii la o rugăciune comună pentru pace. Sfântul Papă a dorit să dea un sens spiritual inițiativei Organizației Națiunilor Unite, care a desemnat anul 1986 drept Anul Mondial pentru Pace, cu ocazia împlinirii a 40 ani de la fondarea sa.

Celebrarea Zilei Mondiale de Rugăciune pentru Pace a avut loc la 27 octombrie 1986. Cu ocazia audienței generale ce a avut loc înaintea celebrării, Ioan Paul al II-lea a explicat semnificația și importanța acestei zile: Ceea ce se va realiza la Assisi nu va fi desigur un sincretism religios, ci 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2022

o atitudine sinceră de rugăciune către Dumnezeu, în respect reciproc. Și de aceea pentru întâlnirea de la Assisi a fost aleasă ca moto expresia „a fi împreună pentru rugăciune”. Nu pentru a face o rugăciune comună, ci pentru a fi prezenți atunci când ceilalți se roagă; astfel se manifestă respectul nostru pentru rugăciunea celuilalt și pentru atitudinea celorlalți în fața divinității; în același timp le oferim mărturia noastră umilă și sinceră despre credința noastră în Cristos, Domnul Universului (Consiliul Pontifical pentru Dreptate și Pace, Roma 1987, 24).

Noutatea adusă de această întâlnire de la Assisi este că nu s-a dorit a fi un congres al religiilor, nici o întrunire a religiilor pentru pace, ci o zi de rugăciune în care membrii diferitelor religii să se roage conform tradiției proprii pentru pace.

Astfel, în după-amiaza acelei zile, în piața alăturată Bazilicii inferioare a Sfântului Francisc, reprezentanții diferitelor religii se apropiau pe rând de un podium pe care se rugau, în timp ce ceilalți, dispuși în semicerc, asistau în tăcere. Aceste momente de rugăciune au fost urmate de un discurs concluziv din partea papei, adresat tuturor participanților: „Această zi de la Assisi ne-a ajutat să devenim mai conștienți de datoriile noastre religioase. Ea a arătat de asemenea lumii, care ne-a privit prin mass-media, o conștiință mai mare a responsabilității fiecărei religii în ceea ce privește problemele războiului și ale păcii” (Ioan Paul al II-lea, Le monde ne peut pas se passer de la prière, DC 21 (1986) 1081).

Această nouă experiență de rugăciune a suscitat interes, de la punerea unor întrebări privitoare la pacea între oameni de diferite religii, până la determinarea multor persoane de a repeta acest eveniment. Astfel, în multe țări, ca Italia, Germania, Belgia, India, Pakistan, Filipine, Israel, Canada, au fost organizate, începând cu anul 1987, celebrări interreligioase pentru pace, inspirate din experiența de la Assisi.

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

Iubește-te și pe tine!

D

ragi tineri, am început un nou an calendaristic; de aceea, doresc să vă urez cu drag: un an nou binecuvântat! Sper că începeți cu gânduri optimiste și animate de speranță acest nou an. Poate ați reușit să faceți și o retrospectivă a anului care a trecut. Dacă da, sper că ați ieșit pe plus în privința lucrurilor frumoase care vi s-au întâmplat. Dacă nu, nu ezitați să priviți în urmă, aveți ocazia să constatați cât de binecuvântați ați fost de către Dumnezeu prin lucrurile reușite, sau chiar provocatoare, care vi s-au întâmplat.

Bineînțeles, este inevitabil ca, făcând această retrospectivă, să observați și lucruri nereușite: planuri nefinalizate, dorințe neîmplinite, acțiuni finalizate cu eșec sau chiar greșeli personale mai mici sau mai mari. Știți ce trebuie făcut în această privință? Să vă iertați pentru ceea ce nu ați reușit și să începeți din nou.

Oricât de greu ne simțim pe moment, reușim să iertăm pe cel care ne greșește. Uneori o facem din proprie inițiativă, alteori suntem nevoiți

să trecem cu vederea. Poate că ar trebui să exersăm mai mult iertarea de sine. Suntem slabi din cauza concupiscenței, uneori greșim cu voie, alteori fără voie. Indiferent cum se întâmplă, din fericire, avem la dispoziție o alegere, aceea de a ne ierta pe noi înșine. Efectul este atât de binefăcător! Poate obișnuim să oferim altora noi șanse. De ce să nu ne oferim și nouă înșine o șansă nouă?

Cine ne-ar împiedica? Și apoi, la ce s-ar putea referi iubirea de sine despre care vorbește Isus, dacă nu și la a te ierta pe tine însuți (cf. Mt 22,39). Și apoi, de câte ori să te ierți? „De 70 de ori câte 7” (Mt 18,22), de fiecare dată! Atenție totuși să nu ajungeți în extrema laxismului. Fiecare iertare personală să fie o altă ocazie din care să învățați, încercând să nu cădeți din nou în aceeași greșeală.

Probabil greșeli se vor mai face în noul an, dar reamintiți-vă de fiecare dată de această modalitate de a vă corecta. Veți merge mai ușor mai departe.

Pr. Marian Blaj, Oficiul pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex Pentru a-l adora pe Domnul trebuie să ridicăm ochii: să nu ne lăsăm închiși de fantasme interioare care sting speranța. Domnul cunoaște situațiile noastre dificile, ascultă invocațiile noastre și nu este indiferent la lacrimile pe care le vărsăm. (Papa Francisc)

TINERII ÎNTREABĂ

De ce unii creştini sunt atât de posomorâţi?

E

xistă mai multe motive: unii au mai multe griji, alţii sunt obosiţi sau bolnavi. Nu trebuie să generalizăm, însă uneori depinde şi de personalitate.

Dacă este o caracteristică a unei persoane, atunci poate să ne îngrijoreze şi ar fi bine să ştim de ce este aşa. Când ştim motivul, ne este mai uşor să o acceptăm. Uneori poate fi de scurtă durată, alteori poate oamenii se simt într-adevăr foarte singuri şi trişti, de aceea este indicat să-i observăm pe cei din jurul nostru pentru a le oferi prezenţa noastră. Isus ne învaţă să fim fii ai învierii, adică să învăţăm să trăim cu speranţă în ciuda dificultăţilor de zi cu zi. Putem fi loviţi, dar nu doborâţi. Isus a murit pe cruce, dar nu a rămas acolo pentru totdeauna, ci a înviat. Dacă în fiecare zi trăim o moarte, să ştim să trăim şi o înviere. Şi asta învăţăm cu toţii zilnic: să ne ridicăm.

Să cerem în acest nou an harul să fim martori ai învierii şi cu zâmbetul pe buze, în ciuda dificultăţilor şi durerilor, pentru că Isus a trecut înaintea noastră prin ele spre a ne da speranţa şi bucuria ridicării în fiecare zi.

Sr. Gabriela Lungu FCJ

IANUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

17

SUFLET TÂNĂR Christus vivit

Duhul dă viaţă

Î

n acest număr, încheiem capitolul al patrulea din exortația Christus vivit (art. 130-133). În contextul Sinodului, în care trăim, următoarele paragrafe fac referire la artizanul principal, care poate face diferența și în viața ta.

Iată ce poate face el pentru tine: „În aceste trei adevăruri – Dumnezeu te iubeşte, Cristos este mântuitorul tău, el trăieşte – apare Dumnezeu Tatăl şi apare Isus. Unde sunt Tatăl şi Isus, este şi Duhul Sfânt. El este cel care pregăteşte şi deschide inimile ca să primească această veste, el este cel care menţine vie această experienţă de mântuire, el este cel care te va ajuta să creşti în această bucurie, dacă-l laşi să acţioneze. Duhul Sfânt umple inima lui Cristos înviat şi de acolo se revarsă în viaţa ta ca un izvor. Şi când îl primeşti, Duhul Sfânt te face

18

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2022

să intri tot mai mult în inima lui Cristos, pentru ca tu să fii tot mai plin de iubirea sa, de lumina şi de forţa sa.

Invocă-l în fiecare zi pe Duhul Sfânt pentru ca să reînnoiască în tine constant experienţa marii veşti.

De ce nu? Nu pierzi nimic şi el poate să schimbe viaţa ta, poate s-o lumineze şi să-i dea o direcţie mai bună. Nu te mutilează, nu-ţi ia nimic, dimpotrivă, te ajută să găseşti ceea ce ai nevoie în modul cel mai bun. Ai nevoie de iubire? N-o vei găsi în desfrânare, folosindu-i pe alţii, posedându-i sau dominându-i.

O vei găsi într-un mod care te va face într-adevăr fericit. Cauţi intensitate? Nu o vei trăi acumulând obiecte, cheltuind bani, alergând cu disperare după lucrurile din această lume. Va veni într-o manieră mult mai frumoasă şi satisfăcătoare dacă te vei lăsa condus de Duhul Sfânt.

