Actualitatea creștină, nr. 2/2020

Nr. 02/2020 * Anul XXXI * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII

Cu toții avem nevoie să fim vindecați, și noi toți îi putem vindeca pe ceilalți dacă suntem Legendășiimagine: desen tuș cuvânt negru pentru „La visite de pauvres”, ediția smeriți blânzi: cuînun bun, cu răbdare, cu oilustrată privire.

„UN ANOTIMP INEDIT ŞI UN DRUM NOU”

(manuscris), 1923.

(Papa Francisc, @Pontifex, 7 februarie 2019) Statuia Sf. Apostol Petru,timp Piața San Pietro, Vatican Prezența lui Dumnezeu înseamnă în același puterea lui Dumnezeu, activitatea lui Dumnezeu și cu caracterul tot mai decisiv al clipei unice. www.vladimirghika.ro

A face sau a nu face Templele şi doctrinele lor

Când vorbim despre „mediu” facem referință și la o relație deosebită: aceea dintre natură și societatea care locuiește în ea. Acest lucru ne împiedică să considerăm natura ca ceva separat de noi sau ca un simplu cadru al vieții noastre. Suntem incluși în ea, suntem parte din ea și suntem întrepătrunși. Motivele pentru care un loc este poluat cer o analiză a funcționării societății, a economiei sale, a comportamentului său, a modurilor sale de a înțelege realitatea. Dată fiind mărimea schimbărilor, nu mai este posibil să se găsească un răspuns specific și independent pentru fiecare parte a problemei. Este fundamental a căuta soluții integrale, care să ia în considerare interacțiunile sistemelor naturale între ele și cu sistemele sociale. Nu există două crize separate, una a mediului și alta socială, ci o singură și complexă criză socio-ambientală.

Strategiile pentru soluționarea crizei cer o abordare integrală pentru a combate sărăcia, pentru a reda celor excluși demnitatea și în același timp pentru a avea grijă de natură.

(Enciclica Laudato si’, cap. IV, nr. 139)

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXXI, Nr. 2/2020

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

3 7

Omilia ÎPS Aurel Percă Cuvânt de salut al ÎPS Ioan Robu adresat ÎPS Aurel Percă, noul Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti VATICAN

9 @Pontifex 10 Știri din Vatican 11 L’Osservatore Romano FOCUS

12 Eveniment Doi noi episcopi pentru Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică 14 Retrospectivă ÎPS Aurel Percă, înscăunat în Catedrală 16 Știri ARCB 17 Știri interne/externe Biserică și societate

18 Bioetică Bune practici în pediatrie 20 Doctrină socială A face sau a nu face

Suflet tânăr

21 Om prețios Christus Vivit Știri/Anunțuri UNIVERSUL FAMILIEI

25 ABC-ul credinței 26 Eveniment „Un anotimp inedit şi un drum nou” SPIRITUALITATE

27 Din catehezele Papei Rugăciunea transformă realitatea 28 Sfânta Scriptură - Psalmii Templele şi doctrinele lor 29 Minuni şi sfinţi Maria Katharina Kasper 30 Viață consacrată Înflorirea vieţii consacrate în Arhidieceza de Bucureşti 31 Pagina Ghika L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc).

Leopold Andrian

3 CULTURĂ

32 File de istorie Statuile Catedralei Sfântul Iosif 33 Arhiepiscopul Cisar și regele Ferdinand 34 Idei pentru timpul liber 35 Sacralitatea în artă ETCETERA

36 Anunțuri

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 2/2020 Foto credit: Alexis Dimcev

20

28

Mesajul redacției Numărul din februarie se deschide cu omilia ținută de ÎPS Aurel Percă cu ocazia inaugurării slujirii sale ca Arhiepiscop Mitropolit de București. Adresându-se celor prezenți, a spus printre altele: „Astăzi încep un anotimp inedit şi un drum nou pentru mine împreună cu dumneavoastră, iubiţi fraţi şi surori în Cristos. O nouă dieceză pentru mine, ca rang de arhidieceză, pentru un păstor care vine din afara ei.

Percep momentul ca o provocare foarte sugestivă, dar şi angajantă.” În continuare, în revistă este redat și cuvântul ÎPS Ioan Robu, care a spus în final: „Îl rog pe Dumnezeu și pe Maica Sa Preasfântă să te păstreze în sănătate și seninătate ca Păstor al Arhidiecezei de București, veghind cu gelozie sfântă la izvoarele unității noastre catolice.”

La rubrica Focus este prezentat comunicatul de presă prin care se anunță alegerea a doi episcopi greco-catolici. Rubrica Retrospectivă relatează evenimentul de la 11 ianuarie, cu înscăunarea ÎPS Aurel Percă.

Noua rubrică Doctrină socială ne interpelează prin cuvintele „a face sau a nu face”. Rubrica Suflet tânăr vorbește despre ce înseamnă un „om prețios”. La Universul familiei, pornind de la cuvintele ÎPS Aurel Percă „un anotimp inedit și un drum nou”, este exprimat atașamentul față de noul păstor. Catehezele Papei subliniază faptul că „rugăciunea transformă realitatea”. La rubrica Sfânta Scriptură – Psalmii se află în centru „templele și doctrinele lor”. Rubrica Viața consacrată tratează despre înflorirea acesteia în Arhidieceza de București.

Nici din acest număr nu lipsesc știrile din Vatican și din arhidieceză, știrile interne și externe, ideile pentru timpul liber.

Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Pr. Octavian Enache Crenguța Nicolae Colaboratori

Pr. Marian Blaj Dănuț Doboș Pr. Andrei Dumitrescu Pr. Octavian Enache Liana Gehl Anca Mărtinaş Giulimondi Monica Râpeanu Claudia Stan Layout GRAFIC

Angelus Communicationis Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Tereza Petreș Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

© 2020 don Giovanni Berti | www.gioba.it

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Omilia ÎPS Aurel Percă

Sfânta Liturghie de luare în posesie canonică a Arhidiecezei de București Eminențele Voastre, Reverendissimi e Ilustrissimi Cardinali, Excelența Voastră Nunțiu Apostolic în România și Republica Moldova, Excelențele Voastre, dragi confrați întru episcopat, din țară și din străinătate, Înalt Preasfințiile Voastre și Sfințile Voastre din partea Bisericii Ortodoxe, a Bisericii Armene din România și a Bisericii Evanghelice, Domnule Preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România.

Excelența Voastră Episcop-Vicar al Bisericii Evanghelice, Dragi confrați preoți și persoane consacrate, călugări și călugărițe, și seminariști, Stimate autorități politice și civile, Dragi și iubiți credincioși prezenți în catedrală, din incinta catedralei, cei care ne urmăriți prin intermediul Televiziunii Române și prin internet, Dragi ascultători care ne ascultați prin Radio Maria,

D

upă cum aţi putut observa, ceremonialul preluării canonice a Arhidiecezei de Bucureşti a constat, pe lângă citirea scrisorii Sfântului Părinte Papa Francisc, prin care mă numeşte Arhiepiscop de Bucureşti, doar în predarea cârjei pastorale din partea Înalt Preasfințitului Ioan şi preluarea ei din partea mea, prin care am devenit păstor al credincioşilor care se află în Arhidieceza de Bucureşti.

Cârja episcopală – numită pastorală – este unul din simbolurile vizibile ale misiunii de păstor a episcopului. Când episcopul parcurge drumul până la altar trecând prin biserică, purtând cârja pastorală, este Cristos însuşi care îşi face intrarea în mijlocul poporului ca Bun Păstor. În episcop este prezent însuşi Cristos – Păstorul care vine să ne adune într-o singură turmă când intră în lăcaşul sfânt: să conducă pe credincioşi la cuvântul său când este proclamat, pentru a le da viaţa sa în pâinea şi vinul care vor deveni Trupul și Sângele său, să-i protejeze şi să-i vindece cu puterea harului ce izvorăște din Euharistie. Într-adevăr, episcopul poartă cârja episcopală nu numai când intră în Biserică, dar şi în timpul proclamării Evangheliei, când celebrează sacramentele, când dă binecuvântarea, precum şi în procesiunea de plecare din biserică.

Cârja pastorală este un semn episcopal, legată de misiunea amplă a

Foto credit: Alex Micsik

FEBRUARIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

3

Foto credit: Alex Micsik

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

episcopului, care este aceea de a conduce, a învăţa şi a sfinţi.

Sfântul Ambroziu, episcop de Milano, descria astfel cârja episcopală: „ea trebuie să fie la un capăt ascuţită pentru a pinteni, pentru a îmboldi pe cei leneşi, la mijloc dreaptă pentru a conduce pe cei slabi, în partea superioară curbată pentru a aduna pe cei rătăciţi.” Prin voinţa lui Cristos, episcopul este figură centrală în structura Bisericii. „Ubi Episcopus, ibi Ecclesia”, spuneau Sfinții Părinți ai Bisericii: „unde este episcopul, acolo este și Biserica.” În mâinile sale se unesc toate funcţiile esenţiale pentru viaţa Trupului mistic al lui Cristos, care este Biserica. El este învăţătorul credinţei; el este cel care conduce Biserica „in persona Christi”, el oferă Tatălui Jertfa Noului Legământ. El este îndrumătorul şi călăuzitorul poporului creştin. „Păstori ai turmei, în îndeplinirea slujirii lor de episcopi, ei ştiu că pot conta pe un har divin special… În timpul rugăciunii solemne de hirotonire, episcopul consacrator principal, după ce a invocat revărsarea Duhului Sfânt care susţine şi conduce, repetă cuvintele deja prezente în Tradiţia Apostolică: «Părinte Sfânt, care cunoşti tainele inimilor, dăruieşte acestui slujitor al tău, ales de tine pentru episcopat, să pască turma ta sfântă şi să îndeplinească în mod cât 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2020

mai perfect misiunea de Mare preot».

Astfel continuă să fie îndeplinită voinţa Domnului Isus, Păstorul veşnic, care i-a trimis pe apostoli aşa cum El a fost trimis de Tatăl (cf. In 20,21) şi a voit ca succesorii lor, adică Episcopii, să fie în Biserică păstori până la sfârşitul veacurilor” (Ioan Paul al II-lea, Pastores Gregis, „Despre episcop, slujitor al Evangheliei lui Isus Cristos pentru speranţa lumii”, 2003).

Când se începe un drum nou, este înţelept şi prudent să păşeşti pe urmele lăsate de cei care te-au precedat. Şi au fost atâţia păstori – episcopi sau administratori apostolici – care au păstorit cu mare pasiune pe credincioșii de pe meleagurile Ţării Româneşti, în forma organizată de arhidieceză din anul 1883.

Orice episcop adună în propria dieceză moştenirea care îi este transmisă de predecesorii săi. Acest lucru se adevereşte într-un mod cu totul special faţă de episcopul predecesor imediat: când el încredinţează noului episcop cârja pastorală, semn al grijii intense desfăşurate timp de mulţi ani în conducerea poporului lui Dumnezeu, el încredinţează în acelaşi timp iubirea pentru acea Biserică particulară care este dieceza, bucuriile, neliniştile, speranţele pe care le-a trăit în acea realitate cu oamenii adunaţi de Cristos în jurul Evangheliei şi al Euharistiei, prin puterea Sfântului Duh.

Astăzi, când Înalt Preasfinţitul Ioan mi-a înmânat cârja pastorală, am simţit că el îmi încredinţează una dintre atenţiile sale cele mai intense, una din afecțiunile sale cele mai puternice, una din grijile sale cele mai trăite, iubite şi uneori chiar suferite pentru poporul lui Dumnezeu aflat în Arhidieceza de Bucureşti. Le-am primit cu toată inima… Poate vă aşteptaţi acum să expun un plan pastoral pentru viitoarea mea slujire de păstor al Arhidiecezei de București.

Nu este acum momentul de programe şi planuri pastorale. Doresc să mă introduc treptat în viaţa Arhidiecezei, să-mi cunosc „turma”, punându-mă în ascultarea frumoasei tradiţii a Bisericii locale, care de astăzi pot spune că este turma pe care mi-o încredinţează Domnul spre a o păstori. Viaţa creştină este apoi un drum continuu în urmarea lui Isus Cristos, Păstorul cel Bun, exemplul perfect pentru orice păstor-episcop, care are grijă de turmă, ştie mai întâi să asculte turma, pentru a da apoi tuturor Cuvântul lui Dumnezeu.

Episcopul – păstor! Astăzi am devenit păstorul acestei Arhidieceze!

Sunt aici pentru că Isus Cristos, Bunul Păstor, mă cheamă să continui opera de evanghelizare, să vă aduc vestea cea bună a Evangheliei, şi să continui lucrarea de sfinţire, aşa cum

Foto credit: Iustin Toma

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

apostolii au plecat într-o asemenea misiune după revărsarea Duhului Sfânt din ziua de Rusalii. Din această imagine vreau să mă inspir în exercitarea misiunii mele. Sunt aici pentru că am primit mandatul Sfântului Părinte Francisc, plin de grijă pentru toate Bisericile, căruia îi mulţumesc din inimă pentru încrederea pe care mi-a arătat-o numindu-mă episcopul dumneavoastră.

Sunt aici pentru că şi atunci când se schimbă episcopul, Biserica rămâne, misiunea ei continuă şi Evanghelia este proclamată fără condiţionări şi fără limite. Sunt aici – ca orice păstor care crede, iubeşte şi slujeşte turma sa – pentru a da viaţă; deoarece altfel nu aş putea fi un păstor credibil, nici un trimis după imaginea Păstorului păstorilor, unicul nostru Domn, Isus Cristos.

Am fost ales şi trimis ca episcop al acestei Arhidieceze: cum aş putea să fiu fără voi, fără poporul Domnului, fără Biserica sa?

Vorbind despre sine creștinilor din Hipona, episcopul Augustin spunea: „cu voi sunt creștin, pentru voi sunt episcop.” Și cât aș vrea să vă repet aceste cuvinte și dumneavoastră, aici prezenți în această catedrală sau oriunde vă aflați. Sunt convins că credința în Cristos și botezul primit sunt tot ceea ce avem mai prețios.

Totuși, aș vrea să adaug și acest

Cu toții avem nevoie de milostivirea Domnului! Lui ne încredințăm, iubiți credincioși, siguri fiind că prin credință și cu buna voință a tuturor vom putea scrie pe mai departe pagini frumoase pentru această binecuvântată Arhidieceză. lucru: că de astăzi sunt unul dintre dumneavoastră. Vin din Moldova și aduc cu mine o istorie, o tradiție, un patrimoniu care m-a plăsmuit. Dar de astăzi înainte eu sunt aici, păstor al poporului lui Dumnezeu care este în această Arhidieceză. Voi căuta ca imediat să mă cufund în acest fluviu de har care mă precedă. Simt că o Biserică mă primește înlăuntrul unei mari istorii și sunt recunoscător pentru încrederea pe care deja mi-o arătați. Și aș vrea să spun că această încredere din partea dumneavoastră primește de pe acum un răspuns de afecțiune sinceră din partea mea, însoțită de un răspuns de a face din viața mea „o ofertă pe altarul credinței voastre”, cum spunea Sfântul Paul (cf. 1 Tim 4,6). Viața unui episcop aparține Domnului și poporului lui Dumnezeu și el este chemat să slujească. Și așa aș dori să fie. Dar știu bine că simpla dorință nu este suficientă. Viața de fiecare zi va trebui să o transform în iubire

adevărată. De aceea am păstrat motoul de pe stema mea episcopală, „să rămânem înrădăcinați și întemeiați în caritate” (Ef 3,17). Dacă ne vom trăi viața cu credință și în înțelegere reciprocă, sunt sigur că vom rămâne cu toții „înrădăcinați” în iubire.

