Actualitatea Creştină, nr. 1/2016, serie nouă by Revista Actualitatea Crestina

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXVII, Nr. 1/2016

EDITORIAL

3 4

Păstorul Arhidiecezei Ce (nu) a zis Papa VATICAN

5 6 7

Papa Francisc. Trei cuvinte Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

Evenimente Porți Sfinte deschise în ARCB Dublă aniversare la Biserica Sf. Elena Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor 12 Călătorii apostolice Papa în Mexic Africa: „Efectul Francisc” 13 Știri interne/externe VIAȚA CONSACRATĂ

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII

16 Din catehezele Papei Francisc Milostivirea – ceea ce Dumnezeu preferă 17 Jubileul familiilor Deschideți Poarta Milostivirii! 18 Sfinții milostivirii Sf. Isaac Sirul Sf. Ioan Bosco 19 Faptele milostivirii Vladimir Ghika, medic al sufletelor 20 Parabolele milostivirii Samariteanul milostiv (Lc 10, 30-37) 21 Credința în fapte Darul milostivirii în viața de zi cu zi OAMENI ȘI LOCURI

22 O noapte la Sfântul Mormânt

14 Viața consacrată în UNIVERSUL FAMILIEI Arhidieceza Romano-Catolică de București 26 Maica Sfântă, cea întru totul milostivă 15 Persoanele consacrate, o bogăţie pentru Biserica locală

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 1/2016 Foto credit: Leonid Mamchenkov

4 27 Vizita preotului, semn al milostivirii 28 Suflet tânăr Lumina păcii Laurita 30 ABC-ul credinței 32 Povești de viață Trei trepte spre viață CULTURĂ

33 File de istorie John C. Kirk (I) Fr. Frederic Rollandus 34 Idei pentru timpul liber ETCETERA

35 De pe net 36 Anunțuri

Mesajul redacției Primul număr din anul 2016 al revistei Actualitatea creștină se deschide cu mesajul pe care ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București, l-a adresat cu ocazia Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor, din 18-25 ianuarie a.c.. Programul celebrărilor care vor avea loc în București este publicat pe coperta 3 a revistei noastre. Mai multe informații despre această inițiativă de rugăciune și despre tema din acest an găsiți la Focus. Tot legat de relațiile dintre diferite Biserici creștine, Viviana și Alexis Dimcev ne împărtășesc experiența lor de „O noapte la Sfântul Mormânt”. Paginile de știri din viața Arhidiecezei prezintă o relatare a evenimentului deschiderii Porților Sfinte la cele trei biserici: Catedrala Sf. Iosif – din Bucureşti, Bazilica Sf. Anton de Padova – din Constanţa, Biserica Toţi Sfinţii – din Craiova. La ştirile externe sunt prezentate pe scurt Porţile Sfinte din zone de conflict, iar coperta 2 aduce în atenţia cititorilor Poarta Sfântă din Rustavi (Georgia). În paginile dedicate Anului Sfânt al Milostivirii puteţi citi despre Jubileul familiilor, celebrat la 27 decembrie 2015, despre sfinţii milostivirii, Isaac Sirul şi Don Bosco, parabolele de ieri şi de azi ale milostivirii (Samariteanul milostiv), despre faptele milostivirii săvârşite de Monseniorul Vladimir Ghika etc. În paginile revistei găsiţi şi idei pentru timpul liber, precum şi o recenzie la filmul de animaţie Robinson Crusoe (90 min.), care va avea premiera în România pe 12 februarie a.c. Vă dorim lectură plăcută şi un An Nou binecuvântat!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis Redacție

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Liana Gehl Cristina Grigore Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Cristina Șoican Pr. Francisc Ungureanu Corectură

Iulia Cojocariu Sr. Anastasia Gîrleanu cj Colaboratori

Larisa Balbuzan Pr. Daniel Bulai Viviana şi Alexis Dimcev Dănuț Doboș Anca Mărtinaş Giulimondi Pr. Dan Suciu csi Layout GRAFIC

Lavinia Dăncescu Manuchian Coperți

Roxana Elekes Distribuție și abonamente

Petreș Tereza Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro

Vatican: Botezul Domnului - 10.01.2016

Tipar

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

Actualitatea creștină Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

EDITORIAL

SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE PENTRU UNITATEA CREȘTINILOR 18-25 IANUARIE 2016 Vestiţi în lume faptele măreţe ale Celui care v-a chemat din întuneric la minunata sa lumină (1Pt 2,9)

u adâncă admiraţie şi recunoştinţă răspundem în aceste zile invitaţiei făcute de către creştinii din Letonia de a ne reuni în rugăciune comună pentru a reface, fie şi numai parţial, unitatea eclezială a celor care se vor ucenici ai lui Isus Cristos. Unitatea creştinilor tuturor Bisericilor s-a dovedit salvatoare pentru poporul leton în perioadele în care regimul fascist mai întâi, şi cel comunist mai apoi, i-au hotărât nimicirea. În acele momente, în mod unanim, creştinii tuturor confesiunilor au dat o mărturie admirabilă, prin cuvânt şi viaţă, pentru Evanghelie. Propunându-ne să medităm textul din 1Pt 2,9-10, creştinii letoni ne oferă ocazia să contemplăm Biserica vie care „se reface” ori de câte ori îl aşezăm pe Isus Cristos ca „piatră unghiulară” (1Pt 2,7) a vieţii noastre şi ne zidim ca „pietre vii pentru a alcătui casa duhovnicească” în care faptele noastre devin adevărate „jertfe spirituale, plăcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos” (1Pt 2,5). Comunitatea constituită în acest fel devine „naţiune sfântă, popor luat în stăpânire de Dumnezeu ca să vestească faptele măreţe ale Celui care l-a chemat din întuneric la minunata sa lumină” (1Pt 2,9). Lumea timpurilor noastre aşteaptă să vadă aceste fapte măreţe ale

Celui care îl poate scoate pe om din întuneric la minunata sa lumină. Când, însă, aceste fapte mărețe sunt înlocuite de „răutăţi, înşelăciuni, invidie, ipocrizie şi vorbire de rău” (1Pt 2,1) atunci lumea, dezamăgită, îşi îndreaptă atenţia în altă parte. Aşa se explică de ce în ţara noastră valorile Evangheliei sunt tot mai contestate şi de ce compatrioţi de-ai noştri îmbrăţişează credinţe ori pseudocredinţe străine celor lăsate moştenire de străbuni. Mai mult, naţiunea noastră se destramă atunci când solidaritatea creştină întemeiată pe iubirea generoasă cedează în faţa egoismului posesiv care înseamnă pentru unii, foarte puţini la număr, îmbogăţire dezumanizantă, iar pentru alţii, cei mai mulţi la număr, sărăcie dezumanizantă. Şansa dăinuirii poporului nostru nu poate veni din altă parte decât din revenirea la o viaţă trăită unanim în spiritul Evangheliei. Vrednicul popor leton ne stă mărturie. De aceea, îmi însuşesc cuvintele Sfântului Petru spre a vă îndemna: „Să aveţi o purtare bună între păgâni, pentru ca, în cazul în care vă calomniază ca răufăcători, văzând faptele voastre bune, să ajungă să-l laude pe Dumnezeu în ziua vizitării” (1Pt 2,12). Fie ca rugăciunea comună din aceste zile să ne obţină lumina

Duhului Sfânt pentru a înţelege aceste lucruri şi, trecând dincolo de orgoliile noastre confesionale, să nutrim dorinţa angajării responsabile pe calea unităţii în trăirea Evangheliei. Cu binecuvântare, ÎPS Ioan Robu Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti IANUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

EDITORIAL

CE (nu) A ZIS PAPA Text: Pr. Francisc Doboș

Ce-ai zis tu c-am zis eu? Nici n-am zis și-ai zis c-am zis. Dac-aș zice, ce-ai mai zice?Tot ai zice c-am zis eu? (frântură de limbă)

C DE ȘTIUT Papa nu are cont pe facebook, dar are cont pe twitter, @Pontifex, în mai multe limbi. Iată câteva din sursele oficiale de informare despre activitatea papei: www.vatican.va www.news.va http://ro.radiovaticana.va www.osservatoreromano.va În limba română pot fi accesate textele cu intervențiile Sfântului Părinte la adresa: www.magisteriu.ro

irculă pe facebook ziceri spirituale și motivaționale, în mai multe limbi, atribuite Papei Francisc. Pentru că ne plac și ne îndeamnă la bine, iubire etc. apăsăm butonul „îmi place” (Like) și distribuim (Share) prietenilor. Multe dintre aceste postări sunt născociri binevoitoare sau afirmații pe care unii ar fi vrut să le fi zis papa. Se pun adesea pe buzele Suveranului Pontif cuvinte spirituale, îndemnuri mieroase și fraze de impact, pe care, însă, papa nu le-a spus sau scris vreodată. De ce spun asta? Ca să nu mai credem nimic din ce găsim online? Nu, nicidecum. Ci să fim prudenți, să avem o sănătoasă doză de neîncredere (în doze mici, J bineînțeles) și să verificăm dacă postarea, zicerea sau știrea este reală sau închipuită, forțată, dacă nu chiar manipulată. Profit de ocazie pentru a lărgi orizontul. La televizor și pe internet se vehiculează tot felul de informații,

cancanisme și manipulări. Grâul și neghina vor fi împreună până la sfârșit. Vă invit la prudență. Să nu ne lăsăm prea ușor deformați, intoxicați și manipulați de tot ce vedem și auzim. Poate puțini știu, dar în anul 2015 ÎPS Ioan Robu a fost ținta unui atac personal pe facebook concertat și susținut de mercenarii Cathedral Plaza. Să fim prudenți, dar mai ales să fim alături de păstorul nostru. Scriu aceste rânduri în ziua de 6 ianuarie, Epifania Domnului, cu gândul la stea, la magi și la Ierusalim. Aici magii au aflat – atenție! – din Scripturi (prin intermediul arhiereilor și cărturarilor) locul unde avea să se nască Isus. Să ne lăsăm călăuziți în viață de Stea, dar să nu ne încredem în acele stele sau petarde J care nu ne conduc prin Ierusalim la Betleem, la casa pâinii, adică la Dumnezeu întrupat în Euharistie. Un an binecuvântat și prudent tuturor!

Cuvintele de mai jos nu-i aparțin Suveranului Pontif! „Nu e necesar să crezi în Dumnezeu ca să fii un om bun. Într-un fel, conceptul tradițional de Dumnezeu este depășit. O persoană poate fi spirituală, fără, însă, a fi religioasă. Nu este necesar să mergi la biserică și să dai bani – pentru mulți oameni natura poate fi biserica. Unii dintre cei mai buni oameni din istorie n-au crezut în Dumnezeu, în vreme ce unele dintre cele mai mari atrocități au fost săvârșite în numele Domnului”. Textul îi este atribuit Papei Francisc și circulă pe internet în diferite limbi, inclusiv în limba română. Dar cuvintele nu-i aparțin Suveranului Pontif. 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2016

VATICAN

PAPA FRANCISC. TREI CUVINTE

„Viața de familie este o serie de pelerinaje mici și mari” SPERANȚĂ. BISERICĂ. PELERINAJ

LUNI -14 DECEMBRIE 2015

SPERANȚĂ. Virtutea speranţei e acea virtute creștină pe care o avem ca pe un mare dar de la Domnul și care ne face să privim departe, dincolo de probleme, de dureri, de dificultăți, dincolo de păcatele noastre. Și ne face să vedem frumusețea lui Dumnezeu. Speranța este așadar un cuvântcheie. Iar când mă aflu împreună cu o persoană care trece printr-un moment greu al vieții – fie de boală, fie de îngrijorare pentru un fiu sau o fiică sau pentru cineva din familie etc. – dar are această virtute, în mijlocul durerii are privirea ascuțită, are libertatea de a privi dincolo, mereu dincolo de probleme. Biserica dorește să fim bărbați și femei plini de speranță, chiar și în mijlocul dificultăţilor. Pentru că speranța deschide orizonturi, speranța e liberă, nu e sclavă, găsește mereu o cale pentru a pune lucrurile în ordine. În acest An al Milostivirii, avem două tipuri de persoane: cei care au speranță în milostivirea lui Dumnezeu și care știu că Dumnezeu

este un Tată care iartă mereu totul și că dincolo de deșert e îmbrățișarea Tatălui, e iertarea; și cei care se refugiază în propria sclavie, în propria rigiditate, și nu știu nimic de milostivirea lui Dumnezeu. Să ne însușim și noi lecția pe care am primit-o de la bătrâna care mi-a zis că „Dumnezeu iartă totul, pentru că altfel lumea nu ar exista”. Într-adevăr, Dumnezeu iartă totul și nu așteaptă decât ca tu să te apropii de El. DUMINICĂ – 20 DECEMBRIE 2015

BISERICĂ. A privi Biserica în lumina credinţei înseamnă să nu ne limităm la a o considera doar ca pe o instituţie religioasă, ci să o simţim şi ca pe o mamă care, în ciuda petelor şi a ridurilor – şi avem destule! – lasă să se întrevadă trăsăturile Miresei iubite şi purificate de Cristos Domnul. O Biserică pentru care Domnul Isus nu va fi nicicând o posesie de apărat cu gelozie, ci Acela care vine în întâmpinare şi care ştie să aştepte cu încredere şi bucurie, dând glas speranţei

omenirii. O Biserică Mamă cu porţile şi braţele mereu larg deschise pentru a-i primi pe toți. Ba chiar o mamă care iese pentru a-i căuta, cu zâmbet matern, pe toți cei de departe și pentru a-i conduce către milostivirea lui Dumnezeu. DUMINICĂ – 27 DECEMBRIE 2015

PELERINAJ. Cât de important e ca familiile noastre să meargă împreună și să aibă un țel comun! Știm că avem un drum comun de parcurs, pe care întâlnim dificultăți, dar și bucurii și mângâieri. În acest pelerinaj al vieții împărtășim și momente de rugăciune. Ce poate fi mai frumos pentru un tată și o mamă decât să-și binecuvânteze fiii dimineața și seara, să le facă pe frunte semnul crucii, ca la Botez! Cât de important e ca familia să se întâlnească pentru un scurt moment de rugăciune înainte de a servi masa, să-i mulțumească Domnului și să învețe să împartă cu cei mai nevoiași ceea ce au primit. Sunt gesturi mici, care exprimă însă marele rol formativ al familiei în pelerinajul de toate zilele.