Cauţi pasiune? Aşa cum spune o poezie frumoasă: îndrăgosteştete! (sau lasă-te îndrăgostit), pentru că «nimic nu poate să fie mai important decât să-l întâlneşti pe Dumnezeu. Adică îndrăgostirea de el într-o manieră definitivă şi absolută. De ceea ce te îndrăgosteşti tu capturează imaginaţia ta şi ajunge să-şi lase urma peste toate celelalte. Va fi ceea ce decide ce anume te face să te ridici din pat dimineaţa, ce anume vei face la apusurile tale, cum vei petrece sfârşiturile tale de săptămână, ceea ce citeşti, ceea ce ştii, ceea ce-ţi frânge inima şi ceea ce te copleşeşte de bucurie şi recunoştinţă. Îndrăgosteşte-te! Rămâi în iubire! Totul va fi diferit». Această iubire a lui Dumnezeu, care ia cu pasiune toată viaţa, este posibilă graţie Duhului Sfânt, pentru că «iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat» (Rom 5,5).

El este izvorul celei mai bune tinereţi. Pentru că acela care se încrede în Domnul «este ca pomul plantat lângă apă, care-şi întinde rădăcinile pe mal; nu se teme când vine arşiţa, frunzele lui sunt verzi» (Ier 17,8). În timp ce «tinerii obosesc» (Is 40,30), cei care-şi pun încrederea lor în Domnul «îşi întăresc puterea, se înalţă ca pe aripi de vultur, aleargă, dar nu ostenesc, umblă, dar nu obosesc» (Is 40,31).”

SUFLET TÂNĂR

O imagine, un gând

„N

ew year, New me!” („Un nou an, un nou eu!”) este mesajul pe care îl transmitem sau pe care îl vedem de atâtea ori pe feed-urile din Facebook sau Instagram atunci când trecem într-un nou an. Ne dorim să realizăm noi legături cu oamenii din jur, iar unele prietenii, din păcate,

se încheie. Cel mai important este să menținem una dintre cele mai de preț prietenii, cu acel prieten care ne este întotdeauna alături la bine și la greu – prietenia cu Isus!

Indiferent de „noul tu”, nu uita că în noua persoană, care decizi să fii, trebuie să existe dorința de a-l avea în suflet pe Isus.(Andreea Lazăr)

CURIOZITĂȚI

despre sfinți/ fericiți adolescenți/ tineri

Fericita Laura Vicuña (22 ianuarie)

Știai că:

Reflexie

Argument împotriva pragmatismului

D

e ce te interesează atât teoria?

Cel mai bine ar fi dacă te-ai concentra pe lucrurile prezente, concrete. E ușor să vorbești din cărți, e greu să spui ce simți. Mai lasă teoria, mai multă practică, oamenii trăiesc, nu vorbesc despre viață.

Ați auzit până acum și voi argumentul ăsta, nu? Un argument pentru un pragmatism absolut, care nu permite alternative sau dizidență modelului oficial. Până la un punct, prezintă multe avantaje. Faptele bune sau rele sunt concrete, viața e o înșiruire de chestii personale. Dar, dus până la capăt, argumentul devine unul în cel mai bun caz hazardat, în cel mai rău caz toxic.

Viața este o mișcare prin timp, care unește două puncte cunoscute, doar unul dintre ele fiind cunoscut mai bine. Or, când vorbim despre

această călătorie, o întrebare bună e: cum vrei să te prezinți la destinație?

Dacă admitem că există un mod preferabil de a termina acest voiaj, atunci crearea unui drum care să ne apropie cât mai mult de acest ideal este modul sensibil de a acționa.

Pentru că acțiunile noastre nu au toate consecințele previzibile, a căuta modul care ne maximizează șansele pentru a ne atinge țelul este singura posibilitate. Iar pentru a face asta, avem nevoie să știm că ne îndreptăm într-o direcție, că înțelegem rezonabil teoria, mai degrabă decât să ne învârtim pe loc, să fim pragmatici în mod absolut.

Pare ironic? Argumentul din primul paragraf se dovedește a fi unul lipsit de pragmatism, greu de aplicat în viața reală, autocontradictoriu.

Rafael Ropotă

• Laura s-a născut la Santiago de Chile, în anul 1891, într-o familie persecutată politic?

• Moartea tatălui a forţat-o pe mama Laurei să ceară ajutorul unui om bogat, Manuel Mora, un om lipsit de credinţă. Părea singura cale pentru salvarea şi educarea copiilor, însă a fost un compromis distrugător pentru sufletul mamei, care a fost tratată ca o amantă şi o slugă?

• Laura a crescut în colegiul salezienilor?

• Pe când avea doar zece ani, a făcut următoarele promisiuni: „Dumnezeul meu, vreau să te iubesc şi să te slujesc toată viaţa”?

• La 22 ianuarie 1904, Laura, sărutând crucifixul, moare. Şi în timp ce toţi spuneau: „A murit sfânta mică... fecioară şi martiră”, mama ei spunea printre lacrimi: „Da, fecioară. Şi martiră pentru mine”?

IANUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

19

SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

Să mergem împreună spre Crăciun!

C

reflecții despre Advent, susținută de Pr. Marian Blaj, Sfânta Liturghie, momente interactive de joc și comuniune între toți cei prezenți, precum și o agapă frățească. În Postul Mare, Centrul diecezan intenționează să ajungă și în decanatele de Brăila, Craiova și Constanța, pentru a-i întâlni pe tinerii și lucrătorii pastorali care îi însoțesc, cu scopul de a construi noi momente de comuniune și voie bună.

CDPT

Cluj-Napoca, România

Cipru, Grecia

o Inițiativă caritabilă

Mesajul Papei Francisc către tineri

O echipă de voluntari și tineri din Cluj-Napoca au recondiționat sute de articole de îmbrăcăminte și le-au pus spre vânzare. Din banii strânși vor fi cumpărate rechizite, dulciuri și jucării, spre a fi dăruite copiilor din centrele de plasament și celor din comunități defavorizate.

Proiectul încearcă să atragă atenția asupra poluării din industria vestimentară și să încurajeze oamenii să poarte ceea ce au deja în garderobă, tinerii reușind să facă și fapte bune în preajma Crăciunului.

Între 2 și 6 decembrie, Papa Francisc a fost într-o călătorie apostolică în Cipru și în Grecia. El a susținut un discurs adresat tinerilor și copiilor ce au venit să îl vadă, în care a menționat câteva aspecte legate de dependența de telefoane și de rețelele de socializare, ce reprezintă o adevărată problemă în viața acestora. Mai mult decât atât, Papa Francisc le-a explicat tinerilor că valoarea lor nu are nicio legătură cu bunurile pe care le dețin, ci cu autenticitatea lor.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2022

IANUARIE În luna ianuarie, Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului – București se află în vacanța de iarnă. Activitatea se va relua în luna februarie.

u această dorință, membrii Centrului Diecezan pentru Pastorația Tineretului – București au călătorit sâmbătă, 11 decembrie pentru a-i întâlni pe adolescenții și tinerii din parohiile decanatului de Ploiești.

Promotorii inițiativei au dorit astfel să dea curs invitației Bisericii universale, animată de lucrările Sinodului Episcopilor, în desfășurare, de a construi comuniunea, mergând împreună spre sărbătoarea Crăciunului, chiar și pentru câteva ore.

Reușita inițiativei aparține și preoților și tinerilor din Parohia Cristos, Regele Universului, gazda locală a evenimentului, care s-au ocupat de detaliile organizatorice din teritoriu.

Printre momentele prevăzute în program s-au aflat: prezentarea unei

20

Activitatea CDPT

Proiectul „Fii speranță pentru aproapele” continuă!

Detalii pe site (www.cdpt.ro), rubrica Voluntariat.

Suflet tânăr

Colectiv de redacție Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Flavia Dobre Alexandra Iacoban Sr. Paula Iosif Deea Lazăr Sr. Gabriela Lungu, FCJ Georgiana Nechita Emanuel Ropotă Foto: cdpt.ro

UNIVERSUL FAMILIEI

POVESTIRI BIBLICE

Mana și prepelițele (Ex 16,1-36)

T

oată adunarea fiilor lui Israel a murmurat împotriva lui Moise şi a lui Aaron în pustiu.

Fiii lui Israel le-au zis: „De-am fi murit de mâna Domnului în ţara Egiptului când şedeam lângă oalele cu carne, când mâncam pâine pe săturate! Dar voi ne-aţi scos în pustiul acesta ca să moară de foame toată această adunare.”

Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, eu voi face să plouă pentru voi pâine din ceruri! Poporul să iasă şi să adune în fiecare zi porţia pentru o zi; ca să-l pun la încercare, dacă umblă sau nu după legea mea! În ziua a şasea va fi de două ori mai mult decât ce vor aduna pentru fiecare zi.”

Moise a mai zis: „Domnul vă va da în seara [aceasta] carne să mâncaţi şi dimineaţă pâine să vă săturaţi, pentru că Domnul a auzit murmurările voastre cu care murmuraţi împotriva lui.”