Cu toții avem nevoie de milostivirea Domnului! Lui ne încredințăm, iubiți credincioși, siguri fiind că prin credință și cu buna voință a tuturor vom putea scrie pe mai departe pagini frumoase pentru această binecuvântată Arhidieceză. Biserica – turma Domnului… o dieceză, o porţiune a Bisericii încredinţată spre păstorire episcopului. „Paște oile mele… paşte mieluşeii mei”, a spus Cristos lui Petru pe malul lacului Tiberiadei. Simt că Păstorul cel Bun, Cristos, îmi spune şi mie astăzi la fel, încredințându-mi turma Arhidiecezei de Bucureşti spre păstorire: „Paște oile mele… paște mielușeii mei…”

FEBRUARIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

5

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Din moment ce am acceptat această misiune, am simțit că Duhul Sfânt mă trimite, ca episcop, să fiu călăuză şi slujitor al unei Biserici alcătuite din bărbaţi şi femei, tineri, copii şi persoane în vârstă, săraci şi bogaţi, sănătoşi şi bolnavi, oameni uitaţi… Pentru toţi am fost ales şi trimis ca păstor. Vreau ca împreună să fim o Biserică locală, o dieceză care trăiește din ascultarea îndrăgostită a Cuvântului lui Dumnezeu şi a Euharistiei celebrate în duh şi adevăr. Vrem să fim Biserică locală, o dieceză după viziunea Fericitului Vladimir Ghika, apostolul carităţii, şi a Fericitului Anton Durcovici, un pasionat păstor pentru poporul ce i-a fost încredințat, dar amândoi curajoși mărturisitori și martiri ai credinţei. Vrem să fim o Biserică locală în care chemarea la sfinţenie nu este un „mai mult” doar pentru unele suflete alese, dar să fie stilul de viaţă al unei comunităţi diecezane.

Vrem „să mergem împreună în adevăr şi iubire”, şi „să rămânem înrădăcinaţi şi întemeiați în caritate”.

Sunt conştient de dificultăţile pe care teritoriul vast al Arhidiecezei le ridică. Împărtăşesc preocupările multor preoţi, părinţi, educatori care percep neliniştile timpului prezent şi schimbările sociale, economice și politice amplificate de progresele zgomotoase în domeniul comunicaţiilor. Auzim vorbindu-se deseori că suntem în perioadă de tranziţie şi nu este totdeauna uşor să întrevedem o soluţie de ieșire. Dar în materie de trăire a credinței nu există perioadă de tranziție, avem un drum bine precizat de Evanghelie și un Păstor care ne indică traiectoria, Isus, Bunul Păstor. De aceea inima mea este plină de speranţă că prin ajutorul lui Dumnezeu se pot schimba multe lucruri.

6

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2020

[...] Tu o ştii, Doamne, că te iubesc mult; ajută-mă să păstoresc cu dreptate poporul tău sfânt din Arhidieceza de Bucureşti.

Astăzi încep un anotimp inedit şi un drum nou pentru mine împreună cu dumneavoastră, iubiţi fraţi şi surori în Cristos. O nouă dieceză pentru mine, ca rang arhidieceză, pentru un păstor care vine din afara ei. Percep momentul ca o provocare foarte sugestivă, dar şi angajantă.

Celor care se preocupă de miile de kilometri pe care va trebui să-i parcurg pentru a ajunge în fiecare comunitate, sau celor care se gândesc că va trebui să fac lucruri deosebite, le spun că îmi asum pe deplin această nouă misiune, pentru că am acceptat-o în mod liber din mâinile Sfântului Părinte Francisc.

Textele pe care le-am proclamat la prima lectură și la Evanghelie sunt garanția că ne aflăm sub privirile unui Păstor care este cel mai bun, Isus Cristos. El este cel care cheamă, El ne spune „urmează-mă”, El sfinţeşte şi acționează în Biserică. Însufleţiţi de un simţ profund de responsabilitate şi susţinuţi de o mare iubire pentru Cristos şi pentru Biserică, noi participăm astăzi la misterul Altarului, ne unim cu Jertfa de iubire a lui Cristos, punem în mâinile sale acele puţine picături ale umanităţii noastre, împărtăşim frăţeşte sentimentele noastre pentru a fi în El o singură inimă şi un singur suflet.

Mărturisesc că nu cunosc sau cunosc prea puţin Arhidieceza: vă cer acum, și vă invit ca de astăzi înainte „să mergem toți împreună” pe toate potecile, străzile şi drumurile localităţilor care o formează, fără pretenţia să-i oblig pe toţi să facă acest lucru, dar fără a exclude pe cineva, dacă doreşte să se alăture acestui mers împreună în trăirea credinţei. Vă chem să căutăm împreună şi să descoperim tot ceea ce ne poate favoriza un parcurs comun pentru a „fi o singură turmă şi un singur păstor”. Cred în Biserică, şi am încredere că ea este continuu călăuzită de Duhul Sfânt și același Duh Sfânt îmi va călăuzi pașii slujirii mele arhiepiscopale.

Astăzi, înaintea dumneavoastră, aş vrea să mă adresez şi eu Învăţătorului divin, împrumutând cuvintele Sfântului Petru, pentru a-i spune: „Tu o ştii, Doamne, că te iubesc mult; ajută-mă să păstoresc cu dreptate poporul tău sfânt din Arhidieceza de Bucureşti.” De aceea ne rugăm pentru „ca Isus Cristos să locuiască prin credinţă în inimile noastre”, şi astfel, „înrădăcinaţi şi întemeiaţi în iubire”, să putem fi „în măsură să înţelegem cu toţi sfinţii care este lărgimea, lungimea, înălţimea şi adâncimea, şi să cunoaştem iubirea lui Cristos care întrece orice cunoaștere” (Ef 3,17). Amin.

Celebrarea acestei solemne Euharistii cu care începe slujirea mea arhiepiscopală vrea să fie întâlnirea noastră cu Păstorul cel Bun, Cristos.

† Aurel Percă Arhiepiscop Mitropolit de București

Foto credit: Iustin Toma

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Cuvânt de salut al ÎPS Ioan Robu adresat ÎPS Aurel Percă, noul Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti Înalt Preasfinţite Părinte Arhiepiscop Mitropolit Aurel,

C

u mare încredere în Dumnezeu şi în Preasfinţia Ta, tocmai ţi s-a încredinţat spre păstorire, conform normelor canonice, Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti cu tot ce cuprinde ea, dar mai ales cu comunităţile credincioşilor, comunitatea sau familia preoţească, ordinele şi congregațiile, școlile, asociațiile și organizațiile, mișcările ecleziale, persoanele consacrate. În toate acestea, în viața lor de fiecare zi veți găsi semnele vii ale unității Bisericii locale și universale, și anume: stăruința în rugăciune; stima și respectul față de învățătura catolică; prețuirea comuniunii cu Papa, urmașul lui Petru; trăirea carității fraterne.

Oricare au fost vremurile, aceste patru semne sau izvoare ale unității noastre bisericești ne-au ținut împreună, așa cum eram, mai dispersați, mai puțini sau mai izolați. Înalt Preasfințite, În timp ce le mulțumesc tuturor din Arhidieceză pentru fidelitatea și unitatea lor catolică, încurajându-i să fie mândri că fac parte din această Biserică – Una, Sfântă, Catolică și Apostolică –, îl rog pe Dumnezeu și pe Maica Sa Preasfântă să te păstreze în sănătate și seninătate ca Păstor al Arhidiecezei de București, veghind cu gelozie sfântă la izvoarele unității noastre catolice. Întru mulți ani!

ÎPS Ioan Robu Arhiepiscop Mitropolit emerit de București FEBRUARIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

7

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI 1

2

3

4

5

6

7

Foto credit (imaginile 1, 2 și 4): Alexis Dimcev Foto credit (imaginile 3, 6 și 7): Iustin Toma Foto credit (imaginea 5): Bogdan Moisa

8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2020

VATICAN

@PONTIFEX

DIN CUVINTELE PAPEI

Viața are valoare când o dăm în iubire și în adevăr Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Cu toții trebuie să fim vindecați și cu toții îi putem vindeca pe ceilalți dacă suntem smeriți și blânzi: cu un cuvânt bun, cu răbdare, cu o privire.

Doamne, tu știi cum ne împotrivim să facem loc suferințelor altora în inima noastră.

Deschide-ne inimile și modelează-le după chipul tău.

Dacă crezi în Dumnezeu trebuie să trăiești în dreptate cu toți, după regula de aur: „Ce vreți ca oamenii să facă pentru voi, faceți şi voi pentru ei.”

Cuvintele pe care Isus le rostește: „Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă” (Mt 11,28) indică drumul misterios al harului care se revelează celor simpli și care oferă odihnă celor istoviți și celor obosiți. El îi cheamă pe toți să meargă la El și le promite alinare și odihnă.

Isus Cristos, celui care trăiește angoasa datorită propriei situații de fragilitate, durere și slăbiciune, nu-i impune legi, ci îi oferă milostivirea sa, adică persoana sa binefăcătoare. El are ochi care văd, care își dau seama, pentru că privesc în profunzime [...].

Odată primită odihna și alinarea lui Cristos, suntem chemați la rândul nostru să devenim odihnă și alinare pentru frați, cu atitudine blândă și umilă, imitându-l pe Învățătorul.

(Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc pentru a XXVIII-a Zi Mondială a Bolnavului, 11 februarie 2020)

De câte ori vedem săracii la gropile de gunoi pentru a găsi ceva cu care să se hrănească sau să se îmbrace! Deveniți ei înșiși parte dintr-o groapă de gunoi umană, sunt tratați ca rebuturi [...]. Săracilor nu le este iertată nici măcar sărăcia lor.

Sfânta Scriptură descrie acțiunea lui Dumnezeu în favoarea săracilor. El este cel care „ascultă”, „intervine”, „ocrotește”, „apără”, „răscumpără”, „mântuiește”… Un sărac nu-l va putea găsi niciodată pe Dumnezeu indiferent sau tăcut în fața rugăciunii sale.

Cuvântul lui Dumnezeu arată că săracii sunt cei care au necesarul pentru a trăi pentru că depind de alții. Lui Isus nu-i este teamă să se identifice cu fiecare dintre ei: „Tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi-ați făcut” (Mt 25,40).

(Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc pentru a III-a Zi Mondială a Săracilor, 17 noiembrie 2019)

Aparține omului să fie dator în fața lui Dumnezeu: de la el am primit totul, în termeni de natură și de har. Viața noastră a fost voită și a fost iubită de Dumnezeu.

Suntem cu toții datornici față de Dumnezeu și față de atâtea persoane care ne-au dăruit condiții de viață favorabile. Identitatea noastră se construiește pornind de la binele primit.

Cel care a primit mult trebuie să învețe să dea mult și să nu rețină numai pentru sine ceea ce a primit.

Isus inserează în raporturile umane forța iertării. În viață nu totul se rezolvă cu dreptatea. Mai ales acolo unde trebuie să se pună stavilă răului, cineva trebuie să iubească dincolo de ceea ce se cuvine, pentru a reîncepe o istorie de har. Răul cunoaște răzbunările sale și dacă nu este întrerupt riscă să se răspândească sufocând întreaga lume.

(Audiența generală de miercuri, 24 aprilie 2019) FEBRUARIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

9

VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

Mesaj pentru Ziua Mondială a Bolnavilor La 3 ianuarie a fost publicat Mesajul Papei Francisc pentru Ziua Mondială a Bolnavilor, care se celebrează la 11 februarie, având ca moto un verset din Evanghelia după Matei.

Colocviu la Roma cu persoanele consacrate

Papa Francisc a celebrat pe 1 februarie o Sfântă Liturghie dedicată vieții consacrate.

„V

eniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă” (Mt 11,28). Pornind de la acest verset, Sfântul Părinte a arătat că aceste cuvinte „indică drumul misterios al harului care se revelează celor simpli și care oferă odihnă celor istoviți și celor obosiți”. De asemenea, „aceste cuvinte exprimă solidaritatea Fiului Omului, Isus Cristos, în fața unei umanități chinuite și suferinde”.

Cea de-a XXVIII-a Zi a Bolnavilor propune celor bolnavi și oprimați invitația adresată de Isus să depindă în întregime de Dumnezeu.

Papa Francisc le-a mai spus celor bolnavi că boala lor îi pune „printre cei care, «osteniți și împovărați», atrag privirea și inima lui Isus” și că tocmai de aici primesc lumină în momentele de întuneric, speranță în momentele de descurajare. Papa le-a mai vorbit celor bolnavi despre un loc în care pot găsi odihnă, iar acesta este Biserica, adică „hanul” samariteanului milostiv care este Cristos; aceasta este casa unde pot găsi harul său care se exprimă în familiaritate, în primire, în alinare.

(Citiți integral mesajul pe magisteriu.ro)

Z

iua Mondială a Vieții Consacrate, celebrată în fiecare an în sărbătoarea „Prezentarea lui Isus la templu”, a fost instituită de către Ioan Paul al II-lea la 6 ianuarie 1997, ca rod al Sinodului Episcopilor despre viața consacrată și al publicării exortației apostolice „Vita consecrata”.

Cea de-a XXIV-a Zi Mondială a Vieții Consacrate a început cu Liturghia celebrată pe 1 februarie de către Papa Francisc în Bazilica Sfântul Petru, la care au participat aproximativ 300 de călugărițe contemplative, la încheierea colocviului „O economie în slujba formelor de viață contemplativă”.

Farmacia Vaticană Farmacia Vaticană, singura farmacie din Vatican, se mută pentru lucrări: noul sediu va fi gata la sfârșitul lunii mai.

