Social

SOCIAL

9 luni de speranță

au trecut mai bine de zece luni de când lumea întreagă se confruntă cu această pandemie de coronavirus. În tot acest timp, spiritul altruist din oameni nu a putut rămâne nepăsător în fața greutăților pe care unii le-au resimțit, mai mult decât alții. Astfel, au apărut inițiative prin care oamenii s-au adunat împreună pentru a sprijini rezistența în fața efectelor care nu au întârziat să apară. Dorința de implicare trezită în oamenii de bunăvoință este modul lui Dumnezeu de a ne transmite că rămâne solidar cu noi în fața suferinței și a provocărilor, deși omul, de cele mai multe ori, este artizanul suferinței înseși, atunci când uită de aproapele și se privește într-un mod egoist.

O asemenea inițiativă poartă numele „Fii speranță pentru aproapele!”. Este acțiunea prin care Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului, în numele Arhiepiscopiei de București, a dorit să arate că Biserica locală este atentă la nevoile enoriașilor săi, și nu numai. Este atentă la oameni, dar mai ales la a trăi cuvintele Mântuitorului: „Adevăr vă spun: tot ceea ați făcut unuia dintre frații mei mai mici, mie mi-ați făcut” (Mt 25,40) Aceste cuvinte stau, de fapt, la baza proiectului, dar sunt și forța de care organizatorii au nevoie pentru a înfrunta provocările cu care se confruntă în anumite momente.

Proiectul a debutat în starea de urgență, dorind să fie o alternativă pentru instituțiile locale care ajutau familiile aflate în izolare la domiciliu. De asemenea, s-a intenționat a se crea un cadru pentru cei care ar fi dorit să se implice în ambientul eclezial sau să continue experiența de voluntar trăită cu ocazia vizitei Papei Francisc la București (2019). Proiectul a continuat și după starea de urgență, însă obiectivul său s-a extins: au început să fie ajutați și cei nevoiași, material sau sub alte forme.

Condițiile pentru ca un voluntar să se implice au rămas aceleași: vârsta minimă 18 ani, iar pentru deplasarea către beneficiari, voluntarul este responsabil să țină cont de măsurile cerute de autorități: să fie sănătos, să poarte mască și să se dezinfecteze înainte și după contactul cu familia vizitată. Coordonatorii pun la dispoziție măști, mănuși și dezinfectant.

Există posibilitatea de a sprijini proiectul prin donații sau prin achiziția de bunuri care apoi să fie trimise direct la familia în necesitate, prin curierat. În cazul de față, este necesar de contactat coordonatorii proiectului (cdptbucurești@gmail.com) pentru fi exprimată opțiunea pentru o asemenea formă de implicare și pentru a primi informațiile necesare. Binefăcătorii sunt anunțați de fiecare dată când donația lor își atinge finalitatea dorită.

Pe site-ul Centrului Diecezan (www.cdpt.ro), la rubrica Voluntariat, există două formulare puse la dispoziție atât pentru înscrierea voluntarilor, cât și pentru cei care doresc să sesizeze nevoia de sprijin într-o situație personală sau pentru o altă persoană sau familie. Se analizează fiecare caz și se caută soluția potrivită. Proiectul nu este adresat doar celor din București, ci tuturor credincioșilor de pe teritoriul Arhidiecezei. Dacă într-o localitate nu sunt voluntari înscriși pentru implicarea în proiect, sunt cooptate autoritățile locale.

Procedura de lucru este simplă, chiar dacă timpul alocat fiecărui caz diferă de la situație la situație, uneori nefiind unul scurt: se primește sesizarea, este contactat posibilul beneficiar, se obțin informații pentru a vedea care sunt nevoile sale, se cooptează voluntari disponibili care merg și achiziționează cele necesare, apoi sunt puși în contact direct (voluntarbeneficiar) pentru a discuta alte detalii (produse prioritare, adresă etc.).

După nouă luni de activitate, efectele eforturilor nu au întârziat să apară. În proiect s-au înscris până acum 25 de voluntari, cu vârste cuprinse între 18 și 53 de ani. Majoritatea sunt din București, însă sunt doritori de implicare și din localități ca Popești-Leordeni, Otopeni, Chiajna sau Ploiești.

Majoritatea beneficiarilor sunt familii nevoiașe, dar și persoane singure sau în vârstă. În general, aceștia au primit pachete cu alimente, dar au existat și situații aparte, când s-a plătit chiria sau doar s-a oferit asistență la domiciliu, pentru incapacitate de mișcare. Până în prezent, s-au rezolvat 28 de sesizări. Dincolo de lucrurile primite, ceea ce a născut speranța în inimile lor nu au fost doar darul material, ci și disponibilitatea sau zâmbetul cu care voluntarii își întâlneau aproapele în necesitate.

