Actualitatea creștină, nr. 7/2019

Nr. 7/2019 * Anul XXX * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII

BINECUVÂNTAȚI-NE, SFINTE PĂRINTE, PE NOI TOȚI! Legendă imagine: desen în tuș negru pentru „La visite de pauvres”, ediția ilustrată (manuscris), 1923.

Prezența lui Dumnezeu înseamnă în același timp puterea lui Dumnezeu, activitatea lui Dumnezeu și cu caracterul tot mai decisiv al clipei unice. www.vladimirghika.ro

Papa Francisc la București Manresa - un loc unde sufletul poate găsi pacea

Programul Sfintelor Liturghii, duminica, la munte…

AZUGA - Str. Victoriei 30 Biserica Sfântul Nicolae Sf. Liturghie, D: ora 9.30 BREZOI - Str. Eroilor 61 Biserica Sfântul Anton de Padova Sf. Liturghie, D: ora 10.30 PREDEAL - Str. Căprioarei 12 Biserica Adormirea Maicii Domnului Sf. Liturghie, D: ora 11.30

Sufletul nu are vacanţă. Deci, când mergi în concediu, la mare sau la munte, nu uita să te ocupi şi de sufletul tău!

ECUMENISMUL, RAPORTUL MÂINII ÎNTINSE SPRE CELĂLALT Între confesiuni, ideal este raportul mâinii întinse spre celălalt, când există conflicte. Azi, ca ţară în dezvoltare cu un nivel ridicat de naşteri şi cu un astfel de viitor, nu vă puteți permite să aveți inamici din interior; este necesar un proces de apropiere între diferitele etnii, confesiuni religioase; sunt necesare eforturi, mereu mâna întinsă spre celălalt, ascultarea celuilalt. [În privinţa relaţiei] cu ortodocşii: voi aveţi un mare patriarh, un om cu inimă mare, un mare erudit, care cunoaşte mistica Părinţilor din pustiu, mistica spirituală, a studiat în Germania şi este şi un om al rugăciunii. Este uşor să te apropii de Patriarhul Daniel, cu care am vorbit ca fraţii. Să mergem împreună!

Trebuie să fie mereu prezentă ideea că ecumenismul nu înseamnă să ajungi la finalul meciului, al discuţiilor. Ecumenismul se face mergând împreună, rugându-ne împreună. Ecumenismul înseamnă rugăciune!

(Papa Francisc la conferința de presă ținută în avion, la întoarcerea la Vatican, 2 iunie 2019)

… și la mare CONSTANŢA - Str. Lăpuşneanu 161 Biserica Sfântul Pius din Pietrelcina Sf. Liturghie, D: orele 10.00 și 19.00 CONSTANŢA - Str. N. Titulescu 11A Bazilica Sfântul Anton de Padova Sf. Liturghie, D: orele 9.00, 10.30, 12.00 şi 18.00 MANGALIA - Str. Libertăţii 2 Biserica Sfântul Apostol Andrei Sf. Liturghie, D: orele 10.30 şi 18.00 NĂVODARI - Str. Constanţei 23 Biserica Fericitul Ieremia Valahul Sf. Liturghie, D: ora 10.00 și 18.00 LUMINA - Str. Narciselor 178 Biserica Sfinții Apostoli Petru și Paul Sf. Liturghie, D: ora 8.30 TECHIRGHIOL - Str. Zânelor 2 Biserica Sfântul Konrad Sf. Liturghie, D: ora 14.30

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXX, Nr. 7/2019

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

3

Binecuvântați-ne, Sfinte Părinte, pe noi toți!

VATICAN

5

@Pontifex FOCUS

6

Eveniment istoric Papa Francisc la București Papa Francisc la Șumuleu Papa Francisc la Iași Papa Francisc la Blaj 13 Știri interne/externe Biserică și societate

14 Bioetică In memoriam – Jean Vanier (1928-2019) 16 Îngerii Romei Dintr-o ruină, o bazilică măreaţă încredinţată ocrotirii îngerilor

Suflet tânăr

17 Cultura întâlnirii Reportaje Știri/Anunțuri UNIVERSUL FAMILIEI

21 ABC-ul credinței 22 În dialog cu susţinătorii teoriei gender 23 Sărbătoarea, munca și rugăciunea SPIRITUALITATE

24 Sfânta Scriptură - Psalmii Drumul de la nelinişte la pace sufletească 25 Minuni şi sfinţi Vindecarea unei surori 26 Gânduri de azi și de ieri De ce mi-e frică?

27 Pagina Ghika L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc).

PS Ioan Bălan centru de spiritualitate

28 Manresa

3 VOCAȚII

32 Eveniment Sfințire de preoți Preoția înseamnă slujire CULTURĂ

33 File de istorie Un proiect necesar (V) 34 Idei pentru timpul liber 35 Sacralitatea în artă ETCETERA

36 Anunțuri

22

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 7/2019 Foto credit coperta: Alexis Dimcev

6

28

Mesajul redacției „Binecuvântați-ne, Sfinte Părinte, pe noi toți! Binecuvântați patria noastră, poporul nostru, pentru ca, întăriți în credință, înrădăcinați în dragoste și însuflețiți de speranță, să putem merge împreună pe drumul istoriei, căutând binele comun, fraternitatea, pacea și buna înțelegere.

Vă mulțumim din toată inima!” – sunt cuvinte din mesajul de salut al Arhiepiscopului Ioan Robu adresat Papei, mesaj ce deschide numărul din luna iunie al revistei noastre și secțiunea dedicată evenimentului istoric cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat ţara în perioada 31 mai - 2 iunie: vizita Sfântului Părinte Papa Francisc.

Rubrica Biserică și societate, la pagina Bioetică, prezintă un In memoriam – Jean Vanier (1928-2019), iar pagina Îngerii Romei povestește cum Dintr-o ruină, [s-a ridicat] o bazilică măreaţă încredinţată ocrotirii îngerilor. La paginile Suflet tânăr sunt prezentate impresii ale voluntarilor Papei Francisc, iar rubrica Tinerii întreabă oferă răspunsuri ale tinerilor la întrebarea Cu ce rămânem după vizita Papei? Universul familiei prezintă documentul I-a creat bărbat şi femeie. Pentru o cale de dialog cu privire la problema gender în educaţie, iar pagina dedicată Catehezelor Papei vorbește despre Sărbătoarea, munca și rugăciunea în familie. Paginile de Spiritualitate, la rubrica Sfânta Scriptură, oferă o sugestie pentru a putea realiza Drumul de la nelinişte la pace sufletească, iar Pagina Ghika povestește cititorilor cum l-a cunoscut Vladimir Ghika pe PS Ioan Bălan, unul dintre cei șapte episcopi martiri beatificați pe 2 iunie la Blaj.

Nici în această lună nu lipsesc semnalări ale unor evenimente culturale și ale unor noi apariții de carte, idei pentru timpul liber. Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Cristina Șoican Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Crenguța Nicolae Colaboratori

Pr. Marian Blaj Dănuț Doboș Pr. Andrei Dumitrescu Liana Gehl Anca Mărtinaş Giulimondi Monica Râpeanu Claudia Stan Layout GRAFIC

Angelus Communicationis Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Tereza Petreș Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

© 2019 don Giovanni Berti | www.gioba.it

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Foto credit: Alexis Dimcev

Binecuvântați-ne, Sfinte Părinte, pe noi toți!

L

a sfârșitul acestei Sfinte și Dumnezeiești Liturghii, primiți, Sfinte Părinte, gândul nostru de mulțumire și de recunoștință. Isus le-a spus ucenicilor săi (Lc 10,16): „Cine pe voi vă ascultă, pe Mine Mă ascultă”.

V-am ascultat, Sanctitate, știind pe cine ascultăm. Ne-am rugat împreună, știind cu cine ne rugăm. Vă mulțumim că azi sunteți cu noi aici, cu Biserica noastră locală de ambele

rituri, cu țara și poporul nostru.

Permiteți-mi, Sfinte Părinte, să vă mai spun un cuvânt. Sanctitate, adesea folosiți expresia: „Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine”.

Astăzi, suntem noi cei care ne îndreptăm spre Sanctitatea Voastră și vă spunem: Sfinte Părinte, nu uitați să vă rugați pentru Biserica noastră locală și pentru țara noastră.

Binecuvântați-ne, Sfinte Părinte, pe noi toți! Binecuvântați patria

noastră, poporul nostru, pentru ca, întăriți în credință, înrădăcinați în dragoste și însuflețiți de speranță, să putem merge împreună pe drumul istoriei, căutând binele comun, fraternitatea, pacea și buna înțelegere.

Vă mulțumim din toată inima!

Ioan Robu Arhiepiscop Mitropolit de București IULIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

3

DIN GÂNDURILE PAPEI

Papa Francisc și România

C

u câteva zile înainte de sosirea în România, printr-un mesaj video, Papa Francisc li s-a adresat românilor, exprimându-și bucuria pentru apropiata sa vizită în țara noastră: „Iubiţi fraţi şi surori din România, Vin în România, ţară frumoasă şi primitoare, ca pelerin şi frate, şi le mulţumesc Preşedintelui şi celorlalte autorităţi ale statului pentru că m-au invitat şi pentru colaborarea deplină. Trăiesc deja bucuria întâlnirii cu Patriarhul şi cu Sinodul permanent al Bisericii Ortodoxe Române, precum şi cu păstorii şi credincioşii catolici.

Legăturile de credinţă care ne unesc vin încă de la apostoli, în special de la legătura care îi unea pe Petru şi pe Andrei, cel care, potrivit tradiţiei, a adus credinţa pe pământul vostru. Fraţi de sânge, au fost tot fraţi şi în vărsarea sângelui pentru Domnul. Şi printre voi au fost atâţia martiri, chiar în timpurile recente, precum cei şapte episcopi greco-catolici pe care voi avea bucuria de a-i proclama fericiţi. Faptul pentru care au suferit, până la jertfirea vieţii, este o moştenire mult prea preţioasă ca să fie uitată. Şi este o moştenire comună, care ne cheamă să nu ne îndepărtăm de fratele care participă la ea.

Vin între voi ca să mergem împreună. Mergem împreună când învăţăm să păstrăm rădăcinile şi familia, când ne îngrijim de viitorul copiilor şi al fratelui de lângă noi, când ne depăşim fricile şi suspiciunile, când lăsăm să cadă barierele care ne separă de ceilalţi.”

Din cauza stării vremii, ieri (1 iunie – n.red.) a trebuit să merg cu mașina, 2 ore și 40 de minute. A fost un har de la Dumnezeu! Am văzut un peisaj foarte frumos, cum nu am mai văzut vreodată. Am traversat întreaga Transilvanie. O frumusețe... nu am văzut niciodată ceva asemănător. Și astăzi, pentru a merge la Blaj, la fel. E ceva frumos, frumos, frumos... peisajul acestei țări. Și-i mulțumesc și ploii, că m-a făcut să călătoresc astfel, și nu cu elicopterul, pentru că am avut mai mult contact cu realitatea.

(Papa Francisc la conferința de presă ținută în avion, la întoarcerea la Vatican)

Scrisoarea de mulţumire

D

oresc să vă mulțumesc tuturor, Preasfinției Voastre, episcopilor, preoților, persoanelor consacrate și credincioșilor laici pentru primirea cordială și generoasă pe care mi-ați oferit-o în timpul recentei călătorii apostolice în România și pentru grija și atenția cu care ați pregătit vizita la București și în țară.

M-am bucurat să aduc mulțumire lui Dumnezeu la Sfânta Liturghie celebrată în Catedrala Sfântul Iosif din București și să cunosc personal realitatea Bisericii voastre, atât de vie și frumoasă în bogăția diferitelor tradiții și angajată în mărturisirea cu bucurie a credinței. Domnul să vă păstreze credincioși și plini de zel apostolic, mergând pe urmele Fericitului Martir Vladimir Ghika și ale celorlalți mărturisitori eroici ai credinței!

Vă însoțesc pe toţi cu rugăciunea mea pentru ca Biserica din România să persevereze plină de curaj, mărturisind tuturor iubirea milostivă a Domnului. Rugați-vă și voi pentru mine! Bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze și Maica Domnului să vă ocrotească!

(Scrisoarea de mulţumire pe care Papa Francisc i-a trimis-o ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti)

4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2019

VATICAN

@PONTIFEX

DIN CUVINTELE PAPEI

Fericirea personală se realizează făcându-i fericiţi pe ceilalţi Twitter: @Pontifex - 2 iunie 2019 Fecioara Maria să își întindă ocrotirea ei de mamă peste toți cetățenii României care, în decursul istoriei, și-au pus mereu încrederea în mijlocirea ei. Fecioarei Maria vă încredințez pe voi toți și mă rog pentru ca ea să vă călăuzească pe calea credinței. (mesaj postat în limba română pe contul principal de Twitter al Papei Francisc, cel în limba engleză)

Când trăim în neîncredere, închişi în noi înşine, contrazicem credinţa, pentru că, în loc să ne simţim fii pentru care Dumnezeu face lucruri mari, reducem totul la măsura problemelor noastre şi uităm că nu suntem orfani, că avem în mijlocul nostru un Tată, un mântuitor puternic. […]

Să ne gândim la mărturisitorii de seamă ai acestor meleaguri: oameni simpli, care s-au încredinţat lui Dumnezeu în mijlocul persecuţiilor. Nu şi-au pus speranţa în lume, ci în Domnul, şi aşa au mers mai departe. Aş vrea să le mulţumesc acestor umili învingători, acestor sfinţi „de alături”, care ne arată calea. Lacrimile lor n-au fost fără rost, au fost rugăciune care s-a ridicat la Cer şi au udat la rădăcină speranţa acestui popor. (Predică, 31 mai 2019, Catedrala Sf. Iosif, București) Noi aparţinem unii altora, iar fericirea personală se realizează făcându-i fericiţi pe ceilalţi. Toate celelalte sunt poveşti. […]

Într-o zi, călugărul Galaction Ilie de la Mânăstirea Sihăstria, mergând cu oile la munte, s-a întâlnit cu un eremit sfânt pe care-l cunoştea şi îl întrebă: „Spune-mi, părinte, când va fi sfârşitul lumii?” Şi venerabilul eremit, suspinând din inima sa, spuse: „Părinte Galaction, ştii când va fi sfârşitul lumii? Când nu va mai fi cărare de la vecin la vecin! Adică atunci când nu va mai fi dragoste şi înţelegere creştinească între fraţi, între rude, între creştini şi între popoare! Atunci când nu se vor mai iubi oamenii deloc, cu adevărat va fi sfârşitul lumii. Căci fără iubire şi fără Dumnezeu nu pot să mai trăiască oamenii pe pământ!”

Viaţa începe să se stingă şi să putrezească, inima noastră încetează să mai bată şi se usucă, bătrânii nu vor mai visa şi tinerii nu vor mai profetiza când nu va mai fi cărare de la vecin la vecin ... căci fără iubire şi fără Dumnezeu omul nu mai poate trăi pe pământ. (Întâlnire mariană cu tinerii şi

cu familiile, 1 iunie 2019, Piața Palatului Culturii, Iaşi) Gândindu-mă la libertate, nu pot să nu remarc faptul că celebrăm această Dumnezeiască Liturghie pe Câmpia Libertății.