Î dicamente la 2.000 de clienți, s-a transferat într-un local prefabricat, pen-

ncepând cu 7 ianuarie, farmacia istorică a Papei, care distribuie zilnic me-

tru a permite restructurarea completă a sediului său și instalarea a șase culoare pentru distribuirea rapidă a celor 40.000 de medicamente din magazin, cu ajutorul a trei roboți cu braț automat. Farmacia a împlinit 145 de ani, fiind deschisă în 1874 de către Eusebio Ludvig Fronmen. (sursa: vaticannews.va) 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2020

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Mărturia Asiei creştine Tinerii în întâmpinarea lui Cristos L’Osservatore Romano, 7-8 ianuarie 2020

P

entru 2020, Conferinţa Episcopală din Filipine a anunţat deschiderea Colegiului de Teologie „Emmaus”, ca răspuns la nevoia de a instrui o nouă generaţie de catolici dispuşi să îmbrăţişeze orice formă de vocaţie în Biserică: laici, consacraţi, călugări, preoţi. Evenimentul coincide cu „Anul dialogului interreligios” şi este rodul eforturilor Mişcării pentru dialogul islamic-creştin „Silsilah”. „Azi mai mult ca oricând avem nevoie de modele creştine – spune P. Stefano D’Ambra, PIME, fondatorul mişcării. Secularismul şi materialismul deseori îi îndepărtează pe credincioşi de Biserică şi duc la o «decreştinare» a societăţii”. Totodată, musulmanii „îşi reafirmă crezul lor” şi unii „sunt ispitiţi de interpretări radicale... În acest context vrem să avem grijă de pregătirea tinerilor în spiritul dialogului interreligios şi intercultural”. Studiile durează 4 ani, ultimii 2 fiind de practică pe teren. În Pakistan, Biserica a dedicat anul 2020 tineretului, cu deviza „Pe urmele sfinţilor”. „Sfinţii sunt «supereroii» noştri: ei ne ajută să devenim mai puternici şi mai înrădăcinaţi în credinţă”, arată Cardinalul Joseph Coutts, Arhiepiscop de Karachi. În parohii a fost afişat un poster cu chipurile a 13 sfinţi însoţite de coduri QR pentru detalii despre fiecare sfânt. În Pakistan, tinerii sunt consideraţi „coloana Bisericii”, fiind încurajaţi „să înainteze şi să-şi asume responsabilităţi, să participe la

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

Privind la cerul înstelat

programe de pregătire şi să-şi discearnă vocaţia”.

Pe aceeaşi linie, sub deviza „Dumnezeu este bucuria tinerilor”, Biserica din Vietnam celebrează 170 de ani de la crearea primului vicariat apostolic, a explicat Arhiepiscopul Joseph Chi Linh la deschiderea Jubileului. Deschiderea a fost precedată de o rugăciune în Sanctuarul marian La Vang, pe locul unde Fecioara Maria le-a apărut în 1798 mai multor credincioşi care se refugiaseră în junglă pentru a-şi păstra credinţa.

Iniţiativele de mai sus au fost anunţate de Osservatore Romano de Epifanie, când îi amintim pe Magi – simbolul înţelepciunii popoarelor din Răsărit care l-au recunoscut pe Cristos –, dar ele trimit şi la sărbătoarea Întâmpinării Domnului, când medităm la misterul lui Cristos „lumină spre luminarea neamurilor”.

Traducere şi adaptare de Liana Gehl

Rubrica „Un site pe săptămână” a prezentat de curând site-ul www.vaticanobservatory.va, dedicat Observatorului Astronomic din Vatican.

O

riginile celebrului institut sunt legate de Papa Grigore al XIII-lea. În contextul reformei calendarului din 1582, acesta a dispus construirea Turnului Vânturilor şi a înfiinţat un comitet de studiu compus din astronomi şi matematicieni iezuiţi de la Colegiul Roman.

După ce în 1935, din cauza poluării cerului Romei, Pius al XI-lea a oferit un nou loc pentru Observatorul Vatican la Castel Gandolfo, din aceleaşi motive s-a deschis în 1981 un al doilea centru de cercetare în Tucson, Arizona, în Statele Unite.

FEBRUARIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

11

FOCUS eveniment

S

fântul Părinte a atribuit Părintelui Călin Ioan Bot Scaunul episcopal titular de Abritto și Părintelui Cristian Dumitru Crişan Scaunul episcopal titular de Abula.

Doi noi episcopi pentru Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Părintele Călin Ioan Bot a fost ales Episcop Auxiliar al Eparhiei de Lugoj și Părintele Cristian Dumitru Crişan a fost ales Episcop Auxiliar al Arhieparhiei de Alba-Iulia și Făgăraș.

P

apa Francisc, în data de 22 ianuarie, și-a dat acordul cu privire la alegerea canonică făcută de Sinodul Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, prin care Părintele Călin Ioan Bot a fost ales Episcop Auxiliar al Eparhiei de Lugoj și Părintele Cristian Dumitru Crişan a fost ales Episcop Auxiliar al Arhieparhiei de Alba-Iulia și Făgăraș.

Sfântul Părinte a atribuit Părintelui Călin Ioan Bot Scaunul episcopal titular de Abritto și Părintelui 12

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2020

Cristian Dumitru Crişan Scaunul episcopal titular de Abula.

Membrii Conferinței Episcopilor catolici din România au primit cu bucurie vestea alegerii celor doi preoți greco-catolici la demnitatea episcopală. Colegiul Episcopilor catolici din România va ajunge astfel la numărul de 21, dintre care 9 greco-catolici și 12 romano-catolici.

Data și locul consacrării episcopale a Pr. Călin Ioan Bot și a Pr. Cristian Dumitru Crișan vor fi stabilite ulterior.

Pentru mai multe informații:

Arhieparhia de Alba Iulia și Făgăraș Adresa: 515400 Blaj (AB), România, P. P. Aron 2 Telefon: 0040-258-712057 Fax: 0040-258-713602 Email: mitropolia@gmail.com Website: bisericaromanaunita.ro

Eparhia de Lugoj Adresa: 305500 Lugoj (TM), Ep. Dr. Ioan Bălan 6 Telefon: 0040-256-353597, 0040-256-336670 Fax: 0040-256-351457 Email: episcopialugoj@bru.ro Website: episcopialugoj.ro

FOCUS

Biografie

Părintele Călin Ioan Bot

S

-a născut pe data de 24 iulie 1970 în localitatea Surduc, județul Sălaj. Între 1991-1995 a studiat teologia la Cluj-Napoca.

Pe 10 septembrie 1995 a fost hirotonit preot, fiind încardinat în Eparhia de Cluj-Gherla. Între 1995-2000 a activat ca director educativ în cadrul Institutului Teologic Greco-Catolic „Sf. Ioan Evanghelistul”, Cluj-Napoca, iar între 2000-2002 și 2005-2017 a fost rector al aceluiași Institut.

Trimis la Roma, a urmat între 2002-2003 Cursul de Formare

a Formatorilor din Seminarii organizat de Congregaţia pentru Educaţia Catolică în colaborare cu Institutele de Spiritualitate şi Psihologie din cadrul Universităţii Pontificale Gregoriana din Roma. Între 2003-2005 a urmat cursurile de masterat în spiritualitate în cadrul Institutului de Spiritualitate al Universităţii Pontificale Gregoriana, Roma, finalizat cu lucrarea: „Gratuitatea iubirii lui Dumnezeu pornind de la tratatul De Trinitate al Sf. Augustin”. În anul 2017 a fost numit protosincel (vicar general) al Eparhiei de Cluj-Gherla. Pe lângă direcţiunea

spirituală şi activităţile didactice în cadrul Liceului Seminarial Inochentie Micu, Cluj-Napoca, a fost consilier eparhial pe probleme de învăţământ-formare în cadrul Eparhiei de Cluj-Gherla.

Biografie

Părintele Cristian Dumitru Crișan

S

-a născut pe data de 11 octombrie 1981 în localitatea Sântu, județul Mureș. Între 2000-2003 a studiat teologia la Blaj. Trimis la Roma, în anul 2007 a obținut bacalaureatul în teologie la Ateneul Pontifical „Sant’Anselmo”.

Pe 11 mai 2008 a fost hirotonit preot, fiind încardinat în Arhieparhia de Alba-Iulia și Făgăraș. În anul 2010 a obținut licența în drept canonic la Institutul „Utriusque Iuris” al Universității Pontificale a Lateranului, iar în 2012 a obținut doctoratul în cadrul aceleiași universități. În anul 2012 a fost numit paroh al Parohiei „Sfântul Gheorghe” din Paris și rector al Misiunii

Greco-Catolice din Franța. În 2013 a fost numit notar al Sinodului Episcopilor Bisericii Greco-Catolice din România. În 2014 a fost numit apărător al legăturii în Tribunalul Provincial de Primă instanță al Arhiepiscopiei de Paris, iar în anul 2016 a fost numit judecător al aceluiași tribunal. Între 2016-2017 a urmat cursurile de masterat la Facultatea de Științe ale Educației din cadrul Institutului Catolic din Paris, obținând diploma de master II în co-tutelă cu Universitatea „Paris IV Sorbona”. În 2018 a obținut certificatul „Emouna - l’amphi des religions” la Institutul de Științe Politice din Paris. Pe data de 9 aprilie 2018, Sfântul Părinte Papa

Francisc l-a numit în funcția de vizitator apostolic pentru credincioșii greco-catolici români din Europa occidentală, iar pe 11 octombrie 2018 a fost numit coordonator național pentru pastorația grecocatolicilor români din Italia de către Consiliul Permanent al Conferinței Episcopale Italiene.

FEBRUARIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

13

FOCUS retrospectivă

T

u, Venerabile Frate, care timp de 20 de ani, în dieceza de Iași, ai împlinit cu sârguință îndatoririle episcopale, te arăți înzestrat din belșug cu calitățile umane și preoțești: te considerăm deci potrivit ca să-ți încredințăm această misiune importantă.

Papa Francisc, Decret de numire a Mons. Aurel Percă

Foto credit: Alex Micsik

Nou Arhiepiscop pentru Arhidieceză ÎPS Aurel Percă, înscăunat în Catedrală ÎPS Aurel Percă a luat în posesie canonică Arhidieceza Romano-Catolică de București sâmbătă, 11 ianuarie, în cadrul unei Sf. Liturghii solemne celebrate în Catedrala Sf. Iosif.

A

rhidieceza Romano-Catolică de București are un nou Arhiepiscop Mitropolit, după ce ÎPS Ioan Robu i-a predat ÎPS Aurel Percă păstorirea Bisericii locale.

Pe 21 noiembrie 2019, Papa Francisc a acceptat renunțarea ÎPS Ioan la oficiul de Arhiepiscop Mitropolit de București, după ce a împlinit vârsta canonică de 75 de ani, și l-a numit la conducerea Arhidiecezei pe Mons. Aurel Percă, până atunci Episcop auxiliar al Diecezei de Iași.

14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2020

Înscăunarea noului Arhiepiscop Mitropolit de Bucureșit și luarea în posesie canonică a Arhidiecezei au avut loc pe 11 ianuarie, în Catedrala Sf. Iosif din Capitală, în cadrul unei Sfinte Liturghii solemne.

Peste două mii de credincioși și persoane consacrate, circa 200 de preoți, 23 de episcopi din țară și din străinătate – din Rep. Moldova, Irlanda, Bulgaria, Grecia și Ungaria – și doi cardinali au luat parte la acest eveniment istoric pentru Biserica locală.

Au fost prezenți, de asemenea, reprezentanți ai ambasadelor Austriei, Spaniei și ai Ordinului de Malta, ÎPS Nifon al Arhiepiscopiei Târgoviștei – din partea Bisericii Ortodoxe Române, ÎPS Hagopian Datev – Episcop al Arhiepiscopiei Armene din România, dr. Daniel Zikeli – Episcop-vicar al Bisericii Evanghelice C.A. din România, și Aurel Vainer – preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, Ludovic Orban – prim-ministru al României, Marcel Ciolacu – președintele Camerei Deputaților, Sergiu Nistor – consilier prezidențial, reprezentant al Președintelui României, Klaus Iohannis, precum și Victor Opaschi – secretar de stat pentru culte.

La celebrare au luat parte și Mihai Chirică – primarul Municipiului Iași, Valeria Dascălu – primar al comunei Săbăoani (Neamț), localitatea natală a noului Arhiepiscop Mitropolit de București, împreună cu un grup de consăteni și rude ale Mons. Aurel, îmbrăcați în costume populare. Credincioșii care nu au

FOCUS

Foto credit (coloana 1): Bogdan Moisa; Foto credit (coloana 2, centru sus): Octav Ganea; Foto credit (coloana 2, centru jos, și coloana 3): Alexis Dimcev

mai avut loc în Catedrală au putut urmări Sf. Liturghie pe ecranele montate în fața lăcașului de cult și în cortul special amenajat în curtea Arhiepiscopiei.

Sf. Liturghie a fost începută de ÎPS Ioan Robu, Administrator Apostolic al Arhidiecezei, după care Nunțiul Apostolic în România, Mons. Miguel Maury Buendía, după ce le-a arătat celor prezenți decretul Papei Francisc de numire a Mons. Aurel Percă în oficiul de Arhiepiscop Mitropolit de București, a dat citire documentului papal. Apoi, printr-un gest simbolic, ÎPS Ioan Robu i-a predat cârja pastorală ÎPS Aurel Percă, încredințându-i astfel păstorirea Arhidiecezei. Cei doi ierarhi și-au strâns mâna și s-au îmbrățișat, iar Mons. Aurel s-a așezat în tronul arhieresc, în aplauzele celor prezenți.

Ascultarea şi respectul membrilor Arhidiecezei față de noul Păstor au fost exprimate de o delegaţie condusă de ÎPS Ioan Robu – de acum Arhiepiscop Mitropolit emerit de București –, și de PS

Cornel Damian, Episcop auxiliar al Arhidiecezei. Din delegație au făcut parte reprezentanți ai clerului (parohul Catedralei), ai congregațiilor religioase de bărbați (un frate franciscan) și de femei (o soră din Congregatio Jesu), ai mișcărilor ecleziale și asociațiilor de laici, ai tinerilor și familiilor, ai instituțiilor de învățământ și sociale.

La finalul celebrării, ÎPS Ioan Robu le-a mulțumit tuturor din Arhidieceză „pentru fidelitatea și unitatea lor catolică”, încurajându-i să fie „mândri că fac parte din această Biserică – Una, Sfântă, Catolică și Apostolică”, iar pe succesorul său l-a asigurat de rugăciunea sa la Dumnezeu și Preasfânta Fecioară Maria, ca să îl „păstreze în sănătate și seninătate ca Păstor al Arhidiecezei de București, veghind cu gelozie sfântă la izvoarele unității noastre catolice”.

La rândul său, ÎPS Aurel Percă le-a mulţumit celor prezenţi la celebrare şi celor care au urmărit evenimentul prin intermediul televiziunii, al Radio Maria sau pe internet,

şi i-a adresat un cuvânt de recunoştinţă ÎPS Ioan, care a condus nu doar Arhidieceza de Bucureşti, ci şi Biserica Catolică din România „pentru mulți ani în vremuri vitregi”, cu prețul multor sacrificii. „Contez pe ajutorul și pe apropierea frățească a Înalt Preasfinției Voastre în orice moment al slujirii mele episcopale”, i-a mai spus ÎPS Aurel predecesorului său.

După Sf. Liturghie, toți cei prezenți au primit o broșură cu mesajul de salut al noului Arhiepiscop Mitropolit de București și au fost invitați la o agapă în curtea Arhiepiscopiei.

