Actualitatea Creștină, nr. 3/2016, serie nouă by Revista Actualitatea Crestina

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXVII, Nr. 3/2016

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

Convertiți-vă și credeți în Evanghelie! Scrisoare Pastorală pentru Postul Mare VATICAN

5 6 7

Papa Francisc. Trei cuvinte Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

Eveniment Papa Francisc. Trei ani de pontificat 11 Spiritualitate 24 de ore pentru Domnul 12 Știri ARCB 13 Știri interne/externe VIAȚA APOSTOLICĂ

14 Asociații de laici consacrați Mișcarea Eclezială Carmelitană Mișcarea Comunione e Liberazione

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII

16 Din catehezele Papei Francisc Creștinii, misionari ai milostivirii 17 Jubileul Vieții Consacrate Vă rog, nu uitați prima chemare! 18 Sfinții milostivirii 33 Sf. Ioan Climac (Scărarul) Fer. Iacob Cusmano 27 Turnul Babel reloaded 19 Faptele milostivirii Vladimir Ghika și 28 Suflet tânăr Milostivirea manifestată virtutea ospitalității prin artă 20 Parabolele milostivirii Parabola tatălui îndurător Chiara Luce (Lc 15,11-32) 30 ABC-ul credinței 32 Povești de viață 21 Credința în fapte Dumnezeu s-a născut în exil. Puterea mea e Dumnezeu Noi ce facem? OAMENI ȘI LOCURI

22 Sagrada Família Viziunea gloriei UNIVERSUL FAMILIEI

26 Familia tradițională și naturală

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 3/2016 Foto: Înger. Detaliu. Catedrala Notre Dame din Fourvière, Lyon, Franţa

CULTURĂ

33 File de istorie Ziua națională Brâncuși 34 Idei pentru timpul liber ETCETERA

35 De pe net 36 Anunțuri

Mesajul redacției Papa Francisc împlinește, la 13 martie 2016, 3 ani de pontificat. În paginile acestui număr al revistei Actualitatea creștină găsiți o sinteză a acestor trei ani de pontificat, exprimată în date statistice, analize și retrospective. Vă semnalăm și trei evenimente importante, ce se vor desfășura pe parcursul lunii martie: inițiativa „24 de ore pentru Domnul” (3-4 martie), hramul Catedralei „Sf. Iosif ” (19 martie) și „Lectura continuă a Evangheliei după Luca” (19 martie), în Catedrala „Sf. Iosif ”. În revistă este publicată și Scrisoarea pastorală pentru Postul Mare a ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București, intitulată „Convertiți-vă și credeți în Evanghelie”. De asemenea, continuă prezentarea asociațiilor de laici care activează pe teritoriul Arhidiecezei Romano-Catolice de București. În acest număr: Mișcarea Eclezială Carmelitană și Mișcarea Comunione e liberazione. La rubrica dedicată Anului Milostivirii puteți citi despre sfinții milostivirii Ioan Scăraru și Iacob Gusman, despre faptele de milostivire în viața Mons. Vladimir Ghika – în particular despre virtutea ospitalității –, despre parabola tatălui îndurător (Lc 15,11-32), despre credința transpusă în fapte în cadrul Serviciului Iezuiţilor pentru Refugiaţi (JRS România). Alte subiecte interesante: bazilica Sagrada Família, din Barcelona, opera arhitectului Antoni Gaudí; tema familiei, tradițională și naturală; noul Turn Babel din zilele noastre; Ziua națională Brâncuși; știri din țară, de la Vatican și din lume; semnalări de evenimente culturale și noi apariții de carte; curiozități. Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Liana Gehl Cristina Grigore Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Cristina Șoican Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Sr. Anastasia Gîrleanu cj Colaboratori

Larisa Balbuzan Pr. Daniel Bulai Viviana şi Alexis Dimcev Dănuț Doboș Anca Mărtinaş Giulimondi Pr. Dan Suciu csi Layout GRAFIC

Lavinia Dăncescu Manuchian Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Petreș Tereza Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro

Vatican: Îngerul Domnului, cu Papa - 21.02.2016

Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

CONVERTIȚI-VĂ ȘI CREDEȚI ÎN EVANGHELIE! SCRISOARE PASTORALĂ PENTRU POSTUL MARE

a Sfânta Liturghie din Miercurea Cenușii, care marchează începutul Postului Mare, Biserica binecuvântează cenușa obținută prin arderea ramurilor purtate în procesiune în Duminica Floriilor din anul precedent și o presară pe capetele credincioșilor spunând prin glasul preotului: „Convertiți-vă și credeți în Evanghelie” sau „Aduți aminte, omule, că țărână ești și în țărână te vei întoarce”. Odinioară, când nu erau ca astăzi pe piață atâtea tipuri de detergenți, cenușa era folosită la spălatul și curățatul rufelor; cenușa se fierbea într-o anumită cantitate de apă, iar în așa-numita leșie obținută se spălau și se curățau hainele sau tot corpul. În acest sens, cenușa pusă pe capul nostru la începutul Postului Mare este îndemn la purificare interioară printr-un efort serios de eliberare de tot ce înseamnă mentalitatea lumii, pentru a crește în spiritul Evangheliei. Convertiți-vă și credeți în Evanghelie! A te converti înseamnă înainte de toate să recunoști mai presus de orice supremația lui Dumnezeu, dându-i, în diferite feluri, dovezi de încredere și de iubire, de schimbare a vieții interioare, recunoscând cu umilință propriile slăbiciuni și păcate. Convertirea trece prin umilință și printr-o adevărată cunoaștere de sine. Cine se întoarce la Dumnezeu, nu caută să se ascundă după aparențe, ci privește la eul propriu în adevărul său. Cunoașterea

de sine, spune Sfântul Bernard, este rodul umilinței. Fără o cunoaștere de sine în umilință nu poți să-i înțelegi pe ceilalți cu milostivire și compasiune. Convertirea nu poate începe fără o lucidă cunoaștere de sine, condiție pentru a-i înțelege pe alții: slăbiciunile lor nu vor fi tratate cu duritate, ci cu milostivire, cu compasiune, pentru că cel care se cunoaște pe sine însuși știe că slăbiciunile și greșelile altora sunt și slăbiciunile și greșelile sale. Renunțarea la eul artificial, fals, nu este un lucru ușor de făcut, dar este absolut sigur că nu există cale de convertire fără această renunțare care te ajută să te vezi clar – atât cât se poate – pe tine, pe alții și pe Dumnezeu. Oricât de departe de Dumnezeu ar fi cineva, un drum de întoarcere, de convertire este mereu posibil, însă acest drum trece prin umilință. Într-o predică (nr. 42) despre Cântarea Cântărilor, Sfântul Bernard spune că sunt două feluri de umilință. Primul fel de umilință provine din cunoașterea clară a eului propriu, a stării interioare; această umilință este rece; chiar dacă nu este plăcut să-ți recunoști slăbiciunile, înfrângerile sau rănile sufletești, păcatele, acest lucru este necesar pentru a intra în această primă umilință. Al doilea fel de umilință este cel al lui Cristos care s-a umilit în mod cu totul liber, și nu din necesitate; această umilință se naște din iubirea lui față de noi și este caldă, spune Sfântul Bernard. Umilința se transformă în

zel, care calcă în picioare, cu ușurință, fala acestei lumi din dragoste față de Cristos, care din bogat cum era, s-a făcut sărac (cf. Degrés de l’humilité et de l’orgueil, IV-V). Convertiți-vă și credeți în Evanghelie! Iată cum „traduce” acest îndemn rugăciunea Sfintei Liturghii din Miercurea Cenușii: „Dă-ne, Doamne, harul să începem printr-un post sfânt lupta vieții creștine, pentru ca, în bătălia împotriva duhului rău, să fim mereu întăriți prin fapte de pocăință”. A te converti înseamnă, așadar, să te angajezi în lupta vieții creștine, în bătălia împotriva duhului rău, făcând fapte de pocăință. În Evanghelia după Sfântul Matei, cap. 6, găsim îndemnul lui Isus să nu căutăm nici aparențele și nici MARTIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

lauda oamenilor. Vă amintiți: „să nu săvârșiți faptele voastre bune înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei”; „când dai de pomană… nu trâmbița… așa cum fac ipocriții”; „să nu știe stânga ce face dreapta”; „iar când vă rugați, nu faceți ca ipocriții… roagă-te Tatălui tău care este în ascuns”; „când postiți, nu fiți triști ca ipocriții… să nu te arăți oamenilor că postești”. Isus ne învață să călcăm în picioare fala lumii și tendințele mândriei noastre. Fericitul Giacomo Alberione, fondatorul Familiei Pauline, în cartea sa „Milostivirea infinită a lui Dumnezeu” (Ed. Pauline, Bucureşti 2015), spune că „există trei tipuri de dușmani care încearcă încontinuu să ne facă să ieşim de pe calea cea dreaptă: lumea, diavolul, patimile. Lumea înşală cu maximele sale şi prin formarea, în jurul nostru, a unui anturaj de exemple rele. Diavolul acţionează, în mod special, trezind patimile şi fantezia; însă duşmanul principal este în noi, sunt patimile noastre”. Patimile, spune același Fericit, sunt o armată mare şi ar fi dificil să le corectăm și să le dominăm. Patimile au un conducător; dacă acesta este ucis, atunci este învinsă şi armata sa. Ne amintim de exemplul din Biblie: fiind doborât la pământ Goliat, evreii au obţinut victoria asupra tuturor filistenilor. „Aşadar, între toate aceste patimi se caută cea care joacă rolul de conducător, patima dominantă, principală; şi trebuie să luptăm împotriva acesteia cu un curaj sfânt, până este învinsă; deoarece ori o învingem, ori suntem învinşi. Patria celor victorioşi este cerul. Este necesar să cunoaştem patima dominantă, să o combatem, să o învingem”. Așa cum o descrie și numele, patima dominantă este cea care le domină, le conduce pe celelalte patimi. 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2016

Pentru a o cunoaşte cu precizie şi a lupta împotriva acesteia, pentru a o învinge este recomandat să luăm în considerare cele şapte vicii capitale, așa cum le-a identificat tradiția creștină. Printre acestea se va găsi, cu siguranţă, patima noastră dominantă. Viciile capitale sunt: trufia, avariţia, invidia, mânia, necurăţia, lăcomia şi lenea. „Sunt numite capitale deoarece au o anumită influenţă asupra tuturor celorlalte păcate, în sensul că sunt cauza şi rădăcina lor. Sunt un impuls pentru celelalte păcate prin ignoranţa pe care o pun în minte, prin concupiscenţa pe care o aprind în inimă; prin răutatea pe care o aduc voinţei. Viciile capitale corup ideile, doboară sentimentele, sting voinţa. Dar, în general, patima dominantă este una dintre acestea trei: mândria, sexualitatea, ataşamentul de lucrurile lumii. Aceste trei patimi fac un rău mare în lume”. Acelaşi Fericit ne spune care sunt caracteristicile patimii dominante: a) ea este cauza obişnuită a defectelor noastre şi este păcatul pe care îl mărturisim cel mai des la spovadă; este rădăcina care se ramifică în multe alte rădăcini. De exemplu, câte defecte aduce în suflet mândria! b) este patima cea mai iubită; este ascunsă cu multă atenţie, iar dacă cineva se leagă de această patimă „sărim în sus ca bolnavul căruia doctorul îi pune mâna pe rană”; c) este patima pe care o vedem în alţii cu mai multă uşurinţă. Noi vedem în ceilalţi ceea ce facem noi înşine. „Cei geloşi văd gelozie peste tot. Cei leneşi văd lene; cei mândri văd mândrie; aşa cum cel umil vede peste tot umilinţă; cel care iubeşte vede bunătate”. „Atâta timp cât vom tăia doar frunzele, atâta timp cât vom arunca la pământ doar roadele, atâta timp cât vom tăia doar ramurile sau tulpina,

copacul patimilor noastre va continua să renască, să crească, să dea roade rele. Este necesar să punem securea la rădăcină: să înlăturăm cauza, viciul capital”. Convertiți-vă și credeți în Evanghelie! Am ţinut să-l citez pe Fericitul Alberione pentru că ne învaţă multe în ceea ce priveşte atât drumul cunoaşterii de sine, cât şi lupta împotriva răului din noi şi din lume şi împotriva Celui Rău. În fond, în acest cadru ne aflăm atunci când vorbim despre post şi convertire, despre căutarea noastră intimă de a ne apropia cât mai mult sufleteşte de Isus care este viaţa şi învierea noastră. Şi să nu uităm că în lupta vieţii creştine şi în bătălia împotriva duhului rău trebuie să ne bazăm mult pe harul şi ajutorul lui Dumnezeu pe care îl rugăm zilnic, implorând milostivirea sa cea fără de margini. Suntem doar în Anul dedicat Milostivirii divine, iar Poarta Sfântă din Catedrala „Sf. Iosif ” din București, din Bazilica „Sf. Anton” din Constanța și din Biserica „Toți Sfinții” din Craiova este mereu deschisă, invitându-ne, pe noi toți din Arhidieceză, să trecem prin ea, ca să putem sorbi din izvorul iertării tuturor vinovățiilor păcatelor noastre și să-i mulțumim Domnului pentru veșnica lui milostivire. Încredințăm Maicii Domnului drumul nostru spiritual din timpul Postului Mare și o rugăm să ne facă biruitori în lupta vieții creștine și în bătălia cu duhul rău, ca să putem celebra cu vrednicie Sfânta Taină a Învierii Domnului nostru Isus Cristos. ÎPS Ioan Robu Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti Bucureşti, 14 februarie 2016 Duminica I din Postul Mare

VATICAN

PAPA FRANCISC. TREI CUVINTE

„Rugăciunea este o întâlnire personală cu Domnul” MOȘTENIRE. ÎNTOARCERE. CURAJ

JOI – 4 FEBRUARIE 2016

MOŞTENIRE. Credinţa e cea mai mare moştenire pe care un om o poate lăsa. Credința e cea care ne invită totodată să nu ne temem de moarte, care este începutul unei noi vieți. Orice viață are un sfârșit. E un gând care nu ne prea place. De fapt, avem oarecum tendința de a îndepărta gândul de la moarte. Gândul la moarte ne trezește teamă, dar aceasta este o realitate de fiecare zi. Viaţa trece, iar aceasta este o realitate pe care trebuie să o avem mereu dinaintea ochilor. La o audienţă de miercuri, printre bolnavi era o soră în vârstă, dar cu un chip liniştit, o privire luminoasă. Mi-a spus zâmbind: „Am 83 de ani, sunt aproape de finalul drumului din această viaţă, pentru a începe un alt drum alături de Domnul, pentru că am cancer la pancreas”. Nu se temea de moarte, pentru că moartea e o trecere. Toţi vom merge după străbunii noştri. Dumnezeu ştie când. Cine e pe moarte, de obicei lasă un

testament. Să ne întrebăm: Ce las eu ca moştenire? Las moştenirea unui om de credinţă? Le las alor mei o astfel de moştenire? În această perspectivă, să-i cerem Domnului două lucruri. Înainte de toate, să-i cerem să nu ne temem de acest ultim pas. În al doilea rând, să-i cerem ca noi toţi să lăsăm după viaţa noastră, ca moştenirea cea mai preţioasă, credinţa: credinţa în Dumnezeu care este fidel, care e mereu alături de noi, care e Tată şi nu ne dezamăgeşte niciodată”. MIERCURI – 10 FEBRUARIE 2016

ÎNTOARCERE. „Întoarceţi-vă la mine din toată inima” (Ioel 2,12). Trebuie să ne întoarcem pentru că ne-am îndepărtat: de Dumnezeu, de aproapele, de noi înşine. Întoarceţivă… nu doar cu un gest extern, dar din adâncul ființei noastre. Isus ne cheamă să trăim rugăciunea, caritatea şi pocăinţa în mod coerent şi autentic, învingând ipocrizia. Postul Mare să fie un timp al purificării de falsitate, de lumesc, de indiferenţă.