Acest loc semnificativ evocă unirea poporului dumneavoastră care s-a realizat în diversitatea exprimărilor religioase: acest lucru constituie un patrimoniu spiritual care îmbogățește și caracterizează cultura și identitatea națională română. Noii Fericiți au suferit și și-au sacrificat viața, opunânduse unui sistem ideologic tiran și coercitiv în ceea ce privește drepturile fundamentale ale persoanei umane. În acea perioadă de tristă amintire, viața comunității catolice era pusă la grea încercare de regimul dictatorial și ateu: toți episcopii și mulți credincioși ai Bisericii Greco-Catolice și ai Bisericii Catolice de Rit Latin au fost prigoniți și condamnați la închisoare. (Predică, 2 iunie 2019, Blaj) IULIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

5

FOCUS eveniment istoric

D

Papa Francisc la București

Papa Francisc la Bucureşti 31 mai 2019

Între 31 mai și 2 iunie s-a desfășurat vizita Papei Francisc în România. Desfășurată sub mottoul Să mergem împreună!, vizita a avut un caracter pastoral, dar a îmbrăcat şi valenţe ecumenice.

P

rima zi a Papei Francisc în ţara noastră a fost dedicată Bucureştiului. În dimineața zilei de vineri, 31 mai, Aeroportul Otopeni fremăta de bucurie, nerăbdare și emoție. Elevii Colegiului catolic Sf. Iosif, credincioși din mai multe parohii din București, preşedintele statului, ierarhi catolici şi ortodocşi se aflau la aeroport pentru a-l întâmpina pe Papa Francisc.

Aeronava Alitalia care-l aducea pe Suveranul Pontif la București a aterizat în jurul orei 11.10.

Papa, întâmpinat într-o atmosferă de autentică iubire și simpatie, 6

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2019

i-a salutat cu bucurie pe cei prezenți, a sărutat crucea de la gâtul Înaltpreasfințitului Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei, a binecuvântat și a strâns mâinile unui adolescent aflat într-un scaun cu rotile.

După ceremonia de primire de pe aeroport, Papa Francisc a pornit spre Palatul Cotroceni, unde s-a desfășurat o ceremonie militară în onoarea sa și a avut loc un schimb de daruri. Printre darurile oferite Papei de șeful statului s-au aflat obiecte tradiționale reprezentative pentru regiunile istorice ale României și CD-uri cu lucrări din creația lui

e fiecare dată când pronunțăm Tatăl nostru subliniem că, fără să spunem al nostru, nu poate exista cuvântul Tată. Uniți în rugăciunea lui Isus, ne unim și în experiența sa de unire și de mijlocire care ne face să spunem: Tatăl meu și Tatăl vostru, Dumnezeul meu și Dumnezeul vostru (cf. In 20,17). Prin aceasta ne invită ca „al meu” să se transforme în „al nostru” și „al nostru” să devină rugăciune. Tată, ajută-ne să luăm în serios viața fratelui, să ne însușim istoria sa. Ajută-ne, Tată, să nu ne judecăm fratele din cauza acțiunilor și a limitelor sale, ci să-l acceptăm, înainte de toate, ca fiu al tău. Ajută-ne să învingem ispita de a ne simți fii mai mari care, pentru că se află într-o poziție privilegiată, uită că celălalt este un dar (cf. Lc 15,25-32).

George Enescu. Pontiful i-a oferit președintelui României o medalie ce reprezintă harta României și litera „M”, cu referire la Sfânta Fecioară Maria. Deasupra hărții se regăsesc o coroană și 12 stele, simbol al triumfului și al victoriei. Medalia prezintă un chenar de trandafiri, ce simbolizează România ca „grădină a Maicii Domnului”; în partea de jos este inscripționată cu cifre latine data vizitei apostolice.

La Palatul Cotroceni, președintele Iohannis a susținut un discurs în care a afirmat, printre altele: „În faţa provocărilor contemporane, cetățenii

FOCUS

Sosirea Papei Francisc în România; Foto credit: Alex Micsik

Papa Francisc la Cotroceni; Foto credit: Octav Ganea

Papa Francisc și Patriarhul Daniel; Foto credit: Alex Micsik

Papa Francisc în Catedrala Mântuirii Neamului

României privesc vizita Sanctității Voastre ca pe o nouă încurajare de a se împlini prin înfăptuirea binelui comun, de a contribui la o societate a dreptății și la o lume a iubirii dintre oameni […] Societatea românească rezonează la chemările de solidaritate și responsabilitate ale Sanctității Voastre. Pășim alături de Sanctitatea Voastră cu încredere pe această punte, pentru a clădi o lume a păcii și a împlinirii umane, o grădină a Maicii Domnului pentru toți, spre care trebuie «Să mergem împreună!».” În cadrul întâlnirii cu autoritățile statului, reprezentanții societății civile și corpul diplomatic, Papa Francisc a rostit primul său discurs în România, în care și-a exprimat mulțumirea și bucuria de a se afla în țara noastră, a făcut referire la ultimii treizeci de ani de când România „s-a eliberat de un regim care oprima libertatea civilă și religioasă și o izola de celelalte țări europene”, le-a transmis politicienilor că este nevoie „să se intensifice

colaborarea pozitivă a forțelor politice, economice, sociale și spirituale…” și a făcut referire la fenomenul migrației care afectează numeroase persoane din țara noastră: „Aduc un omagiu jertfelor fiilor și fiicelor României care, prin cultura lor, prin patrimoniul de valori și prin munca lor, îmbogățesc țările în care au emigrat, iar prin roadele efortului lor își ajută familiile rămase în patrie.”

Următorul punct din programul primei zile a vizitei în România a fost întâlnirea privată dintre Sfântul Părinte și Patriarhul Daniel, la Palatul Patriarhiei, și întâlnirea Papei cu Sinodul Permanent al Bisericii Ortodoxe Române. Ambii ierarhi au transmis mesaje de speranță, de unitate și de susținere a familiei. Patriarhul Daniel a spus: „[…] predecesorii noştri ne cheamă astăzi şi pe noi să apărăm şi să promovăm credinţa în Hristos şi valorile creştine, într-o Europă foarte secularizată, pentru a transmite tinerei generații credinţa în iubirea

milostivă a lui Hristos pentru lume şi credinţa în viaţa eternă a persoanei umane. Totodată, ei ne cheamă să mărturisim, să apărăm şi să promovăm familia creştină tradiţională formată din bărbat, femeie şi copii, într-o Europă cu un evident declin demografic, un continent care îmbătrânește rapid.”

La rândul său, Papa Francisc a afirmat: „Amintirea paşilor făcuţi împreună ne încurajează să mergem spre viitor, având conştiinţa diferenţelor, dar mai ales regăsind mulţumirea atmosferei de familie, memoria comuniunii.” El a îndemnat „Să nu cedăm culturii urii, materialistă și individualistă, care îi izolează pe cei săraci”, a vorbit și despre schimbările din societatea actuală și a transmis un mesaj de susţinere a familiei.

De la Palatul Patriarhiei, Pontiful s-a îndreptat spre Catedrala Mântuirii Neamului. Aici a fost întâmpinat cu pâine și sare și a salutat, în limba română, cu salutul pascal Cristos a înviat!.

IULIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

7

FOCUS

Papa Francisc în Catedrala Sf. Iosif; Foto credit: Alexis Dimcev

Foto credit: Călin Piescu

Foto credit: Raimondo-Mario Rupp

Foto credit: Raimondo-Mario Rupp

Foto credit: Alexis Dimcev

În mesajul său, Patriarhul Daniel i-a mulţumit Papei Francisc pentru sprijinul pe care-l oferă credincioşilor ortodocşi români din Italia şi din alte ţări, unde „Biserica Romano-Catolică a pus la dispoziţia comunităţilor ortodoxe româneşti 426 lăcaşuri de cult, 306 în Italia şi 120 în alte ţări din Europa Occidentală”. Apoi, ierarhul ortodox i-a oferit Suveranului Pontif o icoană în mozaic, reprezentându-l pe Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României şi al Catedralei Naţionale.

A urmat mesajul Sfântului Părinte, în care acesta a prezentat o profundă meditație-îndemn plecând de la rugăciunea Tatăl Nostru, subliniind că „Astăzi, stând alături, dorim să înălțăm împreună, din inima țării, rugăciunea comună Tatăl Nostru.

Ea sintetizează identitatea noastră de fii și, în special, de frați care se roagă unul lângă celălalt”. Apoi a rostit rugăciunea în limba latină, urmată de varianta în limba română rostită 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2019

împreună de toate persoanele aflate în Catedrală: autoritățile statului, reprezentanți ai celor două Biserici, numeroși credincioși de ambele confesiuni.

La ora 18.15, în Catedrala romano-catolică Sfântul Iosif începea sfânta și dumnezeiasca Liturghie prezidată de Suveranul Pontif, la care au participat mii de credincioși prezenți în Catedrală și în Piața George Enescu.

La Liturghia din Catedrala Sfântul Iosif au fost prezenți președintele statului, premierul, șefii celor două camere ale Parlamentului, alte oficialități și invitați, numeroși credincioși.

Celebrarea a fost simplă, dar în același timp măreață, prin încărcătura spirituală și emoțională pe care o avea evenimentul. Fiind sărbătoarea vizitei Sfintei Fecioare la Elisabeta, în omilia sa, Papa a oferit-o ca model pe Maria, care „merge, întâlneşte şi se bucură pentru că a purtat ceva mai mare decât ea însăşi, a fost purtătoarea unei binecuvântări. Asemenea ei, nici noi să nu ne temem să fim purtătorii binecuvântării

de care România are nevoie. Voi să fiţi promotorii culturii întâlnirii care să dezmintă indiferenţa şi diviziunea şi să permită acestui pământ să cânte cu tărie milostivirile Domnului.”

La sfârșitul Sfintei Liturghii, ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București, i-a adresat Papei Francisc un cuvânt de salut. Apoi, ieşind din biserică în procesiune, Papa a binecuvântat copiii şi a salutat credincioşii din Catedrală. După încheierea celebrării liturgice, Papa s-a îndreptat cu papamobilul spre Piața George Enescu pentru a saluta miile de români veniți să participe la Liturghie.

Cuvintele sunt neputincioase atunci când trebuie să descrie trăirile din seara zilei de 31 mai. Toată ziua Bucureștiul fusese amenințat de nori. Nu a plouat până spre sfârșitul Liturghiei, dar nici Papa și nici miile de persoane care așteptau să-l vadă nu s-au speriat de ploaia care devenise torențială. Stropii de ploaie erau mari și reci, dar bucuria de a-l vedea și de a-l simți pe Papa atât de aproape

FOCUS

info

P Întâlnirea Papei Francisc cu comunitatea iezuiților din România; Foto credit: iezuiti.ro

era prea mare pentru a se mai ține cont de neplăcerile cauzate de vreme.

Mulțimea a fost răsplătită cu binecuvântarea Papei și cu zâmbetul său care arăta bucuria de a fi printre oameni, de a sta printre ei. I-a îmbrățișat pe toți cu zâmbet părintesc și sincer, dorind parcă să le mulțumească pentru că au înfruntat ploaia pentru a-l întâlni. În seara aceleiaşi zile, după celebrarea euharistică de la Catedrala Sfântul Iosif, la Nunţiatura apostolică, acolo unde a fost cazat, Sfântul Părinte s-a întâlnit cu comunitatea iezuiților din țară. Așa cum se întâmplă adesea în timpul călătoriilor apostolice, pentru aproximativ o oră s-a întreţinut cu confrații iezuiți ce activează în România: 22 în total, dintre care 14 români. „Puneți întrebări: mingea la mijloc!” Cu acest îndemn din lumea sportului a început colocviul Papei Francisc cu iezuiții din România, care i-au adresat mai multe întrebări. Unul dintre preoții prezenți, paroh într-o comunitate din nordul României, i-a mărturisit Pontifului că „ceea ce îl

doare cel mai mult este indiferența”.

Papa a subliniat că „indiferența este una din marile ispite ale timpurilor noastre, forma cea mai modernă de păgânism”. „Pe mine mă îngrijorează cultura indiferenței rele, acolo unde totul este calm, plat, unde nu se reacționează la istorie, când unul nu mai râde și nu mai plânge. O comunitate care nu știe să râdă și nu știe să plângă nu are orizonturi. Este închisă între zidurile indiferenței”, a conchis Papa reflecția sa referitoare la acest subiect. Întâlnirea cu confraţii iezuiţi a marcat încheierea programului maraton al Papei Francisc la Bucureşti. Pe toate traseele pe care le-a parcurs, Suveranul Pontif a fost salutat cu bucurie și simpatie de miile de bucureșteni, mânați de dorința de a-l saluta pe Urmașul lui Petru sau, pur și simplu, de a-l vedea pe Papa de la Roma.

Cele trei zile de har și de mare bucurie au trecut. Au fost zile unice, momente extraordinare. Papa Francisc

entru organizarea și desfășurarea vizitei Papei Francisc la Catedrala Sf. Iosif din București au fost implicați 450 de voluntari în diferite sectoare de activitate: înscrierea pelerinilor, distribuirea biletelor în Capitală, pregătirea săculețelor pentru pelerini, pregătirea veșmintelor liturgice, asistarea pelerinilor, logistică, animare liturgică, asigurarea ordinii în Catedrală, asistarea pelerinilor în vârstă și bolnavi, însoțirea preoților la distribuirea Sfintei Împărtășanii, amenajarea și igienizarea zonelor de pelerinaj, serviciu foto-video, departamentul de presă, Librăria Sf. Iosif etc. (angelus.com.ro)

s-a întors la Vatican impresionat de frumusețea oamenilor și a locurilor din țara noastră, de primirea plină de sinceră iubire și bucurie. Vizita Papei Francisc în România a intrat în istorie. Rămâne să vedem ce ne-a rămas nouă după această vizită, dincolo de emoția momentului. Suntem dispuși să concretizăm îndemnurile adresate prin discursurile pe care le-a rostit în țara noastră?

știați că...