Seara au urcat prepeliţe şi au acoperit tabăra, iar dimineaţă era un strat de rouă în jurul taberei. Stratul de rouă s-a ridicat şi, iată, pe suprafaţa pustiului era ceva mărunt, ca o crustă, ceva mărunt ca bruma pe pământ. Fiii lui Israel au văzut şi au zis unul către altul: „Ce este aceasta?”, căci nu ştiau ce era. Moise le-a zis: ,,Aceasta este pâinea pe care v-o dă Domnul ca s-o mâncaţi.

Acesta este cuvântul pe care l-a poruncit Domnul: «Fiecare

Aceasta este pâinea pe care v-o dă Domnul ca s-o mâncaţi.

(Ex 16,15) din voi să adune cât îi trebuie să mănânce, un omer pentru fiecare!»”

Fiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până au intrat în ţara locuită; au mâncat mană până când au ajuns la marginea ţării Canaan. Omerul este a zecea parte dintr-o efă.

De colorat:

Le-ai dat pâine din cer când le-a fost foame şi ai scos apă din stâncă atunci când le era sete.

(Neh 9,15)

IANUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

21

UNIVERSUL FAMILIEI SOCIETATE

Grija faţă de „cei răniţi” Papa vorbeşte despre gradualitatea necesară în pastorație, despre importanța discernământului, despre norme și despre circumstanțele atenuante în care se găsesc persoanele rănite, cu scopul de a le conduce cu iubire la adevărul revelat.

Text: Pr. Fabian Măriuţ

Î

n capitolul al VIII-lea din Amoris laetitia intitulat „Însoțirea, discernerea și integrarea fragilității”, Papa Francisc face apel la logica milostivirii pastorale şi la discernământul pastoral faţă de acele situaţii care nu corespund planului lui Dumnezeu cu privire la căsătorie şi familie.

Cele trei verbe – a însoți, a discerne și a integra – descriu acţiunea pe care Biserica o desfăşoară prin păstori şi organisme proprii faţă de persoanele rănite de plaga divorţului, față de cele rămase în păguboasa nehotărâre de a celebra taina cununiei, în concubinaj, ori de cele care pretind a fi familie fără a îndeplini criteriul fundamental oferit de Cartea Genezei: „bărbatul va lăsa pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu

femeia sa şi nu vor mai fi doi, ci un singur trup” (Gen 2,24).

Discernământul aduce cu sine atenţie şi grija „de a evita deciziile care nu țin cont de complexitatea diverselor situații” şi de a cântări „modul în care persoanele (rănite) trăiesc și suferă pentru condiția lor” (AL 296). Integrarea are în vedere comuniunea eclezială. Inclusiv persoanele rănite pot găsi o cale de a lua parte la viaţa Bisericii (a parohiei), după cum sunt obiectul milostivirii „nemeritate, necondiționate și gratuite” (AL 297).

Sfântul Părinte afirmă: „Înţelegerea situaţiilor excepţionale nu înseamnă nicidecum umbrirea idealului deplin şi nici minimalizarea exigenţelor pe care Isus ni le propune. Efortul de a consolida căsătoriile, de a preveni rupturile, este

În afară de împărtăşirea sacramentală există multe alte moduri de a intra în comuniune cu Dumnezeu, comuniune care se celebrează mereu în credinţă, în speranţă şi în caritate.

22

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2022

mai important decât o pastorație a eşecurilor” (AL 307). Însă cultivarea idealului nu înseamnă abandonarea persoanelor rănite. Papa îndeamnă: „Îi invit pe credincioșii care trăiesc situații complicate să apeleze cu încredere la păstori ori la acei laici devotaţi Domnului. Chiar dacă nu vor primi de la ei mereu confirmarea ideilor și a dorințelor lor, vor primi în mod sigur o lumină care să-i ajute să înțeleagă mai bine cum să urmeze un parcurs de creştere personală.” În final, o precizare extrem de importantă: parcursul nu duce neapărat la primirea Sfintei Împărtăşanii. Dumnezeu dăruieşte mântuirea în diferite moduri, chiar şi celor ce trăiesc în situaţii contradictorii. Îngrijirea pastorală trebuie să se întemeieze în adevăr şi iubire.

SPIRITUALITATE DIN CATEHEZELE PAPEI

Să ne lăsăm uimiți de surprizele lui Dumnezeu În cadrul catehezei din 16 octombrie 2019, Papa Francisc a vorbit despre Petru, protagonistul din Faptele Apostolilor, și despre Evanghelia care ajunge la păgâni, reprezentanți de Corneliu și de familia acestuia.

Să cerem astăzi harul de a ne lăsa uimiți de surprizele lui Dumnezeu, de a nu împiedica creativitatea sa.

Text: Iulia Cojocariu

L

a începutul catehezei, Suveranul Pontif a precizat: „Călătoria Evangheliei în lume este însoțită de cea mai mare creativitate a lui Dumnezeu, care se manifestă în mod surprinzător.”

Această creativitate este reprezentată de deschiderea către universalitatea mântuirii pe care Dumnezeu o vrea pentru toți copiii săi.

Oprindu-se asupra figurii lui Petru, s-a referit la evenimentul „care marchează o întorsătură decisivă” în viața lui Petru, și anume viziunea pe care acesta o are „pe când se afla în rugăciune”, viziune care determină „în el o schimbare de mentalitate”. În viziunea sa, Petru vede „o pânză mare care coboară din cer, conținând diverse animale: patrupede, reptile și păsări, și aude un glas care îl invită să se hrănească din aceste cărnuri. Ca bun evreu, reacționează susținând că niciodată nu a mâncat ceva necurat, așa cum cere Legea Domnului (cf. Lev 11). Vocea răspunde cu tărie: «Ceea ce Dumnezeu a curățat, tu să nu numești impur» (Fap 10,15)”.

Sfântul Părinte a explicat că „prin acest fapt, Domnul vrea ca Petru să nu mai aprecieze evenimentele și persoanele potrivit cu categoriile de pur și impur, ci să învețe să

treacă dincolo de acestea, pentru a privi persoana și intențiile inimii. Într-adevăr, ceea ce îl face pe om impur nu vine din exterior, ci numai din interior, din inimă (cf. Mt 7,21)”. În continuare, a afirmat că „Dumnezeu îl trimite pe Petru la un străin necircumcis, Corneliu, care face pomană pentru popor și se roagă lui Dumnezeu (cf. Fap 10,12). În această casă de păgâni, Petru predică despre Cristos răstignit și înviat și despre iertarea păcatelor oricui crede în El. Și pe când Petru vorbește, Duhul Sfânt coboară asupra lui Corneliu și a familiei sale. Iar Petru îi botează în numele lui Isus Cristos (cf. Fap 10,48)”.

Papa Francisc numește acest eveniment drept „fapt extraordinar” pentru că „este pentru prima dată când ceva de acest fel se produce” și vorbește mai departe despre efectul pe care îl produce asupra fraților de la Ierusalim, care sunt „scandalizați de comportamentul lui Petru și îi fac reproșuri aspre (cf. Fap 11,1-3)”. Însă „Petru este mai liber de sine însuși și mai mult în comuniune cu Dumnezeu și cu ceilalți”. În final, Sfântul Părinte a adresat câteva întrebări: „Și noi, cum ne comportăm cu frații noștri, mai ales cu cei care nu sunt creștini?

Suntem un obstacol în întâlnirea cu Dumnezeu? Împiedicăm întâlnirea lor cu Tatăl sau o facilităm?”

De asemenea, a mai spus: „Să cerem astăzi harul de a ne lăsa uimiți de surprizele lui Dumnezeu, de a nu împiedica creativitatea sa, ci să recunoaștem și să favorizăm căile mereu noi prin intermediul cărora Cel Înviat răspândește Duhul său în lume și atrage inimile, făcându-se cunoscut ca «Domn al tuturor» (Fap 10,36).”

IANUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

23

SPIRITUALITATE SFÂNTA SCRIPTURĂ – PSALMII

Viața fraților... un parfum pentru lume

Iată cât de bine și cât de plăcut este/ ca frații să locuiască împreună!/ Este ca untdelemnul de preț pe cap,/ care coboară pe barbă,/ pe barba lui Aron,/ care se prelinge/ pe marginea veșmintelor sale./ Este ca roua de pe Hermon;/ pentru că acolo Domnul a orânduit/ binecuvântarea, viața pentru totdeauna.

(Ps 133,1-3)

Text: Pr. Tarciziu Șerban

M

esajul sărbătorilor care tocmai s-au încheiat a fost acela de înnoire... a modului nostru de a gândi și de a ne comporta. Într-adevăr, venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu a fost ca strălucirea unei lumini în plină noapte, întrucât tot ce avea să învețe prin pildele și prin gesturile sale semnificative ne-a sugerat că, luând trup omenesc, El a devenit „unul dintre noi”, s-a făcut frate cu noi. Mai mult, atunci când, la vestirea îngerului, păstorii au pornit spre staulul în care s-a născut Isus, oameni din toate colțurile lumii și din toate timpurile au pornit ca într-o procesiune spre ieslea Betleemului pentru a-l contempla pe Cel care este Mântuitorul și Domnul tuturor.