LUNI – 15 FEBRUARIE 2016

CURAJ. Când totul părea pierdut

în acea seară în grădina Paradisului, Dumnezeu Tatăl i-a insuflat curaj acelei tinere perechi [Adam și Eva – n. trad.] și i-a arătat că nu era totul pierdut. Iar mai apoi, când poporul lui Israel nu mai găsea o motivație pentru a traversa deșertul, Dumnezeu Tatăl i-a inspirat curaj trimițându-i mana. Și când s-au împlinit timpurile, Dumnezeu Tatăl i-a dat omenirii curaj pentru totdeauna, trimițându-l pe Fiul său! Tot așa și noi am experimentat că, în multe momente și în forme diferite, Dumnezeu Tatăl ne-a dat curaj în viață. De ce? Pentru că nu poate altfel! Dumnezeu, Tatăl nostru, nu poate să nu ne iubească și să nu ne insufle curaj și să ne îmboldească să mergem înainte. Pentru că numele lui e iubire, e dar gratuit, e dăruire, e milostivire. Toate acestea ni le-a făcut cunoscute cu toată forța și claritatea în Isus, Fiul său. El e în măsură să vindece inimile noastre şi ne invită mereu, de şaptezeci de ori câte şapte, să o luăm de la capăt.

Twitter: @Pontifex Dumnezeu vrea să locuiască în mijlocul fiilor săi. Să-i facem loc în inimile noastre!

Papa Francisc

MARTIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

Emisiune filatelică specială dedicată Papei La aniversarea celui de-al treilea an de pontificat al Papei Francisc, Oficiul filatelic și de numismatică al Cetății Vaticanului a lansat o Emisiune filatelică specială.

misiunea, lansată la 1 februarie, cuprinde o serie și o coală cu patru valori. Timbrul cu valoarea de 0,95 euro îl reprezintă pe Sfântul Părinte în timpul predicii de la Liturghia de deschidere a Sinodului Episcopilor, din 4 octombrie 2015. Atunci, Papa încuraja Biserica să-și trăiască misiunea în fidelitate, adevăr și caritate. Timbrul cu valoarea de 1,00 euro prezintă momentul în care Papa mângâie un copil, instantaneu de la Audienţa generală de pe 18 noiembrie 2015, când Papa a vorbit despre semnificaţia Jubileului şi a Porţii Sfinte.

Pe timbrul cu valoarea de 2,30 euro este un portret al Papei din timpul Audienţei generale din 28 octombrie, când, amintind a 50-a aniversare de la declaraţia conciliară Nostra aetate, invita la rugăciune „unii pentru alţii: pentru că suntem fraţi”. Al patrulea timbru, cu valoarea de 3,00 euro, propune o imagine a Papei de pe 29 iunie 2015, Sărbătoarea Ss. Petru și Paul, „oameni ai lui Dumnezeu, veniţi de departe să vestească, cu preţul vieţii, Evanghelia”. Papa Francisc aniversează la 13 martie 2016 trei ani de pontificat.

APEL PENTRU A AJUTA BISERICA DIN ȚARA SFÂNTĂ Milostivire și solicitudine față de frații din Orientul Mijlociu

e 10 februarie, Card. Sandri, Prefectul Congregației pentru Bisericile Răsăritene, a trimis tuturor episcopilor o scrisoare prin care face apel pentru ajutorarea Bisericii din Țara Sfântă și care vorbește despre colecta mondială ce se realizează în Vinerea Mare, în fiecare an, în bisericile din întreaga lume. „Colecta pentru Țara Sfântă ne amintește de o străveche datorie, pe care istoria ultimilor ani a făcut-o și mai imperioasă, dar nu mai puțin o sursă de bucurie ce vine din ajutorarea fraților”.

PAPA ȘI MISIONARII MILOSTIVIRII Marți, 9 februarie, Papa s-a întâlnit cu misionarii milostivirii, martori privilegiați ai milostivirii lui Dumnezeu.

Î brat cu Papa, ei primind atunci „mandatul” și facultatea de a absolvi n ziua următoare, pe 10 februarie, misionarii milostivirii au concele-

păcatele rezervate Sfântului Scaun. Misionarii milostivirii sunt preoți desemnați de dieceze din lumea întreagă datorită capacităților pastorale și spirituale, care s-au distins printr-o calitate specială de a ști să-i asculte și să-i înțeleagă pe ceilalți. 6

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2016

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Statul e laic. Societatea, nu L’Osservatore Romano, 10 februarie 2016

tatul e laic, dar societatea nu e și nici nu poate fi laică. În ea trăiesc oameni care sunt credincioși și necredincioși, iar cei care au o religie și o trăiesc, o celebrează în sânul conviețuirii sociale. Pentru că persoana este socială prin natura sa, și-și trăiește și credința în mijlocul societății. Ne putem întreba dacă în societățile noastre din Europa occidentală ne îndreptăm spre o laicizare a societății. […] Laicitatea sănătoasă este supusă astăzi unor puternice presiuni care au origine în curente foarte diferite, dar care se pot combina și sprijini reciproc pentru a crea un climat cultural și social laicist, dat fiind că laicizarea societății e laicism. Aceste curente pretind să elimine prezența religiei din societate. Aș vrea să subliniez câteva dintre aceste curente care susțin grupurile sociale. Azi se susține o laicitate care vine din laicizare. Nu este una militantă – spre deosebire de alte curente –, însă datorită evoluției evenimentelor cauzate de o anumită politică contribuie la eliminarea dimensiunii religioase a societății. Aici nu e vorba de respingere sau de luptă, ci pur și simplu de ignoranță și indiferență față de dimensiunea religioasă. Acest lucru înseamnă o prezență socială și publică a religiilor și a Bisericii tot mai slabă. […]

În unele societăți occidentale se observă laicizarea spațiului public. E vorba de o formă de laicism care vrea să îngrădească dimensiunea religioasă în sfera privată, interzicând orice formă de exprimare religioasă în spațiul public. […] O altă tendință actuală se manifestă prin împotrivirea faţă de luările de poziţie publice ce vin dinspre religie. Se reflectă în intervențiile publice ale responsabililor Bisericii, care se pronunță pe teme și fapte ce țin de viața socială și politică și au conotație etică. Astfel de declarații sunt considerate drept o intervenție nepotrivită, contrară laicității. Însă adevărata laicitate ne garantează deplină libertate de a oferi reflecții pe teme legate de demnitatea persoanei umane și drepturile sale fundamentale. Biserica are dreptul, ca orice organizație, să-și exprime opinia în mod liber; e datoria și misiunea ei. […] Exprimarea publică și socială a credinței este un drept al celui ce crede. Acest lucru trebuie să fie

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

posibil în orice societate, deoarece o societate democratică este o societate pluralistă în care, respectând ordinea stabilită, se pot manifesta toate formele exprimării publice a religiei. Și repet că statul e laic, dar societatea, nu. Societatea are o misiune: de a le permite religiilor să contribuie cu toată bogăţia lor spirituală şi umană şi să îmbogățească astfel viața socială. Într-o societate democratică, laicitatea bine înțeleasă permite comunicarea dintre diversele tradiții spirituale și religioase din societate, iar acest lucru trebuie să intereseze mult autoritățile care caută binele comun. […] Biserica nu e și nu pretinde a fi un factor politic, dar are un interes profund pentru binele comunităţii polisului, bazată pe dreptate, şi îşi oferă contribuţia pe două nivele: credinţa creştină purifică raţiunea şi o ajută să fie ceea ce trebuie să fie. […] Dimensiunea religioasă depășește tipicul act de predicare și de cult; se răsfrânge și se exprimă prin natura sa în trăirea morală și umană, care e eficace în domeniul învățământului, al vieții sociale, al căsătoriei, al familiei și al culturii. Toate acestea, subliniez, presupun o acceptare, recunoscută juridic, a semnificației sale publice. (De Card. Martinez Sistach; traducere de C. Grigore) MARTIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS EVENIMENT

PAPA FRANCISC DATE BIOGRAFICE

Papa Francisc în timpul călătoriei sale în Mexic (2016)

PAPA FRANCISC TREI ANI DE PONTIFICAT

La 13 martie 2016 se împlinesc trei ani de când cardinalul argentinian Jorge Mario Bergoglio, Arhiepiscop de Buenos Aires, a fost ales episcop al Romei de cardinalii reuniți în conclav. Și-a ales numele de Francisc: Papa Francisc.

CADOUL PAPEI FRANCISC PENTRU ROMÂNI

a două săptămâni de la alegerea sa pe Scaunul lui Petru, la 27 martie 2013, Papa Francisc a autorizat promulgarea decretului prin care se recunoștea „martiriul slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika”, „ucis din ură față de credință la București (România) la 16 mai 1954”. La 31 august 2013, Vladimir Ghika a fost ridicat la cinstea altarelor, fiind declarat Fericit. „Este un dar deosebit nu numai pentru Arhidieceza 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2016

noastră, dar pentru întreaga Biserică Catolică din România, pentru ţara şi poporul nostru din care s-a născut această mare personalitate, Vladimir Ghika, preot martir. Frumos semnal trimis de Sfântul Părinte Francisc Bisericii şi ţării noastre, prin semnarea decretului de recunoaştere a martiriului acestui fiu al Bisericii şi al neamului nostru!”, a declarat atunci ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti. În același an la 31 octombrie, Papa a autorizat și recunoașterea martiriului slujitorului lui Dumnezeu

-a născut la 17 decembrie 1936, în Buenos Aires (Argentina). A intrat în Ordinul iezuit în 1958 și a fost hirotonit preot în 1969. A studiat chimie, filosofie, teologie; a predat literatură, psihologie, teologie. A fost maestru de noviciat, rector al Colegiului „San José”, superior provincial al iezuiţilor din Argentina, președinte al Conferinței episcopale argentiniene. În 1992 a fost consacrat episcop, în 1997 a fost numit arhiepiscop, iar în 2001 a fost creat cardinal. A fost membru în diverse dicasterii din Curia Romană (Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, Cler, Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică, Familie şi America Latină). La 13 martie 2013 a fost ales al 266-lea Papă al Bisericii Catolice.

Anton Durcovici, Administrator Apostolic de București și Episcop de Iaşi. Mons. Durcovici a fost beatificat, apoi, la 17 mai, anul următor. Doi „martori exemplari ai Evangheliei” – cum i-a numit Papa Francisc; două exemple de trăire a credinței în fidelitate față de Cristos și față de Biserică, de mărturisire a valorilor Evangheliei chiar cu prețul vieții; doi mijlocitori la Dumnezeu, apropiați nouă. Papa Francisc ne-a oferit un dar prețios și de mult dorit de Biserica locală. Depinde de fiecare dintre noi ce facem cu el.

FOCUS

UN PAPĂ CARE ÎNCALCĂ PROTOCOLUL

u este primul papă care încalcă protocolul de la Vatican, dar e primul care o face atât de des şi de vizibil. Imediat după alegerea sa, Papa Francisc i-a surprins pe toți cu salutul simplu: „Bună seara!”. Apoi a ales să locuiască în Casa „Sf. Marta” și nu în palatul apostolic; celebrează și predică, aproape zilnic, în capela de la „Sf. Marta”, și nu în una privată; mănâncă împreună cu funcționarii din Curia Romană; merge personal să plătească pentru cazarea de dinainte de conclav sau să-și repare ochelarii în Roma; a pus de la început gărzile de securitate în dificultate cu spontaneitatea sa în interacţiunea cu oamenii; în discursurile publice se abate adesea de la textul pregătit pentru a adăuga ceva inspirat de moment; a dat mai multe interviuri decât ultimii nouă pontifi la un loc. În timpul călătoriei sale în Mexic, din februarie a.c., a încălcat din nou protocolul. „Din fericire”, cum

comenta cineva pe internet. Aflat pe stadionul Victor Manuel pentru întâlnirea cu familiile, chiar în momentul în care se pregătea să le adreseze un cuvânt celor prezenţi, Papa Francisc a observat că un tânăr cu handicap fusese ridicat la bordura scenei de câţiva credincioşi. Imediat s-a îndreptat spre el şi, sprijininduse de cei doi prelaţi care-i erau alături, a coborât în grabă treptele și s-a aplecat pentru a ridica pe scenă căruciorul cu tânărul bolnav. Au intervenit imediat gărzile care au ridicat căruciorul şi l-au ţinut sus, la înălțimea Papei. După ce a schimbat câteva vorbe cu tânărul bolnav și l-a binecuvântat, Suveranul Pontif nu a plecat decât după ce s-a asigurat că tânărul a ajuns cu bine înapoi, printre rudele sale. Abaterile Papei Francisc de la protocol nu sunt decât un semn de normalitate, de firesc în trăirea vieții de zi cu zi și a slujirii petrine și un semn al Evangheliei transpuse în fapte.