L

a Sfânta Liturghie din Catedrala Sfântul Iosif, Sfântul Părinte Papa Francisc a stat pe un scaun papal special realizat pentru această ocazie de designerul Mihai Grama și produs în România de Mobila Dalin. Împreună cu scaunul papal au fost realizate și scaunele suitei papale. „Pentru scaunul papal, la fel ca pentru restul mobilierului folosit pentru suita papală, am inserat elemente decorative în stil romanic, împreună cu elemente arhitecturale gotice din interiorul catedralei. Modelul tapițeriei imită un element decorativ din pictura altarului Catedralei Sf. Iosif din București, un simbol care a intrat în conștiința oamenilor

și s-a perpetuat de-a lungul anilor. Este vorba de un pattern centrat pe simbolul crucii, un decor simplu, dar caracteristic acestui lăcaș de cult. De asemenea, în designul scaunului papal și al băncilor din prezbiteriu a fost introdus stilul neogotic al Catedralei prin arcul frânt reprezentat în arcadele dintre nave și în ferestre. Cercul central, rozeta cu cruce din partea superioară a scaunului papal, redă modelul unor vitralii din catedrală și amintește de legătura pe care o au acestea cu cerul, deschiderea către cer.” (Mihai Grama) (papalabucuresti.ro)

IULIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

9

FOCUS eveniment istoric

N Papa Francisc la Șumuleu; Foto credit: Octav Ganea

Papa Francisc la Șumuleu În dimineața zilei de 1 iunie, în cea de-a doua zi a călătoriei apostolice în România, Suveranul Pontif a celebrat Sfânta Liturghie la Sanctuarul marian de la Şumuleu Ciuc, cel mai mare loc de pelerinaj catolic din Europa de Est.

V

remea nefavorabilă a anticipat plecarea Papei din Bucureşti, avionul aterizând nu la Bacău, cum era prevăzut, ci la Târgu Mureş. Pontiful a ajuns cu maşina la Şumuleu Ciuc, unde a fost întâmpinat de PS György Miklós Jakubinyi, Arhiepiscop de Alba Iulia, și de autoritățile locale.

Sfânta Liturghie a început la ora 11.30 și a fost celebrată la altarul din şaua muntelui Şumuleu. Cu ocazia vizitei Papei, pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial, statuia făcătoare de minuni a Sf. Fecioare de la Şumuleu, 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2019

sculptată în lemn de tei, cu o înălţime de 2,27 metri, cea mai mare de acest fel din lume, cu o vechime de peste 500 ani, a fost scoasă din biserica franciscană şi dusă la altarul unde Papa a prezidat Liturghia.

Ca semn al devoțiunii sale față de Sf. Fecioară, Papa a dăruit Sfintei Fecioare de la Şumuleu Ciuc un trandafir de aur. În ciuda faptului că întreaga zonă se afla sub avertizare cod portocaliu de averse torențiale, zeci de mii de pelerini au participat la Liturghia prezidată de Papa. În predica sa, Pontiful a vorbit despre pelerinajul de la Șumuleu Ciuc

u am venit aici la întâmplare, suntem pelerini. […] A peregrina este angajarea de a lupta pentru ca aceia care au rămas în urmă ieri să devină protagoniștii de mâine și pentru ca protagoniștii de astăzi să nu fie lăsați în urmă mâine.

Pentru a face aceasta, frați și surori, este nevoie de o muncă de artizan, de a țese împreună viitorul. Iată de ce suntem aici: pentru a spune împreună Mamă, învață-ne să construim împreună viitorul!

prezentându-l ca pe o „moștenire a Transilvaniei”, ce „aduce cinstire tradiţiilor româneşti şi ungureşti deopotrivă” fiind „simbolul dialogului, al unității și al fraternității” și le-a transmis celor prezenți că nu trebuie lăsat „să ni se fure fraternitatea de către vocile şi rănile trecutului, care alimentează diviziunea şi fragmentarea”.

La finalul Liturghiei, PS György Miklós Jakubinyi i-a adresat Papei salutul său: „Mulțumim, Sfinte Părinte, că ați venit să Vă rugați împreună cu noi, să oferiți Sfânta Jertfă a Sfintei Liturghii, să cereți Sfintei Maria Ajutătoare de la Șumuleu Ciuc să ne binecuvânteze, după inscripția de pe crucea votivă: «Dumnezeule! Ține-ne în sfânta credință și în virtuțile strămoșilor!»”

FOCUS eveniment istoric

T

Papa Francisc la Iași; Foto credit: Adrian Cuba

Papa Francisc la Iași În după-amiaza zilei de 1 iunie, Sfântul Părinte Papa Francisc s-a aflat în mijlocul comunității catolice din Moldova. La Iași, în piaţa din faţa Palatului Culturii, s-a desfășurat o Întâlnire mariană a Papei cu tinerii şi cu familiile.

Ș

i la Iași, ca de altfel în toate locurile unde a ajuns Papa Francisc în România, vizita sa a fost precedată de ploi torențiale. Dar la sosirea Papei, soarele a mângâiat pământul, aducând bucurie în inimile celor peste 100.000 de pelerini veniți să-l vadă pe Sfântul Părinte.

Primul popas a fost la Catedrala Sf. Fecioară Maria, Regină, unde Papa era așteptat de 800 de persoane bolnave sau în vârstă, pe care le-a binecuvântat cu nedisimulată compasiune și iubire.

Apoi, salutând mulțimile entuziaste care-l întâmpinau pe străzile

orașului, Pontiful s-a îndreptat spre Palatul Culturii. Special pentru acest eveniment, în fața Palatului a fost amenajată o scenă, de unde Episcopul de Iași a transmis mesajul său Papei. A urmat cuvântul de bun venit adresat de o tânără familie și mărturia unui student.

Un moment cu o mare încărcătură emoțională a fost cel al mărturiei familiei Balan: venită dintr-un sat de lângă Iași, o familie catolică cu 28 de membri, din trei generații, a povestit în fața Papei că din cei 11 copii, șapte și-au întemeiat familii, iar patru au ales să-l slujească pe Domnul - doi preoți și două călugărițe.

oți înflorim când ne simțim iubiți. Pentru că iubirea prinde rădăcini și ne cheamă să ne înfigem aceste rădăcini în viața celorlalți.

Așa cum ne spun acele frumoase cuvinte ale poetului vostru național, care îi dorea dulcii sale Românii: „fiii tăi trăiască numai în frăție ca a nopții stele” (M. Eminescu, „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”). Eminescu era un mare om, crescuse, se simțea matur, dar nu singur: se simțea fratern, și pentru aceasta vrea ca România, ca toți românii să fie fraterni „ca a nopții stele”. Noi aparținem unii altora, iar fericirea personală se realizează făcându-i fericiți pe ceilalți. Toate celelalte sunt povești.

(Papa Francisc)

Referindu-se la cei doi soți - Ioan și Elisabeta, Sfântul Părinte a spus: „Este frumos să se vadă cum iubirea prinde rădăcini cu devotament și angajare, muncă și rugăciune. Iubirea a prins rădăcini în voi și a dat multe roade”, iar ca apreciere pentru dăruirea și jertfa lor, le-a sărutat mâinile! În încheiere, Papa Francisc a rostit discursul său adresat tinerilor și familiilor: „Aici, împreună cu voi, se simte căldura de a fi în familie, înconjuraţi de cei mici şi de cei mari. România este grădina Maicii Domnului şi în această întâlnire am putut să-mi dau seama de aceasta. (...) Voi sunteţi comunitatea vie şi înfloritoare, plină de speranţă, pe care o putem oferi Mamei. Ei să-i consacrăm viitorul tinerilor, al familiilor şi al Bisericii.”

IULIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

11

FOCUS eveniment istoric

S

Papa Francisc la Blaj; Foto credit: Alex Micsik

Papa Francisc la BLAJ Pe 2 iunie, la Blaj, pe Câmpia Libertății, Papa Francisc a celebrat o Sfântă Liturghie în cadrul căreia a beatificat 7 episcopi grecocatolici români, martiri, apoi a mers în cartierul Barbu Lăutaru, unde locuiește comunitatea de romi greco-catolici.

L

a ora 11.00 a început Sfânta Liturghie, la care, conform estimărilor oficiale, au participat în jur de 100.000 de persoane.

La altar a fost adusă icoana cu cei șapte episcopi greco-catolici martiri, care au murit după ce fuseseră închiși în închisorile de la Gherla și Sighet: Valeriu Traian Frenţiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu şi Iuliu Hossu; icoana a fost sfințită de Papa Francisc.

Apoi, Arhiepiscopul major al Bisericii Greco-Catolice, Cardinalul Lucian Mureşan, a citit cererea prin 12

care solicita Suveranului Pontif să-i declare Fericiţi pe cei şapte episcopi martiri, urmată de ritualul beatificării. În predica sa, printre altele, Papa a afirmat: „Gândindu-mă la libertate, nu pot să nu remarc celebrarea acestei Dumnezeiești Liturghii pe Câmpia Libertății. Acest loc semnificativ evocă unirea poporului vostru, care s-a realizat în diversitatea lui confesională: acest lucru constituie un patrimoniu spiritual care îmbogățește și definește cultura și identitatea națională a românilor.”

După celebrarea de pe Câmpia Libertății a urmat întâlnirea Papei

ă fiți mărturisitori ai libertății și ai milostivirii, făcând să aibă întâietate fraternitatea și dialogul asupra diviziunilor, punând accent pe fraternitatea de sânge care își găsește originea în perioada de suferință în care creștinii, divizați de-a lungul istoriei, s-au descoperit a fi mai apropiați și mai solidari.

Frați și surori preaiubiți, să vă însoțească pe drumul vostru ocrotirea maternă a Fecioarei Maria, Sfânta Născătoare de Dumnezeu, și mijlocirea noilor Fericiți.

(Papa Francisc)

Francisc cu comunitatea romilor greco-catolici din cartierul Barbu Lăutaru. Preotul rom Ioan Hoca i-a mulțumit Papei că a venit la „periferia periferiilor” adăugând că „prezența Sanctității Voastre ne este de mare încurajare și de speranță. În mesajul său, Pontiful și-a cerut iertare, în numele Bisericii Catolice, pentru discriminarea la care au fost supuși romii, de-a lungul istoriei: „Cer iertare, în numele Bisericii, Domnului şi vouă pentru momentele când, în decursul istoriei, v-am discriminat, maltratat sau v-am privit într-o manieră greşită, cu privirea lui Cain şi nu cu cea a lui Abel, şi nu am ştiut să vă recunoaştem, să vă preţuim şi să vă apărăm în specificitatea voastră.”

De la Blaj, Papa Francisc a mers la Sibiu, de unde a decolat către Vatican.

Pagini Focus realizate de Cristina Șoican

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2019

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Catedrala din Iași: sfințiri de preoți Pe 24 iunie, în catedrala din Iaşi, 19 tineri au fost hirotoniţi preoţi, prin impunerea mâinilor PS Petru Gherghel.

Mulțumire pentru beatificare La București - procesiunea și Liturghia de mulțumire pentru darul beatificării celor șapte episcopi martiri.

D

D

uminică, 9 iunie, pornind din Piața Cantacuzino, procesiunea s-a îndreptat spre Catedrala greco-catolică Sf. Vasile cel Mare, unde, la ora 17, a fost celebrată o Liturghie de mulțumire pentru beatificare. În timpul procesiunii, credincioșii s-au rugat Sf. Rozariu. Au participat PS Mihai Frățilă, Episcop greco-catolic de București; ÎPS Ioan Robu și PS Cornel Damian, Episcopi romano-catolici de București, preoți și credincioși greco și romano-catolici. În procesiune au fost purtate, într-un relicvariu de cristal, moaștele Fericitului Vasile Aftenie.

intre cei 19 preoţi nousfinţiţi, şapte sunt pentru Dieceza de Iaşi; cinci pentru călugării franciscani capucini; patru pentru călugării franciscani conventuali; unul pentru Congregaţia Iosefinii lui Murialdo; unul pentru Ordinul Carmelit; unul pentru Congregaţia Slujitorii Săraci ai Divinei Providenţe.

Liturghia de hirotonire, celebrată în Catedrala Sf. Fecioară Maria, Regină, a fost prezidată de PS Petru Gherghel, Episcop de Iaşi, alături de

care au participat PS Aurel Percă, Episcop auxiliar de Iaşi, superiori şi profesori de la institutele unde au studiat candidaţii, preoţi din ţară şi străinătate, familiile candidaţilor, numeroşi credincioşi.

Alţi doi tineri care au studiat la Institutul Teologic din Iaşi au fost sfinţiţi preoţi, unul pe 23 iunie, în Catedrala Providenţa Divină din Chişinău (va sluji în Dieceza de Chişinău), iar altul pe 29 iunie, în Catedrala Sf. Iosif din Bucureşti (va sluji în Arhidieceza de Bucureşti).

Franța

Europa

Liturghie la Notre-Dame

Echilibru între profesie Recesiune demografică și viața privată

Pe 15 iunie, la Catedrala Notre-Dame de Paris, în capela Notre-Dame des Sept Douleurs, unde se află coroana cu spini, a fost celebrată prima Liturghie de la incendiul din aprilie.

Au asistat circa 30 de persoane, fiecare purtând cască de protecție.

La predică, Arhiepiscopul de Paris, Michel Aupetit, a spus că lăcașul „nu este doar un obiect aparținând patrimoniului cultural francez” și a subliniat că „este un loc de cult, acesta fiind singurul și cel mai potrivit țel al ei”.

Pe 13 iunie, Consiliul Uniunii Europene a adoptat o directivă privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și a îngrijitorilor, directivă care vizează creșterea participării femeilor pe piața muncii și instituirea concediilor din motive familiale și a unor formule de lucru flexibile.

Statele membre au la dispoziție trei ani pentru a adopta actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma directivei.

Italia

Din raportul Institutului naţional de statistică de la Roma publicat pe 20 iunie rezultă o situaţie îngrijorătoare: „recesiune demografică”. În anul 2018, au fost înregistrate peste 449.000 de nașteri, cu aproape 140.000 mai puțin decât în 2017.

Comparativ cu 2008, nașterile au scăzut cu aproape 130.000. Situația necesită, potrivit organizației catolice Forumul Asociațiilor Familiilor, „… un pact pronatalitate, care să impună tuturor să se meargă în aceeași direcție, aceea de a sprijini familia”.

IULIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

13

Biserică și societate BIOETICĂ

In memoriam – Jean Vanier (1928 -2019) Text: Monica Râpeanu

Î

n urmă cu două luni, pe 7 mai, a plecat dintre noi, la vârsta de 90 de ani, Jean Vanier, cunoscut la nivel mondial în primul rând datorită comunității L’Arche (Arca), pe care a înființat-o în Trosly-Breuil (Franța), în 1964, pentru oamenii cu dizabilități mintale. Numit și „uriașul cel blând”, „omul păcii” și „bunul samaritean”, el a fost mai presus de toate un creștin autentic și deci un nebun frumos pentru Cristos. „Să lași să cadă propriile ziduri interioare, în asta constă viața creștină” nu este o simplă definiție pe care el ne-a lăsat-o, ci a fost regula de viață pe care Vanier a îmbrățișat-o în totalitate, oferindu-ne astfel unul dintre cele mai luminoase exemple de viață trăită în spiritul și slujirea Evangheliei. A fost adeptul și promotorul gesturilor simple făcute din inimă: Totul 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2019

începe prin gesturi și evenimente aparent mărunte. Totul a început în Betleem, un loc mic.

