2 minute read
Pontifex
@POnTIfEX
DIN CUVINTELE PAPEI
Advertisement
Rugăciunile noastre deschid porțile inimii Tatălui
Twitter: @Pontifex
Cu forțele noastre nu putem îndepărta praful care ne mânjește inimile. Numai Isus, care cunoaște și iubește inima noastră, o poate vindeca. Astăzi dobândim un drept fundamental: dreptul la speranță. Este o speranță nouă și vie ce vine de la Dumnezeu. Nu e un simplu optimism; e un dar din cer.
Twitter: @Pontifex Twitter: @Pontifex
Milostivirea fidelă și răbdătoare a lui Dumnezeu nu obosește în a se coborî la noi pentru a ne ridica atunci când cădem.
Dumnezeu ne-a mântuit slujindu-ne. În general, ne gândim că noi suntem cei care îl slujim pe Dumnezeu. Nu, El este cel care ne-a slujit gratuit, pentru că ne-a iubit mai înainte. Este greu să iubim fără să fim iubiți. Și este chiar mai greu să slujești dacă nu ne lăsăm slujiți de Dumnezeu. Dar în ce fel ne-a slujit Domnul? Dându-și viața sa pentru noi.
Dumnezeu ne-a salvat lăsând ca răul nostru să se înverșuneze asupra Lui. Fără să reacționeze, numai prin smerenia, răbdarea și ascultarea slujitorului, numai prin puterea iubirii. Iar Tatăl a susținut slujirea lui Isus: nu a blocat răul care se abătea asupra Lui, ci l-a sprijinit în suferința Lui, pentru ca răul nostru să fie învins numai prin bine.
Isus ne-a slujit, coborând în abisul suferințelor noastre cele mai grele, până la trădare și părăsire. (Omilia Papei în duminica Floriilor, 5 aprilie 2020)
Învierea lui Cristos este victoria iubirii asupra rădăcinii răului, o victorie care nu „sare” peste suferință și moarte, ci trece prin ele deschizând o cale în abis, transformând răul în bine: marca exclusivă a puterii lui Dumnezeu.
În trupul său glorios poartă rănile de neșters: rănile preschimbate în deschizături de speranță. Spre El îndreptăm privirea noastră ca să vindece rănile omenirii suferinde.
Indiferența, egoismul, dezbinările, uitarea nu sunt cuvinte pe care vrem să le auzim în timpul de față. [...] Acestea par să predomine în noi când teama și moartea înving, altfel spus, atunci când nu-l lăsăm pe Domnul Isus să învingă în inima și în viața noastră. El, care a învins deja moartea, deschizândune calea mântuirii veșnice, să alunge întunericul sărmanei noastre omeniri și să ne conducă în ziua sa glorioasă. (Urbi et Orbi, 12 aprilie 2020)
Care este chipul adevărat al lui Dumnezeu? [...] Ne va prinde bine să ne oprim ca să ne uităm la Crucifix în tăcere și să vedem cine este Domnul nostru: este Cel care nu arată cu degetul împotriva nimănui, nici chiar a celor care îl răstigneau, ci își deschide larg brațele pentru toți; Cel care nu ne strivește cu gloria sa, ci se lasă despuiat pentru noi; Cel care nu ne iubește cu vorba, ci ne dă viața în tăcere; Cel care nu ne constrânge, ci ne eliberează; este Cel care nu ne tratează ca pe străini, ci ia asupra sa răul nostru, păcatele noastre.
Dumnezeu este atotputernic în iubire. El este iubire. Iubirea lui Dumnezeu este cea care, la Paște, a vindecat păcatul nostru prin iertarea sa, care a făcut din moarte o trecere la viață, care a schimbat teama noastră în încredere, angoasa noastră în speranță. (Audiența generală de miercuri, 8 aprilie 2020)