Twitter: @Pontifex Când îl ai pe Cristos ca prieten, ai bucurie, seninătate, fericire. Papa Francisc

IANUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VATICAN

Refugiații, chipuri și istorii de viaţă

1 IANUARIE ZIUA MONDIALĂ A PĂCII

Refugiaţi. O întâlnire cu deschidere spre solidaritate este titlul expoziţiei fotografice amenajate în biserica Sant’Andrea al Quirinale și inaugurată la 17 decembrie.

Biserica a celebrat în prima zi a anului Cea de-a 49-a Zi Mondială a Păcii.

ȘTIRI DIN VATICAN

niţiativa aparţine Centrului pentru refugiaţi Astalli, din Roma, gestionat de Asociaţia Serviciul Iezuiţilor pentru Refugiaţi şi se înscrie în seria de evenimente destinate Jubileului Milostivirii. Expoziţia va rămâne deschisă pe durata Anului Sfânt, cu intenţia de a sensibiliza vizitatorii în legătură cu importanţa de a cunoaşte chipuri şi istorii de viaţă ale persoanelor constrânse să-şi părăsească propriile ţări. Numărul acestora este de circa 60 de milioane în întreaga lume. Părintele Camillo Ripamonti, preşedintele Centrului Astalli, a declarat:

„Consider importantă iniţiativa de a face cunoscute chipurile acestor persoane, istoriile lor de viaţă, pentru că suntem obişnuiţi să vorbim despre ei în procente şi numere, fără să ne gândim că în spatele cifrelor se află situaţii de viaţă dramatice, de multe ori lăsate în plan secundar. În Anul Milostivirii am dorit să atragem atenţia asupra acestor chipuri, asupra acestor persoane. Ne-am gândit că printr-o expoziţie fotografică, expunând feţele acestor persoane, am putea reuşi să le facem vizibile şi prezente în mijlocul nostru”.

u această ocazie, Papa Francisc a transmis mesajul cu titlul Învinge indiferența și cucerește pacea!, mesaj ce vrea să fie un instrument de la care trebuie pornit pentru ca toţi oamenii de bunăvoinţă, îndeosebi cei ce lucrează în educație, în cultură şi în media, să acţioneze fiecare după propriile posibilităţi şi aspiraţii mai bune pentru a construi împreună o lume mai conştientă şi milostivă, deci mai liberă şi mai dreaptă. Ziua Mondială a Păcii a fost instituită în 1967 de Papa Paul al VI-lea.

MISERICORS – APLICAȚIE PENTRU DISPOZITIVELE MOBILE Cadou făcut de Polonia Bisericii cu ocazia Anului Milostivirii și pentru aniversarea Papei, de pe 17 decembrie.

plicația Misericors, disponibilă în opt limbi, are ca scop proclamarea Milostivirii Divine prin intermediul noilor tehnologii, conține exemple de opere de milostivire, oferă posibilitatea împărtășirii propriilor opere bune. Inaugurată în prima zi a Anului Milostivirii, este prezentă și pe rețelele de socializare Facebook, Twiter, Snapchat și pe portalul http://misericors.org. 6

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2016

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Răspunde Papa Francisc. Cel mai lung interviu L’Osservatore Romano, 30 decembrie 2015

el mai lung interviu acordat de un Suveran Pontif: cu această formulare, pe cât de eficientă pe atât de pertinentă, a fost prezentată de către editor ultima carte a lui Jorge Mario Bergoglio (Risponde papa Francesco. Tutte le interviste e le conferenze stampa – Răspunde Papa Francisc. Toate interviurile și conferințele de presă, – introducere de Giovanni Maria Vian, Venezia, Marsilio, 2015, 368 de pagini, 18 euro), care reunește aproape șase sute de răspunsuri ale Papei Francisc. Autorii întrebărilor, încă de la prima călătorie internațională, în Brazilia, au fost circa nouăzeci de jurnaliști din lumea întreagă, care l-au întâlnit personal în timpul conferințelor de presă din avion, devenite, de fapt, o nouă formă de comunicare pontificală. Totuşi, primul interviu al unui Suveran Pontif datează din 1892, în timpul

Pontificatului Papei Leon al XIIIlea, așa cum explică introducerea cărții. În luna februarie a acelui an, Pecci [Gioacchino Pecci, numele civil al Papei Leon al XIII-lea – n. trad.] s-a servit de un cotidian francez pentru a lansa, cu o declarație proprie, o enciclică liniștitoare referitoare la Franța [Au milieu des sollicitudes, Enciclică a Papei Leon al XIII-lea despre Biserica și Statul Franței – n. trad.], în timp ce la sfârșitul lunii iulie a primit-o pe o renumită jurnalistă, Caroline Rémy, împreună cu care a conversat timp de șaptezeci de minute pe o temă arzătoare precum antisemitismul. Nu au lipsit polemicile, și poate de aceea următorul dialog dintre un papă și un jurnalist a mai avut loc abia în 1959, între Papa Ioan al XXIII-lea și Montanelli, de fapt, o ocazie irosită. Totul s-a schimbat odată cu Papa Paul al VI-lea și apoi cu succesorii acestuia, în mod deosebit cu actualul Suveran Pontif, așa cum dovedește colecția publicată recent de editorul Marsilio, ale cărui drepturi de autor sunt în integralitate destinate operelor de caritate ale Papei. Faptul că această carte este completă și precisă, putând fi citită ca o foarte lungă conversație cu Papa Francisc, ajută în mod surprinzător la înțelegerea modului de a gândi al Pontifului, care vorbește despre chestiuni ale lumii contemporane, și la aprecierea limbajului său spontan și energic. (Traducere: Cristina Grigore)

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

O CĂRĂMIDĂ ÎN DAR Nu se primește mereu un dar la începutul unui nou serviciu.

s-a întâmplat, însă, noului capelan al Gărzii Elvețiene, Pr. Thomas Widmer. A primit o cărămidă de la Poarta Sfântă a Bazilicii Sf. Petru, care are o dublă semnificație: amintește responsabilitatea păstorului și obstacolele ce pot fi întâmpinate pe parcurs. Cel care a dat darul și explicațiile a fost comandantul Christoph Graf care, duminică, 3 ianuarie, în curtea pentru onoruri a cartierului general al Gărzii din Vatican, a amintit că de curând a început Anul Sfânt al Milostivirii și i-a cerut noului capelan să îndrume gărzile și familiile lor pe parcursul acestui timp de har, pentru ca serviciul prestat să devină o mărturie de credință. Născut la 18 iulie 1984, noul capelan a fost hirotonit preot în 2010, iar în 2015 a obținut licența în ecleziologie la Universitatea din Lateran. IANUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS EVENIMENTE

DIN PREDICA ÎPS IOAN ROBU

ÎPS Ioan Robu la București

PORȚI SFINTE DESCHISE

ÎN ARHIDIECEZA DE BUCUREȘTI

Duminică, 13 decembrie, în Arhidieceza Romano-Catolică de București a avut loc inaugurarea Anului Sfânt al Milostivirii prin deschiderea Porților Sfinte la trei biserici alese ca loc de pelerinaj pe durata Jubileului Milostivirii.

atedrala Sfântul Iosif, din București, bazilica Romano-Catolică Sfântul Anton, din Constanța, și biserica Toți Sfinții, din Craiova, sunt lăcașurile unde s-au deschis Porțile Sfinte. Aceste biserici au fost alese de ÎPS Ioan Robu ca loc de pelerinaj, unde se va putea dobândi indulgența Jubileului Milostivirii. În ziua premergătoare evenimentului, porțile au fost împodobite, fiind astfel pregătite pentru ritualul care le-a consacrat ca Porți Sfinte ale Anului Jubiliar al Milostivirii. 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2016

Trecând prin Poarta Sfântă, având dispozițiile spirituale corespunzătoare și împlinind ritualul prescris de Biserică, pelerinii vor beneficia de harurile acestui timp sfânt extraordinar. La Catedrala Sfântul Iosif, sute de credincioși au participat la ceremonia de deschidere a Porții Sfinte. Ceremonia și Jertfa Sfintei Liturghii care i-a urmat au fost prezidate de ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București. După un moment de rugăciune în faţa lăcaşului de cult, Arhiepiscopul a deschis Poarta Sfântă şi a trecut

Noi, trecând prin Poarta Sfântă, ce trebuie să facem? Să nu uităm niciodată că Dumnezeu este veșnic în milostivirea sa! Să nu uităm că Isus este singurul Mântuitor! Să nu uităm că drumul nostru, al Bisericii, sensul drumului nostru este mântuirea veșnică! Iată ce trebuie să facem: să nu uităm niciodată aceste trei lucruri! Ceea ce începem astăzi prin deschiderea Porții Sfinte nu este altceva decât un pas nou în conștiința noastră: că putem intra mai adânc în conștiința milostivirii lui Dumnezeu; că putem fi mai aproape de Cel care ne stă mereu aproape, de Isus. [...] Să ne bucurăm și să-i fim recunoscători lui Dumnezeu că ne oferă acest timp de primenire, de reînnoire sufletească în Anul Sfânt al Milostivirii! Să nu uităm niciodată că suntem învăluiți de milostivirea lui Dumnezeu!

primul prin ea, fiind urmat de preoţii, ministranţii şi credincioşii prezenţi la celebrare. A fost prima oară în istorie că o Poartă Sfântă s-a deschis la Catedrala romano-catolică Sfântul Iosif. Poarta Sfântă a Catedralei Sfântul Iosif este o poartă din lemn, amplasată în ancadramentul metalic al intrării în catedrală, în partea stângă. Simplitatea şi îngustimea Porţii sunt o invitaţie de a ne prezenta în faţa lui Dumnezeu cu naturaleţe şi umilinţă, pe deplin încrezători în iubirea milostivă a lui Dumnezeu.

FOCUS

DESCHIDEREA PORȚII SFINTE LA CONSTANȚA

a Bazilica Sfântul Anton din Constanța, înainte de Sfânta Liturghie de la ora 10,30, Monseniorul Ieronim Iacob, Vicar episcopal de Dobrogea, a deschis Poarta Sfântă. „În fața Porții, după salutul adresat comunității și aclamațiile rostite de preot, poporul credincios a mărturisit, de trei ori, «Veșnică este milostivirea ta». A urmat rugăciunea de binecuvântare a Porții, în care se cere ca aceia «care trec acest prag să fie primiţi în prezenţa ta şi să experimenteze, Părinte, milostivirea ta». După deschiderea Porții Sfinte și intrarea în biserică, s-a sfințit apa cu care au fost stropiți cei prezenți, în amintirea Botezului și pentru ca «fiecare dintre noi să trăiască

experienţa profundă de har şi de reconciliere» a Jubileului Milostivirii”, a declarat Monseniorul Ieronim Iacob despre evenimentul de pe 13 decembrie. La Sfânta Liturghie, în cadrul predicii, Monseniorul a explicat semnificația Jubileului Milostivirii și a Porții Sfinte conform dorințelor și îndemnurilor Papei Francisc, exprimate în bula Misericordiae vultus (Chipul milostivirii). La final, credincioșii au primit câte o carte poștală cu fațadele celor trei biserici alese ca loc de pelerinaj și cu programul jubileelor ce vor avea loc în Vicariatul de Dobrogea și în Arhidieceza Romano-Catolică de București pe parcursul Anului Sfânt al Milostivirii.

Mons. Ieronim Iacob la Constanța

DESCHIDEREA PORȚII SFINTE LA CRAIOVA

eremonia deschiderii Porții Sfinte la biserica Toți Sfinții, din Craiova, a fost prezidată de PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București. La ora 11.00, curtea parohiei craiovene era deja plină de sute de credincioși din Craiova și din alte parohii ale decanatului. PS Cornel Damian a început ritualul la intrarea în biserică, după care a deschis Poarta Sfântă amplasată în una dintre cele trei arcade ale navei centrale. Poarta Sfântă a bisericii a fost realizată din lemn și fixată în ancadramentul arcadei din partea dreaptă. Pe poartă este încrustată o inimă sângerândă, imagine ce trimite la inima străpunsă a Mântuitorului,

simbol al iubirii milostive și nețărmurite a lui Dumnezeu. Gestul deschiderii Porții Sfinte a fost, astfel, şi un semn simbolic vizibil al deschiderii inimii lui Dumnezeu cel milostiv faţă de fiecare persoană. La celebrare au fost prezenţi credincioşi şi preoţi din cele două parohii craiovene – Toţi Sfinţii şi Înălţarea Sfintei Cruci –, precum şi de la Motru, Caracal, Drobeta Turnu Severin, Piteşti, Rovinari şi Slatina. La predică, episcopul auxiliar a vorbit despre semnificaţia Anului Sfânt al Milostivirii şi i-a îndemnat pe credincioşi să trăiască acest An ca pe un timp de har şi convertire, încrezători în iubirea milostivă a lui Dumnezeu.