Text: Cristina Grigore FEBRUARIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

15

FOCUS ȘTIRI ARCB

Ploiești

Cateheze despre Sfânta Liturghie În parohia Cristos Rege, pe data de 5 ianuarie a fost prezentată prima din cele șase cateheze dedicate Sfintei Liturghii, programul video fiind prezentat de episcopul american Robert Barron.

Celelalte cateheze vor fi prezentate în duminicile următoare după Liturghia de la ora 11.

București

Conferință La 15 ianuarie a avut loc, în cadrul conferințelor lunare de la Centrul Sfinții Petru și Andrei, conferința „Scurtă istorie a Bisericii Reformate Calvine din București”, susținută de Pastorul Zsold Bela.

București

„Parcursul Alfa” La mănăstirea Sfânta Familie a ioaniților se desfășoară „Parcursul Alfa”. Prima întâlnire a avut loc pe 15 ianuarie. Parcursul Alfa constă într-o serie de 10 cine și un weekend în cadrul cărora se reflectează despre sensul vieții. Întâlnirile se fac în limba franceză și sunt organizate de parohia Sacré-Cœur.

16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2020

„Ca toți să fie una”

Decret de confirmare

Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor din acest an a început, în Capitală, la Catedrala Sf. Iosif.

S

ăptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor s-a desfășurat, în Capitală, „sub semnul ospitalității, al omeniei, care – așa cum a arătat ÎPS Aurel Percă, la celebrarea din Catedrala Sf. Iosif, pe 18 ianuarie – trebuie să ne unească nu numai în momentele fericite, ci și în cele de greutate, atunci când furtunile se abat asupra noastră”. Rugăciunea a fost găzduită de diferite Biserici din Bucureşti: Romano-Catolică, Greco-Catolică, Armeană, Anglicană, Evanghelică Luterană, Reformată Calvină, Ortodoxă Română. În cuvântul de învăţătură pe care l-a ţinut luni, 20 ianuarie, la Catedrala Greco-Catolică Sf. Vasile cel Mare, ÎPS Aurel a arătat că trebuie „să avem mereu speranța că, în final, rugăciunea Mântuitorului – ca toți să fie una – se va împlini” și a subliniat că „Dumnezeu ne cheamă pe toți, nu numai pe ierarhi, pe preoți, ci pe toți creștinii, să fim una”.

ÎPS Aurel Percă a promulgat la 13 ianuarie un „decret de confirmare ad interim”.

Î Mitropolit de București, a pro-

PS Aurel Percă, Arhiepiscop

mulgat la 13 ianuarie un „decret de confirmare ad interim a tuturor Vicarilor Episcopali și a celorlalți responsabili de oficii din Curia Arhidiecezană”.

Astfel au fost confirmați ad interim toți vicarii episcopali și toți responsabilii care au îndeplinit funcții în Curia Arhidiecezană până la numirea ÎPS Aurel ca Arhiepiscop Mitropolit de București.

Decretul intră în vigoare „de îndată ce este adus la cunoștință părților interesate” și este făcut public prin mijloacele de comunicare ale Arhidiecezei Romano-Catolice de București. (sursa: angelus.com.ro)

Deus caritas est În perioada octombrie 2019 - iunie 2020 se desfășoară la biserica Sfântul Pius din Pietrelcina din Constanța o serie de întâlniri.

Î

ntâlnirile au loc în a treia sâmbătă din lună și au avut ca temă până acum: „Introducere. Alegeri... alegeri” (19 octombrie 2019); „Unitatea iubirii în creație și în istoria mântuirii. Orgoliul; prieten sau dușman?” (23 noiembrie 2019); „«Eros» și «agape», diferență și unitate. Libertate în doi” (21 decembrie 2019); „Noutatea credinței biblice. Recunoașterea reciprocă și a relației” (18 ianuarie 2020). Întâlnirile sunt organizate de către Decanatul Romano-Catolic de Constanța.

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Program de formare pentru mediul universitar Pe 22 februarie se va desfășura la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi „ZSS 2020 - Ziua Socială pentru Studenţi”.

A

eveniment În data de 8 decembrie 2019, a fost binecuvântat un bust al Fericitului Cardinal Iuliu Hossu la Florești.

S

ituat în curtea bisericii Sf. Nicolae din Florești, Protopopiatul Cluj II, bustul a fost binecuvântat de PS Florentin Crihălmeanu, Episcopul de Cluj-Gherla. Acesta este al nouălea monument care se ridică pe teritoriul Eparhiei de Cluj-Gherla, în memoria Fericitului Iuliu Hossu. În soclu a fost așezat pământ de la Milaș, localitatea natală a Fericitului Iuliu Hossu, și pământ de la Nicula, din sanctuarul marian care a fost dus la desăvârșire de către Episcopul Iuliu Hossu. După binecuvântare a urmat o Sfântă Liturghie.

flat la cea de a VIII-a ediție, acest program de formare pentru mediul universitar are anul acesta tema: „Destinul omului: chemare de sus sau soartă de jos?”. Programul este organizat de Oficiul pentru Pastoraţie Universitară (www.opuis. ro) al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, de Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” şi de Seminarul „Sfântul Iosif ” din Iaşi. În cadrul programului vor fi prezentate următoarele comunicări: „Liberi în Cristos - o abordare biblică!” susținută de prof. univ. hab. dr. pr. Iulian Faraoanu; „Destinul şi condiţia omului rătăcitor într-o

lume a relativismului şi mimetismului” susținută de prof. univ. dr.

Alois Gherguţ; „Vocaţia, chemare universală” susținută de pr. dr.

Ionuţ-Eremia Imbrişcă. Programul mai include Sfânta Liturghie, ateliere de lucru și un moment muzical. Oficiul pentru Pastorația Universitară este condus de către pr. dr. Fabian Doboș din anul 2014. (sursa: ercis.ro)

Tunisia

Italia

Bangladeș

Trei timbre dedicate papilor africani

„Mediterana, frontieră de pace”

Primul preot în 250 de ani

În ziua de Crăciun au fost lansate trei timbre înfățișând cei trei papi de origine africană provenind din Cartagina: Victor I (189-199), Miltiade (311-314) și Gelasius I (492-496). Prin acest proiect în care poșta tunisiană a colaborat cu cea vaticană s-a dorit să se sublinieze principiile și valorile de toleranță, fraternitate, deschidere și dialog interconfesional pe care Tunisia le-a promovat de-a lungul secolelor. Numărul creștinilor este redus, aproximativ 20.000.

Desfășurată la Bari, în perioada 1923 februarie, întâlnirea cu această temă, organizată de Conferința Episcopală Italiană, se va bucura de prezența Papei Francisc în ultima zi. La întâlnire vor lua parte 50 de episcopi din 19 țări care au deschidere la Marea Mediterană și care fac parte din trei continente: Europa, Asia și Africa. Nu este un eveniment politic, ci este vorba despre o întâlnire de reflecție și spiritualitate. Detalii pe www. mediterraneodipace.it.

Pr. Philip Tushar Gomes este primul preot din Bakshanagar de când creștinismul a venit în regiune, respectiv acum 250 de ani. În vârstă de 37 de ani, a fost hirotonit pe 3 ianuarie în prezența Mons.

Shorot Francis Gomes și a 500 de catolici. Pr. Philip aparține parohiei Sf. Anton de Padova, iar satul din care este originar a dat până acum 14 călugărițe pentru Biserica din Bangladeș, dar niciun preot până la Pr. Philip Tushar Gomes. Acesta își dorește să lucreze cu tinerii.

(sursa: eparhiaclujgherla.ro)

FEBRUARIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

17

Biserică și societate BIOETICĂ

Bune practici în pediatrie Text: Monica Râpeanu

U

nui medic sau viitor medic care își dorește ca prin practica sa medicală să asigure o îngrijire completă (holistică) și empatică, bazată pe principii creștine, domeniul pediatriei îi oferă nenumărate oportunități. Aspectele de care depinde creșterea normală a unui copil sunt variate, ceea ce înseamnă că un pediatru poate exercita o mare influență în primul rând asupra părinților pacienților săi, asumându-și cu seriozitate și rolul educativ pe care îl are. Un medic de încredere, care se dedică îngrijirii și asistenței copiilor și lucrează nu doar cu pasiune și competență, dar este și călăuzit de valorile Evangheliei, poate ajuta într-un mod major nu numai la dezvoltarea armonioasă a copilului, dar și la formarea acestuia, mai ales în primii ani de viață, care sunt cruciali. Un 18

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2020

astfel de pediatru va ști să mențină un dialog constant cu părinții copilului, va ști cum să abordeze problemele mai delicate și cum să îi ajute să ia deciziile corecte așa încât să aibă și încredere în deciziile pe care le iau.

Adesea, în zilele noastre, proaspeții părinți sunt fie bombardați cu prea multe sfaturi, informații și cărți despre parenting, fie din cauza anumitor circumstanțe beneficiază de prea puțin sprijin și îndrumare (în unele cazuri ele lipsind cu desăvârșire). De aceea, va fi întotdeauna binevenită și extrem de utilă o lărgire a orizontului părinților, prin educarea și sprijinirea acestora, cu condiția ca acestea să fie oferite cu multă atenție, dăruire și înțelegere. Nașterea unui copil ar trebui să aducă o bucurie infinită într-o casă, însă numeroasele temeri față de necunoscut îi

pot face pe tinerii părinți lipsiți de experiență să ajungă să se simtă la capătul puterilor. Aceștia au nevoie să fie ascultați, au nevoie de cuvinte de încurajare și de răspunsuri la toate întrebările lor, oferite cu multă răbdare și profesionalism, care să-i ajute să facă față cu brio primelor luni de viață ale copilului lor. Vizitele medicului pediatru la domiciliu sau vizitele la medic ar trebui să se rezume la acordarea și primirea de sfaturi punctuale/concise, evitându-se supraîncărcarea cu informații (inutile). Într-unul din capitolele volumului Catholic Witness in Health Care: Practicing Medicine in Truth & Love (Mărturie catolică în asistența medicală: practicarea medicinei în adevăr și dragoste, The Catholic University of America Press, 2017), dr. Christopher O’Hara subliniază că nu este suficient ca un medic pediatru creștin – catolic – să fie un clinician excelent, deoarece chiar și un ateu „convins” poate fi un practicant de excepție al medicinei. Diferența în îngrijirea medicală pe care un medic creștin (catolic) o aduce este fondată pe viziunea care ține cont de originea, natura și destinul omului și care va fi exprimată în consecință prin compasiunea înrădăcinată în iubirea și respectul față de persoana și demnitatea umană. Medicul creștin știe că omul nu este doar carne și sânge și că există o legătură extrem de strânsă între trup și suflet.

Pediatrul a cărui muncă este bazată pe viziunea creștină știe că micul său pacient nu e doar un trup sau un număr de fișă și va ști să fie atent la toate necesitățile micilor săi pacienți, aplecându-se cu duioșie asupra fragilității lor. Din această perspectivă, evident că rolul acestuia nu e doar acela de a face

Biserică și societate

recomandări privind alimentația și programul de somn sau de a prescrie anumite medicamente sau vitamine. Starea de bine a copilului și dezvoltarea lui armonioasă vor depinde întotdeauna și de mediul în care trăiește și crește: de armonia din casă, de cât de des se ia masa în familie, de cât timp petrec și se joacă părinții cu el, de atenția, căldura sufletească, iubirea necondiționată care i se acordă și, nu în ultimul rând, contrar unor vechi și nejustificate convingeri, de cât de des e luat în brațe/îmbrățișat.

Așa cum explică Dr. O’Hara, este rolul pediatrului de a-i ajuta pe părinți să devină tot mai conștienți de importanța creării și menținerii unui mediu sănătos și a unui program echilibrat care să asigure copilului o dezvoltare normală a tuturor capacităților, dar și a inteligenței lui emoționale. Pentru a se bucura de o sănătate fizică și mentală optimă, copilul are nevoie și este dreptul lui să crească într-o atmosferă calmă și într-un mediu stabil în care să se simtă protejat, înțeles și iubit. Indiferența, abuzul fizic și/sau emoțional, respingerea/abandonul vor avea inevitabil efecte negative profunde și pe termen lung.

Este rolul primordial al părinților de a dezvolta încă din primele momente de la naștere (ba chiar și de-a lungul existenței intrauterine) acel atașament firesc față de copil și extrem de benefic (pentru ambele părți).

Siguranța și încrederea sunt esențiale pentru un copil și ele depind și sunt „alimentate” în primul rând de părinți și de exemplul lor personal! Părinții au datoria de a dezvolta încrederea și stima de sine a copiilor lor, dar și de a-i ajuta să formeze legături cu cei din jur și cu mediul înconjurător.

Modul în care copilul este disciplinat va avea și el efecte pozitive sau negative asupra sănătății emoționale a copilului. Atunci când disciplinarea se face cu blândețe, rațiune, înțelegere, chiar creativitate și nu într-un moment de criză, ea se va dovedi extrem de eficientă.

Atunci când se apelează însă la abuzul verbal, se recurge la amenințări sau se face chiar uz de violență fizică, echilibrul emoțional al copilului va avea de suferit și vor exista toate șansele ca atunci când el devine adult să adopte același comportament violent față de alții.

Pediatrul american Christopher O’Hara mai recomandă ca părinții să fie atenționați și cu privire la anumite așteptări complet nerealiste pe care le-ar putea avea față de comportamentul copilului, mai ales la o vârstă fragedă. De asemenea, e important ca ei să fie preveniți și să știe că și copiii mici se confruntă

cu tot felul de frustrări și blocaje emoționale pe care însă nu pot sau nu știu cum să le exprime în cuvinte și cu atât mai puțin să le gestioneze. Atunci când copilul este fie suprasolicitat sau suferă emoțional, părinților le poate fi mai greu să observe acest lucru. Când un copil e apatic, trist sau hiperactiv, când pare să nu coopereze, există însă întotdeauna o cauză care va explica comportamentul și starea lui.

Pentru catolici, Sf. Gianna Molla este pediatrul model. Ea și-a ales profesia din dragoste pentru copii, dar și pentru a le veni în ajutor mamelor, fiind constant în contact cu ele. De-a lungul întregii ei activități medicale a devenit foarte apropiată multora dintre femei – prin copii – și le-a sprijinit în momente dintre cele mai dificile. Îi plăcea totodată să aibă discuții lungi cu mamele despre cel mai bun mod de a crește copiii și despre valoarea vieții umane.

UN EXEMPLU DE URMAT… Sf. Gianna Beretta Molla (19221962), soție, mamă și medic pediatru, și-a trăit vocația și și-a practicat meseria cu iubire, profunzime și un spirit supranatural. Ea considera profesia de medic mai degrabă ca pe o „misiune”, ca pe o slujire nu numai a trupurilor bolnave, ci și a sufletelor pacienților. Obișnuia să spună: Toată lumea lucrează în slujba omului. Însă noi, medicii, lucrăm direct asupra omului... Marele mister al omului este Isus: „cel care-l vizitează pe bolnav, pe mine mă ajută”, a spus Isus... Așa cum preotul îl atinge pe Isus, tot așa și noi, medicii, îl atingem pe Isus când atingem corpurile pacienților noștri. Noi avem oportunități de a face binele pe care preotul nu le are. Iar misiunea noastră nu se încheie atunci când nu mai e nevoie de medicamente sau când ele nu mai ajută.

