Actualitatea creștină, nr. 9/2021

Nr. 09/2021 * Anul XXXII * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII GÂNDUL LUNII

„TOATE IZVOARELE SUNT ÎN TINE” Izvoarele spirituale ale lunii septembrie

Persoana care muncește, oricare ar fi misiunea sa, colaborează cu Dumnezeu însuși, devine un pic creator al lumii care ne înconjoară. Criza din timpul nostru, care este criză economică, socială, culturală și spirituală, poate să reprezinte pentru toți un apel la redescoperirea valorii, importanței și necesității muncii pentru a da origine unei „normalități” noi, în care nimeni să nu fie exclus. Munca sfântului Iosif ne amintește că însuși Dumnezeu făcut om n-a disprețuit să muncească.

(Papa Francisc, Scrisoarea apostolică Patris corde)

ÎPS Aurel Percă: „Să fim atenți la semnele timpurilor”: interviu aniversar Reușita unui dialog

APARIȚII EDITORIALE EDITURA ARCB Infinita frumusețe. Cina Domnului: perspective estetice și artistice

de Eugen Răchiteanu format: 17,4 x 21 cm 174 de pagini EDITURA ARCB Poezii de Ionel Bordea format: 13 x 19 cm 136 de pagini EDITURA RAO Pământul viitorului de Carlo Petrini format: 12,5 x 20 cm 344 de pagini

După iubirea care ne unește cu Dumnezeu, iubirea conjugală este „cea mai mare prietenie”.

Este o unire care are toate caracteristicile unei prietenii bune: căutarea binelui celuilalt, reciprocitate, intimitate, duioșie, stabilitate și o asemănare între prieteni, care se construiește cu viața împărtășită. Însă căsătoria adaugă la toate acestea o exclusivitate indisolubilă, care se exprimă în proiectul stabil de a împărtăși și a construi împreună toată existența.

(Papa Francisc, Exortația apostolică Amoris laetitia, nr. 92)

EDITURA SAPIENTIA Cartea răspunsurilor de Anselm Grün format: 14 x 20 cm 310 de pagini

LIBRĂRIA SF. IOSIF Str. G-ral Berthelot 19 010164 București tel. 021.2015457 libraria@arcb.ro librariasfiosif.ro

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXXII, Nr. 9/2021

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

3

Reușita unui dialog Christus vivit Știri/Anunțuri

„Toate izvoarele sunt în tine” Izvoarele spirituale ale lunii septembrie VATICAN

5 6 7

Suflet tânăr

@Pontifex Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

8

Semnificaţii liturgice Sacramentariile 10 Interviu aniversar „Să fim atenți la semnele timpurilor” 12 Știri ARCB 13 Știri interne/externe Biserică și societate

14 Eveniment A X-a Întâlnire Mondială a Familiilor (iunie 2022) 16 Doctrină socială Bătrânul – comoară sau povară?

UNIVERSUL FAMILIEI

21 ABC-ul credinței 22 Societate Iubirea în căsătorie

3

SPIRITUALITATE

23 Din catehezele Papei Sfântul Ștefan, plin de duh și înțelepciune 24 Sfânta Scriptură – Psalmii Experiența întâlnirii cu Dumnezeu 25 Minuni şi sfinţi Maria Domenica Mantovani 26 Biserica misionară Paolo Manna (1872-1952) 27 Pagina Ghika L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc).

Dida Solomon-Callimachi

FILE DIN TRECUT

28 Școlile rezidențiale pentru indigeni din Canada și implicarea Bisericii Catolice CULTURĂ

32 Credință, artă și istorie „Întâlnirea de la Cruce” 33 Episcopiile catolice din România acum o sută de ani (i) 34 Idei pentru timpul liber 35 Sacralitatea în artă ETCETERA

36 Anunțuri

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 9/2021

14

22

Mesajul redacției Numărul din luna septembrie al revistei Actualitatea creștină se deschide cu editorialul în care ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, ne vorbește despre „izvoarele spirituale ale lunii septembrie”, respectiv Congresul Euharistic Internațional ce va avea loc la Budapesta între 5 și 12 septembrie, precum și sărbătorile care ritmează această lună. Înalt Preasfinția Sa ne îndeamnă „să ne cufundăm în abisul de iubire pe care îl trăiesc Fecioara Preacurată şi Mântuitorul, pentru că aici aflăm «izvoarele» autentice ale vieții noastre”. La pagina 7 aflăm despre Sindromul Italia și despre imposibilitatea întoarcerii acasă. Paginile 8-9 au în prim-plan „Izvoarele liturgice antice: sacramentariile”. În paginile 10-11 este publicat un interviu luat ÎPS Aurel Percă la aniversarea celor 70 de ani de viață.

Paginile 14-15 prezintă câteva elemente pregătitoare pentru cea de-a X-a Întâlnire Mondială a Familiilor ce se va desfășura la Roma în 2226 iunie 2022. Pagina 16 ne provoacă cu întrebarea: „Bătrânul – comoară sau povară?”. La pagina 17 aflăm ce înseamnă „Reușita unui dialog”. Pagina 22 ne vorbește despre „Iubirea în căsătorie”. La pagina 23 este prezentat „Sfântul Ștefan, plin de duh și înțelepciune”. La pagina 27 facem cunoștință cu Dida Solomon-Callimachi. Paginile 2831 prezintă situația „Școlilor rezidențiale pentru indigeni din Canada și implicarea Bisericii Catolice”. Pagina 33 pornește de la un raport al nunțiului F. Marmaggi pentru a vorbi despre „Episcopiile Catolice din România acum o sută de ani”. În paginile revistei se mai găsesc știri din țară, de la Vatican și din lume, anunțuri, idei pentru timpul liber. Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Crenguța Nicolae Colaboratori

Pr. Gabriel Anghel Pr. Daniel Gheorghiță Benchea Pr. Marian Blaj Dănuț Doboș Pr. Andrei Dumitrescu Pr. Octavian Enache Francesca Gehl Liana Gehl Mons. Ieronim Iacob Pr. Ștefan Lenghen Layout GRAFIC

Angelus Communicationis Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Tereza Petreș Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

© 2021 don Giovanni Berti | www.gioba.it

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

„Toate izvoarele sunt în tine” izvoarele spirituale ale lunii septembrie

C

u luna septembrie se reia cursul obișnuit al vieții după repausul estiv. Copiii şi tinerii, alături de dascălii lor, învățători şi profesori, vor relua școala, cu toții vom reintra în ritmul ocupațiilor obișnuite. În această lună, milioane de copii se vor întoarce pe băncile școlilor, dornici să reia formarea lor intelectuală şi, poate mai mult, dornici să regăsească acea ambianță de școală care era proprie perioadei dinainte de pandemia de coronavirus, cu speranța că noile

„valuri” de epidemie nu vor mai tulbura viaţa noastră.

Luna septembrie ne dă ultima parte a verii şi ne pregătește să primim toamna, care cu luna octombrie va vopsi în culori calde şi primitoare peisajele noastre. Lunile care se deschid înaintea noastră oferă mari evenimente şi sărbători care pot alimenta viața noastră interioară, familială şi de muncă.

Evenimentul bisericesc care va domina prima jumătate a lunii septembrie va fi Congresul Euharistic

Internațional (5-12 septembrie), care va fi la Budapesta (congresul ar fi trebuit să aibă loc anul trecut, dar a fost amânat din cauza crizei sanitare provocate de pandemia de coronavirus).

Inițiativa, ajunsă acum la cea de-a 52-a ediție internațională, își propune să întărească credința credincioșilor, să reconstruiască identitatea comunității creștine printr-o mereu nouă evanghelizare, să aprofundeze comuniunea cu Cristos și cu frații, să lucreze la SEPTEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

3

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

reconcilierea dintre popoare și să fie o ocazie de a reface dialogul dintre creștini.

Ce este un congres euharistic şi care sunt scopurile sale ?

Congresul euharistic este un eveniment religios foarte important pentru întreaga Biserică Catolică, fiind o manifestare deosebită a cultului euharistic şi o preamărire comună adusă lui Isus Cristos prezent în Euharistie. La acest congres vor fi prezenți mai mulți episcopi, preoți şi credincioși din România, se va celebra şi o Sfântă Liturghie în limba română în biserica Sfânta Ana din Budapesta în ziua de 8 septembrie, sărbătoarea Nașterii Preasfintei Fecioare Maria; Arhidieceza noastră va avea onoarea să prezinte şi o expoziție şi tablouri cu desene aparținând Fericitului Vladimir Ghika.

Congresul este o adevărată statio orbis în care lumea catolică se oprește, într-un loc concret, într-o Biserică locală concretă, pentru ca oamenii să cunoască mai bine misterul Euharistiei. În jurul lui Isus prezent în Euharistie se adună în mod spiritual toate continentele globului pământesc. Biserica dorește ca în faţa lumii întregi să facă încă o dată solemna mărturisire de credinţă în Euharistie şi să cânte imnul de mulțumire pentru acest dar inefabil al iubirii divine. Cu adevărat, „după ce i-a iubit pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârșit” (In 13,1). Euharistia este izvorul şi punctul culminant – fons et culmen – al misiunii Bisericii (cf. SC 10). Biserica trăieşte din Euharistie, îşi scoate energiile spirituale din ea pentru a-şi putea desfăşura propria misiune. Euharistia dă Bisericii vigoare pentru a crește şi a fi unită. Euharistia este inima Bisericii! În Euharistie sunt izvoarele vieții 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2021

noastre: „Toate izvoarele mele sunt în tine!” (Ps 87,7). În timpul acestei statio orbis, care în perioada 5-12 septembrie va fi capitala Ungariei, Biserica ne invită să intrăm în această școală de iubire şi libertate, pentru ca, fixând Euharistia cu privirea credinței, să devenim constructori ai unei lumi noi, mai evanghelice, mai libere, atât în interiorul nostru, cât şi în societatea în care ne este dat să trăim şi să muncim. „Congresele euharistice ne amintesc că în centrul vieţii Bisericii este Euharistia”, spunea Papa Francisc în alocuțiunea de la rugăciunea mariană Angelus din ziua de 15 decembrie 2019. Anunțând tema Congresului Euharistic, Sfântul Părinte a adresat îndemnul: „Să ne rugăm ca evenimentul euharistic din Budapesta să poată favoriza în comunitățile creștine procese profunde de reînnoire.” „Toate izvoarele mele sunt în tine!”

Două sărbători liturgice din această lună ne ajută să descoperim aceste izvoare ale vieții creștine.

Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci (14 septembrie) amintește de iubirea deosebită şi de regalitatea specială a lui Isus Cristos, un rege care lasă tronul său de glorie la dreapta Tatălui, pentru a ne învăța să fim ceea ce suntem, adică fii ai lui Dumnezeu. Mișcătoare sunt cuvintele Papei Francisc rostite în meditația din ziua de 14 septembrie 2015: „Există atâtea tablouri frumoase care ne ajută să-l contemplăm pe Isus pe Cruce, dar realitatea este alta: El era în întregime sfâșiat şi însângerat de păcatele noastre! De altfel aceasta este calea pe care El a luat-o pentru a învinge șarpele pe câmpul său. Așadar, trebuie să privim totdeauna crucea lui Isus, dar

nu acele cruci artistice, frumos pictate: să privim în schimb realitatea, ce era crucea în acel timp.”

Iar cea care ne învață cum să ne apropriem de „izvorul vieţii” este Maria Preasfântă, care a doua zi după celebrarea Înălțării Sfintei Cruci este prezentată în durere, la picioarele Crucii Fiului ei: Maria, mama îndurerată, toată frumoasă, dar care în acel ceas sfâșietor, ca Isus, îşi arată faţa pătrunsă de durerea atâtor mame care pierd un fiu.

Tot luna septembrie celebrează alte două sărbători liturgice, Nașterea Sfintei Fecioare Maria (8 septembrie) și Numele Sfânt al Mariei (12 septembrie). Maria ne învaţă cum să luăm asupra noastră marile sau micile cruci ale vieţii noastre, şi mai ales ne încurajează că nu suntem singuri în a le purta. Activitățile cotidiene, serviciul, școala vor rezerva multe „cruci” de purtat. Să ne cufundăm în abisul de iubire pe care îl trăiesc Fecioara Preacurată şi Mântuitorul, pentru că aici aflăm „izvoarele” autentice ale vieții noastre.

Tuturor cititorilor revistei Actualitatea creștină le doresc să fie în sintonie cu aceste evenimente ale Bisericii din luna septembrie, dar şi cu celelalte sărbători, care pot oferi un supliment de curaj pentru a privi cu încredere viitorul şi pentru a putea continua cu entuziasm drumul printre labirinturile acestei vieţi. Să ne apropiem cu mult curaj prin Maria de „izvoarele” care se află în Inima dumnezeiescului nostru Mântuitor.

† Aurel Percă Arhiepiscop Mitropolit de București

VATICAN

@PONTIFEX

DIN CUVINTELE PAPEI

Să ne deschidem cu curaj la puterea iertării Twitter: @Pontifex

Twitter: @Pontifex

Câtă suferință, câte răni, câte războaie ar putea fi evitate dacă iertarea și milostivirea ar fi stilul nostru de viață!

Fiecare este important în ochii lui Dumnezeu; fiecare poate transforma o parte din lumea poluată de aviditatea umană în realitatea bună dorită de Creator.

Isus ne îndeamnă să ne deschidem cu curaj la puterea iertării, pentru că în viață nu toate se rezolvă prin justiție. Este nevoie de acea iubire milostivă, care stă și la baza răspunsului pe care Domnul îl dă la întrebarea lui Petru: «Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea?» Isus îi răspunde [...] că noi suntem chemați să iertăm întotdeauna!

E necesar să aplicăm iubirea milostivă în toate relațiile omenești: între soți, între părinți și fii, în sânul comunităților noastre, în Biserică, chiar în societate și în politică.

Nu putem pretinde pentru noi iertarea lui Dumnezeu dacă, la rândul nostru, nu acordăm iertare aproapelui nostru. Este o condiție: gândește-te la iertarea lui Dumnezeu și încetează să urăști.

Dacă nu ne străduim să iertăm și să iubim, nici noi nu vom fi iertați și iubiți.

(Angelus, 13 septembrie 2020)

Dumnezeu este întotdeauna în ieșire, căutându-ne pe noi. Nu este închis: Dumnezeu iese încontinuu în căutarea persoanelor pentru că vrea ca nimeni să nu fie exclus de la planul său de iubire.

E adevărat că atunci când unul iese există pericolul unui accident, dar e mai bine o Biserică accidentată, pentru a ieși, a vesti Evanghelia, decât o Biserică bolnavă de închidere. Dumnezeu iese întotdeauna, pentru că e Tată, pentru că iubește.

Biserica trebuie să facă la fel: mereu în ieșire.

Dumnezeu nu se uită la timp și la rezultate, ci la disponibilitate, se uită la generozitatea cu care ne punem în slujirea sa. Felul său de a acționa [...] merge dincolo de justiție și se manifestă în har.

Totul este har. Mântuirea noastră este har. Sfințenia noastră este har.

Dăruindu-ne harul, El ne acordă mai mult decât merităm.

(Angelus, 20 septembrie 2020)

Twitter: @Pontifex Viața creștină nu înseamnă vorbe și aspirații frumoase, ci asceză și fapte.

Ascultarea nu constă în a spune DA sau NU, ci în acțiune, în cultivarea viei, în realizarea Împărăției lui Dumnezeu.

Dumnezeu este răbdător cu noi.

El nu obosește, nu renunță după un NU din partea noastră. Ne lasă liberi chiar să ne îndepărtăm de El și să greșim. Dar așteaptă cu nerăbdare un DA de la noi ca să ne primească din nou în brațele sale părintești și să ne copleșească cu milostivirea sa.