Pentru Jean Vanier totul a început cu peste 55 de ani în urmă, în 1963, când a vizitat o instituție pentru oameni cu dizabilități mintale de lângă Paris. A fost de-a dreptul șocat de ceea ce a văzut acolo, de disperarea, singurătatea și suferința cruntă a acelor oameni, iar nevoia și dorința lor de a relaționa și de a avea pe cineva alături pe care să-l poată numi prieten l-au marcat profund. Atunci și-a dat seama că adevărata lui chemare era să se dedice oamenilor cu handicap mintal, să le ofere bucurie și să le redea demnitatea.

Datorită pregătirii pe care o avea ar fi putut face carieră militară.

Totodată, ar fi putut alege o carieră academică de succes după ce, în 1962, își luase doctoratul în filozofie

la Institut Catholique de Paris cu o teză despre fericire în scrierile lui Aristotel. Însă ceea ce Vanier a ales să facă, după ce i-a vizitat pe acei oameni instituționalizați, care sufereau cumplit, puțini ar fi făcut și ar face și astăzi. Mișcat de o dorință puternică de a face altceva, a renunțat la postul pe care îl avea în Canada ca tânăr profesor de filozofie, a abandonat viața academică și s-a mutat în Franța. A cumpărat o casă sărăcăcioasă și a invitat trei oameni cu handicap mintal să locuiască cu el. Așa a luat ființă, în 1964, comunitatea L’Arche. Într-o astfel de comunitate a locuit Jean Vanier până la sfârșitul vieții. El este și cofondatorul comunității Faith and Light (Credință și Lumină), înființată în 1971. Aceste comunități s-au răspândit în întreaga lume. Astăzi există peste 150 de comunități L’Arche în peste 35 de țări, iar Faith and Light are comunități în peste 80 de țări. Și astăzi, aceste comunități, considerate de unii „un model ineficient de compasiune”, sunt un exemplu extrem de grăitor despre ceea ce înseamnă apărarea și promovarea demnității umane și trăirea vieții conform valorilor Evangheliei și doctrinei sociale catolice. Aceste comunități, în care se practică o autentică iubire și grijă față de aproapele, sunt, de asemenea, un scut și un antidot împotriva prejudecăților, dar și a politicilor și practicilor de tip eugenetic răspândite, din păcate, și în secolul al XXI-lea. „Cel mai important lucru pentru oamenii săraci și în suferință nu este să faci lucruri pentru ei, ci să intri cu ei într-o relație, să fii cu ei și să-i ajuți să-și găsească încrederea în sine și să-și descopere propriile daruri”, spunea Jean Vanier despre acei oameni împinși la marginea societății.

Biserică și societate

Principiul fundamental – creștin – care stă la baza acestor comunități este de a nu-i trata pe acești oameni ca obiecte ale carității, ci mai degrabă ca prieteni și chiar profesori de la care toți avem de învățat. Vanier a descoperit că oamenii cu dizabilități trăiau Fericirile în mod pur și inconștient, astfel că au fost ei cei care i-au „predat” - cu o elocvență uimitoare Evanghelia acestui (fost) profesor de filozofie. „Ei nu sunt foarte interesați de cunoștințele mele sau de capacitatea mea de a face lucruri, ci mai degrabă au nevoie de inima și de ființa mea”, spunea el, adăugând că „ceea ce e minunat la persoanele cu dizabilități este că atunci când vine în vizită cineva «important», nu le pasă.

Le pasă de relație. Deci acești oameni au o putere vindecătoare a iubirii”.

Jean Vanier a scris 30 de cărți printre care se numără Made for Happiness, o reflecție asupra eticii lui Aristotel, Community and Growth, Becoming Human, Befriending the Stranger, Life’s Great Questions ș.a., toate într-un stil simplu și profund și inspirate de realitate, adevăr și de experiențele trăite. Această viață împreună a fost cea care m-a ajutat să devin mai uman, mărturisea Vanier în cartea sa Becoming Human. „Cei cu care am trăit m-au ajutat să-mi recunosc și să-mi accept slăbiciunile și vulnerabilitatea.

Nu mai trebuie să pretind că sunt puternic sau inteligent sau mai bun decât alții. Am și eu, ca toți ceilalți, fragilitățile și darurile mele.”

Mulți au găsit și găsesc alinare și refugiu în scrierile sale, însă, așa după cum sublinia însuși autorul, ele nu s-au născut din dorința de a-i influența neapărat pe oameni, ci mai degrabă din datoria de a căuta și proclama adevărul. Știa prea bine că oamenii tânjesc după adevăr, dreptate și pace, dar și că mulți se tem

și fug de adevăr: „Vrem toleranță, dar nu adevăr. Este important să fim toleranți, dar este, de asemenea, important să fim și căutători de adevăr, să nu trăim din iluzii și să fim capabili să vedem că minciuna reprezintă un pericol.”

De-a lungul vieții, Vanier a primit practic fiecare distincție și titlu de onoare la care orice lider în domeniul umanitar ar putea aspira, iar în 2015, la vârsta de 87 de ani, a primit marele premiu Templeton pentru „contribuție excepțională în afirmarea dimensiunii spirituale a vieții”. Pătrunzând adânc în mesajul lui Cristos, Vanier vorbea de fiecare dată cu atâta entuziasm și bucurie despre Evanghelie ca și cum abia ar fi aflat despre Vestea cea Bună.

Exemplul lui Vanier a fost și rămâne unul contracultural, atât de

diferit de accentul tipic pe care societatea contemporană îl pune pe putere și independență. Este un exemplu de viață care continuă să fie transmis mai departe de asistenții și persoanele cu dizabilități din comunitățile L’Arche care, împreună, ne învață despre nevoia umană universală de acceptare și apartenență. „Oricare ar fi darurile sau limitele lor, oamenii sunt legați unul de altul printr-o umanitate comună. Fiecare are o valoare unică și sacră și fiecare are aceeași demnitate și aceleași drepturi”, spunea Jean Vanier.

Dacă viața omului se măsoară și prin felul în care ajută la modelarea altor vieți, atunci moștenirea vie a lui Vanier este o dovadă că viața lui a fost o adevărată minune.

Requiescat in pace.

CUM SĂ FIM MAI UMANI Jean Vanier ne recomandă 10 reguli de viață pentru a deveni mai umani: 1. Acceptă-ți vârsta și fragilitatea; acceptă-ți trupul așa cum este.

2. Vorbește despre emoțiile și dificultățile tale.

3. Nu-ți fie teamă de insucces. Descoperă-ți frumusețea interioară.

4. Într-o relație, acordă timp celuilalt și întreabă-l cum îi merge.

5. Fii cu adevărat prezent. Comunică. Fă-ți timp să-l asculți pe cel de lângă tine. A fi uman înseamnă a ști să relaționezi.

6. Întreabă-ți semenul care îi sunt suferințele și dorințele. Fiecare are viața lui, povestea lui.

7. Acceptă-ți viața, experiența, viziunea, dar descoperă și care sunt fricile tale.

8. Lasă deoparte prejudecățile și întâlnește-i pe oameni. Fiecare persoană e unică și merită atenție.

9. Întreabă-te care este cea mai mare dorință a ta. Dă ascultare acelui strigăt după infinit pe care, ca oameni, îl purtăm cu toții în inimă.

10. Amintește-ți că suntem doar călători prin această lume. (traducere și adaptare: https://www.thetablet.co.uk/news/9747/ jean-vanier-s-10-rules-for-life-to-become-more-human-)

IULIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

15

Biserică și societate Îngerii Romei

Dintr-o ruină, o bazilică măreaţă încredinţată ocrotirii îngerilor Text: Anca Mărtinaş Giulimondi

N

u am putea istorisi azi despre bazilica Sfânta Maria a Îngerilor şi a Martirilor din apropierea Gării Termini, din Roma, dacă în îndepărtatul secol al XVI-lea, un preot sicilian – Antonio Lo Duca (Cefalù 1491 - Roma 1564) – nu ar fi avut inspiraţia şi tenacitatea de a propune construirea acestui lăcaş, în ciuda numeroaselor dificultăţi pe care le-a avut de întâmpinat.

După terminarea studiilor la Roma, preotul Lo Duca a fost numit profesor de canto la Palermo, desfăşurându-şi activitatea într-o mică şi veche biserică care nu mai era folosită, situată în spatele absidei catedralei din Palermo. În acel lăcaş, într-una din zilele anului 1516, avea să descopere câteva imagini care reprezentau îngeri. Erau fresce din perioada Evului Mediu târziu, aparţinând şcolii siciliene, ascunse până atunci de stratul gros de praf depus pe pereţi. Vestea a suscitat un atât de mare interes la Palermo, încât descoperirea a dus la crearea unei asociaţii numite Confreria celor Şapte Îngeri.

Entuziasmul descoperirii l-a făcut pe părintele Antonio Lo Duca să meargă la Roma pentru a vedea dacă exista sau nu vreo biserică dedicată Îngerilor. Însă, surprinzător, în Cetatea Eternă de la acea 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2019

vreme niciun lăcaş de cult nu purta numele minunatelor fiinţe cereşti, care ne apără sufletele şi trupurile şi care, rugându-se neîncetat pentru noi, ne îndeamnă întotdeauna să împlinim binele.

Mulţi ani mai târziu, mai exact în 1541, preotul avea să identifice şi spaţiul potrivit construirii unei astfel de biserici. Vizitând, la Roma, Termele lui Dioclețian, prelatul devotat îngerilor a avut ideea transformării ruinelor impunătoare într-o măreaţă biserică, cu paisprezece capele, cele amplasate pe latura nordoccidentală fiind dedicate îngerilor, iar cele de pe latura opusă fiind închinate martirilor.

Propusă Papei Paul al III-lea, ideea a fost respinsă, însă Antonio Lo Duca – fără a se descuraja – a continuat să expună propunerea şi pontifilor care i-au succedat lui Paul al III-lea. În cele din urmă, Papa Pius al IV-lea, cu numele de mirean Giovanni Angelo de’Medici, avea să-şi dea acordul, proiectul realizării acestui vis de credinţă revenindu-i protagonistului cu nume angelic al Renaşterii italiene – Michelangelo Buonarroti – care avea să transforme maiestuoasele ruine antice ale unor terme sorocite primenirii trupeşti într-un măreț lăcaş destinat purificării sufleteşti şi aducerii de laudă Părintelui îndurărilor.

Înger sculptat de Giovanni Battista Rossi

La intrarea în această bazilică încredinţată ocrotirii Preacuratei Fecioare Maria a Îngerilor şi a Martirilor, în care astăzi se celebrează ceremoniile de stat, pelerinul este întâmpinat de un înger de marmură, operă atribuită sculptorului Giovanni Battista Rossi (17491782), unul dintre elevii lui Bernini. Îngerul ţine în mâini un agheasmatar sub formă de scoică şi, cu privirea îndreptată spre intrarea în bazilică, pare să le spună pelerinilor: „Curaj! Intraţi şi primeniţi-vă sufletele în acest loc care a fost odinioară destinat curăţirii trupeşti. Intraţi şi clădiţi peste ruinele păcatului splendoarea unui lăcaş sfânt locuit de pace, iubire şi speranţă.”

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

Cultura întâlnirii

D

ragă tânăr cititor, bine ne-am regăsit și în această lună de vacanță. Sper că îți priește și că reușești să te odihnești după un an școlar sau universitar intens, cu multe provocări, dar din care, cu ajutorul bunului Dumnezeu, ai ieșit cu bine.

Sunt sigur că în inima ta încă se mai simt ecouri de la vizita istorică a Sanctității sale Papa Francisc la București. Sper ca întâlnirea cu el, de aproape sau de la distanță, să te fi încurajat mai mult și să-ți fi întărit credința că, deși facem parte dintr-o comunitate minoritară de catolici în țara noastră, rămânem în atenția și grija sa, dar mai ales a Păstorului cel Bun, Isus Cristos.

Foarte edificatoare au fost și discursurile sale pe care le-a ținut în locurile vizitate. Aș vrea să mă opresc puțin asupra mesajului pe care l-a adresat și tinerilor din Arhidieceză, în Catedrala Sf. Iosif, în timpul omiliei. În sărbătoarea vizitei Sfintei Fecioare Maria la verișoara sa Elisabeta, una din ideile pe care

Papa Francisc le-a scos în evidență a fost întâlnirea dintre două persoane din generații diferite: „tânăra merge în întâmpinarea celei în vârstă, căutând rădăcinile, iar cea în vârstă renaște și profețește despre cea tânără, dându-i viitor. Astfel, cei tineri și cei în vârstă își dau întâlnire, se îmbrățișează și fiecare trezește ce este mai bun în celălalt. Acesta este miracolul provocat de cultura întâlnirii, în care nimeni nu este respins ca rebut sau etichetat.” Cu alte cuvinte, parcă Maria ne transmite să nu lăsăm în trecut pe cei care ne precedă, deoarece aceștia ne pot pregăti pentru viitor. Bineînțeles, și ei au nevoie de noi pentru a continua să spere. Să nu evităm acest mod de a „merge împreună”; să îl valorificăm pe celălalt și astfel, din această întâlnire să se trezească o comuniune constructivă, animată de multă speranță.

Pr. Marian Blaj, Responsabil diecezan pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex Dragi părinți, ajutați-vă copiii să descopere iubirea lui Isus! Aceasta îi va face mai puternici și mai curajoși.

Papa Francisc

TINERII ÎNTREABĂ

Cu ce rămânem după vizita Papei Francisc? tinerii răspund: Şi„Rămân cu inocenţa şi

bucuria de copil şi cu simplitatea lui.” „Cu privirea lui care mi-a rămas în minte şi în suflet.” „Cu o speranţă mai puternică, o dorinţă mai mare pentru unitate şi acceptarea celor mai diferiţi de noi.” „Cu îndemnul de a merge, de a ne întâlni, de a lăsa trecutul şi a construi împreună un viitor.” „Cu mesajul că împreună putem schimba ceva, iar după vizita Papei am rămas cu acea pace în suflet. Pacea pe care mi-a transmis-o în toate cele trei zile cât a stat la noi.” „Am rămas cu lacrimile de bucurie şi emoţie din catedrală care nu s-au oprit până la Gloria, dar şi după aceea, pentru că el a adus mai multe binefaceri decât m-am aşteptat.” „Am de meditat explicarea rugăciunii Tatăl nostru din Catedrala Ortodoxă mult timp de-acum înainte.” Şi eu răspund, am rămas fără cuvinte când am auzit că a sărutat mâna doamnei de la Iaşi, cu unsprezece copii, care a venit să dea mărturie.

Rubrică îngrijită de Sr. Gabriela Lungu, FCJ

IULIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

17

SUFLET TÂNĂR REPORTAJE

Am fost voluntarul Papei Francisc la București!

Dăruire, iubire, emoție, oameni, Dumnezeu. Acestea sunt câteva din principalele cuvinte pe care le-am extras de-a lungul discuțiilor cu voluntarii. Peste 230 de voluntari, doar cei care au activat prin Centrul diecezan pentru Pastorația Tineretului.

D

a, am fost voluntarii Papei Francisc. Misiunea noastră principală era să ne asigurăm că pelerinii sunt bine și se bucură de acest minunat eveniment.

