păstorului O provocare pentru

EVEN IMEN Te

Trăim într-o lume a schimbărilor și în acest context accentul de reînnoire a parohiilor trebuie să cadă pe evanghelizare: Cristos în centrul atenției! „Întâlnirea rodnică şi creativă dintre Evanghelie şi cultură conduce la un adevărat progres. Cuvântul lui Dumnezeu se întrupează în istoria oamenilor reînnoind-o” (nr. 4).

O PRO VOCARE PEN TRU PARO AR HIDIECE ZEI HIILE

Papa Francisc a promulgat o Instrucțiune a Congregației pentru Cler, prin care aduce în centrul atenției o temă de mare actualitate: reînnoirea parohiei cu un suflu nou, evanghelizator și misionar.

A căuta drumul pentru ca Evanghelia să fie vestită P e 29 iunie a.c., Sfântul Părinte Papa Francisc a promulgat o Instrucțiune a Congregației pentru Cler, intitulată „Convertirea pastorală a comunității parohiale în slujba misiunii evanghelizatoare a Bisericii”, prin care aduce în centrul atenției o temă de mare actualitate: reînnoirea parohiei cu un suflu nou, evanghelizator și misionar. Este o realitate care privește în mod general toate parohiile catolice din lume și, într-un mod cu totul particular, putem spune, privește și parohiile Arhidiecezei de București, deoarece le oferă spațiul liber pentru „creativitate”.

Cele 124 de puncte ale documentului, cuprinse în unsprezece capitole, oferă tuturor Bisericilor particulare un imbold de „a căuta drumuri noi” pentru a ajunge la un dinamism pastoral, având în vedere implicarea tuturor celor care alcătuiesc comunitatea parohială.

Documentul prezintă foarte multe subiecte valoroase. Primele șase capitole oferă reflecții vaste asupra următoarelor noțiuni: Convertirea pastorală; Parohia în contextul contemporan; Valoarea parohiei astăzi; Misiunea, criteriu conducător pentru reînnoire; Comunitate de comunități; De la convertirea persoanelor la cea a structurilor. Următoarele patru capitole prezintă multiplele misiuni clericale și laice cu o implicare profundă și responsabilă în virtutea botezului primit: Parohia și celelalte împărțiri interne din dieceză; Forme ordinare și extraordinare de încredințare a grijii pastorale a comunităților parohiale; Funcții și slujiri parohiale; Organismele de coresponsabilitate eclezială. Ultimul capitol din Instrucțiunese referă la Ofertele pentru celebrarea sacramentelor.

Comunitățile parohiale să iasă din ele însele

Trăim într-o lume a schimbărilor și în acest context accentul de reînnoire a parohiilor trebuie să cadă pe evanghelizare: Cristos în centrul atenției! „Întâlnirea rodnică şi creativă dintre Evanghelie şi cultură conduce la un adevărat progres. Cuvântul

lui Dumnezeu se întrupează în istoria oamenilor reînnoind-o” (nr. 4).

Ținând cont de rapiditatea schimbărilor şi de viteza comunicării pe care le resimțim, documentul subliniază că acțiunile pastorale trebuie să ajungă și dincolo de delimitările teritoriale ale parohiilor și să transmită cu mai multă claritate acea comuniune eclezială îmbogățită de diferite ministere și carisme. Astfel, să se evidențieze un nou discernământ comunitar. „Se observă astăzi că aceste schimbări culturale şi raportul schimbat cu teritoriul promovează în Biserică, grație prezenței Duhului Sfânt, un nou discernământ comunitar, care constă în a vedea realitatea cu ochii lui Dumnezeu, în optica unității şi a comuniunii. Așadar, este urgent să fie implicat întregul popor al lui Dumnezeu în angajarea de a percepe invitația Duhului, pentru a realiza procese de reîntinerire a feței Bisericii” (nr. 10).