Drumul convertirii trece întotdeauna prin cruce. Nu există sfințenie fără renunțare și fără luptă spirituală. Creșterea spirituală comportă asceză și mortificare, care, încetul cu încetul, conduc la a trăi în pace și în bucuria Fericirilor. Modul de a trăi viața creștină nu e făcut din visuri și aspirații frumoase, ci din angajamente concrete, pentru a ne deschide tot mai mult la voința lui Dumnezeu și la iubirea față de frați.

(Angelus, 27 septembrie 2020) SEPTEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

5

VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

Mons. Anton Lucaci în vizită la Papa Francisc

Intenția de rugăciune pe luna august

În cadrul unei audiențe private, Mons. Anton Lucaci a vorbit cu Papa Francisc, cerându-i o binecuvântare pentru cei 53 de ani de preoție, care s-au împlinit pe 15 august.

V

ineri, 13 august, Mons.

Anton Lucaci a fost primit într-o audiență privată de către Papa Francisc.

Convorbirea Mons. Lucaci cu Sfântul Părinte a durat mai bine de o jumătate de oră. Cu această ocazie, Sfântul Părinte și-a exprimat, atât verbal, cât și într-o notă autografă gratitudinea sa față de mărturia de slujire a Mons.

Anton Lucaci. În această notă, Papa Francisc scrie: „Părintelui Anton Lucaci, cu gratitudinea mea pentru mărturia sa. Domnul să vă binecuvânteze și Preacurata să vă ocrotească. Și,

„Biserica pe cale” este tema intenției de rugăciune a Papei Francisc pentru luna august.

vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine.”

Mons. Lucaci a fost responsabil al secției în limba română de la Radio Vatican, iar în prezent este la pensie.

După anul 1989, Mons. Lucaci s-a implicat în calitate de responsabil al secției în limba română de la Radio Vatican.

De asemenea, s-a ocupat cu pastorația migranților români prezenți la Roma.

Mons. Lucaci a avut un rol important în desfășurarea vizitei Papei Ioan Paul al II-lea în România, între 7 și 9 mai 1999. Din 1991, susține regulat, la Radio Vatican, rubrica „Considerații omiletice” la duminici și sărbători.

Î ne că „Vocația specifică Bisericii n mesajul său, Papa Francisc spu-

este evanghelizarea”, explicând că aceasta nu înseamnă prozelitism.

Papa Francisc a pus accentul și pe necesitatea reînnoirii Bisericii, și implicit a noastră ca persoane, permițându-i Duhului Sfânt să ne amintească învățăturile lui Isus. „Apostolatul rugăciunii” este o inițiativă a preotului iezuit FrançoisXavier Gautrelet care a propus această acțiune unui grup de seminariști iezuiți din Franța, ajungând la sfârșitul secolului al XIX-lea la 35.000 de grupuri de rugăciune și peste 13 milioane de persoane înscrise.

Pactul Global Catolic cu privire la familie Vaticanul lansează un proiect de cercetare asupra familiei care va implica universitățile catolice din întreaga lume.

R

ezultatele proiectului vor fi prezentate la un eveniment organizat înaintea Întâlnirii Mondiale a Familiilor din Roma, în iunie 2022.

Pactul global a fost lansat în vederea promovării familiei în întreaga lume. Dicasterul pentru Laici, Familie și Viață și Academia Pontificală de Științe Sociale coordonează Pactul Global Catolic cu privire la Familie, cu cooperarea Centrului Internațional de Studii Familiale din Milano.

6

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2021

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Sindromul Italia Imposibilitatea întoarcerii acasă L’Osservatore Romano, 3 august 2021, pag. 5

„D

e când m-am întors acasă, nu mai fac față, de aceea vă scriu…” Un pix și o hârtie pentru a umple golurile provocate de tăcere, adâncurile care creează distanțe, ziduri, neînțelegeri – nu pentru că ar lipsi cuvintele, ci pentru că probabil sunt prea multe. În 2005, doi psihiatri ucraineni, Andriy Kiselyov și Anatoliy Faifrych, au dat pentru prima dată un nume misterioasei probleme.

O stare proastă de spirit, tristețe persistentă, pierdere în greutate, lipsă de poftă de mâncare, insomnie, oboseală, gânduri de sinucidere: acesta este „Sindromul Italia”, o combinație de angoasă și înstrăinare care le cuprinde pe femeile din Est care se întorc la casele lor, după ce au lucrat ani buni în străinătate ca bone sau îngrijitoare la domiciliu, departe de familie și copii.

Sindrome Italia. Storia delle nostre badanti (2021) este o carte cu benzi desenate, de Tiziana Francesca Vaccaro și Elena Mistrello, care urmărește istoria unei românce din Iași, Vasilica. „N-am aer. Așa simt de când m-am întors. Am descoperit că am sindromul ăsta, Italia, la fel ca atâtea femei întoarse de la muncă, dar care, de fapt, sunt tot acolo…” Vasilica povestește suferința acumulată picătură cu picătură în Italia, dar care a explodat abia la întoarcere. Femeile pleacă pentru a le oferi un viitor mai bun copiilor, ori ca reacție la apatia soților, pierduți într-o economie în schimbare; se

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

Primire în Academia Pontificală de Științe

confruntă cu obstacolul limbii, cu duritatea unei profesii necunoscute și acaparante, cu marginalizarea socială. La întoarcere, le întâmpină sentimentul anilor pierduți, răcirea relațiilor de familie, imposibilitatea revenirii la normal. Dar care mai e viața normală? În postfață, Vaccaro arată că ideea cărții s-a născut din contactul cu vecinele ei de apartament. „Cinci femei ucrainene care locuiesc împreună în 50 de metri pătrați. La etajul 5, fără lift. Sunt femei care își abandonează familia pentru a avea grijă de familia altora”, femei care iau zilnic contact cu un trai înstărit, dar căruia nu-i aparțin; rămân mereu la marginile lui și știu că nu-l vor putea reproduce când se întorc acasă.

Vasilica a început să le scrie copiilor ei. Și, din fericire, cuvintele ei ajung și la noi.

Traducere și adaptare de Liana Gehl, după Silvana Gusmano

E

wine Fleur van Dishoeck, născută la 13 iunie 1955 în orașul Leiden (Olanda), a devenit recent membră a Academiei Pontificale de Științe.

Cercetătoarea a absolvit chimia la Universitatea Leiden, obținând un doctorat de cercetare la aceeași universitate, iar în prezent este profesor de astrofizică moleculară la Observatorul din Leiden.

Cercetările sale se referă la domenii cum ar fi: transferul radiativ al radiației liniare și continue, moleculele interstelare, evoluția fizică și chimică în timpul formării stelelor și a planetelor, astronomia submilimetrică și a mediului infraroșu, procesele moleculare de bază ș.a.

OR 3 iunie 2021, pag. 8 SEPTEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

7

FOCUS semnificații liturgice

„A

ctiones nostras, quaesumus Domine, aspirando praeveni et adiuvando prosequere: ut cuncta nostra oratio et operatio a te semper incipiat, et per te coepta finiatur.

Per Christum Dominum nostrum. Amen.”

(Sacramentarul Gregorian nr. 198, actuala colectă din Joia după Miercurea Cenuşii)

Sacramentariile Izvoare liturgice antice

Sacramentariile sunt cărţile liturgice antice care conţin rugăciunile, riturile şi părţile spuse de ministrul sacru (preot, episcop, papa) la Liturghie, într-un cuvânt precursoarele liturghierelor de astăzi.

R

ugăciunea de la începutul articolului (Actiones nostras…: „Te rugăm, Doamne, să precezi acţiunile noastre inspirându-le şi să ne ajuţi să le şi continuăm, pentru ca rugăciunea şi lucrarea noastră să înceapă întotdeauna de la tine şi ceea ce am început să sfârşim prin ajutorul tău. Prin Cristos, Domnul nostru”), provenită din Sacramentarul Gregorian, este doar unul dintre foarte multele exemple de continuitate dintre liturgia antică şi liturgia actuală.

La începuturi, preotul nu avea o carte de care să se servească când celebra Liturghia. Sfântul Iustin, în 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2021

prima sa Apologie, în jurul anului 150, ne spune că preotul făcea rugăciunea de mulţumire (rugăciunea euharistică) după capacitatea sa, spontan, în funcţie de ceea ce simţea.

Aceasta este epoca improvizaţiilor, a rugăciunii carismatice, însă existau anumite tipare minime de respectat.

Treptat, câteva concilii, care au constatat că din cauza improvizaţiilor şi ignoranţei clerului, în celebrarea Liturghiei se strecuraseră grave erori doctrinare sau chiar erezii, au stabilit că este mai bine să se scrie rugăciunile de la Liturghie.

Pentru că în fiecare an se celebrau aceleaşi Liturghii şi se cinsteau în mare aceiaşi sfinţi, treptat au apărut

aşa-numitele libelli (foicele) cu rugăciunile culese şi păstrate de preoţi pentru diferitele ocazii din timpul anului. Aceste libelli s-au adunat în colecţii mai mari şi au fost într-un final compilate în sacramentarii, precursoarele liturghierelor de astăzi.

Ne vom axa pe primele 3 sacramentarii mai importante: 1) Sacramentarul Leonian (veronez) Cel mai probabil, sacramentarul a fost compilat în timpul Papei Vigilius (537-555), după asediul Romei între 2 martie 537 şi 12 martie 538 de către armatele ostrogoţilor arieni, conduse de Vitiges.

Se mai numeşte şi veronez deoarece singurul manuscris care a ajuns până la noi a fost găsit în 1735 în biblioteca catedralei din Verona.

Cele 1.131 de rugăciuni sunt pur romane. Certitudinea vine nu doar din stil, ci şi din multele aluzii la Cetatea Eternă. De exemplu, o rugăciune de la Liturghia de aniversare a consacrării episcopale spune că poate fi făcută doar de către papa de la

FOCUS

Roma. Apoi, prefaţa de la sărbătoarea Sfinților Petru şi Paul spune că ei „sunt îngropaţi între zidurile acestei cetăţi”, iar celelalte Liturghii pentru aceşti sfinţi fac aluzii continue la Cetatea Eternă.

L. Duchesne conchide că Sacramentarul Leonian este o colecţie de rugăciuni copiată în secolul al VI-lea fără prea multă inteligenţă, şi nu neapărat pentru a fi folosită la altar, ci doar pentru a aduna şi a salva cât mai multe oraţiuni. Marea confuzie care tronează în organizare trădează acest fapt. Pentru exemplificare, sacramentarul nu conţine nicio rugăciune euharistică sau rânduiala Liturghiei.

Apoi, începe abrupt în luna aprilie nu cu o colectă, ci cu o rugăciune asupra darurilor pentru Sfântul Tiburtius, care de fapt era comemorat pe 11 August. Avem, de exemplu, 28 de Liturghii pentru Sfinții Petru şi Paul, 14 pentru Sfântul Laurenţiu, 23 pentru aniversarea consacrării unui episcop, multe dintre ele fiind de fapt Liturghii pentru Paști sau Rusalii.

Cu toate acestea, nu putem submina valoarea incontestabilă a anumitor rugăciuni care şi-au găsit drumul în celelalte sacramentarii sau în anumite Ordines Romani.

2) Sacramentarul Gelasian (vetus) Acest sacramentar, atribuit iar în mod eronat Papei Gelasius (492496), compilat undeva între 628 şi 715 şi numit Vetus, „primordial” (pentru a-l diferenţia de alte dezvoltări şi variaţiuni ulterioare, galicane, din secolul al VIII-lea) este un hibrid, stratul de bază fiind roman, cu adăugiri galicane, merovingiene.

Cele 1.815 numere sunt mult mai bine organizate, distingându-se o împărţire clară în 3 părţi: A. IN NOMINE DOMINI IESU CHRISTI SALVATORIS INCIPIT

LIBER SACRAMENTORUM ROMANAE AECLESIAE ORDINIS ANNI CIRCULI (În numele Domnului nostru Isus Cristos Salvatorul începe cartea sacramentelor Bisericii romane pentru ciclul anual) Această primă carte conţine formularele de Liturghie de la noaptea de Crăciun până la Rusalii, incluzând riturile pentru Paște, aşadar miezul anului liturgic.

B. INCIPIT LIBER SECUNDUS ORACIONES ET PRAECES DE NATALICIIS SANCTORUM (Începe cartea a doua, oraţiuni şi rugăciuni la naşterea – pentru cer – a sfinţilor) Partea a doua este un sanctoral, aşadar cartea ce conţine rugăciunile cu ocazia comemorării sfinţilor în ordinea recurenţei din calendar. La sfârşit, avem un apendice cu Liturghiile pentru Advent (aşadar, anul liturgic nu începea cu Adventul).

C. INCIPIT LIBER TERCIUS ORACIONES ET PRAECES CUM CANONE PER DOMINICIS DIEBUS (Începe cartea a treia, rugăciuni pentru duminici cu canonul – roman) În această carte întâlnim Liturghiile pentru cele 16 duminici din timpul de peste an, o serie de Liturghii votive, diverse binecuvântări şi dispoziţii liturgice şi disciplinare. La numărul 1244 întâlnim Canonul Roman, care în afară de mici atingeri ulterioare şi eliminarea referinţei la regi, este identic cu cel pe care îl găsim astăzi în Liturghier.

3) Sacramentarul Gregorian Acest sacramentar, atribuit Papei Grigore cel Mare (590-604), a fost compilat în secolele VII-VIII şi cunoaşte mai multe dezvoltări ulterioare, cea mai importantă fiind

Gregorianum Hadrianeum, copia pe care Papa Adrian I (772-795) i-a trimis-o împăratului Charlemagne şi care ulterior s-a impus în tot imperiul franco-german. Este organizat chiar mai bine decât Sacramentarul Gelasian. Nu mai există separaţie între sanctoral şi temporal, toate evenimentele şi sărbătorile fiind aşternute în scris aşa cum curg în calendar, începându-se cu rânduiala Liturghiei şi Canonul Roman. Acest sacramentar este în mod foarte evident doar pentru uzul papei: sunt trecute staţiunile unde papa trebuia să celebreze Liturghia (ad S. Mariam Maiorem, ad Sanctum Petrum etc.), lipsesc anumite Liturghii (papa nu celebra mereu), lipsesc consacrările în ordinele minore şi binecuvântările pe care le putea face orice episcop.

Deoarece era doar pentru uzul papei, acest sacramentar trebuia să fie completat pentru a putea fi folosit şi de preoţi şi episcopi. Şi aşa a apărut un supliment (opera Sfântului Benedict de Aniane), unde erau introduse formulare pentru Liturghiile care lipseau (în mod special cele ale duminicilor de după Epifanie şi de după Rusalii), diverse consacrări şi binecuvântări. Datorită conștiinciozității copistului, care a demarcat originalul de supliment prin cuvântul Hucusque (până aici), ştim clar unde se sfârşeşte unul şi începe celălalt.

Concluzie Sacramentariile sunt foarte importante nu doar pentru faptul că reprezintă o tentativă de unitate liturgică, dar mai ales deoarece bogăţia eucologică şi patristică a inspirat şi a influenţat toată liturgia ulterioară, multe dintre aceste texte regăsindu-se şi în Liturghierul de astăzi.

Text: Pr. Gabriel Anghel SEPTEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

9

FOCUS interviu aniversar

B

iserica rămâne mereu ca un „șantier” în lucru și mereu sunt lucruri de continuat sau de început.

Important este să fim atenți la semnele timpurilor, care cer mereu adaptarea continuă a slujirii pastorale la realitățile societății noastre, și ea aflată mereu în schimbare și transformare.

„Să fim atenți la semnele timpurilor” Pe 15 august, ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, a împlinit frumoasa vârstă de 70 de ani. La acest moment aniversar, ÎPS Aurel Percă a avut amabilitatea să răspundă la câteva întrebări despre viața și slujirea sa.

