Reflecție

Madonna della Seggiola (1513-1514), Rafael

PRIVIM SPRE CHIPUL TĂU FRUMOS, MAICĂ PREACURATĂ

Arta sacră apr opi e om l e D m eze

Această capodoperă „însoțește șederea noastră acasă”. Arta lui Rafael este de fapt mai aproape de lumea contemporană decât s-ar putea crede. Acest al cincilea centenar se celebrează chiar în mijlocul situației de urgență care a șocat întreaga lume. Este vorba de un artist al păcii și al dialogului: sunt valori actuale într-un moment istoric în care solidaritatea este o nevoie esențială. Speranța noastră este că, odată ce se va termina carantina, fiecare dintre noi se va putea bucura pe deplin de frumusețea extraordinară a multor capodopere.

Înainte de a intra în tema de față, aș dori să vă propun o clarificare. În primul rând, arta liturgică nu este o chestiune facultativă în Biserică, și în al doilea rând, nu este lipsită de sacru. Apoi, aceasta are rolul de a ne ajuta să ne rugăm mai bine și să contemplăm frumusețea negrăită a lui Dumnezeu.

Am observat că uneori ne este teamă să ne aplecăm asupra geniului artistic al unui pictor, sculptor etc. Oare de ce? Poate că ne lipsește libertatea spirituală? Oare suntem legați de anumite experiențe și nu mai vedem că Dumnezeu a dat omului libertatea de a crea lucruri diferite pentru a-l lăuda și preamări pe El? Dacă nu ar fi fost geniul artistic, acel ceva creator ce vine de la Dumnezeu, nu-mi imaginez câți dintre noi ne-am mai lăuda cu faimoasele opere de artă pe care le avem în biserici, în muzee, în casele noastre. Vă invit să ne deschidem inima, sufletul și intelectul în fața Duhului Sfânt care este principiul creator al oricărei opere de artă sacră, pentru ca atunci când privim o anumită operă de artă, ființa noastră să fie pătrunsă de același Duh creator, care să pună în ordine viața noastră umană și spirituală.

Este luna mai, zile închinate prin excelență Sfintei Fecioare Maria. Biserica întreagă dedică mult timp și spațiu rugăciunii și pietății îndreptate către Maica Preacurată. Pentru a ajunge mai grabnic la ea, să spunem împreună cu autorul necunoscut din secolul al IV-lea: Toată frumoasă ești, Marie, și prihană strămoșească nu este în tine!

Pentru a nu ne dispersa cu imaginația și ca să nu mergem cu mintea la multele opere de artă dedicate Maicii Domnului, vă propun să ne oprim asupra picturii „Madonna della Seggiola” a lui Rafael (1483-1520). Anul acesta, pe 6 aprilie, pictorul Rafael a împlinit 500 de ani de când s-a întors în casa Tatălui ceresc, la vârsta de 37 de ani, ca să contemple, față către față, frumusețea lui Dumnezeu. Rafael a pictat numeroase opere în care apare chipul Maicii Domnului. În

anul 1507, pe când mai era încă în Florența, Rafael dedică mult spațiu temelor cu caracter marian. Opera pe care am luat-o în considerație în acest articol este una dintre cele mai cunoscute picturi ale lui Rafael, iar aceasta ne va ajuta să privim la Fecioara Maria cu credință și cu mai multă prețuire. O tradiție populară spune că artistul s-a inspirat pentru această lucrare atunci când trecea prin orașul Velletri (Italia), unde a văzut o tânără țărancă care își legăna copiii. Artistul și-a imaginat-o pe Maria așezată pe un scaun, de unde îi provine și numele (seggiola – „scaun”), întorcându-se către Pruncul înfășurat pe care îl îmbrățișează cu tandrețe, cu ochii îndreptați către privitor. În operă putem observa și grija deosebită față de Sfântul Ioan Botezătorul care se află în dreapta. Sfântul Ioan este reprezentat cu mâinile împreunate, semn că o invocă pe Maica Domnului. Fundalul este întunecat.