Despre mine, pot spune că atunci când Papa Francisc a ieșit din Catedrală și l-am văzut, tot acel sentiment exagerat de entuziasm a dispărut. Și știți de ce? Pentru că simțeam că e normal să-l văd acolo. M-a cuprins dintr-odată o liniște plăcută.

Am reușit să adun și alte mărturii pe care vă las să le citiți în rândurile de mai jos: Dacă ar exista un cuvânt care să încununeze munca, oboseala, orele târzii și, pe de altă parte, bucuria, speranța, emoția acestei vizite, acesta ar fi: „împlinit“. Ușor n-a fost deloc, pregătirile pentru acest eveniment au început cu cel puțin două luni înainte. Însă din punctul meu de vedere, cel mai greu și totodată exaltant a fost trăirea din ultima săptămână, când o mână de voluntari puneam la punct ultimele detalii. Și n-aș putea să ascund că n-am făcut birotică, ci lucruri cât se poate de practice (ex. călcat ornate, sacul pelerinului, cărat diverse etc.). Însă totul a trecut și mă gândesc cât de minunat a fost.

(Radu Bunea, Catedrala Sfântul Iosif) 18

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2019

Text: Theodora Bratu

Am făcut voluntariat în multe locuri. Îmi place să ajut, să fiu acolo pentru cel ce are nevoie. Nu credeam că pot experimenta ceva nou.

Dar să fiu voluntarul Papei Francisc a fost cu totul deosebit. Am simțit cu adevărat că sunt acolo pentru Dumnezeu. Au fost multe momente grele, dar am învățat ce înseamnă să iubești în orice moment. Să faci parte dintr-un grup de peste 200 de oameni care vor să ajute pentru un moment istoric a fost supranatural.

A fost Isus în mijlocul nostru.

(Diana Benchea, Parohia Sfânta Tereza, București) Nici nu mi-am imaginat vreodată că data de 31 mai va fi o zi atât de copleșitoare. Dar nimic nu se compară cu emoția de nedescris simțită când l-am văzut pe Sfântul Părinte în mijlocul nostru. Nu mi-am putut stăpâni lacrimile de fericire... În acel

moment am uitat de toată oboseala acumulată în ultima perioadă și de nopțile nedormite. Eu eram fericită! Fericită că eram Voluntarul Papei la București!

(Antonia Pîrțac, Parohia Sf. Petru și Paul, București) Experiența pe care am trăit-o ca voluntar al Papei Francisc în vizita sa la București a fost unică. Nu m-am mai simțit niciodată atât de împlinită și recunoscătoare, obosită fiind.

Să reușesc să muncesc din greu, fără așteptarea vreunei recompense, să fiu capabilă să mai zâmbesc la finalul unei zile pline de acțiune. La un moment dat, m-am întrebat: „Oare ce gândește acum Isus?” După câteva zile, a venit și răspunsul: „Sunt mândru de voi și vă mulțumesc!”

(Cătălina Călugărici, Parohia Adormirea Maicii Domnului, București)

SUFLET TÂNĂR

Să mergem împreună!

M

ult așteptata vizită a Sfântului Părinte în România a marcat un moment unic în viața Bisericii noastre și, în parte, a fiecărui pelerin ce a împărtășit această bucurie!

Pentru mine a fost o experiență deosebită, întrucât am avut plăcerea de a ajuta la buna reușită a evenimentului, în măsura puterilor mele, alături de echipa excepțională de voluntari! Am simțit cu adevărat revărsarea Duhului Sfânt, prin Sfântul Părinte în comuniune cu Biserica Romană și sper ca vizita Sanctității sale să aducă rod bogat în timp!

Având o importanță majoră, evenimentul a fost bine gândit și pregătit

cu mult timp înainte. Ultimele pregătiri, pentru a le asigura pelerinilor necesarul pentru programul de vineri, au fost intense, însă bucuria, spiritul de voluntariat și bunăvoința pe care o avea fiecare dintre noi au facilitat munca noastră, transformând-o într-un plăcut team building. Am avut deosebita șansă să cunosc voluntari entuziaști, unii cu care am descoperit că am numeroase interese comune și alții, ajunși la o anumită maturitate, de la care am avut cu adevărat ce învăța prin prisma experiențelor lor de viață și, mai ales, a celor din viața Bisericii.

(Brigita Mureșan)

a teatru, succesul unui spectacol poate fi măsurat prin numărul de aplauze. La un concert, suntem rugați să aplaudăm pe ritm și împreună cu solistul. La o zi de naștere, când se aduce tortul, aplaudăm cu toții în timp ce cântăm.

Există și locuri unde nu se aplaudă, pentru a nu banaliza evenimentul. Aceste locuri sunt descrise de o atmosferă mai sobră, atmosferă care parcă ține aplauzele afară. Un astfel de loc este și biserica.

Deja parcă pot să aud cum această idee deranjează. Știu deja toată litania de argumente în favoarea aplaudatului în biserică, am auzit-o cu toții.

Dar să considerăm un lucru simplu. Dacă, printr-o minune, am ajunge acum pe Golgota, în timpul răstignirii, am putea să aplaudăm

A Question of Faith (2017)

C

Aplauze, vă rog!

L

CINEMATECA

în acele clipe? Sau la Cina cea de taină, în momentul în care Isus instaura Sfânta Euharistie, am fi avut noi oare curajul să aplaudăm? Sau chiar în timp ce predica Fericirile, am fi aplaudat frenetic?

Eu cred că răspunsul este nu. În acele clipe, eram provocați mai degrabă să interiorizăm. Aplauzele în timpul lor ne-ar fi distras atenția de la substanța clipei, invitândune să fim mai degrabă pătrunși de un spirit lumesc, trecător.

Putem spune că aplaudatul se potrivește mai degrabă locurilor construite pe orizontală, în care suntem chemați să apreciem realizările altor oameni, și nu locurilor construite pe verticală, unde suntem chemați să ne ridicăm sufletul și mintea.

Emanuel Rafael Ropotă

ând tragediile lovesc, destinele a trei familii se întâlnesc, iar Dumnezeu îi poartă pe calea iubirii Sale.

Sinteza: David Newman, Kate Hernandez și John Danielson, trei părinți gata să facă orice pentru copiii lor, ajung să fie puși în fața celui mai mare test: pierderea acestora, lumea lor destrămându-se, iar credința fiindu-le pusă la încercare. Oare vor putea să meargă pe drumul pregătit?

Despre film: Filmul prezintă provocările vieții și ale credinței, ce ne fac uneori să uităm cât de iubiți și norocoși suntem pentru că îl avem pe Dumnezeu. Iertarea este ceea ce ne definește și ne unește, iar dragostea Sa e cea care ne dă putere să continuăm.

Recomandare: Filmul nu este recomandat copiilor sub 12 ani.

Alexandra Iacoban

IULIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

19

SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

Vacanță liniștită!

Activitatea CDPT Dragi tineri, dacă e vară, e vacanţă, e timp de relaxare şi de odihnă!

Dar nu uitaţi că sufletul nu are vacanţă!

V

izita Papei Francisc la București a fost un eveniment istoric, care nu ar fi fost același fără ajutorul voluntarilor. Și pe această cale dorim să le mulțumim tuturor voluntarilor care s-au implicat pentru buna desfășurare a evenimentului; lor, care s-au dăruit înfruntând și ploaia, care și-au suflecat mânecile și parcă au mutat munți din loc, făcând față după putințele fiecăruia provocărilor apărute. Felicitări, voluntari!

Suntem în mijlocul verii și probabil ați observat că în planul pastoral mai figurează o activitate: Întâlnirea Diecezană a Tineretului Catolic.

Munca depusă pentru vizita Papei ne-a lăsat puțin timp pentru organizarea IDTC. După multe discuții, am stabilit că ar fi cel mai potrivit să amânăm evenimentul pentru vara viitoare, reintrând astfel în ciclul normal de activități din fiecare vară: IDTC (2020), INTC (2021), ZMT (2022). Decizia a fost luată cu gândul la voi, pentru ca Întâlnirea să nu fie organizată în grabă și cu resurse limitate. Sperăm că ne veți înțelege și că ne vom vedea în număr cât mai mare anul următor, când, la finalul întâlnirii, să spunem cu toții că așteptarea a meritat.

Alexandru Cireșă

România - Harghita

Italia - Arezzo

Darul verde pentru Papa

festivalul YouTopicFest

Mai multe suprafeţe forestiere din zona Ciuc, plantate cu aproape 650 de mii de puieţi însumând 122 de hectare, reprezintă darul simbolic oferit Papei Francisc cu prilejul vizitei pe care a făcut-o la Şumuleu Ciuc, în data de 1 iunie. De asemenea, în fiecare parohie catolică a fost sădit câte un copac în amintirea acestor zile de sărbătoare.

Chiar dacă vizita Papei a trecut, putem continua fiecare această acțiune, prin care punem în practică învățătura Sfântului Părinte.

Festivalul a avut loc în orășelul Rondine, denumit Citadela Păcii, în perioada 7-9 iunie. De 20 de ani, tineri din țările aflate în război se întâlnesc în acest orășel, unde li se oferă formare spirituală, prin care reușesc să transforme durerea și furia cauzate de conflicte în energie pozitivă, pe care să o fructifice în țările lor. Prin acest festival, tineri din întreaga lume propun diverse proiecte care să ajute la construirea unui viitor fără conflicte.

(Bianca Bâlha)

20

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2019

Ne revedem în septembrie, la Pelerinajul marian către sanctuarul de la Ciofliceni!

Suflet tânăr

Colectiv de redacție Bianca Bâlha Diana Benchea Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Alexandru Cireșă Alexandra Iacoban Sr. Paula Iosif Sr. Gabriela Lungu, FCJ Emanuel Ropotă Foto: cdpt.ro

UNIVERSUL FAMILIEI

POVESTIRI BIBLICE

Jertfa lui Abraham

D

omnul a vizitat-o pe Sara, după cum spusese, şi a făcut Domnul pentru Sara după cum spusese. Sara a zămislit şi i-a născut lui Abraham un fiu la bătrâneţea lui, la timpul hotărât, aşa cum îi spusese Dumnezeu.

Abraham i-a pus fiului său pe care i l-a născut Sara numele Isaac.

Dumnezeu l-a pus la încercare pe Abraham şi i-a zis: „Ia-l pe fiul tău, pe singurul tău [fiu] pe care îl iubeşti, pe Isaac, şi du-te în ţinutul Moria şi adumi-l acolo ca ardere de tot pe un munte pe care ţi-l voi spune eu!” Abraham s-a sculat dis-dedimineaţă, și-a legat măgarul şi a luat cu el doi slujitori şi pe

Isaac, fiul său. A tăiat lemnele pentru arderea de tot, s-a ridicat şi a plecat spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu.

Au mers amândoi, împreună, şi au ajuns la locul pe care li-l spusese Dumnezeu. Abraham a zidit acolo altarul şi a aşezat lemnele; l-a legat pe Isaac, fiul său, şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. Abraham şi-a întins mâna şi a luat cuţitul ca să-l înjunghie pe fiul său.

Atunci îngerul Domnului l-a strigat din ceruri şi a zis: „Să nu-ţi ridici mâna asupra tânărului şi să nu-i faci niciun rău, căci acum ştiu că te temi de Dumnezeu şi nu l-ai cruţat pe unicul tău fiu pentru mine!” Abraham și-a ridicat ochii, a privit şi, iată, un berbec era

Verset de reținut: „Prin descendența ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, pentru că ai ascultat de glasul meu,” (Gen 22, 18) în spatele lui prins cu coarnele într-un tufiş! Abraham s-a dus, a luat berbecul şi l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său.

Abraham a numit locul acela: „Domnul va vedea”; de aceea se zice şi astăzi: „pe munte Domnul se arată”.

De colorat:

Prin credinţă, Abraham l-a adus ca jertfă pe Isaac, atunci când a fost pus la încercare.

(Evr 11, 17)

IULIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

21

UNIVERSUL FAMILIEI

În dialog cu susţinătorii teoriei gender I-a creat bărbat şi femeie. Pentru o cale de dialog cu privire la problema gender în educaţie. Acesta este titlul documentului care a fost elaborat de Congregaţia pentru Educaţia Catolică şi publicat pe 10 iunie.

Text: Pr. Fabian Măriuţ

E

ste primul document pe care Biserica îl dedică în întregime teoriei genului (gender) și reprezintă răspunsul la cererile episcopatului catolic de a avea precizări aspra modului de a înfrunta această temă ce a aprins dezbateri la nivel politic şi social.

Documentul operează o distincţie între abordarea ideologică a temei şi observaţiile de natură ştiinţifică asupra genului.

Ideologic, conform teoriei gender, între bărbat şi femeie nu există nicio diferenţă; diferenţa sexuală este abolită, iar sexul este o alegere ce ţine de opţiunea fiecărui individ. Aşadar, nu e un fapt înnăscut, ci unul subiectiv. Se observă cum o chestiune lingvistică, termenul gen, a devenit baza unor elaborări periculoase. Dacă în limbile latine,

deci şi în limba română, cuvântul gen este folosit în gramatică, pentru a analiza părţile de vorbire, iar termenul sex se referă la sexul biologic, dar şi la grupul social bărbat - femeie, în limba engleză, termenul sex se referă exclusiv la partea anatomică, iar termenul gender la rolul social al individului.

Biserica spune un „nu” categoric „ideologiei gender” şi tendinţei de a o impune ca „gândire unică”, care să determine educaţia copiilor. În acelaşi timp spune „da” – cel puţin în unele cazuri – „cercetărilor despre gender”. Analizând ştiinţific fenomenul gender se pot identifica unele elemente pozitive privitoare la lupta împotriva hărțuirii şi a discriminărilor în funcție de sex, respectiv pentru ocrotirea şi valorizarea demnităţii feminine. Hărțuirea

Conform vocaţiei sale materne, Biserica este chemată să slujească omul, să aducă claritate în confuzie şi să încurajeze fermitatea în faţa derapajelor.

22

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2019

este agresiunea (fizică sau psihică) întreprinsă cu scopul de a înjosi, a umili şi a intimida un individ perceput drept inferior. Tocmai acesta este domeniul în care aflăm un punct de întâlnire şi „o cale de dialog” între viziunea Bisericii, luminată de credinţă, şi acerba dorinţă de combatere a discriminărilor de care dau dovadă susţinătorii teoriei gender, discriminări care, de fapt, au la bază o folosire greşită a autorităţii. În educaţia copiilor se impune cultivarea „respectului faţă de fiecare persoană în condiţia sa specială şi diferită”, pentru ca nimeni, din cauza circumstanțelor personale (dizabilităţi, rasă, religie, tendinţe afective), să nu poată deveni „obiect de hărțuire, violenţe, insulte şi discriminări nedrepte”.

UNIVERSUL FAMILIEI

Sărbătoarea, munca și rugăciunea Frumusețea pământului și demnitatea muncii sunt făcute pentru a fi unite și merg împreună. Pământul devine frumos când este lucrat de om. Când munca se separă de legământul cu Dumnezeu, totul este contaminat: aerul, apa, iarba.