Or, toți cei care se bucură de această 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2022

întâlnire cu Cel care s-a făcut Fratele tuturor nu pot să nu se simtă frați între ei, nu pot să nu se privească și să-și vorbească în mod prietenos, nu pot să nu-și dorească să trăiască în pace și în armonie, nu pot să nu se simtă solidari în încercările vieții. Cu alte cuvinte, nu pot să nu-și dorească să instaureze în lume un spirit de familie care să dea mărturie despre iubirea pe care Dumnezeu a revărsat-o în inimile lor și care îi animă zi de zi.

Cândva, autorul Psalmului 133 a trăit o astfel de experiență pe care mai apoi a transpus-o într-un poem foarte scurt, dar deosebit de elocvent. El spunea: Iată cât de bine și cât de plăcut este ca frații să locuiască împreună! Este ca untdelemnul de preț pe cap, care coboară pe barbă, pe barba lui Aron, care se prelinge pe marginea

veșmintelor sale. Este ca roua de pe Hermon, care coboară pe Munții Sionului; pentru că acolo Domnul a orânduit binecuvântarea, viața pentru totdeauna.

E drept că referințele sale metaforice nu ne sunt foarte familiare nouă, celor care trăim în altă cultură și la mii de ani distanță. Dar ceea ce se impune cu putere în cuvintele sale este mirosul untdelemnului parfumat de mare preț folosit doar la consacrarea marelui preot și răcoarea pe care o oferă roua munților Hermon și Sion în diminețile deja toride. Ele sunt menite să exprime cel mai bine cum ar trebui să fie atmosfera între frații de sânge, între frații de aceeași credință, între frații care aparțin aceleiași familii umane. Or, viața trăită în fraternitate are drept rod binecuvântarea.

SPIRITUALITATE Minuni şi sfinţi

Sfântul Carol al Sfântului Andrei

BIOGRAFIE

a vindecat inexplicabil un bolnav

A Carol al Sfântului Andrei Canonizare: 03.06.2007 Beatificare: 16.10.1988 Venerabil: 30.11.1949 Procesul: 13.11.1935 Moartea: 05.01.1893 Nașterea: 11.12.1821

dolf Dormans din Munstergeleen, locul natal al lui Carol, era internat în comă pentru o „apendicită perforată, gangrenoasă, cu peritonită generalizată care a compromis multe organe”. Practic, medicii făcuseră tot ce putuseră, dar erau extrem de rezervați cu privire la vindecare.

Familia lui se ruga Fericitului Carol de la Mount Argus. Trecuseră deja 10 ani de când Papa Ioan Paul al II-lea îl beatificase pe concitadinul lor, călugăr care muncise și fusese înmormântat în Irlanda. Faima minunilor mijlocite de acesta ajunsese și în locurile de unde plecase în misiune. Deci speranța și credința familiei lui Adolf erau foarte mari.

Vindecarea „inexplicabilă științific” a uimit pe medici și a bucurat pe cei dragi ai domnului Dormans.

Documentele trimise la Congregația pentru Cauzele Sfinților de la Vatican au fost clare și comisia medicală a fost unanimă în a recunoaște că nu se poate explica însănătoșirea bolnavului.

Apoi, Comisia teologică din aceeași congregație vaticană a constatat că vindecarea a survenit ca urmare a mijlocirii Fericitului pasionist Carol al Sfântului Andrei. Propunerea pentru canonizare a fost înaintată Sfântului Părinte și astfel Papa emerit Benedict al XVIlea l-a înscris în registrul sfinților. Devine astfel un model și un mijlocitor universal – sărbătoarea lui este propusă pentru 5 ianuarie.

info * Aducerea în biserica Mount Argus din Dublin (Irlanda) a fost permisă după ce s-a încheiat procesul pentru demonstrarea trăirii eroice a virtuților din partea părintelui pasionist (30.11.1949).

Translarea resturilor mortale ale creștinilor din cimitir în biserică a reprezentat pentru foarte mult timp actul efectiv de canonizare – de unde și expresia „ridicat la cinstea altarelor”. În acest caz a marcat recunoașterea virtuților după care a fost numit „venerabil”.

Un călugăr pasionist care s-a remarcat prin mijlocirea de vindecări, încă din timpul vieții

J

oannes Andreas Houben s-a născut în satul Munstergeleen din provincia Limburg din Regatul Țărilor de Jos. Tatăl său, Peter Jozef Houben, și mama sa, Johanna Elisabeth Luyten, aveau moara din sat, iar el era unul dintre cei 11 copii ai părinților săi. În 1845 a intrat în Congregația Pasionistă din Ere (Belgia) sub numele de Karel van Sint Andries, sau Carolus a Sancto Andrea. Și-a făcut profesiunea la 10 decembrie 1846 și a fost hirotonit preot la 21 decembrie 1850. A fost trimis la mănăstirea Mount Argus de lângă Dublin și mai târziu a fost renumit pentru puterile sale vindecătoare.

Mulți l-au vizitat pentru a găsi mângâiere și vindecare. Au fost raportate multe remedii miraculoase. Părintele Carol a fost supranumit „omul cu mâinile binecuvântătoare”.

La înmormântarea sa au participat oameni din toată Irlanda, o dovadă certă a devotamentului popular de care se bucura.

IANUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

25

SPIRITUALITATE BISERICA MISIONARĂ

Pacea, doar un pumn de praf?

Text: Pr. Ștefan Lenghen

„Fericiţi făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fii ai lui Dumnezeu.” (Mt 5,9)

B

um!!! Bum!!! Poc!!! Poc!!!

Anul 2022 pe care l-am început în dieceza de Marsabit, Kenya, unde se află misiunile Arhidiecezei de București, nu ne aduc artificiile unui an nou fericit. Dimpotrivă, acest an continuă tensiunile, luptele, crimele, atacurile asupra oamenilor nevinovați, cauzate de promovarea fanatică a mentalității de apartenență la un grup, la un trib.

Din păcate, pentru aceste persoane, mai presus de viața, demnitatea și importanța persoanei umane sunt puse în prim-plan interesele unor anumite persoane. Ca să înțelegem mai bine viața pe care o trăiesc nu numai creștinii, dar toți oamenii din aceste locuri, ofer câteva situații petrecute în aceste locuri de primă evanghelizare. La începutul lunii septembrie, în reședința de județ, 26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2022

Marsabit, în două zile au fost ucise cinci persoane. În prima zi au fost omorâte trei persoane dintr-un trib de către indivizi din tribul rival.

Următoarea zi, cei care au suferit pierderea celor dragi au mers să se răzbune pe rivalii lor, ucigând persoane nevinovate.

Pe data de 4 noiembrie 2021, zi în care, în același oraș, toți preoții din dieceza de Marsabit au fost prezenți la deschiderea „Sinodului Bisericii: comuniune, participare și misiune”, în jurul orei 15.30, doi bărbați înarmați au deschis focul asupra unui camion care transporta persoane, ucigând șase și rănind alte unsprezece.

Pe zi ce trece, tensiunea, ura, dorința de răzbunare dintre triburi cresc din cauza suferințelor provocate de această spirală a omorurilor.

Aceasta se aseamănă cu vârtejul de

praf din deșert pe care-l ridică vântul în timpul sezonului secetos și care parcurge kilometri. Bârfa este vântul care alimentează cu praful ei acest vârtej care provoacă atâta durere umană. Din cauza aceasta pacea este văzută de mulți oameni ca fiind doar un pumn de praf.

Poate ne întrebăm ce le aduce bun acest nou început preoților misionari? Răspunsul este simplu: le aduce preoților misiunea a fi făcători de pace și binecuvântarea Domnului, pentru a parcurge împreună cu întreaga Biserică același drum spre Ierusalimul ceresc. De aceea este important să ne reamintim ce ne învață Biserica în constituția pastorală privind Biserica în lumea contemporană, Gaudium et spes: pacea nu este pura absență a războiului, nici nu se reduce la stabilirea unui echilibru între forțe adverse, nici nu se naște dintr-o dominare despotică, ci este numită, în mod corect și propriu, „lucrare a dreptății” (Is 32,17) (GS 78).

Pentru noi, creștinii, pacea este un subiect de discuție sau o bârfă? Ea este pentru lumea întreagă sau doar pentru anumite popoare? Până la urmă, „pacea, doar un pumn de praf?”.

Mașină atacată pe drumul dintre Marsabit și Turbi

SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA

L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc)

Astăzi:

Louis Massignon (1883-1962) Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)

L

a 11 decembrie 1917, T.E. Lawrence, mai cunoscut sub numele de Lawrence al Arabiei, intră în Ierusalim cu trupele arabe și engleze ale generalului Allenby. Alături de el se află un ofițer francez, Louis Massignon.