Dând operei forma rotundă, pictorul conferă operei un caracter familiar, iar rotunjimea figurilor creează senzația de continuă mișcare, de fapt aceasta face ca opera să fie una genială. Artistul propune gesturi normale, profund omenești, gesturi materne, pline de afecțiune și dragoste ale Mamei față de Pruncul Isus. Prin îmbrățișarea lor, Rafael vrea să sublinieze esența intimă a scenei. Efectele cromatice întâlnite în operă sunt dintre cele mai alese, de la tonurile calde, vii, până la cele pline de lumină, creând acea stare care invită la rugăciune și meditație.

Ce putem învăța din această operă? Vă propun să descoperim trei apelative cu valențe estetice și totodată sacre, pentru a redescoperi în viața noastră frumusețea Sfintei Fecioare Maria, și anume: crin

Culmea artei cre ști ne

Îndrăznim să spunem că Rafael este punctul culminant al artei sacre occidentale, de fapt este rezultatul cel mai rafinat al unei tradiții care a dus la dezvoltarea artei creștine, un model încă valabil care ne educă astăzi. Prin urmare, măreția lui Rafael este aceea de a putea duce mai departe mesajul creștin printr-o manieră artistică de înaltă măiestrie și de o rară și sinceră sacralitate, care va deveni model pentru secolele următoare.

curat, trandafir mistic al curăției și, nu în ultimul rând, oglindă a curăției neprihănite.

Privind cu atenție la chipul Mariei, descoperim câtă intimitate găsim în expresia: Crin curat! Aceasta ne oferă o bucurie profundă, pe care o simțim împreună cu Maria, pentru faptul că ea, încă din primul moment al zămislirii sale neprihănite, a fost copleșită de multe haruri și înzestrată cu folosirea desăvârșită a rațiunii sale, ceea ce ne va ajuta să-i mulțumim lui Dumnezeu care a îmbogățit-o cu daruri atât de prețioase și să ne privim așa cum suntem, fragili, păcătoși și, uneori, lipsiți de haruri. Ne adresăm Maicii Domnului, ei care a primit o așa de mare abundență de daruri cerești, să facă și sufletul nostru părtaș la ele și să participăm la comorile ei de Mamă cerească!

Privind la duioșia pe care Maria a arătat-o față de Pruncul Isus, descoperim al doilea apelativ, Trandafir mistic al curăției! În fața acestei realități, sufletul nostru și toată ființa noastră se bucură împreună cu ea pentru faptul că, în neprihănita ei zămislire, fără pata păcatului strămoșesc, a triumfat în mod glorios asupra răului, zămislind prin puterea Duhului Sfânt și născând pe Isus Cristos, dătătorul vieții și arhetipul oricărei frumuseți. Contemplând acest adevăr, sufletul nostru mulțumește și laudă Preasfânta Treime care i-a acordat un așa de mare privilegiu. O rugăm să ne acorde înțelepciunea necesară pentru a nu ne lăsa pradă experiențelor ieftine și ușoare, ci să învingem cursele diavolului care caută mereu să păteze sufletul nostru prin păcat. Trandafir mistic al curăției, nu ne refuza niciodată puternicul tău ajutor și fă ca să triumfăm mereu prin ocrotirea ta asupra tuturor dușmanilor mântuirii noastre!

Încheiem cu al treilea apelativ care face referire la Maria, oglindă a curăției neprihănite. De fapt, aici este vorba de Soarele dătător de lumină care se oglindește în apa cea limpede a frumuseții Mariei şi cerul care coboară în inima ei curată. Fecioara preacurată rămâne pentru totdeauna o oglindă a frumuseţii lui Dumnezeu și totodată ne invită să ne păstrăm frumusețea primită de la Creator. Așadar, prin opera de artă sacră, în mod special cea care face referință la frumuseţea Sfintei Fecioare Maria, Dumnezeu ne arată că ne-a creat după chipul și asemănarea Sa, ne-a dăruit harul Său şi iubirea Sa infinită. Înțelegem din aceasta că prin frumusețea ei, Maria s-a deschis deplin lui Dumnezeu şi rămâne unită cu El și cu noi pentru totdeauna.