PONTIFICATUL ÎN CIFRE DOCUMENTE • 15 Constituții apostolice; • 1 Bulă (Anul Milostivirii); • 2 Scrisori enciclice; • 1 Exortație apostolică; • 101 Scrisori; • 32 Scrisori apostolice; • 32 Mesaje pentru Zile mondiale; • 9 Motu Proprio.

ALTE DATE • 180 predici la celebrări pontificale; • 416 predici la „Sf. Marta”; • 12 vizite în străinătate; • 10 vizite în Italia; • 73 zile în afara Vaticanului; • 122 audiențe generale; • 167 Angelus/Regina Coeli; • 26 decrete de canonizări; • 80 decrete de beatificări. Papa Francisc binecuvântează un copil cu handicap, Mexic (2016) MARTIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS

MILOSTIVIREA CUVÂNT CHEIE PENTRU PONTIFICATUL PAPEI FRANCISC

E actul suprem cu care Dumnezeu ne vine în întâmpinare. E legea fundamentală sădită în inima fiecărei persoane ce îşi priveşte cu sinceritate fratele întâlnit pe drumul vieţii. Papa Francisc Foto: Papa Francisc și Patriarhul Chiril semnând declarația comună, la Havana, Cuba (2016)

O VIZIUNE NOUĂ

n plin secol XXI, lucrurile se schimbă în lume, iar Papa Francisc nu e străin de asta. „Astăzi Bangui devine capitala spirituală a lumii. Anul Sfânt al Milostivirii sosește cu anticipație în acest loc”, a spus la 29 noiembrie anul trecut, deschizând în inima Africii prima dintre multele Porți Sfinte pe care a dorit să le deschidă în acest An, pentru a face tangibile timpuri noi și spații noi. După istorica îmbrățișare cu Patriarhul Chiril, la Havana, și semnarea declarației comune, la 12 februarie a.c., mulțumind „marelui popor cubanez și președintelui său”, Papa Francisc a adăugat că „în acest ritm, Havana va fi capitala unității”. Această dublă, surprinzătoare proclamație nu e un simplu cuvânt de consolare. Este semnul unui suflu nou planetar, pe care Papa Francisc nu doar îl afirmă, urmând linia predecesorilor săi, dar vrea să dea mărturie despre acest lucru în mod concret. Și asta în mod franc, coerent, energic. 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2016

Cadrul general este delineat în mod clar în enciclica „social-globală” Laudato Si’: există o problemă imensă de dezechilibru, în lumea globală a secolului al XXIlea, care trebuie rezolvată, înainte de toate, conștientizând-o: de aici pornește discursul despre „ziduri”, denunțarea „zidurilor” ridicate. Dar Papa nu doar denunță, ci și propune, transmite un mesaj. Și revenim la proclamarea celor două capitale. Ideea de fond, pe care exemplul Cubei o ilustrează la perfecție, este tocmai faptul că astăzi e timpul ca părți din lume să nu mai fie o problemă, ci o resursă pentru vremuri noi. Așadar e vorba de un mesaj de speranță, dar și de un îndemn, tocmai deoarece schimbarea de epocă pe care o trăim în acești ani e deschisă spre rezultatele cele mai variate, spre libertate ori opresiune, spre preocupare crescândă ori spre inegalități și nedreptăți tot mai mari. Iată deci aceste două capitale, Bangui și Havana: prima, una dintre frontierele expansiunii jihadiste, a islamismului politic și a rezistenței la

acesta, dar și o frontieră a sărăciei și a subdezvoltării; a doua, una dintre frontierele războiului rece și balanță a terorii, dar și frontieră a crizei economice. Problemele pot deveni resurse, pentru realizarea unui nou echilibru, a unei tranziții spre o dezvoltare care salvgardează și promovează libertatea și solidaritatea. E vorba, desigur, de semnale, mărturii, speranțe, în care Papa Francisc se implică cu multă franchețe, conștient fiind că rezultatul nu este asigurat imediat. Însă ceea ce contează e să se deschidă căi, să se consolideze perspective care aparent pot părea doar profetice. Așadar, în loc să vorbim despre periferii, ar fi mai bine să vorbim despre „noi capitale”, despre o viziune nouă. Propulsarea acestei viziuni este eminamente spirituală, înrădăcinată adânc în creștinism și de aceea capabilă să surprindă, adresându-se în primul rând persoanelor, atât celor ce conduc cât şi celor din popor, oamenilor simpli. Şi ulterior să deschidă drumuri noi, pentru toţi. (Francesco Bonini, Agensir)

FOCUS SPIRITUALITATE

SACRAMENTUL RECONCILIERII

24 DE ORE

PENTRU DOMNUL

nițiativa 24 de ore pentru Domnul a fost lansată în 2014 de Consiliul Pontifical pentru Noua Evanghelizare, care a dorit să creeze „un moment important de comuniune şi penitenţă în Biserica Universală”. Stabilită să se desfășoare în vinerea și sâmbăta ce preced a IV-a duminică din Postul Mare şi promovată de Papa ca „sărbătoare a iertării”, inițiativa este o invitație la apropierea de Sacramentul Spovezii și la rugăciune. Anul trecut, în Mesajul pentru Postul Mare, Papa ne îndemna: „Să nu neglijăm forţa

rugăciunii atâtora!” amintind totodată că „Iniţiativa 24 de ore pentru Domnul vrea să exprime necesitatea rugăciunii!” Iar în Mesajul pentru Postul Mare din acest an, afirma: „Cu chemarea la ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu și la inițiativa 24 de ore pentru Domnul am voit să subliniez primatul ascultării rugătoare a cuvântului, în special a celui profetic”. Pe 13 martie 2015, la Omilia de la Celebrarea penitențială prilejuită de inițiativa 24 de ore pentru Domnul, Papa Francisc proclama: „... am decis să convoc un Jubileu

Să nu ne fie frică de Spovadă! ... credinciosul iese liber, frumos, iertat, fericit. Aceasta este frumusețea Spovezii! Papa Francisc

tâtea persoane se apropie de Sacramentul Reconcilierii, și printre acestea mulți tineri, iar în această experiență regăsesc adesea drumul pentru a se întoarce la Domnul, pentru a găsi un moment de rugăciune intensă și pentru a redescoperi sensul propriei vieți! Să punem din nou în centru, cu convingere, Sacramentul Reconcilierii, care să ne permită să atingem cu mâna măreția milostivirii. Va fi pentru fiecare penitent izvor de adevărată pace interioară. (Misericordiae vultus, 17)

extraordinar care să aibă în centrul său milostivirea lui Dumnezeu. Va fi un An Sfânt al Milostivirii. Vrem să-l trăim în lumina cuvântului Domnului: «Fiţi milostivi precum Tatăl!»” (cf. Lc 6,36). În contextul Anului Sfânt al Milostivirii, inițiativa 24 de ore pentru Domnul face parte din cele douăsprezece evenimente principale, programate să se desfășoare la Roma, cu participarea Papei Francisc. Astfel, vineri, 4 martie, Pontiful va prezida Celebrarea penitențială din Bazilica Sf. Petru. Pe 4 și 5 martie 2016, inițiativa 24 de ore pentru Domnul se va celebra în toată lumea catolică. Bisericile vor fi deschise în funcție de posibilitățile și necesitățile Bisericilor locale, oferind credincioșilor posibilitatea să se spovedească și să participe la Adorație Euharistică. MARTIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS ȘTIRI ARCB

BUCUREȘTI

COMUNITATEA CLAUDIANUM Pe 13 februarie, iezuiţii din Bucureşti au sărbătorit hramul comunităţii Claudianum, pusă sub ocrotirea Sfântului Claudiu la Colombière. Au participat oaspeții proveniți din cel puțin cincisprezece naționalități, preoți și persoane consacrate, numeroși credincioși. MANGALIA

NOUL TABERNACOL Duminică, 7 februarie, credincioșii din Parohia „Sfântul Apostol Andrei”, din Mangalia, au trăit, împreună cu părintele paroh, Cristian Antici, bucuria sfințirii noului tabernacol. București

ORA DE RUGĂCIUNE Preoții din București s-au întâlnit miercuri, 17 februarie, la Parohia Bărăţia pentru ora lunară de rugăciune. Au participat Episcopii Arhidiecezei, ÎPS Ioan Robu şi PS Cornel Damian, preoții din parohiile și comunitățile religioase din Capitală și din împrejurimi și câțiva credincioși ai parohiei.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2016

Concert de muzică sacră Acorduri sacre în Catedrala „Sfântul Iosif”, monument de cultură.

e 15 februarie, în Catedrala „Sf. Iosif ” a avut loc un Concert de muzică sacră, cu ocazia aniversării consacrării edificiului. La eveniment au participat Nunțiul Apostolic, Mons. Miguel Maury Buendía, Mons. Baudouin Muankembe, consilier la Nunțiatura Apostolică, reprezentanți ai unor Biserici creștine, diplomați, jurnaliști, personalități din lumea culturală a Capitalei, preoți din dieceză, numeroși iubitori ai muzicii. În cuvântul de salut, ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop de București, a amintit că evenimentul s-a încadrat în anul aniversar 20152016, inaugurat de împlinirea a 60 de ani de la declararea Catedralei ca monument de cultură, și că edificiul, monument istoric, cultural şi arhitectonic înscris în patrimoniul naţional şi european, este un reper vizibil al Bisericii Catolice pe pământul românesc şi, totodată, un punct de atracţie, spiritual şi artistic.

A FOST RELUATĂ VIZITA PASTORALĂ ÎN PAROHII

La începutul lunii februarie, a fost reluată vizita pastorală a episcopului în parohiile Arhidiecezei Romano-Catolice de București

Cornel Damian, Episcop auxiliar de București, a vizitat în luna februarie trei parohii din capitală: „Sf. Francisc de Assisi”, „Ss. Petru și Paul” și „Sf. Tereza”; la începutul lunii martie, va vizita Parohia „Sf. Cruce”, tot din București. În timpul vizitelor pastorale, episcopul a participat la momente de rugăciune comunitară, a celebrat Sf. Liturghie, a conferit Sacramentul Mirului, s-a întâlnit cu copiii, cu tinerii, cu comunitatea parohială. Vizita pastorală a început în Postul Mare din 2015 și se va desfășura pe durata a doi ani, timp în care păstorul va vizita toate parohiile Arhidiecezei.

ZIUA BOLNAVULUI LA BUZĂU Pe 11 februarie, în sărbătoarea Sf. Fecioare de la Lourdes, în Parohia „Sf. Iosif” din Buzău a fost celebrată Ziua Bolnavului.

ceastă zi a fost marcată printr-o Sfântă Liturghie concelebrată de părintele paroh Dominic Hîrja și de părintele Gabriel Anghel. Celebrarea a fost deosebită pentru că cei care au fost în centrul atenției – bătrânii și persoanele cu diferite dizabilități – au simțit că aparțin comunității, că sunt acceptaţi și iubiţi, că ceilalți se roagă pentru ei și împreună cu ei. Aceste persoane suferă pentru noi și își unesc suferința cu pătimirile Domnului ca într-o frumoasă rugăciune.

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Comunicare online cu tinerii Spaţiu online de comunicare cu tinerii lansat de Oficiul pentru Pastoraţia Tineretului al Diecezei de Iaşi: tinericonectati.ro

ZI DE RECULEGERE SPIRITUALĂ La Deva, reculegere prilejuită de Jubileului Milostivirii venimentul s-a desfășurat pe 13 februarie, cu ocazia Zilei Bolnavului şi a Jubileului Milostivirii, și a cuprins rugăciuni, Adoraţie Euharistică, două meditații despre Maria, Mama Fiului milostiv al lui Dumnezeu, ținute de pr. Olivo Bossa SJ, intrarea pe Poarta jubiliară, totul culminând cu Sfânta Liturghie. La reculegere au participat numeroși preoţi şi credincioşi romano şi greco-catolici, din tot judeţul Hunedoara, pentru faptul că biserica „Neprihănita Zămislire” din Deva are privilegiul de a avea Poartă Jubiliară.

n 2009, Papa Benedict al XVIlea spunea: „Vouă, tinerilor, care aproape în mod spontan vă găsiţi în sintonie cu noile mijloace de comunicare, vă revine în particular responsabilitatea evanghelizării acestui «continent digital». Asiguraţi-vă că le vestiţi contemporanilor voştri cu entuziasm Evanghelia”. În sensul acesta, www.tinericonectati.ro doreşte să contribuie la educarea tinerilor şi să fie un ajutor pentru ca aceştia să fie „conectaţi” la Cristos, la Biserică și la societate. La această pagină de internet se găsesc articole de spiritualitate, informaţii despre activităţile destinate tinerilor şi detalii despre evenimentele organizate de Oficiul pentru Pastoraţia Tineretului; sunt disponibile informaţii despre întâlnirile naţionale și mondiale ale tinerilor.

Oficiul pentru Pastoraţia Tineretului este prezent şi pe facebook: https:// www.facebook.com/tinericonectati.

DANEMARCA

PORTUGALIA

UCRAINA

CREȘTE RISCUL SINUCIDERILOR

NU! LEGALIZĂRII EUTANASIEI

LVOV: UNIVERSITATEA CATOLICĂ

BørneTelefonen, linia telefonică la dispoziția minorilor danezi a denunțat că este în creștere riscul sinuciderilor în rândul copiilor și al tinerilor. Conform explicațiilor unui educator social, cauza trebuie căutată în faptul că școala daneză educă la independență față de familie, copiii făcând propriile alegeri și trăind aproape autonom. Se adaugă lipsa timpului petrecut cu părinții și atașarea de grupul de prieteni, care devine mai important decât familia.