E

xcelență, acum câteva zile, pe 8 august 2021, s-a împlinit un an de când ați primit paliumul. Ce semnificație a adus acest însemn de mitropolit pentru slujirea pe care ați desfășurat-o de când ați venit la București? (...) Paliumul are o dublă semnificație: este imaginea jugului lui Cristos, pus pe umerii arhiepiscopului în urmarea lui Cristos și simbolizează acceptarea voinței lui Dumnezeu, care este izvor de bucurie; cum să nu mă gândesc la cuvintele lui Isus: „Luați jugul meu asupra voastră și învățați de la mine, căci 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2021

sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnă pentru sufletele voastre” (Mt 11,29)? Paliumul este și imaginea oiței pierdute, pusă pe umerii Bunului Păstor. Crucile care decorează paliumul amintesc de rănile lui Isus pe cruce, iar agrafele frumos împodobite ne amintesc de cuiele Răstignitului.

Văd în toate aceste imagini o invitație clară despre modul cum trebuie să fie slujirea mea episcopală în această Biserică particulară, numită Arhidieceza de București. Un dicton francez spune: Noblesse oblige!, „noblețea obligă”. Aceasta înseamnă că titlul și semnul de onoare primit – palium de mitropolit – se extinde

dincolo de simplele drepturi și onoruri și cere să îndeplinesc toate responsabilitățile de Arhiepiscop Mitropolit, atât în circumscripția bisericească încredințată direct grijii mele pastorale, cât și în Biserica Catolică din țara noastră, cu limitările pe care Dreptul Canonic le precizează foarte clar.

La scurt timp după ce ați devenit Arhiepiscop de București, s-a declanșat pandemia, care v-a împiedicat, în perioada de restricții, să vă întâlniți direct cu credincioșii și preoții. Acum, când suntem încă în starea de alertă, dar totuși întâlnirile și slujbele sunt posibile, cum trăiți aceste mult așteptate întâlniri cu credincioșii?

La începutul anului 2020 nimeni nu se gândea că ar putea izbucni o pandemie, mai ales că la nivelul civilizației și al realizărilor medicinei secolului XXI, oamenii considerau că izbucnirea unor epidemii la scară mondială era de domeniul trecutului.

Dar a fost altfel, și știm ce a însemnat virusul periculos numit SARSCoV-2: a blocat multe domenii de

FOCUS

activitate și a dat peste cap chiar şi programele pastorale ale Bisericii.

Pentru mine, începutul slujirii de arhiepiscop în Arhidieceza de București a reprezentat o piedică enormă în contactul cu credincioșii. În perioada de criză la cel mai înalt nivel, singura posibilitate de a fi în contact cu oamenii a fost cu ajutorul internetului și al televiziunii, prin sfintele Liturghii, pe care TVR2 le-a transmis în fiecare duminică și zi de sărbătoare din catedrala noastră. (...)

Dar imediat ce au fost ridicate limitările și restricțiile de ordin sanitar, am pornit la drum și până la sfârșitul anului 2020 am putut vizita circa 90 % din comunitățile catolice ale Arhidiecezei și diferite comunități de viață consacrată. Normal, am continuat să vizitez și anul acesta comunitățile Arhidiecezei, am fost în multe parohii pentru celebrarea sacramentului Mirului, iar în unele parohii am putut să revin pentru a doua oară, cu ocazia diferitelor evenimente locale.

Am văzut și am constatat că atunci când „se închide o ușă, Dumnezeu deschide o fereastră”, și mulțumesc Domnului că aceste ferestre s-au deschis, preferând, de data aceasta, contactul direct în locul contactului prin televiziune.

Arhidieceza de București este un teritoriu întins și cuprinde comunități care au istorii diferite, catolici din familii de proveniență diversă, dar și catolici din alte dieceze ale țării stabiliți aici, familii mixte, expați, imigranți. Cum ați perceput, în cei aproape doi ani de când sunteți la București, această diversitate a Bisericii locale pe care o păstoriți?

Dorința mea de la început a fost să cunosc realitățile atât bisericești, cât și sociale de pe cuprinsul Arhidiecezei.

Dat fiind că vizitele mele au fost mai curând „un prim tur de orizont” prin Arhidieceză, pentru un prim contact

cu realitatea locală, și apoi faptul că perioada de pandemie și restricțiile impuse prin stările de urgență sau de alertă mai mereu reînnoite, nu au fost posibile șederi mai îndelungate în comunități, și nici contacte cu toate categoriile de persoane, dată fiind teama multora de îmbolnăvire. (...)

Putem spune că 70 de ani ar putea reprezenta un moment de bilanț.

Cu acest prilej, ce experiențe semnificative din viață ați putea evoca?

Dar provocări? Cu ce gânduri vă îndreptați către preoții mai tineri, către seminariști și către cei care simt vocația către Sfânta Preoție? (...) Până acum, pot mărturisi că anii de activitate preoțească și episcopală au fost ani frumoși şi cu multe împliniri. (...) În urma deschiderii Diecezei de Iași spre activitatea misionară în Africa și America Latină, am putut să intru în legătură cu alte realități și m-am convins că o dieceză trebuie să aibă deschidere misionară, misiunea episcopului fiind de a fi atent și la necesitățile întregii Biserici Catolice. (...) Dacă au fost provocări în acești ani? Desigur, dacă nu ar fi provocări, nu ar exista nici inițiative și răspunsuri care să vină în întâmpinarea nevoilor spirituale și pastorale ale oamenilor.

Tuturor preoților, și mai ales celor tineri, le spun să aibă speranță și curaj în a răspunde provocărilor societății de astăzi, marcată de o profundă secularizare. Asigurarea Domnului, care mereu a repetat „Nu vă fie teamă!… Nu te teme, turmă mică!” înseamnă o garanție că sămânța adevărului și a binelui aruncată între oameni nu va rămâne uitată, nici învinsă, ci va produce rod bogat, pentru că are germen divin în ea și garantează victoria vieții și a binelui. De această prezență și de acest curaj trebuie să fie animat orice păstor.

La ceas aniversar, ce speranțe aveți pentru Arhidieceza al cărei Păstor sunteți? (...) Îi încurajez pe toți preoții, persoanele consacrate, credincioșii – tineri, adulți și vârstnici – „să mergem împreună”, așa cum ne-a îndemnat Sfântul Părinte Papa Francisc atunci când a fost în țara noastră în 2019. Eu sper că printr-o colaborare bună între Arhiepiscop, preoţi, persoane consacrate și credincioși să ținem mereu aprinsă flacăra credinței și a iubirii în sufletele oamenilor și să lucrăm pentru binele lor. „Secerișul este mare” – Arhidieceza este foarte extinsă ca teritoriu –, „lucrătorii sunt puțini” – în comparație cu realitățile complexe ale lumii de astăzi –, deci să-l rugăm pe Domnul să sporească numărul lucrătorilor și să facă mai eficientă și rodnică munca lor.

La ceas aniversar doresc să continui, alături de preoții Arhidiecezei, slujirea de Păstor, atent fiind la ceea ce îmi spune paliumul ori de câte ori îl așez pe umerii mei. Pentru ceea ce am realizat până acum, îi mulțumesc lui Dumnezeu; pentru ceea ce trebuie să fac în viitor, îi cer ajutorul lui. Nihil sine Deo. Și pentru că aniversarul meu coincide totdeauna cu frumoasa sărbătoare a Preasfintei Fecioare Maria, mă încredințez pe mai departe ocrotirii sale de mamă și mijlocirii ei puternice.

La ceas aniversar mă adresez preoților și credincioșilor noștri, folosindu-mă de cuvintele de la Sfânta Liturghie: „Rugaţi-vă, fraţilor, pentru ca jertfa mea și a voastră să fie plăcută lui Dumnezeu, Tatăl atotputernicul!”

Vă mulțumim, Excelență, și vă urăm mulți și binecuvântați ani!

Citiți interviul integral aici: https://arcb.ro/website/2021/08/15/ ips-aurel-perca-sa-fim-atenti-la-semnele-timpurilor-interviu-aniversar/ SEPTEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

11

FOCUS ȘTIRI ARCB

Aniversare

BUCUREȘTI

Concert

Pe 9 august, în Catedrala Sfântul Iosif a avut loc concertul „Odă Bucuriei” susținut de violonistul Alexandru Tomescu pe vioara Stradivarius Elder-Voicu, împreună cu pianistul spaniol Josu de Solaun, în cadrul celei de-a XIV-a ediții a Turneului Internațional Stradivarius.

ARHIDIECEZĂ

Hramuri

Cu ocazia solemnității Adormirii Maicii Domnului din 15 august și-au sărbătorit hramul și alte patru biserici din Arhidieceză: din București (Drumul Taberei), Oituz (CT), Nehoiu (BZ) și Brăila.

Luni, 16 august, ÎPS Aurel a prezidat o slujbă de mulțumire pentru cei 70 de ani de viață împliniți.

Z

BUCUREȘTI

Aniversare Pe 27 iulie, ÎPS Percă a prezidat o slujbă specială de mulțumire pentru cei 200 de ani de independență a națiunii Peru, invocând totodată binecuvântarea lui Dumnezeu asupra poporului peruvian. Această Sfântă Liturghie specială a fost solicitată de doamna ambasador a Republicii Peru, María Eugenia Echeverría Herrera.

12

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2021

iua de naștere a Arhiepiscopului coincide cu Solemnitatea Adormirii Maicii Domnului. Luni, 16 august, ÎPS Aurel a prezidat o Sfântă Liturghie de mulțumire pentru cei 70 de ani de viață și slujire. Au concelebrat ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit emerit, PS Cornel Damian, Episcop auxiliar, Excelența Sa Mons. Miguel Maury Buendía, Nunțiu Apostolic, PS Petru Gherghel, Episcop emerit de Iași, PS Mihai Frățilă, Episcop greco-catolic de București, preoți din Arhidieceză și preoți invitați.

La sfârșitul Liturghiei PS Cornel Damian a prezentat volumul omagial pe care l-a coordonat, Rămâneți înrădăcinați și întemeiați în iubire! Studii și articole în onoarea ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, cu ocazia aniversării a 70 de ani de viață, iar Mons. Ieronim Iacob a prezentat volumul Figuri ilustre din istoria Arhidiecezei RomanoCatolice de București, dedicat Arhiepiscopului.

Exerciții spirituale ignațiene

Școala la Iezuiți a organizat patru zile de reculegere la Mănăstirea Carmelitană din Ciofliceni.

Î panți însoțiți de 4 îndrumători

ntre 5 și 8 august, 34 de partici-

spirituali au luat parte la exercițiile spirituale organizate de Școala la Iezuiți. Exercitanții au urmat itinerarul propus de Sfântul Ignațiu de Loyola, reducându-l la esențe. În cuvintele Pr. Marius Taloș SJ, „cel mai semnificativ este felul cum lucrează Duhul Sfânt, fără de care Exercițiile Spirituale nu ar fi decât niște discursuri motivaționale ori tehnici de dezvoltare personală.

Prezent în cuvânt și în tăcere, în mănăstire și în natură, în persoană și în grup, ne inspiră cu fidelitate pe toți și pe toate: spre mai marea mărire a lui Dumnezeu și mântuirea sufletelor.”

Hramul Bisericii din Predeal Duminică, 15 august, în solemnitatea Adormirii Maicii Domnului, biserica catolică din stațiunea montană și-a sărbătorit hramul.

Î

n marea sărbătoarea a Adormirii Maicii Domnului, enoriașii parohiei din Predeal sărbătoresc și hramul bisericii lor. La Sfânta Liturghie au participat credincioși din Predeal, Brașov, Azuga, cât și turiști aflați în vacanță la munte, astfel că biserica s-a umplut. Liturghia hramului a fost prezidată de Pr. Alexandru Cobzaru, care își sărbătorea și ziua de naștere. Alături de dânsul au concelebrat Părintele paroh, Alois Arcana, Pr. Bejan, Pr. Mihai Baciu și Pr. Emanuel Pița.

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Inaugurarea unui spital catolic din Coasta de Fildeș Pe 14 august a fost inaugurat spitalul catolic din Djebonoua, Coasta de Fildeș, construit prin fondurile strânse de Dieceza de Iași.

Î

Pelerinaj eparhial Pe 15 august a avut loc primul pelerinaj eparhial la Mănăstirea Maicii Domnului din Cluj-Napoca.

C

u ocazia sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, PS Claudiu, episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla, a condus primul pelerinaj la nou-numitul sanctuar al Mănăstirii Surorilor Maicii Domnului (CMD). Sărbătoarea a început în seara de dinainte, s-a celebrat slujba Vecerniei, s-a cântat și s-au recitat rugăciuni, veghea încheindu-se cu adorația euharistică. În dimineața sărbătorii, în prezența moaștelor Fer. Ep. martir Iuliu Hossu, peste 2.500 de pelerini au participat în curtea mănăstirii la Liturghie, prezidată de PS Claudiu, alături de care au concelebrat peste 50 de preoți.

n perioada 9-15 august, Pr. Egidiu Condac, vicar general al Diecezei de Iaşi, şi Pr. Florin-Petru Sescu, director al Centrului Misionar Diecezan de Iaşi, au efectuat o călătorie misionară în țara africană pentru a lua parte la inaugurarea spitalului catolic din Djebonoua, construit de localnici cu sprijinul și ajutorul preoţilor, credincioşilor şi binefăcătorilor din Dieceza de Iaşi şi din România, care au contribuit financiar prin proiectul umanitar „Cutia speranţei”.

Spitalul a fost inaugurat și sfințit pe 14 august. De dimineață a avut loc o Sfântă Liturghie, iar apoi a urmat momentul de inaugurare a spitalului. Atât delegaţia din Dieceza

de Iaşi, cât şi autorităţile din Coasta de Fildeş au tăiat panglica de la intrarea în clădire, iar apoi preoții au sfințit toate încăperile spitalului. Întreaga zi a fost marcată de o mare bucurie. Acest proiect îndeamnă la pace și unitate, pe care localnicii și le doresc foarte mult pentru țara lor.

GRECIA

SUA

POLONIA

Ploaie miraculoasă în mijlocul focurilor

Procesiune euharistică pe apă

Aproape 40.000 de pelerini la Częstochowa

Pe 6 august, locuitorii din satul Prokopi de pe insula Evia – devastată de focurile cauzate de valul de căldură – au ales ca, înainte să se vadă nevoiți să-și părăsească casele, să ceară ajutorul lui Dumnezeu. Toți locuitorii au străbătut satul în procesiune cu relicvele Sfântului Ioan Rusul, păstrate în Prokopi. Peste câteva ore, disde-dimineață în ziua de 7 august, s-a dezlănțuit o ploaie torențială peste sat care l-a apărat de focurile ce ardeau în jur.

În fiecare an pe 15 august are loc o procesiune cu Preasfântul Sacrament, în bărci, pe canalul Teche din statul Louisiana. Este o veche tradiție locală ce amintește de rădăcinile acadiene ale catolicilor de aici și la care participă mii de pelerini. S-a început cu o Liturghie, iar apoi s-a plecat în procesiune pe apă și pe uscat. S-au făcut opriri la bisericile catolice aflate de-a lungul canalului, ultima fiind biserica Sfântul Martin de Tours, prima biserică a acadienilor.

Pe parcursul verii, aproape 40.000 de pelerini au făcut lungul pelerinaj pe jos, pe bicicletă și chiar călare, străbătând adesea sute de kilometri, ca să ajungă la sanctuarul Jasna Góra din Częstochowa, unde se păstrează icoana Madona Neagră. Multe dintre cele aproape 330 de grupuri de pelerini au sosit la sanctuar în ziua de 15 august, zi în care, cu 101 ani în urmă, armatele lui Lenin au fost oprite în afara Varșoviei, în urma rugăciunii la Sfânta Maria de la Częstochowa.

SEPTEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

13

Biserică și societate eveniment

A X-a Întâlnire Mondială a Familiilor

„I

ubirea familială: vocație și cale de sfințenie” este tema Întâlnirii Mondiale a Familiilor, care va avea loc la Roma în iunie 2022. Întâlnirea a fost amânată cu un an din cauza pandemiei de coronavirus. Întâlnirea, prevăzută inițial pentru 2021, se va ține de la 22 la 26 iunie 2022, într-un timp de speranţă şi renaștere. Evenimentul, aşa cum este subliniat şi de Sfântul Părinte, se va desfășura în formă inedită şi multicentrică, prin inițiative locale în diecezele din toată lumea, asemănătoare cu acelea care se vor desfășura în acelaşi timp la Roma. De fapt, deşi Roma rămâne sediul desemnat, fiecare dieceză va putea să fie centru al unei întâlniri locale pentru propriile familii şi propriile comunităţi. Asta pentru a permite tuturor să se simtă protagoniști, într-un moment în care încă este dificil de circulat din cauza pandemiei.

14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2021

„Iubirea familială: vocație şi cale de sfințenie” este tema celei de-a X-a Întâlniri Mondiale, care va fi realizată deci în două modalități paralele.

Prima modalitate o reprezintă orașul Roma care va rămâne sediul principal, unde se vor desfășura Festivalul Familiilor şi Congresul teologico-pastoral, ambele în Aula „Paul al VI-lea”, precum şi Sfânta Liturghie în Piața Sfântul Petru. Vor participa îndeosebi delegații Conferințelor Episcopale şi ale mișcărilor internaționale angajate în pastoraţia familiei. A doua modalitate constă în aceea că, în acelaşi timp, în fiecare dieceză, episcopii se vor putea activa la nivel local, pentru a programa inițiative asemănătoare, pornind de la tema întâlnirii şi folosind simbolurile pe care le-a pregătit dieceza de Roma (logo, rugăciune, imn şi imagine).

La începutul lunii iulie, Papa Francisc a anunțat, printr-un mesaj video, o formă extraordinară pentru

Întâlnirea Mondială a Familiilor din 2022. Video-mesajul este disponibil pe Vatican News şi pe canalul YouTube al diecezei de Roma. În același timp a fost prezentat şi logoul evenimentului, promovat de Dicasterul pentru Laici, Familie şi Viaţă şi organizat de dieceza de Roma. Materialul video cu animarea logoului este disponibil pe canalul YouTube al diecezei de Roma. În video-mesajul său, Papa a spus: „La întâlnirile precedente, majoritatea familiilor rămâneau acasă, iar întâlnirea era percepută ca o realitate distantă, cel mult urmărită la televizor, rămânând necunoscută pentru cele mai multe familii.

De această dată, va avea o formă (după cum spune formula) «inedită»: va fi o oportunitate dată de Providență de a realiza un eveniment mondial în măsură să implice toate familiile care vor dori să se simtă parte din comunitatea eclezială. Întâlnirea va asuma o formă «multicentru și răspândită», favorizând implicarea comunităților diecezane din întreaga lume. Roma va fi sediul principal, cu unii delegați ai pastorației familiei care vor participa la Festivalul Familiilor, la Congresul Pastoral și la Sfânta Liturghie, care vor fi transmise în întreaga lume. În aceleași zile, fiecare dieceză va putea fi centrul unei întâlniri locale pentru propriile familii și comunități. În acest mod, cu toții vor putea participa, inclusiv cei care nu vor putea veni la Roma.

Drum bun spre următoarea Întâlnire Mondială a Familiilor! Și nu uitați să vă rugați pentru mine. Mulțumesc!”

Logoul evenimentului Logoul gândit pentru a X-a Întâlnire Mondială a Familiilor reia forma eliptică a coloanelor lui Bernini

Biserică și societate

din Piața Sfântul Petru, loc identificator al Bisericii Catolice prin excelență, şi face trimitere la semnificaţia sa originară, care este îmbrățișarea primitoare şi inclusivă a Bisericii-mame din Roma şi a episcopului său, adresată tuturor bărbaților şi femeilor din orice timp.

Figurile umane care se află sub cupola tocmai amintită şi crucea care se află sus reprezintă soţ, soție, copii, bunici şi nepoți. Vor să aducă în minte imaginea Bisericii ca „familie de familii” propusă de Amoris laetitia (AL 87) în care „iubirea trăită în familii este o forță permanentă pentru viaţa Bisericii” (AL 88). Crucea lui Cristos care se îndreaptă spre cer şi zidurile care o protejează par aproape susţinute de familii, autentice pietre vii ale construcției ecleziale. În partea stângă, pe linia subțire a coloanelor, se observă prezența unei familii care se află în aceeaşi poziție cu statuile sfinților puse pe coloanele din piață. Acestea amintesc că vocația la sfințenie este o țintă posibilă pentru toţi. Ele vor să sublinieze că este posibil a trăi sfințenia în esențialitatea vieţii obișnuite.

Familia pusă în stânga, care apare în spatele liniei coloanelor, indică şi toate familiile necatolice, departe de credinţă şi în afara Bisericii, care privesc din exterior evenimentul eclezial care se realizează. La acestea comunitatea eclezială a privit mereu cu atenţie. În afară de asta se observă un dinamism al figurilor care sunt în mișcare spre dreapta. Se mișcă spre exterior.

Sunt familii în ieșire, martore ale unei

Biserici care nu este autoreferenţială.

Acestea merg în căutarea altor familii în tentativa de a se apropia de ele şi de a împărtăși cu ele experienţa milostivirii lui Dumnezeu.

Culorile predominante, galben şi roșu, sunt o referință evidentă la blazonul orașului Roma, într-o trăsătură grafică ce vrea să exprime o legătură intensă cu comunitatea.

Rugăciunea oficială pentru cea de-a X-a Întâlnire Mondială a Familiilor: 22-26 iunie 2022, „Iubirea familială: vocaţie şi cale de sfinţenie” „Tată Sfânt, suntem aici, înaintea ta, pentru a te lăuda şi a-ţi mulţumi pentru marele dar al familiei.

Ne rugăm pentru familiile consacrate în sacramentul căsătoriei, astfel încât să redescopere în fiecare zi harul primit şi, asemenea micilor biserici domestice, să dea mărturie despre Prezenţa ta şi despre dragostea cu care Cristos iubeşte Biserica.

Ne rugăm pentru familiile încercate de dificultăţi şi suferinţe, de boli sau de necazuri pe care doar Tu le cunoşti: susţine-le şi fă-le conştiente de calea sfinţeniei la care sunt chemate, astfel încât să cunoască îndurarea Ta infinită şi să găsească noi căi de a creşte în iubire.

Ne rugăm pentru copii şi tineri, pentru a te întâlni şi a răspunde cu bucurie la vocaţia pe care ai gândit-o pentru ei; pentru părinţi şi bunici, astfel încât să fie conştienţi că sunt semn al paternităţii şi maternităţii lui Dumnezeu în îngrijirea copiilor pe care îi încredinţezi lor, trupeşte şi sufleteşte; pentru experienţa de fraternitate pe care familia o poate dărui lumii.

Doamne, fă ca fiecare familie să-şi trăiască propria vocaţie cu privire la

sfinţenie în Biserică drept o chemare de a deveni protagonista evanghelizării, în slujba vieţii şi a păcii în comuniune cu preoţii şi cu fiecare stare de viaţă.

Binecuvântează Întâlnirea Mondială a Familiilor. Amin.”

Imaginea evenimentului Departamentul pentru Laici, Familie și Viață a prezentat la sfârșitul lunii iulie imaginea simbol a celei de-a X-a Întâlniri Mondiale a Familiilor.

Imaginea a fost pictată de Părintele Marko Ivan Rupnik – teolog, artist plastic și director al Centrului Aletti, din Roma. Imaginea sacră este realizată în culori calde vinilice, pe ghips aplicat pe lemn.

Opera se intitulează „Acest mister e mare”. Pe fundal este reprezentat episodul nunții din Cana Galileii. În partea stângă sunt reprezentați mirii, acoperiți de un voal. Slujitorul care varsă vinul are trăsăturile chipului asemănătoare cu cele ale Sfântului Paul, potrivit anticei iconografii creștine.

Este el cel care înlătură cu mâna voalul și exclamă: „Misterul acesta este mare: eu o spun cu privire la Cristos și la Biserică!” (Ef 5, 32). Imaginea se referă la iubirea sacramentală dintre un bărbat și o femeie care reflectă iubirea unității indisolubile dintre Cristos și Biserică: Isus își varsă sângele pentru ea. „La Cana Galileii, în transformarea apei în vin, se deschid orizonturile sacramentale, adică trecerea de la vin la sângele lui Cristos” – explică Părintele Rupnik, exprimându-și speranța ca și prin această mică imagine (80 cm x 80 cm) să putem înțelege că pentru noi, creștinii, familia este expresia sacramentului Căsătoriei, iar acest lucru îi schimbă total semnificația, deoarece un sacrament implică întotdeauna transformare.

SEPTEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

15

Biserică și societate doctrină socială

P

rezența multor bătrâni în lumea contemporană este un dar, o bogăție umană și spirituală nouă, un semn al timpurilor care, dacă este înțeles și trăit pe deplin, îl poate ajuta pe omul de astăzi să-și regăsească sensul vieții, care merge mult dincolo de semnificațiile contingente.

Bătrânul – comoară sau povară?

Text: Pr. Iosif Adrian Fechet

D

acă privim cu atenție la ultimele decenii putem constata cum cuceririle științei și, în consecință, progresele medicinei au contribuit în mare parte la prelungirea duratei medii a vieții umane și chiar la îmbunătățirea calității acesteia.

Astfel, astăzi asistăm la îngroșarea rândurilor celor care ies din circuitul productiv și care își organizează în mod propriu timpul și prioritățile.

Acest aspect pozitiv este însoțit însă de aspecte mai puțin plăcute.

Putem constatata cum bătrânii nu rareori se confruntă cu fenomenul marginalizării, fenomen ce atentează la demnitatea persoanei umane, dar care găsește din ce în ce mai mult spațiu într-o „societate care, tinzând numai spre eficiență și spre imaginea rafinată a unui om veșnic tânăr, îi exclude din propriile circuite 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2021

relaționale pe cei care nu mai întrunesc aceste cerințe” (Demnitatea persoanei în vârstă și misiunea sa în Biserică și în lume, Consiliul Pontifical pentru Laici).

Ca urmare a acestui fenomen, tot mai mulți bătrâni locuiesc singuri în condiții nedemne de o persoană umană sau, dacă au parte de asistență, fie la domiciliu, fie într-un centru de asistență instituționalizat, aceștia sunt simțiți uneori ca o povară. Mai mult, această categorie de persoane, care a contribuit la construirea prezentului nostru, se vede exclusă de la oportunitățile de formare și de participare la viața socială. În aceste situații, Biserica dorește să ne transmită faptul că „prezența multor bătrâni în lumea contemporană este un dar, o bogăție umană și spirituală nouă, un semn al timpurilor care, dacă este înțeles

și trăit pe deplin, îl poate ajuta pe omul de astăzi să-și regăsească sensul vieții, care merge mult dincolo de semnificațiile contingente care-i sunt atribuite pe piață, de stat și mentalitatea dominantă” (Ibidem). Și chiar identifică câteva carisme proprii ale bătrâneții care ar putea ajuta la procesul de umanizare a societății și a culturii noastre.

Astfel, bătrânii pot veni în ajutorul omenirii prin gratuitate, amintire, experiență, interdependență și o viziune mai completă a vieții.

De aceea, considerând prețioasă vârsta bătrâneții, Biserica invită toate generațiile să contribuie la schimbarea imaginii negative a acesteia. De asemenea, amintește de responsabilitatea care trebuie să existe față de bătrânii de astăzi – aceea de a-i ajuta să culeagă sensul vârstei lor, apreciindu-le resursele și învingând ispita refuzului, a autoizolării, a resemnării la un sentiment de inutilitate – și de responsabilitatea care trebuie să existe față de generațiile viitoare: aceea de a pregăti un context uman, social și spiritual în care fiecare persoană să poată trăi cu demnitate și din plin această etapă a vieții.

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

Reușita unui dialog

C

ât de important este să înțelegem tipul unei conversații! De el depinde (ne)reușita ei. Te salut cu drag, cititor cu suflet tânăr! Luna aceasta, provocarea va fi tot despre comunicare și se referă la spiritul unei conversații.

Dacă privești în evanghelii și la modul cum comunica Isus cu interlocutorii săi, vei observa că stilul era diversificat: într-un fel a comunicat cu discipolii săi (Mc 10,42-45) sau cu femeia samariteană (In 4,7-26), într-un alt mod cu autoritățile religioase iudaice (Mt 23,13-36) sau vânzătorii de la templu (In 2,16) etc. Isus și-a adaptat mereu discursul. Probabil a avut în vedere, dacă nu pe toate, măcar câteva dintre cele 5 axiome ale comunicării observate de specialiștii în comunicare: modul cum exprimă emitentul, felul cum asimilează receptorul, tonul și firul conversației, raporturile de dominare între interlocutori și limbajul nonverbal.

Poate nu de puține ori ți s-a întâmplat să începi o conversație cu gânduri pașnice și să o închei într-o stare de

conflict. Pentru a evita situații similare pe viitor, ar trebui observate câteva reguli: analizează bine ceea ce urmează să spui (evită afirmațiile făcute la supărare și așteaptă câteva ore), observă interlocutorul (oamenii sunt foarte diferiți, la fel și modul de a recepta), menține-ți mintea limpede (nu lua lucrurile personal, evidențiază faptele, nu ridica vocea și nu intra în defensivă), evită generalizarea (cuvinte ca „întotdeauna/niciodată” îl agită și mai mult pe interlocutor), nu uita că ceea ce urmează să afirmi este doar o părere (chiar dacă este bine intenționată/ documentată, ea rămâne subiectivă; fraze ca „mi se pare că” sau „cred că” sunt recomandate!). Este important ca celălalt să simtă că vrei să îl ajuți, nu să îi impui voința ta.

Oricum, indiferent cum decurge discuția, dacă decizia finală îi revine celuilalt, trebuie să-i respecți libertatea de a alege. La rândul tău, probabil vei dori să fie la fel, nu-i așa?

Pr. Marian Blaj Oficiul pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex Putem să căutăm adevărul împreună în dialog, într-o conversație senină sau o discuție pasionată. Este un drum de perseverență, făcut și din tăceri, pentru a primi cu răbdare lunga experiență a indivizilor și diversitatea culturală a popoarelor. (Papa Francisc)

TINERII ÎNTREABĂ

Cum să evit păcatele trupeşti? (ii)

M

enționam data trecută faptul că noi suntem responsabili de cuvintele şi comportamentele noastre şi nu de ceea ce simţim. Ceea ce ne poate ajuta să evităm situaţiile care au legătură cu păcatul este în primul rând cunoaşterea de sine, dar şi puţine informaţii despre sexualitatea noastră. Fiecare avem vulnerabilităţi diferite în funcţie de stimulii la care suntem expuşi. Apoi rugăciunea, dar mai ales dialogul sincer în faţa lui Dumnezeu cu ceea ce trăim şi ni se întâmplă, încredinţându-ne milostivirii lui. Cred că suntem mereu chemați la o detaşare faţă de tot ce izvorăşte din mintea şi corpul nostru, pentru a nu deveni sclavii unor imagini erotice sau plăceri. Libertatea pe care o cerem de la Dumnezeu ne învaţă că putem atinge fără intruziune atât pe cei pentru care avem un angajament, cât şi pe cei cu care suntem în relaţii de prietenie. Stăpânirea de sine şi integrarea sexualităţii sunt o lucrare de lungă durată, dar dacă ne străduim să le înţelegem şi să le dăm sens, Dumnezeu ne descoperă că iubirea adâncă depăşeste tentaţiile corpului şi că Duhul Sfânt este cel care ne dă şi harul.