Text: Iulia Cojocariu

Î

n cadrul catehezelor din august 2015 dedicate familiei, Papa s-a oprit asupra a trei dimensiuni care marchează viața familiei: sărbătoarea, munca și rugăciunea. Sărbătoarea este o invenție a lui Dumnezeu. El însuși ne învață să consacrăm un moment pentru a contempla și a ne bucura de ceea ce a fost făcut bine în muncă, înțeleasă nu doar ca meserie sau profesie, ci și ca orice acțiune prin care colaborăm la opera creatoare a lui Dumnezeu. Sărbătoarea este o privire plină de iubire și de recunoștință asupra muncii bine făcute. Chiar și în cadrul muncii – fără a se sustrage datoriilor – se infiltrează unele momente de sărbătoare: o aniversare, o căsătorie, o nouă naștere, plecarea sau venirea

cuiva. Adevărata sărbătoare întrerupe munca și este sacră pentru că amintește omului că este făcut după chipul lui Dumnezeu, care nu este sclavul muncii, ci Stăpân. Timpul de odihnă ne este dat pentru a ne putea bucura de ceea ce nu se produce și nu se consumă, de ceea ce nu se cumpără și nici nu se vinde. Viața are ritmurile sale umane.

Timpul sărbătorii este sacru pentru că Dumnezeu îl locuiește.

Munca este un element complementar sărbătorii. Munca și sărbătoarea fac parte din planul creator al lui Dumnezeu. Munca este necesară pentru viața familiei, pentru creșterea copiilor, pentru asigurarea unei vieți demne. Munca, sub formele sale nenumărate, începând cu cea de acasă, are grijă și de binele comun.

Euharistia aduce harul lui Isus Cristos: prezența sa, modalitatea sa de a ne aduna într-o comunitate.

Familia educă la muncă prin exemplul părinților: tatăl și mama care muncesc pentru binele familiei și al societății. În concepția creștină, munca și viața spiritului nu sunt opuse între ele. Munca și rugăciunea pot și trebuie să meargă împreună în armonie. Lipsa unui loc de muncă dăunează spiritului, la fel cum lipsa rugăciunii dăunează activității practice. Munca este caracteristică persoanei umane, arătând demnitatea ei de a fi creată după chipul lui Dumnezeu. De aceea munca este sacră și oferă demnitate familiei.

Pentru a vorbi despre rugăciune, Papa Francisc a făcut trimitere la faptul că este necesar să cultivăm în inima noastră iubirea față de Dumnezeu și a pus aceste întrebări: Îl iubim măcar puțin pe Dumnezeu? Gândul la Dumnezeu ne emoționează, ne uimește, ne umple de tandrețe? Și a amintit porunca: „Să-l iubești pe Iahve, Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot sufletul tău și din toată puterea ta” (Dt 6,5; cf. 22,37).

Dacă iubirea pentru Dumnezeu nu aprinde focul, duhul rugăciunii nu încălzește timpul. O inimă locuită de iubirea pentru Dumnezeu transformă în rugăciune un gând fără cuvinte sau o invocație în fața unei imagini sacre. Duhul rugăciunii îi restituie lui Dumnezeu timpul, iese din obsesia unei vieți din care lipsește mereu timpul, regăsește pacea lucrurilor necesare și descoperă bucuria darurilor neașteptate.

IULIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

23

SPIRITUALITATE SFÂNTA SCRIPTURĂ - PSALMII

Drumul de la nelinişte la pace sufletească

Zi şi noapte apăsa peste mine mâna ta, / vlaga mi se usca în dogoarea verii. / Eu ţi-am făcut cunoscut păcatul meu, nu ţi-am ascuns fărădelegea mea. / Am zis: „Voi mărturisi Domnului fărădelegile mele.” / Şi tu ai iertat vinovăţia păcatului meu. / De aceea te roagă orice credincios în timpul strâmtorării.

(Psalmul 32, 4-6)

Text: Pr. Tarciziu Șerban

V

i se întâmplă uneori să vă simţiţi tulburaţi sau cuprinşi de stări de nelinişte ori de deprimare accentuată? Cauzele pot fi multiple, dar există una la care ne gândim poate mai puţin: conştiinţa încărcată de vinovăţia păcatului.

Ieşirea din aceste stări presupune o terapie specifică, în funcţie de cauza care le generează. Totuşi, ar fi foarte bine dacă, înainte de a începe orice terapie, am face o serioasă cercetare a cugetului, mai apoi o spovadă completă şi, dacă vinovăţia noastră se situează în relaţiile cu apropiaţii noştri, să ne cerem iertare şi să ne împăcăm cu ei. Iar dacă din această cercetare ar rezulta şi nevoia schimbării vreunui aspect în modul nostru de a gândi lucrurile sau de a 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2019

ne comporta (schimbare care în termeni religioşi se numeşte convertire), ar fi bine să o realizăm.

Se vede că autorului Psalmului 32/31 a trăit o astfel de experienţă, de vreme ce, după îndelungi frământări, a ajuns să înţeleagă că numai mărturisindu-şi vinovăţia păcatelor va ajunge să guste pacea sufletească şi bucuria împăcării. El spune: Fericit este omul căruia i s-a iertat fărădelegea... şi în sufletul căruia nu este prefăcătorie. Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele şi gemeam ziua întreagă. Zi şi noapte apăsa peste mine mâna ta, vlaga mi se usca în dogoarea verii. Eu ţi-am mărturisit păcatul meu, iar tu ai iertat vinovăţia păcatului meu. Imediat ce a simţit în suflet iertarea, psalmistul înţelege că astfel de mărturisiri reprezintă o

necesitate absolută pentru toţi cei ce traversează în viaţă situaţii dificile: De aceea te roagă orice credincios în timpul strâmtorării. Chiar de s-ar dezlănţui potop de ape, la el nu vor ajunge. Tu mă scoţi din strâmtorare, mă înconjori cu cântări de bucurie pentru eliberare. În schimb, celor ce desconsideră un astfel de mijloc şi mai ales celor care nu vor să schimbe nimic în viaţa lor, psalmistul le spune: Nu fiţi asemenea calului şi catârului, lipsiţi de pricepere, ale căror fălci le strângi cu zăbală şi frâu, altfel nu vin după tine. De multe dureri are parte cel rău, dar pe cel care nădăjduieşte în Domnul, îndurarea îl va înconjura.

Psalmul se încheie cu o celebrare de bucurie: Bucuraţi-vă, drepţilor, în Domnul şi veseliţi-vă! Strigaţi de bucurie, toţi cei curaţi cu inima.

SPIRITUALITATE Minuni şi sfinţi

Vindecarea unei surori

BIOGRAFIE

prin mijlocirea Fericitei maici fondatoare

D Sfânta Nazaria Ignacia March y Mesa Canonizare: 14.10.2018 Beatificare: 27.09.1992 Venerabilă: 01.09.1988 Procesul: 06.09.1966 Moartea: 06.07.1943 Nașterea: 10.01.1889

upă beatificarea de care s-a bucurat Sora Nazaria, ca urmare a miracolului obținut în anul 1980 pentru o femeie care înainte să fie introdusă în sala de operații s-a vindecat instantaneu, a fost nevoie de încă un miracol pentru canonizare. Acesta a fost obținut pentru o soră din congregația Fericitei Nazaria, pe meleagurile unde a început noua operă apostolică.

Sora María Victoria Azuara, dintr-o comunitate din Bolivia, a fost victima unei hemoragii cerebrale în ziua de 13 octombrie 2010. Ca urmare a acestui fapt, sora nu mai putea vorbi și nici nu mai putea înghiți mâncarea.

Bineînțeles că a fost internată, dar nu se vedeau semne ale unei vindecări fără urmări grave.

Surorile din comunitate și nu numai s-au unit în rugăciune, cerând mijlocirea fondatoarei pentru vindecarea surorii bolnave. Rugăciunea este cea care unește în jurul dorinței de a împlini voința lui Dumnezeu. Acest lucru l-a căutat mereu maica fondatoare și asta cereau și fiicele ei spirituale pentru bolnava care nu putea fi vindecată de medici.

După 12 zile, Sora María Victoria a recăpătat uzul tuturor funcțiilor vitale. Urmările hemoragiei cerebrale nu se mai vedeau în niciun fel și viața sorei mergea înainte cu bucuria redobândirii totale a sănătății. Studiul cazului a avut loc mai întâi în dieceza de Cochabamba din Bolivia și apoi la Roma, recunoscându-se faptul că vindecarea nu putea fi explicată științific*.

*Miracole și aproape miracole În cazul Fericitei Nazaria Ignacia s-a verificat și faptul că un posibil miracol, validat în procesul diecezan în 2003, nu a fost acceptat în anul 2008 de către Congregația pentru Cauzele Sfinților. În astfel de situații este informată Postulatura și tot procesul o ia de la capăt. Însă un miracol care nu se poate folosi la o canonizare rămâne important ca semn privat, chiar dacă se pot găsi și explicații științifice acelui fapt.

Martoră a necesităților Bisericii și protagonistă a timpului său

J

osé March Reus și Nazaria Mesa Ramos au avut 18 copii, din care 10 au supraviețuit, printre ei și Nazaria.

Primele devoțiuni și învățături creștine le-a învățat de la bunica maternă, apoi de la surorile augustiniene a căror școală a frecventat-o.

A suferit mult din cauza necredinței părinților, dar se simțea iubită de Dumnezeu căruia i-a făcut votul fecioriei, îndată ce a fost conștientă ce înseamnă asta.

Familia a emigrat din Spania în America Latină și Nazaria a urmat timp de 18 ani hotărârile acesteia. În 12 septembrie 1909 face primele voturi într-o congregație care se dedica celor bătrâni și părăsiți. Între anii 1920 și 1927 întemeiază în Bolivia o nouă congregație cu caracter misionar și acțiune socială. Moare în Buenos Aires, în contextul celui de-al treilea capitul general al noii congregații.

IULIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

25

SPIRITUALITATE GÂNDURI DE AZI ȘI DE IERI

3 trei

De ce mi-e frică?

De nimeni și de nimic. Sau doar de Dumnezeu.

Text: Claudia Stan

S

unt curajos, neînfricat. Îmi asum riscuri acolo unde alții nu îndrăznesc. Fricile sunt pentru oamenii mici, care nu știu să-și trăiască viața. Eu sunt tare, puternic, nimic nu mă dărâmă. Iar ce nu mă dărâmă mă face și mai puternic. Viața mea e numai bună de poză la citatele motivaționale despre cum să ieși învingător, cum să nu te lași doborât, cum să... cum să...

Ce-ar fi dacă, azi, măcar pentru 3 minute, aș lăsa teribilismul deoparte și aș păși eu, singur-singurel, de mână doar cu Dumnezeu, în locul acela întunecat și mâlos în care sălășluiesc monștrii mei cu care nu dau ochii niciodată: frici, anxietăți, temeri? Cum ar fi să dau play secvențelor horror din viața mea care mă fac să urlu pe dinăuntru, proiectând filmul pe pânza albă, curată, imaculată a Iubirii lui Cristos pentru mine?

• Cât e curaj și cât bravură în vitejiile mele exterioare?

• Ce face diferența între frica de frică de Dumnezeu și frica din iubire de Dumnezeu?

• Am destul curaj cât să mă fac vulnerabil, asemenea lui Cristos pe cruce? „Atunci când sunt slab, atunci sunt puternic” (2Cor 12,10).

3 trei: poartă-n casă.

Un exercițiu care poate deschide poarta cea strâmtă către casa împărăției din sufletul nostru, ca să intre în ea dumnezeirea Treimii.

Frica de sine și teama de Dumnezeu

P

entru a merge drept în înțelepciune alături de teama de Dumnezeu, care îi este începutul, trebuie să avem frica de sine care îi este condiția. Frica de sine și teama de Dumnezeu merg bine împreună, cu condiția ca și una și cealaltă să fie inspirate de Duhul Iubirii. În progresul sufletului, frica de sine trebuie să meargă împreună cu teama de Dumnezeu. Dacă teama de Dumnezeu este începutul înțelepciunii, teama sufletului este 26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2019

începutul virtuții – să nu-i lipsească sufletului tău, „unicului” așa cum îl numește Sfânta Scriptură.

Teama de Dumnezeu ne apropie de Voința Sa. Frica de Dumnezeu, spaima ne îndepărtează. Frica de Dumnezeu conduce la a-l evita.

Teama de Dumnezeu conduce la a-l cunoaște mai bine și la a ne apropia de El. Dacă teama de Dumnezeu este începutul înțelepciunii, frica de Dumnezeu este începutul condamnării (și începutul prostiei).

Teama de Dumnezeu și teama de a-l părăsi pe Dumnezeu. Teama de păcat = teama de Dumnezeu. Teama de Dumnezeu = teama de ceea ce nu este, de ceea ce nu ar putea fi Dumnezeu.

Fericitul Vladimir Ghika

SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA

L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc)

Astăzi:

PS Ioan Bălan Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)

V

ladimir Ghika i-a cunoscut pe cei șapte episcopi martiri greco-catolici care au fost beatificați de către Papa Francisc. Cel pe care l-a cunoscut primul este Ioan Bălan.

Vladimir Ghika merge să-l caute la Blaj ca să-l aducă la București pentru a păstori mica comunitate greco-catolică din oraș. Vladimir Ghika e neliniștit de faptul că greco-catolicii din capitală preferă să se ducă în bisericile ortodoxe, unde se simt mai bine, decât în bisericile catolice, unde ritul latin și limba predicilor (în general germana) îi jenează. De unde nevoia unui bun păstor. Și îl vrea pe Ioan Bălan și nu pe altcineva, așa cum îi va reaminti mai târziu acesta din urmă: „venirea mea aici e datorită chemării ce mi-ai făcut înainte cu şase ani de zile. Dacă nu veniai DTa să mă ceri, eu nu eram azi aici, căci Blăjenii nu mă lăsau la nici un caz.

Am venit în ţară, crezând că prin glasul Prinţului Ghika mă cheamă Dumnezeu.1” În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Ioan Bălan își va aminti de marile lor visuri de atunci: „Foarte mult aş dori să stăm de vorbă, cum făceam în strada Luminii şi să ne bucurăm împreună de grăunţul de muştar de acum 34 de ani, care aşa de frumos s-a dezvoltat.2” Este vorba de biserica Sfântul Vasile cel Mare de pe strada Polonă, prima biserică greco-catolică din

București, consacrată în 1909, și de care Ioan Bălan va fi responsabil timp de aproape 12 ani.

Dar războiul îi separă curând, căci Vladimir Ghika îl urmează pe fratele său, Dimitrie, la Roma, în 1914. Ioan Bălan îi va reproșa cu amărăciune această plecare grabnică în două scrisori care ne-au parvenit, înainte de a petrece o bună parte din război… în închisoare în Moldova, asemenea majorității preoților catolici și în calitate de supus maghiar, și aceasta în ciuda naționalismului său românesc pe care nu-l ascunde.

