O biserică, o mărturie Sfântul Iosif, Patron al

fILE DE ISTORIECREDInțĂ, ARTĂ șI ISTORIE

Sfântul iosif, patron al bisericii universale

patROnul cateDRalei catOlice Din bucuReşti şi cOpatROn al biSeRicii catOlice Din cOnStanța Text: Mons. ieronim iacob

La 8 decembrie 1870, Fericitul Pius al IX-lea, papă, l-a proclamat pe Sfântul Iosif „Patron al Bisericii Universale”. La acea dată, după ocuparea

Statului Pontifical și a Romei (20 septembrie 1870) de către trupele

Regatului Italiei, Suveranul Pontif era „prizonier în Vatican”. Deja în anii 1848-1849 Pius al IX-lea experimentase statutul de fugar, exilat, în urma mișcărilor revoluționare care cuprinseseră statele italiene și mare parte a Europei. Din postura de „prizonier”, Papa îi îndeamnă acum pe membrii Bisericii greu încercate să recurgă la ajutorul Soțului feciorelnic al Fecioarei Maria, cel care fugise în

Egipt pentru a salva viața Pruncului

Isus. În anii următori, Sfântul Iosif va deveni patronul multor biserici și capele, grupuri de rugăciune și confraternități din întreaga lume. În urma predicilor ascultate în solemnitatea Sfântului Patron al Bisericii

Universale, 19 martie, numele Iosif va fi tot mai prezent în condicile de botez ale parohiilor romano-catolice de pe mapamond.

Tot în 1870 (pe 19 august) era numit Episcop de Nicopole și

Administrator Apostolic al Valahiei călugărul pasionist Ignazio Felice

Paoli. Sosind la București, noul episcop a săvârșit actul de preluare a

Diecezei în vechea bisericuță a franciscanilor, „Bărăția”. Primul gând al noului păstor a fost să ridice în capitala României o catedrală după modelul bisericilor Europei creștine. Întrucât numele Purtătorului de grijă al lui Isus era tot mai prezent în predicile și devoțiunile catolicilor, noul episcop nu a ezitat nicio clipă în alegerea patronului: „Sfântul Iosif”. Catedrala va fi consacrată la 15 februarie 1884.

Îndată după 1861, la Küstenge (Constanța de astăzi), pe atunci un sat aflat la periferia Imperiului Otoman, s-a deschis o parohie romano-catolică prin grija călugărilor capucini din Trapezunt. În primii zece ani, catolicii de la malul mării nu au avut, se pare, un locaș propriu de rugăciune, Liturghiile săvârșindu-se în spații improvizate. Inițiativa de a edifica o capelă catolică i-a aparținut lui Riga George, casier al companiei engleze Danube and Black Sea Railway Co. Limited, care construise linia ferată Cernavodă – Constanța și executa lucrări în Portul Constanța. Terenul pentru capelă – situată pe actuala str. Nicolae Titulescu, nr. 11 A – a fost oferit, conform tradiției orale, de administrația otomană. Capela, fără turn (interzis de legile otomane!) a fost ridicată în perioada 1869-1872. Tot atunci comunitatea catolică a ales și patronul capelei în persoana Sfântului Iosif. După ce Dobrogea a devenit parte a României (1878), prin lucrări de amenajare și adăugarea unui turn (1884-1885), capela catolică a fost transformată în biserică,

Catedrala „Sf. Iosif” din București

Sigilul Parohiei „Sf. Iosif” din Constanța pe un document din 5 ianuarie 1895

Vechea biserică din Constanța, cu hramul „Sf. Iosif”, acum demolată

păstrându-și același patron până în anul 1938 când a fost edificată, pe locul vechii biserici, actuala bazilică dedicată Sfântului minunilor, Anton de Padova.

La 19 martie 2021, în „Anul Sfântului Iosif”, declarat de Papa Francisc la 8 decembrie 2020, cu binecuvântarea ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, Sfântul Iosif va deveni copatron al bisericii cu hramul principal „Sfântul Anton de Padova” din Constanța.