Sr. Gabriela Lungu FCJ

SEPTEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

17

SUFLET TÂNĂR Christus vivit

Un Dumnezeu care este iubire

Î

n acest număr, începem un capitol nou, cel de-al patrulea, în care Papa Francisc ne va vorbi despre câteva adevăruri esențiale; vi-l oferim pe primul (art.

111-117): „Înainte de toate vreau să spun fiecăruia primul adevăr: «Dumnezeu te iubeşte». Dacă ai simţit deja asta, nu contează, vreau să-ţi amintesc: Dumnezeu te iubeşte. (...)

Poate că experienţa de paternitate pe care ai trăit-o n-a fost cea mai bună, tatăl tău pământesc poate că a fost departe şi absent sau, dimpotrivă, dominator şi posesiv; sau pur şi simplu n-a fost tatăl de care aveai nevoie. Nu ştiu. Însă ceea ce pot să-ţi spun cu siguranţă este că poţi să te arunci cu toată siguranţa în braţele Tatălui tău divin, ale acelui Dumnezeu care ţi-a dat viaţa şi care ţi-o dă în fiecare moment. El te va susţine cu trăinicie şi, în acelaşi timp, vei simţi că respectă până la capăt libertatea ta. În cuvântul său găsim multe expresii ale iubirii sale. (...) De

18

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2021

exemplu, uneori el ni se prezintă ca acei părinţi afectuoşi care se joacă împreună cu copiii lor (...) (Os 11,4); uneori apare plin de iubirea acelor mame care îi iubesc cu sinceritate pe copiii lor, (...) (Is 49,15), se arată chiar şi ca un îndrăgostit care ajunge până acolo încât să-şi tatueze persoana iubită pe palmă pentru a putea avea chipul său mereu aproape (...) (Is 49,16); alteori subliniază forţa şi fermitatea iubirii sale, care nu se lasă învinsă (...) (Is 54,10). Sau ne spune că am fost aşteptaţi dintotdeauna, pentru că nu am apărut în această lume din întâmplare (...)

(Ier 31,3); sau ne spune că el ştie să vadă frumuseţea noastră, aceea pe care nimeni altcineva n-o poate recunoaşte (...) (Is 43,4); sau ne face să descoperim că iubirea sa nu este tristă, ci bucurie pură care se reînnoieşte atunci când ne lăsăm iubiţi de el (...) (Sof 3,17).

Pentru el tu eşti realmente preţios, nu eşti nesemnificativ, eşti important, pentru că eşti lucrare a mâinilor sale. Pentru aceasta

îţi dedică atenţie şi te aminteşte cu afecțiune. (...) Nu vrea să ţină contul greşelilor tale şi, în orice caz, te va ajuta să înveţi ceva şi din căderile tale. Pentru că te iubeşte. Încearcă să rămâi un moment în tăcere lăsându-te iubit de el.”

Este o iubire „care nu se impune şi nu striveşte (...). Este iubirea Domnului, iubire zilnică, discretă şi respectuoasă, iubire de libertate şi pentru libertate, iubire care vindecă şi înalţă (...).

Când îţi cere ceva sau când pur şi simplu permite acele provocări pe care viaţa ţi le prezintă, aşteaptă ca tu să-i faci loc pentru a te stimula să mergi înainte, pentru a te determina, pentru a te maturiza. Nu-l deranjează ca tu să-i exprimi îndoielile tale, ceea ce îl preocupă este că nu-i vorbeşti, că tu nu te deschizi cu sinceritate la dialogul cu el. (...) În realitate, el însuşi ne îndeamnă: «Veniţi să discutăm!» (Is 1,18).

Iubirea sa este aşa de reală, aşa de adevărată, aşa de concretă, încât ne oferă o relaţie plină de dialog sincer şi rodnic. În sfârşit, caută îmbrăţişarea Tatălui tău ceresc pe faţa iubitoare a martorilor săi curajoşi pe pământ!”

SUFLET TÂNĂR

O imagine, un gând

Î

n luna septembrie, un nou an pastoral bate la ușa inimilor noastre și cere să ne deschidem sufletul în fața unei noi călătorii alături de toți cei dragi. Așa cum Isus ne primește cu brațele

deschise, și noi trebuie să primim noile provocări care se ivesc în viață... Să fim pregătiți pentru a spune DA! la ceea ce ne rezervă acest nou an.

Andreea Lazăr

CURIOZITĂȚI

despre sfinți/ fericiți adolescenți/ tineri

SfÂNTA Regina (7 septembrie)

Știai că:

Reflexie

Viața ca un film

C

ând suntem întrebați ce mai facem ori cum suntem, de obicei, căutăm să descriem momentul în care ne aflăm. Vom spune că suntem bine sau nu, că suntem obosiți, plictisiți sau entuziasmați. Cert e că acest răspuns nu ne descrie niciodată starea exactă. Nu, nu fac pe nimeni mincinos, doar remarc faptul că starea noastră nu este niciodată un moment, ci mai degrabă o traiectorie sau, într-un mod mai direct, o poveste.

Nefiind obișnuiți să ne luăm experiențele și speranțele ca pe niște fapte independente, căutăm mereu o explicație logică și cât se poate de consistentă pentru fluxul vieții noastre. Din punctul de vedere al modului în care ne formulăm povestea, putem să

observăm trei stadii în care ne aflăm.

Primul stadiu, cel visător, este acela în care trăim într-un basm.

Eroul principal al basmului este mereu, în final, învingător, indiferent prin ce greutăți trece.

Fiecare încercare îl face mai puternic, fie fizic, fie spiritual. În al doilea stadiu, cel pesimist, ne dăm seama că viața nu e chiar atât de roz. Inevitabil, personajul negativ din povestea noastră câștigă, pentru că nu e o regulă că, dacă facem ce credem că e corect, inevitabil vom primi ca premiu ceea ce ne dorim. În al treilea stadiu, cel realist, realizăm că nu suntem doar personajul principal, ci și autorul poveștii. În acel moment, ne dăm seama că suntem responsabili de ce ni se întâmplă. Atunci începi cu adevărat să îți trăiești viața și să nu mai fii trăit de ea.

Rafael Ropotă

• S-a născut într-o familie bogată, dar a fost alungată de acasă pentru că a cerut să fie botezată de doica ei, care era creștină?

• În acele timpuri creștinismul era interzis prin lege și disprețuit de majoritatea locuitorilor Imperiului Roman?

• Atunci când a fost descoperită de prefectul Galiei (251), Olibrius, care era în trecere prin Alesia, își câștiga traiul din păstorit, la doar 15 ani?

• Că a refuzat oferta prefectului de a-i deveni soție „și o adevărată regină”, deoarece nu a dorit să renunțe la Cristos?

• A murit ca martiră, după ce a fost chinuită în multe feluri; au obosit călăii, dar ea nu a renunțat la creștinism?

• Este sărbătorită în ziua de 7 septembrie?

Alexandra Corina Iacoban

SEPTEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

19

SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

Cazare pentru studenți în București

Î

SEPTEMBRIE

ntrucât ne aflăm în luna septembrie, timpul în care studenții caută cazare pentru noul an universitar, vă propunem câteva locații: Cazare pentru băieți: • Mănăstirea „Sfânta Familie” (călugării ioaniți, lăcaș de rugăciune și un centru spiritual, Fr. Dan Suciu - 0742336312, www.manastireasfantafamilie.wordpress.com).

• Căminul pentru studenți „Stejarul” (campus universitar care promovează viața în comun a studenților, punând accentul pe formarea și dezvoltarea personală a fiecăruia; dl. Almendra - 0720482730, www.stejarul.muntelealb.ro).

Cazare pentru fete: • Mănăstirea „Sf. Ioana Antida” (oferă cazare pentru tinere din medii

defavorizate; Sr. Lucica Cimpoeșu 0748924261, lucicacimpo@gmail.com).

• Campus Universitar Timona - pregătire integrativă pentru viață (campusul oferă cazare, spații de studiu, activități de formare intelectuală, culturală și umană, pentru a facilita o educație completă, profesională și personală încă din timpul facultății, pentru o mai bună abordare a vieții profesionale, familiale și o implicare activă în societate; tel. contact: 0314180039, www.campus-universitar.org).

București

Cluj

O nouă sesiune de admitere

Întâlnirea eparhială pentru tineri

Facultatea de Teologie RomanoCatolică din cadrul Universității București deschide în luna septembrie o nouă sesiune de admitere pentru programele de licență, master și doctorat. Programele propuse pentru licență sunt studii religioase și asistență socială, pentru masterat, comunicare biblică și eclezială, asistența socială a Bisericii și patrimoniu creștin european, în timp ce la doctorat pot fi abordate teme teologice. Mai multe detalii pe site: www.ftcub.unibuc.ro.

Noul episcop de Cluj-Gherla, PS Claudiu Pop, îi invită pe tinerii din eparhia sa la o întâlnire diecezană. Evenimentul va avea loc la sediul episcopiei din Cluj, sâmbătă, 18 septembrie. Tema acestei zile va fi aceeași cu cea propusă de Papa Francisc pentru Ziua Mondială a Tineretului: „Ridică-te! Te pun martor al celor pe care le-ai văzut” (Fap 26,16). Obiectivul întâlnirii va fi comuniunea tinerilor cu Păstorul eparhiei, dar și comuniunea de credință între participanți. (Flavia Dobre)

20

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2021

Activitatea CDPT În perioada 9-12 septembrie, Echipa diecezană se va afla la Timișu de Sus, pentru a pregăti programul de activități aferent anului pastoral 2021-2022.

Proiectul „Fii speranță pentru aproapele” continuă!

Detalii pe site (www.cdpt.ro), rubrica Voluntariat.

Suflet tânăr

Colectiv de redacție Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Flavia Dobre Alexandra Iacoban Sr. Paula Iosif Deea Lazăr Sr. Gabriela Lungu, FCJ Georgiana Nechita Emanuel Ropotă Foto: cdpt.ro

UNIVERSUL FAMILIEI

POVESTIRI BIBLICE

A opta plagă: lăcustele (Ex 10, 8-15)

I

-au întors pe Moise şi Aaron la Faraon şi el le-a zis: „Mergeţi şi slujiţi Domnului Dumnezeului vostru! Dar cine sunt cei care vor merge?”

Moise a zis: „Vom merge cu tinerii şi cu bătrânii noştri, cu fiii şi fiicele noastre, cu turmele şi cirezile noastre vom merge; căci pentru noi este sărbătoare a Domnului.” El le-a zis: ,,Aşa să fie Domnul cu voi după cum vă voi lăsa să plecați pe voi şi pe copiii voştri! Vedeți însă că este rău ce aveţi de gând să faceţi! Nu, aşa nu! Mergeţi deci voi, bărbaţii, şi slujiţi Domnului, pentru că voi asta căutaţi!” Şi i-au alungat dinaintea lui Faraon.

Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna peste ţara Egiptului, ca să vină lăcustele!

Să vină peste ţara Egiptului şi să mănânce toată iarba pământului şi tot ce a mai lăsat grindina!” Moise şi-a întins toiagul peste ţara Egiptului şi Domnul a făcut să sufle un vânt dinspre răsărit peste ţară toată ziua aceea şi toată noaptea. Când s-a făcut dimineaţă, vântul dinspre răsărit a adus lăcustele.

Lăcustele au venit peste toată ţara Egiptului şi s-au aşezat în toate ţinuturile Egiptului; şi erau atât de multe lăcuste, cum nu mai fuseseră înainte şi nici nu vor mai fi după. Niciodată nu fuseseră atât de multe lăcuste ca atunci şi nici nu vor mai fi

Domnul a împietrit inima lui Faraon şi acesta nu i-a lăsat pe fiii lui Israel să plece.

(Ex 10, 20)

vreodată asemenea. Au acoperit faţa întregii țări şi ţara s-a întunecat; au mâncat toată iarba din țară şi tot rodul pomilor pe care îl lăsase grindina; n-a rămas nimic verde pe copaci, nici în iarba câmpului, în toată ţara Egiptului.

De colorat:

Cel care locuieşte deasupra rotocolului pământului, ai cărui locuitori sunt ca lăcustele, el desfăşoară cerurile ca o pânză şi le întinde ca pe un cort de locuit.

(Is 40, 22)

SEPTEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

21

UNIVERSUL FAMILIEI SOCIETATE

Iubirea în căsătorie În cel de-al patrulea capitol din Amoris laetitia, intitulat „Iubirea în căsătorie”, Papa Francisc ne propune un comentariu la Imnul carităţii ori Imnul dragostei (1Cor 13), considerând că aceasta este cea mai importantă secțiune a exortației.

Text: Pr. Fabian Măriuţ

D

ragostea este cea mai înaltă dintre carisme, o cale excelentă, care contribuie la edificarea Bisericii. Imnul reflectă profunda emoţie spirituală pe care Apostolul Paul o trăieşte predicând despre iubirea divină. Marea sa pasiune, ceea ce-i umplea întreaga-i fiinţă, era de a vesti la toţi oamenii iubirea universală şi mântuitoare a lui Cristos.

Sfântul Părinte a găsit de cuviinţă să aşeze comentariul la acest imn în centrul exortaţiei Amoris laetitia, cu dorinţa de a inflama lumea cu iubirea ce izvorăşte din sânul familiei. Voci critice au considerat că nu era locul unui astfel de comentariu într-un document magisterial. În schimb, Papa a considerat că e cea mai importantă secţiune a exortaţiei.

Mai mult, Sfântul Părinte ne invită să începem citirea documentului pornind de la acest capitol.

Fiind un capitol vast, doresc să extrag câteva învăţături. Iubirea – caritatea este răbdătoare și binevoitoare. Doar răbdarea domoleşte impulsivitatea şi agresivitatea, ne aduce cu picioarele pe pământ, face ca soţii să se accepte şi să se iubească aşa cum sunt. Caritatea nu este invidioasă, nu se laudă și nu se mândreşte. Iubirea aduce încredere într-o relaţie, potoleşte fricile, se bucură de binele celuilalt, alungă amărăciunea invidiei şi a egoismului, acceptă diferenţele. Iubirea este respectuoasă, nu urmăreşte interesul propriu, nu se mânie, nu ţine cont de răul primit. Caritatea dă statornicie în faţa încercărilor şi tărie în faţa ostilităţii.

Căsătoria ca semn presupune un drum de creştere care se îndreaptă treptat înspre primirea progresivă a darurilor lui Dumnezeu. (AL 22)

22

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2021

Papa Francisc învaţă că indisolubilitatea căsătoriei nu este o povară pusă pe umerii soţilor, ci un har destinat să „desăvârșească dragostea lor” (AL 89). Căsătoria nu este un act formal, ori tradiţional, ci sacramentul care garantează unirea soţilor pentru totdeauna.

Această învăţătură mă duce cu gândul la o frumoasă cugetare a Fericitului Vladimir: „Căsătoria este un sacrament care, ca şi preoţia, se reînnoieşte în fiecare zi. Este o stare prin care bărbatul şi femeia pot ajunge la sfinţenie, fiind pur şi simplu un soţ bun şi o soţie bună. În căsătorie, ca şi în preoţie, harurile nu se primesc toate deodată, ca în cazul celorlalte sacramente, ci se acordă de-a lungul zilelor, după nevoi. De aici decurge necesitatea pentru soţi de a le cere zilnic.”

SPIRITUALITATE DIN CATEHEZELE PAPEI

Sfântul Ștefan, plin de duh și înțelepciune În fața problemelor cu care se confrunta Biserica de la început, apostolii găsesc o soluție pentru a rezolva situația văduvelor provenite dintre păgâni și instituie slujirea diaconală, în care se remarcă Sfântul Ștefan.

Biserica astăzi este bogată în martiri, este irigată de sângele lor care este „sămânța noilor creștini”.