Pentru a ajunge la aceștia, în anumite cazuri s-au născut colaborări rodnice, prin care s-a facilitat accesul la informații sau chiar la adresa de domiciliu a celor ce urmau să fie ajutați. Printre colaboratori amintim pe Frații Mariști ai Şcolilor, Carmelitanele Misionare, Muncitoarele lui Isus, Însoțitoarele Credincioase ale lui Isus, Misionarele Carității.

Aportul binefăcătorilor este un pilon esențial pentru ca proiectul să se deruleze în continuare. Dumnezeu a atins inimi care au răspuns afirmativ la provocare, arătându-și astfel disponibilitatea de a deveni parte din proiect, dar mai mult decât atât, speranță pentru aproapele. O minune care încă animă proiectul este aceea că, până acum, niciodată nu s-a întâmplat să fie nevoie de ajutor și să nu existe resurse materiale sau umane. De fiecare dată când se micșorau resursele, apăreau oameni empatici care refăceau necesarul dorit. Este un semn concret că responsabilul principal al proiectului este Providența, iar oamenii implicați, colaboratorii săi.

Iată câteva mărturii din partea celor care au întâlnit proiectul sub diferite forme: „Ea (voluntarul) a venit într-un moment în care eu eram într-o situație destul de proastă și nu prea vedeam cum mă voi descurca, or, ajutorul ei a fost benefic. Nu numai faptul că ai un handicap, dar psihic ai nevoie de un ajutor. Programul acesta este foarte bun.” (Maria Maxim, beneficiar) „Prietena mea mi-a mărturisit că a fost o mană cerească ajutorul pe care mătușa ei l-a primit de la acești voluntari. Și chiar a fost surprinsă că totul a fost făcut în mod gratuit.” (Sr. Gema Cochior, Congregația Muncitoarele lui Isus, persoană de legătură) „Am avut marele noroc, de când a început starea de urgență și până acum, să pot să lucrez de la domiciliu, și atunci îmi făceam și treaba mea și ajungeam și acolo unde era nevoie. Inițial, m-am speriat pentru că persoana pe care am asistat-o are nevoie de îngrijire continuă. Am zis: wow!!! E prima oară când fac asta. Nu știu dacă voi reuși. Dar mi-am pus încrederea în Cel de Sus și am zis: hai că pot!” (Georgiana Nechita, voluntar) „Dar din dar se face rai, asta contează întotdeauna, odată ce ești ajutat, să ajuți și tu alte persoane. Inițial, am auzit de voluntari printr-un prieten, dânșii ne-au anunțat, m-a întrebat dacă sunt de acord să ne ajute. Am răspuns că orice ajutor pentru noi contează. Mai ales că am rămas singura întreținătoare a familiei, soțul a decedat acum 9 luni de zile. Voluntarii ne-au contactat și ne-au venit în ajutor.” (Mihaela, beneficiar) „Toată lumea se întreabă de ce s-ar implica în aceste cazuri, în pofida acestor condiții. Eu aș vrea să întorc întrebarea invers: de ce nu te-ai implica datorită acestor condiții? Familia pentru care am fost cooptat nu ne-a cerut multe, dar am pus mai mult, pentru că este nevoie.” (Rafael Ropotă, voluntar) „Mi-am dorit să ajut nu numai bătrânii, ci și tinerii care au nevoie. Ai niște așteptări când pleci, îți faci niște planuri, dar pe parcurs se dovedește a fi total diferit de ce ai gândit. Sunt alte emoții. Una este să-ți imaginezi, alta este să faci, să treci prin acele momente. Este ceva unic. Să vezi că cineva chiar are nevoie de ajutor și îl poți ajuta. Simți bucuria lor, simți ceva ce nu se poate descrie neapărat în cuvinte, pentru că tu simți acel lucru pe care îl faci. E bucuria aceea de a ajuta pe cineva. Dacă am fi mai mulți să facem asta, am duce-o mai bine.” (Steluța Voicu, voluntar) „Sunt mulți oameni care așteaptă un ajutor, un semn de apropiere, un semn de iubire, iar în acest program, mai ales în aceste zile și în această perioadă când încă multă lume are de suferit de pe urma pandemiei de coronavirus, se pot face multe lucruri frumoase. Binecuvântez orice inițiativă a celor care se vor implica: voluntari, poate participanți direcți, dar și beneficiarii acestui program, pentru că toți trebuie să simțim, unii pentru alții, iubirea lui Dumnezeu care se concretizează în momente grele. Domnul să vă ajute pe toți cei care vă implicați și să aveți bucuria în suflet că tot ceea ce veți face va fi trecut prin filtrul bunătății lui Dumnezeu; cred că se va întoarce acest efort și acest sacrificiu al dumneavoastră în favoarea multora care vor fi, la rândul lor, plini de recunoștință.” (ÎPS Aurel Percă)

Pr. Marian Blaj, Coordonator proiect