Mai este și sufletul care trebuie adus la Dumnezeu; și cuvântul nostru are o anumită autoritate... (https://saintgianna.org/doctor.htm)

FEBRUARIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

19

Biserică și societate doctrină socială

„D

umnezeu - așa a arătat Isus - nu este în sine însuși decât iubire...

Iubirea noastră poate reuși atunci când nu ne închidem în fața curentului de iubire divină... Iubirea ne face să fim deschiși față de necesitățile aproapelui și ne face capabili să ne depășim pe noi înșine.”

A face sau a nu face Text: Pr. Daniel Gheorghiță Benchea

„T

rei lucruri sunt necesare omului pentru mântuire: să știe ce trebuie să creadă, să știe ce trebuie să-și dorească și să știe ce trebuie să facă.” (Sfântul Toma de Aquino)

„Teoria, ca teoria, dar practica ne omoară.” Cu toții cunoaștem doctrina sau cel puțin ne dăm silința să aprofundăm cele afirmate de Biserică, conștienți de faptul că o mai bună înțelegere a acesteia ne conduce la întâlnirea cu Dumnezeu. Ce facem după această întâlnire? Trăim la fel ca mai înainte?

Tot Biserica este cea care ne vine în ajutor printr-un ghid de învățătură și îndrumare cu privire la modul în care cineva este chemat să trăiască întâlnirea cu Dumnezeu. Un manual ce reușește să adune laolaltă întrebările foarte practice și directe pe 20

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2020

care mulți tineri și adulți le au despre viața creștină, despre relațiile noastre unii cu alții și cu alte grupuri, rolul Bisericii și multe altele.

Vorbim despre DOCAT: ce trebuie făcut? Cum trebuie făcut? De ce trebuie făcut? Vorbim despre cartea ce începe să pună în practică visul Sfântului Părinte Papa Francisc: „Îmi doresc un milion de tineri creștini, ba mai bine, o generație, care să fie pentru contemporanii lor «doctrină socială pe două picioare». Nimic nu poate schimba lumea, decât oamenii care se dăruiesc pentru ea împreună cu Isus.” „Pentru că fără mine nu puteți face nimic” (In 15,5b). Mulți oameni trăiesc fără Dumnezeu, fără Cuvântul Său și „o fac bine”, dar asta nu face lumea mai bună. Mulți oameni îi pun deoparte sau îi ignoră pe ceilalți, și aceasta pentru „a-și oferi timp lor înșiși”, dar adevărata

schimbare începe cu dăruirea. Ne învață Dumnezeu. Planul său magistral este IUBIREA, dăruirea iubirii, împărtășirea iubirii: „Dumnezeu - așa a arătat Isus - nu este în sine însuși decât iubire... Iubirea noastră poate reuși atunci când nu ne închidem în fața curentului de iubire divină... Iubirea ne face să fim deschiși față de necesitățile aproapelui și ne face capabili să ne depășim pe noi înșine” (DOCAT 15).

Contrar concepțiilor lumești, iubirea nu e un simplu sentiment. Vorbim de o veritabilă virtute. Iar o virtute reprezintă o forță ce poate fi antrenată, școlită. Nu este o cale ușoară, dar dacă iubirea este exercitată acolo unde ne este mai la îndemână și simplu, „cu ajutorul lui Dumnezeu vom fi mereu mai capabili să iubim și acolo unde doare și unde nu ni se «răspunde cu iubire»” (DOCAT 16).

Mesajul lucrării de față în primul său capitol este clar: trebuie să acționăm pentru a ne manifesta iubirea așa cum Domnul o face; trebuie să acționăm pentru că Domnul ne însoțește; trebuie să acționăm, căci facem parte dintr-o Biserică dorită de El, o Biserică ce ne amintește mereu că El nu uită de noi.

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

De ce vrei să participi la Liturghie? (II)

Om prețios

F

erice de cel care are în jurul său oameni sinceri; un astfel de om chiar ar trebui să se simtă binecuvântat.

Este adevărat că sinceritatea celuilalt nu îți aduce mereu la ureche numai lucruri plăcute, însă fie că îți spune lucruri pozitive sau negative, mai important este că totul vine din partea unei persoane care prețuiește adevărul, pe care nu vrea să ți-l ascundă.

Bine ne-am reîntâlnit, drag tânăr cititor și, după cum ai observat, provocarea din această lună privește sinceritatea.

Este adevărat că pentru a fi sincer ai nevoie de curaj, de un efort constant, întrucât implică fidelitatea față de această calitate, trebuie să câștigi încredere din partea celorlalți, să te străduiești să o alimentezi etc. Dar, personal, cred că merită. Cine reușește să fie o persoană sinceră, într-o lume atât de energică și tributară unei competitivități care te uimește uneori, poate fi considerat un om prețios. Da, un om prețios! Și avem nevoie atât de mult

TINERII ÎNTREABĂ

de asemenea oameni, prețioși, care să fie o mărturie că suntem capabili de umanitate, de atitudini pozitive, de bunătate; avem atâta nevoie de oameni prețioși care să nu uite că au în interiorul lor o inimă menită să facă binele, să iubească, care să militeze pentru ceea ce este de preț în relațiile cu semenii, care să ierte, să ofere o a doua șansă, care să înțeleagă în cele din urmă că trebuie să te comporți cu ceilalți așa cum ai vrea să se comporte ei cu tine (cf.

Mt 7,12).

Dar mai avem de acceptat încă o realitate: schimbarea începe cu mine, cu tine. Dorim sinceritate în jurul nostru, atunci poate că este nevoie să arătăm cum ne-ar plăcea să o simțim. Cui nu-i place să fie înconjurat de sinceritate? Însă așa cum ceilalți alcătuiesc cercul care ne înconjoară, la fel și noi suntem parte din cercul altcuiva. Așadar, curaj! Fii un om sincer, fii un om prețios!

Pr. Marian Blaj, Responsabil diecezan pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex A adora înseamnă să mergi la esențial: este modalitatea de a te dezintoxica de multe lucruri inutile, de dependențe care anesteziază inima și paralizează spiritul.

Papa Francisc

Î

n numărul trecut, am amintit că avem nevoie să fim prezenţi în mod constant la ceea ce se întâmplă în cadrul Liturghiei. Noi ştim că acolo Isus se face prezent El însuşi pentru noi cu patima, moartea şi învierea Sa, pentru ca mai apoi să ne trimită ca oameni ai Învierii… dar mai uităm asta.

Dacă preotul nu a reuşit să ne capteze la predică, atunci parcă aşteptăm să ajungem la final cât mai repede. Momentul Euharistiei este un moment esenţial. Putem să ne imaginăm că suntem acolo, în sala Cinei, alături de ucenici, când auzim cuvintele consacrării, şi că Isus ne pune pâinea în palmă şi potirul în mâini... „date pentru voi”. Autorul Brant Pitre spune că dacă eu cred că Isus este prezent cu adevărat trup, sânge, suflet şi divinitate în Euharistie, nu e prin forţa proprie, ci e harul lui Dumnezeu şi să-i mulţumesc pentru asta.

Când merg la Împărtăşanie, să spun: Doamne, vreau să primesc nu doar trupul şi sângele Tău, vreau să primesc sufletul şi dumnezeirea Ta, pentru ca să cred că Tu eşti mai mult în această pâine.

Sr. Gabriela Lungu FCJ

FEBRUARIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

21

SUFLET TÂNĂR CHRISTUS VIVIT

Isus Cristos mereu tânăr

N

i s-a întâmplat vreodată să ne îndoim de faptul că Isus ne-ar înțelege tinerețea, pentru că parcă am simțit contrariul? Ei bine, Isus ne înțelege exact trăirile, pentru că el însuși a trecut prin ele, iar exortația Christus vivit, în următoarele articole (22-29), ne prezintă cum: „Isus este «tânăr printre tineri pentru a fi exemplul tinerilor şi a-i consacra Domnului». Pentru aceasta, Sinodul a afirmat că «tinereţea este o perioadă originală şi stimulantă a vieţii, pe care Isus însuşi a trăit-o, sfinţind-o». Ce ne relatează evanghelia despre tinereţea lui Isus? (...)

Evanghelia nu vorbeşte despre copilăria lui Isus, dar ne relatează câteva evenimente din adolescenţa şi tinereţea sa. Matei situează această perioadă a tinereţii Domnului între două evenimente: întoarcerea familiei sale la Nazaret, după timpul de exil, şi botezul său în Iordan, unde a început misiunea sa publică (...). Evanghelia spune că botezul său a fost motivul bucuriei şi al bunăvoinţei Tatălui: «Tu eşti Fiul meu cel iubit» (Lc 3,22). (...) Fiecare tânăr, când se simte chemat să împlinească o misiune pe acest pământ, este invitat să recunoască în interioritatea sa tot acele cuvinte pe care Dumnezeu Tatăl i le adresează: «Tu eşti fiul meu iubit.» (...) Pe baza acestor date evanghelice, putem afirma că, în faza sa de tânăr, Isus se «forma», se pregătea să realizeze proiectul Tatălui. Adolescenţa şi tinereţea sa l-au orientat spre acea misiune supremă.

22

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2020

În adolescenţă şi în tinereţe, raportul său cu Tatăl era acela al Fiului iubit; atras de Tatăl, creştea ocupându-se de cele ale sale: «Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?» (Lc 2,49). Totuşi, nu trebuie să credem că Isus era un adolescent solitar sau un tânăr care se gândea la sine însuşi. Raportul său cu oamenii era acela al unui tânăr care împărtăşea toată viaţa unei familii bine integrate în sat. A învăţat meseria tatălui şi apoi l-a înlocuit ca lemnar. (...) Fapt este că «nici Isus n-a crescut într-o relaţie închisă şi exclusivă cu Maria şi Iosif, ci îi făcea plăcere să se mişte în familia lărgită în care erau rude şi prieteni». Înţelegem astfel de ce, în momentul întoarcerii din pelerinajul la Ierusalim, părinţii erau liniştiţi, crezând că acel copil de doisprezece ani (cf. Lc 2,42) mergea liber în mijlocul oamenilor, deşi nu-l vedeau de o zi întreagă: «socotind însă că este cu grupul de pelerini, au mers

cale de o zi» (Lc 2,44). Cu siguranţă – se gândeau ei –, Isus era acolo, mergea şi venea în mijlocul celorlalţi, glumea cu cei de vârsta sa, asculta relatările adulţilor şi împărtăşea bucuriile şi tristeţile caravanei. (...) Graţie încrederii părinţilor săi, Isus se mişcă în mod liber şi învaţă să meargă cu toţi ceilalţi.” (va continua...)

SUFLET TÂNĂR

Să ne prețuim aproapele!

CINEMATECA

E

„Cei doi papi”

u una simt prezența aproapelui în viața mea zilnic. De când familia mea s-a împărțit în diferite țări ale Europei, am fost mereu copleșită de un sentiment de singurătate și tristețe. Îmi doream să plec și eu pentru a fi alături de ei. Singurul motiv pentru care am rămas a fost faptul că am aici o mică „a doua familie”, compusă din cei mai buni prieteni pe care Dumnezeu mi i-a scos în cale. O familie care îmi este alături în fiecare clipă şi pentru care sunt veșnic recunoscătoare. Și eu încerc să fiu la fel, atât pentru ei, cât

și pentru toate persoanele din jurul meu, chiar dacă asta înseamnă uneori doar să ascult o persoană care are nevoie de cineva cu care să vorbească sau să ofer ceva unui om nevoiaș.

Frumusețea iubirii față de aproapele constă în a face loc vocii lui Dumnezeu în interiorul nostru, în a asculta îndemnul Său de a ne ajuta reciproc, necondiționat. Fiecare om este important, fiecare are valoarea sa unică şi specială; fiecare dintre noi reprezintă o piesă fundamentală în marele mozaic, unde ne aflăm cu toţii împreună. (Mădălina)

Reflexie

Jocul cuvintelor

A

ți văzut că, de fiecare dată când cineva vrea să învețe un joc nou, primul pas este să întrebe cum se joacă? Este o întrebare care cere două informații simple: care este scopul și care sunt regulile. La început, strategiile clasice ale jocului vor fi învățate și experimentate. La finalul procesului, jucătorul va trebui să fie capabil să stea pe vârfuri, să poată să gândească în regim de viteză, să poată să fie creativ și original în mișcări.

Care este scopul jocului cuvintelor? În multe momente ale vieții, avem idei care nu mai rezistă să rămână abstracte. Scopul jocului este să ajutăm acele idei, fie ele mici sau mari, să prindă viață și să circule spre alți oameni sau să se întoarcă la noi, în funcție de dorința lor. Regulile jocului sunt simple, cu toate că unii insistă să

le complice degeaba. Forma cuvintelor trebuie să fie inteligibilă, nu neapărat să respecte unele forme aprobate de vreun comitet sau vreo comiție.

Tacticile jocului sunt diverse, împărțindu-se în două tipuri mari. Există tactici indirecte, caracterizate de o încercare de a transmite mesajul ca o concluzie la discurs (uite ce deștept sunt eu, pentru că limbajul meu de lemn e lăcuit și nu lasă așchii), și există tactici directe, mai oneste și mai pline de fantezie, după umila mea părere.

Jocul cuvintelor este un joc foarte periculos și trebuie tratat cu respect. Vă sfătuiesc să încercați mereu să îl redescoperiți cu bucuria unui copil care îi deslușește pentru prima dată tainele.

Rafael Ropotă

(2019)

P

e drumul călătoriei către El, un Papă conservator (Papa Benedict) și unul liberal (Papa Francisc) trebuie să găsească o nouă cale pentru Biserica Catolică.

Sinteza: O tranziție de putere naște frustrarea Cardinalului Bergoglio, care îi cere astfel Papei Benedict permisiunea de a se pensiona, lucru ce determină o luptă între tradiție și progres, vinovăție și iertare, iar cei doi se văd nevoiți să își confrunte trecuturile pentru a găsi o cale de mijloc.

Despre film: Filmul este inspirat din poveștile reale din spatele pereților Vaticanului, având la bază istoria dintre cei doi papi și traseul Papei Francisc, de la dorința de pensionare, la care nu primește răspuns, până la călătoria la Roma, pentru a vorbi personal cu Papa Benedict, și apoi până la a fi ales succesor al acestuia.

Recomandări: Filmul a fost nominalizat la 34 de premii și a câștigat 9 dintre acestea, fiind un adevărat succes.

Alexandra Iacoban

FEBRUARIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

23

SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

Tinerii arhidiecezei în Polonia

P

Activități lunare – 2020

entru finalul anului 2019, Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului a făcut posibil, pentru tinerii din Arhidieceza de București, să participe la un pelerinaj care să devină parte din „Pelerinajul de încredere pe pământ”, organizat anual de către Frații călugări din Taizé, Franța.