Text: Iulia Cojocariu

Î

n cadrul catehezei din 25 septembrie 2019, Papa Francisc s-a oprit asupra figurii Sfântului Ștefan din Faptele Apostolilor. Această carte din Noul Testament prezintă o călătorie, călătoria Evangheliei în lume, iar Sfântul Luca arată cu un mare realism rodnicia acestei călătorii, dar și apariția unor probleme în sânul comunității creștine. Încă de la început au existat probleme.

Comunitatea era formată nu numai din evrei, ci și din greci, adică persoane care proveneau din diaspora, care nu erau evrei, cu propria lor cultură și sensibilitate și având o altă religie. Aceștia se numesc astăzi „păgâni”. În fața dificultăților apar zâzania și murmurul: grecii murmură din cauza faptului că văduvele lor erau trecute cu vederea de către comunitate.

Apostolii încep un proces de discernământ care constă în a evalua bine dificultățile și a căuta împreună soluții. Găsesc o soluție distribuind diferite sarcini în vederea unei creșteri senine a trupului eclezial și pentru a se evita neglijarea „cursului” Evangheliei și grija față de membrele cele mai sărace.

Apostolii sunt tot mai convinși că vocația lor principală este

rugăciunea și predicarea Cuvântului lui Dumnezeu, rugăciunea și vestirea Evangheliei; și rezolvă problema instituind un nucleu de „şapte bărbaţi cu nume bun, plini de duh şi înţelepciune” (Fap 6, 3), care după ce au primit impunerea mâinilor s-au ocupat de slujirea la mese. Este vorba de diaconi, care sunt creați pentru aceasta, pentru slujire. Și apostolii creează șapte diaconi, și printre cei șapte diaconi ies în evidență Ștefan și Filip. Ștefan predică Evanghelia cu putere, dar cuvântul său întâlnește o rezistență încăpățânată. Adversarii săi, pentru a-l face să renunțe, recurg la calomnie și la mărturia falsă. Condus în fața sinedriului și acuzat de către martori falși, Ștefan, pentru a se apăra, proclamă o relectură a istoriei sfinte centrate pe Cristos. Ștefan nu folosește jumătăți de măsură, ci vorbește folosind cuvinte clare și spunând adevărul, ceea ce provoacă reacția violentă a celor care ascultau, care îl condamnă la moarte pe Ștefan, la moartea prin lapidare. Cu toate acestea, Ștefan manifestă adevărata „stofă” de ucenic al lui Isus, încredințându-și viața în mâinile Domnului și, în acest moment, rugăciunea lui Ștefan este foarte frumoasă: „Doamne Isuse, primește

duhul meu” (Fap 7, 59) și moare ca fiu al lui Dumnezeu, iertând: „Doamne, nu le socoti păcatul acesta” (Fap 7, 60).

Aceste cuvinte ale lui Ștefan ne învață că nu discursurile frumoase arată identitatea noastră de copii ai lui Dumnezeu, ci numai abandonarea propriei vieți în mâinile Tatălui și iertarea celor care ne-au jignit ne fac să vedem calitatea credinței noastre. Să-i cerem Domnului să putem învăța să trăim o viață în plinătate.

SEPTEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

23

SPIRITUALITATE SFÂNTA SCRIPTURĂ – PSALMII

Experiența întâlnirii cu Dumnezeu

El îți scapă viața din adânc/ și te încununează cu îndurare și iubire;/ el îți satură cu bunătăți bătrânețea/ și te face să întinerești iarăși ca vulturul./ Domnul face dreptate/ tuturor celor care suferă nedreptatea./ El a făcut cunoscute lui Moise căile sale/ și faptele sale minunate fiilor lui Israel...

(Ps 103,4-7)

Text: Pr. Tarciziu Șerban

C

ei mai mulți am auzit de Dumnezeu încă de când eram copii. Ne-au vorbit mai întâi părinții ori bunicii, apoi am auzit vorbindu-se despre El la biserică și la școală. Ulterior, am aflat că Dumnezeu a devenit temă de studiu a multor științe predate în universități. Despre El s-au dat definiții, s-au scris și continuă să se scrie cărți și tratate, iar cel care face efortul să le citească ajunge să se încânte de ceea ce află, și totuși nu putem spune vreodată că ne-am lămurit pe deplin ce este Dumnezeu, cine este și mai ales ce loc ocupă El în viață noastră.

Trebuie să ajungi să faci experiența întâlnirii cu Dumnezeu și să începi să simți cine este El și să-i descoperi lucrarea dătătoare de viață.

24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2021

Există multe mărturii scrise ale persoanelor care au făcut experiența întâlnirii cu Dumnezeu. În multe situații, știind cine au fost unele din aceste persoane și văzând din mărturia lor ce schimbare s-a petrecut în viețile lor, simți imediat gustul autenticului. În acest sens, ar fi suficient să ne gândim la mărturia Sfântului Paul din Gal 1,13-16 sau la cea a lui André Frossard din Dumnezeu există, eu L-am întâlnit. În cartea Psalmilor există o mărturie deosebit de senină făcută de cineva care a făcut experiența întâlnirii cu Dumnezeu și cu lucrarea lui dătătoare de viață atât din scrierile Sfintei Scripturi, cât și din cele religioase de la Templu și din intervenția Lui salvatoare din momentele grele ale existenței sale.

Autorul își începe mărturia printr-o exclamație de bucurie și de recunoștință: Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și tot ce este în mine să laude numele său cel sfânt... și nu uita nicicând de binefacerile sale. El îți iartă toate păcatele și te vindecă de orice boală. El îți scapă viața din adânc și te încununează cu îndurare și iubire; el îți satură cu bunătăți bătrânețea și te face să întinerești iarăși ca vulturul. Domnul face dreptate tuturor celor care suferă nedreptatea. El a făcut cunoscute lui Moise căile sale și faptele sale minunate fiilor lui Israel... iar mila Domnului rămâne fără încetare peste cel care se teme de el și dreptatea lui peste copiii copiilor lor, peste cei care păzesc legământul său și își aduc aminte de poruncile lui, ca să le împlinească (Ps 103).

SPIRITUALITATE Minuni şi sfinţi

Maria Domenica Mantovani

BIOGRAFIE

A vindecat o fetiță și va fi canonizată!

M Maria Domenica Mantovani Canonizare: urmează Beatificare: 27.04.2003 Venerabilă: 24.04.2001 Procesul: 27.01.1987 Moartea: 02.02.1934 Nașterea: 12.11.1863

inunea care va duce la canonizarea Sorei Maria Domenica constă în vindecarea inexplicabilă științific a unei fetițe argentiniene, Maria Candela Calabrese Salgado. Născută în 2000 cu o malformație severă a coloanei vertebrale care o împiedică să meargă, Maria Candela se mișcă cu un scaun cu rotile și crește fără probleme speciale.

Cu câteva zile înainte să împlinească 11 ani, dimineața mama ei o trezește pentru a o duce la școală și își dă seama că membrele inferioare, sub genunchi, sunt negre, deci fără circulație sanguină. Dusă la spital, medicii intervin imediat, dar perspectiva este aceea a amputării. Fetița are și crize respiratorii și convulsive, intră în comă și este transferată la un spital mai bine echipat.

Mama Larei Pascal, fata a cărei recuperare miraculoasă a dus la beatificarea Fericitei Maria Mantovani, îi oferă o relicvă a acesteia Laurei Salgado, mama copilului. Relicva este așezată sub pernă și, pe 10 iunie 2011, Maria Candela începe să se trezească din comă și după trei zile este declarată vindecată neurologic și externată din spital.

Astăzi are 20 de ani și duce o viață normală, deși rămâne dizabilitatea care a însoțit-o de la naștere*. În data de 26 mai 2020, Papa Francisc a autorizat promulgarea decretului care recunoaște miracolul, urmând ca data canonizării să fie stabilită ulterior.

info * Vindecarea inexplicabilă se referă așadar la afecțiunea care ar fi condus la amputarea gambelor Mariei Candela. Starea generală de dizabilitate datorată malformației coloanei vertebrale nu a fost obiect al miracolului. Refacerea parțială a sănătății, dar în obiectul ei fiind totală și de durată, fapt care include și acceptarea handicapului în viața omului ca drum de împlinire a planului lui Dumnezeu, este recunoscută ca probă pentru canonizare.

O soră italiană plină de zel care inspiră încredere în voința lui Dumnezeu

M

aria Domenica Mantovani s-a născut la Castelletto di Brenzone, fiind cea mai mare dintre cei patru copii ai lui Giovanni Battista și Prudenza Zamperini. De la o vârstă fragedă, ea a arătat o inteligență marcată și o profundă sensibilitate religioasă.

Având ca ghid spiritual pe Pr. Giuseppe Nascimbeni, este animatoare a tinerilor orașului și predă catehismul copiilor, vizitează și asistă săracii și bolnavii, devenind un punct de referință exemplar pentru colegii săi. La vârsta de 24 de ani a făcut un jurământ de feciorie perpetuă. În 6 noiembrie 1892, Arhiepiscopul Nascimbeni a înființat Institutul Micilor Surori ale Sfintei Familii împreună cu tânăra Mantovani.

La patruzeci de ani de la înființare, erau deja 1.200 de călugărițe în 150 de comunități din Italia și din întreaga lume.

SEPTEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

25

SPIRITUALITATE BISERICA MISIONARĂ

Paolo Manna la birou Sursa: ppoomm.va

Paolo Manna (1872-1952) Text: Pr. Ștefan Lenghen

Noi vom stărui în rugăciune şi în slujirea cuvântului.

(Fap 6,4)

Î

nceputul de toamnă ne colorează trăirea misionară prin prezentarea succintă a fondatorului Uniunii Misionare Pontificale.

Paolo Manna s-a născut în 1872, în Avellino, Italia, într-o familie cu șase frați, fiind fiul lui Vincenzo și Lorenza. Mama lui a murit când avea doar doi ani. În timpul seminarului, după ce a citit cele două publicații, Misiunile catolice și Lumea și misiunea, s-a alăturat Institutului Pontifical pentru Misiuni Străine (PIME). Este hirotonit preot în 1895.

Merge în Birmania de Est împreună cu familia lui, unde se îmbolnăvește de tuberculoză și este nevoit să se întoarcă în Italia. În 1909, Manna este numit director al „Misiunilor catolice”. Promovează cărți misionare, broșuri, calendare, face apeluri pentru vocații misionare și îndemnuri pentru rugăciuni 26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2021

pentru misionari. În același an publică Operarii autem pauci și trimite un exemplar Sfântului Părinte Pius al X-lea (1903-1914). Această carte este interzisă în multe seminarii diecezane, deoarece îi încuraja pe tineri să-l iubească pe Isus Cristos, invitându-i să-și dăruiască viața pentru Împărăția lui Dumnezeu în misiune.

În 1916 fondează Uniunea Misionară a Clerului, fiind ajutat de Guido Maria Conforti, Arhiepiscopul Parmei și fondatorul Misionarilor Xaverieni. În 1919, fondează publicaţia Italia missionaria, cu scopul încurajării vocaţiilor. În același an, înființează „cercurile misionare” în cadrul seminariilor diecezane, care au dăruit misiunilor mulți slujitori ai Cuvântului. În 1924, Manna este ales superior general al PIME, funcție pe care o păstrează până în 1934. În 1942, scrie Frații separați și noi, care provoacă multe discuții între episcopii și preoții din Italia.

Din 1943 până la moartea sa, Părintele Manna a fost superior regional în sudul Italiei, unde înființează „Seminarul sudic pentru misiuni în străinătate”. În 1950, cu doi ani înainte de moartea sa, Manna scrie Bisericile noastre și propagarea Evangheliei – pentru soluționarea problemei misionare. Această lucrare stă la baza enciclicei lui Pius al XII-lea, Fidei donum (1957), documentul care a deschis calea pentru angajamentul misionar direct din partea diecezelor şi a clerului diecezan. A murit la Napoli în ziua de 15 septembrie 1952, iar pe 4 noiembrie 2001 este declarat Fericit de Papa Ioan Paul al II-lea (1978-2005).

Paolo Manna, document Sursa: ppoomm.va

SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA

L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc)

Astăzi:

Dida Solomon-Callimachi, Domnișoara Iulia Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)

U

n boier care se căsătorește cu o tânără și frumoasă actriță nu reprezintă nimic extraordinar, se cunosc numeroase exemple de acest fel. Boierul de care vrem să vorbim astăzi este Scarlat Callimachi.

Frumoasa actriță este Dida Solomon, care devine celebră, în 1922, în rolul Domnișoarei Iulia, rolul principal într-o piesă cu același titlu de August Strindberg.

Dar cei doi sunt diferiți, căci ceea ce îi unește nu este teatrul, ci mai degrabă arta în general și poezia în particular. Scarlat editează astfel o revistă de avangardă, Punct – Revistă de artă constructivistă, la care participă autori de anvergură ca Ilarie Voronca, Victor Brauner, Ion Vinea, Marcel Iancu și alți câțiva. Dida publică și ea câteva poeme. În unul din ele, intitulat „Gânduri de Crăciun”, apărut în ianuarie 1925, se găsește afirmația fermă că „Dumnezeu este mai mort decât morții”.

Trebuie să deducem că dacă Dida l-a însoțit pe soțul său în lupta sa artistică și politică, nu l-a urmat în credința creștină? Dida Solomon, așa cum îi indică numele, s-a născut într-o familie evreiască. Cu toate

acestea, ea, Dida, și nu el, Scarlat, îl va vizita pe Vladimir Ghika începând cu 1938, la Paris, apoi la București, în numeroase rânduri.

Are oare neajunsuri materiale și se gândește să recurgă la un compatriot pe care îl știe milostiv? Să nu uităm că a trebuit să fugă din țara ei din motive de anticomunism și de antisemitism, devenite politică de stat în România chiar înainte de 1939. Se pare că la Paris, situația Didei Callimachi, deși precară, nu este prea rea; a găsit de altfel câteva angajamente, precum acela pe care îl evocă într-o scrisoare către Vladimir Ghika din 13 mai 1939: „Am primit frumoasa dumneavoastră piesă și vă mulțumim1. Am fost foarte emoționată citind-o. Joc în această seară, în sala Saint-Pierre la Neuilly, în rolul Irodiadei – piesa Pr. Barry2 (paroh la Saint-Pierrede-Neuilly) Maria Magdalena – iar mâine aș fi fericită dacă m-ați onora cu prezența dumneavoastră.”

Evident, este un rol mic...

Atunci de ce merge la Mons.

Ghika? Pentru a se converti? Hârtiile lăsate de Vladimir Ghika nu dau de înțeles că ea ar fi făcut parte dintre catehumenii săi.

Dida Solomon (1898-1974), schițată de Marcel Iancu

Și nu găsim niciun răspuns nici în cartea sa de amintiri3. Spre deosebire de romanul autobiografic al soțului ei Scarlat, cartea Didei este „corectă” din punct de vedere politic, pentru vremea respectivă, nu vorbește decât de teatru, deloc despre religie sau politică. Este ciudat că substantivul sau adjectivul „evreu” este cu totul absent din carte. Nicio menționare, de exemplu, a faptului că a fost constrânsă să joace în trupa de teatru evreiesc Barașeum din București în timpul războiului. Cariera ei teatrală va avea de altfel mult de suferit, înainte de 1945, din cauza originii ei, dar și din cauza angajamentului ei politic, iar după această dată, din cauza lipsei angajamentului politic... și poate din nou din cauza originii ei...

Fără îndoială, are mai ales nevoie de o consolare morală în fața tuturor vicisitudinilor la care este supusă. Îi scrie astfel lui Vladimir Ghika, la 1 ianuarie 1939: „Îmi amintesc adesea bunătatea dumneavoastră, amintire prețioasă în inima mea de când v-am cunoscut.”