PS Cornel Damian la Craiova IANUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS

DUBLĂ ANIVERSARE LA BISERICA SF. ELENA

-au împlinit, în 2015, o sută de ani de la consacrarea altarului şi de la sfinţirea bisericii Sfânta Elena, din capitală, și 70 de ani de la inaugurarea devoțiunii față de Sf. Fecioară de la Fatima. Cele două aniversări au fost marcate prin celebrări solemne în 13 și 20 decembrie, evenimente la care au participat și episcopii diecezei, ÎPS Ioan Robu, respectiv PS Cornel Damian. La 15 noiembrie 2015, ÎPS Ioan a dat un decret prin care este recunoscută oficial această devoțiune: „Conștienți fiind de devoțiunea pe care poporul credincios al Arhidiecezei de București o are față de Sfânta Fecioară Maria de la Fatima, pentru a veni cât mai bine în întâmpinarea binelui spiritual al credincioșilor încredințați grijii noastre pastorale, după ce am consultat preoții, persoanele consacrate, laicii din Arhidieceză, precum și celelalte

persoane în drept, văzând totodată tradiția neîntreruptă a devoțiunii către Mama Cerească, ce durează de șaptezeci de ani în biserica Sfânta Elena din București, în conformitate cu normele de Drept Canonic decretăm recunoașterea devoțiunii către Sfânta Fecioară Maria de la Fatima, care se ține în biserica Sfânta Elena din București, în fiecare zi de treisprezece a fiecărei luni, și încurajăm poporul credincios al Arhidiecezei de București să participe la această devoțiune”. Decretul a intrat în vigoare la 13 decembrie 2015.

OPERĂ A ARHITECTULUI CAROL CORTOBIUS

titorită de comunitatea maghiară din București, prin grija canonicului Augustin Kuczka şi a ÎPS Raymund Netzhammer, biserica Sf. Elena este realizată de arhitectul Carol Cortobius (1874-1955) în stil Art Deco. A fost consacrată de ÎPS Netzhammer, la 7 ianuarie 1916.

BISERICA „SFÂNTA ELENA” – BUCUREŞTI. UN VEAC DE ISTORIE ŞI SPIRITUALITATE

uminică, 20 decembrie 2015, după Sf. Liturghie prezidată de PS Cornel Damian, a fost prezentată monografia parohiei, Biserica „Sfânta Elena” – Bucureşti. Un veac de istorie şi spiritualitate, apărută recent la Editura ARCB şi coordonată de Dănuț Doboș. Cuvântul înainte al ÎPS Ioan Robu introduce o serie de contribuții: Pr. Petru Husariu, actualul paroh – cuvânt de salut; Dănuţ Doboş – despre istoria şi spiritualitatea comunității; Sr. Cristina Bulai – despre activitatea Franciscanelor Misionare de Assisi; Maria Buturugă – despre primul sfert de veac al bisericii, reflectat în presa vremii; Pr. Andrei Dumitrescu – despre cultura, spiritualitatea şi arta bisericii; Erica Dămoc – despre Corala Sfânta Elena.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2016

FOCUS

SCURT ISTORIC

n anul 1908, la inițiativa preotului anglican James Wattson s-a organizat Octava pentru Unitatea Creştinilor. Evenimentul a luat amploare, iar din 1968 se organizează în fiecare an. Manifestarea constă în participarea la momente de rugăciune organizate, pe rând, în lăcaşuri de diferite confesiuni.

SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE PENTRU UNITATEA CREȘTINILOR

ăptămâna sau Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor reprezintă o ocazie potrivită de a ne exprima, prin credință și prin rugăciune, dorința sinceră de a reface unitatea Bisericii, atât de mult dorită de Cristos. Creştinii se roagă împreună pentru unitate dorind să împlinească rugăciunea Mântuitorului: „Ca toţi să fie una!” (In 17,21). Unirea în rugăciune face să sporească apropierea dintre creştini: „Astfel de rugăciuni comune sunt, fără îndoială, un mijloc foarte eficace pentru a cere

harul unităţii şi constituie o expresie autentică a legăturilor care îi unesc încă pe catolici cu fraţii despărţiţi.” (Unitatis redintegratio, nr. 8). În mod tradiţional, Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor este celebrată în perioada 18-25 ianuarie, cuprinsă între sărbătoarea Catedrei Sfântului Petru şi cea a Convertirii Sfântului Paul. Cu ocazia Octavei de Rugăciune se realizează o broşură ce propune un model de celebrare ecumenică a cuvântului lui Dumnezeu. Broșura conține o introducere la

celebrarea ecumenică, texte biblice, meditaţii şi rugăciuni pentru fiecare din cele opt zile de rugăciune. Proiectul textelor pentru 2016 a fost pregătit în Letonia, de un grup interconfesional reunit la invitația Arhiepiscopului de Riga, Mons. Zbigneves Stankevičs. Ulterior, broșura a fost redactată în forma finală de comisia internațională numită de către Comisia Credință și Constituție din cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor și de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor.

VESTIŢI FAPTELE MĂREŢE ALE DOMNULUI

ema rugăciunii pentru unitatea credinţei de anul acesta este inspirată de cuvintele Sfântului Petru: „Vestiţi în lume faptele măreţe ale Celui care v-a chemat din întuneric

la minunata sa lumină” (1Pt 2,9), ce ne oferă ocazia să contemplăm Biserica vie care „se reface” atunci când îl aşezăm pe Isus ca „piatră unghiulară” a vieţii noastre. IANUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS CĂLĂTORII APOSTOLICE

PAPA ÎN MEXIC

apa Francisc va efectua o vizită apostolică în Mexic, în perioada 12-18 februarie 2016, așa cum a anunțat el însuși în după-amiaza zilei de 12 decembrie, în Bazilica Sf. Petru din Roma, la sfârșitul Liturghiei din sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria de la Guadalupe, patroana Mexicului. Papa va începe vizita în capitala Ciudad de Mexico, va vizita apoi Ecatepec (duminică, 14 februarie), San Cristóbal de las Casas și Tuxtla Gutiérrez (luni, 15 februarie), Morelia (marți, 16 februarie) și Ciudad Juárez (miercuri, 17 februarie), unde va încheia călătoria sa în Mexic.

Pentru Papa va fi a treia oară când se va afla pe pământ mexican. Așa cum a declarat într-un interviu din martie 2015, Bergoglio a mai fost în Mexic în anii ‘70, pentru a vizita casa de noviciat a Ordinului Iezuit, și apoi în ianuarie 1999, când Papa Ioan Paul al II-lea a promulgat exortația apostolică Ecclesia in America.

Africa: „Efectul Francisc”

upă mai bine de o lună de la vizita Papei Francisc în Africa, în Kenya, Uganda și Republica Centraficană se simte încă „efectul Francisc”. Episcopii africani consideră că vizita Papei a fost „o adevărată binecuvântare, nu numai pentru catolici, dar şi pentru cei de alte confesiuni. Mii și mii de oameni păstrează încă, în inimi, cuvintele și gesturile lui”.

La Sf. Liturghie pe care Papa Francisc a celebrat-o pe stadionul Kasarani, din Nairobi (Kenya), unde s‑a întâlnit cu tinerii kenyeni, au fost prezenți și patru reprezentanți ai Misiunii Catolice din Sololo, aflată sub grija pastorală a Pr. Cristian Pișta, preot al Arhidiecezei de București: tinerii africani Angelo, Rose-Paula și Angelo, și o voluntară din România, Mădălina Haidemak.

Din Sololo, orășel situat în nordul Kenyei, la granița cu Etiopia și la 750 km de Nairobi, la o distanță de 2 zile de mers și costuri enorme, îmi părea imposibil să ajung la întâlnirea cu Sfântul Părinte. Dar la Dumnezeu totul e posibil, El nu ține cont de distanțe sau timp, așa încât am ajuns la Nairobi la vremea potrivită. În prima zi, ploaia, noroiul și frigul au ajutat mult la compunerea locului pentru meditația dirijată de punctele date de Papa Francisc: până unde, în ce noroi sunt dispusă să merg în lupta cu indiferența față de demnitatea umană? A doua zi, au venit răspunsurile: prin punerea în comun a valorilor, prin trăirea diversității în unitate, la care Isus ne cheamă, prin eliminarea oricărui tip Rose-Paula și Mădălina Haidemak de discriminare. Au tresăltat inimi și un stadion întreg de cântecele, dansurile în cascadă și bucuria molipsitoare a tinerilor. Ei au făcut primul pas, dând la o parte orice fel de bariere de comunicare, găsind un limbaj comun, l-au aclamat îndelung pe „Papa Francesco”, acordându-i încredere și deschidere. La rândul său, acesta le-a luat în serios nedumeririle, revoltele și întrebările legate de duritatea concretă a lumii, răspunzând la toate acestea și subliniind că „Toți suntem o unică națiune! Așa trebuie să fie inima noastră!” A fost o întâlnire autentică și copleșitoare între Dumnezeu și Om, între Biserică și credincios, dar și a mea cu mine însămi. Mădălina Haidemak 12

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2016

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Colind pentru Africa În perioada 26-30 decembrie 2015, în câteva comunităţi ale Diecezei de Iaşi s-a desfăşurat proiectul Colind pentru Africa.

EPARHIA DE CLUJ-GHERLA Tradiția colindului de pe vremea Cardinalului Hossu arohiile Eparhiei GrecoCatolice de Cluj-Gherla au continuat tradiția Colindului de pe vremea Cardinalului Iuliu Hossu. Credincioșii s-au îndreptat spre Episcopie pentru a-și colinda Ierarhul, pe PS Florentin Crihălmeanu, care i-a primit cu căldură și bucurie. Pe parcursul celor trei zile în care s-au perindat colindătorii, mulți dintre ei în portul popular caracteristic zonei de unde veneau, la sediul episcopal din Cluj s-a trăit bucuria comuniunii, s-a vestit Nașterea Domnului și s-a împărtășit bucuria Crăciunului.

e mai bine de 7 ani, câteva comunităţi din Dieceza de Iaşi (Valea Mare, Oneşti, Luncaşi, Galbeni) au introdus Colindul pentru Africa, activitate caritabilă ce se desfăşoară în ziua dedicată Pruncilor nevinovaţi. Proiectul, preluat de Centrul Misionar Diecezan, se doreşte a fi o activitate de mobilizare a copiilor în vestirea bucuriei Crăciunului prin colinde, dar şi o inițiativă prin care să se implice în mod concret în ajutorarea copiilor săraci din Africa. Proiectul se doreşte a fi şi un început de animare misionară, de aceea copiilor, înainte de a pleca la colindat, li se dă un mandat misionar. Grupurile de copii, însoţite de persoane consacrate, de animatori sau părinţi, au parcurs străzile localităţii, bătând din poartă în

poartă pentru a anunţa Naşterea Domnului: au cântat, au explicat scopul colindului şi au oferit o imagine ce le va aminti celor ce i-au primit să colinde de participarea la acest proiect. Proiectul a avut ca finalitate achiziţionarea de cisterne de apă potabilă pentru grădiniţele şi şcolile din Kenya, precum şi susţinerea altor proiecte deja începute.

IERUSALIM

SLOVENIA

BISERICA ÎN LUME

DECLARAŢIE CU PRIVIRE LA CREŞTINISM

RESPINS MARIAJUL ÎNTRE PERSOANE DE ACELAȘI SEX

PORȚI SFINTE ÎN ZONE DE CONFLICT

La cincizeci de ani de la declarația Nostra Aetate, un grup internațional de 37 de rabini a publicat la 3 decembrie 2015 o Declaraţie a rabinilor ortodocşi cu privire la creştinism. Pentru a face voia Tatălui nostru din ceruri: spre un parteneriat între evrei și creștini, ce afirmă despre creștinism că este rezultatul voinței divine pentru a-l vesti „neamurilor” pe Dumnezeul unic, iar evreii și creștinii au menirea de a lucra împreună pentru a aduce lumea la Dumnezeu.

Într-un referendum de pe 20 decembrie 2015, slovenii au respins căsătoria între persoane de același sex. Peste 60% din populație a votat împotriva proiectului ce ar fi definit căsătoria ca uniune între doi adulți. Conservatorii și Biserica Catolică au considerat referendumul crucial pentru familii. Respingerea vine în contextul în care Slovenia aprobase în 2006 „căsătoriile” între persoanele de același sex. Acțiunea este o încurajare pentru alte țări.

În contextul Anului Sfânt al Milostivirii, Porţi Sfinte s-au deschis și în țări ce se confruntă cu războaie, ca Siria, Libia și Irak, și în cele în care rănile sunt încă deschise, precum Gaza, Sarajevo, Ucraina, Crimeea. Sunt porţi mici şi simbolice, ce atestă prezența și viața comunităților creștine la fel de restrânse şi de multe ori persecutate. Este nevoie de milostivire în locurile în care pacea și convieţuirea par a fi doar dorințe irealizabile.

IANUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VIAȚA CONSACRATĂ

PERSOANELE CONSACRATE, O BOGĂŢIE PENTRU BISERICA LOCALĂ

e 21 noiembrie 2014, în sărbătoarea Prezentării la Templu a Sfintei Fecioare Maria, Papa Francisc, scriindu-le persoanelor consacrate, anunța un An dedicat vieții consacrate, care urma să înceapă în sărbătoarea Întâmpinării Domnului, din anul următor. Iată-ne, însă, ajunşi în pragul încheierii acestui An dedicat celor care urmează în mod necondiţionat „vocația iubirii”, comună, de altfel, și altor tipuri de vocație, deoarece Isus însuși ne-a lăsat tuturor ca testament porunca de a iubi și de a rămâne în iubire. Mă bucur că pe parcursul acestui An al Vieţii consacrate, prin intermediul paginilor revistei Arhidiecezei noastre, Actualitatea creştină, credincioşii noştri – şi nu numai – au avut posibilitatea de a cunoaşte istoria, carisma şi apostolatul congregaţiilor religioase care activează în Biserica noastră locală. Răsfoind acele pagini ale revistei, ca şi volumul publicat recent de cele două Conferințe

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2016

ale Superiorilor și Superioarelor Majore despre viaţa consacrată în România, reiese imediat bogăţia pe care congregaţiile religioase din ţara noastră o constituie pentru Biserica locală şi universală şi pentru societatea românească. În Arhidieceza noastră, Anul Vieții consacrate a coincis și cu începutul vizitelor pastorale în diverse parohii. Pe parcursul vizitelor efectuate până acum am întâlnit diverse comunităţi religioase care activează pe teritoriul parohiilor noastre şi am văzut operele lor de apostolat. Ceea ce am observat mereu, şi în timpul vizitelor pastorale, dar şi în alte ocazii, din anii trecuţi, a fost faptul că în ciuda oboselii, a dificultăților întâmpinate, persoanele consacrate reușesc mereu să transmită bucuria și entuziasmul care izvorăsc tocmai din dăruirea lor totală lui Dumnezeu. Sunt convins că persoanele consacrate se roagă pentru comunitățile pe lângă care îşi desfăşoară apostolatul şi cred că mulţi

dintre credincioşi s-au încredinţat adeseori rugăciunilor lor. Profit, însă, de această ocazie pentru a invita comunităţile parohiale să se roage pentru persoanele consacrate, pentru că şi ele au nevoie de sprijin spiritual. Implicaţi-vă, în mod individual şi comunitar, în proiectele desfăşurate de congregaţiile religioase şi fiţi deschişi, astfel încât şi în familiile şi în comunităţile voastre să fie persoane gata să răspundă la chemarea lui Dumnezeu. Şi închei cu cuvintele pe care Papa Francisc le-a adresat fiecărui creştin: „Vă invit pe toţi să fiţi alături de persoanele consacrate, să vă bucuraţi împreună cu ele, să împărtăşiţi dificultăţile lor, să colaboraţi cu ele, pe cât posibil, pentru ca apostolatul şi opera lor – care sunt în definitiv ale întregii Biserici – să poată continua. Arătaţi-le afecţiunea şi căldura întregului popor creştin”. PS Cornel Damian Episcop auxiliar de Bucureşti

VIAȚA CONSACRATĂ

VIAȚA CONSACRATĂ ÎN ARHIDIECEZA ROMANO-CATOLICĂ DE BUCUREȘTI

VIAȚA CONSACRATĂ 32 instituții feminine 248 surori 15 instituții masculine 40 de preoți + 15 frați 60 comunități PERSOANE CONSACRATE 20 din România în alte țări 65 din alte țări în România

APOSTOLAT Case de exerciții spirituale •București – Mănăstirea Sf. Ioan •Ciofliceni – Mănăstirea Regina Carmelului •Mărăcineni – Mănăstirea Sf. Eugen Grădinițe •Brăila – Sf. Maria •București – Sf. Anton •București – Sf. Cruce •București – Maria Ward •București – Rosa Zangara •Constanța – Grădinița româno-italiană •Craiova – Sf. Anton •Curtea de Argeș - Sf. Nicolae •Drobeta Turnu Severin – Sf. Tereza Verzeri •Mangalia – Santa Maria delle Grazie •Popești-Leordeni – Sf. Agnes •Popești-Leordeni – Inima lui Isus •Râmnicu Vâlcea – Sf. Ioana Antida •Slatina – Sf. Bernadeta •Târgoviște – Sf. Francisc Cf. Anuarul Arhidiecezei de București 2015-2016

Școli •Brăila – Școala primară Sf. Maria și centrul educațional •București – Centrul educațional Sf. Faustina •București – Colegiul Sf. Iosif •Câmpulung Muscel - Școala Sf. Iacob •Constanța – Centrul Salezian Don Bosco •Popești-Leordeni – Fundația Leonard Murialdo Învățământ Superior și preuniversitar •Facultatea de Teologie Romano-Catolică •Institutul Ecumenic de Muzică Sacră •Institutul Teologic Sf. Tereza Formare permanentă •București - Centrul de studii Bizantine Sfinții Petru și Andrei •București - Școala Biblică Oratorii •Constanța – Centrul Salezian Don Bosco •Popești-Leordeni – Fundația Leonard Murialdo Opere sociale •Asociația Casa Speranței •Căminul de bătrâni Sf. Agnes •Centrul de plasament pentru copii Sf. Marcelin Chompagnat •Căminul de bătrâni și casa de copii cu dizabilități - Voluntari •JRS Romania •Organizația Umanitară Concordia •Serviciul de Ajutor Maltez IANUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII DIN CATEHEZELE PAPEI FRANCISC

MILOSTIVIREA –

CEEA CE DUMNEZEU PREFERĂ

A TRAVERSA POARTA SFÂNTĂ ESTE SEMNUL ÎNCREDERII NOASTRE ÎN DOMNUL ISUS, CARE NU A VENIT PENTRU A NE JUDECA, CI PENTRU A NE MÂNTUI.

Text: Iulia Cojocariu

n prima cateheză pe care a rostit-o după inaugurarea Anului Sfânt Extraordinar al Milostivirii şi după deschiderea Porţii Sfinte de la Bazilica Sfântul Petru, Papa Francisc a făcut unele consideraţii cu privire la semnificaţia Anului Sfânt, răspunzând la două întrebări: de ce un jubileu al milostivirii? şi ce înseamnă acesta? Suveranul Pontif arată mai întâi faptul că Biserica are nevoie de acest moment extraordinar, de acest „moment privilegiat […] pentru a învăţa să aleagă numai «ceea ce Dumnezeu preferă»”. Iar ceea ce Dumnezeu preferă este milostivirea, adică „a-i ierta pe copiii săi, a avea milă de ei, pentru ca aceştia la rândul lor să-i ierte pe fraţii lor, strălucind ca nişte flăcări ale milostivirii lui Dumne16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2016

zeu în lume”. Milostivirea „poate contribui în mod real la construirea unei lumi mai umane”. Deoarece în epoca noastră iertarea aproape că lipseşte cu totul, Papa Francisc subliniază necesitatea ca îndemnul la milostivire să se manifeste în orice loc: în societate, în instituţii, în muncă şi în familie. Şi ca să nu uităm de milostivire şi ca să învingem propria mândrie, Suveranul Pontif ne propune să rostim în fiecare zi următoarea rugăciune: „Doamne, sunt un păcătos; Doamne, sunt o păcătoasă; vino cu milostivirea ta!”. În cateheza din 16 decembrie, Papa Francisc ne invită să luăm ca model iubirea nemărginită a lui Dumnezeu, arătată prin iertare şi milostivire. Acestea două „trebuie să se realizeze în viaţa de zi cu zi”,

ele fiind o dovadă concretă şi vizibilă a faptului că inima noastră şi viaţa noastră au fost transformate de credinţă. În continuare, Suveranul Pontif a vorbit despre două semne importante care sunt caracteristice jubileului, Poarta Sfântă şi Sacramentul Spovezii. Făcând legătura între Poarta Sfântă şi cuvintele lui Isus din In 10, 9, ne spune că „a traversa Poarta Sfântă este semnul încrederii noastre în Domnul Isus, care nu a venit pentru a ne judeca, ci pentru a ne mântui”, iar această mântuire nu se cumpără, ci este un dar. Celălalt semn, al spovezii, ne ajută să facem experienţa directă a milostivirii, a întâlnirii cu Dumnezeu care iartă toate, care ne înţelege limitele şi contradicţiile.

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII JUBILEUL FAMILIILOR

DESCHIDEȚI

POARTA MILOSTIVIRII! Text: Cristina Șoican

uminică, 27 decembrie, în sărbătoarea Sfintei Familii, Biserica a celebrat Jubileul familiilor, prima întâlnire prilejuită de Anul Sfânt al Milostivirii. Mii de credincioși familii romane și pelerini din toate colțurile lumii - au participat la Liturghia celebrată de Papa Francisc în Bazilica Sfântul Petru. La omilie, făcând referire la lecturile biblice ale zilei și propunând exemplul drepților Ana și Elcana, Maria și Iosif, Papa Francisc a încredințat familiilor misiunea de a-i învăța pe copii să se roage și de a-și ierta copiii în pelerinajul vieții de fiecare zi. Referindu-se la episodul pierderii lui Isus în Templu, Papa a subliniat că „Fac parte din pelerinajul familiei și aceste momente, care cu Domnul se transformă în oportunități de creștere, în ocazie în care să se ceară iertare și să se primească iertarea. Fie ca în Anul Milostivirii, fiecare familie să devină un loc privilegiat în care se experimentează bucuria iertării. Iertarea este esenţa iubirii care ştie să înţeleagă greşeala şi să aducă remediu”. Îndemnul Papei din finalul predicii a fost: „Să nu pierdem încrederea în familie! Este frumos să ne deschidem inimile unii altora. Unde este iubire, acolo este și înțelegere și iertare. Vă încredințez vouă, dragi familii, această misiune atât de importantă, de care lumea și Biserica au nevoie mai mult ca niciodată”.

Cu ocazia Jubileului familiilor, familiile din lumea întreagă au fost îndemnate să treacă prin Porțile Sfinte ale catedralelor lumii pentru ca apoi să fie capabile să deschidă porțile propriilor case. În Anul Sfânt, poarta oricărei case trebuie să devină o „poartă sfântă” prin care să ajungem la ceilalți și să-i primim pe cei săraci.

BUCURIA, ROD AL ARMONIEI

upă Sfânta Liturghie, Papa Francisc s-a rugat Îngerul Domnului împreună cu cei aproximativ cincizeci de mii de credincioși veniți în Piața Sfântul Petru pentru Jubileul familiilor. Apoi, Papa a făcut din nou referire la sărbătoarea Sfintei Familii, spunând: „Fiecare nucleu familial este chemat să fie biserică domestică, pentru a face să strălucească virtuţile evanghelice şi a deveni ferment de bine în societate”. Și a adăugat „Adevărata bucurie care se experimentează în familie nu este ceva întâmplător, neaşteptat. Este o bucurie rod al armoniei profunde dintre persoane, care ne face să gustăm frumuseţea faptului de a fi împreună, de a ne susţine reciproc pe drumul vieţii”. Apoi Papa a explicat că la baza bucuriei „este mereu prezenţa lui

Dumnezeu, iubirea sa primitoare, milostivă şi răbdătoare faţă de toţi. Dacă nu se deschide poarta familiei la prezenţa lui Dumnezeu şi a iubirii sale, familia pierde armonia, prevalează individualismul, se stinge bucuria. În schimb, familia care trăieşte bucuria, bucuria vieţii, bucuria credinţei, o comunică în mod spontan, este sare a pământului şi lumină a lumii, plămadă pentru toată societatea”. Jubileului familiilor a fost celebrat și în Arhidieceza de București. Pe 27 decembrie 2015, mai multe parohii au celebrat Sărbătoarea familiilor. Cu această ocazie, familiile care în decursul anului au împlinit o vârstă rotundă de la primirea Sacramentului Căsătoriei au venit în fața altarului pentru a primi binecuvântarea specială. IANUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII SFINȚII MILOSTIVIRII

SF. ISAAC SIRUL

MISTIC, TEOLOG ȘI EPISCOP ÎN BISERICA DIN NINIVE

F Sf. Isaac din Ninive (sau Sirul)

În calendare, la 28 ianuarie A trăit și a activat în spațiul Golfului Persic, fiind pentru câteva luni episcop de Ninive, între anii 676 și 680.

oarte venerat în Orientul creștin, este un autor de la sfârșitul epocii patristice, care indică necesitatea depășirii dreptății pentru a fi milostivi: „Eu spun că cel milostiv, dacă nu se ridică deasupra dreptății, nu este milostiv. Adică, va trebui să fie milostiv cu oamenii nu doar dând din ale sale, dar și suportând, de bună voie și cu bucurie, nedreptățile. Așadar, nu va afirma și nici nu va cere dreptatea completă în raporturile sale cu aproapele, dar va avea milă de acesta. Și astfel, după ce a învins dreptatea cu milostivirea, va putea să se încoroneze, nu cu coroana drepților, conform Legii, dar cu cea a celor perfecți, conform noii alianțe. Și Legea veche cerea să se dea săracului ceva din ceea ce avem, de a-l îmbrăca dacă îl vedem dezbrăcat, de a-l iubi pe aproapele ca pe noi înșine, de a nu comite nedreptatea și de a nu frauda; dar normele perfecte ale noii alianțe cer mai mult… Evanghelia nu îți cere doar să suporți cu bucurie prejudiciile în bunuri sau alte lucruri ale tale, dar să îți dai viața din iubire pentru aproapele.” (Discursuri ascetice 4)

SF. IOAN BOSCO

PĂRINTE ȘI MAESTRU AL TINERETULUI

ȘTIAȚI CĂ Discursurile / Cuvintele ascetice ale lui Isaac Sirul au văzut lumina tiparului pentru prima dată în Occidentul creștin, într-o traducere latină populară: Liber abbatis Isaac, publicată în 1497 la Barcelona? Textul latin a fost inserat apoi în toate marile colecții de texte patristice. În 1719, în Bibliotheca Orientalis ClementinoVaticana era introdus conţinutul unui manuscris arab care transmitea 138 de „cuvinte” ascetice și câteva date biografice ale autorului.

ȘTIAȚI CĂ

P Sf. Ioan Bosco În calendare, la 31 ianuarie A trăit și activat la Torino între 1815-1888.

entru marea familie saleziană, ca și pentru întreaga Biserică, tocmai se încheie celebrarea a 200 de ani de la nașterea acestui adevărat geniu al educației. Metoda preventivă introdusă de Don Bosco în educație, care țintește direct la inima copiilor și a tinerilor, îmbină severitatea corectării cu blândețea surâsului. Cine îl observa putea să spună: „la Sfinți, ca și la Dumnezeu, dreptatea și milostivirea se îngemănează inefabil”. De altfel, deseori Don Bosco le vorbea tinerilor săi și despre Sacramentul Spovezii spunând că „pentru el, speranța, milostivirea și spovada erau sinonime”. Calculele spun că prin oratoriile lui Don Bosco au trecut nu mai puțin de o sută de mii de tineri fără viitor. Acest părinte și maestru a inventat pentru ei primele școli profesionale; primele școli serale și duminicale; primele societăți de ajutor reciproc pentru muncitori; prima bibliotecă pentru tineretul italian – el însuși fiind editorul a 204 volume. Așa după cum spunea, până la ultima suflare s-a dedicat total tinerilor!