Evenimentul s-a desfășurat în perioada 28 decembrie 2019 – 1 ianuarie 2020, în localitatea Wrocław, din sud-vestul Poloniei. Din Arhidieceza de București au participat șapte persoane.

Pelerinajul a fost destinat tinerilor cu vârsta cuprinsă între 16 și 35 de ani și a urmărit facilitarea posibilității de a experimenta trăiri deosebite prin intermediul momentelor spirituale de rugăciune, prin întâlnirea cu diversitatea tinerilor veniți din alte țări, prin

comuniunea construită în familiile gazdă, dar mai ales prin a pune în comun cu toți cei prezenți din credința proprie, favorizând o încurajare reciprocă. În programul pelerinajului, după încheierea întâlnirii europene, a fost inclusă vizitarea mai multor obiective spirituale sau culturale, cum ar fi: Sanctuarul din Częstochowa, lagărul de concentrare de la AuschwitzBirkenau, precum și alte diverse obiective din Cracovia și Varșovia.

Cluj-Napoca

București

Curs de formare

Atelier de „dezlipit” adicții

În perioada 21-23 februarie, la Centrul Spiritual Manresa, ASTRU Cluj organizează un curs de responsabili cu tema „Responsabil, unic și irepetabil”, cu motoul: „Cine este chemat la o slujbă să se țină de slujba lui. Cine învață pe alții să se țină de învățătură” (Rom 12,7).

Cursul se adresează responsabililor și educatorilor grupurilor parohiale și specializate, având ca scop formarea acestora. Pentru detalii pot fi contactați organizatorii, la: cluj@astru.ro.

Subtitlul atelierului este: „Toate le pot în Acela care mă întărește” (Fil 4,13).

Cu această speranță, tinerii sunt invitați la ADA – Atelierul de „Dezlipit” Adicții, care printr-o serie de mărturii și invitați specialiști din diferite domenii, îi vor ajuta să caute dezlipirea de ce îi robește. Cele cinci sesiuni ale Atelierului au loc la Centrul „Pedro Arrupe” în zilele de sâmbătă din perioada 18 ianuarie - 22 februarie, între orele 10 și 16. Pentru sesiunile din februarie pot fi contactați organizatorii, la: jrsromania@gmail.com.

24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2020

Activitatea CDPT

februarie 2020 15 februarie: Festivalul Tinereții martie 2020 7 martie: Ziua de reculegere în Postul Mare 21-22 martie: Veghea nocturnă

Suflet tânăr

Colectiv de redacție Bianca Bîlha Diana Benchea Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Alexandru Cireșă Alexandra Iacoban Sr. Paula Iosif Sr. Gabriela Lungu, FCJ Emanuel Ropotă Foto: cdpt.ro

UNIVERSUL FAMILIEI

POVESTIRI BIBLICE

Iosif în casa lui Putifar (Gen 39, 1-21)

N

egustorii au dus pe Iosif în Egipt și l-au vândut lui Putifar, conducătorul gărzii faraonului. Dumnezeu era cu Iosif și îl făcea să reușească în toate. Domnul său îl iubea și l-a pus mai mare peste toată casa sa.

Dumnezeu l-a binecuvântat pentru Iosif pe Putifar și i-a înmulțit averea în casă și pe câmp.

Soția lui Putifar voia să-l atragă pe Iosif în păcat. El nu a ascultat-o, ci i-a reproșat: „Cum pot eu să fac un rău așa de mare și să păcătuiesc împotriva Dumnezeului meu?” Și a rămas statornic, în ciuda ispitelor femeii care îl ademenea în fiecare zi cu vorbele ei. Într-o zi, Iosif

trebuia să intre în casă pe când femeia era singură înăuntru.

Atunci ea l-a apucat de mantie și a vrut să-l țină. Iosif și-a lăsat mantia în mâinile ei și a fugit.

Femeia, văzându-se refuzată, a chemat pe oamenii casei și le-a spus: „Iată ce om mi-a adus bărbatul în casă! A intrat ca să stea cu mine, dar eu am strigat.

Atunci el și-a lăsat mantia și a fugit”. Când a venit acasă bărbatul său, i-a arătat mantia, spunându-i: „Servitorul evreu pe care ni l-ai adus a venit la mine ca să mă batjocorească. Dar când am ridicat glasul şi am strigat, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară”. Când a auzit stăpânul lui cuvintele soţiei sale, s-a aprins

Verset de reținut: Domnul a fost cu Iosif şi şi-a întins asupra lui bunătatea şi i-a dăruit harul său.

(Gen 39, 21) de mânie. Stăpânul lui Iosif l-a luat şi l-a aruncat în temniţă, locul unde erau închişi prizonierii regelui. El a rămas acolo, în temniţă. Domnul a fost cu Iosif şi şi-a întins asupra lui bunătatea şi i-a dăruit harul său în ochii căpeteniei temniţei.

De colorat:

A trimis înaintea lor un bărbat, pe Iosif, care a fost vândut ca sclav.

(Ps 105, 17)

FEBRUARIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

25

UNIVERSUL FAMILIEI EVENIMENT

„Un anotimp inedit şi un drum nou” Pe data de 11 ianuarie 2020, Biserica noastră locală s-a înveşmântat cu haine de sărbătoare pentru a-l primi pe noul său Arhiepiscop. Înalt Preasfinția Sa Aurel Percă anunţa că „astăzi începe un anotimp inedit şi un drum nou pentru mine”.

Text: Pr. Fabian Măriuţ

C

itind printre rânduri, în termenul „inedit” desluşim cumva teama de necunoscut, dar şi atât de omeneasca îndoială faţă de sine, de propriile puteri în a înfrunta şi a îndeplini o mare misiune. Miile de kilometri de străbătut şi zecile de comunităţi parohiale de vizitat, iar pe deasupra şi inerentele provocări care fac parte din obştescul mers al lucrurilor, sunt parte din acest „inedit”. Acest drum nou trece prin certitudinea că „suntem înrădăcinaţi şi întemeiaţi în iubire”, aşa cum o arată şi înscrisul de pe stema sa episcopală. Drumul este unul deja bătătorit, bine trasat, de înaintaşi virtuoşi care au sfinţit ogorul Bisericii cu trudă şi dăruire, dar este mereu nou prin harul lui Dumnezeu care le face noi pe toate.

Înalt Preasfinţitul ne-a spus că la acest început nu are un program pastoral, dar îşi doreşte cu ardoare „Să mergem împreună”. Astfel, motoul sub care Papa Francisc şi-a pus vizita sa din România devine programul de viaţă al păstorului nostru.

Asta ne face să ne reamintim cuvintele Papei: „Vin între voi ca să mergem împreună. Mergem împreună când învăţăm să păstrăm rădăcinile şi familia, când ne îngrijim de viitorul copiilor şi al fratelui de lângă noi, când ne depăşim fricile şi suspiciunile, când lăsăm să cadă barierele care ne separă de ceilalţi.” „Împreună” este şi cuvântul cheie al Conciliului Vatican al II-lea. Cu mai bine de 50 de ani în urmă, părinţii conciliari întrevedeau ceea ce Sfântul Ioan Paul al II-lea desemna prin sintagma „spiritualitate de comuniune”. Astfel,

Anotimpul inedit este însă un timp rodnic. Cu metafora „drum nou”, Excelenţa Sa se aşază pe făgaşul unei reînnoite speranţe, deoarece Dumnezeu dă cu prisosinţă harul îndeplinirii misiunii.

26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2020

Foto credit: Cristian Dumitrache

anotimpul inedit este orizontul mare şi deschis al Evangheliei care ne adună împreună sub autoritatea lui Isus, Bunul Păstor. În acest anotimp inedit şi pe acest drum nou, preoţi şi credincioşi laici suntem împreună cu Arhiepiscopul nostru. Împreună fremătând şi sperând. Freamătul e ingredientul nelipsit din marele aluat al diecezei alcătuit din bulgarii catolici, din valurile succesive de migranţi din multe ţări din Europa, din moldoveni şi ardeleni, din munteni, olteni, dobrogeni care alcătuiesc comunităţile noastre.

Toţi formăm „o diaspora” conştientă de faptul că nu avem o locuinţă stabilă pe acest pământ. Suntem împreună poporul lui Dumnezeu în drum către patria promisă, împreună cu Episcopul nostru Aurel.

SPIRITUALITATE DIN CATEHEZELE PAPEI

Rugăciunea transformă realitatea Papa Francisc a dedicat o cateheză cadrului în care a fost rostită rugăciunea „Tatăl nostru”, respectiv în centrul predicii de pe munte, și o alta insistenței în rugăciune, rugăciune care schimbă întotdeauna realitatea.

Text: Iulia Cojocariu

Î

nainte de a vorbi propriu-zis despre rugăciunea „Tatăl nostru”, Papa Francisc a dedicat o cateheză cadrului în care a fost rostită această rugăciune (cateheza din 2 decembrie 2019), respectiv în centrul predicii de pe munte, și o alta insistenței în rugăciune (cateheza din 9 decembrie 2019), rugăciune care schimbă întotdeauna realitatea. În predica de pe munte (cf. Mt 5, 1 – 7, 27), Isus a condensat aspectele fundamentale ale mesajului său. Isus introduce învățătura sa despre rugăciunea „Tatăl nostru” distanțându-se de două grupuri din vremea sa. Un grup este reprezentat de ipocriți, iar celălalt de păgâni, ambele practicând o rugăciune care nu este cu adevărat rugăciune.

Rugăciunea „Tatăl nostru” poate fi precedată de tăcere: „este de ajuns să ne punem sub privirea lui Dumnezeu, să ne amintim de iubirea sa de Tată, iar acest lucru este de ajuns pentru a fi ascultați”. Dumnezeu ne cere ca în rugăciune să păstrăm deschis canalul de comunicare cu El. În Isus avem un model de rugăciune. El se roagă în timpul botezului din râul Iordan, dialoghează cu Tatăl înainte de a lua deciziile cele mai importante, se retrage adesea în singurătate pentru a se ruga, mijlocește pentru Petru. Chiar și moartea lui Isus se desfășoară într-un climat de rugăciune: Isus le consolează pe femeile care plâng, se roagă pentru cei care l-au răstignit, promite paradisul tâlharului celui bun și moare spunând: „Tată, în mâinile tale

Chiar dacă lucrurile nu s-ar schimba în jurul nostru, noi ne schimbăm, și la fel și inima noastră se schimbă.

îmi încredințez sufletul” (Lc 23, 46).

Rugăciunea lui Isus pare să atenueze emoțiile cele mai violente, dorințele de răzbunare și de revanșă, împacă omul cu dușmanul său înverșunat, îl împacă pe om cu acest dușman, care este moartea. În Evanghelia după Luca găsim cererea formulată de unul dintre ucenici, de a putea fi învățați de Isus cum să se roage. Din această cerere, „Doamne, învață-ne să ne rugăm” (Lc 11, 1), se naște învățătura prin care Isus le explică ucenicilor cu ce cuvinte și cu ce sentimente trebuie să i se adreseze lui Dumnezeu. Prima parte a acestei învățături este chiar „Tatăl nostru”. Chiar începutul rugăciunii „Tatăl nostru” poate fi în sine o rugăciune, căci putem să ne rugăm folosind numai cuvântul „Tată”.

Două parabole spuse de Isus, cea a prietenului inoportun și cea a tatălui care are un fiu căruia îi este foame, sunt folosite de Sfântul Părinte pentru a ilustra faptul că trebuie să insistăm în rugăciune, pentru că Dumnezeu răspunde întotdeauna, orice rugăciune este ascultată. De aceea, Isus ne recomandă în aceste momente să insistăm și să nu ne declarăm învinși, pentru că rugăciunea transformă mereu realitatea. Chiar dacă lucrurile nu s-ar schimba în jurul nostru, noi ne schimbăm, și la fel și inima noastră se schimbă.

Rugăciunea este victorie asupra singurătății și asupra disperării.

FEBRUARIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

27

SPIRITUALITATE SFÂNTA SCRIPTURĂ - PSALMII

„Voi sătura pe sărmanii lui cu pâine. / Voi îmbrăca pe preoţii lui cu mântuire / şi credincioşii lui vor striga de bucurie. / Acolo voi face să odrăslească puterea lui Davíd, / voi pregăti o candelă pentru unsul meu. / Îi voi acoperi cu ruşine pe duşmanii lui, / dar peste el va străluci diadema”.

(Ps 132/131,14-18)

Templele şi doctrinele lor Text: Pr. Tarciziu Șerban

D

acă până nu de mult termenul de templu era utilizat cu o oarecare sfială pentru a desemna locul rezervat cultului închinat lui Dumnezeu, în timpurile noastre el este folosit şi în alte contexte.

Mallurile, de exemplu, sunt astăzi desemnate ca temple ale consumismului, băncile – temple ale banului ori academiile – temple ale înţelepciunii.

Clădirile care adăpostesc astfel de instituţii au primit asemenea titluri nu atât pentru că rivalizează ca dimensiune cu templele (bisericile) de închinare – de altfel, multe dintre ele s-au înălţat pline de orgoliu alături, gatagata să le zdrobească –, ci pentru că ceea ce se petrece înăuntrul lor oferă o perspectivă de viaţă centrată în jurul consumismului, al banului ori 28

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2020

al înţelepciunii similară unei credinţe religioase. Altfel spus, ele tind să sugereze că împlinirea ori fericirea personală ar depinde de consumism, de bani ori de înţelepciune. Toţi cei tentaţi să aşeze aceste „valori” la baza existenţei lor vor trebui să facă experienţa inconsistenţei lor ca să priceapă ceea ce Isus Cristos îi spunea Ispititorului din pustiu: Nu numai cu pâine trăieşte omul, ci cu tot Cuvântul care vine din gura lui Dumnezeu. De altfel, textele sapienţiale ale tuturor culturilor lumii au pus în evidenţă limita, caducitatea şi inconsistenţa lor.

Autorul Psalmului 132/131 evocă situaţia unuia din regii de la Ierusalim care, încă de la începutul domniei sale, se preocupă să-i ceară ajutorul lui Dumnezeu pentru a putea conduce poporul spre prosperitate. El

este însă conştient că acest lucru nu e posibil decât imitându-l pe predecesorul său ilustru, David, care s-a preocupat să organizeze viaţa socială pe baza Legii divine. Or, Templul era locul prin excelenţă în care rezida voinţa divină, exprimată prin Lege.

Acolo se afla la loc de mare cinste Chivotul Legii, acolo se cultiva şi se deprindea punerea ei în practică.

Mai precis, de acolo „izvorau” şi se răspândeau peste tot dreptatea şi fidelitatea... pentru că Domnul a ales Sionul şi a voit să fie locuinţa lui. De acolo, spune El, voi binecuvânta din plin roadele lui şi voi sătura pe săracii lui cu pâine. Voi îmbrăca pe preoţii lui cu mântuire şi credincioşii lui vor cânta de bucurie.

Care din aceste doctrine îl conduce pe om la fericire?