Pe 16 februarie, Asociația Juriștilor Catolici portughezi a lansat un apel împotriva legalizării eutanasiei, afirmând că „moartea nu elimină suferința, ci persoana care suferă”. Juriștii catolici spun că practica eutanasiei încalcă porunca a V-a, iar legalizarea ei pune în discuție „principiul demnității persoanei umane”, garantat de Constituția portugheză pe care partidele își propun să o modifice, şi este „un pas înapoi al culturii și civilizației”.

Universitatea Catolică din Ucraina devine în ultima perioadă tot mai căutată, iar pe lângă creșterea numărului celor care se înscriu, crește și calitatea celor care doresc să facă parte din rândul studenților acestei universități. Părintele Bogdan Prach, rectorul instituției, a afirmat că unul dintre rolurile fundamentale ale Universității Catolice de la Lvov este acela de a promova reconcilierea și cooperarea între tinerii proveniți din diverse regiuni ale Ucrainei.

MARTIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VIAȚA APOSTOLICĂ ASOCIAȚII DE LAICI CONSACRAȚI

Activități ale Mișcării Ecleziale Carmelitane

MIȘCAREA ECLEZIALĂ CARMELITANĂ

ișcarea Eclezială Carmelitană (MEC) s-a născut în 1993, avându-l ca întemeietor pe Pr. Antonio-Maria Sicari, ce a călăuzit nașterea unei comuniuni între persoane consacrate și laici pentru ca, respectând vocația fiecăruia, să poată împărtăși, într-un mod nou, carisma carmelitană. Termenul mișcare nu arată o trăsătură sociologică, ci o dimensiune teologică și istorică proprie ecleziologiei. A fi mișcare înseamnă a participa la mișcarea iubirii Tatălui care, în Fiul și prin Duhul Sfânt, se înfăptuiește și devine istorie în lume. Prin darul propriei carisme, MEC dorește să fie o patrie spirituală, unde întâlnirea cu Iubirea lui Dumnezeu ne deschide spre ceilalți. Referindu-ne la experiența noastră, ea se numește eclezială pentru a exprima iubirea filială și sinceră față de Biserică, pentru a îmbogăți darul de comuniune, pentru a o sluji în nevoile și în efortul ei de evanghelizare. 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2016

Text: Pr. Tarcisio Favaro

MEC dorește să se hrănească din toate darurile instituționale și carismatice pe care Biserica le oferă, primind și respectând vocațiile și stările de viață în identitățile lor specifice. Se adresează mai ales laicilor, deoarece Biserica se face prezentă și acționează în lume în primul rând prin laici. Carisma carmelitană – veche de 800 de ani și care până acum a fost aproape în totalitate trăită de persoane consacrate în mănăstiri – este oferită într-un mod nou și laicilor, după identitatea lor eclezială specifică și în comuniune cu cei consacrați. Carisma carmelitană educă creștinul spre a cunoaște maxima adâncime a inimii sale, pentru a o descoperi locuită de misterul Sfintei Treimi, așa încât să poată recunoaște profunzimea oricărei altei inimi, a oricărui alt eveniment și a întregii realități. Experiența propriei unicități și a profunzimii personale, în rugăciune și în viață, devine principiul maximei deschideri misionare.

ÎMPREUNĂ, ÎN MAREA FAMILIE CREȘTINĂ

oi trăim comuniunea între stări de viață diferite: ne adunăm săptămânal la Liturghie și pentru a aprofunda cateheza (Școala de creștinism); în fiecare an avem exerciții spirituale; în Postul Mare, citim viețile sfinților, de obicei la Catedrala Sf. Iosif. Tinerii merg sâmbăta la Voluntari, pentru a dărui din timpul lor, bolnavilor. La Ciocănari avem șase apartamente unde sunt îngrijiți copii în plasament de către patru familii române și italiene. Înaintăm sufletește împreună, fiecare cu specificul vocațional propriu, fiecare cu munca sa, în această mare familie creștină și în această patrie carmelitană.

În Arhidieceza noastră, Mișcarea este prezentă la București, la Ciofliceni și la Ciocănari - Dâmbovița.

VIAȚA APOSTOLICĂ

ȘCOALA DE COMUNITATE

INSTRUMENT EDUCATIV

Întâlnire a comunității Comunione e Liberazione

MIȘCAREA COMUNIONE E LIBERAZIONE

omunione e Liberazione este o mișcare eclezială al cărei scop este educația creștină a propriilor aderenți, pentru a colabora la misiunea Bisericii în toate mediile societății. Comunione e Liberazione s-a născut în Italia, în 1954, când don Luigi Giussani (1922-2005) a dat naștere, începând de la Liceul clasic Berchet, din Milano, unei inițiative de prezență creștină care se numea pe atunci Gioventù Studentesca. Numele actual, Comunione e Liberazione, apare pentru prima dată în 1969 și sintetizează convingerea că evenimentul creștin, trăit în comuniune, este fundamentul autenticei eliberări a omului. Giussani a sintetizat cu aceste cuvinte conținutul și scopul tentativei sale: „Încă din prima oră de școală am spus întotdeauna: «Nu sunt aici pentru ca voi să considerați ca fiind ale voastre ideile pe care eu vi le comunic, ci pentru a vă învăța o metodă adevărată pentru a judeca lucrurile pe care eu vi le voi spune.

Text: Adrian Ungureanu

Și lucrurile pe care eu vi le voi spune sunt o experiență care este rezultatul unui trecut îndelungat: două mii de ani»”. Respectul pentru această metodă a caracterizat încă de la începuturi implicarea noastră educativă, indicând cu claritate scopul: demonstrarea pertinenței credinței la exigențele vieții. Astăzi, Mișcarea este prezentă în circa 80 de țări, pe toate continentele, și este condusă de don Julián Carrón, care i-a urmat lui don Giussani, după dispariția sa, în 2005. Nu este prevăzută nici o formă de înscriere, ci doar libera participare a persoanelor. Instrumentul fundamental al aderenților la Mișcare este cateheza săptămânală, numită Școala de Comunitate. În România, Mișcarea a ajuns în anii ’70, când don Giussani a propus studenților din Mișcarea din Italia călătorii misionare în țările din Europa de Est. După 1990, a început parcursul Școlii de Comunitate la București, Cluj, Timișoara, Oradea și în toate orașele de origine ale

iața comunităților din România, prezente la Cluj, București și Timișoara, urmează pașii Mișcării din întreaga lume: cateheza Școlilor de comunitate, exerciții spirituale și reculegeri etc., înăuntrul și în serviciul Bisericii. Școala de comunitate este instrumentul educativ de dezvoltare a conștiinței și afecțiunii pentru experiența întâlnirii avute cu carisma și constă în lectura și meditarea personală a unui text propus întregii Mișcări, urmată de întâlniri ale comunității.

Audiența Papei Francisc cu membrii CL, Roma, martie 2015

tinerilor ce erau invitați în Italia ca oaspeți ai unor familii ale Asociației Famiglie per l’Accoglienza, o realitate născută din dorința unor persoane din Mișcare. MARTIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII DIN CATEHEZELE PAPEI FRANCISC

CREŞTINII,

MISIONARI AI MILOSTIVIRII

MILOSTIVIREA PE CARE FIECARE O PRIMEŞTE DE LA DUMNEZEU NE TRANSFORMĂ ÎN MISIONARI AI MILOSTIVIRII.

Text: Iulia Cojocariu

n cateheza din 27 ianuarie, Sfântul Părinte s-a oprit asupra persoanei lui Moise şi a relaţiei sale speciale cu Dumnezeu. Moise, pe care milostivirea divină l-a salvat de la moarte din apele Nilului, a devenit mijlocitor pentru eliberarea poporului şi salvarea lui din apele Mării Roşii prin această milostivire. Milostivirea lui Dumnezeu acţionează întotdeauna pentru a salva. Asemenea lui Moise, şi noi putem să devenim mijlocitori ai milostivirii prin faptele de milostenie prin care se pot face multe lucruri bune ce pot apropia, pot aduce mângâiere, unitate. Milostivirea lui Dumnezeu îl face pe om preţios, el devenind „ca o bogăţie personală ce îi aparţine lui Dumnezeu, pe care o păzeşte şi în care îşi găseşte bucuria”. 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2016

În cadrul primei audienţe jubiliare, din 30 ianuarie, Papa Francisc a prezentat legătura ce există între misiune şi milostivire. Creştinii care au responsabilitatea de a fi misionari ai Evangheliei trebuie să transmită şi altora ca pe un dar bucuria întâlnirii cu Isus şi cu milostivirea sa. La botezul său, fiecare creştin a mai primit încă un nume, acela de „Cristofor”, „purtător de Cristos”, ce rezumă misiunea creştinului: aceea de a-l duce şi altora pe Cristos, precum şi bucuria şi milostivirea sa. Milostivirea pe care fiecare o primeşte de la Dumnezeu ne transformă în misionari ai milostivirii, în instrumente prin care şi alţii pot primi acelaşi dar al milostivirii. În cateheza din 3 februarie, pornind de la faptul că în Sfânta

Scriptură Dumnezeu este prezentat atât ca milostivire, cât şi ca dreptate, Pontiful a căutat un răspuns la aparenta contradicţie dintre cele două realităţi şi a propus ca metodă de a face dreptate calea indicată în Biblie, aceea a împăcării între doi împricinaţi înainte de a ajunge în faţa judecătorului. Apoi, precizând că Dumnezeul milostivirii care vrea să-i mântuiască pe toţi se revelează ca un Tată ce depăşeşte conceptul de dreptate, a arătat responsabilitatea pe care o are preotul în sacramentul spovezii. Acesta este cel care face dreptate cu milostivirea lui Dumnezeu, oferind iertarea în numele lui, căci Dumnezeu „nu se poartă cu noi potrivit cu păcatele noastre şi nici nu ne răsplăteşte după vina noastră”.

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII JUBILEUL VIEȚII CONSACRATE

VĂ ROG, NU UITAȚI

PRIMA CHEMARE! Text: Cristina Șoican

n perioada 28 ianuarie - 2 februarie s-a desfășurat la Roma evenimentul „Viața consacrată în comuniune. Fundamentul comun în diversitatea formelor”, care a marcat încheierea Anului Vieții Consacrate (30 noiembrie 2014 2 februarie 2016) și Jubileul Vieţii Consacrate. Au participat mii de persoane, aparținând diverselor forme de viață consacrată, din toată lumea. Din România a participat un grup de surori, iar Conferința Superioarelor Majore a fost reprezentată de Sr. Regina Birou, SFMA, președinte CRSM, și de Sr. Ildiko Homa SSS, Secretara generală CRSM. Pe 1 februarie, persoanele consacrate prezente la Roma s-au reunit în Aula Paul al VI-lea pentru Audiența dedicată Jubileului Vieţii Consacrate. Papa Francisc le-a mulțumit pentru slujirea adusă Bisericii și a vorbit despre trei aspecte importante ale vieții lor: atitudinea profetică trăită prin ascultare, apropierea, ce implică caritatea fraternă, și speranța exprimată prin rugăciunea intensă pentru vocații. Pe 2 februarie, în sărbătoarea Întâmpinarea Domnului și cu ocazia Celei de-a XX-a Zile Mondiale a Vieții Consacrate, s-a celebrat și Jubileul Vieţii Consacrate. Evenimentul a fost marcat printr-o Sfântă Liturghie în Bazilica „Sfântul Petru”, prezidată de Papa Francisc, care le-a adresat celor prezenți îndemnul de a fi bărbați și femei care

să cultive întâlnirea dintre persoane, fiind păstrători ai capacității de a se uimi, trăind bucuria recunoștinței pentru darul propriei vocații. După Sfânta Liturghie, de pe platforma din fața bazilicii, Papa a îndemnat persoanele consacrate să nu uite „prima chemare” și a amintit că „esența vieții consacrate este rugăciunea”.

DIN CALENDARUL ANULUI JUBILIAR Sâmbătă, 6 februarie, Papa Francisc a întâlnit în Piaţa Sfântul Petru Grupurile de Rugăciune ale lui Padre Pio, pe angajaţii de la Casa de Alinare a Suferinţei, spitalul înființat la inițiativa lui Padre Pio, și credincioși din Arhidieceza de ManfredoniaVieste-San Giovanni Rotondo, prezenți la Roma cu ocazia aducerii trupului lui Padre Pio de Pietrelcina pentru Jubileul Milostivirii. Referindu-se la importanța grupurilor de rugăciune, pe care Padre Pio le numea „pepiniere de credință”, Pontiful a remarcat că acestea sunt adevărate „focare de iubire divină” și și-a exprimat recunoștința pentru angajamentul lor spiritual. Papa Francisc și-a manifestat speranța ca acestea să devină „centrale mereu

deschise și active, care cu puterea umilă a rugăciunii să asigure lumii lumina lui Dumnezeu, iar Bisericii, energia iubirii. Fiți mereu apostoli ai rugăciunii, plini de bucurie!” Pe 10 februarie, în Miercurea Cenușii, a avut loc trimiterea oficială a „misionarilor milostivirii”. Pe 20 februarie, s-a desfășurat Jubileul Donatorilor de Sânge, eveniment organizat de Federația italiană a Asociațiilor Donatorilor de Sânge. Pe 22 februarie, în sărbătoarea Catedra Sfântului Petru, a avut loc Jubileul Curiei Romane, al Guvernatoratului şi al instituţiilor legate de Sfântul Scaun. Pe 16 martie se va desfășura Jubileul persoanelor care au beneficiat de un transplant, eveniment ce va avea ca temă: De la milostivirea dăruirii la cea a iertării. MARTIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII SFINȚII MILOSTIVIRII

SFÂNTUL IOAN CLIMAC SAU SCĂRARUL

CEL CARE A DESCRIS „SCARA RAIULUI”

E Sfântul Ioan Climac călugăr În calendare, la 30 martie A trăit între 575 – 649

gumenul călugărilor de la mănăstirea de pe muntele Sinai își trage supranumele de la opera scrisă la îndemnul unui alt egumen de la mănăstirea Raith: „Scara dumnezeiescului urcuș” sau „Scara Raiului”. Treapta a noua din cele treizeci poartă numele: „Despre ținerea de minte a răului”, indicând iertarea acordată aproapelui ca fiind necesară pentru a primi iertarea, cum spunem în Tatăl Nostru. „15) Neținerea de minte a răului este semnul adevăratei pocăințe. Iar cel ce ține dușmănie și pare că se pocăiește, este asemenea celui căruia i se pare că aleargă în vis. 16) Am văzut pe unii ce țineau minte răul, îndemnând pe alții să nu țină minte răul. Și rușinându-se de propriile lor cuvinte, au pus capăt patimii acesteia. 17) Să nu socotească nimenea această întunecime ca o patimă ușoară, trecătoare. Căci de multe ori obișnuiește să se întindă până la bărbații duhovnicești. A fost treapta a noua. Cel ce a câștigat-o poate să ceară de acum cu îndrăznire dezlegarea greșalelor de la Dumnezeu Mântuitorul.”

