pentru Propagarea Credinței

PAGInA GHIkA

l-au cunOScut pe vlaDiMiR gHika (şi RecipROc) astăzi: Hilda bertrand (1898-?)

Text: Luc Verly (traducere iulia Cojocariu)

La 8 mai 1934, după ce l-a întâlnit pe Vladimir Ghika, poeta catolică belgiană Hilda Bertrand îi trimite poemul următor:

Despre fascinația unui chip (inspirat de Cucernicul Mons. Ghika)

Aura interioară așază pe chip Trăsăturile subțiate ale frumuseții evanghelice Ne cucerește farmecul în care tremură albastra privire – A unui înger

Din Lumea Veche și din Lumea Nouă Diademe și Cruci înfășoară Ochii care coboară imaginea reflectată – A Doctorului Bisericii

Primul prinț apostolic al literelor creștine Dă fiorul balsamic Oițelor din turmă Legenda sa solemnă și sintelică Caritabilă și grațioasă este pretutindeni Tăcerile și cuvintele sale sunt centrul – Desăvârșirii nepieritoare

Seninătatea tânără și imanentă A unui chip și gestul preotului Aduc vindecarea Către creația umil îngenuncheată Un rigid veșmânt violet este îndurător Și cheamă spre trimisul lui Dumnezeu – Milostivirea

Pentru mesajul său Dumnezeu acoperă măreția Regelui din Occident și din Orient Și de gura de aur sacră – A Monseniorului

Învăluind bunătatea și surâsul Dumnezeu identifică cu mesajul Imaginea înscrisă a acestui prim Slujitor De o măreață asemănare – Cu Sfântul Paul și cu Sfântul Petru1

Hilda Bertrand nu este cu totul necunoscută. Poemele sale, pe care le ținea frumos așezate într-un sertar, au fost descoperite de mătușa sa, care le-a dat spre publicare2. Apar astfel la Bruxelles Pașii în pași (Les pas dans les pas, 1932) apoi Vorbind cu abisurile (Parler avec les abîmes, 1933). Mai mulți poeți cunoscuți, precum Edmond Jaloux, Jean Cassou și mai ales Jules Supervielle, o apreciază. După o ultimă apariție editorială în 1940, Un drum al înălțării (Un chemin de l’ascension), care obține premiul poeților catolici, dispare din scena literară belgiană și internațională. Se crede că a murit, până ce un student o regăsește în 1964 și îi dedică o teză de licență3. Și apoi i se pierde din nou urma. A fost atât de modestă, încât nici data morții sale nu se cunoaște și nici chipul său. Unii scriu pentru gloria lor personală, alții se fac invizibili pentru a glorifica pe Dumnezeu, creația Sa sau pe sfinții Săi.

1 Arhiva Vladimir Ghika nu posedă, din păcate, decât o copie manuscris a acestui poem realizată de Pr. Georges Schorung în anii ‚50. Se poate ca unele greșeli de transcriere să fi apărut ici și colo. 2 Cf. Gérald Purnelle în „Joseph Orban, ou le perdant maudit”, p. 117-123, https://doi.org/10.4000/textyles.2926. 3 Victor Renier, Opera poetică a Hildei Bertrand («L’Œuvre poétique de Hilda Bertrand»), teză de licență, Louvain, 1967.