1 Este foarte probabil vorba de Femeia adulteră.

2 Lectură nesigură.

3 Amintirile domnișoarei Iulia, Editura Cartea Românească, București, 1974.

SEPTEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

27

Școlile rezidențiale pentru indigeni din Canada și implicarea Bisericii Catolice Text: Francesca Gehl

Kuper Island Industrial School de lângă Vancouver (©Centrul Național pentru Adevăr și Reconciliere)

Marieval Indian Residential School din Saskatchewan (©Centrul Național pentru Adevăr și Reconciliere)

St. Eugene Mission Residential School (©Centrul Național pentru Adevăr și Reconciliere) St. Eugene Mission Residential School din British Columbia (©Centrul Național pentru Adevăr și Reconciliere)

28

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2021

FILE DIN TRECUT

Î

n ultimele luni, descoperirea a peste o mie de morminte nemarcate1 în incinta mai multor foste școli rezidențiale2 pentru indigeni din Canada a trezit un nou val de indignare în lumea întreagă; atacul este țintit mai ales asupra Bisericii Catolice, majoritatea acestor școli fiind administrate la vremea respectivă de congregații catolice3. În urma descoperirii mormintelor, șase biserici catolice și o biserică anglicană, toate aflate în Canada, au fost arse complet, iar multe alte lăcașuri de cult au fost vandalizate. O cercetare amănunțită a situației mormintelor recent descoperite și a legăturii lor cu aceste școli și cu Biserica Catolică este necesară pentru a oferi o perspectivă informată de ansamblu.

Sumarul descoperirilor

Descoperirile făcute până în prezent sunt legate de patru școli, după cum urmează: pe 28 mai 2021 s-a anunțat descoperirea a 215 morminte de copii nemarcate și nedocumentate în incinta fostei școli Kamloops Indian Industrial School din British Columbia.

Această școală a fost administrată de Biserica Catolică din 1880 până în 1969 (din 1883 de către Ordinul

Misionarilor Oblați ai Mariei Imaculate); din 1969, școala a fost preluată de guvern, care a transformat-o în școală de zi și apoi a închis-o în 1978. În anii ’50 era cea mai mare școală industrială pentru indigeni din Canada, având înscriși până la 500 de elevi odată.

Pe 24 iunie 2021 a fost anunțată descoperirea a 751 de morminte nemarcate în incinta cimitirului școlii Marieval Indian Residential School din Saskatchewan. Această școală a funcționat din 1898 până în 1996. Și aici, în 1969, conducerea a fost preluată de la Biserica Catolică de către guvernul canadian. În acest caz, nu se știe câte dintre morminte aparțin unor copii care au fost la această școală, și câte aparțin altor membri ai comunității locale sau personalului școlii.

Pe 30 iunie 2021, descoperirea a 182 de morminte nemarcate a fost confirmată în incinta fostei școli industriale St. Eugene Mission Residential School din British Columbia. Această școală a funcționat sub administrarea Bisericii Catolice în perioada 19121969, când a trecut sub conducerea statului și a fost apoi închisă în 1970. Mormintele nemarcate au fost descoperite pe teritoriul cimitirului

și, din nou, încă nu se știe câte – sau dacă – aparțin unor copii care au fost înscriși la această școală.

Pe 12 iulie 2021 s-a anunțat descoperirea a peste 160 de morminte nemarcate și nedocumentate pe mica insulă Penelakut de lângă Vancouver. Aici, din 1890 până în 1975, a funcționat școala Kuper Island Industrial School. În 1969, conducerea școlii a fost preluată de la Biserica Catolică de către guvernul canadian.

O istorie complexă, cu rădăcini în politica de stat

Politica școlilor rezidențiale industriale pentru indigeni a fost preluată de la Statele Unite. În Legea Indiană dată în 1876, statul canadian se angaja la educarea indigenilor. În anii 1880 a fost adoptat și implementat sistemul școlilor rezidențiale prin care statul înființa și susținea financiar aceste instituții conduse de diferite confesiuni creștine.

Două modificări aduse la Legea Indiană în 1894 și 1920 au împuternicit agenții Departamentului pentru Problemele Indienilor să înlăture copiii indigeni din familiile lor pentru diferite motive4 și au făcut obligatorie înscrierea la o școală

1 Atenție, nu este vorba de gropi comune, ci de morminte separate, dar nesemnalizate în vreun fel.

2 Erau de două tipuri: cu internat sau industriale. Și cele industriale funcționau în regim de internat, însă acestea au fost ideea guvernului și erau menite pentru adăpostirea și educarea unor grupuri mai numeroase de elevi. Sistemul școlilor cu internat simple a fost preluat de la activitatea misionară desfășurată înainte de Legea Indiană din 1876, dar odată cu instituționalizarea acestora (după 1876) au devenit foarte asemănătoare ca regim cu școlile industriale, astfel încât amândouă tipurile de școli au fost încadrate sub termenul-umbrelă, „școli rezidențiale”.

3 Celelalte școli erau conduse de alte confesiuni creștine, precum Biserica Anglicană sau Biserica Prezbiteriană.

4 https://ehprnh2mwo3.exactdn.com/wp-content/uploads/2021/01/Principles_English_Web.pdf, pp. 31-33.

SEPTEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

29

FILE DIN TRECUT

(de obicei) de tip rezidențial a copiilor First Nations de vârstă școlară5.

Scopul dorit al acestor școli era asimilarea populațiilor indigene în societatea europeană canadiană, dar și dorința de a-i face mai independenți (prin formarea în diferite meșteșuguri și agricultură).

Conducerea școlilor a fost delegată diferitelor confesiuni creștine fiindcă se credea că încreștinarea indigenilor va grăbi procesul de asimilare. Într-adevăr, mai ales experiența de a fi constrânși să plece de acasă, imposibilitatea de a se întoarce timp îndelungat, cât și faptul că le era în general interzis să vorbească în limba lor maternă sau să-și practice credința tradițională, au făcut ca mulți elevi să sufere traume psihice și emoționale. La acestea se adaugă și cazuri concrete de abuz fizic, emoțional și sexual. Însă au fost numeroși alți factori care au contribuit la criza școlilor rezidențiale. Unul însemnat a fost susținerea financiară neadecvată din partea statului canadian. Raportul cu rezultatele cercetărilor Comisiei pentru Adevăr și Reconciliere6 declară că fondurile, distribuite în funcție de numărul de copii înscriși în școli (finanțare per capita), erau aproape tot timpul insuficiente. În plus, această politică de finanțare a dus la creșterea competiției pentru elevi și i-a determinat pe conducătorii școlilor să ia copii care nu erau apți pentru învățare fie din cauza sănătății (infectați cu diferite boli care circulau la acea vreme, în principal tuberculoză), fie din cauză că erau prea mici. Astfel,

fondurile erau adesea insuficiente pentru susținerea materială a copiilor, pentru salariile personalului ori pentru întreținerea clădirilor și a cimitirelor.

Trebuie ținut seama și de faptul că rata de mortalitate a copiilor indigeni era mai mare decât a celor de descendență europeană, în parte din cauza imunității scăzute a indigenilor la bolile europene. Din păcate, școlile slab întreținute și aglomerate erau un mediu propice răspândirii bolilor. Tuberculoza (cu care copiii erau adesea infectați înainte să ajungă la școală) și gripa spaniolă au făcut ravagii atât printre elevi, cât și printre personal.

Rata mortalității a scăzut însă drastic după marile progrese în medicină de la sfârșitul anilor ’40, aproape egalând-o pe cea a copiilor de descendență europeană.7 Prin urmare, factorii care converg în problema școlilor rezidențiale sunt numeroși. În lipsa unei anchete detaliate, care să arate când și la ce vârstă au murit persoanele care se odihnesc în mormintele recent descoperite, cât și motivul pentru care mormintele sunt nemarcate, nu se poate trage concluzia că toate aceste morți se datorează cruzimii, și în mod particular cruzimii Bisericii Catolice. Deși regimul acestor școli a fost traumatic pentru mulți dintre elevii lor, trebuie ținut cont că există și o parte bună: pentru mulți școlile respective au fost de ajutor, oferindu-le o educație, un acoperiș și trei mese pe zi, ceea ce la vremea respectivă le lipsea multor familii indigene.

Se estimează că în perioada 1883-1997 (când s-a închis ultima școală), circa 150.000 de copii din triburile First Nations, Inuit și Métis au studiat la școli rezidențiale (adică în medie 1.315 copii anual).

Cercetarea aflată în desfășurare la Centrul Național pentru Adevăr și Reconciliere8 aproximează că cel puțin 4.100 dintre aceștia au murit cât se aflau la școală, însă din cauza lipsei documentației, mai ales de la sfârșitul secolului al XIX-lea, este probabil că nu se va ști niciodată numărul exact.

Drumul spre reconciliere

În primăvara anului 1991, Conferința Episcopilor Catolici Canadieni a organizat o întâlnire cu episcopii și superiorii ai căror dieceze sau congregații au fost implicate în școlile rezidențiale; la întâlnire au participat și opt înțelepți din triburile indigene, membri ai celorlalte confesiuni implicate și membri ai Coaliției pentru Drepturile Indigenilor9. Participanţii au recunoscut implicarea diferitelor părți ale Bisericii Catolice din Canada în realitatea dureroasă a școlilor, au deplâns această situație și au propus pași concreți pentru a merge înainte, corectând și vindecând greșelile trecutului. În vara aceluiași an, în cadrul celui mai mare pelerinaj al indigenilor, Pr. Doug Crosby, președintele Conferinței Misionarilor Oblați din Canada (congregația care a administrat majoritatea școlilor rezidențiale aflate sub jurisdicția Bisericii Catolice), a adresat o cerere de iertare în numele

5 Am găsit informații diferite asupra „vârstei școlare”, fie 5-15 ani, 7-15 ani ori 6-16 ani – cel mai probabil este aceasta din urmă.

6 https://ehprnh2mwo3.exactdn.com/wp-content/uploads/2021/01/Principles_English_Web.pdf, pp. 30-31.

7 Pentru mai multe informații asupra condițiilor de viață în școli, rata mortalității, gestionarea cimitirelor școlilor etc.: https://ehprnh2mwo3. exactdn.com/wp-content/uploads/2021/05/AAA-Hamilton-cemetery-Final.pdf.

8 https://nctr.ca/.

9 Aboriginal Rights Coalition.

30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2021

FILE DIN TRECUT

Kamloops Indian Industrial School din British Columbia (©Centrul Național pentru Adevăr și Reconciliere)

Misionarilor Oblați din Canada pentru situațiile concrete de abuz suferite de copii în cadrul școlilor10.

Unul dintre marile scandaluri actuale vehiculate de mass-media este că Biserica Catolică, în special Papa, nu ar fi prezentat până acum vreo cerere de scuze. Așa cum am scris mai sus, atât Misionarii Oblați, cât și varii episcopi canadieni deja au făcut aceasta. Trebuie menționat și că, încă din 2009, în urma unui proces demarat de episcopii canadieni și liderii indigeni, ca urmare directă a acordului de reconciliere adoptat în 2007 (IRSSA11), Papa Benedict al XVI-lea s-a întâlnit la Vatican cu o delegație de aborigeni.

Pe 29 aprilie 2009, după o audiență în Piața Sfântul Petru, Papa s-a întâlnit în particular cu șeful comitetului Adunării Naționale a Primelor Națiuni12, Phil Fontaine, alături de care se mai aflau alți lideri indigeni, foști elevi ai școlilor rezidențiale și episcopi canadieni. Din cuvintele respectuoase și înțelepte ale lui Fontaine reiese că această întâlnire reprezintă „realizarea imposibilului” și că este un pas important în reconciliere, oferind speranță pentru viitor: „astăzi, împreună

cu dumneavoastră, am împletit speranța cu istoria”. De asemenea, comunicatul de presă al Vaticanului, dat cu această ocazie, afirmă: „Dată fiind suferința pe care au trăit-o unii copii în sistemul de școli rezidențiale canadiene, Sfântul Părinte și-a exprimat mâhnirea față de ororile cauzate de comportamentul deplorabil al unor membri ai Bisericii și și-a exprimat compasiunea și solidaritatea în rugăciune. Sfinția Sa a subliniat faptul că actele de abuz nu pot fi tolerate în societate. S-a rugat ca toți cei afectați să trăiască vindecarea și a încurajat popoarele First Nations să continue să meargă înainte cu speranță reînnoită.”13 Mai trebuie menționat că anul trecut, înainte de descoperirea oricărui mormânt nemarcat, Papa Francisc urma să se întâlnească cu o delegație de aborigeni canadieni.

Această întâlnire a fost însă amânată din pricina pandemiei, iar acum a fost reprogramată pentru 17-20 decembrie 2021, când Papa se va întâlni cu cele trei grupuri de delegați, First Nations, Inuit și Métis. De asemenea, în cuvântul său de la Angelus din 6 iunie 2021, Papa Francisc s-a alăturat „episcopilor canadieni și

întregii Biserici Catolice în exprimarea apropierii față de poporul canadian care a fost șocat” de vestea „traumatizantă” a descoperirii mormintelor nemarcate. Papa a adresat o chemare autorităților politice și religioase din Canada „să continue să lucreze împreună cu sârguință pentru a explica acest eveniment trist și să se angajeze cu smerenie la un drum de reconciliere și vindecare”.

Prin urmare, nici Biserica Catolică și nici Papa nu au evitat să abordeze aceste realități și descoperiri triste. Totodată, problema școlilor rezidențiale este una foarte complexă, derulată pe o perioadă de 114 ani și în care au fost implicate multe părți. Fără a diminua realitatea experiențelor traumatice trăite de indigeni, trebuie ținut cont de faptul că factorii care au dus la suferința și chiar la moartea copiilor indigeni din școlile rezidențiale nu se rezumă la cruzimea personalului, iar arderea de biserici nu este nicidecum un act de reparare istorică, ci doar de perpetuare a greșelilor trecutului.

Pentru formularea unei concluzii apte să restaureze dreptatea, trebuie să așteptăm rezultatele concrete ale investigațiilor aflate în desfășurare.

10 Pentru textul cererii de iertare: http://caid.ca/MisOblMarImmApo2001.pdf.

11 Indian Residential School Settlement Agreement [Acordul de despăgubire pentru foștii elevi ai școlilor rezidențiale]: https://www. residentialschoolsettlement.ca/Settlement.pdf. Pentru mai multe informații, consultați și https://www.thecanadianencyclopedia.ca/en/ article/indian-residential-schools-settlement-agreement.

12 National Assembly of First Nations.

13 https://www.cccb.ca/indigenous-peoples/resources/indian-residential-schools-truth-reconciliation-commission/pope-benedict-xvi/.

SEPTEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

31

CULTURĂ CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

„Întâlnirea de la Cruce”

Sfânta Liturghie lângă Crucea de pe Caraiman, cu preoți și laici din ARCB

L

uni, 12 iulie 2021, un grup frumos format din copii, tineri, familii și trei preoți – Pr. Daniel Bulai, Pr. Marian Blaj și Pr. Lucian Dîncă AA – au răspuns afirmativ unei propuneri îndrăznețe de a se întâlni la Crucea de pe Caraiman pentru a celebra Sfânta Liturghie.

Participanții, plini de entuziasm, au venit din diferite parohii ale Arhidiecezei de București. În grupuri mai mici și mai mari, fiecare în parte a străbătut drumul până la Cruce, asemenea unui pelerinaj. Unii pentru prima dată, alții familiarizați cu acest loc, au așteptat cu nerăbdare ora 13.00 pentru Sfânta Liturghie care urma să fie celebrată lângă imensa Cruce de pe Caraiman. În timpul Sfintei Liturghii, Pr. Daniel Bulai i-a invitat pe cei prezenți să facă o experiență bogată în credință, asemenea celor trei ucenici pe care Isus i-a luat cu sine pe muntele Tabor, acolo unde s-a schimbat la față înaintea lor.

32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2021

Imaginile biblice, subliniate de Pr. Daniel în timpul predicii, au fost: muntele înalt, hainele strălucitoare și norul de unde s-a auzit glasul Tatălui Ceresc!