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2016

Don Bosco a fost prezent la Expo 2015? La Expoziția Universală Milano 2015 a putut fi vizitată și Casa Don Bosco. Deja în 1884, la Expoziția națională a Științei și Tehnicii de la Torino, Don Bosco și-a construit un pavilion de 60 m, unde zeci de tineri lucrau cu mașini ultra moderne.

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII FAPTELE MILOSTIVIRII

Desen în tuș de Vladimir Ghika

VIZITAREA CELOR BOLNAVI

VLADIMIR GHIKA, MEDIC AL SUFLETELOR Text: Iulia Cojocariu

espre promptitudinea cu care Vladimir Ghika răspundea chemărilor de a-i vizita pe bolnavi relatează Flore Many într-un articol semnat sub pseudonimul Irène Aubier, publicat în ziarul La Libre Belgique din 16 aprilie 1946: „Este chemat de urgenţă dintr-un capăt al Franţei la altul. O telegramă falsă îl obligă la o călătorie de 15 ore la capătul căreia nu mai găseşte pe nimeni care să aibă nevoie de slujirea sa… Un muribund declarase că nu vrea să se spovedească decât înaintea lui şi de aceea se porneşte la drum pentru el. Când, frânt de oboseală, ajunge la căpătâiul bolnavului, acesta, simțindu-se mai bine, declară că nu mai vrea să se împace cu Dumnezeu. Monseniorul Ghika, plin de compasiune, vorbeşte cu omul respectiv timp de o oră, îi

urează însănătoşire grabnică, îl îmbrăţişează şi pleacă la Paris.” În ziua de 18 noiembrie 1952 când a fost arestat (Pr. Georges Schorung care a transcris agenda din anul 1952 a notat în această zi: NB – în jur de ora 15 arestare), Vladimir Ghika tocmai ieşise din vizită de la un bolnav al cărui nume apare indicat în agenda sa şi căruia trebuia să-i ducă un exemplar din Imitaţiunea lui Cristos, din care probabil urma să-i citească. Imitaţiunea lui Cristos era o carte pe care o ducea frecvent bolnavilor şi altor persoane pe care le vizita şi pe care o propunea ca lectură spirituală. De exemplu, în aceeaşi agendă, în care sunt făcute notaţii cu anticipaţie şi pentru zilele următoare, pentru ziua de 20 noiembrie notase pentru o persoană pe care urma să o viziteze: „Imitation, Saints, sucre

pour le chien” („Imitaţiunea [lui Cristos]”, Sfinţii [poate o ediţie din „Vieţile Sfinţilor”], „zahăr pentru câine”). Pentru un bolnav care îi solicitase „un program de practici pioase detaliat” a notat pe o foaie de hârtie câteva sfaturi: printre acestea, trezirea la o oră cât mai fixă posibil; oferirea zilei, rugăciunile vocale; lectura Evangheliei şi a Imitaţiunii; o muncă regulată care ar putea cuprinde o traducere; citirea catehismului în lectură continuă. Pe lângă oferirea suferinţei, mai recomandă şi să se evite pierderea timpului. De asemenea, Monseniorul Ghika mai scrie: „Semnul sfintei cruci înainte şi după fiecare medicament, înainte şi după fiecare masă”. Mai adaugă încă două aspecte de care trebuie ţinut seama: „Ce trebuie să facem cu viaţa noastră […] Dacă vindecarea se produce, ce declarăm că vrem să facem cu viaţa păstrată astfel”. Vladimir Ghika îi trimitea şi pe fiii săi spirituali să-i viziteze pe anumiţi bolnavi. Puiu Viehmann, Agenor Bob Danciul, Horia Cosmovici îşi amintesc de bolnavii pe care i-au vizitat la recomandarea Monseniorului. Pe unii bolnavi, Vladimir Ghika i-a vizitat mulţi ani la rând, şi uneori făcea vizite săptămânale la aceiaşi bolnavi. Îi vizita pe bolnavi acasă la ei, dar făcea vizite şi în spitale. În agenda din anul 1943 sunt consemnate vizitele pe care le-a făcut la Spitalul Central, la Spitalul 303, la Spitalul 352. Vizitele aveau loc la un interval de aproximativ două săptămâni şi de regulă erau mai multe persoane la care mergea, şi erau chiar mai multe saloane cu bolnavi. În vizitele sale la bolnavi era însoţit de relicva spinului din Coroana Mântuitorului. De multe ori era solicitat să intervină cu această relicvă pentru însănătoşire şi adesea aveau loc vindecări. IANUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII PARABOLELE MILOSTIVIRII

PARABOLE DE IERI… MILĂ... ? ŞI CE CÂŞTIG EU LA TREABA ASTA?

vea nevoie să ştie acel învăţat al Legii care l-a întrebat, într-o zi, pe Mântuitorul: „Învăţătorule, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”. În fapt el ştia, cel puţin teoretic, ce are de făcut. Întrebat de Isus ce prevedea Scriptura, el dă răspunsul corect: „Să-l iubeşti pe Dumnezeu din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Totul s-ar fi terminat aici, odată ce a primit confirmarea a ceea ce ştia deja. Dar învăţătorul relansează dialogul cu Isus, întrebându-l: „Şi cine este aproapele meu?” Isus nu îi dă un răspuns în sensul legalist, la care se aştepta interlocutorul său, ci, povestindu-i, printr-o parabolă, o situaţie de viaţă cât se poate de reală. Pe lângă un om bătut şi jefuit, ce zăcea pe marginea drumului,

...PARABOLE DE AZI ATITUDINE

nele întâmplări ne pun în fața propriilor noastre atitudini și reacții. Pe 30 octombrie 2015 un incendiu a avut loc în timpul unui concert rock, într-un club din București în care se aflau aproximativ 300 de tineri. Cei mai mulți dintre ei nu au reușit să iasă din incinta cuprinsă de flăcări. Dintre cei care scăpaseră, unii au intrat imediat înapoi în club pentru a-i scoate pe alții. Unii au murit încercând să-și salveze semenii. Alții au început să-și caute prietenii prin spitale și să fie alături de rudele acestora. A doua zi, mulți au venit să aprindă o lumânare pentru cei care muriseră acolo. Alții n-au venit, dar s-au rugat acasă sau în bisericile lor. 20

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2016

Text: Pr. Tarciziu Șerban

au trecut pe rând un preot şi un levit, amândoi angajaţi în slujirea lui Dumnezeu, dar niciunul nu s-a preocupat să-i acorde un ajutor cât de mic, ci au trecut pe trotuarul celălalt, am spune astăzi. Preocupaţi de „iubirea faţă de Dumnezeu” au lăsat deoparte „iubirea faţă de aproapele”. În schimb, „un samaritean (un eretic, din punct de vedere al iudaismului) s-a apropiat, i-a pansat omului rănile, l-a urcat pe animalul său de povară și l-a dus la un han” unde a vegheat ca să primească îngrijirile necesare pentru a se întrema. Întrebat fiind cine s-a dovedit a fi aproapele celui căzut în mâinile tâlharilor, învăţătorul Legii a răspuns: „Cel care a avut milă de el”. Altfel spus, mila care are la bază iubirea de Dumnezeu şi de aproapele rodeşte viaţa, inclusiv cea veşnică. În schimb, dacă ne întrebăm, parafrazând puţin, asemenea învăţătorului, „şi ce câştig eu la treaba asta?”, pierdem, de fapt, esenţialul vieţii.

Text: Fr. Dan Suciu CSJ

Alții au declarat că nu erau ei vinovați. Unii s-au gândit că a fost un fel de pedeapsă divină (sau a celui rău) pentru cei care ascultau rock. Alții au spus-o public. Alții au făcut glume pe seama focului. Alții au procurat medicamente și bani pentru cei răniți și familiile lor. Alții au simțit o vinovăție generală pentru că o astfel de dramă a putut avea loc. Unii și-au cerut personal iertare pentru asta. Alții au hotărât să-și schimbe viața și să nu mai accepte că „se poate și așa”. Alții n-au reacționat în niciun fel, gândindu-se că a fost doar un incendiu. Majoritatea celor de mai sus se declară creștini. Noi la fel. Oare cine s-a făcut aproapele celor care au fost atinși de foc în acea seară?

Parabola samariteanului milostiv (Lc 10,30-37)

Isus a spus „Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon și a căzut în mâna tâlharilor... un preot, văzându-l, a trecut mai departe. La fel și un levit... Un samaritean a venit lângă el și i s-a făcut milă. Cine crezi că este aproapele celui căzut în mâinile tâlharilor?” Tânărul a răspuns: „Cel care a avut milă de el”. „Mergi și fă și tu la fel!”

ANUL SFÂNT AL MILOSTIVIRII

povara durerii. Pentru mine este o bucurie să-i ajut pe elevii bolnavi și să aduc o rază de speranţă mamelor, care stau mereu înlăcrimate alături de copiii lor. ÎN VIAŢA DE ZI CU ZI Milostivirea se manifestă în aspectul său adevărat și propriu când Text: Sr. Myriam Ghența, CJ revalorizează, promovează și scoate binele din toate formele de suferință, de rău existente în lume și în om. iți milostivi, precum și prin excelență, mi-a dăruit ochi atenți Cristos, care a suferit ca om, cu adeTatăl vostru milostiv la nevoile celui aflat în suferință și mă vărat și în chip îngrozitor în Grădina însoțește în fiecare clipă cu milostivi- Măslinilor și pe Calvar, se adreseaeste! (Lc 6,36) Isus, rostind aceste cuvinte, rea Lui în mijlocul copiilor bolnavi și ză Tatălui, acelui Tată a cărui iubire o propovăduise oamenilor, despre încearcă să descopere ucenicilor săi al mamelor străpunse de durere. A lucra cu copiii suferinzi este o a cărui milostivire dăduse mărturie milostivirea Tatălui ceresc. El motivează această atitudine minunată a misiune importantă şi frumoasă, prin tot ceea ce săvârșise. Numai milostivirea absolută ne dă Tatălui: precum și Tatăl vostru milos- pentru că ei, care sunt zdrobiţi de forța necesară pentru o iubire adesuferinţă şi de durere, au nevoie de tiv este. Milostivirea Tatălui trebuie să-i molipsească pe copiii lui. Mila un cuvânt bun, plin de compasiune vărată față de dușmani. Nu este de lui Dumnezeu adusă de Cristos tre- şi de încurajare, pentru a înfrunta ajuns să fim primiți de Dumnezeu, ci să primim asemenea Lui și să pribuie să fie standardul unui creștin vim lumea de azi cu ochii Lui. Isus bun și autentic. MILOSTIVIREA Cristos este modelul nostru autenMilostivirea lui Dumnezeu este SE MANIFESTĂ ÎN tic care ne cheamă și ne transformă fundamentată pe trei calități ale iniîn Samariteni milostivi pentru cei mii: bunătate, iubire și fidelitate; în ASPECTUL SĂU din jur și pentru lumea de azi, care ebraică e definită de termenii: - haADEVĂRAT ȘI PROPRIU este însetată de iubire, de iertare și de mim, hesed. Aceste trei calități ale inimii definesc milostivirea în Biblie. CÂND REVALORIZEAZĂ, milostivire. Milostivirea lui Dumnezeu este PROMOVEAZĂ ȘI Samariteanul milostiv din parabolă un deziderat realizabil în viața omu(Lc 10, 25-37) este iubitor - față de un SCOATE BINELE DIN lui și merită să fie trăită în societatea străin; bun - are milă de el și grijă din TOATE FORMELE DE contemporană, unde puțini își mai toate punctele de vedere; fidel - se inSUFERINȚĂ, DE RĂU dau seama de acest mare dar oferit teresează de el până la sfârșit. în mod gratuit de Tatăl Ceresc, prin Acum șapte ani am primit din parEXISTENTE ÎN LUME și de către Fiul Său, și înfăptuit prin tea lui Dumnezeu această invitație ȘI ÎN OM. forța Duhului Sfânt. energică de a merge în întâmpinarea celui care are nevoie de ajutorul meu, simțindu-mă ca un copil iubit de El și trimis în mijlocul copiilor suferinzi. Ori de câte ori țin în brațe un copil bolnav de cancer, mângâi o mamă îndurerată, ori îmbrățișez un tânăr bolnav, simt cum trec prin mine fiorii suferinței lor, dar în același timp simt cum harul lui Dumnezeu mă întărește și-mi dă curaj să trăiesc la periferie împreună cu cei abandonați și suferinzi. Isus, Samariteanul milostiv CREDINȚA ÎN FAPTE

DARUL MILOSTIVIRII

IANUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

O noapte la

Sfântul Mormânt Text: Viviana și Alexis Dimcev

Niciun alt nume de oraș nu suscită mai multe emoții decât Ierusalimul, cetate sacră a trei religii: iudaismul, creștinismul și islamul. Pentru noi, creștinii, Orașul Sfânt este în primul rând locul pătimirii, morții și învierii lui Isus.

Foto: Via Dolorosa, Ierusalim

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2016

OAMENI ȘI LOCURI

MĂNĂSTIREA DEIR-AL-SULTAN Pe acoperișul Bazilicii se află Deir-al-Sultan, un complex coptic/etiopian datând din secolul al XI-lea. În prezent, se pot vizita Capela Sf. Mihail și Capela „celor 4 animale”, ocupate de etiopieni.