FERICITUL IACOB CUSMANO

PREOT MEDIC, FONDATORUL OPEREI „IL BOCCONE DEL POVERO”

ȘTIAȚI CĂ O traducere italiană din 1492 se poate găsi în Biblioteca Europeană (digitală)?

Traducerea românească a operei lui Ioan Climac poartă numele „Scara dumnezeiescului urcuș” și se găsește și în Filocalia, vol. IX?

ȘTIAȚI CĂ

„I Fericitul Iacob Cusmano

În calendare, la 14 martie A trăit între 1834 - 1888 Este considerat creatorul spitalului modern. 18

l boccon’ del povero” adică „porția săracului”, așa numeau în casa prietenului doctor Michele de Franchis ceea ce puneau deoparte din propria farfurie, de la cel mai mic până la cel mai mare, astfel încât să asigure unui sărac o masă caldă. Acest exemplu a coagulat toată experiența lui de milostivire pentru săraci constituind Asociația „Il boccone del povero”, tocmai pentru a veni în ajutorul celor mai săraci din capitala Siciliei. Iacob era medic, chiar unul foarte stimat și căutat; biografii l-au numit „medicul săracilor”. Pentru că și-a dat seama că făcea prea puțin pentru oameni, s-a consacrat lui Dumnezeu devenind preot, punându-se total în slujirea săracilor. Sfânta Fecioară Maria a fost mereu protectoarea lui. Asociația sa va deveni nucleul de unde se vor naște Congregațiile Surorilor Slujitoare ale celor săraci și a Misionarilor Slujitori ai săracilor. Ei vor continua ceea ce Iacob a început încă de mic: să-l asiste cu dăruire totală pe Isus prezent în cei săraci, oferind acestora tot ce avea, fiind pentru ei semn de mântuire.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2016

A fost beatificat de către Sfântul Ioan Paul al II-lea împreună cu primul nostru Fericit, Ieremia Valahul, pe 30 octombrie 1983? Ca și 2016, 1983 era tot un An Jubiliar Extraordinar, al Mântuirii.

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII FAPTELE MILOSTIVIRII

Desen în peniţă pentru „La visite des pauvres”, de Vladimir Ghika

A-I ADĂPOSTI PE CEI STRĂINI

VLADIMIR GHIKA ŞI VIRTUTEA OSPITALITĂŢII Text: Iulia Cojocariu

âteva dintre „gândurile” Monseniorului Ghika ne spun că nimic nu este mai ospitalier decât Cerul şi că în Cer este întotdeauna loc, iar „calea către cer este strâmtă, dar cerul este larg […], dar e mai uşor să nu deviezi de la calea cea dreaptă pe o cărăruie decât pe un câmp”. În cadrul unei reculegeri ţinute pentru surorile de la Auberive, Vladimir Ghika le spunea acestora: „Ce trebuie să fie această reculegere pentru voi, pentru mine, pentru Dumnezeu? Trebuie să găsim un loc retras pentru Dumnezeu […] este o bucurie să-i putem oferi adăpost Dumnezeului alungat, ospitalitate Dumnezeului rănit, îndestulare Dumnezeului dispreţuit, acestui Dumnezeu dispreţuit care nu are unde să-şi plece capul”. Iar într-un alt gând al său, Monseniorul ne îndeamnă să nu uităm că într-o lume

rea, trupul şi sufletul nostru pot să devină adăpostul celui care nu avea unde să-şi plece capul. Această invitaţie pe care ne-o adresează de a fi gazde bune pentru Oaspetele ceresc, aşa cum este numit Isus prezent în Euharistie, se extinde şi asupra persoanelor pe care le întâlnim în viaţa de zi cu zi. Astfel, potrivit lui Vladimir Ghika, în planul lui Dumnezeu, nicio întâlnire nu este întâmplătoare şi nici indiferentă, ci o ocazie providenţială, surprinzătoare şi orânduită dinainte şi de aceea ne îndeamnă să facem loc în sufletul nostru tuturor celor pe care îi întâlnim în drumurile noastre, şi nu numai atât, ci să îi privim cu acea privire pe care patriarhul Abraham a avut-o faţă de oaspetele în trecere, misterios şi sacru. În felul acesta, consideră el, poate fi pusă în practică vechea virtute a ospitalităţii. Dar pe lângă

aceste forme de ospitalitate exprimate în gândurile de mai sus, pe care Monseniorul le-a trăit în viaţa sa, faţă de Dumnezeu, a cărui prezenţă a simţit-o constant încă de la o vârstă fragedă, şi faţă de aproapele, căruia îi păstra un loc în sufletul său, Vladimir Ghika a practicat şi forma concretă de ospitalitate, aceea de a oferi adăpost străinilor, pelerinilor, celor care aveau nevoie de un loc de odihnă. În fapt, ospitalitatea era una dintre caracteristicile asociaţiei înfiinţate de el şi care a funcţionat timp de câţiva ani la Auberive, „Opera Fraţilor şi Surorilor Sfântului Ioan”. „Opera Sfântului Ioan trebuia să cuprindă două ramuri: Casa Sfântului Ioan, unde fraţii şi surorile trăiau separaţi având şi unele activităţi comune (reculegeri, învăţământ, ospitalitate, îngrijirea bolnavilor etc.); şi Familia Sfântului Ioan, formată din persoane răspândite în toată lumea pentru a trăi potrivit cu spiritul Sfântului Ioan, pentru a transmite acest spirit şi pentru a îndeplini toate activităţile (apostolice, de binefacere) potrivit cu acest spirit”. De ospitalitatea de la Auberive s-au bucurat multe persoane cunoscute şi necunoscute lui Vladimir Ghika, precum şi rude, prieteni. De un tratament aparte au beneficiat refugiaţii ruşi cărora Vladimir Ghika le-a oferit adăpost. După ce a petrecut câteva zile la Auberive, o doamnă îi scrie Monseniorului înainte de a pleca: „Vă mulţumesc din toată inima pentru ospitalitatea pe care mi-aţi acordat-o sub acoperişul dumneavoastră […] Am venit să caut puţină singurătate şi linişte […], puţină odihnă şi încă ceva: posibilitatea de a mă «regăsi», de a mă cufunda în rugăciune. Îmi era foame şi sete să mă găsesc sub acelaşi acoperiş cu Domnul Nostru şi de aceea mă simt atât de fericită aici”. MARTIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII PARABOLELE MILOSTIVIRII

PARABOLE DE IERI… MEREU ÎN CĂUTAREA FIILOR

ascinația vameșilor și a păcătoșilor față de Cristos trebuie să fi crescut când au auzit cea de-a treia parabolă pe care a rostit-o ca răspuns la murmurele fariseilor și ale cărturarilor că „îi primește pe păcătoși și stă la masă cu ei”. Parabola pune în scenă preocuparea a doi fii de a-și găsi un mod de viață care să le ofere satisfacția deplină. Cel mai tânăr a crezut că, „părăsind casa tatălui și cheltuindu-și averea într-o viață de desfrâu”, va afla ce-și dorea. Dar foarte curând a descoperit că un atare mod de viață nu doar l-a secătuit de „averea” ce părea să-i procure satisfacțiile căutate, ci l-a lipsit și de ceea ce-i oferea identitate și respectabilitate. Fără reperul patern și fratern, devine o slugă. Din acest statut el se va putea elibera atunci când, „venindu-și în fire”, se va întoarce acasă

...PARABOLE DE AZI DUREREA UNUI PĂRINTE

n tânăr sclipitor a ajuns la închisoare în urma faptelor sale. Pentru părinţii lui a fost un şoc, o surpriză totală. Au rămas alături de el de-a lungul anchetei şi după aceea. Ani de zile au venit să-l vadă, aducându-i pachete, întâlnindu-l la vorbitor. Durerea lor numai inima de părinte o știe. La această durere se mai adăuga una, şi mai grea: fiul îi ignora, nu vorbea aproape deloc cu ei. Părinţii veneau să îl vadă, el nu aştepta pe nimeni. Vă daţi seama ce întâlniri… şi ce era în sufletul fiecăruia. Mi s-a părut că acești părinţi seamănă cumva cu Tatăl din evanghelie. Dumnezeu este mereu aproape de noi oriunde ne-am afla, în localuri dubioase sau nopţi nedormite, în afaceri necurate 20

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2016

Text: Pr. Tarciziu Șerban

Parabola tatălui îndurător (Lc 15,11-32)

și se va lăsa „înveșmântat” din nou cu statutul de fiu. Or, vameșii și păcătoșii veniți să-l asculte pe Isus s-au regăsit în ipostaza fiului reprimit cu bucurie de către Tatăl. Fiul mai mare, în schimb, a crezut că va fi fericit dacă va trăi în obediență față de tatăl său. Dar supunerea lui era departe de cea a unui fiu față de tatăl său, ci mai curând a unui sclav față de stăpân. De aceea, lipsindu-se de bucuriile pe care i le oferea statutul de fiu, „s-a înjugat” la truda câmpului. Mai mult, atunci când tatăl vrea să-l readucă în atmosfera familială pentru a se bucura de redobândirea fratelui rătăcit, el refuză să numească o persoană atât de iertătoare cu apelativul de „tată” și pe unul care a săvârșit atâtea ticăloșii, dar apoi s-a convertit, cu apelativul de „frate”. Iar tatăl? Mereu în căutarea fiilor...

Text: Fr. Dan Suciu CSJ

sau pierduţi pe net, în închisorile oraşului sau ale deznădejdii sufleteşti. Desigur, pe Dumnezeu îl doare să-şi vadă copiii rătăciţi, distrugându-se în fel şi chip. Dar este gata să ne ierte toate, căci rămânem copiii lui. Ce îl doare cel mai mult este atunci când, în plus, îl ignorăm, nu aşteptăm nimic de la El, decât cel mult să ne lase în pace; când nu-i adresăm niciun gând, niciun cuvânt, de parcă nu ne-ar fi Tată, ci un nimeni; când inima noastră de fiu nu mai bate, în vreme ce inima sa de Părinte este mereu vie. Parabola din evanghelie rămâne oarecum neterminată. Povestea tânărului nostru şi a părinţilor lui nu s-a terminat nici ea. Aşa că, dacă vreţi, ne putem ruga împreună pentru ei.

„Fiul a spus: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău». Însă tatăl a spus servitorilor: «Aduceți haina cea dintâi și îmbrăcați-l! Dați-i un inel în deget... Aduceți vițelul cel îngrășat și tăiați-l: să mâncăm și să ne bucurăm, căci acest fiu al meu era mort și a revenit la viață, era pierdut și a fost găsit»”.

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII CREDINȚA ÎN FAPTE

DUMNEZEU S-A NĂSCUT ÎN EXIL.

NOI CE FACEM?

Text: Marius Taloș SJ

n plin veac XX nihilist, când sloganul „Dumnezeu a murit!” se convertise deopotrivă în legimitarea emfatică a oricărei identități atee, dar și întrun strigăt neputincios în fața celor mai mari atrocități comise vreodată în istoria omenirii, cineva a scris o carte profetică cu titlul „Dumnezeu s-a născut în exil”. Autorul era un român, Vintilă Horia, iar personajul principal din carte era un roman, poetul antic Ovidiu. Însă atât românul din realitate, cât și romanul din roman, aveau ceva în comun: exilul, în Spania pentru cel fugit din România de după cel de-al Doilea Război Mondial, și Tomisul sau Constanța noastră de azi, pentru cel alungat de la Roma. Și mai împărtășeau ceva: căutarea unui rost pentru o viață trăită departe de patriile lor respective: Roma pentru unul, România pentru celălalt. Răspuns miraculos și comod nu au găsit nici unul, nici altul, nici acum două mii de ani, nici în timpurile noastre. În schimb, amândoi au primit o veste proastă și una bună. Cea proastă este realitatea dramatică a exilului, în toate formele sale de ieri și de azi, de la deportări în masă până la emigrări disperate pentru supraviețuire. În schimb, cea bună este literalmente euanghelion, adică Vestea cea Bună pentru cei care cred, și anume că în Cuvântul său făcut trup, „Dumnezeu s-a născut în exil” și a locuit printre noi. Dar

JRS ROMÂNIA ÎNSOȚEȘTE REFUGIAȚII, ÎI AJUTĂ PRIN DIFERITE SERVICII, PLEDEAZĂ PENTRU CAUZA LOR.

dacă credem cu adevărat, atunci ce facem concret în țara noastră pentru exilații timpurilor noastre? Serviciul Iezuiților pentru Refugiați (JRS) vede în România nu doar un loc de unde oamenii emigrează sau încearcă să ajungă din lipsă de alternative, ci în primul rând un loc binecuvântat unde oamenii pot trăi împreună. Iar acest lucru începe simplu, dând bun venit și primindu-l pe cel care-ți cere ajutor atât cât poți, indiferent de țara sa de origine. Dacă pentru Lucian Blaga, „veșnicia s-a născut la sat”, JRS crede că același lucru este valabil și pentru ospitalitate, de data aceasta în contextul „satului global” contemporan: servește, însoțește și pledează în favoarea celor ce caută un refugiu, fie și măcar temporar în țara noastră. Spune-mi cum primești, ca să-ți spun cum iubești aproapele, mai ales când vine de departe! Bine ați venit, de oriunde veniți! Ajutați-ne să-i primim așa cum vrem să fim și noi primiți!