SPIRITUALITATE Minuni şi sfinţi

Maria Katharina Kasper

BIOGRAFIE

salvează un frate accidentat în India

Î

Sfânta Maria Katharina Kasper Canonizare: 14.10.2018 Beatificare: 16.04.1978 Venerabilă: 04.10.1974 Procesul: 03.02.1946 Moartea: 02.02.1898 Nașterea: 26.05.1820

n data de 25 noiembrie 2011, într-o vineri, Fratele Leo a avut un accident de motocicletă. Era deja târziu și nu se oprea nimeni să vadă în ce stare era accidentatul. Până la urmă, trei persoane îl iau și îl duc la spital. Sunt anunțați confrații lui Leo din Congregația Preasfintei Inimi a lui Isus, care vin să îl vadă și îl mută la un spital privat.

Diagnosticul a fost foarte sever, desigur ca urmare a multiplelor traumatisme la cap, la coloana vertebrală și abdomen, ceea ce ar fi însemnat cel puțin patru intervenții chirurgicale foarte dificile. Însă, cum fusese adus în stare de inconștiență, medicii au decis să aștepte să se trezească. Deja trecea prea mult timp și pacientul nu își revenea din comă, astfel că medicii erau gata să oprească aparatele care îl țineau în viață. Între timp, toți se rugau. Mai ales surorile din congregația Fericitei Katharina Kasper au aprins lumânări la icoana Fericitei și au început novena de rugăciuni. Fratele Leo avea deja o devoțiune specială pentru Fericita Katharina Kasper și sperau că va mijloci pentru el, ceea ce s-a și întâmplat.

Luni, 28 noiembrie, ar fi urmat procedura de deconectare de la aparate, dar încă de duminică noaptea bolnavul deja dădea semne de comunicare cu lumea exterioară. Mai mult, nu a mai fost nevoie de niciuna dintre intervențiile chirurgicale programate*. Ulterior, fratele și-a recăpătat toate capacitățile și duce o viață absolut normală.

Mic dicționar al acestei pagini * vindecare - miracole: În Summa Theologiae, I, q. 105, art. 8, Sfântul Toma de Aquino indică trei grade pentru miracole: Când un fapt depășește facultatea naturii 1. în ceea ce privește substanța sa; 2. în raport cu lucrul în care se produce; 3. în ceea ce privește modul și ordinea în care are loc – avem astfel eliminarea instantanee a febrei fără procesul obișnuit de vindecare sau apariția picăturilor de ploaie fără procesul natural de apariție a acestora prin condensare a aburilor.

O viață dedicată lui Dumnezeu, cu preferință pentru cei mai săraci

K

atharina este a treia dintre cei patru copii ai unei familii de țărani credincioși din Dernbach, în vestul Germaniei. De mică se dovedește foarte harnică, dar și cu un spirit religios și moral foarte puternic. Când a murit tatăl, familia a pierdut toate proprietățile și au dus o viață foarte săracă.

Pe lângă munca prin care susține familia, pe la 25 de ani începe să ajute fete sărace și deschide pentru ele un fel de școală împreună cu alte tinere care voiau să ajute. Comunitatea astfel formată va constitui nucleul congregației Slujitoarele Sărace ale lui Isus Cristos.

Au obținut mai multe aprobări, până la cea a Papei în 1890, și s-au răspândit în toate colțurile lumii. Viața săracă și angajamentul pentru săraci au generat multe vocații și o acțiune educativă și misionară foarte bogată.

FEBRUARIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

29

SPIRITUALITATE VIAȚĂ CONSACRATĂ ARHID IECEZA DE ALBA IULIA

D IE CE Predeal

D I TI EC M EZ IȘ A O D AR E A

Brezoi

Târgu Jiu Rovinari Mătăsari Motru

VL

Filipești de Pădure

PH

Târgoviște

Pitești

AG

IF

1 Decembrie

OT

DJ Caracal

Urziceni

BUC.N. BUC. S.

TR

GR Giurgiu

Romanu

BRĂILA

Slobozia

Tulcea

Greci

BR

Ploiești II

DB

Slatina

CRAIOVA

Buzău

Călărași

A

Malcoci

Sulina

TL

IL

Mihail Kogălniceanu

Nistorești Pantelimon Gălbiori

Fetești

CL

A IN

Măcin

Țepeș Vodă

PLOIEȘTI

GJ

Izvoru Rece

UCR Râmnicu Sărat

BZ

Sinaia Câmpina Pucioasa

Mioveni

Drobeta Turnu Severin

MH

Azuga

Curtea de Argeș

Râmnicu Vâlcea

ZA D E IA ȘI

Nehoiu

Câmpulung Muscel

Năvodari Oituz

Cernavodă Medgidia Tortoman

Lumina

CONSTANȚA

Constanța II

CT

Techirghiol

Chirnogeni Smârdioasa

Mangalia

Înflorirea vieţii consacrate în Arhidieceza de Bucureşti

C

onform datelor statistice din Anuarul ARCB 2019, în anul ce tocmai s-a încheiat activau pe teritoriul Arhidiecezei 36 de ieromonahi, 15 fraţi laici şi 270 de surori şi călugăriţe, fără a socoti persoanele consacrate din cadrul institutelor seculare. La prima vedere, aceste cifre pot însemna mult sau pot însemna puţin, în special dacă sunt prezentate în afara contextului. Ne va ajuta, în formarea unei aprecieri, un element istoric: prin HCM nr. 810 din 29 iulie 1949, regimul comunist nou instalat dispunea dizolvarea a 15 congregaţii şi ordine religioase care, la data respectivă, lucrau pe teritoriul ţării, în învăţământ ori în activităţi medicale şi de asistenţă socială. Dintre aceste 15 congregaţii şi ordine călugăreşti, o parte erau prezente şi (sau numai) în Arhidieceza de Bucureşti, şi e probabil ca numărul lor să fi fost şi mai mare înainte de anii 1948-1949 (datele exacte încă lipsesc).

După decretul din 1949, viaţa consacrată din România practic s-a 30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2020

Text: Liana Gehl

spulberat: călugării şi călugăriţele de cetăţenie străină (destul de numeroşi la acea vreme) au revenit cu durere în ţările lor, însoţiţi în unele cazuri şi de fraţi sau surori de cetăţenie română. Restul persoanelor consacrate rămase în România au avut zile grele, mulţi fiind arestaţi şi trimişi în închisoare, unde au şi murit. Cei care au scăpat s-au refugiat în familie, prin case private sau prin parohii, trăindu-și consacrarea aşa cum au putut, mai mult sau mai puţin pe ascuns. Ieromonahii (călugării preoţi) au avut oarecum o cale de ieşire din subteran prin trecerea la clerul diecezan, ceea ce le-a permis o activitate publică în cadrul parohiilor. Dintre congregaţiile feminine, Institutul Fericitei Fecioare Maria (IBMV, azi Congregatio Jesu) a reuşit să-şi păstreze forma de viaţă consacrată în două comunităţi (Popeşti-Leordeni şi Timiş), dar fără o recunoaştere legală din partea statului. Alte comunităţi active în arhidieceză înainte de 1949, cum ar fi Fraţii Şcolilor Creştine,

Notre Dame de Sion, Surorile de Caritate ale Sfântului Vincenţiu de Paul, Asumpţioniştii, Surorile Sociale, Surorile Sfintei Cruci, o parte din franciscani etc., au „supravieţuit” clandestin prin membrii lor deja consacraţi, iar dacă au existat vocaţii noi, acestea au trebuit să fie trăite, obligat, doar „in pectore”.

Acesta era tabloul vieţii consacrate în Arhidieceza de Bucureşti în decembrie 1989. Astăzi, la treizeci de ani distanţă de la redobândirea libertăţii de practică religioasă, Arhidieceza numără un total de 53 de congregaţii, institute de viaţă consacrată şi mişcări ecleziale, împărţite în peste 70 de comunităţi şi filiale în care activează circa 320 de persoane consacrate, fără a le socoti, cum spuneam, şi pe cele din cadrul institutelor seculare.

Ca distribuţie după carismele proprii, Arhidieceza are 13 congregaţii şi ordine de bărbaţi, 29 de congregaţii şi ordine de femei şi 11 mişcări ecleziale şi institute seculare deschise atât persoanelor consacrate, cât şi preoţilor şi persoanelor căsătorite.

Un astfel de institut secular este şi Asociaţia Pro Deo, înfiinţată chiar în cadrul Arhidiecezei de către ÎPS Ioan Robu. De altfel, încă din momentul numirii sale în fruntea Arhidiecezei de Bucureşti, în 1984, Arhiepiscopul Ioan Robu a avut o grijă deosebită pentru viaţa consacrată, pe care a încurajat-o şi susţinut-o neîncetat, văzând în ea un element fertil pentru viaţa Bisericii. Înalt Preasfinţia Sa a contribuit atât la refacerea comunităţilor vechi, existente înainte de 1949, cât şi la deschiderea de comunităţi noi prin efortul congregaţiilor şi ordinelor religioase venite din afară. „Parfum al Bisericii”, cum o numea Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, viaţa consacrată este o valoare pe care Arhidieceza noastră o preţuieşte şi o păstrează cu dragoste.

SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA

L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc)

Astăzi:

Leopold Andrian Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)

Î

ntr-o scrisoare din 1939, Leopold Andrian îi reproșează, cu prietenie, lui Vladimir Ghika „lipsa lui de simpatie pentru limba germană”, corespondentul său mărturisind că nu îi poate citi cartea neştiind suficient de bine această limbă. O scrisoare scrisă înainte ca Leopold Andrian să fugă tocmai de naționalismul german exacerbat pe care l-a reprezentat nazismul, mai întâi în Franța, apoi, în 1940, în Brazilia. Întors în Europa după război, va muri în Elveția, în 1951, întorcându-se în Austria doar în 1950, pentru o scurtă ședere, în această țară pe care totuși o slujise cu tot sufletul, în calitate de romancier, filosof, diplomat și om de stat. Iubirea față de Austria o exaltase în ultima sa carte Austria prin prisma ideii – Catehism pentru conducători, care nu a plăcut naziștilor, Andrian fiind pentru ei prea austriac, prea catolic. Și totuși, nu era el chiar modelul aristocrației germane din Europa Centrală? Se naște la Berlin, în 1875, baron Leopold von Andrian zu Werburg. Se face cunoscut de tânăr printr-o lucrare remarcată, Grădina cunoașterii (1895), roman de formare, care a influențat atât pe prietenul său Hugo von Hofmannsthal, în Andreas, cât și pe Robert Musil, în Rătăcirile elevului Törless, și a devenit cartea cult a unei generații. Renumele acestor

doi ultimi autori l-a eclipsat apoi, mai ales pentru că el nu a mai publicat nimic în domeniul literaturii, dar Andrian păstrează totuşi un loc de seamă în istoria literaturii austriece.

Intrat de tânăr în diplomație, cu ocazia numirilor sale în posturi în Balcani la începutul secolului al XX-lea, și mai ales la București, Leopold Andrian îl întâlneşte pe Vladimir Ghika. A urmat o puternică prietenie. Și încredere, de asemenea. Vladimir Ghika îl întreabă în 1902 cum trebuie să reacționeze în fața violentei campanii a anumitor ziare românești care s-au pronunțat împotriva convertirii sale la catolicism. Andrian, la rândul lui, îi spune într-o scrisoare din 1929: „dumneavoastră, a cărui influență a fost în viața mea atât de mare pe cât prestigiul moral și intelectual al dvs. în ochii mei!” În agendele lui Vladimir Ghika dinainte de Primul Război Mondial numele „d’Andrian” apare aproape peste tot. Colaborează în special la operele de caritate pe care diplomatul austriac le ajută în măsura posibilităților sale. Vladimir Ghika îl întâlnește, îi scrie, dar din păcate nu am găsit aceste scrisori, care ar fi de un foarte mare interes. Vorbesc de toate. Refac lumea. „Cât de departe sunt plimbările noastre prin București, cu toate că influența pe care convorbirile noastre au avut-o

Leopold Andrian

asupra vieții mele durează și acum”, îi mai scrie Andrian în 1939.

Nu este deci de mirare dacă, imediat după Marele Război, când se vorbește în Europa despre unirea forțelor catolice, Vladimir Ghika apelează la prietenul său austriac pentru a-l ajuta în misiunea sa.

Acesta din urmă îi vorbește în răspunsul său despre „interesul foarte viu pe care îl port încercării dumneavoastră de a apropia și mai mult pe catolicii din diferite țări, pe care neopăgânismul, care își face cuib peste tot în zilele noastre, se străduieşte să le țină separate ca și cum nenorocitul de război continental ar continua!”

Acest „neo-păgânism”, care încă nu a luat chipul hidrei naziste, va triumfa, din nenorocire, un timp, de tristă amintire, și ne place să credem că aceasta nu se va mai repeta.

FEBRUARIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

31

CULTURĂ FILE DE ISTORIE

Statuile Catedralei Sfântul Iosif Text: Dr. Dănuț Doboș

32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2020

cutia respectivă demonstrau faptul că credincioșii erau foarte interesați de susținerea seminariștilor bucureșteni, dar și că mijlocirea Sfintei Tereza a Pruncului Isus a avut succes în diferitele nevoi ale evlavioșilor săi. Noul paroh al catedralei, canonicul Iosif Schubert (1933-1951), a continuat tradiția predecesorilor săi, acordând atenție decorului catedralei, așa cum va proceda în anul 1935, când a instalat icoanele noi ale Via Crucis, statuia Christus Rex, cea a Sfântului Anton de Padova și Pietà. În spiritul tradiției parohiei, respectivele statui au fost achiziționate de la ateliere celebre din Europa grație unor binefăcători bucureșteni.

Mai puțin cunoscută este povestea grupului statuar Pietà, care se află în capela baptisteriului. Lucrarea a fost comandată de parohul Iosif Schubert atelierului de sculptură aparținând lui Franz Durkowitsch (1884-1975), fratele Fericitului Anton Durcovici. Sculptorul Franz Durkowitsch a sculptat printre altele capela Institutului „Notre Dame de Sion” din Bulevardul Pache Protopopescu din București, cu toate statuile aferente, astăzi dispărute,

Credit imagini: Victor Bortaș

C

ea mai veche statuie aflată în Catedrala Sfântul Iosif este statuia „Preasfintei Inimi a lui Isus”, așezată aproape de altarul lateral stânga. Nu cunoaștem din păcate povestea acesteia, însă prezența sa în catedrală coincide cu inaugurarea catedralei în anul 1885, prin grija arhiepiscopului Ignazio Paoli și a primului paroh Iosif Baud. Noul paroh al catedralei, canonicul Carol Auner, a acordat o atenție deosebită decorului și interiorului catedralei, el fiind cel care a instalat orga Merklin, prima orgă a catedralei, la care au susținut concerte memorabile organiști celebri din Europa, iar în anul 1930 orga Wegenstein. În anul 1926 parohul Carol Auner a așezat pe un soclu frumos din stejar sculptat statuia Sfintei Tereza a Pruncului Isus. Momentul ales nu a fost unul întâmplător, deoarece cu numai un an înainte Tereza de Lisieux, cunoscută drept Sfânta Tereza a Pruncului Isus, fusese proclamată sfântă de către Papa Pius al XI-lea. Statuia a fost donată catedralei de familia Joseph Herck.