Când, în octombrie 1923, află despre hirotonirea prietenului său la Paris, Ioan Bălan își exprimă bucuria sa și a celorlalți membri ai comunității: „Să vezi, ce bucurie e în Blaj! Întâmplându-mă la Bucureşti, ca deputat al Blajului – desigur, din partidul naţional – am vorbit cu credincioşi de ai noştri, cari Te cunosc, să vezi ce bucurie şi la aceştia!3” Și se folosește de acest prilej pentru a-l determina să se întoarcă în țară. Dar Vladimir Ghika are alte proiecte, în Franța. În ciorna răspunsului său, acesta din urmă adaugă totuși: „În Rom[ânia] voiu stea un oare-care timp la Bucureşti îndelet[ni]cindu-mă cu operele de caritate acolo întemeiate de mine şi cu Biserica uniţilor de pe acolo – (...) un oare-care timp în Ardeal unde mă voiu consfătui cu Sf.Ta, şi cu episc[opii] noştri despre

Vladimir Ghika și Ioan Bălan la punerea temeliei bisericii Sfântul Vasile din strada Polonă, 3 iunie 1909

propăşirea la noi a împăraţiei Iui Dzeu mai ales în 2 lucruri, cari’mi par, înaintea lui Dzeu, că vor fi menirea mea specială în ritul românunit: desvoltarea vieţei euharistice, şi reînoirea monahismului românesc4.”

De abia în 1939 Vladimir Ghika se întoarce definitiv în România, dar războiul, apoi regimul comunist, nu vor mai permite să se reîntâlnească prea des. Vor urma totuși același drum, cel pe care Ioan Bălan îl trasase încă de la început: „doream aşa de mult să fac ceva, cerând de la Dumnezeu cununa muceniciei, nu pentru fericirea mea, ci pentru a semăna bine darul lui Dumnezeu, gândindu-mă cu atâta drag la marele meu sprijin şi viitorul frate Principele Vladimir Ghika.5”

1 2 3 4 5

Scrisoare din 5.11.1914.

Scr. 21.12.1943.

Scr. 18.10.1923.

Ciornă, cca noiembrie 1923.

Scr. 5.11.1914.

IULIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

27

Manresa un loc unde sufletul poate găsi pacea

28

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2019

CENTRU DE SPIRITUALITATE

O

rașul spaniol Manresa este locul unde întemeietorul Societății lui Isus – Sfântul Ignaţiu de Loyola – „a beneficiat de o mare lumină interioară”, locul unde Dumnezeu l-a transformat pentru a-l face capabil pentru misiunea sa. Aici, Ignațiu a redactat exercițiile spirituale care stau la baza spiritualității ignațiene. Un drum de purificare, iluminare și uniune cu Dumnezeu. O experiență ce a inclus, pe lângă o perioadă grea, plină de scrupule şi tentaţii cu suferinţe interioare, și o mare liniște și bucurii spirituale, pentru ca, în cele din urmă, să fie inundat de lumini dumnezeieşti deosebite.

Pentru persoanele care au avut binecuvântata ocazie să ajungă în acest loc, Manresa din România, mai precis Centrul de Spiritualitate Manresa de la Cluj, este o oază de pace. Așa cum se prezintă pe site-ul Ordinului, Centrul de Spiritualitate este animat de o comunitate alcătuită din membri de naţionalităţi, limbi şi rituri diferite, potrivit tradiţiei Societăţii lui Isus din România, care încercă să dea mărturie despre unitate prin diversitate, despre comuniunea de viaţă dincolo de

neînţelegeri, despre unicitatea lui Cristos dincolo de ideologiile de tot felul. Centrul este situat într-un cadru natural care predispune la reculegere, dar şi la întâlniri, la tăcere, dar şi la împărtăşiri, la singurătate, dar şi la deschiderea faţă de lume. Câteva gânduri despre Manresa și activitățile Centrului ne-a împărtășit Părintele Miklós Claudiu, căruia îi mulțumim pentru disponibilitate.

Pentru multe persoane, Manresa înseamnă liniște, regăsire, un loc în care sufletul poate primi ceea ce cotidianul urban nu oferă, ci, din contra, răpește. Vorbiține, vă rog, despre Centrul de Spiritualitate Manresa, din Cluj!

Toată lumea are un loc în care se simte acasă, un loc în care a avut o experiență spirituală, de familie, de schimbare, de convertire și deseori se întoarce la acel loc pentru a retrăi sau pentru a-și regăsi sufletul.

Centrul Spiritual Manresa este o casă de suflet pentru mulți studenți și pentru mulți oameni care își caută pacea sufletului. Centrul Spiritual Manresa s-a deschis în anul 2002, cu scopul de a oferi

oamenilor un loc de reînnoire spirituală și de rugăciune. Momentan, suntem cinci iezuiți în comunitate – trei preoți și doi frați –, care ne centrăm activitatea pe ajutor spiritual și însoțire spirituală, și trei surori de la Congregatio Jesu. Suntem martori ai multor reconcilieri, ai multor schimbări, dar și ai multor dorințe de-a „clădi poduri” între religii, societate și Biserică.

Din ecourile pe care le primiți de la persoanele care vă trec pragul, cât este de necesară o casă de spiritualitate, ca loc de rugăciune, de reînnoire spirituală, de primenire pentru suflet, dar şi pentru trup?

Îmi place mult să văd persoanele cum vin și cum pleacă. Multe persoane vin cu multe poveri, cu multe dorințe de-a avea randament în viață, de-a fi pe plac societății, de a avea răspunsuri de la Dumnezeu în privința alegerilor, prea multe informații și mai puține momente de rugăciune, de liniște și de pace.

Fiecare zi, de la momentul în care ne trezim până la momentul în care ne culcăm, viața noastră este plină de decizii care afectează stilul IULIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

29

CENTRU DE SPIRITUALITATE

nostru de viață. Viața spirituală este strâns legată de viața noastră de zi cu zi, de aceea cred că avem nevoie să găsim acele oaze de liniște în viața noastră pentru a lua decizii bune. Pr. Jálics Ferenc SJ spunea că avem nevoie de cinci lucruri pentru o viață interioară echilibrată: momente de rugăciune, de odihnă, mișcare, natură și timp de calitate cu cei dragi.

Deseori, acestea sunt primele la care renunțăm, pentru că par o pierdere de timp și nu dăm randament, dar de fapt, în realitate, acestea sunt cele care ne ajută să fim persoane mai autentice și mai fericite.

Activitățile care se desfășoară la Manresa sunt destinate tuturor categoriilor de vârstă şi stărilor de viaţă?

Viața spirituală nu are vârstă, este adresată tuturor; la fel și activitățile din cadrul Centrului Manresa sunt adresate tuturor persoanelor, având această frumusețe de-a învăța reciproc cum vorbește Dumnezeu în timpurile noastre prin toate vârstele. Fiecare poate aduce ceva diferit și totuși foarte asemănător cu participarea activă în cadrul Bisericii.

Din calendarul Centrului se poate observa că tinerii sunt o prezență importantă în activitățile pe care le organizați. Cum explicați faptul că atât de mulți tineri – care în mod obișnuit sunt angrenaţi în agitația și în tumultul societății moderne – aleg să participe la zile de reculegere pentru a „recunoaște care este acel mesaj al lui Isus pe care Dumnezeu dorește să-l spună lumii” prin viața lor (Gaudete et exsultate)?

Tinerii sunt o prezență care mereu aduce viață și creativitate, iar în 30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2019

munca noastră apostolică, tinerii reprezintă o prioritate specială. Fără ei nu am avea viitor și cred că este o bucurie foarte mare să vezi mulți tineri liberi care își exprimă credința fără să se gândească: oare ce cred ceilalți despre mine? Suntem într-o societate multitasking și fast-food, fast internet, fast relationship, care promovează o fugă continuă de interior, dar foarte mulți tineri, participând la activitățile spirituale, descoperă ceea ce le lipsește.

Tinerii simt nevoia să fie ascultați, să stea din când în când în liniște pentru a descoperi unde sunt și încotro se îndreaptă. Aceste momente de liniște sunt o binecuvântare pentru multe persoane care descoperă astfel lumea lor interioară.

Ceea ce este frumos la Centrul de Spiritualitate Manresa este că ai mereu un preot care te ascultă, care are

o experiență în îndrumare spirituală și ajută la căutarea lui Dumnezeu în propria viață.

Tinerii reprezintă o categorie spre care Biserica se apleacă cu deosebită grijă, dacă este să ne referim doar la Sinodul episcopilor din toamna anului trecut, Tinerii, credința și discernământul vocațional. Pe 2 aprilie a fost prezentată exortația postsinodală Christus vivit, ultimele două capitole ale documentului intitulându-se Vocația și Discernământul.

Ceea ce le oferă Manresa tinerilor îi poate ajuta să facă lumină referitor la aceste două aspecte atât de importante ale vieții lor: vocația și discernământul?

Invitația constantă a Papei Francisc și modul său de-a trăi arată cum

CENTRU DE SPIRITUALITATE

30 de ani. Aceste Exerciții reprezintă ajutorul pe care noi îl oferim tinerilor. Îndrăzniți! Veniți pregătiți să puneți întrebările care vă frământă la această vârstă și să faceți cunoscute și celorlalți căutările voastre! Îndrăzniți să vă aventurați în această experiență!

Un gând, un îndemn pentru toţi cei care vor citi aceste rânduri, din Centrul de Spiritualitate de la Manresa!

crede el într-un Cristos viu și acest lucru îl dorește și pentru Biserică: să fie vie, să participe cu creativitate și personal la conștientizarea prezenței lui Dumnezeu. Mă bucur că sunt subliniate trei elemente speciale: vocația, ascultarea și însoțirea spirituală – ca elemente cheie pentru a rămâne „treji” și a asculta semnele timpurilor care ne învață să rămânem în iubirea Sa. Parabola tânărului care caută să facă mai mult voința lui Dumnezeu arată cum Isus iubește și vede ceva mai mult, care poate aduce viața dăruită lui Dumnezeu. Uneori, dacă ne-am lăsa mai mult pe mâna lui Dumnezeu am descoperi mai mult ceea ce Dumnezeu poate face cu noi. Teama de-a pierde controlul este una dintre provocările cele mai mari, dar de fapt este un element de creștere în viața spirituală să credem

mai mult în harul lui Dumnezeu decât în propriile noastre puteri.

Cred că dacă Isus ar răspunde unui tânăr în ziua de azi, i-ar spune să se oprească, să nu-i fie frică de liniște, să își găsească un mod de rugăciune constantă și să poată vorbi regulat cu un îndrumător spiritual. Iar dacă cineva ar spune că acestea le-a făcut din tinerețe, atunci Isus i-ar spune să renunțe la teama de-a nu avea succes, recunoaștere, la teama de a nu da randament, la teama de singurătate și să se simtă însoțit de El. Legat de aspectul menționat în întrebare, dar și pentru că suntem deja în perioada vacanței, aș vrea să lansez o provocare tuturor tinerilor care vor citi aceste rânduri, dar nu numai: în perioada 5-15 august, la Centrul de Spiritualitate Manresa vor avea loc Exerciții spirituale vocaționale pentru tinerii între 16 și

Uneori putem fugi de ceea ce ne poate face mai fericiți și poate o viață întreagă fugim fără să fi ajuns să ne oprim și să gustăm cu adevărat ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit în viața noastră de zi cu zi. Dumnezeu vrea să dialogheze mai mult cu noi, nu doar noi cu noi înșine, ci și să ne întrebăm mai des despre Dumnezeu: Oare El cum este? Cum se simte?

Această familiaritate ne va ajuta să fim într-adevăr cu Dumnezeu, uneori chiar dacă nu spunem nimic, dar să ne simțim bine în prezența Lui. Vă doresc să fiţi generoşi, să petreceţi mai mult timp cu Dumnezeu şi să vă lăsaţi iubiţi de El! Cu drag și rugăciune, Miklós Claudiu SJ A consemnat Cristina Șoican IULIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

31

VOCAȚII eveniment

Î

i cer Domnului Isus să păstreze strălucirea bucuroasă în ochii noilor hirotoniți, care pornesc pentru a se consuma în mijlocul poporului credincios al lui Dumnezeu… Este bucuria de a putea împărtăși – uimiți – pentru prima dată ca unși comoara Evangheliei…

Păstrează, Doamne, în preoții tăi tineri bucuria de a-și consuma viața pentru tine.

(Papa Francisc)

Sfințire de preoți

Preoția înseamnă slujire

Î

n Catedrala Sf. Iosif, în solemnitatea Sf. Petru și Paul, diaconii Octavian Enache și Virgil Susanu au fost sfințiți preoți prin impunerea mâinilor ÎPS Ioan Robu. Iată câteva gânduri ale preoților nou-sfințiți.

Pr. Octavian Enache:

Preoţia, în primul rând, este un dar, o chemare, o misiune și o consacrare radicală şi totală în vederea răspândirii Împărăției lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor. Preotul nu este preot pentru sine însuși, ci este un om dedicat relațiilor, cu Dumnezeu și cu aproapele. În aceste cuvinte puține descriu conștiința mea personală despre ce înseamnă a fi preot.

32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2019

Bucuria pe care o trăiesc înainte de hirotonire se naște din conștiința vie de a fi chemat de Dumnezeu, în ciuda imperfecțiunilor mele, din conștiința vie a multor momente în care Dumnezeu și-a făcut simțită prezența în viața mea, fie direct, în rugăciune, fie indirect, prin persoanele pe care mi le-a scos în cale sau prin evenimente. Nu este o bucurie efervescentă, ci o pace adâncă, gata să facă față provocărilor apostolatului, născută în urma întâlnirii cu Cristos înviat.

Pregătirea pentru hirotonire a presupus un drum lung, uneori anevoios, alteori plin de speranță și bucurie. Un drum de cunoaștere a lui Dumnezeu, de convertire, de ridicare, de curaj și de urmare mai îndeaproape a lui Isus Cristos, Marele Preot.

Merg înainte încredințat fiind de rugăciunile credincioșilor, abandonându-mă milostivirii lui Dumnezeu.

Pr. Virgil Susanu:

De când am simțit chemarea de a fi un slujitor al lui Cristos, m-am străduit să rămân fidel acestei chemări, ascultând de glasul lui Isus pe care l-am simțit că îmi vorbește în momentele de intimitate cu El, în rugăciunea personală, dar şi comunitară, în momentele de adorație, când participam la Liturghie şi îl primeam pe Isus în Euharistie. Acestea m-au ajutat să depășesc momentele dificile cu care m-am confruntat pe parcursul formării mele.

Pentru mine, vocația la preoție înseamnă să-i slujesc, asemenea lui Cristos, cu o inimă deschisă pe toți cei pe care îi întâlnesc în drumul vieții mele. Bucuria preoției este în momentul în care reușesc să-l slujesc pe Dumnezeu prin persoanele sărace, bolnave, abandonate, prin oamenii care au nevoie de ajutorul meu. Și această slujire trebuie să fie făcută fără aroganță, fără superioritate, fără să mă consider mai bun decât ei, dar cu blândețe, cu bucurie, în mod delicat și cu zâmbetul pe buze.