JRS România • din 1996 filială a organizaţiei internaţionale JRS; • înfiinţată legal în România în 2000; • peste 15.000 de refugiaţi asistaţi; • 2 centre sociale: un adăpost de noapte (Pedro Arrupe) şi un Centru Cultural Multifuncţional (My Place); • cca 20 de specialişti implicaţi în activitate.

www.jrsromania.org

MARTIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

Sagrada Família VIZIUNEA GLORIEI Text: Viviana și Alexis Dimcev

Emblemă a orașului Barcelona, bazilica Sagrada Família este printre cele mai vizitate obiective turistice din lume. Monumentul edificat de arhitectul catalan Antoni Gaudí este o recapitulare artistică a adevărurilor credinței catolice.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2016

OAMENI ȘI LOCURI

O Isus pe Cruce - statuie aflată deasupra altarului din bazilica Sagrada Família

Gaudí a adus împreună realitatea lumii și istoria mântuirii, așa cum sunt expuse în Biblie și făcute prezente în liturgie. În această capodoperă, Gaudí ne arată că Dumnezeu este adevărata măsură a omului. Papa Benedict al XVI-lea

Bazilica Sagrada Família - interior, Barcelona (Spania)

ricâte poze ai vedea cu bazilica Sagrada Família din Barcelona, ajungând în fața ei ți se taie respirația. Ești copleșit de măreția ei, și încerci să-ți răspunzi la cât mai multe întrebări. Cum a reușit un arhitect să conceapă ceva atât de grandios? „Clientul meu nu se grăbește”, obișnuia să spună Gaudí celor care îl întrebau despre finalizarea lucrării. Când lucrarea îi este dedicată lui Dumnezeu, timpul se măsoară altfel, iar omul dispare în spatele operei destinate să-l glorifice pe Creator. „Singura mea grijă este să o fac atât de bine acum, încât succesorii mei nu vor avea altă alegere decât să o termine”. ESENȚA CREDINȚEI. Oricine poate vizita biserica Sfintei Familii din Barcelona, iar sute de mii de turiști de toate religiile și naționalitățile îi trec pragul în fiecare an. Chiar și un călător neavizat, care se va mulțumi poate cu câteva fraze sumare din audio-ghid, bucurându-se că poate admira orașul dintr-unul din turnurile de 128 de metri, va înțelege că este o

operă profund spirituală. Cu atât mai mult un credincios va savura opera artistului catalan. După primul moment de uimire, ochiul începe să distingă și să recunoască scene familiare, dar ordonate atât de precis și de cuprinzător, ca într-un catehism vizual. Toată esența credinței este cuprinsă între elementele arhitecturale, până în cele mai mici detalii: din nava bazilicii până la cele 12 turnuri care simbolizează apostolii, parțial construite. Alte 4 turnuri centrale vor simboliza evangheliștii; un dom încununat cu o stea o va reprezenta pe Maica Domnului, iar turnul central, de 170 metri, va fi încununat de o cruce, care va întruchipa pe Cristos; ziua va reflecta lumina soarelui prin jocul de mozaicuri, iar noaptea va împrăștia raze și va fi vizibilă din orice punct al orașului. TREI FAȚADE. Ghidurile turistice precizează existența a trei fațade: a Gloriei, a Pătimirii, a Nașterii. Dar nu scriu nimic despre Misterele Rozariului – cele care l-au inspirat pe Gaudí să realizeze această meditație vizuală asupra vieții MARTIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

OAMENI ȘI LOCURI

Fațada Nașterii, bazilica Sagrada Família (foto stânga) și vitralii din interiorul bazilicii

lui Cristos. Fațada Nașterii este cea pe care arhitectul a putut să o supravegheze personal în timpul vieții. Pentru scenele din Misterele de Bucurie, Gaudí a ales ca modele oameni obișnuiți, din cei care lucrau la șantierul bisericii. În jurul Dumnezeului făcut om, Gaudí a dorit să aducă întreaga creație: flori, fructe, păsări, animale specifice zonei, ce împodobesc fațada; sub cuvintele liturgice Sanctus, Sanctus, Sanctus, cerul și pământul laudă împreună măreția Domnului. Fațada Pătimirii – altă epocă, altă sensibilitate, dar același sens dorit de Gaudí. Isus nu a avut o moarte glorioasă. Agonia și moartea lui Isus, pe care le-au gustat și ni le-au descris atâția mistici, au fost cioplite cu trăsături largi, schematice, în blocuri mari de piatră, de către sculptorul Josep Maria Subirachs. Scenele din Calea Sfintei Cruci se succed cu o sobrietate impunătoare. Poarta din bronz masiv este inscripționată cu Evangheliile Patimilor în limba catalană. Un impact vizual puternic, după care pătrunzi în interiorul bazilicii. Abia în 2010 s-a pus acoperișul navei centrale, susținută pe un complex de 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2016

„ARHITECTUL LUI DUMNEZEU”

ntoni Gaudí i Cornet s-a născut pe 25 iunie 1852 în Reus (Catalonia). În 1868 s-a mutat la Barcelona pentru a studia arhitectura. La înmânarea diplomei, directorul a spus despre el că e „fie un nebun, fie un geniu”. Eusebi Güell, un om de afaceri, a început să îi comande lucrări, făcându-l cunoscut. În 1883, la 31 de ani, arhitectul a primit proiectul bisericii Sagrada Família, căruia i se va dedica timp de 43 de ani. Gaudi nu s-a căsătorit, fiind absorbit complet de opera sa, la care a lucrat până la moartea survenită în urma unui accident de tramvai pe 10 iunie 1926.

piloni care imită bolta unei păduri de sequoia, prin ale cărei ramuri pătrunde lumina transfigurată de multitudinea de vitralii colorate. Pentru o astfel de biserică, era nevoie de prezența unui Papă: pe 7 noiembrie 2010, Benedict al XVIlea a consacrat biserica, ridicând-o la rangul de bazilică. În 2002 a început construcția principalei fațade, a Gloriei, reprezentând mărirea lui Cristos și cele patru lucruri de pe urmă: Moartea, Judecata, Paradisul și Infernul, precum și reprezentări ale Purgatoriului, ale celor șapte păcate capitale și ale celor șapte virtuți. RECULEGERE. După atâta măreție poți simți nevoia unui moment de reculegere. Capela Rozariului, mică și intimă, o dantelărie de piatră albă, stă mărturie pentru preferința pe care Gaudí a avut-o pentru această rugăciune, pe care o recita zilnic. Aici, artistul ne indică ajutorul eficient pe care îl putem obține rugându-ne Rozariul: un bărbat și o femeie sunt tentați de diavolii-monștri marini, dar, privind spre Maria, înving ispitele. Tot în această capelă, Gaudí a amplasat personaje din Vechiul Testament,

OAMENI ȘI LOCURI

ȘTIAȚI CĂ

Fațada Pătimiirii, bazilica Sagrada Família, Barcelona

precum David și Solomon, Iacob și Isaac. Istoria mântuirii cuprinde și oameni păcătoși, dar care s-au întors la Dumnezeu prin căință. Maria, cea concepută fără de păcat, ne poate scăpa de ispite și obține harul unei convertiri adevărate. Textul evanghelic preferat al lui Gaudí era cel al vindecării orbului din naștere. Tocmai el, artistul dotat cu atâta geniu vizual, cu mult înaintea

epocii sale, a înțeles, prin credință, că vederea adevărată este de natură spirituală. „Cred, Doamne!” e strigătul celui vindecat de Isus, care primește și harul de a-l recunoaște pe Fiul lui Dumnezeu. „Cred” este încununarea Fațadei Gloriei, cheia de boltă a mărturisirii creștine, a cărei depozitară este Biserica. Iar Gaudí a dorit să ne facă și pe noi să percepem grandoarea credinței noastre.

• În Barcelona se găsesc cele mai multe din operele lui Gaudí: Sagrada Família, Casa Vincens, Pavilioanele Güell, Bellesguard, Parcul Güell, Casa Milà (La Pedrera), Casa Batlló, biserica Coloniei Güell? • Construcția bazilicii Sagrada Família durează din 1882 și se preconizează că se va termina în 2026? • Bazilica va fi cea mai înaltă clădire religioasă din Europa; turnul său central va atinge 170 metri? • Cauza de beatificare a lui Gaudí a fost deschisă în anul 2000?

SAGRADA FAMÍGLIA

O CREDINȚĂ PROFUNDĂ

ând a primit proiectul bisericii Sagrada Família, Gaudí nu era un om religios. Sub influența unui episcop, prieten de familie, și a Sfântului Enric d’Ossó (preot canonizat în 1993), Gaudí s-a convertit, iar în fiecare zi, înainte de a vizita șantierul, participa la Sfânta Liturghie. A avut ca director spiritual un preot al Oratoriului Sfântului Filip Neri, care l-a călăuzit în misterele credinței. Astfel, dorința arhitectului a fost ca toți cei care-i vor vedea

MORMÂNTUL LUI GAUDÍ

Antoni Gaudí, la o procesiune Corpus Christi, în fața bazilicii Sagrada Família (1924)

opera să rămână impresionați de lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu. Ultimele sale cuvinte au fost: Amin! Dumnezeul meu! Dumnezeul meu!

n cripta bazilicii se află mormântul arhitectului. Fiind îmbrăcat sărăcăcios în momentul accidentului său de tramvai, a fost luat drept cerșetor și dus la spitalul săracilor. Gaudí a murit sărac, așa cum și-a dorit să moară, iar pentru înmormântarea lui banii au fost oferiți de municipalitate.

MARTIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI

Familia tradiţională şi naturală Familia are la bază căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, însă în faţa asalturilor la care este tot mai supusă, aceste două adjective – tradiţională şi naturală – vin să-i întărească identitatea. Text: Pr. Fabian Măriuț

ermenul tradiţional trimite spre un model de familie tot mai puţin prezentă, cum ar fi familia cu mulţi copii sau cea extinsă, unde mai multe generații locuiesc sub acelaşi acoperiș. Dar alăturarea adjectivului tradiţional la substantivul familie desemnează și unirea durabilă dintre un bărbat şi o femeie ce se iubesc şi doresc să dea naştere copiilor. Adjectivul are menirea să arate caracterul univoc al termenului familie. Adjectivul natural pune în evidenţă precedenţa familiei faţă de orice formă de organizare socială. Nu familia slujeşte statul, ci statul slujeşte familia. Ca nucleu compus din persoane unite prin legătura de căsătorie şi relaţii de rudenie, familia are în componenţă aceste două raporturi de bază ce determină apariţia și dăinuirea existenţei umane.

Aceste precizări vin în contextul campaniei ce vizează modificarea articolului 48 din Constituţia României, unde în loc de termenul soţi, devenit echivoc, să fie pusă sintagma bărbat şi femeie: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”. Orwell a surprins în romanul „1984” că tirania este, în esenţă, o problemă de definiţii. Este greu să păstrezi căsătoria, dacă noţiunea nu există. Ori familia, dacă noţiunea este distrusă. Noţiuni umane elementare sunt schimbate în opusul acestora, de aceea au nevoie să fie reconfirmate. Atentarea la stabilitatea căsătoriei face parte din procesul de slăbire a

Familia este prima societate naturală ce se sprijină pe legătura indisolubilă dintre un bărbat şi o femeie, se completează cu naşterea şi educarea copiilor şi conferă siguranţa în viaţă. 26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2016

identităţii sexelor şi a familiei, ce are drept consecinţă slăbirea omului ca atare. Când fiecare valoare elementară va fi făcută nulă şi neavenită, inversată şi considerată aleatorie, fără importanță, atunci omul va fi o creatură fără importanță, a cărui existenţă necesită modelare din partea celor ce „se pricep mai bine”. Campania de strângere de semnături, premergătoare Referendumului, devine o oportunitate de a intensifica lupta pentru întărirea familiei ca dat tradiţional şi natural, iar precizarea referitoare la căsătorie, ca legătură între un bărbat şi o femeie, devine temeiul pe care se poate construi societatea stabilă şi durabilă.

UNIVERSUL FAMILIEI

Turnul Babel reloaded „Este motiv de îngrijorare actuala limitare a drepturilor creștinilor, ba chiar discriminarea lor, atunci când forțe politice, călăuzite de ideologia unui secularism de multe ori destul de agresiv, caută să-i împingă la marginile vieții publice”.* Text: Pr. Francisc Doboș

ATENȚIE LA Toleranța intolerantă

acă în multe zone ale lumii creștinii sunt persecutați fizic și martirizați, în Occident și în zonele lui limitrofe creștinii sunt exilați din viața publică și politică în catacombele sufletului, ale privatului. Statul este laic, da; dar societatea nu, nu este laică și nici neutră. Statul laic este deranjat de o societate creștină care nu poate accepta și practica „dogmele” laicității, precum avortul, eutanasia, egalizarea familiei întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie cu alte parteneriate (de exemplu, cu parteneriatele dintre persoane de același sex), ideologia Gender, colonizarea ideologică LGBT (mai nou LGBTTIQ**), îndoctrinarea sexuală a pudorii și a bunului simț. Toate aceste teme nu țin doar de creștinism, ci de natura umană. Azi nu trăim în vremurile unei laicități pozitive, ci ale unei laicități militante, agresive și de opoziție vădită față de religie, în mod special

față de religia creștină. Acest tip de laicitate își umple gura cu un cuvânt magic: toleranța; și atât de mult ne constrânge la toleranță încât sfârșește prin a deveni intolerantă. Eliminarea religiei și a lui Dumnezeu din sfera publică și din viața morală slăbește orice națiune. Să ne uităm cum arată multe țări occidentale astăzi. Democrația pare că nu se mai ocupă de polis, adică de binele comun, pentru toți, ci asistă, aparent neutră și echidistantă, la invenția și revendicarea de noi așa-zise drepturi pentru grupuri restrânse în detrimentul legilor naturii. Noile legi ale statelor nu pot ignora natura umană.