Chiar dacă nimic nu îl predispune, Louis Massignon este cuprins foarte de tânăr de pasiune pentru țările musulmane. A învățat araba și a scris o teză despre Al-Hallaj, poet sufit răstignit în 922 pentru că a afirmat: „Sunt adevărul!”

O mie de ani mai târziu, Vladimir Ghika îi scrie lui Louis Massignon: „Al Hallaj (...) se desprinde ca o figură foarte atractivă: se pare că a existat în acest suflet ceva providențial, devotat unui rol în care se îmbină viitorul și trecutul, într-o misiune de apropiere, de mijlocire și de înflăcărare, cu adevărat emulatoare, a Binelui Suprem. Dacă islamul poate veni la Biserică, cu certitudine este condus și stimulat de către ființe de acest caracter, modelate după figura Răstignitului (...).”

Această venire la creștinism prin islam este într-un fel ceea ce a cunoscut Massignon, educat în ateismul tatălui său. Întemnițat de către turci, cunoaște revelația într-o bună zi din 1908 când trebuia să fie

executat. De atunci credința nu-l va mai părăsi. Și astfel împărtășește cu Vladimir Ghika această aspirație de a converti lumea, și nu doar lumea musulmană, căci amândoi se roagă, între altele, pentru Japonia. Louis Massignon mărturisește: „începând cu 16.7.1920, când au fost canonizați tinerii paji ai regelui Ugandei, martiri ai castității virile, ne-am rugat, [Mons. Ghika] și eu, cu fidelitate, la fiecare Angelus de seară, pentru «supraviețuitorii Mării Moarte»1.”

Puțin înainte de hirotonirea sa, Vladimir Ghika îi scrie: „Mă rog pentru dumneavoastră în suferințele pe care le aveți. Cu privire la ele, nu exagerați disprețul și dezgustul față de dumneavoastră de care îmi vorbiți. Nu este întotdeauna un exercițiu atât de binefăcător; riscă să devină o gimnastică de tristețe care nu este pe placul lui Dumnezeu, și poate fi contagios; putem cu ușurință să fim nemulțumiți de alții și de imperfecțiunile lor, când suntem cu prea multă grijă nemulțumiți de noi înșine și de mizeriile noastre.” Căci Massignon este obsedat de păcatele sale, mai ales de cele din trecut...

Dar cei doi prieteni, dacă se apreciază, nu au decât rar ocazia să se vadă, fiecare parcurgând lumea în

Louis Massignon (1883-1962)

felul său, urmând propriile scopuri. Când Vladimir Ghika se întoarce de la Congresul Euharistic Internațional de la Sydney în 1928, îi dă întâlnire lui Massignon la Ierusalim, dar acesta nu vine la întâlnire, și se văd la Beirut foarte rapid, deoarece savantul islamolog este ocupat cu atribuțiile sale oficiale. Într-o zi când s-au văzut la Paris, în 1924, Louis Massignon îi scrie lui Vladimir Ghika: „Cuvântul dumneavoastră sacerdotal îmi dă, după vizita dumneavoastră părintească, mângâierea preotului; fiind laic, am nevoie de aceasta – neputând să găsesc decât în dumneavoastră sursa vizibilă a Sacramentului (...). O, de-aș putea să nu fiu niciodată lipsit de această sursă divină de apă curată, pe care nu ar putea-o înlocui toate lacrimile suferințelor și ale dorințelor omenești.” Pentru a nu fi lipsit de acest sprijin, Louis Massignon devine preot în amurgul vieții. Astfel este hirotonit în Biserica Catolică melkită la 28 ianuarie 1950 la Cairo.

Are atunci 67 de ani.

1 Adică… homosexualii.

IANUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

27

Slujirea de catehet Text: Iulia Cojocariu

28

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2022

cateheză

P

rin scrisoarea apostolică în motu proprio intitulată Antiquum ministerium, din 10 mai, Papa Francisc a instituit slujirea laicală de catehet. Între timp a fost publicat Ritul de instituire a cateheților, care a intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2022. Această nouă publicație este însoțită de o scrisoare semnată de Mons. Arthur Roche, prefectul Congregației pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor, și adresată președinților Conferințelor episcopale.

Scrisoarea începe prin a aminti două scrisori apostolice în formă de motu proprio ale Papei Francisc cu privire la tema slujirilor instituite.

Prima dintre ele, Spiritus Domini, din ianuarie 2021 „a modificat canonul 230 § 1 din Codul de drept canonic referitor la accesul femeilor la slujirea instituită de lector și acolit”. Cea de-a doua a fost menționată mai sus. În scrisoarea Mons. Roche se mai spune: „Publicarea Ritului de instituire a cateheților (...) oferă o nouă oportunitate de reflecție asupra teologiei slujirilor, cu scopul de a ajunge la o viziune organică a diferitelor realități ministeriale”.

Apoi se precizează: „Prezenta Editio typica poate fi adaptată cu ușurință de către Conferințele episcopale, care au sarcina de a clarifica profilul și rolul cateheților, de a le oferi cursuri de formare adecvate,

de a forma comunitățile pentru a înțelege slujirea lor”.

De asemenea, se mai spune că scrisoarea „vrea să ofere o contribuție la reflecția Conferințelor episcopale, propunând câteva note cu privire la slujirea de catehet, la condițiile cerute și la celebrarea ritului de instituire”.

Vorbind despre slujirea de catehet, Mons. Arthur Roche arată că aceasta este, așa cum spune Papa Francisc în Antiquum ministerium, o „slujire stabilă adusă Bisericii locale potrivit cu nevoile pastorale identificate de către Ordinarul locului, dar exercitată în manieră laică așa cum o cere natura însăși a slujirii”.

Mai departe se menționează că slujirea de catehet este o „slujire laică fondată pe condiția baptismală comună și preoția regală primite în Sacramentul Botezului” și că este „în mod esențial distinctă de slujirea rânduită primită în Sacramentul Preoției”.

Caracterul de stabilitate al slujirii de catehet nu este diferit de cel al altor slujiri instituite. Stabilitatea exprimă faptul că această slujire „este prezentă în mod stabil în Biserică și de asemenea afirmă că laicii care au vârsta și calitățile (darurile) determinate prin decretul Conferinței episcopale pot fi asumați în mod stabil (precum lectorii și acoliții) în slujirea de catehet: aceasta se face prin ritul de instituire, care,

în consecință, nu poate fi repetat.

Totuși, exercitarea slujirii poate și trebuie să fie reglementată în termeni de durată, conținut, modalități de către fiecare dintre Conferințele episcopale în funcție de nevoile pastorale”.

Cateheții sunt chemați „să fie coresponsabili în Biserica locală pentru vestirea și transmiterea credinței, exercitând acest rol în colaborare cu slujirile hirotonite și sub conducerea lor”. În continuare, scrisoarea citează un pasaj din exortația apostolică Catechesi tradendae a Papei Ioan Paul al II-lea: „A catehiza înseamnă, într-un oarecare fel, a conduce pe cineva spre scrutarea acestui mister în toate dimensiunile. […] Înseamnă a descoperi în Cristos întregul plan al lui Dumnezeu care se împlinește în El. Înseamnă a căuta înțelegerea semnificației gesturilor și a cuvintelor lui Cristos, a semnelor înfăptuite de El, deoarece ele ascund și revelează misterul său în același timp. În acest sens, scopul definitiv al catehezei este de a pune pe cineva nu numai în contact, ci în comuniune, în intimitate, cu Isus Cristos: numai El poate conduce la iubirea Tatălui în Duhul și poate să ne facă să participăm la viața Sfintei Treimi.”

Scrisoarea evidențiază faptul că termenul „catehet” „indică realități diferite în funcție de contextul eclezial în care este folosit”. Astfel, „cateheții din teritoriile de misiune IANUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

29

CATEHEZĂ

se deosebesc de cei care lucrează în Bisericile de veche tradiție”. De asemenea, „diferitele experiențe ecleziale determină și caracteristicile și modurile de acțiune foarte diferite, astfel încât este dificil să se dea o descriere unitară și sintetică”.

Există „două mari tipuri de modalități de a fi cateheți. Unii au misiunea specifică a catehezei, alții misiunea mai largă de a participa la diferite forme de apostolat, în colaborare cu miniștrii hirotoniți și ascultând de îndrumările lor.

Caracterul concret al realității ecleziale (Biserici de veche tradiție, Biserici tinere; mărimea teritoriului; numărul miniștrilor hirotoniți; organizarea pastorală...) determină afirmarea unui tip sau a altuia”. În scrisoare se mai precizează faptul că „nu toți cei care sunt numiți «cateheți» și care îndeplinesc o slujire de cateheză sau de colaborare pastorală trebuie să fie instituiți”. În continuare sunt enumerate diferite categorii de persoane care nu ar trebui să fie instituite drept cateheți: candidații la diaconat sau prezbiterat, deoarece slujirea de catehet este o slujire laică și este în mod esențial distinctă de slujirea hirotonită care este primită cu Sacramentul Preoției; cei care îndeplinesc o slujire destinată în mod exclusiv membrilor unei mișcări ecleziale; profesorii de religie din școli.