Așa cum muntele Tabor a fost învăluit într-un nor, la fel vârful Caraiman pe care străjuiește Crucea Eroilor, în timpul Sfintei Liturghii, la momentul „Tatăl nostru” a fost acoperit de un nor întunecos, din care a curs ploaie bogată… Odată cu binecuvântarea finală a Sfintei Liturghii, toți cei prezenți au fost bine udați și imediat s-au refugiat chiar sub cruce, unde au așteptat ca ploaia să înceteze.

După ce norul s-a împrăștiat, toți participanții, în grupuri mici, au lăsat cu nostalgie locul unde au avut parte de o experiență unică și de neuitat. Până la locul de unde fiecare a plecat mai apoi spre casă, toți și-au exprimat dorința ca această „Întâlnire de la Cruce” să se repete în fiecare an. Pe scurt, se poate spune că „Întâlnirea de la Cruce” a fost de fapt o ocazie unică de a ne întâlni cu Dumnezeu, care strălucește prin lucrările sale minunate!

Claudiu Roznovszky

CULTURĂ FILE DE ISTORIE CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

Episcopiile catolice din România acum o sută de ani (i) Conform unui raport al nunțiului F. Marmaggi Text: Mons. Ieronim Iacob

M

onseniorul Francesco Marmaggi, Arhiepiscop titular de Adrianopol, este primul nunțiu apostolic în România (1 septembrie 1920 - 30 mai 1923). Sosit la București (17 oct. 1920), Mons.

Marmaggi, împreună cu secretarul său Mons. Victor Cavagnis și servitorul Luigi Venturi, se instalează într-o parte a palatului arhiepiscopal, pe str. Esculap (astăzi Pictor C.D. Stahi, nr. 5-7), pusă la dispoziție de Arhiepiscopul de București Raymund Netzhammer.

Pentru a nu-l stingheri pe nunțiu în împlinirea misiunii sale față de catolicii de orice rit și naționalitate, în următoarea perioadă Arhiepiscopul Netzhammer va petrece mai mult timp în casa parohială de la Cioplea. Între 12 iunie și 31 august 1921, Marmaggi va vizita sediile celor zece dieceze catolice (șase latine și patru greco-catolice) din Regatul României. La sfârșitul acestui adevărat periplu diplomatic-pastoral, nunțiul îi va trimite Cardinalului Pietro Gasparri, secretar de stat al Papei Benedict al XV-lea, o dare de seamă (Nr. 467/1 octombrie 1921), formată din 23 de pagini dactilografiate. Documentul (Archivio Vaticano/Segreteria di Stato/Anno 1921, Rubrica 223 [fasc. unico), f. 64-74) ne oferă o imagine, din perspectiva unui diplomat și-n același timp reprezentant al Papei, a situației episcopilor catolici din

România de acum o sută de ani, îndată după Unirea de la 1918. Redăm în continuare relatarea vizitei în „mica Romă”. „Blaj – Prima mea vizită trebuia să înceapă, pe drept, de la Sediul mitropolitan. Am sosit pe 13 iunie în acest oraș din Transilvania, important în primul rând din punct de vedere ecleziastic și cultural, fiind un oraș plin de institute și de școli și, de multă vreme, celebru centru de studii catolice și leagăn al culturii naționale românești. Cu o frumoasă antonomasie, Blajul este numit mica Romă a Transilvaniei. Primit la gară, toată împodobită cu steaguri românești și pontificale și ornată cu flori, pe notele imnului papal și în aclamațiile sărbătorești, în special ale tineretului – m-am salutat reciproc cu autoritățile bisericești și civile. Am parcurs apoi întreaga stradă de la gară la Catedrală, între două șiruri de oameni, mărginite de cordonul făcut de alumni (circa 1.300). La intrarea în marea piață a Catedralei se înălța un arc de triumf, pe frontispiciul căruia se putea citi în italiană: «TRĂIASCĂ NUNȚIUL». Ceremonia din Catedrală a fost foarte solemnă; venerabilul Mitropolit, S.E. Monsenior Suciu a ținut un discurs elevat, în limba română, cu privire la legăturile istorice, religioase și culturale ale poporului său cu Roma. Eu i-am răspuns în latină, mulțumindu-i pentru primire, arătând importanța

Nunțiul apostolic Francesco Marmaggi (1923)

Catedrala „Sfânta Treime” din Blaj

evenimentului și însușindu-mi recomandarea Apostolului către efeseni: catolicii din România să se arate totdeauna «plini de grijă în a observa unitatea spiritului în legătura păcii» (Efeseni 4,3 – n.n.).

După prânzul oficial, la care au participat 60 de invitați, am patronat o splendidă academie literară-muzicală în sala de gimnastică a liceului de băieți, iar în piața cea mare am asistat la un impunător program de gimnastică al alumnilor și alumnelor școlilor. Ziua următoare a fost consacrată în întregime vizitării diferitelor instituții, cu adevărat înfloritoare, și a importantei Biblioteci centrale. […]”

SEPTEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

33

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

expoziție

„Artă și credință” este o expoziție cu lucrări de pictură religioasă in memoriam Liviu Lăzărescu (19342021), care se va afla în perioada august-septembrie în interiorul Catedralei Sfântul Iosif din București.

carte

MicroSchimbări.

Transformă-ţi viaţa pas cu pas, Gary Jansen, Editura Sapientia, Iași, 2021, 98 p.

Cartea este scrisă într-un mod accesibil tuturor cititorilor, indiferent de fundalul lor religios sau spiritual, autorul oferind sfaturi practice, idei, exemple personale.

Rămâneți înrădăcinați și întemeiați în iubire!

Studii și articole în onoarea ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, cu ocazia aniversării a 70 de ani de viață Editura ARCB, Bucureşti 2021

D

ata de 15 august înseamnă pentru catolicii din Arhiepiscopia de Bucureşti nu doar celebrarea solemnă a marii sărbători a Înălţării Sfintei Fecioare Maria cu trupul şi sufletul la cer (Adormirea Maicii Domnului), ci şi aniversarea zilei de naştere a actualului Păstor al Arhidiecezei, ÎPS Aurel Percă (n. 1951). Aşadar, ÎPS Aurel aniversează 70 de ani de viaţă; iar această sumă de ani, potrivit PS Cornel Damian, „este vârsta deplinei maturităţi şi expresie a continuei dăruiri pe care Înalt Preasfinţia Sa Aurel a manifestat-o de-a lungul celor peste patru decenii de slujire sacerdotală şi apoi episcopală în Biserică”.

Acest volum aniversar, coordonat de PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de Bucureşti, beneficiază

Format: 16,5x23,5 cm, 416 pagini

de contribuţia mai multor autori – episcopi, preoţi, persoane consacrate, colaboratori şi prieteni apropiaţi ai ÎPS Aurel – care au dorit, prin studiile reunite în această carte, să exprime mulţumirea şi recunoştinţa lor pentru munca deosebită pe care Păstorul Arhidiecezei o desfăşoară cu multă dăruire, de peste patru decenii, pentru binele Bisericii şi al poporului lui Dumnezeu. Studiile sunt grupate în „Evocări”, „Studii filosofico-teologice” şi „Studii istorice”.

Pr. Andrei Dumitrescu

carte

Mindfulness – O oportunitate pentru creștini?

Iacopo Iadarola, OCD, Colecția „Kerith”, Editura Carmelitană, Snagov, 2021, 120 p. Pr. Iacopo Iadarola s-a întrebat dacă este oportună integrarea acestei practici de meditație de origine budistă în viața și rugăciunea creștină.

34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2021

BROȘURĂ

D

icasterul pentru Laici, Familie şi Viaţă, Rozariul pentru logodnici, în lumina exortaţiei apostolice Amoris laetitia, Editura Presa Bună, Iași, 2021, 38 p.

Rozariul pentru logodnici este recomandat nu numai celor logodiţi, ci şi soţilor, familiilor, ca rugându-se împreună să mediteze asupra învăţăturilor din exortaţia Amoris laetitia, deoarece la fiecare decadă este ataşată o parte din textul acesteia.

CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ

Ecce homo!

Text: Pr. Andrei Dumitrescu

Î

Ecce homo!

(1655) de Philippe de Champaigne Tablou în ulei pe pânză.

Dimensiune: 89 cm × 66 cm Tabloul se află în Musée national de Port-Royal des Champs din Magnyles-Hameaux (Franţa).

n fiecare an, data de 14 septembrie ne aduce spre aprofundare marea sărbătoare a Înălţării Sfintei Cruci, care aminteşte găsirea unor bucăţi din lemnul Crucii de către Sfânta Elena, mama împăratului Constantin (anul 329) şi câştigarea luptei bizantinilor împotriva perşilor pentru a recupera lemnul Sfintei Cruci (anul 629). Ne amintim mai ales iubirea infinită a lui Dumnezeu ce şi-a trimis Fiul pentru răscumpărarea lumii. Lui Isus îi sunt pironite mâinile şi picioarele pentru păcatele pe care noi le-am înfăptuit cu acestea. Într-adevăr, crucea este salvarea omenirii şi semn sigur de speranţă şi victorie cu Domnul. După ce este mai întâi batjocorit de soldaţi, Cristos este prezentat de Ponţiu Pilat ca fiind „Omul” – Ecce homo! (In 19,5) – iar mai apoi este trimis la răstiginire.

Acest Ecce homo! de Philippe de Champaigne ilustrează influenţa personală exercitată asupra sa de curentul riguros al jansenismului, la care artistul a aderat după anul 1640. Observăm fidelitatea lui Champaigne în redarea relatării din In 19,5. Prin urmare, pictorul l-a pictat pe Cristos umilit şi rănit de numeroasele lovituri primite, așezat pe o lespede rece din pretoriu, îmbrăcat în simbolurile derizorii ale regalității pe care romanii i-au conferit-o din batjocură: trestia ca un sceptru, coroana de spini şi mantia soldăţească roşie. Îl vedem pe Cristos singur și nu înconjurat

de soldați; el se află în meditație, interiorizat, fără să țină seama de condiţia sa exterioară. Absența oricărui alt personaj, decorul rece și absența obiectelor de prisos, toate se îmbină pentru a concentra scena asupra lui Cristos meditând înainte de răstignire. Nimic nu „distrează” ochii: pictura nu urmărește să încânte privirea, ci să încurajeze meditația privitorului prin austeritatea dorită de artist. Isus rămâne „omul durerilor” (Is 53, 3) și totuşi, „cel mai fermecător dintre fiii oamenilor” (Ps 45,2). Domnul stă așezat cu demnitate; întreaga sa fiinţă ne prezintă un Mesia copleşitor prin simplitatea şi durerea sa; și totuși, în ochii celor care cred, rămâne maiestuos chiar şi acum, pentru că el este și rămâne Dumnezeu, „Dumnezeu cu noi” (cf. Mt 1,21-23).

Philippe de Champaigne

exponent de seamă al barocului francez

P

hilippe de Champaigne (1602-1674) a fost un pictor baroc de origine franceză. A fost un promotor al jansenismului (curent social-religios apărut în Olanda și în Franța la mijlocul secolului al XVII-lea, care aprofundează concepția despre predestinare și promovează o morală austeră) şi unul dintre fondatorii Academiei de Pictură şi Sculptură din Paris, prima instituţie de artă din barocul francez.

Philippe de Champaigne

SEPTEMBRIE 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

35

ETCETERA ANUNȚURI

Numiri și transferuri în ArCB

P

rin decrete arhiepiscopale, ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, a procedat la următoarele numiri și transferuri în Arhidieceza Romano-Catolică de Bucureşti, începând cu 1 septembrie 2021: Numiri Pr. Francisc Doboș – Paroh la Parohia Preasfânta Inimă a lui Isus (Sacré-Cœur) din București și responsabil pentru comunitatea de limbă engleză și pentru comunitatea filipineză, continuând misiunea de responsabil al Oficiului pentru Evanghelizare și Promovare Umană și al Oficiului pentru Grupurile Lingvistice din cadrul Arhidiecezei.

Pr. Abdo Bou Daher – Paroh al parohiei personale Sfântul Șarbel Makhluf din Dimieni (Ilfov) pentru credincioșii de rit maronit proveniți din Liban, Siria, Iordania și Irak.

Misiuni speciale Pr. Eduard Giurgi – Preot colaborator la Parohia Catedralei Sfântul Iosif din București, continuând misiunea de vicar judecătoresc și pe cea didactică de la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universității București.

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164 – Bucureşti, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro Persoană de contact: Tereza Petreş

www.librariasfiosif.ro

Noutăți editoriale

D

ănuț Doboș, Luc Verly, Iulia Cojocariu, Figuri ilustre din istoria Arhidiecezei Romano-Catolice de București, Editura ARCB, București, 2021, 368 p.

Volumul reunește biografiile unor personalități din Arhidieceza Romano-Catolică de București din ultimii 137 de ani, cărora li se adaugă biografiile unor figuri ilustre care au activat în Biserica locală în secolul al XIX-lea, în perioada Vicariatului Apostolic al Valahiei.

PS Cornel Damian (coord.), Rămâneți înrădăcinați și întemeiați în iubire! Studii și articole în onoarea ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, cu ocazia aniversării a 70 de ani de viață, Editura ARCB, București, 2021, 416 p.

Cartea conține o serie de articole grupate pe secțiuni: evocări, studii filosofico-teologice, studii istorice. Cartea mai prezintă și o biografie a ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, căruia îi este dedicat prezentul volum ca omagiu la împlinirea a 70 de ani. De asemenea, există în carte și ilustrații care marchează diferite aspecte din viața Înalt Preasfinției Sale.

36

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SEPTEMBRIE 2021

ASCULTĂ RADIO MARIA O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz

www.radiomaria.ro

APARIȚII EDITORIALE EDITURA ARCB Infinita frumusețe. Cina Domnului: perspective estetice și artistice

de Eugen Răchiteanu format: 17,4 x 21 cm 174 de pagini EDITURA ARCB Poezii de Ionel Bordea format: 13 x 19 cm 136 de pagini EDITURA RAO Pământul viitorului de Carlo Petrini format: 12,5 x 20 cm 344 de pagini

După iubirea care ne unește cu Dumnezeu, iubirea conjugală este „cea mai mare prietenie”.

Este o unire care are toate caracteristicile unei prietenii bune: căutarea binelui celuilalt, reciprocitate, intimitate, duioșie, stabilitate și o asemănare între prieteni, care se construiește cu viața împărtășită. Însă căsătoria adaugă la toate acestea o exclusivitate indisolubilă, care se exprimă în proiectul stabil de a împărtăși și a construi împreună toată existența.

(Papa Francisc, Exortația apostolică Amoris laetitia, nr. 92)

EDITURA SAPIENTIA Cartea răspunsurilor de Anselm Grün format: 14 x 20 cm 310 de pagini

LIBRĂRIA SF. IOSIF Str. G-ral Berthelot 19 010164 București tel. 021.2015457 libraria@arcb.ro librariasfiosif.ro

Nr. 09/2021 * Anul XXXII * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII GÂNDUL LUNII

„TOATE IZVOARELE SUNT ÎN TINE” Izvoarele spirituale ale lunii septembrie

Persoana care muncește, oricare ar fi misiunea sa, colaborează cu Dumnezeu însuși, devine un pic creator al lumii care ne înconjoară. Criza din timpul nostru, care este criză economică, socială, culturală și spirituală, poate să reprezinte pentru toți un apel la redescoperirea valorii, importanței și necesității muncii pentru a da origine unei „normalități” noi, în care nimeni să nu fie exclus. Munca sfântului Iosif ne amintește că însuși Dumnezeu făcut om n-a disprețuit să muncească.

(Papa Francisc, Scrisoarea apostolică Patris corde)

ÎPS Aurel Percă: „Să fim atenți la semnele timpurilor”: interviu aniversar Reușita unui dialog