Dictatura relativismului

otul se dorește să pară relativ în afară de revendicările incluse în unele activităţi de lobby; ba mai mult, ni se impun relativismul și toleranța prin prisma „religiei” politically correct. Nu mai există alb și negru, ci nuanțe de gri, ori multe, multe culori... un curcubeu. Astfel, de când natura umană a început să devină o

modă antropologică, orice poate fi schimbat prin lobby agresiv pentru a obține consens în vederea colonizării ideologice a naturii umane. Asistăm în ultimii ani în Occident, dar și la noi, la edificarea unui nou turn Babel, un turn care nu provoacă confuzia limbilor, ci răstălmăcirea și manipularea sensului cuvintelor – de exemplu, mamă, tată, familie, persoană etc. – și a adevărului pe care îl reprezintă. Se încearcă redefinirea centrului. Este bine să deschidem ochii și să rămânem ancorați în Adevăr și Iubire, chiar dacă societatea secularizată de azi ne constrânge să nu mai avem adevăruri, ci păreri, să nu mai cultivăm Iubirea, ci plăcerea hedonistă. Iar dacă va trebui să fim persecutați pentru asta, să ne pregătim sufletește.

* Declarația comună a Papei Francisc și a Patriarhului Chiril, Havana, 12 februarie 2016, nr. 15. ** LGBTTIQ – Lesbiene, homosexuali, bisexuali, transsexuali, transgenderi, intersexuali, queeri. MARTIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI SUFLET TÂNĂR

CRACOVIA

ZIUA MONDIALĂ A TINERETULUI 2016 La Cracovia, cu ocazia ZMT 2016, va fi expusă relicva Fericitului Frassati, „un băiat fascinat de Evanghelia Fericirilor”. n Mesajul pentru ZMT, Papa Francisc i-a îndemnat pe tineri să urmeze exemplul Fericitului Pier Giorgio Frassati, „care a înțeles ce înseamnă o inimă milostivă, sensibilă față de cei nevoiași, pe care îi ajuta cu mare discreție”. Frassati, student italian, terțiar dominican, membru al Acțiunii Catolice, mare iubitor al muntelui, mereu vesel și energic, a murit în 1925, la 24 de ani, răpus de poliomielită, contractată, probabil, în timp ce vizita bolnavii.

Twitter: @Pontifex Trufia nu numai că ne îndepărtează de Dumnezeu, dar ne face ridicoli. Papa Francisc

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2016

MILOSTIVIREA MANIFESTATĂ PRIN ARTĂ

e 6 februarie, noi, tinerii din parohiile din București, ne-am strâns cu mic cu mare, în cadrul Festivalului Tinereții „Tic-Fest”, la teatrul Țăndărică din capitală. Fiecare grup parohial s-a străduit să exprime prin scenete, montaje artistice, cântece și dansuri tema festivalului: milostivirea. Participând la acest eveniment, mi-am reamintit mai multe lucruri de care voi încerca să țin cont în viitor, pentru creșterea în credință, a mea și a altora. Mi-am reamintit că trebuie să ne îngrijim de săraci și că trebuie să-i ajutăm, pentru că ei sunt o cale sigură pentru a ajunge la Dumnezeu. Mi-am reamintit că milostivirea lui Dumnezeu are o putere imensă asupra tinerilor și le poate transforma radical viața. Mi-am reamintit că suntem datori, întâi de toate, să lucrăm la convertirea noastră lăsându-ne mereu modelați de Tatăl nostru ceresc. Scenetele prezentate pe scena teatrului au transmis mesaje profunde: milostivirea noastră trebuie să izvorească din iubirea Tatălui ceresc, iar nevoia cea mai mare pe

care o au oamenii este ajutorul sufletesc. Milostivirea formală nu are nicio însemnătate. Mesajul capătă sens doar atunci când, mișcați în adâncul sufletului, îi ajutăm pe cei care se află în suferință. Sunt convinsă că fiecare tânăr, participant sau spectator, deși a luat parte la un festival, în realitate a participat la o adevărată cateheză despre Milostivire. Arta - scenetele, cântecele, dansurile etc. - a dovedit că poate reprezenta foarte bine misterul Milostivirii lui Dumnezeu. Izabela Marin

UNIVERSUL FAMILIEI

Gândul meu pentru

TINERI SFINȚI AI MILOSTIVIRII

T I NE

Chiara Luce

hiara Luce Badano s-a născut la Sassello, pe 29 octombrie 1971. A intrat în Mişcarea Focolarelor la 9 ani și a descoperit, prin spiritualitatea Chiarei Lubich, că Dumnezeu este Iubire. Era într-o relaţie profundă cu Isus și avea o iubire deosebită faţă de cei mici, umili și săraci, de exemplu față de copiii din Africa. Visa să devină medic şi să trăiască printre aceștia. Își dorea mult ca într-o zi să fie misionară. Pe primul loc în viaţa ei era Isus care o lumina „în alegerile pe care trebuia să le facă în fiecare moment”. În modul ei de a se îmbrăca se vedea frumuseţea și armonia culorilor. Când mama o invită să se îmbrace mai elegant, Chiara îi spune: „Merg la şcoală curată şi ordonată; ceea ce contează este să fii frumos în interior”. Boala Chiarei s-a declanşat pe neaşteptate, la vârsta adolescenţei, când credea că nimeni nu o înțelege. Se afla pe te-

renul de tenis și a simţit o durere puternică la coloană. După investigaţii, diagnosticul: osteosarcom cu metastază. Nimeni nu a avut curajul să-i mărturisească gravitatea situaţiei; când a aflat, Chiara a spus: „Isus mi-a trimis acest rău la momentul potrivit, deoarece nu mai simţeam iubirea puternică faţă de Dumnezeu. În milostivirea Lui,

Dragă prietene, căutător de Dumnezeu,

P mi-a trimis această boală pentru a-l regăsi pe El”. Ea trecea printr-un moment de criză; nu mai simţea entuziasmul ca atunci când se hotărâse să facă din Evanghelie codul vieţii ei. Diagnosticul a trezit-o la singura realitate pentru care merita să-şi dea viaţa: Dumnezeu. O mărturie a bucuriei în ciuda suferinţei, așa a fost Chiara în cele 14 luni de boală. Avea

dureri fizice puternice, dar nu a întrebat niciodată „de ce?”; fiecare obstacol era „o trambulină”. La fiecare durere, spunea „Pentru tine, Isuse!” Ştia că în durere se ascunde adevărata valoare a vieţii sale creştine, că în acele momente îl putea imita pe Isus şi putea să ofere totul pentru cei din jur. Tânăra frumoasă, sportivă, radioasă, Chiara Luce, și-a încheiat scurta, dar intensa sa viaţă, pe 7 octombrie 1990. De

atunci, sfinţenia vieții sale se răspândeşte mereu, transmițând un puternic mesaj generaţiei tinere. (Marta Andro)

Tinerii sunt viitorul. Eu nu mai pot alerga, dar aş vrea să predau făclia, aşa cum se obişnuieşte la Olimpiadă. Avem o singură viaţă şi merită să o trăim bine. (Chiara Luce)

ostul Mare ne pregătește pentru Solemnitatea Paștelui. Pentru a ne bucura de Lumina Învierii suntem invitați să-l punem pe Dumnezeu în centrul vieții; să avem curajul să ne prezentăm înaintea Lui cu mâini nevinovate și inimă curată; să-i căutăm pe cei ce au nevoie de sprijinul nostru. Acum este timpul potrivit să-L căutăm și să-L întâlnim pe Dumnezeu! „În ascuns”, prin rugăciunile noastre și ale Bisericii, prin Cuvântul Scripturii, prin participarea la Sacramente, El este deja cu noi. Pe aceste căi noi îl căutăm pe Dumnezeu. De fapt, El ne găsește și ne spune că este totul pentru noi. Acum este timpul potrivit să ne întâlnim cu noi înșine! „În ascuns”, prin post, prin mortificații, prin renunțarea la vicii, avem ocazia să vedem cine suntem! Lucrând cu noi înșine, căutăm și găsim fericirea pe care Dumnezeu a sădit-o în sufletele noastre, dăm sens cuvintelor adresate de Isus Ispititorului: „Nu numai cu pâine trăiește omul, ci și cu tot Cuvântul care vine din gura lui Dumnezeu”! Acum este timpul potrivit să-i căutăm pe cei marginalizați, pe cei ce au nevoie de sprijin material sau spiritual! „În ascuns”, prin generozitate, prin disponibilitatea de a rezolva conflictele, încercăm să spunem că toți oamenii au aceeași demnitate, sunt copiii iubiți ai lui Dumnezeu. Astfel dovedim „că nu ispitim pe Domnul Dumnezeul nostru!” Așadar, postul este: timp de întâlnire cu Dumnezeu, cu noi înșine și cu aproapele! Pr. Daniel Bulai MARTIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI ABC-UL CREDINȚEI

Evanghelia

Cuvântul Evanghelie înseamnă Veste Bună și ne prezintă intervenția minunată a lui Dumnezeu în lume, prin Isus Cristos. În Noul Testament, există 4 cărți numite astfel: Evanghelia după Matei, după Marcu, după Luca şi după Ioan. În aceste cărţi, autorii dau mărturie despre viaţa şi învăţătura lui Isus. Evangheliile constituie inima Sfintei Scripturi şi ocupă un loc unic în Biserică.

Cina cea de Taină

Caută cele 15 diferențe dintre cele două imagini și încercuiește-le.

Exemplu

La Ultima Cină, Isus le-a spălat picioarele Apostolilor, apoi le-a spus: „V-am dat exemplu ca și voi să faceți cum v-am făcut eu” (In 13,15). Prin viaţa sa, prin cuvintele şi gesturile sale (le găsești în Evanghelii!), Isus ne învaţă cum să trăim ca fii ai lui Dumnezeu şi să-l slujim pe aproapele cu iubire. Și de la sfinți avem ce învăța, din exemplul vieții lor.

Euharistia

Euharistia este sacramentul ce cuprinde adevăratul Trup şi Sânge al lui Isus, sub chipul pâinii şi al vinului, necesar pentru hrana sufletului nostru. Este cel mai mare semn al iubirii lui Isus, care și-a dat viața pentru noi, pe Cruce. A fost instituită de Isus în Joia Sfântă, la Ultima Cină cu Apostolii. În Sfânta Euharistie din Tabernacol, Isus este mereu prezent în mijlocul nostru. Iar Biserica ne îndeamnă să-l primim cât mai des pe Isus în Sf. Împărtăşanie.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2016

Micuța Ecaterina se ruga pentru bolnavi.

Ecaterina s-a născut în 1632 într-o familie catolică. Bunicii ei se îngrijeau de bolnavii din sat, neavând spital.

Dragă Isuse, ajută-i, te rog, pe prietenii mei bolnavi!

Nu a fost o viaţă uşoară, dar îi iubea pe localnici şi era săritoare.

La 14 ani a devenit soră în Ordinul Sf. Augustin.

Mi-e frig!

La 16 ani s-a mutat la Quebec, în Canada.

Sr. Ecaterina ţinea la bolnavi şi a promis că rămâne în Canada în ciuda pericolelor.

e ân m ă a i r ad Vo Can în

Și mie. Să ne grăbim!

Ecaterina s-a ocupat și de novice, de noile surori. S-a dedicat bolnavilor până a murit, la 36 de ani.

Să-l vezi pe Isus în fiecare persoană!

Fericita Ecaterina îi iubea pe bolnavi și se îngrijea de ei pentru că știa că ajutându-i pe alții îl ajuta pe Isus. Când vezi pe cineva care e sărac ori bolnav ori singur, amintește-ți că ajutând acea persoană îl ajuți pe Isus.

MARTIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

[După: TheKidsBulletin]

comemorată la 8 mai

FERICITA ECATERINA A SF. AUGUSTIN (1632-1668)

UNIVERSUL FAMILIEI

UNIVERSUL FAMILIEI POVEȘTI DE VIAȚĂ

„FERIŢI-VĂ SĂ NU DEFĂIMAŢI NICI MĂCAR PE UNUL DIN ACEŞTI MICUŢI; CĂCI VĂ SPUN CĂ ÎNGERII LOR ÎN CERURI VĂD PURURI FAŢA TATĂLUI MEU.” (MATEI 18,10)

Puterea mea e Dumnezeu

abriel are nouă ani şi locuieşte într-un pătuţ de spital, din Bucureşti. Pentru personalul spitalului şi pentru cunoscuţi el este simplu, Gabi. Şi tocmai de aici a pornit dorinţa de a-i spune povestea. De fapt, Gabi nu prea are cunoscuţi. Dar cine îl întâlneşte îl uită cu greu – şi motivul e uşor de explicat: nu în toate zilele găseşti un om fericit! Eu l-am cunoscut însoţind o prietenă, Annemarie, care de ceva vreme, împreună cu alţi voluntari ai proiectului „De la inimă la inimă”, vizitează copiii abandonaţi din acest spital. Gabi nu vorbeşte – decât cu ochii – şi nu se poate mişca. Se află în spital aproape de când s-a născut, moment în care părinţii lui au observat că mânuţele şi picioarele 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2016

Text: Liana Gehl

lui nu sunt ca ale celorlalţi copii. Cumva, nu ştiu exact cum, Gabi a ajuns astfel în spital, şi aici a rămas. Semnele de operaţie de pe trupul lui, demult cicatrizate, arată că s-au făcut tentative de îndreptare, dar fără succes. În plus, Gabi suferă şi de o problemă de nutriţie, fapt pentru care este hrănit în parte cu biberonul şi în parte cu o sondă. Dar nu despre asta vrem să povestim aici, ci despre felul aproape miraculos în care Gabi a ştiut să-şi păstreze sufletul senin şi fericit. Are, ce-i drept, şi momente de întristare, când pe faţa lui citeşti un dor greu de desluşit, dar de cele mai multe ori el te întâmpină cu bucurie şi recunoştinţă. Şi nu e deloc pretenţios. Într-o zi l-am găsit încălţat cu nişte botoşei roz, dăruiţi de cine ştie ce suflet

milostiv – i-am scos şi i-am arătat, căci stă mereu pe spate şi nu-i putea vedea. A fost mulţumit. Deşi are doar una sau două jucării şi nu poate mişca decât o mână, Gabi îşi inventează singur jocuri şi uneori îl auzi râzând cu poftă de ceva ce numai el ştie. Dar nu e închis în lumea lui: îi plac poveştile, iar când una dintre surorile Maicii Tereza i-a arătat icoana Sfintei Fecioare, aflată undeva deasupra patului, unde el nu ajunge cu privirea, şi când i-a spus că Ea este şi mama lui, Gabi nu-şi mai încăpea în piele de bucurie. Unde şi cum a învăţat el această bucurie, e un alt mister pentru care – poate – s-ar găsi o explicaţie eventual în numele lui: Gabriel, adică „Puterea mea e Dumnezeu”... Poveştile de viaţă se spun de obicei când a fost atins un punct maxim, de împlinire; pentru Gabi, cu ajutorul lui Dumnezeu, şi pentru alţi copii ca el, adevărata poveste abia acum s-ar putea să înceapă.