Cu privire la cei care însoţesc iniţierea copiilor şi a adulţilor, nici aceştia nu trebuie neapărat să fie instituiţi în slujirea specifică, ci trebuie să primească la începutul fiecărui an catehetic „un mandat eclezial public care să le încredințeze această funcție indispensabilă”. În scrisoare se mai spune: „Nu toți cei care pregătesc copiii, tinerii și adulții la inițiere trebuie să fie instituiți cateheți: discernământul 30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2022

episcopului îi poate chema pe unii dintre ei, potrivit cu capacitățile lor și cu nevoile pastorale, fie la slujirea de lector, fie la cea de catehet.

Participarea lor activă la riturile de inițiere creștină a adulților exprimă importanța slujirii lor. În faza precatehumenală, cateheții colaborează cu păstorii, garanții și diaconii pentru a găsi formele cele mai coerente ale primei vestiri a Evangheliei, sensibilizând la credință și la convertire; ajută la discernerea semnelor exterioare ale dispozițiilor celor care așteaptă să fie admiși la catehumenat. În această fază, realizează o cateheză potrivită, adaptată anului liturgic și bazată pe celebrările Cuvântului lui Dumnezeu, pornind de la care pot să-i aducă pe «catehumeni nu doar la o cunoaștere potrivită a dogmelor și a preceptelor, dar și la o cunoaștere intimă a misterului mântuirii». «Cateheților cu adevărat vrednici și bine pregătiți», episcopii le încredințează celebrarea unor exorcisme minore.

Odată ce catehumenii au fost introduși în sacramentele inițierii creștine, cateheții rămân în comunitate ca martori ei credinței, învățători și mistagogi, însoțitori și educatori disponibili pentru a încuraja în toate modurile viața credincioșilor ca să se conformeze Botezului pe care l-au primit. Sunt de asemenea chemați să găsească metode noi și îndrăznețe de a vesti Evanghelia, care le vor permite să trezească credința în inima celor care nu mai simt nevoia.”

Cateheții sunt „chemați să colaboreze cu slujitorii hirotoniți în diferitele forme de apostolat, exercitând, sub conducerea păstorilor, numeroase funcții”, precum: „conducerea (animarea) rugăciunii comunitare, în particular liturgia

duminicală în absența preotului sau a diaconului; asistența bolnavilor; conducerea celebrării înmormântărilor; formarea și îndrumarea altor cateheți; coordonarea inițiativelor pastorale; promovarea umană potrivit doctrinei sociale a Bisericii; ajutorarea săracilor; promovarea raportului dintre comunitate și slujitorii hirotoniți”.

Mons. Roche mai spune în scrisoarea sa că „această amploare și varietate de funcții nu trebuie să surprindă: exercitarea acestei slujiri laice exprimă deplin consecințele Botezului și, în situația particulară a prezenței instabile a slujitorilor hirotoniți, este o participare la acțiunea lor pastorală. Este ceea ce afirmă Codul de drept canonic atunci când prevede posibilitatea de a încredința unei persoane care nu este hirotonită o parte din exercitarea misiunii pastorale într-o parohie, totdeauna sub moderarea unui preot. Este deci necesar să se formeze comunitatea ca ea să nu vadă în catehet un substitut al preotului sau al diaconului, ci mai degrabă un credincios laic care își trăiește botezul într-o cooperare și o coresponsabilitate rodnică cu slujitorii hirotoniți, pentru ca pastorația lor să poată atinge pe toată lumea”.

Scrisoarea mai precizează că „revine Conferințelor episcopale să clarifice profilul, rolul și formele cele mai coerente pentru exercitarea slujirii de cateheți pe teritoriul competenței lor, în linia a ceea ce este indicat în motu proprio Antiquum ministerium. Programe de formare adecvată pentru candidați trebuie să fie stabilite. În sfârșit, trebuie de asemenea vegheat la pregătirea comunităților astfel încât să înțeleagă sensul slujirii”. În scrisoare sunt enunțate condițiile cerute pentru slujirea de

cateheză

catehet și se precizează că episcopul diecezan este cel care trebuie „să discearnă chemarea la slujirea de catehet evaluând necesitățile comunității și capacitățile candidaților”. La slujirea de catehet pot accede „bărbații și femeile care au primit sacramentele inițierii creștine și care au prezentat o cerere scrisă în mod liber și semnată de episcopul diecezan”.

Descriind condițiile cerute, motu proprio Antiquum ministerium afirmă: „Este bine ca la slujirea instituită de catehet să fie chemați bărbați și femei cu profundă credință și maturitate umană, care să aibă o participare activă la viața comunității creștine, care să fie capabili de primire, generozitate și viață de comuniune fraternă, care să primească necesara formare biblică, teologică, pastorală și pedagogică pentru a fi comunicatori atenți ai adevărului credinței și care să fi maturizat deja o prealabilă experiență de cateheză (cf. Conciliul Ecumenic al IIlea din Vatican, Decretul Christus Dominus, 14; CIC, can. 231 § 1; CCEO, can. 409 § 1). Este cerut să fie colaboratori fideli ai preoților și diaconilor, disponibili să exercite slujirea unde ar fi necesară și animați de un adevărat entuziasm apostolic.”

Referitor la celebrarea ritului de instituire a slujirii de catehet, în scrisoare se spune că aceasta este conferită de către episcopul diecezan sau de către un preot delegat de el, în timpul Liturghiei sau în timpul unei celebrări a Cuvântului lui Dumnezeu. De asemenea, se precizează că „structura ritului prevede, după Liturgia Cuvântului, un îndemn, o invitație la rugăciune, un text de binecuvântare și înmânarea crucifixului”. În finalul scrisorii, Mons. Arthur Roche citează cuvintele Papei Paul

al VI-lea din exortația apostolică Evangelii nuntiandi: „Simțim o mare bucurie când vedem o mulțime mare de păstori, călugări și laici, îndrăgostiți de misiunea lor evanghelizatoare, care caută modalități mereu mai adaptate să vestească în mod eficient Evanghelia, și încurajăm deschiderea pe care, în această direcție și cu această grijă, Biserica o are astăzi. Deschidere către reflecție mai întâi, apoi către slujitori ecleziali capabili să întinerească și să întărească propriul ei dinamism evanghelizator. Este sigur că pe lângă slujitorii hirotoniți, datorită cărora unii au fost puși în rândul păstorilor și se consacră într-un mod deosebit slujirii comunității, Biserica recunoaște locul slujirilor nehirotonite, dar care sunt capabile să asigure o slujire specială în Biserică.”

Slujirea, misiunea și vocația cateheților s-au aflat în centrul ultimului mesaj video al Papei Francisc din anul 2021. Sfântul Părinte mulțumește cateheților pentru entuziasmul lor în a transmite credința și îi încurajează

să vestească Evanghelia cu limbaje și căi noi.

Sfântul Părinte recunoaște munca cateheților ca misiune autentică și slujire în slujba misiunii Bisericii.

Papa menționează că este vorba de o adevărată vocație, deoarece „a fi catehet” înseamnă „a fi” catehet și nu „a munci ca” un catehet. A fi catehet este un mod de a fi – și „avem nevoie de cateheți buni care să fie în același timp însoțitori și pedagogi”. „Avem nevoie de persoane creative care vestesc Evanghelia, și care nu o fac nici în surdină, nici cu trompeta, ci prin viața lor, cu blândețe, cu un nou limbaj și deschizând căi noi”, se mai spune în mesajul video. În continuare, Papa Francisc amintește faptul că în „atâtea dieceze, pe atâtea continente, evanghelizarea se bizuie în principal pe cateheți”. Și în final îndeamnă „să ne rugăm pentru cateheți, chemați să vestească Cuvântul lui Dumnezeu: să dea mărturie cu curaj și creativitate, cu puterea Duhului Sfânt, cu bucurie și cu mare pace”.

IANUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

31

CULTURĂ CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

De la carte la film și înapoi la carte O alianță între tineri și bătrâni Text: Liana Gehl

„Ca să pășim spre viitor, avem nevoie de trecut.”

A

ți încercat să vă imaginați vreodată cum ar arăta o carte cu două sute de autori? Dacă exercițiul vă pare greu, vă vom spune că o astfel de carte deja există. Ea a fost voită de Papa Francisc. În prefața cărții, el povestește că într-o zi, pe când se ruga, a simțit în inimă inspirația de a pune în lumină rolul ce le revine bunicilor, bătrânilor în general. E un rol vital pentru comunitate, căci, prin comoara de înțelepciune acumulată de-a lungul anilor, bătrânii pot schimba vieți. „Ca să pășim spre viitor, avem nevoie de trecut”, spune Papa Francisc, arătând că o nouă alianță între tineri și bătrâni este absolut necesară pentru construirea unei lumi cu adevărat fericite și bune.