Foto jos: Intrarea în Bazilica Sf. Mormânt și Poarta de

M DESCOPERIT IERUSALIMUL ca simpli călători pe cont propriu, ceea ce ne-a dat o mai mare libertate de a petrece cât timp doream pe urmele lui Isus, fără a fi condiționați de traseul unui grup; dar poate am fost privați de acea comuniune de rugăciune care are loc într-un pelerinaj.

Ajunși acolo, în noaptea de 24 spre 25 martie 2012, am avut parte de o experiență unică: am rămas de veghe în Bazilica Sfântului Mormânt. Dacă ziua biserica străveche forfotește de grupurile de pelerini care vin în valuri, noaptea, ea se liniștește în lumina slabă a candelelor aprinse pe alocuri. Cozile interminabile din timpul zilei, care abia dădeau răgazul unei scurte atingeri a pietrei Mormântului, dispăruseră. Atunci te puteai ruga în liniște, pelerinii erau mai puțini, și parcă tot locul te îmbia la

o procesiune între reperele sacre principale: Piatra Ungerii, unde trupul lui Isus a fost depus după răstignire pentru a fi pregătit de înmormântare; Golgota, locul răstignirii; și capela Sfântului Mormânt. Noaptea ne-a surprins în ajunul a două sărbători importante: Duminica Floriilor în calendarul roman și Bunavestire, în cel bizantin. Prinși între cele două timpuri liturgice, am asistat la coloritul tradițiilor și al veșmintelor liturgice, coborâte parcă din vremuri medievale. Liturghia serii, prezidată de către Patriarhul latin al Ierusalimului, ne-a introdus în misterul Săptămânii Mari și ne-am gândit la intrarea lui Isus în Ierusalim, pe Poarta de Aur, pe care o văzusem mai devreme în aceeași zi. Poarta este acum zidită, iar tradiția iudaică susține că se va deschide doar odată cu venirea lui Mesia. Ieșind din capela latină odată cu procesiunea călugărilor franciscani, am rămas uimiți că în paralel se celebra Liturghia în limba slavonă în capela Sf. Mormânt, cu permisiunea grecilor.

Aur, Ierusalim

OAMENI ȘI LOCURI

De la stânga: Ierusalimul, vedere panoramică; Liturghia grecilor în Bazilica Sf. Mormânt, Ierusalim

Am auzit una din cele mai armonioase cântări: pelerinii și preoții ruși cântau polifonic Tatăl nostru; întreaga biserică se umpluse de murmurul lin al cântării lor. Un alt grup de pelerini ruși ne permisese să intrăm, o dată cu ei, în mănăstirea rusească Maria Magdalena, de pe Muntele Măslinilor. O altă biserică puțin vizitată, unde am putut rememora clipele de tristețe extremă a lui Isus. De acolo, puțin mai jos, se putea zări Biserica Tuturor Națiunilor, care adăpostește piatra pe care Isus s-a rugat în timpul agoniei sale din Grădina Ghetsimani. Ierusalimul se ridica măreț la picioarele noastre; cupola aurită a Domului Stâncii, Ziduri din cetatea Ierusalimului

moscheea zidită pe locul Templului din Ierusalim, strălucea în soarele de martie. Chiar dacă priveliștea se schimbase, orașul pe care Isus îl contemplase și asupra căruia plânsese, era încă acolo, iar zidurile antice stăteau mărturie. ÎN PEREGRINĂRILE NOASTRE, AM DAT ATUNCI PESTE O BRUTĂRIE TRADIȚIONALĂ, nu departe de Poarta Jaffa. Am frânt o lipie proaspăt scoasă din cuptor, meditând că și acum două mii de ani, în Ierusalim se coceau pe pietre aceleași azimi, din care unele au ajuns pe masa Cinei celei de Taină, unde s-a instituit Euharistia. Esența

sacrificiului Euharistiei constă în consacrarea prin care, în virtutea cuvintelor lui Isus Cristos, Trupul lui și Prețiosul Sânge se află cu adevărat pe Sfânta Masă. Chiar și azi, în multe Biserici creștine, aceeași azimă îi adună pe credincioși în jurul Euharistiei. Iar în Bazilică, deși nu în comuniune deplină, confesiunile creștine frâng iarăși și iarăși pâinea în riturile lor, repetând cuvintele lui Isus. Am profitat de liniștea nopții pentru a mai merge o dată în capela Golgotei. Un altar franciscan amintește locul unde lui Isus i s-au bătut cuiele în mâini și picioare. Pietrele sunt acum protejate de

O BISERICĂ, ȘASE BISERICI

n Bazilica Sf. Mormânt, capelele aparțin Bisericilor: Ortodoxe Grecești, Romano-Catolice, Armene Apostolice, Ortodoxe Copte, Etiopiene Ortodoxe Tewahedo și Ortodoxe Siriace. Biserica Ortodoxă Coptă este biserica principală a Egiptului, deținătoarea unora dintre cele mai vechi liturghii și manuscrise creștine. Biserica Etiopiană Ortodoxă Tewahedo a făcut parte din Biserica Coptă până în 1959, când a devenit Patriarhie. Limba sa liturgică este Geʻez, de origine semitică. Biserica Ortodoxă Siriacă își are originea în prima comunitate creștină stabilită de apostoli în Antiohia, folosind cea mai veche Liturghie, a Sf. Iacob. Biserica Armeană a fost întemeiată de Sf. Grigorie Luminătorul. În România există patru rituri din cele prezente la Ierusalim: latin, bizantin, armean și sirian, în varianta maronită. 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2016

OAMENI ȘI LOCURI

BAZILICA SF. MORMÂNT

CUSTODELE BAZILICII

C Biserica Tuturor Națiunilor, Ierusalim

panouri de sticlă, căci fiecare pelerin dorea să ducă acasă câte o fărâmă din vechea colină a Căpățânii. Se terminase deja Liturghia rusească, așa că ne-am îndreptat spre următoarea capelă, cea grecească, cea mai mare din bazilică. Acolo, la ora 2, începuse Liturghia în limba greacă. Creștinii ortodocși greci controlează cea mai parte a bisericii și sunt și cei mai numeroși. Echilibrul fragil al confesiunilor care slujesc în bazilică a fost tulburat de mai multe ori de-a lungul anilor. Dar în noaptea aceea era liniște și pace. Psalmodierea puncta monoton textele bizantine neschimbate de sute de ani. Spre dimineață, și-au

făcut apariția armenii: preotul și doi diaconi au început să înconjoare Sf. Mormânt, tămâindu-l și cântând imnuri. Veșmintele orientale ale episcopului armean păreau desprinse dintr-un tablou cu Regii Magi. După armeni, era rândul franciscanilor să celebreze în Sfântul Mormânt, la ora 6. Astfel, am intrat pentru ultima dată să venerăm, în tihnă, locul unde a fost depus Mântuitorul.

„Î

SCURT ISTORIC

La ieșire, aerul proaspăt al dimineții ne-a alungat somnul. Era devreme, dar la Zidul Plângerii, deja evreii practicanți se adunaseră pentru rugăciunea de dimineață. Ierusalimul se trezise deja.

CUM ÎL DESCRIA PE ISUS CRISTOS CRONICARUL ROMAN, EVREUL FLAVIUS JOSEPHUS? n vremea aceea a trăit Isus, un om înțelept, dacă poate fi numit aievea om. El a fost autorul unor viitoare minuni și învățătorul oamenilor care erau bucuroși să afle adevărul. A atras de partea lui o mulțime de iudei, dar și o mulțime de păgâni. Acesta a fost Cristos. Chiar dacă Pilatus, datorită acuzațiilor aduse de fruntașii

ustodele Bazilicii este prin tradiție un musulman, membru al unei vechi familii ierusalimite. Timp de sute de ani, ei au încuiat biserica la 8 seara și au deschis-o la 4 dimineața, cu o cheie medievală grea, lungă de 30 de centimetri.

poporului nostru, l-a țintuit pe cruce, n-au încetat să-l iubească cei ce l-au îndrăgit de la început. Căci li s-a arătat a treia zi iarăși viu, așa cum au prezis profeții trimiși de Dumnezeu, înfăptuind și o mie de alte miracole. De atunci și până astăzi dăinuie poporul creștinilor, care își trage numele de la dânsul.” [93-94 d. Cr.]

CONSTRUCȚIA BAZILICII

mpărăteasa Elena a început în jurul anului 327 construcția bisericii bizantine a Sf. Mormânt, un complex din patru părți. Distrusă total în septembrie 1009 de califul arab, Hakim, bazilica a fost reconstruită în 1048 de împăratul bizantin Constantin IX Monomahul și apoi de către cruciați.

IANUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI

Maica Sfântă, cea întru totul milostivă Noul an se deschide cu Solemnitatea maternităţii Maicii Domnului, semn al ocrotirii sale pentru întregul an. Astfel, Biserica arată că Maria îndeplineşte un rol însemnat în revelarea milostivirii. Text: Pr. Fabian Măriuț

stelle, de 33 de ani, din Pellevoisin, Franţa, suferă de o boală incurabilă. Părinții săi sunt săraci, bătrâni și neputincioși. În 1876, Estelle scrie câteva rânduri pe o foaie de hârtie, pe care o așază în crăpăturile unei grote a Mariei de la Lourdes. Îi cere să o ţină în viaţă ca să-şi poată îngriji părinţii. Drept răspuns, Maria îi apare de mai multe ori şi i se recomandă cu titlul: Eu sunt cea întru totul milostivă… Milostivirea Mariei merge până în punctul de a se ruga nu doar împreună cu Estelle, ci şi în locul ei, atunci când aceasta este măcinată de durere. Papa Francisc a așezat Jubileul Milostivirii sub ocrotirea Maicii Milostivirii. În spatele acestei alegeri poate fi tocmai puterea Mariei de a merge până în punctul de a se ruga în locul copiilor săi, mai ales al celor răniţi de boală şi de păcat.

În rugăciunea Bucură-te, Regină, o invocăm pe Maria ca Maica milei, căci ea ne stă alături „în această vale de lacrimi”, aşa cum a fost alături de Isus, de la iesle până la cruce, dar și de oameni, așa cum s-a întâmplat cu mirii din Cana Galileii. În lumea ca o vale de lacrimi, Isus vine să aducă mântuirea și începe cu o nuntă. În loc să şteargă mai întâi lacrimile, Isus umple cupele cu vin. Evanghelistul spune: „Acesta a fost începutul semnelor” (In 2,21), deoarece la Cana Isus vrea să transmită principiul decisiv ce îl leagă pe Dumnezeu de om. Între Dumnezeu şi om există un raport nupţial cu întreaga paletă de exprimări: iubire, sărbătoare, joc, dar, belşug, bucurie. O legătură nupţială, nu doar una juridică, legală. Iată de ce jubileul este o invitaţie la bucurie, mai ales la acea bucurie care provine din iertarea păcatelor şi din căinţa sinceră şi propunerea de a nu mai păcătui.

Milostivirea Maicii lui Dumnezeu nu poate fi înţeleasă în afara lucrării de mântuire înfăptuite de Fiul său, Isus. De fapt, milostivirea Mariei este oglindă a Milostivirii lui Dumnezeu. 26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2016

Sfanta Fecioară a Milostivirii, de Bartolomeo Caporali. Detaliu

În predica de deschidere a Anului Jubiliar, Papa spunea „să nu punem judecata înaintea milostivirii”. Maria este prima făptură care a experimentat această milostivire fără margini, care a făcut-o să-i spună Elisabetei în imnul Magnificat: „milostivea lui dăinuiește din neam în neam spre cei care se tem de El” (Lc 3,15). Aşa cum o mamă îşi ia copilul de mână pentru a-l ajuta, la fel Maica Milei e gata să ia pe fiecare pe braţe sau de mână pentru a-l duce la Isus.

UNIVERSUL FAMILIEI

Vizita preotului, semn al milostivirii „În orice casă veţi intra, mai întâi să spuneţi: Pace acestei case”. Vizita păstorului sufletesc are ca scop mai ales ca, prin persoana sa, Cristos însuși să intre în casa voastră, dăruindu-vă pace și bucurie (din Ritualul binecuvântării locuințelor) Texte: A.F.C. „Vladimir Ghika”

O PREZENŢĂ SPECIALĂ

șteptăm la fiecare început de an prezența preotului în casele noastre. Pregătim totul cu grijă și ne bucurăm de dialogul mult mai personal pe care-l legăm cu părintele. Sperăm că trecerea sa și rugăciunile rostite vor fi semnul unui început mai bun, al unei primeniri de tot ce ne-a împovărat în anul ce a trecut. Îl invităm în fiecare loc al casei, știind că apa sfințită aduce cu sine harul prezenței divine capabile să alunge răul ce ar fi căutat să se cuibărească în mijlocul nostru. Dar este sfințirea locuințelor doar respectarea unei tradiții creștine sau prilejul unui alt fel de interacțiune între preot și enoriași? Dacă noi îl trăim cu inima deschisă la harul Domnului, devine și momentul în care rodește comuniunea dintre Biserica mamă și biserica numită familie și în care fiecare mădular al trupului lui Cristos primește un suflu nou al binecuvântării lui Dumnezeu. Astfel, vizita preotului nu este doar o prezență ce ne pune la adăpost de rău, ci este Cristos însuși ce bate la ușa inimii noastre. Mihaela Drăgan

SFINŢIREA CASELOR ȘI A OAMENILOR

m trecut printr-o perioadă grea. Eram supărată pe Dumnezeu şi pe Biserică. Întâlnindu-mă cu preotul când mergea la sfinţirea caselor, m-a întrebat: „De ce eşti tristă?”. Am răspuns „Pentru că vreau.” şi am adăugat: „De ce sunteţi bucuros?” „Pentru că merg la sfinţirea caselor”, a spus părintele. „Dar la sfinţirea oamenilor nu mergeţi!?” Întorcându-mă la Biserică, l-am auzit pe preot vorbind despre cât este de important să sfinţim şi să curăţăm casele, dar şi mai important este să sfinţim oamenii care locuiesc în ele. Mă gândesc la oamenii străzii. Dacă nu au casă, cine-i va sfinţi? Nu ştiu! Dar îmi vine în minte parabola bunului samaritean. Cine se face aproapele lor? Claudia Nedelcu