CULTURĂ FILE DE ISTORIE

Ziua națională Brâncuși O REPARAȚIE MORALĂ

upă 140 de ani de la venirea în lume a lui Constantin Brâncuși, ziua sa de naștere, 19 februarie, a devenit sărbătoare națională, declarată prin lege (nr. 305/2015), celebrată în 2016 pentru prima oară: o „reparaţie morală faţă de refuzul şi umilirea lui Brâncuşi de către statul român atunci când a vrut să doneze toată opera sa poporului nostru”. Constantin Brâncuşi s-a născut la 19 februarie 1876, la Hobiţa (Gorj), iar în 1902 a absolvit Şcoala de bellearte din Bucureşti. În 1906 a expus pentru prima oară la Société Nationale des Beaux-Arts şi la Salon d’Automne din Paris.

Text: Cristina Grigore

În 1907 a prezentat prima versiune a „Sărutului”, care a stat la baza lucrării „Poarta Sărutului”, din ansamblul de la Târgu-Jiu, din care fac parte şi „Coloana fără sfârşit” şi „Masa Tăcerii”. „Rugăciunea” şi „Domnişoara Pogany” se numără, de asemenea, printre lucrările celebre ale sculptorului. Ulterior s-a stabilit la Paris, unde s-a stins din viaţă în martie 1957. Brâncuși a vrut să lase toată opera sa statului român, dar atunci statul român a refuzat. Lucrările au ajuns astfel la Muzeul de artă modernă din Paris, ca proprietate a statului francez.

COLOANA NESFÂRȘITĂ – DRUM SPRE DUMNEZEU

„Columnele mele nesfârşite?... Am sculptat, în cariera mea, mai multe coloane!... Însă, doar una (cea din Patrie, de la Tg. Jiu) a reuşit să se înalţe, spre ceruri!... Şi, nici pe aceasta nu trebuia să o construiesc prea înaltă. Pentru că, iată, dacă aş fi edificat-o prea înaltă, v-ar fi trimis cu gândul la Turnul Babel!... A trebuit să înalţ Columna mea, de-o asemenea manieră, încât să devină infinită, rămânând însă... finită, în spaţiu!... COLOANA NESFÂRŞITĂ – a fost drumul meu, spre bunul Dumnezeu!...”

MOȘTENIREA LUI BRÂNCUȘI

„Nici nu vă puteţi da încă seama de ceea ce vă las Eu. Căutarea primitivului în artele plastice se îngemănează cu o căutare a Simplităţii. Pentru ca acea Coloană fără sfârşit să se poată înălţa spre ceruri, trebuia să fie jertfit cineva. […] M-am sacrificat întotdeauna pe mine însumi. Mi-am lăsat dalta şi ciocanul – şi am şlefuit materia cu propriile-mi mâini. Mi-am lăsat sculpturile să se joace cu cerul şi cu oamenii, dovedind lumii că este posibilă o sculptură a focului. Libere – ele erau mereu altfel iubite de oameni, ele însele mereu altfel iubind.” Sursa: centrulbrancusi.ro

MARTIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

CARTE

CALEA SFINTEI CRUCI cu Sfânta Tereza de Avila Editura carmelitană Textul îmbină scrieri ale Sfintei Tereza din Avila cu fragmente din Sf. Scriptură, pentru o Cale a Crucii mai aproape de spiritualitatea Carmelului. Detalii: www.librariasfiosif.ro CONCERT

ISVOR. GEORGE ENESCU Sala Radio, București 22 martie, ora 19.00 Proiectul „Isvor. George Enescu: Rapsodiile Române vs. muzică tradiţională și folclor urban”, al grupului Imago Mundi, sondează sursele de inspirație folosite de compozitor. Celebrele Rapsodii Române au la bază o serie de melodii populare / urbane muntenești din secolul al XIX-lea cântate cu multă măiestrie și popularizate de marii lăutari contemporani cu compozitorul nostru, dar și melodii țărănești, din Moldova. CD

O CRUX, AVE! Muzică sacră, vol. 2 Piese corale de Bach şi Telemann, şi cântece tradiţionale pentru Postul Mare interpretate de ansamblul Musica sacra al Catedralei „Sf. Iosif”. La orgă: Marcel-Octav Costea. Detalii: www.librariasfiosif.ro 34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2016

BRÂNCUȘI. FORME ÎN ALB ȘI NEGRU Expoziție de fotografie Muzeul Național de Artă al României 18 februarie – 29 mai 2016

xpoziția, amenajată în Sălile Kretzulescu ale Muzeului Național de Artă al României, face parte din Programul naţional „140 de ani de la naşterea marelui sculptor Constantin Brâncuși” inițiat de Ministerul Culturii și propune o selecţie de 40 de tiraje moderne după clișeele realizate de Brâncuşi la Paris: aspecte din atelier şi sculpturi aflate în diferite stadii de lucru. Pe lângă fotografii, în expoziţie se regăsesc şi două module interactive din atelierul „Pasărea ascunsăn piatră”, găzduit în corpul Ştirbei al muzeului. Fotografiile şi modulele interactive au fost donate Muzeului Naţional de Artă al României de Muzeul Naţional de Artă Modernă – Centrul Georges Pompidou din Paris în 2006, respectiv 2007. Primele fotografii ale lucrărilor lui Brâncuşi au fost făcute de

fotografi anonimi de la începutul secolului al XX-lea. Dar și artistul a folosit aparatul de fotografiat, din 1921 luând lecţii de fotografie cu Man Ray. Brâncuşi a decis să-şi fotografieze singur lucrările, promovându-şi astfel mai eficient opera şi în afara Parisului. Atent la reacţia publicului, el a început să răspândească imagini ale atelierului, precum şi ale diferitelor stadii sau variante ale lucrărilor. Detalii: www.mnar.arts.ro

ANSAMBLUL ARTISTIC DE COPII „ANTONIAN” CURSURI GRATUITE PENTRU COPII

nsamblul artistic de copii „Antonian” oferă cursuri gratuite de balet, dans modern, dans popular românesc și internațional pentru copiii cu vârste între 4-18 ani. Înscrierile se fac la sediul Parohiei „Sf. Anton de Padova”, din București (Str. Magnoliei, Nr. 113-115, Sector 2, tel. 02124010785). Persoană de contact: Prof. Maistru Coregraf Roxana Samoilă, tel. 0744302138.

ETCETERA DE PE NET

ȘTIAȚI CĂ Alessandro Volta, fizician italian, inventatorul bateriei electrice şi al unităţii de măsură Volt, era un catolic devotat şi preda catehism copiilor şi tinerilor din parohie?

CATEDRALA CEA MAI MICĂ DIN LUME

intre toate catedralele catolice din lume, cea mai mică este catedrala greco-catolică de la Bucureşti (str. Polonă, nr. 50), cu hramul Sfântul Vasile cel Mare: are 112 m2 şi poate cuprinde circa 150 de persoane. Terenul pe care se află lăcaşul de cult a fost cumpărat în 1892, iar la ceremonia aşezării pietrei de temelie a fost prezent şi Vladimir Ghika (pe atunci laic). Sfinţită în decembrie 1909 de Arhiepiscopul romano-catolic Raymund Netzhammer, a devenit biserică vicarială în 1940, odată cu numirea PS Vasile Aftenie ca Episcop auxiliar greco-catolic pentru București și Vechiul Regat, și catedrală în mai 2014, prin înființarea Eparhiei „Sfântul Vasile cel Mare” de Bucureşti.

În 1948, după arestarea PS Vasile Aftenie, biserica a trecut în folosul Bisericii Ortodoxe, fiind redobândită în 2005, în urma unei sentințe judecătorești. Înainte de arestarea sa în 1952, Monseniorul Vladimir Ghika a ținut aici, timp de mai mulţi ani, conferințe pentru tineri, sub egida Asociației Studenților Români Uniți (ASTRU). Catedrala „Sfântul Vasile cel Mare” este opera arhitecturală a lui Nicolae Ghika-Budeşti, pictura fiind realizată de pictorii Gottfried Schiller și Iulius Ostermaier din Ravensburg (Școala Abației Beuron – Germania), aduși de Netzhammer. Prin grija PS Mihai Frăţilă, catedrala este acum într-un proces amplu de restaurare.

ÎN LUNA MARTIE • 1889 – La 30 martie este înfiinţată prima agenţie de presă din România, azi AGERPRES; • 1973 – La 5 martie, Papa Paul al VI-lea dezvăluie că în aprilie 1969 îl crease pe episcopul greco-catolic român Iuliu Hossu cardinal in pectore. A fost primul cardinal român; • 2013 – La 13 martie, cardinalii reuniţi în conclav l-au ales papă pe argentinianul Jorge Mario Bergoglio, actualul Papă Francisc; • 2013 – La 27 martie, Papa Francisc recunoaşte martiriul Mons. Vladimir Ghika, a cărui beatificare a avut loc la 31 august acelaşi an; • 2016 – La 20 martie se sărbătorește Ziua Internațională a Fericirii. Această zi a fost stabilită de Adunarea Generală a ONU, în anul 2012.

Format la şcoala iezuiţilor, zilnic participa la Liturghie şi la rozariu. A avut studii şi invenţii în electrostatică, electrometrie, meteorologie, chimie, pneumatică şi geologie, şi a împletit mereu credinţa şi ştiinţa. A reuşit, de exemplu, să-i insufle credinţa, cu argumente, scriitorului Silvio Pellico.

COLȚUL CU ZÂMBET Karol Wojtyła, viitorul Papă Ioan Paul al II-lea, a fost mereu un mare iubitor al sportului, pe care îl practica în toate anotimpurile. Pe când era cardinal, aflându-se într-o vizită la Roma, a fost abordat de un jurnalist italian care, cu un oarecare reproş la adresa lui Wojtyła, a remarcat că niciun cardinal italian nu schiază. „În Polonia schiază 40% dintre cardinali”, a răspuns Wojtyła. „Dar în Polonia nu sunt decât doi cardinali”, observă jurnalistul contrariat. „Da, dar Cardinalul Wyszyński contează 60%”, a spus viitorul papă.

MARTIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ETCETERA ANUNȚURI

HRAMUL CATEDRALEI „SF. IOSIF” 19 MARTIE 2016

âmbătă, 19 martie 2016, în sărbătoarea Sfântului Iosif, soțul Sfintei Fecioare Maria și Patronul Bisericii Universale, la ora 10.30, ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București, va prezida Sfânta Liturghie solemnă a hramului Catedralei „Sf. Iosif ”. Evenimentul este cu atât mai deosebit cu cât are loc în cadrul anului aniversar 2015-2016, inaugurat de împlinirea a 60 de ani de la declararea Catedralei ca monument de cultură. Construită între anii 18731883 după planurile arhitectului vienez Friedrich von Schmidt, în stil romanic combinat cu elemente gotice, Catedrala „Sf. Iosif ” a fost consacrată la 15 februarie 1884 de Ignatius Paoli, călugăr pasionist, primul Arhiepiscop al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti. Mai târziu, la 23 iunie 1955, prin Hotărârea nr. 1160 a Consiliului de miniştri al Republicii Populare Române, Catedrala Romano-Catolică „Sf. Iosif ” – monument de arhitectură – a fost declarată monument de cultură şi înscrisă astfel în patrimoniul naţional al României (B-II-m-A-18132).

EVANGHELIA MILOSTIVIRII ÎN CATEDRALA SF. IOSIF

LECTURA CONTINUĂ A EVANGHELIEI DUPĂ LUCA

n Anul Jubiliar al Milostivirii și în sărbătoarea Sfântului Iosif, pe 19 martie 2016, în Catedrala „Sf. Iosif ” din București va avea loc lectura continuă a Evangheliei după Sf. Luca. Începând cu ora 13.00, timp de 4 ore, 37 de lectori vor da glas, fără întrerupere, Evangheliei Milostivirii, așa cum mai este numită Evanghelia după Luca. Evenimentul va fi transmis în direct pe www.catedralaonline.ro. 36

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | MARTIE 2016

ACTUALITATEA CREȘTINĂ ABONAMENTE 2016

u noul an calendaristic, revista „Actualitatea Creștină” a trecut pragul spre cel de al 27-lea an de apariție. Pentru anul 2016 preţul revistei este de 4,00 lei exemplarul, iar costul unui abonament individual pe un an este de 55,00 lei (expediție prin Poșta Română). Pentru abonamente anuale colective, cu cel puţin 10 exemplare, preţul este de 50,00 lei (expediție prin firmă de curierat). Prețul unui abonament include 12 numere lunare, supliment de Crăciun și taxe de expediţie. În noul an, abonaţii vor primi revista la domiciliu, în căsuţa poştală (prin Poştă) sau prin curier. Abonamentele se fac la Librăria „Sfântul Iosif”, str. G-ral Berthelot, nr. 19, 010164 – Bucureşti, sect. 1, tel. 021 2015457, email: libraria@arcb.ro. Persoană de contact: Petreş Tereza.