Albumul Din înțelepciunea vârstelor, propus în versiune românească la începutul lui 2022 de către Editura ARCB, este o concretizare a viziunii Sfântului Părinte. La alcătuirea lui a lucrat o armată de contribuitori: bătrâni, dar și tineri și adulți de pe toate continentele, care și-au împărtășit poveștile de viață; preoți, persoane consacrate și lucrători sociali care au cules aceste povești și, la nevoie, le-au tradus din cele mai variate limbi; fotografi – profesioniști sau amatori – care au înnobilat lucrarea conferindu-i culoare și veridicitate.

Veridicitatea este, de altfel, cuvântul cheie al acestui volum-mărturie.

32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2022

De la orbul împletitor de coșuri din Kenya, și până la centenara din Guatemala care a asistat la venirea pe lume a mai bine de 10.000 de copii, fiecare poveste dă mărturie despre puterea oamenilor de a depăși adversitățile, despre forța credinței, a perseverenței și a iubirii. Papa Francisc contribuie și el, ca persoană în vârstă, cu propria mărturie, la temele majore ale cărții (munca, lupta, iubirea, moartea, speranța); de asemenea, contribuie cu reflecții personale, răspunzând ca de la prieten la prieten povestitorilor din carte.

Identitatea povestitorilor acoperă cele mai diverse profesii și pături sociale, de la un regizor arhicunoscut ca Martin Scorsese la modești meșteșugari din cătune neștiute. România este prezentă în două mărturii: povestirea tulburătoare a unui supraviețuitor de la Auschwitz, și dubla evocare a unei întâlniri neșteptate între o bunicuță din Moldova și Papa Francisc, povestită de fiecare protagonist din perspectiva proprie.

Editorii Rosemary Lane și Tom McGrath sunt motorul din spatele proiectului. Lor li se asociază, ca „partener creativ”, Pr. Antonio Spadaro SJ și organizația Unbound, o rețea mondială non-profit care, prin intermediul voluntarilor, reunește persoane nevoiașe și sponsori dornici să ajute. Ediția română

a beneficiat și ea de sprijinul generos al unei echipe de voluntari și sponsori care au făcut posibilă publicarea albumului în condiții grafice de excepție. Publicat pentru prima dată de LoyolaPress, SUA, în 2017 cu titlul Sharing the Wisdom of Time, volumul a stat la baza unui serial documentar omonim, difuzat pe canalul Netflix. „Când ești tânăr – scrie Martin Scorsese în mărturia sa – crezi că există o stare ideală numită succes.

O să te lupți, o să fii apreciat, într-un final o să ajungi cineva și… sfârșit!...

Se spune că succesul e nestatornic.

Vine și pleacă. Să fii aplaudat, apreciat, asta-i euforie curată. Dar poate fi și o capcană: îți dă iluzia că ești la adăpost. Și apoi, când dai greș, îți cade cerul în cap. Ce poți învăța din eșec, care până la urmă e și el trecător? Cred că am învățat mai mult din eșec, respingere și ostilitate fățișă decât din succes. De fapt, ce-am învățat din eșec m-a pregătit să pot învăța din succes.”

CULTURĂ FILE DE ISTORIE CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

„Paladinvl Păcii – Pivs XI” O capodoperă istorico-literară a Fericitului Anton Durcovici Text: Mons. Ieronim Iacob

P

ână către anul 2000, în subsolul Palatului arhiepiscopal („Palatul Cisar”) din str. G-ral Berthelot, nr. 19, București, putea fi văzut un maldăr de cărți netăiate, legate cu sfoară groasă de cânepă. În parte afectate de umiditate, cele mai multe exemplare aveau un fascicol lipsă, cu evidente urme de distrugere voită.

Un sfert din coperta lucrării – din care s-au păstrat câteva exemplare – în alb-negru tipografic este ocupat de fața Papei Pius al XI-lea (19221939): un imens semn de întrebare-exclamare. Pontiful este străjuit, în plan secund, de un minuscul soldat din garda elvețiană. În fundal, o porțiune din gigantica pădure de coloane ale lui Bernini, parțial acoperite de clopotul cel mare („campanone”) al Bazilicii „San Pietro”. Limba proeminentă a clopotului, puternic conturată, este traversată de un subțire fir vertical, prins de o za, ce pune în mișcare întreg angrenajul...

Pe suprafața clopotului-baldachin, cu scriere romană majusculă, se poate citi titlul cărții: „PALADINVUL PĂCII PIVS XI”; puțin deasupra, un nume: „V. Cristian”.

Colajul copertei, prezentat mai sus, sugerează într-o manieră artistică demnă de marii autori ai genului nu atât conținutul – viața și doctrina – cât, mai ales, timpul și circumstanțele cu totul speciale ale pontificatului celui de-al 259-lea urmaș al Apostolului Petru, Papa Pius al XI-lea, supranumit

„Paladinul păcii”. Sunt anii ascensiunii celor două mari sisteme totalitare, comunismul și fascismul, respectiv național-socialismul, cu hecatombele provocate la scară planetară. Sunt, în același timp, anii celei mai intense activități a magisteriului papal menite a salva viețile și sufletele oamenilor, libertatea și demnitatea umană.

Vârful de lance al magisteriului este constituit din enciclicele din 1937: Divini Redemptoris, cu care condamnă comunismul, și Mit brennender Sorge, împotriva nazismului.

Cartea, apărută la editura revistei Farul Nou, este prefațată de Andrea Cassulo, nunțiu apostolic la București la data de 31 martie 1939. În finalul cuvântului său, nunțiul ne dă o cheie de identificare a autorului care semnează cu pseudonimul „V. Cristian”.

Spune Mons. Cassulo: „Nu pot deci decât să mă bucur cu D-voastră care ați binevoit să adunați, cu un suflet filial și delicat, amintirile ce vă leagă de el, exprimate cu sentimente și cuvinte vrednice de credința și inima nobilă a D-voastră.” Autorul cărții, conform celor scrise de nunțiu, nu poate fi decât un mare suflet al vieții catolice românești, un teolog competent, un profund cunoscător al istoriei bisericești din perioada interbelică și al doctrinei lui Pius al XI-lea.

Cu acest pseudonim își semna deseori articolele publicate în Farul Nou vicarul general al Arhidiecezei de București, rectorul Seminarului, profesorul Anton Durcovici.

Primul care își dă seama de valoarea acestei capodopere a literaturii noastre religioase și-i identifică autorul este istoricul ieșean Dănuț Doboș. El publică în revista Lumina creștinului, noiembrie 2017, p. 12, articolul cu titlul „Fericitul Anton Durcovici – biograful Papei Pius al XI-lea”. Din păcate, receptarea acestei descoperiri bibliografice nu s-a bucurat de atenția cuvenită în rândul cititorilor. Este inutil să mai spunem că lucrarea nu a fost nici măcar menționată în actele procesului de beatificare. În cele 22 de capitole ale cărții, Mons. Durcovici face o succintă prezentare a vieții și o amplă explicitare a doctrinei sociale și politice a pontifului „Paladin al păcii”. Fascicolul rupt din cărți – capitolul al 21-lea: „Papa și Românii” – considerat, cu siguranță, subversiv, este o mărturie a anilor represiunii comuniste.

Regăsirea acestei capodopere a Fericitului Anton Durcovici este un semn și un motiv de speranță.

De ce nu s-ar identifica, cândva, și corpul episcopului martir îngropat în loc necunoscut în cimitirul de la Sighet!?

IANUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

33

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

carte

Olguța și un bunic de milioane, Alex Moldovan, Grupul Editorial Art, 2021, 280 p. Cu ilustrații de Jozsef Vass, aceasta este o poveste despre familie și despre prietenie (inclusiv dintre om și câine), despre încredere și răni.

Spectacole

Peer Gynt de Edvard Grieg și Carmina Burana de Carl Orff, 14 ianuarie, Opera Națională.

Spectacolele au ca dirijor pe Tiberiu Soare și ca maestru de cor pe Daniel Jinga. Spectacolele se desfășoară cu participarea Orchestrei și a Corului Operei Naționale București.

Maria din Nazaret: locurile, timpurile şi persoanele din viaţa sa Editura Sapientia, Iaşi, 2021

A

utorul acestei biografii a Sfintei Fecioare Maria este Michael Hesemann (n. 1964), jurnalist, istoric şi arheolog german, cu studii în istorie şi antropologie culturală la prestigioasa Universitate din Göttingen (Germania). Printre lucrările sale se numără şi o biografie a Papei emerit Benedict al XVI-lea, scrisă împreună cu Mons. Georg Ratzinger, studii despre Pătimirea Domnului şi lucrări de istorie ecleziastică veche şi contemporană.