SFINȚIREA CASEI, SEMN AL MILOSTIVIRII

dată pe an ne rugăm cu preotul în căminele noastre. E Cristos ce vine să ne lumineze prin cuvânt, fapt reprezentat de gestul

Bunul Păstor, de Bernhard Plockhorst. Detaliu

aprinderii lumânării, iar prin gestul simbolic al sărutării crucii ne cheamă să iubim Crucea. Ne arată iubirea sa la noi acasă. Ce bucurie ne umple inimile! Am întrebat un preot care provine dintr-o familie nepracticantă cum de a mers la Seminar. Într-un an, la sfinţirea caselor, a fost întrebat dacă a primit Prima Sfântă Împărtășanie şi a fost chemat la pregătire. Iată cum o vizită devine semnul concret al milostivirii. Bolnavi nedeplasabili, bătrâni, familii sau oameni singuri, cel puțin o dată pe an au şansa de a se întâlni cu iubirea milostivă a lui Dumnezeu. Iulia și Dragoș Codreanu IANUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI SUFLET TÂNĂR

CRACOVIA

ZIUA MONDIALĂ A TINERETULUI 2016 Poarta Sfântă a ZMT a fost deschisă duminică, 13 decembrie 2015, la Cracovia, la Sanctuarul Milostivirii lui Dumnezeu. rin această Poartă Sfântă vor trece tinerii pelerini în timpul Zilei Mondiale a Tineretului, după un scurt pelerinaj. Aceasta este și Poarta pentru Jubileul tinerilor. Întrucât prin această Poartă Sfântă vor trece toți tinerii pelerini participanți la ZMT, veniţi din lumea întreagă, pelerinajul la Sanctuarul de la Cracovia va fi organizat în grupuri, împărțite pe naționalități, și programat pentru o dată şi un interval orar stabilite de organizatori.

LUMINA PĂCII

DE LA BETLEEM, ÎN CATEDRALA SF. IOSIF DIN BUCUREȘTI

âmbătă, 19 decembrie 2015, Lumina Păcii de la Betleem, adusă de la Viena de delegația Organizației Naționale „Cercetașii României”, a fost împărțită delegaților organizațiilor locale, în cadrul unei ceremonii desfășurate în Catedrala Sf. Iosif, din București. Prezent la eveniment, ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București, le-a adresat câteva cuvinte cercetașilor prezenți: „Aceasta este o învăţătură pe care voi o daţi altora, este o cateheză, pentru că voi, purtând lumina de la Betleem până aici, în Catedrală, le amintiţi tuturor, nu de această flacără, ci de ceea ce reprezintă

ea: în lumina acestei flăcări, noi vedem chipul lui Cristos, care este Lumina lumii. Aş spune că voi predicaţi prin gestul acesta, prin care purtaţi lumina de la Betleem şi o împărţiţi, căci lumina trebuie împărţită. Isus s-a făcut totul tuturor. Învăţăm de la el să ne facem totul tuturor, în spirit de pace, de bună înţelegere, de încredere, de frăţietate. Nu uitaţi! Flacăra aceasta se va stinge, însă Isus nu se va stinge niciodată. Lumina aceea a lui Isus este în noi şi trebuie să avem grijă de ea”. „Arătând flacăra de la Betleem arătați în cine credeți: în Fiul lui Dumnezeu, Răscumpărătorul nostru”, a mai spus Arhiepiscopul, invitându-i pe toți la un moment de reculegere, în genunchi, în fața Luminii.

15 CORURI DE COLINDĂTORI Twitter: @Pontifex Credinţa nu e ceva privat, trebuie împărtăşită cu bucurie. Papa Francisc

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2016

a tradiţionalul Concert de Crăciun Christus natus est din 2015 au participat 15 coruri din parohiile şi comunităţile Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti. Ajuns la ediţia a XVIII-a, concertul a avut loc sâmbătă, 19 decembrie, în Catedrala Sf. Iosif, din capitală.

Pe parcursul a două ore și jumătate, cele 15 coruri au încântat auditoriul – circa două mii de persoane – interpretând piese din repertoriul românesc şi internaţional, cântări în stil gregorian şi polifonic, unele chiar cu acompaniament orchestral sau cu scenografie.

UNIVERSUL FAMILIEI

Gândul meu pentru

TINERI SFINȚI AI MILOSTIVIRII

T I NE

Laurita

aura Vicuña a văzut lumina zilei la Santiago de Chile în 1891. Foarte curând tatăl, Jose Domingo Vicuña, moare în conflictele revoluționare care au tulburat țara. Mama, Mercedes Pino, cu cele două fetițe emigrează în Argentina. Situația grea o împinge însă la alegeri imorale. Cu sora sa, Giulia, va merge la colegiul salezienelor, taxele fiind plătite de patronul aventurier al mamei, Don Manuel. Înțelegerea stării mamei sale, care acceptase o viață de păcat pentru a asigura un viitor fiicelor, îi provoacă mare durere Laurei. Deja, la numai 10 ani, ea

însăși ajunsese obiectul dorințelor păcătoase ale patronului. Refuzul Laurei și al mamei de a o convinge le va aduce suferințe fizice extraordinare. Ascultând parabola evanghelică a Bunului Păstor care își dă viața pentru oi, înțelege că trebuie să-și dea viața pentru mama ei și primește permisiunea de la confesor pentru a face acest act în fața Inimii lui Isus. În fața părintelui Crestanello, în ascuns, face și voturile de ascultare, sărăcie și curăție.

Dragi prieteni, căutători de Dumnezeu,

V Bucuria mângâierii divine este împletită cu deteriorarea sănătății Laurei. Mama ei este

nevoită să o ia acasă pe fiica bolnavă și închiriază o locuință săracă lângă colegiu pentru a o feri de pasiunile patronului. Însă și aici a venit acesta și abia au reușit sătenii să o scoată pe fată din mâinile lui violente; dar ea era deja pe moarte. Primește ultimele sacramente și îi mărturisește mamei sale că ea își oferise viața pentru convertirea ei. Mama, deja îngenuncheată la marginea patului fetiței, cu lacrimi în ochi, promite convertirea. O va face și va rezista tuturor

presiunilor și persecuțiilor patronului. Laurita, fecioară laică, moare la 22 ianuarie 1904. A fost beatificată de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea în ziua de 3 septembrie 1988.

Figura dulce a Fericitei Laura să le fie tuturor mărturie că, prin ajutorul harului, se poate triumfa asupra răului și că idealul curăției și al iubirii, chiar dacă e denigrat și ofensat, în cele din urmă va străluci și va lumina inimile.

Papa Ioan Paul al II-lea, 3 septembrie 1988

iaţa creştinului se îmbogăţeşte din prezenţa misterului şi din acţiunea tainică a lui Dumnezeu. Misterul îi aparţine lui Dumnezeu şi doar El îi poate dezvălui „secretele”. Când creştinul se apropie de Dumnezeu şi îi cunoaşte Cuvântul, intră în dialog cu El prin rugăciune şi îl contemplă, ajunge să comunice deschis cu El. Prin comunicarea finală, care devine comuniune cu Dumnezeu, omul are „acces” la tainele Lui. Mai mult, participând cu responsabilitate la primirea Sacramentelor se simte în siguranţă pentru că pătrunde în planul iubirii și al milostivirii lui Dumnezeu. Din misterul prezenței lui Dumnezeu, creștinul învață că nu este niciodată singur. Descoperă prezența lui Isus în viața sa! Isus este o Persoană care se preocupă de binele și mântuirea noastră. Isus este lângă noi în toate clipele vieții noastre: când suntem tineri și aspirăm la lucruri mărețe; când suntem slabi și încercați de ispite; când avem responsabilități și când trebuie să luăm decizii esențiale; când „cădem” și ni se pare că totul s-a terminat. Isus este lângă noi atunci când suntem la douăzeci de ani, la patruzeci și patru de ani, la nouăzeci de ani și continuă să ne susțină, să ne dea putere în „pelerinajul” pe acest pământ. Este cu noi când suntem singuri și vrem liniște și pace; este cu noi pentru ca să nu ducem lipsă de nimic. Isus este cu noi și în noi pentru că noi suntem ai lui Dumnezeu și avem nevoie de ajutorul și de mângâierea Lui, de pacea, de iubirea și de milostivirea Lui. Pr. Daniel Bulai IANUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI ABC-UL CREDINȚEI

Botez

Botezul este Sacramentul prin care ne naştem la viaţa divină, fiind eliberaţi de păcatul strămoşesc şi de toate păcatele făcute până atunci. Este actul prin care devenim creştini, fii adoptivi ai lui Dumnezeu şi membri ai Bisericii. Botezul este primul dintre Sacramente (nu putem primi altele înaintea Botezului) şi nu poate fi repetat. Sacramentul Botezului a fost instituit de Isus Cristos, după învierea Sa, când le-a spus Apostolilor: „Mergeţi, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28,19). În general, Botezul este administrat de episcop sau preot.

Botezul lui Isus

Biserică

Biserica este comunitatea tuturor credincioşilor de pe pământ, uniţi prin aceeaşi credinţă şi prin aceleaşi sacramente, sub conducerea Papei şi a episcopilor în unire cu el. A fost întemeiată de Isus Cristos; primul cap al ei a fost Sfântul Petru, iar urmaşul lui este Papa de la Roma.

Caută cele 10 diferențe dintre cele două imagini și încercuiește-le.

Isus a voit să primească și el Botezul, de la Ioan Botezătorul, în apa râului Iordan. Asupra lui Isus a coborât Duhul Sfânt, sub formă de porumbel, iar Dumnezeu Tatăl l-a proclamat ca Fiu al său preaiubit.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2016

Brigita s-a născut în Suedia, într-o familie profund creștină. A fost crescută de o mătușă.

Au avut opt copii, unul dintre ei devenind și el sfânt.

La vârsta de 13 ani a fost dată în căsătorie unui bărbat numit Ulf.

Poate că ar trebui să vorbești cu regele despre criminal…

Când a murit Ulf, Brigita a înființat un ordin religios și a devenit călugăriță.

Brigita era în anturajul reginei, pe care o sfătuia.

Pe parcursul vieții a avut viziuni: a văzut suferinţele Domnului.

Brigita şi-a trăit restul vieţii făcând pelerinaje şi sfătuind şefi de state şi de Biserici.

[După: TheKidsBulletin]

comemorată la 23 iulie

SFÂNTA BRIGITA A SUEDIEI (1303-1373)

UNIVERSUL FAMILIEI

Brigita avea o mare devoţiune pentru suferinţele Domnului. A scris ceea ce i s-a arătat în timpul viziunilor şi a încurajat oamenii să reflecteze asupra acestor suferinţe. Ar trebui să ne oprim din când în când, să privim crucifixul şi să ne gândim cât de mult ne iubeşte Domnul Isus. IANUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI POVEȘTI DE VIAȚĂ

„CEA MAI BUNĂ TERAPIE PENTRU COPILUL TĂU ESTE RELAȚIA TA CU EL.”

Trei trepte spre viață Text: Liana GEHL

„B

anii îi veți face și mai târziu, dar copiii îi aveți doar acum.” Așa s-ar rezuma, într-o frază, mesajul conferinței susținute de doamna Cristina Căpătan, spre sfârșitul anului care s-a încheiat, la Mănăstirea Sfânta Familie din București. La o primă lectură l-am considera poate un mesaj ușor idealist. Dar adevărul e altul. Mai înainte de a deveni psiholog („din dorința de a ajuta și pentru că iubesc oamenii”), doamna Căpătan a studiat iniţial finanțe („dar pe când finalizam studiile mi-am dat seama că hârtiile nu sunt ceea ce iubesc”). Timp de 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2016

paisprezece ani s-a ocupat de copiii străzii, învățând enorm. A văzut de foarte aproape „vieți distruse, şi vieți extraordinare”, precum și ceea ce face diferența între ele. A înțeles că atașamentul, relația caldă de dragoste și încredere, este baza cea bună pe care se poate clădi apoi totul, baza de pe care un copil este capabil să crească ajungând adult responsabil, „pe picioarele lui”. Și să vezi acest lucru este ceva atât de frumos, încât poate fi asemuit fiorului pe care ți-l dă contemplarea unei opere de artă. Trebuie adăugat că doamna Căpătan nu a ajuns la această înțelegere doar prin studiu ori experiență pe teren, ci în primul rând datorită faptului că este mamă a cinci copii. Ea și soțul ei, Dan, știu exact despre ce vorbesc: sunt părinții pasionați și fericiți a două fiice majore (25 și 18 ani), doi băieți adolescenți (14 și 11 ani) și – surpriza familiei, ultimul născut – un băiețel de 2 ani!

Din această triplă ipostază – de potenţial economist care a înțeles că dragostea face mai mult decât banii, de psiholog care a lucrat îndelung cu copiii traumatizați afectiv, și de mamă a cinci copii cu vârste atât de diferite – doamna Căpătan a împărtășit trei elemente simple de care orice copil are nevoie pentru a crește bine: 1) contactul vizual (dar și mintal și emoțional, pentru că uneori poți privi fără să vezi/acționezi, iar copiii știu să se strecoare atât de ușor!); 2) „minimum șase îmbrățișări pe zi” (sau altfel spus, suficiente gesturi de duioșie și tandrețe din partea ambilor părinți; fără ele omul se reduce la un robot); 3) cuvintele cele bune, care știu să spună adevărul cu dragoste (și fermitate, la nevoie), care dau încredere, alungă teama și stabilesc legături durabile. „De aceea – arată doamna Căpătan la sfârșitul mărturiei sale – am ales să stau acasă până la trei ani cu copilul meu, pentru că nu vreau, sub nicio formă, ca peste ani de zile să mă bucur ce bine îmi merge [financiar], dar să fiu întristată pentru copiii mei.”