Cu prilejul așezării statuii în catedrală a fost luată decizia ca ofrandele depuse la piciorul sfintei în scopul obținerii prin mijlocirea sa a unor haruri speciale să fie destinate operei „Pâinea seminarului”, o inițiativă aparținând arhiepiscopului Alexandru Theodor Cisar și rectorului Seminarului „Sfântul Duh”, Fer. Anton Durcovici. Această inițiativă s-a bucurat de un real succes, iar sumele de bani aflate în

precum și faimoasa statuie a Sfintei Fecioare de la Lourdes, așezată în anul 1926 în grota de la Timișu de Jos și aflată astăzi în Memorialul Anton Durcovici de la subsolul Catedralei Sfânta Fecioară Maria, Regină din Iași.

Grupul statuar Pietà, realizat în gips alb, a fost așezat în anul 1935 pe un soclu în spatele altarului capelei baptisteriului din Catedrala Sfântul Iosif, pe locul în care s-a aflat până în anul 1909 statuia Sfintei Fecioare de la Lourdes. Așezarea grupului Pietà în capela baptisteriului a contribuit la mai puțina cunoaștere a acestuia de către credincioși.

CULTURĂ FILE DE ISTORIE

Arhiepiscopul Cisar și Monseniorul Anton Durcovici la nunta Principesei Ileana a României cu Arhiducele Anton de Habsburg, 26 iulie 1931, Sinaia

Un proiect necesar Arhiepiscopul Cisar și regele Ferdinand Text: Dr. Dănuț Doboș

A

rhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar a fost, în întreaga sa viață, foarte atașat de Familia Regală Română, cu atât mai mult cu cât primii doi regi ai României, Carol I și Ferdinand I, au fost catolici practicanți, binefăcători și protectori ai Bisericii Catolice din România. Arhiepiscopul Cisar a avut astfel prilejul de a-l întâlni pe regele Ferdinand, ca seminarist și secretar al arhiepiscopului Hornstein, în capela reședinței arhiepiscopale din București, în catedrala Sfântul Iosif și în capela surorilor „Damele Engleze” (actuala Congregatio Jesu). Preluarea conducerii Arhidiecezei în anul 1924 a fost un bun prilej pentru arhiepiscopul Cisar de a-l reîntâlni pe regele Ferdinand, căruia îi datora eliberarea sa din internarea din Moldova,

în anul 1917, precum și obținerea acordului pentru numirea sa ca episcop de Iași (1920) și arhiepiscop de București (1924).

Recunoscător, arhiepiscopul a intervenit în anul 1925, la Sfântul Scaun în problema ridicării interdicției la sacramente a regelui Ferdinand I, o povară sufletească grea pe care regele o purta de câteva decenii, deoarece își botezase copiii în credința ortodoxă. În preajma sărbătorii Crăciunului 1926, starea de sănătate a Regelui Ferdinand s-a înrăutățit foarte mult, motiv pentru care regele nu a mai făcut vreodată deplasarea la capela surorilor „Damele Engleze” din Pitar Moș, solicitând în consecință să fie celebrate liturghii în Palatul Cotroceni. Liturghia de Crăciun a fost celebrată personal de arhiepiscopul Cisar. La 12 februarie 1927

arhiepiscopul a celebrat pentru a treia oară la Palatul Cotroceni.

Reîntors de la Roma în perioada Paștelui 1927, arhiepiscopul a adus o binecuvântare papală specială regelui, a cărui sănătate devenise tot mai precară.

Arhiepiscopul va celebra constant sfintele liturghii duminicale la Palatul Cotroceni, fiind suplinit uneori de confesorul regelui, pr.

Carol Fischer.

După ce regele și-a mutat reședința la Palatul Scroviștea, a trimis de fiecare dată automobilul la București, pentru a-i transporta la Scroviștea pe preotul celebrant și pe surorile care aranjau altarul. În duminica dinainte de deces, survenit la 20 iulie 1927, regele nu a mai putut lua parte la Sfânta Liturghie, reafirmând însă în scris faptul că pe durata întregii sale vieți rămăsese fidel Bisericii Catolice. În seara zilei de 20 iulie 1927, arhiepiscopul s-a deplasat la Sinaia, făcând personal în trei rânduri ceremonia funerară, ceremonie care a produs o impresie majoră Familiei Regale și membrilor Guvernului României.

Totodată, arhiepiscopul s-a deplasat la 24 iulie la Curtea de Argeș, în cortegiul funerar, luând parte la ceremonia de înmormântare.

Arhiepiscopul Cisar i-a adus un omagiu regelui trecut la cele veșnice, într-o scrisoare trimisă primministrului Ionel Brătianu, iar la 29 iulie același an, arhiepiscopul, devenit senator de drept în Senatul României, cu acordul regelui, l-a omagiat pe marele dispărut, Regele Întregirii.

Credincioșii catolici, preoții și călugărițele din Arhidieceza RomanoCatolică de București l-au păstrat mereu în amintirea lor pe regele catolic al României, Ferdinand I. FEBRUARIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

33

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

Balet

Spărgătorul de nuci de P. I. Ceaikovski la Opera Națională, pe 21 februarie, ora 18.30.

Libretul: Marius Petipa după versiunea lui Alexandre Dumas a basmului lui E.T.A. Hoffmann „Spărgătorul de nuci și Regele Șoarecilor”.

Muzical

Scripcarul pe acoperiș, Teatrul Evreiesc de Stat, 8 și 9 februarie. Muzicalul are la bază povestirile lui Shalom Aleichem, cu permisiune specială din partea lui Arnold Perl, libretul fiind scris de Joseph Stein, muzica de Jerry Bock, iar versurile de Sheldon Harnick.

Magis şi Epektasis –

două aripi pentru un singur zbor Ed. Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuş 2019

A

utorul acestui volum de teologie este părintele iezuit Marius Taloş (n. 1970), Superior al Regiunii Române a Ordinului Iezuit, cunoscut multor credincioşi, preoţi şi persoane consacrate pentru exerciţiile spirituale predicate de-a lungul anilor. Este, de asemenea, implicat activ în pastoraţia refugiaţilor din România, în cadrul JRS (Jesuit Refugee Service).

Această carte reprezintă rodul mai multor ani de studii şi cercetări, fiind teza de doctorat a părintelui Taloş, susţinută la Madrid în anul 2013. Departe de a fi un text rigid sau pur ştiinţific, această carte ne invită la o călătorie în universul spiritualităţii creştine, prin calea epectazei orientale, propusă ca drum spiritual de Sf. Grigore de Nyssa, şi calea cea mare, propusă în Occident de sf. Ignaţiu de Loyola.

Aceşti doi păstori sufleteşti, diferiţi

Format: 13x20 cm, 204 pagini

ca formare şi trăind în contexte cultural-spirituale diferite, au înţeles dorinţa credincioşilor de a se desăvârşi şi au căutat să vadă cum e posibil mai concret acest lucru.

Ambele căi, deşi de origini diferite şi propuse în contexte diferite, devin ca două aripi pentru zborul inimii spre Dumnezeu, cel mai intim scop al omului. Abordarea pluridisciplinară şi ecumenică a acestor căi fac din acest volum un adevărat itinerar pentru minte şi inimă spre o cunoaştere mai profundă a frumuseţii vieţii de credinţă.

Pr. Andrei Dumitrescu

Carte

Ciorile din Pearblossom, de Aldous Huxley, Editura Vlad și Cartea cu Genius, 2016, 64 de pagini.

Aceasta este singura carte pentru copii scrisă de Aldous Huxley.

Ciorile din Pearlblossom este o poveste despre inteligența care triumfă asupra egoismului.

Cartea este ilustrată de Sophie Blackall.

34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2020

Expoziție

Sabin Popp și Theodora Cernat Popp

E

xpoziția „Sabin Popp și Theodora Cernat Popp, un cuplu de artiști din anii ‘20” are loc la Muzeul Național de Artă al României și mai poate fi vizitată până pe 29 martie 2020. Expoziția conține lucrări din patrimoniul MNAR și din colecția familiei. Sabin Popp a fost un reprezentat marcant în arta românească interbelică, iar Theodora Cernat Popp a fost printre primele femei artist plastic din România. (detalii pe www.mnar.arts.ro)

CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ

Prezentarea lui Isus la Templu Text: Pr. Andrei Dumitrescu

L Prezentarea lui Isus la Templu (1450-1452)

de Fra Angelico Frescă aflată în biserica San Marco din Florenţa, Italia

a patruzeci de zile de la solemnitatea Naşterii Domnului, în data de 2 februarie, creştinii celebrează sărbătoarea Prezentării Domnului la Templul din Ierusalim. Este una din sărbătorile vechi ale creştinilor, fiind menţionată deja în secolul al V-lea, în Orient. În Occident este introdusă în jurul anului 650, iar de atunci, creştinătatea recunoaşte – în formă liturgică – adevărul că Isus este „lumină pentru luminarea neamurilor” (Lc 2,32).

Fiind o sărbătoare îndrăgită de-a lungul veacurilor de creştini, reprezentarea sa artistică nu a fost ocolită de atenţia artiştilor, care au încercat să o prezinte în simplitatea şi sobrietatea ei. O astfel de reprezentare se găseşte şi în biserica San Marco din Florenţa, din cadrul mănăstirii dominicane în care, pentru o vreme, a locuit şi a creat renumitul pictor Fra Angelico. Fresca se remarcă prin fundalul sărăcăcios, care sugerează maiestuozitatea Templului (cf. Mc 24,1) şi a momentului, care nu are nevoie de încărcătură materială, ci de una spirituală. Accentul spiritual este punctat de atitudinea personajelor adulte din frescă, aşezate în jurul Pruncului. Îmbrăcămintea

lor este aceea din secolul al XV-lea, în care a trăit şi Fra Angelico. Bătrânul Simeon strânge cu cea mai profundă veneraţie „mântuirea pregătită înaintea tuturor popoarelor” (cf. Lc 2,30), iar în colţul din dreapta este profetesa Ana, îmbrăcată cu haina neagră a văduvelor şi vorbind şi ea despre Prunc (cf. Lc 2, 36-38). În centrul atenţiei tuturor este Cristos, care e deja recunoscut ca mântuitor şi semn al iubirii lui Dumnezeu faţă de oameni.

Fra Angelico

un călugăr cu spirit artistic „angelic”

G

uido di Pietro (1400-1455), cunoscut şi sub numele de Giovanni da Fiesole sau Fra Angelico, a fost călugăr dominican, miniaturist şi pictor, unul dintre cei mai valoroşi reprezentanţi ai Renaşterii timpurii. Istoricul de artă Giorgio Vasari l-a caracterizat ca având un „talent rar și desăvârșit”. Fra Angelico a fost beatificat în 1982 de Papa Ioan Paul al II-lea, fiind comemorat la data de 18 februarie.

Fra Angelico

FEBRUARIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

35

ETCETERA ANUNȚURI

CONFERINȚE ȘI CATEHEZE

DESPRE BIBLIE ȘI LITURGHIE

Î

ncepând cu 26 ianuarie, în Parohia Sfântul Francisc din Assisi din Târgoviște a început o serie de 8 conferințe cu titlul „Descifrarea misterului Bibliei”.

Următoarele conferințe vor avea loc în zilele de 2, 9, 16 și 23 februarie, 1, 8 și 15 martie. În Biserica Sf. Petru și Paul din București începe seria de 6 cateheze despre Liturghie. Prima întâlnire are loc pe 2 februarie.

CATEDRALA SF. IOSIF

Ziua vieții consacrate

L

a Catedrala Sf. Iosif din București se va celebra Ziua Vieții Consacrate duminică, 2 februarie. Vor participa persoanele consacrate din ordinele călugărești, congregațiile și mișcările ecleziale care activează pe teritoriul Arhidiecezei Romano-Catolice de București.

Programul va începe la ora 10 cu recitarea Rozariului în catedrală, urmată de celebrarea Sfintei Liturghii de la 10,30, prezidată de ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București. După Liturghie, va avea loc o întâlnire a persoanelor consacrate cu ÎPS Aurel în Aula Magna din clădirea Facultății de Teologie Romano-Catolică.

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164 – Bucureşti, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro Persoană de contact: Tereza Petreş

www.librariasfiosif.ro

EVENIMENT

Noul Arhiepiscop de Alba Iulia

Î

n Catedrala Romano-Catolică din Alba Iulia, vor avea loc, pe 22 februarie, în sărbătoarea Catedrei Apostolului Petru, consacrarea întru episcopat și instalarea Mons. Gergely Kovács ca păstor al Arhidiecezei de Alba Iulia. Pe 24 decembrie, biroul de presă al Vaticanului a dat publicității numele noului conducător al Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia. Numirea a venit după ce Papa Francisc a acceptat retragerea Arhiepiscopului György Jakubinyi și a Episcopului József Tamás, care au atins vârsta canonică de pensionare.

36

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | FEBRUARIE 2020

ASCULTĂ RADIO MARIA O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz

www.radiomaria.ro

Când vorbim despre „mediu” facem referință și la o relație deosebită: aceea dintre natură și societatea care locuiește în ea. Acest lucru ne împiedică să considerăm natura ca ceva separat de noi sau ca un simplu cadru al vieții noastre. Suntem incluși în ea, suntem parte din ea și suntem întrepătrunși. Motivele pentru care un loc este poluat cer o analiză a funcționării societății, a economiei sale, a comportamentului său, a modurilor sale de a înțelege realitatea. Dată fiind mărimea schimbărilor, nu mai este posibil să se găsească un răspuns specific și independent pentru fiecare parte a problemei. Este fundamental a căuta soluții integrale, care să ia în considerare interacțiunile sistemelor naturale între ele și cu sistemele sociale. Nu există două crize separate, una a mediului și alta socială, ci o singură și complexă criză socio-ambientală.

Strategiile pentru soluționarea crizei cer o abordare integrală pentru a combate sărăcia, pentru a reda celor excluși demnitatea și în același timp pentru a avea grijă de natură.

(Enciclica Laudato si’, cap. IV, nr. 139)

Nr. 02/2020 * Anul XXXI * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII

Cu toții avem nevoie să fim vindecați, și noi toți îi putem vindeca pe ceilalți dacă suntem Legendășiimagine: desen tuș cuvânt negru pentru „La visite de pauvres”, ediția smeriți blânzi: cuînun bun, cu răbdare, cu oilustrată privire.

„UN ANOTIMP INEDIT ŞI UN DRUM NOU”

(manuscris), 1923.

(Papa Francisc, @Pontifex, 7 februarie 2019) Statuia Sf. Apostol Petru,timp Piața San Pietro, Vatican Prezența lui Dumnezeu înseamnă în același puterea lui Dumnezeu, activitatea lui Dumnezeu și cu caracterul tot mai decisiv al clipei unice. www.vladimirghika.ro

A face sau a nu face Templele şi doctrinele lor