Pentru a ne bucura de „valoarea parohiei astăzi”, documentul subliniază cât de importantă este colaborarea eficientă și contribuția vitală între toți cei botezați, pentru a identifica împreună întrebările, dificultățile și provocările referitoare la evanghelizare. „Este important să se regândească nu numai o nouă experiență de parohie, ci şi, în ea, slujirea şi misiunea preoților, care, împreună cu credincioșii laici, au datoria de a fi sare şi lumină a lumii, candela pe candelabru, arătând fața unei comunități evanghelizatoare, capabilă de o lectură adecvată a semnelor timpurilor, care generează o coerentă mărturie de viață evanghelică (nr. 13).

U n stil de comuniune și de colaborare

În a doua parte a documentului, începând cu capitolul al VIIlea, se deschide o analiză amplă a structurilor parohiale. „În inima acestui proces de reînnoire... se află exigența de a găsi structuri prin care să se reînsuflețească în toate componentele comunităţii creştine vocația comună la evanghelizare, în vederea unei îngrijiri pastorale mai eficiente a poporului lui Dumnezeu, în care «factorul cheie» nu poate decât să fie proximitatea” (nr. 44).

Începând cu numărul 66 al Instrucțiunii este acordat un spațiu foarte larg rolului preotului paroh ca păstor propriu-zis al comunității. El este în slujba parohiei și nu invers și are grijă deplină de suflete. „Ca urmare a faptului că este păstorul propriu al parohiei încredințate lui, parohului îi revine ipso iure reprezentarea juridică a parohiei. El este administratorul responsabil al bunurilor parohiale, care sunt bunuri ecleziastice şi de aceea sunt supuse respectivelor norme canonice” (nr. 67).

În text găsim subliniat și rolul persoanelor consacrate, dar și al laicilor din comunitățile parohiale. Iar rolul cel mai important nu este acela de a urmări acțiunea, de „a face” cât mai multe, ci de a arăta înaintea comunității că Isus Cristos poate fi urmat și astăzi fără rezervă. „Tuturor credincioșilor laici li se cere astăzi o angajare generoasă în slujba misiunii evanghelizatoare, înainte de toate cu mărturia generală a unei vieți cotidiene conforme Evangheliei în ambientele obișnuite ale vieţii şi în fiecare nivel de responsabilitate, iar după aceea îndeosebi cu asumarea de activități corespunzătoare lor în slujba comunităţii parohiale” (nr. 86).

Ultimul capitol se concentrează asupra ofertelor pentru celebrarea sacramentelor. Acestea trebuie să fie „un act gratuit” din partea credincioșilor și nu trebuie revendicate ca și cum ar fi „o taxă”. „Este vorba de o ofertă care, prin natura sa, trebuie să fie un act liber din partea ofertantului, lăsat conștiinței sale şi simțului său de responsabilitate eclezială, nu un preț de plătit sau o taxă de cerut, ca şi cum ar fi vorba de un soi de impozit pe sacramente” (nr. 118).

Provocarea

Documentul în sine este o provocare, deoarece urmărește să pună în mișcare acel „dinamism în ieșire” spre evanghelizare, din partea comunităților parohiale, pentru a nu rămâne prizoniere ale autosuficienței și ale conservatorismului. „Parohia trebuie să rămână ca un loc de creativitate, de referință, de maternitate. Şi acolo să realizeze acea capacitate inventivă; şi atunci când o parohie merge înainte aşa, se realizează ceea ce eu numesc «parohie în ieşire»” (nr. 123).

Pe plan local, Arhiepiscopul Mitropolit Aurel Percă a trimis deja la toți preoții din Arhidieceză documentul Congregației pentru cler pentru a-l studia, dar și cu îndemnul: „Încercați să stabiliți acele aspecte care ar trebui aplicate și în cazul comunităților parohiale din Arhidieceza noastră. În timpul scurt de când sunt în Arhidieceză, îmi dau seama că este nevoie și la noi de o adevărată convertire pastorală, de o schimbare de mentalitate pentru a găsi noi moduri de a vesti Cuvântul lui Dumnezeu, de a celebra Euharistia și sacramentele și de a da mărturie despre credință.”

În final, se poate afirma că îndemnul Papei Francisc la o convertire pastorală poate ajuta toate parohiile să devină locuri privilegiate de întâlnire cu Cristos. Toți cei botezați, devenind protagoniști activi ai evanghelizării, pot oferi celor apropiați frumusețea Feței lui Cristos!