CULTURĂ FILE DE ISTORIE

Un proiect necesar (V) SERIA MONOGRAFII

O

monografie de mult așteptată a fost cea dedicată multisecularei biserici Bărăţia din Bucureşti (Sancta Maria Gratiarum). Ideea lucrării i-a aparţinut parohului Eugen Bortoş şi a fost îmbrăţişată cu entuziasm şi de Păstorul Arhidiecezei, Excelenţa Sa dr. Ioan Robu. Lucrarea a fost publicată în anul 2015, momentul ales fiind plin de semnificații istorice și spirituale, deoarece biserica Bărăţia sărbătorea patru veacuri de existență.

La acest proiect cultural s-au asociat și membrii Departamentului de Cercetare Istorică al Arhidiecezei Romano-Catolice de București – subsemnatul, Tereza Sinigalia, Cătălin Grigore și Pr. Petru Ciobanu (Chișinău), care au evidențiat „realitatea continuității neîntrerupte a comunității parohiale și a bisericii Bărăția, timp de patru veacuri, într-un loc plin de sfințenie situat în centrul orașului București (…) și transmis nouă drept moștenire sacră, din generație în generație”, după cum menționează Excelența Sa în Cuvântul înainte. Lucrarea conține și textul conferinței ținute în anul 1904 de istoricul Carol Auner, canonic și paroh al Catedralei Sf. Iosif, intitulată Istoria Bărăției din București.

Biserica Bărăția a fost leagănul comunităților parohiale catolice din București, locul unde s-au petrecut cele mai importante evenimente din viața Bisericii noastre locale, până în 1884, când centrul spiritual al catolicilor din București și

Text: Dr. Dănuț Doboș

din întreaga Arhidieceză va deveni Catedrala Sf. Iosif.

Un alt eveniment de mare încărcătură spirituală consemnat în anul 2015 a fost jubileul de 100 de ani de la consacrarea altarului și sfințirea bisericii Sf. Elena din București, ctitorie a comunității maghiare din Capitală. Lucrarea a fost întocmită de un grup de cercetători – subsemnatul, Maria Buturugă și Pr. Andrei Dumitrescu, la care s-a asociat și parohul Petru Husariu. Cuvântul înainte a fost semnat de ÎPS Ioan Robu, care a readus în memorie faptul că la 13 februarie 1945 a avut loc la biserica Sf. Elena primul pelerinaj de pocăință la Fecioara din Fatima, eveniment ce a constituit începutul unei frumoase tradiții în Capitala României.

Cu prilejul aniversării a 70 de ani de la începutul acestei practici de evlavie mariană, Arhiepiscopul Ioan Robu a emis un decret de confirmare a devoțiunii și a fixat biserica Sf. Elena din București drept loc de pelerinaj de pocăință în cinstea Fecioarei de la Fatima. În sfârșit, în anul 2017, a văzut lumina tiparului lucrarea Catolicii din Râmnicu Vâlcea. Pagini de istorie și spiritualitate, întocmită de subsemnatul în colaborare cu prof. univ. dr. Tereza Sinigalia și pr. dr.

Fabian Doboș. „Catolicii din Râmnicu Vâlcea – scrie ÎPS Ioan Robu în Cuvânt înainte – au oferit mult patrimoniului cultural și social al acestei localități, cât și tezaurului spiritual al Arhidiecezei Romano-Catolice de București.

Darul cel mai prețios este biserica Sfântul Anton de Padova, monument arhitectonic care, așa cum scrie unul dintre autori, doamna Tereza Sinigalia, «modificat și sărac din cauza vremurilor, adună în jurul lui credincioși, așa cum o face de aproape trei veacuri».” Pr. Petre Balint, parohul comunității parohiale, a scris o emoționantă Prefață, în cadrul căreia deplânge și frustrarea catolicilor din Râmnicu Vâlcea pentru faptul că regimul comunist și administrația de după 1989 a orașului nu au restituit proprietățile bisericii. Mai mult decât atât, biserica Sf. Anton continuă să fie izolată arhitectural de blocurile comuniste ce o înconjoară. (va urma) IULIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

33

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

Muzică

Festivalul de muzică clasică „Simfonii de Vară”, ediția a X-a Parcul Colțea, 15 iunie - 15 septembrie; timp de trei luni, în fiecare sâmbătă şi duminică, între orele 19.30-21.00, vor avea loc concerte în Parcul Colţea, gazda din fiecare an a evenimentului.

Teatru

B-Fit in the Street!

Festivalul Internațional de Teatru de Stradă, ediția a XI-a, București, 12 - 14 iulie; va fi un weekend plin de spectacole, artiști români și internaționali, reprezentații în zone cheie din București, precum Piața George Enescu, Piața Universității, Parcul Cișmigiu.

Carte

Iuliu Hossu – trei portrete / Iuliu Hossu Three Portraits Editura Galaxia Gutenberg, 2019 Volum bilingv; autori: Ovidiu Ghitta, Ruxandra Cesereanu, Gelu Hossu.

Lucrarea este dedicată Fericitului Iuliu Hossu, cel care, „în pofida persecuției și negației din partea autorităților, (...) va continua să fie episcop chiar și în închisoare, devenind «piatră» a Bisericii persecutate, dar supraviețuitoare”.

34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2019

Călătorii (nu doar) imaginare Editura Serafica, Roman, 2018

A

utorul acestui volum de poezii este părintele franciscan Iosif Diac, născut în anul 1977 în Buruieneşti (jud. Neamţ), hirotonit preot în 2003. Părintele Diac este cunoscut publicului larg prin articolele publicate de-a lungul timpului în revista Mesagerul Sfântului Anton, precum şi prin mai multe volume publicate la Editura Serafica, dintre care amintim culegerea de mărturii şi documente Franciscani în zeghe.

Acest nou volum de poezii se constituie, pe de-o parte, ca o meditaţie literară asupra creaţiei şi a credinţei, iar pe de altă parte, prin introducerea unor fragmente de proză, ca un mic jurnal de călătorie, prin care, aşa cum afirmă criticul literar Cezarina Adamescu, care semnează prefaţa cărţii de faţă, „autorul își exercită dreptul la neuitare”.

Format: 11×20 cm, 208 pagini

Întâlnirea cu această carte ne introduce în sensibilitatea autorului, care, „în aceste pagini, pătrunde până în ultima fibră a sufletului său și suturează, ca un chirurg, cele mai fine capilare ale existenței. Tensiunea scriiturii pendulează între un existențialism feroce și un franciscanism covârșitor” care caută să ofere şi cititorului posibilitatea de a se bucura de frumuseţea creaţiei şi a credinţei.

Pr. Andrei Dumitrescu

Expoziție

O experiență europeană.

Moștenirea istorică și culturală a germanilor din România

E

xpoziția care se desfășoară la Muzeul de Istorie a României, în perioada 12 iunie - 2 septembrie, urmărește prezentarea, structurată pe zone geografice, a evoluției istorice a comunităților germane din România, din perioada Evului Mediu în perioada modernă și interbelică, până în contemporaneitate, cu scopul de a descoperi publicului diversitatea culturală, civilizația și spiritualitatea minorității germane din România.

CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ

Sfântul Iacob cel Mare, pelerin Text: Pr. Andrei Dumitrescu

U Sfântul Iacob cel Mare, pelerin (1590)

de El Greco Pictură în ulei pe pânză.

Dimensiune: 138x79 cm.

Tabloul se află la Museo de Santa Cruz din Toledo (Spania).

nul dintre primii ucenici ai lui Isus şi frate al viitorului Apostol şi Evanghelist Ioan, Sfântul Iacob cel Mare este comemorat în calendarul latin la 25 iulie. Se pare că a fost primul apostol martirizat, în jurul anului 44. Potrivit unei vechi tradiţii, trupul apostolului ar fi fost dus întâmplător în Spania de astăzi, unde a fost descoperit în urma unei revelaţii avute de un păstor, căruia i s-a arătat o stea deasupra locului unde era îngropat apostolul. În amintirea acestei minuni, locul respectiv a fost denumit „Compostela” (Câmpul stelei), iar acolo, de veacuri, se organizează un pelerinaj faimos, foarte popular şi astăzi.

O mărturie a acestui pelerinaj o constituie şi lucrarea artistului El Greco, intitulată sugestiv Sfântul Iacob cel Mare, pelerin. Pictura surprinde prin simplitatea şi luminozitatea care accentuează trăsăturile ascetice ale apostolului. Îmbrăcat cu haina albă a celui spălat în sângele Mielului şi care a trecut prin „strâmtorarea cea mare” (cf. Ap 7,14) şi cu cea roşiatică a martiriului, apostolul transmite pace prin privirea sa directă. Toiagul şi cartea Evangheliilor din mâini sunt semne ale activităţii sale pastorale,

precum şi ale calităţii de pelerin, pe care artistul caută să o sugereze artistic. În spate, apostolul poartă desaga de pelerin, în care erau cele necesare pentru parcurgerea acestui pelerinaj, care are şi o dimensiune de interiorizare, de asceză. Prezentat ca un pelerin oarecare, apostolul Iacob este un om care l-a căutat pe Cristos şi l-a găsit, în urma unui adevărat „pelerinaj al inimii” făcut chiar alături de Maestrul său divin.

El Greco

un exponent de seamă al curentului manierist

D

oménikos Theotokópoulos, cunoscut ca El Greco (1541-1614), a fost un pictor spaniol manierist de origine greacă. S-a născut în Creta, iar activitatea sa artistică a desfăşurat-o la Toledo, în Spania. Cunoscut mai ales datorită picturilor sale pe teme religioase și ca portretist, în creaţiile sale se regăsesc influenţe bizantine şi elemente de fond şi compoziţie care aduc un aer de mister asupra temelor abordate.

El Greco, autoportret

IULIE 2019 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

35

ETCETERA ANUNȚURI

Cazare pentru studenți

D

acă ești tânăr, între 18 și 26 de ani, și ai obținut un loc la o universitate din București, Părinții Augustinieni Asumpționiști îți oferă un spațiu prielnic de cazare în cameră single, internet wifi și toate condițiile necesare unei formări umane și spirituale într-un cadru din centrul Bucureștiului. Cei interesați, pentru mai multe informații, pot telefona la numărul 0754568011, Pr. Lucian Dîncă, sau pot scrie la adresa e-mail: lucian.assomption@gmail.com.

Admitere la Facultatea de Teologie Romano-Catolică

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164 – Bucureşti, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro Persoană de contact: Tereza Petreş

www.librariasfiosif.ro

F

acultatea de Teologie Romano-Catolică a Universității din București organizează concurs de admitere, în luna iulie 2019, la următoarele programe de studii: Licenţă (3 ani) • Studii religioase (9 locuri de la buget; 10 locuri cu taxă) • Teologie Romano-Catolică și Asistență Socială (11 locuri de la buget, din care 1 loc pentru absolvenți de licee situate în mediul rural; 10 locuri cu taxă) Master (2 ani) • Comunicare biblică și eclezială (5 locuri bugetate; 10 locuri cu taxă) • Asistența socială a Bisericii (5 locuri bugetate; 10 locuri cu taxă) • Patrimoniu creștin european (6 locuri bugetate; 10 locuri cu taxă) Înscrierile au loc în perioada 8-19 iulie. Pentru informații detaliate poate fi consultată pagina de internet a Facultății: http://www.ftcub.ro/

36

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IULIE 2019

ASCULTĂ RADIO MARIA O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz

www.radiomaria.ro

Programul Sfintelor Liturghii, duminica, la munte…

AZUGA - Str. Victoriei 30 Biserica Sfântul Nicolae Sf. Liturghie, D: ora 9.30 BREZOI - Str. Eroilor 61 Biserica Sfântul Anton de Padova Sf. Liturghie, D: ora 10.30 PREDEAL - Str. Căprioarei 12 Biserica Adormirea Maicii Domnului Sf. Liturghie, D: ora 11.30 SINAIA - Aleea Poștei 5 Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus Sf. Liturghie, D: orele 11.00 și 18.00 TIMIȘUL DE SUS - Șos. Națională 19 Capela Sfânta Tereza a Pruncului Isus Sf. Liturghie, D: ora 10.30

Sufletul nu are vacanţă. Deci, când mergi în concediu, la mare sau la munte, nu uita să te ocupi şi de sufletul tău!

ECUMENISMUL, RAPORTUL MÂINII ÎNTINSE SPRE CELĂLALT Între confesiuni, ideal este raportul mâinii întinse spre celălalt, când există conflicte. Azi, ca ţară în dezvoltare cu un nivel ridicat de naşteri şi cu un astfel de viitor, nu vă puteți permite să aveți inamici din interior; este necesar un proces de apropiere între diferitele etnii, confesiuni religioase; sunt necesare eforturi, mereu mâna întinsă spre celălalt, ascultarea celuilalt. [În privinţa relaţiei] cu ortodocşii: voi aveţi un mare patriarh, un om cu inimă mare, un mare erudit, care cunoaşte mistica Părinţilor din pustiu, mistica spirituală, a studiat în Germania şi este şi un om al rugăciunii. Este uşor să te apropii de Patriarhul Daniel, cu care am vorbit ca fraţii. Să mergem împreună!

Trebuie să fie mereu prezentă ideea că ecumenismul nu înseamnă să ajungi la finalul meciului, al discuţiilor. Ecumenismul se face mergând împreună, rugându-ne împreună. Ecumenismul înseamnă rugăciune!

(Papa Francisc la conferința de presă ținută în avion, la întoarcerea la Vatican, 2 iunie 2019)

… și la mare CONSTANŢA - Str. Lăpuşneanu 161 Biserica Sfântul Pius din Pietrelcina Sf. Liturghie, D: orele 10.00 și 19.00 CONSTANŢA - Str. N. Titulescu 11A Bazilica Sfântul Anton de Padova Sf. Liturghie, D: orele 9.00, 10.30, 12.00 şi 18.00 MANGALIA - Str. Libertăţii 2 Biserica Sfântul Apostol Andrei Sf. Liturghie, D: orele 10.30 şi 18.00 NĂVODARI - Str. Constanţei 23 Biserica Fericitul Ieremia Valahul Sf. Liturghie, D: ora 10.00 și 18.00 LUMINA - Str. Narciselor 178 Biserica Sfinții Apostoli Petru și Paul Sf. Liturghie, D: ora 8.30 TECHIRGHIOL - Str. Zânelor 2 Biserica Sfântul Konrad Sf. Liturghie, D: ora 14.30

Nr. 7/2019 * Anul XXX * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII

BINECUVÂNTAȚI-NE, SFINTE PĂRINTE, PE NOI TOȚI! Legendă imagine: desen în tuș negru pentru „La visite de pauvres”, ediția ilustrată (manuscris), 1923.

Prezența lui Dumnezeu înseamnă în același timp puterea lui Dumnezeu, activitatea lui Dumnezeu și cu caracterul tot mai decisiv al clipei unice. www.vladimirghika.ro

Papa Francisc la București Manresa - un loc unde sufletul poate găsi pacea