CULTURĂ FILE DE ISTORIE

John C. Kirk I. UN AMERICAN LA BUCUREȘTI

e la jumătatea lunii februarie a anului 1947 ajungea în portul din Constanța monseniorul John Columbus Kirk, secretarul Arhiepiscopului Patrick O’Hara – noul regent al Nunţiaturii Apostolice în România. Era „pe drumuri” de vreo două luni. După ce aşteptase în Roma încă din mai 1946, împreună cu Mons. O’Hara, viza de intrare în România, în decembrie au mers în America, pentru Crăciun, dar abia ajunşi pe tărâm american au fost chemaţi urgent înapoi la Roma: puteau intra, în sfârşit, în România. Au traversat înapoi oceanul, până în Franţa, şi după o oprire la Sanctuarul de la Lisieux, unde au încredinţat România şi misiunea lor în această ţară Sf. Tereza a Pruncului Isus, Mons. O’Hara a plecat spre Bucureşti cu avionul, via Paris-Roma-Viena, iar Mons. Kirk s-a îmbarcat pe o

Text: Cristina Grigore

navă, de la Napoli, aducând maşina Nunţiaturii şi bagajele. Kirk a fost întâmpinat în portul Constanţa de doi preoţi, iar de acolo a mers la Bucureşti cu maşina. „E foarte frig la Bucureşti şi e o pătură de omăt cât vezi cu ochii”, scria în ziua sosirii. Kirk avea 35 de ani şi era preot de doar trei ani. Metodist convertit la catolicism în anii studenției, fusese luat ca secretar de Mons. O’Hara, pe care l-a urmat și în misiunea din România. În mai 1946, Papa Pius al XII-lea îl numise șambelan papal, cu titlul de monsenior. Imediat după sosirea în România, O’Hara i-a încredinţat gestionarea distribuirii ajutoarelor americane, destinate în special populaţiei înfometate din Moldova, misiune pe care a îndeplinit-o cu profesionalism şi dăruire. În mai 1947, însoţind convoiul care verifica distribuirea ajutoarelor,

„Inima mea este plină de iubire pentru românii mei cu care nu am încetat vreodată să mă identific în exilul lor și în lupta lor pentru libertate.” John C. Kirk

a amenajat o capelă în unul din vagoanele trenului, în care a celebrat Sf. Liturghie pentru membrii delegaţiei. Iniţiativa a fost apreciată de preotul ortodox Sextil Dascălu, care scria într-un cotidian al vremii: „Astăzi, în haosul şi nesiguranţa care bântuie aproape întregul glob pământesc, în urma distrugerilor şi prefacerilor din acest veac al vitezei şi maşinăriei, iată că americanii ne dau un exemplu cum nu se poate mai frumos de felul cum trebuie să lucrăm la întărirea credinţei şi la insuflarea eternelor şi divinelor adevăruri în sufletele credincioşilor.”

Fr. Frederic Rollandus (1867-1932)

Text: Dr. Dănuț Doboș

-a născut în 1867, la Holzweiler, în Germania, într-o familie de învăţători şi muzicieni. La 17 ani şi-a înlocuit tatăl, care era grav bolnav, la orga şi conducerea corului parohial. A urmat Academia de muzică din Aachen, iar după mulţi ani a intrat în Noviciatul Fraţilor Şcolilor Creştine, activând ca profesor de muzică şi de limbi străine în Belgia, Egipt, Austria, Germania. În 1929 a fost trimis să activeze la Bucureşti, la Internatul de băieţi din Calea Călăraşilor, patronat de Fraţii Şcolilor Creştine, unde a oferit elevilor strălucite lecţii de pian şi vioară. O boală necruţătoare avea să pună capăt activităţii sale merituoase, la 9 iulie 1932. Ultima sa rugăciune a fost: „Doamne, te iubesc, primeşte-mă în cer, la tine!”. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu catolic, lângă mormântul primului director al Fraţilor Şcolilor Creştine din Bucureşti, fratele Egesius. IANUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

ROBINSON CRUSOE

SPECTACOL

LA PORŢILE CERIULUI 15 ianuarie 2016, ora 19, Ateneul Român, Bucureşti. Spectacol de muzică tradiţională şi poezie organizat cu ocazia Zilei Culturii Naţionale de Institutul Cultural Român, Filarmonica „George Enescu” şi TVR. Transmisie în direct pe TVR2.

EXPOZIȚIE

DIN ATELIERUL LUI TONITZA Desene și acuarele Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti Deschisă până la 24 aprilie 2016 Curator: Dana Crişan Expoziţia propune în 38 de lucrări un traseu cronologic al bogatei creaţii a artistului pe baza unor schiţe şi studii de atelier (variante compoziţionale, unele transpuse în pictură, iar altele abandonate). Detalii: www.mnar.arts.ro.

Premiera în România: 12 februarie 2016

n prilej pentru a-i apropia pe cei mici de marii clasici ai literaturii, filmul de animație Robinson Crusoe, în regia belgianului Ben Stassen, readuce pe marile ecrane romanul lui Daniel Defoe. Sinteză: Adaptarea cinematografică este inedită: povestea este relatată de un papagal, pe nume Marţi, care trăia liniștit pe o insulă tropicală împreună cu prietenii săi. Însă, într-o zi, o navă naufragiază sub privirile lor. Înfricoşate, animalele fug care încotro; numai papagalul aleargă în ajutorul singurului supravieţuitor al naufragiului şi împreună cu câteva animale mai curajoase, îl va ajuta pe Robinson să supravieţuiască pe insulă. Despre film: Ben Stassen („The Magic House”) în colaborare cu Vincent Kesteloot („Sammy 2”) readuc povestea lui Robinson Crusoe într-o animaţie 3D. „Crusoe este deja un brand. Unii

Robinson Crusoe (2015)

Animaţie, 90 min.

cred că deja cunosc romanul Robinson Crusoe, dar în acest film noi spunem adevărata poveste din spatele cărții. Filmul nostru arată cum a supraviețuit de fapt Robinson, cu ajutorul unor prieteni–animale amuzanți”, a explicat Anna Marsh, director de vânzări al Casei de producție Studiocanal. „Această poveste le vorbește atât părinților cât și copiilor”, a mai spus Marsh. Filmul a fost deja vândut în toată lumea. Recomandare: Audiență generală, film pentru familie.

CONFERINȚĂ ȘI PREZENTARE DE CARTE

CARTE

NUMELE LUI DUMNEZEU ESTE MILOSTIVIREA Papa Francisc în dialog cu Andrea Tornielli Editura Trei, 2016 Detalii: librariasfiosif.ro. 34

(2015)

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2016

Thomas Merton, la 101 ani de la naștere

n 27 ianuarie 2016, orele 18.00, Centrul Sfinţii Petru şi Andrei, din Bucureşti, organizează o conferinţă dedicată vieţii şi operei scriitorului american Thomas Merton, la 101 ani de la naşterea acestuia. Totodată, va fi prezentat volumul „Muntele cu şapte trepte”, apărut recent la Editura ARCB. Vor lua cuvântul Pr. Marius Taloş SJ, Monica Broşteanu şi Liana Gehl. Detalii: Centrul Sfinții Petru şi Andrei, centrulpetrusiandrei.ro.

ETCETERA DE PE NET

ȘTIAȚI CĂ Actualul calendar civil, folosit de noi și de majoritatea țărilor lumii, zis și „calendarul gregorian”, a fost numit după Papa Grigore al XIII-lea, care l-a introdus în 1582?

CEA MAI VECHE BIBLIE

odex Sinaiticus este un manuscris al Bibliei, scris în greacă, la jumătatea secolului al IV-lea. Conţine Vechiul Testament (Septuaginta; incomplet), Noul Testament (cea mai veche copie integrală) şi două scrieri creştine apocrife (Scrisoarea lui Barnaba şi Păstorul lui Hermas, incomplete). Codexul cuprinde circa 400 de foi (bucăţi de piele de animal, prelucrată), de circa 38 x 34,5 cm, scrise pe patru coloane, cu majuscule. Textul a fost scris de 3-4 scribi şi conţine foarte multe adnotări, unele datând din secolul al IV-lea. Cartea este numită Codex Sinaiticus după Mănăstirea Sfintei Ecaterina, de pe Muntele Sinai, în Egipt, unde a fost păstrată până la

jumătatea secolului al XIX-lea. A fost descoperită iniţial de Konstantin von Tischendorf, teolog şi filosof german, în timpul unor vizite făcute la Mănăstirea Sf. Ecaterina în anii 1844, 1853 şi 1859. Din codexul actual, 347 foi sunt actualmente la British Library, din Londra; 43 de foi la Biblioteca Universităţii din Leipzig, părţi din 6 foi la Biblioteca Naţională a Rusiei, din Sankt Petersburg, alte părţi au rămas la Mănăstirea Sf. Ecaterina. Tot ceea ce s-a păstrat poate fi consultat pe internet (codexsinaiticus.org), codexul fiind digitalizat în 2009. E considerat unul dintre cele mai valoroase manuscrise pentru stabilirea textului original al Septuagintei.

ÎN LUNA IANUARIE • 1927 – La 7 ianuarie, e realizat primul apel telefonic internațional, între New York și Londra; • 1959 – La 25 ianuarie, Papa Ioan al XXIII-lea anunță convocarea Conciliului Vatican II; • 1964 – La 5 ianuarie, Papa Paul al VI-lea și Patriarhul ecumenic al Constantinopolului, Athenagoras I, se întâlnesc la Ierusalim. A fost prima întâlnire dintre un Papă și un patriarh al Constantinopolului după mai bine de 500 de ani. • 1990 – apare primul număr din Curierul Catolic (azi revista Actualitatea Creștină), publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București;

Calendarul a fost stabilit, la cererea Papei, de o comisie de matematicieni și astronomi catolici, condusă de iezuitul german Christophorus Clavius. România a adoptat oficial calendarul gregorian în 1919 (în Transilvania se folosea din 1590!).

COLȚUL CU ZÂMBET Pentru numeroșii băieți adunați de pe străzi de Don Bosco, Oratoriul era casă, școală, biserică, loc de joacă. Cheltuielile erau mari, iar preotul torinez căuta mereu fonduri, fiecare donaţie fiind binevenită. Într-o zi, o doamnă înstărită care colecționa autografe i-a cerut câteva rânduri scrise. Preotul șugubăț a luat atunci o bucată de hârtie şi a scris: Am primit de la doamna… suma de două mii de lire pentru Oratoriu, şi semnez de primire cu autograful. Doamna a înţeles gestul lui Don Bosco şi i-a oferit banii ceruți, continuând ulterior să sprijine financiar activitățile Oratoriului.

IANUARIE 2016 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ETCETERA ANUNȚURI

DESPRE IOSUE, QOHELET ȘI DEUTERONOM COLOCVIU

âmbătă, 16 ianuarie 2016, la sediul Facultății de Teologie RomanoCatolică din cadrul Universității București (str. G-ral Berthelot 19, în curtea Catedralei Sf. Iosif), va avea loc un colocviu despre Iosue, Qohelet și Deuteronom. Vorbitorii vor fi studenți doctoranzi în exegeză biblică, înscriși la Facultatea de Teologie din Chur (Elveția) și Facultatea de Teologie Romano-Catolică din București (România). Astfel, Andri Casanova va vorbi despre Iosue, Katrin Allmendinger va vorbi despre Qoheleth, iar Victor-Lucian Georgescu va vorbi despre Deuteronom. Colocviul, care va începe la ora 14.00 şi se va încheia la ora 18.00, se va desfăşura în limba engleză.

ÎNCHEIEREA ANULUI VIEȚII CONSACRATE JUBILEUL PERSOANELOR CONSACRATE

e 2 februarie 2016, în Solemnitatea Prezentării la Templu a Domnului nostru Isus Cristos, Biserica celebrează cea de a XX-a Zi Mondială a Vieții Consacrate. Totodată, are loc încheierea Anului dedicat Vieții Consacrate și celebrarea Jubileului persoanelor consacrate, eveniment încadrat în Anul Sfânt al Milostivirii. La Bucureşti, persoanele consacrate vor marca acest triplu eveniment cu o oră de adoraţie în Capela din subsolul Catedralei Sf. Iosif, de la ora 17.15, şi participarea, în Catedrală, la Sfânta Liturghie solemnă de la ora 18.30, prezidată de ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti. De asemenea, la propunerea Comisiei zonale a Conferinţei Superioarelor Majore din Romania (CRSM), toate congregațiile religioase din Arhidieceză vor face o ofertă pentru a sprijini munca surorilor Misionarele Carității, care trăiesc din Providenţă.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IANUARIE 2016

ACTUALITATEA CREȘTINĂ ABONAMENTE 2016

u noul an calendaristic, revista „Actualitatea Creștină” a trecut pragul spre cel de al 27-lea an de apariție. Pentru anul 2016 preţul revistei este de 4,00 lei exemplarul, iar costul unui abonament individual pe un an este de 55,00 lei (expediție prin Poșta Română). Pentru abonamente anuale colective, cu cel puţin 10 exemplare, preţul este de 50,00 lei (expediție prin firmă de curierat). Prețul unui abonament include 12 numere lunare, supliment de Crăciun și taxe de expediţie. În noul an, abonaţii vor primi revista la domiciliu, în căsuţa poştală (prin Poştă) sau prin curier. Abonamentele se fac la Librăria „Sfântul Iosif”, str. G-ral Berthelot, nr. 19, 010164 – Bucureşti, sect. 1, tel. 021 2015457, email: libraria@arcb.ro. Persoană de contact: Petreş Tereza.