Autorul este conştient că „a scrie despre Maria este o provocare cu multe obstacole”, iar volumul de față nu trebuie citit ca ceva senzaţional sau inovator în privinţa persoanei Maicii Domnului. Volumul este tradus în limba română de Pr. dr. George M. Nicoară şi domnul Daniel Hrişcă, iar apariţia sa în literatura

Format: 14x20 cm, 370 de pagini

religioasă din ţara noastră aduce un plus de calitate în perceperea corectă a Maicii Domnului, care uneori este învăluită de tradiţii şi imagini nu întotdeauna în concordanţă cu adevărul Scripturii şi al Tradiţiei autentice a Bisericii.

Prin această carte „nu vom căuta să întâlnim altceva decât chipul însuşi al Mariei, imaginea ei învăluită de mister, pentru a putea înţelege cu ajutorul ei perioada istorică ce ne-a adus mântuire”.

carte

Fericirea cea mare. Viaţa călugărilor.

Prezentare, Nicolas Diat, trad.

Augusta-Maria Flonta, colecția Spiritualitate, Ed. Sapientia, 2021, 274 p. Această carte este un îndemn la bucurie, un îndemn de a descoperi viaţa călugărilor pentru a înţelege pacea care-i caracterizează.

34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2022

carte

F

ericiţi cei care ascultă Cuvântul – discipoli pe căile fericirilor, Lucian Dîncă, Ed. Pauline, București, 2021, 256 p. Cartea se dorește a fi un parcurs spiritual pentru începători, dar și pentru cei înaintați în tainele credinței creștine.

Autorul își propune ca cititorii să devină fascinaţi de Cuvântul lui Dumnezeu, care să le fie hrană spirituală zilnică, sursă de fericire pentru a trăi ca adevăraţi discipoli ai lui Isus.

Pr. Andrei Dumitrescu

CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ

Moise şi tablele Decalogului

A

Moise şi tablele Decalogului (1662) de Ferdinand Bol Tablou în ulei pe pânză.

Dimensiune: 423x284 cm Tabloul se află în Muzeul Palatului Regal din Amsterdam (Olanda).

Text: Pr. Andrei Dumitrescu

ceastă pictură este o ilustrare a textului din Ex 34,29, care aminteşte o nouă dovadă a milostivirii lui Dumnezeu faţă de poporul său, pe care l-a iertat în urma păcatului grav de idolatrie şi care primeşte din nou propunerea de dreptate şi sfinţenie din partea Domnului, transpusă în cele Zece Porunci.

Lui Moise, călăuza poporului ales spre libertate, i s-a dat un al doilea rând de table cu cele Zece Porunci pe Muntele Sinai. El a sfărâmat primul set de table când a aflat că poporul ales, eliberat glorios din robia Egiptului, a decis să se închine unui viţel de aur, afirmând că acesta este Dumnezeul care l-a eliberat. Cuprins de mânie şi indignare, a sfărâmat tablele, scrise chiar de mâna lui Dumnezeu (cf. Ex 32,19). Aaron și membrii poporului ales îl primesc cu entuziasm, dar se tem de privirea lui, care încă strălucește după cele patruzeci de zile pe care le-a petrecut aproape de Dumnezeu. Moise va trebui să poarte un văl când vorbește cu poporul (cf. Ex 34,30-35).

La vederea lui Moise, poporul îngenunchează cu respect. Colţul din partea inferioară stângă este dominat de Miriam şi Aaron, fraţii lui Moise, care sunt luminaţi de prezenţa transfigurată a lui Moise. Lumina cerească insistentă asupra lui Aaron este un semn al iertării sale din partea lui Dumnezeu, deoarece, la un moment dat, „Moise a văzut că poporul era fără

frâu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu, spre batjocura vrăjmaşilor lor” (Ex 32,25). Tot poporul este acum reînnoit de prezenţa Decalogului, care va constitui punctul de plecare pentru alianţa Domnului cu poporul său (cf. Ex 34,10).

Moise este înconjurat de îngeri care ţin în mâini flori de crin, semn al fidelităţii acestuia faţă de Dumnezeu, în timp ce el ţine în braţe tablele celor Zece Porunci.

Bol a realizat această pânză uriașă pentru o cameră din primăria oraşului Amsterdam, care a fost folosită de magistrații locali pentru diferite procese publice. O reprezentare a celor Zece Porunci era evident foarte potrivită într-o astfel de cameră, pentru a le aminti tuturor plinătatea dreptăţii şi înţelepciunii care transpare din Decalog, care stă la temelia oricărei norme de dreptate şi adevăr.

Ferdinand Bol

elev şi continuator al marelui Rembrandt

F

erdinand Bol (1616-1680) s-a născut în Dordrecht (Olanda), însă majoritatea vieţii a trăit-o la Amsterdam. Aici a studiat arta picturii cu marele artist Rembrandt van Rijn, în jurul anului 1635. A fost unul dintre cei mai buni elevi ai acestuia, iar în operele sale se regăsesc influenţe baroce, mai ales în picturile de inspiraţie biblică.

Ferdinand Bol (autoportret)

IANUARIE 2022 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

35

ETCETERA MESAJE

Urări de Crăciun și Anul Nou, adresate papei francisc

C

u ocazia sărbătorii Crăciunului, episcopii Arhidiecezei Romano-Catolice de București, ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, și PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București, i-au adresat Papei Francisc o scrisoare cu urări pentru sărbătoarea Crăciunului și pentru Anul Nou. „În apropierea Sfântului Crăciun să ne deschidem sufletele pentru a primi din nou marele dar oferit de Dumnezeu nouă în Fiul său unul-născut, care a coborât pe pământul nostru pentru a ne spune cât de mult ne iubește și pentru a lumina drumul nostru către Împărăția sa.

Ne grăbim să primim din nou vestea plină de bucurie: «un Copil ni s-a născut!» și marea veste a îngerilor: «vă vestesc o mare bucurie, care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Cristos Domnul.»” În acest an Crăciunul găsește și Biserica locală din București pe drumul sinodal. Cu tot poporul lui Dumnezeu vrem să ne întoarcem la simplitatea și umilința ieslei, la acel Copil așezat în iesle, care ne indică în sărăcie, în solidaritate și în umilință ceea ce contează mai mult, și să învățăm arta de a asculta și capacitatea de a contempla Misterul lui Dumnezeu. În comuniune de credință și de rugăciune împreună cu toată «Biserica pe cale», ne unim cu Sanctitatea Voastră, Preafericite Părinte, pentru a exprima în numele întregului popor al lui Dumnezeu din Arhidieceza de București urarea de Crăciun fericit și un An Nou 2022 fericit, cu o dorință încrezătoare și caldă de a Vă bucura de o sănătate bună, în timp ce Vă asigurăm de rugăciunea noastră constantă, pentru ca Domnul să vă copleșească cu haruri cerești îmbelșugate pentru neobosita slujire petrină.

Cu sentimente filiale și cu umilință implorăm și așteptăm binecuvântarea apostolică paternă a Sanctității Voastre.”

36

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2022

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164 – Bucureşti, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro Persoană de contact: Tereza Petreş www.librariasfiosif.ro

www.angelustv.ro

DIGI: 12687 MHz www.radiomaria.ro

Calendar de perete cu sfinții din fiecare lună pentru confesiunea romano-catolică și cea ortodoxă

Calendar romano-catolic, format mic, de birou, disponibil în două variante grafice: una cu portrete de sfinți, alta cu desene și gânduri ale Fericitului Vladimir Ghika

Calendar în format clasic de perete, cu toate zilele anului pe o singură pagină

Micul nucleu familial n-ar trebui să se izoleze de familia lărgită, unde sunt părinții, unchii, verișorii și chiar vecinii. În această familie largă pot să fie unii care au nevoie de ajutor sau măcar de companie și de gesturi de afect, sau pot să existe mari suferințe care au nevoie de o alinare.

(Papa Francisc, Exortația apostolică Amoris laetitia, nr. 187)

Calendar liturgic ce conține indicații cu privire la lecturi, sărbători și sfinții zilei, la culorile liturgice, la săptămâna Psaltirii și un indice de nume ale sfinților

Agenda liturgică ce conține ziua lunii și a săptămânii, săptămâna Psaltirii, culoarea liturgică, fazele lunii, denumirea sărbătorii sau a sfântului celebrat, lecturile de la Liturghie, date importante de reținut, novene, hramuri, preoți decedați. Prezintă spații pentru diverse însemnări zilnice și activități recurente

Nr. 01/2022 * Anul XXXIII * Serie nouă * 5 lei

GÂNDUL LUNII GÂNDUL LUNII

SĂ DESCHIDEM PORȚILE SPERANȚEI

La începutul acestui nou an, să ne punem sub ocrotirea Maicii Domnului. Ea să ne ajute să cultivăm și să medităm orice lucru, fără a ne teme de încercări, în certitudinea plină de bucurie că Domnul este credincios și știe să transforme crucile în înviere.

(Papa Francisc, @Pontifex, 1 ianuarie 2022)

Assisi 1986: un pas mic pentru om un pas mare pentru pace Grija faţă de „cei răniţi”